O Privire Catre Alexandru Ioan Cuza (Final) [PDF]

Zitiervorschau

O privire catre Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ioan Cuza, personalitate de seama a vietii politice romanesti, din secolul al XIX lea, face parte din randurile marilor luptatori pentru constituirea statului national modern, alaturi de Mihail Kogalniceanu, Costache Negri,Vasile Alecsandri, Ion Ghica, C. A. Rosetti, fratii Ion si Dimitrie Bratianu si altii, avand un rol important chiar inainte de alegeri, prin activitatea desfasurata. Domnul Cuza se trage dintr-o veche familie moldoveana din partile Falciului,care „a dat multe jertfe pentru treburi politice” 1. S-a nascut la 20 martie 1820,la Barlad,iar o buna parte din copilarie si-a petrecut-o la Barbosi,in Husi.Tatal sau, Ioan Cuza, a ocupat diferite dregatorii si a detinut multe mosii. Mama lui, Sultana, a fost de origine greco-italiana. Stia limba greaca, „de la ea a invata-o si Cuza,copil fiind”.2 Domnitorul a avut un frate,Dumitru, mort de tanar,si o sora,Sultana,careia i-a aratat o afectiune deosebita. A invatat,pana in 1831 la Iasi,apoi la Paris,unde si-a luat bacalaureatul in litere.Il atragea medicina,dar „spectacolul salii de disectie il facu sa renunte”3 si sa se inscrie la drept. Nu a ispravit insa facultatea,in schimb a devenit membru al Societatii Economistilor din Paris 4 .Atragator si plin de farmec,este invitat la multe petreceri boieresti din „dulcele targ al Iesilor”.La una dintre ele,Cuza a cunoscut pe aceea care avea sa-i devina curand sotie: Elena Rosetti. La 30 aprilie 1844 s-a casatorit cu ea.Desi casnicia lui n-a fost una dintre cele mai reusite,caci domnitorul nu s-a dovedit a fi un sot prea statornic,intre ei s-au pastrat totusi intodeauna relatii respectuoase.Ea este cea care ii salveaza imaginea,adoptandu-i fii nelegitimi si linistind apele din politica interna pe cand lui ii scapa controlul din maini. Ca membru al Asociatiei Patriotice, Cuza a participat, inca inainte de 1848, la intalnirile care aveau loc la Manjina, la conacul lui Costache Negri, unde veneau nu doar revolutionari din Moldova ci si din Tara Romaneasca, printre ei fiind si Nicolae Balcescu; intalnirile constituiau un prilej pentru moldoveni si munteni de „a se cunoaste de aproape, de a se stima , a se iubi , a pune la un loc sperarile lor, a face proiecte marete pentru renasterea Patriei comune, a se intelege pentru formarea opiniei publice in tara” 5, asa cum ne spune Vasile Alecsandri. Cuza a participat in mod foarte activ si la desfasurarea revolutiei din Moldova, fiind prezent la Adunarea de la hotelul “Petersburg”, din Iasi, de la 27 martie 1848. In casa lui Alexandru Mavrocordat, de pe Dealul Copoului, unde a fost organizata rezistenta, Alexandru Ioan Cuza impreuna cu alti revolutionari, este arestat in seara zilei de 29 martie, apoi trimis la Galati pentru a fi predat turcilor, la Macin. Cuza, insa, reuseste sa scape la Braila si pleaca in Transilvania cu pasaport austriac, unde alaturi de alti revolutionari moldoveni participa la Adunarea Nationala de pe Campia Libertatii de la Blaj. Sub influenta adunarii romanilor transilvaneni, revolutionarii (intre care se afla si domnul Cuza ) au elaborat la Brasov, la 12/24 mai 1848 un nou program revolutionar ”Printipiile noastre pentru reforma patriei”, in care era inscrisa si unirea celor doua principate . De aici, din Transilvania, Cuza a plecat in Bucovina, unde impreuna cu Costache Negri, M. Kogalniceanu, Petrache Cazimir si alti revolutionari, a facut parte din Comitetul revolutionar moldovean de la Cernauti. Din insarcinarea acestuia, Kogalniceanu a elaborat al treilea program al revolutiei din Moldova, in care Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca era considerata drept “cheia boltei fara care s-ar prabusi tot edificiul national”. 6 Unirea era percepută ca un remediu miraculos contra tuturor relelor de care suferea ţara. Si aceasta pentru că Unirea nu era privită doar ca un act in sine, prin realizarea sa nu s-ar fi rezolvat de la sine „problemele” esentiale ale societăţii romanesti, ci ca un garant al „ rupturii” cu trecutul şi punct de plecare al „ trenului” reformelor. Vasta operă reformatoare, infaptuită în cei sapte ani de domnie a lui Cuza, avea să confirme din plin acest adevar axiomatic. Contopirea celor doua tari a devenit si o problema de interes european deoarece ea a reprezentat prima punere in aplicare a pricipiului nationalitatilor. Intrucat Marile Puteri nu au fost de acord cu unirea celor doua Pricipate sub un singur domnitor,fortele politice unioniste au decis

alegerea aceluiai domn in ambele tari. Cel hotarat a fost tocmai Alexandru Cuza,pentru ca el prezenta garantia ca va indeplini conditia de a fi doar domnitor interimar,urmand sa paraseasca functia cand imprejurarile o vor cere,sacrificandu-si orgoliul personal in favoarea interesului national.Prin dubla alegere s-a înfăptuit Unirea Moldovei cu Valahia, constituindu-se astfel statul naţional român. Domnitorul Alexandru a devenit astfel „domnul unirii”, simbolul Unirii, Unirea insasi. Cuza a fost recunoscut oficial ca singurul domn al Principatelor în martie 1859, de către reprezentanţii Franţei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei şi Angliei. Tot în acelaşi an şi-au dat acordul Austria şi Turcia. După tratative anevoioase, în decembrie 1861, Turcia a recunoscut unirea completă, cu acordul puterilor garante, dar numai pe timpul vieţii lui Cuza. In momentul alegerii sale ca domn,Cuza era comandantul intregii armate moldovene. Era si un om popular; demisia sa rasunatoare din postul de parcalab de Galati il facuse cunoscut in intreaga tara si atrasese asupra sa si atentia cercurilor diplomatice.Era un om simpatic si inteligent,avand replica prompta si ascutita.Chiar si slabiciunile sale erau privite de catre contemporanii sai cu ingaduinta. Caci nu a dispretuit niciodata un pahar de vin si omagia frecvent sexul frumos. Pe de alta parte,nu era un om ambitios,doritor de a face,cu orice pret,cariera .I se cunostea firea dezinteresata.Patriot si cu idei largi,liberale,nu era insa un radical,cu idei extremiste.7 Astfel ca, la auzul alegerii sale ca domn in cele doua Principate,veste care a avut un extraordinar ecou pe toata intinderea pamantului romanesc, a fost primit cu mare bucurie. Mihail Kogalniceanu, care ramasese in capitala in asteptarea sosirii domnului,ii scrie acestuia: „Situatia este magnifica.Poporul e beat de entuziasm. Inca de azi orasul e in sarbatoare.Toata lumea a iesit in strada.”. Intr-adevar,a doua zi, o imensa multime a intampinat pe Cuza.8 O data cu primele zile de domnie,se iau masuri in legatura cu recunoasterea dublei alegeri,trimitandu-se delegatii la Constantinopol si mai multi purtatori de cuvant pe langa monarhii si guvenele Puterilor garante. Apoi se incearca remediarea grelei situatii economice si financiare a noi tari de sub carma. O realizare in primii doi ani de domnie a fost infiintarea Universitatii din Iasi. Alaturi de lupta dimplomatica dusa mai intai pentru recunoastere alegerii sale,apoi pentru Unirea deplina, a stat permanenta preocupare de a apara si a intari autonomia tarii. Intâmpinand rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea unor reforme burgheze,Alexandru Ioan Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, guvern care realizeaza in decembrie 1863 secularizarea averilor manastiresti. Dizolva apoi, in mai 1864, Adunarea legiuitoare. In acelasi an,domnitorul supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constitutie si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga. Pe 14 august tot acelasi an decreteaza si legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate limitele ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, caci desfiinta iobagia multiseculara. In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea invatamantului primar. A fost dezvoltata,de asemeni, si armata nationala. La 11/23 februarie 1866 domnitorul a abdicat. Despre acest act, care a deschis calea aducerii în ţară a lui Carol I şi a transformării Principatelor Unite în regat un lucru este cert: pierderea sprijinului partidelor i-a fost “fatală”. “Monstruoasa coaliţie”, după cum a fost denumită în acea vreme, l-a împins pe Cuza spre abdicare. Motivele sunt multe. Reformele iniţiate de domnitor, reformele spre o Românie modernă, nu erau întru totul pe placul marilor boieri ori a marilor latifundiari. Linia politică adoptată de Cuza a deranjat şi ea. Poziţia de forţă pe scena politică a nouformatului stat pe care Cuza si-a dorit-o, si chiar si-a asumat-o în unele momente, nu-i putea lăsa indiferenţi pe politicienii vremii. Lovitura de stat din 2 mai 1864, reusită cu ajutorul lui Mihail Kogalniceanu, poate fi considerată “picatura care a umplut paharul” fată de politicienii liberali si conservatori, puternicii vremurilor de atunci .9

Dupa semnarea actului de abdicare,fapt care a avut loc la orele 5 dimineata,Cuza,imbracat in haine civile,a fost scos din palat,trecand printre doua randuri de soldati intorsi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn – atat de mare era teama de o eventuala reactiune a ostasilor,suit intr-o trasura si dus la casa unui om de al lui C.A. Rosetti.10 Singura sa dorinta fost sa plece cat mai repede posibil din tara,si a reusit.In momentul cand a plecat din capitala,domnul Cuza a gasit in patriotismul sau puterea de a face urmatoarea urare:”Sa dea Dumnezeu sa-i mearga tarii mai bine fara mine decat cu mine”,si a incheiat prin cuvintele: ”Sa traiasca Romania!”11 Ajunge in Austria,la Viena. Achizitioneaza aici o vila intr-un cartier rezidential.Dupa o sedere de mai bine de un an in strainatate,domnitorul a dorit sa se intoarca ca simplu cetatean.In acest scop trimite o scrisoare lui Carol I,dar dreptul de a se stabili in tara ii este refuzat ,principelui fiindu-i teama ca tronul sa nu-i fie luat,iar carma statului pierduta.Teama sa a fost bine intemeiata,caci in tara au avut loc multe manifestatii pro-Cuza.12 Domnul,insa,a continuat sa stea in strainatate pana la sfarsitul vietii sale. La 12 mai 1873,Cuza sosea in Germania; starea sanatatii sale nu era prea buna.La 1 si jumatate noaptea,la 15 ale lunii, inima sa,obosita, a incetat sa mai bata.Pierea,astfel,departe de tara,unul dintre cei mai mari fii ai ei.Trupul celui disparut dintre cei vii,a fost dus la Ruginoasa.Cand trenul mortuar opri in gara,o multime imensa era de fata. Noi nu putem pastra pentru el decat respect.Ne aplecam cu admiratie inaintea patriotismului sau.Caci a manifestat competenta si devotament fata de tara ,a condus cu o demnitate si un dezinteres ce i-au asigurat un loc statornic in inima poporului si-n istoria acestuia.A parasit tronul cu discretie,ultimele sale ganduri indreptandu-se tot spre tara a carei fericire a pus-o mai presus de ambitii si interese individuale sau de grup. In fata mormantului de la Ruginoasa, devotatul Mihail Kogalniceanu a spus:”Nu greselile lui l-au rasturnat,ci faptele lui cele mari.Acestea sunt nepieritoare.Ele chiar opresc moartea.Alexandru Ioan I nu poate sa moara;o dovedesc lacrimile ce se vor varsa de oriunde se vorbeste romaneste. Vesnica lui amintire nu se va stinge din inimile noastre si ale fiilor nostri.Si cat va avea tara asta o istorie,cea mai frumoasa pagina va fi cea a lui Alexandru Ioan Cuza”.13

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Note: 1 Constantin C. Giurescu , „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1970,p 61

Ibidem, p 63

2 3

Ibidem, p 65

4 Ibidem,

p 65

5

Documente privinâd Unirea Principatelor, VI. Corespondenţa diplomatică franceză (1856-1859), Bucureşti, 1980.

6

Documente privinâd Unirea Principatelor,VII. Corespondenţa diplomatică engleză (1856-1859), Bucureşti, 1984.

7

Constantin C. Giurescu , „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1970,, p 71-72

8

Ibidem, p 77

9 Jurnalul

National Online din 10/02/2008 , Costin Anghel, „Abdicarea lui Cuza”

10

Constantin C. Giurescu, „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1970,p 386

11

Ibidem, p 391

12

Ibidem, p 454

13

Ibidem, p 461

Bibliografie  Constantin C. Giurescu, „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970  Dumitru Ivanescu, „Alexandru Ioan Cuza in constiinta posteritatii”, Ed. Militara, 1973  Corneliu Leu, „Romanul noptii de februarie”, Ed. Militara, Bucuresti, 1983  Marin Mihalache, „Cuza Voda”, Ed. Tineretului, 1967  „De la Dragos Voda la Cuza Voda” - Legende populare istorice romanesti

Elevi: Damian Oana,Timofti Iuliana Colegiul National „Gh. Rosca Codreanu”,Barlad Profesor: Brasoveanu Elena