Noul Testament 9738474035 [PDF]

Zitiervorschau

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MATEI

INTRODUCERE Autorul. Prima Evanghelie pe care ne-o prezintã tradiþia este Evanghelia dupã sfântul Matei. Matei, sau Levi, aºa cum este numit în Mc 2,14 ºi Lc 5,27, era vameº la Cafarnaum, ºi a fost chemat de Isus cu un singur cuvânt: „Urmeazã-mã!” El a lãsat totul ºi l-a urmat pe Domnul (Mt 9,9). A dat apoi un ospãþ la care au participat colegii lui, dar ºi Isus, împreunã cu discipolii sãi. Dupã acest fapt Evanghelia nu ne dã nici o altã informaþie despre sfântul Matei. Dupã tradiþie, ar fi murit ca martir în Etiopia. Relicvele lui sunt pãstrate astãzi la Salerno (Italia). Limba. Evanghelia dupã sfântul Matei, dupã cum dau mãrturie autorii vechi, ar fi fost scrisã în aramaicã, dar a ajuns pânã la noi în greacã. Este Evanghelia cea mai completã ºi mai bogatã în conþinut doctrinar dintre primele trei ºi reflectã cateheza primarã apostolicã, motiv pentru care a fost cel mai des folositã de Bisericã pentru instruirea catehumenilor. Destinatarii. Aceastã Evanghelie a fost scrisã pentru evrei, pentru a le arãta cã Isus Cristos este „Mesia”. Prin genealogie, sfântul Matei intenþioneazã sã prezinte apartenenþa lui Isus la poporul ales, la familia regalã a lui David, ºi sã introducã viaþa ºi activitatea Mântuitorului în complexul istoriei mântuirii. În felul acesta, în „Predica de pe munte”, fundament al noii împãrãþii înfiinþate de Isus, el este prezentat ca noul Moise, care dã legea cea nouã. De-a lungul întregii Evanghelii este acordatã maximã importanþã Vechiului Testament, considerat ca profeþie pentru noua împãrãþie. Structura. Organizarea materialului Evangheliei aminteºte de cele cinci cãrþi ale lui Moise. În afara copilãriei lui Isus (1,1–2,23) ºi a pãtimirii, morþii ºi învierii lui (26,1–28,20), care formeazã pãrþi distincte, restul materialului este structurat în cinci pãrþi clare, formatã fiecare dintr-o parte narativã ºi una didacticã, încheiate cu o formulã caracteristicã: „Dupã ce a terminat Isus aceste cuvântãri...” (7,28; 11,1; 13,53; 19,1; 26,1). Locul. Evanghelia a fost scrisã probabil în Palestina sau în Siria. Lucrul acesta îl deducem din expresiile ebraice, care nu sunt explicate, întrucât se presupune cã sunt cunoscute (4,5; 5,22 etc.); din obiceiurile ºi tradiþiile tipic palestiniene (5,23; 6,1-6.16-18 etc.), din preocuparea teologicã arãtatã prin folosirea frecventã a Vechiului Testament, din accentuarea valorii Legii lui Moise (5,17.19; 12,5) pe care Cristos o împlineºte ºi o desãvârºeºte (8,12; 13,52; 24,20). Data. Se crede cã Evanghelia dupã sfântul Matei în limba aramaicã a fost scrisã pe la anul 64 sau ceva mai înainte, iar cea care a

14 ajuns pânã la noi în greacã, în jurul anilor 70-80, întrucât se gãsesc aluzii la distrugerea Ierusalimului (22,7) ºi este introdusã relatarea copilãriei, plinã de expresii cristologice (1,1–3,17). Mãrturiile despre Evanghelia dupã sfântul Matei sunt foarte vechi: scrierile sfinþilor pãrinþi din perioada apostolicã ºi imediat urmãtoare (sfântul Clement Romanul, sfântul Ignaþiu din Antiohia, Scrisoarea lui Barnaba, Didaheea, sfântul Iustin; mai târziu Papia, Taþian, Irineu, Origene etc.). Teologia. Temele principale în jurul cãrora se poate grupa conþinutul doctrinar al primei Evanghelii sunt: – În Isus s-au împlinit profeþiile Vechiului Testament referitoare la Mesia. Aºadar, el este Mesia cel aºteptat (1,23; 2,5-6; 2,15-18.23; 3,3; 27,9-10.34-35 etc.). – Isus este întemeietorul împãrãþiei cerurilor. Totul se dezvoltã în jurul ideii împãrãþiei. Aceastã împãrãþie este Biserica lui Cristos, noul popor al lui Dumnezeu, care va forma noul Israel. El va avea dimensiuni universale pentru cã toate naþiunile sunt chemate sã facã parte din el (5,1-7; 28,19). – Pentru a face parte din aceastã împãrãþie este necesarã o dreptate superioarã aceleia a cãrturarilor ºi fariseilor (5,20), care trebuie sã ajungã pânã la imitarea Tatãlui, care este în ceruri (5,48). Adevãratul exemplu vizibil al acestei dreptãþi este Isus, care trebuie urmat (10,24; 11,29; 23,8-10; 25,40). Sfântul Matei îl prezintã pe Isus mai mult ca învãþãtor decât ca fãcãtor de minuni, învãþãtor nu numai pentru evrei, ci ºi pentru oamenii din toate timpurile ºi din toate locurile, cãrora Tatãl ceresc le adreseazã porunca: „De el sã ascultaþi!” (17,5).

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MATEI I. COPILÃRIA LUI ISUS Genealogia lui Isus (Lc 3,23-38) 1

genealogiei lui Isus Cristos, lui David, fiul lui Abraham: 1fiulCartea Abraham l-a nãscut pe Isaac; 2

3

4

5

6

7

8

a

Isaac l-a nãscut pe Iacob; Iacob l-a nãscut pe Iuda ºi pe fraþii lui; Iuda l-a nãscut pe Fares ºi pe Zara din Tamarb; Fares l-a nãscut pe Esrom; Esrom l-a nãscut pe Aram; Aram l-a nãscut pe Aminadab; Aminadab l-a nãscut pe Naason; Naason l-a nãscut pe Salmon; Salmon l-a nãscut pe Booz din Rahab; Booz l-a nãscut pe Obed din Rut; Obed l-a nãscut pe Iese; Iese l-a nãscut pe David, regele. David l-a nãscut pe Solomon, din femeia lui Urie; Solomon l-a nãscut pe Roboam; Roboam l-a nãscut pe Abía; Abía l-a nãscut pe Asafc; Asaf l-a nãscut pe Iosafat;

a Verbul grec gennao folosit în aceastã genealogie înseamnã: 1) naºtere naturalã directã („Abraham l-a nãscut pe Isaac”); 2) naºtere indirectã („Iosia l-a nãscut pe Iehonia”: Iosia era bunicul lui Iehonia); 3) succesiunea la tron, care implicã transmiterea drepturilor regale ºi a promisiunilor mesianice. b Menþionarea celor patru femei (Tamar, Rahab, Rut ºi Batºeba, soþia lui Urie) este un fapt neobiºnuit în

genealogiile iudaice. Aceste patru femei (strãine sau pãcãtoase) fuseserã deja reabilitate de cãtre tradiþia iudaicã ce atribuie lui Dumnezeu iniþiativa lor pusã în slujba vieþii sau a continuitãþii descendenþei. c Cu siguranþã este vorba de Asa, (1Cr 3,10-14), regele Iudeii, ºi nu de Asaf (1Cr 9,15), care era un psalmist din timpul lui David.

1Cr 17,11

Gen 21,3.12; 25,26; 29,35 1Cr 1,34

Gen 38,29-30 1Cr 2,4.5.9 Rut 4,12.18-19

Rut 4, 13.17-22 1Cr 2,10-12 Rut 4,17.22 1Cr 2,13-15 2Sam 12,24

1Cr 3,10-14

Mt 1,9

1Cr 3,15-16 1Esd 1,32 gr

1Cr 3,17.19 Esd 3,2 2Rg 24,12-16 2Cr 36,10 Ier 27,20

27,17.22

16

Iosafat l-a nãscut pe Ioram; Ioram l-a nãscut pe Ozia; 9 Ozia l-a nãscut pe Ioatam; Ioatam l-a nãscut pe Ahaz; Ahaz l-a nãscut pe Ezechia; 10 Ezechia l-a nãscut pe Manase; Manase l-a nãscut pe Amosa; Amos l-a nãscut pe Iosia; 11 Iosia l-a nãscut pe Iehonia ºi pe fraþii lui, în timpul deportãrii în Babilon. 12 Dupã deportarea în Babilon, Iehonia l-a nãscut pe Salatiel; Salatiel l-a nãscut pe Zorobabel; 13 Zorobabel l-a nãscut pe Abiud; Abiud l-a nãscut pe Eliachim; Eliachim l-a nãscut pe Azor; 14 Azor l-a nãscut pe Sadoc; Sadoc l-a nãscut pe Ahim; Ahim l-a nãscut pe Eliud; 15 Eliud l-a nãscut pe Eleazar; Eleazar l-a nãscut pe Matan; Matan l-a nãscut pe Iacob; 16 Iacob l-a nãscut pe Iosif, soþul Marieib, din care s-a nãscut Isus, cel numit Cristos. 17 Aºadar, acestea sunt toate generaþiile: de la Abraham pânã la David, paisprezece generaþii; de la David pânã la deportarea în Babilon, paisprezece generaþii, iar de la deportarea în Babilon pânã la Cristos, paisprezece generaþiic. Naºterea lui Isus (Lc 1,26–2,7) 18 Naºterea

lui Isus Cristos însã a fost astfel: mama lui, Maria, era logoditã cu Iosif. Mai înainte ca ei sã fi fost împreunã, ea s-a aflat a Multe manuscrise ºi unele traduceri româneºti au: Amon. b Unele manuscrise au: Iosif, cu care era logoditã fecioara Maria, care l-a nãscut pe Isus. c Lista genealogicã este împãrþitã în trei secþiuni care reprezintã cele trei faze ale istoriei biblice. Primele douã

depind de izvoarele biblice luate din versiunea greacã a VT, cu unele inexactitãþi ºi lacune, ºi scot în evidenþã preocuparea juridicã a evreilor. Numele din secþiunea a treia sunt luate din registrele de familie care erau bine îngrijite dupã exilul babilonian (Esd 7,5).

Mt 1,19

17

însãrcinatã prin puterea Duhului Sfânt. 19 Iosif, soþul ei, fiind drept ºi nevoind s-o denunþe, s-a hotãrât sã o lase în ascuns. 20 Dupã ce cugetase el acestea, iatã cã un înger al Domnului i-a apãrut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme sã o iei pe Maria, soþia ta, cãci ceea ce s-a zãmislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naºte un fiu ºi-i vei pune numele Isusa, cãci el va mântui poporul sãu de pãcatele sale”. 22 Toate acestea s-au petrecut ca sã se împlineascã ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: 23 Iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu ºi îi vor pune numele Emanuel, care înseamnã: Dumnezeu-cu-noi. 24 Trezindu-se din somn, Iosif a fãcut dupã cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soþia lui 25 ºi nu a cunoscut-o înainteb ca ea sã fi nãscut un fiu. ªi i-a pus numele Isus.

1,25 Lc 1,31; 2,21 Fap 4,12

Is 7,14 Is 8,8.10 gr

1,21 Lc 1,31; 2,21

Vizita magilor 1

Dupã ce s-a nãscut Isus în Betleemul Iudeiic, în zilele regelui Irodd, iatã cã au ajuns la Ierusalim niºte magie din Rãsãrit 2 ºi întrebau: „Unde este regele nou-nãscut al iudeilor? Cãci am vãzut

2

a Isus era un nume foarte obiºnuit la evrei pânã în sec. al II-lea d.C. ºi înseamnã „Dumnezeu mântuieºte” sau „Dumnezeu este mântuire”. În NT întâlnim mai multe persoane cu acest nume: Isus – Iosua (Fap 7,45; Evr 4,8); Iesu, fiul lui Eliezer (Lc 3,29); Isus – Baraba (Mt 27,16); Isus – Iustus (Col 4,11). Impunerea acestui nume din partea îngerului subliniazã misiunea rãscumpãrãtoare a lui Isus Cristos. b Prin aceastã expresie, Matei insistã asupra conceperii minunate a lui Isus Cristos, fãrã a da de înþeles cã mai târziu Iosif ºi Maria ar fi trãit împreunã. Subînþelesuri de acest fel nu se aflã nicãieri în textele biblice ºi nu sunt proprii gândirii ebraice ºi orientale. c Localitate la 9 km sud de Ierusalim, cetatea de origine a lui David. În ebraicã Beth lehem înseamnã „casa pâinii”. Este numit de evanghelist „al Iudeii” pentru a se deosebi de alte localitãþi cu acelaºi nume (Ios 19,15). Faptul cã Isus se

Lc 2,4-7 Lc 1,5; 3,1

naºte la Betleem îi conferã demnitatea mesianicã profeþitã de Natan (2Sam 7). d Irod cel Mare, fiul lui Antipater, majordomul lui Ioan Hircan al II-lea, numit strateg al Galileii în 47 î.C., ridicat la rangul de tetrarh ºi apoi rege al Iudeii de cãtre Senatul roman în 40 î.C., s-a stabilit la Ierusalim în anul 37 î.C. Dictator sângeros, pe lângã copiii mamelor din Betleem, ºi-a ucis soþia ºi doi fii, iar la moartea lui a poruncit sã fie uciºi toþi funcþionarii ca sã fie totuºi cineva întristat de moartea lui. Politician abil ºi megaloman (ºi-a construit mai multe palate ºi fortãreþe), a renovat ºi a extins templul. A murit în anul 4 î.C. Aºadar, naºterea lui Isus nu poate coincide cu primul an al erei creºtine (aºa cum a fost ea calculatã în mod greºit de Dionisiu cel Mic în sec. al VI-lea), ci trebuie datã înapoi, în anul 5 î.C. e Cunoscuþi deja în VT (Ier 39,3), magii sunt membrii unei caste preoþeºti din Persia ºi astrologi. Contextul nu ne %

Mt 2,3 Num 24.17

In 7,42 Mih 5,1-2

1Cr 11,2; 2Sam 5,2

2,2

Lc 2,16 Ps 72,10.11.15 2,22

18

steauaa lui la rãsãrit ºi am venit sã ne închinãm lui”. 3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat ºi tot Ierusalimul împreunã cu el. 4 Atunci i-a adunat pe toþi arhiereii ºi cãrturarii poporuluib ºi a cãutat sã afle de la ei unde avea sã se nascã Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleemul lui Iuda, cãci aºa este scris de profet: 6 ªi tu, Betleeme, pãmânt al lui Iuda, nicidecum nu eºti cea mai micã dintre cetãþile de seamã ale lui Iuda; cãci din tine va ieºi stãpânitorul care va conduce poporul meu, Israel”. 7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul când li s-a arãtat steaua. 8 ªi, trimiþându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeþi ºi informaþi-vã cu exactitate despre copil ºi, când îl veþi fi gãsit, înºtiinþaþi-mã ºi pe mine ca sã merg ºi eu sã mã închin lui”. 9 Dupã ce l-au ascultat pe rege, au plecat ºi iatã cã steaua pe care o vãzuserã la rãsãrit mergea înaintea lor pânã când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au vãzut steaua, au fost cuprinºi de o bucurie foarte mare. 11 ªi, intrând în casã, au vãzut copilul împreunã cu Maria, mama lui. Apoi, cãzând la pãmântc, l-au adorat ºi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tãmâie ºi smirnã. 12 Dupã ce au fost înºtiinþaþi în vis sã nu mai treacã pe la Irod, s-au întors pe alt drum în þara lor. Fuga în Egipt

1,20; 2,19

13 Dupã

ce au plecat ei, iatã cã îngerul Domnului i-a apãrut în vis lui Iosif ºi i-a zis: „Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama lui, fugi în Egipt ºi stai acolo pânã când îþi voi spune, pentru cã Irod are de gând sã caute copilul ca sã-l ucidã”. 14 Sculându-se, a luat copilul ºi pe mama lui, în timpul nopþii, ºi a plecat în Egipt. 15 A rãmas acolo pânã la

permite sã precizãm cu certitudine nici numãrul, nici numele ºi nici rangul lor. Tradiþia creºtinã îi considerã regi, în numãr de trei (dupã darurile oferite) ºi îi numeºte: Gaspar, Melchior ºi Baltazar. a În Orientul antic, steaua era semnul unui zeu sau al unui rege divinizat. Matei a pãstrat tradiþia referitoare la o stea pentru a scoate în evidenþã calitatea regalã ºi divinã a lui Mesia. Tradiþia rabinicã interpreteazã profeþia lui Balaam din Num 24,10 în sens mesianic. Astfel, steaua care apare la naºterea lui Isus este un semn din partea

lui Dumnezeu cã s-au împlinit timpurile mesianice. b Gruparea arhiereilor era formatã din toþi cei care au ocupat funcþia de mare preot împreunã cu capii celor 24 de grupuri de preoþi. Cãrturarii erau cunoscãtorii ºi interpreþii Legii ºi ai tradiþiilor ebraice. c Popoarele orientale îºi exprimau reverenþa în patru feluri: 1) îndoirea simplã a genunchilor; 2) îndoirea genunchilor ºi întinderea mâinilor; 3) închinarea cu fruntea la pãmânt; 4) prosternarea – întinderea cu faþa la pãmânt în semn de supunere totalã.

19

Mt 2,16

moartea lui Irod, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu.

Os 11,1

Uciderea copiilor nevinovaþi 16

Atunci Irod, vãzând cã a fost înºelat de magi, s-a înfuriat ºi a trimis sã fie uciºi, în Betleem ºi în toate împrejurimile sale, toþi copiii de la doi ani în josa, dupã timpul pe care îl aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia: 18 Un þipãt s-a auzit în Ramab. Plângere ºi tânguire mare. Rahela îºi plânge copiii ºi nu vrea sã fie mângâiatã, pentru cã nu mai sunt.

Ier 31,15

Întoarcerea din Egipt 19 Dupã ce a murit Irod, iatã cã îngerul Domnului i-a apãrut în vis lui Iosif, în Egipt, 20 ºi i-a spus: „Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama lui ºi mergi în þara lui Israel, pentru cã au murit cei care cãutau sã ia viaþa copilului”. 21 El s-a sculat, a luat copilul ºi pe mama lui ºi a intrat în þara lui Israel. 22 Auzind cã Arhelauc domnea în Iudeea în locul tatãlui sãu, Irod, s-a temut sã meargã acolo. Înºtiinþat în vis, s-a dus în pãrþile Galileii 23 ºi a venit sã locuiascã în cetatea numitã Nazaretd, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profeþi: „Se va chema Nazarinean”e.

a Betleemul numãra în vremea aceea aproximativ 1.000 de locuitori, deci copiii uciºi de Irod nu puteau fi mai mulþi de 25-30. Tradiþia etiopiano-bizantinã vorbeºte de 144.000, dar numãrul este simbolic, dupã Ap 14,1. b Rama – localitate la aproximativ 10 km nord de Ierusalim, punct de adunare a prizonierilor evrei destinaþi deportãrii în Babilon (Ier 40,1-4). Dupã 1Sam 10,2, la Rama a fost înmormântatã Rahela. Într-o viziune poeticã, profetul Ieremia (31,15) descrie plânsul Rahelei (soþia lui Iacob ºi mama lui Iosif ºi a lui Beniamin) care îºi vede urmaºii plecând în exil din Rama. c Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, a fost rege în Iudeea ºi Samaria între anii 4 î.C. ºi 6 d.C. Tiran crud ca ºi

1,20; 2,12

Ex 4,19

2,12 Mc 1,9 Lc 1,26; 2,39 Is 11,1; 53,2

tatãl sãu, a fost depus ºi exilat în Galia de cãtre romani, din cauza teroarei pe care o instituise în regatul sãu. d O micã localitate din Galileea situatã într-o zonã muntoasã la aproximativ 30 km vest de lacul Genesaret ºi 10 km nord-vest de muntele Tabor. Numele ei vine din ebraicã ºi înseamnã „vlãstar”, datoritã vegetaþiei bogate, sau „foiºor”, datoritã aºezãrii ei pe o colinã de pe care se poate vedea toatã valea Esdrelon. Azi se numeºte An-Nasra ºi are aproximativ 40.000 de locuitori, în mare parte arabi. e Semnificaþia cuvântului e greu de stabilit. Dacã îl corelãm cu Jud 13,5.7 sensul este „consacrat lui Dumnezeu” (în ebraicã nazír). Dacã îl corelãm cu Is 11,1 sensul este „mlãdiþã” (în ebraicã %

Mt 3,1

20 II. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICE A LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28) 1

Mc 1,15

a

În zilele acelea, a apãrut Ioan în Deºertul Iudeii predicând: 3Acesta „Convertiþi-vã , pentru cã s-a apropiat împãrãþia cerurilor!” este cel vestit de Isaia profetul, care spune: 2

b

3 Is 40,3

12,34; 23,33 Lc 21,23 Rom 1,18; 2,5; 5,9 Ef 5,6 Col 3,6 Ap 6,16.17 In 8,33.37.39 Rom 4,12 =7,19 par Lc 13,7 In 15,6

Glasul celui care strigã în deºert: Pregãtiþi calea Domnului, faceþi drepte cãrãrile lui! 4 Ioan avea o hainã din pãr de cãmilã ºi centurã de piele încinsã la mijloc, iar hrana lui erau lãcustele ºi mierea sãlbaticã. 5 ªi veneau la el din Ierusalim, din toatã Iudeea ºi din tot þinutul Iordanuluic 6 ºi, mãrturisindu-ºi pãcatele, erau botezaþi de el în râul Iordand. 7 Vãzând cã la botezul lui veneau mulþi dintre farisei ºi saduceie, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia care vine? 8 Faceþi, deci, rod vrednic de pocãinþã. 9 Sã nu credeþi cã puteþi spune: «Îl avem de tatã pe Abraham» pentru cã vã spun cã Dumnezeu poate sã-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea. 10 Securea este deja pusã la rãdãcina pomilor; deci, orice pom care nu face rod bun va fi tãiat ºi aruncat în foc. 11 Eu vã botez cu apã, spre convertire, însã cel care vine dupã mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic sã-i duc încãlþãmintea. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi neþer). În orice caz este o aluzie ori la Nazaret, unde va locui Isus, ori la titlul care i se va da: Nazarineanul. a Regiunea pietroasã ºi lipsitã de vegetaþie situatã între Marea Moartã ºi Podiºul Central al Iudeii, între Ierusalim (ºi Betleem) ºi þinutul Negheb. b Verbul grec metanoein indicã o radicalã întoarcere la Dumnezeu, schimbarea mentalitãþii ºi a modului de a trãi ºi nu doar fapte de pocãinþã exterioare. c Lit.: Atunci Ierusalimul, toatã Iudeea ºi tot þinutul Iordanului veneau la el. d Iordanul este cel mai important râu din Palestina. Izvorãºte de la poalele muntelui Hermon, de la o altitudine de 563 m. La 37 km de la izvor, formeazã lacul Genezaret ºi se varsã apoi în Marea Moartã, la 400 m sub

nivelul Mãrii Mediterane. Lungimea lui în linie dreaptã este de 130 km dar, datoritã traseului întortocheat, lungimea realã depãºeºte 300 km. e Fariseii erau o grupare religioasã care profesa ataºament necondiþionat faþã de legea mozaicã ºi de tradiþiile strãmoºeºti, excluzând orice raport cu lumea greco-romanã. Etimologic, „fariseu” = pus deoparte. În Evanghelie ei sunt prezentaþi ca având o religiozitate formalistã, golitã de conþinut. Saduceii constituiau altã grupare politico-religioasã care provenea din familia marelui preot Þadoc. Aveau idei liberale, erau favorabili culturii elenistice ºi colaborau cu autoritãþile romane. Refuzau valoarea tradiþiei, nu admiteau învierea ºi nici rãsplata de dupã moarte. Din aceastã cauzã, morala lor era laxistã.

Mt 3,12

21

cu foc. 12 El are în mânã lopata de vânturat ºi va curãþa aria: grâul îl va aduna în grânarul sãu, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Botezul lui Isus (Mc 1,9-11; Lc 3,21-22) 13 Atunci a sosit Isus din Galileeaa la Iordan, la Ioan, ca sã fie botezat de el. 14 Dar Ioan încerca sã-l opreascã spunându-i: „Eu trebuie sã fiu botezat de tine ºi tu vii la mine?” 15 Însã Isus i-a rãspuns: „Lasã acum, cãci aºa se cuvine ca noi sã împlinim toatã dreptatea”. Atunci el l-a lãsat. 16 Dupã ce a fost botezat, Isus a ieºit îndatã din apã. ªi iatã cã s-au deschis cerurileb ºi l-a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel ºi venind deasupra lui. 17 ªi iatã, un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am gãsit mulþumirea”.

Ispitirea lui Isus (Mc 1,12-13; Lc 4,1-13)

In 1,26.31.33 Fap 1,5; 11,6 Fap 13,24; 19,4 11,3 In 1,15 Fap 13,25 In 1,33 Fap 1,5; 11,16

Gen 22,2 Mt 12,18; 17,5

1

Atunci Isus a fost condus de Duhul în deºert ca sã fie ispitit de diavol. Dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, 4 în cele din urmã i s-a fãcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: 2

3

„Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea sã devinã pâini”. 4 Dar el i-a rãspuns: „Este scris: Nu numai cu pâine va trãi omul, ci ºi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. 5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântã, l-a aºezat pe coama templului 6 ºi i-a spus: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te jos, cãci este scris: Le va porunci îngerilor sãi cu privire la tine ºi te vor þine pe mâini ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”. 7 Isus i-a zis: „Mai este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tãu”. 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte înalt, i-a arãtat toate împãrãþiile lumii ºi mãreþia lor 9 ºi i-a spus: „Îþi voi da toate acestea, dacã vei cãdea înaintea mea ºi mã vei adora”. 10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacã, Satanã! Cãci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adora ºi numai lui îi vei sluji”. 11 Atunci diavolul l-a lãsat. ªi iatã cã veneau îngeri ºi îi slujeau. a Galileea este regiunea de nord a Palestinei, care se situa între Liban la nord ºi câmpia Esdrelon la sud (75 km),

lacul Genezaret ºi Iordan la est ºi Marea Mediteranã la vest (45 km). b Lit.: pentru el.

Evr 2,18; 4,15

4,6; 27,40

Dt 8,3

Neh 11,1 Is 52,1 Mt 27,53 Ap 11,2; 21,2.10; 22,19 Ps 91,11-12 4,3; 27,40

Ex 17,2-7 Num 14,22 Dt 6,16 1Cor 10,9 Dan 3,5.10.15 Mt 2,11; 18,26 1Cor 14,25 Ap 4,10; 5,14; 7,11; 11,16; 19,4.10; 22,8 Dt 6,13

Mt 4,12

22

Isus la Cafarnaum (Mc 1,14-15; Lc 4,14-15) 12

14,3 Mc 6,17 In 3,24 In 2,12

Is 8,23–9,1

Lc 1,79 In 8,12 3,2+

Auzind cã Ioan a fost închis, [Isus] s-a retras în Galileea. 13 ªi, pãrãsind Nazaretul, a venit ºi s-a stabilit la Cafarnauma, care este pe malul mãrii, în þinuturile lui Zabulon ºi Neftali, 14 ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: 15 Pãmânt al lui Zabulon ºi pãmânt al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea pãgânilor!b 16 Poporul care zãcea în întuneric a vãzut o luminã mare, iar celor care locuiau în þinutul întunecos al morþii le-a rãsãrit o luminã. 17 De atunci a început Isus sã predice ºi sã spunã: „Convertiþi-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãþia cerurilor”. Chemarea primilor discipoli (Mc 1,16-20; Lc 5,1-11) 18 Umblând

In 1,35-42

de-a lungul Mãrii Galileii, a vãzut doi fraþi: pe Simon, numit Petru, ºi pe Andrei, fratele lui, aruncând nãvodul în mare, cãci erau pescari, 19 ºi le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, pãrãsind îndatã nãvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a vãzut alþi doi fraþi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, în barcã, împreunã cu Zebedeu, tatãl lor, reparându-ºi nãvoadele, ºi i-a chemat. 22 Iar ei, pãrãsind îndatã barca ºi pe tatãl lor, l-au urmat. Isus învaþã ºi vindecã mulþimile (Lc 6,17-19)

9,35 Mc 1,39

23 El strãbãtea toatã Galileea, învãþând în sinagogilec lor, predicând evanghelia împãrãþiei ºi vindecând orice boalã ºi orice suferinþã

a Mic centru comercial situat pe malul lacului Genezaret, pe drumul principal ce lega Egiptul ºi marea Mediteranã cu Damascul. Azi se cheamã Tel Hum, iar sãpãturile arheologice au scos la ivealã ruinele unei sinagogi din sec. al II-lea d.C. ºi ruinele unor case, între care unii cercetãtori cred cã ar fi ºi casa lui Petru, peste care s-a construit recent o bisericã suspendatã. b La început, era locul unde s-au stabilit triburile lui Zabulon, Neftali, Aºer, Isahar dar, cu timpul, au pãtruns multe popoare pãgâne, astfel cã Isaia

o numeºte „Galileea pãgânilor” (Is 8,23). Dupã victoria Macabeilor (1Mac 5,14-23), începe sã fie populatã în majoritate de evrei. Cu toate acestea, fiind la graniþã, rãmâne deschisã contactului cu pãgânii. Nu întâmplãtor, aici se dezvoltã miºcarea naþionalistã a zeloþilor, iar Talmudul înfiereazã lipsa de ortodoxie a Galileii faþã de Lege: „Galilee, Galilee, ura ta faþã de Lege te va face sã fii socotitã printre duºmanii credinþei”. c Sinagoga este locul în care comunitatea se adunã pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu ºi pentru a se ruga. %

Mt 4,24

23

în popor. 24 ªi s-a dus vestea despre el în toatã Siria. Erau aduºi la el toþi cei care sufereau de diferite boli ºi chinuri: posedaþi, lunatici ºi paralizaþi, iar el îi vindeca. 25 Îl urmau mulþimi numeroase din Galileea, din Decapolea, din Ierusalim ºi Iudeea ºi de dincolo de Iordan.

Mc 6,55-56

Mc 3,7-8

III. PREDICA DE PE MUNTE Introducere 1 Vãzând

mulþimile, [Isus] s-a urcat pe munteb ºi, dupã ce s-a aºezat, s-au apropiat de el discipolii sãi. 2 ªi, deschizându-ºi gura, îi învãþa zicând:

5

Fericirile (Lc 6,20-23) 3 4 5 6 7 8

„Fericiþi cei sãraci în duhc, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi consolaþi. Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântuld. Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate pentru cã ei vor fi sãturaþi. Fericiþi cei milostivi, pentru cã ei vor afla milostivire. Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Sinagogile au apãrut în Babilon, în timpul exilului, ºi în diaspora, în urma distrugerii templului în 586 î.C. Dupã reconstruirea templului, au rãmas, ba chiar s-au rãspândit ºi mai mult, ca loc de iniþiere religioasã. Orice evreu matur era obligat, de sãrbãtoarea Paºtelui, sã meargã la templul din Ierusalim. În celelalte zile de sãrbãtoare ºi în ziua Domnului (sâmbãta) evreii se adunau la sinagogã. a Lit.: Regiunea celor zece cetãþi. Este o confederaþie instituitã de Pompei în partea esticã a Iordanului, la nord-est de Pereea. Locuitorii erau în majoritate pãgâni.

b

Dupã tradiþie, este o colinã din apropierea Cafarnaumului, pe malul nordic al lacului Genezaret, numitã astãzi Karnhattin. Evanghelistul nu ne dã o indicaþie topograficã, ci mai degrabã una teologicã. c În contextul biblic, sãrac este cel lipsit complet de mijloace materiale de subzistenþã, dar în duh recunoaºte totala sa dependenþã de Dumnezeu. Este contrarã spiritului biblic interpretarea expresiei sãrac în duh ca o posibilitate de posedare de bogãþii, sub pretextul dezlipirii inimii de ele. d Unele manuscrise inverseazã v. 4 cu v. 5.

Ps 37,11

18,33 Iac 2,13 Ps 24,4

Mt 5,9

24

9 Evr 12,14 Iac 3,18 1Pt 3,14 10,22 1Pt 4,14 2Cr 36,16;

Fap 7,52 Evr 11,32-38 Iac 5,10

In 8,12; 9,5 Fil 2,15 Mc 4,21 =Lc 8,16; 11,33 Ef 5,8.9 1Pt 2,12

Fericiþi fãcãtorii de pace, pentru cã ei vor fi numiþi fii ai lui Dumnezeu. 10 Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. 11 Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea. 12 Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri; cãci tot aºa i-au persecutat pe profeþii dinaintea voastrã. Sarea pãmântului ºi lumina lumii (Mc 9,50; Lc 14,34-35) 13 Voi

sunteþi sarea pãmântului. Dacã sarea îºi pierde gustul, cu ce se va sãra? Nu mai este bunã de nimic, decât sã fie aruncatã afarã ºi cãlcatã în picioare de oameni. 14 Voi sunteþi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. 15 Nici nu se aprinde o candelãa ºi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca sã lumineze pentru toþi cei din casã. 16 Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, încât ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru cel din ceruri. Isus ºi Legea

3,15 Rom 3,31 =Lc 16,17; 21,33 Iac 2,10

17 Sã nu credeþi cã am venit sã desfiinþez Legeab sau Profeþii. Nu am venit sã desfiinþez, ci sã împlinesc. 18 Cãci, adevãr vã spun, mai înainte de a trece cerul ºi pãmântul, nici o iotã ºi nici o linioarã nu va dispare din Lege, pânã ce nu se vor împlini toate. 19 Aºadar, dacã cineva va încãlca una dintre aceste porunci mai mici ºi-i va învãþa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împãrãþia cerurilor. Dar, dacã cineva le va împlini ºi va învãþa astfel, acesta va fi numit mare în împãrãþia cerurilor. 20 Cãci vã spun: dacã dreptatea voastrã nu o va întrece cu mult pe cea a cãrturarilor ºi a fariseilor, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor.

a Pânã în sec. al V-lea î.C., în Orient era folosit opaiþul din lut ars. Dupã aceastã perioadã, apare ºi opaiþul din bronz, cu diferite decoraþii. În orice casã, oricât de sãracã, se þinea candela mereu aprinsã, pe candelabru, semn cã acea casã este locuitã, iar stingerea candelei echivala cu dezastrul. b La evrei, „Legea” era în sens strict decalogul, iar în sens larg era Tora sau Pentateuhul (primele cinci cãrþi

ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri ºi Deuteronomul). Dupã tradiþia nescrisã a fariseilor ºi cãrturarilor, „Legea” cuprindea 613 porunci. Pe lângã „Legea lui Moise”, dupã exil, s-a introdus legea oralã cu o mulþime de prescripþii considerate uneori mai importante decât însãºi Tora. În evanghelii, „Legea” nu se confundã cu aceste prescripþii orale care sunt numite „tradiþii omeneºti”.

Mt 5,21

25 Învãþãtura despre mânie

21 Aþi auzit cã s-a spus celor din vechime: Sã nu ucizi! Dacã cineva comite o crimã, va fi condamnat la judecatã. 22 Dar eu vã spun cã oricine se mânie pe fratele sãu va fi condamnat la judecatã. Dacã cineva îi spune fratelui sãu prostule! va fi condamnat de Sinedriu. Dacã cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheeneia. 23 Aºadar, dacã îþi aduci darul la altar ºi acolo îþi aminteºti cã fratele tãu are ceva împotriva ta, 24 lasã darul tãu acolo, în faþa altarului, du-te, împacã-te mai întâi cu fratele tãu ºi apoi vino sã-þi oferi darul. 25 Împacã-te cu duºmanul tãu repede, cât timp mai eºti cu el pe drum, ca nu cumva duºmanul sã te dea pe mâna judecãtorului, iar judecãtorul gardianului ºi sã fii aruncat în închisoare. 26 Adevãr îþi spun, nu vei ieºi de acolo pânã când nu vei fi plãtit ultimul banb.

Ex 20,13 Dt 5,17 Mt 19,18 Mc 10,19 Lc 18,20 Rom 13,9 Iac 2,11 1In 3,15

18,34-35

Despre dorinþele rele ºi adulter 27 Aþi

auzit cã s-a spus: Sã nu comiþi adulter. 28 Eu însã vã spun cã oricine priveºte o femeie, dorind-o, a ºi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacã ochiul tãu drept te duce la pãcat, scoate-l ºi aruncã-l de la tine, cãci este mai bine pentru tine sã piarã unul dintre membrele tale, decât sã-þi fie aruncat în Gheenã tot trupul. 30 ªi, dacã mâna dreaptãc te duce la pãcat, taie-o ºi arunc-o de la tine, pentru cã este

a Legea lui Moise cere respectarea aproapelui, pedepsind în mod categoric pe cel care ar fi comis o vãtãmare corporalã sau o crimã împotriva aproapelui (Num 35,16). Judecarea fiecãrui caz era de competenþa bãtrânilor cetãþii. Cazurile mai grele erau rezolvate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul districtual din cetãþile mai mari. Ultima instanþã era Sinedriul din Ierusalim cãruia îi reveneau, în special, cazurile în care acuzatul ar fi fost un mare preot. Deºi Legea lui Moise nu prevedea în mod explicit pedepse pentru insultarea aproapelui, tradiþia rabinicã avertiza împotriva izbucnirilor mânioase ºi a insultelor: „Cine zice aproapelui sãu: sclavule! trebuie sã fie alungat; cine îi zice bastardule! sã primeascã patruzeci de lovituri; cine îi zice pãgânule! sã fie ucis” (Talmud). La fel spunea rabbi Ionatan: „Cine se mânie este stãpânit de toate puterile Gheenei”. În

învãþãtura lui Isus, Legea veche nu este nici desfiinþatã, nici modificatã. El considerã cã mânia ºi insulta trebuie evitate cu aceeaºi grijã ca ºi crima. Focul Gheenei este o expresie legatã de amintirea jertfelor abominabile de copii în cinstea zeului Moloch, practicate pe timpul lui Manase ºi Ahaz (2Rg 23,10; 16,3 ºi 21,6) în valea numitã Ghe-Ben Hinnom, adicã „Valea Fiilor lui Hinnom” sau metaforic „Valea Suspinului”. Din dispreþ, evreii au transformat-o într-un loc unde se aruncau gunoaiele ºi cadavrele condamnaþilor la moarte pentru a fi arse. b Lit.: ultimul quadrant – monedã romanã din cupru, a patra parte dintr-un as sau 1/64 dintr-un dinar. c În literatura rabinicã, mâna dreaptã este consideratã mai activã ºi, deci, mai importantã. Pentru a se pãstra o esteticã literarã se vorbeºte ºi de ochiul drept.

Ex 20,14 Dt 5,18 Mt 19,18 Mc 10,19 Lc 18,20 Rom 13,9 Iac 2,11 =18,8-9 Mc 9,43-47

Mt 5,31

26

mai bine pentru tine ca sã piarã unul dintre membrele tale, decât tot trupul tãu sã ajungã în Gheenã. Despre divorþ (Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18) Dt 24,1 19,7; Mc 10,4

31

S-a spus: Cine îºi lasã femeia sã-i dea act de despãrþire. 32 Eu însã vã spun: oricine îºi lasã femeia, în afarã de caz de desfrânarea, o face sã comitã adulter ºi oricine se însoarã cu una lãsatã comite adulter. Despre jurãmânt

Lev 19,12 Num 20,3 Dt 23,22-24 Iac 5,12 Is 66,1 Mt 23,22 Fap 7,49 Ps 48,2 2Cor 1,17-20

33 ªi aþi mai auzit cã s-a spus celor din vechime: Sã nu faci jurãmânt fals, ci sã þii jurãmintele fãcute înaintea Domnului. 34 Eu însã vã spun: sã nu juri deloc. Nici pe cer, pentru cã este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pãmânt, pentru cã este scãunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru cã este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tãu sã nu juri, cãci nu poþi face nici un fir de pãr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus este de la Cel Rãu.

Despre rãzbunare (Lc 6,29-30) Ex 21,24 Lev 24,20 Dt 19,21

38

Aþi auzit cã s-a spus: Ochi pentru ochi ºi dinte pentru dinteb. însã vã spun: sã nu vã împotriviþi celui rãu;c ba, mai mult, dacã

39 Eu

a Expresia este interpretatã în trei moduri: 1) „orice lucru ruºinos”, dupã Dt 24,1 în LXX pe care se bazeazã practica rabinicã. În cazul acesta, expresia ar permite divorþul pentru motive destul de uºoare; 2) „adulter”, adicã infidelitatea soþiei faþã de soþ, dar termenii folosiþi de Matei sunt diferiþi: pornéia = desfrânare, iar moihéa = adulter. În cazul în care se dã termenului pornéia, sensul de adulter ar fi o contradicþie în termeni: fiind deja adulterã, femeia nu este expusã adulterului. De fapt, o femeie prinsã în adulter trebuia ucisã cu pietre (Lev 20,10; Dt 23,22; In 8,5); 3) „convieþuire ilegalã”, conform legislaþiei din Lev 18,6-18 ºi Fap 15,28-29. Isus interzice orice despãrþire, cu excepþia unei convieþuiri ilegale sau împotriva naturii (1Cor 7).

b Legea talionului, cunoscutã ºi la babilonieni (Codicele lui Hammurabi – sec. al XVIII-lea î.C.), este prezentatã în Ex 21,23-25; Lev 24,19-20; Dt 19,21. Cazurile se referã la: acte de violenþã împotriva unei persoane, daune materiale ºi morale. Principiul pe care se bazeazã aceastã lege este echivalarea exactã între vinã ºi pedeapsã, temperând setea de rãzbunare, care altfel ar fi fost nelimitatã. Isus nu vrea sã intre în disputa cazuisticã a rabinilor, ci vrea sã imprime discipolilor sãi renunþarea la dreptul propriu din dragoste faþã de aproapele ºi evanghelie. c Sensul expresiei este: nu rãspundeþi celui rãu cu o faptã asemãnãtoare, violenþã pentru violenþã, daunã pentru daunã, nici mãcar pe cale legalã (legea talionului), ci fiþi gata sã treceþi peste nedreptatea sau jignirea ce vi s-a fãcut, %

Mt 5,40

27

cineva te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i-l ºi pe celãlalt. 40 Celui care vrea sã te judece ºi sã-þi ia tunica, lasã-i ºi mantiaa, 41 iar, dacã cineva te-ar constrânge sã faci o mie de paºi, mergi cu el douã. 42 Celui care îþi cere, dã-i, ºi nu întoarce spatele celui care vrea sã ia de la tine cu împrumut.

In 18,22 1Cor 6,7

Iubirea faþã de duºmani (Lc 6,27-28.32-36) 43

Aþi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ºi sã-l urãºti pe duºmanul tãu. 44 Eu însã vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voºtri ºi rugaþi-vã pentru cei care vã persecutã, 45 ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru cel din ceruri, care face sã rãsarã soarele sãu peste cei rãi ºi peste cei buni ºi sã plouã peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. 46 Cãci, dacã îi iubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi vameºii? 47 ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri, ce lucru neobiºnuit faceþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi pãgânii? 48 Aºadar, fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit. Despre pomanã 1

Aveþi grijã sã nu sãvârºiþi faptele voastre buneb înaintea oamenilor ca sã fiþi vãzuþi de ei; altfel nu veþi avea rãsplatã înaintea Tatãlui vostru din ceruri. 2 Aºadar, când dai de pomanã, nu trâmbiþa înaintea ta, aºa cum fac ipocriþii în sinagogi ºi pe strãzi ca sã fie lãudaþi de oameni. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 3 Tu, însã, când dai de pomanã, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta 4 pentru ca pomana ta sã fie în ascuns ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

6

Lev 19,18 Mt 19,19; 22,39 Mc 12,31 Lc 10,27 Rom 13,9 Gal 5,14 Iac 2,8 Ex 23,4-5 Prov 25,21 Rom 12,20 Lc 23,34 Fap 7,60 Rom 12,14 1Cor 4,12 Ef 5,1 Lev 19,2 Dt 18,3 23,5

Despre rugãciune (Lc 11,2-4) 5

Iar când vã rugaþi, nu faceþi ca ipocriþii pentru cã lor le place sã se roage stând în picioare în sinagogi ºi la colþurile pieþelor ca sã fie vãzuþi de oameni. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 6 Tu, însã, când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui

renunþând la orice despãgubire, fie la aceea în bani, fie la aceea mai crudã, de a-l vedea pe cel vinovat suferind aceeaºi pagubã. a Mantia era pentru orientali o hainã din stofã care se purta pe umeri în sezonul ploios ºi rece ºi era folositã de lumea sãracã ºi ca învelitoare în timpul nopþii. Pentru aceasta, Legea prevedea ca cel care a luat drept garanþie

mantia unui datornic sãrac sã o restituie înainte de lãsarea serii (Ex 22, 26-27; Dt 24,10-13). Tunica era o hainã cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bãrbaþi), ajungând pânã la gleznã. De obicei era de culoare albã, se îmbrãca direct pe piele ºi se lega la mijloc cu o centurã. b Lit.: sã nu faceþi dreptatea voastrã.

6,16; 23,5

Is 26,20

Mt 6,7

2Rg 4,33

6,32 Lc 12,30

28

tãu care este acolo, în ascuns, ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti. 7 Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, ca pãgânii, care cred cã vor fi ascultaþi pentru vorbãria lor. 8 Aºadar, sã nu vã asemãnaþi cu ei, cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi nevoie, înainte ca sã-i cereþi. Tatãl nostru (Lc 11,2-4) 9

Ez 36,23

Sir 23,1; 33,1 Lc 22,40 2Mc 11,25 Ef 4,32 Col 3,13 18,35

Voi deci aºa sã vã rugaþi: Tatãl nostru, care eºti în ceruri, sfinþeascã-se numele tãu. 10 Vie împãrãþia ta. Facã-se voia ta, precum în cer, aºa ºi pe pãmânt. 11 Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi 12 ºi ne iartã nouã greºelilea noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. 13 ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne mântuieºte de Cel Rãub. 14 Cãci dacã voi iertaþi oamenilor greºelile lor, ºi Tatãl vostru ceresc vã va ierta, 15 însã, dacã nu-i veþi ierta pe oamenic, nici Tatãl vostru nu va ierta greºelile voastre. Despre post

Is 58,5 6,5; 23,5

16 Când postiþid nu fiþi triºti ca ipocriþii, cãci ei îºi strâmbã feþele, ca sã arate oamenilor cã postesc. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 17 Dar tu, când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa 18 ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãlui tãu, care este în ascuns. ªi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Adevãratele comori (Lc 12,33-34) Iac 5,2.3

19

Nu vã adunaþi comori pe pãmânt, unde moliile ºi rugina le distrug ºi unde hoþii le sapã ºi le furã. 20 Adunaþi-vã comori în cer, unde a b

Lit.: datoriile. Unele manuscrise adaugã: Cãci a ta este împãrãþia ºi puterea ºi mãrirea în veci. Amin. Alte manuscrise adaugã numai: Amin. c Multe manuscrise au: greºelile lor. d Postul practicat în mod obiºnuit la evrei era public ºi se þinea în sãrbãtoarea Iertãrii, la aniversarea distrugerii templului lui Solomon ºi în timpul calamitãþilor publice: secetã, epidemii,

invazia lãcustelor, rãzboi. Persoanele pioase posteau de douã ori pe sãptãmânã: luni ºi joi. Fariseii, deºi posteau, o fãceau cu ipocrizie: îºi puneau cenuºã pe cap, îºi înnegreau faþa, nu se spãlau ºi se prezentau murdari ºi zdrenþãroºi ca sã atragã admiraþia ºi compãtimirea oamenilor. Cristos îndeamnã la un post care sã fie expresia unei cãinþe sincere.

Mt 6,21

29

nici moliile, nici rugina nu le distrug ºi unde hoþii nu le sapã ºi nu le furã. 21 Cãci unde este comoara voastrã acolo va fi ºi inima voastrã. Lumina trupului (Lc 11,34-36)

Sir 29,11 Mt 19,21 Mc 10,21 Lc 18,22 Col 3,1-2

22 Candela

trupului este ochiul. Deci dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu va fi luminos. 23 Însã dacã ochiul tãu este rãu, tot trupul tãu va fi întunecos. Aºadar, dacã lumina care este în tine este întuneric, cât de adânc [va fi] întunericul!

Mt 20,15; Mc 7,22

Sau Dumnezeu, sau banul (Lc 16,13) 24 Nimeni

nu poate sluji la doi stãpâni; cãci sau îl va urî pe unul ºi îl va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul, iar pe celãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamoneia. Încrederea în providenþã (Lc 12,22-31) 25 De

aceea vã spun: nu vã îngrijoraþi pentru viaþa voastrã: ce veþi mânca sau ce veþi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vã veþi îmbrãca. Oare nu este viaþa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrãcãmintea? 26 Priviþi pãsãrile cerului: nu seamãnã, nu secerã, nici nu adunã în hambar, iar Tatãl vostru ceresc le hrãneºte. Oare nu sunteþi voi mult mai de preþ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strãdui, poate sã adauge câtuºi de puþin la durata vieþii sale?b 28 Iar pentru îmbrãcãminte de ce vã îngrijoraþi? Observaþi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudescc ºi nu þes. 29 Totuºi vã spun cã nici Solomon, în toatã mãreþia lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre aceºtia. 30 Aºadar, dacã Dumnezeu îmbracã astfel iarba de pe câmp, care astãzi este ºi mâine se aruncã în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puþinã credinþã? 31 Deci, nu vã îngrijoraþi spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrãca?” 32 Cãci

a Mamon este un cuvânt de origine aramaicã având sensul de „ceva în care se pune încrederea”. În Sir 31,8 are sensul de bogãþii. ªi sfântul Augustin noteazã existenþa cuvântului în limba punicã cu sensul de „câºtig”, „ban”. Cristos aratã incompatibilitatea dintre „a sluji lui Dumnezeu” ºi „a sluji bogãþiilor”. b Lit.: sã adauge un cot la statura sa. Termenul grec helikia înseamnã, în primul rând, „staturã”, dar aici, ca ºi

în Lc 12,25; In 9,21.23 etc., sensul este de lungimea, durata vieþii. În acest context, unitatea de mãsurã, „cotul”, este folositã în sens figurat. Cristos ne atrage atenþia cã durata vieþii noastre este în mâinile lui Dumnezeu. Cu toate strãduinþele noastre, nu o putem lungi. c Verbul grec kopiao este folosit pentru o muncã istovitoare. În tradiþia orientalã, munca manualã era mai grea pentru bãrbat („a trudi”) ºi mai uºoarã pentru femeie („a þese lânã”).

10,31 Lc 12,7.24

1Rg 10 2Cr 9

Mt 6,33 6,8 Lc 12,30 Ps 37,4 Ex 16,4

30

pãgânii cautã toate acestea; dar Tatãl vostru ceresc ºtie cã aveþi nevoie de toate acestea. 33 Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeua ºi dreptatea lui ºi toate acestea vi se vor adãuga. 34 Deci nu vã îngrijoraþi pentru ziua de mâine, cãci ziua de mâine se va îngriji de ea însãºi. Ajunge zilei rãutatea ei. Judecarea aproapelui (Lc 6,37-42)

Rom 2,1; 14,4.10 1Cor 5,12 Iac 4,11 2Mc 4,24

1 Nu

judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi, 2 deoarece cu judecata cu care judecaþi veþi fi judecaþi ºi cu mãsura cu care mãsuraþi vi se va mãsura ºi vouã. 3 De ce, aºadar, vezi paiul din ochiul fratelui tãu, însã nu iei în seamã bârna din ochiul tãu? 4 Sau cum vei spune fratelui tãu: „Lasã-mã sã scot paiul din ochiul tãu” ºi iatã cã bârna este în ochiul tãu? 5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu ºi atunci vei vedea bine sã scoþi paiul din ochiul fratelui tãu. 6 Nu daþi cele sfinte câinilorb ºi nu aruncaþi perlele în faþa porcilor, ca nu cumva sã le calce în picioare ºi, întorcându-se, sã vã sfâºie.

7

Puterea rugãciunii (Lc 11,9-13) Mc 11,24 In 14,13-14; 15,7; 16,23-24 Iac 1,5 1In 3,22; 5,14-15

Iac 1,17

7 Cereþi

ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi gãsi, bateþi ºi vi se va deschide. Cãci oricine cere, primeºte; cine cautã, gãseºte; iar celui care bate, i se va deschide. 9 Cine dintre voi, dacã fiul îi va cere pâine, îi va da o piatrã? 10 Sau, dacã va cere un peºte, îi va da un ºarpe? 11 Aºadar, dacã voi, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?

8

Regula de aur (Lc 6,31) Rom 13,8-10

12 Deci,

tot ce vreþi ca oamenii sã facã pentru voi, faceþi ºi voi pentru ei, cãci aceasta este Legea ºi Profeþii. Cele douã cãi (Lc 13,23-24)

Fap 14,22

13 Intraþi pe poarta strâmtã, pentru cã largã este poartac ºi latã calea ce duce spre pieire ºi mulþi sunt cei care merg pe ea. 14 Dar cât de strâmtã este poarta ºi cât de îngustã calea care duce la viaþã! ªi puþini sunt cei care o gãsesc.

Profeþii falºi (Lc 6,43-44) Lc 6,26 Ez 22,27 Mt 10,16 In 10,12 Fap 20,29 Sir 27,6 Iac 3,12

15 Feriþi-vã

de profeþii falºi care vin la voi în haine de oi, dar înãuntru sunt lupi rãpitori. 16 Îi veþi recunoaºte dupã roadele lor. Oare se a Unele manuscrise omit: lui Dumnezeu, altele au: împãrãþia cerurilor. b Era interzis a se arunca la câini resturile din carnea jertfitã în templu.

c Multe manuscrise importante omit: poarta.

Mt 7,17

31

culeg struguri din mãrãcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rãu face fructe rele. 18 Un pom bun nu poate sã facã fructe rele, nici un pom rãu sã facã fructe bune. 19 Orice pom care nu face fructe bune este tãiat ºi aruncat în foc. 20 Aºadar, îi veþi recunoaºte dupã roadele lor. Adevãraþii discipoli (Lc 13,26-27) 21 Nu oricine îmi zice „Doamne! Doamne!” va intra în împãrãþia cerurilor, ci acela care împlineºte voinþa Tatãlui meu, care este în ceruri. 22 Mulþi vor spune în ziua aceea: „Doamne! Doamne! Nu am profeþit în numele tãu, nu am alungat diavoli în numele tãu ºi nu am fãcut atâtea minuni în numele tãu?” 23 Atunci le voi declara: „Niciodatã nu v-am cunoscuta. Îndepãrtaþi-vã de mine, voi care sãvârºiþi nelegiuirea!”

Casa construitã pe stâncã (Lc 6,47-49) 24 Aºadar,

oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi le împlineºte va fi asemenea cu bãrbatul înþelept care ºi-a construit casa pe stâncã. 25 A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, au nãvãlit peste casa aceea, dar ea n-a cãzut, pentru cã fusese construitã pe stâncã. 26 Însã oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi nu le împlineºte va fi asemenea cu bãrbatul necugetat care ºi-a construit casa pe nisip. 27 A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea ºi ea s-a prãbuºit. Iar prãbuºirea ei a fost mare. 28 Când a terminat Isus aceste cuvântãri, mulþimile au fost cuprinse de uimire pentru învãþãtura lui, 29 deoarece el învãþa ca unul care are autoritate, ºi nu în felul cãrturarilor lor. IV. MINUNILE LUI ISUS ÎN GALILEEA Vindecarea unui lepros (Mc 1,40-45; Lc 5,12-16) 1

Când a coborât de pe munte, îl urmau mulþimi numeroase. 2 ªi iatã cã s-a apropiat un lepros ºi s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 3 Întinzându-ºi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curãþã-te!” ªi, îndatã, lepra lui s-a

8

a Formulã folositã de rabini pentru a excomunica (Mt 25,12). Aici Cristos se referã la acele persoane care aveau carisme: ei erau buni oratori, ritualiºti

desãvârºiþi etc., dar nu s-au strãduit sã punã în practicã regula de aur ºi nu aveau dragoste faþã de aproapele.

3,10 Lc 3,9; 13,6-9 In 15,6 Mt 7,16; 12,33

Rom 2,13 Iac 1,22.25 1In 2,17 Ier 14,14; 27,15 Mc 9,38 Lc 9,49 Mt 10,33 2Tim 2,12 Ps 6,9 Mt 13,41-42; 25,41 Iac 1,22.23

Ez 13,10-12

2Lc 7,1 2Mc 1,22 2Lc 4,32

Mt 8,4 9,30; 12,16 Mc 7,36 Lc 17,14

32

curãþat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Ai grijã sã nu spui nimãnui, dar mergi, aratã-te preotului ºi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mãrturie pentru ei”. Vindecarea servitorului centurionului (Lc 7,1-10; In 4,43-54) 5 Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centuriona, rugându-l: „Doamne, servitorulb meu zace în casã, paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi ºi-l voi vindeca”. 8 Dar centurionul i-a rãspuns: „Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub acoperiºul meu, dar spune numai un cuvânt ºi servitorul meu va fi vindecat. 9 Cãci ºi eu sunt un om supus autoritãþii; având soldaþi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, ºi altuia: «Vino!», iar el vine, ºi servitorului meu: «Fã aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus a rãmas uimit ºi a spus celor care îl urmau: „Adevãr vã spun cã nu am gãsit la nimeni în Israel o astfel de credinþã. 11 De aceea vã spun cã vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împãrãþia cerurilor împreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob, 12 iar fiii împãrãþiei vor fi aruncaþi în întunericul din afarã. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor”. 13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, sã þi se facã dupã cum ai crezut!” ªi în ceasul acela servitorul lui a fost vindecatc. 6

Ps 107,3 2Lc 13,29 Lc 13,28

9,29; 15,28 In 4,50.51

Vindecãri la Cafarnaum (Mc 1,29-34; Lc 4,38-41) 1Cor 9,5

Is 53,4

14

Intrând Isus în casa lui Petru, a vãzut-o pe soacra acestuia zãcând cuprinsã de febrã. 15 I-a atins mâna ºi febra a lãsat-o. Ea s-a ridicat ºi a început sã-i slujeascã. 16 La lãsatul serii, i-au adus mulþi posedaþi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt ºi i-a vindecat pe toþi cei bolnavi, 17 ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: El a luat asupra lui slãbiciunile noastre ºi a purtat bolile noastre.

a Centurionul era un ofiþer în armata romanã care comanda peste o sutã de oameni. Întrucât Cafarnaumul era oraº de graniþã, având un oficiu vamal, probabil avea un corp de armatã în slujba lui Irod Antipa. Soldaþii erau mercenari proveniþi din pãrþile Siriei, întrucât tetrarhul nu avea încredere în autohtoni. Isus trece peste prescrierile cãrturarilor ºi uzanþele sociale rigide

din timpul sãu care interziceau unui evreu sã intre în relaþii cu un pãgân. b Termenul grec pais este folosit în NT cu douã sensuri: servitor ºi fiu (Mt 2,16; 17,18; Lc 7,7; 12,45). Textele paralele care relateazã vindecarea servitorului centurionului folosesc: Lc 7,2 doulos = servitor; In 4,46 hyios = fiu. c Câteva manuscrise adaugã: ºi, întorcându-se acasã în acelaºi ceas, centurionul îºi gãsi servitorul vindecat.

Mt 8,18

33 Exigenþele vocaþiei (Lc 9,57-62) 18 Vãzând

Isus mulþimea din jurul sãu, a poruncit sã treacã pe þãrmul celãlalt. 19 Atunci s-a apropiat de el unul dintre cãrturari ºi a spus: „Învãþãtorule, te voi urma oriunde te vei duce”. 20 Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde-ºi rezema capul”. 21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasã-mã sã merg mai întâi ºi sã-l îngrop pe tatãl meu”. 22 Dar Isus i-a zis: „Urmeazã-mã ºi lasã morþii sã-ºi îngroape morþii”.

Mc 4,35 Lc 8,22

2Cor 8,9 1Rg 19,20

9,9 In 1,43; 21,19

Liniºtirea furtunii (Mc 4,35-41; Lc 8,22-25) 23

Apoi [Isus] s-a urcat în barcã, iar discipolii l-au urmat. 24 ªi iatã cã pe mare s-a iscat o furtunã atât de puternicã încât barca era acoperitã de valuri, iar el dormea. 25 Au venita ºi l-au trezit spunându-i: „Doamne, salveazã-ne! Pierim!” 26 Dar el le-a spus: „De ce sunteþi fricoºi, oameni cu puþinã credinþã?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile ºi marea ºi s-a fãcut liniºte deplinã. 27 Oamenii au fost cuprinºi de uimire ºi spuneau: „Cine este acesta de care ascultã ºi vânturile ºi marea?” Vindecarea posedaþilor de diavol din þinutul gadarenilor (Mc 5,1-20; Lc 8,26-39) 28 Ajungând

pe malul celãlalt, în þinutul gadarenilorb, l-au întâmpinat doi posedaþi de diavoli, ieºiþi din morminte, atât de violenþi încât nu putea nimeni sã treacã pe drumul acela. 29 ªi iatã cã au început sã strige: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca sã ne chinuieºti?” 30 Ceva mai departe pãºtea o turmã mare de porci. 31 Diavolii îl rugau: „Dacã ne alungi, trimite-ne în turma de porci”. 32 El le-a zis: „Mergeþi!” Ieºind [din posedaþi], ei au intrat în porci, ºi iatã cã toatã turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptã ºi a pierit în apã. 33 Atunci paznicii au fugit ºi, ajungând în cetate, au povestit toate ºi ce s-a întâmplat cu posedaþii. 34 ªi iatã toatã cetatea a ieºit în întâmpinarea lui Isus ºi, vãzându-l, l-au rugat sã plece din þinutul lor.

a

Multe manuscrise adaugã: discipolii lui. b Unele manuscrise au: gherghesenilor, altele: gherasenilor. Gadara era o localitate cam la 7 km sud-est de lacul Genezaret, iar locuitorii ei îºi pãºteau

turmele pânã la coasta abruptã de lângã lac. Actualmente, existã o localitate construitã pe coastã care se numeºte Um Qeis. Locuitorii erau în prevalenþã pãgâni, crescãtori de porci.

1Rg 17,18 Lc 4,34

Mt 9,1

34

Vindecarea unui paralizat (Mc 2,1-12; Lc 5,17-26) 1 Urcându-se

8,6; Fap 9,33

Lc 7,48 12,25

Fap 9,33-35

în barcã, a trecut dincolo ºi a ajuns în cetatea sa. 2 ªi iatã cã au adus la el un paralizat care zãcea pe o targã. Iar Isus, vãzând credinþa lor, a spus paralizatului: „Încrede-te, fiule! Pãcatele îþi sunt iertate”. 3 Atunci unii dintre cãrturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii!” 4 Isus, cunoscânda gândurile lor, a zis: „De ce gândiþi rãu în inimile voastre? 5 Ce este mai uºor sã spun: «Pãcatele îþi sunt iertate» sau sã spun: «Ridicã-te ºi umblã»? 6 Dar ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt”, i-a spus paralizatului: „Ridicã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 7 Atunci, ridicându-se, s-a dus acasã. 8 Vãzând aceasta, mulþimile au fost cuprinse de teamãb ºi îl preamãreau pe Dumnezeu, care dã oamenilor o astfel de putere.

9

Chemarea lui Matei (Mc 2,13-17; Lc 5,27-32) 9 Plecând

8,22 In 1,43; 21,19 11,19 Lc 7,34; 15,1.2; 19,7

Os 6,6 =12,7

de acolo, Isus a vãzut un om numit Matei, stând la postul de vamã, ºi i-a spus: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, el l-a urmat. 10 ªi, pe când stãtea la masã în casã, iatã cã mulþi vameºi ºi pãcãtoºi au venit ºi s-au aºezat la masã cu Isus ºi cu discipolii lui. 11 Vãzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mãnâncã învãþãtorul vostru împreunã cu vameºii ºi pãcãtoºii?” 12 Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aºadar, mergeþi ºi învãþaþi ce înseamnã: Îndurare vreau ºi nu jertfã, cãci nu am venit sã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”. Despre post (Mc 2,18-22; Lc 5,33-39)

11,18 Lc 18,12

14 Atunci

s-au apropiat de el discipolii lui Ioan ºi i-au spus: „De ce noi ºi fariseii postim multc, iar discipolii tãi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaºii sã plângã atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei ºi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune un petic dintr-o stofã nouãd la o hainã veche; cãci peticul trage din hainã ºi ruptura devine mai mare. 17 Nici nu se toarnã vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsã, iar burdufurile se stricã. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel amândouã se pãstreazã”. a

Unele manuscrise importante au: vãzând. b În câteva manuscrise gãsim: au fost cuprinse de teamã ºi admiraþie. c Unele manuscrise omit: mult, altele pun: deseori. d Cuvântul grec folosit aici, agnafon, se referã la o stofã nouã, nespãlatã,

netrasã la piuã. Prin aceste comparaþii, Isus vrea sã arate cã evanghelia nu este o cârpealã din fragmentele religiozitãþii preexistente, nici nu intenþioneazã sã-ºi modeleze învãþãtura dupã forma iudaismului, iar creºtinismul va fi haina nouã croitã pe mãsura omului regenerat în Cristos.

35

Mt 9,18

Vindecarea unei femei ºi învierea fiicei unui înalt funcþionar (Mc 5,21-43; Lc 8,40-56) 18 În

timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcþionar, s-a prosternat înaintea lui ºi i-a spus: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-þi mâna peste ea ºi va trãi”. 19 Isus s-a ridicat ºi a mers dupã el împreunã cu discipolii sãi. 20 ªi iatã cã o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii mantieia, 21 cãci îºi spunea: „De mã voi atinge fie ºi numai de mantia lui, voi fi vindecatã”. 22 Întorcându-se ºi vãzând-o, Isus i-a zis: „Încrede-te, fiicã, credinþa ta te-a mântuit!” Iar femeia a fost vindecatã din ceasul acela. 23 Ajungând Isus la casa înaltului funcþionar ºi vãzând cântãreþii din fluier ºi mulþimea zgomotoasã, 24 a spus: „Daþi-vã la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulþimea a fost scoasã afarã, el a intrat ºi a prins-o de mânã, iar copila s-a ridicat. 26 ªi s-a rãspândit vestea aceasta în tot þinutul acela.

8,3 Mc 6,5; 8,23.25 Lc 13,13 Lev 15,25

Fap 3,16

In 11,11

Mc 1,31; 9,27

Isus vindecã doi orbi 27

Când a plecat de acolo, au venit dupã Isus doi orbi strigând: „Îndurã-te de noi, Fiul lui David!” 28 Dupã ce a ajuns în casã, orbii s-au apropiat de el, iar Isus le-a zis: „Credeþi cã pot sã fac aceasta?” I-au spus: „Da, Doamne!” 29 Atunci le-a atins ochii spunând: „Sã vi se facã dupã credinþa voastrã!” 30 ªi li s-au deschis ochii, iar Isus le-a poruncit cu asprime: „Aveþi grijã sã nu afle nimeni”. 31 Dar ei, dupã ce au ieºit, au rãspândit vestea despre el în tot þinutul acela.

20,34 8,13; 15,28 Mc 7,36 =12,22-24

Isus vindecã un om mut 32 Când

au plecat aceºtia, iatã cã i-au adus un om mut, posedat de diavol. 33 Dupã ce diavolul a fost alungat, mutul a vorbit, iar mulþimile se mirau spunând: „Niciodatã nu s-a vãzut aºa ceva în Israel!” 34 Însã fariseii spuneau: „Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”b.

a Ciucurii, legaþi cu fir albastru la cele patru colþuri ale mantiei, aminteau unui evreu de poruncile lui Dumnezeu (Num 15,38-39). Întrucât aceste semne erau considerate sfinte, atingerea ciucurilor de la haina purtatã de o

persoanã consacratã garanta intervenþia mântuitoare a lui Dumnezeu (1Sam 15,26-28 – unde ruperea ciucurelui este semn cã Dumnezeu îºi retrage harul). b Unele manuscrise omit v. 34.

2Lc 11,14-15 Mc 7,32.35; 9,17.25 Lc 11,14 Mc 2,12 12,24 Mc 3,22 Lc 11,15

Mt 9,35

36 V. DISCURSUL MISIONAR

Isus are milã de popor 35 Isus

=4,23 Mc 1,39 10,1 Mc 1,34 Lc 7,21 14,14; 15,32 2Mc 6,34 Num 27,17 1Rg 22,17 2Cr 18,16 Ez 34,5 Zah 10,2 Idt 11,19 Mc 6,34 Mc 6,7 Lc 9,1 9,35; Mc 1,34 Lc 7,21 In 1,40-41 In 1,43 26,25; 27,3 Mc 14,43 In 6,64; 12,4; 13,11; 18,2.5

strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþând în sinagogile lor, predicând evanghelia împãrãþiei ºi vindecând orice boalã ºi orice neputinþã. 36 Vãzând mulþimile, i s-a fãcut milã de ele, cãci erau istovite ºi pãrãsite, ca niºte oi care nu au pãstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor sãi: „Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini. 38 Rugaþi-l deci pe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori la seceriºul lui”. Alegerea apostolilor (Mc 3,14-19; Lc 6,12-16) 1 Chemându-i

pe cei doisprezece discipoli ai sãi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca sã le alunge ºi sã vindece orice 10 boalã ºi orice neputinþã. Numele celor doisprezece apostoli sunt 2

a

acestea: cel dintâi Simon, zis Petru, ºi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi Ioan, fratele lui; 3 Filip ºi Bartolomeu; Toma ºi Matei, vameºul; Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Tadeu;b 4 Simon Canaaneul ºi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trãdat. Misiunea apostolilor (Mc 6,7-13; Lc 9,1-6; 10,3-11) 5

Isus i-a trimis pe aceºtia doisprezece, poruncindu-le: „Sã nu mergeþi pe calea pãgânilorc ºi sã nu intraþi în cetatea samaritenilord.

a Numele celor doisprezece apostoli: Shime`ôn (ebr.) = Dumnezeu a ascultat; Petros (gr.) = piatrã; Andreas (gr.) = bãrbãtos; Ya`âkob (ebr.) = Dumnezeu sã protejeze; Zabdi’el (ebr.) = Dumnezeu a dat; Yehôhanan (ebr.) = Iahve este îndurãtor; Filippos (gr.) = iubitor de cai; Bar-Tolmây (aram.) = fiul lui Tolmai (al impurului); Teôma’ (ebr.) = geamãn; Mattateyâh (ebr.) = darul lui Dumnezeu; Halpây (aram.) = Dumnezeu dã peste mãsurã; Todday (aram.) = pieptos; Qannaya (ebr.) = gelos pentru Dumnezeu; Yehudâh (ebr.) = preamãrit este Dumnezeu; ‘Ish saqqarya (aram.) = om fals, ipocrit (dupã alþii ‘Ish Qeryiôt = om din Qeriot). b Unele manuscrise adaugã: Lebbaios = inimos.

c Drumul care trece printr-un teritoriu locuit de pãgâni, adicã de cei care nu erau evrei. d Samaritenii erau evreii care au rãmas dupã deportarea majoritãþii populaþiei în Asiria, în 721 î.C. ºi colonii pãgâni aduºi de regele Asiriei. Aceºtia din urmã au asimilat în parte religia evreilor: acceptau Cartea Sfântã a lui Moise ºi tãierea împrejur, dar nu participau la cultul religios în templul din Ierusalim, ci îºi construiserã un templu propriu pe muntele Garizim. Pânã la distrugerea templului din Ierusalim erau dispreþuiþi de evrei, iar evreii în trecere nu erau gãzduiþi în satele samaritenilor. Aceastã ostilitate se va reduce dupã sec. I d.C.

37

Mt 10,6

6 Mergeþi

mai degrabã la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 Mergând, predicaþi: „S-a apropiat împãrãþia cerurilor”. 8 Vindecaþi-i pe cei bolnavi, înviaþi-i pe cei morþi, curãþaþi-i pe cei leproºi, alungaþi-i pe diavoli. În dar aþi primit, în dar sã daþi. 9 Nu luaþi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagã pentru drum, nici douã tunici, nici încãlþãminte ºi nici toiag, pentru cã cine lucreazã are dreptul la hranã. 11 În cetatea sau în satul în care intraþi, interesaþi-vã cine este om vrednic ºi rãmâneþi acolo pânã când plecaþi. 12 Intrând în casã, salutaþi. 13 ªi, dacã acea casã este vrednicã, pacea voastrã sã vinã asupra ei; însã dacã nu este vrednicã, pacea voastrã sã se întoarcã la voi. 14 Dacã cineva nu vã primeºte ºi nu ascultã cuvintele voastre, ieºind din casa ºi din cetatea aceea, scuturaþi praful de pe picioarele voastre. 15 Adevãr vã spun: mai uºor va fi în ziua judecãþii pentru pãmântul Sodomei ºi al Gomorei decât pentru cetatea aceea. Persecuþiile împotriva discipolilor (Mc 13,9-13; Lc 21,12-17) 16

Iatã, eu vã trimit ca pe niºte oi în mijlocul lupilor; fiþi, aºadar, înþelepþi ca ºerpii ºi simpli ca porumbeii. 17 Feriþi-vã de oameni, pentru cã vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vã vor biciui în sinagogile lor. 18 ªi veþi fi duºi, din cauza mea, înaintea guvernanþilor ºi a regilor, ca mãrturie înaintea lor ºi a pãgânilor. 19 Când veþi fi daþi pe mâna lor, nu vã preocupaþi cum sau ce veþi vorbi, cãci vi se va da în ceasul acela ce sã vorbiþi, 20 pentru cã nu sunteþi voi cei care vorbiþi, ci Duhul Tatãlui vostru este cel care vorbeºte în voi. 21 Frate pe frate va da la moarte ºi tatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide. 22 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. Însã, cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit. 23 Când vã vor persecuta într-o cetate, fugiþi în altaa, cãci adevãr vã spun, nu veþi termina cetãþile lui Israel pânã când va veni Fiul Omului. 24 Nu este discipolul mai presus decât învãþãtorul, nici servitorul mai presus decât stãpânul sãu. 25 Este de ajuns discipolului sã devinã ca învãþãtorul sãu, ºi servitorului ca stãpânul sãu. Dacã pe stãpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui! Mãrturisirea curajoasã a Fiului Omului (Lc 12,1-9) 26 Nu vã temeþi de ei, cãci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit ºi nimic secret care nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce eu vã

a Multe manuscrise adaugã: ºi, dacã vã persecutã ºi în aceasta, fugiþi într-o alta.

Ier 50,6; Mt 15,24 4,17; Lc 10,9.11

Lc 10,4; Num 18,25-32

Lc 10,10-12 =11,24 Lc 10,12 Gen 18, 20–19,28 2Pt 2,6 Iuda 7 2Lc 10,3 In 10,12 Fap 20,29 Rom 16,19 Mc 13,9 2Lc 21,12-13 Lc 12,11-12

Mih 7,6 =24,9

=24,13

16,27-28; 24,27.30.37. 39.44; 25,31; 26,64 Mc 13,26; 14,62; Lc 9,26; 17,30; 18,8; 21,27; Lc 6,40 In 13,16; 15,20 2Mc 4,22 Lc 8,17

Mt 10,28

Iac 4,12

1Sam 14,45 Fap 27,34 6,26; 12,12; Ap 3,5 2Lc 9,26 2Mc 8,38 2Tim 2,12

38

spun în întuneric spuneþi la luminã ºi ceea ce vã spun la ureche predicaþi de pe acoperiºuri. 28 Nu vã temeþi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeþi-vã mai degrabã de cel care poate sã piardã ºi trupul ºi sufletul în Gheenã. 29 Oare nu se vând douã vrãbii pe un ban?a ªi nici una dintre ele nu cade pe pãmânt fãrã ºtirea Tatãlui vostru. 30 Vouã, însã, vã sunt numãrate toate firele de pãr de pe cap. 31 Aºadar, nu vã temeþi! Voi valoraþi mai mult decât multe vrãbii. 32 Oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie pentru el înaintea Tatãlui meu cel din ceruri. 33 Însã oricine mã va renega înaintea oamenilor îl voi renega ºi eu înaintea Tatãlui meu cel din ceruri. Exigenþele urmãrii lui Isus (Lc 12,51-53; 14,26-27)

Mih 7,6

Dt 33,9 =16,24 Lc 17,33 2In 12,25

34 Sã nu credeþi cã am venit sã aduc pace pe pãmânt. Nu am venit sã aduc pace, ci sabie. 35 Cãci am venit sã despart fiulb de tatãl sãu fiica de mama sa, nora de soacra sa, 36 iar duºmanii omului vor fi cei din casa lui. 37 Cine îºi iubeºte tatãl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; ºi cine îºi iubeºte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-ºi ia crucea ºi nu mã urmeazã nu este vrednic de mine. 39 Cine þine la viaþãc o va pierde, iar cine îºi pierde viaþa pentru mine o va regãsi.

Rãsplatã pentru primirea apostolilor (Mc 9,41) =18,5 2In 12,44 Gal 4,14 1Rg 17,9-24 2Rg 4,8-37

7,28; 13,53; 19,1; 26,1

40

Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeºte un profet pentru cã ested profet va primi rãsplata profetului, iar cine primeºte un drept pentru cã este drept va primi rãsplata celui drept. 42 Cine va da de bãut, fie ºi numai un pahar cu apã rece, unuia dintre aceºtia mici pentru cã este discipol, adevãr vã spun, nu-ºi va pierde rãsplata”. 1 Când Isus a terminat de dat aceste învãþãturi celor doisprezece discipoli ai sãi, a plecat de acolo ca sã înveþe ºi sã predice în cetãþile lor.

11

a Lit.: assarion – monedã romanã de bronz valorând 1/16 dintr-un dinar. b Lit.: omul.

c d

Lit.: cine îºi gãseºte viaþa. Lit.: în nume...

Mt 11,2

39

VI. NECREDINÞA ªI ÎMPOTRIVIREA IUDEILOR Mãrturia lui Isus despre Ioan (Lc 7,18-35) 2 Auzind

Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii sãi 3 ca sã-i spunã: „Tu eºti cel care trebuie sã vinã sau sã aºteptãm un altul?”a 4 Isus le-a rãspuns: „Mergeþi ºi spuneþi-i lui Ioan ceea ce auziþi ºi vedeþi: 5 orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii sunt curãþaþi ºi surzii aud, morþii învie, iar sãracilor li se aduce vestea cea bunã. 6 ªi fericit este cel care nu se scandalizeazã de mine”. 7 Dupã ce au plecat aceºtia, Isus a început sã vorbeascã mulþimilor despre Ioan: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatã de vânt? 8 Sau ce altceva aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în haine moi? Iatã, cei care poartã haine moi sunt în casele regilor. 9 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi?b Un profet? Da, vã spun, chiar mai mult decât un profet. 10 Acesta este cel despre care s-a scris: Iatã, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feþei tale; el va pregãti calea înaintea ta. 11 Adevãr vã spun, nu s-a ridicat, dintre cei nãscuþi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezãtorul. Însã cel mai mic din împãrãþia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezãtorul ºi pânã acum, împãrãþia cerurilor este asaltatã cu violenþã ºi cei violenþi o iau prin forþãc. 13 Cãci toþi profeþii ºi Legea au profeþit pânã la Ioan 14 ºi, dacã vreþi sã admiteþi, el este Ilie care trebuie sã vinã. 15 Cine are urechid, sã asculte! 16 Cu cine voi compara aceastã generaþie? Este asemenea copiilor care stau în pieþe ºi strigã cãtre alþii: 17 «V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat, v-am cântat de jale ºi n-aþi bocit».

a În tradiþia biblicã, expresia cel care vine are un sens mesianic. Nedumerirea discipolilor lui Ioan provine din constatarea cã Isus nu se comportã ca acel Mesia descris în predica Botezãtorului (Mt 3,11-12). b În câteva manuscrise importante apare varianta: De ce aþi ieºit? Sã vedeþi un profet? c Expresia poate însemna: 1) efortul spiritual al celor care ajung în împãrãþie prin ascezã; 2) violenþa celor care vor sã stabileascã o împãrãþie cu ajutorul

armelor (zeloþii); 3) acþiunea conºtientã ºi îndârjitã a celor care militeazã pentru distrugerea Bisericii lui Isus; 4) tirania puterilor demoniace ºi împotrivirea conºtientã a omului care o respinge sau tirania dominaþiilor pãmânteºti care pretind cã stãpânesc aceastã lume ºi împiedicã instaurarea împãrãþiei lui Dumnezeu; 5) puterea lui Dumnezeu care face ca împãrãþia lui sã înainteze în ciuda tuturor obstacolelor. d Unele manuscrise adaugã: pentru a asculta.

Mt 14,3 In 3,24 Mal 3,1 In 1,15; 6,14 Fap 19,4 Evr 10,37 Ap 1,4.8 Is 42,18 13,57; 26,31

3,5

14,5; 21,26 Lc 1,76 Ex 23,20 Mal 3,1 Mc 1,2 Lc 1,76; 7,27; In 3,28

Mc 9,11-13 Lc 1,17 In 1,21 13,9.43 Mc 4,9.23 Lc 8,8; 14,35 Ap 2,7; 13,9

Mt 11,18 3,4; 9,14

9,11 Lc 15,1-2; 19,7

40

18

Cãci a venit Ioan care nu mãnâncã ºi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului care mãnâncã ºi bea, iar voi spuneþi: «Iatã un mâncãcios ºi un bãutor de vin, prieten cu vameºii ºi pãcãtoºii!». Dar înþelepciunii i s-a dat dreptate dupã faptele ei”. Isus mustrã cetãþile care nu se convertesc (Lc 10,12-15) 20

Is 23,1-8 Ez 26–28 Il 3,4-8 Am 1,9-10 Zah 9,2-4 Est 4,1 Is 14,13.15

Gen 19,24-28 2Pt 2,6 Iuda 7 =10,15 Lc 10,12

Atunci a început sã mustre cetãþile în care au avut loc cele mai multe minuni ale sale, pentru cã nu s-au convertit: 21 „Vai þie, Corazin, vai þie, Betsaida!a Cãci, dacã s-ar fi fãcut în Tir ºi în Sidon minunile sãvârºite în voi, de mult ar fi fãcut pocãinþã în sac ºi cenuºã. 22 De aceea, în ziua judecãþii, va fi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decât pentru voi. 23 ªi tu, Cafarnaum, oare vei fi înãlþat pânã la cer? Pânã în iad te vei prãbuºi!b Cãci, dacã minunile care au fost sãvârºite în tine ar fi fost sãvârºite în Sodoma, ea ar fi rãmas pânã în ziua de astãzi. 24 De aceea vã spun: în ziua judecãþii va fi mai uºor pentru pãmântul Sodomei decât pentru tine”. Isus îl preamãreºte pe Tatãl (Lc 10,21-22)

Tob 7,17

1Cor 1,17-29

28,18; In 3,35; 13,3; 17,2 Fil 2,9 In 1,18; 10 15 Ier 31,25

Ier 6,16 1In 5,3

25 În

acel timp, Isus a luat cuvântul ºi a zis: „Te preamãresc Tatã, Domn al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tatã, pentru cã aceasta a fost dorinþa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatãl meu ºi nimeni nu-l cunoaºte pe Fiul decât Tatãl, nici pe Tatãl nu-l cunoaºte nimeni, decât numai Fiul ºi acela cãruia Fiul vrea sã-i reveleze. 28 Veniþi la mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi da odihnã. 29 Luaþi asupra voastrã jugul meu ºi învãþaþic de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi alinare pentru sufletele voastre. 30 Cãci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uºoarã”. Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mc 2,23-28; Lc 6,1-5) 1

Dt 23,25-26

În acel timp Isus trecea printre lanuri de grâu, într-o sâmDiscipolilor sãi le era foame ºi au început sã rupã spice 12bãtã. a

Vezi n. Lc 10,13. Multe manuscrise au: vei fi aruncat. c În Talmud expresia este des folositã cu sensul de „urmaþi ºcoala mea, b

deveniþi discipolii mei”. Motivaþia pentru care discipolii ar urma ºcoala ar fi blândeþea ºi simplicitatea învãþãtorului.

Mt 12,2

41

ºi sã le mãnânce. 2 Dar fariseii, când au vãzut, i-au spus: „Iatã, discipolii tãi fac ceea ce nu este permis sã facã în zi de sâmbãtã”. 3 Atunci le-a zis: „Nu aþi citit ce a fãcut David când îi era foame, lui ºi celor care erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu ºi au mâncat pâinile ofrandei pe care nu avea voie sã le mãnânce nici el, nici cei care erau cu el, decât doar numai preoþii? 5 Sau nu aþi citit în Lege cã în zi de sâmbãtã preoþii încalcã sâmbãta în templu ºi sunt nevinovaþi? 6 Dar eu vã spun cã aici este unula mai mare decât templul! 7 Dacã aþi fi înþeles ce înseamnã: Îndurare vreau ºi nu jertfã, nu i-aþi fi condamnat pe cei nevinovaþi. 8 Cãci Fiul Omului este stãpânul sâmbetei”. Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mc 3,1-6; Lc 6,6-11) plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10 ªi iatã, un om avea o mânã paralizatãb. Dar ei, ca sã-l poatã acuza, l-au întrebat: „Este permis sã vindeci în zi de sâmbãtã?” 11 El însã le-a spus: „Care om dintre voi, dacã are o singurã oaie ºi aceasta cade în groapã într-o zi de sâmbãtã, nu o ia ºi o scoate? 12 Dar un om valoreazã mai mult decât o oaie! Prin urmare, este permis sã faci bine în zi de sâmbãtã”. 13 Atunci a zis omului: „Întinde-þi mâna”. El a întins-o ºi mâna lui s-a fãcut sãnãtoasã ca ºi cealaltã. 14 Fariseii au ieºit ºi au þinut sfat împotriva lui ca sã-l dea la moarte.

Ex 20,10 Dt 5,14

12,41.42 1Sam 21,2-7 Lev 24,5-9 Num 28,9 12,41.42 Os 6,6 Lc 11,31.32

9 Atunci,

2Lc 14,3.5

6,26; 10,31 Lc 12,7.24 Lc 13,16 In 5,9; 7,23; 9,14 27,1 Mc 11,18 Lc 19,47 In 5,16.18

Isus, slujitorul lui Iahve 15 Dar

Isus, ºtiind aceasta, a plecat de acolo. Mulþic l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toþi 16 ºi le poruncea sã nu-l facã cunoscut, 17 ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: 18 Iatã servitorul meu pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu îºi aflã bucuria! Voi pune Duhul meu peste el ºi el va vesti popoarelor dreptatea. 19 Nu se va certa, nici nu va striga ºi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieþe. 20 Trestia frântã nu o va strivi, iar fitilul care fumegã nu-l va stinge pânã ce nu va duce dreptatea la victorie, 21 iar popoarele îºi vor pune speranþa în numele lui.

a b

Lit.: ceva (neutru). Lit.: uscatã.

c

Unele manuscrise au: mulþimi numeroase, altele: mulþi din popor.

Mc 3,7-10 Lc 6,17-19 8,4; 9,30 2Mc 3,12; 5,43; 7,36 Is 42,1-4

Mt 12,22

42

Isus ºi Beelzebul (Mc 3,20-30; Lc 11,14-23) 22

Fap 10,38

Mc 9,40 Lc 9,50 1Tim 1,13

Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb ºi mut, iar el l-a vindecat aºa încât mutul vorbea ºi vedea. 23 Toate mulþimile erau cuprinse de uimire ºi spuneau: „Oare nu este acesta fiul lui David?” 24 Dar fariseii, când au auzit, spuneau: „Acesta nu scoate diavolii decât cu Beelzebul, cãpetenia diavolilor!” 25 Cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împãrãþie, dezbinatã în ea însãºi, se ruineazã ºi orice cetate sau casã, dezbinatã în sine, nu va dãinui. 26 Iar dacã Satana îl alungã pe Satana, se dezbinã în el însuºi; aºadar, cum va dãinui împãrãþia lui? 27 ªi, dacã eu scot diavolii cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot? De aceea ei vor fi judecãtorii voºtri. 28 Dar, dacã eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împãrãþia lui Dumnezeu a ajuns cu adevãrat la voi. 29 Sau cum ar putea cineva sã intre în casa unui [om] puternic ºi sã-i ia bunurilea, dacã nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Într-adevãr, numai atunci îi va prãda casa. 30 Cine nu este cu mine este împotriva mea ºi cine nu adunã cu mine, risipeºte. 31 De aceea vã spun, toate pãcatele ºi blasfemiile vor fi iertate oamenilor, însã blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertatã. 32 ªi, dacã cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat, dar, dacã ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni. Pomul ºi roadele sale (Lc 6,43-45) 33

3,7; 23,33 Lc 3,7 15,18; Mc 7,21

Sau admiteþib cã pomul este bun ºi fructul sãu este bun sau admiteþi cã pomul este rãu ºi fructul sãu este rãu: cãci pomul se cunoaºte dupã fructul sãu. 34 Pui de vipere, cum puteþi rosti ceva bun, atunci când voi sunteþi rãi? Cãci gura vorbeºte din prisosul inimii. 35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul sãu bun, iar omul rãu scoate lucruri rele din tezaurul sãu rãu. 36 Vã spun, aºadar, în ziua judecãþii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. 37 Cãci dupã cuvintele tale vei fi îndreptãþit ºi dupã cuvintele tale vei fi condamnat”. Semnul lui Iona (Mc 8,11-12; Lc 11,29-32)

In 6,30

38 Atunci unii dintre cãrturari ºi farisei i-au spus: „Învãþãtorule, vrem sã vedem un semn de la tine”. 39 Dar el le-a rãspuns: „Aceastã generaþie rea ºi adulterãc cere un semn, dar nu i se va da alt semn

a Lit.: vasele. b Lit.: sau faceþi. c În VT relaþia dintre

Dumnezeu ºi poporul sãu este deseori descrisã ca o legãturã de iubire dintre mire ºi mireasã:

Os 1-3, Ier 2,2 ºi Is 54,4-8. Orice încãlcare a legãmântului încheiat cu Dumnezeu este numitã adulter (Ier 2,20; 31,3; Ez 16,1-43).

Mt 12,40

43

decât semnul lui Iona profetul: 40 aºa cum Iona a fost trei zile ºi trei nopþi în burta peºtelui, tot aºa Fiul Omului va fi trei zile ºi trei nopþi în sânul pãmântului. 41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o vor condamna pentru cã ei s-au convertit la predica lui Iona ºi iatã aici unul mai mare decât Iona. 42 Regina din Suda se va ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o va condamna pentru cã ea a venit de la marginile pãmântului ca sã asculte înþelepciunea lui Solomon ºi iatã aici unul mai mare decât Solomon.

Iona 1,17

Iona 3,5.8

12,6 2Cr 9,1-12

Revenirea duhului necurat (Lc 11,24-26) 43

Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã apãb cãutând odihnã, dar nu o gãseºte. 44 Atunci îºi spune: «Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit». Venind, o gãseºte nelocuitã, mãturatã ºi pusã în ordine. 45 Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmã a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi. Aºa va fi ºi cu aceastã generaþie rea”.

2Pt 2,20

Mama ºi fraþii lui Isus (Mc 3,31-35; Lc 8,19-21) 46

Pe când mai vorbea încã mulþimilor, iatã cã mama ºi fraþii luic stãteau afarã, cãutând sã-i vorbeascã. 47 Atunci i-a spus cineva: „Iatã,

a Sudul Arabiei, numitã ºi Sheba (1Rg 10,1-13). b Credinþa popularã foarte veche cã diavolii ar locui în pustiu apare în Mesopotamia anticã ºi se gãseºte ºi în unele texte din Sfânta Scripturã (Is 34,14; Ap 18,2). Aceºtia însã preferã sã locuiascã printre oameni. De aceea cel din parabolã nu-ºi gãseºte odihna în altã parte ºi se întoarce. c Expresia fraþii lui Isus a fost interpretatã încã din primele secole creºtine în trei feluri: A. „Fraþii lui Isus” ar fi fraþi de sânge ai lui Isus, el fiind „primul nãscut”. Dar: 1) în familia ebraicã femeia nu are autoritate: ea este supusã tatãlui sau soþului sãu, iar dupã moartea acestuia, fiilor adulþi. Totuºi, aici Maria este menþionatã ca reprezentantã a familei; 2) când sfânta familie merge în pelerinaj la templu, nu sunt menþionaþi

13,55 Mc 6,3 In 2,12 Fap 1,14

alþi copii; dacã ar fi avut alþii, aceºtia ar fi rãmas, împreunã cu Maria, acasã; 3) niciodatã în NT nu se vorbeºte despre alþi fii ai Mariei. Faptul cã Isus este numit primul nãscut, nu înseamnã cã Maria ar mai fi avut fii: termenul mai este folosit în Col 1,15, unde Isus este numit „primul nãscut al Tatãlui”. Or, Dumnezeu Tatãl nu are alþi fii; oamenii sunt doar creaþi de el, nu nãscuþi. B. „Fraþii lui Isus” ar fi fost fraþi vitregi ai lui Isus, copii ai lui Iosif dintr-o cãsãtorie anterioarã. Dar: 1) aceastã interpretare nu are o bazã istoricã: ea se inspirã din literatura apocrifã (Protoevanghelia lui Iacob); 2) aceºti „fraþi” nu sunt menþionaþi în relatarea pelerinajului la templu; 3) genealogiile (Mt 1,1-16; Lc 3,23-38) îl prezintã pe Isus ca moºtenitor al promisiunilor mesianice, prin Iosif; dacã Iosif ar fi avut alþi fii dintr-o cãsãtorie %

Mt 12,48

44

mama ºi fraþii tãi stau afarã ºi vor sã-þi vorbeascã”a. 48 Dar el i-a rãspuns celui care îi vorbise: „Cine este mama mea ºi cine sunt fraþii mei?” 49 ªi, întinzându-ºi mâna spre discipolii sãi, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! 50 Cãci oricine face voinþa Tatãlui meu din ceruri acela îmi este ºi frate ºi sorã ºi mamã”. VII. PARABOLELE ÎMPÃRÃÞIEI Parabola semãnãtorului (Mc 4,1-20; Lc 8,4-15) Lc 5,1-3

1 În

ziua aceea, ieºind din casã, Isus s-a aºezat pe þãrmul mãrii. 13 S-a adunat în jurul lui o mulþime atât de mare încât el s-a urcat în barcã sã se aºeze ºi toatã mulþimea stãtea pe þãrm, iar el 2

3

11,15; 13,43; Mc 4,23; Lc 14,35; Ap 2,7; 13,9 1Cor 4,1; Ef 3,3.4; 6,19; Col 2,2; 4,3; Mc 4,25; Lc 8,18; 19,26

Is 6,9-10 In 12,40; Fap 28,26.27

le spunea multe în parabole: „Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o parte a cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mâncat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros, unde nu avea pãmânt mult, ºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc, 6 iar când soarele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a uscat. 7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o. 8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod: care o sutã, care ºaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechib, sã asculte!” 10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeºti în parabole?” 11 Iar el le-a rãspuns: „Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi misterele împãrãþiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat, 12 cãci celui care are i se va da ºi-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua ºi ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca vãzând sã nu vadã ºi auzind sã nu audã, nici sã nu înþeleagã 14 ºi sã se împlineascã profeþia lui Isaia care spune: De ascultat veþi asculta, dar nu veþi înþelege ºi de privit veþi privi, dar nu veþi vedea.

anterioarã, unul dintre ei ar fi trebuit sã fie moºtenitorul liniei mesianice. C. În vocabularul ebraic ºi aramaic nu existã un cuvânt pentru a descrie rudenia apropiatã (vãr, cumnat), folosindu-se cuvântul „frate”: Abraham îl numeºte pe nepotul sãu, Lot, „frate” (Gen 13,8; 14,14.16); Laban, unchiul lui Iacob, îl numeºte pe acesta frate (Gen 29,12.15). VT conþine atât în textul

ebraic, cât ºi în traducerea greacã a LXX multe astfel de exemple. Pentru a specifica gradul de rudenie, într-un document juridic, de exemplu, pentru noþiunea de vãr se scrie: „Fiul fratelui tatãlui...” (Lev 10,4). a Multe manuscrise omit v. 47. b Unele manuscrise adaugã: pentru a asculta.

45

Mt 13,15

15

Cãci inima acestui popor a devenit insensibilã, urechile lor cu greu aud, iar ochii ºi i-au închis ca nu cumva sã vadã cu ochii ºi sã audã cu urechile, sã înþeleagã cu inima ºi sã se întoarcã, iar eu sã-i vindec. 16 Însã fericiþi sunt ochii voºtri pentru cã vãd ºi urechile voastre pentru cã aud! 17 Adevãr vã spun: mulþi profeþi ºi drepþi au dorit sã vadã ceea ce vedeþi ºi n-au vãzut ºi sã audã ce auziþi ºi n-au auzit. 18 Aºadar, ascultaþi parabola semãnãtorului! 19 Când cineva ascultã cuvântul împãrãþiei ºi nu-l înþelege, vine Cel Rãu ºi rãpeºte ceea ce a fost semãnat în inima lui: acesta este ce s-a semãnat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semãnat pe loc pietros este cel care ascultã cuvântul ºi-l primeºte îndatã cu bucurie, 21 dar nu are rãdãcini în sine, este de scurtã duratã; când vine o încercare sau o persecuþie din cauza cuvântului, imediat se scandalizeazã. 22 Ce a fost semãnat între spini este cel care ascultã cuvântul, dar grija acestei lumi ºi plãcerea înºelãtoare a bogãþiei înãbuºã cuvântul ºi rãmâne fãrã rod. 23 Iar ce a fost semãnat în pãmânt bun este acela care ascultã cuvântul ºi-l înþelege. Acesta aduce rod ºi face care o sutã, care ºaizeci, care treizeci”.

2Lc 10,23.24

Lc 12,16-21; 1Tim 6,9.10.17

Parabola neghinei 24 Le-a prezentat o altã parabolã: „Împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu un om care a semãnat sãmânþã bunã în ogorul sãu. 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duºmanul lui, a semãnat neghinã prin grâu ºi a plecat. 26 Când a rãsãrit grâul ºi a dat rod, atunci s-a vãzut ºi neghina. 27 Venind servitorii stãpânului, i-au spus: «Stãpâne, oare n-ai semãnat sãmânþã bunã în ogorul tãu? De ce are, deci, neghinã?» 28 El le-a spus: «Un om duºmãnos a fãcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei sã mergem ca sã o smulgem?» 29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, sã scoateþi din rãdãcinã ºi grâul. 30 Lãsaþi sã creascã împreunã pânã la seceriº. În timpul seceriºului voi spune secerãtorilor: smulgeþi mai întâi neghina, legaþi-o în snopi ca sã fie arsã, iar grâul adunaþi-l în grânarul meu»”.

Parabola grãuntelui de muºtar ºi a plãmadei (Mc 4,30-34; Lc 13,18-21) 31 Le-a

mai prezentat o parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea cu un grãunte de muºtar pe care un om îl ia ºi îl seamãnã în ogorul sãu. 32 Acesta este mai mic decât toate seminþele, însã, dupã ce a

17,20; Lc 17,6

Mt 13,33 Ps 104,12; Ez 17,23; 31,6; Dan 4,12.21 1Cor 5,6 Gal 5,9

Ps 78,2

46

crescut, este mai mare decât toate legumele ºi devine copac, aºa încât vin pãsãrile cerului ºi îºi fac cuiburi în ramurile lui”. 33 Le-a spus o altã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea cu plãmada pe care o ia femeia ºi o ascunde în trei mãsuria de fãinã pânã când dospeºte totul”. 34 Isus spunea mulþimilor toate acestea în parabole ºi nu le spunea nimic fãrã parabole, 35 ca sã se împlineascã ceea ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvãlui lucruri ascunse de la crearea lumiib. Explicarea parabolei neghinei 36

15,15 Mc 4,10; 7,17 Lc 8,9 In 8,44 3,10; 7,19 In 15,6 1In 3,10 24,31 Mc 13,27 Sof 1,3 Dan 3,6 Mt 13,50 8,12; 22,13; 24,51; 25,30 Lc 13,28 Dan 12,3 Mt 11,15 Mc 4,23 Lc 14,35 Ap 2,7; 13,9 Prov 2,4

Atunci, lãsând mulþimile, a venit în casã, iar discipolii au venit la el ºi i-au spus: „Explicã-ne parabola neghinei din ogor”. 37 El a rãspuns: „Cel care seamãnã sãmânþa bunã este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sãmânþa cea bunã sunt fiii împãrãþiei. Neghina sunt fiii Celui Rãu. 39 Duºmanul care a semãnat-o este diavolul. Seceriºul este sfârºitul lumii, iar secerãtorii sunt îngerii. 40 Deci, aºa cum se adunã neghina ºi se arde în foc, tot aºa va fi la sfârºitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii sãi, iar ei vor aduna din împãrãþia lui toate scandalurile ºi pe cei care sãvârºesc nelegiuirea 42 ºi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 43 Atunci cei drepþi vor strãluci ca soarele în împãrãþia Tatãlui lor. Cine are urechic, sã asculte! Parabola comorii ºi a perlei 44 Împãrãþia

cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, gãsind-o, o ascunde ºi, plin de bucurie, merge ºi vinde tot ce are ºi cumpãrã ogorul acela. 45 La fel, împãrãþia cerurilor este asemenea unui negustor care cautã perle frumoase. 46 Când gãseºte o perlã de mare valoare, merge, vinde tot ce are ºi o cumpãrã. Parabola nãvodului 47 Din nou, împãrãþia cerurilor este asemenea nãvodului aruncat în mare, care adunã de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la a Termenul grec saton este o unitate de mãsurã = 13,125 l. În context se accentueazã disproporþia dintre cantitatea de fãinã (40 kg) ºi aluat – simbol al împãrãþiei cerurilor, care cuprinde totul.

b

În multe manuscrise lipseºte: lumii. Multe manuscrise adaugã: pentru a asculta. c

Mt 13,49

47

þãrm, se aºazã, adunã ceea ce este bun în coºuri ºi aruncã ceea ce este rãu. 49 Tot aºa va fi la sfârºitul lumii: vor veni îngerii ºi-i vor separa dintre cei drepþi pe cei rãi 50 ºi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 51 Aþi înþeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cãrturar instruit în ale împãrãþiei cerurilor este asemenea stãpânului casei care scoate din tezaurul sãu lucruri noi ºi vechi”. 53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Dan 3,6 Mt 13,42 8,12; 13,42; 22,13; 24,51; 25,30 Lc 13,28

7,28; 11,1; 19,1; 26,1 Lc 7,1

VIII. MISTERUL LUI MESIA Isus la Nazaret (Mc 6,1-6; Lc 4,16-30) 54 Venind în locul lui natal, îi învãþa în sinagoga lor, aºa încât ei se mirau ºi spuneau: „De unde are el înþelepciunea aceasta ºi aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeºte mama lui Maria, iar fraþii lui: Iacob, Iosif, Simon ºi Iuda? 56 ªi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” 57 ªi erau scandalizaþi de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui ºi-n casa lui”. 58 ªi nu a fãcut acolo multe minuni, din cauza necredinþei lor.

In 7,15 Lc 3,23 In 6,42

11,6; 26,31

Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mc 6,14-29; Lc 9,7-9) 1

a

În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus 14 ºi spunea slujitorilor sãi: „Acesta este Ioan Botezãtorul. El a înviat din morþi; de aceea puterea minunilor lucreazã în el”. Cãci 2

3

Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat ºi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadeib, soþia lui Filip, fratele sãu. 4 Cãci Ioan îi spusese: „Nu-þi

a Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, a fost tetrarh (în greacã = a patra parte din regat) al Galileii ºi Pereii (4 î.C. – 39 d.C.). În 39 este depus ºi exilat de Caligula pentru cã s-a proclamat rege. Decapitarea lui Ioan Botezãtorul a avut loc la palatul de varã al lui Irod, la Macheronte, în Munþii Moabului, pe teritoriul Iordaniei de azi. Era cãsãtorit cu fiica regelui nabateenilor, Aretas al IV-lea, iar dupã ce divorþeazã pentru a se cãsãtori cu Irodiada, va cunoaºte rãzbunarea lui Aretas care-l va înfrânge în bãtãlie. Poporul a

11,2; In 3,24 Lev 18,16

interpretat înfrângerea ca pe o pedeapsã pentru uciderea lui Ioan Botezãtorul. b Irodiada – nepoata lui Irod cel Mare, soþia lui Irod Filip, se întâlneºte în 28 d.C. cu Irod Antipa la Roma ºi divorþeazã de primul ei soþ. Vine în Palestina cu fiica ei din prima cãsãtorie – Salomea (numele nu e cunoscut în NT, dar e menþionat de Iosif Flaviu). Dupã exilarea lui Irod îl urmeazã la Lyon în Franþa, singurul gest pozitiv din viaþa ei. Dupã plecarea lor în exil nu se mai cunoaºte nimic despre ei. Filip, numit de Iosif Flaviu ºi Irod, era %

Mt 14,5

11,9; 21,26 Lc 1,76; 7,26

48

este permis sã o ai”. 5 Deºi voia sã-l ucidã, se temea de mulþime, pentru cã îl considera ca profet. 6 Dar, cu ocazia aniversãrii naºterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc ºi i-a plãcut atât de mult lui Irod 7 încât i-a promis cu jurãmânt cã-i va da orice va cere. 8 Dar ea, îndemnatã de mama ei, i-a zis: „Dã-mi aici, pe tavã, capul lui Ioan Botezãtorul”. 9 Regele s-a întristat, dar din cauza jurãmântului ºi a invitaþilor, a poruncit sã-i fie dat 10 ºi a trimis ca sã-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavã ºi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Discipolii lui au venit, au luat trupul lui ºi l-au înmormântat. Apoi au venit ºi i-au spus lui Isus. Prima înmulþire a pâinilor (Mc 6,30-44; Lc 9,10-17; In 6,1-14) 13

9,36; 15,32

15,32 Mc 8,3

15,34 Mc 8,5

15,35-39 Mc 8,6-10 2Rg 4,43.44

Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu ºi izolat; aflând, mulþimile de prin cetãþi au mers pe jos dupã el. 14 Coborând, a vãzut o mare mulþime, i s-a fãcut milã de ei ºi le-a vindecat bolnavii. 15 La lãsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu ºi ora e deja târzie, dã drumul mulþimilor ca sã meargã prin sate ºi sã-ºi cumpere de mâncare”. 16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie sã plece. Daþi-le voi sã mãnânce!” 17 Ei însã i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini ºi doi peºti”. 18 Atunci le-a zis: „Aduceþi-mi-le aici!” 19 Poruncind mulþimilor sã se aºeze pe iarbã, a luat cele cinci pâini ºi cei doi peºti, ºi-a ridicat privirea spre cer, a mulþumit, a frânt pâinile ºi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulþimilor. 20 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat, iar din bucãþile rãmase au strâns douãsprezece coºuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bãrbaþi, în afarã de femei ºi copii. Isus umblã pe apã (Mc 6,45-52; In 6,15-21) 22 Îndatã

Lc 6,12; 9,28

îi zorea pe discipoli sã urce în barcã ºi sã meargã înaintea lui pe þãrmul celãlalt, pânã ce el va da drumul mulþimilor. 23 Dupã ce a dat drumul mulþimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca sã se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepãrtase deja de uscat, la mai multe stadiia, zguduitã de valuri, deoarece vântul le era împotrivã. 25 Pe la straja a patra

al patrulea fiu al lui Irod cel Mare, frate vitreg cu Irod Antipa. Fusese exclus de la moºtenire ºi trãia în Italia cu Irodiada, o nepoatã, având cu aceasta o fiicã, pe Salomea.

a Stadion (unitate de mãsurã pentru lungime) = 185 m. Lacul era larg de 12 km ºi lung de 21 km.

Mt 14,26

49

din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare. 26 Vãzându-l cã merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând cã este o fantasmã ºi, de fricã, au început sã strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndatã: „Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” 28 Atunci Petru i-a rãspuns: „Doamne, dacã eºti tu, porunceºte sã vin la tine pe apã”. 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcã, Petru a început sã umble pe apã ºi a venit spre Isus. 30 Dar, vãzând vântul puternica, s-a înspãimântat ºi, pentru cã a început sã se scufunde, a strigat: „Doamne, salveazã-mã!” 31 Îndatã Isus a întins mâna, l-a apucat ºi i-a zis: „Om cu puþinã credinþã, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcã, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcã i s-au închinat spunând: „Cu adevãrat eºti Fiul lui Dumnezeu!” Vindecãri la Genezaret (Mc 6,53-56) 34 Dupã

ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. 35 Când l-au recunoscut, oamenii din þinutul acela au trimis veste în toatã împrejurimea aceea ºi i-au adus la el pe toþi bolnavii. 36 Îi cereau voie sã-i atingã poala hainei ºi toþi cei care o atingeau erau vindecaþi.

Lc 24,37

In 21,7

8,26 Mc 4,39 16,16; 26,63 27,54 Mc 14,61; 15,39 Lc 22,70 In 1,49

Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mc 7,1-23) 1

Atunci au venit la Isus unii farisei ºi cãrturari de la Ierusalim ºi i-au spus: „De ce discipolii tãi calcã obiceiurile din 15 bãtrâni? Pentru ce nu-ºi spalã mâinile când mãnâncã?” El le-a rãs2

3

puns: „Dar voi de ce cãlcaþi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiþiei voastre? 4 Cãci Dumnezeu a spus: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta ºi cine vorbeºte de rãu pe tatãl sãu ºi pe mama sa, sã fie dat la moarte. 5 Voi însã spuneþi: «Dacã cineva îi zice tatãlui sau mamei: ceea ce þi se cuvine de la mine este ofertã sacrã»b, 6 acela este scutit sã-i cinsteascã pe tatãl sãu ºi pe mama sac. Astfel, aþi desfiinþat cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiþia voastrã. 7 Ipocriþilor! Bine a profeþit despre voi Isaia când spune: 8 Acest popor mã cinsteºte cu buzele, însã inima lor este departe de mine.

a

Unele manuscrise omit: puternic. La evrei, la fel ca în multe alte religii, darul oferit divinitãþii fie pentru jertfã, fie ca donaþie pentru cult era considerat tabu, fãcându-l impur pe cel care se atinge de el. Jurãmântul cunoscut la evrei sub numele de corban, prin care cineva promitea oferirea propriei b

averi templului, era o practicã destul de târzie ºi nu a fost încurajatã de rabini. Isus criticã aici cazurile în care acest jurãmânt era fãcut fãrã intenþia realã de a oferi aceste bunuri templului, ci pentru a nu-ºi îndeplini datoria de a-i îngriji pe pãrinþii în vârstã. c Unele manuscrise omit: pe mama sa.

Lc 11,38

Ex 20,12 Dt 5,16 Mt 19,19 Mc 10,19 Lc 18,20 Ef 6,2 Ex 21,17 Lev 20,9

Is 29,13 gr

Mt 15,9

50

9

12,34

In 15,2 23,16.24 2Lc 6,39 Rom 2,19 13,36 Mc 4,10 Lc 8,9 12,34 1Cor 5,10.11; 6,9-10 Ef 5,3-5 Col 3,5.8 1Tim 1,9.10 2Tim 3,2-4 Ap 21,8; 22,15

În zadar mã cinstesc propunând învãþãturi care sunt doar porunci ale oamenilor”. 10 ªi, chemând mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi ºi înþelegeþi! 11 Nu ceea ce intrã în gurã îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gurã, aceea îl face pe om impur”. 12 Atunci s-au apropiat discipolii ºi i-au spus: „ªtii cã fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?” 13 El le-a rãspuns: „Orice plantã pe care n-a plantat-o Tatãl meu ceresc va fi smulsã din rãdãcini. 14 Lãsaþi-i, ei sunt cãlãuze oarbe pentru orbia. Iar, dacã un orb cãlãuzeºte un alt orb, amândoi cad în groapã”. 15 Atunci Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Explicã-ne parabola aceasta”b. 16 El însã a zis: „Deci, nici voi nu pricepeþi? 17 Nu înþelegeþi cã tot ceea ce intrã în gurã, merge în stomac ºi este eliminat în loc ascuns? 18 Însã ceea ce iese din gurã vine din inimã ºi aceea îl face pe om impur. 19 Cãci din inima omului ies: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânãrile, furturile, mãrturiile false, blasfemiile. 20 Acestea îl fac pe om impur, însã a mânca cu mâinile nespãlatec nu-l face pe om impur”. Vindecarea fiicei unei canaaneence (Mc 7,24-30) 21 Plecând

de acolo, Isus s-a retras în pãrþile Tirului ºi Sidonului iatã, o femeie canaaneanãd a ieºit din þinuturile acelea ºi a strigat: „Îndurã-te de mine, Doamne, Fiul lui David. Fiica mea este chinuitã cumplit de diavol”. 23 Dar el nu i-a rãspuns nici un cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o pentru cã strigã în urma noastrã”. 24 El a rãspuns: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui ºi a spus: „Doamne, ajutã-mã!” 26 El a rãspuns: „Nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci la cãþei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar ºi cãþeii mãnâncã firimiturile care cad de pe masa stãpânilor lor!” 28 Atunci Isus i-a rãspuns: „O, femeie, mare este credinþa ta! Sã fie cum vrei tu”. ªi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecatã. 22 ºi,

9,27; 20,30-31 Mc 10,47.48 Lc 18,38-39

Lc 16,21 8,10 8,13; 9,29

a În unele manuscrise lipseºte: pentru orbi. b Câteva manuscrise importante omit: aceasta. c Isus se referã la spãlãrile rituale (Mc 7,2 în notã), nu la igiena mâinilor, care se impune de la sine.

d Þara Canaan era constituitã din Siria-Fenicia ºi Palestina. Dupã intrarea evreilor sub conducerea lui Iosua, populaþia canaaneanã a supravieþuit în nordul Palestinei ºi în þinutul Tirului ºi Sidonului, fiind totdeauna un pericol pentru credinþa monoteistã a evreilor.

Mt 15,29

51 Alte vindecãri 29 Isus

a plecat de acolo ºi a trecut de-a lungul Mãrii Galileii. Apoi a urcat pe un munte ºi s-a aºezat acolo. 30 Veneau la el mari mulþimi având cu ele ºchiopi, orbi, invalizi, surdomuþi ºi mulþi alþii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aºa încât uimea mulþimea care vedea muþii vorbind, invalizii sãnãtoºi, ºchiopii mergând ºi orbii vãzând. ªi îl preamãreau pe Dumnezeul lui Israel.

Mt 5,1

Mc 7,37

A doua înmulþire a pâinilor (Mc 8,1-10) 32 Chemându-i

pe discipolii sãi, Isus le-a zis: „Mi-e milã de mulþime, pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au ce sã mãnânce. ªi nu vreau sã-i trimit flãmânzi ca nu cumva sã leºine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde sã luãm în pustiu atâtea pâini încât sã se hrãneascã atâta mulþime?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveþi”? Ei au rãspuns: „ªapte ºi câþiva peºtiºori”. 35 Atunci a poruncit mulþimii sã se aºeze pe pãmânt. 36 A luat cele ºapte pâini ºi peºtii ºi, dupã ce a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulþimilor. 37 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat, iar din bucãþile rãmase au strâns ºapte coºuri pline. 38 Iar cei care au mâncat erau patru mii de bãrbaþi, în afarã de femei ºi copii. 39 Dupã ce a dat drumul mulþimilor, s-a urcat în barcã ºi a venit în þinutul Magadana.

9,36; 14,14 Mc 6,34 14,15 Mc 6,36 Lc 9,12 Mc 6,37 In 6,5 14,17.19.20 Mc 6,38-43 Lc 9,13-17 In 6,9-13

14,21 Mc 6,44

Semnul din cer (Mc 8,11-13; Lc 12,54-56) 1 Apoi

au venit la el fariseii ºi saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut sã le arate un semn din ceruri. Dar el le-a rãspuns: „Când se 16 însereazã spuneþi: «Va fi timp frumos pentru cã cerul este roºu», iar 2

3

dimineaþa: «Astãzi va fi furtunã pentru cã cerul este roºu închis». Aºadar, aspectul cerului vã pricepeþi sã-l apreciaþi, dar semnele timpurilor nu sunteþi în stare? 4 O generaþie rea ºi adulterã cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona”. ªi, pãrãsindu-i, s-a dus. Aluatul fariseilor (Mc 8,14-21) 5 Venind

discipolii pe þãrmul celãlalt, au uitat sã ia pâine. 6 Atunci Isus le-a zis: „Fiþi atenþi la aluatul fariseilor ºi al saduceilor”. 7 Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”. 8 Cunoscând aceasta,

a Existã o oscilaþie în manuscrise cu privire la numele acestei localitãþi: Magadan, Maghedan, Maghedal, Magdalan ºi Magdala. Localitate necunoscutã.

Astãzi se identificã în mod obiºnuit cu localitatea Magdala la 5 km nord de oraºul Tiberiada, pe malul vestic al lacului Genezaret.

19,3 12,38 In 6,30 1Cor 1,22

12,39 Lc 11,29

Mt 16,9

14,13-21 Mc 6,34-44 Lc 9,11-17 In 6,1-13 15,32-39 Mc 8,1-9

52

Isus le-a zis: „Oameni cu puþinã credinþã, de ce discutaþi între voi cã nu aveþi pâinea. 9 Nu înþelegeþi ºi nici nu vã aduceþi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coºuri aþi adunat? 10 Sau de cele ºapte pâini pentru cei patru mii? Câte coºuri aþi adunat? 11 Cum de nu înþelegeþi cã nu despre pâini vã vorbeam? Feriþi-vã de aluatul fariseilor ºi al saduceilor!” 12 Atunci au înþeles cã nu le zicea sã se fereascã de aluatul pâiniib, ci de învãþãtura fariseilor ºi a saduceilor. Mãrturisirea lui Petru (Mc 8,27-30; Lc 9,18-21) 13 Venind

Mc 6,14-15 Lc 9,7-8

Ef 2,20 Is 22,22

în pãrþile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii sãi: „Cine spun oamenii cã este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezãtorul», alþii, «Ilie», alþii, «Ieremia sau unul dintre profeþi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul ºi a zis: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 Isus i-a rãspuns: „Fericit eºti Simon, fiul lui Ionac, cãci nu carnea ºi sângeled þi-au revelat aceasta, ci Tatãl meu care este în ceruri. 18 ªi eu îþi zic: tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrãe voi zidi Biserica mea ºi porþile iaduluif nu o vor birui. 19 Þie îþi voi da cheilea

a Multe manuscrise, în loc de: aveþi au: aþi luat. b Unele manuscrise au: aluatul fariseilor ºi al saduceilor. c Lit.: Bariona; forma aramaicã scurtã pentru „fiul lui Ioan”, aºa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon. d Expresia: carne ºi sânge, folositã în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înþ 12,5) ºi în literatura rabinicã, desemneazã omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referã aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaºte tainele lui Dumnezeu. Aceastã cunoaºtere este posibilã numai prin revelaþia lui Dumnezeu. e Piatra (de temelie) are un simbolism bogat ºi profund în VT ºi în literatura rabinicã. Dupã cosmologia ebraicã, pãmântul ar fi apãrut în oceanul primar ca o stâncã (piatra cosmicã) aruncatã de Dumnezeu pentru a fi temelia pãmântului. Stânca aceasta este identificatã cu aceea a muntelui Moria pe

care era construitã Sfânta Sfintelor. Aceastã stâncã era astfel consideratã ca origine a pãmântului ºi, în acelaºi timp, piatra de boltã ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Aceastã idee o gãsim în Iob 38,6; Is 8 ºi 28, Targumul lui Iohanan ºi în Talmud. Iudaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel în Is 51,1, Abraham este numit stâncã (piatrã). Faptul cã Isus schimbã numele lui Simon în Petru (aram. Kefa = piatrã, stâncã), este un indiciu clar cã vrea sã întemeieze Biserica pe credinþa lui ºi nu pe credinþa colectivã a apostolilor. f Porþile iadului: expresie cu sens metaforic desemnând puterile rãului care luptã împotriva Bisericii. Deºi în simbolismul porþii nu intrã decât ideea de apãrare, ocrotire a locuitorilor, prin adãugarea prepoziþiei kata, i se dã verbului sensul de agresivitate. g Înmânarea cheilor înseamnã, în simbolismul biblic, transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât priveºte termenii care exprimã %

Mt 16,20

53

împãrãþiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pãmânt va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pãmânt va fi dezlegat în ceruri”. 20 Atunci le-a poruncit discipolilor sã nu spunã nimãnui cã el este Cristos.

17,9 Mc 9,9

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 8,31-33; Lc 9,22) 21

De atunci a început Isus sã le destãinuie discipolilor sãi cã trebuie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe din partea bãtrânilor, a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis, iar a treia zi sã învie. 22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început sã-l certe spunând: „Sã te fereascã Dumnezeu, Doamne! Asta nu þi se va întâmpla niciodatã!” 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma meaa, Satanã. Tu eºti o piatrã de poticnireb pentru mine, pentru cã nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.

4,10

Condiþiile urmãrii lui Isus (Mc 8,34–9,1; Lc 9,23-28) 24 Atunci

Isus a spus discipolilor sãi: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. 25 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; cine însã îºi pierde viaþa pentru mine acela o va afla. 26 Aºadar, ce i-ar folosi omului de-ar câºtiga lumea întreagã, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sãu? 27 Cãci Fiul Omului va veni în gloria Tatãlui cu îngerii sãi ºi atunci va da fiecãruia dupã ceea ce a fãcut. 28 Adevãr vã spun cã sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor vedeac moartea pânã când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împãrãþia lui”.

10,38 Lc 14,27 10,39 2Lc 17,33 2In 12,25 4,8-9 25,31 Ps 28,4 Sir 35,22 Ap 22,12 10,23 20,21

Schimbarea la faþã (Mc 9,2-20; Lc 9,28-36) 1 Dupã

zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fra17tele lui,ºase i-a dus deoparte pe un munte înalt ºi i s-a schimbat d 2

puterea datã lui Petru, „a lega” ºi „a dezlega”, în limbajul juridic al timpului înseamnã „a condamna” ºi „a achita”, a declara un lucru nepermis sau permis. a Expresia nu înseamnã: „Piei din faþa mea!”; „Nu mai fi discipolul meu”. Porunca lui Isus este o invitaþie adresatã discipolului de a-ºi regãsi locul în urma maestrului, deci de a-l urma, aºa cum îi chemase în 4,19: „Veniþi dupã mine!” b Lit.: scandal. Petru, abia numit „piatrã de temelie”, prin opoziþia faþã de

hotãrârea lui Isus de a merge la moarte, riscã sã devinã „piatrã de poticnire”. c Lit.: gusta. d Tradiþia identificã acest munte înalt cu muntele Tabor (588 m) care se aflã la aproximativ 10 km (în linie dreaptã) sud-est de Nazaret ºi aproximativ 20 km (în linie dreaptã) sud-vest de lacul Genezaret. Matei vorbeºte despre un munte înalt, fãrã a-l identifica (cf. Mt 4,8; 28,16), voind probabil sã arate cã revelaþia finalã va avea loc pe muntele escatologic la care vor avea acces toate naþiunile (Is 2,2-3; Dan 9,16).

2Pt 1,16-18

Mt 17,3

12,18 Mc 1,11 Lc 3,22 2Pt 1,17

11,14

Lc 1,17

54

înfãþiºarea înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele ºi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, care vorbeau cu Isus. 4 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine cã suntem aici! Dacã vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învãluit un nor luminos ºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!” 6 Auzind, discipolii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cuprinºi de o mare spaimã. 7 Isus a venit, i-a atins ºi le-a zis: „Ridicaþi-vã, nu vã temeþi!” 8 Ridicându-ºi ochii, n-au mai vãzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Sã nu spuneþi nimãnui ceea ce aþi vãzut, pânã când Fiul Omului nu va fi înviat din morþi”. 10 Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã mai întâi trebuie sã vinã Ilie?” 11 El le-a rãspuns: „Într-adevãr, Ilie trebuie sã vinã ºi va restabili toate. 12 Eu însã vã spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au fãcut cu el ceea ce au vrut. Tot aºa va trebui sã sufere ºi Fiul Omului din partea lor”. 13 Atunci discipolii au înþeles cã le vorbea despre Ioan Botezãtorul. Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mc 9,14-29; Lc 9,37-43) 14 Când

Dt 32,5.20

8,13; 9,22; 15,28 In 4,52.53 1Cor 13,2

au ajuns la mulþime, a venit la el un om care a cãzut în genunchi înaintea lui 15 ºi i-a spus: „Doamne, îndurã-te de fiul meu pentru cã este lunatic ºi suferã mult; de multe ori cade în foc ºi deseori în apã. 16 L-am adus la discipolii tãi, dar n-au putut sã-l vindece”. 17 Isus a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã ºi perversã, pânã când voi fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta? Aduceþi-l aici!” 18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieºit din el. ªi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci au venit discipolii lui Isus ºi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut sã-l alungãm?” 20 El însã le-a spus: „Din cauza credinþei voastre slabe. Cãci adevãr vã spun, dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþi spune muntelui acestuia: «Mutã-te de aici acolo» ºi el s-ar muta. ªi nimic nu v-ar fi imposibil”. 21 a. A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 9,30-32; Lc 9,43-45)

16,21

22 Pe când erau adunaþib în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului trebuie sã fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei au fost cuprinºi de o mare tristeþe. a V. 21 lipseºte în manuscrisele importante ºi pare sã fie o acomodare cu Mc 9,29: Acest soi nu iese decât prin rugãciune ºi post.

b Multe manuscrise în loc de: erau adunaþi au: se întorceau.

Mt 17,24

55 Taxa pentru templu 24 Dupã

ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuþiaa au venit la Petru ºi i-au zis: „Învãþãtorul vostru nu achitã cele douã drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casã, Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pãmânt taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la strãini?” 26 Când el a spus: „De la strãini”, Isus i-a zis: „Aºadar, fiii sunt scutiþi. 27 Totuºi, ca sã nu-i scandalizãm, mergi pe þãrmul mãrii, aruncã undiþa ºi ia primul peºte care va veni. Deschizându-i gura, vei gãsi o monedãb. Ia-o ºi dã-le-o pentru mine ºi pentru tine”.

Ex 30,13; 38,26

Cine este cel mai mare? (Mc 9,33-37; Lc 9,46-48) 1

În ceasul acela au venit discipolii la Isus ºi i-au spus: „Oare 18 cine este mai mare în împãrãþia cerurilor?” Chemând la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor ºi le-a spus: „Adevãr vã spun, dacã 2

3

nu vã veþi întoarce ºi nu veþi deveni asemenea copiilor, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. 4 Aºadar, cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai mare în împãrãþia cerurilor. 5 ªi, oricine primeºte un copil în numele meu, pe mine mã primeºte.

Lc 22,24 19,14 2Mc 10,15 2Lc 18,17 20,26-27 Mc 10,43-44 Lc 22,26 =10,40 Lc 10,16 In 13,20

Despre scandal (Mc 9,42-48; Lc 17,1-2) 6 Dar

oricine ar scandaliza pe unul dintre aceºtia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el sã i se lege de gât o piatrã de moarã trasã de mãgar ºi sã fie aruncat în adâncul mãrii. 7 Vai lumii pentru scandaluri! Cãci este inevitabilc sã vinã scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul. 8 Dacã mâna sau piciorul tãu te duce la pãcat, taie-l ºi aruncã-l de la tine. Cãci este mai bine sã intri în viaþã ciung sau ºchiop, decât, având amândouã mâinile ºi amândouã picioarele, sã fii aruncat în focul veºnic. 9 Iar dacã ochiul tãu te duce la pãcat, scoate-l ºi aruncã-l de la tine cãci este mai bine pentru tine sã intri în viaþã cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, sã fii aruncat în focul Gheenei. 10 Aveþi grijã sã nu dispreþuiþi pe vreunul dintre aceºtia mai mici, cãci vã spun cã îngerii lor în ceruri privesc mereu faþa Tatãlui meu care este în ceruri. 11 d. a Lit.: didrahma = douã drahme sau echivalentul a douã zile de muncã. Dupã Ex 30,11-13, orice bãrbat evreu care a împlinit 20 de ani trebuia sã plãteascã anual 1/2 shekeli ca taxã pentru templu. Strângerea acestei contribuþii începea cu o lunã înainte de Paºti ºi era fãcutã de câþiva membri ai comunitãþii.

Colecta era dusã la tezaurul templului, cu ocazia pelerinajului pentru Paºti. b Lit.: statér = patru drahme. c Lit.: trebuie. d În multe manuscrise apare v. 11: Cãci Fiul Omului a venit sã salveze ceea ce este pierdut, probabil armonizare dupã Lc 19,10.

5,29-30

Fap 12,15 Evr 1,14

Mt 18,12

56

Parabola oii regãsite (Lc 15,1-7) 12 Ce

pãrere aveþi? Dacã un om are o sutã de oi ºi se rãtãceºte una dintre ele, oare nu le lasã pe cele nouãzeci ºi nouã pe munte ºi se duce sã o caute pe cea rãtãcitã? 13 ªi, dacã ajunge sã o gãseascã, adevãr vã spun cã se bucurã pentru ea mai mult decât pentru cele nouãzeci ºi nouã care nu se rãtãciserã. 14 Tot aºa Tatãl vostrua care este în ceruri nu vrea sã piardã pe nici unul dintre aceºtia mai mici. Îndreptarea fraternã (Lc 17,3) Lc 17,3

Dt 19,15 In 8,17 2Cor 13,1 1Tim 5,19

7,7; 21,22 Mc 11,24 In 15,7; 16,23 Iac 1,5 1In 3,22; 5,14.15 28,20 In 14,23

15 Dacã

fratele tãu greºeºte împotriva ta, mergi ºi mustrã-l numai între patru ochib. Dacã te ascultã, l-ai câºtigat pe fratele tãu. 16 Dacã nu te ascultã, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotãrâre sã fie întemeiatã pe declaraþia a doi sau trei martori. 17 Dacã nu vrea sã-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacã nu vrea sã asculte nici de Bisericã, sã fie pentru tine ca un pãgân ºi un vameºc. 18 Adevãr vã spun: Tot ce veþi legad pe pãmânt va fi legat ºi în cer ºi tot ce veþi dezlega pe pãmânt va fi dezlegat ºi în cer. 19 Iarãºie vã spun: Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor uni sã cearã orice lucru, le va fi dat de Tatãl meu care este în ceruri. 20 Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor”. Iertarea aproapelui 21 Atunci,

Petru s-a apropiat ºi i-a zis: „Doamne, de câte ori sã-l iert pe fratele meu care greºeºte împotriva mea? De ºapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-þi spun pânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori ºaptef.

a

Unele manuscrise au: Tatãl meu. Lit.: între tine ºi el. c La poporul evreu, sentimentul apartenenþei la comunitatea lui Dumnezeu era foarte puternic. Pedeapsa cea mai mare era excluderea evreului din comunitate, pedeapsã care echivala cu moartea. Aici Isus nu îndeamnã la urã ºi dispreþ faþã de pãcãtos, ci se cautã descurajarea lui de a rãmâne în atitudinea greºitã. d În acest verset, una din puterile conferite lui Petru (16,19) este extinsã ºi la ceilalþi discipoli cãrora li se adreseazã Isus în discursul de faþã. e Unele manuscrise adaugã: Adevãr vã spun. b

f Dupã tradiþia ebraicã, cineva este obligat sã ierte dacã cel care i-a greºit îºi cere iertare dupã forma prescrisã: sã repete cererea de trei ori în faþa a doi martori. Evreii credeau cã Dumnezeu iartã pânã la trei ori. Deja Petru face un efort uimitor de generozitate: de ºapte ori. Cifra propusã de Isus este în mod evident simbolicã ºi înseamnã „totdeauna”. În Gen 4,24, Lameh ameninþa cu rãzbunarea de ºaptezeci de ori ºapte. Dar logicii rãzbunãrii fãrã limitã, Evanghelia îi contrapune iertarea fãrã limitã, care singurã poate dezarma mecanismul ce regenereazã pãcatul ºi dezbinarea între fraþi.

Mt 18,23

57 Parabola servitorului neîndurãtor 23

De aceea împãrãþia cerurilor este asemãnatã cu un rege care a vrut sã încheie contul cu servitorii sãi. 24 Când a început sã cearã conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanþia. 25 Întrucât nu putea sã-i restituie, stãpânul a poruncit ca sã fie vândut elb, soþia, copiii ºi tot ce avea ºi sã achite datoria. 26 Atunci, servitorul a cãzut în genunchi, implorându-l: «Stãpâne, ai rãbdare cu mine ºi-þi voi restitui totul!» 27 Stãpânului i s-a fãcut milã de servitorul acela, l-a lãsat sã plece ºi i-a iertat datoria. 28 Dar ieºind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitor împreunã cu el ºi care îi datora o sutã de dinaric. Înºfãcându-l, îl strângea de gât spunându-i: «Dã-mi ceea ce îmi eºti dator!» 29 Cãzând în genunchi, cel care era servitor împreunã cu el îl ruga stãruitor: «Ai rãbdare cu mine ºi îþi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivã, a mers ºi l-a aruncat în închisoare pânã când îi va fi plãtit datoria. 31 Vãzând, deci, ceilalþi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult ºi, venind, au povestit stãpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, stãpânul l-a chemat ºi i-a zis: «Servitor rãu, þi-am iertat toatã datoria aceea pentru cã m-ai rugat. 33 Nu trebuia sã te înduri ºi tu de cel care este servitor ca ºi tine aºa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 ªi, mâniindu-se, stãpânul l-a dat pe mâna cãlãilor pânã va fi plãtit toatã datoria. 35 Tot aºa vã va face ºi Tatãl meu care este în ceruri, dacã nu veþi ierta fiecare fratelui sãu din inimã”.

Lc 7,42

5,25.26 Lc 12,58-59 6,15 Mc 11,25 Ef 4,32 Col 3,13

IX. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IUDEEA ªI IERUSALIM Cãsãtoria ºi divorþul (Mc 10,1-12) 1

Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea ºi a venit în þinuturile Iudeii, dincolo de Iordan. Mulþimi 19 mari îl urmau, iar el le vindeca acolo. 2

3 Au

venit la el unii farisei ºi, ca sã-l punã la încercare, i-au zis: „Îi este permis unui bãrbat sã-ºi lase femeia pentru orice motiv?” 4 El

a Talantul este o unitate de mãsurã a metalelor preþioase în Grecia anticã. Un talant echivaleazã cu 34,273 kg, sau 6.000 de dinari. Dacã e vorba de aur, suma este enormã (342 de tone de aur). Pentru a ne face o idee: venitul anual al regelui Solomon era de 666 de

talanþi de aur (1Rg 10,14) ºi al lui Irod era de 900 de talanþi. b Ceea ce se obþinea prin vânzarea unui sclav varia între 500 ºi maxim 2.000 de dinari (0,3 talanþi). c Un dinar este plata muncii pe o zi. În comparaþie, zece mii de talanþi = 60.000.000 de dinari.

7,28; 11,1; 15,53; 26,1

16,1

Mt 19,5 Gen 1,27 5,2 Gen 2,24 Ef 5,31 1Cor 6,16 Dt 24,1 Mt 5,31

=5,32 1Cor 7,10.11

58

le-a rãspuns: „Nu aþi citit cã, de la început, Creatorul i-a fãcut bãrbat ºi femeie? 5 ºi a zis: De aceea omul îºi va lãsa tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia lui ºi cei doi vor fi un singur trup, 6 astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu despartã”. 7 Ei i-au zis: „Atunci, de ce Moise a poruncit sã i se dea act de despãrþire ºi s-o lase?” 8 El le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsaþi soþiile. De la început însã nu a fost aºa. 9 Dar eu vã spun: Cine îºi lasã femeia, în afarã de desfrânarea, ºi se cãsãtoreºte cu alta, comite adulter”b. Despre celibat 10 Discipolii

1Cor 7,1-2.7-9 1Cor 7,17

i-au zis: „Dacã aºa stau lucrurile cu bãrbatul ºi femeia, este mai bine sã nu se cãsãtoreascã”c. 11 Dar el le-a zis: „Nu toþi înþeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cãrora le-a fost dat. 12 Existã eunuci care s-au nãscut astfel din sânul mamei lor, existã eunuci care au fost fãcuþi astfel de oameni ºi existã eunuci care s-au fãcut ei înºiºi astfel pentru împãrãþia cerurilord. Cine poate înþelege, sã înþeleagã!”e Isus ºi copiii (Mc 10,13-16; Lc 18,15-17) 13

Atunci i s-au adus copii ca sã-ºi punã mâinile peste ei ºi sã se roage, dar discipolii îi mustrau. 14 Însã Isus le-a zis: „Lãsaþi copiii ºi nu-i opriþi sã vinã la mine, cãci împãrãþia cerurilor este a acelora care sunt ca ei”. 15 ªi, dupã ce ºi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

a Unele manuscrise, acordându-se probabil cu Mt 5,32, au: în afarã de caz de desfrânare, o face sã comitã adulter. Pentru interpretare vezi n. Mt 5,32. b Manuscrise importante adaugã: ªi, cine se însoarã cu una lãsatã, comite adulter. c Reacþia spontanã ºi aparent pesimistã a discipolilor cu privire la cãsãtorie demonstreazã, în mod clar, cã învãþãtura lui Isus nu oferã posibilitatea divorþului, nici mãcar în caz de infidelitate a unuia dintre soþi, aºa cum interpreteazã unii în mod greºit. d În mentalitatea poporului evreu, cãsãtoria era o datorie religioasã (cf. Gen 1,28) pentru perpetuarea poporului lui Dumnezeu, iar cine nu se cãsãtorea era considerat ca unul care desfigureazã chipul lui Dumnezeu. Sunt

totuºi cunoscute unele excepþii. Ieremia primeºte porunca lui Dumnezeu de a nu se cãsãtori pentru a fi un semn profetic al depopulãrii þãrii (Ier 16,1-13). Esenienii, dupã mãrturia lui Iosif Flaviu, erau celibatari. Învãþãtura lui Isus despre celibat, „cei care se fac ei înºiºi eunuci pentru împãrãþia cerurilor”, care este greu de înþeles în afara unui dar special al lui Dumnezeu, nu e o criticã adusã cãsãtoriei, ci o excepþie escatologicã: prioritatea împãrãþiei cerurilor îi determinã pe unii oameni sã nu se cãsãtoreascã. e Prin aceastã expresie specificã literaturii sapienþiale, Isus aratã cã vrea nu doar sã explice conþinutul ºi motivaþia celibatului, ci face o invitaþie cãtre cei care pot sã o înþeleagã, sã o practice.

Mt 19,16

59 Tânãrul bogat (Mc 10,17-31; Lc 18,18-30) 16

ªi iatã cã a venit un om la el ºi i-a zis: „Învãþãtorule, ce lucru bun trebuie sã fac ca sã am viaþa veºnicã?” 17 El i-a rãspuns: „De ce mã întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun;a dacã vrei sã intri în viaþã, pãzeºte poruncile!” 18 L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Sã nu ucizi! Sã nu comiþi adulter! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! 19 Cinsteºte-i pe tatãl tãu ºi pe mama ta! ºi: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi!” 20 Tânãrul i-a zis: „Toate acestea le-am pãzit. Ce-mi mai lipseºte?” 21 Isus i-a zis: „Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 22 Când a auzit tânãrul acest cuvânt, a plecat întristat pentru cã avea multe bogãþii. 23 Atunci Isus le-a spus discipolilor sãi: „Adevãr vã spun: greu va intra un bogat în împãrãþia cerurilor. 24 Din nou vã spun: mai uºor este ca o cãmilãb sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu”. 25 Când au auzit discipolii, au rãmas foarte nedumeriþi ºi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?” 26 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. 27 Atunci Petru a luat cuvântul ºi a zis: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am urmat, deci care va fi partea noastrã?” 28 Dar Isus le-a zis: „Adevãr vã spun cã voi care m-aþi urmat, la reînnoireac tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pe douãsprezece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale lui Israel. 29 ªi oricine va fi pãrãsit case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã, sau soþied, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit ºi va moºteni viaþa veºnicã. 30 ªi mulþi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii [vor fi] primii.

19,29 Lc 10,25

Lev 18,5 Lc 10,28 Rom 13,9 Ex 20,12-16 Dt 5,16-20 Lev 19,18 5,43; 22,39 Lc 10,27 Rom 13,9 Mc 14,5 Lc 12,33 In 12,5 Fap 2,45; 4,34-37 6,20 Ps 62,11

Iob 42,2 Zah 8,6 gr

Dan 7,9.10.14 20,21 Mc 10,37 Ap 3.21 19,16 Lc 10,25

Parabola lucrãtorilor în vie 1

Împãrãþia cerurilor este asemenea stãpânului care a ieºit dis-de-dimineaþã ca sã angajeze lucrãtori în via sa. Dupã ce 20 s-a înþeles cu lucrãtorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. Ieºind 2

3

la ceasul al

treileae,

a vãzut pe alþii stând în

a Unele manuscrise adaugã: Dumnezeu. b Vezi n. Lc 18,25. c Termenul indicã reînnoirea mesianicã cu care va fi inaugurat timpul mântuirii (Is 7,21-22; Ez 40,48; 2Pt 3, 10-13).

d

piaþãf 4

ºi le-a spus:

Câteva manuscrise omit: sau soþie. În Orient, ziua de lucru începea la rãsãritul soarelui, considerat ca prima orã a zilei. Ziua se sfârºea la apariþia primelor stele, când se considera cã este ora a douãsprezecea. f Unele manuscrise adaugã: degeaba. e

21,28.33 Tob 5,15

Mt 20,5

Lev 19,13 Dt 24,15

6,23 Mc 7,22 Mc 10,31 Lc 13,30

60

«Mergeþi ºi voi în vie ºi vã voi da ce vi se cuvine». 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieºit pe la ceasul al ºaselea ºi al nouãlea ºi a fãcut la fel. 6 Apoi a ieºit pe la ceasul al unsprezecelea ºi a gãsit pe alþii stând ºi le-a spus: «De ce staþi aici toatã ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru cã nimeni nu ne-a angajat». El le-a zis: «Mergeþi ºi voi în vie!» 8 Când s-a lãsat seara, stãpânul viei a spus administratorului sãu: «Cheamã lucrãtorii ºi dã-le plata, începând de la cei din urmã ºi pânã la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau cã vor primi mai mult, dar au primit ºi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stãpânului, 12 zicând: «Aceºtia din urmã au lucrat o orã, iar tu i-ai tratat ca pe noi care am suportat greutatea zilei ºi arºiþa». 13 Dar el a rãspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptãþesc. Oare nu ne-am înþeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tãu ºi du-te! Eu vreau sã dau acestuia din urmã ca ºi þie. 15 N-am dreptul sã fac ceea ce vreau cu bunurile mele? Sau ochiul tãu este rãu pentru cã eu sunt bun?» 16 Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”. A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 10,32-34; Lc 18,31-34)

Lc 9,22 Lc 24,7.46 1Cor 15,4

17 Urcând spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipolia ºi le-a spus pe drum: 18 „Iatã, noi urcãm la Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, îl vor condamna la moarte, 19 îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sã fie batjocorit, biciuit ºi rãstignit, dar a treia zi va învia”.

Cererea fiilor lui Zebedeu (Mc 10,35-40) 20

Lc 22,30 In 18,11

Atunci, mama fiilor lui Zebedeu a venit la el cu fiii ei ºi a cãzut în genunchi ca sã-i cearã ceva. 21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceºte ca aceºti doi fii ai mei sã stea unul la dreapta ºi unul la stânga ta, în împãrãþia ta”. 22 Atunci Isus a rãspuns: „Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi paharul pe care îl voi bea eu?”b I-au spus: „Putem”. 23 El le-a zis: „Potirul meu îl veþi bea, însã a sta la dreapta ºi la stânga mea nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit de Tatãl meu”. Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mc 10,42-45; Lc 22,24-27) 24

Când au auzit ceilalþi zece, au fost cuprinºi de indignare faþã de cei doi fraþi. 25 Dar Isus i-a chemat la sine ºi le-a zis: „ªtiþi cã cei care a b

Unele manuscrise omit: discipoli. Unele manuscrise adaugã: ºi sã vã

botezaþi cu botezul cu care mã botez eu, probabil armonizare cu Mc 10,38.

Mt 20,26

61

conduc popoarele le dominã ºi cei mari îºi fac simþitã puterea asupra lor. 26 Între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul vostru 27 ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul vostru, 28 aºa cum Fiul Omului nu a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi”.

23,11 Mc 9,35 Lc 9,48 Fil 2,7 1Tim 2,6

Vindecarea orbilor din Ierihon (Mc 10,46-52; Lc 18,35-43) 29 În

timp ce ieºeau din Ierihon, o mare mulþime îl urma. 30 ªi iatã, doi orbi stãteau pe marginea drumului. ªi, auzind cã trece Isus, au strigat: „Îndurã-te de noi, Doamnea, Fiul lui David!” 31 Mulþimea însã îi mustra ca sã tacã, dar ei strigau ºi mai tare: „Îndurã-te de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32 Isus s-a oprit, i-a chemat ºi le-a zis: „Ce vreþi sã fac pentru voi?” 33 I-au spus: „Doamne, sã ne deschizi ochii!” 34 Atunci lui Isus i s-a fãcut milã ºi le-a atins ochii. Îndatã ºi-au recãpãtat vederea ºi l-au urmat.

9,27 15,22

9,29.30

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mc 11,1-11; Lc 19,28-38; In 12,12-16) 1 Când

s-au apropiat de Ierusalim ºi au ajuns la Betfagheb, pe Muntele Mãslinilor, Isus a trimis doi discipoli, 2 spunându-le: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi veþi gãsi îndatã o mãgãriþãc legatã ºi cu ea un mânz. Dezlegaþi-i ºi aduceþi-i la mine. 3 Iar dacã vã va întreba cineva, sã spuneþi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”. 4 Acest lucru s-a fãcut ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul care zice: 5 Spuneþi fiicei Sionului: Iatã regele tãu vine la tine blând, aºezat pe o mãgãriþã ºi pe un mânz, puiul unui animal de povarãd. 6 Discipolii s-au dus ºi au fãcut dupã cum le-a poruncit Isus. 7 Au adus mãgãriþa ºi mânzul, au aºternut hainele pe ei, iar el s-a aºezat deasupra. 8 Atunci, mulþimea numeroasã ºi-a întins hainele pe drum; alþii tãiau ramuri din copaci ºi le aºterneau pe drum. 9 Mulþimile care mergeau înaintea lui ºi cele care îl urmau strigau:

21

a În unele manuscrise lipseºte: Doamne ºi este adãugat: Isuse. b Betfaghe (aram.) = casa smochinelor necoapte. Este un sat aºezat pe partea orientalã a Muntelui Mãslinilor. Actualmente se numeºte Keh-et-Tfr. c Mãgãriþa era în VT (Jud 5,10) animalul de cãlãrie folosit de conducãtori în timp de pace. Pentru rãzboaie foloseau

caii. În continuarea textului din Zaharia, pe care-l citeazã Matei, profetul anunþã timpul mesianic când Dumnezeu va distruge carele de rãzboi ale lui Efraim ºi caii Ierusalimului. Aclamaþia: „Osana Fiului lui David” ºi gestul intrãrii în Ierusalim pe o mãgãriþã înseamnã cã Isus este mesia ºi rege. d Lit.: puiul celui de sub jug.

Zah 9,9

Mt 21,10 Ps 118,25 2Sam 14,4 21,15 23,39 Lc 13,35

62

„Osana!a Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!” 10 Când a intrat el în Ierusalim, toatã cetatea s-a tulburat ºi spunea: „Cine este acesta?” 11 Iar mulþimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii”. Alungarea vânzãtorilor din templu (Mc 11,15-18; Lc 19,45-48; In 2,13-22)

Is 56,7 Ier 7,11

21,9

Ps 8,3

12 Apoi Isus a intrat în templub ºi a început sã-i alunge pe toþi cei care vindeau ºi cumpãrau în templu, a rãsturnat mesele schimbãtorilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 13 ªi le spunea: „Este scris: Casa mea se va numi casã de rugãciune. Voi însã o faceþi peºtera tâlharilor”. 14 Atunci, orbi ºi ºchiopi s-au apropiat de el, în templu, iar el i-a vindecat. 15 Dar arhiereii ºi cãrturarii, vãzând minunile pe care le-a fãcut ºi pe copiii care strigau în templu: „Osana, Fiului lui David!”, au fost cuprinºi de indignare 16 ºi i-au spus: „Auzi ce zic aceºtia?” Dar Isus le-a spus: „Da! Nu aþi citit niciodatã: Din gura copiilor ºi a sugarilor þi-ai pregãtit laudã?” 17 ªi, lãsându-i, a ieºit afarã din cetate, spre Betaniac, ºi a rãmas acolo peste noapte.

Smochinul blestemat (Mc 11,12-14.20-24) 18

Lc 13,6

2Lc 17,6 1Cor 13,2 7,7-11; 18,19; In 14,13.14

Dis-de-dimineaþã, când se întorcea în cetate, îi era foame 19 ºi, vãzând un smochin lângã drum, a venit la el, dar, negãsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Sã nu mai dai rod în veci!”, iar smochinul s-a uscat imediat. 20 Când au vãzut discipolii, au fost cuprinºi de uimire ºi spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul, aºa, dintr-o datã?” 21 Atunci Isus le-a rãspuns: „Adevãr vã spun, dacã aþi avea credinþã ºi nu v-aþi îndoi, aþi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de aþi spune acestui munte: «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare», aºa va fi. 22 ªi tot ce veþi cere cu credinþã în rugãciune, veþi primi”.

a

Osana este transcrierea cuvântului ebraic hoshia-na care literar înseamnã „ajutã-mã, te rog”, „salveazã-mã”, „mântuieºte-mã”. Iniþial, era un strigãt de implorare, dar, cu timpul, a devenit o expresie de bucurie ºi aºteptare mesianicã. b Multe manuscrise adaugã: lui Dumnezeu.

c

Lit.: Beth-hini = casa curmalelor sau Bet’anyya = casa lui Anania (casa tristeþii). Este numele unui sat aºezat pe partea orientalã a Muntelui Mãslinilor, la 3 km de Ierusalim, pe vechiul drum spre Ierihon. Este satul lui Lazãr ºi al surorilor lui: Marta ºi Maria.

Mt 21,23

63 Autoritatea lui Isus (Mc 11,27-33; Lc 20,1-8) 23

Dupã ce a intrat în templu, în timp ce învãþa, s-au apropiat de el arhiereii ºi mai-marii poporului ºi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea ºi cine þi-a dat aceastã autoritate?” 24 Dar Isus le-a rãspuns: „Vã voi întreba ºi eu un lucru. Dacã îmi veþi rãspunde, vã voi spune ºi eu cu ce autoritate fac acestea. 25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: „Dacã spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aþi crezut în el?» 26 Iar dacã spunem: «De la oameni», ne temem de popor pentru cã toþi îl considerã pe Ioan ca profet”. 27 ªi i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea.

In 1,6.33

21,32 Lc 7,30 14,5; 21,46

Parabola celor doi fii 28 Ce

pãrere aveþi? Un om avea doi fii. A venit la primul ºi i-a zis: «Fiule, du-te azi ºi lucreazã în vie». 29 a El i-a rãspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a pãrut rãu ºi s-a dus. 30 A venit apoi la celãlalt ºi i-a spus la fel, iar el i-a rãspuns: «Eu mã duc, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceºtia doi a fãcut voinþa tatãlui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevãr vã spun cã vameºii ºi desfrânatele merg înaintea voastrã în împãrãþia lui Dumnezeu. 32 Cãci Ioan a venit la voi pe calea dreptãþii, dar nu l-aþi crezut, însã vameºii ºi desfrânatele l-au crezut. Voi însã deºi aþi vãzut, nici mãcar dupã aceea nu v-aþi convertit ºi nu l-aþi crezut.

Lc 15,11 20,1.4

21,25 2Lc 7,30 Lc 3,12; 7,29

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mc 12,1-12; Lc 20,9-19) 33 Ascultaþi o altã parabolã: Era odatã un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat în cãlãtorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesuluib, i-a trimis pe servitorii sãi la viticultori ca sã primeascã roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bãtut, pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alþi servitori, mai numeroºi decât primii, dar le-au fãcut la fel. 37 În cele din urmã l-a trimis pe fiul sãu la ei zicându-ºi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Însã viticultorii, când l-au vãzut pe fiu, au zis

a Existã douã variante textuale pentru v. 29-31. Cea din textul de mai sus este cea mai bine atestatã. A doua variantã este: 29 „El i-a rãspuns: «Eu mã duc, Doamne», dar nu s-a dus. 30 A venit apoi la cel de-al doilea ºi i-a spus

la fel. El i-a rãspuns: «Nu vreau!», dar apoi i-a pãrut rãu ºi s-a dus. 31 Care dintre cei doi a fãcut voinþa tatãlui?” I-au spus: „Ultimul”. b Lit.: roadelor.

Is 5,2

22,6

Mt 21,39

Ps 118,22-23 Fap 4,11 1Pt 2,7

Dan 2, 34.35.44.45 14,5; 21,26 16,14; 21,11 Lc 7,16; 24,19 In 4,19 9,17

64

între ei: «Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem ca sã avem moºtenirea lui». 39 Prinzându-l, l-au scos afarã din vie ºi l-au ucis. 40 Aºadar, când va veni stãpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: „Pe acei nemernici îi va ucide fãrã milã, iar via o va da în arendã altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus le-a zis: „N-aþi citit niciodatã în Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatrã unghiularã;a Domnul a fãcut acest lucru ºi este minunat în ochii noºtri? 43 De aceea vã spun: Împãrãþia lui Dumnezeu va fi luatã de la voi ºi datã unui popor care va aduce roadele cuveniteb. 44 c ªi, cine va cãdea pe aceastã piatrã, se va zdrobi, iar peste cine va cãdea ea îl va zdrobi”. 45 Arhiereii ºi fariseii, auzind parabolele lui, ºi-au dat seama cã vorbeºte despre ei 46 ºi cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþimi pentru cã ele îl considerau profet. Parabola invitaþilor la nuntã (Lc 14,15-24) 1

Isus a început din nou sã le vorbeascã în parabole: 22 „Împãrãþia cerurilor este asemenea unui rege care a fãcut nuntã pentru fiul sãu. ªi i-a trimis pe servitorii lui sã-i cheme pe 2

3

21,35

cei invitaþi la nuntã. Însã ei nu au voit sã vinã. 4 A trimis din nou alþi servitori, zicându-le: «Spuneþi celor invitaþi: Iatã, am pregãtit ospãþul; taurii mei ºi animalele îngrãºate sunt tãiate ºi toate sunt gata. Veniþi la nuntã!» 5 Dar ei nu au luat în seamã ºi s-au dus: care la ogorul sãu, care la negustoria lui; 6 iar ceilalþi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit ºi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânie ºi, trimiþând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. 8 Apoi a spus servitorilor sãi: «Nunta este pregãtitã, dar cei chemaþi nu au fost vrednici. 9 Mergeþi, aºadar, la intersecþiile drumurilor, ºi oricâþi veþi gãsi, chemaþi-i la nuntã». 10 Servitorii aceia au ieºit pe drumuri ºi i-au adunat pe toþi pe care i-au gãsit, rãi ºi bunid, ºi sala de nuntã s-a umplut.

a Lit.: capul unghiului. Expresia luatã din Ps 118,22 se referã la o piatrã de dimensiuni mari folositã la colþul unui zid pentru a susþine greutatea ºi a asigura unitatea a doi pereþi. În viziunea VT, stânca Sionului, pe care a fost construit templul, a început sã fie consideratã piatra unghiularã a tuturor popoarelor ºi apoi a întregului cosmos.

Simbolic, aceastã piatrã a fost identificatã cu Iahve, apoi cu Israel, iar în perspectiva mesianicã, cu Mesia. Aici Isus însuºi se identificã cu piatra unghiularã. b Lit.: care face roadele ei. c În multe manuscrise lipseºte v. 44. d Rãi ºi buni – un mod caracteristic oriental pentru a exprima totalitatea (Gen 2,17).

Mt 22,11

65 11 Când

a intrat regele ca sã-i vadã pe cei invitaþi, a zãrit acolo un om care nu era îmbrãcat cu haina de nuntãa 12 ºi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fãrã haina de nuntã?» El a amuþit. 13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaþi-i picioarele ºi mâinile ºi aruncaþi-l afarã în întuneric: acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 14 Cãci mulþi sunt chemaþi, dar puþini aleºi»”.

8,12; 25,30 Lc 13,28

Tributul cuvenit împãratului (Mc 12,13-17; Lc 20,20-26) 15 Atunci

fariseii s-au dus sã þinã sfat ca sã-l prindã în vorbã. 16 ªi i-au trimis la el pe discipolii lor împreunã cu irodienii, ca sã-i spunã: „Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi înveþi cu adevãrat calea lui Dumnezeu: nu eºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului. 17 Spune-ne, aºadar, ce pãrere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?” 18 Dar Isus, ºtiind rãutatea lor, le-a zis: „Ipocriþilor, de ce mã ispitiþi? 19 Arãtaþi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” 21 I-au zis: „Ale cezarului”. Atunci le-a zis: „Daþi-i, aºadar, cezarului ceea ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. 22 Când au auzit, au rãmas uimiþi ºi, lãsându-l, au plecat.

Rom 13,7

Saduceii ºi învierea (Mc 12,18-27; Lc 20,27-40) 23

În ziua aceea, au venit la el saduceii, care spun cã nu este înviere, ºi l-au întrebat: 24 „Învãþãtorule, Moise a spus: Dacã cineva moare fãrã a avea copii, fratele s-o ia în cãsãtorie pe soþia lui ºi sã-i ridice urmaºi fratelui sãu. 25 Erau la noi ºapte fraþi. Primul s-a însurat ºi a murit, dar nu avea urmaºi ºi a lãsat soþia fratelui sãu. 26 Tot la fel ºi al doilea ºi al treilea, pânã la al ºaptelea. 27 În urma tuturor, a murit ºi femeia. 28 Aºadar, la înviere, cãruia dintre cei ºapte îi va fi soþie? Cãci toþi ºapte au avut-o”. 29 Rãspunzând, Isus le-a zis: „Vã înºelaþi pentru cã nu cunoaºteþi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Cãci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vor fi ca îngeriib în cer. 31 Cât despre

a În tradiþia biblicã, haina indicã rolul, demnitatea. În sens metaforic, haina reprezintã calitãþile spirituale. Deºi sunt invitaþi buni ºi rãi, înainte de a începe sãrbãtoarea propriu-zisã, cei care nu întrunesc condiþiile de participare la bucuria ºi comuniunea salvificã definitivã sunt condamnaþi la întunericul de afarã unde se aude strigãtul

disperat al celor care au pierdut ocazia excepþionalã a unei fericiri veºnice. Parabola este un serios avertisment al lui Isus pentru acei evrei care îºi fãceau iluzii cã simpla apartenenþã la poporul ales le conferã direct dreptul de a participa la sãrbãtoarea celor mântuiþi. b Multe manuscrise adaugã: lui Dumnezeu.

Fap 23,8 Gen 38,8

Mt 22,32

Ex 3,6.15.16

7,28; 13,54 Mc 11,18

66

învierea din morþi, nu aþi citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Abraham ºi Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob? Însã el nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii”. 33 ªi mulþimile care ascultau au rãmas uimite de învãþãtura lui. Porunca cea mai mare (Mc 12,28-34; Lc 10,25-28) 34

Dt 6,5 Ios 22,5

Lev 19,18 Mt 5,43; 19,19 Rom 13,9 Gal 5,14 Iac 2,8 Rom 13,10 Mt 7,12 In 7,42 2Sam 23,2

Fap 2,34.35 1Cor 15,25 Evr 1,13 Ps 110,1

Auzind fariseii cã le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învãþat al Legiia, ca sã-l punã la încercare, l-a întrebat: 36 „Învãþãtorule, care poruncã este cea mai mare în Lege?” 37 El i-a zis: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãub. 38 Aceasta este cea mai mare ºi cea dintâi poruncã. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. 40 În aceste douã porunci este cuprinsã toatã Legea ºi Profeþii”. Originea lui Mesia (Mc 12,35-37; Lc 20,41-44) 41

În timp ce fariseii erau adunaþi, Isus i-a întrebat: 42 „Ce pãrere aveþi despre Cristos? Al cui fiu este?” I-au zis: „Al lui David”. 43 El le-a spus: „Atunci de ce David, inspirat de Duh, îl numeºte Domn când zice: 44 Domnul a spus Domnului meu, aºazã-te la dreapta mea pânã când îi voi pune pe duºmanii tãi sub picioarele tale. 45 Aºadar, dacã David îl numeºte Domn, cum poate fi fiul sãu?” 46 ªi nimeni nu era în stare sã rãspundã vreun cuvânt ºi nici nu mai îndrãznea cineva din ziua aceea sã-l mai întrebe ceva. Denunþarea fariseilor ºi cãrturarilor (Mc 12,38-40; Lc 11,37-52) 1

Atunci Isus s-a adresat mulþimilor ºi discipolilor sãi 2 spunând: „Cãrturarii ºi fariseii s-au aºezat pe catedrac lui Moise. 3 Faceþi ºi împliniþi tot ce vã spun ei, dar nu faceþi dupã faptele lor,

23 Mal 2,7-8

a Unele manuscrise omit: învãþat al Legii. b Tradiþia ebraicã interpreta cele trei facultãþi ca aspecte diferite în care trebuie exprimatã ºi actualizatã iubirea faþã de Dumnezeu: inima înseamnã dedicarea religioasã lui Dumnezeu; sufletul (viaþa) implicã dãruirea de sine pânã la martiriu; puterea, care apare

în Mc 12,30 ºi Lc 10,27 (adicã bunurile, proprietatea), înseamnã dãruirea bunurilor. c Catedra lui Moise era scaunul (din piatrã sau lemn) de pe care învãþãtorii legii interpretau Scripturile (numite ºi Legea lui Moise) ºi transmiteau tradiþiile rabinice.

Mt 23,4

67

pentru cã ei spun ºi nu fac. 4 Ei leagã poveri apãsãtoare ºi greu de purtata ºi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor sã le miºte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi vãzuþi de oameni: îºi lãrgesc filactereleb ºi îºi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeþe ºi primele locuri în sinagogi, 7 sã fie salutaþi prin pieþe ºi sã fie numiþi de oameni «rabbi»c. 8 Dar voi sã nu lãsaþi sã vi se spunã «rabbi», pentru cã unul este învãþãtorul vostru, iar voi toþi sunteþi fraþi. 9 ªi nici «tatã»d sã nu spuneþi nimãnui între voi pe pãmânt, pentru cã unul este Tatãl vostru, cel ceresc. 10 Nici sã nu lãsaþi sã vi se spunã «maeºtri», pentru cã unul este maestrul vostru: Cristos. 11 Cel mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru, 12 cãci oricine se va înãlþa va fi umilit ºi oricine se va umili va fi înãlþat. 13 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi închideþi împãrãþia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraþi ºi nici pe cei care ar voi sã intre nu-i lãsaþi sã intre. 14 e. 15 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi strãbateþi marea ºi uscatul ca sã faceþi mãcar un prozelit ºi, când l-aþi gãsit, îl sortiþi iaduluif, de douã ori mai mult ca voi. 16 Vai vouã, cãlãuze oarbe care ziceþi: «Dacã cineva jurã pe templu, nu-i nimic; dar, dacã cineva jurã pe aurul templului, este obligat». a

Unele manuscrise omit: ºi greu de purtat. b Filacterele sunt cutiuþe de formã cubicã, fãcute din piele, în care sunt închise bucãþi de pergament având înscrise pe ele textele în ebraicã din Ex 13, 1-10.11-16 ºi Dt 6,4-9; 9,13-21. Ele erau legate pe braþul stâng în dreptul inimii ºi pe frunte (cf. Ex 13,9). Orice evreu evlavios le poartã ºi astãzi în timpul rugãciunii de dimineaþã. c Lit.: mai-marele meu ºi, prin extensiune, învãþãtorul meu. Titlu onorific în aramaicã: rab = mare, învãþãtor. Era folosit cu pronume posesiv la persoana I: rabbi singular ºi raban la plural. În sec. al II-lea va cãpãta ºi sensul de „doctor în Lege”, titlu conferit printr-o ceremonie oficialã. Titlul este folosit ºi pentru autoritãþile publice, având aceeaºi nuanþã ca my Lord (engl.) sau mon Seigneur (fr.), denotând o aureolã de un discret prestigiu cu care un personaj era înconjurat în cercul admiratorilor.

d

În afara sensului natural, termenul tatã este folosit la origini numai pentru cei trei patriarhi, Abraham, Isaac ºi Iacob, aºa cum „mamã” se atribuia strãbunicelor Israelului: Sara, Rebeca, Lea ºi Rahela. Cu timpul, abba a devenit un titlu onorific rezervat învãþãtorilor celebri ai Legii sau oamenilor cu vazã. Prin învãþãtura sa, Isus nu neagã legãturile de paternitate spiritualã între învãþãtor ºi discipol, ci îi avertizeazã pe discipoli împotriva spiritului de ambiþie pe care îl observã la farisei ºi cãrturari. e Puþine manuscrise au: Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi. Voi mâncaþi casele vãduvelor ºi vã rugaþi îndelung cu prefãcãtorie. Pentru aceasta veþi primi o condamnare mai asprã. Textul este luat probabil din Mc 12,40 ºi Lc 20,47. f Lit.: când a devenit, îl faceþi fiu al Gheenei.

6,1.5 Num 15,38.39 Lc 14,7

=20,26.27 Mc 9,35; 10,43.44 Lc 9,48; 22,26 Iob 22,29 Prov 29,23 Ez 21,31 Lc 14,11; 18,14

15,14; 23,24 Rom 2,19

Mt 23,17

68

17

Ex 29,37

1Rg 8,13 Ps 26,8 Is 66,1 Mt 5,34 Fap 7,49 Lev 27,30 Mih 6,8 15,14; 23,16 Rom 2,19 Mc 7,4

In 9,40

Fap 23,3.15 Lc 16,15

Fap 7,52

3,7; 12,34 Lc 3,7 Fap 7,52 1Tes 2,15 10,23 Gen 4,8 Evr 11,4

Proºti ºi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinþeºte aurul? 18 ªi: «Dacã cineva jurã pe altar, nu-i nimic; dar, dacã cineva jurã pe darul de pe el, este obligat». 19 Orbilor!a Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinþeºte darul? 20 Aºadar, cine jurã pe altar jurã pe el ºi pe tot ce se aflã pe el. 21 Iar cine jurã pe templu jurã pe el ºi pe cel care locuieºte în el. 22 ªi cine jurã pe cer, jurã pe tronul lui Dumnezeu ºi pe cel care ºade pe el. 23 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi daþi zeciuialã din mentã, din mãrar ºi din chimion, dar lãsaþi la o parte pãrþile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinþa. Acestea trebuia sã le faceþi, iar pe acelea sã nu le neglijaþi. 24 Cãlãuze oarbe! Voi strecuraþi þânþarul, dar înghiþiþi cãmila. 25 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi curãþaþi exteriorul paharului ºi al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf ºi necumpãtare. 26 Fariseu orb! Curãþã mai întâi interiorul paharuluib ca sã devinã curat ºi exteriorul lui. 27 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Vã asemãnaþi cu mormintele vãruite care apar pe dinafarã frumoase, dar în interior sunt pline cu oase de morþi ºi cu toatã putreziciunea. 28 Tot aºa ºi voi, pe dinafarã pãreþi drepþi înaintea oamenilor, dar înãuntru sunteþi plini de ipocrizie ºi nelegiuire. 29 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi zidiþi mormintele profeþilor ºi împodobiþi monumentele drepþilor 30 ºi spuneþi: «Dacã am fi trãit în zilele pãrinþilor noºtri, n-am fi fost complici cu ei la vãrsarea sângelui profeþilor». 31 Astfel, voi înºivã daþi mãrturie împotriva voastrã cã sunteþi fiii celor ce au ucis profeþii! 32 Dar voi întreceþi mãsura pãrinþilor voºtri. 33 ªerpilor, pui de vipere! Cum veþi scãpa de condamnarea la iad? 34 Iatã, tocmai de aceea trimit la voi profeþi, înþelepþi ºi cãrturari. Pe unii dintre ei îi veþi ucide ºi îi veþi rãstigni, pe alþii îi veþi biciui în sinagogile voastre ºi îi veþi persecuta din cetate în cetate, 35 ca sã cadã asupra voastrã tot sângele nevinovat vãrsat pe pãmânt, de la sângele lui Abel cel drept, pânã la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachiac, pe care l-aþi ucis între sanctuar ºi altar. 36 Adevãr vã spun: toate acestea vor veni peste aceastã generaþie.

a Unele manuscrise importante au: proºti ºi orbi, probabil pentru a pãstra paralelismul cu v. 17.

b Multe manuscrise importante adaugã: ºi al farfuriei. c Lit.: Iahve binecuvânteazã. Despre uciderea lui Zaharia vezi 2Cr 24,20-21.

Mt 23,37

69 Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 13,34-35) 37 Ierusalime,

Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine! De câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-ai voit! 38 Iatã, casa voastrã va fi lãsatã pustie. 39 Cãci vã spun: nu mã veþi mai vedea de acum pânã când veþi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”.

Fap 7,59 1Tes 2,15 1Rg 9,7.8 Tob 14,4 Mc 11,10 Lc 19,38 Ps 118,26

X. DISCURSUL ESCATOLOGIC Anunþarea distrugerii templului (Mc 13,1-2; Lc 21,5-6) 1 Isus

ieºise din templu ºi pleca. Atunci s-au apropiat discipolii de el ºi i-au arãtat construcþiile templului. Dar el le-a zis: 24 „Nu vedeþi toate acestea? Adevãr vã spun, nu va rãmâne piatrã 2

peste piatrã care nu va fi dãrâmatã”.

Lc 19,44

Începutul durerilor ºi persecuþiilor (Mt 10,17-22; Mc 13,3-13; Lc 21,7-19) 3

Pe când ºedea pe Muntele Mãslinilor, au venit la el discipolii ºi i-au zis aparte: „Spune-ne, când se vor întâmpla toate acestea ºi care este semnul venirii tale ºi al sfârºitului lumii?” 4 Isus le-a rãspuns: „Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva. 5 Cãci mulþi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» ºi-i vor înºela pe mulþi. 6 Atunci veþi auzi vorbindu-se despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie. Nu vã înspãimântaþi, cãci trebuie sã aibã loc toate, dar nu este încã sfârºitul. 7 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împotriva altui imperiu ºi va fi foamete ºi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vã vor da la torturã ºi vã vor ucide; veþi fi urâþi de toate naþiunile, din cauza numelui meu. 10 Atunci mulþi se vor scandaliza, se vor trãda unii pe alþii ºi se vor urî între ei. 11 Mulþi profeþi falºi se vor ridica ºi vor înºela pe mulþi. 12 Din cauza înmulþirii fãrãdelegii, dragostea multora se va rãci. 13 Însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit. 14 ªi aceastã evanghelie a împãrãþiei va fi predicatã în toatã lumea, ca mãrturie pentru toate naþiunile. Atunci va veni sfârºitul.

13,39.40.49; 28,20

In 5,43

10,17.23 In 16,2 =10,22 In 15,18

=10,22 28,19 10,18

Mt 24,15

70

Devastarea Ierusalimului (Mc 13,14-23; Lc 21,20-24) 1Mac 1,54; 6,7 Lc 17,31

Ap 7,14 Il 2,2 Dan 12,1

24,5.11 1In 2,18 Dt 13,2-4 2Tes 2,9.10 Ap 13,13.14

15

Aºadar, când veþi vedea urâciunea pustiiriia, de care vorbeºte profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel care citeºte sã înþeleagã – 16 atunci cei care sunt în Iudeea sã fugã în munþi; 17 cel care se aflã pe terasa casei sã nu coboare ca sã ia ceva din casã, 18 iar cel care este pe câmp sã nu se întoarcã înapoi ca sã-ºi ia haina. 19 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazã în zilele acelea! 20 Rugaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbãtã. 21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii pânã acum ºi nici nu va mai fi. 22 ªi, dacã n-ar fi scurtate zilele acelea, nici un om nu s-ar fi salvat; însã, de dragul celor aleºib, zilele acelea vor fi scurtate. 23 Atunci, dacã vã va spune cineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau «Acolo», sã nu credeþi, 24 cãci se vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºi ºi vor face semne mari ºi lucruri minunate pentru a-i înºela, dacã se poate, ºi pe cei aleºi. 25 Iatã, v-am spus dinainte. 26 Deci, dacã vã vor spune: «Iatã, este în pustiu!», sã nu vã duceþi; «iatã, este în camerele de tainã», sã nu credeþi. 27 Cãci aºa cum fulgerul apare la rãsãrit ºi lumineazã pânã la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. Venirea Fiului Omului (Mc 13,24-27; Lc 21,25-28)

24,37.39 1Cor 15,23 1Tes 2,19; 3,13; 4,15; 5,23 2Tes 2,1.8 Iac 5,7-8 2Pt 3,4.12 1In 2,28 Ez 32,7 Il 2,10; 3,4; 4,15 Ap 6,12 Ag 2,6.21 Ap 6,13 Zah 12,10.14 Ap 1,7 16,27 13,41 Is 27,13 1Cor 15,52 1Tes 4,16

29

Îndatã, dupã nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-ºi va mai da lumina, stelele vor cãdea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. 30 Atunci se va arãta semnul Fiului Omului în cer; ºi tot atunci îºi vor bate pieptul toate triburile pãmântului ºi îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere ºi mare glorie. 31 ªi îi va trimite pe îngerii sãi cu sunet puternic de trâmbiþãc ºi-i vor aduna pe toþi aleºii sãi din cele patru vânturi, de la un capãt la altul al cerurilor.

a Lit.: profanarea devastatoare. Prin aceastã expresie, profetul Daniel se referã la gestul sacrileg al lui Antioh al IV-lea Epifanul care în 167 î.C. a ridicat statuia lui Zeus din Olimp pe altarul de jertfã din templul din Ierusalim (cf. 1Mac 1,54; 2Mac 6,2). Acest fapt a

devenit prototipul oricãrei profanãri a templului din Ierusalim. b Se reia ideea mesianicã de speranþã a „restului sfânt” prin care devine posibilã salvarea celorlalþi. c Unele manuscrise au: cu trâmbiþã mare, iar altele: cu trâmbiþã ºi cu sunet.

Mt 24,32

71 Parabola smochinului (Mc 13,28-31; Lc 21,29-33) 32

Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 33 La fel ºi voi, când veþi vedea toate acestea, sã ºtiþi cã este aproape, la uºã. 34 Adevãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vor împlini toate acestea. 35 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

16,28 5,18 Lc 16,17

Îndemn la vigilenþã (Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36) 36 Despre

ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiula, ci doar Tatãl. 37 Cum a fost în zilele lui Noe, tot aºa va fi venirea Fiului Omului: 38 cãci, cum era în zilele dinaintea potopului când oamenii mâncau ºi beau, se însurau ºi se mãritau, pânã în ziua în care Noe a intrat în arcã 39 ºi nu ºi-au dat seama pânã când a venit potopul ºi i-a luat pe toþi, tot aºa va fi ºi venirea Fiului Omului. 40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celãlalt va fi lãsat; 41 douã vor mãcina la moarã: una va fi luatã, iar cealaltã, lãsatã. 42 Vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi în ce zi vine stãpânul vostru. 43 Dar aceasta s-o ºtiþi: dacã ar ºti stãpânul casei la ce orã vine hoþul, ar veghea ºi nu ar lãsa sã i se spargã casa. 44 De aceea fiþi ºi voi gata, pentru cã Fiul Omului vine în ceasul la care nu vã gândiþi.

Fap 1,7 1Tes 5,1.2 Gen 6,9.12 24,27.39 1Cor 15,23 1Tes 2,19; 3,13; 4,15; 5,23; 2Tes 2,1.8 Iac 5,7.8 2Pt 3,4.12 1In 2,28 Gen 6,13–7,24 2Pt 3,6 1Tes 5,2 2Pt 3,10 Ap 3,3; 16,15

Parabola servitorului credincios (Lc 12,41-48) 45

Oare cine este servitorul credincios ºi înþelept pe care stãpânul îl pune peste cei din casa lui ca sã le dea hranã la timpul potrivit? 46 Fericit este servitorul acela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfel atunci când se va întoarce! 47 Adevãr vã spun cã îl va pune peste toate bunurile sale. 48 Dar, dacã acel servitor spune în inima lui: «Stãpânul meu întârzie» 49 ºi începe sã-i loveascã pe cei care sunt servitori împreunã cu el, sã mãnânce ºi sã bea cu beþivii, 50 stãpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aºteaptã ºi la ora pe care n-o ºtie, 51 îl va pedepsi asprub ºi îi va face parte cu cei ipocriþi. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor.

a Multe manuscrise omit: nici Fiul. Arianii (în sec. al IV-lea) au interpretat „nici Fiul” ca un argument cã Isus este numai om, nu ºi Dumnezeu. Dar aceastã expresie se aseamãnã cu Mt 22,23 ºi aratã cã nu este misiunea lui Isus sã determine sfârºitul lumii ºi

sã predestineze locuri în cer. Dumnezeu este stãpânul absolut al istoriei. Oamenii nu pot nici prevedea, nici controla desfãºurarea istoriei. De aceea este absurdã pretenþia unora de a cunoaºte data sfârºitului lumii. b Lit.: îl va tãia în douã.

25,21.23

8,12; 13,42.50; 22,13; 24,51; 25,30 Lc 13,28

Mt 25,1

72

Parabola despre cele zece fecioare 1

Atunci împãrãþia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care ºi-au luat candelele ºi au ieºit în întâmpinarea mirelui . 25 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înþelepte. Cele nechiba

Lc 12,35.36

Ap 19,7.9

Lc 13,25.27 Mc 13,35 Lc 12,40

2

3

zuite ºi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însã cele înþelepte, împreunã cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aþipit toate ºi au adormit. 6 Iar la miezul nopþii s-a auzit un strigãt: «Iatã, mirele! Ieºiþi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au sculat toate acele fecioare ºi ºi-au pregãtit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înþelepte: «Daþi-ne din untdelemnul vostru cãci candelele noastre se sting». 9 Dar cele înþelepte au rãspuns: «Nu, ca nu cumva sã nu ne ajungã nici nouã, nici vouã. Mergeþi mai degrabã la cei care vând ºi cumpãraþi-vã». 10 Iar în timp ce ele erau plecate ca sã cumpere a venit mirele. Cele care erau pregãtite au intrat cu el în sala de nuntã ºi uºa s-a închisb. 11 Mai târziu, au venit ºi celelalte fecioare ºi au zis: «Stãpâne, stãpâne, deschide-ne!» 12 Dar el le-a rãspuns: «Adevãr vã spun, nu vã cunosc». 13 Vegheaþi, aºadar, pentru cã nu ºtiþi nici ziua, nici ceasul! Parabola talanþilor (Lc 19,11-27) 14

18,23

25,23 Lc 16,10 24,47

Tot la fel, un om, fiind gata de plecare într-o cãlãtorie, ºi-a chemat servitorii ºi le-a încredinþat bunurile sale. 15 ªi unuia i-a dat cinci talanþi, altuia doi, iar altuia unul, fiecãruia dupã propria pricepere. Apoi a plecat. Îndatãc, 16 cel care primise cinci talanþi s-a dus, a lucrat cu ei ºi a câºtigat alþi cinci. 17 La fel cel cu doi talanþi, a câºtigat alþi doi. 18 Dar cel care primise unul a sãpat o groapã în pãmânt ºi a ascuns banii stãpânului sãu. 19 Dupã mult timp, a venit stãpânul acelor servitori ºi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanþi a adus alþi cinci talanþi spunând: «Stãpâne, cinci talanþi mi-ai dat, iatã alþi cinci talanþi am câºtigat». 21 Stãpânul i-a zis: «Bine, servitor bun ºi credincios! Peste puþin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intrã în bucuria stãpânului tãu!» 22 Venind apoi cel cu doi talanþi a spus: «Stãpâne, doi talanþi mi-ai dat, iatã alþi doi talanþi am câºtigat». 23 Stãpânul i-a zis: «Bine, servitor bun ºi credincios! Peste puþin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intrã în bucuria stãpânului tãu!» a Unele manuscrise adaugã: ºi a miresei. b Nu se poate face o reconstituire a obiceiurilor de nuntã ale evreilor, contemporani cu Isus, doar pe baza

elementelor furnizate de aceastã parabolã, întrucât aici imaginile sunt simbolice. c Unele manuscrise au: ºi a plecat îndatã. 16 Cel...

73

Mt 25,24

24 În

sfârºit a venit ºi cel care primise un talant ºi a zis: «Stãpâne, ºtiam cã eºti un om aspru, care seceri unde n-ai semãnat ºi aduni de unde n-ai împrãºtiat 25 ºi, pentru cã m-am temut, m-am dus ºi am ascuns talantul tãu în pãmânt. Iatã, ai ce este al tãu!». 26 Dar stãpânul i-a rãspuns: «Servitor rãu ºi leneº! ªtiai cã secer unde n-am semãnat ºi adun de unde n-am împrãºtiat. 27 Deci, trebuia sã depui banii mei la bancheri, iar la întoarcerea mea aº fi retras ce este al meu cu dobândã. 28 Aºadar, luaþi de la el talantul ºi daþi-l celui ce are zece talanþi! 29 Pentru cã oricui are i se va da ºi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua ºi ceea ce are. 30 Iar pe servitorul netrebnic aruncaþi-l afarã în întuneric: acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor».

In 4,37

Criteriile judecãþii finale 31 Când

va veni Fiul Omului în gloria lui, împreunã cu toþi îngerii, atunci se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. 32 ªi se vor aduna înaintea lui toate naþiunile, iar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cum pãstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, moºteniþi împãrãþia care a fost pregãtitã pentru voi de la crearea lumii, 35 cãci am fost flãmând ºi mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi mi-aþi dat sã beau, am fost strãin ºi m-aþi primit, 36 gol ºi m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi m-aþi vizitat, am fost în închisoare ºi aþi venit la mine». 37 Atunci îi vor rãspunde cei drepþi: «Doamne, când te-am vãzut flãmând ºi te-am hrãnit, sau însetat ºi þi-am dat sã bei? 38 Când te-am vãzut strãin ºi te-am primit, sau gol ºi te-am îmbrãcat? 39 Când te-am vãzut bolnav sau în închisoare ºi am venit la tine?» 40 Iar regele le va spune: «Adevãr vã spun: tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut». 41 Atunci va spune celor de la stânga: «Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnica pregãtit pentru diavol ºi îngerii lui! 42 Cãci am fost flãmând ºi nu mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi nu mi-aþi dat sã beau, 43 am fost strãin ºi nu m-aþi primit, gol ºi nu m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi în închisoare ºi nu m-aþi vizitat». 44 Atunci ei îi vor rãspunde: «Doamne, când te-am vãzut flãmând, sau însetat, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare ºi nu þi-am slujit?» 45 Iar el le va rãspunde: «Adevãr vã spun: tot ce nu aþi fãcut unuia dintre aceºtia, cei mai mici, mie nu mi-aþi fãcut». 46 ªi vor merge aceºtia în chinul veºnic, iar cei drepþi în viaþa cea veºnicã”.

a Multe manuscrise introduc: pe care Tatãl meu l-a...

Dt 33,2 gr Zah 14,5 Iuda 14 Ap 3,21; 20,11 Ez 34,17 Lc 12,32

Lc 22,30 Is 58,7

Prov 19,17 Mc 9,41 7,23 Mc 9,48 Iuda 7 Ap 20,10

Dan 12,2 In 5,29

Mt 26,1

74 XI. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus (Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53) 1

Ex 12,1-27 20,18.19; 27,26 Mc 15,15 Lc 24,7.20 In 19,16

Când a terminat Isus toate aceste cuvântãri, le-a spus discipolilor sãi: „ªtiþi cã peste douã zile va fi Paºtele, iar Fiul 26 Omului va fi dat ca sã fie rãstignit”. 2

3 Atunci

s-au adunat arhiereii ºi bãtrânii poporului la curtea marelui preot care se numea Caiafa 4 ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenie ºi sã-l ucidã, 5 dar spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, ca sã nu se facã rãzvrãtire în popor”. Ungerea lui Isus în Betania (Mc 14,3-9; In 12,1-8)

Lc 7,36-38

Dt 15,11

6 În timp ce se afla Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a venit la el o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã de mare preþa ºi i-a turnat pe cap pe când el stãtea la masã. 8 Vãzând aceasta, discipolii au fost cuprinºi de indignare ºi spuneau: „Pentru ce aceastã risipã? 9 Cãci s-ar fi putut vinde scump ºi sã se dea sãracilor”. 10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necãjiþi femeia? Ea a fãcut un gest frumos faþã de mine, 11 cãci pe sãraci îi aveþi întotdeauna cu voi, pe mine, însã, nu mã aveþi întotdeauna. 12 Turnând aceastã mireasmã pe trupul meu, a fãcut-o pentru înmormântarea mea. 13 Adevãr vã spun, oriunde va fi predicatã evanghelia aceasta în lumea întreagã, se va spune în amintirea ei ºi ceea ce a fãcut ea”.

Iuda îl trãdeazã pe Isus (Mc 14,10-11; Lc 22,3-6) 14

In 11,57 Ex 21,32 Zah 11,12

Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numeºte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 ºi le-a zis: „Ce vreþi sã-mi daþi ca sã-l dau pe mâna voastrã?” Ei i-au numãrat treizeci de arginþib. 16 ªi de atunci cãuta momentul potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

a În vechime, turnarea untdelemnului parfumat (mireasmã) pe capul oaspetelui era un gest de primire plinã de bucurie, semn de noroc ºi de sãrbãtoare (Ps 23,5; 92,11). Ungerea trupului avea o semnificaþie deosebitã în alegerea regelui (1Sam 10,1) ºi în sfinþirea preoþeascã (Ex 39,7). În perioada de dupã exil, se dã mare importanþã ungerii ºi

îngropãrii morþilor ca „faptã bunã”. Vasul în care era mireasma era fãcut din piatrã de alabastru, de culoare albã. b Erau monede numite shekeli, singurele în circulaþie la templu. Echivalentul celor treizeci de monede era de 120 de dinari. Dupã Ex 21,32, aceasta era despãgubirea pentru sclavul ucis în mod involuntar.

Mt 26,17

75 Pregãtirea cinei pascale (Mc 14,12-16; Lc 22,7-14) 17 În

prima zi a Azimelor, au venit discipolii la Isus ºi au zis: „Unde vrei sã-þi pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?”a 18 El a spus: „Mergeþi în cetate la cutare ºi spuneþi: «Învãþãtorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paºtele cu discipolii mei»”. 19 Discipolii au fãcut cum le poruncise Isus ºi au pregãtit Paºtele.

Ex 12,14-20

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30) 20 Când s-a înserat, stãtea la masã împreunã cu cei doisprezeceb ºi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevãr vã spun, unul dintre voi mã va trãda”. 22 Întristaþi peste mãsurã, ei au început sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El a rãspuns: „Cel care ºi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mã va trãda. 24 Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea sã-l trãdeze, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a rãspuns: „Tu ai zis!” 21

Ps 22,7.8.16.18 Is 53,9

Instituirea Euharistiei (Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25) 26

ªi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor ºi le-a spus: „Luaþi, mâncaþi; acesta este trupul meu!” 27 Apoi, luând potirul, dupã ce a mulþumit, le-a dat lor, spunând: „Beþi din acesta toþi, 28 cãci acesta este sângele meu, al alianþeic, care se varsã pentru mulþi spre iertarea pãcatelor. 29 Vã spun cã nu voi mai bea din acest rod al viþei pânã în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împãrãþia Tatãlui meu”. 30 ªi, dupã ce au cântat imnuld, au plecat spre Muntele Mãslinilor.

14,19; 15,36 Mc 6,41; 8,6; Lc 9,16 1Cor 10,16 Ex 24,8 Ier 31,31 Zah 9,11 Evr 9,20

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38) 31 Atunci,

Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza din cauza mea în noaptea aceasta, cãci este scris: Voi bate pãstorul ºi oile din turmã se vor risipi. a Pregãtirile pentru sãrbãtoare presupuneau amenajarea unei sãli, jertfirea mielului, pregãtirea accesoriilor: pâine nedospitã, sosul ritual, ierburile amare ºi cupele cu vin. „A mânca Paºtele” înseamnã a participa la cina ritualã de Paºti.

b

Unele manuscrise adaugã: discipoli. Unele manuscrise adaugã: celei noi. d Acest imn este alcãtuit din Ps 115–118. c

Zah 13,7 Mt 26,56 In 16,32

Mt 26,32

76

32 Dar,

dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”. Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mã voi scandaliza niciodatã!” 34 Isus i-a zis: „Adevãr îþi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoºul, de trei ori mã vei renega”. 35 Petru i-a zis: „Chiar dacã ar trebui sã mor împreunã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi discipolii spuneau la fel. 33 Atunci,

26,69-75 Mc 14,66-72 Lc 22,56-62 In 18,25-27 In 11,6

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mc 14,32-42; Lc 22,39-46) In 18,1

17,1 Mc 5,37; 14,33 Lc 8,51; 9,28 In 12,27 Evr 5,7.8

6,13 Lc 11,4 6,10

2Cor 12,8

In 12,23; 13,1; 17,1; 17,22 Mc 9,31 Lc 9,44; 24,7 In 14,31

36 Atunci

Isus a venit împreunã cu ei într-un loc numit Ghetsemani ºi le-a spus discipolilor: „Staþi aici pânã când mã voi duce acolo sã mã rog!” 37 ªi, luând cu sine pe Petru ºi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista ºi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi cu mine!” 39 ªi, mergând puþin mai încolo, a cãzut cu faþa la pãmânt, spunând: „Tatã! Dacã este posibil, sã treacã de la mine potirul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”. 40 Apoi a venit la discipoli ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aºa, n-aþi putut veghea cu mine nici mãcar un ceas? 41 Vegheaþi ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 Iarãºi, pentru a doua oarã, a plecat ºi s-a rugat spunând: „Tatã, dacã nu este posibil ca sã treacã acest potir fãrã ca sã-l beau, sã se facã voinþa ta”. 43 Venind, i-a gãsit din nou dormind, cãci ochii le erau îngreuiaþi de somn. 44 Lãsându-i, a plecat din nou ºi s-a rugat pentru a treia oarã, spunând iarãºi aceleaºi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli ºi le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã!a Iatã, a venit ceasul ºi Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor! 46 Sculaþi-vã, sã mergem. Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”. Arestarea lui Isus (Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11) 47

Pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece ºi, împreunã cu el, o mulþime mare, cu sãbii ºi ciomege, din partea arhiereilor ºi a bãtrânilor poporului, 48 iar trãdãtorul lui le dãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este; prindeþi-l!” 49 S-a apropiat îndatã de Isus ºi i-a zis: „Bucurã-te, rabbi!” ªi l-a sãrutat. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta

a Unele traduceri moderne dau o nuanþã de acuzã la adresa apostolilor: Dormiþi mereu ºi vã odihniþi? (RSV).

Totuºi, cuvintele lui Isus exprimã doar constatarea amarã cã discipolii nu sunt în stare sã vegheze cu el.

77

Mt 26,51

ai venit!”a Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus ºi l-au prins. 51 ªi, iatã, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-ºi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot ºi i-a tãiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-þi sabia la locul ei, cãci toþi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pierib. 53 Sau crezi cã n-aº putea sã-l rog pe Tatãl meu ºi mi-ar pune îndatã la dispoziþie mai mult de douãsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, cã aºa trebuie sã fie?” 55 În ceasul acela, Isus a spus mulþimilor: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºi cu ciomege, ca sã mã prindeþi. Zi de zi stãteam în templu, învãþând, ºi nu m-aþi arestat. 56 Toate acestea s-au fãcut ca sã se împlineascã Scripturile profeþilor”. Atunci, toþi discipolii, pãrãsindu-l, au fugit.

In 18,26 Gen 9,6 Ap 13,10

Lc 19,47; 21,37 In 18,20 Zah 13,7 Mt 26,31 In 16,32

Isus înaintea Sinedriului (Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24) 57

Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaserã cãrturarii ºi bãtrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe pânã în curtea marelui preot ºi, intrând, s-a aºezat printre servitori ca sã vadã sfârºitul. 59 Arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie falsã împotriva lui Isus ca sã-l condamne la moarte, 60 dar nu gãseau, deºi s-au prezentat mulþi martori falºi. În cele din urmã, au venit doi 61 ºi au zis: „Acesta a spus: «Pot sã distrug templul lui Dumnezeu ºi în trei zile sã-l reconstruiesc»”. 62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu rãspunzi nimic? Ce mãrturisesc aceºtia împotriva ta?” 63 Dar Isus tãcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu sã ne spui dacã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. 64 Isus i-a rãspuns: „Tu ai zis. Ba, vã spun: de acum îl veþi vedea pe Fiul Omului ºezând la dreapta puterii ºi venind pe norii cerului”. 65 Atunci, marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iatã, acum aþi auzit blasfemia. 66 Cum vi se pare?” I-au rãspuns: „Este vrednic de moarte!”

a Unele traduceri moderne folosesc o întrebare. Dar aici este constatarea lui Isus referitoare la scopul venirii lui Iuda. De fapt, Isus este cel care dominã situaþia; cu libertate ºi luciditate, el dã semnalul începerii ultimei faze a dramei.

b Sabia este simbolul forþei militare ºi al violenþei distructive. Folosirea ei intrã în logica rãfuielii care stã la baza legii talionului. Dar Isus declarã depãºit principiul unei dreptãþi care reglementeazã raporturile umane în baza echilibrului de forþe sau teroare.

27,40

27,12.14

16,16.17

Dan 7,13

24,30 Num 14,6 2Sam 13,19 Esd 9,3 Iob 1,20; 2,12 Ier 36,24 Fap 14,14 Lev 24,16 In 19,7 Is 53,5

Mt 26,67 67 Atunci

78 l-au scuipat în faþã ºi l-au lovit cu pumnii; alþii l-au pãlmu„Profeþeºte-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?”

ita, 68 spunând:

Renegarea lui Petru (Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27) 69 Iar

26,34 Mc 14,30 Lc 22,34 In 13,38

Petru ºedea afarã, în curte. S-a apropiat de el o servitoare ºi i-a zis: „ªi tu erai cu Isus Galileeanul”. 70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu ºtiu ce vorbeºti”. 71 În timp ce se îndrepta spre poartã, l-a vãzut o alta ºi a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. 72 Dar el a negat din nou cu jurãmânt: „Nu-l cunosc pe omul acela”. 73 Puþin dupã aceea, s-au apropiat cei care erau acolo ºi i-au zis lui Petru: „Într-adevãr, ºi tu eºti dintre ei, pentru cã ºi accentul tãu te trãdeazã”. 74 Atunci a început sã se blesteme ºi sã jure: „Nu-l cunosc pe omul acela”. ªi, îndatã, a cântat cocoºul. 75 Atunci ºi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoºul, de trei ori mã vei renega”. ªi, ieºind afarã, a plâns amar. Isus este dus înaintea lui Pilat (Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32) 1

12,14 Mc 3,6

Iar când s-a fãcut dimineaþã, toþi arhiereii ºi bãtrânii poporului au þinut consiliu împotriva lui Isus ca sã-l condamne la 27 moarte. ªi, legându-l, l-au dus ºi l-au predat lui Pilat , guvernatorul. 2

b

Moartea lui Iuda (Fap 1,18-19) 26,14.15

27,24

3

Atunci Iuda, cel care l-a trãdat, vãzând cã el fusese condamnat, cuprins de remuºcare, a adus înapoi arhiereilor ºi bãtrânilor cele treizeci de monede de argint, 4 spunând: „Am pãcãtuit vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveºte? Tu vei vedea!” 5 ªi, aruncând banii în templu, a plecat ºi s-a dus sã se spânzure. 6 Iar arhiereii, luând banii, au zis: „Nu este permis sã-i punem în tezaur,

a

Verbul hrapizo este foarte rar în greaca biblicã. Nu se referã la lovitura obiºnuitã cu interiorul palmei, ci cu dosul palmei, gest care are o semnificaþie de jignire profundã. Dupã tradiþia rabinicã, cel care lovea cu dosul palmei era mult mai vinovat decât cel care lovea cu pumnul. Gravitatea jignirii este aici cu atât mai evidentã cu cât cei care lovesc sunt membrii Sinedriului, deci reprezentanþii religioºi ai Israelului.

b

Unele manuscrise adaugã: Ponþiu. „Ponþiu Pilat” a fost procuratorul Iudeii în perioada 25-35, în timpul lui Cristos. Este descris de istoriografi ca un om încãpãþânat ºi dur, violent, jefuitor ºi crud: este vinovat de executarea multor persoane fãrã un proces legal. Din cauza atacãrii unei procesiuni religioase pe muntele Garizim, samaritenii l-au denunþat. A fost chemat de împãratul Tiberiu la Roma ºi destituit. Nu se cunosc alte date dupã destituirea lui.

Mt 27,7

79

cãci sunt preþul sângelui”. 7 ªi, dupã ce au þinut consiliu, au cumpãrat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea strãinilor. 8 De aceea se numeºte ogorul acela pânã astãzi Ogorul Sângelui. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: ªi au primit treizeci de arginþi, preþul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel 10 ºi i-au dat pe ogorul olarului, aºa cum îmi poruncise Domnul.

Zah 11,12-13 Ier 18,2-3; 19,1-2; 32,62-15

Isus înaintea lui Pilat (Mc 15,2-5; Lc 23,2-5; In 18,33-38) 11

Isus stãtea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat: „Tu eºti regele iudeilor?” Isus a rãspuns: „Tu o spui!” 12 ªi, în timp ce era acuzat de arhierei ºi de bãtrâni, nu rãspundea nimic. 13 Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi câte mãrturisesc aceºtia împotriva ta?” 14 Dar nu a rãspuns nici mãcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat.

2,2; 27,29.37 Mc 15, 9.12.18.26 Lc 23,37.38 In 18,39; 19,3.19.21 Is 53,7 Mt 26,63; 27,14 Lc 23,9 In 19,9

Condamnarea lui Isus (Mc 15,6-15; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16) 15 La fiecare sãrbãtoare, guvernatorul obiºnuia sã elibereze un deþinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deþinut vestit, numita Baraba. 17 Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreþi sã vi-l eliberez: peb Baraba sau pe Isus care se numeºte Cristos?” 18 Cãci ºtia cã din invidie îl dãduserã pe mâna lui. 19 ªi, în timp ce ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis vorbã: „Nimic sã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit azi în vis din cauza lui”. 20 Dar arhiereii ºi bãtrânii au convins mulþimile sã-l cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-l trimitã la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez?” I-au rãspuns: „Pe Baraba!” 22 Pilat le-a zis: „Aºadar, ce sã fac cu Isus, care se numeºte Cristos?” Au zis toþi: „Sã fie rãstignit!” 23 El le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã strigau ºi mai tare: „Sã fie rãstignit!” 24 Vãzând Pilat cã nu foloseºte la nimic, dimpotrivã, agitaþia devenea tot mai puternicã, a luat apã ºi s-a spãlat pe mâinic înaintea

a Unele manuscrise vechi au: Isus Baraba. Este posibil ca Baraba sã fi avut acest nume, de altfel foarte frecvent în acel timp la evrei. b Unele manuscrise vechi adaugã: Isus. c Exista un vechi obicei, atestat în Dt 21,6-7, ca bãtrânii sã-ºi spele mâinile lângã un cadavru pentru a-ºi demonstra nevinovãþia. Deºi roman, Pilat

face acest gest pentru a-i impresiona pe evrei ºi pentru a declara cã nu este responsabil de moartea lui Isus. Aceastã responsabilitate este revendicatã, în schimb, de evrei, fiind transmisibilã la copiii lor. Expresia „sângele lui asupra noastrã” este cunoscutã atât în VT (2Sam 3,29), cât ºi în literatura rabinicã.

Fap 3,14

Fap 3,13; 13,28 Dan 13,46 gr Fap 18,6; 20,26

Mt 27,25

27,4 Ez 33,5 Fap 5,28

80

poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui drepta. Voi veþi vedea!” 25 Tot poporul a rãspuns: „Sângele lui sã fie asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri”. 26 Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã ce l-a biciuitb, l-a dat ca sã fie rãstignit. Încoronarea cu spini (Mc 15,16-20; In 19,2-3) 27

2,2; 27,11.37 Mc 15, 9.12.18.26 Lc 23,27.38 In 18,39; 19,3-21 Is 50,6

Atunci, soldaþii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu ºi au adunat în jurul lui toatã cohortac, 28 ºi, dupã ce l-au dezbrãcat, l-au acoperit cu o mantied purpurie. 29 Împletind o coroanã de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptã o trestie ºi, îngenunchind, îºi bãteau joc de el spunând: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” 30 Apoi, scuipându-l, îi luau trestia ºi-l loveau peste cap. 31 Dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat de mantie ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca sã-l rãstigneascã. Rãstignirea lui Isus (Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In 19,17-27) 32 În

Ps 69,22 Ps 22,19

27,29 Is 53,12

Lam 2,15 Mc 14,58 In 2,19.20

timp ce ieºeau, au gãsit un om din Cirenee cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns sã-i ducã crucea. 33 Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnã locul Craniului, 34 i-au dat sã bea vin amestecat cu fieref, dar el, gustând, n-a voit sã bea. 35 Dupã ce l-au rãstignit, au împãrþit hainele lui, aruncând zarurile, 36 apoi s-au aºezat ºi au rãmas acolo sã-l pãzeascã. 37 Au pus deasupra capului sãu cauza condamnãrii, scrisã astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. 38 Atunci au rãstignit împreunã cu el doi tâlhari, unul la dreapta ºi altul la stânga. 39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clãtinând din cap 40 ºi spunând: „Tu, care dãrâmi templul ºi-l construieºti în a Unele manuscrise au: de sângele acesta. b Flagelarea dupã metoda romanã se fãcea cu flagella, nuiele (pentru un om liber) sau cu fragra, biciul din piele (pentru sclavi). Biciul avea la capete bucãþi de os (scorpiones) sau bile de plumb (plumbator). Spre deosebire de legea ebraicã, dupã care se puteau da patruzeci de lovituri minus una, din teama de a nu fi prea multe (cf. Dt 25,3), legea romanã lãsa numãrul loviturilor la aprecierea biciuitorului sau a procuratorului care asista. c Cohorta era o unitate militarã în armata romanã, compusã din aproximativ

cinci sute de soldaþi. Cifra este aici hiperbolicã. d Mantia aici este aºa numitul saguus al soldaþilor romani, cu care l-au acoperit în semn de batjocurã. e Cirene era capitala provinciei Cyrenaica, din nordul Africii. f În Evanghelia dupã sfântul Matei avem un joc de cuvinte: „vinul înmiresmat” (vezi n. Mc 15,23) este înlocuit cu „vinul amestecat cu fiere”, fãcându-se astfel legãtura cu dreptul din Ps 69,22, cãruia duºmanii îi dãdeau fiere în mâncare ºi oþet în bãuturã.

81

Mt 27,41

trei zile, salveazã-te pe tine însuþi! Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, coboarã de pe cruce!” 41 La fel ºi arhiereii îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi cu bãtrânii ºi spuneau: 42 „Pe alþii i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacãa este regele Israelului, sã coboare acum de pe cruce ºi vom crede în el. 43 S-a încrezut în Dumnezeu! Sã-l elibereze acum, dacã îl doreºte. Pentru cã spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. 44 Chiar ºi tâlharii rãstigniþi împreunã cu el îl insultau în acelaºi fel.

4,3.6; 26,63 Lc 4,3.9 In 1,49; 12,13 In 5,18; 10,36; 19,7

Moartea lui Isus (Mc 15,33-41; Lc 23,44-49; In 19,28-30) 45

De la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã la ceasul al nouãlea. 46 Iar pe la ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnã „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 47 Unii dintre cei care erau de faþã spuneau: „Acesta îl cheamã pe Ilie!” 48 ªi, îndatã, unul dintre ei a alergat ºi, luând un burete, l-a înmuiat în oþet, l-a pus într-o trestie ºi i-a dat sã bea. 49 Iar ceilalþi spuneau: „Lasã, sã vedem dacã vine Ilie sã-l salveze!” 50 Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, ºi-a dat sufletul. 51 ªi, iatã, catapeteasma templului s-a sfâºiat în douã de sus pânã jos, pãmântul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis ºi multe trupuri ale sfinþilor morþi au înviat 53 ºi, ieºind din morminte, dupã învierea lui, au venit în cetatea sfântã ºi s-au arãtat multora. 54 Atunci centurionul ºi cei care împreunã cu el îl pãzeau pe Isus, vãzând cutremurul ºi cele întâmplate, au fost cuprinºi de o mare spaimã ºi au spus: „Cu adevãrat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 55 Erau acolo ºi multe femei care priveau de departe. Unele dintre ele îl urmaserã pe Isus din Galileea, slujindu-i. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob ºi a lui Iosif, ºi mama fiilor lui Zebedeu.

Ps 22,2

Ex 26,31-35

4,5 Ap 11,2; 21,2.10; 22,19

Lc 8,2.3

20,20

Înmormântarea lui Isus (Mc 15,42-47; Lc 23,50-56; In 19,38-42) 57 Când s-a fãcut searã, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era ºi el discipol al lui Isus. 58 Acesta a venit la Pilat ºi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit sã-i fie dat. 59 Iosif a luat trupul lui Isus, l-a înfãºurat într-un giulgiu curat 60 ºi l-a pus în mormântul sãu nou, pe care îl sãpase în stâncã. Dupã ce a rostogolit o piatrã mare la intrarea mormântului, a plecat.

a În câteva manuscrise importante lipseºte: dacã.

Dt 21,22.23

Mc 6,29 Fap 13,29 28,2 Mc 16,3.4

Mt 27,61 28,1 Mc 15,40.47; 16,1 Lc 24,10 In 19,25

82

61

Iar Maria Magdalena ºi cealaltã Marie ºedeau acolo, înaintea mormântului. Pazã la mormânt 62 În

12,40; 16,21; 17,23; 20,19 Mc 8,31; 9,31; 10,34 Lc 9,22; 18,33; 24,7 12,45 Lc 11,26 2Pt 2,20

ziua urmãtoare, cea care este dupã ziua Pregãtirii, s-au adunat arhiereii ºi fariseii la Pilat 63 ºi i-au spus: „Domnia ta, ne-am amintit cã acel înºelãtor a spus pe când mai trãia încã: «Dupã trei zile, voi învia». 64 Porunceºte, deci, sã fie pãzit mormântul pânã în ziua a treia ca nu cumva sã vinã discipolii lui sã-l fure ºi apoi sã spunã poporului: «A înviat din morþi!» Iar înºelãtoria aceasta de pe urmã ar fi mai rea decât prima”. 65 Pilat le-a zis: „Aveþi garda, mergeþi ºi pãziþi cum ºtiþi”. 66 Ei s-au dus ºi, sigilând piatra, au pãzit mormântul cu garda. XII. ÎNVIEREA LUI ISUS Mormântul gol (Mc 16,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-13) 1

27,56.61 Mc 15,40.47 In 19,25 27,51 27,60 Mc 15,46 17,2; Mc 9,3 Lc 9,29 Fap 1,10 16,21; 17,23; 20,19 Mc 8,31; 9,31; 10,34 Lc 9,22; 18,33; 24,7 26,32 Mc 14,28 28,10.17 In 21,1-23

Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii primei zile a sãptãmânii, Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormân28 tul. ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât 2

din cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºezat pe ea. 3 Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albã ca zãpada. 4 La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de fricã ºi au rãmas ca morþi. 5 Dar îngerul a spus femeilor: „Voi nu vã temeþi! ªtiu cã-l cãutaþi pe Isus cel rãstignit. 6 Nu este aici, cãci a înviat dupã cum a zis. Veniþi ºi vedeþi locul unde a zãcuta. 7 Mergeþi în grabã ºi spuneþi discipolilor lui: «A înviat din morþib ºi, iatã, merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi vedea». Iatã, v-am spus”. 8 Plecând în grabã de la mormânt, cu fricã ºi cu bucurie mare, au alergat sã dea de ºtire discipolilor lui. Isus apare femeilor (Mc 16,9-11; Lc 24,10-11; In 20,14-18) 9

26,32; 28,7.16 Mc 14,28 In 21,1-23

ªi, iatã, Isus le-a venit în întâmpinare ºi le-a zis: „Bucuraþi-vã!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele ºi i s-au închinat. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vã temeþi! Mergeþi ºi daþi de ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea”.

a

Multe manuscrise adaugã: Domnul.

b

Unele manuscrise omit: din morþi.

83

Mt 28,11

Mituirea gãrzii 11

Dupã ce au plecat ele, iatã cã unii din gardã au venit în cetate ºi au dat de ºtire arhiereilor despre toate cele întâmplate. 12 Aceºtia, reunindu-se în consiliu cu bãtrânii, au dat bani mulþi soldaþilor, 13 zicând: „Sã spuneþi: «Discipolii lui au venit noaptea ºi l-au furat, pe când noi dormeam». 14 ªi dacã va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi ºi vã vom scãpa de neplãceri”. 15 Ei, luând banii, au fãcut aºa cum au fost instruiþi. Astfel, zvonul acesta s-a rãspândit la iudei pânã azi.

27,64

Trimiterea apostolilor în lume (Mc 16,14-18; Lc 24,36-49; In 20,19-23; Fap 1,6-8) 16

Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotãrât lor de Isus. 17 Cum l-au vãzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. 19 Aºadar, mergeþi, ºi faceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, 20 învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii”.

26,32; 28,7.10 11,27 In 3,35; 13,3; 17,2 Ef 1,20-22 Fap 1,8 Ag 1,13 In 14,23 13,39.49; 24,3

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MARCU

INTRODUCERE Autorul. A doua Evanghelie canonicã pe care ne-o transmite tradiþia îi este atribuitã lui Marcu, numit ºi Ioan Marcu (Fap 12,12.25; 15,37). El nu a fost apostol ºi nici discipol al lui Isus. A fost discipol al lui Barnaba, al lui Paul ºi al lui Petru (Fap 12,25; 13,5; 15,36-39; 1Pt 5,13). S-a nãscut la Ierusalim ºi era fiul unei femei cu numele Maria, care avea o casã în cetate, unde se adunau primii creºtini (Fap 12, 12-17). Marcu era veriºorul lui Barnaba (Col 4,10). Dupã tradiþie, este interpretul lui Petru, alãturi de care a cutreierat Asia Micã ºi Europa, iar Evanghelia lui redã predica lui Petru. A murit ca martir, probabil în Alexandria (Egipt), iar relicvele lui sunt pãstrate în bazilica „San Marco” din Veneþia. Limba. Evanghelia dupã sfântul Marcu a fost scrisã în limba greacã popularã, cu un vocabular redus, dar precis, cu un stil viu ºi colorat. Fraza este deseori întreruptã pentru a se da, ca într-o parantezã, explicaþii considerate de autor ca necesare pentru cititorii de culturã greco-romanã. Particularitãþile lingvistice se pãstreazã de-a lungul întregii Evanghelii, ceea ce demonstreazã unicitatea autorului. Destinatarii. Sfântul Marcu se adreseazã creºtinilor din afara Palestinei, probabil celor de la Roma, de provenienþã ebraicã sau pãgânã. Astfel se explicã de ce referinþele la Lege ºi Profeþi sunt mai puþine; obiceiurile ºi tradiþiile ebraice, numele ºi cuvintele aramaice sunt explicate (3,17; 5,41; 7,1-23 etc.); sunt evitate expresii ºi situaþii ofensatoare pentru pãgâni, sunt folosiþi termeni militari ºi de mãsurã utilizaþi în Imperiul Roman (5,9.15; 6,37; 12,14 etc.). Structura. Sfântul Marcu îºi organizeazã materialul dupã douã criterii: din punct de vedere geografic, descrie mai întâi activitatea lui Isus în Galileea (1,14–7,23), apoi activitatea lui Isus în þinuturile pãgâne (7,24–8,26), drumul lui Isus de la Cezareea lui Filip la Ierusalim (8,27–10,52), activitatea lui Isus la Ierusalim, care culmineazã cu pãtimirea, moartea ºi învierea lui (11,1–16,20); din punct de vedere teologic, prezintã în prima parte misterul lui Mesia (1,14–8,26), iar în partea a doua, misterul Fiului Omului (8,27–16,20). Locul. Cu excepþia sfântului Ioan Crisostomul, care presupune cã sfântul Marcu ºi-ar fi scris Evanghelia la Alexandria, toatã tradiþia considerã cã ea a fost scrisã la Roma sau, oricum, în Italia. Data. Conform mãrturiei sfântului Irineu, Evanghelia a fost scrisã dupã moartea sfântului Petru (64) ºi, oricum, înainte de anul 70 (distrugerea templului din Ierusalim de cãtre romani).

88 Mãrturii despre Evanghelia dupã sfântul Marcu întâlnim foarte devreme: Papia, sfântul Iustin, Tertulian, sfântul Clement din Alexandria, Origene. Teologia. În Evanghelia dupã sfântul Marcu, tema centralã este identitatea lui Isus. Mulþi se intereseazã de aceastã problemã: discipolii, lumea, demonii, Irod, marele preot, Pilat ºi centurionul, dar Isus, în prima parte, vrea ca identitatea lui sã rãmânã ascunsã (secretul mesianic) ºi de aceea lasã faptele minunate sã vorbeascã. Dupã mãrturisirea lui Petru (8,29), Isus îºi descoperã progresiv identitatea, fãcând apel la figura slujitorului lui Iahve (8,31.38; 9,9.12.31 etc.), venit ca sã aducã mântuire lumii prin sacrificiul vieþii proprii. Aceastã revelare este fãcutã discipolului. Vestea cea bunã despre Isus – Mesia ºi Fiu al lui Dumnezeu – nu este o doctrinã teoreticã, ci presupune o comuniune personalã cu el. Pe aceastã comuniune cu Isus ºi pe cunoaºterea misterului persoanei sale se va baza predica apostolicã. Discipolul îl urmeazã pe Isus, cunoscându-l mereu mai bine ºi identificându-se cu Învãþãtorul prin renunþarea la sine, la legãturile familiale, la bogãþii, la viaþa însãºi (8,34-38; 10,31.43). Dar cine refuzã aceastã revelaþie devine duºmanul lui Mesia (11,27-29; 12,12-37), îl persecutã ºi-i cauzeazã moartea. Or, tocmai moartea lui Isus este victoria definitivã asupra diavolului, împlinirea mântuirii ºi recunoaºterea filiaþiunii divine a lui Isus (15,39). Datoritã acestei tematici, în ultimul timp, Evanghelia dupã sfântul Marcu este folositã din ce în ce mai mult în cateheza pregãtitoare pentru primirea Botezului.

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MARCU I. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICE A LUI ISUS Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28) 1

a

Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu . 1Iatã,Aºa cum este scris în profetul Isaia: eu îl trimit pe îngerul meu 2

b

c

înaintea feþei tale; el îþi va pregãti calea. 3 Glasul celui care strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului, faceþi drepte cãrãrile lui. 4 Ioan Botezãtorul a apãrut în pustiu, predicând botezul pocãinþei spre iertarea pãcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii ºi toþi locuitorii Ierusalimului veneau la el ºi erau botezaþi de el în râul Iordan, mãrturisindu-ºi pãcatele. 6 Ioan era îmbrãcat cu o hainã din pãr de cãmilãd ºi încins la mijloc cu o cingãtoare din piele; mânca lãcustee ºi miere sãlbaticã 7 ºi predica zicând: „Vine dupã mine cel care este mai puternic decât mine, cãruia eu nu sunt vrednic sã mã plec sã-i dezlegf cureaua încãlþãmintei. 8 Eu v-am botezat cu apã, însã el vã va boteza cu Duhul Sfânt”.

a În unele manuscrise lipseºte: Fiul lui Dumnezeu. b Deoarece textul citat de Marcu provine din cartea profetului Malahia, în unele manuscrise, în loc de: în profetul Isaia, apare: în profeþi. c Aici sensul este: „mesagerul”. Este singurul loc în Evanghelia dupã sfântul Marcu în care termenul grec angelos are aceastã semnificaþie. d Lit.: îmbrãcat în pãr de cãmilã. Nu este vorba de piele de cãmilã, ci de o hainã lungã, împletitã din pãr de cãmilã, folositã ºi ca hainã de pocãinþã (sac). e În antichitate, ca ºi în zilele noastre, unele triburi din Pustiul Arabiei ºi din Africa de Nord obiºnuiesc sã mãnânce

lãcuste. Ele sunt consumate fie crude, fie prãjite sau fierte, separat sau în amestec cu miere ºi curmale. Talmudul permite consumarea lãcustelor curate. În Asiria era o delicatesã nelipsitã de la masa regalã. Este subliniatã lipsa de preocupare a lui Ioan pentru hranã. f A se apleca ºi a dezlega cureaua încãlþãmintei fãcea parte din obligaþiile unui sclav. Dupã învãþãtura rabinicã, numai sclavii pãgâni, nu cei evrei, puteau fi obligaþi la acest serviciu. Faptul cã Ioan nu se considerã vrednic pentru aceastã acþiune scoate în evidenþã umilinþa lui ºi superioritatea fãrã limitã a celui care este prevestit.

Ex 23,20 gr Mal 3,1

Is 40,3 gr In 1,23

Fap 13,24; 19,4

Fap 13,25

Mc 1,9

90

Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Lc 3,21-22) 9 În

zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii ºi a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 ªi îndatã ce s-a ridicat din apã, a vãzut cerurile deschise ºi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. 11 ªi din cer s-a auzit un glas: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am gãsit bucuria”. Ispitirea în pustiu (Mt 4,1-11; Lc 4,1-13) Evr 2,18; 4,15

12 ªi, îndatã, Duhul l-a dus în pustiu. 13 Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreunã cu fiarelea, iar îngerii îi slujeau.

II. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA Începutul predicãrii lui Isus (Mt 4,12-17; Lc 4,14-15) In 3,24 Gal 4,4 Ef 1,10

14

Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie”. Chemarea primilor discipoli (Mt 4,18-22; Lc 5,1-11)

In 1,40; 6,8

3,17 Lc 9,54

16 Trecând

pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând nãvodulb în mare, cãci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”. 18 Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat. 19 ªi, mergând puþin mai departe, l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, reparându-ºi nãvoadele în barcã. 20 El i-a chemat îndatã, iar ei, lãsându-l pe tatãl lor, Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-au dus dupã el. În sinagoga din Cafarnaum; vindecarea unui posedat (Lc 4,31-37)

Mt 4,13; 9,1; 11,23 In 2,12 3,1-2; Lc 13,10

21

Au venit la Cafarnaum. ªi îndatã, în zi de sâmbãtã, a intrat în sinagogã ºi a început sã-i înveþe. 22 ªi erau uluiþi de învãþãtura lui, a Marcu descrie ambientul din pustiu: loc singuratic, departe de societatea oamenilor. Aici animalele sãlbatice nu trebuie înþelese ca fiind periculoase deoarece, contextul nu vorbeºte despre un conflict între Isus ºi acestea.

b Termenul grec amphiballein are sensul de „a arunca nãvodul”. Nãvodul, înfãºurat pe mânã, era lansat în apã printr-o miºcare circularã a braþului.

Mc 1,23

91

pentru cã el îi învãþa ca unul care are autoritate ºi nu în felul cãrturarilor. 23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: 24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne distrugi? ªtiu cine eºti: Sfântul lui Dumnezeu”. 25 Dar Isus i-a poruncit, spunându-i: „Taci ºi ieºi din el!” 26 Iar duhul necurat, scuturându-l ºi strigând cu glas puternic, a ieºit din el. 27 Atunci toþi au fost cuprinºi de teamã încât se întrebau între ei: „Ce-i asta? O învãþãturã nouã datã cu autoritate! El porunceºte pânã ºi duhurilor necurate ºi ele i se supun”. 28 ªi îndatã i s-a dus faima pretutindeni în toatã împrejurimea Galileii.

Mt 7,28.29 In 7,46 5,2 Lc 4,41; 5,14; 8,56

Mt 4,24

Vindecarea soacrei lui Simon Petru (Mt 8,14-15; Lc 4,38-39) 29 Apoi,

ieºind din sinagogã, a intrat în casa lui Simon ºi Andrei, împreunã cu Iacob ºi Ioan. 30 Soacra lui Simon zãcea la pat având febrã, iar ei i-au vorbit îndatã despre ea. 31 El s-a apropiat ºi, prinzând-o de mânã, a ridicat-o. Atunci febra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã.

5,41; 9,27

Alte vindecãri (Mt 8,16-17.23; Lc 4,40-44) 32

Când s-a înserat, dupã ce a apus soarele, i-au adus la el pe toþi bolnavii ºi posedaþii de diavol 33 ºi toatã cetatea era adunatã la uºã. 34 El a vindecat pe mulþi care sufereau de diferite boli ºi a alungat mulþi diavoli. Pe diavoli nu-i lãsa sã vorbeascã pentru cã îl cunoºteau. 35 Dimineaþa, încã pe întuneric, sculându-se, a ieºit ºi s-a dus într-un loc retras ºi se ruga. 36 Simon ºi cei care erau cu el l-au cãutat 37 ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþi te cautã”. 38 El le-a spus: „Sã mergem în altã parte, prin cetãþile învecinate, ca sã predic ºi acolo, cãci pentru aceasta am venit”. 39 ªi a mers prin toatã Galileea, predicând în sinagogile lor ºi alungând diavoli.

6,46

6,6 Mt 9,35

Vindecarea unui lepros (Mt 8,2-4; Lc 5,12-16) 40

A venit la el un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchinda, i-a spus: „Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 41 Lui i s-a fãcut milã ºi, întinzând mâna, l-a atins ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” 42 ªi îndatã lepra l-a pãrãsit ºi a fost curãþat. 43 Atunci, avertizându-lb cu hotãrâre, l-a trimis afarã, 44 spunându-i: „Vezi sã nu spui nimãnui nimic, dar mergi, aratã-te preotului ºi adu jertfã pentru curãþareac ta cele poruncite de

a Unele manuscrise omit: îngenunchind, altele adaugã: în faþa lui. b Lit.: ªi rãstindu-se la el, l-a alungat afarã îndatã, spunându-i... c Lepra era consideratã una dintre cele mai mari nenorociri care pot lovi

Mt 9,36; 18,27; 20,34 Mc 8,2 Lc 7,13; 10,33; 15,20

un om. Cel atins de leprã era considerat ca un copil nãscut mort. Leprosul era declarat impur ºi exclus din comunitate. Trebuia sã îmbrace haine rupte, sã aibã pãrul neîngrijit ºi faþa acoperitã. Întâlnirea cu un lepros însemna &

Mc 1,45

92

Moise ca mãrturie pentru ei”. 45 Însã el, dupã ce a ieºit, a început sã spunã tuturor ºi sã rãspândeascã vestea, aºa încât [Isus] nu mai putea sã intre în cetate în vãzul lumii, ci stãtea afarã, în locuri retrase. ªi veneau la el de pretutindeni. Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Lc 5,17-26) 1 Când

a intrat din nou în Cafarnaum, dupã câteva zile, s-a auzit cã el este în casã. Mulþi s-au adunat, aºa încât nu mai era loc nici 2 înaintea uºii, iar el le vestea cuvântul. Au venit la el aducând un 2

3

Lc 7,48 Ps 103,3 Is 43,25 1In 1,9 Mt 12,25 In 2,25

Mt 9,33

paralizat purtat de patru [bãrbaþi]. 4 ªi, neputând sã-l aducã pânã la el din cauza mulþimii, au desfãcut acoperiºul unde era el ºi, dupã ce au fãcut o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãcea paralizatul. 5 Vãzând credinþa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îþi sunt iertate pãcatele!” 6 Stãteau acolo unii cãrturari care se întrebau în inimile lor: 7 „De ce vorbeºte acesta astfel? E o blasfemie! Cine poate sã ierte pãcatele decât singur Dumnezeu?” 8 Îndatã ce a cunoscut Isus în duhul sãu cã ei se întreabã astfel în sine, le-a spus: „De ce gândiþi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uºor: a spune celui paralizat «Pãcatele îþi sunt iertate!», sau a spune «Ridicã-te, ia-þi targa ºi umblã!»? 10 Însã, ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus celui paralizat – 11 îþi spun: ridicã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 12 El s-a ridicat ºi îndatã, luându-ºi targa, a ieºit în vãzul tuturor aºa încât toþi erau uluiþi ºi-l preamãreau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodatã nu am vãzut aºa ceva”. Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Lc 5,27-32)

3,7-8 Mt 4,25 1,22; 6,2

13 A ieºit din nou pe þãrmul mãrii ºi toatã mulþimea venea dupã el, iar el îi învãþa. 14 Trecând, l-a vãzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamãa ºi i-a zis: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, acesta l-a urmat. 15 În timp ce era la masã în casa lui, mulþi vameºi ºi pãcãtoºib stãteau la masã împreunã cu Isus ºi discipolii lui, pentru cã mulþi îl urmau. 16 Cãrturarii fariseilor, vãzând cã mãnâncã împreunã cu

contaminare. Vindecarea de leprã era consideratã o minune. Preoþii, constatând vindecarea, dãdeau un document scris cã omul a fost declarat curat ºi putea reintra în societate. a Cetatea Cafarnaum avea un oficiu vamal la care se percepeau taxele pe circulaþia mãrfurilor ºi nu impozitul pe venit. Era situat pe drumul comercial

ce lega Damascul de Marea Mediteranã ºi Egipt ºi la graniþa dintre Galileea ºi Trahonitida. Levi era în serviciul lui Irod Antipa. b Nu este vorba de pãcãtoºi publici, ci de aceia pe care fariseii îi dispreþuiau pentru cã nu respectau cu stricteþe legea strãmoºeascã.

Mc 2,17

93

pãcãtoºii ºi vameºii, au spus discipolilor lui: „Mãnâncã împreunã cu vameºii ºi pãcãtoºii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de medic cei sãnãtoºi, ci bolnavii. Nu am venit sã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”.

Mt 11,9 Lc 7,34

Despre post. Vechiul ºi noul (Mt 9,14-17; Lc 5,33-39) 18 Discipolii lui Ioan ºi fariseii posteau. Au venit ºi i-au spus: „De ce discipolii lui Ioan ºi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tãi nu postesc?” 19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaºii sã posteascã atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot sã posteascã. 20 Vor veni însã zile în care mirele va fi luat de la ei ºi atunci, în ziua aceea, vor posti. 21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofã nouãa la o hainã veche; altfel, peticul nou trage din haina veche ºi ruptura devine mai mare. 22 ªi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile ºi se vor pierde ºi vinul ºi burdufurile. Însã vinul nou se puneb în burdufuri noi”.

Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mt 12,1-8; Lc 6,1-5) 23 Într-o

zi de sâmbãtã, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii sãi au început sã rupã spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbãtã?” 25 Iar el le-a spus: „Nu aþi citit niciodatã ce a fãcut David când ducea lipsã ºi i-a fost foame lui ºi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatarc ºi a mâncat pâinile ofrandeid pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât preoþii ºi a dat

a Lit.: petic de stofã nedatã la apã..., altfel, stofa trage din ea, cea nouã din cea veche... Spre deosebire de Lc 5,36, unde formula este simplificatã, Marcu insistã mai mult asupra incompatibilitãþii combinaþiei dintre nou ºi vechi. Termenul grec agnafon indicã aici o bucatã de stofã nouã care nu a fost nici spãlatã, nici presatã, ºi care, pusã la haina veche, la prima spãlare, se strânge ºi face ca partea veche sã se rupã de jur împrejur. b Câteva manuscrise importante omit: se pune. c Unele manuscrise omit: pe vremea marelui preot Abiatar, probabil pentru

Dt 23,26

a evita dificultatea problemei pe care o ridicã. Marele preot de la sanctuarul de la Nob, care l-a primit pe David (1Sam 21,1-9), se numea Ahimelek. Fiul acestuia se numea Abiatar ºi a fost mare preot în timpul domniei lui David. Tradiþia îi atribuie lui aceste evenimente anterioare perioadei de domnie a lui David. d Cele douãsprezece pâini nedospite care erau puse în faþa arcei alianþei în fiecare sâmbãtã (Ex 25,30; 35,13; 39,36; 40,23). Instrucþiunile lui Moise pentru cortul din pustiu cereau ca aceste pâini sã fie puse pe o masã din lemn de salcâm, în faþa lui Iahve, ºi sã &

Mc 2,27 Ex 20,8-10 Dt 5,12-14

94

ºi celor care erau cu el?” 27 ªi le-a spus: „Sâmbãta a fost fãcutã pentru om ºi nu omul pentru sâmbãtã; 28 pentru cã Fiul Omului este stãpân ºi al sâmbetei”. Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Lc 6,6-11) 1

A intrat din nou în sinagogã. Acolo era un om care avea mâna paralizatã. ªi îl urmãreau dacã îl va vindeca în zi de sâmbãtã ca 3 sã-l poatã acuza. El i-a spus omului cu mâna înþepenitã: „Ridicã-te 2

In 8,6 Lc 14,3 In 5,10 6,52; 8,17; 10,5; 16,14 Rom 2,5; 11,25 Ef 4,18 Evr 3,8

3

în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbãta sã faci bine sau sã faci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã o pierzi?” Dar ei tãceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-þi mâna!” El a întins-o ºi mâna lui s-a vindecat. 6 Fariseii au ieºit îndatã ºi au þinut sfat cu irodieniia împotriva lui ca sã-l dea la moarte. Mulþimile pe urmele lui Isus (Mt 4,24-25; 12,15-16; Lc 6,17-19) 7

4,1 par Lc 5,3 5,30

Isus s-a retras împreunã cu discipolii sãi lângã mare ºi îl urma o mulþime numeroasã din Galileea. Chiar ºi din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan ºi din jurul Tirului ºi Sidonului, o mare mulþime, care auzise câte a fãcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauza mulþimii, ca sã nu-l striveascã, el le-a spus discipolilor sã-i pregãteascã o barcã. 10 Deoarece vindecase pe mulþi, toþi cei care aveau vreo boalã se îmbulzeau ca sã-l atingã. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cãdeau în faþa lui ºi strigau: „Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar el le poruncea cu hotãrâre sã nu-l facã cunoscut. Alegerea celor doisprezece (Mt 10,1-4; Lc 6,12-16) 13 Apoi s-a urcat pe munte ºi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el. 14 A constituit doisprezeceb, pe care i-a numit ºi apostoli, ca sã fie cu el, sã-i trimitã sã predice 15 ºi sã aibã puterea sã

fie reînnoite sãptãmânal ca o jertfã adusã lui Dumnezeu, în semn de recunoºtinþã pentru darurile primite ºi ca un sigiliu al alianþei, însã nu erau considerate ca servind drept hranã pentru Dumnezeu. Numai preoþii puteau sã consume pâinile, dupã ce le înlocuiau cu cele proaspete (Lev 24, 5-9). a Irodienii erau iudei adepþi ai dinastiei lui Irod, indiferenþi la problema

religioasã, care visau reunificarea întregii Palestine sub domnia lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii (Mc 12,13-17; Fap 12,1). b Multe manuscrise importante introduc aici: pe care i-a ºi numit apostoli, dar majoritatea comentatorilor considerã cã este vorba de o adaptare, dupã Lc 6,13, ce nu intrã în stilul specific lui Marcu.

Mc 3,16

95

alunge diavolii. 16 Aºadar, i-a constituit pe cei doisprezecea: Simon, cãruia i-a pus numele de Petru; 17 Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi Ioan, fratele lui Iacob, cãrora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnã fiii tunetului. 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneul 19 ºi Iuda Iscariot, care l-a ºi trãdat.

Mt 16, 16-18+ In 1,42

Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-32; Lc 11,14-23) 20 A

venit în casã ºi mulþimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici sã mãnânce pâine. 21 Când au auzit ai sãi, au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã ºi-a ieºit din fire. 22 Iar cãrturarii care coborâserã din Ierusalim spuneau: „Este posedat de Beelzebul!” ºi: „Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, chemându-i, le-a vorbit în parabole: „Cum poate Satana sã-l alunge pe Satana? 24 Dacã o împãrãþie este dezbinatã în sine, împãrãþia aceea nu poate dãinui, 25 iar dacã o casã este dezbinatã în sine, casa aceea nu va putea dãinui. 26 Deci, dacã Satana se ridicã împotriva lui însuºi ºi este dezbinat, nu poate sã se menþinã, ci s-a terminat cu el. 27 Nimeni nu poate sã intre în casa unui om puternic ºi sã-i jefuiascã avuþia dacã, mai întâi, nu-l leagã pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. 28 Adevãr vã spun cã toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: pãcatele ºi blasfemiile, oricâte ar fi zis, 29 dar, dacã cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodatã, ci va fi vinovat de un pãcat veºnic”. 30 Pentru cã spuneau: „Este posedat de un duh necurat!”

In 10,20

1In 5,16

Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Lc 8,19-21) 31 Au

venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la el ca sã-l cheme. 32 Mulþimea era aºezatã în jurul lui ºi i-au spus: „Iatã, mama ta ºi fraþii tãib te cautã afarã”. 33 Iar el le-a rãspuns: „Cine este mama mea ºi cine suntc fraþii mei?” 34 ªi, rotindu-ºi privirea peste cei aºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! 35 Oricine face voinþa lui Dumnezeu, acela îmi este frate ºi sorã ºi mamã”. Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15) 1

A început din nou sã înveþe pe þãrmul mãrii ºi s-a adunat în lui o mulþime aºa de mare încât el, urcându-se, s-a aºezat în 4jurul a Deºi textul: Aºadar, i-a constituit pe cei doisprezece, lipseºte din multe manuscrise, poate intra în stilul lui Marcu iar noi îl introducem numai pentru claritatea textului.

b Vezi n. Mt 12,46. Unele manuscrise adaugã: ºi surorile tale, probabil pentru a se armoniza cu v. 35. c Lit.: Cine este mama mea ºi fraþii mei?

3,7-9 Lc 5,1-3

Mc 4,2

Mt 13,34 Mc 4,33-34

Mt 13,36 par Lc 8,9

Is 6,9-10

1,13

Mt 13,22; 19,23 par Lc 12,15.21

96

barcã, pe mare. ªi toatã mulþimea era pe uscat, lângã mare. 2 El îi învãþa multe în parabole. ªi le spunea în învãþãtura lui: 3 „Ascultaþi! Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o parte a cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mâncat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros unde nu avea pãmânt mult ºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc. 6 Iar când soarele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a uscat. 7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o ºi nu a dat rod. 8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod. A încolþita, a crescut ºi a adus: una – treizeci, alta – ºaizeci, alta – o sutã”. 9 ªi a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!”b 10 Când a rãmas singur, cei din jurul lui, împreunã cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, 11 iar el le-a spus: „Vouã vã este dat misterul împãrãþiei lui Dumnezeu; celor din afarã toate li se spunc în parabole, 12 pentru ca de privit sã priveascã, dar sã nu vadã, de ascultat sã asculte, dar sã nu înþeleagã; ca nu cumva sã se întoarcã ºi sã fie iertaþi”. 13 Apoi le-a spus: „Nu înþelegeþi aceastã parabolã? Cum veþi înþelege atunci toate parabolele? 14 Semãnãtorul seamãnã cuvântul. 15 Aceºtia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamãnã cuvântul: când îl ascultã, vine imediat Satana ºi ia cuvântul semãnat în ei. 16 Cei semãnaþid pe loc pietros sunt aceia care, când ascultã cuvântul, îl primesc îndatã cu bucurie, 17 dar nu au rãdãcinã în ei, ci sunt nestatornici. Dacã vine o încercare sau o persecuþie din cauza cuvântului, se scandalizeazã îndatã. 18 Alþii sunt cei semãnaþi între spini. Aceºtia sunt cei care au ascultat cuvântul, 19 dar grijile acestei lumi, amãgirea bogãþiilor ºi celelalte pofte intrã ºi înãbuºã cuvântul ºi rãmâne fãrã rod. 20 Apoi sunt cei care sunt semãnaþi în pãmânt bun. Aceºtia ascultã cuvântul, îl primesc ºi aduc rod: unul – treizeci, altul – ºaizeci, altul – o sutã”. Parabola candelei (Lc 8,16-18) 21

ªi le-a spus: „Oare se aduce o candelã ca sã fie pusã sub obroce sau sub pat? Nu ca sã fie pusã pe candelabru? 22 Cãci nu este nimic a

Lit.: s-a ridicat. Expresia aminteºte invitaþia repetatã din VT: Ascultã, Israele! Invitaþia la ascultare se înþelege foarte bine la popoarele semite pentru care tradiþia oralã era mijlocul obiºnuit de instruire. „A avea urechi pentru a asculta” b

înseamnã a fi capabil de a înþelege. c Lit.: toate le vin. d Unele manuscrise importante au: tot la fel sunt cei semãnaþi... e Deºi expresia a pune lumina sub obroc este intratã în limbajul obiºnuit, „obrocul” nu este cuvântul cel mai &

Mc 4,23

97

ascuns care sã nu fie descoperit ºi nimic nu este secret care sã nu vinã la luminã. 23 Dacã cineva are urechi pentru a asculta, sã asculte”. 24 Apoi le-a spus: „Fiþi atenþi la ceea ce auziþi: cu mãsura cu care mãsuraþi vi se va mãsura ºi vi se va da în plus. 25 Cãci celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºi ceea ce are”.

=Lc 12,2 Mt 11,15 Mc 4,9 Mt 7,2 Lc 6,38 Mt 13,12

Parabola seminþei care creºte 26 ªi spunea: „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu: ca un om care aruncã sãmânþa în pãmânt 27 ºi, fie cã doarme, fie cã se scoalã, noaptea ºi ziua, sãmânþa rãsare ºi creºte, nici el nu ºtie cum. 28 Pãmântul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndatã secera pentru cã a venit timpul seceriºului”.

Iac 5,7

Parabola grãuntelui de muºtar (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19) 30

Apoi le-a spus: „Cu ce sã asemãnãm împãrãþia lui Dumnezeu sau prin ce parabolã sã o reprezentãm? 31 Este ca un grãunte de muºtar care, atunci când este semãnat în pãmânt, este mai mic decât toate seminþele de pe pãmânt, 32 dar, dupã ce a fost semãnat, creºte ºi devine mai mare decât toate legumele ºi face ramuri mari aºa încât pãsãrile cerului se pot adãposti la umbra lui”. 33 ªi cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul dupã cum erau în stare sã înþeleagã. 34 Nu le vorbea fãrã parabole, dar explica totul discipolilor sãi aparte. Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25) 35

În aceeaºi zi, dupã ce s-a înserat, le-a spus: „Sã trecem pe þãrmul celãlalt!” 36 ªi, pãrãsind mulþimea, l-au luat aºa cum era în barcã. Erau ºi alte bãrci cu el. 37 ªi a venit o mare furtunãa, iar valurile izbeau în barcã încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bãrcii, pe un cãpãtâib. Atunci l-au trezit ºi i-au spus: „Învãþãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” 39 Trezindu-se, a certat vântul ºi a spus mãrii: „Potoleºte-te! Taci!” ªi vântul a încetat ºi s-a fãcut liniºte mare. 40 Atunci le-a spus: „De ce sunteþi fricoºi? Încã nu aveþi credinþã?” 41 Dar ei au fost cuprinºi de teamã mare ºi spuneau unii cãtre alþii: „Cine este oare acesta, cã ºi vântul ºi marea îl ascultã?”

potrivit. Termenul grec modios se referã la un vas de mãsurat cereale cam de 8,75 l, din ceramicã, sub care se proteja lumina pe timp nefavorabil. a Lit.: furtunã de vânt.

b

Lit.: pernã. Ar putea fi vorba de acel scãunel aºezat în partea de dinapoi a bãrcii, construit din lemn ºi cãptuºit cu piele, folosit ºi pentru sprijinirea capului.

Mt 17,20

Mc 5,1

98

Vindecarea unui posedat de diavol din þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39) 1

Au venit pe þãrmul celãlalt al mãrii, în þinutul gherasenilor. 5 Dupã ce a coborât din barcã, l-a întâmpinat îndatã, din morminte, un om cu duh necurat care îºi avea locuinþa în morminte ºi 2

3

Mt 9,6 Mc 8,26 Lc 5,24; 8,39

nimeni nu-l putea lega nici mãcar cu lanþuri. 4 Pentru cã fusese legat de multe ori cu lanþuri ºi cãtuºe, dar cãtuºele au fost sfãrâmate ºi lanþurile rupte de el ºi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapte ºi zi, prin morminte ºi-n munþi, striga ºi se lovea cu pietre. 6 Vãzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 ºi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mã chinui!” 8 Pentru cã îi spusese: „Duh necurat, ieºi din om!” 9 ªi l-a întrebat: „Care îþi este numele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», cãci suntem mulþi”. 10 Apoi îl rugau insistent sã nu-i alunge din þinut. 11 Era acolo o turmã mare de porci care pãºteau 12 ºi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca sã intrãm în ei”. 13 ªi le-a permis. Dupã ce au ieºit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptã în mare, în numãr de aproape douã mii, ºi s-au înecat în mare. 14 Paznicii au alergat ºi au dat de ºtire în cetate ºi în sate. Ei au venit sã vadã ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus ºi l-au vãzut pe cel posedat de diavol ºezând îmbrãcat ºi întreg la minte, el care avusese legiunea, ºi i-a cuprins frica. 16 Cei care au vãzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol ºi despre porci. 17 Atunci au început sã-l roage sã plece din þinuturile lor. 18 Când se urca în barcã, cel care fusese posedat l-a rugat sã-l lase sã rãmânã cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasã la ai tãi ºi povesteºte-le ceea ce a fãcut Domnul pentru tine ºi cum s-a îndurat de tine”. 20 El a plecat ºi a început sã vesteascã în Decapole ceea ce a fãcut Isus pentru el. ªi toþi se minunau. Vindecarea unei femei ºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56) 21 Dupã

Mt 9,18 Lc 4,40 Fap 9,12.17; 28,8

ce Isus a trecut din nou cu barca pe þãrmul celãlalt, o mare mulþime s-a adunat la el, iar el stãtea lângã mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducãtorii sinagogii, cu numele de Iair, ºi, vãzându-l, a cãzut la picioarele lui 23 ºi l-a rugat stãruitor, spunând: „Fetiþa mea e pe moarte. Vino ºi pune-þi mâinile peste ea ca sã fie vindecatã ºi sã trãiascã”. 24 A plecat cu el. O mare mulþime îl urma ºi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani 26 ºi care suferise multe de la mulþi medici ºi îºi cheltuise toatã averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivã,

Mc 5,27

99

ajunsese mult mai rãu, 27 auzind despre Isus ºi venind din spate prin mulþime, i-a atins haina; 28 cãci îºi zicea: „De voi atinge chiar ºi numai hainele lui, mã voi vindeca”. 29 Îndatã, hemoragia ei s-a oprita ºi a simþit în trup cã a fost vindecatã de boalã. 30 Isus ºi-a dat seama îndatã cã o putere ieºise din el ºi, întorcându-se cãtre mulþime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi cã mulþimea te îmbulzeºte ºi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Privea de jur împrejur s-o vadã pe cea care fãcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsã de fricã ºi tremurând, ºtiind ce i se întâmplase, a venit ºi s-a aruncat în faþa lui ºi i-a spus tot adevãrul. 34 Atunci el i-a spus: „Fiicã, credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace ºi fii vindecatã de suferinþa ta!” 35 Pe când mai vorbea încã, au venit de la conducãtorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învãþãtorul?” 36 Dar Isus, neþinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducãtorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 ªi nu a permis nimãnui sã-l urmeze în afarã de Petru, Iacob ºi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducãtorului sinagogii, a vãzut frãmântare ºi pe cei care plângeau ºi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: „De ce vã agitaþi ºi plângeþi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însã el i-a dat pe toþi afarã, a luat cu sine pe tatãl copilei, pe mama ei ºi pe cei care erau cu el ºi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând copila de mânã, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnã: „Fetiþã, îþi spun scoalã-te!” 42 Fetiþa s-a ridicat îndatã ºi a început sã umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiþi peste mãsurã. 43 El le-a poruncit cu hotãrâre ca nimeni sã nu afle aceasta ºi le-a spus sã i se dea sã mãnânce.

Lc 6,9

Isus la Nazaret (Mt 13,53-58; Lc 4,16-30) 1

Apoi a ieºit de acolo ºi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. Fiind sâmbãtã, a început sã înveþe în sinagogã ºi mulþi 6 dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde are el toate 2

acestea? ªi ce este aceastã înþelepciune care i s-a dat ºi aceste fapte minunate care se fac prin mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda ºi Simon? ªi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” ªi erau scandalizaþi de el. 4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui, printre rudele sale ºi în casa lui”. 5 ªi nu a putut face acolo nici o minune, decât doar ºi-a pus mâinile peste câþiva bolnavi ºi i-a vindecat. 6 ªi se mira de necredinþa lor.

a

Lit.: izvorul sângelui a secat.

In 7,15

Lc 4,24 In 4,44

Mc 6,7

100

Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5-15; Lc 9,1-6)

Mt 3,2

Apoi, cutreiera satele din jur învãþând. 7 I-a chemat pe cei doisprezece ºi a început sã-i trimitã doi câte doi ºi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit sã nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagã, nici bani la brâu, 9 dar încãlþaþi cu sandale ºi: „sã nu purtaþi douã tunici”a. 10 Apoi le-a spus: „Dacã intraþi într-o casã, rãmâneþi acolo pânã când veþi pleca din locul acela, 11 iar dacã nu veþi fi primiþib în vreun loc ºi nu vã vor asculta, plecând de acolo, scuturaþi praful de pe picioarele voastre ca mãrturie împotriva lor. 12 Ei au plecat ºi au predicat ca [oamenii] sã se converteascã. 13 ªi alungau mulþi diavoli, ungeau cu untdelemn mulþi bolnavi ºi-i vindecau. Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mt 14,1-12; Lc 9,7-9) 14 Regele

Lev 18,16

Est 5,3-6; 7,2

Irod a auzit de el, cãci numele lui devenise cunoscut ºi se spunea: „Ioan Botezãtorul a înviat din morþi ºi de aceea puterea minunilor lucreazã în el”. 15 Alþii, însã, spuneau: „Este Ilie”, iar alþii spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeþi”. 16 Auzind, Irod a zis: „Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”. 17 Cãci însuºi Irod trimisese ca sã-l prindã pe Ioan ºi sã-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soþia fratelui sãu, Filip, pe care o luase de soþie. 18 Pentru cã Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-þi este permis s-o iei pe soþia fratelui tãu”. 19 Iar Irodiada îl ura ºi voia sã-l omoare, dar nu putea, 20 pentru cã Irod se temea de Ioan, ºtiindu-l om drept ºi sfânt, ºi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingheritc, dar îl asculta cu plãcere. 21 A venit însã o zi potrivitã când Irod, cu ocazia aniversãrii zilei sale de naºtere, a dat un banchet pentru demnitarii sãi, pentru ofiþeri ºi cei mai de vazã din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat ºi a plãcut lui Irod ºi celor care erau cu el la masã. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei ºi îþi voi da”. 23 ªi i-a jurat: „Orice îmi vei cere, îþi voi da, pânã la jumãtate din regatul meu”. 24 Atunci ea a ieºit ºi a spus mamei sale: „Ce sã cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezãtorul”. 25 ªi, îndatã, intrând în mare grabã la rege, i-a cerut: „Vreau sã-mi dai imediat pe tavã capul lui Ioan Botezãtorul”. 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurãmântului ºi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un

a În textul original grec se pãstreazã vorbirea directã. Porunca lui Isus scoate în evidenþã cã misiunea apostolilor este urgentã (sunt permise sandalele ºi se interzice a doua tunicã pentru a se putea deplasa mai uºor) ºi

are un caracter sacru (în Talmud se interzice intrarea în templu cu toiag, sandale ºi desagã, locul fiind sfânt). b Lit.: dacã un loc nu vã primeºte. c Multe manuscrise în loc de: era foarte stingherit au: fãcea multe.

101

Mc 6,28

soldat din gardã ºi i-a poruncit sã-i aducã îndatã capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 ºi a adus capul pe tavã, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul ºi l-au pus în mormânt. Înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Lc 9,10-17; In 6,1-13) 30 Apostolii

s-au adunat la Isus ºi i-au povestit toate câte au fãcut ºi ce au învãþat. 31 Atunci el le-a spus: „Veniþi voi singuri, într-un loc retras, ºi odihniþi-vã puþin”; pentru cã mulþi veneau ºi plecau ºi nu aveau timp nici mãcar sã mãnânce. 32 Au plecat cu o barcã spre un loc retras, ei singuri. 33 Mulþi i-au vãzut plecând ºi ºi-au dat seama. Au alergat, deci, pe jos, din toate cetãþile, ºi au ajuns înaintea lor acolo. 34 Coborând, [Isus] a vãzut o mare mulþime ºi i s-a fãcut milã de ei pentru cã erau ca oile care nu au pãstor ºi a început sã-i înveþe multe. 35 Se fãcea târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat ºi i-au spus: „Locul este izolat ºi s-a fãcut deja târziu; 36 dã-le drumul, ca, mergând prin cãtunele ºi satele din jur, sã-ºi cumpere ceva ca sã mãnânce”. 37 Dar el le-a rãspuns: „Daþi-le voi sã mãnânce”. Ei i-au zis: „Atunci, sã mergem noi sã cumpãrãm pâine de douã sute de dinari ºi sã le dãm sã mãnânce?” 38 Iar el le-a zis: „Câte pâini aveþi? Mergeþi ºi vedeþi!” Dupã ce s-au interesat i-au spus: „Cinci, ºi doi peºti”. 39 Atunci le-a poruncit sã se aºeze toþi grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40 ªi s-au aºezat în grupuri de câte o sutã ºi de câte cincizeci. 41 Luând cele cinci pâini ºi cei doi peºti, ridicându-ºi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile ºi le-a dat discipolilor ca sã le punã în faþa lor; ºi a împãrþit cei doi peºti la toþi. 42 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat. 43 Iar ei au strâns douãsprezece coºuri pline de bucãþi ºi resturi de peºte. 44 Cei care au mâncat din pâini erau cinci mii de bãrbaþi.

3,20

Isus umblã pe apã (Mt 14,22-33; In 6,16-21) 45 Îndatã

i-a zorit pe discipolii sãi sã urce în barcã ºi sã meargã înaintea lui spre þinutul dinspre Betsaida pânã ce va fi dat drumul mulþimii. 46 Dupã ce s-a despãrþit de ei, a plecat pe munte ca sã se roage. 47 Când s-a fãcut searã, barca era în mijlocul mãrii, iar el, singur pe uscat. 48 Vãzându-i cum se chinuiau sã vâsleascã, deoarece vântul le era împotrivã, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. ªi voia sã treacã pe lângã ei. 49 Iar când l-au vãzut umblând pe mare, au crezut cã este o fantasmã ºi au început sã strige, 50 cãci toþi l-au vãzut ºi erau îngroziþi. El, însã, a vorbit îndatã cu ei ºi le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” 51 Apoi, s-a urcat la ei în barcã ºi vântul a încetat, iar ei erau peste mãsurã de uluiþi în sine, 52 cãci nu înþeleseserã nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietritã.

1,35; 3,13; 9,2

Lc 24,37

4,39

Mc 6,53

102

Vindecãri la Genezaret (Mt 14,34-36) 53

Dupã ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezareta ºi au tras la þãrm. 54 Când au coborât din barcã, recunoscându-l îndatã, 55 unii au alergat în toatã regiunea aceea ºi au început sã-i aducã pe tãrgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau cã se aflã el. 56 ªi, oriunde intra, în sate, în cetãþi sau cãtune, îi puneau pe cei suferinzi în pieþe ºi-i cereau voie sã-i atingã chiar ºi numai poala hainei. ªi toþi cei care se atingeau de el se vindecau. Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mt 15,1-20) 1

Lc 11,38

Fariseii ºi unii dintre cãrturarii veniþi de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui ºi au vãzut cã unii dintre discipolii lui mân7 cau cu mâinile necurate, adicã nespãlate – cãci fariseii ºi toþi iudeii 2

b

3

mâinilec,

Mt 23,25 Lc 11,39

Is 29,13 gr Ex 20,12 Dt 5,16 Mc 10,19 Ef 6,2 Ex 21,17 Lev 20,9

nu mãnâncã dacã nu-ºi spalã þinând astfel obiceiurile din bãtrâni, 4 iar când se întorc de la piaþã, nu mãnâncã dacã nu se purificã;d mai sunt ºi multe altele pe care le-au primit ca sã le pãzeascã: spãlarea paharelor, a oalelor ºi a vaselor de bronze. 5 Aºadar, fariseii ºi cãrturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tãi nu urmeazã obiceiurile din bãtrâni, ci mãnâncã cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: „Bine a profeþit Isaia despre voi, ipocriþilor, dupã cum este scris: Acest popor mã cinsteºtef cu buzele, însã inima lor este departe de mine. 7 În zadar mã cinstesc propunând învãþãturi care sunt doar porunci ale oamenilor. 8 Lãsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi þineþi obiceiul oamenilor”. 9 ªi le-a spus: „Frumos! Voi daþi deoparte porunca lui Dumnezeu ca sã stabiliþi tradiþia voastrã! 10 Cãci Moise a spus: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ºi: Cine vorbeºte de rãu pe tatãl sau pe

a Este o câmpie de vreo 6 km lungime ºi 4 km lãþime, între Magdala, la sud, ºi Tabga, la nord, pe coasta de vest a lacului. b Lit.: mâncau pâini. c Lit.: dacã nu-ºi spalã mâinile cu un pumn. Termenul grec pigme, care înseamnã „pumn”, a fost interpretat de unele manuscrise drept: des sau cu grijã. În Mishna sunt recomandate trei feluri de spãlãri rituale ale mâinilor: 1) clãtirea degetelor înainte de o masã obiºnuitã; 2) spãlarea mâinilor

pânã la încheieturã înainte de oferirea jertfelor sau la consumarea alimentelor rituale de sãrbãtori; 3) spãlarea mâinilor pânã la cot în templu. d Evreii erau expuºi la impuritate prin contactul cu pãgânii din piaþã; de aceea, la întoarcere, trebuiau sã-ºi scufunde mâinile pânã la cot în apã curgãtoare sau de ploaie. e Unele manuscrise adaugã: ºi a paturilor. f Câteva manuscrise au: mã cinsteºte ºi mã iubeºte.

Mc 7,11

103

mama sã fie dat la moarte. 11 Voi însã spuneþi: «Dacã un om îi zice tatãlui sau mamei: ‘Este corban’ – adicã ofertã sacrã – ‘ceea ce þi se cuvine de la mine’», 12 voi nu-i permiteþi sã mai facã ceva pentru tatãl sau mama lui. 13 Astfel, suprimaþi cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiþia voastrã pe care voi v-o transmiteþi. ªi faceþi multe alte lucruri asemãnãtoare”. 14 Chemând din nou mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi-mã cu toþii ºi înþelegeþi! 15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, sã-l poatã face impur, însã cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”. 16 a. 17 Când, lãsând mulþimea, a intrat în casã, discipolii sãi l-au întrebat despre parabolã, 18 iar el le-a spus: „Cum, nici voi nu pricepeþi? Nu înþelegeþi cã tot ceea ce intrã din afarã în om nu poate sã-l facã impur? 19 Deoarece nu intrã în inimã, ci în stomac ºi apoi este eliminat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele. 20 ªi le-a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. 21 Cãci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânãrile, furturile, crimele, 22 adulterele, lãcomiile, rãutãþile, înºelãciunea, neruºinarea, ochiul rãu, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. 23 Toate aceste rele ies dinãuntru ºi-l fac pe om impur”. III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN ÞINUTURILE PÃGÂNE Credinþa unei femei pãgâne (Mt 15,21-28) 24 Apoi

a plecat din acel loc ºi a venit în þinutul Tirului ºi Sidonuluib ºi a intrat într-o casã, voind ca nimeni sã nu ºtie, însã nu a putut sã rãmânã ascuns, 25 cãci o femeie a cãrei fiicã avea un duh necurat a auzit despre el ºi, venind îndatã, a cãzut la picioarele lui. 26 Însã femeia era pãgânãc, de origine siro-fenicianã. Ea l-a rugat sã alunge diavolul din fiica ei. 27 El i-a spus: „Lasã mai întâi sã se sature copiii, cãci nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci la cãþei”. 28 Dar ea i-a rãspuns: „Doamne, chiar ºi cãþeii mãnâncã sub masã firimiturile copiilor”. 29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieºit din fiica ta”. 30 ªi, plecând acasã, a gãsit fetiþa culcatã în pat ºi diavolul ieºise din ea.

a Cele mai importante ºi vechi manuscrise nu menþioneazã acest verset. Unele manuscrise, de mai micã importanþã, au: Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!

b În unele manuscrise lipseºte: ºi Sidonului. c Lit.: greacã. Originea femeii este siro-fenicianã. Termenul „greacã” este sinonim aici cu „pãgânã”.

Mc 7,31

104

Vindecarea unui surdomut 31

5,23

Ieºind din nou din þinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre Marea Galileii, în mijlocul þinutului Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu greu ºi l-au rugat sã-ºi punã mâna peste el. 33 Luându-l la o parte din mulþime, i-a pus degetele în urechi ºi, cu salivã, i-a atins limba. 34 Apoi, privind spre cer, a suspinat ºi a zis: „Effata!”, care înseamnã „Deschide-te!” 35 Îndatã i s-au deschis urechile ºi i s-a desfãcut legãtura limbii ºi vorbea clar. 36 Iar el le-a poruncit sã nu spunã nimãnui, însã cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea 37 ºi, peste mãsurã de uluiþi, spuneau: „Toate le-a fãcut bine; chiar ºi pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã”. A doua înmulþire a pâinilor (Mt 15,32-39) 1

În zilele acelea, adunându-se din nou o mulþime mare ºi, neavând ce sã mãnânce, i-a chemat pe discipoli ºi le-a spus: „Mi-e 8 milã de mulþime, pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au ce 2

sã mãnânce. 3 Dacã îi trimit acasã flãmânzi, vor leºina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au rãspuns: „Cum ar putea cineva sã-i hrãneascã pe aceºtia cu pâine, aici, în pustiu?” 5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveþi?” I-au spus: „ªapte”. 6 Atunci a poruncit mulþimii sã se aºeze pe pãmânt. ªi, luând cele ºapte pâini, a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor lui ca sã le punã înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulþimii. 7 ªi mai aveau câþiva peºtiºori. Binecuvântându-i, a spus ca ºi pe aceºtia sã-i punã înainte. 8 Au mâncat, s-au sãturat ºi au strâns ºapte coºuri cu bucãþile rãmase. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 ºi îndatã, urcându-se cu discipolii sãi în barcã, a venit în pãrþile Dalmanuteia. Semnul din cer (Mt 16,1-4) 11 Apoi

Mt 12,38 Lc 11,16 In 6,30 1Cor 1,22 Is 7,10-12

au venit fariseii ºi au început sã discute cu el, cerându-i un semn din cer ca sã-l ispiteascã. 12 Suspinând în duhul sãu, a spus: „De ce cautã generaþia aceasta un semn? Adevãr vã spun, nici un semn nu va fi dat generaþiei acesteia”. 13 ªi, lãsându-i, s-a urcat din nou în barcã ºi a plecat spre celãlalt þãrm. Avertismente pentru discipoli (Mt 16,5-12)

Lc 12,1

14 Uitaserã sã ia pâine ºi nu aveau cu ei în barcã decât o pâine. 15 El i-a avertizat: „Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de aluatul fariseilor ºi de aluatul

a Nume necunoscut în topografia din jurul lacului Genezaret. Multe

manuscrise în loc de: Dalmanuta, au: Magadan sau Magedan, dupã Mt 15,39.

Mc 8,16

105

lui Irod”. 16 Iar ei discutau între ei cã nu au pâine. 17 El, cunoscând aceasta, le-a spus: „De ce discutaþi cã nu aveþi pâine? Încã nu pricepeþi ºi nu înþelegeþi? Aveþi inima împietritã? 18 Aveþi ochi ºi nu vedeþi; aveþi urechi ºi nu auziþi? ªi nu vã aduceþi aminte? 19 Când am frânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adunat?” I-au spus: „Douãsprezece”. 20 „ªi cele ºapte [pâini] pentru cei patru mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adunat?” Ei i-au spus: „ªapte”. 21 Iar el le-a zis: „Încã nu înþelegeþi?”

Ier 5,21 Ez 12,2

Vindecarea orbului de la Betsaida 22 A

venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb ºi l-au rugat sã-l atingã. 23 El l-a luat pe orb de mânã ºi l-a dus în afara satului; ºi, punându-i salivãa pe ochi, ºi-a pus mâinile peste el ºi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 El ºi-a ridicat ochii ºi a spus: „Vãd oamenii ca niºte copaci, îi vãd mergând”. 25 Atunci ºi-a mai pus o datã mâinile pe ochii lui, iar el a vãzut clar ºi s-a vindecat ºi vedea toate lucrurile de departe. 26 Apoi l-a trimis acasã, spunându-i: „Sã nu intri deloc în sat”b. IV. DRUMUL LUI ISUS SPRE IERUSALIM Mãrturisirea lui Petru (Mt 16,13-20; Lc 9,18-21) 27 Isus ºi discipolii sãi au plecat spre satele Cezareii lui Filipc. Pe drum i-a întrebat pe discipolii sãi, spunându-le: „Cine spun oamenii cã sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iar alþii «Unul din profeþi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneþi cã sunt eu?” Rãspunzând, Petru i-a spus: „Tu eºti Cristosul!” 30 ªi le-a poruncit sã nu vorbeascã nimãnui despre el.

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 16,21-23; Lc 9,22) 31

Atunci a început sã-i înveþe cã Fiul Omului trebuie sã sufere multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi cãrturari, sã fie ucis ºi a Lit.: scuipându-l în ochi. Conform tradiþiei rabinice, saliva era folositã ca medicament; în special împotriva bolilor de ochi. b Unele manuscrise au: ºi sã nu spui nimãnui în sat. c Este o localitate la vreo 40 km nord de Betsaida, punctul cel mai nordic al Palestinei, situatã la izvoarele Iordanului, la poalele muntelui Hermon. Înainte

de venirea romanilor se numea Paneas (de la zeul Pan, cãruia îi era consacratã grota din care þâºnesc apele Iordanului). În anul 20 î.C., August a dãruit acest teritoriul lui Irod cel Mare, care l-a lãsat moºtenire fiului sãu, Filip. Acesta a refãcut cetatea ºi a numit-o Cezareea, în onoarea lui August. Azi se numeºte Banyas.

In 9,6

Mc 8,32

106

a treia zi sã învie. 32 ªi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început sã-l certe. 33 Iar el, întorcându-se ºi privindu-ºi discipolii, l-a certat pe Petru ºi a spus: „Mergi în urma meaa, Satanã, cãci nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. Condiþiile urmãrii lui Isus (Mt 16,24-28; Lc 9,23-28) Mt 10,38 Lc 14,27

Lc 12,9 2Tim 2,12

13,30

34

Chemând la sine mulþimea ºi pe discipolii sãi, le-a spus: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. 35 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde; cine, însã, îºi pierde viaþa pentru mine ºi pentru evanghelie o va salva. 36 Aºadar, ce-i foloseºte omului sã câºtige lumea întreagã, dacã îºi pierde sufletul? 37 Cãci ce poate sã dea omul în schimb pentru sufletul sãu? 38 Dacã cineva se va ruºina de mine ºi de cuvintele mele înaintea acestei generaþii adultere ºi pãcãtoase, ºi Fiul Omului se va ruºina de el când va veni în gloria Tatãlui sãu cu îngerii cei sfinþi”. 1 ªi le zicea: „Adevãr vã spun cã sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu venind cu putere”.

9

Schimbarea la faþã (Mt 17,1-13; Lc 9,28-36) 2 Dupã

2Pt 1,17

ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei ºi i s-a schimbat înfãþiºarea înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strãlucitoare, atât de albe cum nici un albitor de pe pãmânt nu le putea albi. 4 Atunci le-a apãrut Ilie împreunã cu Moise ºi vorbeau cu Isus. 5 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici; sã facem trei colibeb: una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 6 De fapt, nu ºtia ce sã spunã; cãci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-a învãluit în umbrã ºi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaþi de el!” 8 Dintr-o datã, privind în jurul lor, n-au mai vãzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. 9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit sã nu spunã nimãnui cele ce au vãzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morþi. 10 Ei au pãstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnã a învia din morþi.

a

Vezi n. Mt 16,23. Este o referinþã la cortul prezenþei lui Dumnezeu. Petru propune construirea unor colibe asemãnãtoare celor de b

la sãrbãtoarea Corturilor, când evreii, în amintirea peregrinãrii prin pustiu, ridicau corturi sau colibe din frunze de palmier în care stãteau opt zile.

107

Mc 9,11

11

ªi l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã trebuie sã vinã mai întâi Ilie?” 12 El le-a zis: „Într-adevãr, întâi va veni Ilie ºi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului cã va suferi multe ºi va fi dispreþuit? 13 Însã eu vã spun cã Ilie a ºi venit ºi au fãcut cu el ceea ce au vrut, aºa cum este scris despre el”. Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43) 14 Întorcându-se la discipoli, a vãzut o mare mulþime în jurul lor ºi cãrturari care discutau cu ei. 15 Îndatã ce mulþimea l-a vãzut, a rãmas uimitã ºi a alergat sã-l întâmpine. 16 Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutaþi cu ei?” 17 Atunci, unul din mulþime i-a rãspuns: „Învãþãtorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Ori de câte ori îl ia în stãpânire, îl trânteºte la pãmânt, iar el face spume, scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. Am spus discipolilor tãi sã-l alunge, dar nu au putut”. 19 Atunci el le-a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã, pânã când voi mai fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta? Aduceþi-l la mine!” 20 L-au adus la el ºi, când duhul l-a vãzut, îndatã l-a scuturat [pe tânãr] ºi, cãzând la pãmânt, se zvârcolea, fãcând spume. 21 [Isus] l-a întrebat pe tatãl lui: „De cât timp se întâmplã aceasta?” El i-a zis: „Din copilãrie. 22 De multe ori l-a aruncat chiar ºi în foc ºi în apã ca sã-l facã sã piarã. Însã, dacã poþi, îndurã-te de noi ºi ajutã-ne!” 23 Isus i-a spus: „«Dacã poþi?» Toate sunt posibile pentru cel care crede”. 24 Tatãl copilului a strigat îndatã: „Cred. Vino în ajutorul necredinþei mele!” 25 Vãzând Isus cã se adunã mulþimea, i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: „Duh mut ºi surd, eu îþi poruncesc: ieºi din el ºi sã nu mai intri niciodatã în el”. 26 Strigând ºi scuturându-l puternic, a ieºit, iar el a devenit ca un mort, încât cei mai mulþi spuneau cã a murit. 27 Însã Isus, prinzându-l de mânã, l-a ridicat, iar el a stat în picioare. 28 Dupã ce a intrat în casã, discipolii l-au întrebat aparte: „De ce noi nu am putut sã-l alungãm?” 29 El le-a spus: „Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afarã de rugãciune”a.

A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 17,22-23; Lc 9,43-45) 30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea ºi nu voia ca cineva sã ºtie, 31 cãci îi învãþa pe discipolii sãi ºi le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor ºi îl vor ucide, iar dupã ce îl vor ucide, a treia zi va învia”. 32 Ei, însã, nu înþelegeau cuvântul ºi se temeau sã-l întrebe.

a Multe manuscrise adaugã: ºi cu post, probabil dupã 1Cor 7,5.

Lc 17,5

1,26

Mc 9,33

108

Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Lc 9,46-48) 33

Lc 22,24

Mt 20,26

Mt 10,40 Lc 10,16 In 13,20

Au venit la Cafarnaum ºi, când erau în casã, i-a întrebat: „Despre ce aþi discutat pe drum?” 34 Însã ei tãceau, cãci pe drum discutaserã unii cu alþii despre cine este mai mare. 35 Aºezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor”. 36 ªi, luând un copil, l-a aºezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braþe, le-a spus: 37 „Oricine primeºte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mã primeºte; iar cine mã primeºte pe mine, nu pe mine mã primeºte, ci pe acela care m-a trimis”. Puterea numelui lui Isus (Lc 9,49-50) 38 Ioan

Mt 12,30 Lc 11,23

i-a zis: „Învãþãtorule, am vãzut pe unul care alunga diavoli în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu ne urma”. 39 Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriþi; cãci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndatã sã mã vorbeascã de rãu, 40 pentru cã cine nu este împotriva noastrã este pentru noi. 41 Oricine vã va da sã beþi un pahar cu apã în numele meu, pentru cã sunteþi ai lui Cristos, adevãr vã spun, nu-ºi va pierde rãsplata. Despre scandal (Mt 18,6-9; Lc 17,1-2) 42

Oricine duce la pãcat pe unul dintre aceºtia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacã i s-ar lega de gât o piatrã de moarãa ºi ar fi aruncat în mareb. 43 Dacã mâna ta te duce la pãcat, taie-o! Este mai bine pentru tine sã intri ciung în viaþã, decât, având amândouã mâinile, sã mergi în Gheenãc, în focul care nu se stinge. 44 d. 45 ªi dacã piciorul tãu te duce la pãcat, taie-l! Este mai bine pentru tine sã intri ºchiop în viaþã, decât, având amândouã picioarele, sã fii aruncat în Gheenã. 46 d. 47 Iar dacã ochiul tãu te duce la pãcat,

a

Lit.: piatrã de moarã trasã de mãgar. Acest mod de execuþie era folosit de romani, dar ºi de Irod, dupã mãrturia lui Iosif Flaviu. Execuþia prin înecare era pentru un evreu ceva groaznic întrucât l-ar fi privat de înmormântare. Menþionarea pietrei de moarã „trasã de mãgar”, ºi nu a pietrei de râºnit obiºnuitã, indicã o înecare sigurã. Aceastã execuþie însã ar fi fost mai uºoarã decât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pentru faptul de a fi dus pe cineva la pãcat. b

c În ebraicã, Ghe-Hinnom înseamnã „Valea Suspinului”. Este valea de la marginea de sud-vest a Ierusalimului, unde se aruncau ºi se ardeau gunoaiele. În NT este locul proverbial al gunoiului, al blestemului ºi, prin extindere, înseamnã locul condamnãrii veºnice – iadul. d În multe manuscrise sunt incluse v. 44 ºi 46: unde viermele lor nu moare ºi focul nu se stinge, care sunt o adaptare dupã v. 48.

109

Mc 9,48

scoate-l! Este mai bine pentru tine sã intri în împãrãþia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, sã fii aruncat în Gheenã 48 unde viermele lor nu moare ºi focul nu se stinge. 49 Cãci fiecare va fi sãrata cu foc. 50 Sarea este bunã. Însã dacã sarea devine nesãratã, cum îi veþi reface gustul? Sã aveþi sare în voib ºi sã trãiþi în pace unii cu alþii”. Cãsãtoria ºi divorþul (Mt 19,1-9) 1 Plecând de acolo, a venit în þinuturile Iudeii, dincolo de Iordan, iar mulþimile s-au adunat din nou în jurul lui. ªi iarãºi, dupã cum îi era obiceiul, le învãþa. 2 Atunci au venit fariseii ºi, ca sã-l punã la încercare, l-au întrebat dacã îi este permis unui bãrbat sã-ºi lase femeia. 3 El le-a rãspuns: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 I-au spus: „Moise a permis sã scrie un act de despãrþire ºi s-o lase”. 5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însã, de la începutul creaþiei, i-a fãcut bãrbat ºi femeie; 7 de aceea omul îºi va pãrãsi tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia luic 8 ºi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu despartã”. 10 Acasã, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a spus: „Oricine îºi lasã femeia ºi se însoarã cu alta, comite adulter cu ea. 12 ªi dacã ea, lãsându-ºi bãrbatul, se mãritã cu un altul, comite adulter”d.

10

a Comentatorii înþeleg menþionarea sãrii împreunã cu focul ca o „pedeapsã” cu caracter veºnic – focul nestins din v. 48, sau ca o „purificare” a celui credincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13, unde se spune cã victima trebuie presãratã cu sare înainte de a fi jertfitã. b Invitaþia lui Cristos poate fi înþeleasã ca o referinþã la bunãtate în raporturile umane (Col 4,6), sau la comuniunea la o masã pe care orientalii o exprimau prin simbolul sãrii, simbol prezent ºi în tradiþia de a primi un oaspete însemnat cu pâine ºi sare. c În unele manuscrise importante este omis: ºi se va uni cu soþia lui. d Dupã Dt 24,1-4, bãrbatul putea sã-ºi lase femeia pentru un motiv de desfrânare, dându-i un act de despãrþire încheiat în prezenþa a doi martori, purtând numele, data ºi localitatea, semnat ºi înmânat direct soþiei, cu aceste cuvinte: „Eu te las... astfel încât tu eºti liberã

sã te cãsãtoreºti cu bãrbatul pe care îl vrei ºi nimeni nu va putea sã te împiedice de acum ºi întotdeauna”. Existau pe timpul lui Isus douã tendinþe de a interpreta motivul despãrþirii. ªcoala lui Shamai admitea ca unic motiv infidelitatea soþiei în cãsãtorie. ªcoala lui Hillel lua în considerare expresia din Deuteronom: Dacã ea nu mai are trecere înaintea ta, luând-o în sens mult mai larg; era suficient ca femeia sã ardã mâncarea. Pentru rabbi Aqiba era suficient dacã bãrbatului nu-i mai plãcea femeia. Isus nu se lasã antrenat în dispute juridice ca rabinii, ci se pronunþã fãrã echivoc împotriva divorþului. Bãrbatul nu are dreptul sã lase femeia pentru cã o împinge spre adulter. Argumentul fariseilor cã Moise ar fi permis despãrþirea este respins de Isus, care apeleazã la un principiu anterior permisiunii lui Moise: planul lui Dumnezeu.

3,5; 6,52 Gen 1,27

Gen 2,24

Mt 5,32 Lc 16,18 1Cor 7,10-11

Mc 10,13

110

Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Lc 18,15-17) 13 Îi

aduceau copii ca sã-i atingã, dar discipolii îi certau. 14 Vãzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare ºi le-a spus: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine, nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. 15 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împãrãþia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16 ªi, luându-i în braþe, îi binecuvânta punându-ºi mâinile peste ei. Tânãrul bogat (Mt 19,16-30; Lc 18,18-30) 17 Când

Ex 20,12-16 Dt 5,16-20

Mt 6,20 Lc 12,33

Mc 4,19

Iob 42,2 Mc 14,36

Mt 20,16 Lc 13,30

pleca la drum, un om a venit în fugã ºi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 19 Cunoºti poruncile: Sã nu ucizi! Sã nu comiþi adulter! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! Sã nu înºeli!a Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 20 Atunci el i-a zis: „Învãþãtorule, toate acestea le-am pãzit din tinereþea mea”b. 21 Isus, privindu-l, l-a îndrãgit ºi i-a spus: „Un lucru îþi lipseºte: mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru cã avea multe bogãþii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor sãi: „Cât de greu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii!” 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus le-a zis din nou: „Copii, cât de greu se intrã în împãrãþia lui Dumnezeu!c 25 Mai uºor este ca o cãmilã sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste mãsurã de uluiþi ºi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însã pentru Dumnezeu, cãci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. 28 Petru a început sã-i spunã: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am urmat”. 29 Isus i-a zis: „Adevãr vã spun cã nu este nimeni care a pãrãsit casã, sau fraþi, sau surori, sau mamã, sau tatã, sau copii, sau ogoare pentru mine ºi pentru evanghelie 30 ºi sã nu primeascã însutit acum, în timpul acesta, case, fraþi, surori, mame, copii ºi ogoare, dar ºi persecuþii, iar în veacul care va veni, viaþa veºnicã. 31 ªi mulþi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”. a Unele manuscrise omit: Sã nu înºeli! probabil armonizare dupã Mt 19,18 ºi Lc 18,20. b La evrei, copilul devenea responsabil pentru faptele sale când împlinea 12 ani.

c Multe manuscrise prezintã varianta: Cât de greu este pentru cei care-ºi pun încrederea în bogãþii sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu!

Mc 10,32

111 A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 20,17-19; Lc 18,31-34) 32 Erau

pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiþi, iar cei care veneau în urmã erau cuprinºi de teamã. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început sã le vorbeascã despre cele ce aveau sã i se întâmple: 33 „Iatã, urcãm la Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor ºi a cãrturarilor; îl vor condamna la moarte ºi-l vor da pe mâna pãgânilor. 34 Aceºtia îºi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui ºi-l vor ucide, dar dupã trei zile va învia”. Cererea fiilor lui Zebedeu (Mt 20,20-23) 35 Iacob

ºi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el ºi i-au spus: „Învãþãtorule, vrem sã faci pentru noi ceea ce îþi cerem”. 36 El le-a spus: „Ce vreþi sã fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: „Fã-nea sã stãm unul la dreapta ºi altul la stânga ta în gloria ta”. 38 Dar Isus le-a spus: „Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi potirul pe care-l beau eu sau sã vã botezaþi cu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veþi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veþi fi botezaþi. 40 Însã, a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit”.

10,51

Lc 12,50

Fap 12,2

Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,29-34; Lc 22,24-27) 41

Când au auzit, cei zece au fost cuprinºi de indignare faþã de Iacob ºi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ºtiþi cã cei care sunt consideraþi conducãtori ai popoarelor le dominã ºi cei mari dintre ei îºi fac simþitã puterea asupra lor. 43 Dar între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul vostru 44 ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor. 45 Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi”. Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-39; Lc 18,35-43) 46 ªi

au venit la Ierihon. Pe când ieºea din Ierihon cu discipolii sãi ºi cu o mulþime numeroasã, un cerºetor orb, Bartimeub, fiul lui Timeu, ºedea la marginea drumului. 47 Auzind cã este Isus din Nazaret, a

a

Lit.: dã-ne!

b Este un cuvânt de origine aramaicã. Etimologic ar putea însemna „fiul necuratului” sau „fiul orbului”.

1Tim 2,5-6

Mc 10,48 Mt 9,27 15,22

Mt 9,22 Mc 5,34 par Lc 7,50; 17,19

112

început sã strige ºi sã spunã: „Isuse, Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 48 Mulþi îl certau ca sã tacã, însã el striga ºi mai tare: „Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaþi-l!” ªi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridicã-te, te cheamã”. 50 Iar el, aruncându-ºi haina, a sãrit în picioare ºi a venit la Isus. 51 Isus l-a întrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbunia, sã-mi recapãt vederea”. 52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinþa ta te-a mântuit!” Îndatã ºi-a recãpãtat vederea ºi îl urma pe cale. V. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IERUSALIM Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Lc 19,28-40; In 12,12-16)

Zah 14,4 Mc 13,3 par; 14,26 par Lc 21,37 In 8,1 Fap 1,12

Ps 118,25-26

1

Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe ºi Betania, lângã Muntele Mãslinilor, a trimis doi dintre discipolii sãi ºi 11 le-a spus: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi, îndatã ce veþi intra 2

în el, veþi gãsi un mãgãruº legat, pe care nici un om nu a încãlecat vreodatã; dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 3 ªi dacã vã va spune cineva: «De ce faceþi aceasta?», spuneþi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndatã înapoi»”. 4 Ei au plecat ºi au gãsit mãgãruºul legat la poartã, afarã, în drum. ªi l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stãteau acolo le-au spus: „Ce faceþi, dezlegaþi mãgãruºul?” 6 Ei le-au zis dupã cum le spusese Isus ºi i-au lãsat sã plece. 7 Au adus mãgãruºul la Isus, ºi-au aruncat hainele pe el, iar el l-a încãlecat. 8 Mulþi îºi aºterneau hainele pe drum, alþii ramuri înfrunziteb pe care le tãiaserã de pe câmpuri. 9 Iar cei care mergeau înaintea lui ºi cei care-l urmau strigau: „Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! 10 Binecuvântatã este împãrãþia care vine, a pãrintelui nostru David! Osana în înaltul cerurilor!” 11 ªi a intrat în Ierusalim, în templu; ºi, privind toate în jur, fiind deja la timpul înserãrii, a ieºit spre Betania împreunã cu cei doisprezece.

a Este un titlu acordat unei persoane stimate pentru ºtiinþa ºi autoritatea acesteia. În aramaicã înseamnã „Marele meu”, „Domnul meu”, „Învãþãtorule”. b Popoarele orientale cunoºteau de mult aceastã practicã a împodobirii drumului pentru primirea regilor ºi a învingãtorilor în luptã. O tradiþie talmudicã spune cã madianiþii l-au primit în

felul acesta pe Moise. În VT avem cazul încoronãrii lui Iehu (2Rg 9,13) ºi al primirii lui Iuda Macabeul la Ierusalim pentru purificarea templului (2Mac 10,7). Aceastã tradiþie s-a pãstrat la popoarele orientale ºi chiar la noi (pentru primirea solemnã a unor oaspeþi de vazã se împodobesc strãzile cu frunzar ºi se întind covoare).

Mc 11,12

113 Smochinul blestemat (Mt 21,18-19) 12

În ziua urmãtoare, ieºind ei din Betania, lui i s-a fãcut foame. Vãzând de departe un smochin înfrunzit, s-a dus acolo, doar va gãsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a gãsit nimic decât frunzea, pentru cã nu era timpul smochinelor. 14 ªi i-a zis: „Nimeni sã nu mai mãnânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau. 13

Alungarea vânzãtorilor din templu (Mt 21,12-17; Lc 19,45-48; In 2,13-22) 15 Apoi au venit la Ierusalim ºi, intrând în templu, a început sã-i alunge pe cei care vindeau ºi cumpãrau în templub, a rãsturnat mesele schimbãtorilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 16 ªi nu permitea nimãnui sã care vreun vas prin templu. 17 Îi învãþa ºi le spunea: „Nu este scris oare: Casa mea se va numi casã de rugãciune pentru toate popoarele? Dar voi aþi fãcut-o peºtera tâlharilor”. 18 Arhiereii ºi cãrturarii au auzit ºi cãutau cum sã-l dea la moarte; dar se temeau de elc pentru cã toatã mulþimea era încântatã de învãþãtura lui. 19 Când s-a înserat, au ieºit din cetate.

Is 56,7 Ier 7,11

3,6; 14,1 par Lc 20,19

Credinþa ºi rugãciunea (Mt 21,20-22) 20 Dimineaþa,

când au trecut din nou pe acolo, au vãzut smochinul uscat din rãdãcinã. 21 Amintindu-ºi, Petru i-a spus: „Învãþãtorule, iatã, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. 22 Rãspunzând, Isus le-a zis: „Aveþi credinþã în Dumnezeu! 23 Adevãr vã spun: oricine ar spune acestui munte «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare» ºi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede cã se va împlini ceea ce spune, i se va da. 24 De aceea vã spun: tot ceea ce veþi cere în rugãciune, credeþi cã aþi primit deja ºi vi se va da. 25 Iar când sunteþi în rugãciune, dacã aveþi ceva împotriva

a Prin aceastã acþiune simbolicã, Isus vrea sã-i facã pe ucenici sã înþeleagã cã soarta Israelului era hotãrâtã întrucât religiozitatea lui era doar exterioarã, credinþa nu aducea roade. În sensul acesta se exprimaserã profeþii, folosind de multe ori imaginea smochinului ºi a viþei de vie neroditoare (Is 5,1-7; Ier 8,13; Mih 7,1-2). b Scena se petrece în curtea pãgânilor, unde se vindeau animalele pentru sacrificiile de la templu, vinul,

untdelemnul ºi sarea. Tot aici se schimbau monedele greceºti ºi romane ale pelerinilor în moneda ebraicã (shekel), singura admisã pentru plãtirea taxelor pentru templu. c Faptul cã în acþiunea lui Isus nu intervin nici gãrzile templului ºi nici soldaþii romani se explicã prin aceea cã poporul aproba gestul sãu. De fapt, acþiunea lui Isus nu viza distrugerea cultului, ci înlãturarea abuzurilor.

Ef 4,32 Col 3,13

Mc 11,26

114

cuiva, iertaþi, pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri sã vã ierte greºelile voastre”. 26 a. Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Lc 20,1-8) 27

Mt 14,5 Lc 7,30

Au venit din nou la Ierusalim ºi, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cãrturarii ºi bãtrânii 28 ºi-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine þi-a dat aceastã autoritate ca sã le faci?” 29 Isus le-a spus: „Vã voi întreba un lucru, ºi dacã îmi veþi rãspunde, vã voi spune ºi eu cu ce autoritate fac acestea. 30 Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Rãspundeþi-mi!” 31 Dar ei discutau între ei: „Dacã spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu aþi crezut în el?» 32 Sã spunem, dimpotrivã, «De la oameni»?” – le era fricã de mulþime cãci toþi considerau cã Ioan era într-adevãr un profet. 33 Aºadar, i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea”. Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)

Is 5,2

1 ªi

a început sã le vorbeascã în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construit 12 un turn . Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-o b

cãlãtorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca sã primeascã de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-au bãtut ºi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul ºi l-au batjocorit. 5 A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulþi alþii, dar pe unii i-au bãtut, pe alþii i-au ucis. 6 Mai avea încã unul, pe fiul sãu iubit; în cele din urmã, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-ºi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Însã viticultorii aceia ºi-au spus între ei: «Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem ºi moºtenirea va fi a noastrã!» 8 ªi, prinzându-l, l-au ucis ºi l-au aruncat afarã din vie. 9 Ce va face oare stãpânul viei? Va veni ºi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aþi citit niciodatã textul acesta:

a În câteva manuscrise gãsim v. 26: Însã dacã voi nu iertaþi, nici Tatãl vostru din ceruri nu va ierta greºelile voastre. Totuºi, majoritatea manuscriselor nu menþioneazã acest verset. b Descrierea din Marcu o aminteºte pe cea din Is 5,1-5. Dupã ce planteazã butaºii, stãpânul viei înconjoarã terenul cu un gard din pietrele adunate de

pe terenul desþelenit (unde lipsea piatra, se folosea o îngrãditurã de mãrãcini), pentru a proteja via de animale ºi hoþi, amenajeazã teascul (un bazin scobit în piatrã, în care strugurii erau zdrobiþi cu picioarele) ºi turnul de pazã (din piatrã, partea de jos servind drept adãpost în timpul culesului, peste care se afla un foiºor de observaþie pentru paznic).

115

Mc 12,11

Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatrã unghiularã; 11 Domnul a fãcut acest lucru ºi este minunat în ochii noºtri?” 12 Ei cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþime. De fapt, îºi dãduserã seama cã spusese parabola aceasta pentru ei. ªi, lãsându-l, au plecat.

Ps 118,22-23 Fap 4,11; 1Pt 2,7

Tributul cuvenit cezarului (Mt 22,15-22; Lc 20,20-26) 13 Au

trimis la el pe unii dintre farisei ºi irodieni ca sã-l prindã în vorbã. 14 Au venit ºi i-au spus: „Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi nu eºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului, ci înveþi cu adevãrat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezarului? Sã dãm sau sã nu dãm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mã ispitiþi? Aduceþi-mi un dinar ca sã-l vãd”. 16 I-au adus ºi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” Ei i-au spus: „Ale cezarului”. 17 Atunci Isus le-a zis: „Daþi-i cezarului ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. ªi erau foarte uimiþi de el.

Rom 13,7

Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Lc 20,27-40) 18 Apoi

au venit la el saduceii, care spun cã nu este înviere, ºi l-au întrebat: 19 „Învãþãtorule, Moise a scris pentru noi: dacã cineva are un frate care moare ºi lasã în urmã soþia fãrã a avea copii, sã o ia fratele lui ca soþie ºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 20 Erau deci ºapte fraþi. Primul ºi-a luat soþie ºi, murind, nu a lãsat urmaºi. 21 Al doilea a luat-o ºi a murit fãrã sã lase urmaºi. Tot la fel al treilea. 22 ªi toþi cei ºapte nu au lãsat urmaºi. Dupã ei toþi, a murit ºi femeia. 23 La înviere, când vor înviaa, cãruia dintre ei îi va fi soþie? Cãci toþi ºapte au avut-o de soþie”. 24 Isus le-a zis: „Oare nu vã înºelaþi voi tocmai pentru cã nu cunoaºteþi Scripturile ºi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Cãci atunci când vor învia din morþi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26 Cât despre morþi, cã vor învia, nu aþi citit în cartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob? 27 El nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii. Vã înºelaþi amarnic!” a În multe manuscrise importante lipseºte: când vor învia, probabil pentru a se acomoda cu Lc 20,33 ºi Mt 22,28.

Dt 25,5-10

Ex 3,6 Dt 6,4

Mc 12,28

116

Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Lc 10,25-28) 28

Dt 6,5

Lev 19,18

Dt 4,35 Is 45,21 1Sam 15,22 Os 6,6

Atunci, unul dintre cãrturari, auzind cã discutã cu ei ºi vãzând cã le-a rãspuns bine, a venit la el ºi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a rãspuns: „Prima este: Ascultã Israelea: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din tot cugetul tãu ºi din toatã puterea ta. 31 A doua este aceasta: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Nu este nici o altã poruncã mai mare decât acestea”. 32 Cãrturarul i-a zis: „Bine, învãþãtorule, adevãrat ai spus cã el este unul singur ºi cã nu este altul în afarã de el 33 ºi a-l iubi pe el din toatã inima, din tot cugetul ºi din toatã puterea ºi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuþi este mai mult decât toate holocausturileb ºi decât toate jertfele”. 34 Isus, vãzând cã a rãspuns cu înþelepciune, i-a spus: „Nu eºti departe de împãrãþia lui Dumnezeu”. ªi nimeni nu îndrãznea sã-l mai întrebe. Cristos, Fiul lui David (Mt 22,41-46; Lc 20,41-44) 35

Ps 110,1

Lc 19,48; 21,38

Luând cuvântul, Isus a spus învãþând în templu: „Cum spun cãrturarii cã Cristos este Fiul lui David? 36 David însuºi a spus, inspirat de Duhul Sfânt: Domnul a spus Domnului meu, aºazã-te la dreapta mea pânã când voi pune pe duºmanii tãi sub picioarele tale. 37 Deci, însuºi David îl numeºte Domn; atunci, cum îi este fiu?” ªi mulþimea numeroasã îl asculta cu plãcere. Acuze împotriva cãrturarilor (Mt 23,6-7; Lc 20,45-47) 38

În învãþãtura lui mai spunea: „Feriþi-vã de cãrturari, cãrora le place sã umble în haine lungi ºi sã fie salutaþi prin pieþe, 39 sã ocupe primele locuri în sinagogi ºi locurile de onoare la ospeþe. 40 Ei mãnâncã avutul vãduvelor ºi se prefac cã se roagã îndelung. Ei vor primi o condamnare mai asprã”.

a Acest text, luat din Dt 6,4, este formula de introducere care dã ºi numele rugãciunii de dimineaþã ºi de searã, Shema Israel, pe care orice evreu trebuia s-o recite zilnic. De aceastã obligaþie erau scutiþi copiii, femeile ºi

sclavii. Textul scris al acestei rugãciuni trebuia purtat tot timpul la filactere. b Sacrificiul adus în cultul VT care consta în arderea integralã a victimei (Lev 6,1-6).

Mc 12,41

117 Ofranda vãduvei (Lc 21,1-4) 41

Stând în faþa vistieriei, privea cum punea mulþimea banii în caseta pentru ofrande. Mulþi bogaþi puneau mult. 42 A venit ºi o vãduvã sãracã ºi a pus douã monede micia, câþiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii sãi ºi le-a zis: „Adevãr vã spun cã vãduva aceasta sãracã a pus mai mult decât toþi cei care pun în caseta pentru ofrande 44 pentru cã toþi au pus din surplusul lor, ea însã, a pus din sãrãcia ei totul, tot ce mai avea la viaþa ei”.

2Rg 12,9 In 8,20

VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-2; Lc 21,5-6) 1

Când ieºea din templu, unul dintre discipolii sãi i-a spus: „Învãþãtorule, iatã ce pietre ºi ce construcþii!” Isus i-a zis: 13 „Vezi aceste construcþii mãreþe? Nu va rãmâne piatrã peste piatrã 2

Lc 19,44

care sã nu fie dãrâmatã”b. Începutul durerilor ºi persecuþiilor (Mt 10,17-22; 24,3-14; Lc 21,7-19) 3 Apoi,

stând pe Muntele Mãslinilor, în faþa templului, Petru, Iacob, Ioan ºi Andrei l-au întrebat aparte: 4 „Spune-ne, când se vor întâmpla acestea ºi care este semnul când toate acestea vor începe sã se împlineascã?” 5 Isus a început sã le spunã: „Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva. 6 Vor veni mulþi în numele meu spunând: «Eu sunt» ºi vor înºela pe mulþi. 7 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie, nu vã înspãimântaþi, cãci trebuie sã se întâmple, dar nu este încã sfârºitul. 8 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împotriva altui imperiu. Vor fi cutremure în diferite locuri; va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor.

a Lit.: duo lepta, ho estin kodrantes. Un lepton (monedã greacã din cupru) = 1/128 dintr-un dinar; un quadrant (monedã romanã din cupru) = 1/64 dintr-un dinar. b Templul din timpul lui Isus este cel construit dupã exil, restaurat ºi mãrit de Irod cel Mare. Construcþia era impunãtoare: perimetrul de 1380 m, partea de est, cea vãzutã de pe Muntele Mãslinilor, avea lungimea de 480 m; fundaþia,

de la nivelul stâncii pe care era construcþia, varia între 30-48 m înãlþime; pietrele erau de 1,20 m lãþime, 1,20 m înãlþime, iar lungimea varia între 9 ºi 12 m; de la nivelul curþii se înãlþau douã ºiruri de coloane, înalte de 12,5 m ºi cioplite dintr-o singurã bucatã. Prezicerea lui Isus despre dãrâmarea templului s-a împlinit. Azi a rãmas doar o parte din fundaþia din partea de vest, numitã Zidul Plângerii.

11,1

Is 19,2 2Cr 15,6

Mc 13,9

118

9

Mih 7,6 In 15,18-21; 16,2 1Pt 4,14

Dar aveþi grijã de voi înºivã: vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vã vor bate prin sinagogi ºi veþi fi duºi înaintea guvernanþilor ºi a regilor din cauza mea, ca mãrturie pentru ei, 10 dar mai întâi trebuie vestitã evanghelia la toate popoarele. 11 Când vã vor duce sã vã predea, nu vã preocupaþi ce veþi spune, ci spuneþi ceea ce vi se va da în ceasul acela, pentru cã nu sunteþi voi cei care vorbiþi, ci Duhul Sfânt. 12 Frate pe frate va da la moarte ºi tatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide. 13 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. Însã, cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit. Devastarea Ierusalimului (Mt 24,15-28; Lc 21,20-24)

Dan 11,31; 12,11; 1Mac 1,54; 6,7

Lc 13,29 Dan 12,1

Dt 13,2-4 2Tes 2,9-10 Ap 13,13-14

14

Când veþi vedea urâciunea pustiiriia stând acolo unde nu trebuie” – cel care citeºte sã înþeleagã – „cei care sunt în Iudeea sã fugã în munþi; 15 cel care se aflã pe terasa casei sã nu coboare ºi nici sã nu intre sã ia ceva din casã. 16 Iar cine este pe câmp sã nu se întoarcã înapoi ca sã-ºi ia haina. 17 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazã în zilele acelea! 18 Rugaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna, 19 cãci în acele zile va fi nenorocire cum n-a fost de la începutul lumii pe care a creat-o Dumnezeu pânã acum ºi nici nu va mai fi vreodatã. 20 ªi, dacã Domnul n-ar fi scurtat zilele, nici un om nu s-ar fi salvat, însã, de dragul celor pe care i-a ales, a scurtat zilele. 21 ªi, dacã atunci vã va spune cineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau: «Iatã-l acolo!», sã nu credeþi, 22 cãci se vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºi ºi vor face semne ºi lucruri minunate pentru a-i înºela, dacã se poate, pe cei aleºi. 23 Dar voi fiþi vigilenþi! Iatã, vi le-am spus toate dinainte. Manifestarea glorioasã a Fiului Omului (Mt 24,29-31; Lc 9,43-45; 21,25-28)

Ez 32,7-8; Il 2,10.31; 3,4; 4,15 Ap 6,12-14; 8,12

24

25

În zilele acelea, dupã acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-ºi va mai da lumina; stelele vor cãdea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui.

a Expresia literalã este profanarea devastatoare ºi derivã din Dan 9,27; 11,31; 12,11. Se face aluzie la un altar pãgân închinat lui Zeus de Antioh al IV-lea Epifanul în decembrie 167 î.C. în templul din Ierusalim (1Mac 1,54).

Profeþia lui Isus s-a împlinit în anul 68 d.C., când zeloþii au pãtruns în templu ºi au comis crime care au provocat cucerirea Ierusalimului ºi distrugerea templului de cãtre romani în anul 70 d.C.

Mc 13,26

119 26 Atunci

îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mare ºi glorie. 27 Atunci va trimite îngerii ºi va aduna pe toþi aleºii sãi din cele patru vânturi, de la capãtul pãmântului pânã la capãtul cerului.

Dan 7,13

Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Lc 21,29-33) 28

Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 29 La fel ºi voi, când veþi vedea cã se împlinesc acestea, sã ºtiþi cã este aproapea, la uºã. 30 Adevãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vor împlini toate acestea. 31 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

Mt 5,18 Lc 16,17

Îndemn la vigilenþã (Mt 24,36-44) 32 Despre ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatãl. 33 Aveþi grijã! Vegheaþib, pentru cã nu ºtiþi când va fi timpul. 34 Aºa cum un om, plecând în cãlãtorie, îºi lasã casa ºi dã puterea servitorilor sãi, fiecãruia îndatorirea lui, iar portarului i-a poruncit sã vegheze; 35 vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi când vine stãpânul casei: sau seara, sau la miezul nopþii, sau la cântatul cocoºului, sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaºteptate, sã vã gãseascã dormind. 37 Iar ceea ce vã spun vouã o spun tuturor: Vegheaþi!”

VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS Complotul împotriva lui Isus (Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53) 1

c

Peste douã zile aveau sã fie Paºtele ºi Azimele , iar arhiereii ºi cãrturarii cãutau cum sã-l prindã prin viclenie ca sã-l ucidã, cãci 14 spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, ca sã nu se rãzvrãteascã poporul”. 2

Ungerea lui Isus în Betania (Mt 26,6-13; In 12,1-8) 3 Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stãtea la masã, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã

a Subiectul nu este exprimat, dar poate fi înþeles: 1) împãrãþia lui Dumnezeu, ca în textul paralel din Lc 21,31; 2) Fiul Omului, ca în v. 26; 3) sfârºitul lumii. b Multe manuscrise adaugã: ºi rugaþi-vã! probabil pentru a se armoniza cu Mc 14,38. c Paºtele ºi Azimele erau douã sãrbãtori distincte. Paºtele propriu-zis

însemna consumarea mielului pascal în seara zilei de 14 Nisan, dupã apusul soarelui. Azimele începeau în ziua urmãtoare ºi durau ºapte zile (Ex 12,1-14). În aceste zile se mânca numai pâine nedospitã. Expresia „Paºtele ºi Azimele” era folositã pentru a descrie cele opt zile de sãrbãtoare.

1Tes 5,1-2

Mc 14,4

Dt 15,11

Mt 24,14

120

de nard curat, foarte scump, ºi, spãrgând vasul, i-a turnat pe cap. 4 Dar erau acolo unii care, indignaþi, ziceau unii cãtre alþii: „Pentru ce s-a fãcut aceastã risipã de mireasmã? 5 Cãci mireasma aceasta ar fi putut fi vândutã cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor”. ªi erau revoltaþi împotriva ei. 6 Însã Isus a spus: „Lãsaþi-o! De ce o necãjiþi? A fãcut un gest frumos faþã de mine, 7 cãci pe sãraci îi aveþi totdeauna cu voi ºi oricând voiþi puteþi sã le faceþi bine; pe mine, însã, nu mã aveþi întotdeauna. 8 Ea a fãcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevãr vã spun, oriunde va fi predicatã evanghelia în lumea întreagã, se va spune în amintirea ei ºi ceea ce a fãcut ea”. Trãdarea lui Iuda (Mt 26,14-16; Lc 22,3-6) 10 Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca sã-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat ºi i-au promis cã-i vor da bani. Iar el cãuta un moment potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Lc 22,7-13) 12 În

prima zi a Azimelor, când se jertfea Paºtelea, discipolii sãi i-au spus: „Unde vrei sã mergem sã pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?” 13 Atunci a trimis doi dintre discipolii sãi ºi le-a spus: „Mergeþi în cetate ºi vã va întâmpina un om care duce un urcior cu apã; mergeþi dupã el 14 ºi acolo unde va intra spuneþi stãpânului casei cã învãþãtorul zice: «Unde este camera mea, în care sã mãnânc Paºtele cu discipolii mei?» 15 El vã va arãta o salã mare, la etaj, gata aranjatã. Pregãtiþi acolo pentru noi”. 16 Discipolii au ieºit ºi au venit în cetate. Ei au gãsit dupã cum le spusese ºi au pregãtit Paºtele. Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30) 17 Când s-a înserat, a venit împreunã cu cei doisprezece. 18 ªi, în timp Ps 41,10

ce stãteau la masã ºi mâncau, Isus a spus: „Adevãr vã spun, unul dintre voi, care mãnâncã cu mine, mã va trãda”. 19 Atunci au început

a Ceremonialul jertfirii mielului pascal se desfãºura la templu în dupã-amiaza zilei de 14 Nisan. Mieii erau prezentaþi preoþilor la intrarea spre altarul de jertfã. Un sunet de trâmbiþã dãdea semnalul de începere a fiecãrui sacrificiu. Sângele era adunat de un preot ºi era vãrsat înaintea altarului, de unde se scurgea printr-un sistem de conducte

în pârâul Cedron. Mãruntaiele ºi grãsimea erau arse. Mielul jertfit era dus acasã pentru cina ritualã, care avea loc în camera de sus a casei. Numãrul pelerinilor era foarte mare. Dupã o informaþie a lui Iosif Flaviu, erau jertfiþi pânã la 600.000 de miei; dar cifra pare exageratã.

121

Mc 14,20

sã se întristeze ºi sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva eu?” 20 El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21 Într-adevãr, Fiul Omului merge dupã cum este scris despre el. Însã vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut”. Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25) 22 ªi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o ºi le-a spus: „Luaþi, acesta este trupul meu”. 23 ªi, luând potirul, dupã ce a mulþumit, l-a dat lor ºi au bãut toþi din el. 24 ªi le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianþei, care se varsã pentru mulþi. 25 Adevãr vã spun cã nu voi mai bea din rodul viþei pânã în ziua aceea când îl voi bea nou în împãrãþia lui Dumnezeu”. 26 ªi, dupã ce au cântat imnul, au plecat spre Muntele Mãslinilor.

Zah 9,11 Evr 9,20

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38) 27

Iar Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza cãci este scris: Voi bate pãstorul ºi oile se vor risipi. 28 Dar dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”. 29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scandaliza, eu nu”. 30 Dar Isus i-a zis: „Adevãr îþi spun cã tu, astãzi, în aceastã noapte, înainte de a fi cântat cocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”. 31 Iar el spunea ºi mai insistent: „Chiar dacã ar trebui sã mor împreunã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi ziceau la fel.

Zah 13,7

In 11,16

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Lc 22,39-46) 32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsemani ºi le-a spus discipolilor sãi: „Staþi aici pânã când mã voi ruga”. 33 I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a se înfiora ºi a se neliniºti 34 ºi le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi!” 35 ªi, mergând puþin mai în faþã, a cãzut la pãmânt ºi se ruga ca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, 36 zicând: „Abba, Tatã! Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazã de la mine potirul acesta, însã nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”. 37 Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? 38 Vegheaþi ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 39 ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte. 40 Când a venit, iarãºi i-a gãsit dormind, cãci ochii lor erau îngreuiaþi ºi nu ºtiau ce sã-i rãspundã. 41 A venit a treia oarã ºi

In 12,27

Mt 6,10 In 5,30; 6,38

Mc 14,42

122

le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã! Ajunge! A venit ceasul. Iatã, Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor. 42 Sculaþi-vã, sã mergem! Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”. Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11)

Lc 19,47; 21,37

Zah 13,7 In 16,32

43 ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºi ciomege, din partea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrânilor, 44 iar trãdãtorul lui le dãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este; prindeþi-l ºi duceþi-l sub pazã sigurã”. 45 Venind, s-a apropiat îndatã de el ºi i-a spus: „Rabbi!” ªi l-a sãrutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe el ºi l-au prins. 47 Însã unul dintre cei care erau de faþã, scoþându-ºi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului ºi i-a tãiat urechea. 48 Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºi cu ciomege, ca sã mã prindeþi. 49 Zi de zi eram la voi ºi învãþam în templu ºi nu m-aþi arestat. Dar aceasta-i ca sã se împlineascã Scripturile”. 50 Atunci, pãrãsindu-l, au fugit cu toþii. 51 Însã îl urma un tânãr oarecare, acoperit numai cu o pânzã pe trupul gol; au pus mâna pe el, 52 dar acesta, lãsând pânza, a fugit gol.

Isus în faþa Sinedriului (Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24) 53

L-au dus pe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi arhiereii, bãtrânii ºi cãrturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departe pânã în interiorul curþii marelui preot ºi, stând împreunã cu servitorii, se încãlzea la foca. 55 Iar arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie împotriva lui Isus ca sã-l condamne la moarte, dar nu gãseau, 56 cãci mulþi dãdeau mãrturie falsã împotriva lui, dar mãrturiile nu se potriveau. 57 Câþiva, ridicându-se, dãdeau mãrturie falsã împotriva lui, zicând: 58 „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templu fãcut de mâini omeneºti ºi în trei zile voi construi un altul nefãcut de oameni»”. 59 Dar nici aºa mãrturia lor nu se potrivea. 60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor ºi l-a întrebat pe Isus: „Nu rãspunzi nimic? Ce mãrturie dau aceºtia împotriva ta?” 61 Însã el tãcea ºi nu rãspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou ºi i-a spus: „Tu eºti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?” 62 Isus a zis: „Eu sunt.

a

Lit.: la luminã.

Mc 14,63

123

ªi-l veþi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii ºi venind pe norii cerului”a. 63 Atunci marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „Ce nevoie mai avem de martori? 64 Aþi auzit blasfemia. Ce vi se pare?” Toþi l-au condamnat ca fiind vrednic de moarte. 65 Unii au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl loveau spunându-i: „Profeþeºte!” Iar servitorii îi dãdeau palme.

Ps 110,1 Dan 7,13

2,7 par In 19,7 Lev 24,16 Is 50,6

Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27) 66

Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot 67 ºi, vãzându-l pe Petru încãlzindu-se, l-a privit fix ºi i-a zis: „ªi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”. 68 Dar el a negat spunând: „Nu ºtiu, nu înþeleg ce zici!” ªi a ieºit afarã în faþa curþii. ªi a cântat cocoºulb. 69 Iar servitoarea, vãzându-l, a început din nou sã le spunã celor care stãteau acolo: „Acesta este dintre ei”. 70 Dar el a negat din nou. Dupã câtva timp, cei care stãteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevãrat eºti dintre ei, cãci eºti galileean”. 71 Iar el a început sã se blesteme ºi sã jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiþi”. 72 ªi îndatã cocoºul a cântat a doua oarã. Atunci, Petru ºi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de a cânta cocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”. ªi a izbucnit în plâns. Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Lc 23,1-5; In 18,28-38) 1

Dis-de-dimineaþã, dupã ce au þinut consiliu, arhiereii, împreunã cu bãtrânii ºi cãrturarii ºi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, 15 l-au dus ºi l-au predat lui Pilat. Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regele 2

iudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu zici”. 3 Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou: „Nu rãspunzi nimic? Iatã de câte lucruri te acuzã!” 5 Dar Isus n-a mai rãspuns nimic, încât Pilat se mira. Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16) 6

Cu ocazia sãrbãtorilor, le elibera un deþinut pe care îl cereau ei. atunci, era în închisoare unul numit Barabac, împreunã cu niºte rãzvrãtiþi care în timpul revoltei comiseserã crimã. 8 Mulþimea a 7 Pe

a Lit.: cu norii cerului. Expresia provine din Dan 7,13: în textul masoretic prepoziþia folositã este „cu”, iar în LXX „pe”.

b Multe manuscrise importante omit: ºi a cântat cocoºul. c În aramaicã înseamnã: „fiul tatãlui”, nume foarte rãspândit în timpul lui Isus.

14,61 Fap 8,32

Mc 15,9

Fap 3,14; 13,28

124

urcata ºi a început sã cearã sã le facã aºa cum fãcea întotdeauna. 9 Pilat le-a rãspuns: „Vreþi sã vi-l eliberez pe regele iudeilor?” 10 Cãci ºtia cã din invidie îl dãduserã arhiereii pe mâna lui. 11 Însã arhiereii instigau mulþimea ca sã-l elibereze mai degrabã pe Baraba. 12 Pilat le-a spus din nou: „Atunci ce sã facb cu cel pe care îl numiþi regele iudeilor?” 13 Iar ei au strigat iarãºi: „Rãstigneºte-l!” 14 Pilat le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut?” Însã ei strigau mai tare: „Rãstigneºte-l!” 15 Astfel Pilat, voind sã facã pe placul mulþimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã ce a fost biciuit, l-a dat sã fie rãstignit. Încoronarea cu spini (Mt 27,27-31; In 19,1-3) 16 Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunat toatã cohorta. 17 L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi, împletind o coroanã de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început sã-l salute: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” 19 ªi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau ºi, cãzând în genunchi, i se închinau. 20 ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat de haina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã.

Ps 22,19

Rãstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Lc 23,26-43; In 19,17-27) 21 Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus, ca sã ducã crucea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit Golgota, care, tradus, înseamnã locul Craniului. 23 ªi i-au dat vin înmiresmatc, dar el nu a luat. 24 Apoi l-au rãstignit ºi, împãrþind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce sã ia. 25 Era ceasul al treilead când l-au rãstignit. 26 Fusese scrisã inscripþia condamnãrii lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreunã cu el au rãstignit ºi doi tâlhari, unul la dreapta ºi altul la stânga lui. 28 e. a Multe manuscrise în loc de: a urcat, au: a strigat. b Unele manuscrise au: ce vreþi sã fac, dupã Mt 27,21; Lc 23,20. c Era obiceiul la evrei de a oferi unui condamnat la moarte o bãuturã de vin aromatizat cu mir, folosit în antichitate ca anestezic. Aroma de mir era extrasã dintr-o plantã numitã „mir” care creºte în Arabia. Din ramurile ei se extrãgea un suc dens, albicios, folosit ºi ca ingredient la prepararea miresmelor cu

care se ungeau morþii. Isus nu acceptã aceastã bãuturã pentru cã vrea sã rãmânã conºtient pânã în ultima clipã. d Apare clar în acest capitol cã Marcu împarte ziua în patru pãrþi: de dimineaþã, ora 6 (15,1); pânã la ceasul al treilea, ora 9 (15,25); pânã la ceasul al ºaselea, ora 12 (15,33); pânã la ceasul al nouãlea, ora 15 (15,34); pânã seara, ora 18 (15,42). e Multe manuscrise, cãutând sã armonizeze textul cu Lc 22,7; Is 53,12, &

Mc 15,29

125 29

Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spunând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºti în trei zile, 30 salveazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” 31 La fel ºi arhiereii între ei îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi spuneau: „Pe alþii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, sã coboare acum de pe cruce ca sã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi cei rãstigniþi cu el. Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Lc 23,44-49; In 19,28-30) 33 Pe la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe întreg pãmântul pânã la ceasul al nouãlea. 34 La ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, léma sabactáni?” care înseamnã: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 35 Unii dintre cei care erau de faþã, auzindu-l, spuneau: „Iatã, îl cheamã pe Ilie!” 36 Cineva a alergat ºi a înmuiat un burete în oþet ºi, punându-l într-o trestie, i-a dat sã bea, spunând: „Lãsaþi, sã vedem dacã vine Ilie ca sã-l ia jos!” 37 Dar Isus, scoþând un strigãt puternic, ºi-a dat sufletul. 38 Atunci catapeteasmaa templului s-a sfâºiat în douã de sus pânã jos. 39 Când centurionul, care stãtea în faþa lui, a vãzut cum ºi-a dat sufletul, a spus: „Cu adevãrat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 40 Erau ºi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic ºi a lui Ioses, ºi Salome, 41 care îl urmau de când era în Galileea ºi îl slujeau; ºi multe altele care urcaserã cu el la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Lc 23,50-56; In 19,38-42) 42 Când s-a fãcut searã, întrucât era ziua Pregãtirii, care este ajunul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aºtepta ºi el împãrãþia lui Dumnezeu, ºi a îndrãznit sã intre la Pilat ºi sã cearã trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat cã murise deja ºi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacã a murit de mult. 45 Aflând de la centurion, i-a dãruit lui Iosif trupul. 46 Dupã ce a cumpãrat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfãºurat în giulgiu ºi l-a pus într-un mormânt care fusese sãpat în stâncã. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena ºi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.

introduc v. 28: Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „ªi a fost socotit cu cei fãrãdelege”. a Aceastã catapeteasmã se afla între sanctuar ºi Sfânta Sfintelor ºi era o perdea de in rãsucit ºi mãtase violetã,

stacojie, ºi viºinie (Ex 26,31-33), de aproximativ 20 m înãlþime, 10 m lãþime ºi 25 cm grosime. Catapeteasma ruptã înseamnã: 1) sfârºitul cultului VT; 2) deschiderea posibilitãþii de a ajunge la Dumnezeu (Evr 9,8; 10,19-20).

Ps 22,2

Lc 8,2-3

Mc 16,1

126 VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-10) 1

14,8 par In 19,40 In 11,38-39

Fap 1,10 Ap 7,9.13

Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, ºi Salome au cumpãrat miresme ca sã vinã ºi sã-l 16 ungã. ªi, dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii, au ajuns la 2

mormânt când soarele rãsãrise 3 ºi ziceau una cãtre alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” 4 Dar privind, au observat cã piatra fusese rostogolitã; deºi era foarte mare. 5 Intrând în mormânt, au vãzut un tânãr aºezat la dreapta, îmbrãcat cu o hainã lungã, albã, ºi au fost cuprinse de spaimã. 6 Dar el le-a zis: „Nu vã înspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazarineanul, cel rãstignit. A înviat, nu este aici! Iatã locul în care îl puseserã. 7 Dar mergeþi ºi spuneþi discipolilor lui ºi lui Petru cã el merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi vedea dupã cum v-a spus”. 8 Ieºind, au fugit de la mormânt, cãci tremurau de spaimã ºi de uimire. ªi nu au spus nimãnui pentru cã se temeaua. Isus apare Mariei Magdalena (Mt 28,9-10; Lc 24,10-11; In 20,14-18) 9 Dupã

ce a înviat, în dimineaþa primei zile a sãptãmânii, [Isus] i-a apãrut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese ºapte diavoli. 10 Ea a plecat ºi a povestit celor care fuseserã cu el, care acum se tânguiau ºi plângeau. 11 Dar, când au auzit cã trãieºte ºi cã a fost vãzut de ea, ei n-au crezut-o. Isus apare discipolilor (Lc 24,13-36; In 20,19-23) 12 Dupã acestea, a apãrut altor doi dintre ei, sub o altã înfãþiºare, în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors ºi au povestit celorlalþi, însã nu i-au crezut nici pe aceºtia. 14 În sfârºit, a apãrut ºi celor unsprezece, pe când stãteau la masã, ºi i-a dojenit pentru necredinþa ºi împietrirea inimii lor pentru cã nu i-au crezut pe cei care l-au vãzut înviat din morþib.

a

Câteva manuscrise introduc dupã v. 8 urmãtoarea concluzie: Apoi au povestit pe scurt celor care erau cu Petru toate cele care le-au fost poruncite. Dupã aceasta, Isus însuºi a rãspândit prin ei, de la rãsãrit ºi pânã la apus, mesajul sfânt ºi nepieritor al mântuirii veºnice. Amin. Cea mai mare parte

a termenilor greceºti ºi a expresiilor nu se mai întâlnesc la Marcu, ceea ce duce la concluzia cã aceste rânduri nu fac parte din Evanghelia dupã sfântul Marcu. b Puþine manuscrise adaugã aici: Însã ei s-au apãrat, spunând: „Acest veac de nelegiuire ºi necredinþã este &

Mc 16,15

127

Trimiterea apostolilor în misiune (Mt 28,16-20; Lc 24,47-48; Fap 1,4-11) 15 Apoi

le-a spus: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura. 16 Cine va crede ºi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care îi vor însoþi pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbi noi, 18 vor lua ºerpi în mânã ºi, dacã vor bea ceva aducãtor de moarte, nu le va dãuna. κi vor pune mâinile peste cei bolnavi ºi ei se vor vindeca”. Înãlþarea lui Isus (Lc 24,50-53; Fap 1,4-11) 19

Dupã ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înãlþat la cer ºi s-a aºezat la dreapta lui Dumnezeu, 20 iar ei au plecat ºi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântul prin semnele care-i însoþeau.

sub stãpânirea Satanei, care nu le îngãduie celor stãpâniþi de duhuri necurate sã primeascã adevãrul ºi puterea lui Dumnezeu”. De aceea îi ziceau lui Cristos: „Aratã-þi acum dreptatea!” Iar Cristos le-a rãspuns: „S-a umplut mãsura anilor puterii Satanei, dar se

apropie alte lucruri îngrozitoare. Eu am fost trimis la moarte pentru cei pãcãtoºi, ca ei sã se întoarcã la adevãr ºi sã nu mai pãcãtuiascã, ci sã moºteneascã în cer gloria spiritualã ºi nepieritoare a dreptãþii”.

Fap 2,38; 16,31-33 Fap 8,7 Fap 2,4.11; 10,46; 19,6 1Cor 14,2-40 Lc 10,19 Fap 28,3-6 Fap 4,30; 5,16 Iac 5,14-15 2Rg 2,11 Fap 1,9-11 1Tim 3,16 Ps 110,1 Mc 12,36 par Fap 8,6; 14,3 Evr 2,4

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL LUCA

INTRODUCERE Autorul. Cea de-a treia Evanghelie a fost scrisã de sfântul Luca, medic din Antiohia (Col 4,14), singurul dintre evangheliºti de origine pãgânã. Nu a fost martor ocular la faptele pe care le relateazã. S-a nãscut în Antiohia Siriei ºi s-a convertit devreme la creºtinism, întrucât, în jurul anului 44, este deja discipolul sfântului Paul, cu care s-a întâlnit la Troas. Dupã moartea sfântului Paul, nu mai ºtim nimic despre el. Tradiþia ne spune cã ar fi rãmas necãsãtorit, cã ar fi predicat în Bitinia ºi cã ar fi murit la vârsta de 74 de ani, „plin de Duhul Sfânt”. Limba. Educat în ambient elenistic ºi cunoscând bine literatura contemporanã, sfântul Luca îºi scrie Evanghelia într-o greacã îngrijitã, dupã modelul istoricilor greci, dupã ce a consultat cu imparþialitate tot ce s-a scris înaintea lui (1,1-4), pentru a permite înþelegerea exactã a învãþãturii catehetice primare despre Isus. Deºi în privinþa datelor geografice ºi a obiceiurilor ebraice este imprecis, ºtie sã foloseascã cu precizie Vechiul Testament ºi se considerã moºtenitorul promisiunilor fãcute poporului lui Israel (1,47-55.68-79). Destinatarii. Dupã prolog, s-ar pãrea cã destinatarul acestei Evanghelii este o singurã persoanã, Teofil. Dar analiza internã ne aratã cã destinatarii sunt creºtini proveniþi din lumea pãgânã: ori de câte ori este posibil, autorul alege nume greceºti, evitându-le pe cele ebraice sau aramaice („învãþãtor” în loc de „rabbi”, „Craniu” în loc de „Golgota”); genealogia lui merge pânã la Adam ºi nu se opreºte la Abraham; evitã evocarea ritualului ebraic de purificare; citatele din Vechiul Testament sunt dupã LXX etc. Structura. Dupã ce relateazã naºterea ºi copilãria lui Isus (1–2), sfântul Luca urmeazã în linii mari structura geograficã a sfântului Marcu. Activitatea publicã a lui Isus începe în Galileea (3,1–9,50). Isus strãbate Palestina de la Cezareea lui Filip pânã la Ierusalim (9,51–19,27) ºi îºi continuã activitatea în Ierusalim (19,28–21,38), unde are loc pãtimirea, moartea ºi învierea lui (22–24). Locul. O tradiþie destul de veche, pe care o gãsim consemnatã de sfântul Irineu ºi preluatã de sfântul Ieronim ºi sfântul Grigore Nazianzenul, susþine cã sfântul Luca ar fi scris aceastã Evanghelie în Ahaia (sudul Greciei). Alþii propun ca loc al scrierii Evangheliei Antiohia Siriei, sau chiar Roma. Data. Dupã finalul Faptelor Apostolilor (28,30), s-ar pãrea cã Evanghelia dupã sfântul Luca a fost scrisã înainte de anul 63, deoarece sfântul Paul este prezentat ca fiind la Roma în prima detenþie. Dar argumentele interne ne permit datarea Evangheliei dupã anul 70

132 (descrierea detaliatã a distrugerii Ierusalimului, cf. 21,5 ºu), dar nu mai târziu de anul 90. Teologia. Sfântul Luca a fost numit „teologul” istoriei mântuirii, în care el distinge trei perioade: timpul promisiunilor care cuprinde Vechiul Testament pânã la Ioan Botezãtorul, timpul realizãrii escatologice în Isus din Nazaret ºi timpul Bisericii peregrine – timpul celor mântuiþi care aºteaptã revenirea Domnului (13,33; 16,16; 17,25; 24,26). Sfântul Luca ne prezintã o imagine specialã a lui Dumnezeu Tatãl, plin de iubire, bunãtate milostivã ºi îndelungã rãbdare (15; 22,42). O revelare a acestei iubiri a lui Dumnezeu Tatãl ne este oferitã în sensibilitatea pe care Isus o aratã pentru cei marginalizaþi, pãcãtoºi (7,36-50; 18,9-14; 19,1-10 etc.). Pentru Luca, Isus este înainte de toate evanghelizatorul (4,18 ºu), care a primit o misiune de la Tatãl ºi se dedicã slujirii celor sãraci. Isus este Mântuitorul (1,47; 2,11 etc.), cel care-l comunicã pe Duhul Sfânt (24,49). Duhul Sfânt ilumineazã activitatea istoricã a lui Isus (1,35; 4,1.18; 10,21). În acelaºi timp, sfântul Luca prezintã regula de viaþã a creºtinului-discipol. În orice situaþie s-ar afla, acesta trebuie sã se converteascã în mod sincer ºi total (5,32; 24,47) printr-o ascezã curajoasã ºi constantã (8,15). Discipolii trebuie sã lase „totul”, sã vândã totul pentru a-ºi aduna comoarã în ceruri (6,20). Ei trebuie sã fie mereu pe urmele lui Cristos, în conformitate cu voinþa Tatãlui, sã accepte încercãrile ºi sã se îndrepte spre cruce (9,57-62). O caracteristicã a vieþii de discipol este vegherea, aºteptarea în tensiune a venirii Domnului (18,31-34; 21,36).

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL LUCA Prolog 1

Deoarece mulþi au încercat sã alcãtuiascã o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aºa cum ni le-au transmis cei care 1 de la început au fost martori oculari ºi au devenit slujitori ai cuvântua

2

lui, 3 dupã ce am cercetat toate de la început cu grijã, m-am gândit sã þi le scriu ºi eu în mod sistematicb, preabunulec Teofild, 4 ca sã te convingi de temeinicia învãþãturilor pe care le-ai primit.

In 15,27 Fap 1,8 Ef 3,7 Fap 1,1

I. COPILÃRIA LUI ISUS Vestirea naºterii lui Ioan Botezãtorul 5

Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoþesce al lui Abía. Soþia lui era dintre fiicele lui Aaron ºi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepþi înaintea lui Dumnezeu, þinândf în mod desãvârºit toate poruncile ºi prescrierile Domnului. 7 Însã nu aveau nici un copil, pentru cã Elisabeta era sterilã ºi amândoi erau înaintaþi în vârstã. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului sãu, 9 dupã rânduiala slujirii preoþeºti, a fost ales, prin tragere la sorþi, sã intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa

a Lit.: a fi completat, a fi împlinit; nu este vorba despre simple întâmplãri din trecut, ci sunt fapte cunoscute, cu consecinþe în prezent, pentru cã reprezintã împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. b Se referã nu atât la ordinea cronologicã, cât mai ales la cea literarã ºi didacticã. c Lit.: kratiste = excelentule! preaputernicule! Este un mod de a se adresa unei persoane de rang social înalt. d Theophilos = iubit de Dumnezeu, prieten al lui Dumnezeu. Unii considerã cã ar fi vorba despre o persoanã fictivã ºi s-ar referi de fapt la fiecare

creºtin evlavios. Tradiþia ne vorbeºte totuºi despre existenþa unui prieten al lui Luca, Teofil, un creºtin de origine pãgânã cãruia evanghelistul îi prezintã o apologie a credinþei creºtine (v. 4). e În slujirea la templu, preoþii erau împãrþiþi în 24 de grupuri, fiecare asigurând serviciul timp de o sãptãmânã (cf. 1Cr 24,1-19). Zaharia (Domnul îºi aduce aminte) fãcea parte din grupul lui Abía, care era al VIII-lea grup. f Lit.: umblând; ideea VT despre perfecþiune presupune înaintarea pe „calea Domnului”, stabilitã prin porunci ºi prescrieri.

1Cr 24,10

Gen 18,11 Jud 13,2-5 1Sam 1,5-6

Lc 1,10

Mt 1,20 ºu

Num 6,2-3

Lc 1,41 Ier 1,5 Mt 17,10-13 Mal 3,23-24 Sir 48,10-11

Gen 15,8 Dan 8,16; 9,21 Tob 12,15

134

de tãmâiea. 10 ªi toatã mulþimea poporului era afarã, rugându-se în timp ce se aducea jertfa. 11 Atunci i-a apãrut un înger al Domnului stând în partea dreaptã a altarului pentru jertfa de tãmâie. 12 Vãzându-l, Zaharia s-a tulburat ºi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, cãci rugãciunea ta a fost ascultatã ºi soþia ta, Elisabeta, îþi va naºte un fiu ºi-i vei pune numele Ioan. 14 Vei avea bucurie ºi veselie ºi mulþi se vor bucura de naºterea lui, 15 cãci va fi mare înaintea Domnului ºi nu va bea nici vin ºi nici altã bãuturã tareb ºi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16 ºi pe mulþi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul ºi puterea lui Iliec pentru a întoarce inimile pãrinþilor cãtre copiid ºi pe cei rebeli la înþelepciunea drepþilor, pentru a pregãti Domnului un popor desãvârºit”e. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaºte aceasta? Eu sunt bãtrân, iar soþia mea este înaintatã în vârstã”. 19 Rãspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabrielf, care stau înaintea lui Dumnezeu,

a Aceastã jertfã se aducea de douã ori pe zi, la deschiderea liturgiei sacrificale din zori ºi la închiderea ei seara. Misiunea preotului era aceea de a reînnoi cãrbunii ºi mirodeniile din cupele de pe altarul care se afla în faþa Sfintei Sfintelor (Ex 30,6-8). Conform prescrierilor vechi, un preot putea fi admis o singurã datã în viaþã pentru a împlini aceastã slujire. În Ap 5,7 se spune cã cei 24 de bãtrâni purtau cupe de aur cu tãmâie care reprezintã rugãciunile sfinþilor. b Lit.: sikera; este o bãuturã fermentatã, fãcutã din fructe, nedistilatã, simbolul oricãrei bãuturi alcoolice (spirtoase). De notat opoziþia dintre bãuturile „spirtoase” ºi prezenþa Spiritului. Ele se exclud una pe cealaltã ºi abstinenþa lui Ioan simbolizeazã plinãtatea Duhului Sfânt. c În profetul Ilie este personalizatã toatã fidelitatea faþã de Domnul Dumnezeu ºi tot efortul de a reconduce poporul la Dumnezeul sãu. De aceea el este considerat profetul model pentru

totdeauna. Avem aici poate o aluzie la transmiterea spiritului profetic al lui Ilie asupra profetului Elizeu: manifestarea acestui spirit se recunoaºte în atitudinea fermã faþã de cei puternici (conflictul lui Ioan cu Irod: Lc 3,19-20) ºi mai ales în activitatea pentru convertirea poporului (cf. 1Rg 17–19; 2Rg 1–2). d Distrugerea relaþiilor familiale, dezbinarea dintre pãrinte ºi fiu, este un semn al apropierii timpurilor de pe urmã (Mc 14,12; Mt 10,21; Lc 21,16). Comuniunea cordialã dintre pãrinþi ºi copii este condiþia fundamentalã pentru ca venirea Domnului sã nu devinã o catastrofã totalã pentru popor (Mal 3,24). Prin convertirea inimilor pãrinþilor faþã de copii, Ioan realizeazã întoarcerea celor îndepãrtaþi de Dumnezeu la mentalitatea celor drepþi. e Lit.: gata sã-l primeascã. Se creeazã în popor o stare interioarã adecvatã pentru venirea Domnului. f În ebraicã: Gabri-El = Dumnezeu este luptãtor puternic. Este unul dintre îngerii superiori care, dupã imaginea %

135

Lc 1,20

ºi am fost trimis sã-þi vorbesc ºi sã-þi dau aceastã veste bunã. 20 Iatã, vei fi mut ºi nu vei putea vorbi pânã în ziua în care se vor împlini acestea, pentru cã nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor”. 21 Poporul îl aºtepta pe Zaharia ºi se mira, în timp cea acesta întârziab în sanctuar. 22 Când a ieºit ºi nu putea sã vorbeascãc, au înþeles cã avusese o vedenie în sanctuar, iar el le fãcea semne. ªi a rãmas mut. 23 Dupã ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasã. 24 Dupã aceste zile, Elisabeta, soþia lui, a zãmislit ºi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-ºi: 25 „Aºa mi-a fãcut Domnul în zilele în care ºi-a îndreptat privirea spre mine, ca sã îndepãrteze ruºinea mea dinaintea oamenilor”.

1

Mc 1,1 ºu Mt 8,10 Gen 21,6

Vestirea naºterii lui Isus 26 În

luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numitã Nazaretd, 27 la o fecioarã logoditãe cu un bãrbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Mariaf.

funcþionarilor de la curtea persanã, are posibilitatea sã vadã gloria Domnului (Tob 12,15). Gabriel este vestitorul timpurilor mântuirii (Dan 8,16-17; 9,21-27). a Unele versiuni (BJ, NVg, TOB, RSV) traduc en to drept epi, considerând cã propoziþia subordonatã este cauzalã. În mod normal, însã, en + infinitiv introduce o propoziþie temporalã. b Dupã tradiþia talmudicã, preotul nu trebuia sã-ºi prelungeascã rugãciunea în sanctuar „pentru a nu neliniºti Israelul din cauza apropierii înfricoºãtoare de Dumnezeu”. c Dupã normele liturgice, la ieºire, Zaharia trebuia, împreunã cu cei patru preoþi asistenþi, sã rosteascã binecuvântarea lui Aaron (Num 6,24-26). d Nazaret, în ebraicã, înseamnã „loc de observaþie”. În VT nu este menþionat. Pe timpul lui Isus era o micã

localitate neînsemnatã (In 1,46), la 26 km vest de lacul Genezaret. e La evrei, logodna este un contract oficial legal între un bãrbat ºi o femeie, ce leagã ambele pãrþi (Dt 20,7; 22,23-27). Ea are loc dupã încheierea contractului de cãsãtorie între pãrinþii tinerilor. Intervalul dintre logodnã ºi cãsãtorie este de un an, timp în care logodnica este consideratã soþie, deºi nu trãiesc împreunã. O infidelitate din partea logodnicei era consideratã adulter. Zestrea ei devine proprietatea viitorului soþ, iar în cazul decesului acestuia, ea era consideratã vãduvã, rãmânând în casa socrilor. f Acest nume era frecvent ºi era ales nu atât pentru etimologie, de altfel nesemnificativã, cât pentru evocarea surorii lui Moise, Miryam (Num 26,59; Ex 15,20).

Mt 1,18

Lc 1,28 Sof 3,14-15 Zah 2,14 Rut 2,4 1,13

Is 7,14 Mt 1,21+ 2Sam 7,16 2Sam 7,1 Is 9,6 Mt 9,27 Dan 7,14 Mt 1,20

136

28 ªi,

intrând la ea, i-a spus: „Bucurã-tea, o, plinã de harb, Domnul este cu tine!”c 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt ºi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30 Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat har la Dumnezeu. 31 Vei zãmislid ºi vei naºte un fiu ºi-l vei numi Isuse. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu; 33 ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit”. 34 Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bãrbat?” 35 Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri;f de aceea,

a Termenul grec chaire poate fi înþeles: 1) un salut obiºnuit în limba greacã (în felul acesta traduc Vg: ave; RSV: hail etc.) cu referinþã la v. 29: „ce fel de salut ar putea fi acesta”; 2) imperativ: „bucurã-te!”, astfel apare de fiecare datã la Luca ºi în LXX, fiind o invitaþie la bucuria mesianicã, ecou la invitaþia pe care profeþii o adreseazã fiicei Sionului ºi care este motivatã aici, ca ºi la profeþi, prin venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului (Is 12,6; Sof 3,14-15; Il 2,21-27): astfel traduc BJ, TOB etc. b Lit.: kecharitomene = „care ai fost ºi rãmâi plinã de harul divin”. Verbul poate indica graþie fizicã sau harul sufletesc. Aici forma gramaticalã este un participiu perfect vocativ ºi scoate în evidenþã o plinãtate care, fiind realizatã în trecut, dureazã ºi astãzi ºi tinde sã se menþinã în viitor. Verbul este rar ºi este folosit de Luca cu intenþia de a indica o calitate specialã a Mariei, mult mai importantã decât frumuseþea fizicã. Deoarece Dumnezeu ºi-a îndreptat bunãvoinþa spre persoana Mariei, ea este în starea de har Dei benevolentiam amorem experta (Zorell). De notat cã forma vocativã þine aici loc de nume propriu ºi este singurul loc unde cel chemat de înger nu este chemat pe numele sãu. c În multe manuscrise importante ale NT apare: binecuvântatã eºti tu

între femei, dar este, probabil, o dublare a v. 42. d Lit.: vei primi în sân e În ebraicã, Yeshua = Iahve este Mântuitorul. Numele era foarte popular la evrei, fie în forma ebraicã, fie în cea greacã (Iesous). f BJ traduce: Puterea Celui Preaînalt te va lua sub umbra sa; expresia subliniazã în mod fericit douã concepte diferite, unul din lumea ebraicã, celãlalt din lumea greacã pãgânã: 1) pentru evrei „puterea Celui Preaînalt” acþiona ascunzându-se într-un nor luminos (Ex 40,38; Lc 9,34), sub „umbrã”, adicã sub protecþia sau, mai bine zis, sub puterea în virtutea cãreia acþioneazã omul, obþinând rezultate care depãºesc forþele sale proprii. Cele douã expresii, „Duhul Sfânt” ºi „puterea Celui Preaînalt”, ne aratã cã în aceastã concepere este implicat Iahve cu toatã puterea sa infinitã, cã este un fel de rezumat al minunilor creaþiei ºi formãrii poporului ales; 2) pentru pãgâni, „puterea” era un concept pe care îl rãspândise filozofia stoicã chiar ºi în clasele cele mai puþin culte. De aceastã putere depindea orice formã de fecunditate în univers: plantele, animalele, omul, artistul, poetul erau fecunzi pentru cã erau pãtrunºi de aceastã putere (dynamis), care, fãrã a se amesteca cu ei, producea fecunditatea la toate nivelurile.

137

Lc 1,36

sfântul care se va naºtea va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iatã, Elisabeta, ruda ta, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe, ºi aceasta este luna a ºasea pentru ea care era numitã sterilã, 37 pentru cã la Dumnezeu nimic nu este imposibil. 38 Atunci, Maria a spus: „Iatã, slujitoareab Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu”. ªi îngerul a plecat de la ea.

Mc 1,24 Fap 3,14 Mt 4,3 Gen 18,14 Ier 32,27

Vizita Mariei la Elisabeta 39 În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtre þinutul muntos, într-o cetatec a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresãltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplutã de Duhul Sfânt 42 ºi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu. 43 ªi de unde îmi este datã mie aceasta ca sã vinã mama Domnului meu la mine? 44 Iatã, când a ajuns glasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucurie copilul în sânul meu. 45 Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” 46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru cã a privit umilinþa slujitoarei sale; iatã cã de acum toate generaþiile mã vor numi fericitã, 49 pentru cã Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari: sfânt este numele lui. 50 Îndurarea lui faþã de cei ce se tem de el este din generaþie în generaþie. 51 ªi-a arãtat puterea braþuluid sãu: i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor; 52 i-a rãsturnat pe cei puternici de pe tronuri ºi i-a înãlþat pe cei umili;

a Câteva manuscrise importante adaugã: din tine. b În VT, expresia este folositã ca autodenumire a unei femei care vorbeºte cu un om de rang superior (1Sam 1,16; 25,24; 1Rg 1,13).

c Localitatea este identificatã de tradiþia creºtinã cu Ain-Karim, la 6 km vest de Ierusalim. d Lit.: a fãcut putere cu braþul sãu; este o expresie specific semitã care, printr-un antropomorfism, vrea sã scoatã în evidenþã atotputernicia lui Dumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34).

1,15

Jud 5,24 Idt 13,10

In 20,29

1Sam 2,1-10

Is 29,19 1Sam 2,1 Ps 34,4; 69,31 Is 61,10 Hab 3,18 Ps 9,15 13,6; 31,8; 35,9 1,25 1,38 1Sam 1,11 Ps 31,8 11,27 Gen 30,13 Ps 111,9 Ps 103,17 Ps 89,11

Iob 12,19

Lc 1,53 Ps 107,9

53

Is 41,8-9

54

Ps 98,3 Mi 7,20 Ps 18,51 Gen 12,3; 13,15; 22,18

55

138

i-a umplut cu bunuri pe cei flãmânzi, iar pe cei bogaþi i-a trimis cu mâinile goale; a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul sãu, amintindu-ºia de îndurarea sa, dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, lui Abraham ºi urmaºilor lui pentru totdeauna”. 56 Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

Naºterea lui Ioan Botezãtorul 57

1,13

Gen 17,10 Lev 12,3

1,13

2,20 1,12 1,80

Ps 41,14 Ps 111,9 Ps 18,3 Ps 132,17 Ps 106,10

Când a venit timpul pentru Elisabeta ca sã nascã, a nãscut un fiu. 58 Vecinii ºi rudele ei au aflat cã Domnul ºi-a arãtat marea îndurare faþã de ea ºi se bucurau împreunã cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumciziab copilului ºi voiau sã-i punã numele Zaharia, ca al tatãlui. 60 Însã, intervenind, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care sã poarte numele acesta”. 62 L-au întrebat deci prin semne pe tatãl lui cum ar vrea sã fie numit. 63 Cerând o tãbliþã, a scris: „Ioan este numele lui”. ªi toþi s-au mirat. 64 În aceeaºi clipã, i s-a deschis gura ºi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lãudându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toþi vecinii ºi în tot þinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toþi cei care le auzeau le pãstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?” pentru cã mâna Domnului era cu el. 67 Zaharia, tatãl sãu, a fost umplut de Duhul Sfânt ºi a profeþit zicând: 68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru cã l-a vizitatc

a VT noteazã deseori cã Dumnezeu îºi aminteºte (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24) pentru a spune cã el este fidel promisiunii fãcute pe care o împlineºte (Lc 1,72). b La început, circumcizia se fãcea la pubertate; mai târziu, legea lui Moise a stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4; Lev 12,3). Trebuiau sã fie prezenþi martori, era rostitã o binecuvântare ºi se punea nume copilului, deºi, în epoca patriarhilor, numele se punea la naºtere (Gen 4,1). În VT, circumcizia era un semn al alianþei sfinte dintre Dumnezeu

ºi Israel; totodatã, era pentru un bãrbat semnul apartenenþei la poporul lui Dumnezeu, semnul deosebirii de pãgâni ºi al predestinãrii de a participa la binecuvântãrile promise Israelului. c VT vorbeºte de multe ori despre vizita lui Dumnezeu pentru a scoate în evidenþã intervenþiile sale mântuitoare (Gen 21,1; 50,24-25; Ps 65,10) sau de pedeapsã (Ex 32,34; Is 10,12). Luca este singurul evanghelist care foloseºte aceastã imagine (cf. Lc 7,16; 19,44; Fap 15,14).

Lc 1,69

139 69 70

71 72 73

74 75 76

77 78

ºi l-a rãscumpãrat pe poporul sãu ºi a înãlþat cornul mântuiriia pentru noi în casa lui David, slujitorul sãu, dupã cum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi, încã din vechime: mântuirea de duºmanii noºtri ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc; astfel a arãtat îndurare faþã de pãrinþii noºtri, ºi-a amintit de alianþa lui sfântã: jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, sã ne dea ca, eliberaþi fiind din mâna duºmanilor, sã-i slujim fãrã teamã, în sfinþenie ºi dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre. Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, cãci vei merge înaintea Domnului ca sã pregãteºti cãile sale, sã dai poporului sãu ºtiinþa mântuirii spre iertarea pãcatelor, datoritã inimiib îndurãtoare a Dumnezeului nostru; pentru aceasta ne va vizitac

a Cornul mântuirii; este o metaforã în VT care simbolizeazã vigoarea ºi forþa (Ps 18,3 ºi Dt 33,17). „Cornul” se referã aici la puterea divinã în acþiunea de mântuire a poporului israelit. Existã o asociere între „cornul mântuirii” ºi „casa lui David”, din care trebuia sã se nascã Mesia (Ez 29,21). În conformitate cu Ps 132,17, Domnul va face sã rãsarã un corn de mântuire pentru David. Din sec. I î.C. ritualul ebraic cere fiecãrui credincios sã recite optsprezece binecuvântãri; în a cincisprezecea dintre ele se spune: „Fã sã rãsarã îndatã mlãdiþa lui David (Mesia) ºi cornul lui sã se înalþe cu ajutorul tãu. Binecuvântat sã fii tu, Doamne,

care faci sã rãsarã cornul ajutorului”. b Cuvântul grec spalanchna înseamnã „mãruntaie” (Vg – viscera), ca parte a trupului care în antichitate era deseori privitã ca sediu al afectivitãþii. Pãrþile interne superioare (inima, plãmânii, ficatul) erau deosebite de pãrþile interne inferioare (intestine). Este un exemplu clar de metonimie pentru a exprima abstractul prin concret. În mentalitatea noastrã latinã, sediul afectivitãþii este inima. c Existã dificultãþi cu privire la timpul folosit, întrucât multe manuscrise întrebuinþeazã trecutul (BJ, TOB). Cu RSV ºi alte traduceri recente, folosim viitorul.

Lev 26,42 Ps 105,8-9 Ier 11,5 Mih 7,20

Gen 22,16-18

Mt 16,14 Lc 1,16-17 Mal 3,1 Is 40,3

Mal 3,20

Lc 1,79

Zah 3,8 Is 9,1; 42,7 In 8,12 Ier 6,14 Is 11,6; 59,8 3,1-18

140

Cel care Rãsarea din înãlþime, ca sã-i lumineze pe cei ce zac în întuneric ºi în umbra morþii, ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii”. 80 Copilul creºtea ºi se întãrea în duh; el a rãmas în pustiu pânã în ziua arãtãrii lui înaintea lui Israel.

79

Naºterea lui Isus (Mt 1,18-25) 1 În

zilele acelea, a venit un decret din partea împãratului Augustb ca sã se facã recensãmânt pe tot pãmântul. 2 Acest recensãmânt a fost primul, pe când Quiriniusc era guvernator al Siriei. 3 Toþi mergeau sã fie înscriºi, fiecare în cetatea sa. 4 ªi Iosif a urcatd din Galileea, din cetatea Nazaret, cãtre Iudeea, în cetatea lui David, care se numeºte Betleem, întrucât era din casa ºi din familia lui David, 5 pentru a se înscrie împreunã cu Maria, logodnica lui, care era însãrcinatã. 6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascã 7 ºi l-a nãscut pe fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru eie. 8 În acelaºi þinut erau unii pãstori care trãiau pe câmp ºi pãzeau turmele pe timpul nopþii. 9 ªi le-a apãrut un înger al Domnului ºi gloria Domnului i-a învãluit în luminã, iar ei au fost cuprinºi de o mare spaimã. 10 Îngerul le-a spus: „Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: 11 astãzi, în cetatea lui David, vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos Domnul. 12 Acesta este semnul: veþi gãsi un copil înfãºat ºi culcat în iesle”. 13 Dintr-o datã, s-a unit cu îngerul o mulþime din oastea cereascãf, lãudându-l pe Dumnezeu ºi spunând:

2

1Sam 16,1-13 In 7,42 1,57

Mt 1,25

Mt 1,20 Tob 5,4 Ex 24,16 1,12 1,14 Mt 1,21 Is 9,5 Ez 3,12

a Expresia poate însemna un Mesia care este trimis de Cel Preaînalt (Num 24,17; Zah 3,8; 6,12). b Octavian August este strãnepotul lui Iulius Caesar. Dupã înfrângerea lui Lepidus (36 î.C.) ºi a lui Antoniu (31 î.C.), rãmâne singur împãrat în Imperiul Roman. A primit de la senat titlul de August (= cel vrednic de onoare) în 27 î.C. A murit în anul 14 d.C. c Publius Sulpicius Quirinius a fost trimis ca delegat în Siria ºi însãrcinat cu restructurarea Iudeii ca provincie romanã dupã depunerea lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare (Mt 2,22), care domnise între 4 î.C. ºi 6 d.C.

d Este o expresie tipic ebraicã în VT pentru a indica urcarea în regiunea muntoasã a Iudeii, în special la Ierusalim (780 m altitudine: Mc 10,32; In 2,13; Lc 2,42). e În greacã, katalyma înseamnã „loc închiriat pentru o noapte”. Aici se referã la o încãpere comunã pentru popasul caravanelor (caravanserai). f În VT întâlnim expresia: „Dumnezeul oºtirilor cereºti” de 284 de ori. Aceste „oºtiri” sunt formate din îngeri care aveau rolul liturgic de a cânta laudã lui Dumnezeu (Is 6,3; Iob 38,7; Ps 29,1-2). În textul lui Luca ei celebreazã intrarea lui Mesia Isus în lume (Evr 1,6).

141

Lc 2,14

14

„Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte!”a 15 Când îngerii au plecat de la ei spre cer, pãstorii au spus unii cãtre alþii: „Sã mergem pânã la Betleem ºi sã vedem acest Cuvânt care s-a fãcut ºi ce ne-a fãcut cunoscut Domnul”. 16 Au plecat, deci, în grabã ºi i-au gãsit pe Maria, pe Iosif ºi copilul culcat în iesle. 17 Dupã ce l-au vãzut, au fãcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. 18 Toþi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de cãtre pãstori. 19 Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. 20 Apoi pãstorii s-au întors, preamãrindu-l ºi lãudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit ºi au vãzut, dupã cum le-a fost spus. 21 Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis ºi i s-a pus numele Isus, aºa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zãmislit.

2,51

1,59+ Mt 1,21

Prezentarea lui Isus în templu 22

Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea lui Moiseb, l-au dus la Ierusalim ca sã-l ofere Domnului, 23 dupã cum este scris în Legea Domnului: Orice prim nãscut de parte bãrbãteascã va fi declarat sfânt pentru Domnulc 24 ºi sã aducã jertfã, dupã cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

a Expresia: oamenilor de bunãvoinþã, dupã Vg, nu redã tot sensul original: termenul grec eudokia înseamnã „complãcere”, „bunãvoinþã”, „voinþa de a face bine” ºi se referã, în mod incontestabil, la planul de mântuire bazat pe bunãtatea ºi fidelitatea lui Dumnezeu, ºi nu pe rãspunsul omului, care are importanþa sa, dar e secundar pentru realizarea planului salvific. Traducerea: pace oamenilor pe care el îi iubeºte este susþinutã de o serie de manuscrise vechi, de textele de la Qumran (1QH 4,32) ºi este preferatã de majoritatea versiunilor actuale (BJ, TOB, RSV etc.). b În Lev 12,2-8 se spune cã o femeie, dupã naºtere, era consideratã „impurã” pentru 7 zile, dupã naºterea unui bãiat; pentru 14 zile, dupã naºterea unei fete ºi nu era admisã la cult pentru alte 33 de zile, dupã naºterea unui

Lev 12,2-4

Ex 13,2; 13,11 Lev 5,7; 12,8

bãiat, ºi alte 66 de zile, dupã naºterea unei fete. Dupã aceastã perioadã, trebuia sã se prezinte la preot ºi sã ofere „sacrificiul pentru pãcat”, de obicei un miel de un an, însã pentru cei sãraci erau suficiente douã turturele sau doi pui de porumbel. Purificarea era impusã numai mamei, iar bãiatul prim nãscut trebuia rãscumpãrat. Prezentarea copilului în templu nu era poruncitã, dar nici interzisã (Num 18,15) ºi, probabil, unele familii evlavioase o practicau (1Sam 1,24-28). c Legea prescria rãscumpãrarea primului nãscut de parte bãrbãteascã atât pentru oameni, cât ºi pentru animale (Ex 13,1-2), întrucât erau consideraþi „consacraþi”, „sfinþiþi” Domnului. În ritual se fãcea o binecuvântare pentru rodnicia ulterioarã ºi sãnãtate. Ca preþ de rãscumpãrare, familia trebuia sã plãteascã preotului cinci shekeli. %

Lc 2,25 Is 40,1 Is 42,2

2,20

Is 52,10; 46,13 Is 42,6; 49,6 In 8,12

7,23; 12,51-53 Ier 15,10

Idt 8,4-5 1Tim 5,5 2,20

Mt 2,23 1,80

142

25 ªi

iatã cã era la Ierusalim un om cu numele Simeon ºi acesta era un om drept ºi evlavios care aºtepta consolareaa lui Israel ºi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt cã nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosulb Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când pãrinþii l-au adus pe copilul Isus, ca sã îndeplineascã prescrierile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând: 29 „Acum elibereazã-l, Stãpâne, pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu, 30 pentru cã ochii mei au vãzut mântuirea ta 31 pe care ai pregãtit-o în faþa tuturor popoarelor: 32 luminã spre luminarea neamurilor ºi spre gloria poporului tãu Israel!” 33 Tatãl ºi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel ºi ca semn care va stârni împotrivirec – 35 ca sã se dezvãluie gândurile din multe inimi – iar þie, o sabie îþi va strãpunge sufletul”. 36 Era acolo ºi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aºer. Aceasta era mult înaintatã în vârstã. Dupã ce trãise cu bãrbatul ei ºapte ani de la fecioria ei, 37 era acum vãduvã ºi ajunsese la optzeci ºi patru de ani. Ea nu pãrãsea templul, slujind zi ºi noapte prin posturi ºi rugãciuni. 38 Venind ºi ea chiar la aceeaºi orã, îl preamãrea pe Dumnezeu ºi vorbea despre [copil] tuturor celor care aºteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate dupã Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creºtea ºi se întãrea, plin de înþelepciune, ºi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Luca vorbeºte numai de jertfa adusã pentru purificarea Mariei. Faptul cã el nu menþioneazã plata celor cinci shekeli sugereazã ideea cã Isus nu trebuia sã fie rãscumpãrat, cãci el îºi va da viaþa ca rãscumpãrare. a Evenimentul mesianic descris ºi promis de profeþi care aduce Israelului eliberarea de toate relele ºi venirea escatologicã a lui Dumnezeu (Is 40,1 ºu; 62,1; 66,8). b Lit.: unsul, consacratul (Ex 30,32), destinat sã mântuiascã poporul lui

Dumnezeu. „Cristosul, Unsul Domnului” este titlul mesianic tradiþional în VT grec (1Sam 24,7.11), spre deosebire de „Cristos Domnul” devenit nume propriu al lui Isus (Fap 2,36). c Oamenii se împart în privinþa lui Cristos: sau se scandalizeazã de el ºi, respingându-l prin necredinþã, devin vinovaþi (Is 8,14; Lc 20,17-18), sau îl acceptã prin credinþã ºi ajung astfel la mântuire.

Lc 2,41

143 Isus în templu la vârsta de doisprezece ani 41

Pãrinþii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sãrbãtoarea Paºteluia. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo dupã obiceiul sãrbãtorii. 43 Dupã ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rãmas în Ierusalim, dar pãrinþii lui nu ºtiau. 44 Crezând însã cã este cu grupul de pelerinib, au mers cale de o zi ºi-l cãutau printre rude ºi cunoscuþi. 45 Negãsindu-l, s-au întors la Ierusalim, cãutându-l. 46 Dupã trei zile, l-au gãsit în templu, stând în mijlocul învãþãtorilorc, ascultându-i ºi punându-le întrebãri. 47 Toþi cei care îl ascultau se mirau de înþelepciunea ºi de rãspunsurile lui. 48 Vãzându-l, ei au rãmas înmãrmuriþi ºi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijoraþi”. 49 El însã le-a spus: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casad Tatãlui meu?” 50 Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iar mama lui pãstra toate acestea în inima ei. 52 Isus creºtea în înþelepciune, staturã ºi har, înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor.

a Dupã împlinirea vârstei de doisprezece ani, fiecare bãrbat israelit era obligat de Lege sã meargã la templu de trei ori pe an: la Paºti, la Rusalii ºi la sãrbãtoarea Corturilor (Ex 23,14-17). Cei care locuiau departe erau obligaþi numai de Paºti. Femeile nu erau obligate, dar multe mergeau din evlavie. b Lit.: synodia = caravanã; cuvântul se aflã numai aici în NT ºi desemneazã un grup de oameni ce cãlãtoresc împreunã. Motivul de a cãlãtori în grup din ºi spre Galileea era traversarea þinutului neospitalier al Samariei ºi pericolul atacurilor din partea tâlharilor (Lc 9,53; 10,30). c Pentru o înþelegere corectã a acestui verset, menþionãm cã învãþãtura religioasã publicã din templu se fãcea,

în special, cu ocazia sãrbãtorilor, constând în discuþii dintre învãþãtorii Legii ºi ascultãtorii care le puneau întrebãri. Tinerii participau cu entuziasm la aceste lecþii publice, din dorinþa de a cunoaºte mai amãnunþit Legea ºi interpretãrile ei. d Lit.: în cele ale Tatãlui. Contextul în care pãrinþii îl cautã pe Isus cere, în mod logic, în rãspunsul lui Isus numirea unui loc. Expresia greacã en + dativ plural poate fi tradusã ca locuinþa, casa, proprietatea cuiva (Iob 18,19; Est 7,9). De altfel, templul este considerat de Isus de mai multe ori drept „casa Tatãlui” (Lc 19,46; In 2,16). Majoritatea traducerilor actuale (RSV, BJ, TOB) propun acest sens.

Dt 16,16 Ex 12,1

4,22 In 7,15.46

2,19 1,80 1Sam 2,26 Prov 3,4

Lc 3,1

144 II. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICE A LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Mc 1,1-8; In 1,19-28) 1

a

În anul al cincisprezecelea al domniei împãratului Tiberiu , pe când Ponþiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Gali3 leii, Filip, fratele sãu, tetrarh al þinutului Itureii ºi Trahonitidei, iar b

Ier 1,2 Os 1,1 Lc 1,80 Mt 3,2+

Is 40,3-5 =In 1,23

Lisania, tetrarh al Abileneic, 2 pe timpul arhiereilor Anna ºi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a strãbãtut tot þinutul Iordanului, predicând botezul pocãinþei spre iertarea pãcatelor, 4 aºa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul: Glasul celui care strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului, faceþi drepte cãrãrile lui; 5 orice vale va fi umplutã ºi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 ºi orice fãpturãd va vedea mântuirea lui Dumnezeu. 7 Aºadar, spunea mulþimilor care veneau ca sã fie botezate de el: „Pui de vipere!e Cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia care vine? 8 Faceþi roade vrednice de pocãinþã ºi sã nu începeþi a spune în voi înºivã: «Noi îl avem de tatã pe Abraham», cãci vã spun cã Dumnezeu poate

a

Împãrat roman în timpul lui Isus 14-37 d.C. Anul al cincisprezecelea al domniei lui ar putea fi anul 26 sau 28 al erei creºtine, depinde dacã se ia în consideraþie perioada în care a fost coregent cu August (între 12-14 d.C.). Aceastã datã ar putea coincide cu observaþia din Lc 3,23 cã Isus avea treizeci de ani când ºi-a început activitatea publicã. b Tetrarhul, iniþial, era conducãtorul unei a patra pãrþi dintr-o þarã, mai târziu titlul a fost folosit pentru conducãtorul unei pãrþi oarecare dintr-o împãrãþie împãrþitã sau pentru un prinþ cu rang de rege (Mt 14,1; Lc 9,7, Fap 13,1).

c

Itureea este regiunea de la nord-est de Galileea; Trahonitida este un district în estul lacului Genezaret; Abilene este o regiune la nord-est de Damasc. d Lit.: orice carne. Aceastã expresie biblicã, proprie limbii ebraice, înseamnã orice fiinþã omeneascã. e Imaginea viperei, chiar dacã Luca nu o spune în mod expres, presupune prezenþa unor oameni înstãriþi, ostili oricãrei invitaþii la recunoaºterea propriilor greºeli, impermeabili la orice propunere de mântuire. Este vorba aici de un orgoliu personal ºi de grup care nu lasã loc pentru nimeni, nici mãcar pentru Dumnezeu.

Lc 3,9

145

sã-i ridice fii lui Abraham din pietrele acestea. 9 Securea este deja pusã la rãdãcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tãiat ºi aruncat în foc”. 10 Iar mulþimile îl întrebau: „Atunci ce trebuie sã facem?” 11 Rãspunzând, le-a spus: „Cel care are douã haine sã împartã cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare sã facã la fel”. 12 Au venit ºi unii vameºi ca sã fie botezaþi ºi i-au spus: „Învãþãtorule, noi ce trebuie sã facem?” 13 El le-a spus: „Nu pretindeþi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi”. 14 ªi unii soldaþi l-au întrebat la fel spunând: „Iar noi ce trebuie sã facem?” El le-a zis: „Nu maltrataþi ºi nu acuzaþi pe nimeni pe nedrept ºi fiþi mulþumiþi cu solda voastrã”. 15 Deoarece poporul era în aºteptare ºi toþi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacã nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a rãspuns tuturor: „Eu vã botez cu apã, însã vine unul mai puternic decât mine, cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãminteia. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi cu foc. 17 El are în mânã lopata de vânturat ca sã cureþe aria ºi sã adune grâul în grânarul sãu, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. 18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bunã. 19 Dar Irod tetrarhul, fiind mustrat de el din cauza Irodiadei, soþia fratelui sãu, ºi din cauza tuturor relelor pe care le fãcuse Irod, 20 a mai adãugat-o ºi pe aceasta peste toate: l-a aruncat pe Ioan în închisoare.

Fap 2,37 12,33 Is 58,7 Mt 5,46

In 1,19-20; 3,28 Fap 13,25 In 1,26.27.33

Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Mc 1,9-11) 21

În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat ºi Isus ºi, pe când se ruga, cerul s-a deschis 22 ºi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, ºi o voce a venit din cer: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria”b. Genealogia lui Isus (Mt 1,1-17) 23

Când Isus a început sã predice, avea cam treizeci de ani. Dupã cum se credea, era fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 24 fiul lui Matat, fiul lui

a Spre deosebire de Mt 3,11, unde expresia se referã la purtatul încãlþãmintei, aici Luca se referã la interdicþia datã de rabini discipolilor de a dezlega cureaua încãlþãmintei învãþãtorilor, aceasta fiind consideratã o impuritate ºi o muncã pentru sclavi. b Unele traduceri moderne (BJ, TOB), bazate pe o serie de manuscrise importante, au: eu astãzi te-am nãscut (Ps 2,7). Chiar dacã din punct de vedere

al criticii textuale, þinând cont cã expresia cea mai dificilã este cel mai probabil originarã, s-ar pãrea cã este forma corectã, cei mai mulþi dintre comentatorii actuali preferã varianta: în tine îmi gãsesc toatã bucuria. Argumente: 1) numãrul mare de manuscrise vechi care conþin aceastã variantã; 2) manuscrisele care conþin varianta cealaltã în multe locuri sunt greºite.

In 1,32-34 Ps 2,7

Lc 3,25

1Cr 3,17.19 Esd 3,2; 5,2

1Cr 1,34–2,15

Gen 11,10-26 1Cr 1,17-27 Gen 5,1-32 1Cr 1,1-4

146

Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, 27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, 29 fiul lui Iesu, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, 31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 32 fiul lui Iese, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Sala fiul lui Naason, 33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34 fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Abraham, fiul lui Terah, fiul lui Nahor, 35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, 37 fiul lui Matusalem, fiul lui Enoh, fiul lui Iaret, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainam, 38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Ispitirea lui Isus (Mt 4,1-11; Mc 1,12-13) 1 Plin

de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan ºi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. 4 Nu a mâncat în zilele acelea ºi, când ele s-au sfârºit, i-a fost foame. 2

3

Dt 8,3

Ap 13,2-4

Ier 27,5 Dt 6,13

Ps 91,11-12

Atunci diavolul i-a zis: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre sã devinã pâine”. 4 Însã Isus i-a rãspuns: „Este scris: Nu numai cu pâinea va trãi omul”. 5 Ducându-l mai sus, i-a arãtat într-o clipã toate împãrãþiile lumii 6 ºi i-a spus: „Îþi voi da toatã puterea ºi mãreþia lor, pentru cã mie mi-a fost datã ºi o dau cui vreau. 7 Deci, dacã tu te vei închina înaintea mea, a ta va fi toatã”. 8 ªi, rãspunzând, Isus i-a spus: „Este scris: Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adora ºi numai lui îi vei sluji”. 9 L-a dus apoi în Ierusalim ºi l-a aºezat pe coama templuluib ºi i-a spus: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te jos de aici, 10 cãci este scris: Le va porunci îngerilor sãi în privinþa ta ca sã te pãzeascã 11 ºi: Te vor þine pe mâini ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”. a Unele manuscrise vechi adaugã ºi ultima parte a versetului din Dt 8,3: ci ºi cu tot cuvântul lui Dumnezeu (ºi Mt 4,4).

b Este greu de identificat poziþia exactã a locului celui mai înalt al templului. Tradiþia creºtinã a identificat acest loc cu colþul de sud-est al templului, înspre valea Cedron.

Lc 4,12

147 12

Însã Isus, rãspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tãu”. 13 ªi, dupã ce a terminat toatã ispitirea, diavolul s-a îndepãrtat de la el pentru un anumit timp.

Dt 6,16 22,3.53 In 13,2.27

III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA Isus la Nazaret (Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6) 14 Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, ºi faima lui s-a rãspândit în tot þinutul dimprejur. 15 Iar el învãþa în sinagogile lor ºi era lãudat de toþi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, ºi a intrat în sinagogã, dupã obiceiul lui, în zi de sâmbãtã, ºi s-a ridicata ca sã citeascã. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia ºi, deschizând cartea, a gãsit locul în care era scris: 18 Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns sã duc sãracilor vestea cea bunã; m-a trimisb sã proclam celor închiºi eliberarea ºi celor orbi recãpãtarea vederii, sã redau libertatea celor asupriþi; 19 sã vestesc un an de îndurarec al Domnului. 20 A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului ºi s-a aºezat. Ochii tuturor din sinagogã erau îndreptaþi spre el. 21 A început apoi sã le vorbeascã: „Astãzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aþi ascultat-o cu

a

Isus citeºte textul în picioare, aºa cum era obiceiul, din respect pentru Sfânta Scripturã. Apoi se aºazã, aceasta fiind poziþia celui care învaþã (Lc 5,3; Mc 4,1). b Un grup important de manuscrise adaugã: sã-i vindec pe cei cu inima zdrobitã. Textul este luat din Is 61,1. c Deja în cartea alianþei era prescris un an sabatic pentru pãmânt (Ex 23,10-11) ºi un an sabatic pentru iertarea datoriilor (Dt 15,1-6); Lev 25,8-19 cere, pe deasupra, la fiecare 50 de ani, un „an jubiliar”, numit astfel pentru cã era anunþat cu trompeta (în ebraicã yobel), un an care însemna eliberarea tuturor

locuitorilor þãrii aflaþi în detenþie, recãpãtându-ºi fiecare patrimoniul pierdut. Aceastã eliberare fizicã prefigura eliberarea spiritualã de sub jugul pãcatului ºi al Satanei. În acest context, înþelegem de ce Luca nu continuã citatul din Isaia care se referea la pedeapsã (o zi de rãzbunare pentru Dumnezeul nostru) care nu cadreazã cu contextul de mântuire ºi eliberare. Când se proclamã acest „an de îndurare al Domnului”, el nu se limiteazã la o perioadã din activitatea lui Isus, ci se referã la era nouã a mântuirii care a început în Cristos.

Is 61,1-2 Mt 3,16+ Sof 2,3

Fap 6,15

Lc 4,22 2,47; 4,15 In 7,46

In 4,44

1Rg 17,1; 18,1 Iac 5,17 1Rg 17,9

2Reg 5,14

Fap 7,57 In 8,59

148

urechile voastre”a. 22 Toþi dãdeau mãrturie în favoarea lui ºi se mirau de cuvintele pline de har care ieºeau din gura lui ºi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fãrã îndoialã îmi veþi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecã-te pe tine însuþi! Ceea ce am auzit cã s-a întâmplat în Cafarnaum, fã ºi aici, în patria ta». 24 Adevãrb vã spun cã nici un profet nu este acceptat în patria sa 25 ºi adevãrat vã spun cã multe vãduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani ºi ºase luni, încât s-a fãcut mare foamete pe tot pãmântul, 26 dar Ilie nu a fost trimis la nici una dintre ele, ci doar la o femeie vãduvã din Sarepta Sidonului. 27 ªi mulþi leproºi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curãþat decât doar Naaman Sirianul”. 28 Auzind acestea, toþi cei din sinagogã s-au umplut de mânie. 29 Sculându-se, l-au scos afarã din cetate ºi l-au dus pe buza prãpastiei de pe colina pe care era construitã cetatea lor ca sã-l arunce de acolo. 30 Însã el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo. Isus alungã un duh necurat (Mc 1,21-28) 31 Apoi

Mt 8,29 Mt 2,23+ Mc 1,24

In 6,69

4,14

a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – ºi îi învãþa în zilele de sâmbãtã, 32 iar ei erau uimiþi de învãþãtura lui deoarece cuvântul lui avea autoritate. 33 Era în sinagogã un om care avea duh de diavol necurat ºi striga în gura mare: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne distrugi? ªtiu cine eºti: sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însã Isus i-a poruncit spunându-i: „Taci ºi ieºi din el!” Atunci diavolul l-a trântit jos, în mijloc, ºi a ieºit din el fãrã ca sã-i facã vreun rãu. 36 I-a cuprins teama pe toþi ºi spuneau unii cãtre alþii: „Ce fel de învãþãturã este aceasta? El le porunceºte duhurilor necurate cu autoritate ºi putere ºi ele se îndepãrteazã!” 37 ªi vestea despre el s-a rãspândit în tot þinutul dimprejur.

a Lit.: astãzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Expresia „în urechile voastre” este folositã ºi în VT (Dt 5,1; 2Sam 3,19). De notat legãtura subtilã între „ochi” (v. 20), „urechi” (v. 21) ºi „mãrturie” (v. 22). b Lit.: Amen – cuvânt de origine ebraicã, folosit în VT ca o confirmare a unei stãri, deseori ca rãspuns la o rugãciune (Dt 27,15; Ps 106,48 etc.). A

fost preluat ca atare, netradus, în NT. Folosirea acestui cuvânt în greacã împreunã cu un verb se aflã numai pe buzele lui Isus. În traducerile contemporane întâlnim douã tendinþe: 1) preluarea cuvântului fãrã a-l traduce, în special în traducerile liturgice; 2) redarea sensului în funcþie de context: „adevãrat”, „într-adevãr”, „cu siguranþã” etc.

Lc 4,38

149 Vindecãri la Cafarnaum (Mt 8,14-17; Mc 1,29-34) 38

Dupã ce a ieºit din sinagogã, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsã de o febrã mare ºi l-au rugat pentru ea. 39 Aplecându-se asupra ei, a poruncit febrei ºi aceasta a lãsat-o. Sculându-se îndatã, ea a început sã-i serveascã. 40 La apusul soarelui, toþi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-ºi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: 41 din mulþi ieºeau diavoli care strigau ºi spuneau: „Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el, mustrându-i, nu le permitea sã vorbeascã pentru cã ºtiau cã el este Cristos.

13,13 1Tim 4,14 Mt 8,29 Mc 1,34

Isus pleacã din Cafarnaum (Mc 1,35-39) 42

Dupã ce s-a fãcut ziuã, a ieºit ºi a mers într-un loc pustiu, însã mulþimile îl cãutau ºi, ajungând pânã la el, voiau sã-l opreascã sã plece de la ei. 43 Dar el le-a spus: „Trebuie sã vestesc împãrãþia lui Dumnezeu ºi celorlalte cetãþi pentru cã de aceea am fost trimis”. 44 ªi predica prin sinagogile din Iudeeaa.

Mc 1,38

Pescuirea minunatã. Cei dintâi discipoli (Mt 4,18-22; Mc 1,16-20) 1

Pe când mulþimea îl îmbulzea ca sã asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stãtea lângã lacul Genezaret, a vãzut douã bãrci 5 trase la mal, iar pescarii, coborâþi din ele, spãlau nãvoadele. Suin-

Mc 4,1

du-se într-una din bãrci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepãrteze puþin de la mal. Aºezându-se, învãþa mulþimile din barcã. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înainteazã în larg ºi aruncaþi-vã nãvoadele pentru pescuit!” 5 Rãspunzând, Simon i-a spus: „Învãþãtorule, toatã noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însã la cuvântul tãu, voi arunca nãvoadele”. 6 ªi, fãcând aceasta, au prins aºa o mare mulþime de peºti încât li se rupeau nãvoadele. 7 Atunci au fãcut semne însoþitorilor lor din cealaltã barcã sã vinã pentru a-i ajuta. Ei au venit ºi au umplut amândouã bãrcile încât erau gata sã se scufunde. 8 Vãzând aceasta, Simon Petru a cãzut la picioarele lui Isus spunând: „Îndepãrteazã-te de mine, Doamne, cãci sunt un om pãcãtos”. 9 Pentru cã îl cuprinsese teama pe el ºi pe toþi care erau cu el pentru pescuirea pe care au fãcut-o, 10 la fel ºi pe

Mc 1,16.19 Mc 4,1-2

2

3

a În cele mai vechi ºi importante manuscrise avem: sinagogile din Iudeea. Unele manuscrise se referã la sinagogile din Galileea. Este greu de înþeles, într-adevãr, activitatea lui Isus în afara

Galileii, cãci textul lui Luca nu vorbeºte despre o deplasare a lui Isus în Iudeea. Probabil trebuie sã înþelegem prin Iudeea toatã þara Israel, la fel ca în 7,17; Fap 10,37; 28,21.

In 21,1-6 Mt 8,10 Mt 8,3

Ex 33,20 Lc 1,12

Lc 5,11 Mc 1,17.20 In 21,15-17 12,33

150

Iacob ºi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoþitorii lui Simon. Însã Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”. 11 Dupã ce au dus bãrcile la mal, pãrãsind toate, l-au urmat pe el. Vindecarea unui lepros (Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)

Mc 1,34 Lev 14,1-32 4,14

3,21

12 Pe când se afla într-una dintre cetãþi, un om plin de leprã, vãzându-l pe Isus, a cãzut cu faþa la pãmânt ºi l-a rugat spunând: „Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 13 Întinzându-ºi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Fii curãþat!” Îndatã lepra l-a pãrãsit. 14 Atunci, el i-a poruncit sã nu spunã nimãnui, ci „mergând, aratã-te preotului ºi adu jertfã pentru curãþarea taa, dupã cum a poruncit Moise, ca sã fie mãrturieb pentru ceilalþi”. 15 Vestea despre el se rãspândea din ce în ce mai mult ºi mari mulþimi se adunau ca sã-l asculte ºi sã fie vindecate de bolile lor. 16 Însã el se retrãgea în locuri pustii ºi se ruga.

Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Mc 2,1-12) 17

Mt 8,10 Mt 2,4+ Mt 3,7+

Într-una din zile, pe când învãþa, ºedeau ºi unii farisei ºi învãþaþi ai Legii care veniserã din toate satele Galileii ºi Iudeii ºi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca sã vindece. 18 ªi iatã, câþiva bãrbaþi purtau pe un patc un om care era paralizat ºi încercau sã-l aducã la el ºi sã-l punã înaintea lui. 19 ªi, negãsind pe unde sã-l ducã pânã la el din cauza mulþimii, urcându-se pe acoperiº, l-au lãsat printre olaned cu patul pânã în mijloc, în faþa lui Isus. 20 Vãzând credinþa lor, a zis: „Omule, pãcatele îþi sunt iertate!” 21 Cãrturarii ºi fariseii au început sã se întrebe: „Cine este acesta care rosteºte blasfemii? Cine poate sã ierte pãcatele în afarã de singur

a În Lev 14,4-7.10-20, se prescrie ca jertfã pentru curãþarea de leprã: douã pãsãri vii, curate, lemn de cedru, aþã roºie rãsucitã ºi isop; doi berbeci de un an, fãrã meteahnã, o oaie, o treime de efã de fãinã ºi o mãsurã de untdelemn. b Mãrturia este adusã pentru puterea lui Isus ºi, în acelaºi timp, pentru ascultarea lui faþã de Lege. Ea este adresatã nu numai preotului care trebuie sã constate vindecarea (Lev 14,2-3), ci ºi autoritãþilor evreieºti, care cãutau sã-l învinuiascã de nerespectarea Legii, ºi vizeazã întreg poporul.

c Luca preferã pat sau pãtuþ faþã de targã la ceilalþi evangheliºti. d Acoperiºul caselor obiºnuite din Palestina era fãcut din bârne de lemn puse peste pereþii de piatrã sau lut. Aceste bârne erau acoperite cu stuf ºi ramuri de spini ºi cu un strat de pãmânt. În anotimpul ploios, acoperiºul se putea înclina. Despre un astfel de acoperiº, care putea fi dat la o parte foarte uºor, vorbeºte Mc 2,4. Cititorii lui Luca nu-ºi puteau imagina un astfel de acoperiº ºi de aceea evanghelistul are în vedere o casã greco-romanã.

Lc 5,22

151

Dumnezeu?” 22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, rãspunzând, le-a zis: „La ce vã gândiþi în inimile voastre? 23 Ce este mai uºor: a spune «Pãcatele îþi sunt iertate!» sau a spune «Ridicã-te ºi umblã!»? 24 Însã ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus omului paralizat – îþi zic ridicã-te, ia-þi patul ºi du-te acasã”. 25 ªi îndatã s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zãcuse ºi s-a dus acasã, preamãrindu-l pe Dumnezeu. 26 Uluirea i-a cuprins pe toþi ºi-l preamãreau pe Dumnezeu ºi spuneau plini de teamã: „Astãzi am vãzut lucruri minunate”.

2,20 1,12

Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Mc 2,13-17) 27 Dupã acestea, a ieºit ºi a vãzut un vameºa, cu numele de Levi, care stãtea la postul lui de vamã, ºi i-a spus: „Urmeazã-mã!” 28 Pãrãsind toate, s-a ridicat ºi l-a urmat. 29 Iar Levi a fãcut pentru el un mare ospãþ în casa lui. Se afla acolo o mare mulþime de vameºi ºi alþii care ºedeau cu ei la masã. 30 Fariseii ºi cãrturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncaþi ºi beþi împreunã cu vameºii ºi pãcãtoºii?” 31 Dar Isus, rãspunzându-le, a zis: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii; 32 nu am venit sã-i chem la convertire pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”.

Mt 5,46

Mt 2,4+; 3,7+ Mt 9,10

Discuþii despre post (Mt 9,14-17; Mc 2,18-22) 33

Însã aceºtia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea ºi fac rugãciuni, la fel ºi cei ai fariseilor, dar ai tãi mãnâncã ºi beau”. 34 Isus le-a spus: „Puteþi oare sã-i faceþi pe nuntaºi sã posteascã, atât timp cât mirele este cu ei? 35 Vor veni însã zile când mirele va fi luat de la ei. În zilele acelea vor posti”. 36 Apoi le-a zis o parabolã: „Nimeni nu rupe o bucatã dintr-o hainã nouã ca s-o punã la o hainã veche, altfel o va rupe pe cea nouã ºi bucata din cea nouã nu se va potrivi la cea veche. 37 Tot aºa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsã, iar burdufurile se stricã. 38 Dimpotrivã, vinul nou trebuie pus în burdufurib noi. 39 Nimeni, a Vameºii erau evrei responsabili cu colectarea taxelor indirecte pentru romani. În regiunile supuse prefecþilor ºi guvernatorilor romani: Iudeea, Samaria, Idumeea, taxele directe erau strânse de perceptori angajaþi direct de cãtre romani. Celelalte taxe erau adunate de un responsabil care era ajutat de vameºi. Ei plãteau în avans suma pe care o aºteptau romanii, dupã care puteau

recupera suma plãtitã. Sistemul favoriza abuzurile ºi necinstea. La Cafarnaum exista un asemenea post de vamã, întrucât pe aici trecea marele drum comercial de la Acro la Damasc. b Burduful este un recipient folosit în Palestina pentru apã, lapte ºi vin, confecþionat din pielea netãbãcitã a animalelor mici (de obicei capre); vezi Gen 21,15; Jud 4,19; Ios 9,4.13.

In 3,19

Lc 6,1

152

dupã ce a bãut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru cã spune: «Cel vechi e mai bun!»” Spicele rupte în zi de sâmbãtã (Mt 12,1-8; Mc 2,23-28) 1 Într-o

zi de sâmbãtã, trecea printre lanuri de grâu, iar discipolii lui rupeau spice, le frecau în palmã ºi le mâncau. Însã unii din6 tre farisei au spus: „De ce faceþi ceea ce nu este permis sâmbãta?” 2

1Sam 21,2-7 Ex 25,23

3

Isus le-a rãspuns: „Nu aþi citit ce a fãcut David când era flãmând, el ºi cei care erau cu el, 4 când a intrat în casa lui Dumnezeu ºi, luând pâinile ofrandei, pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât numai preoþii, a mâncat ºi a dat ºi celor ce erau cu el?” 5 ªi le-a spus: „Fiul Omului este stãpânul sâmbetei”a. Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Mc 3,1-6) 6 Într-o

Lc 13,10-17; 14,1-6 In 1,48+

11,53

altã zi de sâmbãtã, a intrat în sinagogã ºi învãþa. Era acolo un om a cãrui mânã dreaptã era paralizatãb. 7 Cãrturarii, însã, ºi fariseii îl urmãreau ca sã vadã dacã vindecã în zi de sâmbãtã, ca sã gãseascã de ce sã-l acuze. 8 Dar el cunoºtea gândurile lor ºi i-a spus omului care avea mâna paralizatã: „Ridicã-te ºi stai în mijloc!” El s-a ridicat ºi a stat acolo. 9 Isus le-a spus: „Vã întreb dacã este permis în zi de sâmbãtã sã faci bine sau sã faci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã o pierzi?” 10 Privindu-i pe toþi de jur împrejur, i-a spus: „Întinde-þi mâna!” El a fãcut astfel ºi mâna lui s-a vindecat. 11 Dar ei s-au umplut de furie ºi se sfãtuiau ce-ar putea sã-i facã lui Isus. Alegerea celor doisprezece apostoli (Mt 10,1-4; Mc 3,13-19)

3,21

12 În zilele acelea, s-a dus pe munte sã se roage ºi a petrecut noaptea rugându-se lui Dumnezeu. 13 Când s-a fãcut ziuã, i-a chemat pe discipolii sãi la sine ºi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, ºi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob ºi Ioan, pe Filip ºi Bartolomeu, 15 pe Matei ºi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, ºi pe Simon numit Zelotulc, 16pe Iuda, fiul lui Iacob, ºi pe Iuda Iscariotd, care a devenit trãdãtor.

a Codicele D adaugã la v. 5: În aceeaºi zi, vãzând pe cineva care lucra în zi de sâmbãtã, i-a spus: „Omule, dacã ºtii ceea ce faci, ferice de tine; dar dacã nu ºtii, eºti un blestemat ºi un nelegiuit”. b Lit.: atrofiatã, uscatã.

c Zeloþii constituiau un grup de evrei care se opuneau, uneori cu violenþã, ocupaþiei romane, practicând „zelul pentru Lege”. d Lit.: om din Qeriot, nume a douã localitãþi: 1) la sud de Hebron; 2) la est de Marea Moartã. Iuda este singurul dintre apostoli care nu este galileean.

153

Lc 6,17

Isus ºi mulþimile (Mt 4,24-25; Mc 3,7-12) 17 Coborând

împreunã cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulþime de discipoli ºi mult popor din toatã Iudeea, din Ierusalim ºi din regiunea Tirului ºi a Sidonului, de lângã mare, 18 au venit ca sã-l asculte ºi sã fie vindecaþi de bolile lor. Cei chinuiþi de duhuri necurate erau vindecaþi 19 ºi toatã mulþimea încerca sã-l atingã pentru cã ieºea din el o putere care-i vindeca pe toþi.

5,17; 8,46 Mc 5,30

Fericirile (Mt 5,1-12) 20

Ridicându-ºi ochii spre discipolii sãi, a spus: „Fericiþi voi, cei sãraci, cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu. 21 Fericiþi voi, care acum sunteþi flãmânzi, cãci vã veþi sãtura. Fericiþi voi, care plângeþi acum, cãci veþi râde. 22 Fericiþi veþi fi când oamenii vã vor urî, când vã vor alunga, când vã vor insulta ºi vor ºterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. 23 Bucuraþi-vã în ziua aceea ºi tresãltaþi de bucurie, cãci iatã, rãsplata voastrã va fi mare în cer; pentru cã aºa au fãcut ºi pãrinþii lor profeþilor. 24 Dar, vai vouã, bogaþilor, pentru cã vã primiþi mângâierea. 25 Vai vouã, celor care sunteþi sãtui acum, cãci veþi suferi de foame. Vai vouã, celor care râdeþi acum, cãci veþi boci ºi veþi lãcrima. 26 Vai vouã, când toþi oamenii vã vor lãuda; pentru cã aºa au fãcut pãrinþii lor profeþilor falºi.

Is 65,13-14

Is 5,8-25 Hab 2,6-7

Iubirea faþã de duºmani (Mt 5,38-48) 27

Însã vouã, care mã ascultaþi, vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voºtri, faceþi bine celor care vã urãsc, 28 binecuvântaþi-i pe cei care vã blestemã, rugaþi-vã pentru cei care vã defãimeazã. 29 Celui care te loveºte peste un obraz întoarce-i-l ºi pe celãlalt, iar pe cel care-þi ia mantia nu-l împiedica sã-þi ia ºi tunica. 30 Celui care îþi cere, dã-i, ºi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi. 31 Aºa cum vreþi ca oamenii sã vã facã vouã, faceþi-le la fel. 32 Dacã îi iubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Cãci ºi pãcãtoºii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. 33 ªi dacã faceþi bine celor care vã fac bine, ce rãsplatã aveþi? ªi pãcãtoºii fac la fel. 34 ªi dacã daþi cu împrumut celor de la care speraþi sã primiþi înapoi, ce rãsplatã aveþi? ªi pãcãtoºii dau cu

Rom 12,14-21

1Cor 6,7

Lc 12,33 Tob 4,15

14,12-14

Lc 6,35 Sir 4,10-11

154

împrumut pãcãtoºilor ca sã primeascã la fel. 35 Voi însã iubiþi-i pe duºmanii voºtri, faceþi bine ºi daþi cu împrumut fãrã ca sã aºteptaþi nimic, iar rãsplata voastrã va fi mare ºi veþi fi fiii Celui Preaînalt, pentru cã el este bun faþã de cei nerecunoscãtori ºi rãi. 36 Fiþi milostivi precum Tatãl vostru este milostiv. Judecarea aproapelui (Mt 7,1-4.16-21.24-27; 12,33-35)

Ex 34,6-7 Rom 14,10 Mc 4,24

In 13,16; 15,20

37 Nu judecaþi ºi nu veþi fi judecaþi; nu condamnaþi ºi nu veþi fi condamnaþi, iertaþi ºi veþi fi iertaþi; 38 daþi ºi vi se va da; o mãsurã bunã, îndesatã, scuturatã ºi cu vârf vi se va turna în poalãa, cãci cu mãsura cu care mãsuraþi, vi se va mãsura ºi vouã”. 39 Le-a spus ºi o parabolã: „Poate un orb sã conducã un alt orb? Nu vor cãdea amândoi în groapã? 40 Discipolul nu este superior învãþãtorului, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca învãþãtorul sãu. 41 De ce, aºadar, vezi paiul din ochiul fratelui tãu, însã nu iei în seamã bârna din ochiul tãu? 42 Cum poþi sã-i spui fratelui tãu: «Frate, lasã-mã sã scot paiul din ochiul tãu», atunci când nu vezi bârna din ochiul tãu? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu ºi atunci vei vedea limpede sã scoþi paiul din ochiul fratelui tãu. 43 Cãci nu este nici un pom bun care sã facã fructe rele ºi nici un pom rãu care sã facã fructe bune, 44 pentru cã orice pom se cunoaºte dupã fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini ºi nici struguri din mãrãcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rãu scoate rãul din tezaurul rãu al inimii sale. Cãci gura lui vorbeºte din prisosul inimii. 46 De ce mã numiþi «Doamne, Doamne» ºi nu faceþi ce vã spun?

Casa construitã pe stâncã (Mt 7,24-27) 47

Oricine vine la mine ºi ascultã cuvintele mele ºi le îndeplineºte vã voi arãta cu cine se aseamãnã: 48 este asemenea cu omul care, construind o casã, a sãpat adânc ºi a pus temelia pe stâncã. Venind inundaþia, ºuvoiul s-a nãpustit în casa aceea, dar nu a putut sã o clatine pentru cã fusese construitã bine. 49 Însã cine ascultã ºi nu îndeplineºte este asemenea cu omul care construieºte o casã pe pãmânt, fãrã temelie. ªuvoiul s-a nãpustit asupra ei ºi îndatã s-a nãruit. Iar prãbuºirea ei a fost mare”.

a Lit.: în pliurile tunicii sau ale mantiei prinse la centurã. Acestea erau folosite ca sac de provizie. Imaginea ilustreazã generozitatea lui Dumnezeu

faþã de cei care iartã. Dumnezeu îl recompenseazã pe omul generos cu o mãsurã divinã, incomparabil mai mare decât mãsura umanã.

Lc 7,1

155

Vindecarea servitorului centurionului (Mt 8,5-13; In 4,43-54) 1

Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafarnaum. Un centurion avea un servitor la 7 care þinea mult ºi care, fiind bolnav, trãgea de moarte. Auzind des2

3

pre Isus, a trimis la el pe unii bãtrâni dintre iudei ca sã-l roage sã vinã sã-i salveze servitorul. 4 Ajungând la Isus, aceºtia îl rugau insistent: „Este vrednic ca sã-i faci aceasta, 5 cãci iubeºte naþiunea noastrã, iar sinagoga el ne-a construit-o”. 6 Isus a mers cu ei ºi nu era departe de casã când centurionul a trimis câþiva prieteni spunându-i: „Doamne, nu te deranja cãci nu sunt vrednic sã intria sub acoperiºul meu, 7 de aceea nu m-am considerat vrednic sã vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt ºi servitorul meu va fi vindecatb. 8 Cãci, deºi sunt un om supus autoritãþii, am sub comanda mea soldaþi; ºi spun unuia «Du-te!» ºi se duce, iar altuia «Vino!» ºi vine; ºi servitorului meu «Fã aceasta!» ºi face”. 9 Isus s-a mirat auzind aceasta ºi, întorcându-se cãtre mulþimea care-l urma, a spus: „Vã spun cã nici în Israel nu am gãsit aºa o credinþã”. 10 Când cei trimiºi s-au întors acasã, l-au gãsit pe servitorc sãnãtos.

12,33

Mt 8,10 1Rg 17,10

Învierea fiului vãduvei din Nain 11 Îndatã

dupã aceea s-a dus într-o cetate numitã Naind. Mergeau împreunã cu el discipolii ºi o mare mulþime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetãþii, iatã cã era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, ºi aceasta era vãduvã; ºi multã lume din cetate era cu ea. 13 Când a vãzut-o, Domnului i s-a fãcut milã de ea ºi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriule, iar cei care-l duceau s-au

a Invitaþia de a intra în casa unui pãgân putea sã-l punã pe un evreu într-o situaþie dificilã (Fap 10,28; 11,12). În Talmud scrie: „Locuinþa pãgânilor este necuratã”. Centurionul aratã cã este bine informat cu privire la legea ebraicã ºi considerã cã, invitându-l pe Isus sã intre în casa lui, l-ar putea compromite în faþa poporului sãu. b Câteva manuscrise foarte vechi au imperativul: sã fie vindecat. Alte manuscrise importante au viitorul: va fi vindecat. Este greu de admis în context tonul imperativului. c O serie de manuscrise adaugã: servitorul, care fusese bolnav. Traducerile

1,43

recente preferã totuºi varianta scurtã pentru autoritatea manuscriselor în care apare. d În ebraicã, Naym înseamnã „plãcut”. Este menþionatã numai aici în Biblie; este o localitate situatã la 9 km sud-est de Nazaret, pe locul actualului Nain. Numai Vg ºi NVg au preluat pronunþia ebraicã, Naim. Traducerile actuale transcriu cuvântul din greacã: Nain. e Termenul grec soros înseamnã vas pentru pãstrarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale unui mort, deseori din piatrã, sub formã de urnã sau osuar. În Palestina, nu se cunoºtea în acea vreme un astfel de vas. Probabil Luca se exprimã %

Lc 7,15 Mt 8,3 1Rg 17,23 1,12; 2,20 Mt 16,14 Lc 1,68; 4,14 4,44+

156

oprit. ªi a spus: „Tinere, îþi zic, scoalã-te!” 15 Mortul s-a ridicat ºi a început sã vorbeascã, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toþi i-a cuprins teama ºi-l preamãreau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” ºi „Dumnezeu a vizitat poporul sãu”. 17 Vestea aceasta despre el s-a rãspândit în toatã Iudeea ºi în toatã regiunea dimprejur. Mãrturia lui Isus despre Ioan (Mt 11,2-19)

Is 35,5-6; 42,7; 26,19; 61,1 2,34+

Mal 3,1

18 Discipolii l-au înºtiinþat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii sãi 19 ºi i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu eºti cel care trebuie sã vinã, sau sã aºteptãm pe altul?” 20 Când au ajuns la el, bãrbaþii aceia i-au spus: „Ioan Botezãtorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eºti acela care trebuie sã vinã, sau sã aºteptãm pe altul?»” 21 În ceasul acela îi vindecase pe mulþi de boli, de infirmitãþi ºi de duhuri rele, iar multor orbi le dãruise vederea. 22 Atunci le-a rãspuns: „Mergeþi ºi spuneþi lui Ioan ceea ce aþi vãzut ºi aþi auzit: orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii sunt curãþaþi ºi surzii aud, morþii învie, iar sãracilor li se aduce vestea cea bunã 23 ºi fericit este cel care nu se scandalizeazã de mine”. 24 Când au plecat trimiºii lui Ioan, a început sã spunã cãtre mulþimi despre Ioan: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatã de vânt? 25 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în haine moi? Iatã, cei ce sunt îmbrãcaþi în haine scumpe ºi trãiesc în desfãtare sunt în palate regale. 26 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Un profet? Da, ºi mai mult decât un profet. 27 Acesta este cel despre care s-a scris: Iatã, îl trimit pe îngerul meu înaintea feþei tale, care va pregãti calea înaintea ta. 28 Cãci eu vã spun: nimeni dintre cei nãscuþi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însã cel mai mic în împãrãþia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Tot poporul care-l asculta ºi vameºii l-au recunoscut pe Dumnezeua, botezându-se cu botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii ºi învãþaþii Legii au zãdãrnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, cãci nu s-au lãsat botezaþi de el. 31 Aºadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaþii? Cu cine se aseamãnã? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaþã ºi strigã unii cãtre alþii:

astfel pentru a se face înþeles de creºtinii proveniþi din lumea greco-romanã, cãrora le scrie.

a Lit: i-au dat dreptate lui Dumnezeu.

157

Lc 7,33

«V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat, v-am cântat de jale ºi n-aþi plâns». 33 Cãci a venit Ioan Botezãtorul, care nu mãnâncã pâine ºi nu bea vin, iar voi spuneþi: «Are diavol». 34 A venit Fiul Omului, care mãnâncã ºi bea, iar voi spuneþi: «Iatã un mâncãcios ºi un bãutor, prieten cu vameºii ºi pãcãtoºii!» 35 Dar Înþelepciunii i s-a dat dreptate de cãtre toþi fiii ei”.

In 6,35

Iertarea femeii pãcãtoase 36 Unul dintre farisei l-a invitat sã mãnânce la ela. A intrat în casa fariseului ºi s-a aºezat la masãb. 37 ªi iatã, era în cetate o femeie pãcãtoasã. Aflând cã el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme. 38 Plângând, stãtea în spate, la picioarele lui. A început sã-i ude picioarele cu lacrimi, le ºtergea cu pãrul capului ei, îi sãruta picioarele ºi le ungea cu miresme. 39 Vãzând aceasta, fariseul care îl chemase îºi spunea în sine: „Dacã acesta ar fi fost profet, ar fi ºtiut cine ºi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, cãci este o pãcãtoasã”c. 40 Rãspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am sã-þi spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învãþãtorule!” 41 „Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinarid, iar celãlalt cincizeci. 42 Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a rãspuns: „Cred cã cel cãruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”. 44 Atunci, întorcându-se cãtre femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta ºi tu nu mi-ai turnat apã pe picioaree; ea, însã, mi-a udat picioarele cu lacrimi ºi mi le-a ºters cu pãrul ei. 45 Sãrut nu mi-ai datf; ea, însã, de când a intratg, nu a încetat

a Luca este singurul dintre evangheliºti care ne prezintã ºi „farisei favorabili” lui Isus, care-l invitã la masã (11,37; 14,1) ºi care-l previn de ameninþarea lui Irod (13,31). b Lit.: s-a culcat pe un triclinium, poziþie în care se servea masa la solemnitãþi în lumea greco-romanã. La aceste mese erau invitaþi numai bãrbaþi. Locul din partea opusã intrãrii în salã era rezervat pentru oaspetele de onoare. c Faptul cã o pãcãtoasã publicã a putut intra în casa fariseului se explicã prin obiceiul care le permitea celor neinvitaþi sã ia parte la un banchet, ca

11,37; 14,1

Mt 16,14 In 4,18-19

spectatori (Lc 14,1-2; Mc 2,16), ºi puteau participa direct la discuþii, fiind favorizaþi de arhitectura sãlilor de mese. d Un dinar = plata unei zile de muncã. e Spãlarea picioarelor era un semn de ospitalitate faþã de cei invitaþi într-o casã ºi era fãcutã de un slujitor sau de soþia gazdei, în timp ce oaspetele se aºeza la masã pe triclinium. f Sãrutul este asociat cu salutul ºi face parte din ceremonialul întâlnirii persoanelor de vazã sau a celor apropiate, în special dupã o absenþã îndelungatã. g Multe manuscrise ºi unele traduceri moderne folosesc persoana I: de când am intrat ºi se referã la Isus, dar, pentru %

Lc 7,46

Mt 21,31

Mt 8,10

158

sã-mi sãrute picioarele. 46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însã mi-a uns picioarele cu miresme. 47 De aceea îþi spun: i s-au iertat pãcatele ei cele multe, pentru cã a iubit mult; însã cui i se iartã puþin, iubeºte puþin”. 48 Apoi a spus cãtre ea: „Pãcatele þi-au fost iertate”. 49 Cei care erau cu el la masã au început sã spunã: „Cine este acesta care iartã ºi pãcatele?” 50 Însã el a zis femeii: „Credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace!” Femeile evlavioase 1

Lc 4,43-44 Mt 8,29

Mt 27,55-56 Mc 15,40-41 Lc 23,49; 24,10 In 19,25

ªi dupã aceea, el trecea prin cetãþi ºi sate, predicând ºi ducând vestea cea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau 8 cu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseserã vindecate de 2

duhuri rele ºi de boli: Mariaa, numitã Magdalenab, din care scosese ºapte diavolic, 3 ºi Ioana, soþia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana ºi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau. Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-17; Mc 4,1-12)

Ier 4,3-4 Dt 29,3

4 Pe când îl însoþea o mulþime mare ºi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolã: 5 „Semãnãtorul a ieºit sã-ºi semene sãmânþa. În timp ce semãna, o parte a cãzut de-a lungul drumului, dar a fost cãlcatã în picioare ºi pãsãrile cerului au mâncat-o. 6 O altã parte a cãzut pe piatrã ºi, dupã ce a rãsãrit, s-a uscat pentru cã nu avea umezealã. 7 Altã parte a cãzut între spini, dar spinii, crescuþi în acelaºi timp, au înãbuºit-o. 8 Iar altã parte a cãzut în pãmânt bun ºi, crescând, a dat rod însutit”. Dupã ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!”

claritatea textului, am preferat varianta TOB ºi Vetus latina, deoarece pare puþin probabil ca femeia sã fi venit mai înainte, sau o datã cu Isus (vezi v. 36-37). a Nu avem nici un motiv s-o identificãm pe Maria Magdalena cu femeia pãcãtoasã din Lc 7,36-50 ºi nici cu Maria, sora Martei (Lc 10,38-42). Singurele informaþii pe care ni le dã Evanghelia sunt: 1) din ea Isus a scos ºapte diavoli; 2) este prima cãreia i s-a arãtat Isus dupã înviere (In 20,11-18; Mt 28,9-10; Mc 16,9-11). b Maria provine din cetatea Magdala, în ebraicã Migdal = turn, termen folosit

deseori în VT ca nume propriu (Ex 14,2). Pe locul vechii aºezãri se aflã azi localitatea Migdal, la 5 km nord de Tiberiada, pe malul vestic al lacului Genezaret. c Faptul cã Maria Magdalena fusese posedatã nu înseamnã cã era pãcãtoasã, deoarece posedarea este o suferinþã pe care Dumnezeu o poate permite pentru motive diverse. De aceea, evanghelistul insistã asupra termenului „vindecare” ºi nu „exorcizare”. E posibil ca numãrul 7, expresia plinãtãþii, sã evoce un caz grav de posedare, ori posedare repetatã (Lc 11,26).

Lc 8,9

159 9 Atunci

l-au întrebat discipolii sãi ce ar putea sã însemne aceastã parabolã. 10 El le-a spus: „Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi misterele împãrãþiei lui Dumnezeu, celorlalþi [li se vorbeºte] în parabole. Pentru ca vãzând sã nu vadã ºi auzind sã nu înþeleagã.

Is 6,9

Explicarea parabolei semãnãtorului (Mt 13,18-23; Mc 4,13-20) 11 Aceastã parabolã înseamnã: sãmânþa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultã, apoi vine diavolul ºi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, sã fie mântuiþi. 13 Cei de pe piatrã sunt aceia care, când ascultã cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceºtia nu au rãdãcinã: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercãrii, dau înapoi. 14 Ceea ce a cãzut între spini sunt cei care ascultã, dar, cu timpula, sunt înãbuºiþi de griji, bogãþii ºi plãcerile vieþiib ºi nu ajung sã rodeascã. 15 Iar ceea ce a cãzut în pãmânt bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimã curatã ºi generoasã, îl pãstreazã ºi aduc roade în rãbdare.

Mt 8,10

21,34

Parabola candelei (Mc 4,21-25) 16

Nimeni, dupã ce a aprins o candelã, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intrã sã vadã lumina. 17 Cãci nu este nimic ascuns care sã nu fie cunoscut ºi sã nu iasã la luminã. 18 Aveþi grijã, aºadar, cum ascultaþi, pentru cã celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºi ceea ce crede cã are”.

In 8,12

2 Mt 10,26 =Lc 12,2 2 Mc 4,24-25 2 Mt 13,12; 25,29 =Lc 19,26

Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Mc 3,31-35) 19 Au venit la el mama ºi fraþii lui ºi nu puteau sã ajungã pânã la el din cauza mulþimii. 20 I s-a fãcut cunoscut: „Mama ta ºi fraþii tãi stau afarã ºi vor sã te vadã”. 21 Dar el le-a rãspuns: „Mama mea ºi fraþii mei sunt aceºtia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl îndeplinesc”.

a

Lit.: mergând, înaintând. Cele trei pericole care distrag atenþia de la cuvântul lui Dumnezeu pot fi comparate cu „cele trei capcane ale lui Belial” din Documentul de la Damasc, b

aparþinând textelor de la Qumran, în care autorul vede Israelul prins în trei capcane: necinstirea sanctuarului, bogãþia ºi convieþuirea cu mai multe femei.

11,27-28

Lc 8,22

160

Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Mc 4,35-41) 22 Într-una

Lc 1,12; 4,15

din zile, s-a urcat în barcã împreunã cu discipolii sãi ºi le-a spus: „Sã trecem în partea cealaltã a lacului”. ªi au plecat. 23 Pe când vâsleau, el a adormit. ªi o furtunã s-a dezlãnþuit pe lac: barca se umplea cu apã, iar ei erau în pericol. 24 Atunci, venind la el, l-au trezit spunând: „Învãþãtorule! Învãþãtorule, pierim!” Iar el, trezindu-se, a certat vântul ºi valurile. Ele au încetat ºi s-a fãcut liniºte. 25 Atunci le-a spus: „Unde este credinþa voastrã?” Ei însã au fost cuprinºi de teamã ºi se mirau spunând unii cãtre alþii: „Cine este oare acesta cã porunceºte chiar ºi vânturilor ºi apei ºi ele îl ascultã?” Isus vindecã un om posedat de diavol în þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Mc 5,1-20) 26

4,34 Mt 4,3

ªi au tras la mal în þinutul gherasenilora, care este de partea cealaltã a Galileii. 27 Dupã ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieºit înainte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrãcãminte ºi nici nu locuia în casã, ci în morminte. 28 Când l-a vãzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pãmânt în faþa lui ºi, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog sã nu mã chinuieºti!”b, 29 pentru cã el îi poruncise duhului necurat sã iasã din om. De fapt, de multe ori pusese stãpânire pe el. Pentru a fi pãzit, fusese legat cu cãtuºe la mâini ºi lanþuri la picioare, dar, sfãrâmând orice legãturã, era gonit de diavol în pustiu. 30 Atunci Isus, l-a întrebat: „Care-þi este numele?” El i-a rãspuns: „Legiune”, cãci intraserã mulþi diavoli în el. 31 ªi-l rugau sã nu le porunceascã sã intre în abisc.

a Numele þinutului este foarte mult discutat. Majoritatea manuscriselor propun: ghergheseni pentru cã aºezarea localitãþii Gherasa nu corespunde cu descrierea din Evanghelie. Dar varianta gheraseni pare cea mai probabilã în Luca, întrucât este varianta cea mai dificilã ºi cea mai frecventã în primele manuscrise ale Evangheliei dupã sfântul Luca. Gherasa (actualul Gherash) este o localitate în Transiordania la cca. 50 km sud-est de lacul Genezaret, situat în regiunea Decapole din munþii Ghilead, la marginea pustiului spre est. Origene, vizitând aºezarea, noteazã cã este o localitate din Arabia care nu are în

apropiere nici mare ºi nici lac în care ar fi putut sã se arunce porcii. Oricât ar fi de dificilã stabilirea cu exactitate a numelui localitãþii, învãþãtura religioasã a relatãrii rãmâne clarã. b Lit.: nu mã pune la încercare; basanos – rãdãcina verbului folosit în greacã – era o piatrã din Lidia folositã pentru recunoaºterea aurului, prin frecare. c În cosmologia semiticã, sub pãmânt se aflã „apele de dedesubt” care simbolizeazã „haosul” în luptã cu lumea creatã de Dumnezeu (Gen 1,2). Diavolii sunt condamnaþi sã fie închiºi în acest haos în mod definitiv, pe când oamenilor le este oferitã posibilitatea alegerii personale.

Lc 8,32

161 32 Era

acolo o turmã mare de porci care pãºteau pe munte; ºi l-au rugat sã le dea voie sã intre în ei, iar el le-a dat voie. 33 Atunci diavolii au ieºit din om ºi au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptã în lac ºi s-a înecata. 34 Când au vãzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat sã dea de ºtire în cetate ºi în sate. 35 Iar ei au ieºit sã vadã ce s-a întâmplat ºi au venit la Isus; l-au gãsit pe omul din care ieºiserã diavolii îmbrãcat ºi întreg la minte, aºezat la picioarele lui Isus. ªi i-a cuprins frica. 36 Însã, când cei care au vãzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, 37 toatã mulþimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus sã se îndepãrteze de la ei, cãci erau cuprinºi de o mare fricã. Atunci, urcându-se în barcã, s-a întors. 38 Omul din care fuseserã scoºi diavolii îl ruga sã-l [lase sã] rãmânã cu el, însã l-a trimis, spunând: 39 „Întoarce-te acasã ºi povesteºte tot ceea ce a fãcut Dumnezeu pentru tine”. Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a fãcut Isus pentru el. Vindecarea unei femei ºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Mc 5,21-43) 40 Când

s-a întors Isus, a fost primit de mulþime, cãci toþi îl aºteptau. 41 ªi iatã cã a venit un bãrbat cu numele Iair, care era conducãtorul sinagogii ºi, cãzând la picioarele lui Isus, îl ruga sã vinã în casa lui 42 fiindcã avea o singurã fiicã, în jur de doisprezece ani, care era pe moarte. Pe când se ducea, mulþimile îl îmbulzeau. 43 O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care îºi cheltuise toatã avuþia cu mediciib ºi care nu putuse fi vindecatã de nimeni, 44 apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucuriic mantiei ºi îndatã hemoragia ei s-a oprit. 45 Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?” Fiindcã toþi negau, Petru i-a zis: „Învãþãtorule, mulþimile se îmbulzesc ºi te îngrãmãdesc”d. 46 Însã a Faptul este interpretat de mulþi ca o manifestare a nemulþumirii lui Dumnezeu pentru prezenþa în numãr aºa de mare a animalelor considerate de evrei necurate. Lc 11,24 spune cã duhurile necurate, alungate din oameni, cautã loc de refugiu în pustiu, morminte sau chiar în persoane demente. Întrucât porcii erau animale sacre pentru unele culte pãgâne ºi erau jertfiþi diavolilor (1Cor 10,20), „duhurile necurate” puteau gãsi în aceste „animale necurate” un loc potrivit de refugiu.

b Unele manuscrise omit: care îºi cheltuise toatã avuþia cu medicii, probabil pe considerentul cã Luca, fiind medic, nu putea accepta o expresie defavorabilã la adresa colegilor de breaslã. c Împletiturã din trei fire albe ºi unul albastru care orna fiecare din cele patru colþuri ale mantiei la evrei. d Unele manuscrise adaugã: ºi tu spui: Cine m-a atins?; probabil armonizare cu Mc 5,31.

1,12

Lc 8,47 6,19

Mt 8,10

1,12 Mc 1,34

162

Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru cã am simþit cã o putere a ieºit din mine”. 47 Atunci femeia, vãzând cã nu poate rãmâne ascunsã, a venit tremurând ºi, aruncându-se la picioarele lui, a mãrturisit în faþa întregului popor din ce cauzã l-a atins ºi cum a fost vindecatã imediat. 48 Iar el i-a spus: „Fiicã, credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace!” 49 Pe când încã mai vorbea, a venit cineva de la conducãtorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învãþãtor!” 50 Când a auzit, Isus i-a rãspuns: „Nu te teme, crede numai ºi ea va fi mântuitã!” 51 Venind deci la casa lui, nu a permis nimãnui sã intre cu el, decât lui Petru, Ioan ºi Iacob, tatãlui ºi mamei fetei. 52 Toþi plângeau ºi îºi bãteau pieptul pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeþi, fiindcã nu a murit, ci doarme!” 53 Iar ei îl luau în râs, ºtiind cã murise. 54 Atunci el, prinzând-o de mânã, a strigat: „Copilã, scoalã-te!” 55 ªi sufletul ei s-a întors ºi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit sã i se dea sã mãnânce. 56 Pãrinþii ei au rãmas uluiþi, dar el le-a poruncit sã nu spunã nimãnui cele întâmplate. Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5.8-14; Mc 6,7-13)

Mt 8,3; 8,29

1

Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor ºi puterea de a vindeca boli; apoi i-a trimis sã pre9 dice împãrãþia lui Dumnezeu ºi sã-i vindece pe cei bolnavi. ªi le-a 2

3

10,7 Fap 9,43; 16,15; 17,7; 18,3 Fap 13,51

spus: „Sã nu luaþi nimic la drum: nici baston, nici desagã, nici pâine, nici bania ºi nici sã nu aveþi câte douã tunicib 4 ºi în orice casã intraþi, rãmâneþi acolo ºi de acolo sã plecaþi. 5 Dacã unii nu vã primesc, ieºind din cetatea aceea, scuturaþi-vã praful de pe picioare ca mãrturie împotriva lor”. 6 Plecând, au strãbãtut fiecare sat, predicând evanghelia ºi sãvârºind pretutindeni vindecãri. Irod nu ºtie ce sã creadã despre Isus (Mt 14,1-12; Mc 6,14-29)

9,19

23,8-12

7

Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate ºi era nedumerit pentru cã unii ziceau: „Ioan a înviat din morþi”, 8 alþii: „S-a arãtat Ilie”; iar alþii: „A înviat unul dintre profeþii cei vechi”. 9 Atunci Irod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?” ªi cãuta sã-l vadã.

a Lit.: argint; spre deosebire de Mc 6,8 care se referã la monede de aramã, Luca vorbeºte despre monedele romane emise în Tir: shekelul de argint (tetradrahma) ºi 1/2 shekel (drahma) folosite în Palestina în timpul sãu. b Prima menþiune despre tunicã este

în Gen 3,21 când Domnul Dumnezeu a fãcut pentru Adam ºi Eva haine din piele. La popoarele antice tunica era o hainã cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bãrbaþi), ajungând pânã la glezne. De obicei, era de culoare albã ºi se îmbrãca direct pe piele.

163

Lc 9,10

Întoarcerea apostolilor ºi înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; In 6,1-13) 10 Dupã ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au fãcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numitã Betsaida. 11 Când au aflat mulþimile, au mers dupã el. El le-a primit ºi le-a vorbit despre împãrãþia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavia. 12 Începuse sã se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropiat ºi i-au spus: „Dã drumul mulþimii pentru ca, mergând prin satele ºi þinuturile dimprejur, sã-ºi gãseascã adãpost ºi de mâncare, pentru cã suntem într-un þinut pustiu”. 13 El însã le-a spus: „Daþi-le voi sã mãnânce”. Dar ei au rãspuns: „Nu avem decât cinci pâini ºi doi peºti. Doar dacã ne-am duce noi sã cumpãrãm de mâncare pentru tot poporul acesta!” 14 Erau cam cinci mii de bãrbaþi. Atunci a zis discipolilor sãi: „Puneþi-i sã se aºeze în grupuri de câte cincizeci!” 15 Ei au fãcut astfel ºi i-au aºezat pe toþi. 16 Atunci, luând cele cinci pâini ºi cei doi peºti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor ca sã le punã înaintea mulþimii. 17 Toþi au mâncat ºi s-au sãturat ºi au strâns din ceea ce a rãmas douãsprezece coºuri cu bucãþi.

Mc 6,45

Mt 26,26 Ps 78,29

Mãrturisirea lui Petru ºi prima anunþare a morþii ºi învierii (Mt 16,13-21; Mc 8,27-31) 18 Pe

când se afla la o parte, în rugãciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: „Cine spun mulþimile cã sunt eu?” 19 Ei i-au rãspuns: „«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iar alþii cã «a înviat unul dintre profeþii cei vechi»”. 20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneþi cã sunt?” Atunci, rãspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!” 21 Dar el le-a interzis cu stricteþe sã spunã aceasta cuiva, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie sã sufere multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi de cãrturari, sã fie ucis ºi a treia zi sã învie”.

Lc 3,21 9,7-8

2,26+; 23,35 Mc 1,34

Urmarea lui Cristos (Mt 16,24-28; Mc 8,34–9,1) 23 Apoi

le spunea tuturor: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze. 24 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde, cine însã îºi va pierde viaþa pentru mine acela o va salva. 25 Aºadar, ce-i foloseºte omului dacã a câºtigat lumea întreagã, dar se pierde sau se ruineazã pe sine? 26 Cãci, dacã cineva se ruºineazã de mine ºi de cuvintele mele, ºi Fiul Omului

a Lit.: i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de îngrijire.

=Lc 14,27 In 12,26 =Lc 17,33 2 In 12,25

=Lc 12,9

Lc 9,27

164

se va ruºina de el, când va veni în gloria sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri. 27 Adevãrat vã spun: sunt unii dintre cei de faþã care nu vor gusta moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu”. Schimbarea la faþã (Mt 17,1-9; Mc 9,2-10) 8,51 3,21 24,16 24,4 Fap 1,10 In 13,1 2,38 22,45 In 1,14

1,35 1,12 In 1,34 9,21

28 Cam la opt zile dupã aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan ºi pe Iacob ºi s-a urcat pe munte ca sã se roage. 29 ªi, în timp ce se ruga, înfãþiºarea feþei lui s-a schimbat, iar îmbrãcãmintea lui a devenit albã, strãlucitoare. 30 ªi iatã, doi bãrbaþi vorbeau cu el: aceºtia erau Moise ºi Ilie 31 care, apãrând în mãreþie, vorbeau despre plecareaa lui care trebuia sã se împlineascã în Ierusalim. 32 Iar Petru ºi cei care erau cu el erau toropiþi de somn; când s-au trezit, au vãzut gloria lui ºi pe cei doi bãrbaþi care stãteau de vorbã cu el. 33 Când aceºtia s-au îndepãrtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici; sã facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”, neºtiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spunea acestea, a apãrut un nor ºi i-a învãluit în umbrã, iar ei s-au înspãimântat când au intrat în norb. 35 Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaþi de el!” 36 Îndatã ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tãcut ºi nu au spus nimãnui în zilele acelea ce au vãzut.

Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-18; Mc 9,14-27)

Fap 2,40

7,15 4,15

37 În ziua urmãtoare, dupã ce a coborât de pe munte, i-a ieºit în cale o mulþime mare. 38 ªi iatã, un bãrbat din mulþime a strigat: „Învãþãtorule, te rog, priveºte la fiul meu, pentru cã este singurul meu copil 39 ºi iatã, un duh îl ia în stãpânire ºi, pe neaºteptate, strigã, îl scuturã puternic de spumegã ºi, apoi, cu greu pleacã de la el, lãsându-l epuizat. 40 I-am rugat pe discipolii tãi sã-l alunge, dar n-au putut!” 41 Atunci Isus a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã ºi perversã, pânã când voi mai fi cu voi ºi vã voi suporta? Adu-l pe fiul tãu aici!” 42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pãmânt ºi l-a scuturat cumplit. Dar Isus a ameninþat duhul necurat, l-a vindecat pe copil ºi l-a dat tatãlui sãu. 43 Toþi erau uluiþi de mãreþia lui Dumnezeu.

a Lit.: exodul. Isus trebuia sã realizeze noul exod prin moartea, învierea ºi înãlþarea sa care se va întâmpla la Ierusalim, centrul istoriei mântuirii.

b În Evanghelia dupã sfântul Luca nu este clar dacã au intrat în nor numai Isus, Moise ºi Ilie sau ºi apostolii prezenþi pe munte.

Lc 9,44

165

A doua anunþare a morþii ºi învierii (Mt 17,22-23; Mc 9,30-32) În timp ce toþi se mirau pentru toate câte le fãcea, el le-a spus discipolilor sãi: 44 „Ascultaþi cu atenþiea cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”. 45 Însã ei nu înþelegeau cuvântul acesta, cãci era nelãmurit pentru ei, ca sã nu-l priceapã, ºi le era fricã sã-l întrebe despre cuvântul acesta.

4,15 9,22 Mc 4,13

Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Mc 9,33-37) 46 Le-a intrat însã în minteb întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus sã stea lângã el 48 ºi le-a spus: „Cine primeºte acest copil în numele meu pe mine mã primeºte. ªi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe cel care m-a trimis; cãci cel mai mic dintre voi toþi, acela este mare”.

=Lc 22,24

=Lc 10,16 Lc 22,26; 14,11

Puterea numelui lui Isus (Mc 9,38-40) 49

Atunci, Ioan i-a spus: „Învãþãtorule, am vãzut pe cineva care alunga diavoli în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu te urmeazã împreunã cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriþi, cãci cine nu este împotriva voastrã, este cu voi”.

Fap 3,16

IV. URCAREA SPRE IERUSALIM Refuzul samaritenilor 51

Când s-au împlinit zilele înãlþãrii sale, s-a îndreptat cu hotãrârec spre Ierusalim 52 ºi a trimis soli înaintea sa. ªi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca sã pregãteascã pentru el. 53 Însã nu l-au primit pentru cã se îndrepta spre Ierusalim. 54 Vãzând aceasta, discipolii Iacob ºi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei sã cerem ca focul sã coboare din cer ºi sã-i nimiceascã?”d. 55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrate. 56 ªi au mers într-un alt sat.

a

Lit.: puneþi-vã în urechi. S-ar mai putea traduce: s-a iscat o ceartã între ei, dar v. 47 scoate în evidenþã cã e vorba de o frãmântare interioarã. c Lit.: ºi-a întãrit faþa. Expresia scoate în evidenþã faptul cã Isus, pe deplin conºtient de destinul sãu ºi cu toatã hotãrârea, porneºte spre Ierusalim, voind b

Mt 19,1 Mc 10,1 Lc 2,38 22,8

2Rg 1,10

sã înfrunte toate evenimentele care vor urma. d Cea mai mare parte dintre manuscrise adaugã la sfârºitul versetului: aºa cum a fãcut Ilie? e O serie de manuscrise continuã: Voi nu ºtiþi ai cãrui duh sunteþi, pentru cã Fiul Omului n-a venit ca sã piardã %

Lc 9,57

166

Exigenþele urmãrii lui Isus (Mt 8,18-22) 57 În

14,26.33

1Rg 19,19-21

Fil 3,13

9,1-2

timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a rãspuns: „Vulpile au vizuini, pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde-ºi rezema capul”. 59 Altuia i-a spus: „Urmeazã-mã!” Acela a rãspuns: „Doamne, lasã-mã sã merg mai întâi sã-l îngrop pe tatãl meu”. 60 Dar el i-a spus: „Lasã morþii sã-ºi îngroape morþii lor, dar tu, mergi ºi vesteºte împãrãþia lui Dumnezeu!” 61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însã mai întâi lasã-mã sã-mi iau rãmas bun de la cei din casa mea”. 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug ºi priveºte înapoi nu este vrednic de împãrãþia lui Dumnezeu”. Misiunea celor ºaptezeci ºi doi de discipoli 1 Dupã

acestea, Domnul a ales alþi ºaptezeci ºi doia ºi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetãþile ºi locurile pe unde avea sã treacã el 2 ºi le-a spus: „Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi-l deci pe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori în seceriºul lui. 3 Mergeþi! Iatã, vã trimit ca pe niºte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu luaþi cu voi nici pungã, nici desagã, nici încãlþãminte ºi nu salutaþib pe nimeni pe drum. 5 În casa în care intraþi spuneþi mai întâi: «Pacec acestei case!» 6 ªi dacã se aflã acolo cineva vrednic de paced, pacea voastrã va rãmâne peste el. Dacã nu, se va întoarce la voi. 7 Rãmâneþi în casa aceea; mâncaþi ºi beþi ceea ce vor avea, cãci vrednic este lucrãtorul de plata sa. Nu vã mutaþi din casã în casã. 8 Când intraþi într-o cetate ºi vã primesc, mâncaþi ceea ce este pus

10

2 Mt 9,37-38

2 Mt 10,16 2 Mt 10,9-15 2 Mc 6,8-11 =Lc 9,3-5

1Tim 5,18

sufletele oamenilor, ci ca sã le mântuiascã. Este de preferat forma scurtã întrucât o gãsim în cele mai vechi manuscrise. a La fel ca în v. 17, multe manuscrise vorbesc de ºaptezeci de discipoli. Amândouã variantele se referã la numãrul naþiunilor pãgâne aºa cum se gãsesc în Gen 10: în textul ebraic 70 de naþiuni; în LXX ºaptezeci ºi douã. b Textul asemãnãtor din 2Rg 4,29 aratã cã interzicerea salutului este un mod obiºnuit de a recomanda unui trimis graba în executarea ordinului. c În contrast cu saluturile banale de pe stradã, discipolul are misiunea sã

anunþe pacea pe care o aduce mântuirea lui Isus. Luca face legãturã în mod constant între pace ºi mântuirea lui Dumnezeu. Aceastã caracteristicã a timpului lui Isus trebuie extinsã la toþi cei care acceptã împãrãþia lui Dumnezeu. La Luca, pacea este Isus însuºi. d Lit.: fiu al pãcii – expresie semitã, aici referindu-se la o persoanã deschisã ºi receptivã la mântuirea adusã de Isus. Pacea trebuie înþeleasã aici în sensul VT unde înseamnã plinãtate, desãvârºire ºi reprezintã bunãtatea totalã a lui Dumnezeu, prezenþa ºi activitatea lui salvificã.

Lc 10,9

167

înaintea voastrã, 9 vindecaþi bolnavii din ea ºi spuneþi-le: «Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape de voi». 10 Dar, dacã intraþi într-o cetate ºi nu vã primesc, ieºiþi în pieþele ei ºi spuneþi: 11 «Chiar ºi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastrã îl scuturãm împotriva voastrã. Dar sã ºtiþi aceasta: împãrãþia lui Dumnezeu este aproape». 12 Vã spun cã în ziua aceea va fi mai uºor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13 Vai þie, Corazina, vai þie, Betsaida!b Cãci dacã s-ar fi fãcut în Tir ºi Sidon minunile sãvârºite în voi, de mult s-ar fi convertit, îmbrãcându-se în sacc ºi punându-ºi cenuºã pe cap. 14 De aceea la judecatã va fi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decât pentru voi. 15 ªi tu, Cafarnaum, oare vei fi înãlþat pânã la cer? Pânã în iad te vei prãbuºi. 16 Cine vã ascultã pe voi pe mine mã ascultã. Cine vã dispreþuieºte pe voi pe mine mã dispreþuieºte, iar cine mã dispreþuieºte pe mine îl dispreþuieºte pe cel care m-a trimis”. 17 Întorcându-se cei ºaptezeci ºi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar ºi diavolii ni se supun în numele tãu”. 18 El le-a spus: „L-am vãzut pe Satana cãzând din cer ca un fulger. 19 Iatã, v-am dat puterea sã cãlcaþi peste ºerpi ºi scorpioni ºi peste toatã puterea duºmanului ºi nimic nu vã va vãtãma. 20 Totuºi, nu vã bucuraþi pentru aceasta, pentru cã vi se supun duhurile, ci bucuraþi-vã pentru cã numele voastre sunt scrise în ceruri”.

2 Mt 10,7 ºu Mt 3,2

2 Mt 11,21-24

Is 14,13-15

2 Mt 10,40 2 Mc 9,37 =Lc 9,48 2 In 13,20 1,14 Fap 3,16 Mt 8,29 In 12,31-32 Ap 12,9 Ps 91,13 Mc 16,18 Ap 20,12

Isus îl preamãreºte pe Tatãl (Mt 11,25-27; 13,16-17) 21 În ceasul acela a tresãltat de bucurie în Duhul Sfânt ºi a spus: „Te preamãresc pe tine, Tatã, Domn al cerului ºi al pãmântului pentru cã ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai descoperit celor micid. Da, Tatã, pentru cã aceasta a fost dorinþa ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatãl meu ºi nimeni nu ºtie cine este Fiul, decât Tatãl, nici cine este Tatãl, decât Fiul ºi acela cãruia Fiul vrea sã-i reveleze”.

a Cetate în Galileea, pe malul nordic al lacului Genezaret, la 4 km de Cafarnaum. Talmudul babilonian vorbeºte despre aceastã localitate numind-o Karzaym. Astãzi se gãsesc doar ruinele cetãþii. b În aramaicã = casa pescarului. Este localitatea de origine a apostolilor Petru, Andrei ºi Filip, situatã la nord-est de lacul Genezaret, aproape de locul de vãrsare a Iordanului în lac.

c Lit.: stând în sac ºi cenuºã. „Sacul” este o hainã fãcutã din pãr aspru de cãmilã, îmbrãcatã direct pe piele ºi strânsã la mijloc cu o cingãtoare (Gen 37,34; Is 20,2). Este purtat în semn de pocãinþã sau doliu. d Termenul grec folosit de Luca desemneazã copiii care n-au ajuns încã sã vorbeascã. 1Cor 3,1 foloseºte acelaºi termen pentru a-i indica pe creºtinii care n-au ajuns la maturitate.

1,14 4,1 8,10

Lc 10,23

168

23

Apoi, întorcându-se cãtre discipoli, le-a spus aparte: „Fericiþi ochii care vãd ceea ce vedeþi voi, 24 cãci vã spun: mulþi profeþi ºi regi au voit sã vadã ceea ce vedeþi voi, ºi n-au vãzut, ºi sã audã ceea ce auziþi voi, ºi n-au auzit”. Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Mc 12,28-34) 25

Dt 6,5

Lev 19,18 Lev 18,5

Iatã cã un învãþat al Legii s-a ridicat ca sã-l punã la încercare, spunând: „Învãþãtorule, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeºti?” 27 Acesta a rãspuns: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din toatã puterea ta ºi din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”. 28 El i-a spus: „Ai rãspuns bine, fã aceasta ºi vei trãi!” Caritatea samariteanului 29

2Cr 28,15

Acela însã, voind sã se justifice, i-a spus lui Isus: „ªi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihona ºi a cãzut în mâna tâlharilor care, dupã ce l-au dezbrãcat ºi l-au strivit în bãtaie, au plecat, lãsându-l pe jumãtate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, vãzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel ºi un levit, trecând prin locul acela, vãzându-l, a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean care cãlãtorea a venit lângã el ºi, vãzându-l, i s-a fãcut milã. 34 Apropiindu-se, i-a legat rãnile, turnând untdelemn ºi vin. Apoi, urcându-l pe animalul sãu de povarã ºi ducându-l la un han, i-a purtat de grijã. 35 În ziua urmãtoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului ºi i-a spus: «Îngrijeºte-te de el ºi ceea ce vei mai cheltui îþi voi da când mã voi întoarce». 36 Cine dintre aceºtia trei crezi cã este aproapele celui cãzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a rãspuns: „Cel care a avut milã de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi ºi fã ºi tu la fel!” Marta ºi Maria 38 Pe

8,35

1Cor 7,35 8,3

când mergeau, au intrat într-un sat. Acolo l-a primit în casa ei o femeie cu numele de Marta. 39 Aceasta avea o sorã numitã Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însã Marta era ocupatã cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-þi pasã cã sora mea m-a lãsat singurã sã servesc?

a Ierihon = oraºul palmierilor. Se aflã în Valea Iordanului, la 25 km est

de Ierusalim, la o diferenþã de nivel de peste 1.000 m.

Lc 10,41

169

Spune-i sã mã ajute!” 41 Domnul i-a rãspuns: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeºti ºi te frãmânþi, 42 însã un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bunã, care nu-i va fi luatã”.

Mt 6,33 In 6,27

Tatãl nostru (Mt 6,9-13) 1 Isus

se afla într-un loc oarecare ºi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii sãi i-a spus: „Doamne, învaþã-ne sã ne 11 rugãm aºa cum Ioan i-a învãþat pe discipolii lui”. Atunci le-a zis:

3,21

2

„Când vã rugaþi, spuneþi: Tatã, sfinþeascã-se numele tãu, vie împãrãþia ta. 3 Dã-ne nouã în fiecare zi pâinea cea de toate zilelea 4 ºi iartã-ne pãcatele noastre pentru cã ºi noi iertãm oricui ne greºeºte; ºi nu ne duce în ispitã”. Parabola prietenului insistent

18,1-8

5 Apoi le-a spus: „Dacã unul dintre voi are un prieten ºi merge la el la miezul nopþii ºi-i spune: «Prietene, împrumutã-mi trei pâini 6 pentru cã un prieten al meu a sosit la mine dintr-o cãlãtorie ºi nu am ce sã-i pun înainte», 7 dacã celãlalt dinãuntru îi rãspunde: «Nu mã deranja; uºa este deja închisã ºi copiii sunt cu mine în pat, nu pot sã mã scol sã-þi dau», 8 vã spun, chiar dacã nu se va scula sã-i dea pentru cã îi este prieten, pentru insistenþa lui se va scula ºi-i va da ceea ce-i trebuie.

Puterea rugãciunii (Mt 7,7-11) 9 De aceea ºi eu vã spun: Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi gãsi; bateþi ºi vi se va deschide. 10 Cãci oricine cere, primeºte; cine cautã, gãseºte; iar celui care bate, i se va deschide. 11 Care tatã dintre voi, dacã fiul îi cere un peºte, îi va da în loc de peºte un ºarpe, 12 sau dacã îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Aºadar, dacã voi, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”

a Termenul grec epiousion, care determinã pâinea, are înþeles neclar întrucât nu se întâlneºte nici în literatura greacã ºi nici în vorbirea obiºnuitã pânã

în sec. al V-lea d.C. A fost construit de evangheliºti ºi poate avea urmãtoarele sensuri: 1) care vine, de mâine; 2) necesar pentru subzistenþã; 3) de fiecare zi.

In 14,13-16

Lc 11,14

170

Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-30; Mc 3,22-27) 14

2 Mt 16,1 2 Mc 8,11 =Lc 11,29

Ex 8,15 Mt 12,28 Mt 8,29 Mt 4,17 Lc 17,21 Is 49,25; 53,12 2 Mt 12,30 Lc 9,50

Isus a scos un diavol ºi acesta era mut;a îndatã ce a ieºit diavolul, mutul a început sã vorbeascã, iar mulþimile se mirau. 15 Însã unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebulb, cãpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. 16 Alþii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. 17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împãrãþie dezbinatã în ea însãºi se ruineazã ºi se prãbuºeºte casã peste casã. 18 Deci, dacã Satana este dezbinat în el însuºi, cum va dura împãrãþia lui? Voi ziceþi cã eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacã eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecãtorii voºtri. 20 Însã, dacã eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împãrãþia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic, bine înarmat, îºi pãzeºte casa, averea lui este în siguranþã; 22 dar, dacã vine unul mai puternic decât el ºi îl învinge, îi ia armele în care se încredea ºi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine, este împotriva mea ºi cine nu adunã cu mine, risipeºte. Revenirea duhului necurat (Mt 12,43-45) 24

Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã apã cãutând odihnã. Negãsind-o, îºi zice: «Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit». 25 Venind, o gãseºte mãturatã ºi pusã în ordine. 26 Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmã a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”. Adevãrata fericire 4,15 Lc 8,21 Dt 30,14 In 13,17; 14,23 Iac 1,25 Ap 1,3

In 6,30-31

27 În timp ce spunea acestea, o femeie din mulþime ºi-a ridicat vocea ºi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat ºi pieptul la care ai supt!” 28 Dar el a zis: „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã!”

Semnul lui Iona (Mt 12,38-42) 29 Pe când mulþimea se îngrãmãdea în jurul lui, [Isus] a început sã le spunã: „Aceastã generaþie este o generaþie rea; cere un semn, dar

a Boala este atribuitã aici de evanghelist diavolului însuºi la fel ca în 13,11.16. b Este numele dat Satanei ºi poate sã aibã urmãtoarele semnificaþii: 1) „Stãpânul gunoaielor” dupã etimologia

ebraicã; 2) „Stãpânul muºtelor” dupã etimologia aramaicã; 3) „Stãpânul duºmãniei”. Termenul este o defãimare cacofonicã ºi polemicã a numelui zeitãþii pãgâne Baal-Zebub (2Rg 1,2) cinstitã de popoarele siro-feniciene.

Lc 11,30

171

nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Cãci aºa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aºa va fi Fiul Omului pentru aceastã generaþie. 31 Regina din Suda se va ridica la judecatã cu oamenii acestei generaþii ºi-i va condamna pentru cã ea a venit de la marginile pãmântului ca sã asculte înþelepciunea lui Solomon ºi, iatã, aici este unul mai mare decât Solomon. 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o vor condamna pentru cã ei s-au convertit la predica lui Iona ºi, iatã, aici este unul mai mare decât Iona.

1Rg 10,1-10

In 6,35 Iona 3

Lumina trupului (Mt 6,22-23) 33

Nimeni, dupã ce a aprins o candelã, nu o pune într-un loc ascuns sau sub obroc, ci pe un candelabru, pentru ca cei care intrã sã vadã lumina. 34 Candela trupului tãu este ochiul. Când ochiul tãu este limpede, tot trupul tãu este luminos, însã dacã ochiul tãu este rãu, trupul tãu este întunecos. 35 Vezi deci ca lumina care este în tine sã nu fie întuneric. 36 Aºadar, dacã trupul tãu este luminos în întregime, fãrã nici o parte întunecatã, va fi luminat totul, ca atunci când candela te lumineazã cu strãlucirea ei”. Denunþarea fariseilor ºi cãrturarilor (Mt 23,1-36; Mc 12,38-40; Lc 20,45-47) 37 Pe

când vorbea, un fariseu l-a invitat sã ia masa la el. El a intrat ºi s-a aºezat la masã. 38 Vãzându-l, fariseul s-a mirat cã nu s-a spãlat înainte de masã. 39 Atunci, Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curãþaþi exteriorul paharului ºi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteþi hrãpãreþi ºi rãutãcioºi. 40 Nebunilor! Oare cel care a fãcut exteriorul n-a fãcut ºi interiorul? 41 De aceea, daþi de pomanã cele din interior ºi, iatã, toate vor fi curate pentru voi. 42 Dar vai vouã, fariseilor, pentru cã daþi zeciuialã din mentã, din rutã ºi din toate ierburile, dar lãsaþi la o parte dreptatea ºi iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuia sã le faceþi, iar pe acelea sã nu le neglijaþi. 43 Vai vouã, fariseilor! Vã plac primul loc în sinagogi ºi saluturile în pieþe. 44 Vai vouã, pentru cã sunteþi ca mormintele care nu se vãd ºi oamenii calcã pe deasupra fãrã sã ºtie”b.

a Referinþã la regina din Sheba (1Rg 10,1-13). b În Talmud se spune: contactul cu un cadavru îl face pe un evreu sã devinã impur, o impuritate legalã extrem

7,36; 14,1 Mt 15,2 Mc 7,2.5 2 Mt 23,25-26 12,33 2 Mt 23,23

2 Mt 23,6-7 2 Mc 12,38-39 =Lc 20,46 2 Mt 23,27

de gravã, asemãnãtoare cu aceea când se atinge un lepros. Monumentul sau grãmada de pietre puse pe mormânt erau date cu var în ultima lunã a anului liturgic. Culoarea albã trebuia sã %

Lc 11,45

172

45

2 Mt 23,4 Mt 11,28 2 Mt 23,29-31

2 Mt 23,13

Unul dintre învãþaþii Legii i-a rãspuns: „Învãþãtorule, vorbind astfel, ne jigneºti ºi pe noi!” 46 El i-a zis: „Vai ºi vouã, învãþaþi ai Legii, pentru cã îi încãrcaþi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici mãcar cu un deget nu atingeþi aceste poveri. 47 Vai vouã, pentru cã ridicaþi monumente profeþilor pe care i-au ucis pãrinþii voºtri. 48 Astfel, sunteþi martori ºi consimþiþi la faptele pãrinþilor voºtri, pentru cã ei i-au ucis, iar voi le zidiþi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înþelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeþi ºi apostoli, dar vor fi uciºi ºi persecutaþi de ei, 50 ca sã se cearã cont acestei generaþii de sângele tuturor profeþilor vãrsat de la crearea lumii, 51 de la sângele lui Abel pânã la sângele lui Zahariaa, ucis între altar ºi sanctuar. Da, vã spun, se va cere cont de la generaþia aceasta. 52 Vai vouã, învãþaþi ai Legii, care aþi luat cheia cunoaºterii! Voi nu aþi intrat, iar pe cei care voiau sã intre i-aþi împiedicat”. 53 Dupã ce a ieºit de acolo, cãrturarii ºi fariseii au început sã i se împotriveascã cu înverºunare ºi sã-l constrângã sã vorbeascã despre multe lucruri, 54 întinzându-i curse ca sã prindã ceva din gura lui. Mãrturisirea curajoasã a Fiului Omului (Mt 10,26-33) 1

2 Mt 16,6.12 2 Mc 8,15 2 Mt 10,26-27 2 Mc 4,22 =Lc 8,17

In 15,15

Iac 4,12 Mt 3,12; 18,9

În timp ce mulþimea se aduna cu miile, încât se cãlcau în picioare unii pe alþii, el a început sã vorbeascã mai întâi dis12 cipolilor: „Feriþi-vã de aluatul fariseilor care este fãþãrnicia, cãci nu 2

este nimic ascuns care nu va fi descoperit ºi nici secret care nu va fi cunoscut. 3 Prin urmare, ceea ce aþi spus în întuneric se va auzi la luminã ºi ceea ce aþi ºoptit la ureche în camera de tainã va fi spus în gura mare de pe acoperiºuri. 4 Vouã, prietenilor mei, vã spun: nu vã temeþi de cei care ucid trupul ºi dupã aceea nu mai pot face nimic. 5 Vã voi arãta însã de cine sã vã temeþi: temeþi-vã de acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în Gheenã; da, vã spun, de acesta sã vã temeþi. 6 Nu se vând oare cinci vrãbiib pe doi bani?c ªi nici una dintre ele nu este

indice: „Nu vã apropiaþi!” Mormântul nesemnalizat expunea în mod sigur la impuritate, cu atât mai mult cu cât la evrei existau cimitire propriu-zise numai pentru strãinii ºi sãracii care nu-ºi puteau permite sã cumpere un mormânt. Mormintele puteau fi plasate oriunde, cu condiþia sã fie la o distanþã de 25 m de un centru locuit. a Moartea violentã a lui Abel ºi a lui Zaharia reprezintã totalitatea crimelor

sãvârºite în istoria poporului ales. Numele lor sunt menþionate la începutul (Gen 4,8) ºi la sfârºitul (2Cr 24,20) arcului de timp descris de textul ebraic al VT. b Legea lui Moise le permitea evreilor sã mãnânce carne de vrabie. Ea constituia o mâncare ieftinã ºi obiºnuitã pentru oamenii sãraci din Palestina în timpul lui Isus. c Lit.: assarion. Este o monedã romanã de bronz valorând 1/16 dintr-un dinar.

Lc 12,7

173

uitatã înaintea lui Dumnezeu. 7 Vouã însã, chiar ºi firele de pãr de pe cap vã sunt numãrate. Nu vã temeþi! Voi valoraþi mai mult decât multe vrãbii. 8 Vã zic dar, oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oamenilor, ºi Fiul Omului va da mãrturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însã cine mã va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 ªi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vã vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanþilor ºi autoritãþilor, nu vã îngrijoraþi cum sau ce veþi rãspunde sau ce veþi spune, 12 cãci Duhul Sfânt vã va învãþa în acel ceas ce trebuie sã spuneþi”.

Mt 10,32

2 Mc 8,38 =Lc 9,26 2 Mc 3,29 2 Mt 10,17-20 2 Mc 13,11 =Lc 21,12-15 In 14,26

Parabola bogatului necugetat 13 Atunci,

unul din mulþime a spus: „Învãþãtorule, spune-i fratelui meu sã împartã moºtenirea cu mine”. 14 Dar el i-a rãspuns: „Omule, cine m-a pus judecãtor sau împãrþitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis: „Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de orice lãcomie; deoarece chiar ºi atunci când cineva este bogat, viaþa lui nu constã în ceea ce are”. 16 ªi le-a spus o parabolã: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltã îmbelºugatã 17 ºi se gândea în sine: «Ce mã fac pentru cã nu am unde sã-mi adun recolta?» 18 Apoi ºi-a zis: «Voi face astfel: voi dãrâma hambarele ºi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul ºi toate bunurile mele 19 ºi voi spune sufletului meu: Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulþi ani. Odihneºte-te, mãnâncã, bea ºi desfãteazã-te!» 20 Însã Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta þi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregãtit ale cui vor fi?» 21 Aºa se întâmplã cu acela care adunã comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”a. Încrederea în Providenþã (Mt 6,25-34.19-21) 22

Apoi a spus discipolilor: „De aceea vã spun: nu vã îngrijoraþi pentru viaþã: ce veþi mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vã veþi îmbrãca. 23 Pentru cã viaþa este mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrãcãmintea. 24 Observaþi corbii: nu seamãnã, nici nu secerã, nu au nici cãmarã, nici hambar, dar Dumnezeu îi hrãneºte. Cu cât mai mult valoraþi voi decât pãsãrile! 25 Cine dintre voi, oricât

a Câteva manuscrise omit v. 21 pe când altele adaugã, probabil influenþate de Lc 8,8 ºi Mt 11,15: dupã ce a

spus acestea a strigat: cine are urechi de auzit, sã asculte!

Iac 4,13-15 Prov 27,1 Sir 11,19 1Cor 15,32 Qoh 2,17-23; 5,17–6,2 Mt 6,19-21 Ap 3,17-18

Lc 12,26

In 10; 21,15-17 Fap 4,34 Prov 13,7 2 Mt 6,20-21

174

s-ar strãdui, poate sã adauge câtuºi de puþina la durata vieþii sale? 26 Deci, dacã nici cel mai mic lucru nu-l puteþi face, de ce vã îngrijoraþi pentru celelalte? 27 Observaþi cum cresc crinii: nici nu trudesc ºi nici nu þes. Totuºi, vã spun cã nici Solomon, în toatã mãreþia lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre aceºtia. 28 Aºadar, dacã Dumnezeu îmbracã astfel iarba, care astãzi este pe câmp ºi mâine se aruncã în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puþinã credinþã! 29 Nu cãutaþi nici voi ce sã mâncaþi sau ce sã beþi ºi nici nu vã frãmântaþi. 30 Toate acestea le cautã pãgânii din lume; Tatãl vostru însã ºtie cã aveþi nevoie de acestea. 31 Cãutaþi mai degrabã împãrãþia lui ºi acestea vi se vor adãuga. 32 Nu te teme, turmã micã, pentru cã i-a plãcut Tatãlui vostru sã vã dea împãrãþia. 33 Vindeþi ceea ce aveþi ºi daþi de pomanã; faceþi-vã pungi care nu se învechesc, comoarã nepieritoare în ceruri, unde hoþul nu se apropie, nici molia nu o roade. 34 Cãci unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima voastrã. Îndemn la veghere (Mt 24,45-51)

1Pt 1,13 Ef 6,14 Mt 25,1-13

22,27 In 13,4-5 2 Mc 13,35 2 Mt 24,43-44

35 Sã

fie mijlocul vostru încins ºi luminile aprinse, 36 iar voi fiþi asemenea oamenilor care-ºi aºteaptã stãpânul sã se întoarcã de la nuntã ca sã-i deschidã de îndatã ce vine ºi bate la uºã. 37 Fericiþi acei servitori pe care stãpânul îi gãseºte veghind atunci când se întoarce! Adevãr vã spun, se va încinge, îi va aºeza la masã ºi, venind, îi va servi. 38 Fie cã va veni la miezul nopþii, fie cã va veni spre dimineaþãb ºi-i va gãsi astfel, fericiþi vor fi! 39 Sã ºtiþi aceasta: dacã stãpânul casei ar ºti ora la care vine hoþulc, nu ar lãsa sã i se spargã casa. 40 Fiþi ºi voi pregãtiþi pentru cã Fiul Omului va veni la ora la care nu vã aºteptaþi”. Parabola servitorului fidel (Mt 24,45-51)

Mt 21,19

1Cor 4,1 ºu

41

Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toþi?” 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios ºi înþelept pe care stãpânul îl pune peste servitorii sãi ca sã le dea porþia de hranã la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorul acela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfel atunci când se va întoarce! a Lit.: sã adauge un cot. „Cotul” este o unitate de mãsurã pentru lungime (45 cm), dar în limba greacã se foloseºte ºi pentru aprecierea unei perioade de timp (Ps 39,6). b Lit.: fie cã va veni la a doua, fie la a treia strajã. Este o referinþã la obiceiul

roman de a împãrþi noaptea (de la 6 seara pânã la 6 dimineaþa) în patru perioade egale (6-9; 9-12; 12-3; 3-6), când erau schimbaþi soldaþii pentru pazã. c Unele manuscrise adaugã: ar veghea.

Lc 12,44

175 44

Adevãrat vã spun cã îl va pune peste toate bunurile sale. 45 Dar dacã acel servitor spune în inima lui: «Stãpânul meu întârzie sã vinã» ºi începe sã-i loveascã pe servitori ºi servitoare, sã mãnânce, sã bea ºi sã se îmbete, 46 stãpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aºteaptã ºi la ora pe care nu o ºtie, îl va pedepsi asprua ºi îi va face parte printre cei necredincioºi. 47 Acel slujitor care cunoaºte voinþa stãpânului sãu, dar nu a pregãtit ºi nu a fãcut dupã voinþa lui, va primi multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a fãcut lucruri care meritã lovituri, va primi puþine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinþat mult, i se va cere ºi mai mult. Enigma misiunii lui Isus (Mt 10,34-36.38) 49 Foc am venit sã arunc pe pãmânt ºi ce altceva vreau decât sã se aprindã! 50 Trebuie sã fiu botezat cu un botez ºi cât sunt de îngrijorat pânã se va împlini! 51 Credeþi cã am venit sã aduc pace pe pãmânt? Nicidecum, vã spun, ci dezbinare. 52 Cãci de acum înainte cinci dintr-o casã vor fi dezbinaþi: trei împotriva a doi ºi doi împotriva a trei. 53 Vor fi dezbinaþi tatãl împotriva fiului ºi fiul împotriva tatãlui; mama împotriva fiicei ºi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ºi nora împotriva soacrei”.

Mt 3,11 Mc 10,38 Lc 9,22

2,34

Mih 7,6

Semnele timpurilor (Mt 16,2-3) 54

Apoi a spus mulþimilor: „Când vedeþi cã un nor se ridicã de la apus, spuneþi cã vine ploaia, ºi aºa este. 55 Iar când bate vântul dinspre miazãzi, spuneþi cã va fi cald, ºi aºa este. 56 Ipocriþilor, aspectul pãmântului ºi al cerului ºtiþi sã-l interpretaþi; dar de ce nu ºtiþi sã interpretaþi timpul de faþã? Despre iertare (Mt 5,25-26) 57

De ce, aºadar, nu judecaþi voi înºivã ceea ce este drept? 58 Când mergi cu duºmanul tãu la tribunalb, strãduieºte-te pe drum sã scapi de el, ca nu cumva sã te târascã în faþa judecãtorului, iar judecãtorul sã te predea executorului ºi executorul sã te arunce în închisoare. 59 Îþi spun, nu vei ieºi de acolo pânã ce nu vei fi plãtit ºi ultimul bãnuþ”c.

a b

Lit.: îl va tãia în douã. Lit.: la magistrat.

c Lit.: lepton; este o monedã greacã, valorând 1/128 dintr-un dinar.

Mt 5,25-26

Lc 13,1

176

Chemarea la convertire 1 În

In 9,3

acelaºi timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al cãror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El 13 le-a rãspuns: „Credeþi voi cã aceºti galileeni au fost mai pãcãtoºi de-

In 8,24

cât toþi ceilalþi galileeni pentru cã au suferit aceasta? 3 Vã spun, nicidecum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel. 4 Sau credeþi cã cei optsprezece peste care a cãzut turnul din Siloea ºi i-a ucis erau mai vinovaþi decât toþi ceilalþi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vã spun, nicidecum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel”.

2

Parabola smochinului neroditor Mt 21,19 ºu

6,6-11 14,1-6

6 Apoi

le-a spus aceastã parabolã: „Un om a plantat un smochin în via sa ºi a venit sã caute fructe în el, dar nu a gãsit 7 ºi i-a spus viticultorului: «Iatã, sunt trei ani de când vin sã caut fructe în smochinul acesta, dar nu gãsesc. Aºadar, taie-l! De ce sã mai secãtuiascã pãmântul?» 8 Acesta i-a rãspuns: «Stãpâne, mai lasã-l ºi anul acesta pentru ca sã-l sap de jur împrejur ºi sã-i pun gunoi. 9 Poate va face fructe la anul. Dacã nu, îl vei tãia»”. Vindecarea unei femei în zi de sâmbãtã 10 Într-o

Mt 8,29

4,40 2,20

Mt 12,11 Lc 14,5 Mt 8,29

1,14 4,15

zi de sâmbãtã, învãþa în sinagogã. 11 Era acolo o femeie infirmã de optsprezece ani:b era adusã de spate ºi nu putea deloc sã se îndrepte. 12 Vãzând-o, Isus a chemat-o ºi i-a zis: „Femeie, eºti eliberatã de neputinþa ta”. 13 Apoi ºi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndatã ºi-l preamãrea pe Dumnezeu. 14 Dar conducãtorul sinagogii, revoltat cã Isus vindecase sâmbãta, a spus mulþimii: „ªase zile sunt în care trebuie sã se lucreze; în acestea veniþi deci sã fiþi vindecaþi, nu în zi de sâmbãtã!” 15 Atunci, Domnul i-a rãspuns: „Ipocriþilor! Nu-ºi dezleagã fiecare dintre voi boul ºi mãgarul de la iesle ºi-l duce la adãpat în zi de sâmbãtã? 16 ªi aceastã fiicã a lui Abraham, care era legatã de Satana de optsprezece ani, nu trebuia sã fie dezlegatã în zi de sâmbãtã?” 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toþi adversarii lui au fost ruºinaþi, iar tot poporul se bucura de toate faptele mãreþe care erau fãcute de el.

a

Este numele cartierului din partea de sud-est a Ierusalimului, aproape de piscina cu acelaºi nume. Nu existã nici o posibilitate de identificare a acestui turn.

b

Lit.: care de optsprezece ani avea un duh de infirmitate.

Lc 13,18

177 Parabola grãuntelui de muºtar. Parabola plãmadei (Mt 13,31-33; Mc 4,30-32) 18 Apoi

a spus: „Cu ce este asemãnãtoare împãrãþia lui Dumnezeu ºi cu ce o voi compara? 19 Este asemãnãtoare cu un grãunte de muºtara pe care un om îl ia ºi îl seamãnã în grãdina lui; acesta creºte ºi devine copac, iar pãsãrile cerului îºi fac cuiburi între ramurile lui”. 20 ªi a mai spus: „Cu ce voi asemãna împãrãþia lui Dumnezeu? 21 Este asemenea cu plãmada pe care o ia o femeie ºi o ascunde în trei mãsuri de fãinã pânã când dospeºte totul”.

Dan 4,9.18 Ez 17,23 2 Mt 13,33

Cine va intra în împãrãþie? (Mt 7,13-14.21-23) 22

Urmându-ºi drumul cãtre Ierusalim, trecea prin cetãþi ºi sate învãþând. 23 Odatã a spus cineva: „Doamne, sunt puþini cei mântuiþi?” El le-a spus: 24 „Strãduiþi-vã sã intraþi pe poarta cea strâmtã, cãci vã spun, mulþi vor cãuta sã intre ºi nu vor putea. 25 Dupã ce stãpânul casei se va scula ºi va închide poarta, stând afarã, veþi începe sã bateþi la poartã, spunând: «Stãpâne, deschide-ne!», dar el vã va rãspunde: «Nu ºtiu de unde sunteþi». 26 Atunci veþi începe sã spuneþi: «Noi am mâncat ºi am bãut împreunã cu tine, iar tu ai învãþat prin pieþele noastre». 27 Însã el va spune: «Nu ºtiu de unde sunteþi; plecaþi de la mine voi toþi, rãufãcãtorilor!» 28 Acolo va fi plânset ºi scrâºnire de dinþi când îi veþi vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob ºi pe toþi profeþii în împãrãþia lui Dumnezeu; voi însã veþi fi alungaþi afarã. 29 ªi vor veni de la rãsãrit ºi de la apus, de la miazãnoapte ºi de la miazãzi ºi vor fi aºezaþi la masã în împãrãþia lui Dumnezeu. 30 ªi iatã, unii dintre cei din urmã vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii”.

9,51+ 2,38

2 Mt 25,10-12

Ps 6,9 2 Mt 8,12

2 Mt 19,30; 20,16 2 Mc 10,31

Perfidia lui Irod 31 În acelaºi ceas, au venit unii dintre farisei, spunându-i: „Ieºi ºi pleacã de aici pentru cã Irod vrea sã te omoare”. 32 Dar el le-a spus: „Mergeþi ºi spuneþi acelui vulpoi: Iatã, eu alung diavoli ºi sãvârºesc vindecãri astãzi ºi mâine, iar a treia zi voi fi sfârºit. 33 Dar trebuie ca astãzi ºi mâine ºi ziua urmãtoare sã merg pentru cã nu se poate ca un profet sã moarã în afara Ierusalimului.

a Spre deosebire de muºtarul alimentar cunoscut în mod obiºnuit la noi Sinapis alba, muºtarul descris în parabolã este Brassica nigra, care avea sãmânþa cea mai micã cunoscutã pe timpul lui Isus (cu diametrul de 1 mm

ºi greutatea de 1 mg), între plantele cultivate. Unii cãlãtori povestesc cã au trecut în Palestina prin lanuri de muºtar unde plantele erau mai înalte decât omul, iar tulpina de grosimea braþului unui om.

Mt 16,14 Lc 2,38

Lc 13,34

178

Isus plânge asupra Ierusalimului (Mt 23,37-39) 34 Ierusalime,

Lc 19,41-44 Mt 23,39 Ps 118,26

6,6-11 13,10-17 7,36; 11,37

Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine, de câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-aþi voit. 35 Iatã, casa voastrã va fi pãrãsitã. ªi vã spun: nu mã veþi mai vedea pânã când veþi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!” Vindecarea bolnavului de hidropizie 1

Într-o sâmbãtã, a intrat în casa unuia dintre conducãtorii fariseilor ca sã ia masa, iar ei îl urmãreau. ªi iatã, era în faþa lui 14 un bolnav de hidropizie. Atunci, Isus a spus învãþaþilor Legii ºi fari2

3

Mc 3,4 Mt 8,3 2 Mt 12,11 Lc 13,15

seilor: „Este permis sau nu sã vindeci sâmbãta?” 4 Dar ei tãceau. Atunci luându-l, l-a vindecat ºi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacã-i cade fiul sau boul în fântânãa, nu-l scoate îndatã în zi de sâmbãtã?” 6 Ei n-au putut sã-i rãspundã la aceasta. Parabola despre primele locuri

Prov 25,6-7

2 Mt 23,12 =Lc 18,14

7 Vãzând cum îºi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaþi aceastã parabolã: 8 „Când eºti invitat de cineva la nuntã, nu ocupa locul de onoare pentru cã ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine 9 ºi, venind cel care te-a chemat ºi pe tine ºi pe el, îþi va spune: «Dã locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruºine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivã, când eºti invitat, mergi ºi aºazã-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat sã-þi spunã: «Prietene, urcã mai sus», ºi acolo vei avea cinste în faþa tuturor celor care sunt la masã cu tine. 11 Cãci oricine se înalþã pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileºte, va fi înãlþat”.

Alegerea invitaþilor 12 Iar

12,33 6,35

celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau o cinã, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraþi, nici rudele, nici vecinii bogaþi, ca nu cumva sã te invite ºi ei la rândul lor ºi asta sã-þi fie rãsplata. 13 Dimpotrivã, când dai un ospãþ, invitã-i pe cei sãraci, infirmi, ºchiopi, orbi 14 ºi vei fi fericit, pentru cã ei nu pot sã te rãsplãteascã, dar vei fi rãsplãtit la învierea celor drepþi”.

a În Palestina, fântânile erau destul de largi, încât puteau intra oamenii pentru a se ascunde (2Sam 17,18-19). Gura fântânii era acoperitã pentru a

pãstra apa curatã ºi pentru a evita ca persoanele sau animalele sã cadã în ea. Apa era scoasã cu urcioare mari (In 4,11).

Lc 14,15

179 Parabola invitaþilor la cinã (Mt 22,2-11) 15 Când

a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masã, i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masãa în împãrãþia lui Dumnezeu!” 16 Dar el i-a zis: „Un om a dat o cinã mare ºi i-a invitat pe mulþi, 17 iar la ora cinei l-a trimis pe servitorul sãu sã spunã celor pe care îi invitase: «Veniþi, deja este gata!» 18 Dar, unul dupã altul, au început toþi sã se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpãrat un ogor ºi trebuie sã merg sã-l vãd. Te rog, primeºte scuzele mele!» 19 Un altul a spus: «Am cumpãrat cinci perechi de boi ºi merg sã-i încerc. Te rog, primeºte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am însurat ºi nu pot sã vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stãpânului sãu. Atunci, stãpânul casei s-a înfuriat ºi i-a spus servitorului: «Mergi îndatã prin pieþele ºi pe strãzile cetãþii ºi adu-i aici pe sãraci, pe infirmi, pe orbi ºi pe ºchiopi». 22 Servitorul i-a spus: «Stãpâne, s-a fãcut ce ai poruncit ºi încã mai este loc». 23 Atunci, stãpânul i-a zis servitorului: «Ieºi pe drumuri ºi cãrãrib ºi constrânge-i sã intre pentru ca sã mi se umple casa. 24 Cãci vã spun cã nici unul dintre oamenii care fuseserã chemaþi nu va gusta din cina mea»”.

Mt 8,11 Mt 10,37-38

Urmarea lui Isus (Mt 10,37-38) 25

Multã lume mergea dupã Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: „Dacã cineva vine la mine ºi nu-ºi urãºtec tatãl, mama, femeia, copiii, fraþii ºi surorile, ba chiar propria sa viaþã, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-ºi poartã crucea ºi nu vine dupã mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevãr, cine dintre voi, voind sã construiascã un turn, nu stã mai întâi sã calculeze cheltuiala, dacã are cu ce sã-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia ºi nereuºind sã-l termine, toþi cei care-l vãd sã înceapã a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început sã construiascã, dar nu poate sã termine». 31 Sau care rege, pornind la rãzboi împotriva altui rege, nu stã mai întâi sã se sfãtuiascã dacã este în stare cu zece mii sã înfrunte pe cel 26

a

Lit.: care va mânca pâinea. Lit.: îngrãditurã cu gard viu. Viile, grãdinile ºi lanurile celor bogaþi erau înconjurate cu garduri vii, de-a lungul cãrora stãteau la umbrã vagabonzi ºi cerºetori. c Expresia este folositã de Isus pentru a sublinia caracterul ataºamentului pe care-l cere de la discipoli. Alegerea pe care trebuie s-o facã discipolul b

este aceea dintre afecþiunea naturalã pentru familie ºi ataºamentul faþã de Isus. În multe cazuri acestea nu sunt incompatibile, iar ura împotriva propriei familii, în ea însãºi, este monstruoasã, însã cel care-l urmeazã pe Cristos trebuie sã fie pregãtit, dacã este necesar, sã acþioneze împotriva a ceea ce are mai drag ca ºi cum i-ar fi obiect al urii.

Mt 19,29; 16,24 2 Mc 8,34 =Lc 9,23 In 12,26

Lc 14,32

12,33

2 Mt 5,13 2 Mc 9,50

180

care vine împotriva lui cu douãzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celãlalt este încã departe, trimite solie ca sã cearã pacea. 33 Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunþã la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu. 34 Sarea este bunã; dar dacã ºi sarea îºi pierde gustul, cum ºi-l va mai recãpãta? 35 Nu mai este bunã nici pentru pãmânt, nici pentru gunoi: se aruncã afarã. Cine are urechi pentru a asculta sã asculte!” Parabola oii regãsite (Mt 18,12-14)

Ex 34,6 Os 2,21; 11,8-9 Lc 6,36 Mt 9,10-13 2 Mt 18,12-14 Ez 34,1 Ez 34,4.16

19,10

1,14

1 Toþi

vameºii ºi pãcãtoºii se apropiau de el ca sã-l asculte. 2 Fariseii ºi cãrturarii însã murmurau spunând: „Acesta îi primeºte pe pãcãtoºi ºi mãnâncã cu ei”. 3 Atunci le-a spus aceastã parabolã: 4 „Cine dintre voi, având o sutã de oi ºi pierzând una dintre ele, nu le lasã pe cele nouãzeci ºi nouã în pustiu ºi umblã dupã cea pierdutã pânã când o gãseºte? 5 Iar când o gãseºte, o pune pe umerii sãi bucurându-se 6 ºi, venind acasã, îi cheamã pe prieteni ºi pe vecini spunându-le: «Bucuraþi-vã împreunã cu mine pentru cã mi-am gãsit oaia pierdutã!» 7 Vã spun cã tot aºa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un pãcãtos care se converteºte, decât pentru nouãzeci ºi nouã de drepþi care nu au nevoie de convertire.

15

Parabola drahmei regãsite 8 Sau

care femeie, având zece drahmea, dacã pierde una dintre ele, nu aprinde lumina ºi mãturã casa ºi cautã cu grijã pânã o gãseºte? 9 Iar când o gãseºte, îºi cheamã prietenele ºi vecinele spunându-le: «Bucuraþi-vã împreunã cu mine pentru cã am gãsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aºa, vã spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un pãcãtos care se converteºte”. Parabola tatãlui îndurãtor. Fiul risipitor 11 Apoi

le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânãr dintre ei i-a spus tatãlui: «Tatã, dã-mi partea de avere ce mi se cuvine»b. Iar el le-a împãrþit averea. 13 ªi, nu dupã multe zile, fiul cel mai tânãr ºi-a adunat toate ºi a plecat de acasã într-o þarã îndepãrtatã. Acolo ºi-a risipit averea într-o viaþã de desfrâu. 14 Dupã ce a cheltuit toate, a

a Drahma este o monedã de argint echivalând cu un dinar.

b Dupã legea ebraicã (Dt 21,17), primului nãscut i se cuvenea o porþie dublã faþã de ceilalþi fii.

Lc 15,15

181

venit o mare foamete în þara aceea, iar el a început sã ducã lipsã. 15 Atunci s-a dus ºi s-a aciuat la unul dintre cetãþenii acelei þãri care l-a trimis la câmp sã pãzeascã porcii. 16 ªi ar fi dorit sã se sature cu roºcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dãdea. 17 Atunci, venindu-ºi în fire, a spus: «Câþi zilieri ai tatãlui meu au pâine din belºug, iar eu mor aici de foame! 18 Mã voi ridica, mã voi duce la tatãl meu ºi-i voi spune: «Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu. Ia-mã ca pe un zilier al tãu». 20 Într-adevãr, s-a ridicat ºi a mers la tatãl sãu. Pe când era încã departe, tatãl l-a vãzut, i s-a fãcut milã ºi, alergând, l-a îmbrãþiºata ºi l-a sãrutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta; nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu»b. 22 Însã tatãl a spus cãtre servitorii sãi: «Aduceþi repede haina cea dintâi ºi îmbrãcaþi-l! Daþi-i un inel în deget ºi încãlþãminte în picioare. 23 Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l: sã mâncãm ºi sã ne bucurãm, 24 cãci acest fiu al meu era mort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit». ªi au început sã sãrbãtoreascã. 25 Însã fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit ºi s-a apropiat de casã, a auzit cântece ºi jocuri. 26 Atunci a chemat pe unul dintre servitori ºi l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tãu a venit, iar tatãl tãu, pentru cã l-a recãpãtat sãnãtos, a tãiat viþelul cel îngrãºat». 28 Dar el s-a mâniat ºi nu voia sã intre. Însã tatãl sãu a ieºit ºi-l ruga stãruitor. 29 El i-a rãspuns tatãlui sãu: «Iatã, de atâþia ani te slujesc ºi niciodatã n-am cãlcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodatã mãcar un ied ca sã mã distrez cu prietenii mei. 30 Însã, când a venit acest fiu al tãu care ºi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tãiat pentru el viþelul cel îngrãºat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eºti cu mine totdeauna ºi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia sã sãrbãtorim ºi sã ne bucurãm pentru cã acest frate al tãu era mort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit!»” Parabola administratorului necinstit 1

ªi le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunþat cã i-ar risipi averea. El 16 l-a chemat ºi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dã cont de administraþia 2

ta, cãci de acum nu mai poþi fi administrator». 3 Atunci administratorul ºi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru cã stãpânul îmi ia administraþia? Sã sap, nu pot; sã cerºesc, mi-e ruºine. 4 ªtiu ce voi face pentru

a Lit.: a cãzut pe gâtul lui. Este o referinþã la ritualul întâmpinãrii unui oaspete.

b Unele manuscrise adaugã, sub influenþa v. 19: ia-mã ca pe un zilier al tãu.

Is 55,7 Ier 3,12 ºu Is 49,14-16 Ier 31,20

Zah 3,4

In 17,10 1,14

Lc 16,5

In 8,12 12,33; 6,24 Tob 4,9-10 2 Mt 25,21 =Lc 19,17

2 Mt 6,24

182

ca oamenii sã mã primeascã în casele lor atunci când voi fi dat afarã din administraþie». 5 ªi, chemându-i pe debitorii stãpânului sãu, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eºti dator stãpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sutã de mãsuria de untdelemn». El i-a rãspuns: «Ia-þi chitanþa, aºazã-te repede ºi scrie cincizeci». 7 Dupã aceea, i-a spus altuia: «Tu, cât datorezi?» Acesta a rãspuns: «O sutã de mãsurib de grâu». El i-a spus: «Ia-þi chitanþa ºi scrie optzeci». 8 Stãpânul l-a lãudat pe administratorul necinstit pentru cã a lucrat cu înþelepciune; pentru cã fiii veacului acestuia, în generaþia din care fac parte, sunt mai înþelepþi decât fiii luminii. 9 Iar eu vã spun: Faceþi-vã prieteni din mamonac nedreaptã, pentru ca ei sã vã primeascã în corturile veºnice atunci când veþi duce lipsã. 10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios ºi în cele mai mari. ªi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit ºi în cele mai mari. 11 Deci, dacã voi nu aþi fost credincioºi cu mamona nedreaptã, cine vã va încredinþa adevãrata bogãþie? 12 ªi dacã nu aþi fost credincioºi cu avuþia strãinã, cine v-o va da pe a voastrã? 13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stãpâni; cãci sau îl va urî pe unul ºi-l va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul, iar pe celãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamonei”. Legea ºi împãrãþia (Mt 11,12-13)

Mt 6,1; 23,28 Lc 18,9 Ier 11,20 2 Mt 11,12-13 2 Mt 5,18

2 Mt 5,32; 19,9

14 Auzeau toate acestea ºi fariseii, iubitori de bogãþie, ºi îºi bãteau joc de el. 15 Dar el le-a spus: „Voi sunteþi cei care vã arãtaþi drepþi înaintea oamenilor, însã Dumnezeu cunoaºte inimile voastre; cãci ceea ce este preþios pentru oameni este respingãtor înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea ºi Profeþii au fost pânã la Ioan; de atunci se vesteºte împãrãþia lui Dumnezeu ºi fiecare se luptã sã intre în ea. 17 Mai uºor este ca cerul ºi pãmântul sã piarã decât sã cadã o singurã virgulã din Lege. 18 Oricine îºi lasã soþia ºi se însoarã cu alta comite adulter; iar cine se însoarã cu una lãsatã de bãrbat comite adulterd.

a Lit.: batos. Este o unitate de mãsurã pentru lichide de aproximativ 40 l. b Lit.: koros. Este o unitate de mãsurã pentru cereale conþinând aproximativ 450 kg. c Mamona este un cuvânt de origine aramaicã ce nu apare în textul ebraic al VT, dar este menþionat în manuscrisele de la Qumran, în Targum ºi

Talmud ºi se referã la banii câºtigaþi în mod necinstit sau cheltuiþi cu intenþie rea. d Afirmaþia înseamnã clar ºi fãrã echivoc cã despãrþirea celor cãsãtoriþi poate fi acceptatã într-un caz extrem, dar nu existã posibilitatea încheierii unei noi cãsãtorii. Înlocuirea unui soþ cu un altul înseamnã adulter.

Lc 16,19

183 Parabola bogatului ºi a lui Lazãr 19 Era

un om bogat care se îmbrãca în purpurã ºi mãtãsuri finea ºi petrecea în fiecare zi cu mare fast, 20 iar la poarta lui zãcea un sãrac cu numele de Lazãr, plin de bube. 21 El ar fi dorit sã-ºi astâmpere foamea cu ceea ce cãdea de pe masa bogatului. Mai mult, veneau ºi câinii sã-i lingã bubele. 22 A murit sãracul ºi a fost dus de îngeri în sânul lui Abrahamb. A murit ºi bogatul ºi a fost înmormântat. 23 Pe când se chinuia în iad, ºi-a ridicat ochii ºi l-a vãzut pe Abraham ºi pe Lazãr în sânul lui 24 ºi a strigat: «Pãrinte Abraham, îndurã-te de mine ºi trimite-l pe Lazãr ca sã-ºi înmoaie vârful degetului în apã ºi sã-mi rãcoreascã limba, cãci sufãr cumplit în flãcãrile acestea». 25 Însã Abraham i-a spus: «Fiule, adu-þi aminte cã ai primit cele bune în timpul vieþii, iar Lazãr, cele rele; acum însã el este aici fericit, tu însã suferi. 26 ªi, pe lângã toate acestea, între noi ºi voi este o mare prãpastie, încât cei care ar vrea sã treacã de aici la voi sã nu poatã ºi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, pãrinte, sã-l trimiþi în casa tatãlui meu, 28 cãci am cinci fraþi, ca sã-i previnã, nu cumva sã ajungã ºi ei în acest loc de chin. 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise ºi pe Profeþi: sã asculte de ei!» 30 El însã a zis: «Nu, pãrinte Abraham, dar dacã unul dintre morþi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a rãspuns: «Dacã nu ascultã de Moise ºi Profeþi, chiar dacã ar învia cineva din morþi, nu se vor convinge»”. Despre scandal (Mt 18,6-7; Mc 9,42) 1

Apoi a spus discipolilor sãi: „Este imposibil sã nu vinã scandalul, dar vai celui prin care vine! Ar fi mai bine pentru el dacã 17 i s-ar lega o piatrã de moarã de gât ºi ar fi aruncat în mare, decât sã 2

scandalizeze chiar ºi numai pe unul dintre aceºtia mici. 3 Fiþi atenþi cu voi înºivã! Iertarea frãþeascã (Mt 18,15.21-22) Dacã fratele tãu pãcãtuieºte, mustrã-l, iar dacã se converteºte, iartã-l. 4 Dacã pãcãtuieºte împotriva ta de ºapte ori pe zi ºi de ºapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rãu!», tu sã-l ierþi!”

a

Lit.: byssos = þesãturã finã. Sânul lui Abraham exprimã intimitatea (In 1,18), participarea împreunã cu Abraham la banchetul mesianic b

(In 13,23; Mt 8,11), speranþa de a fi primit de Abraham îndatã dupã moarte. Expresia mai înseamnã ºi reunirea cu strãmoºii (Gen 15,15; 25,8).

6,24-25

24,44

In 5,46-47

Lc 17,5 Mt 8,10

184

Puterea credinþei (Mt 17,20; 21,21; Mc 11,23) 5 Apostolii

i-au spus Domnului: „Mãreºte-ne credinþa!” 6 Iar Domnul a spus: „Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþi spune sicomorului acestuia: «Dezrãdãcineazã-te ºi planteazã-te în mare!» ºi v-ar asculta. A sluji cu umilinþã

Iob 22,3; 35,7

7 Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la pãstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndatã ºi aºazã-te la masã!» 8 Nu-i va spune mai degrabã: «Pregãteºte-mi ceva pentru cinã, încinge-te ca sã-mi slujeºti pânã când voi mânca ºi voi bea eu, dupã aceea vei mânca ºi vei bea ºi tu»? 9 Oare trebuie sã-i mulþumeascã servitorului cã a fãcut cele poruncite? 10 Tot aºa ºi voi, când faceþi toate cele care vã sunt poruncite, spuneþi: suntem servitori nefolositoria, am fãcut ceea ce eram datori sã facem”.

Vindecarea celor zece leproºi 9,51+ Lev 13,45-46 Mt 8,4 Mc 1,44 Lc 5,14 Lev 14,1-32 2,20 9,53 10,33

Mt 8,10

11 În timp ce mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria ºi Galileea. 12 A intrat într-un sat ºi i-au venit în întâmpinare zece leproºi care stãteau la distanþã. 13 Aceºtia au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învãþãtorule, îndurã-te de noi!” 14 Vãzându-i, el le-a spus: „Mergeþi ºi arãtaþi-vã preoþilor!” 15 ªi, în timp ce mergeau, s-au curãþat. Unul dintre ei, vãzând cã s-a vindecat, s-a întors preamãrindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 ºi s-a prosternat la picioarele lui, mulþumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curãþat zece? Unde sunt ceilalþi nouã? 18 Nu s-a gãsit cine sã se întoarcã ºi sã-l preamãreascã pe Dumnezeu decât acest strãin?” 19 Apoi i-a zis: „Ridicã-te ºi mergi! Credinþa ta te-a mântuit”.

Venirea împãrãþiei lui Dumnezeu Mt 4,17

Mt 3,2

20

Întrebat de farisei când vine împãrãþia lui Dumnezeu, el le-a rãspuns: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poþi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», cãci, iatã, împãrãþia lui Dumnezeu este printre voi”.

a Deºi în context termenul nefolositor pare forþat întrucât slujitorul a fost descris ca îndeplinind servicii utile, el se aplicã perfect discipolilor: ei nu pot pretinde cã activitatea lor

este indispensabilã pentru Dumnezeu. În acest sens, colaborarea omului cu Dumnezeu trebuie sã se caracterizeze prin umilinþã ºi modestie.

Lc 17,22

185 Ziua Fiului Omului (Mt 24,23-28.37-41) 22

Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veþi dori sã vedeþi una din zilele Fiului Omului ºi nu o veþi vedea. 23 ªi vã vor spune: «Iatã aici!» sau: «Iatã acolo!» Dar nu mergeþi ºi nu-i urmaþi! 24 Aºa cum fulgerul strãlucitor lumineazã de la un capãt la celãlalt al cerului, aºa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însã trebuie mai întâi sã sufere multe ºi sã fie respins de aceastã generaþie. 26 ªi, aºa cum a fost în zilele lui Noe, tot aºa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mâncau, beau, se însurau ºi se mãritau pânã în ziua în care Noe s-a urcat în arcã; atunci a venit potopul ºi i-a nimicit pe toþi. 28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpãrau, vindeau, plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieºit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc ºi pucioasã ºi i-a nimicit pe toþi. 30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arãta. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiº, iar lucrurile îi vor fi în casã, sã nu coboare sã le ia ºi, tot aºa, cine este la câmp sã nu se întoarcã înapoi. 32 Amintiþi-vã de femeia lui Lot! 33 Dacã cineva va încerca sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; iar dacã cineva o va pierde, o va pãstra. 34 Vã spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celãlalt va fi lãsat; 35 douã femei vor mãcina în acelaºi loc: una va fi luatã, cealaltã va fi lãsatã”. 36 a. 37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna ºi vulturii”.

Mt 13,17 Mt 8,20 2 Mc 13,21 2 Mt 24,23; 26,27 9,22 2 Mt 24,37-39 Gen 6–8

Gen 19,1-29

2 Mt 24,17-18 2 Mc 13,15-16 Lc 21,21 Gen 19,26 2 Mt,10,39 2 In 12,25 Lc 9,24 2 Mt 24,40-41

2 Mt 24,28

Parabola judecãtorului nedrept 1

Apoi le-a spus o parabolã referitor la datoria de a se ruga întotdeauna ºi de a nu se descuraja: „Într-o cetate, era un 18 judecãtor care nu se temea de Dumnezeu ºi nu-i pãsa de oameni. ªi 2

3

mai era în cetatea aceea o vãduvã care venea la el ºi-i spunea «Fã-mi dreptate împotriva duºmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi ºi-a zis: «Deºi de Dumnezeu nu mã tem ºi de oameni nu-mi pasã, 5 pentru cã nu mã lasã în pace, îi voi face totuºi dreptate vãduvei acesteia ca sã nu vinã ºi sã mã tot batã la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aþi auzit ce a spus judecãtorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleºilor sãi care strigã zi ºi noapte cãtre el, chiar dacã-i face sã aºtepte? 8 Vã spun cã le va face dreptate îndatã. Dar, când va veni Fiul Omului, va gãsi oare credinþã pe pãmânt?”

a Unele manuscrise, probabil dupã Mt 24,40, conþin v. 36: Doi oameni vor fi pe câmp: unul va fi luat, iar celãlalt

va fi lãsat. Dar în majoritatea manuscriselor lipseºte.

11,9 1Tes 5,17 11,5-8

Ap 6,9-11 Sir 35,19 Mt 24,12; 8,10

Lc 18,9

186

Parabola vameºului ºi a fariseului 16,15 Mt 6,1; 23,28

2 Mt 23,12 =Lc 14,11

9A

mai spus aceastã parabolã unora care se credeau drepþi ºi-i dispreþuiau pe alþii: 10 „Doi oameni au urcat la templu ca sã se roage: unul era fariseu, iar celãlalt vameºa. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îþi mulþumesc cã nu sunt ca ceilalþi oameni: hrãpãreþi, nedrepþi, adulteri, sau chiar ca vameºul acesta. 12 Eu postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã din ceea ce câºtig». 13 Vameºul, în schimb, stând departe, nici mãcar nu îndrãznea sã-ºi ridice ochii spre cer. κi bãtea pieptul zicând: «Dumnezeule, îndurã-te de mine pãcãtosul!» 14 Vã spun cã a coborât la casa lui îndreptãþit mai degrabã acesta decât celãlalt; cãci oricine se înalþã pe sine va fi umilit, iar cel care se umileºte va fi înãlþat”. Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Mc 10,13-16)

Lc 9,47

15 Îi

aduceau ºi copii ca sã-i atingã; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau. 16 Atunci, Isus i-a chemat ºi le-a spus: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine ºi nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. 17 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împãrãþia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. Tânãrul bogat (Mt 19,16-29; Mc 10,17-31)

Lc 10,25-28

Ex 20,12-16 Dt 5,16-20

12,33

18 Odatã,

un om cu vazã l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoºti poruncile: Sã nu comiþi adulter! Sã nu ucizi! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 21 El i-a spus: „Toate acestea le-am pãzit din tinereþe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îþi mai lipseºte un lucru: vinde tot ce ai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în ceruri, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 23 Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.

a Vg îl numeºte publicanus. Spre deosebire de Levi (Matei), sau Zaheu, „publicanii” erau agenþi subalterni ai ºefilor de vamã (numiþi la Roma portitores). Ei aveau cea mai urâtã reputaþie în societate. Literatura rabinicã îi asociazã nu numai cu hoþii, ci ºi cu criminalii. Talmudul le interzice sã aparã ca martori într-un proces ºi sã împlineascã funcþia de judecãtori. Fariseii ºi cãrturarii îi acuzau de impuritate

pentru cã aveau contacte cu pãgânii ºi cu evreii decãzuþi. Aceeaºi reputaþie o aveau ºi în lumea greco-romanã: Xenon îi considera hoþi, Lucian îi asemãna cu proprietarii caselor de pierzare, iar Cicero îi numea „cei mai vicioºi dintre oameni”. Este explicabilã revolta fariseilor ºi a cãrturarilor atunci când Isus mãnâncã în compania lor (Mt 9,11; Mc 2,16; Lc 5,30).

187

Lc 18,24

24

Vãzând cã s-a întristat, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii! 25 Pentru cã este mai uºor ca o cãmilã sã treacã prin urechea acului, decât ca un bogat sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu”a. 26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”. 28 Atunci Petru i-a spus: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am urmat”. 29 Iar el le-a spus: „Adevãr vã spun: nu este nimeni care sã fi lãsat casã, sau soþie, sau fraþi, sau pãrinþi, sau copii pentru împãrãþia lui Dumnezeu 30 ºi care sã nu primeascã cu mult mai mult în timpul de faþã, iar în veacul viitor, viaþa veºnicã”.

14,26

A treia anunþare a morþii ºi învierii (Mt 20,17-19; Mc 10,32-34) 31

Apoi, i-a luat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Iatã, urcãm la Ierusalim ºi se vor împlini toate cele scrise de profeþi despre Fiul Omului, 32 cãci va fi dat pe mâna pãgânilor ºi va fi batjocorit, insultat ºi scuipat; 33 ºi dupã ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”. 34 Însã ei nu pricepeau nimic din acestea; acest cuvânt era ascuns pentru ei ºi nu înþelegeau cele spuse.

9,51+ 2,38 9,22 Mc 4,13

Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-34; Mc 10,46-52) 35 Pe

când se apropia el de Ierihon, un orb stãtea pe marginea drumului, cerºind 36 ºi, auzind cã trecea mulþimea, a întrebat ce este. 37 I-au spus cã trece Isus Nazarineanul. 38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca sã tacã, dar el striga ºi mai tare: „Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 40 Atunci Isus s-a oprit ºi a poruncit sã fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei sã-þi fac?” I-a rãspuns: „Doamne, sã vãd”. 42 Iar Isus i-a rãspuns: „Vezi! Credinþa ta te-a mântuit”. 43 Îndatã, orbul a început sã vadã ºi l-a urmat, preamãrindu-l pe Dumnezeu. ªi tot poporul care a vãzut îl lãuda pe Dumnezeu.

a

Comparaþia foloseºte o figurã grotescã. Textul este sigur, totuºi unii comentatori au cãutat alte explicaþii pentru semnificaþia cuvintelor: 1) unii au încercat sã interpreteze „urechea acului” ca fiind numele unei intrãri înguste în cetate; 2) alþii înlocuiesc cuvântul grec kamelos = cãmilã cu

kamilos = funie. Amândouã încercãrile sunt puþin probabile. În centrul atenþiei este aici învãþãtura lui Cristos potrivit cãreia, atât pentru bogat, cât ºi pentru sãrac, nu existã mântuire decât prin harul lui Dumnezeu. Dar pentru cel bogat mântuirea este mai grea.

Mt 2,23

Mt 9,27

Mt 8,10 2,20

Lc 19,1

188

Convertirea lui Zaheu 1 Apoi

Mt 5,46

1,14 5,30; 15,2 12,33

2Sam 12,6 Mt 21,31 15,6.9.24.32

a intrat ºi a traversat Ierihonul. 2 ªi iatã, un bãrbat numit Zaheu, care era ºeful vameºilor ºi era bogat, 3 cãuta sã vadã cine este Isus, dar nu putea din cauza mulþimii, întrucât era mic de staturã. 4 Atunci a alergat înainte ºi s-a suit într-un sicomor ca sã-l vadã, cãci avea sã treacã pe acolo. 5 Când a ajuns în acel loc, Isus ºi-a ridicat ochii ºi i-a spus: „Zaheu, coboarã repede pentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta”. 6 El a coborât îndatã ºi l-a primit cu bucurie. 7 Toþi cei care au vãzut murmurau spunând: „A intrat sã fie gãzduit la un om pãcãtos”. 8 Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: „Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãracilor ºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau înapoi împãtrit”a. 9 Atunci Isus i-a spus: „Astãzi s-a fãcut mântuirea acestei case, întrucât ºi el este fiul lui Abraham. 10 Pentru cã Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut”.

19

Parabola minelor (Mt 25,14-30) 11

2,38 Mc 13,34

Ps 2,2-3 In 19,15.21

Pe când ascultau acestea, el le-a mai spus o parabolã pentru cã se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau cã împãrãþia lui Dumnezeu avea sã se arate în curând. 12 Aºadar, le-a spus: „Un om dintr-o familie de nobili a plecat într-o þarã îndepãrtatã ca sã primeascã un regat ºi apoi sã se întoarcã. 13 A chemat zece dintre servitorii sãi, le-a dat zece mineb ºi le-a zis: «Investiþi-le pânã când voi veni». 14 Însã cetãþenii sãi îl urau ºi au trimis în urma lui o solie sã spunã: «Nu vrem ca acesta sã domneascã peste noi». 15 Când s-a întors, dupã primirea regatului, a poruncit sã fie chemaþi la el servitorii cãrora le dãduse banii ca sã afle cât a câºtigat fiecare. 16 Când a venit primul, a spus: «Stãpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru cã ai fost fidel peste puþine lucruri, sã ai autoritate peste zece cetãþi». 18 Apoi a venit al doilea ºi a spus: «Mina ta, stãpâne, a mai fãcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «ªi tu vei fi peste cinci cetãþi». 20 A venit un altul ºi i-a spus: «Stãpâne, iatã mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ºtergar 21 întrucât m-am temut de tine, cãci eºti un om aspru: iei ce

a A împãrþi sãracilor jumãtate din avere, depãºeºte cu mult învãþãtura rabinicã ce considera ca mãsura cea mai ridicatã a ofertelor pentru sãraci 1/5 din avere ºi nu mai mult de 1/5 din câºtig. Restituirea împãtritã era

prevãzutã de lege (Ex 21,37) numai pentru un singur caz: furtul sau uciderea unui animal mic; celelalte despãgubiri erau de 20%. b Lit.: mna; monedã greacã = 100 de drahme (= 100 de dinari).

Lc 19,22

189

nu ai pus ºi seceri ce nu ai semãnat». 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rãu! ªtiai cã sunt un om aspru; cã iau ce nu am pus ºi secer ce nu am semãnat. 23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancã? La întoarcere, i-aº fi luat cu dobândã». 24 ªi a zis celor care erau de faþã: «Luaþi mina de la dânsul ºi daþi-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stãpâne, are deja zece mine!»a. 26 «Vã spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua ºi ceea ce are. 27 Iar pe duºmanii mei, care nu au voit ca eu sã domnesc peste ei, aduceþi-i aici ºi ucideþi-i în faþa mea»”.

20,16

2 Mt 13,12 2 Mc 4,25 =Lc 8,18 Ps 2,9 Lc 20,16

V. ACTIVITATEA LUI ISUS LA IERUSALIM Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; In 12,12-16) 28 Dupã

ce a spus acestea, a pornit înainte, urcând spre Ierusalim. timp ce se apropia de Betfaghe ºi Betania, lângã Muntele numit al Mãslinilor, a trimis doi discipoli, 30 spunându-le: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi, când veþi intra, veþi gãsi un mãgãruº legat, pe care nici un om nu l-a încãlecat: dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 31 Dacã vã va întreba cineva: «De ce îl dezlegaþi?», îi veþi rãspunde astfel: «Domnul are nevoie de el»”. 32 Când au plecat cei trimiºi, au gãsit dupã cum le-a spus. 33 În timp ce ei dezlegau mãgãruºul, stãpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaþi mãgãruºul?” 34 Atunci ei au rãspuns: „Domnul are nevoie de el”. 35 Apoi l-au adus la Isus ºi, aruncându-ºi hainele peste mãgãruº, l-au urcat pe Isus deasupra. 36 Pe când el înainta, îºi aruncau hainele pe drum. 37 Ajungând aproape de coborârea Muntelui Mãslinilor, toatã mulþimea discipolilor, bucurându-se, a început sã-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au vãzut, 38 spunând: „Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer ºi glorie în înaltul cerurilor!” 39 Atunci unii farisei din mulþime i-au spus: „Învãþãtorule, mustrã-þi discipolii!” 40 Dar el le-a rãspuns: „Vã spun, dacã aceºtia vor tãcea, vor striga pietrele”. 29 În

Lc 9,51 2,38

1,14.20 4,15 In 12,18 Ps 118,26

2,14 Mt 21,14-16 Hab 2,11

Isus plânge pentru Ierusalim 41 Dupã ce s-a apropiat, vãzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacã ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!b Acum

a Unele manuscrise omit v. 25 pentru a se acorda probabil cu Mt 25,28.

b

Lit.: cele ce sunt spre pace.

13,34-35

Lc 19,43

12,54-56 1,68

190

însã este ascunsã pentru ochii tãi. 43 Cãci vor veni peste tine zile când duºmanii tãi vor sãpa tranºee în jurul tãu, te vor încercui ºi asedia din toate pãrþile, 44 te vor face una cu pãmântul pe tine ºi pe copiii tãi care sunt în tine ºi nu vor lãsa din tine piatrã peste piatrã, pentru cã nu ai cunoscut timpul vizitãrii tale”. Isus alungã vânzãtorii din templu (Mt 21,12-13; Mc 11,15-18; In 2,14-16)

Is 56,7 Ier 7,11 21,37; 22,53 In 18,20 2 Mc 11,18 Lc 11,53 4,15

45 Apoi, intrând în templu, a început sã-i alunge pe vânzãtori, 46 spunându-le: „Este scris: Casa mea va fi casã de rugãciune. Însã voi aþi fãcut-o peºterã de tâlhari”. 47 ªi învãþa în templu în fiecare zi, iar arhiereii ºi cãrturarii, precum ºi mai-marii poporului, cãutau sã-l omoare. 48 Dar nu gãseau ce sã-i facã pentru cã tot poporul se þinea dupã el ca sã-l asculte.

Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Mc 11,27-33) 1

Într-una din zile, pe când învãþa poporul în templu predicând vestea cea bunã, au venit arhiereii ºi cãrturarii, împre20 unã cu bãtrânii, ºi i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau 2

cine este acela care þi-a dat aceastã putere?” 3 Atunci el le-a rãspuns: „Vã voi pune ºi eu o întrebare. Spuneþi-mi: 4 botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?” 5 Ei însã discutau între ei, spunând: „Dacã spunem: «Din ceruri», el va spune «De ce nu aþi crezut în el?» 6 Iar dacã spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre pentru cã ei sunt convinºi cã Ioan este un profet”. 7 ªi au rãspuns cã nu ºtiu de unde era. 8 Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vã spun cu ce putere fac acestea”. Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Mc 12,1-12) Is 5,1-5

9

Atunci a început sã spunã mulþimii aceastã parabolã: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-o cãlãtorie pe un timp îndelungat. 10 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca sã-i dea din rodul viei; dar viticultorii, dupã ce l-au bãtut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis ºi un alt servitor, dar ei l-au bãtut ºi pe acesta, l-au batjocorit ºi l-au trimis cu mâinile goale. 12 A trimis un al treilea, dar ei l-au bãtut pânã la sânge ºi l-au alungat. 13 Atunci stãpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate pe el îl vor respecta». 14 Însã viticultorii, vãzându-l, au spus unii cãtre alþii: «Acesta este moºtenitorul, sã-l ucidem pentru ca moºtenirea lui sã fie a noastrã!» 15 ªi, scoþându-l

191

Lc 20,16

afarã din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stãpânul viei? 16 Va veni ºi-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Sã nu se întâmple!” 17 Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnã ceea ce s-a scris: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatrã unghiularã? 18 Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea va fi zdrobit”. 19 Cãrturarii ºi arhiereii cãutau sã punã mâna pe el chiar în ceasul acela, cãci înþeleseserã cã pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.

Ps 118,22

11,53

Tributul cuvenit împãratului (Mt 22,15-22; Mc 12,13-17) 20

ªi, urmãrindu-l cu atenþie, au trimis spioni, care se prezentau ca fiind drepþi, ca sã-l prindã cu vreun cuvânt ºi sã-l dea pe mâna autoritãþii ºi a puterii guvernatorului. 21 Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule, ºtim cã vorbeºti ºi înveþi cu dreptate ºi nu þii cont de înfãþiºare, ci înveþi calea lui Dumnezeu dupã adevãr. 22 Ne este permis sau nu sã dãm tribut cezarului?” 23 El însã, cunoscând viclenia lor, le-a spus: 24 „Arãtaþi-mi un dinar. Ale cui sunt imaginea ºi inscripþia?” Ei au rãspuns: „Ale cezarului”. 25 Atunci le-a spus: „Daþi-i, aºadar, cezarului ceea ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. 26 Astfel, nu l-au putut prinde cu nici un cuvânt în faþa poporului, ci, uimiþi de rãspunsul lui, au tãcut. Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Mc 12,18-27) 27 Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun cã nu este înviere, ºi l-au întrebat: 28 „Învãþãtorule, Moise a scris: dacã cineva are un frate însurat care moare fãrã sã aibã copii, fratele lui sã ia femeia ºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 29 Erau deci ºapte fraþi. Primul, însurându-se, a murit fãrã copii. 30 Cel de-al doilea 31 ºi cel de-al treilea au luat-o de soþie. ªi toþi cei ºapte au murit ºi nu au lãsat copii. 32 În cele din urmã, a murit ºi femeia. 33 Aºadar, la înviere, cui îi va fi femeia soþie? Pentru cã toþi ºapte au avut-o de soþie”. 34 Isus le-a rãspuns: „Fiii lumii acesteia se însoarã ºi se mãritã; 35 însã cei consideraþi vrednici de lumea cealaltã ºi de învierea din morþi nu se vor însura ºi nici nu se vor mãrita, 36 pentru cã nu mai pot de acum sã moarã; sunt asemenea îngerilor ºi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cã morþii învie, o aratã ºi Moise în textul despre rug, când îl numeºte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob. 38 Însã Dumnezeu nu este al celor morþi, ci al celor vii, întrucât toþi trãiesc pentru el”. 39 Unii dintre

Dt 25,5

Fil 3,11

Ex 3,6 Rom 6,10-11 Gal 2,19

Lc 20,40

2 Mt 22,46 2 Mc 12,34

192

cãrturari i-au rãspuns: „Învãþãtorule, bine ai vorbit!” îndrãzneau sã-l întrebe nimic.

40

ªi nu mai

Originea lui Mesia (Mt 22,41-45; Mc 12,35-37) 41 Dar

Ps 110,1

el le-a zis: „Cum spun ei cã Cristos este Fiul lui David? 42 Pentru cã însuºi David spune în cartea Psalmilor: Domnul a spus Domnului meu: aºazã-te la dreapta mea 43 pânã când voi pune pe duºmanii tãi sub picioarele talea. 44 Aºadar, David îl numeºte Domn; cum poate fi fiul sãu?” Ipocrizia cãrturarilor (Mt 23,6-7; Mc 12,38-40) 45 În

=Lc 11,43

timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor: 46 „Pãziþi-vã de cãrturarii cãrora le place sã se plimbe în haine lungi, care doresc sã fie salutaþi prin pieþe, sã ocupe primele locuri în sinagogi ºi locurile de onoare la ospeþe. 47 Ei mãnâncã avuþiile vãduvelor ºi se prefac cã se roagã îndelung. Ei vor primi o condamnare mai asprã”. Ofranda vãduvei (Mc 12,41-44) 1

Ridicându-ºi privirea, i-a vãzut pe bogaþii care îºi puneau darurile în caseta pentru ofrande . A vãzut ºi o vãduvã sãracã 21 punând acolo douã monede mici . ªi a spus: „Vã spun, cu adevãrat b 2

c 3

aceastã vãduvã sãracã a pus mai mult decât toþi, 4 pentru cã toþi aceºtia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sãrãcia ei, a oferit tot ce avea la viaþa ei”.

a Lit.: scãunel sub picioarele tale; imaginea reprezintã supunerea totalã a inamicului: piciorul învingãtorului peste capul celui învins. b Lit.: camera tezaurului, menþionatã deja în Neh 12,44. Taxele ºi ofrandele pentru templu erau colectate, dupã mãrturia lui Iosif Flavius, în curtea femeilor, prin treisprezece casete pe care

erau înscrise diferitele tipuri de oferte: „Shekeli noi”, „Shekeli vechi”, „Ofrande de pãsãri”, „Pãsãri pentru arderi de tot”, „Lemn”, „Tãmâie”, „Caseta milei” ºi încã ºase casete cu inscripþia: „Ofrande de bunãvoie”. c Lit.: duo lepta. Un lepton este o monedã din cupru valorând 1/128 dinari.

Lc 21,5

193 VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-3; Mc 13,1-4) 5

Iar unora, care vorbeau despre templu cã este ornat cu pietre frumoase ºi daruri votivea, le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le admiraþi, vor veni zile în care nu va rãmâne piatrã peste piatrã care sã nu fie dãrâmatã”. 7 Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule, când vor fi acestea ºi care va fi semnul cã ele se vor întâmpla?” Semnele sfârºitului (Mt 10,17-22; 24,4-14; Mc 13,5-13) 8

El le-a zis: „Fiþi atenþi sã nu fiþi înºelaþi cãci vor veni mulþi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» ºi: «Timpul este aproape». Nu vã luaþi dupã ei. 9 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi revolte, nu vã temeþi, cãci trebuie sã se întâmple acestea mai întâi, însã nu va fi îndatã sfârºitul”. 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împotriva altui imperiu. 11 Vor fi cutremure mari ºi, în diferite locuri, foamete ºi epidemii; vor fi fapte înfricoºãtoare ºi semne mari din cer. 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi ºi vã vor persecuta; vã vor purta prin sinagogi ºi închisori, vã vor duce în faþa regilor ºi guvernanþilor din cauza numelui meu. 13 Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mãrturie. 14 Întipãriþi-vã în minte: sã nu vã preocupaþi cum vã veþi apãra, 15 cãci eu vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nici unul dintre duºmanii voºtri nu le va putea rezista ºi nici rãspunde. 16 Veþi fi trãdaþi de pãrinþi, de fraþi, de rude ºi prieteni ºi vor ucide pe unii dintre voi; 17 veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. 18 Dar nici un fir de pãr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Prin statornicia voastrã vã veþi mântui sufletele.

Dan 2,28 Is 19,2 2Cr 15,6

2 Mt 10,17-22 In 15,20; 16,1-2 12,11-12

Fap 6,10

12,7 Mt 10,30 Evr 10,36.39

Distrugerea Ierusalimului (Mt 24,15-21; Mc 13,14-23) 20 Când

veþi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci sã ºtiþi cã s-a apropiat devastarea lui. 21 Cei din Iudeea sã fugã în munþi, iar cei care se aflã în el sã alerge afarã; cei care sunt pe câmp sã nu intre în el, 22 pentru cã acestea sunt zilele rãzbunãrii ca sã se împlineascã toate cele scrise. 23 Vai de cele însãrcinate ºi de cele care alãpteazã în

a Familiile bogate, conducãtorii poporului ºi unii pelerini ofereau, din evlavie pentru templu, daruri scumpe expuse pe pereþii interiori: tapiserii

fine din Babilon, bijuterii din aur etc. Iosif Flaviu menþioneazã viþa de vie din aur care atârna în vestibulul Sfintei, având ciorchini de mãrimea unui om.

Os 9,7

Lc 21,24 2 Mt 24,21 2 Mc 13,19 Rom 1,18 Dt 28,64 Ap 11,2 Dan 12,17

194

zilele acelea, cãci va fi mare dezastru pe pãmânt ºi urgie peste acest popor. 24 ªi vor cãdea sub ascuþiºul sabiei ºi vor fi fãcuþi sclavii tuturor popoarelor, iar Ierusalimul va fi cãlcat în picioare de cãtre pãgâni, pânã se vor împlini timpurile pãgânilora. Venirea Fiului Omului (Mt 24,29-31; Mc 13,24-27)

Ps 65,8-9

Dan 7,13-14

Evr 10,37

25 ªi vor fi semne în soare, în lunã ºi în stele, iar pe pãmânt popoarele vor fi îngrozite, nãucite de vuietul mãrii ºi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tãia rãsuflarea de groazã în aºteptarea celor ce se vor întâmpla în lume, cãci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 ªi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere ºi cu mare glorie. 28 Când vor începe sã se întâmple acestea, sculaþi-vã ºi ridicaþi-vã capul pentru cã se apropie eliberarea voastrã”.

Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Mc 13,28-31)

Mt 16,28 Mc 9,1 Lc 9,27

29 ªi le-a zis o parabolã: „Uitaþi-vã la smochin ºi la toþi copacii. 30 De îndatã ce vedeþi cã înmuguresc, vã daþi singuri seama cã vara este deja aproape. 31 La fel ºi voi, când veþi vedea cã acestea se împlinesc, sã ºtiþi cã împãrãþia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevãr vã spun: nu va trece generaþia aceasta pânã când nu se vor fi împlinit toate. 33 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

Îndemn la veghere 34 Aveþi

17,26-30 8,14 1Tes 5,3 Qoh 9,12 Is 24,17-18 Ef 6,18 Ap 6,17 19,47 Mt 21,17 Mc 11,11.19 In 18,2

grijã de voi înºivã ca nu cumva inimile voastre sã se îngreuieze în necumpãtare, beþie ºi grijile vieþii, iar ziua aceea sã se abatã asupra voastrã pe neaºteptate, 35 ca un laþ; cãci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faþa întregului pãmânt. 36 Vegheaþi, aºadar, în orice moment ºi rugaþi-vã ca sã puteþi scãpa de toate cele ce se vor petrece ºi sã staþi în picioare în faþa Fiului Omului!” 37 În fiecare zi învãþa în templu, iar noaptea ieºea ºi o petrecea pe Muntele numit al Mãslinilor. 38 ªi tot poporul venea dis-de-dimineaþã la el, în templu, ca sã-l asculte.

a Expresie proprie lui Luca; probabil se referã la perioada dintre cucerirea Ierusalimului de cãtre Titus

(70 d.C.) ºi înfrângerea ultimei rezistenþe a evreilor condusã de Bar Kochba în anul 135 d.C.

Lc 22,1

195 VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS Complotul împotriva lui Isus (Mt 26,1-5.14-16; Mc 14,1-2.10-11; In 11,47-53) 1

a 2

Se apropia sãrbãtoarea Azimelor, numitã Paºtele . Arhiereii ºi cãrturarii cãutau cum sã-l omoare, dar se temeau de popor. 22Atunci Satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din 3

numãrul celor doisprezece. 4 El a mers ºi s-a înþeles cu arhiereii ºi comandanþii gãrzilorb cum sã-l dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat ºi au cãzut de acord sã-i dea bani. 6 El a consimþit ºi cãuta momentul potrivit ca sã-l dea pe mâna lor, fãrã ºtirea mulþimii.

11,53 4,13 In 13,2.27 Fap 5,3 2 Mt 26,14-16 2 Mc 14,10-11

Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Mc 14,12-16; In 13,21-30) 7

A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Paºtelec. 8 I-a trimis pe Petru ºi pe Ioan, spunându-le: „Mergeþi ºi pregãtiþi Paºtele ca sã mâncãm”. 9 Ei i-au zis: „Unde vrei sã pregãtim?” 10 El le-a rãspuns: „Iatã, când veþi intra în cetate, veþi întâlni un om ducând un urcior cu apã. Mergeþi dupã el în casa în care va intra 11 ºi spuneþi stãpânului casei: Învãþãtorul zice: «Unde este camera în care sã mãnânc Paºtele cu discipolii mei?» 12 Iar el vã va arãta o încãpere mare, la etaj, aranjatã; acolo sã pregãtiþi”. 13 Mergând deci, au gãsit aºa cum le-a spus ºi au pregãtit Paºtele.

8,51

Cina de Paºti 14 Când a venit ceasul, s-a aºezat la masã împreunã cu apostolii. ªi le-a spus: „Atât de mult am dorit sã mãnânc Paºtele acesta cu voi înainte de pãtimirea mea. 16 Cãci vã spun cã nu-l voi mai mânca pânã când nu se va împlini în împãrãþia lui Dumnezeu”. 17 ªi, luând potirul, a mulþumit ºi a spus: „Luaþi acesta ºi împãrþiþi între voi! 18 Cãci vã spun cã nu voi mai bea de acum din rodul viþei pânã când va veni împãrãþia lui Dumnezeu”. 15

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-28; Mc 14,22-24; 1Cor 11,23-25) 19

ªi, luând pâinea, a mulþumit, a frânt-o ºi le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dãruit pentru voi. Faceþi aceasta în

a Sunt, de fapt, douã sãrbãtori care se celebreazã împreunã. b Erau ofiþeri inferiori, probabil leviþi,

sub comanda directã a comandantului templului. c Mielul de Paºti.

12,50 Mt 8,11

2 Mt 26,29 2 Mc 14,25

Lc 22,20

Mt 26,28

196

amintirea mea”. 20 La fel a fãcut cu potirul, dupã cinã, zicând: „Acest potir este noua alianþã în sângele meu, vãrsat pentru voia. Anunþarea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; In 13,21-30) 21

Fap 2,23

Dar iatã, mâna celui care mã va vinde este cu mine pe masã, Fiul Omului merge dupã cum a fost hotãrât, dar vai acelui om prin care este trãdat!” 23 Atunci ei au început sã se întrebe unii pe alþii, care dintre ei ar fi cel ce o va face. 22 cãci

Cine este mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,25-28; Mc 10,42-45) =9,46 2 Mt 20,25-27 2 Mc 10,42-45

In 13,4-15

24 S-a

iscat între ei o neînþegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare. 25 Dar el le-a zis: „Regii popoarelor dominã peste ele, iar cei care-ºi exercitã autoritatea asupra lor sunt numiþi binefãcãtori. 26 Însã voi nu faceþi aºa, dar cel mai mare dintre voi sã devinã ca cel mai tânãr, iar cel care conduce, ca cel care slujeºte. 27 Cãci cine este mai mare: cel care stã la masã sau cel care serveºte? Oare nu cel care stã la masã? Însã eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeºte. Rãsplata promisã apostolilor

In 15,27; 6,66-68 Ap 2,26-28 Ap 3,20-21 2 Mt 19,28

28

Voi sunteþi cei care aþi rãmas cu mine în încercãrile mele. 29 ªi eu rânduiesc pentru voi o împãrãþie, aºa cum Tatãl a rânduit pentru mine; 30 ca sã mâncaþi ºi sã beþi la masã cu mine în împãrãþia mea ºi sã vã aºezaþi pe tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale lui Israel. Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; In 13,36-38)

Iob 1,6 Am 9,9 Mt 8,10 Mt 16,19 In 21,15-17 Fap 21,13 2Sam 15,20-21 2 Mt 26,31-35 2 Mc 14,27-31 2 In 13,36-38

31 Simon,

Simon, iatã, Satana a pretins ca sã vã cearnã ca pe grâu; însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; iar tu, când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi”. 33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata sã merg cu tine ºi la închisoare ºi la moarte”. 34 Dar el i-a zis: „Îþi spun þie, Petre, cã astãzi nu va cânta cocoºul pânã când vei nega de trei ori cã mã cunoºti”. 32 eu

Îndemnuri pentru timpul încercãrii 10,4

35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fãrã pungã, desagã ºi încãlþãminte, aþi dus oare lipsã de ceva?” I-au rãspuns: „De nimic”. 36 El le-a

a Unele manuscrise omit v. 19b-20: „...dãruit pentru voi. Faceþi aceasta în amintirea mea”. 20 La fel a fãcut cu

potirul, dupã cinã, zicând: „Acest potir este noua alianþã în sângele meu, vãrsat pentru voi”.

Lc 22,37

197

zis: „Acum, însã, cine are pungã s-o ia; la fel ºi desaga, iar cine nu are sabie sã-ºi vândã mantia ºi sã cumpere. 37 Cãci vã spun cã trebuie sã se împlineascã în mine ceea ce este scris: A fost socotit în rândul celor nelegiuiþi. Într-adevãr, ceea ce este scris despre mine este gata sã se împlineascã”. 38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iatã aici douã sãbii”. Iar el le-a spus: „E destul!”

Mt 10,34 Lc 12,51 Is 53,12 Lc 23,32 Lc 21,37

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Mc 14,32-42) 39 Apoi

a ieºit ºi a mers, ca de obicei, pe Muntele Mãslinilor, iar discipolii îl urmau. 40 Ajungând în acel loc, le-a spus: „Rugaþi-vã, ca sã nu intraþi în ispitã!” 41 El s-a îndepãrtat de ei ca la o aruncãturã de piatrã ºi, îngenunchind, se ruga: 42 „Tatã, dacã vrei, îndepãrteazã potirula acesta de la mine, dar nu voinþa mea, ci a ta sã se facã!” 43 Atunci i s-a arãtat un înger din cer care l-a întãrit. 44 ªi, intrând în agonieb, se ruga ºi mai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut ca picãturile de sângec. 45 Când s-a ridicat de la rugãciune, a venit la discipoli ºi i-a gãsit dormind din cauza tristeþii 46 ºi le-a zis: „De ce dormiþi? Sculaþi-vã ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã!”

In 18,2 3,21 In 12,27-29

Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Mc 14,43-50; In 18,3-11) 47 Pe

când mai vorbea încã, iatã o mulþime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. Apropiindu-se de Isus, l-a sãrutat. 48 Dar Isus i-a spus: „Iuda, cu un sãrut îl trãdezi pe Fiul Omului?” 49 Cei care erau cu el, vãzând ce avea sã se întâmple, au spus: „Doamne, sã lovim cu sabia?” 50 ªi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot ºi i-a tãiat urechea dreaptã. 51 Dar Isus a rãspuns: „Încetaþi! Pânã aici!” ªi, atingând urechea, l-a vindecat.

a Ideea unui „potir al destinului” este reflectatã în „potirul morþii”, care se gãseºte în Targumul lui Ieremia referitor la Gen 4,23. Expresia aceasta aratã repulsia naturalã a lui Isus faþã de destinul care-l aºteaptã. Nicãieri în tradiþia evanghelicã umanitatea lui Isus nu este atât de evidentã ca aici. Chinul ºi moartea sunt ºi rãmân rele. Chiar ºi Isus, în mod spontan, le respinge. Isus nu ascunde acest sentiment, ci îl exprimã în mod deschis lui Dumnezeu. Nu este totuºi învins de

fricã ºi neliniºte, ci se adreseazã lui Dumnezeu în rugãciune. b Termenul grec agonia se gãseºte numai aici în NT ºi exprimã, în primul rând, efortul sufletului pentru a ajunge la victorie. Este cunoscut ºi în sensul de stare psihicã, asociatã cu o teamã sau neliniºte, provocatã de un obstacol necunoscut sau de o experienþã nouã. c Unele manuscrise transferã v. 43-44 dupã Mt 26,39. Alte câteva manuscrise le omit.

Fap 1,16

Lc 22,52

198

52

19,47; 21,37 4,13 In 8,12

Apoi Isus a spus arhiereilor, gãrzilor templului ºi bãtrânilor care au venit împotriva lui: „Aþi ieºit cu sãbii ºi cu ciomege ca împotriva unui tâlhar? 53 Când eram cu voi zi de zi în templu, nu aþi pus mâinile pe mine. Dar acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului”. Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Mc 14,66-72; In 18,15-18.25-27) 54

Dupã ce l-au prins, l-au luat ºi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. 55 ªi, aprinzând un foc în mijlocul curþii, s-au aºezat de jur împrejur. Petru s-a aºezat printre ei. 56 O servitoare, vãzându-l aºezat lângã foc, l-a fixat cu privirea ºi a spus: „ªi acesta era cu el!” 57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”. 58 Dupã puþin timp, un altul l-a vãzut ºi i-a zis: „ªi tu eºti dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. 59 Dupã vreo orã, un altul insista, spunând: „Cu adevãrat ºi acesta era cu el, cãci este galileean”. 60 Însã Petru i-a zis: „Omule, nu ºtiu ce spui”. ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a cântat cocoºul. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru ºi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astãzi cocoºul, mã vei renega de trei ori”. 62 ªi, ieºind afarã, a plâns amara. Isus este batjocorit (Mt 26,67-68; Mc 14,65) 63 Iar

oamenii care-l pãzeau îl batjocorau ºi-l loveau 64 ºi, legându-l la ochi, îl întrebau: „Profeþeºte-ne cine te-a lovit?” 65 ªi spuneau multe alte cuvinte de batjocurã împotriva lui. Isus înaintea Sinedriului (Mt 26,57-68; Mc 14,53-65; In 18,13-24) 66 Când

In 10,24-25

Ps 110,1 Mt 4,3 In 10,30-33

s-a fãcut ziuã, s-au adunat bãtrânii poporului, arhiereii ºi cãrturarii ºi l-au adus la Sinedriulb lor. 67 ªi au zis: „Dacã tu eºti Cristos, spune-ne!” El le-a spus: „Chiar dacã v-aº spune, nu m-aþi crede, 68 iar dacã v-aº întreba, nu mi-aþi rãspundec. 69 De acum însã, Fiul Omului va fi aºezat la dreapta puterii lui Dumnezeu”. 70 Atunci toþi au spus: „Tu eºti deci Fiul lui Dumnezeu?” El le-a rãspuns: „Voi spuneþi cã eu sunt!” 71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mãrturie? Cãci noi înºine am auzit-o din gura lui”.

a

Câteva manuscrise omit acest verset. Lit.: synedrion – era cea mai înaltã instituþie judecãtoreascã la evrei, avându-ºi originea în convocarea celor 70 de bãtrâni realizatã de Moise în Num 11,10-24. Dupã exil, a fost b

reorganizat de Esdra. Preºedintele Sinedriului era întotdeauna marele preot. A încetat sã mai existe dupã distrugerea templului (70 d.C.). c Unele manuscrise adaugã: ºi nici nu m-aþi lãsa liber.

Lc 23,1

199

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; In 18,28-38) 1 ªi,

ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat 2 ºi au început sã-l acuze, spunând: „L-am gãsit pe acesta instigând poporul nostru ºi oprindu-ne sã plãtim tribut cezarului ºi spunând cã el este Cristos, regele”. 3 Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regele iudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu o zici!” 4 Iar Pilat a spus arhiereilor ºi mulþimii: „Nu gãsesc nici o vinã în omul acesta”. 5 Dar ei insistau, spunând: „Rãzvrãteºte poporul, învãþând prin toatã Iudeea, începând din Galileea ºi pânã aici”. 6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacã omul este galileean, 7 iar când a aflat cã este de sub stãpânirea lui Iroda, l-a trimis la Irod, care se afla ºi el în zilele acelea în Ierusalim.

23

Mt 27,1-2 In 18,28 20,20-26

4,44

Isus înaintea lui Irod 8 Vãzându-l

pe Isus, Irod s-a bucurat mult, cãci de mult timp dorea sã-l vadã, pentru cã auzise despre el ºi spera sã vadã vreun semn fãcut de el. 9 Aºadar, i-a pus multe întrebãri, dar el nu i-a dat nici un rãspuns. 10 Arhiereii ºi cãrturarii erau acolo ºi-l acuzau cu înverºunare. 11 Irod, împreunã cu soldaþii sãi, dupã ce l-au tratat cu dispreþ, l-au îmbrãcat într-o hainã strãlucitoare ºi l-au trimis la Pilat. 12 În ziua aceea Irod ºi Pilat au devenit prieteni, cãci mai înainte erau în duºmãnie unul cu celãlalt.

9,9

Fap 4,27

Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Mc 15,6-15; In 18,39–19,16) 13

Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanþi ºi poporul le-a spus: „L-aþi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului ºi, iatã, judecându-l în faþa voastrã, nu gãsesc în omul acesta nici o vinã de care îl acuzaþi. 15 De altfel, nici Irod, cãci mi l-a trimis înapoi; iatã, nu a fãcut nimic vrednic de moarte. 16 Aºadar, dupã ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. 17 b. 18 Atunci au început sã strige împreunã: „Ia-l pe acesta, elibereazã-ni-l pe Baraba!” 19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o revoltã care avusese loc în cetate ºi pentru crimã. 20 Pilat, dorind sã-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau: „Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l!” 22 Pentru a treia oarã le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut acesta? Nu am gãsit în el nici o vinã care sã merite moartea. De aceea îl voi pedepsi ºi-l voi 14 ºi

a Irod Antipa, unul dintre fiii lui Irod cel Mare, guvernator al Galileii. Venise la Ierusalim cu ocazia sãrbãtorii Paºtelui. b Cele mai multe ºi mai importante manuscrise nu conþin acest verset.

Puþine manuscrise de origine sirianã introduc aici: De sãrbãtoarea Paºtelui era necesar ca el sã le elibereze pe cineva, dar plaseazã acest verset dupã v. 19. Probabil este o armonizare cu Mt 26,15 ºi Mc 15,6.

Fap 21,35

Lc 23,23

200

elibera”. 23 Dar ei insistau, cerând cu strigãte puternice ca el sã fie rãstignit. ªi strigãtele lora predominaub. 24 Atunci Pilat a decis sã li se îndeplineascã cererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltã ºi crimã, iar pe Isus l-a lãsat în voia lor. Pe drumul Calvarului (Mt 27,32; Mc 15,21-22; In 19,17) 26

14,27

11,27 Os 9,14

Os 10,8

Ez 21,3.8; 23,31 Is 53,12 Lc 22,37

Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, ºi i-au pus lui crucea ca s-o poarte dupã Isus. 27 Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi de femei care-ºi bãteau pieptul ºi-l plângeau. 28 Întorcându-se cãtre ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci mai degrabã plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri. 29 Cãci, iatã, vor veni zile în care veþi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodatã n-au nãscut ºi pieptul care n-a alãptat!» 30 Atunci veþi începe sã spuneþi munþilor: Cãdeþi peste noi! ºi colinelor: Acoperiþi-ne! 31 Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”c 32 Împreunã cu el mai erau duºi doi rãufãcãtori ca sã fie uciºi. Rãstignirea lui Isus (Mt 27,33-44; Mc 15,24-32; In 19,18-27) 33

Mt 18, 21-22.35 Ps 22,19

2,26 9,35

Când au ajuns la locul numit Craniuld, l-au rãstignit pe el ºi pe rãufãcãtori, unul la dreapta ºi altul la stânga. 34 Atunci Isus a spus: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”e. Apoi, ca sã împartã hainele lui, au tras la sorþi. 35 Poporul stãtea ºi privea, iar conducãtorii îºi bãteau joc de el, spunând: „Pe alþii i-a salvat, sã se salveze pe sine, dacã el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”. 36 ªi soldaþii îl luau în râs, când se apropiau de el, ºi-i aduceau oþet, 37 spunând: „Dacã tu eºti regele iudeilor, salveazã-te pe tine însuþi”. 38 Deasupra lui era ºi o a Unele manuscrise adaugã: ºi ale arhiereilor. b Sensul expresiei: strigãtele lor decideau destinul lui Isus: sã fie rãstignit. c Expresia face aluzie la Ez 17,24. Sensul este urmãtorul: 1) Dacã romanii mã trateazã aºa pe mine, pe care mã considerã nevinovat, cum îi vor trata pe aceia care se vor revolta împotriva lor? 2) Dacã evreii mã trateazã astfel pe mine, care am venit sã-i mântuiesc, cum vor fi trataþi ei pentru faptul cã mã duc la moarte?

d Evanghelistul Luca, scriind creºtinilor de origine greco-romanã, evitã termenul folosit de ceilalþi evangheliºti: Golgotha (aram.), traducând înþelesul în limba greacã: kranion. S-a dat acest nume locului care, pe atunci, era în afara zidurilor Ierusalimului, probabil pentru forma dealului. e Unele manuscrise importante omit: Isus a spus: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”.

Lc 23,39

201

inscripþie: „Acesta este regele iudeilor”. 39 Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta, spunând: „Oare nu eºti tu Cristos? Salveazã-te pe tine ºi pe noi!” 40 Dar celãlalt, mustrându-l, i-a rãspuns: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaºi condamnare? 41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a fãcut nici un rãu”. 42 ªi spunea: „Isuse, aminteºte-þi de mine când vei intra în împãrãþia ta!” 43 Iar el i-a spus: „Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!”

Mt 27,44 Mc 15,32

Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30) 44 Era

cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã la ora a noua. 45 Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâºiat la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas puternic: „Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu”. ªi spunând aceasta, ºi-a dat duhul. 47 Când centurionul a vãzut ceea ce s-a întâmplat, l-a preamãrit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevãrat, omul acesta era drept”. 48 ªi toate mulþimile adunate la aceastã priveliºte, vãzând cele petrecute, se întorceau bãtându-ºi pieptul. 49 Toþi cunoscuþii sãi ºi femeile care l-au urmat din Galileea stãteau mai deoparte ºi priveau acestea.

Ps 31,6

Mt 27,51-56 2 Mc 15,38-41 2 In 19,31-37 Fap 3,14

8,2-3; 24,10

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42) 50

ªi iatã cã un bãrbat, numit Iosif, care fãcea parte din consiliu, om bun ºi drept, 51 nu fusese de acord cu planul ºi cu fapta lor. El era din cetatea Arimateeaa a Iudeilor ºi aºtepta împãrãþia lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat ºi a cerut trupul lui Isus. 53 Luându-l jos de pe cruce, l-a înfãºurat într-un giulgiu ºi l-a pus într-un mormânt sãpat în stâncã, în care nimeni încã nu mai fusese pus. 54 Era ziua Pregãtirii ºi începea sâmbãtab. 55 Atunci s-au apropiat femeile care veniserã împreunã cu el din Galileea, au vãzut mormântul ºi cum era aºezat trupul lui. 56 Apoi s-au întors ºi au pregãtit miresme ºi balsamuri, iar sâmbãta s-au odihnit dupã Lege. a Localitate identificatã de tradiþie cu Ramathaim-Zophim (1Sam 1,1; 1Mac 11,34) cam la 15 km nord-est de Lida sau 15 km sud-est de Antipatres, 35 km est de Tel-Aviv. Unii arheologi o identificã cu Ramallah. b Lit.: licãrea sâmbãta. Expresia este greu de interpretat. Nu sunt satisfãcãtoare explicaþiile date de unii exegeþi: 1) cã ar fi vorba de lumina soarelui;

2) cã ar fi vorba de luminile aprinse de evrei în ajunul sãrbãtorii; 3) cã ar fi vorba de luceafãrul de searã. Cu siguranþã, este vorba de începutul timpului sacru al sãrbãtorii, adicã momentul precis în care trebuia sã înceteze orice muncã ºi care era anunþat de un preot din interiorul templului printr-un sunet de trompetã.

Mc 16,1

Lc 24,1

202 VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13) 1

În prima zi a sãptãmânii, dis-de-dimineaþã, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregãtite. Au gãsit piatra de la 24 mormânt rostogolitã , iar când au intrat, nu au gãsit trupul Dom2

a 3

9,30

9,22

8,2-3

Mt 8,10 2 In 20,3-10 24,24

nului Isus. 4 Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iatã cã le-au apãrut doi bãrbaþi în haine strãlucitoare. 5 Cuprinse de spaimã, ºi-au plecat faþa spre pãmânt. Atunci ei le-au spus: „De ce-l cãutaþi pe Cel Viu printre cei morþi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiþi-vã ce v-a spus pe când era încã în Galileea: 7 «Fiul Omului trebuie sã fie dat pe mâna oamenilor pãcãtoºi, sã fie rãstignit, iar a treia zi sã învie»”. 8 Atunci ºi-au amintit de cuvintele lui. 9 Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece ºi tuturor celorlalþi. 10 Erau: Maria Magdalena, Ioana ºi Maria, mama lui Iacob, ºi altele împreunã cu ele, care au spus acestea apostolilor. 11 Însã cuvintele acestea li s-au pãrut vorbe goale ºi nu le-au crezut. 12 Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a vãzut numai giulgiurile ºi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat. Isus înviat apare discipolilor de la Emaus (Mc 16,12-13) 13 ªi

iatã cã, în aceeaºi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emausb, cam la ºaizeci de stadiic de Ierusalim. 14 Aceºtia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau ºi se întrebau, Isus însuºi s-a apropiat ºi mergea împreunã cu ei. 16 Dar ochii lor

a Pe baza descoperirilor arheologice, a indicaþiilor din evanghelii ºi a precizãrilor rabinice, putem sã ne imaginãm mormântul ca o încãpere sãpatã în piatrã, în faþa cãreia era un vestibul. Intrãrile erau joase. Mortul era depus pe un postament sãpat în piatrã, acoperit cu giulgiuri ºi stropit cu miresme, dar nu dupã modelul mumificãrii la egipteni. La intrare se afla o piatrã rotundã, asemenea pietrei de moarã, care era rostogolitã într-un ºanþ înclinat. În timpul înmormântãrii, piatra era blocatã cu o panã de lemn. Dupã înmormântare, îndepãrtarea penei permitea pietrei sã închidã mormântul astfel

încât nici hoþul, nici hiena nu puteau intra. Pentru rostogolirea pietrei era nevoie de efortul mai multor bãrbaþi. b Dupã tradiþie, ar fi actualul El Qubeibeh, un mic sat arab la 18 km vest de Ierusalim (13 km în linie dreaptã). Alþii identificã Emausul cu: 1) actualul Abu Gosh la 14 km de Ierusalim; 2) Qaloriyeh la 6 km vest de Ierusalim, pe drumul principal spre Tel Aviv; 3) Anwas sau Nicopole la 20 km vest de Ierusalim. Aceste localitãþi nu corespund indicaþiilor din Evanghelie, fie din cauza distanþei, fie cã sunt cetãþi, ºi nu sate. c Un stadion = 185 m.

203

Lc 24,17

erau þinuþi sã nu-l recunoascã. 17 El le-a spus: „Ce înseamnã aceste cuvinte pe care le schimbaþi între voi pe drum?” Ei s-au oprit triºti. 18 Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a rãspuns: „Numai tu eºti strãin în Ierusalim ºi nu ºtii cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptã ºi cuvânt înaintea lui Dumnezeu ºi a întregului popor, 20 cum arhiereii ºi conducãtorii noºtri l-au dat sã fie condamnat la moarte ºi l-au rãstignit. 21 Noi speram cã el este cel care trebuia sã elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iatã, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri. 22 Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseserã la mormânt dis-de-dimineaþã 23 ºi, negãsind trupul lui, au venit spunând cã au avut vedenii cu îngeri care spun cã el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers ºi ei la mormânt ºi au gãsit aºa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au vãzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuþilor ºi greoi de inimã în a crede toate cele spuse de profeþi! 26 Oare nu trebuia Cristos sã sufere acestea ºi sã intre în gloria sa?” 27 ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a fãcut cã merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rãmâi cu noi pentru cã se lasã seara ºi ziua e de acum pe sfârºite”. Atunci a intrat sã rãmânã cu ei. 30 ªi, pe când stãtea la masã cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii ºi l-au recunoscut, dar el s-a fãcut nevãzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul cãtre altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum ºi ne explica Scripturile?” 33 ªi, în acelaºi ceas, s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim. I-au gãsit adunaþi pe cei unsprezece ºi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevãr ºi s-a arãtat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum ºi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.

Mt 2,23; 16,14 Fap 7,22 1,54.68; 2,38

24,9-10

Mc 4,13 Mt 8,10 Fap 3,24 Lc 18,31 Lc 9,22 1Pt 1,11 16,29.31

24,16

1Cor 15,5

Isus apare apostolilor (In 20,19-23) 36

Pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor ºi le-a spus: „Pace vouã!”a 37 Speriaþi ºi cuprinºi de teamã, credeau cã vãd un duh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-aþi tulburat ºi de ce se ridicã aceste gânduri în inima voastrã? 39 Priviþi mâinile ºi picioarele mele cãci sunt eu însumi. Pipãiþi-mã ºi vedeþi: duhul nu are carne ºi oase, cum

a Unele manuscrise adaugã: Eu sunt, nu vã temeþi! Alte câteva omit: Pace vouã!

24,16 1,12 24,16

Lc 24,40

1,14 Mt 8,10 In 21,5 In 21,9-10.13

204

mã vedeþi pe mine cã am”. 40 ªi, spunând acestea, le-a arãtat mâinile ºi picioarelea. 41 Însã pentru cã ei, de bucurie, încã nu credeau ºi se mirau, le-a spus: „Aveþi aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o bucatã de peºte friptb. 43 Luând-o, a mâncat-o înaintea lor. Ultimele învãþãturi ale lui Isus

9,22 24,25-27 Mc 4,13 Fap 2,23 Fap 10,40 Mt 3,2 Mt 28,19-20 Mc 16,15-16 Lc 2,38 2 Fap 1,8 2 Fap 1,4 Fap 2,33 Gal 3,14 Ef 1,13

44

Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încã eram cu voi; cã trebuie sã se împlineascã toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeþi ºi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile 46 ºi le-a spus: „Aºa este scris: Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi 47 ºi sã fie predicatã convertirea în numele lui spre iertarea pãcatelor la toate popoarele. Începândc din Ierusalim, 48 voi veþi fi martorii acestor lucruri. 49 ªi, iatã, eu trimit asupra voastrã pe acela pe care Tatãl l-a promisd, însã voi sã rãmâneþi în cetate, pânã când veþi fi îmbrãcaþi cu putere de sus”. Înãlþarea lui Isus (Mt 16,19-20; Fap 1,9-11)

Lev 9,22 Sir 50,20 9,51 1,14 2,20

50 Apoi i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, 51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cere. 52 Iar ei, adorându-lf, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare 53 ºi stãteau tot timpul în templu, binecuvântându-lg pe Dumnezeu.

a Unele manuscrise omit versetul în întregime. b Vg adaugã: ºi un fagure de miere. c Participiul se gãseºte în majoritatea manuscriselor la masculin plural, acordându-se cu „voi” din v. 48. Puþine manuscrise au forma de neutru singular, referindu-se la verbul din propoziþia precedentã „sã fie predicatã”.

d

Lit.: promisiunea Tatãlui. Unele manuscrise omit: a fost ridicat la cer. f Unele manuscrise omit: adorându-l. g Un mare numãr de manuscrise importante au: lãudându-l ºi binecuvântându-l, dar cele mai vechi ºi mai autoritare manuscrise au numai: binecuvântându-l. e

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL IOAN

INTRODUCERE Autorul. Ce-a de-a patra Evanghelie a fost scrisã de sfântul Ioan apostolul, „discipolul pe care-l iubea Isus”, fiul lui Zebedeu ºi fratele lui Iacob. Cele mai vechi mãrturii ale sfinþilor pãrinþi Iustin ºi Irineu, ale Pãstorului lui Hermas, ale Prologului împotriva lui Marcion ºi cele douã fragmente de papirusuri cu Evanghelia dupã sfântul Ioan (Egerton 2 ºi P52) atribuie Evanghelia a patra apostolului Ioan, care ar fi scris-o la Efes. ªi argumentele interne sunt în favoarea apostolului Ioan: autorul este un iudeu din Palestina, care cunoaºte locurile, persoanele ºi evenimentele ce privesc viaþa lui Isus ºi despre care vorbeºte ca un martor ocular. Limba. Sfântul Ioan apostolul este evreu, dar îºi scrie Evanghelia în limba greacã ºi în ambient elenistic. Este un bun cunoscãtor al limbii ºi are un stil unitar pe tot parcursul lucrãrii. Deosebit de reuºite sunt relatãrile despre femeia samariteanã (4,1-42), vindecarea orbului din naºtere (9,1-41) ºi învierea lui Lazãr (11,1-44). Prin folosirea unor simboluri ºi expresii caracteristice, autorul face ca lectura sã fie fascinantã, deºi înþelegerea este grea. Destinatarii. Nu avem o precizare directã cu privire la destinatari. Din analiza internã reiese cã sfântul Ioan se adreseazã unor cititori eleniºti fie ei de origine greacã sau nu: descriind obiceiurile evreieºti dã o explicaþie scurtã, suficientã însã pentru cei care nu le cunosc; traduce cuvintele aramaice (1,38; 1,42; 9,7 etc.); are tendinþe universaliste (titlul dat lui Isus de cãtre Pilat este scris în „evreieºte, latineºte ºi greceºte” 19,20). Structura. Dupã un prolog (1,1-18) în care sfântul Ioan expune schematic toate temele care vor fi dezvoltate de-a lungul Evangheliei, îºi organizeazã lucrarea în douã pãrþi principale: în prima parte (1,19–12,50), cunoscutã drept „cartea semnelor”, pornind de la faptele miraculoase (semnele) înfãptuite de Isus, sfântul Ioan vrea sã prezinte misterul lui Isus; în partea a doua (13,1–20,31), cunoscutã drept „cartea gloriei”, prezintã, în principal, pãtimirea ºi învierea lui Isus ca „ceasul” glorificãrii lui. În epilog (21,1-25) sunt relatate apariþiile lui Isus înviat, la care sfântul Ioan este martor ocular. Locul. Tradiþia cea mai veche ºi rãspânditã este cã Evanghelia dupã sfântul Ioan a fost scrisã la Efes. Taþian ºi sfântul Efrem, într-un apendice la Diatessaron, vorbesc de Antiohia Siriei. Þinând cont de papirusurile gãsite în Egipt, unii sunt de pãrere cã Evanghelia a patra ar fi fost scrisã în Alexandria. Dar faptul cã Ioan a locuit pe o perioadã destul de lungã la Efes întãreºte convingerea cã acesta este locul în care Evanghelia a fost scrisã.

208 Data. Dupã mãrturia tradiþiei, Evanghelia a patra a fost scrisã înainte de anul 100. Critica internã a textului pune în luminã o situaþie de tensiune între comunitãþile creºtine ºi sinagogã, ceea ce corespunde cu perioada de dupã distrugerea templului din Ierusalim, iar blestemul la adresa iudeilor trecuþi la creºtinism (aluzii la excluderea din sinagogã: 9,22; 12,42; 16,2) a fost introdus în „Cele 18 binecuvântãri” în perioada 85-90. Teologia. Evanghelia dupã sfântul Ioan este relatarea istoriei interpretatã teologic. Nu este o istorie cronologicã, ci este în funcþie de credinþa actualã. Credinþa, scopul Evangheliei (20,31), are un obiect-subiect precis: trebuie sã credem cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceste douã titluri fundamentale pun persoana lui Isus, pe de o parte, în istoria mântuirii ºi a aºteptãrii mesianice, pe de altã parte, în raportul unic cu Tatãl care l-a trimis. Evanghelia dupã sfântul Ioan are un caracter esenþial cristocentric. Isus însuºi vorbeºte despre sine ºi îºi reveleazã legãtura cu Tatãl de care este trimis ca sã vorbeascã (3,11; 5,30; 12,49 etc.), sã lucreze (4,34; 6,38 etc.) ºi sã aducã omului mântuirea prin credinþa în el (3,18-20; 15,10 etc.), prin adeziunea faþã de el (15,1-8) ºi prin ascultarea de el (10,11-16). Tuturor acelora care îl primesc le dã puterea „de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (1,12), la fel ca el ºi împreunã cu el, prin darul Duhului Sfânt pe care îl va trimite de la Tatãl (14,26; 16,7) pentru a împlini opera sa de mântuire ºi de sfinþire (16,8; 13,16). Omul care acceptã lumina credinþei în Cristos pãrãseºte întunericul, se converteºte, face voinþa Tatãlui, revelatã în Cristos, ºi-i þine poruncile (13,34-35). Roadele celui care crede depind de faptul cã „rãmâne în iubirea lui” (15,1-9).

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL IOAN I. PROLOG La început era Cuvântul ºi Cuvântul era laa Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeub. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinþã prin el ºi fãrã el nu a luat fiinþã nimic din ceea ce existãc. În el era viaþa ºi viaþa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric lumineazã, dar întunericul nu a cuprins-od. A venit un om, trimis de Dumnezeu, al cãrui nume era Ioan. Acesta a venit spre mãrturie, ca sã dea mãrturie despre luminã, pentru ca toþi sã creadã prin el. Nu era el lumina, ci a venit sã dea mãrturie despre luminã. [Cuvântul] era lumina adevãratãe care, venind în lume, lumineazã pe orice om.

1 2 3

4 5 6 7

8 9

a În greacã, prepoziþia pros indicã direcþia unei miºcãri. De aceea, mulþi exegeþi propun: ºi Cuvântul era (orientat, îndreptat în mod dinamic) spre Dumnezeu (TOB, NAB). Alþii înþeleg prepoziþia în sensul de „a fi în comuniune cu” (BJ, RSV, TEV). Biblia lui ªerban Cantacuzino de la 1688 traduce: ªi Cuvântul era cãtre Dumnezeu. b Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece „Dumnezeu” este fãrã articol, dupã gramatica limbii greceºti este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin aceastã afirmaþie nu se intenþioneazã identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indicã natura divinã a „Cuvântului”.

Gal 1,1-5 In 8,24 1In 1,1-2 In 10,30

1Cor 8,6 Col 1,15-20 Evr 1,1-3 15,3 3,35 3,11 8,12 1In 2,8

1,19-34

3,19; 8,12; 12,46

c Dupã manuscrisele cele mai vechi ºi mãrturiile primilor sfinþi pãrinþi, v. 3 ºi 4 ar fi: 3 Toate prin el au luat fiinþã ºi fãrã el nu a luat fiinþã nimic. Ceea ce a luat fiinþã 4 în el era viaþa... Aceastã împãrþire este acceptatã de multe traduceri moderne (BJ, NAB). Este preferatã ºi de UBS. Întrucât aceastã variantã prezintã dificultãþi de interpretare teologicã, cu NVg, RSV, TOB, TEV etc., menþinem varianta tradiþionalã. d Majoritatea exegeþilor aleg sensul adversativ al verbului katalambano = a cuprinde, a lua în stãpânire – atât din motiv semantic, cât ºi teologic. e Lit.: Era adevãrata luminã. Deoarece propoziþia nu are un subiect ºi %

In 1,10 10

11 3,11; 10,35 Iac 1,18.21 1In 3,2 1In 5,13

1In 5,18 Ex 25,8 Dt 4,7 1In 1,1-3 In 17,5 Is 40,5 Ex 34,6 Os 2,22

12

13

14

15

=1,30

Col 2,9-10

16

210

Era în lume ºi lumea a luat fiinþã prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai sãia, dar ai sãi nu l-au primit. Însã celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copiib ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din voinþa trupului, nici din voinþa bãrbatuluic, ci din Dumnezeu s-au nãscut. ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, iar noi am vãzut gloria lui, glorie ca a unicului nãscut din Tatãl, plin de har ºi de adevãr. Ioan a dat mãrturie despre el ºi a strigat: „Acesta era cel despre care v-am spus: Cel care vine dupã mine a ajuns înaintea mea pentru cã era mai înainte de mine”. Într-adevãr, noi toþi am primit din plinãtatea lui har dupãd har.

pentru a evita confuzia, introducem „Cuvântul”, aºa cum fac: BJ, RSV, NAB, TOB. Alþii, pentru a evita ambiguitatea, traduc: Lumina cea adevãratã, care lumineazã pe orice om, venea în lume. a Lit.: la cele proprii. În limbaj biblic, expresia se poate referi sau la poporul lui Israel care este proprietatea lui Dumnezeu, sau la þara fãgãduitã, pãmântul pe care Dumnezeu îl dã poporului sãu. b Termenul grec folosit aici pentru a-i desemna pe cei care cred – teknon – este diferit de cel folosit, în Evanghelia dupã sfântul Ioan, pentru a indica filiaþiunea transcendentã ºi proprie numai lui Isus – hyios.

c Cele trei elemente enumerate de Ioan nu au un sens depreciativ, ci se referã doar la modul natural de a fi al omului. A deveni „copil al lui Dumnezeu” este numai darul lui Dumnezeu, întrucât nici unul dintre elementele care intervin în procrearea umanã nu are, în acest sens, nici cel mai mic rol: nici sângele – femeia; nici voinþa trupului – sexualitatea; nici voinþa bãrbatului – decizia de a avea un fiu. d Prepoziþia greacã anti poate însemna: 1) corespondenþã: har pentru har, adicã harul creºtinilor ar corespunde harului lui Cristos; 2) acumulare: har peste har; 3) substituire: har în locul harului, idee susþinutã de sfinþii pãrinþi care interpreteazã substituirea Legii lui Moise cu evanghelia lui Cristos.

211 17 18

In 1,17

Pentru cã Legea a fost datã prin Moise, harul ºi adevãrul au venit prin Isus Cristos. Nimeni nu l-a vãzut vreodatã pe Dumnezeu; Fiula, care este spre pieptul Tatãluib, el l-a revelat.

1,21

Ex 33,20 Sir 43,31 In 6,46 1In 4,12 In 3,11; 17,6 Col 1,15

II. CARTEA SEMNELOR ÎNCEPUTUL REVELÃRII LUI ISUS Mãrturia lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Mc 1,2-8; Lc 3,15-17) 19

Aceasta este mãrturia datã de Ioan, când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoþi ºi leviþi ca sã-l întrebe: „Cine eºti tu?” 20 Iar el a recunoscut ºi nu a negat. A mãrturisit: „Nu sunt eu Cristos!” 21 L-au întrebat: „Atunci cine? Eºti tu Ilie?” El a rãspuns: „Nu sunt!” „Eºti tu Profetul?” A rãspuns: „Nu!” 22 Aºadar, i-au zis: „Cine eºti? Ca sã dãm un rãspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuþi?” 23 El a zis: „Eu sunt glasul celui care strigã în pustiu: Îndreptaþi calea Domnului, dupã cum a spus Isaia profetul”. 24 Iar cei trimiºi erau dintre farisei. 25 L-au întrebat ºi i-au zis: „Aºadar, de ce botezi, dacã tu nu eºti nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?” 26 Ioan le-a rãspuns: „Eu botez cu apã; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaºteþi, 27 care vine dupã mine, cãruia eu nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei”. 28 Acestea s-au petrecut în Betaniac, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

5,33 Fap 13,25 Lc 3,15 Mt 17,10-13 Mt 16,14

Is 40,3 2 Mt 3,3

Mt 3,6 7,27 Mc 1,7 par 10,40

Mielul lui Dumnezeu 29 A

doua zi, l-a vãzut pe Isus venind la el ºi a zis: „Iatã-l pe Mielul lui Dumnezeud, care ridicã pãcatul lumii. 30 Acesta este cel despre

a Multe manuscrise prezintã varianta: Dumnezeu unicul nãscut, dar poate fi consideratã prea elaboratã din punct de vedere teologic. b Expresie care indicã intimitatea de iubire dintre Tatãl ºi Fiul, într-un context de revelare: Fiul ni-l reveleazã pe Tatãl în intimitatea divinã, absolut inaccesibilã oamenilor.

c

Ex 12,1 Is 53,7.12 In 4,42

Unele manuscrise au: Betabara. Simbolul mielului, pentru a indica rolul unei persoane, este destul de rar în VT. Israel este comparat cu un miel pe care Dumnezeu îl duce la pãºune ºi-l ocroteºte, iar servitorul lui Iahve este asemãnat cu mielul dus la înjunghiere. Dar nici o persoanã nu este numitã „miel al lui Dumnezeu”. În % d

In 1,31 8,58; 1,1

Is 11,2; 61,1 In 3,34 Mt 3,16 par 1Sam 9,17 Mt 3,11 In 3,5 Is 42,1 Lc 9,35; 23,35 Mt 4,18-20 par

212

care am spus: «Dupã mine vine un bãrbat care a ajuns înaintea mea, pentru cã era mai înainte de mine. 31 Eu nu-l cunoºteam, dar am venit sã botez cu apã, ca, prin aceasta, el sã fie fãcut cunoscut lui Israel»”a. 32 Ioan a dat mãrturie, spunând: „Am vãzut Duhul coborând ca un porumbel din cer ºi a rãmas deasupra lui. 33 Eu nu-l cunoºteam, însã cel care m-a trimis sã botez cu apã, el mi-a zis: «Acela deasupra cãruia vei vedea Duhul coborând ºi rãmânând peste el, el este cel care boteazã în Duhul Sfânt». 34 Eu am vãzut ºi am dat mãrturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”. Primii discipoli 35

Mt 16,18-19+ Mc 3,16

În ziua urmãtoare, Ioan stãtea din nou împreunã cu doi dintre discipolii sãi. 36 ªi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iatã-l pe Mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi discipoli ai sãi l-au auzit vorbind ºi l-au urmat pe Isus. 38 Isus s-a întors ºi, vãzându-i cã îl urmeazã, le-a zis: „Ce cãutaþi?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnã «Învãþãtorule» – unde locuieºti?” 39 El le-a zis: „Veniþi ºi vedeþi”. Aºadar, au venit ºi au vãzut unde locuieºte ºi au rãmas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi, care îl auziserã pe Ioan ºi-l urmaserã [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele sãu, Simon, ºi i-a spus: „L-am gãsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnã „Cristos” – 42 ºi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu eºti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnã «Petru»”. Chemarea lui Filip ºi a lui Natanael 43 A

Mt 9,9 In 12,21 5,39; 1,21 Fap 26,22 Dt 18,18

doua zi, voia sã plece în Galileea ºi l-a întâlnit pe Filip. Isus i-a zis: „Urmeazã-mã!” 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei ºi a lui Petru. 45 Filip l-a întâlnit pe Natanaelb ºi i-a zis: „L-am gãsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, ºi profeþii, pe Isus, fiul lui Iosif din

formula lui Ioan, care pare a fi cunoscutã de primii creºtini, mielul pune în legãturã cu Dumnezeu, retrimiþând la contextul cultic, unde jertfirea mielului este prescrisã pentru ritul purificãrii ºi ispãºirii (Lev 14,1-32), pentru ofranda dedicãrii altarului (Num 7,10-89) ºi pentru jertfa zilnicã (Ex 29,38-42; Lev 6,2-6; Num 28,3-8; Ex 46,13-15).

a În Evanghelia dupã sfântul Ioan, „Israel” este echivalent cu poporul lui Dumnezeu ºi are o conotaþie bunã în contrast cu „iudeii”, conducãtorii oficiali ai iudaismului, care se opuneau lui Isus ºi discipolilor lui. b În ebraicã, Natan’el înseamnã: „Dumnezeu a dat”. Numele lui mai este menþionat în In 21,2 împreunã cu %

213

In 1,46

Nazaret”. 46 Dar Natanael i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino ºi vezi!” 47 Isus l-a vãzut pe Natanael venind la el ºi a zis despre el: „Iatã cu adevãrat un israelit în care nu este viclenie”a. 48 Natanael i-a zis: „De unde mã cunoºti?” Isus i-a rãspuns ºi i-a zis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am vãzut stând sub smochin”b. 49 Natanael i-a rãspuns: „Rabbi, tu eºti Fiul lui Dumnezeu, tu eºti regele lui Israel”. 50 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Pentru cã þi-am spus cã te-am vãzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51 ªi i-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: veþi vedea cerul deschis ºi pe îngerii lui Dumnezeu urcând ºi coborând deasupra Fiului Omului”. Nunta din Cana 1

Mt 13,54-55 In 7,41.42.52

Rom 2,29 6,15; 12,13

Gen 28,10-17 Mt 8,20

21,2

Canac

În ziua a treia, s-a fãcut o nuntã în Galileii ºi mama lui Isus era acolo. 2 A fost invitat la nuntã ºi Isus cu discipolii lui. 3 Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. 4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveºte pe mine ºi pe tined, femeie;e încã

2

alþi apostoli. În listele celorlalþi evangheliºti nu figureazã printre apostoli. Identificarea lui cu Bartolomeu se datoreazã faptului cã, în listele sinoptice, numele Bartolomeu urmeazã direct dupã cel al lui Filip (Mt 10,3; Mc 3,18; Lc 6,14). Tradiþia liturgicã orientalã îl identificã cu Simon Canaaneul sau Zelotul. a Spre deosebire de Iacob, care a furat binecuvântarea pãrinteascã prin viclenie, Natanael este reprezentantul acelui grup de credincioºi israeliþi care aderã la Isus, obþinând astfel binecuvântarea pãrinþilor. b „A sta sub smochin”, ca ºi „a sta sub viþa de vie” este o imagine biblicã frecventã pentru a indica viaþa liniºtitã, obiºnuitã, în casa proprie (1Rg 4,25; Mih 4,4; Zah 3,10). Deci Isus îl cunoºtea pe Natanael înainte ca acesta sã fi venit la el. Textele din Qumran îl prezintã pe Mesia, fiul înþelept al lui David, ca unul care are capacitatea de a cunoaºte secretele oamenilor ºi ale tuturor vieþuitoarelor. c Tradiþia creºtinã identificã localitatea Cana cu Kfar Kanna, la 6 km

nord-est de Nazaret, unde se aflã, din evul mediu, o bisericã în amintirea minunii sãvârºite de Isus. Unii bibliºti, pe baza mãrturiilor sfinþilor pãrinþi, susþin cã ar fi vorba de localitatea Kanna el-Gelil, la 13 km nord de Nazaret, deoarece numele este mai apropiat de cel din Evanghelie. d Expresia este o traducere a formulei ebraice: Ce este între mine ºi tine? Traducerea poate avea douã sensuri: „Ce ai cu mine?” (Mc 1,24 ºi 5,7) sau „Ce mã priveºte? Nu mã intereseazã!” Cu siguranþã nu existã un conflict între Isus ºi Maria ºi nici nu înseamnã cã Isus nu vrea sã se implice în situaþie (de fapt, va interveni). Cel mai bine se poate înþelege aceastã expresie ca o divergenþã de perspectivã în rezolvarea dificultãþii apãrute: i se cere remedierea unei situaþii neplãcute, cu o motivaþie umanã. Isus sãvârºeºte minunea în planul misiunii sale mesianice ºi are o motivaþie ºi o semnificaþie mult mai profundã. e Într-adevãr, surprinde în gura unui fiu apelativul dat mamei sale: „femeie!” Cu siguranþã, nu este lipsit de respect %

In 2,5 Gen 41,55

Mc 7,3-4

Lc 5,37-39 par Mt 26,29 par In 4,54 Ex 4,30-31 In 1,14 Mt 4,13 Mt 12,46 In 20,27 Fap 1,15

214

nu a venit ceasula meu”. 5 Mama lui Isus a spus slujitorilor: „Faceþi tot ce vã va spune”. 6 Erau acolo ºase vase de piatrãb puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sutã douãzeci de litric. 7 Isus le-a zis: „Umpleþi vasele cu apã!” Iar ei le-au umplut pânã sus. 8 Atunci le-a zis: „Scoateþi acum ºi duceþi stolnicului nunþii!”d Ei i-au dus. 9 Când a gustat stolnicul apa devenitã vin – ºi el nu ºtia de unde este, dar slujitorii care o aduseserã ºtiau – stolnicul l-a chemat pe mire 10 ºi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bune, iar când s-au îmbãtat, pe cel mai slab. Tu ai þinut vinul cel mai bun pânã acum!” 11 Aceasta a fãcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. ªi-a arãtat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. 12 Dupã aceea, a coborât la Cafarnaum el, mama lui, fraþiif sãi ºi discipolii ºi au rãmas acolo câteva zile. PRIMA CÃLÃTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM Alungarea vânzãtorilor din templu (Mt 21,12-13; Mc 11,15-17; Lc 19,45-46) 13

Neh 13,7-8 Mal 3,1-4

Zah 14,21 Ps 69,10

Paºtele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. 14 ªi a gãsit în templu vânzãtorii de boi, de oi ºi de porumbei ºi pe schimbãtorii de bani ºezând acolo. 15 Fãcând un bici din funii, i-a alungat pe toþi din templu, la fel ca ºi oile ºi boii; a împrãºtiat monedele schimbãtorilor de bani ºi a rãsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaþi acestea de aici! Nu faceþi casa Tatãlui meu casã de negustorie”. 17 Discipolii lui ºi-au adus aminte cã fusese scris: Zelul pentru casa ta mã mistuie.

(In 19,26), nici nu are ton de mustrare ºi nici nu este o negare a maternitãþii Mariei. La începutul activitãþii mesianice, Isus pune pe un plan secundar relaþiile naturale de familie, aºa cum o cere ºi de la discipolii sãi (Mt 19,29). a Ceasul lui Isus este o temã fundamentalã în toatã Evanghelia dupã sfântul Ioan ºi se referã la moartea lui pe cruce ºi la înãlþarea în glorie. b Folosirea vaselor de piatrã era în conformitate cu Legea lui Moise cu privire la puritatea ritualã (Lev 11,29-38). Vasele din piatrã puteau sã redevinã

pure prin simpla spãlare, spre deosebire de cele din lut care trebuiau sparte. c Lit.: de douã sau trei mãsuri. O „mãsurã” (metretes) era o unitate de mãsurã a capacitãþii vaselor pentru lichide, echivalentã cu 39,5 l. d Termenul grec architriklinos se referã la organizatorul sau responsabilul mesei. Putea sã fie un sclav sau un oaspete care nu fãcea parte din familie. e Unii sfinþi pãrinþi interpreteazã vinul cel mai bun adus de Isus ca fiind evanghelia mântuirii în contrast cu apa – Legea iudaicã. f Vezi n. Mt 12,46.

215

In 2,18

18

Aºadar, l-au întrebat iudeii ºi i-au zis: „Ce semn ne arãþi cã ai dreptul sã faci acestea?” 19 Isus le-a rãspuns: „Dãrâmaþi acest templu ºi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aºadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci ºi ºase de ani ºi tu îl vei ridica în trei zile?” 21 Însã el vorbea despre templul trupului sãu. 22 Deci, când a înviat din morþi, discipolii lui ºi-au amintit cã a spus aceasta ºi au crezut în Scripturã ºi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

6,30; 4,48 Mt 26,61 Mt 12, 6.38-40 1,14 14,26 5,39

Reacþii la alungarea vânzãtorilor din templu 23 Pe

când era în Ierusalim, la sãrbãtoarea Paºtelui, mulþi, vãzând minunile pe care le fãcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se încredea în ei pentru cã el îi cunoºtea pe toþi. 25 ªi nu avea nevoie ca cineva sã aducã mãrturie despre om, pentru cã el cunoºtea ce era în om.

1,48

Isus ºi Nicodim 1

Era între farisei un om numit Nicodima, un conducãtor al iudeilor. 2 Acesta a venit la el, noaptea, ºi i-a zis: „Rabbi, ºtim cã ai venit de la Dumnezeu ca învãþãtor, cãci nimeni nu poate sã facã semnele pe care le faci, dacã Dumnezeu nu este cu el”. 3 Isus i-a rãspuns ºi i-a zis: „Adevãr, adevãr îþi spun, dacã cineva nu se naºte din noub, nu poate sã vadã împãrãþia lui Dumnezeu”. 4 Nicodim i-a zis: „Cum poate sã se nascã un om când este bãtrân? Oare poate sã intre din nou în sânul mamei sale ºi sã se nascã?” 5 Isus i-a rãspuns: „Adevãr, adevãr îþi spun: dacã cineva nu se naºte din apã ºi Duh, nu poate sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu. 6 Ce este nãscut din trup, trup este, iar ce este nãscut din Duh, duh este. 7 ªi nu te mira cã þi-am zis: trebuie sã vã naºteþi din nouc. 8 Vântul suflã unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ºtii de unde vine, nici încotro merge. Aºa este cu tot cel care este nãscut din Duh”. 9 Nicodim a rãspuns ºi i-a zis: „Cum se pot întâmpla acestea?” 10 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Tu eºti învãþãtor al lui Israel ºi nu ºtii acestea? 11 Adevãr, adevãr îþi spun: noi vorbim ceea ce ºtim ºi dãm mãrturie despre ceea ce am vãzut, dar mãrturia noastrã nu o primiþi. 12 Dacã v-am vorbit despre cele pãmânteºti ºi nu mã credeþi, cum mã veþi crede dacã vã voi vorbi

3

a Lit.: în greacã, învingãtorul poporului, iar în ebraicã, sânge nevinovat. Titlul pe care i-l dã evanghelistul, „conducãtor al iudeilor”, îl aratã ca membru al Sinedriului (In 7,48-52). b Adverbul anothen poate însemna „de sus” sau „din nou”. Þinând cont

de versetul care urmeazã, se pare cã sensul este „din nou”. Totuºi evanghelistul foloseºte în mod intenþionat semnificaþia dublã a cuvântului. c Sau: de sus.

7,48.50-52; 12,42-43; 19,39 2,11

1Pt 1,23 Iac 1,18 Mt 18,3 2,19

1,33 Mt 3,5 Gen 6,3 In 6,63 1Cor 15,44-50

3,32 6,60-62 Înþ 9,16-17 Fil 3,19-20

In 3,13 20,17 Prov 30,4 Rom 10,6 Ef 4,8-9 In 1,18 Num 21,4-9 Înþ 16,5-7 In 1,21; 12,32 Gen 22 Rom 8,32 Mt 21,37 par 1In 4,9 1,1+ 2Cor 5,19 In 4,42; 12,47 Fap 4,12

8,12 Iob 24,13-17 Ef 5,13 Mt 5,14-16

216

despre cele cereºti? 13 ªi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omuluia. 14 ªi, dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustiu, tot aºa trebuie sã fie înãlþat Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în elb sã aibã viaþa veºnicã. 16 Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumeac, încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. 17 Pentru cã Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul sãu în lume ca sã judece lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însã cine nu crede a fost deja judecat pentru cã nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru cã faptele lor erau rele. 20 Cãci oricine face [fapte] rele urãºte lumina ºi nu vine la luminã ca sã nu-i fie descoperite faptele. 21 Însã oricine face adevãruld, vine la luminã ca sã se vadã cã faptele sale sunt fãcute în Dumnezeu”. Ultima mãrturie a lui Ioan Botezãtorul

4,1-2

Mt 3,6 Lc 3,20

22

Dupã acestea, a venit Isus cu discipolii sãi în þinutul Iudeii, a rãmas acolo cu ei ºi boteza. 23 Boteza ºi Ioan la Ainone, aproape de Salim, pentru cã erau multe ape în acel loc, iar oamenii veneau ºi erau botezaþi, 24 cãci Ioan nu fusese încã aruncat în închisoare.

a Multe manuscrise adaugã: care este în cer. b Unele manuscrise adaugã: sã nu piarã, ci (cf. v. 16). c În Evanghelia dupã sfântul Ioan, termenul „lume” are trei semnificaþii: 1) lumea creatã de Dumnezeu (cosmos) în mod potenþial pozitivã, care, prin întruparea lui Cristos, este purtatã spre desãvârºire (11,9; 17,5); 2) lumea oamenilor (omenirea), iubitã de Dumnezeu (3,16) ºi mântuitã de Cristos (1,29; 4,42; 6,51); 3) lumea oamenilor, dar supusã puterii întunericului ºi ostilã misiunii ºi operei mântuitoare a lui Cristos (17,9; 12,31; 16,33). Lumea fizicã nu este de sine stãtãtoare, ci participã la mântuirea sau osândirea oamenilor. d Expresia: a face adevãrul, în textele biblice ºi în literatura ebraicã,

înseamnã acþiunea umanã conformã cu voinþa lui Dumnezeu, revelatã în Legea sa. Aceastã expresie coincide deseori cu practicarea dreptãþii sau cu observarea Legii (cf. 2Cr 31,20; Is 26,10 ºi în multe manuscrise de la Qumran). Dar în Ioan indicã procesul activ ºi conºtient al aceluia care aderã la persoana lui Isus Cristos în care se realizeazã revelaþia lui Dumnezeu. e Ainon ºi Salim sunt localitãþi greu de identificat astãzi. Bibliºtii propun o localitate ‘Ain ed-Der, la 12 km sud de oraºul Bet-ªean, în apropierea Iordanului (pe baza mãrturiei lui Eusebiu din Cezareea – sec. al IV-lea) sau Khirbet ‘Ainun, la 5 km est de Nablus, iar Salim la 5 km nord de vechiul Sihem (Sabastya). E sigur cã Ioan Botezãtorul pãrãsise Iordanul ºi acum boteza la niºte izvoare în þinutul Samariei.

217

In 3,25

25

S-a iscat atunci o ceartã între discipolii lui Ioan ºi un iudeua, despre purificare. 26 Ei au venit la Ioan ºi i-au spus: „Învãþãtorule, cel care era cu tine pe malul celãlalt al Iordanului – pentru care tu ai dat mãrturie – iatã-l cã boteazã ºi toþi se duc la el”. 27 Ioan a rãspuns ºi a zis: „Omul nu poate lua nimic dacã nu i-a fost dat din cer. 28 Voi înºivã puteþi da mãrturie despre mine cã am spus: nu sunt eu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui. 29 Cel care are mireasa este mirele. Prietenul mirelui, care stã ºi ascultã, se bucurã mult la glasul mirelui. Aºadar, aceastã bucurie a mea este acum deplinã. 30 El trebuie sã creascã, iar eu sã mã micºorez”. 31 b „Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pãmânt aparþine pãmântului ºi vorbeºte despre cele pãmânteºti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturorc, 32 el dã mãrturie despre ce a vãzut ºi auzit, dar nimeni nu primeºte mãrturia lui. 33 Cine primeºte mãrturia lui confirmã cã Dumnezeu este vrednic de crezare. 34 Cãci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru cã el nu dã Duhul cu mãsurã. 35 Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi toate le-a dat în mâna lui. 36 Cine crede în Fiul are viaþa veºnicã, dar cine nu ascultã de Fiul nu va vedea viaþa, ci mânia lui Dumnezeu rãmâne asupra lui”.

19,11 1Cor 4,7 Iac 1,17 1,19-27 Mal 3,1 Mt 9,15

8,23 1In 4,5 3,11 1In 5,10 In 7,28; 8,26 1,1+ 3,11 1,32 Mt 3,7

Isus ºi samariteana 1

Aºadar, când Domnuld a aflat cã fariseii auziserã cã Isus fãcea mai mulþi discipoli ºi boteza mai mulþi decât Ioan – 2 deºi nu Isus însuºi boteza, ci discipolii lui – 3 a pãrãsit Iudeea ºi s-a dus din nou în Galileea, 4 dar trebuia sã treacã prin Samaria. 5 A venit, aºadar, într-o cetate din Samariae, numitã Siharf, aproape de þinutul pe care Iacob l-a dat fiului sãu, Iosif. 6 Acolo era

4

a Multe manuscrise au pluralul: cu iudeii. b În paragraful In 3,31-36 este dificil de stabilit care este vorbitorul: Isus, Ioan Botezãtorul sau este un comentariu al evanghelistului. Cei mai mulþi exegeþi cred cã sunt cuvintele lui Isus, care ar fi trebuit sã fie în continuarea discuþiei cu Nicodim, dupã v. 21. c În multe manuscrise lipseºte: este deasupra tuturor. d Unele manuscrise au: Isus în loc de: Domnul. e Numele de Samaria apare din sec. al IX-lea î.C.: regele Omri (886-875) a

dat acest nume capitalei regatului de nord, dar numele va fi extins la tot þinutul dintre Iudeea, la sud, Galileea, la nord, valea Iordanului, la est, ºi câmpia ªefelah, la vest. În 721 î.C., oraºul a fost cucerit de asirieni, iar în perioada NT, a fost mãrit ºi fortificat de Irod cel Mare, care i-a schimbat numele în Sebaste, în onoarea împãratului August. f În timpul lui Isus, purta numele de Sychora. Localitatea este identificatã cu vechea cetate Sihem, distrusã în 67 d.C. de Vespasian. Astãzi existã acolo o localitate arabã, Askar.

Mt 3,6 Lc 9,52-55 Gen 33,18-20; 48,21-22 Ios 24,32

In 4,7

19,28 Lc 10,29-37; 17,11-19

3,16 Fap 8,20 6,31-32 8,53

6,35; 7,37-39 Is 58,11 6,34 2,19

1,48

Mt 16,14 Dt 12,5

2Rg 17,27-33 Rom 9,4-5

218

fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a aºezat la fântânã. Era pe la ceasul al ºaselea. 7 A venit o femeie din Samaria ca sã scoatã apã. Isus i-a spus: „Dã-mi sã beau!” 8 Discipolii lui plecaserã în cetate ca sã cumpere de mâncare. 9 Aºadar, femeia samariteanã i-a zis: „Cum, tu, care eºti iudeu, ceri sã bei de la mine, care sunt o femeie samariteanã?” De fapt, iudeii nu aveau legãturi cu samariteniia. 10 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Dacã ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu ºi cine este acela care îþi spune «Dã-mi sã beau», tu ai fi cerut de la el ºi el þi-ar fi dat apã vie”. 11 Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apã, iar fântâna este adâncã; de unde, deci, ai apa vie? 12 Nu cumva eºti tu mai mare decât pãrintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna ºi a bãut din ea el, fiii lui ºi turmele lui?” 13 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14 dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apã care þâºneºte spre viaþa veºnicã”. 15 I-a zis femeia: „Doamne, dã-mi aceastã apã ca sã nu-mi mai fie sete ºi sã nu mai vin aici sã scot”. 16 El i-a zis: „Du-te ºi cheamã-l pe bãrbatul tãu ºi vino aici!” 17 Femeia a rãspuns ºi i-a zis: „Nu am bãrbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis «Nu am bãrbat», 18 pentru cã ai avut cinci bãrbaþi ºi cel pe care îl ai acum nu este bãrbatul tãub. În privinþa asta ai spus adevãrul”. 19 Femeia i-a zis: „Doamne, vãd cã tu eºti profet. 20 Pãrinþii noºtri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneþi cã la Ierusalim este locul unde trebuie sã te închini”c. 21 Isus i-a spus: „Femeie, crede-mã cã a venit ceasul când nu îl veþi adora pe Tatãl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. 22 Voi adoraþi ceea ce nu cunoaºteþi. Noi adorãm ceea ce

a

În unele manuscrise lipseºte expresia: De fapt, iudeii nu au legãturi cu samaritenii. Situaþia raporturilor etnico-religioase dintre iudei ºi samariteni este reflectatã în literatura rabinicã: „Fiicele samaritenilor sunt în impuritate din leagãn ºi pânã la moarte...” (Mishna, Niddar IV ,1); „Cel care mãnâncã pâine de la samariteni este ca unul care consumã carne de porc” (rabbi Eliezer). b În tradiþia rabinicã erau permise maxim trei cãsãtorii succesive. Dincolo de sensul personal istoric, textul lui Ioan pare sã aibã ºi o semnificaþie simbolicã: situaþia ilegalã a femeii care

a avut cinci bãrbaþi este un exemplu de laxism moral, dar reflectã ºi condiþia istorico-religioasã a poporului Samariei, infidel alianþei ºi tradiþiilor patriarhilor. În mod alegoric, cei cinci bãrbaþi ar putea fi o referinþã la cele cinci divinitãþi pe care le adorau samaritenii (2Rg 17,24-31). c În polemica pentru locul de cult, tradiþia samariteanã localizeazã pe muntele Garizim unele evenimente fundamentale ale istoriei biblice: crearea lui Adam, construirea altarului de cãtre Noe dupã potop, sacrificiul lui Isaac, visul lui Iacob, înmormântarea lui Iosif.

219

In 4,23

cunoaºtem, pentru cã mântuirea vine de la iudei. 23 Însã vine ceasul – ºi chiar acum este – când adevãraþii adoratori îl vor adora pe Tatãl în duh ºi adevãr, cãci ºi Tatãl astfel de adoratori îºi cautã. 24 Dumnezeu este duh ºi cei care îl adorã, în duh ºi adevãr trebuie sãl adore”. 25 Femeia i-a zis: „ªtiu cã vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învãþa toate”. 26 Isus i-a zis: „Eu sunta, cel care îþi vorbesc!” 27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. ªi se mirau cã vorbeºte cu o femeie. Dar nimeni dintre ei nu i-a zis: „Ce cauþi?” sau: „De ce vorbeºti cu ea?” 28 Atunci, femeia ºi-a lãsat urciorul, a plecat în cetate ºi le-a spus oamenilor: 29 „Veniþi ºi vedeþi omul care mi-a spus tot ce am fãcut. Oare nu este acesta Cristos?” 30 Ei au ieºit din cetate ºi au venit la el. 31 Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbi, mãnâncã!” 32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaºteþi”. 33 Aºadar, discipolii ziceau unii cãtre alþii: „Oare i-a adus cineva de mâncare?” 34 Isus le-a zis: „Hrana meab este sã fac voinþa celui care m-a trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui. 35 Nu spuneþi voi: «Mai sunt încã patru luni ºi vine seceriºul»? Iatã, eu vã spun, ridicaþi-vã ochii ºi priviþi lanurile cã sunt albe pentru seceriº. Deja 36 secerãtorul îºi primeºte plata ºi adunã roadele spre viaþa veºnicã, pentru ca semãnãtorul sã se bucure la fel cu secerãtorul. 37 Cãci în aceasta se adevereºte cuvântul: «Unul este semãnãtorul, altul secerãtorul». 38 Eu v-am trimis sã seceraþi ceva pentru care nu v-aþi ostenit. Alþii s-au ostenit, iar voi aþi intrat peste munca lor”. 39 Mulþi dintre samaritenii cetãþii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mãrturisit: „Mi-a spus tot ce am fãcut”. 40 Aºadar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat sã rãmânã la ei, iar el a rãmas acolo douã zile. 41 ªi cu mult mai mulþi au crezut pentru cuvântul lui. 42 Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tãu, cãci noi înºine am auzit ºi ºtim cã acesta este cu adevãrat Mântuitorul lumii”.

a Este o formulã de revelare rezervatã lui Dumnezeu, o expresie biblicã ce confirmã prezenþa continuã ºi activã a lui Dumnezeu în istorie (Ex 3,14; Is 43,10). Este folositã de Ioan pentru a indica punctul culminant al revelãrii lui Dumnezeu prin Fiul sãu, Isus Cristos.

b Expresia are o valoare simbolicã, cu rãdãcini adânci în textele biblice (Sir 24, 19-20; Ps 119,103; Ier 15,16). Se exprimã astfel raportul vital cu Dumnezeu ºi cu darurile sale salvifice: cuvântul, legea ºi înþelepciunea.

2,21

Dt 18,18-22 9,37; 8,24 Is 52,6

Dt 8,3 1,1+; 6,38-40 17,4; 19,30 Mt 9,37-38 Lc 10,2 Ps 126,5-6

17,18; 20,21 Fap 8,14-17

1,9-10

In 4,43

220

Vindecarea fiului funcþionarului regal (Mt 8,5-13; Lc 7,1-10) 43

Mt 16,14; 13,57 par In 2,23

2,1-11

Mt 12, 38-39 par In 20,29 Mt 8,10

2,11

Dupã cele douã zile, a plecat de acolo în Galileea. 44 Isus însuºi dãduse mãrturie cã nici un profet nu este preþuit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru cã vãzuserã toate câte fãcuse la Ierusalim la sãrbãtoare, cãci ºi ei fuseserã la sãrbãtoare. 46 A venit deci, din nou, în Cana Galileii, unde prefãcuse apa în vin. Acolo era un funcþionar regala al cãrui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta cã Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el ºi l-a rugat sã coboare ºi sã-i vindece fiul, cãci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacã nu vedeþi semne ºi minuni, nu credeþi!” 49 Funcþionarul regal i-a zis: „Doamne, coboarã înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tãu trãieºte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus ºi s-a dus. 51 Iar pe când cobora, servitorii lui i-au ieºit înainte, spunându-i cã fiul lui trãieºte. 52 I-a întrebat, deci, la ce orã a început sã-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al ºaptelea, l-a lãsat febra”. 53 Tatãl ºi-a dat seama cã în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tãu trãieºte”. ªi a crezut el ºi toatã casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a fãcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea. A DOUA CÃLÃTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM Vindecarea paraliticului de la Betesda 1

Dupã acestea, era o sãrbãtoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângã Poarta Oilorb, era o piscinã, numitã în evreieºte Betesdac, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea

5

a Termenul grec basiliskós se poate înþelege ca indicând o persoanã: 1) din familia regalã; 2) de la curtea regalã; 3) din garnizoana regelui; 4) din administraþia statului. Cu siguranþã, la Cafarnaum se aflau mulþi funcþionari administrativi. b Poartã a cetãþii, în partea de nord-est a Ierusalimului, restauratã de Nehemia (Neh 3,1), cunoscutã astãzi ca Poarta Leilor sau Poarta Sfântului ªtefan. c Lit.: Casa milei sau casa celor douã bazine. Erau douã bazine sãpate în stâncã pentru colectarea apei de izvor

ºi de ploaie. Dimensiunile bazinului de la nord erau de 40/50 m, iar ale celui de la sud, de 48/57 m, cu o adâncime maximã de 14 m. Erau despãrþite printr-un zid gros de 6,5 m. Pe pãrþile laterale ºi pe zidul dintre bazine, Irod cel Mare a construit cinci porticuri. Resturile arheologice ale piscinei se aflã lângã biserica „Sfânta Ana”. Multe manuscrise importante prezintã variaþii de nume: Betsaida (cunoscutã localitate lângã lacul Genezaret), sau Betsada (dupã Iosif Flaviu).

221

In 5,4

zãceau o mulþime de bolnavi: orbi, ºchiopi, paralizaþia. 4 b. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci ºi opt de ani. 6 Vãzându-l zãcând ºi ºtiind cã suferã de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei sã te faci sãnãtos?” 7 Bolnavul i-a rãspuns: „Doamne, nu am nici un om ca sã mã dea în piscinã când apa este agitatã. Pânã când vin eu, coboarã altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridicã-te, ia-þi targa ºi umblã!” 9 ªi, îndatã, omul s-a vindecat, ºi-a luat targa ºi umbla. Dar ziua aceea era sâmbãta. 10 Aºadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbãtã ºi nu-þi este permis sã-þi duci targa”. 11 Dar el le-a rãspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-þi targa ºi umblã!» 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care þi-a zis: «Ia-o ºi umblã!»?” 13 Dar cel vindecat nu ºtia cine este, cãci Isus se îndepãrtase, iar în locul acela era o mare mulþime. 14 Mai târziu, Isus l-a gãsit în templu ºi i-a zis: „Iatã, te-ai fãcut sãnãtos. Sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu þi se întâmple ceva mai rãu”. 15 Omul a plecat ºi le-a dat de ºtire iudeilor cã Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmãreau pe Isus pentru cã fãcuse acestea sâmbãta. 17 Dar Isus le-a rãspuns: „Tatãl meu lucreazã pânã acum; lucrez ºi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii cãutau ºi mai mult ca sã-l ucidã, cãci nu numai cã nu þinea sâmbãta, ci spunea cã Dumnezeu era Tatãl sãu, fãcându-se egal cu Dumnezeu.

Mt 1,20 Dt 2,14

Mt 9,6 9,14 Ex 20,8 Ier 17,21-27

Mt 9,2

7,23; 9,4 7,1.19.25; 11,53 2,16 Înþ 2,16 10,33 Fil 2,6

Autoritatea divinã a Fiului 19 Aºadar, Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacã nu-l vede pe Tatãl fãcând, cãci tot ce face el, face ºi Fiul la fel. 20 Pentru cã Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi îi aratã toate câte le face ºi-i va arãta lucruri ºi mai mari decât acestea, ca sã vã miraþi. 21 Dupã cum Tatãl învie morþii ºi le dã viaþã, la fel ºi Fiul dã viaþã celor cãrora vrea sã le dea. 22 De fapt, Tatãl nu judecã pe nimeni, ci toatã judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toþi sã-l cinsteascã pe Fiul aºa cum îl cinstesc pe Tatãl. Cine nu-l cinsteºte pe Fiul, nu-l cinsteºte pe Tatãl care l-a trimis. 24 Adevãr, adevãr vã spun cã cine ascultã cuvântul meu ºi crede în cel care m-a trimis are viaþa veºnicã ºi nu ajunge la judecatã, ci a trecut de la moarte la viaþã. 25 Adevãr, adevãr vã spun cã vine ceasul – ºi

a Câteva manuscrise adaugã: care aºteptau agitarea apelor. b V. 4 lipseºte din manuscrisele cele mai importante ºi din majoritatea traducerilor (cu excepþia BJ). Probabil, a fost introdus pentru a explica v. 7. Forma

cea mai frecventã a versetului este: Pentru cã îngerul Domnului cobora (unele variante au se spãla) din când în când în piscinã ºi agita apa. Primul care cobora dupã agitarea apei se vindeca de orice fel de boalã ar fi zãcut.

8,28-29 3,35 Dt 32,39 1Sam 2,6 2Rg 5,7 In 3,35 5,27; Fap 10,42 17,6 3,11; 10,27; 18,37 3,18 1In 3,14

In 5,26 11,25-26 3,35 Dan 7,13.22 Mt 8 20 11,43-44 3,11 Dan 12,2 Fap 24,15 Mt 16,27; 25,46 4,34; 6,38

222

chiar acum este – când morþii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trãi, 26 cãci, dupã cum Tatãl are viaþa în sine, tot aºa i-a dat ºi Fiului sã aibã viaþa în sine 27 ºi i-a dat puterea sã facã judecata, pentru cã este Fiul Omului. 28 Nu vã miraþi de aceasta, pentru cã vine ceasul în care toþi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui. 29 ªi vor ieºi spre învierea vieþii cei care au fãcut binele, iar cei care au sãvârºit rãul, spre învierea judecãþii. 30 Eu nu pot sã fac nimic de la mine. Judec dupã cum aud ºi judecata mea este dreaptã, pentru cã nu caut voinþa mea, ci voinþa celui care m-a trimis. Mãrturii în favoarea lui Cristos

8,13-14

1,19-28 Mt 11,7-11 par In 8,18 1,8 Sir 48,1 1,1+

2,11 6,44-45 1In 2,14 In 8,37

1,14 1In 2,15 Mt 24,5.24 12,43 Rom 2,29 1Cor 4,5 Dt 31,26 Mt 8,10 In 5,39 Dt 18,15

31

Dacã eu dau mãrturie pentru mine însumi, mãrturia mea nu este adevãratã. 32 Este un altul care dã mãrturie despre mine ºi ºtiu cã mãrturia pe care o dã despre mine este adevãratã. 33 Voi aþi trimis la Ioan, iar el a dat mãrturie pentru adevãr. 34 Dar eu nu primesc mãrturie de la un om, ci vã spun acestea ca voi sã vã mântuiþi. 35 El era fãclia care arde ºi lumineazã, iar voi aþi voit sã vã bucuraþi un ceas la lumina lui. 36 Dar eu am o mãrturie mai mare decât a lui Ioan, cãci lucrurile pe care mi le-a dat Tatãl sã le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac – dau mãrturie despre mine cã Tatãl m-a trimis. 37 ªi Tatãl care m-a trimis, el a dat mãrturie despre mine. Dar voi n-aþi ascultat niciodatã glasul lui, nici nu i-aþi vãzut chipul. 38 ªi nu aveþi cuvântul lui care rãmâne, pentru cã nu credeþi în cel pe care el l-a trimis. 39 Voi cercetaþi Scripturile, cãci credeþi cã aveþi în ele viaþa veºnicã! ªi tocmai ele dau mãrturie despre mine. 40 Dar nu vreþi sã veniþi la mine ca sã aveþi viaþã. 41 Eu nu primesc mãrire de la oameni, 42 însã v-am cunoscut: nu aveþi iubirea lui Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în numele Tatãlui meu ºi nu m-aþi primit. Dacã ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-aþi fi primit. 44 Cum puteþi crede voi, care primiþi mãrire unul de la altul, ºi nu cãutaþi mãrirea care vine numai de la Dumnezeu? 45 Sã nu credeþi cã eu vã voi acuza înaintea Tatãlui; este cine sã vã acuze: Moise, în care aþi sperat. 46 Dacã aþi fi crezut în Moise, aþi fi crezut ºi în mine, cãci el despre mine a scris. 47 Dar dacã nu credeþi în cele scrise de el, cum veþi crede în cuvintele mele?”

223

In 6,1 ISUS – PÂINEA VIEÞII

Înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17) 1 Dupã

acestea, Isus a trecut pe malul celãlalt al Mãrii Galileii sau a Tiberiadeia. 2 Îl urma o mulþime mare pentru cã vãzuse semnele pe care le fãcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte ºi s-a aºezat acolo împreunã cu discipolii lui. 4 Iar Paºtele, sãrbãtoarea iudeilor, era aproape. 5 Ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupã el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpãra pâini ca aceºtia sã mãnânce?” 6 Însã spunea aceasta ca sã-l punã la încercare; de fapt, el ºtia ce avea de gând sã facã. 7 Filip i-a rãspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinari ca sã ia fiecare câte o bucãþicã”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 „Este aici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doi peºtib. Însã ce sunt acestea pentru atâþia?” 10 Isus a zis: „Faceþi-i pe oameni sã se aºeze!” În locul acela era multã iarbã. Aºadar, s-au aºezat bãrbaþii, în numãr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile ºi, mulþumind, le-a dat celor aºezaþi; la fel ºi din peºti, cât a voit fiecare. 12 Când s-au sãturat, le-a spus discipolilor sãi: „Adunaþi bucãþile rãmase, ca sã nu se piardã nimic”. 13 Aºadar, au adunat ºi au umplut douãsprezece coºuri cu bucãþi care au rãmas de la cei ce mâncaserã din cele cinci pâini de orz. 14 Vãzând semnul pe care îl fãcuse, oamenii spuneau: „Cu adevãrat, acesta este profetul care vine în lume!”c. 15 Aºadar, cunoscând

6

a Lacul Genezaret mai era numit Marea Galileii sau Marea Tiberiadei, datoritã dimensiunilor sale: 23/11 km, adâncimea maximã 45 m, cu o suprafaþã de 165 km2 , la 212 m sub nivelul mãrii. Având forma de lirã, evreii îi spun dintotdeauna (Num 34,11; Ios 11,2) Yam Kinneret (Marea Lirei), iar arabii: Bahr at-Tabariya (Lacul Tiberiadei). b Sfinþii pãrinþi interpreteazã scena înmulþirii pâinilor în mod simbolic: „cele cinci pâini” simbolizeazã cele cinci cãrþi ale lui Moise; pâinile sunt „de orz” pentru a arãta cã Legea lui Moise este acoperitã cu o coajã care nu permite înþelegerea tainelor; le-a adus „un copil” – semnul imaturitãþii oamenilor VT; iar cei „cinci mii de

bãrbaþi”, flãmânzi, reprezintã poporul lui Israel în aºteptarea lui Mesia. c Pe baza textelor din Dt 18,15.18, aºteptarea mesianicã se concentreazã asupra figurii unui profet legislator (ca Moise) ºi erou eliberator (ca fraþii Macabei). Figura profetului-mesia este cunoscutã ºi de comunitatea de la Qumran. Aceastã aºteptare a dus uneori la apariþia unor falºi mesia care au provocat insurecþii bazate pe fanatism religios, scoþând poporul în pustiu, promiþând cã acolo Dumnezeu va arãta „semnele” eliberãrii. Identificarea popularã a lui Isus cu figura „profetului” este atestatã ºi în celelalte evanghelii (Mt 21,11; Mc 6,15; Lc 7,16).

Num 11,13

Num 11,22

2Rg 4,42-44

1,21 18,36

In 6,16 Mc 1,34

224

cã au de gând sã vinã ºi sã-l ia cu forþa ca sã-l facã rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur. Isus umblã pe apã (Mt 14,22-27; Mc 6,45-52) 16 Când

Ps 77,20 Iob 9,8 Ex 43,16 Mt 14,27

s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare 17 ºi, urcându-se într-o barcã, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe þãrmul celãlalt al mãrii. Se fãcuse deja întuneric, iar Isus încã nu venise la ei. 18 Marea era agitatã pentru cã sufla un vânt puternic. 19 Când au ajuns la douãzeci ºi cinci – treizeci de stadiia, l-au vãzut pe Isus umblând pe mare ºi apropiindu-se de barcã. I-a cuprins frica, 20 dar el le-a zis: „Eu sunt. Nu vã temeþi!” 21 Atunci au voit sã-l ia în barcã ºi îndatã barca a ajuns la þãrmul spre care se îndreptau. Discursul despre pâinea vieþii 22

6,11 Mc 1,37

6,11-12

2,11 Ex 16,20 Is 55,2 In 4,14; 6,50-58 Mt 8,20

Mt 8,10 Mt 16,1-4 Mc 15,32 Lc 11,29-32 In 1,21; 2,11 Ex 16,4-5 Ps 78,24

A doua zi, mulþimea care stãtea pe þãrmul celãlalt al mãrii a vãzut cã nu era acolo decât o barcã ºi cã Isus nu plecase în barcã cu discipolii sãi, ci numai discipolii plecaserã. 23 Alte bãrci din Tiberiadab au venit aproape de locul unde mâncaserã pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aºadar, când a vãzut mulþimea cã nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat ºi ei în bãrci ºi au venit la Cafarnaum, cãutându-l pe Isus. 25 Gãsindu-l pe þãrmul celãlalt al mãrii, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºi v-aþi sãturat. 27 Lucraþi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rãmâne spre viaþa veºnicã, pe care v-o va da Fiul Omului; cãci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatãl cu sigiliul sãu. 28 Atunci i-au zis: „Ce sã facem ca sã sãvârºim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca sã credeþi în cel pe care l-a trimis el”. 30 Iar ei i-au spus: „Ce semn faci tu ca sã vedem ºi sã credem în tine? Ce înfãptuieºti? 31 Pãrinþii noºtri au mâncat manãc în pustiu, dupã cum este scris: Le-a dat sã mãnânce pâine din cer”. 32 Atunci Isus le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: nu Moise v-a dat pâinea din a Un stadion = 185 m. Deci erau cam la 5-6 km, în mijlocul lacului. b Construit pe ruinele vechii cetãþi Rakat (Ios 19,35), în anul 29 d.C., de cãtre Irod Antipa, oraºul poartã numele împãratului Tiberiu. Era locuit de pãgâni, de aceea Isus l-a evitat.

c Este o transcriere literalã a exclamaþiei israeliþilor în pustiu, la vederea hranei date de Domnul (Ex 16,4-15): man-hu = ce este aceasta?

225

In 6,33

cer, ci Tatãl meu vã dã pâinea din cer, cea adevãratã. 33 Cãci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboarã din cer ºi dã viaþã lumii”. 34 Ei i-au zis: „Doamne, dã-ne totdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus: 35 „Eu sunt pâinea vieþii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame ºi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodatã. 36 Dar eu v-am spus: «M-aþi vãzut ºi nu credeþi». 37 Tot ce-mi dã Tatãl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afarã, 38 cãci m-am coborât din cer nu ca sã fac voinþa mea, ci voinþa celui care m-a trimis; 39 ºi aceasta este voinþa celui care m-a trimis: sã nu se piardã nimenia dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci sã-i învii în ziua de pe urmã. 40 Pentru cã aceasta este voinþa Tatãlui meu: oricine îl vede pe Fiul ºi crede în el sã aibã viaþa veºnicã. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmã”. 41 Iudeii murmurau împotriva lui pentru cã spusese: „Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer” 42 ºi spuneau: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cãrui tatã ºi mamã îi cunoaºtem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?” 43 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Nu mai murmuraþi între voi! 44 Nimeni nu poate sã vinã la mine, dacã nu-l atrage Tatãl care m-a trimis ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã. 45 Este scris în profeþi: ªi toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu. Oricine a auzit ºi a învãþat de la Tatãl vine la mine. 46 Nu cã l-a vãzut cineva pe Tatãl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a vãzut pe Tatãl. 47 Adevãr, adevãr vã spun: cine crede are viaþa veºnicã. 48 Eu sunt pâinea vieþii. 49 Pãrinþii voºtri au mâncat mana în pustiu ºi au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboarã din cer: ca, dacã mãnâncã cineva din ea, sã nu moarã. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaþa lumii”. 52 Atunci iudeii au început sã discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta sã ne dea sã mâncãm trupul sãu?” 53 Dar Isus le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. 54 Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã. 55 Pentru cã trupul meu este adevãratã hranã, iar sângele meu este adevãratã bãuturã. 56 Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu în el. 57 Aºa cum m-a trimis Tatãl care

a Deºi termenul grec este la neutru singular, dând o mai puternicã forþã colectivã, ca ºi la începutul v. 37, în acest context, multe traduceri folosesc

o formã personalã. Altfel, textul ar suna: sã nu se piardã nimic din ceea ce mi-a dat de la el.

2,19 Prov 9,1-6 Sir 24,19-22 Is 55,1-3 In 4,14; 4,10 2,11 4,34; 5,30 14,31; 12,27 3,35; 10,28-29; 17,12

Mt 13,54-57 Mc 6,1-6

Mt 16,17 Is 54,13 Ier 31,33-34 1In 2,20.27 Ex 33,20 In 1,18 1In 4,12 In 7,29

Lc 22,19 par 1Cor 11,24

1,14 Mt 8,20

15,4-5

In 6,58 5,26

226

este viu, iar eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care mã mãnâncã pe mine va trãi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o pãrinþii voºtri ºi au murit. Cine mãnâncã aceastã pâine va trãi în veci”. 59 Acestea le-a spus, în timp ce învãþa în sinagoga din Cafarnaum. Reacþii la cuvintele lui Isus

3,11 1,48

Mt 8,20 In 12,32 1,33 3,11 12,49-50 1,48

1,21 Fap 7,38 Dt 8,3 Fap 3,14 13,18 13,2.27

60

Când au auzit, mulþi dintre discipolii lui au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate sã-l asculte?” 61 Dar Isus, cunoscând în sine cã discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vã scandalizeazã acest lucru? 62 Dar dacã l-aþi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? 63 Duhul este acela care dã viaþa, trupul nu foloseºte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi viaþã. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” De fapt, Isus ºtia de la început cine sunt cei care nu cred ºi cine este acela care îl va trãda. 65 ªi le-a zis: „De aceea v-am spus cã nimeni nu poate sã vinã la mine decât dacã îi este dat de la Tatãl”. 66 Dupã aceasta, mulþi dintre discipolii lui s-au retras ºi nu mai mergeau cu el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreþi sã plecaþi ºi voi?” 68 Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice, 69 iar noi am crezut ºi am cunoscut cã tu eºti sfântul lui Dumnezeu”. 70 Isus le-a rãspuns: „Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!” 71 De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru cã acesta, unul dintre cei doisprezece, avea sã-l trãdeze. A TREIA CÃLÃTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM Necredinþa rudelor lui Isus

Mc 9,30 par Ex 23,14 Zah 14,16-19 Mt 5,15 In 2,11 14,22

1

Dupã acestea, Isus umbla prin Galileea; nu voia sã meargã în Iudeea, pentru cã iudeii cãutau sã-l ucidã. 2 Era aproape sãrbãtoarea iudeilor, cea a Corturilora. 3 Fraþiib sãi i-au zis: „Pleacã de aici ºi du-te în Iudeea, ca sã vadã ºi discipolii tãi lucrãrile pe care le faci, 4 cãci nimeni nu lucreazã în ascuns când vrea sã fie cunoscut. Dacã

7

a Este una dintre marile sãrbãtori ale evreilor. Se celebra toamna, timp de o sãptãmânã, în perioada septembrie-octombrie (15-22 tishri). Caracteristica sãrbãtorii este construirea unor corturi (colibe din ramuri de palmier)

în care locuiesc evreii pe tot timpul sãrbãtorii, în amintirea trecerii strãmoºilor prin pustiu. Coincidea cu sãrbãtoarea recoltei de toamnã. b Vezi n. Mt 12,46.

227

In 7,5

faci acestea, aratã-te lumii!” 5 De fapt, nici fraþii lui nu credeau în el. 6 Aºadar, Isus le-a zis: „Nu a venit încã timpul meu. Însã timpul vostru este totdeauna potrivit. 7 Lumea nu poate sã vã urascã, însã pe mine mã urãºte, pentru cã eu dau mãrturie împotriva ei, cã faptele ei sunt rele. 8 Mergeþi voi la sãrbãtoare; eu însã nu mã duc la sãrbãtoarea aceasta, pentru cã timpul meu nu s-a împlinit încã”. 9 Spunând acestea, a rãmas în Galileea.

2,4+; Dan 7,22 1,10 3,19; 8,12

Isus la sãrbãtoarea Corturilor 10

Dupã ce au plecat fraþii sãi la sãrbãtoare, a plecat ºi el, însã nu în vãzul lumii, ci pe ascuns. 11 Iudeii îl cãutau în timpul sãrbãtorii ºi spuneau: „Unde este el?” 12 Erau multe discuþii despre el în mulþime. Unii spuneau: „Este bun”; alþii însã spuneau: „Nu, ci înºalã poporul”. 13 Dar nimeni nu vorbea despre el în mod deschis, de frica iudeilor. 14 Trecuse deja jumãtate din sãrbãtoare, când Isus a urcat la templu ºi a început sã înveþe. 15 Iudeii se mirau ºi ziceau: „Cum ºtie acesta carte fãrã sã fi învãþat?” 16 Atunci Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Învãþãtura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis. 17 Dacã vrea cineva sã facã voinþa lui, va cunoaºte dacã învãþãtura este de la Dumnezeu sau dacã eu vorbesc de la mine. 18 Cine vorbeºte de la sine îºi cautã propria mãrire; însã cel care cautã mãrirea celui ce l-a trimis, acesta este vrednic de crezare ºi nu este nedreptate în el. 19 Oare nu Moise v-a dat Legea? Totuºi, nimeni dintre voi nu þine Legea. De ce cãutaþi sã mã ucideþi?” 20 Mulþimea i-a rãspuns: „Ai diavol. Cine cautã sã te ucidã?” 21 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Un singur lucru am fãcut ºi toþi vã miraþi. 22 Deoarece Moise v-a dat circumcizia – deºi ea nu vine de la Moise, ci de la patriarhi – circumcideþi un om în zi de sâmbãtã. 23 Dacã un om primeºte circumcizia în zi de sâmbãtã, ca sã nu fie cãlcatã Legea lui Moise, voi vã mâniaþi pe mine pentru cã am vindecat un om întreg în zi de sâmbãtã? 24 Nu judecaþi dupã aparenþe, ci faceþi judecatã dreaptã!”

Mt 27,63 9,22; 12,42; 19,38 Mt 7,28; 13,54-57 Fap 4,13 3,11

8,50 Ps 92,16 Rom 2,17-23 In 8,37.41 8,48-52; 10,20 Mt 12, 24-27 par 5,1-9 Gen 17,10 Fap 7,8 Rom 4,11 Mt 12, 1-5.11-12 Lc 13,15-16; 14,5 Is 11,3; Zah 7,9

Discuþii despre originea lui Isus 25 Unii dintre locuitorii Ierusalimului spuneau: „Nu este acesta cel pe care cautã sã-l ucidã? 26 Iatã, vorbeºte în public ºi nu-i spun nimic. Oare au recunoscut într-adevãr conducãtorii cã acesta este Cristos? 27 Dar acesta ºtim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va ºti de unde este”. 28 Atunci Isus, în timp ce învãþa în templu, a strigat ºi a zis: „Voi mã cunoaºteþi ºi ºtiþi de unde sunt; ºi, totuºi, nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevãr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaºteþi. 29 Eu îl cunosc pentru cã vin de la el ºi el m-a trimis”.

8,19; 19,9 Mt 11,27 8,26 8,55; 6,46 1,1+

In 7,30 7,44 Lc 4,29-30 8,20; 2,4

2,11 1,1+ 8,21 Dt 4,29 Is 55,6 Os 5,6 Prov 1,28

2,19

228

30 Atunci

cãutau sã-l prindã, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pentru cã nu venise încã ceasul lui. 31 Însã mulþi din popor au crezut în el ºi spuneau: „Când va veni Cristos, va face oare mai multe semne decât a fãcut acesta?” 32 Fariseii au auzit cã mulþimea discuta aceste lucruri despre el. Atunci, arhiereii ºi fariseii au trimis gãrzia ca sã-l prindã. 33 Dar Isus a zis: „Încã puþin timp mai sunt cu voi ºi mã duc la cel care m-a trimis. 34 Mã veþi cãuta ºi nu mã veþi gãsi, iar unde sunt eu, voi nu puteþi veni”. 35 Aºadar, spuneau iudeii între ei: „Unde are acesta de gând sã plece, încât noi nu-l vom gãsi? Oare va merge în diaspora, între greci, ca sã-i înveþe pe greci? 36 Ce înseamnã cuvântul acesta pe care l-a zis: «Mã veþi cãuta ºi nu mã veþi gãsi, iar unde sunt eu, voi nu puteþi veni»?” Isus, apa vie

Prov 1,20 Is 55,1.3 In 4,1 2,21 19,34 1Cor 10,4 Is 44,3 1,33

37

În ultima zi a sãrbãtorii, ziua cea solemnã, stând în picioare, Isus a strigat: „Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea b; 38 cel care crede în mine, dupã cum spune Scriptura, «râuri de apã viec vor curge din pieptul lui»”. 39 Aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau sã-l primeascã cei care cred în el; cãci încã nu venise Duhul, pentru cã Isus nu fusese încã glorificat. Discuþii despre mesianitatea lui Isus

1,21

40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulþime au spus: „Acesta este într-adevãr Profetul!” 41 Alþii ziceau: „Acesta este Cristos!” Dar

Leviþii erau împãrþiþi în douã clase: 1) leviþii de la templu, care activau în interior ºi numai în momente de pericol ieºeau în afarã; 2) gãrzile sau forþele de ordine ale Sinedriului, folosite pentru menþinerea ordinii publice în Ierusalim ºi în regiunile învecinate. b Textul grec permite douã forme de traducere, cu semnificaþii diferite: 1) „37 Celui care îi este sete sã vinã la mine ºi sã bea. 38 Cine crede în mine, dupã cum spune Scriptura, râuri de apã vie vor curge din pieptul lui”. În acest caz, accentul este antropologic-ecleziologic, adicã apa vie este dar pentru cel care crede ºi se revarsã ºi a

asupra celorlalþi; 2) Forma aleasã de noi, cu semnificaþie cristologicã, adicã apa vie þâºneºte din coasta lui Cristos (cf. In 19,34), este cea mai atestatã în tradiþia patristicã ºi preferatã de majoritatea traducerilor moderne. c Existau unele tradiþii, atestate în Mishna, ca, în ultima zi a sãrbãtorii Corturilor, sã se scoatã apã cu un urcior de aur din piscina Siloe ºi sã se verse la baza altarului. Profetul Zaharia vorbeºte despre un „izvor ce þâºneºte” pentru casa lui David ºi pentru locuitorii din Ierusalim (Zah 13,1; 14,8), iar celor care participau la sãrbãtoare le era garantatã ploaia (Zah 14,16-19).

229

In 7,42

alþii spuneau: „Oare vine Cristos din Galileea? 42 Nu a spus oare Scriptura: Cristos se trage din neamul lui David ºi din Betleem, satul de unde era David?” 43 Aºadar, s-a fãcut dezbinare în popor din cauza lui. 44 Unii dintre ei voiau sã-l prindã, dar nimeni n-a pus mâna pe el. 45 Atunci, gãrzile s-au întors la arhierei ºi farisei. Aceºtia le-au zis: „De ce nu l-aþi adus?” 46 Gãrzile au rãspuns: „Nimeni n-a vorbit vreodatã ca omul acesta!” 47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aþi lãsat amãgiþi ºi voi? 48 Oare a crezut în el cineva dintre conducãtori sau dintre farisei? 49 Dar mulþimea aceasta care nu cunoaºte Legea este blestematã”. 50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis: 51 „Oare Legea noastrã condamnã un om înainte de a-l audia ºi de a ºti ce a fãcut?” 52 I-au rãspuns ºi au zis: „Nu cumva eºti ºi tu din Galileea? Studiazã ºi vezi cã nici un profet nu s-a ridicat din Galileea”. 53 ªi s-a dus fiecare la casa luia.

2Sam 7,12 Mt 9,27 Rom 1,3 Mt 2,5-6 3,11 7,30

Mt 13,54-56

3,1 Dt 1,16; 17,4 Fap 5,35 In 5,39 1,46 Mt 16,14

Femeia adulterã 1 Iar

Isus s-a dus pe Muntele Mãslinilor. 2 Dar în zori a apãrut din nou la templu ºi tot poporul venea la el, iar el, aºezându-se, îi învãþa. 3 Cãrturarii ºi fariseii au adus o femeie prinsã în adulter ºi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis: „Învãþãtorule, aceastã femeie a fost surprinsã asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei sã le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6 Însã spuneau aceasta ispitindu-l, ca sã aibã de ce sã-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pãmânt. 7 Întrucât continuau sã-l întrebe, s-a ridicat ºi le-a spus: „Acela dintre voi care este fãrã de pãcat sã arunce primul cu piatra în ea”. 8 ªi, aplecându-se din nou, scria pe pãmântb. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bãtrâni. El a rãmas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicatc ºi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei?d Nu te-a condamnat nimeni?” 11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum sã nu mai pãcãtuieºti!”

8

Isus, lumina lumii 12

Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii”. 13 Dar fariseii a Multe manuscrise ºi traduceri vechi omit fragmentul 7,53–8,11. Unele manuscrise includ fragmentul în alte locuri: dupã In 21,24 sau dupã Lc 21,38. b Unele manuscrise adaugã: pãcatele fiecãruia dintre ei.

c Unele manuscrise adaugã: ºi, nevãzând pe nimeni în afarã de femeie, i-a spus... d O serie de manuscrise adaugã: cei care te acuzã.

Lc 21,37-38

Lc 7,37-50 Lev 20,10 Dt 22,22-24 Mt 12,10 Lc 20,20

Dt 17,7 Mt 7,1-5

Ez 33,11; 18,32 Ps 103, 8.13-14 In 5,14 Ex 13,21 Ps 27,1; 36,10; 89,16 Înþ 7,26 Is 9,1; 60,19 1In 1,5

In 8,14 3,11 5,31 14,28 7,24 Rom 7,5 12,47 5,30; 8,29 10,30 Dt 17,6; 19,15 Num 35,30 5,32.37 14,9 12,45 =14,7 Mc 12,41 7,30 2,4

230

i-au spus: „Tu dai mãrturie despre tine; mãrturia ta nu este adevãratã”. 14 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Chiar dacã dau mãrturie despre mine însumi, mãrturia mea este adevãratã pentru cã ºtiu de unde am venit ºi unde mã duc. Dar voi nu ºtiþi de unde vin sau unde mã duc. 15 Voi judecaþi dupã trup, eu nu judec pe nimeni. 16 ªi chiar dacã judec, judecata mea este vrednicã de crezare pentru cã nu sunt numai eu, ci eu ºi Tatãla care m-a trimis. 17 ªi în Legea voastrã este scris cã mãrturia a doi oameni este adevãratã. 18 Eu sunt cel care dau mãrturie despre mine însumi ºi despre mine dã mãrturie Tatãl care m-a trimis”. 19 Atunci i-au zis: „Unde este Tatãl tãu?” Isus le-a rãspuns: „Nu mã cunoaºteþi nici pe mine, nici pe Tatãl meu. Dacã m-aþi cunoaºte pe mine, l-aþi cunoaºte ºi pe Tatãl meu”. 20 Aceste cuvinte le-a spus lângã vistierie, pe când învãþa în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru cã încã nu venise ceasul lui. Controversã cu iudeii

7,34 Dt 24,16 Ez 18,20; 33,12-20 In 13,33.36 1,10 3,31; 17,14 1,1+ Ex 3,14 Is 43,11 7,28 12,48-50 12,32 Mt 8,20 8,24 3,11 10,30 16,32

21

Apoi le-a zis din nou: „Eu mã duc ºi mã veþi cãuta, dar voi veþi muri în pãcatul vostru. Unde mã duc eu, voi nu puteþi veni”. 22 Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, pentru cã spune «Unde mã duc eu, voi nu puteþi veni»?” 23 Dar el le-a zis: „Voi sunteþi de jos, eu sunt de sus; voi sunteþi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V-am spus cã veþi muri în pãcatele voastre pentru cã, dacã nu veþi crede cã eu sunt, veþi muri în pãcatele voastre”. 25 Atunci i-au zis: „Tu cine eºti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vã spun de la început. 26 Am multe de spus ºi de judecat cu privire la voi, însã cel care m-a trimis este adevãrat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. 27 Ei n-au înþeles cã le vorbea despre Tatãl. 28 Aºadar, Isus le-a zis: „Când îl veþi fi înãlþat pe Fiul Omului, atunci veþi înþelege cã eu sunt ºi cã nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învãþat Tatãl. 29 Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lãsat singur, pentru cã eu fac întotdeauna ceea ce îi place”. 30 Pe când spunea el acestea, mulþi au început sã creadã în el. Adevãrul ºi libertatea

3,11

31 Deci

a spus Isus iudeilor care crezuserã în el: „Dacã rãmâneþi în cuvântul meu, sunteþi cu adevãrat discipolii mei 32 ºi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va elibera”. 33 Ei i-au rãspuns: „Noi suntem descendenþii lui Abraham ºi n-am fost niciodatã sclavii nimãnui.

a

Câteva manuscrise omit: Tatãl.

231

In 8,34

Cum poþi sã spui: «Veþi deveni liberi»?” 34 Isus le-a rãspuns: „Adevãr, adevãr vã spun cã oricine comite pãcatul este sclavul pãcatuluia. 35 Însã sclavul nu rãmâne în casã pentru totdeauna; fiul rãmâne pentru totdeauna. 36 Aºadar, dacã Fiul vã va elibera, veþi fi într-adevãr liberi. 37 ªtiu cã sunteþi descendenþii lui Abraham, dar cãutaþi sã mã ucideþi, deoarece cuvântul meu nu gãseºte loc în voi. 38 Eu vorbesc despre cele ce am vãzut la Tatãl meu, iar voi faceþi cele ce aþi auzitb de la tatãl vostru”c.

Rom 6,17-19 In 2,19 Gen 21,10 Ier 2,14-15 In 14,2-3 Gal 4,30-31 Evr 3,5-6 Mt 21,33-46 5,38 3,11

Fiii lui Abraham sau ai diavolului? 39 Ei au rãspuns ºi i-au zis: „Tatãl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: „Dacã sunteþi fiii lui Abraham, faceþi faptele lui Abrahamd. 40 Acum, însã, voi cãutaþi sã mã ucideþi pe mine, om care v-am spus adevãrul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a fãcut aceasta. 41 Voi faceþi faptele tatãlui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu suntem nãscuþi din desfrânaree; avem un singur tatã: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacã Dumnezeu ar fi tatãl vostru, m-aþi iubi, pentru cã eu am ieºit ºi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. 43 De ce nu înþelegeþi vorbirea mea? De fapt, voi nu puteþi asculta cuvântul meu. 44 Voi sunteþi de la diavol, tatãl vostru, ºi vreþi sã îndepliniþi dorinþele tatãlui vostru. El era un ucigaº de la început ºi nu s-a menþinut în adevãr pentru cã în el nu este adevãr. Cine spune minciuna, vorbeºte dupã firea lui, cãci este mincinos ºi tatãl minciunii. 45 Dar, pentru cã spun adevãrul, voi nu mã credeþi. 46 Cine dintre voi mã poate acuza de pãcat? Dacã spun adevãrul, de ce nu mã credeþi? 47 Cine este de la Dumnezeu ascultã cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaþi, pentru cã nu sunteþi de la Dumnezeu”.

Gen 15,6; 17,1-2 Ex 4,22 Dt 32,6 1In 5,1 Mc 1,38 1,1+ 1In 3,8-15 Mt 4,1 Gen 2,17; 3,1-2 Înþ 1,13; 2,24 Rom 5,12 1In 3,5 1Pt 1,19 Evr 9,14-28 10,26 1In 4,6

Isus ºi Abraham 48 Iudeii

au rãspuns ºi i-au zis: „Nu spunem noi bine cã eºti samaritean ºi cã ai diavol?” 49 Isus a rãspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatãl meu, iar voi nu mã cinstiþi. 50 Totuºi, eu nu caut mãrirea mea; este cineva care o cautã ºi care judecã. a În unele manuscrise gãsim doar: este sclav. b În loc de: aþi auzit, unele manuscrise au: aþi vãzut. c Multe manuscrise omit: vostru. d În unele manuscrise apare: Dacã aþi fi..., aþi face... e În VT, este cunoscutã expresia fii ai desfrânãrii, desemnând copiii nãs-

cuþi de prostituata Gomer, soþia lui Osea, ca semn al infidelitãþii Israelului faþã de Dumnezeu (Os 1,2; 2,6). Aceastã metaforã a desfrânãrii, care desemneazã violarea alianþei dintre Dumnezeu ºi Israel, este reluatã de Ieremia (2,20-21; 3,1-5) ºi Ezechiel (16,23).

4,9 7,20 7,18

In 8,51 3,11 11,25 5,25-28 7,20 4,12

7,29 5,39 Gen 17,17 Mt 13,17-18 Lc 17,22 1,1+ 8,24 10,31.39 Lc 4,29-30

232

51 Adevãr,

adevãr vã spun: dacã cineva va pãstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: „Acum suntem siguri cã ai diavol! Abraham a murit; profeþii de asemenea, iar tu spui: «Dacã cineva va pãstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53 Oare eºti tu mai mare decât pãrintele nostrua, Abraham, care a murit? ªi profeþii au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a rãspuns: „Dacã eu mã preamãresc pe mine, mãrirea mea nu este nimic. Tatãl meu este cel care mã preamãreºte, el, despre care voi spuneþi «Este Dumnezeul nostru»b. 55 Dar voi nu l-aþi cunoscut; însã eu îl cunosc ºi, dacã aº spune cã nu-l cunosc, aº fi asemenea vouã, un mincinos. Însã îl cunosc ºi pãstrez cuvântul lui. 56 Abraham, pãrintele vostru, s-a bucurat cã va vedea ziua mea. A vãzut-o ºi s-a umplut de bucurie”. 57 Atunci iudeii i-au spus: „Încã nu ai cincizeci de ani ºi l-ai vãzut pe Abraham?” 58 Isus le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca sã arunce în el. Dar el s-a ascuns ºi a plecat din templuc. Vindecarea orbului din naºtere

5,14 Lc 13,2 11,9-10; 12,35-36; 4,34 8,12 Is 8,6

Pe când trecea, a vãzut un om, orb din naºtere. 2 Discipolii lui l-au întrebat: „Rabbi, cine a pãcãtuit cã s-a nãscut orb, el sau pãrinþii lui?” 3 Isus a rãspuns: „N-a pãcãtuit nici el, nici pãrinþii lui, ci [este astfel] ca sã se arate în el lucrãrile lui Dumnezeu. 4 Noid trebuie sã sãvârºim lucrãrile celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate sã lucreze. 5 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”. 6 Dupã ce a spus acestea, a scuipat pe pãmânt, a fãcut tinã cu salivãe, i-a pus tina pe ochi 7 ºi i-a zis: „Du-te ºi spalã-te la piscina Siloe!”f – care înseamnã „Trimisul”. Aºadar, el a plecat, s-a spãlat ºi s-a întors vãzând.

9

1

a Unele manuscrise omit: pãrintele nostru. b În loc de: nostru, unele manuscrise au: vostru. c Multe manuscrise adaugã: ºi, trecând prin mijlocul lor, s-a dus. d Unele manuscrise încearcã sã rezolve dificultatea textului, schimbând astfel: Eu trebuie sã sãvârºesc. Deºi neclarã, forma la plural este cea mai probabilã. e Aceastã tinã fãcutã din pãmânt ºi salivã nu este un leac sau un rit magic,

ci are o valoare simbolicã. De altfel, orbul se vindecã abia dupã ce îndeplineºte porunca lui Isus de a se spãla în piscina Siloe. f Piscina Siloe aduna apa izvorului Ghihon printr-un tunel lung de 544 m, sãpat în stâncã de regele Ezechia, în sec. al VIII-lea î.C. (2Rg 20,20). Zidul piscinei a fost construit de ªalum (Neh 3,15). În ebraicã, numele vine de la Shiloah, ceea ce înseamnã „trimisul”, aºa cum noteazã ºi Ioan.

233

In 9,8

8 Atunci,

vecinii ºi cei care îl vãzuserã mai înainte cã era cerºetor, au zis: „Nu este el cel care ºedea ºi cerºea?” 9 Unii spuneau: „El este!”, alþii ziceau: „Nu, dar seamãnã cu el!” El a zis: „Eu sunt!” 10 Aºadar, i-au spus: „Cum þi s-au deschis ochii?” 11 El a rãspuns: „Omul care se numeºte Isus a fãcut tinã, mi-a uns ochii ºi mi-a zis: «Du-te la Siloe ºi spalã-te!» Deci, m-am dus ºi, dupã ce m-am spãlat, am început sã vãd”. 12 Ei i-au zis: „Unde este acela?” El a spus: „Nu ºtiu”. Interogatoriul fãcut de cãtre farisei 13 L-au

dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbãtã ziua în care a fãcut Isus tina ºi i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început sã vadã. El le-a zis: „Mi-a pus tinã pe ochi, m-am spãlat ºi vãd”. 16 Câþiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru cã nu þine sâmbãta”. Alþii, însã, ziceau: „Cum poate un om pãcãtos sã facã astfel de semne?” ªi era dezbinare între ei. 17 Deci, i-au zis iarãºi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce þi-a deschis ochii?” El a rãspuns: „Este un profet”. 18 Iudeii nu credeau despre el cã fusese orb ºi a început sã vadã, pânã când i-au chemat pe pãrinþii celui care ºi-a cãpãtat vederea 19 ºi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneþi cã l-aþi nãscut orb? Aºadar, cum de vede acum?” 20 Pãrinþii lui au rãspuns ºi au zis: „ªtim cã acesta este fiul nostru ºi cã l-am nãscut orb. 21 Dar cum de vede acum, nu ºtim. ªi nici cine i-a deschis ochii nu ºtim. Întrebaþi-l pe el; e destul de marea. Va vorbi el însuºi despre sine”. 22 Pãrinþii lui au spus acestea pentru cã se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înþeleseserã deja ca, dacã cineva ar fi mãrturisit cã el este Cristos, sã fie exclus din sinagogãb. 23 De aceea au spus pãrinþii lui: „E destul de mare; întrebaþi-l pe el”. 24 Atunci l-au chemat a doua oarã pe omul care fusese orb ºi i-au zis: „Dã mãrire lui Dumnezeu!c Noi ºtim cã omul acesta este un a

Lit.: are vârsta. Expresia corespondentã în ebraicã înseamnã: „are vârsta majoratului”. În practica ebraicã, un copil devenea major la 12 ani, vârstã la care trebuia sã cunoascã toatã Legea ºi sã dea un examen din ea în faþa comunitãþii. Dupã aceasta, era proclamat „fiu al Legii”, având toate drepturile ºi obligaþiile unui evreu. b Legislaþia referitoare la excomunicare prevedea, pe vremea aceea,

Mt 12, 10-11 par Lc 13,10-11; 14,1-2

3,2

Mt 16,14

7,13 16,2

urmãtoarele cazuri: 1) nezifah – excomunicarea de o sãptãmânã, pentru o abatere uºoarã; 2) nidduy – excomunicare pe 30 de zile, dar, în acest timp, era permisã participarea la unele adunãri; 3) herem – excomunicarea solemnã impusã de autoritãþile iudaice, care îl excludea pe cineva din Israel pentru totdeauna. c Este o formulã folositã pentru a constrânge pe cineva sã dea o mãrturie %

In 9,25

Is 1,15 Prov 15,29

3,2 7,49

234

pãcãtos”. 25 El a rãspuns: „Eu nu ºtiu dacã este un pãcãtos. Eu una ºtiu: cã eram orb ºi acum vãd”. 26 Ei i-au zis: „Ce þi-a fãcut? Cum þi-a deschis ochii?” 27 Le-a rãspuns: „V-am spus deja ºi nu m-aþi ascultat. De ce vreþi sã auziþi din nou? Nu cumva vreþi ºi voi sã deveniþi discipolii lui?” 28 Atunci au început sã-l insulte, zicând: „Tu eºti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29 Noi ºtim cã lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ºtim de unde este”. 30 Omul a rãspuns ºi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, cã voi nu ºtiþi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. 31 Noi ºtim cã Dumnezeu nu-i ascultã pe pãcãtoºi ci, dacã cineva îl cinsteºte pe Dumnezeu ºi împlineºte voinþa lui, pe acela îl ascultã. 32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva sã fi deschis ochii unui orb din naºtere. 33 Dacã acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. 34 I-au rãspuns ºi au zis: „Tu eºti nãscut cu totul în pãcat ºi ne înveþi pe noi?” ªi l-au dat afarã. Orbirea spiritualã

Mt 8,20 9,5 4,26 Mt 8,10 8,12 1,1+ Mt 13,13 Mt 15,14 par 3,36; 12,48 Mt 23,16-17

Ez 34,1 ºu Ier 23,1-3

35 Isus a auzit cã l-au dat afarã ºi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?” 36 El a rãspuns: „Cine este, Doamne, ca sã cred în el?” 37 Isus i-a spus: „L-ai ºi vãzut. Este cel care vorbeºte cu tine”. 38 El i-a zis: „Cred, Doamne”; ºi s-a închinat înaintea lui. 39 Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca sã fac judecatã pentru ca cei ce nu vãd sã vadã, iar cei care vãd sã devinã orbi”. 40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea ºi i-au zis: „Nu cumva suntem ºi noi orbi?” 41 Isus le-a zis: „Dacã aþi fi orbi, nu aþi avea pãcat. Dar pentru cã spuneþi: «Vedem», pãcatul vostru rãmâne.

Parabola pãstorului 1

Adevãr, adevãr vã spun: Cine nu intrã în staulul oilor pe poartã, ci sare prin altã parte, acela este un hoþ ºi un tâlhar; 2 dar cel care intrã pe poartã este pãstorul oilor. 3 Acestuia paznicul îi deschide ºi oile ascultã glasul lui; el îºi cheamã oile pe nume ºi le conduce afarã. 4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmeazã pentru cã îi cunosc vocea. 5 Pe un strãin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru cã nu cunosc vocea strãinilor”. 6 Isus spusese aceastã parabolã pentru ei, dar ei nu au înþeles ce înseamnã ceea ce le spunea.

10 21,16 Mih 2,13

adevãratã, în special când trebuia sã recunoascã o vinã (1Sam 6,5; Ios 7,19). Sensul este: „Jurã înaintea lui

Dumnezeu cã vei spune adevãrul ºi numai adevãrul!”

235

In 10,7

Isus, pãstorul cel bun 7

Atunci, Isus a zis din nou: „Adevãr, adevãr vã spun: eu sunt poarta oilora. 8 Toþi cei care au venit înainte de mineb sunt hoþi ºi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta. Dacã cineva intrã prin mine, va fi mântuit. Va intra ºi va ieºi ºi va gãsi pãºune. 10 Hoþul nu vine decât sã fure, sã înjunghie ºi sã ucidã. Eu am venit ca sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug. 11 Eu sunt pãstorul cel bun. Pãstorul cel bun îºi dãc viaþa pentru oi. 12 Cel plãtit ºi care nu este pãstor, cãruia nu-i aparþin oile, vede cã vine lupul, lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºte ºi le împrãºtie; 13 pentru cã este plãtit ºi nu-i pasã de oi. 14 Eu sunt pãstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele ºi ale mele mã cunosc pe mine 15 aºa cum mã cunoaºte Tatãl ºi eu îl cunosc pe Tatãl; iar eu însumi îmi pun viaþa pentru oi. 16 Mai am ºi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; ºi pe acelea trebuie sã le aduc; iar ele vor asculta glasul meu ºi va fi o singurã turmã ºi un singur pãstor. 17 De aceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi daud viaþa pentru ca s-o iau din nou. 18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere sã o dau ºi am putere sã o iau din nou. Aceastã poruncã am primit-o de la Tatãl meu”. 19 S-a fãcut iarãºi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20 Mulþi dintre ei spuneau: „Are un diavol ºi delireazã. De ce-l ascultaþi?” 21 Alþii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de diavol. Oare poate un diavol sã deschidã ochii unui orb?”

3,17 Ps 23,1-3 Is 49,9-10 Ez 34,14 Ez 34,1 Ier 23,1-2 Ez 34,3-8 Zah 11,17 Mt 11, 25-27 par In 15,9 Ier 23,3; 31,10 Ef 2,14-15; 4,4-5 In 5,25; 18,37; 11,52 Ez 34,23; 37,22 Mih 2,13 In 3,35 8,29 3,11 7,20 9,30-33 3,2

Isus la sãrbãtoarea Înnoirii templului 22 Atunci avea loc sãrbãtoarea Înnoiriie în Ierusalim. Era iarnã. 23 Isus

umbla prin templu, în porticul lui Solomonf. 24 Iudeii l-au înconjurat

a Termenul grec thyra poate fi tradus atât „uºã”, cât ºi „poartã”; în context, „poartã” pare mai potrivit. b Multe manuscrise omit: înainte de mine. c Multe manuscrise au: îºi pune viaþa. De altfel, expresia aceasta este tipicã lui Ioan. d Lit.: îmi pun viaþa. e Termenul ebraic hanukkah înseamnã „dedicare”, „consacrare” ºi a fost tradus în greacã cu sensul de „înnoire”. La aceastã sãrbãtoare se comemoreazã purificarea templului ºi consacrarea

altarului în anul 164 î.C. de cãtre Iuda Macabeul, dupã ce fuseserã profanate de armatele lui Antioh al IV-lea Epifanul (1Mac 4,41-61; 2Mac 1,9). Se celebreazã timp de 8 zile, pe la mijlocul lui decembrie. Se mai numeºte sãrbãtoarea Luminilor pentru cã fiecare familie aprinde candelabrul special cu 9 braþe (menorah) ºi îl pune la fereastrã. f Curtea exterioarã a templului era înconjuratã de colonade acoperite, deschise spre interior. Se crede cã porticul lui Solomon era pe partea de est.

1Mac 4,36 Fap 3,11

In 10,25 In 8,25 Lc 22,67 2,11; 5,36 Prov 28,5 1Cor 2,14 In 10,3-4.14 10,10 Rom 8,33-39 Ier 23,4 3,35 Dt 32,39; 33,3 Is 43,13; 51,16 Înþ 3,1 In 1,1 8,59 Lc 22,70-71 5,18; Rom 3,19 Ps 82,6 In 1,12-13 1,1+ Ier 1,5

2,11 14,11; 17,21 8,59 1,28 Mt 19,1 Mc 10,1

236

ºi i-au zis: „Pânã când ne chinuieºti sufletul?a Dacã tu eºti Cristos, spune-ne deschis!” 25 Isus le-a rãspuns: „V-am spus ºi nu credeþi. Faptele pe care le fac în numele Tatãlui, acestea dau mãrturie despre mine, 26 însã voi nu credeþi pentru cã nu sunteþi dintre oile mele. 27 Oile mele ascultã glasul meu; eu le cunosc, iar ele mã urmeazã. 28 Eu le dau viaþa veºnicã ºi nu vor pieri niciodatã. ªi nimeni nu le va rãpi din mâna mea. 29 Tatãl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toþib ºi nimeni nu le poate rãpi din mâna Tatãlui meuc. 30 Eu ºi Tatãl una suntem”d. 31 Iudeii au luat iarãºi pietre ca sã arunce asupra lui. 32 Isus le-a zis: „V-am arãtat multe lucruri bune de la Tatãle; pentru care dintre ele vreþi sã mã ucideþi cu pietre?” 33 Iudeii i-au rãspuns: „Nu pentru vreo lucrare bunã aruncãm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie ºi pentru cã tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. 34 Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastrã: Eu am zis: sunteþi dumnezei? 35 Dacã i-a numit «dumnezei» pe cei cãrora li s-a adresat cuvântul lui Dumnezeu – ºi Scriptura nu poate fi desfiinþatã – 36 aceluia pe care Tatãl l-a sfinþit ºi l-a trimis în lume voi îi spuneþi: «Spui blasfemii» pentru cã am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»? 37 Dacã nu fac lucrãrile Tatãlui meu, sã nu credeþi în mine; 38 dar dacã le fac, chiar dacã nu credeþi în mine, credeþi în fapte, ca sã ºtiþi ºi sã recunoaºteþif cã Tatãl este în mine ºi eu în Tatãl”. 39 Ei cãutau din nou sã-l prindã, dar el a scãpat din mâna lor. 40 El s-a dus iarãºi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, ºi a rãmas acolo. 41 Mulþi veneau la el ºi spuneau: „Ioan n-a fãcut nici un semn, însã tot ce a spus Ioan despre acesta era adevãrat”. 42 ªi mulþi au crezut în el acolo. Învierea lui Lazãr 1 Era

Lc 10,38-39 In 12,1-8

bolnav un oarecare Lazãrg din Betania, din satul Mariei ºi al Marteih, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul

11 a

Lit.: Pânã când ne scoþi sufletul? Textul grec este corupt. Varianta cea mai frecventã în manuscrise este urmãtoarea: Ceea ce mi-a dat Tatãl meu este mai mare decât orice... Am ales o variantã mai clarã, suficient de bine atestatã. c Unele manuscrise omit: meu; câteva omit: Tatãlui meu. d Faptul cã iudeii au fost ºocaþi de declaraþia lui Isus aratã clar cã ei au înþeles, într-adevãr, sensul cuvintelor: b

„una” înseamnã cã Isus este Dumnezeu ca ºi Tatãl, iar verbul la plural: „suntem” înseamnã distincþia de persoane. e În unele manuscrise este adãugat: meu. f Unele manuscrise au: sã credeþi în loc de: sã recunoaºteþi. g În ebraicã, Lazar înseamnã „Dumnezeu ajutã”, fiind forma prescurtatã de la Eleazar. h În aramaicã, Marta înseamnã „stãpânã”.

237

In 11,3

cu mireasmã ºi îi uscase picioarele cu pãrul ei. Fratele ei, Lazãr, era bolnav. 3 Aºadar, surorile au trimis sã i se spunã: „Doamne, iatã, cel pe care-l iubeºti este bolnav!” 4 Când a auzit Isus, a zis: „Aceastã boalã nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu sã fie glorificat prin ea”. 5 Deºi Isus îi îndrãgea pe Marta, pe sora ei ºi pe Lazãr, 6 când a auzit cã este bolnav, a mai rãmas douã zile în locul în care se afla. 7 Abia dupã aceea, le-a spus discipolilor: „Sã mergem din nou în Iudeea!” 8 Discipolii i-au spus: „Rabbi, acum cãutau iudeii sã te ucidã cu pietre ºi tu mergi iarãºi acolo?” 9 Isus a rãspuns: „Oare nu sunt douãsprezece ore într-o zi? Dacã cineva umblã în timpul zilei, nu se împiedicã pentru cã vede lumina acestei lumi. 10 Însã, dacã cineva umblã în timpul nopþii, se împiedicã pentru cã lumina nu este în el”. 11 Dupã ce a spus acestea, a adãugat: „Lazãr, prietenul nostru a adormit, dar mã duc sã-l trezesc”. 12 Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacã doarme, va fi salvat!” 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau cã vorbeºte despre somnul obiºnuit. 14 Aºadar, Isus le-a spus deschis: „Lazãr a murit 15 ºi mã bucur pentru voi cã nu eram acolo, pentru ca voi sã credeþi. Dar sã mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamãnul, a spus celorlalþi discipoli: „Sã mergem ºi noi ca sã murim cu el!” 17 Când a ajuns Isus, a aflat cã era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadiia. 19 ªi mulþi iudei veniserã la Marta ºi Maria sã le consolezeb pentru fratele lor. 20 Când a auzit cã a venit Isus, Marta i-a ieºit în întâmpinare. Maria însã stãtea în casã. 21 Aºadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacã ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însã ºi acum ºtiu cã tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îþi va da”. 23 Isus i-a spus: „Fratele tãu va învia”. 24 Marta i-a zis: „ªtiu cã va învia, la înviere, în ziua de pe urmã”c. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea ºi viaþa. Cel care crede în mine, chiar dacã moare, va trãi; 26 ºi oricine trãieºte ºi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Ea a rãspuns: „Da, Doamne; eu am crezut cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. a

Aproximativ 3 km. În Palestina, înmormântarea avea loc chiar în ziua morþii. Dupã înmormântare, mulþi rãmâneau pentru a prezenta condoleanþe membrilor familiei ºi a împãrtãºi durerea lor. c Speranþa Martei în învierea fratelui sãu în ziua de pe urmã se bazeazã pe tradiþia biblicã postexilicã (Dan 12,2; b

2Mac 7,9.21; 12,43-44). Evreii din timpul lui Isus credeau în învierea morþilor ºi se rugau în a doua dintre cele 18 binecuvântãri pe care le spuneau în fiecare zi: „Atotputernic eºti tu, Doamne, care învii morþii. Binecuvântat eºti tu, Doamne, care învii morþii” (Mishna, Berakot 2).

2,11 1,14 10,34

8,59; 10,31 8,12

2,19

Mt 9,24 par 2,11 14,5; 20,24-29 Mc 10,32 11,45; 12,9-11.1719 Lc 10,39 ºu 11,32 Mc 11,24 par 2,19 Mt 22,23 In 3,35 5,24 1In 3,14 10,34 1,9-10

In 11,28

238

28

11,21 11,38; 13,21

2,11; 1,14 17,1 Mt 14,19 par 12,30 1,1+ 5,27-29 Is 49,9 19,40; 20,5-7

Dupã ce a spus ea aceasta, s-a dus ºi a chemat-o pe sora ei, Maria, ºoptindu-i: „Învãþãtorul este aici ºi te cheamã”. 29 Când a auzit, ea s-a ridicat repede ºi a venit la el. 30 Încã nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casã ºi o consolau, vãzând-o pe Maria cã s-a ridicat în grabã ºi a ieºit, au venit dupã ea, crezând cã merge la mormânt ca sã plângã acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, vãzându-l, a cãzut la picioarele lui ºi a spus: „Doamne, dacã ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. 33 Iar Isus, când a vãzut-o cã plânge ºi cã plâng ºi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit ºi s-a tulburat. 34 ªi a zis: „Unde l-aþi pus?” I-au rãspuns: „Doamne, vino ºi vezi!” 35 Isus a lãcrimata. 36 Atunci iudeii au început sã spunã: „Iatã cât de mult îl iubea!” 37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, sã facã în aºa fel ca acesta sã nu moarã?” 38 Isus s-a înfiorat din nou ºi a mers la mormânt. Era o grotã, iar la intrare era pusã o piatrã. 39 Isus a zis: „Ridicaþi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, cãci e de patru zile”. 40 Isus i-a spus: „Nu þi-am zis cã, dacã vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat, deci, piatra. Atunci ºi-a ridicat ochii ºi a spus: „Tatã, îþi mulþumesc cã m-ai ascultat. 42 Eu ºtiam cã mã asculþi întotdeauna. Însã am spus-o pentru mulþimea ce mã înconjoarã ca sã creadã cã tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazãr, vino afarã!” 44 A ieºit mortul, legat la picioare ºi la mâini cu fâºii de pânzã, iar faþa lui era acoperitã cu un ºtergar. Isus le-a zis: „Dezlegaþi-l ºi lãsaþi-l sã meargã!” Sinedriul îl condamnã pe Isus la moarte (Mt 26,1-5; Mc 14,1-2; Lc 22,1-2) 45

Mt 26,3-5 par

Mulþi dintre iudeii care veniserã la Maria ºi vãzuserã ceea ce fãcuse el, au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei ºi le-au spus ce fãcuse Isus. 47 Aºadar, arhiereii ºi fariseii au convocat Sinedriul ºi au spus: „Ce sã facem, pentru cã acest om face multe semne? 48 Dacã-l lãsãm aºa, toþi vor crede în el; vor veni romanii ºi vor distruge ºi sanctuarulb nostru ºi naþiunea”.

a Termenul grec dakryo vine de la substantivul „lacrimã” ºi înseamnã „a lãcrima, a plânge cu lacrimi”. Acest termen se aflã numai aici în NT. Spre deosebire de Maria ºi de iudei care plâng zgomotos (klaio), plânsul lui Isus este liniºtit. Întreaga tradiþie creºtinã

a vãzut în tulburarea ºi plânsul lui Isus o dovadã a naturii sale umane. b Termenul grec topos este referit la ebraicul makom ºi reprezintã sanctuarul (Ex 15,17; 1Rg 1,18), iar prin extensiune, templul.

239

In 11,49

49 Unul

dintre ei, Caiafaa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ºtiþi nimic, 50 nici nu înþelegeþi cã este mai bine pentru voib ca sã moarã un singur om pentru popor ºi sã nu piarã întreaga naþiune”. 51 Însã nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeþitc cã Isus trebuia sã moarã pentru popor. 52 ªi nu numai pentru popor, ci ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotãrât sã-l ucidã. 54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un þinut aproape de pustiu, într-o cetate numitã Efraimd ºi a rãmas acolo împreunã cu discipolii. 55 Era aproape Paºtele iudeilor ºi mulþie din provincie au urcat la Ierusalim, înainte de Paºti, ca sã se purificef. 56 Îl cãutau pe Isus ºi spuneau unii cãtre alþii, în timp ce stãteau în templu: „Ce credeþi, oare sã nu vinã la sãrbãtoare?” 57 De fapt, arhiereii ºi fariseii dãduserã ordin ca, dacã ºtie cineva unde este, sã-l denunþe, ca sã-l aresteze.

Lc 3,2 In 18,13

4,42; 10,16 Dt 30,3 5,18 Mt 12,14 par 7,1 2,13; 6,4 Num 9,6-13

Ungerea lui Isus în Betania (Mt 26,6-13; Mc 14,3-9) 1 Cu

ºase zile înainte de Paºti, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazãr, pe care Isus îl înviase din morþi. 2 Au pregãtit acolo pentru el o cinã; Marta servea, iar Lazãr era unul dintre cei care stãteau la masã cu el. 3 Atunci, Maria a luat un vasg cu mireasmã de

12

a Dupã Iosif Flaviu, Caiafa este marele preot care îi urmeazã lui Simeon în anul 18 d.C. ºi este înlocuit de Ionatan în anul 36 d.C., sub presiunea legatului roman al Siriei, Vitellius. Specificarea lui Ioan cã era mare preot „în anul acela” nu înseamnã cã marele preot se alegea anual. b Unele manuscrise au: pentru noi, iar altele omit ambele variante. c Nu este atestatã, în tradiþia biblicã ºi în ambientul iudaic, o funcþie profeticã pentru marele preot. Faptul cã marele preot poartã la el urim ºi tumim (Ex 20,30; Lev 18,18 etc.), pentru a-l consulta pe Dumnezeu, nu echivaleazã propriu-zis cu profeþia. Carisma profeticã îi este atribuitã lui Caiafa doar pentru coincidenþa cã este în funcþia de mare preot în anul acela special al morþii lui Cristos. d Localitate greu de identificat. Cel mai probabil este actualul sat Et-Taiybeh, la 20 km nord-est de Ierusalim,

lângã pustiul Iudeii. Aceastã localitate mai este menþionatã în VT (Ios 18,23; 2Sam 13,23; 1Mac 11,34). e Numãrul pelerinilor cu ocazia Paºtelui varia între 85.000-125.000. Iosif Flaviu, dupã un calcul al lui Cestius în anul 60 d.C., vorbeºte de 2.500.000 de participanþi. f Pentru a putea participa la sãrbãtoarea Paºtelui ºi a putea intra în incinta sfântã a templului, iudeii trebuiau sã fie puri din punct de vedere ritual (Num 9,6-13). Cu o sãptãmânã înainte de sãrbãtoare, evreii care doreau sã se purifice se prezentau la Ierusalim, evitând astfel contaminãrile ºi contactul cu pãgânii. De fapt, mulþi evrei cãdeau în impuritatea ritualã pentru cã locuiau în þinuturile pãgânilor (neevreilor), ori aveau legãturi comerciale cu cei de altã naþiune. g Lit.: litra. Este transcrierea în greacã a unitãþii de mãsurã romane: libra = 0,327 l.

11,2

In 12,4

13,29

11,45

240

nard curata, de mare preþ, a uns picioarele lui Isus ºi i le-a ºters cu pãrul ei. ªi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4 Iudab Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea sã-l trãdeze – a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinaric ºi sã se dea sãracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru cã îi pãsa de sãraci, ci pentru cã era hoþ: întrucât el þinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. 7 Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântãrii mele a pãstrat aceastad. 8 Cãci pe sãraci îi aveþi întotdeauna cu voi, pe mine, însã, nu mã aveþi întotdeauna”e. 9 Atunci o mare mulþime dintre iudei a aflat cã este acolo ºi a venit nu numai pentru Isus, ci ºi ca sã-l vadã pe Lazãr, pe care îl înviase din morþi. 10 Arhiereii voiau sã-l ucidã ºi pe Lazãr, 11 pentru cã mulþi iudei îi pãrãseau din cauza lui ºi credeau în Isus. Intrarea triumfalã a lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; Lc 19,28-40)

1Mac 13,51 Ap 7,9 Ps 118,25-26

In 1,49; 6,15

12 În ziua urmãtoare, mulþimea numeroasã, care venise pentru sãrbãtoare, auzind cã Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmier, a ieºit în întâmpinarea lui ºi striga: „Osana! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel!” 14 Isus, gãsind un mãgãruº, s-a aºezat pe el, dupã cum este scris:

a Nardul este o plantã din familia valerianelor (Valeriana jatamansi) care creºte în unele zone din Somalia, Arabia de Sud ºi Nepal. Din rãdãcina ºi tulpina ei pãroasã se extrage o esenþã de parfum foarte puternic. b Multe manuscrise adaugã: al lui Simon sau simplu: Iuda Simon. c Un dinar = o zi de muncã. Ioan nu insistã asupra valorii materiale a miresmei, ci scoate în evidenþã contrastul dintre gestul Mariei de iubire respectuoasã faþã de Isus, aflat în preajma morþii, ºi atitudinea lacomã a lui Iuda, care îl vinde pe Isus pentru 30 de arginþi. d Textul grec este confuz. Ar fi posibilã ºi urmãtoarea traducere: „S-o pãstreze pentru ziua înmormântãrii mele”. Dar varianta aceasta nu are sens pentru

cã deja mireasma a fost turnatã pe picioarele lui Isus. Acþiunea Mariei este simbolicã pentru înmormântarea lui Isus. Acest moment este aproape, deoarece trãdãtorul este prezent, iar iudeii îl cãutau pe Isus ca sã-l aresteze. e În unele manuscrise se omite v. 8. Pentru teologia rabinicã existau douã categorii de fapte bune: 1) acelea care privesc milostivirea (de ex. înmormântarea); 2) acelea care se referã la dreptate (de ex. pomana). Primele erau considerate mai importante. În textul lui Ioan, problema prioritarã este cea a relaþiei cu persoana lui Isus, relaþie de care Iuda vrea sã se eschiveze, invocând un aspect extern: sãracii. Isus se aflã pe punctul de a se jertfi pentru mântuirea lumii, deci el trebuie sã fie în centrul atenþiei discipolilor.

241

In 12,15

15

Nu te teme, fiicã a Sionului, iatã, regele tãu vine aºezat pe un mânz de mãgar. 16 La început, discipolii lui n-au înþeles acestea, însã când Isus a fost glorificat, atunci ºi-au adus aminte cã acestea erau scrise despre el ºi cã au fãcut aceasta pentru el. 17 Aºadar, mulþimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazãr din mormânt ºi l-a înviat din morþi, dãdea mãrturie. 18 De aceea i-a ieºit mulþimea în întâmpinare, pentru cã a auzit cã el a fãcut semnul aceasta. 19 Atunci, fariseii au zis unii cãtre alþii: „Vedeþi cã nu reuºiþi nimic! Iatã, lumea s-a dus dupã el!”

Zah 9,9-10

Mc 4,13 In 14,26 5,39

Lc 19,37 11,47-48

Discurs despre glorificarea Fiului Omului 20 Printre

cei care au urcat sã se închine de sãrbãtori erau unii greci. au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, ºi l-au rugat: „Domnule, vrem sã-l vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus ºi i-a spus lui Andrei, iar Andrei ºi Filip au venit ºi i-au spus lui Isus. 23 Isus le-a rãspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului sã fie glorificat. 24 Adevãr, adevãr vã spun: dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, nu moare, rãmâne singur; însã dacã moare, aduce rod mult. 25 Cine îºi iubeºte viaþa o va pierde; cine îºi urãºte viaþa în lumea aceasta o pãstreazã pentru viaþa veºnicã. 26 Dacã îmi slujeºte cineva, sã mã urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi ºi cel care mã slujeºte. Dacã îmi slujeºte cineva, Tatãl îl va cinsti. 27 Acum sufletul meu este tulburat ºi ce voi spune: Tatã, salveazã-mã de ceasul acesta? Însã tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. 28 Tatã, preamãreºte numele tãu!” Atunci a venit o voce din cer: „L-am preamãrit ºi iarãºi îl voi preamãri”. 29 Mulþimea, care stãtea acolo ºi care auzise, spunea cã a fost un tunet; alþii ziceau: „Un înger i-a vorbit”. 30 Isus a rãspuns: „Nu pentru mine a rãsunat vocea aceasta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducãtorul acestei lumia va fi aruncat afarã, 32 iar eu, când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atrage pe toþib la mine”. 33 Spunea aceasta ca sã arate de ce moarte avea sã moarã. 21 Aceºtia

a Expresia este specificã lui Ioan, ºi mai apare în 14,30; 16,11. Este întâlnitã des în scrierile de la Qumran ºi în literatura apocrifã unde este numit Belial. În iudaismul rabinic se referea la Dumnezeu, ca „stãpân al lumii”. În contextul lui Ioan, expresia îl desemneazã pe diavol ca autor al violenþei ºi

al minciunii (In 8,44) care conduce structurile lumeºti strãine adevãrului ºi luminii. Prin moartea sa pe cruce ºi prin înãlþare, Isus îl învinge în mod definitiv pe „conducãtorul acestei lumi”. b Unele manuscrise importante au: toate în loc de: pe toþi, dar este probabil o influenþã a textului din Col 1,16-17.

Fap 8,26-27 1,44 7,34 12,32 2,4+ 3,14 Mt 8,20 1Cor 15,36 Is 53,10-12 2 Mt 16,25 2 Mc 8,35 2 Lc 9,24 Ap 12,11 1,10 Mt 16,24 In 7,34; 14,3; 17,24 11,33; 13,21 Evr 5,7-8 Lc 22, 40-46 par Ps 22,20-24 In 18,11 2,11; 1,14 17,5 11,42 3,19; 1,10 Lc 10,18 Ap 12,9; 20,1-6 3,35

In 12,34 Rom 3,19 2Sam 7,16 Ps 110,4 Is 9,6 2,19 Mt 8,20 8,12 Ier 13,16

242

34

Atunci mulþimea a rãspuns: „Noi am auzit din Lege cã Cristos rãmâne în veci. Cum poþi tu sã spui cã Fiul Omului trebuie sã fie înãlþat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35 Dar Isus le-a zis: „Încã puþin timp mai este lumina cu voi. Umblaþi cât timp aveþi lumina ca sã nu vã prindã întunericul. Cine umblã în întuneric nu ºtie unde merge. 36 Cât timp aveþi lumina, credeþi în luminã ca sã deveniþi fiii luminii”. Necredinþa iudeilor

2,11 Dt 29,1-3

Is 53,1 Rom 10,16 Mt 13,13 Is 6,9

5,39 7,13 9,22 5,44 13,20 14,7-9 8,12; 1,1+ 3,11 Lc 8,21 par; 11,28 Mt 13, 18-23 par 3,17 Lc 20,16 Dt 31,26-29 In 8,37.47 Evr 4,12 par Dt 18,18-19 1,1+ 3,11 6,63

Isus a spus acestea ºi, plecând, s-a ascuns de ei. 37 Deºi a fãcut atâtea semne înaintea lor, totuºi ei nu au crezut în el, 38 ca sã se împlineascã cuvântul pe care îl spusese profetul Isaia: Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi ºi cui i s-a descoperit braþul Domnului?a 39 Isaia a spus, de asemenea, de ce nu puteau sã creadãb: 40 Le-a orbit ochii ºi le-a împietrit inima ca nu cumva sã vadã cu ochii, sã înþeleagã cu inima ºi sã se întoarcã, iar eu sã-i vindec. 41 Isaia a spus aceasta pentru cãc a vãzut gloria lui ºi a vorbit despre el. 42 Cu toate acestea, chiar ºi mulþi dintre conducãtori au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu o spuneau deschis, ca nu cumva sã fie excluºi din sinagogã, 43 cãci iubeau mai mult cinstea oamenilor decât cinstea lui Dumnezeu. 44 Atunci Isus a strigat ºi a zis: „Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis 45 ºi cine mã vede îl vede pe cel care m-a trimis. 46 Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine sã nu rãmânã în întuneric. 47 Dacã cineva aude cuvintele mele ºi nu le pãzeºte, eu nu-l judec, pentru cã nu am venit sã judec lumea, ci sã mântuiesc lumea. 48 Cine mã respinge ºi nu primeºte cuvintele mele îºi are judecãtorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmã, 49 pentru cã nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatãl, mi-a dat poruncã ce sã vorbesc ºi ce sã spun. 50 ªi ºtiu cã porunca lui este viaþã veºnicã. Aºadar, ceea ce spun eu, aºa spun cum mi le-a spus Tatãl”.

a Textul din Isaia este aplicat de Ioan lui Isus care nu este crezut, deºi a predicat („ceea ce a auzit”) ºi a fãcut minuni ºi semne („braþul Domnului”).

b Lit.: De aceea nu puteau sã creadã pentru cã Isaia spunea iarãºi. c În loc de: pentru cã, unele manuscrise au: când.

243

In 13,1 III. CARTEA GLORIEI ULTIMA CINÃ

Isus spalã picioarele apostolilor 1

Înainte de sãrbãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã îi venise ceasul sã treacã din lumea aceasta la Tatãl, iubindu-i pe ai sãi care erau în lume, i-a iubit pânã la sfârºit. 2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trãda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon – 3 ºtiind cã Tatãl a dat toate în mâinile sale ºi cã de la Dumnezeu a venit ºi cã la Dumnezeu se întoarce, 4 s-a ridicat de la cinã, ºi-a pus hainele deoparte ºi, luând un ºtergar, s-a încins. 5 Apoi a turnat apã într-un vas de spãlata ºi a început sã spele picioarele discipolilor ºi sã le ºteargã cu ºtergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu sã-mi speli picioarele?” 7 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Ceea ce fac eu tu nu înþelegi acum, dar vei înþelege dupã aceasta”. 8 Petru i-a spus: „Nu-mi vei spãla picioarele în veci!” Isus i-a rãspuns: „Dacã nu te voi spãlab, nu vei avea parte cu mine”c. 9 Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci ºi mâinile ºi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine a fãcut baie nu trebuie sã-ºi spele decât picioareled, cãci este curat în întregime. ªi voi sunteþi curaþi, dar nu toþi”. 11 Cãci îl ºtia pe cel care avea sã-l trãdeze; de aceea a spus: „Nu toþi sunteþi curaþi”.

13

a Termenul grec nipter se referã la un vas anume din care se turna apã la spãlarea picioarelor. Având în vedere cã apostolii, în timpul cinei, erau culcaþi pe triclinium, sprijiniþi pe partea stângã, având mâna dreaptã liberã pentru a se servi, spãlarea picioarelor nu putea fi fãcutã decât prin turnare. În ambientul biblic, spãlarea picioarelor este, în primul rând, un gest de primire a oaspeþilor ºi nu este o acþiune umilitoare sau servilã pentru cel care o face, din contra, exprimã respect, grijã, devotament (1Sam 25,41). Spãlarea picioarelor este un gest caracteristic soþiei faþã de soþ sau al mamei faþã de fiu. Existã multe interpretãri diferite ale gestului spãlãrii picioarelor,

dar sunt greu de susþinut: referinþa la botez, euharistie, pocãinþã, preoþie comunã, cãsãtorie sau exemplu de umilinþã. Gestul lui Isus este un gest cu valenþe multiple cristologice ºi morale, exprimând slujire, iubire, dãruire de sine. b Existã o întreagã tradiþie în ceea ce priveºte importanþa spãlãrii picioarelor pentru a se putea apropia de locul sfânt, de Dumnezeu (Ex 3,5; 30,17-21; 40,30-32). c Expresia: a avea parte se aseamãnã cu „a avea drept la moºtenire” (Gen 31,14; Dt 10,9). În NT indicã soarta finalã a drepþilor (Mt 24,51; Ap 20,6; 21,8). d Unele manuscrise vechi, importante, au: nu trebuie sã se spele.

Mt 26,17 In 1,48 In 2,4; 10,18 In 1,10 Mt 26,20 par Mt 4,1 3,35 1,1+ Lc 12,37; 17,7-10

Mt 3,14 14,26

15,3 1,48

In 13,12

244

12 Dupã

Mt 23,8-12 Lc 22,24-30 In 13,34; 15,12 Fil 2,5.8 Ef 5,2 Mt 10,24 Lc 6,40 Is 56,2 Iac 1,25 6,70 Ps 41,10 14,29; 16,4 8,24 2 Mt 10,40 2 Mc 9,37 2 Lc 9,48

ce le-a spãlat picioarele, ºi-a luat hainele, s-a aºezat iarãºi la masã ºi le-a spus: „Înþelegeþi ce am fãcut pentru voi? 13 Voi mã numiþi «Învãþãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spuneþi, pentru cã sunt. 14 Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioarele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii altora. 15 Cãci v-am dat exemplu ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu. 16 Adevãr, adevãr vã spun: nu este servitorul mai mare decât stãpânul sãu ºi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. 17 ªtiind acestea, fericiþi sunteþi dacã le faceþi. 18 Nu vorbesc despre voi toþi; eu ºtiu pe cine am ales, dar trebuie sã se împlineascã Scriptura: Cel care mãnâncã pâinea meaa ºi-a ridicat cãlcâiul împotriva meab. 19 Vã spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor împlini, sã credeþi cã eu sunt. 20 Adevãr, adevãr vã spun: cine îl primeºte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis”. Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; Lc 22,21-23) 21 Dupã

19,26; 20,2; 21,7.20 Lc 8,51

13,2 Lc 22,3 1,48 12,6

8,12

ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh ºi a mãrturisit: „Adevãr, adevãr vã spun: unul dintre voi mã va trãda”. 22 Discipolii se uitau unii la alþii, neºtiind despre cine vorbeºte. 23 Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stãtea la masã la pieptul lui Isus. 24 Atunci, Simon Petru i-a fãcut acestuia semn sã întrebe cine ar putea sã fie cel despre care vorbeºtec. 25 El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus ºi i-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a rãspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucãtura ºi i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucãtura, a luat-od ºi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27 Dupã acea îmbucãturã, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei sã faci, fã repede!” 28 Dar nici unul dintre cei care stãteau la masã nu a înþeles de ce i-a spus aceasta. 29 ªi, cum Iuda þinea punga cu bani, unii au crezut cã Isus îi spune: „Cumpãrã ceea ce ne trebuie pentru sãrbãtoare” sau ca sã dea ceva sãracilor. 30 Aºadar, dupã ce a luat îmbucãtura, el a ieºit repede. ªi era noapte.

a Multe manuscrise au: cu mine; probabil sub influenþa lui Mc 14,18. b Expresia este folositã în Ps 41,10 ºi se referã la un gest de dispreþ, insultare, batjocurã, constând dintr-o strâmbãturã, scuturarea prafului contra cuiva, o loviturã cu piciorul în cel

învins etc. Este în contrast cu gestul lui Isus de a spãla picioarele apostolilor. c Multe manuscrise prezintã forma directã: Spune-ne despre cine vorbeºte? d În unele manuscrise lipseºte: a luat-o.

245

In 13,31

Porunca cea nouã 31

Dupã ce a ieºit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului ºi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacã Dumnezeu a fost glorificat în ela, ºi Dumnezeu îl va glorifica în el însuºi, ºi-l va glorifica îndatã. 33 Copii, încã puþin mai sunt cu voi. Mã veþi cãuta ºi, aºa cum le-am spus iudeilor, vã spun acum ºi vouã: «Unde merg eu, voi nu puteþi veni». 34 Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii. Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul. 35 Prin aceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi discipolii mei: dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii”. Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; Lc 22,31-34) 36 Simon

Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a rãspuns: „Unde merg eu, tu nu mã poþi urma acum, dar mã vei urma dupã aceea”. 37 Petru i-a spus: „Doamneb, de ce nu pot sã te urmez acum? Îmi voi da viaþa pentru tine!” 38 Isus a rãspuns: „Îþi vei da viaþa pentru mine? Adevãr, adevãr îþi spun: nu va cânta cocoºul pânã când mã vei renega de trei ori.

Mt 8,20 1,14 8,21 1,1+ 1In 2,8 15,12.17 Lev 19,18 Mt 19,19; 22,39 Lc 10,26 ºu Dt 28,9-10 Fap 4,32

2,19 8,21 21,18-19

Isus – calea, adevãrul ºi viaþa 1

Sã nu se tulbure inima voastrã! Credeþi în Dumnezeu ºi credeþi în mine! 2 În casa Tatãlui meu sunt multe locuinþec. Dacã n-ar fi aºa, v-aº fi spus: Mã duc sã vã pregãtesc un loc? 3 ªi, dupã ce mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, voi veni din nou ºi vã voi lua la mine, pentru ca sã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu. 4 ªi unde mã duc eu, voi ºtiþi calea”d. 5 Toma i-a zis: „Doamne, nu ºtim unde te duci. Cum am putea ºti calea?” 6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa. Nimeni nu

14

a În multe manuscrise importante este omis: dacã Dumnezeu a fost glorificat în el. b Unele manuscrise omit: Doamne. c În tradiþia biblicã, metafora „casã, locuinþã” indicã sanctuarul, locuinþa lui Dumnezeu, unde cel drept este primit ºi se aflã în siguranþã (Ps 42,5). În textele apocaliptice, sensul este spiritual ºi escatologic: „a locui în casa lui Dumnezeu” înseamnã „pace, odihnã, mântuire”. Pe baza termenului folosit în traducerea latinã mansio, care înseamnã

„loc de popas, de odihnã pentru un cãlãtor”, s-a creat opinia cã cerul ar fi un drum de parcurs spre Dumnezeu, de-a lungul cãruia sunt aceste popasuri. Totuºi, termenul grec mone, de la rãdãcina „a rãmâne”, este specific lui Ioan ºi descrie mai degrabã ideea de intimitate familialã, siguranþã, locuire definitivã în casa Tatãlui, împreunã cu Isus. d În unele manuscrise gãsim: unde mã duc eu, voi ºtiþi, ºi calea o ºtiþi.

14,27 Dt 1,21 10,28-30 16,33 8,35; Dt 1,33 Evr 6,19-20 7,34; 12,26; 17,24 11,16; 20,24-29 13,36 Evr 10,19-20 In 1,4

In 14,7 8,19; 12,45 2Cor 4,4 Ex 33,18 1,18; 12,45 17,6 10,30 1,1+ 12,49 2,11

Mt 8,10 Mt 21,21 15,16; 16,24.26 Mt 7,7-11 Fap 3,16

246

vine la Tatãl decât prin mine. 7 Dacã mã cunoaºteþia pe mine, îl cunoaºteþi ºi pe Tatãl meu; de pe acum îl cunoaºteþi ºi l-aþi vãzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, aratã-ni-l pe Tatãl ºi ne este de ajuns”. 9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, ºi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a vãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl. Cum poþi spune: «Aratã-ni-l pe Tatãl?». 10 Nu crezi cã eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatãl, care rãmâne în mine, face lucrãrile sale. 11 Credeþi-mã! Eu sunt în Tatãl ºi Tatãl în mine. Dacã nu pentru altceva, credeþib pentru lucrãrile acestea. 12 Adevãr, adevãr vã spun, cine crede în mine va face ºi el lucrãrile pe care le fac eu ºi va face ºi mai mari decât acestea, cãci mã duc la Tatãl. 13 ªi orice veþi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatãl sã fie glorificat în Fiul. 14 Dacã veþi cere ceva în numele meu, eu voi facec. Isus îl promite pe Duhul Sfânt

1In 5,3 Dt 6,4-9; 7,11; 11,1 Înþ 6,18 1In 2,3 14,26 1,10 2In 1–2 7,34; 8,21 16,16 6,57 10,30 17,11.21-22 Înþ 6,12.18 Prov 8,17 16,27; 17,26 Sir 4,14 2,19; 7,4 3,11 Ap 3,20 3,11 1,1+

15 Dacã mã iubiþi, veþi þine poruncile mele 16 ºi eu îl voi ruga pe Tatãl, iar el vã va da un alt Mângâietord ca sã fie cu voi pentru totdeauna, 17 Duhul adevãrului, pe care lumea nu-l poate primi pentru cã nu-l vede ºi nici nu-l cunoaºte. Dar voi îl cunoaºteþi pentru cã rãmâne la voi ºi va fi în voi. 18 Nu vã voi lãsa orfani. Voi veni la voi. 19 Încã puþin ºi lumea nu mã va mai vedea. Voi, însã, mã veþi vedea; pentru cã eu trãiesc, veþi trãi ºi voi. 20 În ziua aceea veþi cunoaºte cã eu sunt în Tatãl meu, iar voi în mine ºi eu în voi. 21 Cine are poruncile mele ºi le þine acela mã iubeºte, iar cine mã iubeºte va fi iubit de Tatãl meu ºi eu îl voi iubi ºi mã voi arãta lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face cã ni te vei arãta nouã ºi nu lumii?” 23 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Dacã cineva mã iubeºte, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºi vom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el. 24 Cine nu mã iubeºte nu þine cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaþi nu este al meu, ci al Tatãlui care m-a trimis.

a Unele manuscrise au: Dacã m-aþi fi cunoscut..., l-aþi fi cunoscut... b Unele manuscrise au: credeþi-mã. c Unele manuscrise omit v. 14; altele adaugã: orice îmi veþi cere. d Termenul grec Parákletos vine de la verbul parakalein ºi înseamnã: 1) în greaca profanã: asistent legal, avocat al apãrãrii. (Totuºi, în In 16,5-15 este mai degrabã acuzator); 2) în LXX: cel

care dã bucurie, consolator, mângâietor, referindu-se, în mod special, la bucuria mesianicã; 3) în NT: învãþãtor, referindu-se la predica profeticã a apostolilor, asistaþi de Duhul Sfânt; 4) în Evanghelia dupã sfântul Ioan: Parákletos este Duhul Sfânt care continuã predica profeticã a lui Isus ºi misiunea lui, determinând pe fiecare sã accepte mântuirea ºi dãruind bucuria mesianicã.

247

In 14,25

25 V-am

spus acestea cât timp mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatãl în numele meu, vã va învãþa toate ºi vã va aminti toate câte vi le-am spus eu. 27 Pace vã las vouã, pacea mea v-o dau vouã. Eu nu v-o dau aºa cum o dã lumea. Sã nu se tulbure inima voastrã, nici sã nu se teamã. 28 Aþi auzit cã v-am spus: «Mã duc ºi voi veni la voi». Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura cã mã duc la Tatãl pentru cã Tatãl este mai mare decât mine. 29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, sã credeþi. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi pentru cã vine conducãtorul lumii, dar nu are nici o putere asupra mea. 31 Însã lumea trebuie sã ºtie cã îl iubesc pe Tatãl ºi cã fac aºa cum mi-a poruncit Tatãl. Sculaþi-vã! Sã plecãm de aici!

16,13-15

2Tes 3,16 Rom 5,1 Ef 2,14-18 14,1-3

13,19; 16,4 1,10; 12,31; 13,2; 10,18 6,38 Mt 26,46 par

Isus, viþa cea adevãratã 1

Eu sunt viþa cea adevãratã, iar Tatãl meu este viticultorul. mlãdiþã care este în mine ºi nu aduce rod, el o înlãturã ºi oricare aduce rod o curãþã ca sã aducã ºi mai mult rod. 3 Voi sunteþi deja curaþi, datoritã cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rãmâneþi în mine ºi eu în voi. Dupã cum mlãdiþa nu poate aduce rod de la sine dacã nu rãmâne în viþã, tot la fel nici voi, dacã nu rãmâneþi în mine. 5 Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele. Cel care rãmâne în mine ºi eu în el, acela aduce rod mult, pentru cã fãrã mine nu puteþi face nimic. 6 Dacã cineva nu rãmâne în mine, este aruncat afarã, la fel ca mlãdiþa, ºi se usucã. Se adunã, se aruncã în foc ºi arde. 7 Dacã rãmâneþi în mine ºi cuvintele mele rãmân în voi, orice voiþi, cereþi ºi vi se va face. 8 În aceasta a fost glorificat Tatãl meu, ca sã aduceþi rod ºi sã fiþi discipolii mei. 9 Aºa cum Tatãl m-a iubit pe mine, aºa v-am iubit ºi eu pe voi. Rãmâneþi în iubirea mea. 10 Dacã þineþi poruncile mele, rãmâneþi în iubirea mea aºa cum eu am þinut poruncile Tatãlui meu ºi rãmân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea sã fie în voi ºi bucuria voastrã sã fie deplinã. 12 Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii aºa cum v-am iubit eu. 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi. 14 Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc. 15 Nu vã mai numesc servitori, pentru cã servitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi prieteni pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcut cunoscute. 16 Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi ºi v-am constituit ca sã mergeþi ºi sã aduceþi rod, iar rodul vostru sã rãmânã, pentru ca orice îl veþi ruga pe Tatãl în numele meu sã vã dea. 17 Aceasta vã poruncesc: sã vã iubiþi unul pe altul.

15

2 Orice

Is 5,1 Mt 15,13 Is 18,5 13,10 3,11 6,56-57

15,16 1,3 Ez 15,1-8 Mt 3,10 par; 13,30.40 14,13 1In 5,14 Mt 5,16 Rom 7,4 In 3,35; 10,14-15; 17,23; 13,1 8,29; 6,38 3,29; 16,21.22; 17,13 1In 1,4 13,34 1In 3,16 Rom 5,6-8

Lc 12,4 Ex 33,11 Dt 7,6 1In 4,10 Rom 6,20-23 In 15,2 14,13 13,34

In 15,18

248

Ura lumii împotriva apostolilor Mt 10,22 1In 3,12-13 17,14-16 1,10 13,16 Mt 10,24 Mt 10,23 1Tes 2,14 Fap 5,41 8,19 8,21-24; 16,9 10,30 Mt 10,25; 12,24-28 6,36; 2,11 Rom 3,19 Ps 35,19; 69,5 14,26 Fap 2,33 Mt 10,19-20 Fap 5,32 Mt 10,18 Fap 1,8 Lc 1,2 9,22 Mt 10,17 Fap 26,9-11 8,29; 15,21 13,19; 14,29 Mc 13,23

18

Dacã lumea vã urãºte, sã ºtiþi cã pe mine m-a urât înainte de voi. 19 Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparþine, dar pentru cã nu sunteþi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vã urãºte lumea. 20 Amintiþi-vã cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este servitorul mai mare decât stãpânul sãu». Dacã m-au persecutat pe mine, vã vor persecuta ºi pe voi; dacã au þinut cuvântul meu, îl vor þine ºi pe al vostru. 21 Însã toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru cã nu-l cunosc pe cel care m-a trimis. 22 Dacã n-aº fi venit ºi nu le-aº fi vorbit, n-ar avea pãcat; dar acum nu au scuzã pentru pãcatul lor. 23 Cine mã urãºte pe mine îl urãºte ºi pe Tatãl meu. 24 Dacã n-aº fi fãcut între ei lucrãrile pe care nici un altul nu le-a fãcut, nu ar avea pãcat. Însã acum au vãzut ºi m-au urât ºi pe mine ºi pe Tatãl meu. 25 Dar trebuie sã se împlineascã cuvântul scris în Legea lor: M-au urât fãrã motiv. 26 Când va veni Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatãl, Duhul adevãrului, care purcede de la Tatãl, el va da mãrturie despre mine. 27 ªi voi veþi da mãrturie, pentru cã de la început sunteþi cu mine. 1 V-am spus acestea ca sã nu vã scandalizaþi. 2 Vã vor exclude din sinagogã. Mai mult, vine ceasul când cel care vã va ucide va crede cã aduce cult lui Dumnezeu. 3 ªi vor face acestea pentru cã nu l-au cunoscut nici pe Tatãl, nici pe mine. 4 Dar v-am spus toate acestea pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, sã vã aduceþi aminte de ele, cãci eu v-am spus.

16

Misiunea Duhului Sfânt 17,12 1,1+ 13,36; 14,5 14,1 1,33 14,26 1,10

8,21-24; 15,22 13,33 12,31

14,26 Ps 25,5; 86,11

Nu v-am spus acestea de la început pentru cã eram cu voi. 5 Însã acum mã duc la cel care m-a trimis ºi nimeni dintre voi nu mã întreabã: «Unde mergi?» 6 Dar pentru cã v-am spus acestea, întristarea v-a umplut inima. 7 Totuºi, eu vã spun adevãrul: este mai bine pentru voi ca eu sã plec, pentru cã, dacã nu mã duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însã, dacã mã duc, îl voi trimite la voi. 8 ªi când va veni el, va denunþa lumea cu privire la pãcat, cu privire la dreptate ºi cu privire la judecatã. 9 Cu privire la pãcat, pentru cã nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru cã mã duc la Tatãl ºi nu mã veþi mai vedea. 11 Cu privire la judecatã, deoarece conducãtorul acestei lumi a fost judecat. 12 Mai am multe sã vã spun, dar acum nu le puteþi purta. 13 Însã, când va veni el, Duhul adevãrului vã va cãlãuzi în tot adevãrul, cãci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi ºi vã va vesti

249

In 16,14

lucrurile viitoare. 14 El mã va glorifica pe mine pentru cã dintr-al meu va lua ºi vã va vesti vouã. 15 Toate câte le are Tatãl sunt ale mele; de aceea v-am spus cã ia dintr-al meu ºi vã va vesti.

17,10 Lc 15,31

Promisiunea revenirii lui Isus 16 Puþin ºi nu mã veþi mai vedea. ªi iarãºi puþin ºi mã veþi vedea”. Atunci, unii dintre discipolii lui au spus unii cãtre alþii: „Ce înseamnã ceea ce ne spune «Puþin ºi nu mã veþi mai vedea. ªi iarãºi puþin ºi mã veþi vedea» ºi «Mã duc la Tatãl»?” 18 Deci, spuneau: „Ce înseamnã acest «puþin»? Nu înþelegem ce spune”. 19 Isus ºtia cã voiau sã-l întrebe ºi le-a zis: „Pentru aceasta vã întrebaþi între voi, cã v-am spus: «Puþin ºi nu mã veþi mai vedea. ªi iarãºi puþin ºi mã veþi vedea»? 20 Adevãr, adevãr vã spun: voi veþi plânge ºi veþi jeli, iar lumea se va bucura; voi vã veþi întrista, dar întristarea voastrã se va schimba în bucurie. 21 Femeia, când naºte, este tristã pentru cã i-a venit ceasul, dar, dupã ce a nãscut copilul, nu-ºi mai aminteºte de chin, de bucurie cã a venit un om pe lume. 22 Iatã, acum ºi voi sunteþi triºti, dar vã voi vedea din nou ºi inima voastrã se va bucura, iar bucuria voastrã nimeni nu o va lua de la voi. 23 În ziua aceea nu mã veþi mai întreba nimic. Adevãr, adevãr vã spun: orice veþi cere de la Tatãl în numele meu, vã va daa. 24 Pânã acum nu aþi cerut nimic în numele meu. Cereþi ºi veþi primi, pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã.

7,33; 14,19

17

1,48 Lc 6,21 Ap 11,10 Is 26,17-18; 66,7-14 Mih 4,9-10 14,19; 15,11; 20,20 Is 66,14 14,13

Victoria lui Isus asupra lumii 25 Acestea vi le-am spus în asemãnãri. Vine ceasul când nu vã voi mai vorbi în asemãnãri, ci vã voi vesti deschis despre Tatãl meu. 26 În ziua aceea, veþi cere în numele meu ºi nu vã spun cã eu îl voi ruga pe Tatãl pentru voi; 27 de fapt, Tatãl însuºi vã iubeºte pentru cã voi m-aþi iubit ºi aþi crezut cã eu am ieºit de la Dumnezeu. 28 Am ieºit de la Tatãl ºi am venit în lume; iarãºi las lumea ºi mã duc la Tatãl”. 29 Discipolii i-au zis: „Iatã, acum ne vorbeºti deschis ºi nu spui nici o asemãnare. 30 Acum ºtim cã ºtii toate ºi nu ai nevoie ca sã te întrebe cineva. De aceea, credem cã ai ieºit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a rãspuns: „Acum credeþi? 32 Iatã, vine ceasul – ba a ºi venit – când veþi fi împrãºtiaþi fiecare la ale sale ºi mã veþi lãsa singur; dar nu sunt singur pentru cã Tatãl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca sã aveþi pace în mine. În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învins lumea”.

a Unele manuscrise pun în acest loc: în numele meu.

Mt 13, 34-35 par

14,23 1,1+ 1,48 16,19

Zah 13,7 Mt 26,31 par 8,29 14,27 1,10 12,31; 14,30 1In 2,14

In 17,1

250

Rugãciunea lui Isus 11,41 2,4 3,35 Înþ 15,3 Ier 24,7; 31,31-34 Ez 36,25-28 In 14,7-9 1In 5,20-21 1,1+; 4,34 Fil 2,6-11 In 1,14; 17,24 17,26 Ex 3,13 3,35 3,11 Dt 18,18 1,10 16,15 Lc 15,31 2Tes 1,10 Num 6,24 In 3,35 6,39; 10,28 13,18-19 Fap 1,16.20 Ps 41,10 15,11 3,11 15,19 1In 2,14 8,23 1Pt 1,22 Fap 9,13 Lev 17,1 In 10,36 10,18 Ex 28,36.38 Evr 10,10-14 10,30 17,5 1,14

1 Dupã

ce a spus Isus acestea, ridicându-ºi ochii spre cer, a zis: „Tatã, a venit ceasul: glorificã-l pe Fiul tãu ca Fiul sã te glorifice pe tine, 2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecãrui om, sã dea viaþã veºnicã tuturor acelora pe care i-ai dat lui. 3 Iar viaþa veºnicã aceasta este: sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4 Eu te-am glorificat pe pãmânt, împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o sã o fac. 5 ªi acum, Tatã, glorificã-mã la tine însuþi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea. 6 Am fãcut cunoscut numele tãu oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tãi erau ºi mi i-ai dat, iar ei au þinut cuvântul tãu. 7 Acum au cunoscut cã tot ce mi-ai dat este de la tine, 8 cãci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit ºi au cunoscut cu adevãrat cã am ieºit de la tine ºi au crezut cã tu m-ai trimis. 9 Eu mã rog pentru ei. Nu mã rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru cã sunt ai tãi. 10 ªi toate ale mele sunt ale tale, ºi ale tale sunt ale mele, ºi am fost glorificat în ei. 11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine. Tatã sfânt, pãstreazã-i în numele tãu pe care mi l-ai data, ca ei sã fie una ca ºi noi. 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am pãstrat în numele tãu pe care mi l-ai dat ºi i-am pãzit ºi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afarã de fiul pierzãriib, ca sã se împlineascã Scriptura. 13 Acum însã, vin la tine ºi spun acestea în lume ca sã aibã bucuria mea deplinã în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul tãu, iar lumea i-a urât, pentru cã ei nu sunt din lume, aºa cum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog ca sã-i iei din lume, ci ca sã-i pãzeºti de Cel Rãu. 16 Ei nu sunt din lume aºa cum eu nu sunt din lume. 17 Consacrã-i în adevãr; cuvântul tãu este adevãr. 18 Dupã cum m-ai trimis pe mine în lume, ºi eu îi trimit pe ei în lume 19 ºi pentru ei mã consacru pe mine însumi, ca ºi ei sã fie consacraþi în adevãr. 20 Nu mã rog numai pentru ei, ci ºi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, 21 ca toþi sã fie una, dupã cum tu, Tatã, eºti în mine ºi eu în tine, ca ºi ei sã fie unac în noi, pentru ca lumea sã creadã cã tu m-ai trimis. 22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei sã fie una, dupã cum noi suntem una: 23 eu în ei ºi tu în mine,

17

a Unele manuscrise au: pãstreazã-i în numele tãu pe cei pe care mi i-ai dat. b În ebraicã, expresia echivaleazã cu „fiul pierdut” sau „cel pierdut”. Ioan îl contrapune aici pe Iuda, tipul negativ,

apostolilor. Nu se poate susþine cã ideea principalã a textului ar fi aceea de a vorbi despre osândirea veºnicã a lui Iuda. c Unele manuscrise omit: una.

251

In 17,24

ca sã fie desãvârºiþi în unirea, încât sã cunoascã lumea cã tu m-ai trimis ºi i-ai iubit pe ei, aºa cum m-ai iubit pe mine. 24 Tatã, vreau ca acolo unde sunt eu sã fie cu mine ºi cei pe care mi i-ai datb, ca sã vadã gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru cã tu m-ai iubit înainte de crearea lumii. 25 Tatã drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceºtia au cunoscut cã tu m-ai trimis. 26 Eu le-am fãcut cunoscut numele tãu ºi-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine sã fie în ei ºi eu în ei”.

15,9 14,3 17,5 Ef 1,4 1,10 1,1+ 17,6 Ex 3,13

PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Mc 14,43-52; Lc 22,47-53) 1 Spunând

acestea, Isus a ieºit împreunã cu discipolii sãi dincolo de torentul Cedronc, unde era o grãdinã în care a intrat el ºi discipolii lui. 2 Dar ºtia ºi Iuda, trãdãtorul, locul acela pentru cã de multe ori Isus se aduna acolo împreunã cu discipolii sãi. 3 Aºadar, Iuda, luând cohorta ºi servitori de la arhierei ºi farisei, a venit acolo cu felinare, torþe ºi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieºit ºi le-a zis: „Pe cine cãutaþi?” 5 I-au rãspuns: „Pe Isus Nazarineanul”. El le-a zis: „Eu sunt”d. Era acolo cu ei ºi Iuda, cel care l-a trãdat. 6 Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi ºi au cãzut la pãmânt. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oarã: „Pe cine cãutaþi?”, iar ei au zis: „Pe Isus Nazarineanul”. 8 Isus le-a rãspuns: „V-am spus cã eu sunt. Aºadar, dacã mã cãutaþi pe mine, lãsaþi-i pe aceºtia sã plece”. 9 Ca sã se împlineascã cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul”. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o ºi l-a lovit pe servitorul arhiereului ºi i-a tãiat urechea dreaptã; iar numele servitorului era Malchus. 11 Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune-þi sabia în teacã. Oare sã nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatãl?”

18

a Unitatea pentru care se roagã Isus este pusã în relaþie, pe de o parte, cu comuniunea vitalã a Fiului cu Tatãl, iar pe de altã parte, cu identitatea credincioºilor în faþa lumii. Oricare ar fi reacþia lumii, cei care sunt pãrtaºi la comuniunea lui Isus cu Tatãl sunt trimiºi în lume tot la fel cum este trimis el. Exact ca în cazul lui Iuda – cãderea lui nu modificã darul ºi fidelitatea lui Isus –, tot la fel ostilitatea ºi refuzul lumii nu trebuie sã condiþioneze angajamentul celor trimiºi, al credincioºilor.

b Lit.: ceea ce mi-ai dat. Totuºi, varianta aleasã este destul de atestatã în manuscrise. c Lit.: Torentul tulbure. Era numele unui torent (albie, de obicei secatã, în care se scurgea apa în timpul ploilor de iarnã), aflat la est de oraº, creând valea cu acelaºi nume ce desparte Ierusalimul de Muntele Mãslinilor. Este menþionat numai aici în NT ºi în 2Sam 15,23 ºi 1Rg 15,13. d Unele manuscrise adaugã: Isus.

2 Mt 26,30.36 2 Mc 14,26.32 2 Lc 22,39

1,48 12,27 8,24 Ps 35,4; 27,2

17,12 6,39; 10,28

Mt 26,39 par

In 18,12

252

Isus înaintea marelui preot ºi renegarea lui Petru (Mt 26,57-75; Mc 14,53-72; Lc 22,54-71) 12

Lc 3,2 11,50 2 Mt 26, 58.69-75 2 Mc 14, 54.66-72 2 Lc 22,54-62

Is 45,19; 48,16 Lc 22,53

Fap 23,2

Atunci, cohorta, comandantul ºi servitorii iudeilor, l-au luat pe Isus ºi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Annaa, cãci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care dãduse iudeilor sfatul: „Este mai bine sã moarã un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon Petru ºi celãlalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot ºi a intrat împreunã cu Isus în curtea marelui preot, 16 în timp ce Petru stãtea afarã, în faþa porþii. Atunci celãlalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieºit ºi a vorbit cu portãreasa ºi l-a lãsat ºi pe Petru sã intre. 17 Servitoarea portãreasã i-a spus lui Petru: „Nu cumva eºti ºi tu dintre discipolii acelui om?” El i-a zis: „Nu sunt”. 18 Stãteau acolo servitorii ºi cei din gardã; fãcuserã un foc pentru cã era frig ºi se încãlzeau. ªi Petru stãtea cu ei ºi se încãlzea. 19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui ºi despre învãþãtura sa. 20 Isus i-a rãspuns: „Eu am vorbit lumii pe faþã. Întotdeauna am învãþat în sinagogã ºi în templu, unde se adunã toþi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mã întrebi pe mine? Întreabã-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iatã, ei ºtiu ce am spus”. 22 Îndatã ce a spus acestea, unul dintre cei din gardã, care stãtea acolo, i-a dat o palmã lui Isus, spunând: „Aºa rãspunzi tu marelui preot?” 23 Isus i-a rãspuns: „Dacã am vorbit rãu, aratã-mi ce este rãu, dar dacã am vorbit bine, de ce mã loveºti?” 24 Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot. 25 Iar Simon Petru stãtea ºi se încãlzea. Atunci ei i-au spus: „Nu cumva eºti ºi tu dintre discipolii lui?” El a negat ºi a zis: „Nu sunt”. 26 Unul dintre servitorii marelui preot, o rudã a celui cãruia Petru i-a tãiat urechea, i-a zis: „Nu te-am vãzut eu în grãdinã împreunã cu el?” 27 Dar Petru a negat din nou ºi îndatã a cântat cocoºul.

a Acest nume este forma greacã a ebraicului Hannania. A fost mare preot între anii 6-15, dar influenþa lui continuã întrucât cei cinci fii ºi ginerele

Caiafa au ocupat pe rând funcþia de mare preot. Este posibil ca el sã fi fost personajul principal care a organizat condamnarea lui Isus.

253

In 18,28

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; Lc 23,1-5) 28

Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriua. Era dimineaþã. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca sã nu se profanezeb ºi sã poatã mânca paºtele. 29 Pilat a ieºit afarã la ei ºi a spus: „Ce acuzaþie aduceþi împotriva acestui om?” 30 Au rãspuns ºi i-au zis: „Dacã nu ar fi fost acesta un rãufãcãtor, nu l-am fi dat pe mâna ta”. 31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaþi-l voi ºi judecaþi-l voi dupã Legea voastrã!” Iudeii i-au spus: „Nouã nu ne este permis sã ucidem pe nimeni”c. 32 Astfel trebuia sã se împlineascã cuvântul pe care îl spusese el, arãtând de ce fel de moarte avea sã moarã. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus ºi i-a zis: „Tu eºti regele iudeilor?” 34 Isus a rãspuns: „De la tine însuþi spui aceasta sau þi-au vorbit alþii despre mine?” 35 Pilat a rãspuns: „Oare sunt eu iudeu? Poporul tãu ºi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai fãcut?” 36 Isus a rãspuns: „Împãrãþia mea nu este din lumea aceasta. Dacã împãrãþia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca sã nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împãrãþia mea nu este de aici”. 37 Atunci Pilat i-a zis: „Aºadar, eºti rege?” Isus i-a rãspuns: „Tu spui cã eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am nãscut ºi pentru aceasta am venit în lume, ca sã dau mãrturie despre adevãr. Oricine este din adevãr ascultã glasul meu”. 38 Pilat i-a zis: „Ce este adevãrul?”d. Dupã ce a spus aceasta, a ieºit din nou la iudei ºi le-a zis: „Eu nu gãsesc în el nici o vinã. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paºti sã vã eliberez pe cineva; aºadar, vreþi sã vi-l eliberez pe regele iudeilor?”

a În Palestina, pretoriul indica locuinþa permanentã a guvernatorului roman. În timpul lui Isus, guvernatorul locuia în fortãreaþa Antonia, dar, dupã moartea lui Irod, ºi în palatul lui Irod. Bibliºtii discutã dacã procesul a avut loc în fortãreaþa Antonia (la nord de templu) sau în palatul lui Irod (în partea de sud-vest a Ierusalimului). b Pentru evrei, locuinþele pãgânilor erau impure ºi contactul cu ele ducea la impuritate ritualã. Se credea cã în jurul caselor pãgâne ar fi fost îngropate cadavre de copii avortaþi. Or, contaminarea prin contactul cu un cadavru dureazã 7 zile ºi, prin urmare, Paºtele trebuia amânat cu o lunã (Num 9,6.11; 2Cr 30,2-3).

c Dupã mãrturia lui Iosif Flaviu ºi a Talmudului palestinian, iudeilor nu le era permis sã dea sentinþe de condamnare la moarte. Acest drept era rezervat procuratorului roman. Lapidarea sfântului ªtefan ºi alte cazuri similare sunt mai degrabã un linºaj ºi o violare a disciplinei romane. d Þinând cont de caracterizarea fãcutã lui Pilat de cãtre istoriografi, se pare cã întrebarea acestuia nu exprimã nici scepticism filozofic, nici ironie, nici sarcasmul omului politic, nici cãutarea serioasã a adevãrului. Pur ºi simplu, Pilat este strãin ºi refractar faþã de mãrturia lui Isus despre adevãr.

11,55 Mt 26,17

Fap 18,15 3,14

19,14-15.19-22

1,10 6,15 8,23; 12,32; 18,10-11 3,35 3,11 10,26 1In 3,19

Lc 23,22

In 18,40

254

40 Atunci 2 Mt 27,26-31 2 Mc 15,15-20

1,29.36

Lev 24,16 In 10,33-36

10,18; 3,27 Înþ 6,3 8,21.44

au strigat din nou, spunând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar. 1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus ºi l-a dat sã fie biciuita. 2 Soldaþii au împletit o coroanã din spini, i-au pus-o pe cap ºi l-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã, 3 apoi veneau la el ºi spuneau: „Bucurã-te, regele Iudeilor!” ªi-i dãdeau palmeb. 4 Pilat a ieºit din nou afarã ºi le-a zis: „Iatã, vi-l aduc afarã ca sã ºtiþi cã nu gãsesc în el nici o vinã”. 5 Aºadar, Isus a ieºit afarã, purtând coroana de spini ºi haina de purpurã. Iar Pilatc le-a zis: „Iatã omul!” 6 Când l-au vãzut, arhiereii ºi cei din gardã au strigat: „Rãstigneºte-l! Rãstigneºte-l!” Pilat le-a zis: „Luaþi-l voi ºi rãstigniþi-l pentru cã eu nu gãsesc în el nici o vinã!” 7 Iudeii i-au rãspuns: „Noi avem o Lege ºi dupã aceastã Lege trebuie sã moarã, pentru cã s-a fãcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”. 8 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspãimântat ºi mai mult. 9 A intrat iarãºi în pretoriu ºi i-a zis: „De unde eºti tu?” Dar Isus nu i-a dat nici un rãspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: „Mie nu-mi vorbeºti? Nu ºtii cã eu am putere sã te eliberez ºi am putere sã te rãstignesc?” 11 Isus i-a rãspuns: „Nu ai avea nici o putere asupra mea dacã nu þi-ar fi fost datã de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un pãcat mai mare”. 12 De aceea, Pilat cãuta sã-l elibereze, dar iudeii strigau: „Dacã-l eliberezi pe acesta, nu eºti prietenul împãratuluid. Oricine se face pe sine rege se împotriveºte împãratului”.

19

Decizia lui Pilat de a-l da pe Isus sã fie biciuit nu poate fi interpretatã ca o încercare de a-i abate pe iudei de la planul lor ucigaº, în speranþa cã prezentarea lui Isus în starea jalnicã de dupã biciuire ar putea trezi compasiune. Nici nu se poate susþine cã Pilat ar demonstra clemenþã faþã de Isus. În contextul lui Ioan, Pilat este reprezentantul acelei lumi necredincioase care nu-l recunoaºte, ci îl respinge pe Isus. De altfel, biciuirea fãcea parte, în mod obiºnuit, din sentinþa capitalã. b Spre deosebire de ceilalþi evangheliºti, unde batjocorirea ºi chinuirea lui Isus din partea soldaþilor este descrisã pe a

larg, Ioan reþine doar cele trei elemente: încoronarea cu spini, haina de purpurã ºi salutul ironic, care sunt însemnele regalitãþii sale. Iar pãlmuirea este prezentatã ca un gest violent de refuz din partea oamenilor. c În textele originale lipseºte: Pilat. Pentru a evita confuzia, cele mai multe traduceri specificã subiectul. d Prietenul împãratului este un titlu onorific acordat ca o recompensã pentru loialitate sau servicii deosebite fãcute împãratului ºi imperiului. Aluzie ironicã la acuzele formulate deja împotriva lui Pilat, care era suspectat de lezmaiestate faþã de Tiberiu.

255

In 19,13

13

Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afarã ºi s-a aºezata pe un tron în locul numit „Lithostrotos”b – iar în ebraicã, „Gabbata”c. 14 Era ziua Pregãtirii Paºtelui, pe la ceasul al ºaselea. ªi le-a spus iudeilor: „Iatã-l pe regele vostru!” 15 Atunci ei au strigat: „Ia-l, ia-l, rãstigneºte-l”! Pilat le-a spus: „Sã-l rãstignesc pe regele vostru?” Arhiereii au rãspuns: „Nu avem alt rege decât pe împãratul”. 16 Atunci l-a predat lor ca sã fie rãstignit. Rãstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Mc 15,21-32; Lc 23,26-43) Aºadar, l-au luat pe Isus. 17 Purtându-ºi singur crucea, a ieºit spre locul numit „al Craniului”d, care în ebraicã este numit „Golgota”, 18 unde l-au rãstignit pe el ºi împreunã cu el alþi doi, de o parte ºi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris ºi o inscripþiee ºi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulþi dintre iudei au citit aceastã inscripþie, pentru cã locul unde a fost rãstignit Isus era aproape de cetate ºi era scris în ebraicã, latinã ºi greacãf. 21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor»g, ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”. 22 Pilat a rãspuns: „Ce-am scris, am scris”.

a

Verbul grec kathizein poate fi tranzitiv sau intranzitiv. În cazul în care este luat ca intranzitiv, se referã la Pilat, care, fiind judecãtor în procesul lui Isus, „se aºazã pe tronul de judecatã”. Dacã verbul este considerat tranzitiv, descrie atitudinea batjocoritoare a lui Pilat care-l aºazã pe Isus pe scaunul de judecatã. În acest caz, scena ironicã are urmãtoarea semnificaþie: Isus, recunoscut rege, este invitat sã ia loc pe tron pentru a judeca lumea. Mulþi exegeþi preferã a doua interpretare. b Termenul grec Lithostrotos înseamnã: pavaj cu piatrã. c Termenul aramaic Gabbatha înseamnã „loc înalt”, „colinã”, iar dupã Talmud, „colina templului”. d Dupã tradiþia iudaicã menþionatã de Origene ºi preluatã de Bisericile Orientale, Adam a fost înmormântat pe aceastã colinã, de unde ºi numele: „Locul Craniului”. e Lit.: titlu. Este un termen tehnic roman pentru tãbliþa purtatã la gât de

cel condamnat ºi pe care era scris numele, uneori ºi motivul condamnãrii. f Faptul cã inscripþia este redactatã în ebraicã-aramaicã (limba naþionalã care este ºi limba Legii, a templului), în latinã (limba administraþiei romane asociatã cu puterea politicã) ºi în greacã (limba comunicaþiilor internaþionale ºi a schimburilor) are o valoare definitivã ºi imutabilã: Isus rãstignit este regele iudeilor pe scena lumii întregi, adicã în perspectiva universalitãþii culturale ºi religioase. g În Evanghelia dupã sfântul Ioan regalitatea lui Isus este tema centralã în confruntarea lui cu reprezentanþii iudaismului. Isus este Mesia care duce la împlinire speranþa biblicã, dar într-o formã care pare negarea ei: regele-Mesia rãstignit. Astfel, pentru Ioan, declaraþia finalã a lui Pilat („Ce-am scris...”) nu este doar ecoul obiºnuitei birocraþii imperiale, ci mai degrabã o proclamaþie a regalitãþii lui Isus ca un fapt de neschimbat: Isus este regele iudeilor ºi rãmâne în ciuda refuzului sau contestaþiei lor.

Mt 26,17

Gen 22,6 Is 53,12 3,35

In 19,23 2 Mt 27,35 2 Mc 15,24 2 Lc 23,34

Ps 22,19

2,4

256

23

Dupã ce soldaþii l-au rãstignit pe Isus, au luat hainele lui ºi au fãcut patru pãrþi, fiecãrui soldat o parte, ºi tunicaa. Însã tunica era fãrã cusãturã, þesutã dintr-o bucatã, de sus pânã jos; 24 aºadar, au zis unii cãtre alþii: „Sã nu o rupemb, ci sã tragem la sorþi pentru ea, a cui sã fie”. Aceasta ca sã se împlineascã Scriptura: Au împãrþit între ei hainele mele ºi pentru tunica mea au aruncat zaruri. Soldaþii au fãcut toate acestea. 25 Lângã crucea lui Isus, stãteau mama lui Isus ºi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, ºi Maria Magdalena. 26 Aºadar, vãzând Isus cã stãtea acolo mama lui ºi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iatã-l pe fiul tãu!” 27 Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!” ªi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasã la el. Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; Lc 23,44-49)

In 5,39 Ps 69,22; 22,16 17,4; 4,34 10,18 Mt 8,20 par

28 Dupã

aceasta, vãzând cã toate s-au împlinit, ca sã se împlineascã Scriptura, Isus a zis: „Mi-e sete”. 29 Era acolo un vas plin cu oþet. Atunci, ei au pus în isopc un burete îmbibat cu oþet ºi i l-au apropiat de gurã. 30 Dupã ce a luat oþetul, Isus a spus: „S-a împlinit!” ªi, plecându-ºi capul, ºi-a dat duhul. Coasta strãpunsã a lui Isus

19,14 Dt 21,23 Gal 3,13

31 Întrucât

era ziua Pregãtirii, ca sã nu rãmânã trupurile pe cruce sâmbãta – pentru cã acea sâmbãtã era zi mare – iudeii i-au cerut lui Pilat sã le zdrobeascã fluierele picioarelord ºi sã-i ia de acolo. 32 Atunci,

a b

Vezi n. Mt 5,40. În simbolismul biblic, haina sau tunica sfâºiatã reprezintã diviziunea celor douã regate ale evreilor (1Rg 11, 29.32; 1Sam 15,27). „Tunica fãrã cusãturã”, la fel ca ºi nãvodul care nu se rupe de mulþimea peºtilor (In 21,11), simbolizeazã unitatea Bisericii, realizatã prin moartea lui Isus. Faptul cã este þesutã dintr-o bucatã ºi cã soldaþii nu o rup indicã pentru evanghelist cã cei care fac parte din Bisericã nu sunt divizaþi cu privire la Isus, aºa cum erau iudeii (In 7,43; 19,16; 10,19). c În cele mai multe manuscrise avem termenul: isop. Mulþi exegeþi preferã termenul hysso = suliþã, care apare doar în puþine manuscrise târzii, sub pretextul cã tulpina de isop este prea

scurtã ºi fragilã. Totuºi, Ioan alege acest termen pentru valoarea lui simbolicã. Isopul era prescris în ritul de stropire cu sângele mielului pascal (Ex 12,22) ºi în riturile de purificare ºi consacrare (Lev 14,4-6; Num 19,6). În acest caz, Isus ar fi indicat, în mod indirect, ca fiind mielul pascal, indicaþie clarificatã în continuare, în v. 36. d Mãrturiile istorice atestã o astfel de practicã pentru grãbirea morþii celor rãstigniþi. Este relevantã descoperirea cadavrului unui rãstignit din sec. I (la nord de Muntele Mãslinilor) care prezenta urmele cuielor ºi avea femurul drept zdrobit. Însã Ioan este interesat mai mult de aspectul teologic: asemenea mielului pascal, lui Isus nu-i sunt zdrobite oasele.

257

In 19,33

au venit soldaþii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi ºi ale celuilalt care era rãstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus ºi au vãzut cã deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaþi i-a strãpuns coasta cu o suliþã ºi îndatã a ieºit sânge ºi apãa. 35 Cel care a vãzut a dat mãrturie ºi mãrturia lui este adevãratã; el ºtie cã spune adevãrul ca sã credeþi ºi voi. 36 Acestea s-au fãcut ca sã se împlineascã Scriptura: Nu i se va zdrobi nici un os. 37 Iar în altã parte Scriptura mai spune: Vor privi la cel pe care l-au strãpuns.

1,33 Ez 47,1 In 7,37-39 1In 5,6-8

Ex 12,46 Ps 34,21 Zah 12,10

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; Lc 23,50-56) 38

Dupã acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat sã-l lase sã ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit ºi a luat trupul lui Isus. 39 A venit ºi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, ºi a adus un amestec de mir ºi aloeb, cam de o sutã de litrec. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfãºurat în giulgiuri, cu uleiurile aromatice, dupã cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese rãstignit Isus era o grãdinã, iar în grãdinã era un mormânt nou în care nu fusese pus nimeni, niciodatã. 42 Aºadar, pentru cã era ziua Pregãtirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

7,13

3,1; 7,50

11,44

ÎNVIEREA LUI ISUS Mormântul gol (Mt 28,1-10; Mc 16,1-8; Lc 24,1-12) 1

În prima zi a sãptãmânii, dis-de-dimineaþã, pe când mai era încã întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt ºi a

20

a În aceastã expresie (unicã în NT) Ioan reuneºte douã simboluri: „apa vie” (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10), simbolizând Duhul lui Dumnezeu, ºi „sângele” (In 6,51-56), simbolul jertfirii totale de sine. S-au încercat unele interpretãri care pun pe prim plan „sângele” (sacramentul Euharistiei) sau „apa” (sacramentul Botezului). În jurul acestui text s-au formulat o mulþime de speculaþii teologice care riscã uneori sã devinã arbitrare. Aceastã varietate de orientãri exegetice este ºi semnul bogãþiei de sens a textului sfântului Ioan.

b Este o esenþã puternic parfumatã, extrasã din lemnul plantei de aloe (Aquilaria agallocha) care creºte în partea de nord-est a Asiei Mici. De obicei se pulverizeazã pe pat ºi pe haine (Prov 7,17; Ps 45,8), dar se foloseºte, în mod normal, la înmormântãri. În acest caz, are rolul de a neutraliza mirosul greu ºi de a împiedica descompunerea. c Litra (unitate de capacitate) = 327 ml. Cantitatea incredibil de mare are un rol simbolic, probabil este legatã de ideea regalitãþii lui Isus, ca ºi accentul pus pe mormântul nou, situat într-o grãdinã (cf. In 19,41).

Mt 28,10

In 20,2 18,15

Lc 24,12 In 11,44; 19,40

5,39 14,26 1Cor 15,4

258

vãzut cã piatra fusese luatã de la mormânt. 2 Atunci, a alergat ºi a venit la Simon Petru ºi la celãlalt discipol, pe care îl iubea Isus, ºi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au pus”. 3 A ieºit atunci Petru ºi celãlalt discipol ºi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreunã, dar celãlalt discipol a alergat mai repede decât Petru ºi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a vãzut giulgiurile aºezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit ºi Simon Petru, care îl urma, ºi a intrat în mormânt. El a vãzut giulgiurile aºezate, 7 dar ºtergarul, care fusese pe capul lui, nu era aºezat împreunã cu giulgiurile, ci împãturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat ºi celãlalt discipol care sosise primul la mormânt. A vãzut ºi a crezut; 9 pentru cã încã nu ºtiau Scriptura: cã el trebuia sã învie din morþi. 10 Atunci discipolii s-au întors la ai lor. Isus se aratã Mariei Magdalena (Mc 16,9-11; Mt 28,9-10)

Ct 3,1-3

Lc 24,16 In 10,3-4 Mc 10,51 Ct 3,4 1,1+; 12,32 Ps 89,27

11 Iar Maria stãtea lângã mormânt, afarã, ºi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 ºi a vãzut doi îngeri în haine albe, care stãteau în locul unde zãcuse trupul lui Isus, unul la cap ºi altul la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea, s-a întors ºi l-a vãzut pe Isus stând în picioare, dar nu ºtia cã este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?” Ea, crezând cã este grãdinarul, i-a spus: „Domnule, dacã dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi lua”. 16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieºte: „Rabbuni” – care înseamnã „Învãþãtorule”a. 17 Isus i-a zis: „Nu mã reþine, pentru cã nu m-am urcat încã la Tatãlb, dar du-te la fraþii mei ºi spune-le: Mã urc la Tatãl meu ºi Tatãl vostru, la Dumnezeul meu ºi Dumnezeul vostru”. 18 Maria Magdalena a venit la discipoli ºi le-a vestit cã l-a vãzut pe Domnulc ºi cã el i-a spus acestea.

Isus apare discipolilor (Mt 28,16-20; Mc 16,14-18; Lc 24,36-49) 19

16,16; 14,27 Lc 24,16 15,11; 16,22

În seara aceleiaºi zile, prima a sãptãmânii, deºi uºile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor ºi le-a zis: „Pace vouã!” 20 Zicând aceasta, le-a arãtat mâinile ºi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au vãzut pe

a Unele manuscrise adaugã: ºi a alergat ca sã-l cuprindã, probabil se încearcã o justificare a replicii lui Isus: „Nu mã reþine”.

Multe manuscrise adaugã: meu. Lit.: ºi le-a vestit: „L-am vãzut pe Domnul!” ºi ce i-a spus ei . b c

259

In 20,21

Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouã! Aºa cum m-a trimis Tatãl, aºa vã trimit ºi eu pe voi”. 22 ªi, spunând aceasta, a suflat asupra lor ºi le-a zis: „Primiþi pe Duhul Sfânt. 23 Cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate; cãrora le veþi þine, vor fi þinute”. Isus se aratã lui Toma 24 Însã

Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamãnul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aºadar, ceilalþi discipoli i-au spus: „L-am vãzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacã nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor ºi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 Dupã opt zile, discipolii lui erau iarãºi înãuntru, iar Toma era împreunã cu ei. Isus a venit, deºi uºile erau încuiate, a stat în mijlocul lor ºi a zis: „Pace vouã!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-þi degetul tãu aici: iatã mâinile mele! Adu-þi mâna ºi pune-o în coasta mea ºi nu fi necredincios, ci credincios”. 28 Toma a rãspuns ºi i-a zis: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru cã m-ai vãzut, ai crezut. Fericiþi cei care nu au vãzut ºi au crezut”.

17,18 Mt 28,19 Mc 16,15 Lc 24,47 par Fap 1,8 In 1,33 Mt 16,19; 18,18

11,16; 14,5

14,27 19,34

4,48 Lc 1,45

Scopul Evangheliei 30

Isus a mai fãcut înaintea discipolilor ºi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însã au fost scrise ca sã credeþi cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi, crezând, sã aveþi viaþã în numele lui.

12,37 Dt 34,10-12

Fap 3,16

IV. EPILOG Isus apare discipolilor lângã Marea Tiberiadei 1

Dupã acestea, Isus s-a arãtat din nou discipolilor lângã Marea Tiberiadei ºi li s-a arãtat astfel: 2 Erau împreunã Simon Petru ºi Toma, cel numit Geamãnul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu ºi alþi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: „Mã duc sã pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem ºi noi cu tine”. Au ieºit ºi s-au urcat în barcã, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaþã, Isus stãtea pe mal, dar discipolii nu ºtiau cã este Isus. 5 Aºadar, Isus le-a zis: „Copii, nu aveþi ceva de mâncare?” I-au rãspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaþi nãvodul în partea dreaptãa a bãrcii ºi veþi gãsi”. Ei l-au aruncat ºi

21

a Adjectivul dexios = drept; asociat cu mâna sau cu partea dreaptã aratã

Mt 26,32 par; 28,7 11,16; 14,5

Lc 5,4-10 Lc 24,16

partea cea mai nobilã ºi mai importantã: binecuvântarea este transmisã %

In 21,7 20,8

Lc 24,41-43

4,27 6,11 20,19-23.26-29

260

nu-l mai puteau trage, din cauza mulþimii peºtilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind cã este Domnul, s-a încins cu haina – pentru cã era dezbrãcat – ºi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalþi discipoli au venit cu barca – pentru cã nu erau departe de uscat, ci la vreo douã sute de coþia – trãgând cu ei nãvodul cu peºti. 9 Când au coborât pe uscat, au vãzut un foc cu jar, peºte pus deasupra ºi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceþi din peºtii pe care i-aþi prins acum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcã ºi a tras la mal nãvodul plin cu o sutã cincizeci ºi treib de peºti mari. ªi, deºi erau aºa de mulþi, nãvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniþi ºi mâncaþi!” ªi nici unul dintre discipoli nu îndrãznea sã-l întrebe „Tu cine eºti?” cãci ºtiau cã este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea ºi le-a dat-o; la fel ºi peºtele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oarã cã Isus s-a arãtat discipolilor, dupã ce a înviat din morþi. Misiunea pastoralã a lui Petru

13,37-38; 18,17.25-27 Mt 16,17-19 In 6,68 ºu Lc 22,31-32

12,33 13,31; 17,1 13,36

15 Dupã ce au stat la masã, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mã iubeºti mai mult decât aceºtia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc”. El i-a spus: „Paºte mieluºeii mei!” 16 El i-a zis iarãºi, a doua oarã: „Simon, fiul lui Ioan, mã iubeºti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc”. I-a zis: „Paºte oile mele!” 17 I-a zis a treia oarã: „Simon, fiul lui Ioan, mã iubeºti?” Petru s-a întristat pentru cã i-a zis a treia oarã: „Mã iubeºti?” ºi i-a spus: „Doamne, tu ºtii toate, tu ºtii cã te iubesc”. Isus i-a zis: „Paºte oile mele! 18 Adevãr, adevãr îþi spun: când erai mai tânãr, te încingeai singur ºi te duceai unde voiai. Însã, când vei îmbãtrâni, îþi vei întinde mâinilec ºi te va încinge un altul ºi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o, arãtând cu ce moarte îl va preamãri pe Dumnezeu. Dupã ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmeazã-mã!”

prin impunerea mâinii drepte (Gen 48, 13-18); în ritualul consacrãrii preoþilor, partea dreaptã e cea mai importantã din punct de vedere ritual (Ex 29,20); mâna dreaptã a lui Dumnezeu e simbolul acþiunii sale eficace ºi salvifice (Dt 32,40; Ps 18,36); partea dreaptã a tronului este rezervatã pentru reginã (1Rg 2,19; Ps 45,10); regele Mesia stã la dreapta lui Dumnezeu (Ps 110,1); iar din partea dreaptã a templului izvorãºte apa care purificã ºi dã rodnicie pãmântului Israelului (Ez 47,1).

a Cot (unitate de mãsurã pentru lungime) = 45 cm. b S-au cãutat multe interpretãri cu privire la simbolismul numãrului. Exegeza cea mai serioasã se mulþumeºte sã vadã aici o aluzie la universalitatea, plinãtatea ºi unitatea Bisericii, ca ºi la rodnicia misiunii sale. c Expresia ºi imaginea întinderii mâinilor, pentru scriitorii creºtini din primele secole, se referã, în general, la moartea pe cruce (Petru va muri rãstignit în anul 67 la Roma).

261

In 21,20

20 Întorcându-se,

Petru l-a vãzut venind din urmã pe discipolul pe care-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui ºi îi spusese: „Doamne, cine este cel care te va trãda?” 21 Aºadar, vãzându-l pe acesta, Petru i-a spus: „Doamne, dar acesta?” 22 Isus i-a zis: „Dacã vreau ca acesta sã rãmânã pânã când voi veni, ce te priveºte? Tu urmeazã-mã!” 23 Astfel a ieºit vorba printre fraþi cã discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese cã nu va muri, ci: „Dacã vreau ca acesta sã rãmânã pânã când voi veni, ce te priveºte?”a

13,25

Concluzie 24

Acesta este discipolul care dã mãrturie despre acestea ºi le-a scris, iar noi ºtim cã mãrturia lui este adevãratã. 25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a fãcut Isus. Dacã acestea s-ar scrie una câte una, cred cã nici lumea întreagã nu ar cuprinde cãrþile scrise.

a Unele manuscrise omit: ce te priveºte?

15,27; 19,35 3In 12 20,30

FAPTELE APOSTOLILOR

INTRODUCERE Autorul. Tradiþia creºtinã considerã cã autorul cãrþii Faptele Apostolilor este acelaºi cu autorul celei de-a treia Evanghelii, sfântul Luca, pentru faptul cã: amândouã sunt dedicate aceleiaºi persoane: Teofil (Lc 1,4; Fap 1,1); existã unitate de vocabular ºi de stil; apar aceleaºi motive literare ºi teologice, cu unele diferenþe datorate naturii faptelor relatate ºi a izvoarelor diferite. Sfântul Luca este unul dintre discipolii sfântului Paul (Col 4,14; 2Tim 4,11), convertit de la pãgânism în Antiohia, unde probabil fãcea deja parte dintre „temãtorii de Dumnezeu” (vezi n. Fap 2,11), de profesie medic, cu o formaþie culturalã deosebitã. Limba. Este greaca koiné, folositã în lumea elenisticã din timpul sãu, cu elemente stilistice ºi gramaticale de tip literar. Limbajul folosit constituie un fel de oglindã a situaþiei relatate (discursurile lui Petru sunt colorate cu termeni semitici; discursul lui Paul din Areopag are eleganþa discursurilor oratorilor atenieni; acþiunile ºi evenimentele minunate întâmplate lui Petru ºi Paul sunt relatate într-un stil narativ popular captivant). Se observã o primã parte mai staticã în relatarea despre Biserica primarã din Ierusalim, spre deosebire de partea a doua în care rãspândirea evangheliei este relatatã într-un ritm dinamic ºi alert ce provoacã entuziasmul cititorului creºtin. Destinatarii. Deºi nu-i exclude pe iudei, se pare cã sfântul Luca se adreseazã, în primul rând, unei comunitãþi formate în cea mai mare parte din cei convertiþi de la pãgânism, preocupaþi de legãtura lor cu exigenþele Vechiului Testament. Ca ºi în Evanghelie, sfântul Luca este preocupat de instruirea ºi edificarea creºtinilor, insistând asupra rolului credinþei ºi invitând Biserica sã trãiascã sub conducerea Duhului Sfânt ca „o singurã inimã ºi un singur suflet” (Fap 4,32). Structura. Dupã ce este prezentatã comunitatea din Ierusalim în aºteptarea Duhului Sfânt ºi mãrturia plinã de curaj a apostolilor în timpul primelor persecuþii (1,1–5,42), dupã martiriul sfântului ªtefan, sfântul Luca prezintã activitatea misionarã în Palestina (6,1–12,25). Este descrisã apoi misiunea lui Barnaba ºi a lui Paul în Asia ºi încordarea relaþiilor dintre creºtinii proveniþi din iudaism ºi cei proveniþi din pãgânism (13,1–15,33), activitatea lui Paul în marile cetãþi ale Greciei (15,36–20,38), întoarcerea lui la Ierusalim, arestarea ºi cãlãtoria la Roma, unde vesteºte cuvântul evangheliei (21,1–28,31). Locul. Nu existã o certitudine cu privire la locul scrierii cãrþii. Au fost propuse Ahaia, Efesul sau Corintul. Totuºi, analiza textelor din

266 Fap 21 ºi 2Tim 4,11, susþine pãrerea cã Faptele Apostolilor ar fi fost compusã la Roma. Data. Cartea a fost scrisã la puþin timp dupã Evanghelia a treia. Autorul nu cunoaºte persecuþiile lui Domiþian (81-96 d.C.) împotriva creºtinilor din Roma ºi din Asia Micã, ceea ce înseamnã cã lucrarea a fost terminatã înainte de anul 90. Teologia. Faptele, evenimentele ºi episoadele relatate de autor sunt plasate în tema împlinirii istoriei mântuirii: Isus este împlinirea profeþiilor Vechiului Testament, iar istoria Bisericii este împlinirea promisiunii profeþilor ºi a profeþiei lui Cristos. Aceasta presupune transmiterea tradiþiei alcãtuite de martorii oculari care devin trimiºi ai Bisericii pentru vestirea evangheliei. Pentru Faptele Apostolilor, timpul prezent (astãzi) este timpul cuvântului lui Dumnezeu. Predicarea cuvântului îi cheamã pe ascultãtori la convertire ºi la Botez (prin baia apei în numele lui Isus Cristos), prin care se obþine iertarea pãcatelor ºi participarea la darurile Duhului Sfânt (prin impunerea mâinilor). Duhul Sfânt este acela care face viu cuvântul predicat ºi întãreºte vestirea evangheliei prin fapte minunate ºi prin carismele puse în slujba Bisericii. Deºi comunitãþile sunt numeroase, ele au conºtiinþa cã merg pe aceeaºi cale (calea lui Dumnezeu), au acelaºi nume ºi toate împreunã constituie Biserica lui Dumnezeu formatã din circumciºi ºi necircumciºi, care se adunã în ziua Domnului pentru a asculta învãþãtura apostolilor, pentru frângerea pâinii ºi comuniunea fraternã. În interiorul Bisericilor se detaºeazã grupuri de credincioºi care au misiuni speciale: apostolii în comuniune cu Petru, diaconii, prezbiterii etc., ºi credincioºii de rând. Cartea se terminã pe un ton plin de speranþã. Paul profitã de starea lui de semilibertate la Roma pentru a predica evanghelia. Se sugereazã astfel cã nici o opoziþie umanã, nici o opoziþie instituþionalã faþã de credinþã, nici mãcar cea a poporului evreu, nu pot împiedica victoria cuvântului „împãrãþiei lui Cristos”.

FAPTELE APOSTOLILOR INTRODUCERE Prolog 1 În

prima carte, o, Teofila, am tratatb despre tot ce a fãcut ºi a învãþat Isus, de la început 2 pânã în ziua în care a fost înãlþat, dupã ce, prin Duhul Sfântc, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese. 3 Dupã pãtimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arãtându-li-se timp de patruzeci de zile ºi vorbindu-le despre cele privitoare la împãrãþia lui Dumnezeu.

1

Misiunea încredinþatã apostolilor 4

ªi, în timp ce era cu eid, le-a poruncit sã nu se îndepãrteze de Ierusalim, ci sã aºtepte promisiunea Tatãlui „pe care, [zicea el], aþi auzit-o de la mine: 5 Ioan a botezat cu apã, dar voi veþi fi botezaþi cu Duhul Sfânt, nu dupã multe zile”. 6 Atunci, cei care se adunaserã l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restaura împãrãþia lui Israel?” 7 Dar el le-a zis: „Vouã nu vã este dat sã cunoaºteþi timpurile sau momentele pe care Tatãl le-a stabilit prin propria autoritate. 8 Însã, când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului”.

Lc 1,1-4 Fap 1,22 Lc 24,49 Mt 28,19-20 1,25.26; 2,14.37 Lc 24,48-49 Lc 6,13 Lc 24,51 2Re 2,9-11 10,40-41 13,31 Lc 24,42-43 2Lc 24,49 11,16 Lc 16,3 3,21

Înãlþarea lui Isus 9

ªi dupã ce a spus acestea, sub privirile lor, el a fost înãlþat ºi un nor l-a ascuns din ochii lor. 10 În timp ce erau cu ochii aþintiþi spre cer ºi el se înãlþa, iatã cã le-au apãrut doi bãrbaþi în haine albe 11 ºi le-au spus: „Bãrbaþi galileeni, de ce staþi privind la cer?e Acest Isus, care a fost înãlþat de la voi la cer, va veni tot aºa cum l-aþi vãzut mergând spre cer”. a

Vezi n. Lc 1,3. Lit.: Primul cuvânt l-am fãcut, o, Teofil, despre toate câte a început Isus sã facã ºi sã spunã. c Poate fi înþeles ºi ca înãlþat prin Duhul Sfânt. d Sensul verbului synalizo este nesigur. În greaca clasicã înseamnã „a mânca b

sare împreunã”, „a sta la o masã comunã”, dar nu este atestat decât dupã sec. al II-lea. Lingviºtii presupun o altã rãdãcinã – synaulizo care înseamnã „a fi, a sta împreunã”. e Unele manuscrise omit: la cer.

Lc 24,50-51 2Lc 24,4-6

3,21 Lc 22,69

Fap 1,12

268 I. AªTEPTAREA DUHULUI SFÂNT

Comunitatea apostolilor 12

2Lc 6,13-16; Mc 3,16-19; Mt 10,2-4 Lc 8,19

Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Mãslinilora, care se aflã aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbãtãb. 13 Când au intrat, au urcat în încãperea de sus, unde obiºnuiau sã se adunec. Erau: Petru ºi Ioan, Iacob ºi Andrei, Filip ºi Toma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Simon Zelotul ºi Iuda al lui Iacob. 14 Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui. Alegerea lui Matia în locul lui Iuda

Lc 22,47 2Mt 27,3-10 Înþ 4,19 Ps 37

Mt 27,8 Ps 69,26 Ps 109,8

15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraþilor – mulþimea celor adunaþi în acel loc era cam de o sutã douãzeci de persoaned – ºi a spus: 16 „Fraþilor, trebuia sã se împlineascã Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iuda, cel care a devenit cãlãuza celor care l-au prins pe Isus. 17 Cãci el era din numãrul nostru ºi fusese pãrtaº al aceleiaºi slujiri. 18 Dar acesta ºi-a cumpãrat un ogor din plata nelegiuirii sale ºi, cãzând cu capul în jose, a crãpat la mijloc ºi i s-au vãrsat toate mãruntaiele. 19 [Faptul] a devenit atât de cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalimului, încât locul acela este numit în limba lor «Hacheldamah», adicã «Ogorul Sângelui». 20 Cãci este scris în cartea Psalmilor: Sã devinã locuinþa lui pustie ºi sã nu fie locuitor în ea

a Muntele Mãslinilor se întinde paralel cu colina pe care se afla templul, separat de aceasta prin valea Cedron. Are trei vârfuri: la nord (810 m) vârful numit „Viri Galilaei”, în centru (808 m), locul tradiþional al înãlþãrii lui Isus la ceruri, iar la sud (734 m) „Muntele Scandalului” (cf. 2Rg 23,14-16) datoritã cultului adus aici zeitãþilor pãgâne. Pe partea esticã se aflã localitãþile Betania ºi Betfaghe. b Dupã interpretãrile rabinilor, un evreu se putea deplasa în zi de sâmbãtã pânã la o distanþã de 2.000 de coþi (aproximativ 1 km). c Încãperea de la etaj în locuinþele evreilor înstãriþi era folositã ca salã de reuniune, loc de studiu ºi de rugãciune.

d Mulþi interpreþi presupun cã sfântul Luca ar face referinþã la numãrul necesar pentru constituirea unui Sinedriu local, dar prezenþa femeilor în acest grup ca ºi aproximaþia („cam”) infirmã aceastã interpretare. e Expresia este neclarã ºi se traduce „cu capul înainte” (cf. Înþ 4,19), ori „s-a umflat”. Câteva manuscrise, fãcând aluzie la descrierea morþii lui Iuda din Mt 27,3-10, schimbã termenul cu: s-a spânzurat. Deºi relatãrile despre moartea lui Iuda sunt divergente, în NT, ele concordã în a scoate în evidenþã cã Iuda a murit în mod tragic ca o consecinþã a perfidiei ºi trãdãrii sale.

Fap 1,21

269

ºi: Misiunea lui sã o ia altul. 21 Aºadar, trebuie ca unul dintre aceºti bãrbaþi, care ne-au însoþit în tot timpul cât a trãit printre noia Domnul Isus, 22 începând de la botezul lui Ioan pânã în ziua în care a fost înãlþat de la noi, sã devinã martor al învierii lui împreunã cu noi”. 23 Au propus doi: pe Iosif, cel chemat Barsabab, numit ºi Iustus, ºi pe Matiac. 24 Apoi s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, care cunoºti inimile tuturor, aratã-ne pe care dintre aceºtia doi l-ai ales, 25 ca sã ia locul în aceastã slujire ºi în apostolatul din care a cãzut Iuda, ca sã meargã la locul care i se cuvenea”. 26 Atunci au tras la sorþid pentru ei ºi sorþul a cãzut pe Matia, iar el a fost numãrat cu cei unsprezecee apostoli.

Lc 16,16

15,8; Lc 16,15 6,4; 12,17

II. MÃRTURIA APOSTOLILOR LA IERUSALIM Coborârea Duhului Sfânt 1 Când

a sosit ziua Rusaliilorf, toþi erau adunaþi împreunã în acelaºi loc. 2 ªi, dintr-o datã, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, ºi a umplut întreaga casã în care stãteau. 3 Atunci le-au apãrut niºte limbi ca de foc împãrþindu-se ºi aºezându-se asupra fiecãruia dintre ei. 4 Toþi au fost umpluþi de Duhul Sfânt ºi au început sã vorbeascã în alte limbi, dupã cum Duhul le dãdea sã vorbeascã.

2

a Lit.: intra ºi ieºea împreunã cu noi. Expresia subliniazã aici cã mãrturia pe care o dã un apostol trebuie sã se bazeze pe participarea directã ºi neîntreruptã la activitatea publicã a lui Isus. De fapt, Luca, în Evanghelia sa (23,49-50), spre deosebire de ceilalþi evangheliºti, ni-i prezintã pe apostoli ca martori ºi în timpul rãstignirii. b Bar-saba înseamnã „fiul” unei femei cu numele de „Saba”. Acest Iosif Barsaba, la fel ca mulþi evrei din perioada aceasta, are ºi un nume latin: Iustus = cel drept. c Matia este forma scurtã a lui Matatiah = darul lui Dumnezeu. Dupã Eusebiu din Cezareea, Matia era unul dintre cei ºaptezeci ºi doi de discipoli. Dupã Rusalii ar fi predicat în Iudeea ºi ar fi fost ucis cu pietre de cãtre evrei. Existã ºi o evanghelie apocrifã care-i poartã numele.

4,31 In 3,8 Dt 4,2 Num 11,25

d Tragerea la sorþi era o practicã foarte rãspânditã în lumea anticã. În VT nu este consideratã ca o magie, din contra, Dumnezeu, înaintea cãruia se fãcea tragerea la sorþi, era cel care decide. Cea mai cunoscutã formã de tragere la sorþi este aceea de a introduce zarurile ºi a le scutura pânã ce cade unul. Tragerea la sorþi scoate în evidenþã aspectul carismatic al unei vocaþii pentru a îndeplini o slujire în Bisericã ºi exclude falsa democratizare a ocupãrii funcþiilor în comunitate. De notat cã Luca nu va mai vorbi despre aceastã practicã dupã coborârea Duhului Sfânt. e Unele manuscrise au: cei doisprezece. f Lit.: Pentecoste = a cincizecea zi. Este a treia dintre sãrbãtorile importante ale VT. La început era sãrbãtoarea încheierii recoltãrii grâului %

Fap 2,5

270

5 ªi

erau atunci la Ierusalim iudei, bãrbaþi evlavioºi din toate naþiunile de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela, mulþimea s-a adunat ºi a rãmas uimitã, pentru cã fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiþi ºi se minunau spunând: „Oare nu sunt galileeni toþi aceºtia care vorbesc? 8 ªi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am nãscut? 9 Parþia, mezib, elamiþic ºi locuitori din Mesopotamia, Iudeea ºi Capadociad, din Ponte ºi Asia, 10 din Frigiaf ºi Pamfiliag, din Egipt ºi din pãrþile Libiei, care sunt aproape de Cireneh, romani în trecere, 11 atât iudei cât ºi prozeliþii, cretani ºi arabi, îi auzim vorbind

(Ex 23,14-17); dupã exilul babilonian, i se adaugã o nuanþã istoricã: celebrarea alianþei de pe Sinai (2Cr 15,10-15). Datarea era fixatã, la început, la ºapte sãptãmâni de la începutul seceriºului, iar apoi s-a calculat ca a cincizecea zi de la sãrbãtoarea Paºtelui. În NT, devine sãrbãtoarea „Coborârea Duhului Sfânt”, ziua naºterii Bisericii ºi începutul misiunii ei în lumea întreagã. Termenul românesc „Rusalii” derivã sau dintr-o sãrbãtoare a romanilor, în amintirea rãposaþilor, când mormintele erau împodobite cu trandafiri (Rosalia), sau din rusã: rusalki – niºte duhuri rele care dezlãnþuie furtuni ºi iau minþile oamenilor (iele). Aceste tradiþii superstiþioase n-au nici o legãturã cu sensul biblic al sãrbãtorii Rusaliilor. a Parþii – numele locuitorilor din þinutul Parthia, care se întindea de la Marea Caspicã pânã la fluviile Indus ºi Eufrat, aproximativ pe teritoriul Iranului de azi. b Mezii – popor aºezat în partea vesticã a platoului Iranului, consideraþi în VT ca fii ai lui Iafet (Gen 2; 1Cr 5). Þinutul este menþionat în relatarea deportãrii evreilor dupã dãrâmarea Ierusalimului (587 î.C.). În imperiul persan, þinutul devine o satrapie (Est 1,3), dar poporul îºi pãstreazã autonomia. c Elamiþii – locuitorii þinutului situat la est–nord-est în valea Tigrului ºi Eufratului, în munþii Zagros, cu capitala Susa. Sunt menþionaþi în listele popoarelor semite în Gen 10,21; împreunã cu asirienii au atacat

Ierusalimul (Is 22,6) ºi în þinutul lor au fost exilaþi evreii. d Capadocia – þinutul din estul Turciei de azi, între Munþii Taurus la sud, Halys la nord ºi Ararrat la est. În anul 17 d.C., devine provincie romanã. Creºtinilor din acest þinut li se adreseazã sfântul Petru în 1Pt 1,1. e Pont – provincia romanã de pe coasta sudicã a Mãrii Negre, la nord de Capadocia. Þinutul este foarte accidentat, cu munþi ºi vãi înguste. Oraºe importante erau Sinope, Amisus, Amaseia, Lycopolis etc. f Frigia – þinut în partea central-vesticã a Turciei de astãzi, având ca principale oraºe cunoscutele centre creºtine: Hierapolis, Colose, Laodiceea. g Pamfilia – þinut în sudul Turciei de azi; oraºe importante: Perge ºi Atalia. Existau în Pamfilia comunitãþi iudaice din timpul Macabeilor (1Mac 15,23). h Cirene – capitala Cirenaicii, pe þãrmul de nord al Africii, pe teritoriul actual al Libiei. În timpul NT, exista aici un puternic centru iudaic. Era patria lui Simon, care a purtat crucea lui Isus (Mt 27,32 ºi textele paralele) ºi a lui Lucius, profet ºi învãþãtor în Antiohia (Fap 3,1). i Spre deosebire de „temãtorii de Dumnezeu” (Fap 10,2), care simpatizau iudaismul, fãrã a ajunge la practicarea ritualã a Legii, prozeliþii, ºi ei oameni de origine neebraicã, acceptând circumcizia, erau consideraþi membri ai poporului ales (Mt 23,15). Cu ocazia %

Fap 2,12

271

în limbile noastrea despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”. 12 Cãci toþi erau uimiþi ºi nu ºtiau ce sã creadã. Spuneau unii cãtre alþii: „Ce poate sã însemne aceasta?” 13 Dar alþii, bãtându-ºi joc, ziceau: „Sunt plini de must”.

10,46 1Cor 14,23

Discursul lui Petru în ziua de Rusalii 14 Atunci,

Petru, stând în picioare, împreunã cu cei unsprezece, ºi-a ridicat glasul ºi le-a spus: „Bãrbaþi iudei ºi voi toþi care locuiþi în Ierusalim, sã vã fie cunoscutã aceasta ºi ascultaþi cu atenþie cuvintele mele! 15 Aceºtia nu sunt beþi, aºa cum credeþi voi, cãci este ceasul al treilea al zileib. 16 Însã aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioelc: 17 Atunci, în zilele de pe urmã, spune Dumnezeu, voi revãrsa din Duhul meu peste orice om. ªi vor profeþi fiii ºi fiicele voastre, tinerii voºtri vor avea viziuni, iar bãtrânii voºtri vor visa visuri. 18 Chiar ºi peste servitorii ºi servitoarele mele, în zilele acelead, voi revãrsa din Duhul meu, iar ei vor profeþie. 19 ªi voi face minuni sus, în cer, ºi semne jos, pe pãmânt: sânge ºi foc ºi nor de fumf. 20 Soarele se va schimba în întuneric ºi luna în sânge înainte de a veni ziua Domnului, zi mare ºi strãlucitoare. 21 Atunci, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit. 22 Bãrbaþi israeliþi, ascultaþi aceste cuvinte: Pe Isus Nazarineanul, bãrbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni ºi semne pe care le-a fãcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, dupã cum voi înºivã ºtiþi, 23 pe acesta, care a fost dat dupã planul

sãrbãtorilor principale, veneau în pelerinaj ºi evreii rãspândiþi printre popoarele enumerate de sfântul Luca. a Limba folositã în liturgia de la templu era aramaica (Legea era cititã în ebraicã), limbã pe care ºi peregrinii o înþelegeau. Faptul miraculos este cã acum îi aud simultan pe apostoli vorbind chiar în dialectele vorbite în þãrile lor de rezidenþã.

b Corespunde cu ora nouã dimineaþa. Vezi n. Mt 20,3. c În unele manuscrise este omis: Ioel. d Unele manuscrise au singularul, altele omit: în zilele acelea. e Câteva manuscrise omit: iar ei vor profeþi. f Acelaºi grup de manuscrise omite: sânge ºi foc ºi nor de fum.

Il 3,1-5 gr

Num 11,29

Am 5,18-20 4,12 Rom 10,13 1Cor 1,2

Fap 2,24

Ps 18,4.6 gr

Ps 16,8-11

13,34-37

Ps 132,11

1,4

Ps 110,1

Lc 20,43 Mt 10,6; 15,24

272

hotãrât ºi preºtiinþa lui Dumnezeu ºi pe care voi l-aþi rãstignit ºi ucis prin mâinile celor fãrãdelege, 24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morþiia, deoarece nu era posibil sã fie þinut sub puterea ei. 25 Cãci David spune cu privire la el: Îl vedeam mereu în faþa mea pe Domnul, cãci el este la dreapta mea ca sã nu mã clatin. 26 De aceea s-a bucurat inima mea ºi limba mea a tresãltat de veselie; ba, mai mult, ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 27 pentru cã nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilorb ºi nici nu vei permite ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 28 Mi-ai fãcut cunoscute cãile vieþii, mã vei umple de bucurie cu prezenþa ta. 29 Fraþilor, sã-mi fie permis sã vã vorbesc cu îndrãznealã despre patriarhul David: el a murit ºi a fost îngropat ºi mormântul lui este printre noi pânã în ziua de azi. 30 Dar, întrucât era profet ºi ºtia cã Dumnezeu îi fãcuse jurãmânt sã aºeze pe tronul sãu un descendent al lui, 31 el a vãzut dinainte ºi a vorbit despre învierea lui Cristos: el nu a fost lãsat în locuinþa morþilor ºi nici trupul lui nu a vãzut putrezirea. 32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat ºi noi toþi suntem martorii acestui fapt. 33 Înãlþat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu ºi primind promisiunea Duhului Sfânt, l-a revãrsat pe acesta, aºa cum vedeþi ºi auziþi voi. 34 Cãci David nu s-a suit la ceruri, totuºi spune: Domnul a spus Domnului meu, aºazã-te la dreapta mea 35 pânã când îi voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale. 36 Aºadar, sã ºtie cu siguranþã toatã casa lui Israel cã Dumnezeu l-a fãcut Domn ºi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aþi rãstignit”. Primele convertiri

Ps 109,16

37 Când

au auzit au fost pãtrunºi la inimã ºi i-au spus lui Petru ºi celorlalþi apostoli: „Ce sã facem, fraþilor?” 38 Petru le-a zis:

a În unele manuscrise avem: durerile hadesului. Termenul grec hades traduce aici ebraicul sheol = locuinþa morþilor. În textul ebraic, termenul

tradus de LXX cu: dureri înseamnã „legãturi”. De aceea, unele traduceri moderne au: legãturile morþii. b Lit.: hades.

Fap 2,39

273

„Convertiþi-vã ºi fiecare dintre voi sã se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea pãcatelor voastre ºi veþi primi darul Duhului Sfânt. 39 Cãci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voºtri ºi pentru toþi cei care sunt departe, pe oricâþi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”. 40 ªi cu multe alte cuvinte dãdea mãrturie ºi-i îndemna: „Salvaþi-vã de aceastã generaþie perversã”. 41 Aºadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaþi. ªi în ziua aceea li s-au adãugat cam la trei mii de suflete.

5,31; 13,38 Lc 24,47

Is 57,19 Il 3,5 Mt 17,17 Dt 32,5 Fil 2,15 Gal 1,4

Prima comunitate creºtinã 42

Ei erau stãruitori în învãþãtura apostolilor ºi în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii ºi la rugãciune. 43 ªi toþi erau cuprinºi de teamã: multe minuni ºi semne se înfãptuiau prina apostoli. 44 Toþi cei care credeau erau împreunãb ºi aveau toate în comun: 45 îºi vindeau proprietãþile ºi bunurile ºi le împãrþeau tuturor, dupã cum avea nevoie fiecare. 46 ªi în fiecare zi stãruiau împreunã în templu, frângeau pâinea în casele lor ºi primeau hrana cu bucurie ºi cu inimã curatã. 47 Îl lãudau pe Dumnezeu ºi aveau trecere în faþa întregului popor. Iar Domnul adãuga zi de zi la grupul lorc pe cei ce aveau sã se mântuiascã.

2,46; 20,7-11 Lc 24,35 =5,11-12 =4,32.34-35

4,21; 11,18; 13,48; 21,20 1Cor 1,18 2Cor 2,15

Petru vindecã un olog 1 Petru

ºi Ioan urcau la templu pentru rugãciunea de la ceasul al nouãlea. Atunci era dus un om, olog din naºtere, pe care îl 3 puneau în fiecare zi la poarta templului, numitã „Cea Frumoasã” , 2

d

ca sã cearã pomanã de la cei care intrau în templu. 3 Vãzându-i pe Petru ºi pe Ioan, care voiau sã intre în templu, el le-a cerut sã-i dea de pomanã. 4 Petru ºi-a aþintit privirea asupra lui ºi, împreunã cu Ioan, i-a zis: „Uitã-te la noi!” 5 El i-a privit cu atenþie, aºteptând sã primeascã ceva de la ei. 6 Dar Petru i-a zis: „Argint ºi aur nu am, însã ceea ce am, aceea îþi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridicã-tee ºi umblã!” 7 ªi, prinzându-l de mâna dreaptã, l-a ridicat. Îndatã i s-au întãrit picioarele ºi gleznele, 8 ºi, sãrind în picioare, a

a În unele manuscrise se adaugã: prin mâinile, altele au: Prin apostoli se înfãptuiau în Ierusalim multe minuni ºi semne, de aceea o teamã mare îi cuprindea pe toþi oamenii. b Unele manuscrise omit: împreunã. c Lit.: la un loc; unele manuscrise adaugã: în Bisericã.

d Poarta cea Frumoasã nu poate fi identificatã cu siguranþã. Ar putea fi poarta dintre curtea pãgânilor ºi curtea femeilor sau dintre curtea femeilor ºi curtea bãrbaþilor. e În unele manuscrise importante lipseºte: ridicã-te ºi, dar apare în foarte multe manuscrise.

10,3.9.30 Esd 9,5 Dan 9,21 14,8 In 9,1 14,9

4,10; 9,34; 16,18; 19,13 2,22 14,10

Fap 3,9 14,10 2,47

Lc 2,7; 4,36; 5,9 Lc 5,6

5,12 In 10,23

14,15; 10,26 Ex 3,6.15 Is 52,13 2,23; 13,28 Lc 22,6; 24,20 1Cor 11,23 Is 52,13 Lc 23,13-23 Lc 23,20-25 2,24; 3,26; 13,32; 17,31 1,8.22; 2,32; 5,32; 10,39; 13,31 1Cor 15,15 3,7 3,10 13,27; 17,30 Lc 23,34 1Tim 1,13 13,27-29 Lc 24,27 1Cor 15,3 3,26; 2,38; 5,31; 10,43; 3,38; 26,18 2Pt 3,12 2,22 Mt 17,11; 19,28 Lc 1,70 Dt 18,15.18 Lev 23,29 Lc 9,35 10,43 13,20; Evr 11,32

274

început sã umble. A intrat cu ei în templu, umblând, sãrind ºi lãudându-l pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a vãzut umblând ºi lãudându-l pe Dumnezeu 10 ºi l-au cunoscut: el era acela care ºedea la Poarta cea Frumoasã a templului ca sã cearã pomanã. Au fost cuprinºi de teamã ºi uimire pentru cele ce i se întâmplaserã. Discursul lui Petru în porticul lui Solomon 11 Întrucât el se þinea de Petru ºi de Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon”. 12 Când Petru a vãzut aceasta, s-a adresat poporului: „Bãrbaþi israeliþi! De ce vã miraþi de lucrul acesta? De ce vã uitaþi aºa la noi, ca ºi cum prin puterea ºi cucernicia noastrã l-am fi fãcut pe acesta sã umble? 13 Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacoba, Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a glorificat pe Fiul sãu Isus pe care voi l-aþi dat în mâinile lui Pilat ºi l-aþi renegat înaintea lui, pe când el era hotãrât sã-l elibereze. 14 Voi l-aþi renegat pe cel sfânt ºi drept ºi aþi cerut sã vã fie graþiat un om criminal. 15 Voi l-aþi ucis pe cel care conduce la viaþã, dar Dumnezeu l-a înviat din morþi pe acesta cãruia noi îi suntem martori. 16 Prin credinþa în numele lui, [omul] acesta, pe care îl vedeþi ºi îl cunoaºteþi, a fost întãrit; numele [lui Isus] ºi credinþa în el i-au dat acestuia vindecarea deplinã înaintea voastrã a tuturor. 17 ªi acum, fraþilor, ºtiu cã din neºtiinþã aþi fãcut aceasta, la fel ca ºi conducãtorii voºtri, 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte, prin gura tuturor profeþilor, cã Unsul sãu va suferi. 19 Aºadar, convertiþi-vã ºi întoarceþi-vã pentru ca pãcatele voastre sã fie iertate 20 ca sã vinã timpuri de mângâiere de la Domnulb ºi sã-l trimitã pe cel ce v-a fost hotãrât de mai înainte, pe Cristos Isus, 21 pe care cerul trebuie sã-l primeascã pânã în timpurile restabilirii tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinþilor sãi profeþi din veºnicie. 22 Cãci Moise a spusc: Domnul Dumnezeul vostrud va ridica pentru voi, dintre fraþii voºtri, un profet ca mine; voi sã-l ascultaþi în toate câte vi le va spune. 23 Oricine nu va asculta de acel profet va fi stârpit din popor. 24 Dar ºi toþi profeþii, începând de la Samuel ºi de la toþi cei care au vorbit, au vestit

a Unele manuscrise au urmãtoarea variantã: Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac ºi al lui Iacob... Unii traducãtori (BJ, RSV, TOB, traducerea Patriarhiei Române 1982, Cornilescu) considerã cã acesta ar fi textul originar. Dar nu i se poate nega autorului dreptul

de a cita ad litteram un text din Ex 3,6, fidelitate arãtatã ºi de evangheliºti (Lc 20,37; Mt 22,32; Mc 12,26; Fap 7,32). b Lit.: de la faþa Domnului. c Multe manuscrise adaugã: pãrinþilor voºtri. d Unele manuscrise omit: vostru.

Fap 3,25

275

ºi aceste zile. 25 Voi sunteþi fiii profeþilor ºi ai alianþei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu pãrinþiia voºtri când i-a spus lui Abraham: Prin descendenþa ta vor fi binecuvântate toate naþiunile pãmântului. 26 Înviindu-l pe Fiul sãu, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi ca sã vã binecuvânteze ºi fiecare sã se întoarcã de la rãutãþile sale”. Petru ºi Ioan în faþa Sinedriului 1

b

Pe când vorbeau poporului, au venit la ei preoþii , comandantul 4 gãrzii templului ºi saduceii, înfuriaþi cã învaþã poporul ºi vestesc în [numele] lui Isus învierea din morþi. Au pus mâinile pe ei ºi i-au 2

3

aruncat în închisoare pânã a doua zi, cãci era deja searã. 4 Dar mulþi dintre cei care auziserã cuvântul au crezut ºi numãrul bãrbaþilor s-a ridicat la aproape cinci mii. 5 A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanþii, bãtrânii ºi cãrturarii, 6 marele preot Anna, Caiafa, Ioanc ºi Alexandru ºi toþi câþi erau din neamul arhieresc, 7 i-au adus în mijloc ºi au început sã-i interogheze: „Cu ce putere ºi în numele cui faceþi voi aceasta?” 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducãtori ai poporului ºi bãtrânid, 9 noi suntem cercetaþi pentru binele fãcut unui om bolnav ºi cum a fost acesta vindecat. 10 Sã vã fie cunoscut tuturor ºi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aþi rãstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morþi, în ele stã acestaf înaintea voastrã vindecat. 11 [Isus] este piatra dispreþuitã de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiularã. 12 ªi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru cã nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie sã fim mântuiþi”. 13 Vãzând îndrãzneala lui Petru ºi a lui Ioan ºi ºtiind cã sunt oameni fãrã învãþãturã ºi necunoscãtori, au rãmas uimiþi. Îi recunoºteau cã fuseserã cu Isus. 14 Dar, privindu-l pe omul vindecat, care

a

Unele manuscrise au: noºtri. Câteva manuscrise importante au: arhiereii în loc de: preoþii. c Unele manuscrise în loc de: Ioan, au: Ionatan. Aceºti doi arhierei, Ioan ºi Alexandru, nu sunt cunoscuþi nici din NT, nici din literatura extrabiblicã. Ionatan ar putea fi unul dintre fiii lui Anna, care a fost mare preot între anii 36-37 d.C. b

d

Multe manuscrise au: bãtrâni ai lui Israel, altele: bãtrâni ai poporului lui Israel. e Lit.: Acesta. f Câteva manuscrise adaugã: ºi în nimeni altul omul acesta stã astãzi.

7,8; Rom 9,4-5 Ef 2,12 Gen 22,18 3,20; 7,35; 10,36; Lc 4,18; Is 61,1 1Pt 3,9; Rom 15,29 Ez 3,18; 16,41; 18, 27-30; 33,12-19 5,24.26; 16,20; Lc 22,4.52+ 5,17; 23,6-8; Lc 20,27-39 26,23; 1Cor 15,20-23 Col 1,18; Ap 1,5 4,26 5,21; Lc 22,66 Lc 3,2; In 18,13.24.28 3,12; Lc 20,2 9,17; 13,9; Lc 12,11-12; 21,15 10,38 2,22 2,23-24; 3,13-15; 5,30; 13,28-30 Ps 118,22 3,16 Lc 20,17; Rom 9,33; 10,11; 1Pt 2,4.7 Mt 1,21 Lc 10,21; 1Cor 14,23; 2Cor 11,6

Fap 4,15 Lc 21,15 In 11,47 ºu

5,28

5,29

Lc 7,22; 10,24 Lc 19,48

276

stãtea în picioare împreunã cu ei, nu puteau spune nimic împotrivã. 15 Atunci, poruncindu-le sã iasã afarã din Sinedriu, s-au sfãtuit între ei, 16 spunând: „Ce sã facem cu aceºti oameni? Cãci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim cã prin ei s-a sãvârºit o adevãratã minune ºi nu o putem nega. 17 Dar ca [aceasta] sã nu se rãspândeascã ºi mai mult în popor, sã-i ameninþãm sã nu mai vorbeascã nimãnui în numele acesta”. 18 ªi chemându-i, le-au poruncit sã nu mai vorbeascã absolut deloc ºi sã nu mai înveþe în numele lui Isus. 19 Dar Petru ºi Ioan le-au rãspuns: „Judecaþi voi dacã este drept înaintea lui Dumnezeu sã ascultãm mai degrabã de voi decât de Dumnezeu. 20 Cãci noi nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit”. 21 Dar ei, ameninþându-i din nou, i-au lãsat sã plece, negãsind nimic pentru ce sã-i pedepseascã, din cauza poporului, pentru cã toþi îl preamãreau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Cãci omul cu care se fãcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani. Comunitatea creºtinã în rugãciune 23

14,15; 17,24 Ps 146,6 Neh 9,6 Ps 2,1-2

Lc 23,12 Lc 18,32; 23,13.23 2,23; 3,18; 13,27.29 Lc 22,22; 24,26 Lc 7,30

2,1-4; 10,44-46

Dupã ce au fost lãsaþi sã plece, au venit la ai lor ºi le-au vestit toate câte le spuseserã arhiereii ºi bãtrânii. 24 Iar ei, când au auzit, ºi-au ridicat împreunã glasul cãtre Dumnezeu ºi au spus: „Stãpâne, tu care ai fãcut cerul, pãmântul ºi marea ºi toate câte sunt în ele, 25 tu le-ai spus pãrinþilor noºtri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tãu David: De ce s-au întãrâtat naþiunile ºi popoarele au nãscocit planuri deºarte. 26 S-au ridicat regii pãmântului ºi conducãtorii s-au rãzvrãtit laolaltã împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu. 27 Cãci, într-adevãr, împotriva slujitorului tãu sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod ºi Ponþiu Pilata, împreunã cu pãgânii ºi popoarele lui Israel, 28 ca sã împlineascã toate câte mâna ta ºi voinþa ta le-au stabilit mai dinainte ca sã fie. 29 ªi acum, Doamne, priveºte de sus la ameninþãrile lor ºi îngãduie servitorilor tãi sã vesteascã cuvântul tãu cu toatã îndrãzneala 30 ºi întinde-þi mâna ca sã se facã vindecãri, semne ºi minuni prin numele slujitorului tãu sfânt, Isus”. 31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaþi; toþi s-au umplut de Duhul Sfânt ºi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã. a

Împotriva lui Cristos („Unsul”) au complotat popoarele pãgâne, repre-

zentate de Pilat, ºi triburile lui Israel, reprezentate de Irod.

Fap 4,32

277 Viaþa comunitarã a primilor creºtini 32

Mulþimea celor care au crezut era o singurã inimã ºi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea cã ceea ce are este al sãu, ci toate le aveau în comun. 33 Apostolii dãdeau mãrturie cu multã putere despre învierea Domnului Isus ºi ei toþi se bucurau de mult har. 34 De fapt, nu era nici unul dintre ei care sã ducã lipsã, cãci toþi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preþul celor vândute 35 ºi îl puneau la picioarele apostolilora; apoi se împãrþea fiecãruia dupã cum avea nevoie. 36 ªi Iosif, numit de cãtre apostoli Barnaba care, tradus, înseamnã Fiul Mângâieriib, un levit, de locc din Cipru, 37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii ºi i-a pus la picioarele apostolilor.

=2,42 Lc 18,28 =2,44 2,36

=2,45

Anania ºi Safira 1

Dar un om cu numele Ananiad, împreunã cu Safirae, soþia lui, a vândut un ogor 2 ºi, cu complicitatea soþiei, a reþinut din preþ ºi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. 3 Atunci, Petru i-a zis: „Anania, de ce þi-a umplutf Satana inima ca sã-l minþi pe Duhul Sfânt ºi sã reþii din preþul ogorului? 4 Oare n-ar fi rãmas al tãu, dacã nu l-ai fi vândut, ºi, dupã ce l-ai vândut, nu rãmânea la dispoziþia ta? Cum þi-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai minþit, ci pe Dumnezeu”. 5 Auzind Anania cuvintele acestea, a cãzut ºi ºi-a dat duhul. Atunci o mare teamã i-a cuprins pe toþi cei care auzeau. 6 Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat ºi, scoþându-l afarã, l-au îngropat. 7 Dupã un interval de vreo trei ore, a intrat ºi soþia lui, fãrã ca sã ºtie ce s-a întâmplat. 8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aþi vândut ogorul?” Ea a zis: „Da, cu atât”. 9 Atunci Petru i-a spus: „Cum de v-aþi înþeles sã-l ispitiþig pe Duhul Domnului? Iatã, picioarele

5

a Obiceiul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. În cadru juridic, era un gest prin care se renunþa la dreptul de proprietate, iar cel care punea piciorul deasupra (peste o persoanã sau bunuri) devenea noul proprietar. b Etimologic, Barnaba înseamnã „fiul lui Naba”. Semnificaþia pe care o alege sfântul Luca (Fiul Mângâierii) este interpretatã de unii exegeþi ca expresie a bucuriei apostolilor cã era primul levit convertit la creºtinism ºi avea un spirit împãciuitor (Fap 9,27; 11,22-24).

Lc 22,3

2,43; 5,11

15,10

c Expresia to genei poate însemna cã Barnaba s-a nãscut în Cipru sau cã familia lui provine din Cipru. d Este transcrierea greacã a ebraicului Hannania, care înseamnã „Dumnezeu este îndurãtor”. e Numele vine de la piatra preþioasã safir ºi înseamnã în aramaicã „cea frumoasã”. f Câteva manuscrise foarte vechi au: ispitit, în loc de: umplut. g Verbul grec peirazo aratã aici, ca ºi în multe locuri din LXX ºi NT, acþiunea %

Fap 5,10

278

celor care l-au îngropat pe soþul tãu sunt la uºã ºi te vor duce ºi pe tine”. 10 Ea a cãzut îndatã la picioarele lui ºi ºi-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au gãsit-o moartã ºi, scoþând-o afarã, au înmormântat-o lângã soþul ei. 11 ªi o mare teamã a cuprins toatã Biserica ºi pe toþi cei care au auzit acestea. Minuni sãvârºite de apostoli 12

3,11 In 10,23

Lc 6,19

Prin mâinile apostolilor se fãceau semne ºi multe minuni în popor. Toþi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon. 13 Dar nimeni dintre ceilalþi nu îndrãznea sã li se alãture. Însã poporul îi lãuda. 14 Iar [numãrul] celor care credeau, o mulþime de bãrbaþi ºi de femei, se mãrea din ce în ce mai mult prin Domnula, 15 aºa încât aduceau bolnavii chiar ºi în pieþe ºi îi puneau pe paturi ºi pe tãrgi pentru ca, atunci când trecea Petru, mãcar umbra lui sã cadã pe vreunul dintre ei. 16 Iar mulþimea de prin cetãþile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi ºi pe cei chinuiþi de duhuri necurate, ºi toþi erau vindecaþi. Arestarea ºi eliberarea apostolilor 17

3,15; 11,18; 13,46.48 4,2

Ridicându-se marele preot ºi toþi cei care erau cu el, adicã gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoli ºi i-au aruncat în închisoarea publicã. 19 Dar un înger al Domnului a deschis porþile închisorii în timpul nopþii ºi, scoþându-i, le-a zis: 20 „Mergeþi, staþi în templu ºi vestiþi poporului toate aceste cuvinte de viaþã”. 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaþã în templu ºi au început sã înveþe. Venind marele preot ºi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul ºi sfatul bãtrânilor fiilor lui Israel ºi au trimis la închisoare ca sã-i aducã. 22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au gãsit în închisoare. Atunci s-au întors ºi au dat de veste: 23 „Închisoarea am gãsit-o încuiatã în toatã siguranþa ºi pe paznici stând în faþa porþilor, dar, deschizând, n-am gãsit pe nimeni înãuntru”. 24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul templului ºi arhiereii se întrebau nedumeriþi cu privire la ei: ce-ar putea sã se întâmple. 25 Dar a sosit cineva ºi le-a dat de veste: „Iatã, bãrbaþii pe

omului care îl pune pe Dumnezeu la încercare pentru a vedea dacã într-adevãr este atotputernic, dacã, de exemplu, vede pãcatul ºi îl lasã nepedepsit (Fap 15,10; Ev 3,9).

a În greaca NT, un verb la pasiv însoþit de un dativ poate indica subiectul logic al acþiunii. Alþii traduc: Numãrul celor care credeau în Domnul...

279

Fap 5,26

care i-aþi aruncat în închisoare stau în templu ºi învaþã poporul”. 26 Atunci, comandantul, împreunã cu servitorii, au plecat ºi i-au adus, dar nu cu forþa, pentru cã se temeau de popor cã i-ar fi putut ucide cu pietre. 27 Aducându-i, i-au pus în faþa Sinedriului ºi marele preot i-a întrebat: 28 „Oarea nu v-am poruncit cu stricteþe sã nu învãþaþi în numele acesta? ªi iatã cã voi aþi umplut Ierusalimul cu învãþãtura voastrã ºi vreþi sã cadã asupra noastrã sângele acestui om”. 29 Atunci Petru ºi apostolii au rãspuns: „Trebuie sã ascultãm mai degrabã de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãcatelor. 32 Martorib ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat ºi voiau sã-i ucidã. 34 Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamalielc, învãþãtor al Legii, stimat de tot poporul, ºi a cerut ca oamenii aceºtia sã fie scoºi afarã pentru puþin timp 35 ºi le-a spus: „Bãrbaþi israeliþi, aveþi grijã la ce aveþi de gând sã faceþi cu oamenii aceºtia. 36 Nu de multd, s-a ridicat Teudas spunând cã el este cineva, iar numãrul bãrbaþilor care l-au urmat a fost cam de patru sute; el a fost ucis ºi toþi care îl urmaserã au fost împrãºtiaþi ºi n-a rãmas nimic din ei. 37 Dupã el, s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensãmântului, ºi a atras poporul dupã el. A murit el ºi toþie cei care l-au urmat au fost risipiþi. 38 Aºadar, vã spun: nu vã mai ocupaþi de oamenii aceºtia ºi lãsaþi-i, cãci, dacã planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar, dacã este de la Dumnezeu, nu-i veþi putea nimici; nu cumva sã ajungeþi sã luptaþi împotriva lui Dumnezeu”. Iar ei l-au ascultat. 40 Totuºi, chemându-i pe apostoli, dupã ce i-au bãtut, le-au poruncit sã nu mai vorbeascã în numele lui Isus ºi le-au dat drumul.

a Multe manuscrise vechi au forma pozitivã, ºi nu interogativã. b Codicele Vaticanus (sec. al IV-lea) are: noi suntem martori pentru aceasta; alte manuscrise au: noi suntem martorii lui. c Gamaliel este unul dintre cei mai cunoscuþi rabini. Aici este vorba de Gamaliel (în ebraicã = recompensa lui Dumnezeu) cel Bãtrân, care era fiul sau nepotul lui Hillel, ºi care a activat între anii 25-50 d.C. Este

maestrul sfântului Paul (Fap 22,3), cunoscut pentru erudiþia ºi spiritul sãu pacific. În Mishna se spune despre el: „O datã cu moartea lui Raban Gamaliel cel Bãtrân, s-a terminat respectul adevãrat faþã de Lege ºi au dispãrut puritatea ºi cumpãtarea”. Celãlalt Gamaliel este nepotul acestuia ºi este cunoscut pentru activitatea sa din jurul anilor 90 d.C. d Lit.: Înainte de zilele acestea. e Câteva manuscrise vechi omit: toþi.

4,18 2,14

4,19 10,39; 13,29 Gal 3,13 Dt 21,23 2,33 15,28

8,9

Lc 20,4 2Mac 7,19

Fap 5,41

280

41

21,13 1Pt 4,13 3In 7

Iar ei au plecat din faþa Sinedriului bucuroºi pentru cã au fost învredniciþi sã îndure batjocurã pentru numele lui. 42 ªi în fiecare zi, în templu ºi prin case, nu încetau sã înveþe ºi sã-l vesteascã pe Cristos Isus. Alegerea celor ºapte diaconi 1

9,29; 11,20 4,35 Ex 18,17-23

10,22; 16,2; 22,12 Lc 2,40 2,42; 20,24; 21,19

2,11 Num 27,18-20 2,41

În zilele acelea, crescând numãrul discipolilora, eleniºtiib murmurau împotriva evreilor pentru cã vãduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zic. 2 Atunci, cei doisprezece au convocat adunarea discipolilor ºi au spus: „Nu este bine ca noi sã lãsãm la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la mese. 3 De aceea, fraþilor, cãutaþi dintre voi ºapte bãrbaþi cu nume bun, plini de duh ºi înþelepciune, pe care sã-i rânduim pentru aceastã slujire. 4 Iar noi vom stãrui în rugãciune ºi în slujirea cuvântului”. 5 ªi a plãcut cuvântul acesta întregii adunãri ºi i-au ales pe ªtefand, bãrbat plin de credinþã ºi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas ºi pe Nicolae, prozelit din Antiohia. 6 Pe aceºtia i-au adus înaintea apostolilor care, dupã ce s-au rugat, ºi-au pus mâinile asupra lor. 7 ªi cuvântul lui Dumnezeu se rãspândea, iar numãrul discipolilor în Ierusalim se înmulþea foarte mult ºi o mare mulþime de preoþi s-au supus credinþei.

6

a Spre deosebire de evanghelii, unde termenul se referea la grupul restrâns al celor care-l urmau pe Isus, în Faptele Apostolilor (în partea centralã), termenul de „discipol” îi indicã pe cei care aderã la creºtinism, fie de origine pãgânã, fie iudaicã. b Eleniºtii erau iudeo-creºtini care vorbeau greceºte, proveneau din diaspora ebraicã ºi citeau Biblia la celebrãrile din sinagogã în limba greacã. c Asistenþa organizatã a sãracilor era instituþionalizatã deja înainte de NT. Sunt cunoscute douã forme: quppâ:

din „casa sãptãmânii” erau distribuite sãracilor din localitate sume de bani pentru paisprezece mese pe sãptãmânã; tamhuy: zilnic se distribuia „supa” pentru sãracii proveniþi din alte localitãþi. d Toate aceste nume sunt de origine greacã: ªtefan = coroanã; Filip = iubitor de cai; Prochor = dirijor; Nicanor = biruitorul oamenilor; Timon = venerabil; Parmenas = cel care rãmâne; Nicolae = biruitorul poporului. Cu excepþia lui ªtefan ºi Filip, ceilalþi diaconi nu mai apar în NT.

Fap 6,8

281 III. RÃSPÂNDIREA CREDINÞEI ÎN AFARA IERUSALIMULUI Arestarea diaconului ªtefan

8 ªtefan, plin de har ºi de putere, sãvârºea minuni ºi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numitã a liberþilora, a cirenenilor, a alexandrinilor ºi a celor din Cilicia ºi Asia, ºi au început o controversã cu ªtefan, 10 dar nu puteau þine piept înþelepciunii ºi duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe niºte bãrbaþi sã spunã: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise ºi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bãtrâni ºi pe cãrturari, s-au nãpustit asupra lui, l-au prins ºi l-au dus în faþa Sinedriului. 13 Apoi au prezentat niºte martori falºi care spuneau: „Omul acesta nu înceteazã de a rosti cuvinte împotriva acestuib loc sfânt ºi împotriva Legii. 14 Într-adevãr, l-am auzit spunând: «Acest Isus Nazarineanul va distruge locul acesta ºi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toþi cei care ºedeau în Sinedriu l-au privit þintã ºi au vãzut faþa lui ca faþa unui înger.

5,12

Lc 21,15

2,22 Mt 2,23+ Mt 26, 59-61 par Lc 4,20

Discursul sfântului ªtefan 1 Marele

preot a zis: „Aºa este într-adevãr?” 2 Dar el a spus: „Voi, ºi pãrinþi, ascultaþi! Dumnezeul gloriei s-a arãtat pãrintelui nostru Abraham pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a fi locuit în Haran, 3 ºi i-a zis: Ieºi din pãmântul tãu ºi dintre rudele tale ºi du-te în þara pe care þi-o voi arãta! 4 Atunci el a ieºit din þara caldeilor ºi a locuit în Haran. De acolo, dupã ce a murit tatãl sãu, [Dumnezeu] l-a strãmutat în þara aceasta în care locuiþi voi acum. 5 ªi nu i-a dat în ea moºtenire nici o palmãd de pãmânt, ci i-a promis cã i-o va da în stãpânire lui ºi descendenþei lui dupã el, deºi nu avea nici un copil. 6 Dumnezeu a zis astfel: Urmaºii lui vor fi locuitori în altã þarã, vor fi fãcuþi sclavi ºi vor fi chinuiþi patru sute de ani, 7 dar naþiunea cãreia îi vor fi sclavi eu o voi judeca, a spus Dumnezeu, ºi dupã aceea vor ieºi [de acolo] ºi îmi vor aduce cult în locul acesta. 8 ªi

7

fraþic

a Liberþii provin din evreii deportaþi la Roma de Pompei în 63 î.C., care au fost eliberaþi de sclavie. Cirenenii ºi alexandrinii sunt evreii care provin din diaspora din Nordul Africii. „Cilicia” este þinutul de origine

al sfântului Paul, iar „Asia” este înþeleasã aici ca una dintre provinciile romane ºi nu toatã Asia Micã. b Unele manuscrise omit: acestui. c Lit.: Bãrbaþi fraþi. d Lit.: nici cât un picior.

3,13; Ps 29,3 Gen 11, 31–12,1 Gen 11,31 Gen 12,1 Gen 12,5

Dt 2,5 Gen 12,7; 13,15; 15,18 Gen 15,13-14 Ex 3,12

6,13; 21,28

Fap 7,9 Gen 17,10-14 Gen 21,4 Gen 37,11.28 Gen 39, 2.3.21.23 Gen 41,37-39 Gen 41,54; 42,5 Gen 42,1-2 Gen 45,3-4 Gen 45,16 Gen 45, 9-11.18-19; 46,27 Gen 46,5-6; 49,33

Ex 1,7-8

Ex 1,10-11.22

Ex 2,2 Evr 11,23 Ex 2,3-10

Ex 2,11-12

Ex 2,13

Ex 2,14

282

i-a dat alianþa circumciziei. Astfel l-a nãscut pe Isaac ºi l-a circumcis în ziua a opta, Isaac pe Iacob, iar Iacob pe cei doisprezece patriarhi. 9 Dar patriarhii, geloºi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Însã Dumnezeu era cu el 10 ºi l-a eliberat din toate nenorocirile lui: i-a dat har ºi înþelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, ºi l-a pus guvernator peste Egipt ºi peste toatã casa lui. 11 Dar a venit peste tot Egiptul ºi peste Canaan o foamete ºi o mare nenorocire, iar pãrinþii noºtri nu gãseau hranã. 12 Auzind Iacob cã în Egipt erau grâne, i-a trimis prima datã pe pãrinþii noºtri; 13 a doua oarã, Iosif li s-a fãcut cunoscut fraþilor sãi, astfel Faraon a aflat de originea lui Iosif. 14 Atunci Iosif a trimis ca sã fie chemat tatãl sãu ºi toatã rudenia, cu totul ºaptezeci ºi cinci de persoane. 15 ªi a coborât Iacob în Egipt, unde a murit el ºi pãrinþii noºtri. 16 Au fost mutaþi la Sihem ºi puºi în mormântul pe care Abraham îl cumpãrase cu bani de la fiii lui Emor în Sihema. 17 Dar, pe mãsurã ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o fãcuseb lui Abraham, poporul creºtea ºi se înmulþea în Egipt, 18 pânã când s-a ridicat peste Egiptc un alt rege care nu-l cunoºtea pe Iosif. 19 Acesta s-a purtat cu perfidie faþã de neamul nostru, i-a asuprit pe pãrinþii noºtrid, pânã la a-i face sã-ºi arunce nou-nãscuþii ca sã nu mai trãiascã. 20 În acel timp s-a nãscut Moise, care era frumose înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrãnit timp de trei luni în casa tatãlui. 21 Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica faraonului ºi l-a crescut ca pe fiul ei. 22 Moise a fost educat în toatã înþelepciunea egiptenilor ºi era puternic în cuvintele ºi faptele sale. 23 Când a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în minte sã-i viziteze pe fraþii lui, pe fiii lui Israel. 24 Vãzând cã unul dintre ei era asuprit, i-a venit în ajutor ºi l-a rãzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. 25 De fapt, credea cã fraþii lui vor fi înþeles cã Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înþeles. 26 A doua zi, vãzând cã se certau, i-a îndemnat la împãcare, spunând: «Oameni [buni], sunteþi fraþi! De ce vã faceþi rãu unul altuia?» 27 Dar cel care îl asuprea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducãtor ºi

a Unele manuscrise au: Emor al lui Sihem, considerând cã Emor este fiul lui Sihem. Alte manuscrise au: ai lui Emor, care sunt în Sihem. b Unele manuscrise au: pe care a promis-o, altele: pe care a jurat-o. c În multe manuscrise lipseºte: peste Egipt.

d Câteva manuscrise importante omit: noºtri. e Lit.: frumos lui Dumnezeu. Expresia este traducerea literalã a superlativului ebraic: „extraordinar, divin de frumos”. Un exemplu de astfel de superlativ este în Iona 3,3 (cetate mare lui Dumnezeu = extraordinar de mare).

283

Fap 7,28

judecãtor peste noi? 28 Nu cumva vrei sã mã omori ºi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?» 29 La acest cuvânt, Moise a fugit ºi a fost strãin în þinutul Madian unde a avut doi fii. 30 Dupã ce au trecut patruzeci de ani, i-a apãrut un înger în pustiul de la muntele Sinai, în flacãra unui tufiº care ardea. 31 Când a vãzut, Moise a rãmas uimit de aceastã apariþie. În timp ce se apropia ca sã vadã, s-a auzit glasul Domnului: 32 «Eu sunt Dumnezeul pãrinþilor tãi, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac ºi al lui Iacob»a. Atunci Moise a început sã tremure ºi nu îndrãznea sã priveascã. 33 Dar Domnul i-a zis: «Scoate-þi încãlþãminteab din picioare pentru cã locul pe care stai este pãmânt sfânt. 34 Într-adevãr, am vãzut suferinþa poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor ºi am coborât ca sã-i eliberez. ªi acum, du-te, eu te trimit în Egipt». 35 Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: Cine te-a pus conducãtor ºi judecãtor? pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducãtor ºi eliberator prin îngerulc care i-a apãrut în tufiºul arzând. 36 Acesta i-a scos afarã, fãcând minuni ºi semne în þara Egiptului, la Marea Roºie ºi în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37 Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vã va ridica dintre fraþii voºtri un profet ca mine. 38 Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinai ºi pãrinþii noºtri: el a primit cuvinte de viaþã ca sã ni le dea nouã. 39 Pãrinþii noºtri nu au voit sã-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor ºi s-au întors spre Egipt, 40 spunându-i lui Aaron: Fã-ne dumnezei care sã meargã înaintea noastrã, cãci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu ºtim ce s-a întâmplat. 41 În zilele acelea, ºi-au fãcut un viþel ºi au adus jertfã idolului ºi s-au bucurat de lucrãrile mâinilor lor. 42 Atunci Dumnezeu s-a îndepãrtat ºi i-a abandonat ca sã aducã cult oºtirii cerului, dupã cum este scris în cartea profeþilor: Mi-aþi adus oare sacrificii ºi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casã a lui Israel? 43 Voi aþi purtat cortul lui Moloch ºi steaua zeului vostru Refan, chipuri pe care le-aþi fãcut, ca sã vã închinaþi lor. De aceea vã voi strãmuta dincolo de Babilon. a Multe manuscrise au: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob. b Lit.: dezleagã-þi încãlþãmintea picioarelor. În mod obiºnuit, orientalii

poartã sandale legate cu curele de gleznã. Este un fapt comun acela de a se descãlþa la intrarea într-un loc sacru. c Lit.: prin mâna îngerului.

Lc 12,14

Ex 2,16 Ex 3,1-2

Ex 3,4 Ex 3,6 Ex 3,5

Ex 3,3.10

Ex 7,3; 14,21 Num 14,33 Fap 2,22 Dt 18,15 Ex 19,7-15 7,53 Gal 3,19 Evr 2,2 Ex 19,1-6; 20,1-17 Rom 10,5 Gal 3,12 Num 14,3 Ex 32,1.23 Ex 32,4-6

Am 5,25-27 gr

Fap 7,44 Ex 27,21 Ex 25,9.40 Evr 8,5 Ios 23,9; 24,18 Ios 3,14-17 2Sam 7,12-16 Ps 132,1-5 1Rg 6,1.14; 8,19-20 17,24; 19,26 Mc 14,58 Evr 9,11.24 Is 66,1-2

Ex 33,3.5 Lev 26,41 Ier 9,26; 6,10 2Cr 36,16 Mt 23,34-35 1Tes 2,15-16 Gal 3,19 Evr 2,2 15,10

284

44

Pãrinþii noºtri aveau în pustiu cortul mãrturiei dupã cum a hotãrât cel care îi spusese lui Moise ca sã-l facã dupã modelul pe care-l vãzuse, 45 iar pãrinþii noºtri, dupã ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iosue când au cucerit [þara] pãgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea pãrinþilor noºtri ºi aºa [a rãmas] pânã în zilele lui David. 46 Acesta a gãsit har înaintea lui Dumnezeu ºi a cerut sã gãseascã o locuinþã pentru Dumnezeul lui Iacoba. 47 Solomon i-a construit o casã. 48 Însã Cel Preaînalt nu locuieºte în casã fãcutã de mânã [de om], dupã cum spune profetul: 49 Cerul este tronul meu, iar pãmântul, aºternut picioarelor mele. Ce fel de casã îmi veþi construi, spune Domnul, sau care este locul meu de odihnã? 50 Oare nu mâna mea a fãcut toate acestea? 51 Încãpãþânaþi, cu inimile ºi urechile pãgâneb, voi vã împotriviþi întotdeauna Duhului Sfânt. Aºa au fost pãrinþii voºtri, aºa sunteþi ºi voi! 52 Pe care dintre profeþi nu i-au persecutat pãrinþii voºtri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aþi trãdat ºi l-aþi ucis. 53 Voi aþi primit Legea prin slujirea îngerilor ºi nu aþi þinut-o”. Martiriul lui ªtefan 54

Dan 7,13

14,19 Lc 4,29 Evr 13,12+ Dt 17,7

Când au auzit ei acestea, fremãtau de furie în inima lor ºi scrâºneau din dinþi împotriva lui. 55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaþi spre cer, a vãzut gloria lui Dumnezeu ºi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 ºi a zis: „Iatã! Vãd cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stândc la dreapta lui Dumnezeu”. 57 Atunci ei, strigând cât îi þinea gura, ºi-au astupat urechile ºi s-au nãpustit împreunã asupra lui 58 ºi, scoþându-l afarã din cetate, aruncau cu pietre asupra luid. Martorii ºi-au pus hainele la picioarele unui tânãr

a Deºi cele mai multe manuscrise vechi au: pentru casa lui Iacob, întrucât sensul devine foarte dificil, urmând cele mai bune traduceri actuale (RSV, TEV, TOB), am ales varianta mai puþin atestatã în manuscrise. b Lit.: necircumciºi cu inimile ºi urechile. c Lit.: stând în picioare. Spre deosebire de Ps 110,1, unde Fiul este aºezat la dreapta lui Dumnezeu, în contextul nostru expresia poate fi înþeleasã:

1) Isus iese în întâmpinarea martirului; 2) Isus este judecãtor în tribunalul ceresc care condamnã Israelul ºi orienteazã apostolatul Bisericii spre popoarele pãgâne; 3) Isus este apãrãtorul celui care dã mãrturie despre el în faþa oamenilor. Ultima interpretare este susþinutã de Evanghelia dupã sfântul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34). d Sfântul Luca nu foloseºte aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinþei de condamnare %

285

Fap 7,59

numit Saul. 59 ªi, în timp ce îl loveau cu pietre, ªtefan a strigat zicând: „Doamne Isuse, primeºte sufletul meu”. 60 Apoi, cãzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti pãcatul acesta” ºi, spunând aceasta, a adormita. 1 ªi Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea a început o mare persecuþie împotriva Bisericii din Ierusalim ºi toþi, în afarã de apostoli, s-au împrãºtiat prin þinuturile Iudeii ºi ale Samariei. 2 Niºte oameni evlavioºi l-au înmormântat pe ªtefan ºi l-au jelit mult. 3 Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bãrbaþi ºi femei ºi aruncându-i în închisoare.

8

Misiunea lui Filip în Samaria

Lc 23,46 Ps 31,6

11,19

22,4; 26,10-11 1Cor 15,9 Gal 1,13.23 Fil 3,6 =11,19

4

Aºadar, cei care se împrãºtiaserã, treceau din loc în loc vestind cuvântul. 5 Filip, coborând în cetatea Samariei, a început sã li-l predice pe Cristos. 6 Mulþimile ascultau cu atenþie într-un cuget cele spuse de Filip, auzind ºi vãzând semnele pe care le fãcea, 7 cãci din mulþi care erau posedaþi, ieºeau duhurile necurate strigând cu glas puternic, iar mulþi paralizaþi ºi ºchiopi erau vindecaþi, 8 astfel încât o mare bucurie a cuprins cetatea aceea. Vrãjitorul Simon 9 Dar

era deja de mult în cetate un om cu numele Simon, care fãcea vrãji ºi fermeca poporul Samariei spunând despre sine cã este un [om] însemnat. 10 Toþi, de la cel mai mic la cel mai mare, îl ascultau cu atenþie, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numitã «Mare»”b. 11 Îl ascultau cu atenþie pentru cã mult timp i-a încântat cu magia lui. 12 Dar când l-au crezut pe Filip care predica vestea cea bunã despre împãrãþia lui Dumnezeu ºi despre numele lui Isus Cristos, bãrbaþi ºi femei primeau botezul. 13 Chiar ºi Simon a crezut ºi, dupã ce a fost botezat, se þinea de Filip ºi era uimit vãzând semnele ºi minunile mari care se fãceau. 14 Apostolii care erau în Ierusalim, auzind cã Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru ºi pe Ioan, 15 care au coborât acolo ºi s-au rugat pentru ei ca sã-l primeascã pe Duhul

la moarte dupã legea iudaicã, ci foloseºte verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidenþã actul ilegal al iudeilor care îl linºeazã pe ªtefan. a Verbul grec koimaomai = a adormi, la pasiv este un eufemism pentru

„a muri”, cu o nuanþã de credinþã: a adormi în Domnul. b Expresia este greu de interpretat ºi bibliºtii nu au ajuns la o soluþie satisfãcãtoare. Se pare cã ar fi o exclamaþie de uimire în faþa puterii oculte cu care acþiona Simon.

5,36

11,1; 17,11

Fap 8,16 10,44; 11,15

26,18 Dt 12,12; 14,29 Ps 78,37 Dt 29,18 Is 58,6

286

Sfânt. 16 Cãci nu se coborâse încã peste nici unul dintre ei, ci au fost botezaþi numai în numele Domnului Isus. 17 Atunci ºi-au pus mâinile peste ei ºi l-au primit pe Duhul Sfânt. 18 Dar când a vãzut Simon cã prin impunerea mâinilor apostolilor este dat Duhula, le-a oferit bani, 19 spunând: „Daþi-mi ºi mie puterea aceasta, ca peste oricine îmi pun mâinile, sã-l primeascã pe Duhul Sfânt”. 20 Dar Petru i-a spus: „Sã piarã banii tãi împreunã cu tine, pentru cã ai crezut cã darul lui Dumnezeu se poate cumpãra cu bani! 21 Tu nu ai nici parte, nici drept la lucrul acesta, pentru cã inima ta nu este dreaptã înaintea lui Dumnezeu. 22 Aºadar, întoarce-þi gândul tãu de la acest rãu ºi roagã-te Domnului ca sã þi se ierte, de e cu putinþã, gândul inimii tale. 23 Cãci vãd cã eºti plin de fiere amarã ºi [prins] în laþul nelegiuirii”. 24 Simon i-a rãspuns: „Rugaþi-vã voi pentru mine la Domnul ca sã nu mi se întâmple nimic din ceea ce aþi spus”. 25 Atunci ei, dupã ce au dat mãrturie ºi au predicat cuvântul Domnului, întorcându-se la Ierusalim, vesteau evanghelia în multe sate ale samaritenilor. Filip boteazã pe trezorierul curþii etiopiene

Is 53,7-8 gr

26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip spunând: „Ridicã-te ºi mergi spre miazãzib, pe drumul care coboarã de la Ierusalim la Gazac, care este pustiu”. 27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. ªi iatã cã un bãrbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candaced a etiopienilor, care era administratorul întregului tezaur, fusese la Ierusalim ca sã se închine. 28 Se întorcea acum, aºezat în carul sãu, ºi citea din profetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te ºi apropie-te de carul acela”. 30 Atunci Filip a alergat ºi l-a auzit [pe eunuc] citind din profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înþelegi ce citeºti?” 31 El i-a rãspuns: „Cum aº putea, dacã nimeni nu mã îndrumã?” ªi l-a rugat pe Filip sã se urce ºi sã se aºeze lângã el. 32 Fragmentul din Scripturã, pe care îl citea, era acesta: Ca o oaie a fost dus la înjunghiere ºi ca un miel fãrã glas

a

Multe manuscrise adaugã: Sfânt. Termenul tradus prin miazãzi poate însemna ºi „timpul amiezii”. Aici, însoþit de o prepoziþie de direcþie, indicã sudul. Totuºi unii mai traduc cu: amiazã, pentru a justifica menþiunea cã drumul era pustiu. c Gaza, veche cetate filisteanã, a fost distrusã în anul 95 î.C. de b

Alexandru Ianeu, apoi reconstruitã de Irod. Se situa pe drumul comercial principal care leagã Asia de Egipt. d Candace nu este un nume de persoanã, ci un titlu aplicat reginei în regatul Meroe, de pe Nil, în Sudanul actual. Acest titlu este cumva asemãnãtor cu cel de faraon dat conducãtorilor Egiptului antic.

Fap 8,33

287

înaintea celui care îl tunde, aºa nu ºi-a deschis gura. 33 Pentru umilinþa lui, judecata i-a fost anulatã; cine ar putea numãra descendenþaa lui? Cãci viaþa lui a fost luatã de pe pãmânt. 34 Eunucul i-a rãspuns lui Filip ºi i-a zis: „Despre cine vorbeºte profetul aici: despre el însuºi sau despre un altul?” 35 Atunci, deschizându-ºi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta sã-i anunþe vestea cea bunã despre Isus. 36 ªi în timp ce îºi continuau drumul, au ajuns la o apãb, iar eunucul a zis: „Iatã, apã! Ce mã împiedicã sã fiu botezat?” 37 c. 38 A poruncit sã stea carul, au coborât amândoi în apã, ºi Filip ºi eunucul, ºi l-a botezat. 39 Dar când au ieºit din apã, Duhul Domnului l-a rãpit pe Filip ºi eunucul nu l-a mai vãzut, dar ºi-a urmat drumul plin de bucurie. 40 Iar Filip, dintr-o datã, s-a aflat la Azotd ºi cutreiera toate cetãþile predicând evanghelia, pânã când a ajuns la Cezareeae.

Lc 24,27

10,47; 11,17

1Rg 18,12 1Sam 5,1-7

Convertirea lui Saul (Fap 22,3-21; 26,4-23) 1 Dar

Saul, tot urzind ameninþare împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot ºi a cerut de la el scrisori cãtre sinagogile 9 din Damasc ca sã-i aducã legaþi la Ierusalim pe cei pe care i-ar fi 2

f

gãsit în aceastã credinþãg, fie bãrbaþi, fie femei. 3 ªi în timpul cãlãtoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o datã l-a învãluit o luminã din cer. 4 Cãzut la pãmânt, a auzit un glas care-i spunea: „Saul,

a Autorul nu-l citeazã exact pe Isaia; intenþia lui este aceea de a pune în evidenþã învierea lui Isus ºi creºterea numãrului creºtinilor. b Termenul grec hydor poate indica un râu (Mc 1,10; Mt 3,16), piscinã (Iac 5,3) sau lac (Lc 8,24). Dupã tradiþie, Fântâna lui Filip s-ar afla la Ain Dihweh, pe drumul dintre Hebron ºi Ierusalim. c Câteva manuscrise introduc v. 37: Atunci Filip i-a spus: „Dacã crezi din toatã inima, vei fi mântuit”. Iar el a rãspuns: „Cred cã Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. Nu apare în manuscrisele vechi, pânã în sec. al VI-lea. d Azot, este forma greacã a numelui localitãþii Ashdod, una dintre cele cinci cetãþi principale ale filistenilor. Se aflã la 32 km sud de Tel Aviv, pe

þãrmul mãrii, fiind al doilea port important în Palestina. e Cezareea, este o cetate situatã la 50 km nord de Tel Aviv ºi 30 km sud de Haifa. Era capitala politicã a Palestinei, unde îºi avea reºedinþa procuratorul roman. A fost construitã în 19-9 î.C. de Irod. Mai este numitã Cezareea Maritimã pentru a se distinge de Cezareea lui Filip. f Damasc este capitala Siriei, aºezatã într-o oazã în partea de sud-est a Siriei, la întretãierea principalelor drumuri comerciale, la 250 km de Ierusalim. Aici era un puternic centru ebraic, distrus dupã rãzboiul din 70 d.C., când au fost masacraþi în Damasc 18.000 de evrei. g Lit.: cale.

1Mac 15, 15-24 22,5; 28,21 8,3 22,6 1Cor 9,1; 15,8 Gal 1,12.15

Fap 9,5

Lc 10,16

Rom 10,12 1Cor 1,2 Ier 50,25 Ier 1,10

15,26; 21,13; 5,41 13,31 Tob 11,13-15

288

Saul! De ce mã persecuþi?” 5 El a rãspuns: „Cine eºti, Doamne?” El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuþia. 6 Dar ridicã-te, intrã în cetate ºi þi se va spune ce trebuie sã faci”. 7 Iar oamenii care îl însoþeau au rãmas înmãrmuriþi pentru cã auzeau glasul dar nu vedeau pe nimeni. 8 Atunci Saul s-a ridicat de la pãmânt, ºi, deschizându-ºi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mânã ºi l-au dus în Damasc. 9 ªi timp de trei zile a rãmas fãrã vedere, nu a mâncat ºi nu a bãut nimic. 10 Se afla la Damasc un discipol cu numele Anania. Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: „Anania!” El a rãspuns: „Iatã-mã, Doamne!” 11 Iar Domnul i-a zis: „Ridicã-te ºi du-te pe strada numitã Dreaptãb ºi cautã-l în casa lui Iuda pe unul cu numele de Saul din Tarsc. Cãci iatã-l cã se roagã 12 ºi a vãzut într-o viziune un om cu numele Anania intrând ºi punând mâinile peste el ca sã-ºi recapete vederea”. 13 Atunci Anania a rãspuns: „Doamne, am auzit de la mulþi despre omul acesta cât rãu le-a fãcut sfinþilor tãi în Ierusalim. 14 ªi aici are împuternicire de la arhierei ca sã-i lege pe toþi cei care sunt chemaþi cu numele tãu”. 15 Domnul i-a spus: „Mergi, pentru cã acesta este un vasd pe care mi l-am ales ca sã poarte numele meu înaintea popoarelor ºi înaintea regilor ºi a fiilor lui Israel. 16 Eu îi voi arãta cât trebuie sã sufere el pentru numele meu”. 17 Atunci Anania a plecat ºi a intrat în casã ºi, punându-ºi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care þi-a apãrut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sã-þi recapeþi vederea ºi sã te umpli de Duhul Sfânt”. 18 Îndatã au cãzut de pe ochii lui un fel de solzi, ºi-a recãpãtat vederea ºi, ridicându-se, a fost botezat. 19 Apoi a mâncat ºi a prins puteri. Predica lui Saul la Damasc [Saul] a rãmas câteva zile la Damasc împreunã cu discipolii. 20 ªi îndatã a început sã predice în sinagogi despre Isus, cã el este Fiul lui a Câteva manuscrise introduc aici, probabil dupã Fap 26,14: „Greu este pentru tine sã dai cu cãlcâiul în þepuºã”. 6 Iar el, tremurând ºi plin de fricã, a spus: „Doamne, ce vrei sã fac?” Domnul i-a spus... b Strada Dreaptã era una dintre cele douã strãzi principale, care strãbãtea de la vest la est Damascul. În perioada romanã, aceastã stradã avea la capete douã porþi, iar de o parte ºi de alta, câte un rând de coloane.

c Tars – vechi oraº (menþionat din sec. al IX-lea î.C.) în partea de sud a Turciei actuale, la cca 20 km de Marea Mediteranã, la poalele Munþilor Taurus. Era un puternic centru comercial ºi cultural (avea o renumitã ºcoalã stoicã). În perioada romanã era capitala Ciliciei, declarat ca oraº liber de Marc Antoniu ºi August. d Ca ºi în v. 11, autorul foloseºte un termen greu de tradus pentru contextul nostru: skeuos = vas, instrument.

Fap 9,21

289

Dumnezeu. 21 Toþi cei care îl auzeau se mirau ºi spuneau: „Oare nu este acesta cel care voia sã-i distrugã la Ierusalim pe cei care invocã numele acesta? ªi n-a venit el aici ca sã-i ducã pe aceºtia legaþi la arhierei?” 22 Dar Saul se întãrea din ce în ce mai mult ºi-i punea în încurcãturã pe iudeii din Damasc, dovedind cã acest [Isus] este Cristos. 23 Dupã ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfãtuit ca sã-l ucidã. 24 Dar planul lor a fost adus la cunoºtinþa lui Saul. Porþile [cetãþii] erau pãzite zi ºi noapte, ca sã-l ucidã. 25 Însã discipolii, luându-l într-o noapte, l-au coborât de pe zid, lãsându-l jos într-un coº.

Gal 1,13.23 9,14; 22,16

18,28 20,3.19; 23,30

Saul la Ierusalim 26

Când a ajuns la Ierusalim, a încercat sã se alãture discipolilor, dar toþi se temeau de el, necrezând cã este ºi el discipol. 27 Atunci Barnaba l-a luat ºi l-a dus la apostoli ºi le-a povestit cum l-a vãzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit ºi cum a predicat cu curaj la Damasc în numele lui Isus. 28 Iar el umblaa în Ierusalim împreunã cu ei, predicând cu curaj în numele Domnului. 29 Vorbea ºi discuta aprins ºi cu eleniºtii, dar aceºtia cãutau sã-l ucidã. 30 Când au aflat fraþii, l-au dus la Cezareea ºi l-au trimis la Tars. 31 Aºadar, Biserica se bucura de pace în toatã Iudeea, Galileea ºi Samaria; se consolida ºi umbla în frica de Domnul ºi creºtea în numãr prin mângâierea Duhului Sfânt.

Rom 15,19 =22,17-21

20,32 10,2 2,47; 16,5

IV. ÎNCEPUTUL MISIUNII PRINTRE PÃGÂNI Petru îl vindecã pe Eneas 32

Trecând care locuiesc care zãcea la Isus Cristos

pe la toate [comunitãþile]b, Petru a coborât ºi la sfinþii în Lidac. 33 Acolo a gãsit un om cu numele de Eneas, pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Eneas, te vindecã. Ridicã-te ºi strânge-þi singur patul”. ªi

a Lit.: era împreunã cu ei intrând ºi ieºind. Expresia semiticã (vezi n. Fap 1,21) subliniazã stabilitatea raportului dintre apostoli ºi Paul. Astfel, sfântul Luca demonstreazã continuitatea comuniunii care vine de la Isus, prin apostoli, la Paul. b Expresia dia panton poate avea diferite interpretãri: 1) Petru trece

prin regiunile menþionate în v. 31; 2) „pe la toþi” cei care au primit credinþa; 3) pe la toate comunitãþile creºtine. c Lida este transcrierea greacã a localitãþii Lod, menþionatã în VT. Se aflã la 38 km nord-vest de Ierusalim, în câmpia Saronului. Localitatea actualã, Lida, se aflã doar la 4 km de aeroportul Ben Gurion.

3,6-7 Mc 2,11

Fap 9,35

290

îndatã s-a ridicat. 35 ªi toþi cei care locuiau în Lida ºi Sarona l-au vãzut ºi s-au întors la Domnul. Petru o învie pe Tabita 36

Lc 8,41-42

Mc 5,41

10,5

Era la Iopeb o credincioasãc cu numele de Tabita care, tradus, înseamnã „Gazelã”d. Aceasta era bogatã în fapte bune ºi fãcea multe milostenii. 37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnãvit ºi a murit. Dupã ce au spãlat-o, au pus-o în camera de sus. 38 Întrucât Lida era aproape de Iope, discipolii au auzit cã Petru se gãsea acolo ºi au trimis doi bãrbaþi la el ca sã-l roage: „Vino fãrã întârziere pânã la noi!” 39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus ºi toate vãduvele s-au adunat în jurul lui, plângând ºi arãtându-i cãmãºile ºi hainele pe care le fãcea Tabitae pe când era cu ele. 40 Petru, dupã ce i-a trimis pe toþi afarã, a îngenuncheat, s-a rugat ºi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridicã-te!” Ea a deschis ochii ºi, vãzându-l pe Petru, s-a aºezat, 41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinþi ºi pe vãduve, le-a prezentat-o vie. 42 Faptul a devenit cunoscut în toatã [localitatea] Iope ºi mulþi au crezut în Domnul. 43 [Petru] a rãmas mai multe zile în Iope, la un oarecare Simon tãbãcarul. Convertirea centurionului Corneliu

8,40; 23,23.33 27,1 Lc 7,2 10,22.35; 13,16.26.50; 16,14 9,36 Lc 7,5 Lc 2,37; 18,1 Ps 34,2 3,1 18,9

1

Era la Cezareea un om cu numele Corneliu, centurion din cohorta numitã „Italica” , evlavios ºi temãtor de Dumnezeu, 10 el ºi toatã casa lui. Acesta fãcea multe pomeni pentru popor ºi se f 2

ruga fãrã încetare lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouãlea din zi, a vãzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu care a intrat la el ºi i-a spus: „Corneliu!” 4 El, privindu-l

a Saron, forma greacã a ebraicului Sharon, este numele câmpiei ce se întinde între Gaza la sud ºi Munþii Carmelului la nord, Marea Mediteranã la vest ºi podiºul central la est. A fost teritoriu filistean. b Iope, este forma greacã a localitãþii Yafo, atestatã din primul mileniu î.C. Era portul cel mai apropiat de Ierusalim. Pânã în perioada romanã nu a aparþinut Iudeii. Astãzi este un cartier al oraºului Tel Aviv. c Lit.: discipolã. Termenul apare numai aici. Spre deosebire de evanghelii,

în Fapte termenul nu se limiteazã la grupul discipolilor aleºi de Isus, ci se referã la toþi cei botezaþi. d Atât forma aramaicã Tabitha, cât ºi cea greacã Dorca, înseamnã gazelã, cãprioarã. e Lit.: Dorca. f Este o unitate de arcaºi constituitã în Italia din liberþi, prezentã în Siria, dar prezenþa ei nu este documentatã la Cezareea. Totuºi la Cezareea erau cantonate o unitate de cavalerie ºi cinci cohorte de infanterie.

291

Fap 10,5

cu atenþie ºi cuprins de teamã, a întrebat: „Ce este, Doamne?” Acesta i-a spus: „Rugãciunile ºi pomenile tale s-au urcat spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5 Trimite acum niºte oameni la Iope ºi cheamã-l pe un oarecare Simon, care este numit Petru. 6 El este oaspete la un oarecare Simon tãbãcarul, a cãrui casã este pe þãrmul mãrii”. 7 Când îngerul care-i vorbea a plecat, a chemat doi dintre slujitorii lui ºi un soldat evlavios dintre cei mai apropiaþi lui 8 ºi, dupã ce le-a explicat toate, i-a trimis la Iope. 9 În ziua urmãtoare, pe când aceºtia mergeau pe drum ºi se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe terasa casei ca sã se roage, pe la ceasul al ºaselea. 10 I s-a fãcut foame ºi voia sã mãnânce. În timp ce îi pregãteau ceva, a cãzut în extaz. 11 A vãzut cerul deschis ºi coborând ceva, ca o pânzã marea, lãsatã spre pãmânt de cele patru colþuri, 12 în care erau toate patrupedele, reptilele de pe pãmânt ºi pãsãrile cerului. 13 Atunci un glas i-a zis: „Ridicã-te, Petre, taie ºi mãnâncã!” 14 Dar Petru a rãspuns: „Nicidecum, Doamne, pentru cã niciodatã nu am mâncat ceva impur sau necurat!” 15 Glasul i-a zis a doua oarã: „Ceea ce Dumnezeu a curãþat, tu sã nu [numeºti] impur”. 16 Aceasta s-a petrecut de trei ori ºi îndatãb totul a fost ridicat la cer. 17 În timp ce Petru se frãmânta nedumerit cu privire la ce ar fi putut însemna viziunea pe care o avusese, iatã cã oamenii trimiºi de Corneliu, dupã ce au întrebat de casa lui Simon, s-au oprit la poartã 18 ºi, strigând, au întrebat dacã locuieºte acolo ca oaspete Simon, numit Petru. 19 În timp ce Petru continua sã se frãmânte cu privire la viziune, Duhul i-a spus: „Iatã, treic bãrbaþi te cautã. 20 Ridicã-te, coboarã ºi mergi cu ei fãrã ezitare, pentru cã eu i-am trimis”. 21 Atunci Petru a coborât la acei oameni ºi le-a zis: „Iatã! Eu sunt cel pe care îl cãutaþi. Care este motivul pentru care aþi venit?” 22 Ei i-au rãspuns: „Centurionul Corneliu, bãrbat drept ºi temãtor de Dumnezeu, stimat de tot poporul iudeilor, a fost înºtiinþat de cãtre un înger sfânt ca sã te cheme în casa lui ºi sã asculte cuvintele tale”. 23 Atunci Petru i-a chemat înãuntru ºi i-a tratat ca pe oaspeþi. A doua zi, ridicându-se, a plecat cu ei. Unii dintre fraþii de la Iope l-au însoþit. 24 În ziua urmãtoare a intratd în Cezareea. Corneliu, care îºi chemase rudele ºi prietenii apropiaþi, îi aºtepta. 25 În timp ce Petru intra, Corneliu i-a ieºit în întâmpinare, a cãzut la picioarele lui

a Multe manuscrise au: legatã cu cele patru colþuri. b În loc de: îndatã, unele manuscrise au: iarãºi; în altele lipseºte.

c Unele manuscrise au: doi, altele: niºte. d Unele manuscrise au forma de plural.

Ex 17,14 Sir 35,6; 50,16; Tob 12,12-15 Mc 14,9 Lc 6,14 Mt 16,18 In 1,42 10,18.23.32

22,6 In 4,6-8 7,56; Ez 1,1 Mt 3,16 In 1,51 9,15; Ez 1 Gen 1,24 Rom 1,23 Ez 1,8 Ez 4,14 15,9 Gen 9,3 Mt 15,11 Rom 14,14 1Tim 4,4 Ef 2,19 Gen 41,32 12,13 10,21; 9,10.12 11,12; 15,9 Lc 1,6; 2,25; 23,50

Evr 7,1.10 14,15 Lc 4,8 Mt 8,2; 9,18 14,14; 12,22 Ap 19,10; 22,9

Fap 10,26

10,14; 11,9;15,9 Gal 2,12-16 10,20; 11,12

Lc 24,4 Lc 1,13

Fil 4,14 In 6,68

292

ºi i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat ºi i-a zis: „Scoalã-te! Sunt ºi eu doar un om”. 27 ªi, vorbind cu el, a intrat ºi a gãsit mulþi oameni adunaþi. 28 Iar el le-a zis: „Voi ºtiþi cã este interzis unui iudeu sã aibã legãturi sau sã se apropie de un strãin. Dar Dumnezeu mi-a arãtat cã nu pot declara pe nici un om impur sau necurat. 29 De aceea am venit, fãrã ezitare, când am fost chemat. Aºadar, vã întreb, care este motivul pentru care m-aþi chemat?” 30 Atunci Corneliu a spus: „Acum patru zilea, la acelaºi ceas, la ceasul al nouãlea, eram în rugãciune în casa mea ºi iatã cã un bãrbat în haine strãlucitoare a apãrut în faþa mea 31 ºi mi-a zis: «Corneliu, rugãciunea ta a fost ascultatã ºi pomenile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite, aºadar, la Iope ºi cheamã-l pe Simon care se numeºte Petru. Acesta este oaspete în casa lui Simon tãbãcarul pe þãrmul mãrii»b. 33 Am trimis, deci, îndatã dupã tine ºi tu ai fãcut bine cã ai venit. Acum, toþi suntem înaintea lui Dumnezeuc ca sã ascultãm toate câte þi-au fost poruncite de Domnul”d. Discursul lui Petru în casa lui Corneliu

8,35; 18,14 Dt 10,17 Gal 2,6 Rom 2,11 Ef 6,9 Col 3,25 1Pt 1,17 13,26 Ps 107,20; 147,18 Is 52,7 Rom 10,15 Rom 10,12 Lc 4,44+ Lc 4,14; 23,5 1,22; 13,24 Lc 24,47 4,27 Lc 4,16-21 Is 61,1 2,33.38 Lc 7,22-23 Is 29,18; 35,5 Lc 22,25 Lc 4,35-36; 9,6; 13,16 In 3,2 1,21-22 5,30 Gal 3,13 Dt 21,23 1,3

34

Atunci Petru, deschizându-ºi gura, a spus: „Într-adevãr, acum înþeleg cã Dumnezeu nu este pãrtinitor, 35 ci în orice naþiune, cel care se teme de el ºi face dreptatea îi este plãcut. 36 El a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor. 37 Voi ºtiþi ceea ce s-a petrecut în toatã Iudeea, începând din Galileea, dupã botezul pe care l-a predicat Ioan: 38 cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt ºi cu putere. Acesta a trecut fãcând bine ºi vindecându-i pe toþi cei care erau stãpâniþi de diavol, pentru cã Dumnezeu era cu el. 39 Noi suntem martori la tot ce a fãcut în þinutul iudeilor ºi în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. 40 Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi ºi a îngãduit sã se arate 41 nu întregului popor, ci nouã, martorilor aleºi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat ºi

a Codicele Bezae Cantabrigensis (sec. V-VI) prezintã o altã formã: Acum trei zile, la acelaºi ceas, la ceasul al nouãlea, posteam ºi eram în rugãciune... Unele traduceri preferã aceastã variantã (BJ, TOB). Se poate ajunge la o datare exactã, þinând cont de versetele anterioare: a doua zi dupã viziune, trimiºii au ajuns la Iope (v. 9.17); au petrecut noaptea acolo

(v. 18.23). A treia zi au plecat de la Iope (v. 23) ºi au ajuns la Cezareea a patra zi (v. 24). b Multe manuscrise adaugã: care, când va fi venit, îþi va vorbi. c Acelaºi codice, Bezae Cantabrigensis, are: înaintea ta, iar alte manuscrise au: înaintea Domnului. d În loc de: Domnul, multe manuscrise au: Dumnezeu.

Fap 10,42

293

am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi, 42 ºi ne-a poruncit sã predicãm poporului ºi sã dãm mãrturie cã el a fost pus de Dumnezeu judecãtor al celor vii ºi al celor morþi. 43 Toþi profeþii dau mãrturie despre el cã oricine crede în el primeºte iertarea pãcatelor prin numele lui”. Duhul Sfânt este dat ºi pãgânilor 44 În timp ce Petru mai rostea încã aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul. 45 Credincioºii circumciºi care veniserã cu Petru erau uimiþi cã darul Duhului Sfânt se revãrsase ºi asupra pãgânilor. 46 Cãci îi auzeau pe ei vorbind în limbi ºi preamãrindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus: 47 „Poate oare cineva sã le refuze apa, pentru ca aceºtia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca ºi noi, sã fie botezaþi?” 48 ªi a poruncit ca ei sã fie botezaþi în numele lui Isus Cristosa. Atunci ei l-au rugat sã mai rãmânã câteva zile.

1,22; 22,14 1,4 Lc 24,30.42 Mc 16,14 In 21,12 17,31 3,15; 4,10; 13,29-30; 13,46 2,36; 7,27; 17,31 4,10-12; Lc 24,47 13,39; 15,9-11 Rom 10,9-13 11,15; 8,16; 19,5-6 8,16; 11,4 2,17-21.33 Rom 5,5 Tit 3,6 2,11; 19,6 8,36; 11,17 9,19; 14,28; 16,15; 21,4; 28,14

Petru explicã primirea pãgânilor la botez 1

Apostolii ºi fraþii care erau în Iudeea au auzit cã ºi pãgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. Când Petru a urcat la 11 Ierusalim, cei circumciºi îl mustrau, zicând: „Ai intrat la oameni 2

3

care nu au primit circumcizia ºi ai mâncat împreunã cu ei”. 4 Atunci Petru a început sã le explice pe rând: 5 „Mã aflam în cetatea Iope ºi eram în rugãciune. Am avut în extaz o viziune: cobora ceva ca o pânzã mare, lãsatã din cer de cele patru colþuri, ºi a ajuns la mine. 6 M-am uitat cu atenþie ºi am vãzut în ea patrupedele pãmântului, fiarele sãlbatice, reptilele ºi pãsãrile cerului. 7 Am auzit atunci un glas care spunea: «Ridicã-te, Petre, taie ºi mãnâncã!» 8 Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru cã niciodatã nu a intrat în gura mea ceva impur sau necurat». 9 Însã glasul din ceruri mi-a spus a doua oarã: «Ceea ce Dumnezeu a curãþat tu sã nu [numeºti] impur». 10 Aceasta s-a petrecut de trei ori ºi din nou totul a fost ridicat la cer. 11 ªi iatã, dintr-o datã, trei oameni trimiºi din Cezareea la mine s-au oprit în faþa casei în care mãb aflam. 12 Atunci, Duhul mi-a zis: «Mergi cu ei, fãrã nici o ezitare». Au venit cu mine ºi aceºti ºase fraþi ºi am intrat în casa omului. 13 El ne-a povestit cum a vãzut un înger în casa lui, stând în picioare ºi spunându-i: «Trimite la Iope ºi a Unele manuscrise au numai: în numele Domnului; altele: în numele Domnului Isus; iar altele: în numele Domnului Isus Cristos.

b

Unele manuscrise au: noi ne.

10,45 8,14; 15,7; 17,11 1Tes 1,6; 2,13 Gal 2,12 10,28.48 10,11

Gen 7,14 10,13

10,14

10,15 10,16 10,7.17 10,19 10,23.45 10,20; 15,9 10,3.22.30-33

Fap 11,14 10,22; 4,12 10,2; 1Cor 1,16 10,34.44 2,1-4 Lc 22,61; 24,6 In 14,26 1,5; Lc 3,16 15,8-9 Rom 9,24 9,42; 11,17; 15,8-9 5,39; 15,10 21,14 Rom 15,7-13 5,31 2,38; 3,15; 5,20; 13,46; 14,27 8,1.4 21,4.7; 27,3 4,36; 13,4; 21,16 13,1 Mt 27,32 Mc 15,21 2,36; 7,59; 10,36 Lc 1,66 2Sam 3,12 4,4; 6,7; 16,5 3,19 8,14; 11,1 4,36; 8,14 8,8 13,43; 14,22 6,3 Lc 23,50 6,5 2,41.47; 5,14 9,27-30 Gal 1,18; 2,1

294

cheamã-l pe Simon, care se numeºte Petru, 14 care îþi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu ºi toatã casa ta». 15 Când am început sã vorbesc, Duhul Sfânt s-a coborât peste ei ca ºi peste noi la început. 16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care a spus: «Ioan a botezat cu apã, dar voi veþi fi botezaþi cu Duhul Sfânt». 17 Aºadar, dacã Dumnezeu le-a dat ºi lor acelaºi dar ca ºi nouã, pentru cã au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca sã-l pot împiedica pe Dumnezeu?” 18 Când au auzit aceste cuvinte, s-au liniºtit ºi l-au preamãrit pe Dumnezeu, zicând: „Deci, Dumnezeu le-a dat ºi pãgânilor convertirea spre viaþã”. 19 Aºadar, cei care fuseserã împrãºtiaþi dupã persecuþia care a avut loc împotriva lui ªtefan, au ajuns pânã în Fenicia, Cipru ºi Antiohiaa, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor. 20 Totuºi erau între ei unii ciprioþi ºi cireneni, care au venit la Antiohia ºi care le-au vorbit grecilorb, vestindu-l pe Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei ºi a fost mare numãrul celor care au crezut ºi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim ºi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia. 23 Când a ajuns ºi a vãzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat ºi i-a îndemnat pe toþi sã rãmânã credincioºi Domnului, cu inimã neclintitã. 24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt ºi credinþã. Astfel, o mare mulþime s-a adãugat la Domnul. 25 Atunci el s-a dus la Tars ca sã-l caute pe Saul. 26 Când l-a gãsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunãrile Bisericii ºi au învãþat o mulþime numeroasã. În Antiohia, discipolii au fost numiþi pentru prima datã creºtini. Ajutoare din partea creºtinilor pentru fraþii din Ierusalim 27

21,10-14

18,2 Gal 2,10 Rom 15,26

În zilele acelea, au coborât unii profeþi de la Ierusalim la Antiohia. 28 Unul dintre ei, cu numele Agabos, s-a ridicat ºi, prin puterea Duhului, a prevestit cã va fi o mare foamete peste tot pãmântul. Aceasta a avut loc în timpul lui Claudiuc. 29 Atunci, creºtinii

a Antiohia – cetate întemeiatã de Seleucizi pe la 300 î.C.; în sec. al II-lea avea peste 50.000 de locuitori. Era al treilea oraº ca mãrime din Imperiul roman. Poziþia geograficã deosebitã pe care o avea (pe drumul comercial dintre Europa, Asia ºi Egipt), pe malul râului Oronte, între munþii

Taurus ºi Lebanon, explicã prosperitatea sa economicã, având reputaþia de oraº al plãcerilor ºi viciilor. Azi se numeºte Antakya ºi se aflã în Turcia. b Multe manuscrise au: eleniºtilor. c Tiberius Claudius Nero Germanicus a fost împãrat roman între 41-54 d.C. În timpul domniei lui, au fost mai %

Fap 11,30

295

s-au hotãrât sã trimitã ajutoare fraþilor care locuiau în Iudeea, dupã cum putea fiecare. 30 ªi aºa au fãcut ºi le-au trimis prin mâinile lui Barnaba ºi ale lui Saul cãtre prezbiteri.

2Cor 8,4; 9,1-13 Rom 15,31

Decapitarea apostolului Iacob 1

a

Cam în timpul acela, Irod a pus mâna pe unii din Bisericã pentru a-i pierde. Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui 12 Ioan. Când a vãzut cã aceasta este pe placul iudeilor, a hotãrât sã-l 2

3

prindã ºi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor. 4 L-a prins ºi l-a aruncat în închisoare, încredinþându-l la patru grupe de câte patru soldaþi ca sã-l pãzeascã, voind sã-l înfãþiºeze poporului dupã Paºti. 5 Aºadar, Petru era pãzit în închisoare; dar se fãceau neîncetat rugãciuni de cãtre Bisericã, pentru el, la Dumnezeu.

19,23 1,13 Mc 10.35-40 Lc 22,1

26,7 Lc 22,44 Iac 5,16 Idt 4,9

Eliberarea minunatã a lui Petru 6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea de gând sã-l înfãþiºeze, Petru dormea între doi soldaþi, legat cu douã lanþuri, iar în faþa uºii, niºte paznici pãzeau închisoarea. 7 Dar iatã cã un înger al Domnului a venit la el ºi o luminã a strãlucit în încãpere. [Îngerul] l-a lovit în coastã pe Petru, l-a trezit ºi i-a zis: „Scoalã-te în grabã!” Iar lanþurile i-au cãzut de la mâini. 8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te ºi leagã-þi sandalele”. El a fãcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-þi mantia pe umeri ºi urmeazã-mã!” 9 El a ieºit ºi l-a urmat, dar nu-ºi dãdea seama cã este adevãrat ceea ce fãcea îngerul. Credea cã are o vedenie. 10 Trecând de primul post de gardã ºi de-al doilea, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieºind, au mers pe o stradã ºi, deodatã, îngerul l-a pãrãsit. 11 Atunci Petru, venindu-ºi în fire, a zis: „Acum ºtiu, într-adevãr, cã Domnul m-a scãpat din mâinile lui Irod ºi de la tot ce aºtepta poporul iudeilor. 12 Dupã ce a chibzuit, s-a dus la casa Marieib, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaþi mulþi ºi se rugau. 13 Când a bãtut

multe perioade de foamete în diferite pãrþi ale imperiului. În zona Palestinei, foametea la care face aluzie textul nostru a avut loc în anii 46-47. a Irod Agripa I (10 î.C. – 44 d.C.), numit Irod de cãtre Luca, era nepotul lui Irod cel Mare. Din 37 d.C. primeºte de la împãratul Caligula tetrarhia lui Filip, iar din 41 stãpâneºte peste

Galileea, Pereea ºi Samaria. Din punct de vedere ideologic, era orientat spre un iudaism de tip fariseic. b Nu existã date suficiente nici pentru identificarea Mariei, nici pentru localizarea casei ei. Conform unei tradiþii, ar fi vorba de casa unde s-a celebrat ultima cinã ºi a coborât Duhul Sfânt.

5,18-24; 16,25 6,15; 9,3; 22,6; 26,13 Lc 2,9

10,3; 18,9 5,19; 16,26

10,17

Fap 12,14

Lc 24,41

13,16; 21,40 15,13; 21,18 1Cor 15,7 1,25 5,21-23

16,27; 27,42

296

la uºa de la intrare, o slujitoare cu numele Rode a venit ca sã vadã cine este. 14 Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis uºa, ci a alergat sã dea de veste cã Petru se aflã la intrare. 15 Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!” Însã ea stãruia cã aºa este. Iar ei spuneau: „Este îngerul lui”. 16 Iar Petru bãtea în continuare. Când au deschis, l-au vãzut ºi au fost cuprinºi de uimire. 17 Fãcându-le semn cu mâna sã tacã, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare ºi le-a zis: „Duceþi vestea despre acestea ºi lui Iacob ºi fraþilor”. Apoi, ieºind, a plecat în alt loc. 18 Când s-a fãcut ziuã, s-a iscat o marea tulburare printre soldaþi: ce s-a întâmplat cu Petru? 19 Irod, dupã ce l-a cãutat ºi nu l-a gãsit, i-a anchetat pe paznici ºi a poruncit ca sã fie uciºi. Apoi, a coborât din Iudeea în Cezareea ºi a rãmas acolo. Moartea lui Irod 20

14,15; 28,6 2Mac 9,12 2Sam 24,16 2Rg 19,35 2Mac 9,5-9

[Irod] era foarte mâniat pe cei din Tir ºi Sidon, dar ei au venit împreunã la el ºi, convingându-l pe Blastos, care era camerierul regelui, au cerut pacea pentru cã þara lor îºi procura hrana din regatul lui. 21 În ziua stabilitã, înveºmântat în hainã regalã ºi aºezându-se pe tron, le-a þinut un discurs. 22 Iar mulþimea a început sã strige: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!” 23 Dar, deodatã, un înger al Domnului l-a lovit pentru cã nu dãduse mãrire lui Dumnezeu. ªi, mâncat de viermi, ºi-a dat duhul. Barnaba ºi Saul se întorc la Antiohia 24

6,7; 19,20 11,29 12,12+

Cuvântul lui Dumnezeu creºtea ºi se rãspândea tot mai mult. ºi Saul s-au întors de la Ierusalimb, dupã ce ºi-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. 25 Barnaba

V. PRIMA CÃLÃTORIE MISIONARÃ Paul ºi Barnaba sunt trimiºi în misiune 11,19.26 4,36

1 În

Biserica din Antiohia erau profeþi ºi învãþãtori:c Barnaba, Simeon, cel numit Negru, Luciu din Cirene, Manaen, cel care

13

a Unele manuscrise au: o mare, altele: nu micã, iar în altele lipseºte. b Cele mai autoritare manuscrise au: cãtre Ierusalim. Aceastã formã este pãstratã de NVg, GNT, NAB. Logica povestirii ºi o mulþime de manuscrise

indicã forma: de la Ierusalim sau: de la Ierusalim la Antiohia. Cele mai multe traduceri moderne folosesc aceastã variantã. c Prin aceastã expresie nu sunt indicate categorii distincte de persoane. %

297

Fap 13,2

a fost educat împreunã cu tetrarhul Irod, ºi Saul. 2 În timp ce slujeau lui Dumnezeu ºi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneþi-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba ºi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. 3 Atunci, dupã ce au postit ºi s-au rugat, ºi-au pus mâinile peste ei ºi i-au lãsat sã plece.

Mc 14,1 11,25-26.30 14,26

Paul ºi Barnaba în Cipru 4 Aºadar, trimiºi de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleuciaa, ºi, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cipru. 5 Când au ajuns la Salaminab, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ºi pe Ioan ca slujitor. 6 Strãbãtând întreaga insulã pânã la Pafosc, au gãsit acolo un vrãjitor, un fals profet iudeu, numit Bar-Isus. 7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Pauld, un bãrbat înþelept, care îi chemase pe Barnaba ºi pe Saul, dorind sã asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimase, vrãjitorul – cãci aºa se interpreteazã numele lui – cãutând sã-l îndepãrteze pe proconsul de la credinþã. 9 Dar Saul – numit ºi Paul – plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea 10 ºi i-a zis: „Om plin de toate înºelãciunile ºi de orice rãutate, fiu al diavolului, duºman al oricãrei dreptãþi, nu vei înceta oare sã strâmbi cãile cele drepte ale Domnului? 11 Iatã, acum mâna Domnului este peste tine. Vei fi orb ºi un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o datã a cãzut asupra lui ceaþã ºi întuneric, iar el umbla bâjbâind ºi cãuta pe cineva care sã-l ducã de mânã. 12 Atunci,

Profeþia este îndreptatã spre învãþãturã, iar învãþãtura devine rodnicã prin lumina profeþiei ºi a celorlalte daruri ale Duhului Sfânt. „Profeþi ºi învãþãtori” se referã la un grup de prezbiteri care conduc comunitatea. Barnaba, fiind cel mai în vârstã ºi delegat de apostolii din Ierusalim, deþine primatul. Numele celorlalþi nu mai apare în NT. Luciu din Cirene a fost confundat de unii cu evanghelistul Luca. Numele de Manaen este o transcriere în greacã a ebraicului Menahem = mângâietor (2Rg 15,14). a Oraºul Seleucia a fost întemeiat în 310 î.C. de cãtre Seleucos I Nikator. Era portul maritim care deservea Antiohia Siriei, la 25 km. Mai existã ºi alte oraºe cu acest nume, toate întemeiate de Seleucos, între care

mai important este Seleucia de pe Tigru. b Salamina (gr. Salamys) era principalul port al Ciprului, aºezat în partea sud-esticã a insulei. Ruinele sale sunt azi la nord de oraºul Famagusta. c Paphos este un orãºel pe coasta sud-vesticã a Ciprului, la 140 km de Salamina. Era reºedinþa proconsulului roman. d Sergiu Paul este menþionat de Pliniu cel Bãtrân ºi de mai multe inscripþii din Cipru, Siria ºi Roma, dar este greu de stabilit pe baza acestora anul în care a fost numit proconsul al Ciprului. e Numele Elymas este transcrierea greacã a aramaicului Haloma = cel care interpreteazã visurile; în arabã, Alim = atotºtiutor, este folosit numai pentru Allah.

11,20 12,12+ 8,9; 19,13.18-19 Mt 7,15

4,8 8,20-23 Sir 1,30 Ier 5,27 Prov 10,9 Os 14,10 Dt 28,29

Fap 13,13 5,28; 17,19

298

vãzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut ºi a rãmas uimit de învãþãtura Domnului. Paul ºi Barnaba la Antiohia Pisidiei 13

15,38

Ex 6,1-6 Dt 1,31 Ex 16, 35 Dt 7,1

1Sam 16,12-13 Ps 89,21 1Sam 13,14 Is 44,28 2,30

Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul ºi cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfilieia. Ioan, despãrþindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. 14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidieib. Au intrat în sinagogã într-o zi de sâmbãtã ºi s-au aºezat. 15 Dupã citirea Legii ºi a Profeþilor, conducãtorii sinagogii au trimis la ei sã li se spunã: „Fraþilor, dacã aveþi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiþi!” 16 Atunci, Paul s-a ridicat ºi, fãcând semn cu mâna, a zis: „Bãrbaþi israeliþi, ºi voi, temãtori de Dumnezeu, ascultaþi! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe pãrinþii noºtri ºi a înãlþat poporul în timpul ºederii lor în þara Egiptului, ºi dupã ce i-a scos de acolo cu braþ puternic, 18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportatc în pustiu. 19 Dupã ce a nimicit ºapte popoare în þara Canaanului, le-a dat ca moºtenire þara aceasta 20 camd patru sute cincizeci de ani. Dupã aceasta, le-a dat judecãtori pânã la profetul Samuel. 21 Apoi, i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiº, din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani. 22 Dupã ce l-a înlãturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mãrturie: L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om dupã inima mea, care va împlini toatã voinþa mea. 23 Din descendenþa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, dupã promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.

a

Pamfilia (în greacã = toate triburile) este þinutul dintre Munþii Taurus ºi Marea Mediteranã, în partea sudicã a Turciei de astãzi, în zona actualului golf Antalya. Perga este un oraº cam la 15 km de Atalia, în þinutul Pamfiliei. În perioada romanã, avea un templu în cinstea zeiþei Artemis. Ruinele se aflã în apropiere de actualul oraº Antalya ºi printre ele pot fi identificate douã bazilici mari din sec. al IV-lea ºi douã biserici din perioada evului mediu. b Pisidia este þinutul din centrul podiºului Anatoliei, în centrul Turciei de azi. Este o zonã cu lacuri. Capitala ei era Antiohia, care se afla lângã graniþa cu Frigia. Oraºul a fost întemeiat de seleucizi pe la 280 î.C. În 25 î.C. a

fost încorporat în provincia romanã Galaþia, iar în perioada cruciaþilor era un important centru din Asia Micã. Ruinele vechii cetãþi se aflã la 3 km est de actuala localitate Yalvaz. c Cele mai autoritare manuscrise au: i-a hrãnit, i-a susþinut. Dar multe alte manuscrise au: i-a suportat, i-a rãbdat. Prima variantã este preferatã de NVg, BJ; a doua, de majoritatea traducerilor moderne. d Multe manuscrise au o împãrþire diferitã a v. 19-20: þara aceasta. 20 Dupã aceasta, cam patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecãtori... Deºi aceastã variantã ar face textul mai clar, este mai puþin atestatã, iar cealaltã este o soluþie mai dificilã ºi, de aceea, mai probabilã.

299 24 Înainte

Fap 13,24

de venirea lui, Ioan a predicat un botez al pocãinþei întregului popor al lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârºitul cãlãtoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea cea credeþi voi cã sunt. Dar iatã cã vine dupã mine unul cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg încãlþãmintea picioarelor». 26 Fraþilor, fii din neamul lui Abraham, ºi aceia dintre voi care sunt temãtori de Dumnezeu, nouãb ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. 27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim ºi conducãtorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeþilor care se citesc în fiecare sâmbãtã. 28 Deºi nu au gãsit în el nici un motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilat sã-l ucidã. 29 Dupã ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn ºi l-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morþi. 31 Timp de mai multe zile, el s-a arãtat acelora care urcaserã cu el din Galileea la Ierusalim ºi care acum sunt martorii lui înaintea poporului. 32 ªi noi vã aducem ca o veste bunã promisiunea fãcutã pãrinþilor, 33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noic, înviindu-l pe Isus, aºa cum este scris în psalmul al doilea:d Fiul meu eºti tu, eu astãzi te-am nãscut. 34 Cã l-a înviat din morþi ca sã nu se mai întoarcã la putrezire, a spus astfel: Vã voi da promisiunile sfintee fãcute lui David, cele vrednice de încredere. 35 De aceea se mai spune într-un alt loc: Nu vei permite ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 36 Însã David, dupã ce a slujit în generaþia lui, dupã planul lui Dumnezeu, a murit, a fost aºezat lângã pãrinþii lui ºi a vãzut putrezireaf. 37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a vãzut putrezirea.

a Existã o dificultate în interpretarea pronumelui ti ca interogativ sau relativ. În cazul în care este luat ca interogativ (GNT, NVg, RSV), traducerea este: Cine credeþi cã sunt eu? Nu sunt eu acela. Ca pronume relativ, este înþeles de majoritatea traducerilor. b Multe manuscrise au: vouã. c În loc de: pentru copiii lor, pentru noi, manuscrise importante au: pentru

Lc 1,76 Mal 3,1

Lc 3,15.16 In 1,20.27 10,2

2,23; 3,18

3,13-14 Lc 23,4.22 Fap 5,30; 10,39 Dt 21,23 1,3 1,22

2,39 Ps 2,7 Evr 1,5; 5,5

Is 55,3

Ps 16,10 2,31

copiii noºtri, alte câteva au: pentru copiii voºtri. d Câteva manuscrise au: în psalmul întâi, iar altele au: în psalmi. e Expresia greacã to hosia, în opoziþie cu to dikaia (promisiuni omeneºti), înseamnã „promisiunile divine” fãcute lui David referitoare la darul mântuirii. f Apare clar cã promisiunea lui Dumnezeu: Sfântul lui nu va vedea %

Fap 13,38

300

38

15,10

Hab 1,5

11,23; 14,22.26; 15,40; 20,32

Aºadar, fraþilor, sã vã fie cunoscut cã prin el vã este vestitã iertarea de pãcate ºia de tot ce n-aþi putut fi îndreptãþiþi prin Legea lui Moise. 39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el. 40 Deci aveþi grijã sã nu vinã asupra voastrã ceea ce a fost spus în profeþi: 41 Priviþi, dispreþuiþilor! Miraþi-vã ºi faceþi-vã nevãzuþi! Pentru cã eu fac în zilele voastre o lucrare, o lucrare pe care n-aþi crede-o dacã v-ar povesti cineva”. 42 Când au ieºitb, i-au rugatc sã le mai vesteascã despre aceleaºi lucruri ºi sâmbãta urmãtoare. 43 Dupã ce s-a împrãºtiat adunarea, mulþi dintre iudei ºi prozeliþii evlavioºi i-au însoþit pe Paul ºi Barnaba, iar aceºtia vorbeau cu ei ºi-i îndemnau sã persevereze în harul lui Dumnezeu. Din cauza necredinþei iudeilor, Paul ºi Barnaba se îndreaptã spre pãgâni 44 În

5,17; 17,5 18,6; 19,37; 26,11

18,6; 28,28 Is 49,6

1,8

17,4.12

sâmbãta urmãtoare, aproape toatã cetatea s-a adunat ca sã asculte cuvântul Domnuluid. 45 Dar iudeii, când au vãzut mulþimile, s-au umplut de invidie ºi contraziceau cele spuse de Paul, insultându-l. 46 Atunci Paul ºi Barnaba au zis cu îndrãznealã: „Vouã trebuia sã vã fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru cã voi îl respingeþi ºi nu vã consideraþi vrednici de viaþa veºnicã, iatã cã ne întoarcem spre pãgâni. 47 Cãci aºa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca luminã a naþiunilor ca sã duci mântuirea pânã la marginile pãmântului”. 48 Când au auzit, pãgânii s-au bucurat ºi au început sã preamãreascã cuvântul Domnuluie, iar cei care fuseserã hotãrâþi pentru viaþa veºnicã au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a rãspândit în tot þinutul. 50 Însã iudeii au instigat femeile evlavioase, de rang înalt, ca ºi pe oamenii de frunte ai cetãþii, au stârnit o persecuþie împotriva lui

putrezirea nu se referã la David. De fapt, prin menþiunea cã el a slujit generaþiei proprii, autorul vrea sã arate cã importanþa personalã a lui David a fost limitatã la timpul sãu. a În câteva manuscrise se omite: ºi. În cazul acesta, se schimbã sensul frazei: prin el vã este vestitã iertarea de pãcate: de tot ce n-aþi fi putut fi îndreptãþiþi prin Legea lui Moise. 39 Oricine...

b Multe manuscrise adaugã: din sinagogã. c O serie de manuscrise adaugã: pãgânii. d Multe manuscrise au: cuvântul lui Dumnezeu. e Unele manuscrise au: cuvântul lui Dumnezeu; altele: îl preamãreau pe Domnul.

Fap 13,51

301

Paul ºi Barnaba ºi i-au alungat din þinuturile lor. 51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiua. 52 Iar discipolii erau plini de bucurie ºi de Duhul Sfânt.

18,6; 22,23 Lc 9,5; 10,11

Evanghelizarea la Iconiu 1 Tot

la fel, ºi în Iconiu au intrat în sinagoga iudeilor ºi au vorbit în aºa fel încât o mare mulþime dintre iudei ºi dintre greci 14 a crezut. Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe pãgâni ºi le-au 2

tulburat minþile împotriva fraþilor. 3 Totuºi au rãmas mult timp ºi predicau cu încredere în Domnul, care dãdea mãrturie despre cuvântul lor prin harul sãu, îngãduind sã se facã prin mâinile lor semne ºi minuni. 4 Mulþimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iar alþii cu apostolii. 5 Dar când pãgânii ºi iudeii, împreunã cu conducãtorii lor, fãceau planuri ca sã-i maltrateze ºi sã-i ucidã cu pietre, 6 ei ºi-au dat seama ºi au fugit în cetãþile Licaonieib, la Listrac ºi Derbed ºi în împrejurimi. 7 Acolo au predicat evanghelia.

20,32 3,12; 19,11

Paul ºi Barnaba la Listra 8 În Listra zãcea un om fãrã vlagã în picioare, un olog din naºtere, care nu umblase niciodatã. 9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenþie ºi vãzând cã are credinþã pentru a fi salvat, 10 i-a zis cu glas puternic: „Ridicã-te! Stai drept pe picioarele tale!” El a sãrit ºi a început sã umble. 11 Vãzând mulþimile ceea ce fãcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!” 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermese, pentru cã el era purtãtorul de cuvânt. 13 Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetãþii, aducând

a Iconiu era un oraº din provincia romanã Galaþia, la 140 km est de Antiohia Pisidiei. Era un important nod de comunicaþii. Astãzi se numeºte Konya. b Licaonia este un þinut în podiºul central al Turciei de azi, înconjuratã de provinciile Capadocia, Galaþia, Frigia, Pisidia ºi Cilicia. Era o zonã sãracã ºi lipsitã de importanþã istoricã, bântuitã în perioada romanã de bande de tâlhari. c Listra se afla pe drumul de la Efes la Antiohia, la 40 km de Iconiu. A fost colonie romanã din anul 6 î.C. Deºi se

cunoaºte locul cetãþii, nu au rãmas urme. d Derbe se aflã la 50 km de Listra, în direcþia sud-est. Din anul 25 d.C., este colonie romanã. Inscripþii vechi referitoare la cetatea Derbe au fost descoperite în apropierea actualei localitãþi Kerti Hüyük. e Zeus, în mitologia greacã, este divinitatea supremã, iar Hermes, mesagerul zeilor. Le corespund în mitologia romanã Jovis (Jupiter) ºi Mercur. Referitor la templul lui Zeus, cã s-ar fi aflat la intrarea în cetate, nu avem nici o mãrturie arheologicã.

3,4

Fap 14,14

Mt 26,65

3,12; 10,26 3,19 1Tes 1,9 4,24; 17,24 Ex 20,11 Ps 146,6 17,30 Rom 3,25 17,26 Ps 147,8 Ier 5,24 Ps 145,16 Ps 16,11 2Cor 11,25

302

tauri ºi ghirlande la porþi, voia, împreunã cu mulþimile, sã aducã jertfã. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba ºi Paul ºi-au sfâºiat hainele ºi s-au aruncat în mulþime strigând: 15 „Oameni [buni], de ce faceþi acestea! ªi noi suntem niºte simpli oameni ca ºi voi. Noi vã aducem vestea cea bunã ca sã vã întoarceþi de la faptele acestea fãrã sens, la Dumnezeul cel viu, care a fãcut cerul, pãmântul ºi marea ºi toate câte sunt în ele. 16 În generaþiile trecute, el a lãsat ca toate popoarele sã meargã pe cãile lor, 17 deºi n-a încetat sã dea mãrturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri ºi anotimpuri roditoare, sãturând cu hranã ºi bucurie inimile voastre”. 18 ªi, spunând acestea, cu greu au liniºtit mulþimile ca sã nu le aducã jertfãa. 19 Darb au ajuns niºte iudei din Antiohia ºi din Iconiu, care au atras mulþimile de partea lor ºi, lovindu-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetãþii, crezând cã murise. 20 Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat ºi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreunã cu Barnaba spre Derbe. Încheierea primei cãlãtorii misionare 21

15,32; 18,23 11,23; 13,43 Mt 7,14 1Tes 3,3

Dupã ce au predicat evanghelia în cetatea aceea ºi au fãcut mulþi discipolic, s-au întors la Listra, la Iconiu ºi la Antiohia. 22 Ei au întãrit inimile discipolilor ºi i-au îndemnat sã rãmânã statornici în credinþã [spunând]: „Trebuie sã [trecem] prin multe încercãri, ca sã intrãm în împãrãþia lui Dumnezeu”. 23 Ei le-au hirotonitd prezbiterie

a Unele manuscrise adaugã: ci sã se întoarcã fiecare la casa lui. b Câteva manuscrise amplificã versetul: Pe când ei se aflau acolo ºi predicau, au ajuns niºte iudei din Antiohia ºi din Iconiu ºi, întrucât apostolii vorbeau cu îndrãznealã, aceia au convins mulþimile sã se îndepãrteze de ei, zicând cã nu spun nimic adevãrat, ci cã mint în toate. c Verbul grec matheteuo, urmat de acuzativul persoanei, înseamnã mai degrabã „a-ºi face discipoli” (Mt 28,19), decât „a instrui pe cineva”, cum apare în NVg. d Deºi verbul grec heirotoneo înseamnã „alegere prin ridicarea mâinii”, deci alegere din partea comunitãþii pentru o misiune specialã, aici Luca

aratã cã preoþii sunt aleºi de apostoli. e În VT zaqen (= bãtrân) constituie un grad social distinct, cu funcþii politice ºi religioase. Bãtrânii reprezentau întregul popor în activitatea religioasã (Ex 3,16 etc.), erau asociaþi cu conducãtorul comunitãþii (Dt 27,1 etc.) ºi exercitau funcþii judiciare (1Rg 21,8). În perioada monarhiei, rolul lor scade din cauza regilor tirani. În perioada postexilicã, puterea ºi funcþiile lor cresc ºi sunt fixate nu prin lege, ci prin tradiþie. În evanghelii, „bãtrânii” constituie o grupare formatã din capii familiilor bogate ºi influente, care, împreunã cu cãrturarii ºi arhiereii, alcãtuiau Sinedriul. Ca orientare politico-religioasã, împãrtãºeau poziþia laxistã a saduceilor. Au %

Fap 14,24

303

în fiecare comunitate ºi, dupã ce s-au rugat ºi au postit, i-au încredinþat Domnului în care crezuserã. 24 Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. 25 Dupã ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia; 26 de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohia, de unde fuseserã încredinþaþi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniserã. 27 Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea ºi au relatat tot ceea ce fãcuse Dumnezeu cu ei ºi cum le-a deschis ºi pãgânilor poarta credinþei. 28 ªi au rãmas mai mult timp cu discipolii.

15,40 13,2

VI. CONCILIUL DE LA IERUSALIM Conflictul de la Antiohia cu privire la circumcizie 1

Unii dintre cei care coborâserã din Iudeea îi învãþau pe fraþi: „Dacã nu primiþi circumcizia, dupã obiceiul care vine de la 15 Moise, nu puteþi sã vã mântuiþi”. Întrucât s-a ivit o divergenþã ºi o 2

discuþie aprinsã între Paul ºi Barnaba ºi aceºtia, au hotãrât ca Paul ºi Barnaba, împreunã cu alþi câþiva dintre ei, sã urce la apostoli ºi la prezbiterii din Ierusalim pentru [a rezolva] aceastã disputã. 3 Aºadar, trimiºi fiinda de comunitate, ei au strãbãtut Fenicia ºi Samaria, povestind despre convertirea pãgânilor, ºi au fãcut o mare bucurie tuturor fraþilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiþi de comunitate, de apostoli ºi de prezbiteri ºi au relatat tot ce a fãcut Dumnezeu cu ei. 5 Dar unii din gruparea fariseilor, care au primit credinþa, au spus: „Trebuie sã primeascã circumcizia ºi sã li se porunceascã sã þinã Legea lui Moise”.

15,5-24 Gal 2,10; 5,2 6,14; 21,21 Gen 17,9-14 Lev 12,3 15,7 11,30 Gal 2,1 11,30 1Cor 16,6.11 2Cor 1,16 14,27; 15,4.12 14,27; 15,12 11,2 Gal 2,4-5 15,1

Discursul lui Petru 6

Apostolii ºi prezbiterii s-au adunat sã analizeze aceastã problemã. 7 Dupã o discuþie îndelungatã, Petru s-a ridicat ºi le-a zis: „Fraþilor, voi ºtiþi cã, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, pãgânii sã asculte cuvântul evangheliei ºi

avut un rol determinant în condamnarea lui Isus ºi în persecuþia primilor creºtini (Fap 4–6). Începând cu Fap 11,30, termenul este folosit pentru a-i indica pe conducãtorii comunitãþilor creºtine. Împreunã cu apostolii, aceºtia iau decizii în privinþa doctrinei creºtine ºi a moralei. Treptat, termenul va fi folosit

pentru conducãtorii spirituali ai Bisericilor locale care administrau ºi sacramentele (Iac 5,14). a Considerând cã ar fi acelaºi context cu 1Cor 6,11; Tit 3,13 etc., unii traducãtori propun sensul de: „a pregãti pe cineva pentru cãlãtorie” (cu scrisori, bani, însoþitori).

15,2 Gal 2,9.11 11,5-18; 15,14 11,1

Fap 15,8 1,24 10,34.44-47 11,9; 10,15 11,18 Rom 3,22 Gal 2,16 5,9 Gal 5,1 Mt 11,29 ºu 11,18

Gal 2,1

304

sã creadã. 8 Iar Dumnezeu, care cunoaºte inimile, a dat mãrturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca ºi nouã, 9 ºi nu a fãcut nici o deosebire între noi, cãci le-a curãþat inimile prin credinþã. 10 Aºadar, de ce îl ispitiþi acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici pãrinþii noºtri ºi nici noi nu l-am putut duce? 11 Dar noi credem cã suntem mântuiþi în acelaºi fel ca ºi ei prin harul Domnului Isus”. 12 Atunci toatã mulþimea a tãcut ºi-i asculta pe Barnaba ºi pe Paul care povesteau câte semne ºi minuni a fãcut Dumnezeu prin ei între pãgâni. Discursul lui Iacob

12,17; 21,18 Gal 2,9 2Pt 1,1

Am 9,11-12 gr

Is 45,21 15,10.28 3,19 15,29; 21,25

13

Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacob ºi a zis: „Fraþilor, ascultaþi-mã! 14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijã sã-ºi aleagã dintre pãgâni un popor pentru numele sãu. 15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeþilor, dupã cum este scris: 16 Dupã acestea mã voi întoarce ºi voi înãlþa cortul lui David care cãzuse; voi reclãdi ruinele sale ºi îl voi reînãlþa. 17 Pentru ca sã-l caute pe Domnul cei care vor rãmâne dintre oameni ºi toate naþiunile asupra cãrora este invocat numele meu, zice Domnul care face 18 a cunoscute aceste lucruri din veºnicie. 19 De aceea, eu consider cã nu trebuie sã-i tulburãm pe aceia dintre pãgâni care se întorc la Dumnezeu, 20 ci sã li se scrie atât: sã se fereascã de contaminãrile cu idolii, de desfrânareb, de animale sufocatec ºi de sânged.

a În unele manuscrise v. 18 apare astfel: Din veºnicie îi sunt cunoscute Domnului toate lucrãrile sale. b Câteva manuscrise vechi omit: de desfrânare. c Unele manuscrise mai noi omit: de animale sufocate. d Cele patru prescrieri sunt cunoscute sub numele de „clauzele sfântului Iacob”. Ele cer de la creºtinii proveniþi dintre pãgâni sã se fereascã de urmãtoarele impuritãþi rituale: 1) Impuritatea provenitã din idolatrie; v. 29 va face precizarea cã este vorba de carnea

sacrificatã idolilor; 2) Impuritatea provenitã din „desfrânare”, adicã din cãsãtoriile nelegitime între rudele apropiate (Lev 18,6-18). Nu se specificã alte pãcate de necurãþie, deoarece, dupã Lege, nici un viciu nu este permis; 3) Impuritatea provenitã prin consumarea cãrnii de la un animal considerat curat, dar sacrificat prin sufocare, fãrã respectarea regulilor rituale: sângele trebuia lãsat sã se scurgã complet (Lev 15); 4) Impuritatea provenitã din contactul cu sânge animal sau uman (Lev 17,10-14).

305

Fap 15,21

21 Cãci

Moise, din generaþiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbãtã”.

13,15.27 2Cor 3,5

Decizia Conciliului apostolic 22

Atunci apostolii ºi prezbiterii, împreunã cu toatã comunitatea, au hotãrât sã aleagã câþiva oameni dintre ei ºi sã-i trimitã la Antiohia împreunã cu Paul ºi Barnaba, pe Iuda, numit Barsaba, ºi pe Silaa, bãrbaþi de frunte printre fraþi. 23 Au trimisb prin ei aceastã scrisoare: „Apostolii ºi prezbiterii, fraþii [voºtri], cãtre fraþii din Antiohia, Siria ºi Cilicia, care provin dintre pãgâni: Salutare! 24 Deoarece am auzit cã unii dintre noi care au plecatc fãrã sã fi avut misiune de la noi v-au tulburat prin cuvintele lor ºi v-au rãvãºit sufletele, 25 am hotãrât în unanimitate sã alegem câþiva oameni ºi sã-i trimitem la voi împreunã cu iubiþii noºtri Barnaba ºi Paul, 26 oameni care ºi-au închinat viaþa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Totodatã, v-am trimis pe Iuda ºi pe Sila ca ºi ei sã vã vesteascã acestea prin cuvânt. 28 Cãci Duhul Sfânt ºi noi am hotãrât sã nu vã impunem nici o povarã în afarã de acestea care sunt necesare: 29 sã vã feriþi de carnea jertfitã idolilor, de sânge, de animale sufocated ºi de desfrânare; dacã vã veþi feri de acestea, bine veþi face. Cu bine!” 30 Aºadar, dupã ce ºi-au luat rãmas bun, au coborât la Antiohia ºi, adunând mulþimea, le-au dat scrisoarea. 31 Când au citit-o, s-au bucurat de aceastã încurajare. 32 Iuda ºi Sila, care erau ºi ei profeþi, i-au încurajat pe fraþi ºi i-au întãrit prin multe cuvinte. 33 Dupã ce au rãmas câtva timp acolo, au fost lãsaþi de cãtre fraþi sã plece la cei care îi trimiseserã, cu urãri de pace. 34 e. 35 Iar Paul ºi Barnaba au rãmas la Antiohia, învãþând ºi predicând vestea cea bunã a cuvântului Domnului, împreunã cu mulþi alþii.

a Iuda, numit Bar-Saba = fiul lui Saba, nu mai este menþionat în NT. Sila este forma aramaicã a ebraicului Saul (= cel întrebat, cerut) ºi a latinescului Silvanus. Despre el se va vorbi în continuare în Faptele Apostolilor. b Unele manuscrise adaugã: prin mâinile lor aceastã scrisoare care conþinea acestea.

c În multe manuscrise lipseºte: au plecat. d Unele manuscrise omit: animale sufocate. e O serie de manuscrise mai târzii ºi traduceri adaugã v. 34: Dar Sila s-a hotãrât sã rãmânã acolo, numai Iuda a plecat la Ierusalim.

5,11

15,1 Gal 1,7

20,24 21,13

15,10.14 15,20; 21,25

15,41

Fap 15,36

306 VII. A DOUA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

Despãrþirea lui Barnaba de Paul 36 Dupã

12,12+

15,22+ 14,26 15,23

câteva zile, Paul i-a spus lui Barnaba: „Sã ne întoarcem ºi sã-i vizitãm pe fraþii din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului ºi sã vedem ce mai fac”. 37 Barnaba voia sã-l ia cu el ºi pe Ioan, numit Marcu, 38 dar Paul insista ca sã nu-l ia cu ei pe cel care îi pãrãsise în Pamfilia ºi nu-i însoþise în lucrarea lor. 39 S-a iscat o neînþelegere între ei încât s-au despãrþit unul de altul. Barnaba, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cipru, 40 iar Paul, alegându-l pe Sila, a plecat dupã ce a fost încredinþat harului Domnului de cãtre fraþi. 41 El cutreiera Siria ºi Cilicia, întãrind Bisericile. Timotei îl însoþeºte pe Paul în misiune 1 Apoi

6,3; 22,12 Lc 7,5 2Tim 3,11 1Cor 9,20-21 15,23-29; 21,25 15,2.4.22.23; 21,18 Col 2,5 1Pt 5,9

a ajuns la Derbe ºi la Listra. ªi era acolo un discipol cu numele Timotei, fiul unei evreice credincioase; tatãl lui era 16 grec. Fraþii din Listra ºi Iconiu dãdeau bunã mãrturie despre el. 2

3 Voindu-l

ca însoþitor, Paul l-a luat ºi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri, cãci toþi ºtiau cã tatãl sãu era grec. 4 Când treceau prin cetãþi, îi învãþau sã þinã deciziile luate de apostolii ºi de prezbiterii din Ierusalim. 5 Astfel, Bisericile se întãreau în credinþã ºi creºteau în numãr din zi în zi. Viziunea lui Paul în Troas

18,23 Gal 4,13-15 10,19 Rom 8,9 Fil 1,19 1Pt 1,11

6 Apoi

au strãbãtut Frigia ºi þinutul Galaþiei pentru cã au fost opriþi de Duhul Sfânt sã vesteascã cuvântul în Asia. 7 Când au ajuns la hotarele Misieia, au încercat sã meargã în Bitiniab, dar Duhul lui Isus nu i-a lãsat. 8 Atunci, au trecut prin Misia ºi au coborât la Troasc. 9 În a Misia este þinutul de la sud de Marea Marmara, pe coasta vesticã a Turciei de azi ºi se învecina cu Bitinia la nord-est, Galaþia la est, iar la sud, cu Lidia ºi Frigia. Oraºe mai importante erau Pergam, Troas ºi Assos. b Bitinia este regiunea dintre Misia ºi Pont, pe coasta de nord-vest a Turciei de azi. Împreunã cu Pont formau o provincie romanã din anul 74 î.C. Oraºe mai importante erau Niceea ºi Calcedon, care vor deveni sediile conciliilor ecumenice în 325, respectiv 451.

c Troas este o cetate-port la Marea Egee, în þinutul Misia, la 40 km sud de vechea cetate Troia. A fost întemeiatã în epoca lui Alexandru cel Mare. În perioada romanã se numea Colonia Augusta Alexandria Troas, bucurându-se de privilegii deosebite, care au permis dezvoltarea sa economicã. Portul era un centru de comunicaþii între Asia ºi Macedonia. Ruinele poartã numele de Eschi-Stambul.

307

Fap 16,10

timpul nopþii, Paul a avut o viziune: un bãrbat macedonean stãtea în picioare ºi îl ruga: „Treci în Macedoniaa, ajutã-ne!” 10 Dupã ce am avut vedenia, am cãutat sã plecãmb îndatã în Macedonia, convinºi cã Dumnezeu ne-a chemat sã le predicãm evanghelia.

18,9

Primele convertiri la Filipi 11 Îmbarcându-ne de la Troas, ne-am dus direct în Samotraciac, iar a doua zi, la Neapolid 12 ºi, de acolo, la Filipie, care este o cetate importantãf în þinutul Macedoniei, o colonie. În cetate am rãmas câteva zile. 13 Într-o zi de sâmbãtã, am ieºit în afara porþii, lângã un râu, unde credeamg cã este loc de rugãciuneh. Aºezându-ne, le-am vorbit femeilor care se adunaserã. 14 O femeie cu numele Lidia, vânzãtoare de purpurã, din cetatea Tiatirai, temãtoare de Dumnezeuj, ne asculta. Acesteia Domnul i-a deschis inima ca sã asculte cu atenþie cele spuse de Paul. 15 Dupã ce a fost botezatã ea ºi casa ei, ne-a invitat,

a Macedonia este regiunea de nord a Greciei, consideratã în vechime o zonã locuitã de barbari. A devenit importantã o datã cu regele Filip, cuceritorul Greciei, ºi mai ales cu Alexandru cel Mare. În timpul NT, era provincie romanã cu capitala la Tesalonic. b Începând de aici, relatarea se face la persoana I plural, probabil fiind martor ocular însuºi Luca. c Samotracia este o insulã în Marea Egee, la jumãtatea distanþei dintre coasta turcã ºi cea greacã, loc de escalã pentru navigatori. d Neapolis este oraºul-port pentru Filipi. În greacã, înseamnã „oraºul nou”, azi se numeºte Kavalla. Distanþa între Neapoli ºi Troas, în linie dreaptã, este de 200 km. e Filipi este un oraº în nord-estul Greciei, la 17 km de þãrm. Numele îi vine de la fondatorul Filip al II-lea al Macedoniei care l-a construit pe ruinele vechii cetãþi Crenides. Dupã anul 42, devine colonie romanã. Se afla pe Via Egnatia care lega Roma de Bizanþ. Sãpãturile arheologice au scos la ivealã centrul roman al oraºului, în care s-a identificat o criptã, consideratã cã ar fi fost închisoarea sfântului Paul.

f Unele manuscrise vechi prezintã Filipi drept capitala Macedoniei, dar mãrturiile istorice vorbesc despre Tesalonic ca fiind capitala Macedoniei. g Existã o mare diversitate între manuscrise cu privire la forma verbalã: întâlnim atât persoana I plural, cât ºi persoana a III-a singular ºi impersonal. h Termenul grec proseuche nu înseamnã sinagogã. Unii bibliºti considerã cã menþionarea locului de rugãciune lângã râu ar fi un indiciu cã în Filipi nu exista sinagogã. Presupunerea lui Paul cã un loc de rugãciune ar putea fi lângã râu se bazeazã pe faptul cã apa era necesarã pentru spãlãrile rituale. i Oraº pe coasta vesticã a Asiei Mici, la 65 km sud-est de Pergam, în þinutul Lidia. Era renumit, în special, prin vopsitoriile de purpurã. Purpura era extrasã din cochilia unor scoici de mare care se gãsesc în regiunile rãsãritene ale Mãrii Mediterane. Culoarea este de roºu-închis, cu nuanþã violetã. Stofa pluºatã, vopsitã cu purpurã, era foarte scumpã; astfel de haine erau purtate de cei mai înstãriþi. Pe locul Tiatirei se aflã astãzi un orãºel agricol cu numele Akhisar. j Vezi n. Fap 2,11.

Ps 137

10,2; 11,14; 16,31

Fap 16,16 Fil 4,10-19 Lc 14,23; 24,29

308

zicând: „Dacã aþi considerat cã sunt credincioasã Domnului, veniþi ºi rãmâneþi în casa mea!” ªi ne-a obligat sã acceptãm. Arestarea ºi eliberarea lui Paul ºi Sila 16 În

19,24 19,15 Mc 1,24

3,6.16

2Cor 11,25 Fil 1,30 1Tes 2,2 12,4-5

Ef 5,19 Col 3,16 4,31

2,37

4,12 10,2; 11,14; 16,31

timp ce mergeam spre locul de rugãciune, ne-a ieºit în cale o servitoare care avea un duh de ghicitoarea. Ghicind, ea aducea stãpânilor ei mult câºtig. 17 Aceasta, þinându-se de Paul ºi de noi, a strigat: „Aceºti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt; ei vã vestesc calea mântuirii”. 18 Lucrul acesta l-a fãcut timp de mai multe zile. Iritat, Paul s-a întors ºi i-a spus duhului: „În numele lui Isus Cristos, îþi poruncesc sã ieºi din ea!” ªi a ieºit în aceeaºi clipã. 19 Dar stãpânii ei, vãzând cã s-a dus speranþa câºtigului lor, i-au prins pe Paul ºi pe Sila ºi i-au dus cu forþa în piaþã, înaintea autoritãþilor, 20 apoi i-au înfãþiºat înaintea judecãtorilorb, spunând: „Aceºti oameni tulburã cetatea noastrã; sunt iudei 21 ºi predicã obiceiuri pe care noi, fiind romani, nu avem voie nici sã le primim, nici sã le practicãm”. 22 Atunci, mulþimea s-a ridicat împotriva lor, iar judecãtorii, dupã ce le-au smuls hainele, au poruncit sã fie bãtuþi cu vergi. 23 Dupã ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare ºi i-au poruncit gardianului sã-i þinã în siguranþã. 24 Acesta, primind o asemenea poruncã, i-a aruncat în partea cea mai dinãuntru a închisorii ºi le-a pus picioarele în butuci. 25 Cãtre miezul nopþii, Paul ºi Sila se rugau ºi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiºi îi ascultau. 26 Dintr-o datã, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uºile s-au deschis imediat ºi lanþurile tuturor s-au desfãcut. 27 Trezindu-se ºi vãzând cã uºile închisorii sunt deschise, gardianul ºi-a scos sabia ºi voia sã se sinucidã, crezând cã deþinuþii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Sã nu-þi faci nici un rãu pentru cã toþi suntem aici!” 29 Atunci el a cerut o luminã, a alergat înãuntru ºi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul ºi a lui Sila. 30 Apoi, scoþându-i afarã, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie sã fac ca sã fiu mântuit?” 31 Ei i-au rãspuns: „Crede în Domnul Isus ºi vei fi mântuit tu ºi casa ta”. 32 ªi i-au vestit cuvântul Domnuluic lui ºi tuturor celor care erau în casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spãlat

a Lit.: duh de python. Python era, dupã credinþa comunã din epocã, numele dragonului care pãzea templul ghicitorilor din Delfi, ucis apoi de Apolo.

b În coloniile romane, justiþia era încredinþatã la doi pretori (duumviri jure dicundo). c Unele manuscrise omit: Domnului.

Fap 16,34

309

rãnile ºi îndatã a fost botezat el ºi toþi ai lui. 34 I-a dus apoi în casã, a pus masa ºi s-a bucurat cu toatã casa pentru cã a crezut în Dumnezeu. 35 Când s-a fãcut ziuã, judecãtoriia au trimis lictorib ca sã spunã: „Eliberaþi-i pe oamenii aceia”. 36 Gardianul i-a adus la cunoºtinþã lui Paul aceste cuvinte: „Judecãtorii au trimis vorbã ca sã fiþi eliberaþi, aºadar, ieºiþi acum ºi mergeþi în pace!” 37 Dar Paul a rãspuns: „Dupã ce, fãrã sã fi fost judecaþi, ne-au bãtut în public, pe noi, cetãþeni romani, ºi ne-au aruncat în închisoare, acum ne scot afarã în ascuns? Nu! Sã vinã ei înºiºi ºi sã ne elibereze”. 38 Lictorii au adus la cunoºtinþa judecãtorilor aceste cuvinte, iar ei, aflând cã sunt romanic, au fost cuprinºi de fricã. 39 Au venit, i-au chemat ºi i-au eliberat, rugându-i sã plece din cetated. 40 Ieºind din închisoare, au intrat în casa Lidiei. ªi dupã ce i-au vãzut ºi i-au întãrit pe fraþi, au plecat.

8,36.38 2,46; 8,8.39

22,25; 23,27

22,29

11,23; 13,15; 14,22; 15,32; 20,1.2

Paul la Tesalonic 1

e

f

g

Strãbãtând Amfipolis ºi Apolonia , ei au ajuns la Tesalonic , unde era o sinagogã a iudeilor. Dupã obiceiul sãu, Paul a 17 intrat la ei ºi trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi, ex-

1Tes 2,2

plicând ºi demonstrând cã Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din

9,20; 18,5; 26,23 Lc 24,26

2

13,14

3

a Câteva manuscrise adaugã aici: S-au adunat în piaþã ºi, amintindu-ºi de cutremurul care a avut loc, s-au temut. Aceastã adãugire vrea sã explice schimbarea atitudinii pretorilor. b Lit.: purtãtorii de vergi. La romani, lictorii îi însoþeau pe magistraþi ºi executau ordinele acestora. Mergeau încolonaþi în faþa demnitarilor: ºase pentru pretor, doisprezece pentru consuli etc., purtând pe umãr fascii (legãturi) de vergi cu o secure la capãt. c Spaima pretorilor este explicabilã deoarece un cetãþean roman nu putea fi închis fãrã un proces ºi nu putea fi lovit cu vergi. d Câteva manuscrise prezintã v. 39 într-o formã mult mai dezvoltatã: Venind la închisoare cu mulþi prieteni, i-au rugat sã plece, spunând: „Nu eram bine informaþi despre voi ºi nu ºtiam cã sunteþi oameni drepþi”. I-au eliberat ºi i-au rugat, zicând: „Plecaþi

din cetatea aceasta ca sã nu facem o altã tulburare în popor împotriva voastrã”. Este evident cã acest text este o amplificare ulterioarã a celui original. e Amfipolis înseamna „cetate dublã” ºi este înconjuratã de cele douã braþe ale râului Strymon. Se aflã lângã mare, la 44 km de Filipi, pe Via Egnatia. f Apolonia – o cetate micã, pe Via Egnatia, la 46 km de Amfipolis ºi 57 de Tesalonic, azi se cheamã Pollina. g Tesalonic – cetate întemeiatã în anul 315 î.C. de cãtre generalul Casandru, care i-a dat numele soþiei sale, sora lui Alexandru cel Mare. Era un important port la Marea Egee ºi capitala Macedoniei, unde îºi avea sediul proconsulul. Cunoaºte o mare dezvoltare dupã rãzboaiele civile romane, fiind la rãscrucea drumurilor imperiale Via Egnatia ºi Via Apia. Astãzi se numeºte Thesaloniki ºi este al doilea oraº al Greciei.

Fap 17,4 13,43; 28,24

13,45 1Tes 2,15 Rom 16,21 16,20; 24,5

25,8

310

morþi: „Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc”. 4 Unii dintre ei au fost convinºi ºi s-au alãturat lui Paul ºi lui Sila, împreunã cu o mulþime numeroasã de greci evlavioºi ºi multe femei de vazã. 5 Dar iudeii au devenit invidioºi: au strâns de prin pieþe niºte oameni rãi ºi, adunând o ceatã, au rãvãºit cetatea ºi, nãvãlind la casa lui Iason, cãutau sã-i aducã afarã în faþa poporului. 6 Dar negãsindu-i, i-au târât pe Iason ºi pe câþiva fraþi în faþa autoritãþilor cetãþii, strigând: „Iatã, cei care au tulburat lumea întreagã au venit ºi aici, 7 iar Iason i-a primit la el. Toþi aceºtia se împotrivesc decretelor împãratului, spunând cã au alt rege, pe Isus”. 8 Astfel au tulburat mulþimea ºi autoritãþile cetãþii, care au auzit acestea. 9 ªi, dupã ce au primit o garanþie de la Iason ºi de la ceilalþi, i-au lãsat liberi. Paul la Bereea

9,25; 13,14; 23,23.31

1,14; 17,34

14,19

10

Atunci fraþii i-au trimis, îndatã, în timpul nopþii, pe Paul ºi pe Sila la Bereeaa. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceºtia erau mai binevoitori decât cei din Tesalonic. Ei au primit cuvântul cu toatã râvna. În fiecare zi cercetau Scripturile ca sã vadã dacã lucrurile sunt aºa. 12 Aºadar, mulþi dintre ei au crezut, la fel ºi dintre greci: multe femei de seamã ºi unii bãrbaþi. 13 Dar când au aflat iudeii din Tesalonic cã Paul a vestit cuvântul lui Dumnezeu ºi în Bereea, au venit ºi aici sã rãzvrãteascã ºi sã tulbure mulþimile. 14 Atunci fraþii l-au trimis îndatã pe Paul spre mare, iar Sila ºi Timotei au rãmas acolo. 15 Cei care l-au însoþit pe Paul l-au dus pânã la Atena, apoi s-au întors cu poruncã pentru Sila ºi Timotei ca sã meargã la el cât mai repede. Paul la Atena 16

1Cor 1,22

În timp ce Paul îi aºtepta în Atenab, i s-a umplut sufletul de indignare vãzând cã cetatea era plinã de idoli. 17 Discuta în sinagogã cu iudeii ºi cu temãtorii de Dumnezeu, iar în piaþã, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea. 18 Chiar ºi unii dintre filozofii epicurieni ºi stoicic au intrat în vorbã cu el ºi i-au zis: „Ce vrea sã spunã vorbãreþul

a

Bereea – cetatea se aflã la 65 km vest de Tesalonic, pe calea ce leagã Macedonia de Grecia centralã. În timpul lui Nero era metropola în care se întrunea consiliul macedonean. Astãzi se numeºte Veria. b În timpul sfântului Paul, Atena era un orãºel de provincie cu o populaþie

de 5.000 de locuitori. Era însã un centru cultural cunoscut, loc de întâlnire al filozofiilor ºi artelor. c Epicurienii ºi stoicii reprezentau curentele filozofice principale ale timpului. „Epicureismul” avea o viziune materialistã despre lume ºi susþinea cã singurul ideal pentru om era plãcerea, %

311

Fap 17,19

acesta?” Alþii: „Pare sã fie un predicator al zeitãþilor strãine pentru cã predicã despre Isus ºi înviere”. 19 L-au luat cu ei ºi l-au dus la Areopaga ºi i-au spus: „Am putea ºti ºi noi care este aceastã doctrinã nouã despre care vorbeºti? 20 Cãci ne aduci la auz lucruri strãine. Am vrea deci sã ºtim ce înseamnã acestea”. 21 De fapt, toþi atenienii ºi strãinii care locuiau acolo nu-ºi petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

13,12; 28,22

Discursul lui Paul în Areopag 22

Atunci Paul, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: „Bãrbaþi atenieni! Din tot ceea ce vãd, constat cã voi sunteþi foarte religioºi. 23 Cãci, strãbãtând cetatea ºi observând cu atenþie monumentele voastre sacre, am gãsit ºi un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Aºadar, cel pe care îl cinstiþi fãrã sã-l cunoaºteþi, pe acesta vi-l vestesc. 24 Dumnezeu, care a fãcut lumea ºi toate câte sunt în ea, cel care este Domnul cerului ºi al pãmântului, nu locuieºte în temple fãcute de mânã [de om], 25 nici nu este slujit de mâini omeneºti ca ºi cum ar avea nevoie de ceva, el care dã tuturor viaþã, suflare ºi toate. 26 El a fãcut dintr-unul singurb tot neamul omenesc care sã locuiascã pe toatã suprafaþa pãmântului, i-a fixat timpuri determinate ºi hotare între care sã locuiascã 27 pentru a-l cãuta pe Dumnezeuc, fie ºi numai bâjbâind, ºi sã-l gãseascã, deºi nu este departe de fiecare dintre noi. 28 Cãci în el trãim, ne miºcãm ºi suntem, cum au spus ºi unii dintre poeþiid voºtri:e «Cãci suntem ºi noi din neamul lui». 29 Aºadar, dacã suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie sã credem cã dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, opera mãiestriei ºi a imaginaþiei omului. 30 Dar Dumnezeu, trecând

fie intelectualã, fie senzualã. „Stoicismul” propunea resemnarea la propria soartã, dispreþuirea durerii ºi nobleþea divinã a omului, considerat o pãrticicã a divinitãþii. Evident, aceste douã curente filozofice sunt în conflict între ele ºi cu doctrina creºtinã. a Lit.: Colina lui Ares. Ares era, în Grecia anticã, zeul rãzboiului. Aceastã colinã se aflã la poalele Acropolei. Era locul în care se aduna tribunalul suprem, care a luat numele locului. Sfântul Luca pare sã se refere, în primul

rând, la Areopag ca tribunal ºi la membrii acestuia. b Unele manuscrise au: din sângele unuia. Exegeþii considerã cã expresia nu se referã la substanþã sau principiu primordial, ci la Adam, strãmoºul întregului neam omenesc. c Câteva manuscrise au: divinitatea, în loc de: Dumnezeu. d În unele manuscrise lipseºte: poeþii. e Textul citat se gãseºte în poetul ºi filozoful antic Aratus din Cilicia († 240 î.C.).

3,17; 14,17 Gal 4,8 4,24; 7,48; 14,15 1Rg 8,27 Ps 146,6 Is 66,1-2 7,48; 19,26 Is 42,5 Ier 7,22 Înþ 13,10 14,17 Gen 10 Dt 32,8 Is 55,6 Înþ 13,1-9 Rom 1,19-20

Is 40,18-20

Fap 17,31

10,42 1Tes 1,10 1Cor 1,23; 15,12

312

cu vederea timpurile de ignoranþã, vesteºtea acum oamenilor de pretutindeni sã se converteascã. 31 De fapt, el a stabilit o zi în care va judeca lumea cu dreptate prin omul rânduit [pentru aceasta], dând garanþie tuturor prin aceea cã l-a înviat din morþi”. 32 Când au auzit ei de învierea din morþi, unii îl luau în râs, alþii ziceau: „Despre asta te vom asculta altã datã”. 33 Astfel, Paul a ieºit dintre ei. 34 Totuºi, unii bãrbaþi i s-au alãturat ºi au crezut. Printre ei erau Dionisiu Areopagitul, o femeie cu numele Damaris ºi alþii împreunã cu ei. Paul predicã evanghelia la Corint 1

Dupã acestea, plecând din Atena, [Paul] s-a dus la Corintb. Acolo a gãsit un iudeu cu numele de Acvilac, originar din Pont, care venise de curând din Italia cu soþia lui, Priscila, întrucât Claudiud poruncise ca toþi iudeii sã plece din Roma. A venit la ei 3 ºi, pentru cã avea aceeaºi meserie, a rãmas în casa lor ºi a început sã lucreze. De fapt, meseria lor era sã confecþioneze corturie. 4 În fiecare sâmbãtã, discuta în sinagogã ºi-i convingea pe iudei ºi pe greci. 5 Dar când Sila ºi Timotei au sosit din Macedonia, Paul, dãruit cu totul cuvântuluif, demonstra iudeilor cã Isus este Cristos. 6 Dar pentru cã i se împotriveau ºi-l insultau, el ºi-a scuturat hainele ºi le-a zis: „Sângele vostru sã cadã pe capul vostru! Eu sunt curat! De acum voi merge la pãgâni”. 7 ªi, plecând de acolo, a intrat în casa unui

18

2

20,34 1Cor 4,12 9,6-14 2Cor 11,7-12 Gal 6,6 1Tes 2,9 2Tes 3,8 13,14; 19,8 9,20; 26,23 Lc 24,26 13,51; 22,23 Lc 9,5; 10,10-11

a

Unele manuscrise au: porunceºte. Antica cetate întemeiatã de dorieni, în sec. al IX-lea î.C., a fost distrusã în 146 î.C. de cãtre romani, apoi reclãditã de Iulius Caesar în 46 î.C. Era capitala provinciei Ahaia. Se aflã pe istmul Corint; la 2 km vest se aflã Marea Adriaticã, iar la 10 km est, Marea Egee. Datoritã poziþiei sale, Corintul devine un oraº înfloritor, dar ºi foarte depravat. Sãpãturile arheologice au scos la ivealã o inscripþie: „Sinagoga iudeilor”. c Acvila, înseamnã vultur. Este nume latin ca ºi cel al soþiei, Prisca = venerabilã (forma diminutivã – Priscila). Cei doi soþi creºtini sunt menþionaþi mereu împreunã ºi în epistolele pauline, fiind prezentaþi drept colaboratori de încredere ai lui Paul. b

d

Claudiu a fost împãrat roman între anii 41-54 d.C. Despre decretul lui împotriva iudeilor din Roma sunt multe mãrturii. Suetonius, în Vita Claudii 25, scrie: „Deoarece iudeii provocau într-una tulburãri din cauza lui Chrestus (Cristos), el (Claudiu) i-a alungat din Roma”. Evenimentul s-a produs în anul 49 d.C. e Lit.: fãcãtor de corturi. Despre aceastã meserie sunt destul de puþine mãrturii. Corturile erau cel mai des confecþionate din piele, de aceea sfinþii pãrinþi ºi mulþi exegeþi cred cã meseria lui Paul era de lucrãtor în piele, ºi nu þesãtor de pânzã. f În unele manuscrise, în loc de: cuvântului, gãsim: Duhului.

Fap 18,8

313

temãtor de Dumnezeu cu numele Titusa Iustus, a cãrui casã era alãturi de sinagogã. 8 Iar Crispusb, conducãtorul sinagogii, a crezut în Domnul împreunã cu toatã casa lui. ªi mulþi dintre corintenii care l-au ascultat au crezut ºi au fost botezaþi. 9 Într-o noapte, Domnul i-a spus lui Paul în viziune: „Nu te teme, ci sã vorbeºti ºi sã nu taci. 10 Pentru cã eu sunt cu tine, ºi nimeni nu va pune mâna pe tine ca sã-þi facã vreun rãu, deoarece am un popor numeros în cetatea aceasta”. 11 El a stat un an ºi ºase luni [acolo], învãþându-i cuvântul lui Dumnezeu. 12 Pe când Galionc era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu toþii împotriva lui Paul ºi l-au dus în faþa tribunalului, 13 spunând: „Acesta îi îndeamnã pe oameni sã se închine lui Dumnezeu într-un mod contrar Legii”. 14 Când Paul voia sã ia cuvântul, Galion le-a zis iudeilor: „Dacã ar fi vorba de vreun delict sau de vreo nelegiuire, o, iudeilor, v-aº asculta pe drept cuvânt, 15 dar pentru cã este vorba despre o neînþelegere cu privire la un cuvânt, niºte nume sau Legea voastrã, vã priveºte! Eu nu vreau sã fiu judecãtor în astfel de lucruri”. 16 ªi i-a alungat de la tribunal. 17 Atunci, punând mâna pe Sostene, conducãtorul sinagogii, au început toþi sã-l batã înaintea tribunalului. Dar Galion nu le-a dat nici o atenþie.

13,46; 28,28 1Cor 1,14

Is 41,10 Ier 1,8 1Cor 2,3 15,14 In 10,16 1Cor 16,9 19,10 13,7; 19,38

23,29; 25,18-19 In 18,31 1Cor 1,1

Întoarcerea lui Paul la Antiohia 18 Paul

a rãmas încã multe zile acolo. Dupã ce ºi-a luat rãmas bun de la fraþi, s-a îmbarcat spre Siria împreunã cu Priscila ºi Acvila. La Cancreead ºi-a tuns pãrul pentru cã fãcuse un vot. 19 Au ajuns la Efese ºi acolo s-a despãrþit de ei. A intrat în sinagogã ºi discuta cu iudeii. 20 Aceºtia l-au rugat sã rãmânã la ei mai mult

a Titus lipseºte din mai multe manuscrise. Identificarea persoanei nu este posibilã. b Crispus este menþionat ºi în epistolele pauline. c Era fratele mai mare al filozofului Seneca, adoptat de oratorul Lucius Iunius Galion. A fost proconsul al Ahaiei între 51-52 d.C. A fost descoperitã o inscripþie la Delfi, pusã cu ocazia unei vizite a lui Galion, inscripþie ce permite datarea mandatului sãu. Comportarea lui în acest caz reflectã atitudinea tipicã a nobilului roman ce nu pierde vremea cu gâlcevi mãrunte.

Rom 16,1 13,14; 17,17; 18,4; 19,8

d Cancreea – port care deservea Corintul la Marea Egee, aflat la 10 km est de Corint. e Efes – cetate anticã situatã pe coasta vesticã a Turciei, la 75 km sud de Izmir (Smirna). În timpul NT, avea o populaþie de 250.000 de locuitori, fiind un important centru comercial, politic ºi religios. Era port la Marea Egee, poartã de intrare spre Asia. Era renumitã pentru templul zeiþei Artemis (una dintre cele ºapte minuni ale lumii antice), pentru teatrul roman uriaº (25.000 de locuri) ºi pentru bibliotecã. Era una din comunitãþile creºtine cele %

Fap 18,21 Rom 1,10; 15,32

314

timp, dar el n-a voit, 21 ci, luându-ºi rãmas bun, le-a zis: „aMã voi întoarce la voi dacã va voi Dumnezeu”. ªi a plecat din Efes. 22 Debarcând la Cezareea, a urcat sã salute Bisericab, apoi a coborât la Antiohia. VIII. A TREIA CÃLÃTORIE MISIONARÃ Predica lui Apolo la Efes ºi Corint

16,5-6

19,3 Rom 12,11

Rom 16,1 2Cor 3,1 Col 4,10 9,20; 17,3 18,5; 19,8

23 Dupã ce a rãmas câtva timp [acolo, Paul] a plecat ºi a strãbãtut pe rând þinutul Galaþiei ºi Frigia, încurajându-i pe toþi discipolii. 24 Un iudeu cu numele de Apolo, de loc din Alexandria, bun orator ºi cunoscãtor al Scripturilor, a venit la Efes. 25 Fusese instruit în calea Domnului, vorbea cu duh înfocat ºi învãþa fãrã greºealã cele despre Isusc, deºi cunoscuse numai botezul lui Ioan. 26 El a început sã vorbeascã în sinagogã cu curaj. Când l-au auzit, Priscila ºi Acvila l-au luat la ei ºi i-au arãtat mai amãnunþit calea lui Dumnezeud. 27 Deoarece dorea sã treacã în Ahaia, fraþii l-au încurajat ºi au scris discipolilor sã-l primeascã bine. Când a ajuns acolo, a fost de mare ajutor celor care crezuserã datoritã harului; 28 cãci îi combãtea cu tãrie pe iudei înaintea poporului, demonstrând din Scripturi cã Isus este Cristos.

Paul la Efes 18,27

1

În timp ce Apolo era la Corint, Paul, dupã ce a strãbãtut regiunile nordice , a coborât la Efes. Acolo a gãsit câþiva disci19 poli ºi le-a spus: „L-aþi primit pe Duhul Sfânt când aþi venit la cree

8,17; 10,44

1,5; 10,37 13,24 ºu Lc 3,3.15-18

2

dinþã?” Dar ei au rãspuns: „Nici n-am auzit cã este Duh Sfânt”. 3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aþi primit?” Ei au rãspuns: „Botezul lui Ioan”. 4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocãinþei,

mai înfloritoare, reºedinþa lui Paul (3 ani), a apostolului Ioan (aici a scris Evanghelia) ºi în apropiere (Meryem Ana) a locuit sfânta Fecioarã. Aici a avut loc unul dintre marile concilii (431) în care Maria a fost declaratã „Nãscãtoare de Dumnezeu”. În urma sãpãturilor arheologice, oraºul a fost restaurat aproape integral. a Unele manuscrise adaugã aici: Trebuie cu orice preþ sã fac sãrbãtoarea apropiatã la Ierusalim. Mã voi...

b Deºi nu este menþionat Ierusalimul, verbul „a urca” ºi „salutul dat Bisericii” sunt expresii care aratã cã Paul ar fi fost la Ierusalim. c Unele manuscrise au: Domnul, altele: Cristos. d Mai multe manuscrise au: Domnului, altele: cuvântul Domnului, iar altele numai: calea. e Lit.: pãrþile de sus. Este vorba de regiunile strãbãtute anterior, Galaþia ºi Frigia, care se aflã în podiºul Anatoliei.

Fap 19,5

315

spunând poporului sã creadã în cel care vine, adicã în Isus”. 5 Când au auzit ei, au primit botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar când Paul ºi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi ºi profeþeau. 7 Erau cu toþii cam doisprezece bãrbaþi. 8 El a intrat în sinagogã ºi a vorbit cu curaj timp de trei luni, discutând cu ei ºi convingându-i despre cele referitoare la împãrãþia lui Dumnezeu. 9 Întrucât unii dintre ei erau împietriþi ºi nu credeau, vorbind de rãu calea [Domnului] în faþa mulþimii, el i-a pãrãsit. I-a luat pe discipoli dintre ei ºi în fiecare zi îi învãþa în ºcoala lui Tiranos. 10 Aceasta s-a întâmplat timp de doi ani, astfel încât toþi locuitorii din Asia, iudei ºi greci, au ascultat cuvântul Domnului.

2,38; 8,16; 10,48 8,17 2,4; 10,46 9,20; 13,5.14; 14,1; 17,2; 18,5; 19,8

9,2

Paul ºi exorciºtii iudei 11 Dumnezeu

fãcea prin mâinile lui Paul minuni mari, 12 aºa încât erau puse peste bolnavi batiste ºi pânze care atinseserã trupul lui Paul, iar bolile îi lãsau ºi duhurile necurate ieºeau din ei. 13 Atunci, unii exorciºti iudei, care umblau prin împrejurimi, au încercat sã cheme numele Domnului Isus asupra celor care aveau duhuri necurate, spunând: „Vã conjur pe Isus pe care-l predicã Paul”. 14 Acest lucru îl fãceau ºapte fii ai unui arhiereu numit Sceva. 15 Dar duhul necurat le-a rãspuns: „Pe Isus îl cunosc ºi pe Paul îl ºtiu; voi, însã, cine sunteþi?” 16 ªi omul în care era duhul necurat s-a aruncat asupra lor ºi, fiind mai puternic, i-a bãtut atât de tare încât au scãpat din casa aceea goi ºi plini de rãni. 17 Lucrul acesta l-au aflat toþi iudeii ºi grecii care locuiau în Efes; teama i-a cuprins pe toþi ºi numele Domnului Isus era preamãrit. 18 Mulþi dintre cei care crezuserã veneau ºi îºi mãrturiseau în public faptelea lor. 19 Un mare numãr dintre cei care practicaserã magia ºi-au adus cãrþile ºi le-au ars înaintea lor. S-a calculat preþul lor: se ridica la cincizeci de mii de monede de argint. 20 Astfel, cuvântul creºtea ºi se întãrea prin puterea Domnuluib.

5,15 Lc 8,44 5,16; 16,16-18 3,16

16,17

2,43; 5,5.11

Rãscoala organizatã de Demetrios la Efes 21

Dupã ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotãrât în duh ca, trecând prin Macedonia ºi Ahaia, sã meargã la Ierusalim, zicându-ºi: „Dupã ce voi fi fost acolo, trebuie sã vãd ºi Roma”. 22 Atunci i-a trimis în Macedonia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotei ºi pe Erast; el a mai rãmas câtva timp în Asia. a Exegeþii considerã cã prin acest termen autorul s-ar referi la practici magice.

b Unele manuscrise dau aceastã structurã versetului: Astfel, cuvântul Domnului creºtea cu putere ºi se întãrea.

Fil 2,19 1Cor 4,17

Fap 19,23 12,1 9,2

16,16

16,19

16,20

316

23 În

acel timp s-a iscat o mare zarvã cu privire la calea [Domnului]. Un oarecare argintar, cu numele Demetrios, care prelucra în argint mici templea ale Artemisei, aducea lucrãtorilor sãi venituri importante. 25 Adunându-i pe aceºtia ºi pe cei cu meserii asemãnãtoare lor, le-a zis: „Bãrbaþi, voi ºtiþi cã bunãstarea voastrã provine din aceastã meserie. 26 Dar voi vedeþi ºi auziþi cã acest Paul, nu numai la Efes, ci aproape în toatã Asia, a convins ºi a dus la rãtãcire multã lume, spunând cã lucrurile fãcute de mâinile oamenilor nu sunt dumnezei. 27 Existã pericolul nu numai ca meseria noastrã sã ajungã sã fie dispreþuitã, ci ºi ca templul mãreþei zeiþe Artemis sã fie considerat ca nimic ºi mãreþia aceleia care este cinstitã în toatã Asia ºi în lumea întreagã sã fie distrusã”. 28 Auzind acestea, au fost cuprinºi de mânie ºi strigau: „Mare este Artemis a efesenilor!” 29 Tulburarea a cuprins cetatea ºi toþi au nãvãlit la teatru, târând cu ei pe macedonenii Gaius ºi Aristarh, însoþitorii lui Paul în cãlãtorie. 30 Paul voia sã vinã în faþa mulþimii, dar discipolii nu l-au lãsat. 31 Chiar ºi unii dintre autoritãþile provincieib, care îi erau prieteni, au trimis sã i se spunã sã nu se prezinte la teatru. 32 Între timp, [acolo] unii strigau una, alþii alta, într-atât era de învãlmãºitã adunarea, ºi cei mai mulþi nici nu ºtiau pentru ce se adunaserã. 33 Unii din mulþime l-au convins pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte, [sã ia cuvântul]. Atunci, Alexandru a fãcut semn cu mâna cã vrea sã þinã un discurs de apãrare în faþa poporului. 34 Dar ei, când ºi-au dat seama cã este iudeu, au izbucnit într-un singur glas ºi au strigat aproape douã ore: „Mare este Artemis a efesenilor”. 35 În sfârºit, notarul oraºuluic, liniºtind mulþimea, a spus: „Bãrbaþi efeseni, oare este cineva dintre oameni care sã nu ºtie cã cetatea efesenilor este pãstrãtoarea templuluid marii Artemis ºi a 24

a

Aceste mici temple sunt de obicei reproduceri în miniaturã (în special ale faþadei) ale templului zeiþei Artemis, zeiþa fertilitãþii. Unele traduceri pun varianta latinã: Diana. Templul era uriaº: 120/70 m, înconjurat de 128 de colonade de 19 m înãlþime. Reproduceri în ceramicã ºi lemn au fost gãsite în diferite locuri. Ele erau considerate suveniruri de cãlãtorie sau amulete. b Lit.: asiarhi – funcþionari care prezidau cultul împãratului ºi al zeiþei

Roma (în Efes exista un templu al lui August ºi al Romei). Ei proveneau din familiile cele mai însemnate, aleºi pentru un an, pãstrându-ºi titlul ºi dupã terminarea mandatului. c Persoanã oficialã de prim rang în consiliul orãºenesc, având diferite atribuþii: ofiþer al stãrii civile, ºeful cancelariei, pãstra actele publice, formula textele legilor ºi supraveghea respectarea lor. d Era un titlu oficial acordat acelor cetãþi care aveau un templu federal %

Fap 19,36

317

chipului ei cãzut din cer?a 36 Aºadar, dacã nimeni nu poate nega acestea, trebuie sã vã liniºtiþi ºi sã nu faceþi nimic în pripã. 37 I-aþi adus aici pe oamenii aceºtia care nu sunt nici profanatori ai templului, nici nu au rostit blasfemii faþã de zeiþa noastrã. 38 Deci, dacã Demetrios ºi meºterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, sunt zile de judecatã ºi proconsuli: sã-ºi prezinte fiecare acuzaþia. 39 Iar dacã mai aveþi altã cerere, se va rezolva în adunarea legalã. 40 Astfel, din cauza zilei de azi, am putea fi învinuiþi de rãscoalã, cãci nu avem nici un motiv cu care sã ne putem dezvinovãþi de aceastã manifestaþie”b. Dupã aceste cuvinte a dat drumul mulþimii. Cãlãtoria lui Paul în Grecia 1 Dupã

ce s-a potolit agitaþia, Paul i-a chemat pe discipoli, le-a dat îndemnuri ºi, luându-ºi rãmas bun, a plecat în cãlãtorie 20 spre Macedonia. Strãbãtând acele regiuni, a dat ºi acestora multe 2

îndemnuri ºi a ajuns în Grecia. 3 Acolo a rãmas trei luni. Când era gata sã se îmbarce spre Siria, iudeii i-au întins o cursã. Atunci el s-a hotãrât sã se întoarcã prin Macedonia. 4 L-au însoþitc: Sopatros, fiul lui Piros din Bereea, Aristarh ºi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe ºi Timotei, Tihic ºi Trofim din Asia. 5 Aceºtia au mers înainte ºi ne-au aºteptat la Troas. 6 Noi, dupã ce s-au împlinit zilele Azimelor, ne-am îmbarcat de la Filipi ºi, dupã cinci zile, am ajuns la ei, la Troas, unde am rãmas ºapte zile.

16,40 2Cor 2,12-13; 7,5 16,40 1Cor 16,5-7 2Cor 2,12-13 Fil 1,25-26 9,23; 21,27; 23,12-22; 25,3

2Cor 2,12 21,4; 28,14

Paul învie un mort la Troas 7 În prima zi a sãptãmânii eram adunaþi ca sã frângem pâinea. Paul, care trebuia sã plece a doua zi, le vorbea. El ºi-a prelungit predica pânã la miezul nopþii. 8 În camera de sus, unde eram adunaþi, erau multe lumini aprinse. 9 Un tânãr, cu numele Eutich, care stãtea pe fereastrã, a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Paul continua sã vorbeascã. Doborât de somn, a cãzut de la al treilea etaj ºi a fost ridicat mort. 10 Atunci, Paul a coborât, s-a aplecat peste el ºi, luându-l în braþe, a spus: „Nu vã tulburaþi pentru cã sufletul lui este în el”. 11 A urcat din nou, a frânt pâinea ºi a mâncat, apoi a

pentru cultul împãratului. Prin extensiune, titlul este atribuit ºi cetãþilor cu temple renumite ale altor zeitãþi. a Multe religii cred în astfel de statui cãzute din cer. Au fost descoperite multe copii dupã statuia zeiþei Artemis

din Efes, cele mai importante chiar în Efes, de mãrime naturalã. b În multe manuscrise, fraza urmãtoare este numerotatã cu v. 41. c Unele manuscrise adaugã: pânã în Asia.

1Cor 16,2

Mc 5,35-43

Fap 20,12

318

predicat îndelung, pânã în zori. Dupã aceea a plecat. l-au dus viu, spre marea lor consolare.

12

Iar pe copil

Cãlãtoria de la Troas la Milet 13

Iar noi, luând-o înainte pe mare, am navigat spre Assosa, de unde trebuia sã-l luãm pe Paul, cãci aºa hotãrâse, voind sã meargã pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi la Assos, luându-l cu noi, ne-am dus la Mitileneb. 15 De acolo, ne-am îmbarcat, iar a doua zi am ajuns în dreptul [insulei] Chiosc, iar în ziua urmãtoare am sosit la Samosd ºi o zi mai târziu am ajuns la Milete. 16 Paul se hotãrâse sã treacã pe lângã Efes, întrucât nu avea timp sã întârzie în Asia. De fapt, se grãbea sã ajungã la Ierusalim, dacã ar fi fost posibil, de ziua Rusaliilor. Discursul lui Paul cãtre prezbiterii din Efes 11,30 18,19; 19,10 1Tes 1,5 Fil 3,18 2Cor 1,8; 11,24 1Tes 2,10-12 19,10 3,19; 14,15 16,31

15,26 Fil 1,23 1Cor 9,24-27 Fil 3,12 2Tim 4,7 26,16-18

17 De

la Milet a trimis la Efes ca sã-i cheme pe prezbiterii Bisericii. aceºtia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ºtiþi cum m-am purtat cu voi tot timpul, din prima zi în care am pus piciorul în Asia, 19 slujindu-l pe Dumnezeu cu toatã umilinþa, vãrsând lacrimi ºi suportând încercãrile pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor; 20 cã nu m-am sustras de la nimic ca sã vã vestesc cele folositoare ºi v-am învãþat în public ºi prin case, 21 am dat mãrturie înaintea iudeilor ºi a grecilor ca sã se converteascã la Dumnezeu ºi sã creadã în Domnul nostru Isusf. 22 ªi iatã cã acum, împinsg de Duhul, mã duc la Ierusalim fãrã ca sã ºtiu ce mi se va întâmpla acolo, 23 decât doar cã Duhul Sfânt îmi mãrturiseºte din cetate în cetate ºi-mi spune cã mã aºteaptã lanþuri ºi necazuri. 24 Dar eu nu pun nici un preþ pe viaþa mea, numai sã duc la capãt alergarea mea ºi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mãrturie despre vestea cea bunã a harului lui Dumnezeu. 18 Când

a Assos este oraº-port la Marea Egee, aflat pe capul Lekton, la 35 km sud de Troas. Azi se cheamã Behramkale. b Mitilene este portul insulei Lesbos, insulã din Marea Egee, lângã coasta turcã; aparþine Greciei. Circulaþia navalã în aceastã zonã era foarte anevoioasã în antichitate, din cauza vântului ºi a coastelor stâncoase. c Chios este insulã greceascã lângã coasta asiaticã a Turciei, în dreptul oraºului Smirna.

d Majoritatea codicelor bizantine adaugã: ºi dupã ce ne-am oprit la Troghylion... Samos este o insulã în Marea Egee, aparþinând Greciei. Se aflã foarte aproape de litoralul turc, cam în dreptul oraºului Efes. e Milet este un vechi oraº comercial, la vãrsarea râului Menandru în mare, la 60 km sud de Efes. f Unele manuscrise adaugã: Cristos. g Lit: legat.

Fap 20,25

319 25

ªi acum, iatã, eu ºtiu cã voi toþi pe la care am trecut predicând evanghelia împãrãþiei nu-mi veþi mai vedea faþa. 26 De aceea, dau mãrturie astãzi în faþa voastrã: eu sunt curat de sângele tuturor, 27 cãci nu m-am dat înapoi sã vã vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Vegheaþi asupra voastrã ºi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca sã pãstoriþi Biserica lui Dumnezeua pe care ºi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiub. 29 Eu ºtiu cã dupã plecarea mea vor intra printre voi lupi hrãpãreþi care nu vor cruþa turma. 30 Chiar ºi dintre voi se vor ridica oameni care vor rãspândi învãþãturi înºelãtoare ca sã-i atragã pe discipoli dupã ei. 31 De aceea, vegheaþi ºi aduceþi-vã aminte cã, timp de trei ani, noaptea ºi ziua, nu am încetat sã vã îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi. 32 Iar acum vã încredinþez lui Dumnezeuc ºi cuvântului harului sãu, care are puterea sã clãdeascã ºi sã dea moºtenirea tuturor celor care au fost sfinþiþi. 33 Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nici haina nimãnui; 34 dar voi ºtiþi cã pentru trebuinþele mele ºi ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini. 35 V-am arãtat în toate privinþele cã muncind astfel trebuie sã-i ajutaþi pe cei slabi, amintindu-vã de cuvintele Domnului Isus. Cãci el spunea: «Este mai mare fericire a da decât a primi»”. 36 Dupã ce a spus acestea, a îngenuncheat ºi s-a rugat împreunã cu ei toþi. 37 Atunci toþi au izbucnit în plâns, îl îmbrãþiºau ºi îl sãrutau. 38 Erau întristaþi mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese cã nu vor mai vedea faþa lui. Apoi l-au însoþit pânã la corabie. Cãlãtoria lui Paul la Ierusalim 1

Dupã ce ne-am despãrþit de ei ºi ne-am îmbarcat, am mers dreptul la Cos , a doua zi la Rodos ºi de acolo la Patara . 21de-a d

a Multe manuscrise vechi au: Biserica Domnului, o altã serie de manuscrise au: Biserica Domnului ºi a lui Dumnezeu. b Deºi textul original apare în forma: prin propriul sãu sânge, împreunã cu multe traduceri moderne (BJ, RSV, TEV etc.), am introdus: propriului Fiu, pentru uºurarea sensului. c Unele manuscrise au: Domnului. d Cos este o micã insulã în Marea Egee, de 40 km lungime ºi 7 km lãþime. Capitala se numeºte tot Cos. Existã câteva vestigii din perioada greco-romanã.

e

f

e Rodos este o insulã în Marea Egee, la 18 km de coasta meridionalã a Turciei. Oraºul Rodos pãstreazã multe urme ale civilizaþiei elenistice: Colosul din Rodos (o statuie din bronz de 32 m înãlþime, reprezentându-l pe Apolo), ºcoala retoricã frecventatã de Caesar ºi Cicero etc. f Unele manuscrise adaugã: ºi la Mira. Patara era o cetate pe coasta sud-vesticã a Asiei Mici, punct de escalã pentru drumul comercial de la Levant la Egipt. Astãzi este un þinut aproape pustiu, în apropierea cãruia se aflã localitatea turcã Djelemish.

19,8; 28,31 18,6 20,20 1Pt 2,9 Ps 74,1-2 1Tim 3,2 Tit 1,7 1Pt 2,12 5,28 Lc 22,20 Ef 1,7 1Pt 1,2 Mt 7,15 In 10,12 2Tim 4,2-4 Gal 4,17 1Tim 4,1-2 1In 2,19 Mc 13,35 19,10 2Cor 2,4 1Tes 2,11 14,23; 15,40 Ef 2,20-22 1Pt 1,5 Dt 33,4 Iac 5,2-3 18,3 1Tes 2,9

Rom 16,16 1Cor 16,20

Fap 21,2

320

2

11,19 Lc 6,17 Mt 15,21 Mc 3,8; 7,24-31 20,22-23

20,36

6,5; 8,40; 9,30; 18,22

11,28

20,23 Lc 18,32 5,41; 20,24 Lc 21,12 Rom 15,31 Lc 22,42

Gãsind o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am urcat ºi am ridicat ancora. 3 Zãrind apoi Ciprul, l-am lãsat la stânga ºi am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, cãci acolo trebuia corabia sã-ºi lase încãrcãtura. 4 Gãsindu-i pe discipoli, am rãmas la ei ºapte zile. Aceºtia, inspiraþi de Duhul, îi spuneau lui Paul sã nu urce la Ierusalim. 5 Când s-au împlinit zilele, am ieºit ºi am plecat, iar ei toþi, cu femeile ºi copiii, ne-au petrecut pânã în afara cetãþii. Îngenunchind pe þãrm, ne-am rugat. 6 Apoi ne-am luat rãmas bun unii de la alþii, ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasã. 7 Dupã ce am terminat cãlãtoria pe mare, am plecat de la Tir la Ptolemaidaa. I-am salutat pe fraþi ºi am rãmas o zi la ei. 8 A doua zi, am plecat ºi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul dintre cei ºapte, ºi am rãmas la el. 9 El avea patru fiice fecioare care profeþeau. 10 Dupã ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele de Agabos. 11 Intrând la noi ºi luând centura lui Paul, s-a legat la picioare ºi la mâini ºi a zis: „Aºa spune Duhul Sfânt: aºa îl vor lega iudeii la Ierusalim pe bãrbatul cãruia îi aparþine centura aceasta ºi îl vor da pe mâinile pãgânilor”. 12 Când am auzit acestea noi ºi cei care erau acolo, l-am rugat sã nu urce la Ierusalim. 13 Atuncib Paul a rãspuns: „Ce faceþi? De ce plângeþi de-mi sfâºiaþi inima? Eu sunt gata nu numai sã fiu legat, ci chiar sã mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus”. 14 Nereuºind sã-l convingem, ne-am resemnat zicând: „Sã se împlineascã voinþa Domnului!” IX. CAPTIVITATEA LUI PAUL LA IERUSALIM ªI CEZAREEA Sosirea lui Paul la Ierusalim

Lc 9,51

15

Iar dupã aceste zile, ne-am pregãtit ºi am urcat la Ierusalim. Au venit cu noi ºi unii dintre discipolii de la Cezareea, care ne-au dus sã locuim la un oarecare Mnason din Cipru, un discipol vechi. 17 Când am ajuns la Ierusalim, fraþii ne-au primit cu bucurie. 18 În ziua urmãtoare, Paul a intrat împreunã cu noi la Iacob ºi toþi prezbiterii 16

a

Ptolemaida era numele elenizat al vechiului port Acco. Se aflã la 23 km nord de Haifa ºi 41 km sud de Tir. Pânã în perioada lui Irod a fost cel mai important port din Palestina. Azi se numeºte Acco.

b Punctuaþia frazei diferã în manuscrise importante, care pun punctul dupã atunci.

321

Fap 21,19

erau de faþã. 19 Dupã ce i-a salutat, le-a explicat cu de-amãnuntul tot ce a fãcut Dumnezeu printre pãgâni prin slujirea lui. 20 Dupã ce l-au ascultat, l-au preamãrit pe Dumnezeu ºi i-au spus: „Vezi, frate, câte mii de iudeia au crezut ºi þin cu râvnã Legea. 21 Dar ei au aflat despre tine cã-i înveþi pe toþi iudeii care trãiesc între pãgâni sã se lepede de Moise, spunându-le sã nu circumcidã copiii ºi sã nu mai þinã tradiþiile. 22 Deci, ce este de fãcut? Desigur, vor auzi cã ai venitb. 23 Aºadar, fã ceea ce-þi spunem. Sunt aici patru bãrbaþi care au fãcut un jurãmânt. 24 Ia-i cu tine ºi împlineºte cu ei purificarea ºi plãteºte pentru ei ca sã-ºi radã capulc. Astfel, toþi vor ºti cã nu este adevãrat ceea ce au auzit despre tine, ci urmezi ºi tu întocmai ºi pãstrezi Legea. 25 Referitor la pãgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotãrându-led sã se fereascã de carnea jertfitã idolilor, de sânge, de carne sufocatã ºi de necurãþie”. 26 Atunci Paul i-a luat cu sine pe bãrbaþii aceia ºi în ziua urmãtoare a fãcut purificarea împreunã cu ei. Apoi a intrat în templu ca sã anunþe împlinirea zilelor purificãrii ºi când se va aduce jertfae pentru fiecare dintre ei.

15,3-4.12

11,2; 15,1-5 Gal 2,1; 5,1

18,18 1Cor 9,20 15,19-20. 28-29

Arestarea lui Paul în templu 27

Când erau pe sfârºite cele ºapte zile, iudeii din Asia, vãzându-l în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el 28 ºi au strigat: „Bãrbaþi israeliþi, ajutor! Acesta este omul care îi învaþã pe toþi pretutindeni împotriva poporului, a Legii ºi a locului acestuia. Ba chiar a introdus ºi greci în templu ºi a profanat acest loc sfânt”. 29 De fapt, îl vãzuserã cu el în cetate pe Trofim din Efes ºi îºi închipuiau cã Paul

a

Unele manuscrise au: din Iudeea. În manuscrisele mai vechi apare varianta: Mulþimea trebuie sã se adune. c Aici ºi, probabil în Fap 18,18, este vorba de votul de nazireat. Nazireul era „cel pus deoparte”, „de rang înalt”. În Num 6 se reglementeazã modul de împlinire a votului. Votul consta în abstinenþa de la bãuturi ameþitoare, de la folosirea briciului ºi de la contactul cu cei morþi. La terminarea perioadei fãgãduite, nazireul aducea un sacrificiu, îºi tãia pãrul ºi-l ardea pe altar în templu. Dacã votul era fãcut în afara Israelului, nazireul trebuia sã stea ultima lunã în preajma templului. Dacã se fãcea b

în Israel, era suficientã o sãptãmânã. d O variantã ce apare în multe manuscrise are: hotãrând sã nu þinã nimic dintre acestea decât sã se fereascã... e Întrucât votul de nazireat se face pe cel puþin o lunã, reiese clar cã Paul nu face acest vot, ci doar participã la un rit de purificare împreunã cu cei patru nazirei în ultima lor sãptãmânã. El urma ºi sã plãteascã cheltuielile legate de tãierea pãrului celor patru nazirei, ca ºi achitarea jertfelor, faptã consideratã deosebit de merituoasã. Preluarea cheltuielilor legate de împlinirea voturilor era una dintre practicile persoanelor evlavioase.

6,12 Mt 26,59; 27,40

20,4 2Tim 4,20

Fap 21,30

Lc 23,18

5,36-37

9,11; 22,3

12,17; 13,16; 19,33

322

l-a adus în templu. 30 Toatã cetatea s-a pus în miºcare, iar lumea alerga din toate pãrþile. Prinzându-l pe Paul, l-au târât afarã din templu, iar uºile au fost închise. 31 În timp ce cãutau sã-l ucidã, a ajuns vestea pânã la tribunul cohortei cã întreg Ierusalimul era în revoltã. 32 Luând în grabã soldaþi ºi centurioni, a coborât în fugã la ei. Când l-au vãzut pe tribun ºi pe soldaþi, au încetat sã-l loveascã pe Paul. 33 Atunci, tribunul s-a apropiat, l-a arestat ºi a poruncit sã fie legat cu douã lanþuri, apoi a cercetat cine este ºi ce a fãcut. 34 Dar unii din mulþime strigau una, alþii alta. Deoarece nu a putut sã afle adevãrul din cauza învãlmãºelii, a poruncit sã fie dus în fortãreaþã. 35 Când a ajuns la trepte, a trebuit sã fie dus de soldaþi din cauza violenþei mulþimii, 36 cãci multã lume se îmbulzea din urmã, strigând: „La moarte cu el!” 37 Când era pe punctul de a fi dus în fortãreaþã, Paul i-a spus tribunului: „Îmi este permis sã spun ceva?” El i-a zis: „ªtii greceºte? 38 Atunci nu eºti tu egipteanul care, acum câteva zile, a organizat o revoltã ºi a scos în pustiu patru mii de ucigaºi?”a 39 Dar Paul i-a zis: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetãþean dintr-o cetate care nu este fãrã faimã. Te rog, permite-mi sã vorbesc poporului”. 40 Când acesta i-a permis, Paul, stând în picioare pe trepte, a fãcut cu mâna semn poporului. S-a fãcut o mare liniºte. Atunci el le-a vorbit în limba ebraicã. Discursul lui Paul înaintea evreilor

7,2

1

„Voi, fraþi ºi pãrinþi, ascultaþi acum cuvântul de apãrare pe care vi-l adresez”. Când au auzit ei cã le vorbeºte în limba 22 ebraicã, au fãcut ºi mai mare tãcere. Atunci el a zis: „Eu sunt bãr2

5,34+

Gal 1,14 Rom 10,2 Fil 3,6 1Cr 28,9 9,1-2; 26,9-11 1Cor 15,9 Gal 1,13.23 Fil 3,6 =9,1-18 =26,9-18 8,3; 9,2

3

bat iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta la picioarele lui Gamaliel, educat întocmai dupã legea pãrinþilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aºa cum sunteþi voi toþi astãzi. 4 Am persecutat calea aceasta pânã la moarte, legând ºi aruncând în închisoare bãrbaþi ºi femei, 5 aºa cum dã mãrturie ºi marele preot ºi sfatul bãtrânilor de la care am primit scrisori cãtre fraþii din Damasc. Mergeam ca sã-i aduc legaþi pe cei de acolo la Ierusalim, ca sã fie pedepsiþi. 6 Dar, în timp ce mergeam ºi mã apropiam de Damasc, pe la amiazã, deodatã m-a învãluit, ca un fulger, o luminã mare din ceruri. 7 Am

a Termenul grec sikarios este transcrierea cuvântului latin sicarius (de la sica = pumnal, cuþit cu lama încovoiatã).

ªi Iosif Flavius vorbeºte despre astfel de rãzvrãtiþi împotriva stãpânirii romane, care se retrãgeau în pustiu.

Fap 22,8

323

cãzut la pãmânt ºi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mã persecuþi?» 8 Atunci eu am rãspuns: «Cine eºti, Doamne?» El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul pe care tu îl persecuþi». 9 Cei care erau cu mine au vãzut luminaa, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea. 10 Eu i-am zis: «Ce sã fac, Doamne?» Atunci Domnul mi-a spus: «Ridicã-te ºi du-te la Damasc. Acolo þi se va spune ceea ce a fost hotãrât sã faci». 11 Dar, pentru cã nu puteam vedea din cauza strãlucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mânã ºi am ajuns la Damasc. 12 Un oarecare Anania, bãrbat evlavios, credincios Legii, stimat de toþi iudeii care locuiesc acolob, 13 a venit la mine ºi, stând înaintea mea, mi-a zis: «Frate Saul, recapãtã-þi vederea!» Iar eu chiar în clipa aceea, lc-am putut vedea. 14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul pãrinþilor noºtri te-a ales de mai înainte ca sã cunoºti voinþa lui, sã-l vezi pe Cel Drept ºi sã auzi glas din gura lui, 15 cãci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai vãzut ºi auzit. 16 ªi acum de ce întârzii? Ridicã-te, primeºte botezul ºi spalã-þi pãcatele, invocând numele lui». 17 Când m-am întors la Ierusalim ºi mã rugam în templu, mi s-a întâmplat sã fiu rãpit în extaz 18 ºi sã-l vãd pe el care-mi zicea: «Grãbeºte-te ºi ieºi repede din Ierusalim pentru cã nu vor primi mãrturia despre mine». 19 Eu i-am zis: «Doamne, ei ºtiu cã eu îi aruncam în închisoare ºi-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine, 20 iar când era vãrsat sângele lui ªtefan, martirul tãu, eram ºi eu acolo, aprobând ºi pãzind hainele celor care îl ucideau». 21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru cã vreau sã te trimit departe, între pãgâni»”.

2,22 Mt 2,23+

6,3; 16,2

Gal 1,15 3,14; 7,52

7,58; 8,1

Ier 1,5

Paul se declarã cetãþean roman 22 Pânã la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început sã strige: „Sã piarã de pe pãmânt unul ca acesta, cãci nu este vrednic sã trãiascã!” 23 ªi, strigând, îºi sfâºiau hainele ºi aruncau praf în aer. 24 Atunci tribunul a poruncit sã fie dus în fortãreaþã ºi sã fie interogat sub lovituri de bici, ca sã afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui. 25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stãtea acolo: „Vã este permis sã biciuiþi un cetãþean roman care n-a fost judecat?”

a Unele manuscrise adaugã aici: ºi au fost cuprinºi de fricã. b În loc de: acolo, mai multe manuscrise au: în Damasc.

c Complementul direct (l) lipseºte în câteva manuscrise vechi.

21,36; 25,24

16,37

Fap 22,26

324

26

Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun ºi i-a dat de ºtire, spunând: „Ce ai de gând sã faci? Acest om este cetãþean roman”. 27 Tribunul s-a apropiat ºi i-a zis: „Spune-mi, eºti roman?” El a rãspuns: „Da”. 28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpãrat cetãþenia aceasta cu mare preþ”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naºtere”. 29 ªi, îndatã, cei care trebuiau sã-l interogheze s-au îndepãrtat, iar tribunul s-a speriat, aflând cã este roman, iar el îl legase. Paul înaintea Sinedriului 30

5,21; 6,12 Mt 10,17

24,16 2Cor 1,12 In 18,22-23 Lev 19,15 Mt 23,27

Ex 22,27 5,17-34; 26,6 Mt 10,16 Fil 3,5

Mt 22,23 5,34

18,9 28,16-31

În ziua urmãtoare, voind sã ºtie cu exactitate din ce cauzã era acuzat de iudei, l-a dezlegat ºi a poruncit sã se întruneascã arhiereii ºi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul ºi l-a înfãþiºat înaintea lor. 1 Atunci Paul, îndreptându-ºi privirea spre Sinedriu, a zis: „Fraþilor, eu m-am purtat cu conºtiinþa curatã înaintea lui Dumnezeu pânã în ziua aceasta”. 2 Dar marele preot Ananiaa le-a poruncit celor care stãteau lângã el sã-l batã peste gurã. 3 Atunci Paul i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete vãruit! Tu ºezi ca sã mã judeci dupã Lege ºi porunceºti, împotriva Legii, sã fiu lovit!” 4 Cei care erau de faþã i-au spus: „Pe marele preot al lui Dumnezeu îl insulþi?” 5 Dar Paul a zis: „Fraþilor, nu ºtiam cã este mare preot, cãci este scris sã nu-l vorbeºti de rãu pe conducãtorul poporului tãu”. 6 ªtiind cã o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltã parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: „Fraþilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranþa în învierea morþilor”. 7 Îndatã ce a spus aceasta, s-a iscat o neînþelegere între saducei ºi farisei, iar adunarea s-a dezbinat, 8 cãci saduceii spun cã nu este înviere, nici înger ºi nici duh, pe când fariseii mãrturisesc ºi una ºi alta. 9 S-a fãcut atunci mare zarvã, iar unii dintre cãrturarii din partea fariseilor s-au ridicat ºi au protestat cu vehemenþã, zicând: „Nu gãsim nimic rãu în omul acesta. Dacã i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?” 10 Fiindcã cearta se înteþea, iar tribunul se temea cã Paul ar putea fi sfâºiat de ei, a dat ordin ca o grupã de soldaþi sã coboare, sã-l ia din mijlocul lor ºi sã-l aducã în fortãreaþã. 11 În noaptea urmãtoare, i-a apãrut Domnul ºi i-a zis: „Curaj! Aºa cum ai dat mãrturie pentru mine la Ierusalim, tot aºa trebuie sã dai mãrturie ºi la Roma”.

23

a Anania a fost mare preot în 48 d.C. ºi a rãmas pânã în 59, iar în anul 66 a

fost ucis de zeloþi pentru cã era considerat „prieten al romanilor”.

Fap 23,12

325 Complotul iudeilor împotriva lui Paul 12 Când

s-a fãcut ziuã, iudeii au organizat un complot ºi s-au legat cu blestem sã nu mãnânce ºi sã nu bea pânã nu-l vor fi ucis pe Paul. 13 Erau mai bine de patruzeci cei care au fãcut aceastã conspiraþie. 14 Ei au mers la arhierei ºi la bãtrâni ºi au zis: „Ne-am legat cu blestem sã nu gustãm nimic pânã nu-l vom ucide pe Paul. 15 Aºadar, voi, împreunã cu Sinedriul, înduplecaþi-l pe tribun ca sã-l aducã la voi ca ºi cum aþi avea de gând sã cercetaþi mai amãnunþit cazul lui. Noi suntem gata sã-l ucidem înainte de a ajunge”. 16 Auzind de complot, fiul surorii lui Paul s-a dus ºi a intrat în fortãreaþã ca sã-l anunþe pe Paul. 17 Paul l-a chemat pe unul dintre centurioni ºi i-a zis: „Du-l pe acest tânãr la tribun pentru cã are sã-i spunã ceva”. 18 Aºadar, luându-l, l-a dus la tribun ºi i-a zis: „Deþinutul Paul m-a chemat ºi m-a rugat sã-l aduc la tine pe acest tânãr întrucât are sã-þi spunã ceva”. 19 Tribunul l-a luat de mânã ºi, retrãgându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai sã-mi dai de ºtire?” 20 Acesta i-a zis: „Iudeii s-au înþeles sã te roage ca mâine sã-l duci pe Paul la Sinedriu ca ºi cum ar avea de gând sã cerceteze mai amãnunþit cazul lui. 21 Dar tu sã nu-i crezi, cãci mai bine de patruzeci de-ai lor s-au legat cu blestem sã nu mãnânce ºi sã nu bea pânã nu-l vor ucide. 22 Atunci tribunul l-a lãsat pe tânãr sã plece, poruncindu-i: „Sã nu spui nimãnui cã mi-ai dezvãluit acestea”.

9,23-29; 20,3; 25,3

Paul este dus la Cezareea 23 Dupã aceea, a chemat doi dintre centurioni ºi le-a zis: „Pregãtiþi douã sute de soldaþi, ºaptezeci de cãlãreþi ºi douã sute de lãncieri ca sã meargã pânã la Cezareea la ceasul al treilea din noapte. 24 Sã fie câþiva cai ca sã-l urce pe Paul ºi sã-l ducã în siguranþã la guvernatorul Felix”a. 25 I-a scris ºi o scrisoare, cu urmãtorul conþinut: 26 „Claudiu Lisiasb, preaputernicului guvernator Felix. Sãnãtate! 27 Pe bãrbatul acesta, prins de iudei ºi gata sã fie ucis de ei, l-am scos intervenind cu armata, ºtiind cã este roman. 28 Am voit sã aflu cauza pentru care îl acuzauc ºi l-am dus la Sinedriul lor. 29 Am constatat cã era acuzat de lucruri referitoare la Legea lor, dar nu are nici o vinã a

Marcus Antonius Felix, procurator al Iudeii din 52 pânã în 60, era un libert protejat de fratele sãu, Pallos, de la curtea lui Nero. Era „crud, desfrânat, nedrept ºi servil” (Tacit). Prin brutalitatea lui a înteþit rebeliunea zeloþilor, care va duce la rãzboiul din perioada 66-70 d.C.

b

Claudius Lysias tribun militar roman, comandant al cohortei din fortãreaþa Antonia. c Câteva manuscrise importante omit restul versetului.

18,15; 25,18-19

Fap 23,30 26,31; 28,18 Lc 23,15

Lc 23,6

326

care sã merite moartea sau lanþurile. 30 Aflând eu cã se organizase un complota împotriva acestui bãrbat, l-am trimis imediat la tine, iar celor care îl acuzau le-am recomandat sã spunã înaintea ta ce au împotriva lui”b. 31 Aºadar, soldaþii, executând ordinul, l-au luat pe Paul ºi l-au dus în timpul nopþii la Antipatridac. 32 A doua zi, i-au lãsat pe cãlãreþi sã-ºi continue drumul cu el, iar ei s-au întors la fortãreaþã. 33 [Cãlãreþii] au intrat în Cezareea, i-au înmânat guvernatorului scrisoarea ºi i l-au prezentat pe Paul. 34 Dupã ce a citit [scrisoarea], l-a întrebat din ce provincie este ºi, aflând cã este din Cilicia, 35 i-a spus: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tãi”. Apoi a poruncit sã fie închis în pretoriul lui Irod. Iudeii îl acuzã pe Paul în faþa lui Felix 1 Dupã

25,2

cinci zile, a coborât marele preot Anania, împreunã cu unii bãtrâni ºi cu un retor, numit Tertulus, ºi s-au înfãþiºat la 24 procurator, acuzându-l pe Paul. Chemându-l, Tertulus a început sã-l 2

24,10

26,2-3

17,6 Mt 2,23+ 24,14; 28,22 6,13-14; 21,28; 25,8

acuze, spunând: „Datoritã þie ne bucurãm de multã pace ºi datoritã grijii tale s-au îmbunãtãþit multe pentru poporul acesta. 3 Noi mãrturisim aceasta în orice mod ºi pretutindeni cu toatã recunoºtinþa, preamãrite Felix. 4 Dar ca sã nu te reþin prea mult, te rog, în bunãtatea ta, sã ne asculþi câteva momente. 5 Ne-am dat seama cã omul acesta este ca o ciumã, cãci stârneºte rãzvrãtiri printre toþi iudeii de pe tot pãmântul, fiind capul ereziei nazarinenilor. 6 A încercat chiar sã profaneze templul, dar noi l-am prins. 7 d. 8 Tu însuþi, interogându-l, vei putea afla toate aceste lucruri de care îl acuzãm noi”. 9 I s-au alãturat ºi iudeii, susþinând cã aºa este. Discursul de apãrare al lui Paul 10 Când

24,4; 26,2

guvernatorul i-a fãcut semn sã vorbeascã, Paul a rãspuns: „Fiindcã ºtiu cã de mulþi ani eºti judecãtorul acestui popor, mã voi apãra cu încredere. 11 Cum ai putut afla, nu sunt mai mult de

a

Unele manuscrise adaugã: de cãtre evrei. b Multe manuscrise adaugã: Fii sãnãtos! c Antipatrida a fost oraºul construit de Irod cel Mare, în cinstea tatãlui sãu, Antipater, pe locul vechii localitãþi Afec. Se afla pe drumul dintre

Ierusalim ºi Cezareea, la 60 km de Ierusalim ºi 40 de Cezareea. d O serie de manuscrise continuã aici astfel: ...ºi voiam sã-l judecãm (var. ucidem) dupã legea noastrã, 7 dar a venit tribunul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu forþa 8 ºi a poruncit acuzatorilor sãi sã vinã la tine.

Fap 24,12

327

douãsprezece zile de când am urcat la Ierusalim sã mã închin. 12 ªi nici în templu, nici în sinagogi, nici într-o cetate nu m-au gãsit certându-mã sau provocând rãscularea mulþimii. 13 De fapt, nici n-ar putea sã-þi dovedeascã lucrurile de care mã acuzã acum. 14 Totuºi îþi mãrturisesc cã îl cinstesc pe Dumnezeul pãrinþilor dupã calea pe care ei o numesc erezie, crezând tot ceea ce este scris în Lege ºi în Profeþi, 15 având aceeaºi speranþã în Dumnezeu, pe care o au ºi ei, cã va fi o învierea a celor drepþi ºi a celor nedrepþi. 16 De aceea, mã strãduiesc sã am întotdeauna o conºtiinþã curatã înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor. 17 Dupã mai mulþi ani, am venit sã aduc ajutoareb neamului meu ºi [sã ofer] sacrificii. 18 În timp ce fãceam aceasta, nu în mijlocul mulþimii ºi nici în zarvã, m-au gãsit purificat în templu 19 câþiva iudei din Asia. Aceºtia ar fi trebuit sã vinã la tine ºi sã mã acuze dacã ar fi avut ceva împotriva mea, 20 sau sã spunã ei înºiºi dacã au gãsitc vreo nelegiuire când am stat în faþa Sinedriului, 21 în afarã de acest singur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stãteam înaintea lor: «Pentru învierea morþilor sunt eu astãzi judecat înaintea voastrã»”.

20,16; 21,23-26

28,23 Rom 3,21 23,6; 26,6-8; 28,20 23,1 2Tim 1,3 11,29; 12,25; 21,23-26 21,23-26 21,27

23,6; 24,15

Paul este întemniþat la Cezareea 22 Felix,

care cunoºtea amãnunþit calea, i-a amânat spunând: „Când va coborî tribunul Lisias, voi lua o hotãrâre în privinþa cazului vostru”. 23 A poruncit centurionului ca [Paul] sã fie þinut sub pazã, dar sã aibã libertate ºi sã nu fie împiedicat nimeni dintre ai lui ca sã-i slujeascã. 24 Dupã câteva zile, a venit Felix cu soþia lui, Drusilad, care era evreicã. L-a chemat pe Paul ºi l-a ascultat vorbind despre credinþa în Isus Cristose. 25 Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare ºi despre judecata viitoare, Felix a fost cuprins de fricã ºi i-a rãspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”. 26 El spera, totodatã, cã va obþine bani de la Paul. De aceea îl chema deseori ca sã stea de vorbã cu el. 27 Dupã ce s-au împlinit doi ani, lui Felix i-a urmat Porcius Festusf. Felix, care voia sã facã pe placul iudeilor, l-a lãsat pe Paul în închisoare.

a Câteva manuscrise introduc aici: a morþilor. b Paul fãcuse colecte în bani în comunitãþile din Grecia ºi Asia pentru comunitatea creºtinã din Ierusalim. c Unele manuscrise adaugã: în mine. d Drusila era a treia soþie a lui Felix, sora mai micã a Berenicei, fiica regelui Agripa I.

e Existã multe variante în manuscrise: Cristos Isus; Isus Cristos; Cristos. f Porcius Festus a fost guvernator roman în Palestina între anii 60-62. Fãcea parte dintr-o familie de patricieni. Activitatea lui în Palestina se remarcã prin efortul de aplanare a conflictului dintre zeloþi ºi romani. Ca funcþionar a fost un om cinstit ºi de încredere.

28,31

Mc 6,17-20 17,32

12,3; 25,9

Fap 25,1

328

Paul cere sã fie judecat de împãratul roman 1 Dupã

ce Festus a luat în stãpânire provincia lui, la trei zile a urcat de la Cezareea la Ierusalim. Arhiereii ºi conducãtorii 25 iudeilor s-au înfãþiºat înaintea lui, acuzându-l pe Paul. ªi îl rugau, 2

25,15 23,30

23,30

24,5-6

6,13 12,3; 24,27

25,7

3

cerându-i un favor pentru ei, ca sã-l trimitã la Ierusalim. De fapt, ei pregãteau o cursã ca sã-l ucidã pe drum. 4 Dar Festus a rãspuns cã Paul rãmãsese în închisoarea din Cezareea ºi cã el avea de gând sã meargã acolo nu peste mult timp. 5 Aºadar, le-a zis: „Aceia dintre voi care au competenþã sã coboare împreunã cu mine ºi sã dea mãrturie împotriva lui, iar dacã este ceva rãu în el, sã-l acuze”. 6 A rãmas la ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi, coborând la Cezareea, a doua zi, s-a aºezat pe tronul de judecatã ºi a poruncit sã fie adus Paul. 7 Când a ajuns Paul, iudeii veniþi din Ierusalim l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însã nu le puteau dovedi. 8 Atunci Paul a început sã se apere: „Nu am pãcãtuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului ºi nici împotriva împãratului”. 9 Festus, voind sã facã plãcere iudeilor, i-a rãspuns lui Paul: „Vrei sã urci la Ierusalim ºi sã fii judecat acolo, în prezenþa mea?” 10 Dar Paul i-a zis: „Eu stau înaintea tribunalului împãratului. În faþa lui trebuie sã fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptãþit cu nimic, aºa cum ºtii tu foarte bine. 11 Dacã totuºi am fãcut vreo nedreptate sau vreo faptã care sã merite moartea, nu mã dau înapoi de la moarte. Dar dacã nimic din cele de care mã acuzã aceºtia nu este adevãrat, nimeni nu mã poate da pe mâna lor. Fac apel la cezar!”a 12 Atunci Festus, dupã ce s-a sfãtuit cu consiliul, a rãspuns: „Ai fãcut apel la cezar, la cezar vei merge!” Paul este prezentat regelui Agripa 13

Dupã ce au trecut câteva zile, regele Agripab ºi Berenicec au coborât la Cezareea ca sã-l salute pe Festus. 14 Întrucât au rãmas

a În dreptul roman este atestat dreptul cetãþeanului la provocatio (verdictul poporului în loc de cel al judecãtorului) sau la apellatio (apelul la un magistrat superior). În perioada imperialã, aceste douã proceduri devin de competenþa împãratului. Apelul la cezar întrerupea procesul în orice fazã ar fi ajuns ºi chiar executarea sentinþei date, inculpatul fiind transferat la Roma. Deoarece acest apel nu putea fi acceptat în orice condiþii, Festus îi consultã mai întâi pe asesori ºi pe consilierii juridici.

b Marcus Iulius Agripa al II-lea a fost fiul lui Irod Agripa I (care l-a ucis pe apostolul Iacob) ºi fratele Drusilei (soþia guvernatorului Felix). Educat la Roma, a primit regatul dupã moartea unchiului sãu, în anul 50. Pânã la izbucnirea rãzboiului cu Roma a încercat sã aplaneze conflictul, dar în timpul rãzboiului a rãmas fidel romanilor. A încercat sã reconstruiascã templul, dar neînþelegerile interne nu i-au permis. A guvernat pânã spre anul 100. c Berenice era sora lui Agripa al II-lea, %

Fap 25,15

329

acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se aflã aici un bãrbat lãsat în închisoare de Felix. 15 Pe când eram la Ierusalim, au venit arhiereii ºi bãtrânii iudeilor cerând condamnarea lui. 16 Acestora le-am rãspuns cã nu este obiceiul la romani sã predeaa un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faþã în faþã cu acuzatorii sãi ºi înainte de a i se fi dat posibilitatea sã se apere de învinuire. 17 Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fãrã întârziere, m-am aºezat la judecatã ºi am poruncit sã fie adus omul. 18 Acuzatorii care erau de faþã nu au adus împotriva lui nici o învinuire de vreunul dintre relele pe care le bãnuiam eu. 19 Aveau cu el niºte neînþelegeri cu privire la religia lor ºi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea cã acesta este viu. 20 Neºtiind eu cum sã apreciez acestea, am spus dacã nu ar vrea sã meargã la Ierusalim ºi sã fie judecat acolo despre acestea. 21 Dar, pentru cã Paul a fãcut apel, [voind] sã rãmânã în închisoare pânã la decizia maiestãþii sale, am poruncit ca el sã fie pãzit pânã când îl voi trimite la cezar”. 22 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aº vrea ºi eu sã-l ascult pe omul acesta”. El i-a zis: „Mâine îl vei auzi”. 23 Aºadar, în ziua urmãtoare, Agripa ºi Berenice au venit cu mare alai ºi au intrat în sala de audienþe, împreunã cu tribunul ºi cu oamenii cei mai de vazã ai cetãþii. Festus a poruncit sã fie adus Paul. 24 Apoi Festus a zis: „Rege Agripa ºi voi toþi care sunteþi aici împreunã cu noi, priviþi-l pe acesta pentru care toatã mulþimea iudeilor, atât la Ierusalim, cât ºi aici, m-a asaltat strigând cã el nu mai trebuie sã trãiascã. 25 Dar eu am constatat cã el nu a fãcut nimic ce sã merite moartea, însã, pentru cã el a fãcut apel la maiestatea sa, am hotãrât sã-l trimit. 26 Nu am nimic sigur de scris stãpânului despre el. De aceea l-am adus înaintea ta, rege Agripa, pentru ca, dupã acest interogatoriu, sã am ce scrie, 27 cãci mi se pare absurd sã trimit un deþinut fãrã a arãta care sunt învinuirile ce i se aduc”.

24,27 25,2.24

18,15; 23,29 17,18; 20,10 Lc 24,5.23 2Cor 13,4 25,9 25,11-12

Lc 23,8

Lc 21,12 Mt 10,18 Mc 13,9

25,2.7.15.17 22,22 23,9; 26,31; 28,18

Discursul lui Paul înaintea lui Agripa 1

Agripa i-a zis lui Paul: „Îþi este permis sã te aperi”. Atunci întinzându-ºi mâna, ºi-a început apãrarea: 26„MãPaul, consider fericit, o, rege Agripa, cã astãzi, înaintea ta, mã pot 2

apãra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii, 3 mai ales cã tu eºti

cãsãtoritã cu unchiul ei, Irod, care va muri în anul 48. Rãmasã vãduvã, a stat la curtea regalã. A devenit renumitã prin legãturile ei cu Titus Flavius

(cuceritorul Ierusalimului). A murit în anul 79. a Unele manuscrise târzii adaugã: la moarte.

13,16; 21,40

Fap 26,4

23,6; 24,21

24,15 Rom 4,17 Evr 11,19 =9,1-18 =22,5-16 Mt 2,22+ 2,22

9,2

Lc 2,9

9,15; 22,15; 26,20

20,32 Col 1,12 9,27-29 Rom 15,19

330

un bun cunoscãtor al tuturor tradiþiilor ºi neînþelegerilor iudeilor. De aceea, te rog sã mã asculþi cu rãbdare. 4 Aºadar, toþi iudeii cunosc viaþa mea încã din tinereþe, cãci de la început am trãit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalim. 5 Ei mã cunosc de mult timp ºi, dacã vor, pot sã dea mãrturie cã am trãit ca fariseu în tagma cea mai strictã a religiei noastre. 6 ªi acum sunt judecat aici pentru speranþa în promisiunea fãcutã de Dumnezeu pãrinþilor noºtri, 7 la care cele douãsprezece triburi ale noastre sperã sã ajungã, aducând cu stãruinþã culta [lui Dumnezeu], noaptea ºi ziua. Pentru aceastã speranþã sunt eu acuzat de iudei, o, rege. 8 De ce este pentru voi de necrezut cã Dumnezeu învie morþii? 9 Chiar ºi eu credeam cã trebuie sã fac multe împotriva numelui lui Isus Nazarineanul, 10 ceea ce am ºi fãcut în Ierusalim: am târât pe mulþi dintre sfinþi în închisori, primind împuternicire de la arhierei, iar când erau uciºi, îmi dãdeam încuviinþareab împotriva lor. 11 Prin toate sinagogile mã strãduiam sã-i fac sã aducã blasfemii ºi, cuprins de furie, îi persecutam pânã ºi prin cetãþile din afarã. 12 În acest scop mã duceam la Damasc cu împuternicirea ºi permisiunea arhiereilor. 13 Pe la amiazã, am vãzut pe drum, o, rege, o luminã din cer, mai strãlucitoare decât soarele, care m-a învãluit pe mine ºi pe cei care mã însoþeau. 14 Noi toþi am cãzut la pãmânt, iar eu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraicã: «Saul, Saul, de ce mã persecuþi? Greu este pentru tine sã dai cu cãlcâiul în þepuºã»c. 15 Iar eu am zis: «Cine eºti tu, Doamne?» Domnul mi-a rãspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuþi. 16 Dar ridicã-te ºi stai pe picioarele tale. Pentru aceasta m-am arãtat þie ca sã te pun deoparte ca slujitor ºi martord al celor pe care le-ai vãzut ºi al celor pe care le vei vedea. 17 Eu te voi salva de acest popor ºi de pãgânii la care te trimit 18 ca sã le deschizi ochii, sã-i întorci de la întuneric la luminã ºi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca sã primeascã iertarea pãcatelor ºi moºtenirea împreunã cu cei sfinþiþi prin credinþa în mine». 19 De atunci, o, rege Agripa, nu am fost neascultãtor faþã de viziunea cereascã 20 ci, mai întâi celor din Damasc ºi din Ierusalim, apoi

a Termenul grec latreuo indicã toate formele de cinstire a divinitãþii. Aici, poate fi o referire la rugãciunea zilnicã a evreilor, numitã berakôt (cele 18 binecuvântãri), în care invocaþia a doua îl preamãreºte pe Dumnezeu „care trezeºte morþii”. b Termenul grec psephos indica pietricica folositã pentru votarea sentinþei

(de culoare neagrã pentru condamnare ºi de culoare albã pentru achitare). c În Orientul antic, animalele de povarã nu erau mânate cu biciul, ci înþepate cu o þepuºã ascuþitã. Aici, sensul este teologic: Paul se aflã cu totul în puterea lui Cristos. d Câteva manuscrise importante prezintã o formã diferitã: martor cã m-ai vãzut ºi al celor pe care le vei vedea.

Fap 26,21

331

în tot þinutul Iudeii ºi pãgânilor, le-am vestit convertirea ºi întoarcerea la Dumnezeu, [cerându-le] sã facã fapte vrednice de aceastã convertire. 21 Din aceastã cauzã, iudeii au pus mâna pe mine când eram în templu ºi au încercat sã mã omoare. 22 Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, pânã în ziua de astãzi stau ca martor înaintea celor mici ºi a celor mari fãrã sã spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeþii ºi Moise cã se vor împlini, 23 ºi anume: Cristos va suferi ºi, înviind primul din morþi, va vesti poporului ºi pãgânilor lumina”.

24,19 21,30-31 24,14 17,2-3 Lc 24,46 13,47 Lc 2,9

Paul îl cheamã pe Agripa la credinþã 24

Pe când se apãra el astfel, Festus a zis cu glas puternic: „Ai înnebunit, Paul. De prea multã învãþãturã þi-ai pierdut minþile”. 25 Dar Paul i-a rãspuns: „N-am înnebunit, preaputernice Festus, ci vorbesc cuvinte de adevãr ºi înþelepciune. 26 Regele ºtie aceste lucruri ºi de aceea îi vorbesc cu îndrãznealã, cãci sunt convins cã nu-i scapã nimic pentru cã lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher. 27 Crezi în profeþi, rege Agripa? ªtiu cã tu crezi”. 28 Dar Agripa i-a zis lui Paul: „Încã puþin ºi mã convingeai sã mã faca creºtin”. 29 Atunci Paul [i-a rãspuns]: „De-ar da Domnul ca, mai degrabã sau mai târziu, nu numai tu, ci ºi toþi aceºtia care mã ascultã astãzi sã devinã aºa cum sunt eu, în afarã de lanþurile acestea”. 30 Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Berenice ºi cei care stãteau cu ei. 31 ªi plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a fãcut nimic vrednic de moarte sau de lanþuri”. 32 Iar Agripa i-a spus lui Festus: „Acest om ar fi putut fi eliberat, dacã n-ar fi fãcut apel la cezar”.

23,29

X. CÃLÃTORIA LUI PAUL SPRE ROMA Plecarea spre Italia 1

Când s-a hotãrât sã plecãm cu corabia spre Italia, l-au încredinþat pe Paul ºi pe alþi câþiva deþinuþi centurionului 27 cohortei Augusta, numit Iulius. Ne-am urcat într-o corabie, care 2

era din Adramitiumb ºi avea sã navigheze spre coastele Asiei, ºi am plecat. Era cu noi ºi Aristarh, un macedonean din Tesalonic. 3 În ziua urmãtoare ne-am oprit la Sidon. Iulius, care era binevoitor faþã de Paul, i-a permis sã meargã la prieteni ºi sã primeascã îngrijiri.

a Apare o altã variantã în unele manuscrise: sã devin.

b Adramitium era un port pe coasta nord-vesticã a Asiei Mici, la sud de Troas. Astãzi se numeºte Edremit.

19,29; 20,4 Flm 24

24,23; 28,16.23.30

Fap 27,4

332

4 Îmbarcându-ne,

am navigat de acolo pe lângã Cipru, pentru cã vânturile erau împotrivã. 5 Strãbãtând apoi marea Ciliciei ºi a Pamfiliei, am ajuns la Miraa în Liciab. 6 Centurionul a gãsit acolo o corabie alexandrinã care naviga spre Italia ºi ne-a îmbarcat în ea. Furtuna ºi naufragiul 7

2Cor 11,25

Timp de mai multe zile, am navigat foarte încet ºi am ajuns cu greu la Cnidosc. Deoarece vântul nu ne-a permis sã acostãm, am navigat de-a lungul Cretei spre Salmonad. 8 Cu greu am înconjurat-o ºi am ajuns la un loc numit „Porturi Bune”, de care este aproape cetatea Laseae. 9 Trecuse mult timp ºi cãlãtoria pe mare devenise periculoasã întrucât trecuse ºi postulf. Paul i-a avertizat: 10 „Bãrbaþi, vãd cã aceastã cãlãtorie pe mare nu va fi fãrã pericol ºi multã pagubã nu numai pentru încãrcãturã ºi corabie, ci ºi pentru vieþile noastre”. 11 Centurionul avea mai multã încredere în timonier ºi cãpitan, decât în cuvintele lui Paul. 12 Deoarece portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulþi au fost de pãrere sã plece de acolo ºi, dacã ar fi posibil, sã ajungã la Fenixg, un port din Creta, orientat spre vântul de sud-vest ºi cel de nord-vest. Acolo aveau de gând sã ierneze. 13 Când a început sã sufle vântul din sud, ei au crezut cã îºi pot realiza planul; au ridicat ancora ºi au început sã navigheze pe lângã Creta. 14 Dar, nu dupã mult timp, dinspre insulã, s-a dezlãnþuit un

a Myra era un important port pe coasta de sud a Asiei Mici, punct intermediar pentru navele care transportau cereale de la Alexandria la Roma. Cetatea se afla la 3 km de mare. Ruinele sale se aflã azi lângã satul turcesc Dembre. b Lycia era regiune ºi provincie romanã (cu capitala la Mira), pe coasta sudicã a Asiei Mici. Nu a fost câmp de evanghelizare pentru Paul. c Cnidos era o cetate pe coasta sud-vesticã a Asiei Mici, pe partea opusã insulei Cos. Era renumitã prin ºcoala de medicinã ºi o statuie a Afroditei. d Salmona este un promontoriu pe coasta nord-orientalã a insulei Creta (azi capul Sideros). e Localitatea Lasea nu poate fi identificatã, de altfel nici numele nu este

sigur (Lasaia, Lasia, Lisia etc.). La est de capul Matala (Lithinon) existã un golf ce ar putea corespunde descrierii din Faptele Apostolilor. f Este vorba de postul din ziua Kippur (a Ispãºirii), cu 5 zile înainte de sãrbãtoarea Corturilor, care cade la începutul lui octombrie. În epoca romanã, dupã 15 septembrie, navigaþia pe mare era permisã numai pentru motive foarte grave, iar între 1 noiembrie ºi 10 martie era complet suspendatã (mare clausum). g Fenix era un port pe coasta meridionalã a Cretei, la 80 km de Lasea. Astãzi nu mai poate fi utilizat ca port, terenul fiind ridicat cu 5 m faþã de nivelul din perioada romanã.

333

Fap 27,15

uragan numit Euraquilona. 15 Corabia a fost smulsã ºi nu s-a putut opune vântului. Atunci noi ne-am lãsat în voia valurilor. 16 Trecând pe lângã o insulã numitã Caudab, cu greu am reuºit sã stãpânim barcac. 17 Dupã ce au ridicat-o, folosindu-se de frânghii, au înfãºurat corabia ºi, temându-se sã nu nimereascã în Sirted, au lãsat în apã ancora plutitoare. Astfel, erau purtaþi de valuri. 18 În ziua urmãtoare, fiind puternic izbiþi de vânt, au aruncat încãrcãtura, 19 iar a treia zi, cu mâinile lor au aruncat uneltele corabiei. 20 Nici soarele, nici stelele nu mai strãluciserã de multe zile, iar vântul nu slãbea deloc, astfel încât de-acum se spulberase toatã speranþa cã ne vom salva. 21 De mai mult timp nu mai mâncaserãe. Atunci Paul, stând în mijlocul lor, le-a zis: „Bãrbaþi, trebuia sã mã fi ascultat ºi sã nu fi plecat din Creta; am fi fost cruþaþi de acest pericol ºi de aceastã pagubã. 22 Acum vã îndemn sã aveþi curaj, cãci nici unul dintre voi nu-ºi va pierde viaþa, doar corabia [va fi distrusã]. 23 Cãci, în noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului cãruia îi aparþin ºi pe care îl slujesc mi-a apãrut 24 ºi mi-a zis «Nu te teme, Paul! Tu trebuie sã apari în faþa cezarului. ªi iatã cã Dumnezeu þi i-a dãruit pe toþi cei care cãlãtoresc cu tine». 25 De aceea, bãrbaþi, sã aveþi curaj, cãci eu cred în Dumnezeu cã va fi aºa cum mi s-a spus de mai înainte. 26 Dar trebuie sã eºuãm pe o insulã”. 27 Era a paisprezecea noapte, iar noi eram purtaþi încoace ºi-ncolo pe Adriaticaf. Spre miezul nopþii, marinarii ºi-au dat seama cã ne apropiem de uscat. 28 Mãsurând adâncimeag, au gãsit douãzeci de stânjenih, apoi, îndepãrtându-se puþin, au mãsurat din nou adâncimea ºi au gãsit cincisprezece stânjeni. 29 Temându-se sã nu

a Euraquilon este un termen compus din: Aquilo (vântul de nord-est care suflã în timpul iernii) ºi Euros (vânt puternic dinspre est-sud-est). b Cauda se afla la 40 km sud de Fenix. Astãzi, insula se cheamã Gavdos. În unele manuscrise apare Clauda. c În antichitate, barca de salvare era þinutã alãturi de corabie. În timpul furtunii trebuia trasã la bord deoarece era în pericol de a se sfãrâma din cauza valurilor ºi a lovirii de corabie. d Sirte – cunoscute ºi cu numele de „marea Sirte”, bancurile de nisip de pe fundul mãrii, la micã adâncime,

prezentau un real pericol pentru ambarcaþii. e Genitivul absolut din textul grec are aici sensul de „lipsã totalã de poftã de mâncare”, adicã: „rãu de mare”. f În antichitate, toatã întinderea de ape dintre Sicilia, Grecia ºi Africa era numitã Adriatica. g Lit.: aruncând plumbul. Mãsurarea adâncimii se fãcea cu un fir cu plumb. h Lit.: douãzeci de braþe; „braþul” era o unitate de mãsurã pentru adâncimea apei, echivalând cu un stânjen marin (1,85 m).

Iona 1,5

23,6 9,15; 18,9 Mt 10,18

Fap 27,30

Mt 10,30

12,19; 16,27

334

dea peste stânci, au aruncat patru ancore de la partea din urmã a corabiei ºi se rugau sã se facã zi. 30 Deoarece marinarii cãutau sã fugã din corabie ºi sã lase barca în mare, sub pretextul cã vor sã arunce ancora în partea din faþã a corabiei, 31 Paul le-a zis centurionului ºi soldaþilor: „Dacã aceºtia nu rãmân în corabie, nu puteþi sã vã salvaþi”. 32 Atunci soldaþii au tãiat frânghiile bãrcii ºi au lãsat-o sã cadã. 33 Înainte de a se fi fãcut ziuã, Paul i-a rugat pe toþi sã mãnânce: „Astãzi sunt paisprezece zile de când trãiþi în aºteptare fãrã sã puteþi mânca. 34 De aceea vã îndemn sã mâncaþi ceva, cãci aceasta este spre salvarea voastrã. Nici unul dintre voi nu va pierde nici un fir de pãr de pe cap”. 35 Dupã ce a spus acestea, a luat pâinea, i-a mulþumit lui Dumnezeu înaintea tuturor ºi, frângând-o, a început sã mãnânce. 36 Atunci toþi au prins curaj ºi au mâncat ºi ei. 37 Eram de toþi în corabie douã sute ºaptezeci ºi ºase de suflete. 38 Dupã ce s-au sãturat, au uºurat corabia, aruncând grâul în mare. 39 Când s-a fãcut ziuã, n-au recunoscut uscatul; au zãrit doar un golf care avea þãrmul nisipos ºi au voit sã ducã acolo corabia, dacã va fi fost posibil. 40 Dezlegând ancorele, le-au lãsat în mare. În acelaºi timp, au slãbit funiile cârmelor, au ridicat pânza din faþã ºi, ajutaþi de vânt, s-au îndreptat spre uscat. 41 Dând peste un banc de nisipa, au împotmolit corabiab. Partea din faþã a corabiei s-a înfipt ºi a rãmas înþepenitã, iar partea din spate a fost ruptã de violenþa valurilorc. 42 Soldaþii au hotãrât sã-i ucidã pe deþinuþi ca nu cumva sã scape vreunul înotând. 43 Însã comandantul, care voia sã-l salveze pe Paul, le-a împiedicat planul ºi a poruncit ca cei care pot sã înoate sã sarã primii ºi sã se îndrepte spre uscat, 44 iar ceilalþi sã ajungã care pe scânduri, care pe ceva din corabie. Astfel au reuºit toþi sã se salveze pe uscat.

a Aºa-numitul „Banc de nisip al sfântului Paul” se aflã între mica insulã Salmonetta ºi Malta, la o adâncime de 6 m (în timpul sfântului Paul era la 4 m). b Lit.: nava. În relatarea din Fapte, cei doi termeni, „navã” ºi „corabie”,

sunt folosiþi fãrã a se distinge între sensuri: în greacã, naus înseamnã „navã de rãzboi”, iar ploion înseamnã „navã comercialã”. c Unele manuscrise omit: valurilor, subînþelegând violenþa izbiturii, altele au numai: valuri.

Fap 28,1

335 Paul pe insula Malta 1

Dupã ce ne-am salvat, am aflat cã insula se numea Maltaa. ne-au arãtat o bunãvoinþã neobiºnuitã: au aprins un foc ºi ne-au primit pe toþi alãturi, cãci începuse sã plouã ºi era frig. 3 Paul adunase un braþ de vreascuri ºi le-a pus pe foc. Din cauza cãldurii, o viperã a ieºit ºi s-a prins de mâna lui. 4 Când au vãzut localnicii ºarpele prins de mâna lui, au început sã spunã între ei: „Cu siguranþã omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare ºi pedeapsac [divinã] nu-l lasã sã trãiascã”. 5 Dar el, scuturând ºarpele în foc, nu a pãþit nimic. 6 Ei se aºteptau ca el sã se umfle sau sã cadã dintr-o datã mort. Dupã ce au aºteptat mult timp ºi au vãzut cã nu i s-a întâmplat nimic, ºi-au schimbat pãrerea, spunând cã el este un zeu. 7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducãtorului insulei, numit Publius. Acesta ne-a primit ºi ne-a gãzduit cu amabilitate timp de trei zile. 8 ªi s-a întâmplat cã tatãl lui Publius zãcea la pat cuprins de friguri ºi de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, ºi-a pus mâinile asupra lui ºi l-a vindecat. 9 În urma acestui fapt, au venit ºi ceilalþi bolnavi din insulã ºi au fost vindecaþi. 10 Ei ne-au copleºit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziþie tot ce aveam nevoie.

28

2 Localniciib

2Cor 11,26 27,26

2Cor 11,27

Lc 10,19 Mc 16,18 12,22; 14,11

10,48; 16,15; 28,14 6,6 Lc 4,40 Mc 9,29 Iac 5,14 5,15-16; 8,7 20,34

Continuarea cãlãtoriei pânã la Roma 11

Dupã trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrinã, care iernase pe insulã ºi care purta emblema Dioscurilord. 12 Am acostat la Siracusae ºi am rãmas trei zile. 13 De acolo, continuându-ne cãlãtoria pe lângã coastã, am ajuns la Reggiof. În ziua urmãtoare, suflând vântul de la miazãzi, am ajuns la Pozzuolig în douã zile.

a Datoritã menþionãrii Adriaticii în Fap 27,27, unii localizeazã insula pe care a eºuat corabia sfântului Paul cu insula Milet din Marea Adriaticã, în dreptul localitãþii Dubrovnik. Dar textul originar se referã clar la insula Malta, aflatã între Italia ºi Africa (93 km sud de Sicilia ºi 240 km nord de Africa). Insula fusese cuceritã de romani din 218 î.C. Având mai multe porturi, cunoaºte o deosebitã dezvoltare economicã datoritã poziþiei sale. b Lit.: barbarii. Termenul nu este depreciativ, ci indicã pe cei care nu vorbesc greaca. Limba maltezilor era de origine punicã.

c Lit.: Dike. În concepþia greacã este personificarea dreptãþii rãzbunãtoare a divinitãþii. d Dioscurii erau cei doi gemeni Castor ºi Polux, fiii lui Zeus ºi Leda, trecuþi din mitologia greacã în cea romanã. Dioscurii erau consideraþi protectorii marinarilor. e Siracusa era port pe coasta esticã a Siciliei, la aproximativ 130 km de Malta, fiind ºi capitala insulei. f Astãzi Reggio Calabria este un oraº la extremitatea sudicã a peninsulei italiene. g Pozzuoli era cel mai însemnat port pentru traficul mediteranean, depãºit %

Fap 28,14 20,6; 21,4

24,23; 28,30

336

14 Aici

am întâlnit niºte fraþi care ne-au rugat sã rãmânem ºapte zile. ªi astfel am ajuns la Roma. 15 Fraþii de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastrã pânã la Forul lui Appiusa ºi Trei Taverneb. Când i-a vãzut, Paul i-a mulþumit lui Dumnezeu ºi a prins curaj. 16 Când am intrat în Romac, i s-a permis lui Paul sã locuiascã singur, cu un soldat care-l pãzea. XI. MÃRTURIA LUI PAUL LA ROMA Paul se întâlneºte cu iudeii din Roma 17 Dupã

25,8 21,33; 22,24; 23,27 24,26; 25,12; 26,32 25,11.21.25; 26,32

9,2; 22,5

20,25; 28,31

17,2.11 Lc 18,31; 24,27.44 23,7

trei zile, [Paul] i-a chemat pe conducãtorii iudeilord. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraþilor, deºi nu am fãcut nimic împotriva poporului sau împotriva tradiþiilor pãrinþilor, la Ierusalim am fost predat în lanþuri romanilor. 18 Interogându-mã, aceºtia voiau sã mã elibereze pentru cã nu aveam nici o vinã care sã merite moartea. 19 Dar pentru cã iudeii se împotriveau, am fost nevoit sã fac apel la cezar, dar nu pentru a-mi acuza poporul de ceva. 20 Aºadar, pentru aceastã cauzã v-am chemat ca sã vã vãd ºi sã vorbesc cu voi, cãci din cauza speranþei lui Israel port eu aceste lanþuri”. 21 Ei i-au rãspuns: „Noi nu am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine ºi n-a venit nici unul dintre fraþi care sã ne povesteascã sau sã ne spunã ceva rãu despre tine. 22 Dar credem cã ar fi bine sã auzim ce gândeºti tu. Cât priveºte însã erezia aceea, ne este cunoscut cã pretutindeni stârneºte împotrivire”. 23 I-au fixat o zi ºi au venit mai mulþi la locuinþa lui. De dimineaþã pânã seara, în expunerea sa, el le-a dat mãrturie despre împãrãþia lui Dumnezeu, cãutând sã-i convingã despre Isus din Legea lui Moise ºi din Profeþi. 24 Unii au fost convinºi de cele spuse de el, alþii nu au crezut. 25 Au plecat fãrã sã fi ajuns la vreo înþelegere între ei,

mai târziu de Ostia. Se aflã în partea nordicã a golfului Napoli. Distanþa dintre Reggio Calabria ºi Pozzuoli este de 350 km, iar de aici la Roma aproximativ 200 km. a Forul lui Appius era o localitate la 65 km de Roma. Pânã aici ajungea canalul pe care erau transportate mãrfurile. b Trei Taverne era o staþie de poºtã la 40 km de Roma.

c Câteva manuscrise adaugã: Centurionul i-a predat pe deþinuþi comandantului cazãrmii, iar lui Paul i s-a permis... Paul nu este închis în barãcile de la Porta Viminalis, lângã cazarma gãrzilor pretoriene, ci poate locui pe cont propriu (custodia libera). d În acel timp, la Roma erau mai multe sinagogi ale evreilor, ei fiind în numãr de aproximativ 40.000 (la o populaþie totalã a Romei de 1.500.000).

337

Fap 28,26

dupã ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt pãrinþilor voºtri prin profetul Isaia 26 când a zis: Du-te la poporul acesta ºi spune-i: De auzit veþi auzi, dar nu veþi înþelege. De privit veþi privi, dar nu veþi vedea. 27 Cãci inima acestui popor a devenit insensibilã, urechile lor cu greu aud, iar ochii ºi i-au închis ca nu cumva sã vadã cu ochii ºi sã audã cu urechile, sã înþeleagã cu inima ºi sã se întoarcã, iar eu sã-i vindec. 28 Aºadar, sã vã fie cunoscut cã mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor ºi ei vor asculta”. 29 a. 30 El a rãmas doi ani întregi în aceeaºi locuinþã închiriatã ºi îi primea pe toþi cei care veneau la el. 31 El predica împãrãþia lui Dumnezeu ºi învãþa despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul ºi nestingherit.

a Unele manuscrise mai târzii introduc aici v. 29: Dupã ce a spus el acestea,

iudeii au plecat ºi au continuat sã discute îndelung între ei.

Is 6,9-10 Lc 8,10

13,46; 18,6

28,16.23 1,3; 19,8; 20,25; 28,23 4,13

SCRISORILE SFÂNTULUI PAUL

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE ROMANI INTRODUCERE Autorul. Sfântul Paul este un rabin evreu de cetãþenie romanã ºi de limbã greacã, nãscut la Tars, în Cilicia. Încercãrile de a pune la îndoialã autenticitatea scrisorii au fost puþine ºi fãrã fond. Limba. Este greaca specificã lui Paul, în care stilul este caracterizat de expresii concise. Pe lângã genul epistolar, apare o mare varietate de forme literare, printre care raþionamentul abstract, expunerea de tip rabinic ºi interpretarea midraºicã a Vechiului Testament, îndemnul înflãcãrat, imnul ºi poezia. Destinatarii. Comunitatea din Roma îi era cunoscutã sfântului Paul numai din auzite în momentul în care se adreseazã creºtinilor romani de provenienþã iudaicã (exista o mare comunitate de evrei cu 13 sinagogi; împãratul Claudiu a expulzat, în anul 49 d.C., cam 50.000 dintre ei), dar ºi pãgânã. Apostolul se prezintã comunitãþii pe care vrea s-o viziteze în cãlãtoria pe care o are în proiect spre Spania. Structura. În partea dogmaticã în care face o autoprezentare (1,1-15), sfântul Paul intrã în problema de fond: toþi oamenii sunt marcaþi de pãcat (1,16–4,25). De la moartea pãcatului la viaþa harului, se trece prin credinþa în Isus Cristos (5,1–6,23). Acest fapt înseamnã o trecere de la sclavia Legii iudaice la viaþa Duhului (7,1–8,33). Rãmâne o tainã planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului (9,1–11,26). În „partea moralã” a scrisorii, Apostolul insistã asupra folosirii corecte a carismelor ºi a trãirii dupã exemplul lui Cristos (12,1–15,13). În încheiere, sfântul Paul îºi prezintã misiunea lui de apostol ºi dorinþa de a-i întâlni pe credincioºii din Roma (15,14–16,27). Locul. Sfântul Paul se afla la Corint, spre sfârºitul celei de-a treia cãlãtorii misionare ºi înainte de a se întoarce la Ierusalim pentru a duce colecta strânsã în Bisericile din Grecia pentru Biserica din Ierusalim. Data. Nu existã o certitudine cu privire la data redactãrii scrisorii. A fost scrisã cu siguranþã dupã anul 54, începutul cãlãtoriei a treia, ºi înainte de anul 59, când a sosit Porcius Festus la Cezareea ca guvernator. Probabilitatea cea mai mare este pentru iarna anilor 57-58, mai precis în luna martie 58.

342 Teologia. Pornind de la experienþa proprie iudaicã ºi creºtinã, sfântul Paul abordeazã ºi aprofundeazã o tematicã teologicã fundamentalã: evanghelia. Evanghelia este vestirea lui Cristos mort ºi înviat, care se întâlneºte cu fiecare om, interpelându-l personal ºi punându-l în faþa unei decizii: dacã omul se deschide necondiþionat evangheliei ºi o acceptã prin credinþã, gãseºte calea mântuirii, dar dacã i se închide ºi o respinge, se aflã pe calea pierzãrii. Sfântul Paul are încredere în om ºi subliniazã capacitatea lui naturalã de a ajunge la cunoaºterea lui Dumnezeu din creaþie. Totuºi, omul este înclinat spre pãcat. Dacã pentru pãgân nu existã nici o posibilitate de a ieºi din pãcat, evreul se considerã mântuit prin Lege. Totuºi, chiar ºi evreul constatã cã nu poate respecta în totalitate prescrierile Legii. Deci toþi oamenii, descendenþii lui Adam, sunt sub pãcat. Singura posibilitate de mântuire este ataºarea de cuvântul ºi persoana lui Cristos prin credinþã. Odatã eliberat de starea de pãcat prin botez, creºtinul devine fiu al lui Dumnezeu ºi este condus de Duhul Sfânt, trebuind sã trãiascã în conformitate cu noua lui condiþie de îndreptãþit. O problemã care îl doare pe Apostol este refuzul evreilor de a primi evanghelia ºi de a asculta de Cristos. Care va fi, deci, soarta lor? Pentru sfântul Paul este clar cã evreii sunt aleºi de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se poate dezice. Evreii se vor putea mântui numai prin acceptarea lui Cristos. Totuºi, împietrirea lor face posibilã constituirea unui popor nou, format din pãgâni ºi evrei convertiþi. Aceºtia trebuie sã rãmânã recunoscãtori cã au fost altoiþi pe trunchiul poporului ales. Toþi cei care acceptã evanghelia sunt datori sã trãiascã o viaþã nouã, oferindu-se ca o jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu. Ei trebuie sã se deschidã cãtre fraþi conform carismelor primite de la Duhul Sfânt. De asemenea, trebuie sã se preocupe de menþinerea comuniunii în Bisericã ºi a solidaritãþii în societatea civilã. Sfântul Paul le recomandã creºtinilor sã urmeze exemplul lui Cristos în susþinerea celor mai slabi în credinþã, dupã principiul: „celãlalt este mai important decât mine”. Toate aceste teme ni-l prezintã pe sfântul Paul ca pe un apostol conºtient de misiunea sa, preocupat chiar ºi pentru comunitãþile pe care nu le-a fondat, decis ºi exigent, dar plin de gingãºie ºi de înþelegere pentru toþi.

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE ROMANI I. PROLOG Destinatarii 1 Paul,

slujitor al lui Cristos Isus, chemat sã fie apostol, ales ca sã vesteascã evanghelia lui Dumnezeu, pe care o promisese de mai 1 înainte prin profeþii sãi în Sfintele Scripturi, despre Fiul sãu nãscut 2

3

4 rânduit

dupã trup din descendenþa lui David, Fiu al lui Dumnezeua b cu putere, dupã Duhul sfinþeniei prin învierea din morþi, Isus Cristos Domnul nostru, 5 prin care am primit har ºi misiunea apostolicã de a duce la ascultarea credinþei, pentru numele sãu, toate naþiunile, 6 între care sunteþi ºi voi, chemaþi ai lui Isus Cristos: 7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiþi de Dumnezeu, numiþi sfinþic, har vouã ºi paced de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos.

Fil 1,1 Gal 1,10; 1,15 Fap 26,16-18 2Sam 7,1 Mt 9,27 2Tim 2,8 Ap 22,16 Rom 9,5 Fap 9,15

Fap 9,13 1Cor 8,6

Rugãciunea de mulþumire 8 Înainte

de toate, mulþumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toþi, întrucât credinþa voastrã este vestitã în toatã lumea. 9 Martor îmi este Dumnezeu, cãruia îi slujesc în duhul meu prin a Afirmaþia sfântului Paul nu înseamnã cã Isus Cristos nu ar fi fost totdeauna Fiul lui Dumnezeu, ci cã, prin întrupare („dupã trup”), a intrat în istoria omenirii, dar nu a jucat rolul care ar fi convenit demnitãþii sale. Abia dupã înviere, trupul sãu glorificat a devenit „cu toatã puterea” instrument care îi mântuieºte ºi îi sfinþeºte pe oameni ºi i se poate atribui titlul de Kyrios (Domn). b Expresia greacã traduce o formã de genitiv ebraic ce ar putea fi echivalent ºi cu „Duhul sfinþitor”. c În NT, ca ºi în VT, sfinþenia este, în primul rând, atribut al lui Dumnezeu. Prin extensiune, este sfânt tot ceea ce este în contact intim cu Dumnezeu. Predica apostolicã insistã asupra sfinþeniei

lui Cristos, a creºtinilor care participã la sfinþenia lui Cristos ºi a Duhului Sfânt prin care aceastã sfinþenie le este comunicatã. Expresia „sfinþii” le este atribuitã în NT ºi creºtinilor (Rom 1,7; 12,13; 15,25.26.31; 1Cor 1,2; 6,1; 16,15-16; Ef 3,8; 4,12; Col 1,2; 1Tim 5,10; Flm 7; Fap 9,13.32.44; 26,10; Ap 8,3; 16,6; 17,6). d Sintetizând urarea de bucurie (chaire = ave) din lumea greco-romanã ºi urarea de pace (shalôm) din lumea ebraicã, sfântul Paul obþine o formã de salut care va predomina în creºtinism. Harul ºi pacea sunt prin excelenþã darurile pe care Dumnezeu ºi Cristos le fac celor credincioºi.

16,19 1Tes 1,8 2Cor 1,23 Fil 1,8 1Tes 2,5.10 15,16

Rom 1,10

15,23 Fap 19,21

344

predicarea evangheliei Fiului sãu, cã îmi aduc aminte fãrã încetare de voi 10 oriunde în rugãciunile mele ca, prin voinþa lui Dumnezeu, sã am vreodatã ocazia potrivitã de a veni la voi, 11 cãci doresc mult sã vã vãd pentru a vã împãrtãºi vreun dar spiritual ca sã fiþi întãriþi, 12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alãturi de voi prin credinþa comunã: a voastrã ºi a mea. 13 Fraþilor, nu vreau sã vã fie necunoscut cã de multe ori am dorit sã vin la voi, ca sã culeg ºi printre voi vreun rod ca ºi la celelalte naþiuni, dar am fost împiedicat pânã astãzi. 14 Le sunt dator ºi grecilor ºi barbarilor, ºi celor înþelepþi ºi celor neºtiutori, 15 astfel încât, în ceea ce mã priveºte, sunt dornic de a vã vesti evanghelia ºi vouã, celor din Roma. II. PARTEA DOGMATICà Tema principalã a epistolei: evanghelia mântuirii

1Cor 1,18-25; 2,1-5 2Cor 12,9 ºu 1Tes 2,13 1,16 Hab 2,4 Gal 3,11; Evr 10,38

16 De

fapt, eu nu mã ruºinez de evanghelie, cãci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricãrui [om] care crede, mai întâi a iudeului ºi apoi a grecului. 17 Cãci dreptatea lui Dumnezeu este revelatã în ea din credinþã spre credinþã, dupã cum este scris: Cel drept va trãi din credinþã. DE LA PÃCAT LA MÂNTUIRE PRIN CREDINÞÃ Toþi oamenii sunt pãcãtoºi

Mih 7,9 Sof 1,15 Ps 85,4-6; 69,25

Înþ 13,1-9 Sir 17,8 Fap 17,24-29 1Cor 1,21 Is 40,26-28 Ef 4,17-18 1Cor 1,19-20 Ier 2,5.11 Gen 1,26-27 Ps 106,20 Ex 32 Dt 4,16-18 Înþ 11,15; 12,24; 13,10 ºu Ef 4,19 16,27

18 Într-adevãr,

mânia lui Dumnezeu se face cunoscutã din cer asupra oricãrei nelegiuiri ºi nedreptãþi a oamenilor care înãbuºã adevãrul prin nelegiuire; 19 pentru cã ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vãdit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. 20 De fapt, realitatea sa invizibilã sau puterea sa veºnicã ºi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaþia lumii, în fãpturile lui, aºa încât ei nu se pot scuza. 21 Cãci, deºi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamãrit ca Dumnezeu ºi nu i-au adus mulþumire, ci au rãtãcit în cugetãri inutile, iar inima lor nechibzuitã s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înþelepþi, au înnebunit 23 ºi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitaþia chipului omului pieritor, al pãsãrilor, al patrupedelor ºi al reptilelor. 24 De aceea i-a lãsat Dumnezeu pradã necurãþiei, în voia poftelor inimii lor, aºa încât îºi necinstesc singuri trupurile. 25 Aceºtia au schimbat adevãrul lui Dumnezeu în minciunã: au cinstit ºi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

Rom 1,26

345 Pãcatul în lumea pãgânã 26

De aceea i-a lãsat Dumnezeu pradã patimilor ruºinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile fireºti cu cele împotriva naturii. 27 La fel ºi bãrbaþii, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimã unii pentru alþii; sãvârºind neruºinarea bãrbaþi cu bãrbaþi, ºi-au primit ei înºiºi cuvenita rãsplatã pentru perversiunile lor. 28 ªi, deoarece ei nu au considerat important sã ajungã la Dumnezeu prin cunoaºtere, Dumnezeu i-a lãsat pradã unei minþi stricate ca sã facã cele nepermise. 29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, rãutate, lãcomie, viciua, plini de invidie, crimã, ceartã, viclenie, înºelãtorie; ei sunt bârfitori, 30 defãimãtori, duºmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfaþi, lãudãroºi, iscusiþi la rele, neascultãtori de pãrinþi, 31 fãrã de minte, fãrã cuvânt, fãrã inimã, fãrã milã. 32 Aceºtia, deºi cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu: cã cei care practicã astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai cã le sãvârºesc, ci îi ºi aprobã pe cei care le sãvârºesc. Judecata dreaptã a lui Dumnezeu 1 De

aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, cãci tocmai prin faptul cã îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru 2 cã tu, care judeci, sãvârºeºti aceleaºi lucruri. Noi ºtim cã judecata 2

lui Dumnezeu asupra celor care sãvârºesc aceste lucruri este dupã adevãr. 3 Dar tu, omule, care îi judeci pe cei care sãvârºesc acestea, dar le practici ºi tu, crezi cã vei scãpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreþuieºti bogãþia bunãtãþii sale, a îngãduinþei ºi a îndelungii lui rãbdãri, ºi nu-þi dai seama cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la convertire? 5 Dar prin împietrirea ta ºi prin inima ta nepocãitã, îþi aduni mânie pentru ziua mâniei ºi a arãtãrii dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, 6 care îl va rãsplãti pe fiecare dupã faptele sale. 7 Celor care prin statornicia în a face bine cautã gloria, cinstea ºi nemurirea le va da viaþã veºnicã, 8 iar celor care, din spirit de rãzvrãtire ºi nesupunere faþã de adevãr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie ºi furie. 9 Necaz ºi încercare peste orice suflet omenesc care sãvârºeºte rãul, mai întâi pentru iudeu ºi apoi pentru grec; 10 mãrire, cinste ºi pace pentru oricine sãvârºeºte binele, mai întâi pentru iudeu ºi apoi pentru grec, 11 cãci la Dumnezeu nu este pãrtinire.

a Ordinea pãcatelor enumerate pânã aici diferã foarte mult în unele manuscrise. Câteva manuscrise, dupã: rãutate,

introduc: desfrâu, probabil datoritã asemãnãrii între ponería = rãutate ºi pornéia = desfrâu.

Înþ 11,23 2Pt 3,9-15 Sof 1,14-18 2Tes 1,5-10 Ap 11,18 Ps 62,13 Prov 24,12 Mt 16,27 Ap 2,23 1Pt 1,7

1,16; 3,9

Rom 2,12

346

12

Mt 7,21 Iac 1,22-25 Fap 10,35 1,32

1Cor 4,5

De fapt, toþi cei care au pãcãtuit fãrã Lege vor pieri fãrã Lege, iar toþi cei care au pãcãtuit sub Lege vor fi judecaþi prin Lege. 13 Pentru cã nu cei care ascultã Legea sunt drepþi la Dumnezeu, ci vor fi îndreptãþiþi cei care împlinesc Legea. 14 Cât timp pãgânii, care nu au Legea, fac din fire faptele Legii, ei care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înºiºi. 15 Ei aratã cã fapta Legii este scrisã în inimile lor ºi despre aceasta dau mãrturie atât conºtiinþa lor, cât ºi gândurile lor care, pe rând, îi acuzã sau îi dezvinovãþesc. 16 [Aceasta se va arãta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, dupã evanghelia mea, prin Cristos Isus. ªi iudeii au pãcãtuit

Is 48,1-4 Mt 3,8-9 In 8,33-39 Mt 15,14 In 9,40-41 Mt 23 Lc 18,9-12 In 3,10 Ps 50,16-21

Iac 2,7 2Pt 2,2 Ex 52,6 gr Ier 9,24-26 1Cor 7,19 Gal 5,3-6

Fap 7,51 Ef 2,11 Fil 3,2-7 Col 2,11 7,6 2Cor 3–6

17 Dacã

tu, care te numeºti cu orgoliu iudeu ºi te bazezi pe Lege, tu, care te mândreºti cu Dumnezeu, 18 îi cunoºti voinþa ºi, învãþat fiind de Lege, ºtii sã alegi lucrurile mai de folos, 19 tu, care te crezi cãlãuza orbilor, lumina celor [aflaþi] în întuneric, 20 învãþãtorul celor neºtiutori, educatorul copiilor, întrucât ai în Lege îndreptarul cunoaºterii ºi al adevãrului, 21 aºadar, tu, care dai lecþii altora, cum de nu te înveþi pe tine însuþi? Furi, tu, care predici sã nu se fure? 22 Comiþi adulter, tu, care interzici adulterul? Prãdezi templelea, tu, care urãºti idolii? 23 Tu, care te mândreºti cu Legea, prin încãlcarea Legii, îl necinsteºti pe Dumnezeu! 24 Cãci aºa este scris: Numele lui Dumnezeu este batjocorit între pãgâni din cauza voastrã. 25 Circumcizia îþi este într-adevãr de folos dacã practici Legea; dar dacã tu eºti unul care încalcã Legea, circumcizia ta devine necircumcizie. 26 Aºadar, dacã cel necircumcis pãzeºte hotãrârile Legii, nu-i va fi oare consideratã necircumcizia lui drept circumcizie? 27 ªi cel care, necircumcis din fire, dar care þine Legea, te va judeca pe tine, care prin litera [Legii] ºi circumcizie eºti unul care încalcã Legea. 28 Cãci nu cel care pe dinafarã [se aratã iudeu] este iudeu, nici circumcizia nu este aceea [care apare] pe dinafarã, în trup. 29 Ci [iudeu] este cel care-i iudeu pe dinãuntru, iar circumcizia este aceea a inimii, în duh ºi nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu. Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj 1 Aºadar,

9,4-5 Dt 4,6-8; 32,7-11 Ps 147,19-20 Ps 103,7 In 4,22

privilegiul iudeului sau care este utilitatea cir3cumciziei?careEsteestemare în toate privinþele. Mai întâi pentru cã lor 2

a Legea lui Moise (Dt 7,25-26) interzicea cu stricteþe atingerea ºi însuºirea statuetelor de idoli sau alte obiecte de

cult. Probabil Paul face aluzie la comerþul cu obiecte de cult furate de la diferite temple.

347

Rom 3,3

le-au fost încredinþate cuvintele lui Dumnezeu. 3 ªi ce dacã unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anuleazã fidelitatea lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este mincinos, dupã cum este scris: Ca sã fii gãsit drept în cuvintele tale ºi sã ieºi învingãtor atunci când eºti judecat. 5 Dar dacã nedreptatea noastrã aratã dreptatea lui Dumnezeu, ce sã zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când îºi aratã mânia?a Vorbesc ca om. 6 Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacã prin minciuna mea se aratã cu prisosinþã adevãrul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca pãcãtos? 8 Atunci sã facem oare cele rele ca sã rezulte cele bune, aºa cum ne bârfesc unii ºi ne acuzã cã noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptã.

9,6; 11,29 Ps 89,31-38; 100,5; 119,89-90; Ps 51,6 Os 1–3 1In 1,9 Ap 19,11 Ps 116,11 In 3,33 6,19 Gal 3,15 Rom 1,17-18 6,1.15

Nimeni nu-i drept 9 ªi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Cãci, dupã cum am arãtat mai înainte, ºi iudeii ºi grecii sunt sub pãcat, 10 dupã cum este scris: Nu este drept, nici mãcar unul. 11 Nu este nimeni înþelept, nu este nimeni care sã-l caute pe Dumnezeu. 12 Toþi au rãtãcit, împreunã au ajuns niºte stricaþi. Nu este nimeni care sã facã binele, nu esteb nici mãcar unul. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor au urzit înºelãciuni, venin de viperã [iese] de pe buzele lor. 14 Gura lor e plinã de blestem ºi amãrãciune. 15 Sunt sprinteni de picioare la vãrsare de sânge. 16 Nenorocire ºi jale e pe drumurile lor 17 ºi calea pãcii nu o cunosc.

a Termenul grec orghé descrie pornirea agresivã a unui om împotriva altcuiva. Aceastã atitudine este consideratã negativã din cele mai vechi timpuri, atât de lumea pãgânã (este binecunoscutã poziþia filozofilor stoici greci), cât ºi de VT (Prov 15,18; 16,32). Atribuitã lui Dumnezeu, mânia este un antropomorfism motivat de faptul cã Dumnezeu urãºte pãcatul ºi el singur poate sã rãsplãteascã binele. Sfântul

Paul insistã asupra temei mâniei divine, în special în 1Tes ºi Rom. Mânia divinã, în teologia sfântului Paul, declarã condamnarea pãcatului, iar timpul mâniei înseamnã judecata escatologicã începutã deja prin Cristos. De fapt, este vorba aici de misterul dreptãþii divine care, pentru cei care cred în Cristos, devine mântuire, iar pentru cei care nu cred, devine condamnare. b În unele manuscrise lipseºte: nu este.

1,18–2,24; 11,32 Gal 3,22 Sir 7,20 1In 1,8-10 Ps 14,1-3; =53,2-4

Ps 5,10; 140,4

Ps 10,7 Prov 6,18 Lc 1,79 Is 59,7-8

Rom 3,18 Ps 36,1

2,12; 3,9 Gen 6,11-12 Gal 2,16; 4,15; 7,7

348

18

Înaintea ochilor lor nu existã fricã de Dumnezeua. 19 Dar noi ºtim cã ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gurã sã fie închisã ºi toatã lumea sã fie gãsitã vinovatã înaintea lui Dumnezeu, 20 aºa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat nici un om înaintea lui, cãci prin Lege [vine] numai cunoaºterea pãcatului. Justificarea prin credinþã

1,16-17 1In 4,9-10

21

Acum însã, dreptateab lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mãrturisitã de Lege ºi de Profeþi, 22 acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinþa în Isus Cristos pentru toþi aceia care cred, cãci nu este deosebire. 23 De fapt, toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi

a

Sfântul Paul citeazã Ps 36,2b dupã forma greacã a LXX. De fapt, textul ebraic are: Cel rãu cloceºte nelegiuirea în inima sa ºi frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lui. Unii comentatori, þinând cont numai de partea a doua a versetului în ebraicã, aplicã pronumele posesiv „lui” la ochii lui Dumnezeu. Dar aceastã interpretare este greºitã, neþinând cont de context; de fapt, atât în textul ebraic, cât ºi în cel grec: nu existã fricã de Dumnezeu înaintea ochilor celui (celor) pãcãtos. b Nu este uºor sã gãsim în limba noastrã o corespondenþã terminologicã pentru expresiile folosite de sfântul Paul. Termenul „îndreptãþire” pare sã accentueze doar sensul juridic. În schimb, termenul „justificare” este deja consacrat în teologia catolicã încã de la controversa cu Luther ºi a devenit un termen tehnic pentru descrierea acestui aspect al mântuirii. În traducerea noastrã vom folosi cu predilecþie termenul justificare, dar, þinând cont de limbajul teologic local, vom folosi ºi termenul îndreptãþire. „Justificarea” este o temã fundamentalã a teologiei sfântului Paul, dezbãtutã în cadrul controversei cu iudaizanþii (Gal 2,11-21). Aceºtia considerã situaþia lor de circumciºi ºi de posesori

ai Legii drept o „justificare” pentru mântuire. Sfântul Paul le demonstreazã cã nici circumcizia ºi nici Legea nu-i poate justifica, întrucât nimeni nu poate respecta întru totul exigenþele Legii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind de la aceastã stare generalã de pãcat (în care sunt ºi evreii ºi pãgânii Rom 1–3), Apostolul aratã cã singura justificare o poate da numai Dumnezeu prin Cristos. Aceastã dikaiosyné Theou = justificarea divinã (Rom 3,21) este înþeleasã ca o unitate de judecatã ºi har prin care Dumnezeu, printr-un act de iertare datoritã jertfei lui Cristos (Rom 3, 25-26; 5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face pe om „conform chipului Fiului sãu” (Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al lui Dumnezeu, justificarea trebuie acceptatã prin credinþã (o acceptare totalã a evangheliei ºi persoanei lui Cristos), ºi prin botez, care-l înalþã pe om la condiþia de fiu ºi-l angajeazã la o viaþã nouã însufleþitã de Duhul Sfânt (Rom 8,10) ce se va dezvolta pânã la împlinirea definitivã escatologicã (Rom 8,11.30). În acest caz este imposibilã interpretarea protestantã care considerã cã justificarea prin credinþã (sola fide) exclude importanþa faptelor bune.

Rom 3,24

349

de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaþia în mod gratuit de harul lui, prin rãscumpãrarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pusb ca jertfã de ispãºire pentru ca, prin credinþa în sângele sãu, sã-ºi arate dreptatea trecând cu vederea pãcatele din trecut, 26 în timpul rãbdãrii lui Dumnezeu, ca sã arate dreptatea lui în timpul de acum, aºa încât sã fie drept ºi sã-l justifice pe cel care crede în Isusc. 27 Unde este, aºadar, motivul de laudã? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinþei. 28 Cãci noi credem cã omul este justificat prin credinþã, fãrã faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu ºi al pãgânilor? Ba da, ºi al pãgânilor, 30 pentru cã unul este Dumnezeul care justificã pe cel circumcis din credinþã ºi pe cel necircumcis prin credinþã. 31 Desfiinþãm deci Legea prin credinþã? Nicidecum! Dimpotrivã, întãrim Legea.

5,1 2Cor 5,19 Ef 2,4-10 Lev 16,12-16 Evr 9,1-5.15 1In 2,2; 4,10 Ef 1,7 Fap 17,30 2,17; 4,2-3; 5,2; 11,18 1Cor 1,29-31 Ef 2,9 Gal 6,13-14 10,12 4,11 8,3-4 Mt 5,17-19

Abraham, pãrintele celor care cred 1 Aºadar,

ce vom spune cã a gãsit Abraham, pãrintele nostru dupã trup? Cãci dacã Abraham ar fi fost justificat datoritã faptelor, ar 4 fi avut motiv de laudã, însã nu înaintea lui Dumnezeu. De fapt, ce 2

3

spune Scriptura? Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerat aceasta ca justificare. 4 Dar celui care lucreazã salariul nu i se considerã ca dar, ci ca datorie. 5 Însã celui care nu lucreazã, dar crede în cel care-l justificã pe cel pãcãtos, credinþa lui i se considerã ca justificare. 6 La fel, David îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îi dã justificarea fãrã fapte: 7 Fericiþi cei cãrora le sunt iertate nelegiuirile ºi cãrora le sunt acoperite pãcatele. 8 Fericit bãrbatul cãruia Domnul nu-i considerã pãcatul. 9 Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau ºi pentru cel necircumcis? Cãci noi spunem: i s-a considerat lui Abraham credinþa ca justificare. 10 Aºadar, cum i-a fost consideratã? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 El a primit semnul circumciziei ca pe un

a În urma pãcatului lui Adam, toþi oamenii sunt în starea de pãcat ºi, oricât s-ar strãdui, omul nu se poate justifica înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea nu depinde de apartenenþa la poporul ales (în circumcizie ºi în faptul de a fi primit Legea ºi a asculta de ea), ci într-o decizie suveranã ºi plinã de bunãvoinþã din partea lui Dumnezeu prin care el îºi aratã fidelitatea faþã de

promisiunile sale (Rom 4,9 ºu). Astfel omul, fie iudeu, fie pãgân, primeºte darul mântuirii numai prin credinþa în Isus Cristos (Rom 3,21-31; Gal 2,16-21; 3,6-29). b Termenul indicã expunerea lui Cristos pe cruce, în vãzul tuturor. c Multe manuscrise adaugã: Cristos, sau: Domnul nostru Isus Cristos, altele omit: în Isus.

Is 51,1-2 Mt 3,7-10 Gen 12,1-5 Gal 3,6-9 Gen 15,16 Iac 2,20-24 11,6 Mt 20,1-16 Lc 17,7-11 Gal 2,16

Ps 32,1-2; 85,3 Prov10,12

Gen 15,6

Gen 17,9-14 Gal 3,7-9

Rom 4,12

Gen 12,2-3; 22,15-18 Evr 11,8-12 Gal 3,15-16 Gal 3,18 3,20; 5,20-21; 7,7-13 Gal 3, 10.19-22 Gal 3,23-29

Dt 32,39 Ez 37,1-10 Evr 11,19 Gen 17,5

Gen 15,5

Gen 17, 1.15-22 Evr 11,11-12 Mc 9,23-24 Evr 6,15; 11,32-40 In 8,56 Ier 32,17-24 Gen 18,14 Lc 1,35-38 Gen 15,6 15,4 1Cor 10,6 1,4 1Pt 1,3.21 1Cor 15,17 Col 2,11-13

350

sigiliu al justificãrii prin credinþa pe care o avea pe când era necircumcis, astfel încât el sã fie pãrintele tuturor celor care cred fãrã sã fie circumciºi, ca sã li se considere ºi lor justificarea, 12 ºi pãrintele circumciziei pentru cei care [provin] din circumcizie, dar ºi al celor care merg pe urmele credinþei pãrintelui nostru Abraham, pe care a avut-o pe când era necircumcisa. 13 Cãci promisiunea cã va deveni moºtenitorul lumii i-a fost fãcutã lui Abraham ºi descendenþei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinþã. 14 De fapt, dacã moºtenitorii ar fi prin Lege, credinþa ar deveni inutilã, iar promisiunea ar fi anulatã. 15 De fapt, legea provoacã mânie. În schimb, unde nu este lege, nu este nici încãlcarea ei. 16 De aceea [promisiunea a fost fãcutã] prin credinþã, ca sã fie din har ºi ca promisiunea sã rãmânã singurã pentru toatã descendenþa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci ºi pentru cel care provine din credinþa lui Abraham, care este pãrintele nostru, al tuturor, 17 dupã cum este scris: Te-am pus pãrinte al multor popoare, [adicã] înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dã viaþã celor morþi ºi cheamã la fiinþã cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricãrei speranþe, el a crezut cã va deveni pãrintele multor popoare, dupã cum i se spusese: Aºa va fi descendenþa ta. 19 ªi, fãrã a slãbi în credinþã, nub s-a uitat la trupul sãu aproape mort de acumc – avea aproape o sutã de ani – ºi nici la sânul neroditor al Sarei, 20 n-a ºovãit cu neîncredere, ci, în faþa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întãrit în credinþã dând glorie lui Dumnezeu, 21 convins pe deplin cã cel care a fãcut promisiunea poate s-o ºi împlineascã. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. 23 Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el, 24 ci va fi considerat ºi pentru noi care credem în cel care l-a înviat din morþi pe Domnul nostru Isus Cristos, 25 care a fost dat [la moarte] pentru fãrãdelegile noastre, dar a înviat pentru ca noi sã fim justificaþi. DE LA MOARTE LA VIAÞÃ Roadele justificãrii

3,24-30; 9,30 Fil 3,9 Is 53,5 Ef 2,14-17 Col 3,15

1

Aºadar, justificaþi prin credinþã, avem pace de la Dumnezeu Domnul nostru Isus Cristos, prin care am obþinut, în 5 prin 2

a În tradiþia iudaicã, pãgânii (cei necircumciºi) erau consideraþi ca neavând tatã, „copii din desfrânare” (cf. In 8,41). Considerând credinþa lui Abraham ca fundament al justificãrii sale, sfântul Paul îi considerã pe creºtinii proveniþi

dintre pãgâni ca descendenþi ai lui Abraham: deci au un tatã ºi nu sunt deloc defavorizaþi în comparaþie cu evreii. b În multe manuscrise propoziþia este afirmativã. c Unele manuscrise vechi omit: de acum.

351

Rom 5,3

credinþãa, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflãm ºi ne lãudãm în speranþa gloriei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai [atât], ci ne lãudãm în încercãri, ºtiind cã încercarea aduce rãbdare, 4 rãbdarea virtuteb, virtutea speranþã, 5 iar speranþa nu înºalã pentru cã iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Într-adevãrc, pe când eram încã neputincioºi, Cristos a murit la timpul hotãrât pentru cei nelegiuiþi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate cã pentru un om bun ar îndrãzni cineva sã moarã. 8 Dar Dumnezeu ºi-a arãtat iubirea faþã de noi [prin faptul] cã, pe când eram încã pãcãtoºi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aºadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaþi prin sângele lui, vom fi mântuiþi prin el de mânie, 10 deoarece dacã, duºmani fiind, am fost reconciliaþi cu Dumnezeu prin moartea Fiului sãu, cu atât mai mult, reconciliaþi fiind, vom fi mântuiþi prin viaþa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lãudãm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilieread. Adam ºi Cristos 12 De aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în lume ºi, prin pãcat, moartea ºi astfel moartea a trecut la toþi oamenii, pentru cã toþi au pãcãtuit...e 13 De fapt, pânã la Lege pãcatul era în lume, dar pãcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuºi, moartea a domnit de la Adam ºi pânã la Moise chiar ºi peste cei care nu pãcãtuiserã dupã exemplul greºelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie sã vinã. 15 Însã darul nu este la fel cu greºeala: cãci dacã prin greºeala unuia singur au murit cei mulþi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu

a Câteva manuscrise mai importante omit: în credinþã. b Termenul grec dokimé vine din familia de cuvinte care desemneazã „încercare”. În aceastã formã este folosit numai de sfântul Paul ºi are sensul de „încercare trecutã cu succes”, „virtute probatã”, deci capacitate dobânditã prin trecerea repetatã cu succes a încercãrilor de diferite feluri, specificatã de context. c O serie de manuscrise transformã fraza într-o frazã condiþionalã: dacã, pe când eram neputincioºi...

d Termenul grec katallagé, în greaca clasicã, însemna „schimbare în relaþiile umane”, foarte aproape ca sens de „amnistie”. Este posibil ca, pornind de la faptul istoric al proclamãrii unei reconcilieri generale de cãtre Caesar la reconstruirea Corintului în anul 44 î.C. (permiþând astfel evreilor, liberþilor, orientalilor ºi condamnaþilor sã vinã sã populeze noul oraº), Paul sã aplice aceastã imagine acþiunii lui Dumnezeu care ne-a reconciliat prin Cristos. e Din motive retorice, sfântul Paul introduce aici o parantezã explicativã, reluând argumentul la v. 18.

0

Ef 2,18; 3,12 In 14,6 8,17 Col 1,27 Tit 2,13 8,18 2Cor 4,17; 12,9-10 Iac 1,2-4 1Pt 1,6-7 Evr 6,18-19 Ps 22,5; 25,3 8,9-16 Gal 4,6 Tit 3,5-7 1In 4,13 3,25 Gal 1,4 Tit 2,14 1Pt 3,18 8,32 Gal 2,20 Ef 5,2 1Tim 2,6 Tit 3,4-7 In 3,16; 15,13 1In 3,16; 4,10 1,18; 2,5.8 1Tes 1,10; 5,9 2Cor 5,18-19 Ef 2,16 Col 1,20-22 Gen 2,17; 3,19 Înþ 2,24 1Cor 15, 21-22.45 Rom 6,23 Gal 6,7-9 Iac 1,15 4,15

Rom 5,16

2Tim 2,12 Ap 20,4-6

Is 53,11 Fil 2,8 Evr 5,8 4,15; 7,7-8 Gal 3,19

6,23

352

ºi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revãrsat cu prisosinþã asupra celor mulþi. 16 ªi darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a pãcãtuit, cãci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greºeli, a dus la justificare. 17 Într-adevãr, dacã moartea prin greºeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinþã harul ºi darul justificãrii vor domni în viaþã prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aºadar, dupã cum prin greºeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toþi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptatea al unuia singur [a ajuns] la toþi oamenii justificarea care dã viaþã. 19 Într-adevãr, dupã cum prin neascultarea unui singur om, cei mulþi au fost fãcuþi pãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulþi vor fi fãcuþi drepþi. 20 Legea a venit ºi ea ca sã se înmulþeascã greºeala, dar unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul 21 pentru ca, dupã cum pãcatul a domnit prin moarte, la fel harul sã domneascã prin justificarea ce duce la viaþa veºnicã prin Isus Cristos, Domnul nostru. Noua viaþã în Cristos, prin botez

3,8

1 Aºadar,

ce vom zice? Sã rãmânem în pãcat ca sã se înmulþeascã harul? Nicidecum! Noi, care am murit pentru pãcat, cum sã mai 6 trãim în el? Sau nu ºtiþi cã noi toþi, care am fost botezaþi în Cristos 2

Gal 3,27

Col 2,12 2Tim 2,11 Fil 3,10-11 Ef 2,6 Col 3,9-10; 4,22-24 Gal 5,24; 6,14

Fap 13,34 1Pt 3,18 Evr 9,26

3

Isus, am fost botezaþi în moartea lui? 4 Aºadar, am fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã. 5 Cãci dacã am fost împreunã sãdiþib într-o moarte asemãnãtoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ºtiind bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupulc pãcatului sã fie nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului, 7 fiindcã cel care a murit a fost eliberat de pãcat. 8 Dar dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, 9 ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. 10 Când a murit, el a

a Sfântul Paul se referã aici nu la dreptatea personalã a lui Isus, ci la restabilirea dreptãþii în urma dezechilibrului provocat de greºeala primului om. b Termenul grec symphytoi (participiu plural, masculin) nu indicã doar o altoire, ci o ramurã din aceeaºi plantã. Este o „plantare împreunã” care presupune aceeaºi creºtere. Insistând asupra unitãþii vii, unii traducãtori

parafrazeazã expresia prin: au devenit o unicã fãpturã; aceeaºi fiinþã; aceeaºi naturã, pierzând din forþa metaforei sfântului Paul. c În scrierile sfântul Paul existã diferenþã între sôma = corp, partea materialã a trupului ºi sarx = carne, trup, care indicã firea slabã, limitatã, aplecatã spre rãu a omului.

Rom 6,11

353

murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºte pentru Dumnezeu. 11 Tot aºa ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isusa. 12 Aºadar, sã nu mai domneascã pãcatul în trupul vostru muritor, astfel încât sã ascultaþi de poftele lui, 13 ºi nici sã nu puneþi mãdularele voastre în slujba pãcatului ca instrumente ale nedreptãþii, ci oferiþi-vã pe voi înºivã lui Dumnezeu ca înviaþi din morþi, iar mãdularele voastre ca instrumente ale dreptãþii în slujba lui Dumnezeu. 14 Cãci pãcatul nu va mai avea putere asupra voastrã pentru cã nu sunteþi sub Lege, ci sub har.

1Pt 2,24

Gen 4,7

Gal 5,18

De la sclavia pãcatului la slujirea lui Dumnezeu 15 ªi

atunci, ce? Sã pãcãtuim pentru cã nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ºtiþi cã, dacã vã daþi cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteþi sclavii aceluia de care ascultaþi, ori ai pãcatului, spre moarteb, ori ai ascultãrii, spre justificare? 17 Dar, mulþumire sã fie [adusã] lui Dumnezeu pentru cã eraþi sclavii pãcatului, însã aþi ascultat din inimã de îndreptarul învãþãturii care v-a fost încredinþat. 18 Fiind eliberaþi de pãcat, voi aþi devenit sclavi ai dreptãþii. 19 Vorbesc ca om, din cauza slãbiciunii firii voastre: dupã cum [odinioarã] vã puneaþi mãdularele ca sclavi ai necurãþiei ºi nelegiuirii spre nelegiuire, tot aºa, acum, oferiþi-vã mãdularele ca sclavi ai dreptãþii spre sfinþenie. 20 Cãci atunci când eraþi sclavii pãcatului, eraþi liberi în ceea ce priveºte dreptatea. 21 Dar ce rod aveaþi atunci? Acum vã ruºinaþi de acele lucruri, de vreme ce sfârºitul lor este moartea. 22 Acum însã, dupã ce aþi fost eliberaþi de pãcat ºi aþi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveþi rodul vostru spre sfinþire, iar scopul este viaþa veºnicã. 23 Într-adevãr, rãsplata pãcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaþa veºnicã în Cristos Isus, Domnul nostru.

In 8,34

Gal 5,13 In 8,36 12,1

In 15,8.16

5,12.21 Gal 6,8 Iac 1,15

DE LA LEGE LA DUH Omul eliberat de sclavia Legii 1

Oare nu ºtiþi, fraþilor, – cãci vorbesc unora care cunosc Legea – cã Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viaþã? 7Astfel, femeia mãritatã este legatã prin Lege de bãrbatul ei cât 2

timp acesta trãieºte; dacã îi moare bãrbatul, este dezlegatã de legea

a Câteva manuscrise vechi adaugã: Domnul nostru.

b

Unele manuscrise omit: spre moarte.

1Cor 7,39

Rom 7,3

6,5-6; 8,11-22 2Cor 5,15

6,20-21 2,29; 6,12-14 2Cor 3,6

354

bãrbatului. 3 Dacã, deci, când îi trãieºte soþul ea va fi a altui bãrbat, va fi numitã adulterã, dar dacã îi moare soþul, este dezlegatã de Lege, aºa cã nu mai este adulterã luând un alt bãrbat. 4 La fel ºi voi, fraþii mei, aþi murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca sã fiþi ai altuia, adicã ai celui înviat din morþi ca sã aducem rod lui Dumnezeu. 5 Cât timp eram în trup, patimile pãcatelor [trezite] prin Lege lucrau în mãdularele noastre ca sã aducã roade pentru moarte. 6 Acum însã am fost eliberaþi de Lege, fiind morþi pentru ceea ce ne þinea în sclavie, aºa încât sã slujim în duhul cel nou ºi nu în litera cea veche. Rolul Legii

3,20

Ex 20,17 Dt 5,21 Iac 1,14-15 Rom 4,15; 5,13-20 1Cor 15,56 Lev 18,5 Dt 4,1; 5,32-33 Ez 20,11 Gen 3,13 2Cor 11,3 Evr 3,13 Dt 4,8

7 Aºadar, ce vom zice? Oare este Legea pãcat? Nicidecum! Însã nu am cunoscut pãcatul decât prin Lege ºi n-aº fi cunoscut pofta, dacã Legea n-ar fi spus sã nu pofteºti. 8 Dar pãcatul, gãsind o ocazie prin Lege, a stârnit în mine orice fel de poftã, cãci, în afara Legii, pãcatul este mort. 9 Odinioarã, fãrã Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca, a început sã trãiascã pãcatul, 10 iar eu am murit. ªi porunca, [datã] spre viaþã, mi s-a descoperit cã este spre moarte. 11 Cãci pãcatul, gãsind o ocazie prin poruncã, ne-a înºelat ºi, din cauza ei, ne-a ucis. 12 Aºadar, Legea este sfântã, iar porunca este sfântã ºi dreaptã ºi bunã. 13 Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însã pãcatul, ca sã se arate pãcat, mi-a adus moartea printr-un lucru bun, pentru ca pãcatul prin poruncã sã devinã peste mãsurã de pãcãtos.

Conflictul intern Ps 51,7 In 3,6 Gal 5,17

Gen 6,5; 8,21

Gal 2,20

2Cor 4,16 Ef 3,16 Gal 5,17

14 De fapt, noi ºtim cã Legea este spiritualã, însã eu sunt din carne, vândut sclav pãcatului. 15 Cãci ºtiu ce fac: nu sãvârºesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urãsc. 16 Deci, dacã fac ceea ce nu vreau, recunosc cã Legea este bunã. 17 Acum însã, nu eu fac acestea, ci pãcatul care locuieºte în mine. 18 ªtiu dar cã în mine, în trupul meu, nu locuieºte nimic bun, pentru cã voinþa este prezentã, dar [puterea] de a face binele, nua. 19 Cãci nu fac binele pe care îl vreau, ci sãvârºesc rãul pe care nu-l vreau. 20 Aºadar, dacã ceea ce nu vreau aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci pãcatul care locuieºte în mine. 21 Prin urmare, gãsesc legea aceasta în mine: când vreau sã fac binele, mi se prezintã rãul 22 pentru cã dupã omul lãuntric îmi gãsesc plãcere în Legea lui Dumnezeu, 23 dar vãd o altã lege în mãdularele mele, care luptã împotriva legii minþii mele ºi mã þine sclavb prin legea pãcatului

a O serie de manuscrise adaugã: nu o gãsesc, iar manuscrise mai târzii adaugã: nu o cunosc.

b Majoritatea manuscriselor vechi au: sclav al Legii.

Rom 7,24

355

care se aflã în mãdularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mã va elibera de acest trup al morþii? 25 Dar mulþumiria fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu, dar cu trupul, legea pãcatului.

Ps 22,1-12; 107,6.13.19.28 5,21; 6,23 1Cor 15,57

Viaþa în Duh 1

Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus , cãci legea Duhului vieþii în Cristos Isus te-a eliberat de 8 legea pãcatului ºi a morþii. De fapt, ceea ce Legea nu putea, întrub 2

c

3

cât era slabã din cauza trupului, Dumnezeu, trimiþându-l pe propriul sãu Fiu într-un trup asemãnãtor cu cel al pãcatului, a condamnat pãcatul în trup, 4 pentru ca dreptatea Legii sã se împlineascã în noi, cei care trãim nu dupã trup, ci dupã duh. 5 Într-adevãr, cei care sunt dupã trup cautã cele ale trupului, pe când cei care sunt dupã duh, cele ale Duhului. 6 De fapt, dorinþa trupului este moarte, pe când dorinþa duhului este viaþã ºi pace. 7 De aceea dorinþa trupului este duºmãnie împotriva lui Dumnezeu, cãci nu se supune Legii lui Dumnezeu ºi nici nu poate. 8 Dar cei care sunt în trup nu pot sã-i placã lui Dumnezeu. 9 Însã voi nu sunteþi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi. Iar dacã cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacã Cristos este în voi, deºi trupul este supus morþii din cauza pãcatului, Duhul este viaþã datoritã dreptãþii. 11 Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieºte în voi. 12 Aºadar, fraþilor, noi nu suntem datori trupului ca sã trãim dupã trup. 13 Dacã trãiþi dupã trup, veþi muri. Dar dacã, prin Duh, faceþi sã moarã poftele trupului, veþi trãi. 14 Cãci toþi cei care sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, 15 pentru cã nu aþi primit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primit Duhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! 16 Însuºi Duhul dã mãrturie duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacã suntem fii, suntem ºi moºtenitori, moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împreunã-moºtenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sã fim ºi preamãriþi.

a

Manuscrisele mai vechi au: îi mulþumesc. b O parte din manuscrise adaugã: Isus, care nu umblã dupã trup, ci dupã Duh.

c

În loc de: te-a apare în manuscrise vechi: m-a, sau: ne-a.

2Cor 3,17 Gal 5,18 Fap 13,38-39 Evr 7,18 Gal 3,13 2Cor 5,21 Evr 2,14-18; 4,15 Mt 5,17 Gal 5,16-23 6,21 Iac 4,4

1In 2,15-16

1Cor 3,16

1Cor 6,14 2Cor 4,14

Gal 4,7 2Tim 1,7 Gal 4,6

Lc 24,26 1Pt 4,13

Rom 8,18

356

Gloria viitoare 18

Qoh 1,2 Gen 3,17 2Pt 3,12-13 Ap 21,1

2Cor 1,22 2Cor 5,2-5 Fil 3,20-21 Rom 3,24+ 5,2+

Iac 4,3.5

Eu consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevãr, creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Cãci creaþia a fost supusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa 21 cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ºtim cã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptând înfierea ºia rãscumpãrarea trupului nostru; 24 cãci în speranþã am fost mântuiþi. Dar speranþa care se vede nu este speranþã, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25 Însã, dacã sperãm ceea ce nu vedem, atunci aºteptãm cu rãbdare. 26 De asemenea, ºi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pentru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhul însuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite. 27 Însã cel care cerceteazã inimile ºtie care este dorinþa Duhului; adicã intervine în favoarea sfinþilor dupã voinþa lui Dumnezeu. 28 De fapt, ºtim cã elb le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. 29 Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãscut între mulþi fraþi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. Iubirea lui Dumnezeu în Cristos Isus 31

5,6-11 In 3,16

Is 50,8 Evr 7,25

Aºadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastrã? 32 El, care nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toþi, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu el? 33 Cine va aduce acuzã împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justificã! 34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a ºi înviatc, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea,

a În unele manuscrise vechi lipseºte: înfierea ºi. b Unele manuscrise vechi au: Dumnezeu.

c Câteva manuscrise vechi adaugã: din morþi.

Rom 8,36

357

sau persecuþia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? 36 Dupã cum este scris: Pentru tine suntem daþi la moarte toatã ziua, suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingãtori prin cel care ne-a iubit. 38 Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înãlþimile, nici adâncurile ºi nici vreo altã creaturã nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

1Cor 4,9 2Cor 4,11 Ps 44,23

PLANUL LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA MÂNTUIREA ISRAELULUI Alegerea Israelului ca popor al lui Dumnezeu 1 Spun

adevãrul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conºtiinþa în Duhul Sfânt. Mare îmi este întristarea ºi nesfârºitã durerea în 9 inima mea. Cãci aº dori sã fiu eu însumi anatema de la Cristos 2

3

a

4 Aceºtia

pentru fraþii mei, rudele mele dupã trup. sunt israeliþi, ale lor sunt înfierea ºi mãrirea, alianþeleb ºi Legea, cultul ºi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii ºi din ei vine, dupã trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin. 6 Totuºi, nu [înseamnã] cã astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greº pentru cã nu toþi cei care se trag din Israel sunt Israelul 7 ºi nici cã toþi descendenþii lui Abraham sunt fiii lui, ci în Isaac va fi descendenþa ta. 8 Asta înseamnã cã nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraþi ca descendenþã. 9 De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: Voi veni cam pe timpul acesta, ºi Sara va avea un fiu. 10 Dar nu numai ei, ci ºi Rebecãi, având gemeni de la un singur om, Isaac, pãrintele nostru, 11 mai înainte ca ei sã se fi nãscut ºi sã fi sãvârºit ceva bun sau rãu, ca sã rãmânã hotãrârea alegerii lui Dumnezeu, 12 nu pentru faptele lor, ci din voinþa celui care cheamã, i s-a spus ei: cel mai mare va sluji celui mai mic, 13 aºa cum este scris:

a

Termen grec anathema, ce traduce deseori cuvântul ebraic herem, înseamnã persoanã sau lucru „închinat divinitãþii”, interzis în uzul profan, folosit în cult sau distrus. În VT, se referea la interdicþia de a-ºi însuºi ceva ca pradã de rãzboi în urma unei victorii; totul

trebuia distrus (Ios 7,1-13.15; 1Sam 15, 10-35). În traducerile moderne se încearcã redarea noþiunii printr-o expresie ce cuprinde douã elemente: blestemat de Dumnezeu sau despãrþit de Cristos (TEV, RSV, BJ). b Câteva manuscrise vechi au singularul.

Ex 32,32 1Cor 16,22 Gen 12,2-3 Ex 4,22; 19,5-6 Dt 7,6 Os 11,1 Fap 13,17 Rom 3,2 Ef 2,12 1,3 Gal 4,4 Mt 1,2-16 Gen 21,12 Lc 3,23-34 1,25 1In 5,20 Tit 2,13 In 1,1 Gen 18,10.14 Num 23,19 Is 55,10-11 Evr 4,12 Gal 3,7.29; 4,21-31 Mt 3,9 In 8,31-44 Gen 25,23 11,5-7 1Tes 1,4 2Pt 1,10

Rom 9,14 Mal 1,2-3

Dt 32,4 Ps 36,7; 89,15; 130,75 Ex 33,19

11,31; 15,9 Ef 2,4 Tit 3,5 Ex 9,16 Ex 4,21; 9,12

358

Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât. 14 Aºadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 De fapt, el îi spune lui Moise: Voi avea milã de cel de care voi avea milã ºi mã voi îndura de cel de care mã voi îndura. 16 Aºadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargã, ci de Dumnezeu cel îndurãtor, 17 cãci Scriptura îi spune faraonului: Tocmai pentru aceasta te-am înãlþat, ca sã arãt în tine puterea mea ºi ca numele meu sã fie vestit pe tot pãmântul. 18 Aºadar, el are milã de cine vrea ºi împietreºte pe cine vrea. Dumnezeu se îndurã de cine vrea el 19

Înþ 12,12 Iob 11,7; 38,2 Is 29,16; 45,9; 6,7 Ier 18,6 Înþ 15,7 Rom 2,4; 3,25-26 8,29-30 Ef 1,3-12; 2,1-7 Fil 4,19 1Pt 2,10 Os 2,25

Os 2,1

Am 3,12 11,5 Is 10,22-23

Is 1,9

Tu, însã, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneºte? Cãci cine poate sta împotriva voinþei lui? 20 Dar cine eºti tu, omule, ca sã faci obiecþii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru cãtre cel care l-a fãcut: „De ce m-ai fãcut astfel?” 21 Sau nu are olarul putere asupra lutului ca sã facã din aceeaºi pastã sau un vas de cinste sau un vas pentru cele necuviincioase? 22 ªi ce dacã Dumnezeu, voind sã-ºi arate mânia ºi sã-ºi facã cunoscutã puterea, a suportat cu atâta rãbdare vasele mânieia destinate nimicirii 23 ºi ºi-a fãcut cunoscutã bogãþia gloriei sale faþã de vasele milostivirii pe care le-a pregãtit dinainte pentru mãrire? 24 Astfel ne-a chemat ºi pe noi, nu numai dintre iudei, ci ºi dintre pãgâni, 25 aºa cum spune ºi în Osea: Voi chema „Poporul meu” pe cel ce nu era poporul meu ºi „Iubita mea” pe cea care nu era iubitã, 26 iar în locul în care li s-a spus „voi nu sunteþi poporul meu”, acolo vor fi chemaþi fii ai Dumnezeului celui viu. 27 ªi Isaia strigã despre Israel: Chiar dacã ar fi numãrul fiilor lui Israel ca nisipul mãrii, numai un rest va fi mântuit, 28 cãci Domnul îºi va împlini pe deplin ºi grabnic cuvântul sãu pe pãmânt, 29 ºi dupã cum spusese Isaia mai înainte: Dacã Domnul oºtirilorb nu ne-ar fi lãsat o sãmânþã, a Dumnezeu îl suportã pe pãcãtos nu pentru cã nu ar avea motiv sã-l pedepseascã, ci pentru cã vrea sã-ºi arate îndelunga rãbdare. Omul pãcãtos nu este imediat aruncat în abisul pierzãrii, ci i

se oferã ocazia convertirii pânã în ultima clipã. b Lit.: Sabaoth. Expresia „Domnul, Dumnezeul Sabaot” este din ebraicã ºi are urmãtoarele semnificaþii: 1) Domnul, %

Rom 9,30

359

am fi ajuns ca Sodoma, ne-am fi asemãnat cu Gomora. 30 Deci ce vom spune? Pãgânii, care nu cãutau justificarea, au primit o justificare ºi încã justificare prin credinþã, 31 pe când Israelul, care cãuta Legea pentru justificare, nu a gãsit Legea. 32 De ce? Pentru cã nu o [cãuta] prin credinþã, ci ca ºi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 dupã cum este scris: Iatã, eu pun în Sion o piatrã de poticnire ºi o stâncã pentru cãdere, dar cel care crede în el nu se va ruºina.

Rom 10,2-9; 11,7 Lc 18,9-14 Is 8,14 1Pt 2,6 Lc 2,3-4 Mt 21,42 Is 28,16

Respingerea Israelului se datoreazã refuzului sãu vinovat 1

Fraþilor, dorinþa inimii mele ºi rugãciunea mea pentru ei [se înalþã] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor]. Cãci dau mãrtu10 rie cã ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu dupã o cunoaºtere [corectã], 2

3

pentru cã, necunoscând justificarea lui Dumnezeu ºi cãutând sã-ºi statorniceascã propria lor justificare, nu s-au supus justificãrii lui Dumnezeu, 4 întrucât scopul Legii este Cristos spre justificarea fiecãrui credincios. 5 Într-adevãr, Moise scrie cu privire la justificarea din Legea: Omul care împlineºte acestea va trãi prin ele, 6 iar cu privire la justificarea din credinþã spune astfel: Sã nu spui în inima ta: cine se va urca la cer? adicã sã-l coboare pe Cristos, 7 sau cine se va coborî în adânc? adicã sã-l ridice pe Cristos din morþi. 8 Însã ce spune? Cuvântul este aproape de tine, este în gura ºi în inima ta, adicã cuvântul credinþei pe care îl predicãm. 9 Într-adevãr, dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isusb ºi crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit, 10 cãci cu inima se crede pentru [a obþine] justificarea, iar cu gura se dã mãrturie pentru [a obþine] mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: Oricine crede în el nu va fi fãcut de ruºine. 12 Într-adevãr, nu este nici

Dumnezeul oºtirilor lui Israel, este o aclamaþie a celor care purtau arca în timpul luptei (1Sam 4,4; 2Rg 19,5; Is 37,16); 2) Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti, înþelegându-se îngerii (2Cr 18,18); 3) Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti, referindu-se la stele ºi la toatã creaþia lui Dumnezeu (Jud 5,20).

a Într-unul din manuscrisele cele mai importante (Alexandrinus) în loc de: Lege este: credinþã. b Câteva manuscrise mai vechi adaugã: Cristos, iar: Vaticanus: ...mãrturiseºti cu gura ta cuvântul: Isus este Domn...

Fap 22,3 2Cor 3,14 1Tim 1,13 9,31 Fil 3,9 Lc 16,15; 18,9-14 Gal 3,24 2Cor 3,16 Evr 8,13 Fap 11,39 Rom 3,21 Lev 18,5 Gal 3,12 Dt 9,4

Dt 30,14

Fap 2,36 1Cor 12,3 Fil 2,11

Is 28,16 1,16; 3,22.29 Gal 3,28 Fap 10,34; 15,9-11

Rom 10,13

Rom 11,33 Il 3,5 gr Evr 11,6 Fap 8,31 Is 52,7 2Tes 1,8 Evr 4,2 In 10,26 Is 53,1

Ps 19,5

11,11-14 Dt 32,21

9,30 Is 65,1

Is 65,2

360

o deosebire între iudeu ºi grec, cãci el este Domnul tuturor, darnic faþã de toþi cei care îl invocã. 13 Într-adevãr, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit. 14 Aºadar, cum îl vor invoca, dacã nu au crezut? ªi cum sã creadã, dacã nu au auzit? Dar cum sã audã, fãrã predicator? 15 Însã cum sã predice, dacã nu sunt trimiºi? Dupã cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veºti bunea. 16 Dar nu toþi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: Doamne, cine a crezut vestirii noastre? 17 Deci credinþa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristosb. 18 Dar eu zic: poate cã nu au auzit? Ba dimpotrivã: Pe tot pãmântul a rãsunat glasul lor ºi cuvintele lor pânã la marginile lumii. 19 Însã mai zic: poate cã Israelul nu a înþeles? Moise spune cel dintâi: Eu vã voi face geloºi pe [cei care] nu [erau] un popor, voi aprinde mânia voastrã împotriva unui popor fãrã cunoaºtere, 20 iar Isaia îndrãzneºte sã spunã: Am fost gãsit de cei care nu mã cãutau, m-am fãcut cunoscut celor care nu întrebau de mine. 21 Dar despre Israel spune: Toatã ziua mi-am întins mâinile cãtre un popor neascultãtor ºi rebel. Respingerea Israelului nu este definitivã

Ier 31,37 2Cor 11,21 Fil 3,5-7 1Sam 12,22 Ps 94,14

1Rg 19,10.14

1Rg 19,18

1

Aºadar, mã întreb: oare Dumnezeu ºi-a abandonat poporul sãu? Nicidecum! Cãci ºi eu sunt israelit, din urmaºii lui Abra11 ham, din tribul lui Beniamin. Dumnezeu nu ºi-a abandonat poporul 2

pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu ºtiþi ce spune Scriptura despre Ilie, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israelului: 3 Doamne, ei i-au ucis pe profeþii tãi, au dãrâmat altarele tale. Am rãmas eu singur, iar ei cautã sã-mi ia viaþa. 4 Însã ce-i spune rãspunsul divin? Am pãstrat pentru mine ºapte mii de bãrbaþi care nu ºi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Deci, tot aºa, ºi în timpul de acum existã un rest ales prin har. 6 Dar dacã este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi harc.

a Textul din Is 52,7 nu este citat integral de sfântul Paul, de aceea se observã în unele manuscrise o tendinþã de completare: ...care vesteºte pacea.

b Unele manuscrise vechi au: Dumnezeu, în loc de: Cristos. c Câteva manuscrise vechi ºi traducerea bizantinã adaugã: Iar dacã este din %

361

Rom 11,7

7 ªi

atunci, ce? Ceea ce a cãutat Israelul nu a obþinut, dar a obþinut alegerea, iar ceilalþi s-au împietrit, 8 dupã cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de toropealã, ochi ca sã nu vadã ºi urechi ca sã nu audã pânã în ziua de astãzi. 9 Iar David spune: Sã le fie masa lor o capcanã ºi un laþ, o piatrã de poticnire ºi sã le fie recompensã, 10 sã li se întunece ochii ca sã nu vadã, iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna. 11 Deci, întreb: oare s-au poticnit ca sã cadã definitiv? Nicidecum! Ci, prin cãderea lor, a venit mântuirea pentru pãgâni ca sã-i facã pe ei geloºi. 12 Dacã însã cãderea lor este bogãþie pentru lume ºi eºecul lor, bogãþie pentru pãgâni, cu cât mai mult nu va fi plinãtatea lor! 13 Dar vouã, pãgânilor, vã spun, întrucât eu sunt apostolul pãgânilor, îmi laud slujirea 14 cã poate voi trezi gelozia celor din neamul meu ºi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Cãci dacã îndepãrtarea lor a dus la împãcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacã nu o înviere din morþi? 16 Dacã prima fãrâmãa [de aluat] este sfântã, ºi frãmântãtura [este sfântã]. Iar dacã rãdãcina este sfântã, ºi ramurile [sunt sfinte]. 17 ªi dacã unele dintre ramuri au fost tãiate, iar tu care erai mãslin sãlbatic ai fost altoit în locul lor ºi ai devenit pãrtaº al rãdãciniib ºi al sevei mãslinului, 18 nu te mândri faþã de ramuri. Iar dacã te mândreºti, nu tu þii rãdãcina, ci rãdãcina te [þine]. 19 Aºadar, vei zice: ramurile au fost tãiate ca sã fiu altoit eu. 20 Bine! Ele au fost tãiate din cauza necredinþei, iar tu stai prin credinþã. Nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Cãci dacã Dumnezeu nu a cruþat ramurile fireºti, nu cumvac sã nu te cruþe nici pe tine. 22 Vezi deci bunãtatea ºi severitatea lui Dumnezeu: severitate faþã de cei care au cãzut, bunãtatea lui Dumnezeu faþã de tine, dacã rãmâi în aceastã bunãtate. Dacã nu, vei fi tãiat ºi tu. 23 Dar ºi ei, dacã nu rãmân în necredinþã, vor fi altoiþi, cãci Dumnezeu poate sã-i altoiascã din nou. 24 Deci dacã tu, care din fire ai fost tãiat dintr-un mãslin sãlbatic ºi, împotriva firii, ai fost altoit pe un mãslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiþi pe propriul lor mãslin. fapte, nu mai este har, iar fapta nu mai este faptã. a Dupã Num 15,19-21, când evreii fãceau pâine trebuiau sã punã deoparte o bucãþicã de aluat din care fãceau o pâine micã pe care o ofereau lui

Dumnezeu. Aceasta putea fi consumatã numai de preoþi. b În multe manuscrise vechi lipseºte: rãdãcinii. c În manuscrise importante lipseºte: nu cumva.

Dt 29,3

Ps 69,23-24

Mt 8,11-12 Mt 21,43

1Cor 9,22

1Cor 7,14

Ef 2,11-22

In 4,22 Rom 5,2+

Rom 11,25

362

Mântuirea Israelului este posibilã 12,16

Is 59,20-21

Dt 4,37 Num 23,19

Gal 3,22

Ps 139, 6.17-18 Înþ 17,1 1Cor 2,11 Ier 23,18 Iob 15,8 Is 40,13 Iob 41,3 1Cor 8,6 Col 1,16-17 Evr 2,10

25 Cãci,

fraþilor, nu vreau ca voi sã rãmâneþi în [ignoranþã] cu privire la misterul acesta ca sã nu vã credeþi înþelepþi. Împietrirea unei pãrþi din Israel dureazã pânã când vor intra toate naþiunile pãgânea. 26 ªi, în acest fel, tot Israelul va fi mântuit, dupã cum este scris: Va veni din Sion Rãscumpãrãtorul. El va îndepãrta nelegiuirile din Iacob 27 ºi aceasta va fi alianþa mea cu ei când voi îndepãrta pãcatele lor. 28 În privinþa evreilor, ei sunt duºmani spre binele vostru; în privinþa alegerii, ei sunt iubiþi datoritã pãrinþilor, 29 cãci darurile ºi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aºa cum voi odinioarã nu aþi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultãrii lor, aþi aflat îndurare, 31 la fel ºi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faþã de voi, sã afle ºi ei îndurare acumb. 32 Cãci Dumnezeu i-a închis pe toþic în neascultare ca sã se îndure de toþi. 33 O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese sunt cãile sale! 34 Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? 35 Sau cine i-a dat lui mai întâi ca sã poatã lua înapoi de la el? 36 Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci! Amin. III. PARTEA MORALÃ Folosirea corectã a carismelor 1 Vã

6,11.13.19; 15,16 1Pt 2,5 8,14-16.26-27 Gal 1,4 Ef 4,23 1Pt 1,14 2Cor 3,18; 5,17 Fil 1,10

îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui 12 Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi 2

lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit. 3 Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecãruia dintre voi sã nu vã consideraþi mai mult decât trebuie sã vã consideraþi, ci fiecare sã

a Unele traduceri moderne ºi mulþi comentatori adaugã: în Bisericã, sau, în împãrãþia lui Dumnezeu.

b În multe manuscrise vechi ºi importante lipseºte: acum. c Câteva manuscrise vechi au: pe toate.

Rom 12,4

363

aibã despre sine o apreciere corectã, fiecare dupã mãsura credinþei pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Cãci, dupã cum într-un singur trup avem multe membre, însã nu toate membrele au aceeaºi funcþie, 5 tot aºa noi, care suntem mulþi, suntem un singur trup în Cristos ºi mãdulare unii altora. 6 Dar avem daruri diferite dupã harul care ne-a fost dat: dacã cineva are [darul] profeþiei, [sã profeþeascã] dupã mãsura credinþei, 7 dacã are [darul] slujirii, [sã stãruie] în slujire, dacã este învãþãtor, sã-i înveþe pe alþii, 8 dacã are [darul] de a îndemna, sã îndemne. Cine dã [sã dea] cu simplitate, cine conduce [sã o facã] cu zel, cine face milostenie [s-o facã] cu bucurie.

1Cor 4,6 2Cor 10,13 Fil 2,3 1Cor 10,17 Ef 1,23; 4,4.25; 5,30

Iubirea faþã de fraþi 9 Iubirea

sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã de bine, 10 iubiþi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima unii pe alþii. 11 Neobosiþi în râvnã, înflãcãraþi de Duh, slujiþi Domnului. 12 Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare, stãruiþi în rugãciune. 13 Luaþi parte la trebuinþele sfinþilor! Practicaþi ospitalitatea! 14 Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nu blestemaþi. 15 Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cu cei care plâng. 16 Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii. Nu râvniþi la [funcþii] înalte, ci lãsaþi-vã atraºi de cele modeste. Nu vã consideraþi pe voi înºivã înþelepþi. 17 Nu întoarceþi nimãnui rãul pentru rãu, aveþi în vedere [sã faceþi] bine înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacã este posibil, atât cât depinde de voi, trãiþi în pace cu toþi oamenii. 19 Nu vã faceþi singuri dreptate, iubiþilor, ci lãsaþi loc mâniei [lui Dumnezeu], cãci este scris: A mea este rãzbunarea, eu voi rãsplãti, spune Domnul. 20 Dimpotrivã, dacã duºmanului tãu îi este foame, dã-i sã mãnânce; dacã îi este sete, dã-i sã bea; cãci fãcând astfel vei aduna cãrbuni aprinºi pe capul lui. 21 Nu te lãsa învins de rãu, ci învinge rãul prin bine.

Am 5,15 Fil 2,3 Fap 1,14 Col 4,2 1Pt 4,9 Mt 5,38-48 1Cor 12,26 Sir 7,34 Prov 3,7 Is 5,21 1Tes 5,15 1Pt 3,9 2Cor 8,21 Evr 12,14 Mt 5,39.44 Dt 32,35 Evr 10,30 Lev 19,18 Prov 25, 21-22

Datoriile creºtinilor faþã de autoritãþile civile 1

a

Oricine sã se supunã autoritãþilor rânduite pentru cã nu existã autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele existente sunt 13 rânduite de Dumnezeu, astfel încât cine se împotriveºte autoritãþii 2

se împotriveºte ordinii stabilite de Dumnezeu, iar cei rãzvrãtiþi îºi vor primi condamnarea. 3 Autoritãþile nu sunt de temut pentru vreo faptã bunã, ci pentru rãu. Vrei deci sã nu te temi de autoritãþi? Fã

a Câteva manuscrise vechi au varianta: voi sã vã supuneþi.

Mt 22,16-21 1Tim 2,1-2 Tit 3,1 1Pt 2,13-17 Prov 8,15 In 19,11

Rom 13,4

1Pt 2,19

364

binele ºi vei avea laudã din partea lor, 4 cãci oamenii puterii sunt slujitorii lui Dumnezeu spre binele tãu. Dacã faci rãul, teme-te, cãci ei nu degeaba poartã sabie; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru a face dreptate ºi mânia [lui Dumnezeu] pentru cel care sãvârºeºte rãul. 5 De aceea, trebuiea sã vã supuneþi nu numai din cauza pedepsei, ci ºi din conºtiinþã. 6 Doar pentru aceasta plãtiþi ºi impozite, pentru cã cei care îndeplinesc aceastã [misiune] sunt slujitori ai lui Dumnezeu. 7 Daþi fiecãruia ceea ce îi sunteþi datori: celui cu impozitul, impozit; celui cu taxele vamale, vamã; celui cãruia îi datoraþi respect, respect; celui cãruia îi datoraþi cinste, cinste. Iubirea aproapelui ºi vegherea creºtinã

In 13,34 Col 3,14 1In 4,11 Ex 20,13-17 Dt 5,17-21 Lev 19,18 Mt 19,18-19 ºu Înþ 6,18 1Cor 13,4-7 Ef 5,8-16 1Tes 5,4-8 1Cor 7,26.29 In 8,12 1In 2,8 2Cor 6,7 Ef 6,11.13-17 1,29 Lc 21,34 Gal 3,27 Ef 4,24

8 Sã nu datoraþi nimic nimãnui, decât sã vã iubiþi unii pe alþii, pentru cã cel care îl iubeºte pe altul a împlinit deja Legea. 9 De fapt: Sã nu sãvârºeºti adulter! Sã nu furib! Sã nu pofteºti! ºi orice altã poruncã sunt cuprinse în cuvântul acesta: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi! 10 Iubirea nu face nici un rãu aproapelui: aºadar, plinãtatea Legii este iubirea. 11 ªi [faceþi] aceasta cunoscând timpul [în care trãim]: cãci este deja ceasul sã vã treziþic din somn. Într-adevãr, acum mântuirea noastrã este mai aproape decât atunci când am primit credinþa. 12 Noaptea este pe sfârºite, ziua este aproape. Aºadar, sã ne dezbrãcãm de faptele întunericului ºi sã îmbrãcãm armele luminii. 13 Sã ne purtãm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri ºi beþii, nu în necurãþii ºi desfrâuri, nu în certuri ºi invidii, 14 ci îmbrãcaþi-vã în Domnul Isus Cristos. ªi sã nu aveþi grija trupului spre a-i împlini poftele.

Nu avem dreptul sã-i judecãm pe alþii 1

2

1Cor 8,7-13 Rom 15,7 1Cor 10,25

Primiþi-l pe cel slab în credinþã fãrã a-i judeca opiniile. De fapt, unul crede cã poate sã mãnânce de toate, însã cel slab 14 mãnâncã numai legume. Cine mãnâncã sã nu-l dispreþuiascã pe cel

Col 2,16-21

care nu mãnâncã, iar cel care nu mãnâncã sã nu-l judece pe cel care mãnâncã pentru cã Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eºti tu ca sã-l judeci pe servitorul altuia? De stã în picioare sau de cade, îl priveºte pe stãpânul sãu. Dar va sta în picioare pentru cã stãpânul îl poate face sã stea. 5 Unul considerã o zi mai importantã decât alta, altul considerã toate zilele [egale]. Fiecare sã rãmânã liniºtit în convingerea lui. 6 Cine

Iac 4,11 Mt 7,1

Gal 4,10 Col 2,16

3

a

Câteva manuscrise omit: trebuie. În codicele Sinaiticus este introdus: sã nu dai mãrturie falsã ºi nici... b

Probabil o acomodare cu Dt 5,19-20. c Unele manuscrise au: ne trezim în loc de: vã treziþi.

Rom 14,7

365

þine ziua, o þine pentru Domnul, iar cine mãnâncã, pentru Domnul mãnâncã, deoarece îi mulþumeºte lui Dumnezeu. ªi cine nu mãnâncã, pentru Domnul nu mãnâncã ºi îi mulþumeºte lui Dumnezeu. 7 Cãci nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine. 8 De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. 9 Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviata Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi ºi peste vii. 10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tãu sau de ce îl dispreþuieºti tu pe fratele tãu? Într-adevãr, toþi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeub, 11 cãci este scris: Viu sunt eu, spune Domnul: în faþa mea se va pleca tot genunchiul ºi orice limbã îl va preamãri pe Dumnezeu. 12 Aºadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeuc.

1Cor 10,30 1Tim 4,4

6,11 1Cor 3,23 2Cor 5,15 Gal 2,20 Fap 10,42 Fil 2,11 Fap 17,31 Mt 25,31-46 2Cor 5,10 Is 49,18

2,5-6.16 Evr 4,13

Grija faþã de cei slabi în credinþã 13 Aºadar,

sã nu ne mai judecãm unii pe alþii, ci mai degrabã luaþi seama sã nu puneþi fratelui vostru o piatrã de poticnire sau de scandal. 14 Eu ºtiu ºi sunt convins în Domnul Isus cã nici un lucru nu este necurat în sine însuºi, ci este necurat numai pentru cel care gândeºte cã e necurat. 15 Cãci, dacã fratele tãu se întristeazã din cauza unei mâncãri, tu nu mai umbli în iubire. Sã nu-l duci la pieire, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos. 16 Aºadar, nu faceþi ca binele vostrud sã fie defãimat. 17 Cãci împãrãþia lui Dumnezeu nu constã în mâncare ºi bãuturã, ci în dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine îl slujeºte în felul acesta pe Cristos este plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni. 19 Deci, sã cãutãm ceea ce duce la pacea ºi edificarea reciprocã. 20 Sã nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare. Ce-i drept, toate sunt curate, dar devine un rãu pentru omul care, mâncând, dã scandal. 21 Este mai bine sã nu mãnânci carne, sã nu bei vin ºi sã eviþi orice lucru pentru care fratele tãu se scandalizeazãe. 22 Credinþa pe care o ai pãstreaz-o pentru tine însuþi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se

a Multe manuscrise importante au: a trãit în loc de: a înviat. Dar cele mai multe traduceri preferã: a înviat. b Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: Dumnezeu cu: Cristos. c Câteva manuscrise vechi omit: înaintea lui Dumnezeu.

d Unele manuscrise corecteazã cu: nostru. e Cele mai vechi manuscrise adaugã: cade... sau slãbeºte în credinþã, iar codicele Sinaiticus are: se întristeazã în loc de: se scandalizeazã.

1Cor 8,9-13 Mt 18,6 Fap 10,15 Mt 15,11 1Cor 10,23 1Tim 4,14 Tit 1,15 1Cor 8,9-13

1Cor 8,8 Gal 5,22 1Tes 1,6 12,17-18 1Cor 7,15 Rom 15,2 1Cor 14,26 Ef 4,12-16 Tit 1,15 1Cor 8,13 1Cor 10,25-27; 11,31

Rom 14,23

1Cor 8,7 Iac 4,17

366

condamnã pe sine în ceea ce alege! 23 Dar cine se îndoieºte dacã mãnâncã, este condamnat pentru cã nu este de bunã-credinþã, ºi tot ceea ce nu este de bunã-credinþã este pãcat. Trãirea creºtinã dupã exemplul lui Cristos 1

1Cor 10,33 1Cor 10,11

Iar noi, cei tari, suntem datori sã purtãm slãbiciunile celor slabi ºi sã nu ne complacem în noi înºine. Fiecare dintre noi 15 sã se facã plãcut aproapelui sãu în ceea ce este bine spre edificare, 2

3

Ps 69,10 2Tim 3,16 1Mac 12,9 2Mac 15,9 Fil 2,2 Is 40,1

Mt 15,24

2Sam 22,50 Ps 18,50

Dt 32,43

Ps 117,1

Dt 18,15 Is 11,10

cãci nici Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris: Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea. 4 De fapt, tot ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învãþãtura noastrã pentru ca, prin statornicia ºi mângâierea Scripturilor, sã avem speranþã. 5 Dumnezeul statorniciei ºi al mângâierii sã vã facã sã aveþi aceleaºi sentimente unii faþã de alþii, ca ale lui Cristos Isus, 6 pentru ca, într-un cuget ºi într-un singur glas, sã-l preamãriþi pe Dumnezeu ºi pe Tatãl Domnului nostru Isus Cristos. 7 De aceea, primiþi-vã unii pe alþii dupã cum ºi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu. 8 Vã spun cã, într-adevãr, Cristos s-a fãcut slujitorul celor circumciºi pentru a împlini promisiunile fãcute pãrinþilor ºi [a confirma] astfel cã Dumnezeu este vrednic de crezare 9 ºi pentru ca naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea sa, dupã cum este scris: De aceea te voi lãuda printre popoare ºi voi cânta psalmi pentru numele tãu. 10 ªi din nou spune: Bucuraþi-vã, naþiunilor, împreunã cu poporul sãu. 11 ªi iarãºi: Lãudaþi-l, toate naþiunile, pe Domnul ºi toate popoarele sã-l preamãreascã. 12 Din nou Isaia spune: Va ieºi din rãdãcina lui Iese cel care se va aºeza ca sã domneascã peste naþiuni; în el îºi vor pune speranþa naþiunilea. 13 Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisosiþi în speranþã prin puterea Duhului Sfânt.

a Sfântul Paul citeazã textul din Is 11,10 dupã traducerea greacã a LXX. În textul ebraic, acest verset apare astfel: ªi va fi în ziua aceea: rãdãcina

lui Iese, care se ridicã sã domneascã peste toate popoarele, pe ea o vor cânta toate naþiunile.

Rom 15,14

367 IV. EPILOG Misiunea de apostol a lui Paul 14

Fraþii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi, cã sunteþi plini de bunãtate, plini de orice fel de cunoaºtere, în stare sã vã îndrumaþi unii pe alþii. 15 Totuºi, v-am scris în unele lucruri mai cu îndrãznealã, ca sã vã aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu 16 ca sã fiu slujitor al lui Cristos Isus între naþiunile pãgâne, consacrat sã predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca naþiunile pãgâne sã devinã o jertfã plãcutã, sfinþitã în Duhul Sfânt. 17 Aºadar, mã pot lãuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 cãci nu voi îndrãzni sã vorbesc altceva decât despre ce a sãvârºit Cristos prin mine pentru a aduce naþiunile pãgâne la credinþã, prin cuvânt ºi faptã, 19 prin puterea semnelor ºi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeua. Aºadar, de la Ierusalim ºi împrejurimi ºi pânã în Iliriab, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 fãcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca sã nu clãdesc pe temelia altuia, 21 ci, dupã cum este scris: Cei cãrora nu le-a fost vestit îl vor vedea ºi cei care n-au auzit vor înþelege.

Fil 2,17

2Cor 10,15-16

Is 52,15

Intenþia lui Paul de a merge la Roma 22 Tocmai de aceea am fost împiedicat de multe ori sã vin la voi, dar acum nu mai am nici un loc în regiunile acestea ºi, având de ani de zile dorinþa de a veni la voi, 24 când voi merge în Spania... Cãci sper sã vã vãd în timpul cãlãtoriei ºi sã fiu însoþit de cineva dintre voi, dupã ce îmi voi fi realizat, cel puþin în parte, [dorinþa] de a vã fi vãzut. 25 Acum însã merg la Ierusalim ca sã slujesc sfinþilor, 26 cãci Macedonia ºi Ahaia au binevoit sã-ºi arate solidaritatea faþã de sãracii sfinþilor din Ierusalim. 27 Au binevoit ºi erau datori s-o facã faþã de ei, cãci dacã naþiunile pãgâne au avut parte de bunurile lor spirituale, trebuie ºi ele sã-i slujeascã cu cele materiale. 28 Aºadar, dupã

1,13

23

a Câteva manuscrise mai vechi în loc de: Duhul lui Dumnezeu, au: Duhului Sfânt, iar altele: Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. b Iliria (gr. Illyrikon; lat. Illyricum) este þinutul din vestul Peninsulei

Balcanice, pe coasta de est a Adriaticii ce cuprinde azi nordul Greciei, Albania, Bosnia, coasta Dalmaþiei. Nu mai existã alte menþiuni despre acest þinut ºi nici despre o activitate a lui Paul în aceastã zonã.

1Cor 16,6

Fap 19,21

1Cor 9,11 Gal 6,6

Rom 15,29

Fap 20,3; 21,10-11; 21,17-36 2Cor 13,11 Fil 4,9

368

ce voi fi împlinit aceasta ºi le voi încredinþa darul acesta, voi pleca spre Spania [trecând] pe la voi. 29 ªtiu cã, venind la voi, voi veni cu plinãtatea binecuvântãrii lui Cristos. 30 Vã îndemn, aºadar, fraþilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos ºi pentru iubirea Duhului, sã luptaþi împreunã cu mine în rugãciunile voastre cãtre Domnul pentru mine 31 ca sã fiu ferit de rãzvrãtiþii din Iudeea ºi ca ajutorula pe care îl aduc la Ierusalim sã fie bine primit de sfinþi, 32 ca sã pot veni la voi cu bucurie ºi prin voinþa lui Dumnezeu sã mã pot bucura de liniºte împreunã cu voib. 33 Iar Dumnezeul pãcii sã fie cu voi toþi! Amin!c Salutãri cãtre prietenii din Roma

Fap 18,18

Fap 18,23.26 2Tim 4,19 1Cor 16,19 1Cor 16,15

9,3 2Cor 8,23

1 V-o

încredinþez pe Febe, sora noastrã, care este ºi slujitoared a Bisericii din Cancreea, 2 ca sã o primiþi în Domnul într-un mod vrednic sfinþilor ºi sã o ajutaþi în tot ce-ar avea nevoie, cãci ºi ea i-a ajutat pe mulþi, chiar ºi pe mine. 3 Salutaþi-i pe Priscila ºi pe Acvila, colaboratorii mei în Cristos Isus: 4 aceºtia ºi-au pus în primejdie viaþa pentru mine ºi le sunt recunoscãtor nu numai eu, ci ºi toate Bisericile dintre naþiunile pãgâne. 5 Salutaþi ºi Biserica ce se adunã în casa lor. Salutaþi-l pe iubitul meu, Epenet, care este primul rod al Asiei pentru Cristos. 6 Salutaþi-o pe Maria, care s-a strãduit atât de mult pentru voi. 7 Salutaþi-i pe Andronic ºi pe Iunias, rudele mele ºi însoþitorii mei în închisoare, care sunt stimaþi printre apostoli. Aceºtia au venit la Cristos chiar înainte de mine. 8 Salutaþi-l pe Ampliat, care este iubitul meu în Domnul. 9 Salutaþi-l pe Urban, colaboratorul meu în Cristos, ºi pe Stachis, iubitul meu. 10 Salutaþi-l ºi pe Apeles, care este încercat în Cristos. Salutaþi-i ºi pe cei din casa lui Aristobul. 11 Salutaþi-l pe Irodion, concetãþeanul meu. Salutaþi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul. 12 Salutaþi-le pe Trifena ºi pe Trifosa, care se strãduiesc pentru Domnul, ºi pe iubita Persida, care s-a strãduit mult în Domnul. 13 Salutaþi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca ºi pe mama lui ºi a mea. 14 Salutaþi-i pe Asyncritos, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrobas, pe Hermas ºi pe toþi fraþii care sunt împreunã cu ei. 15 Salutaþi-i pe

16

a Cele mai vechi manuscrise au: slujirea. b Majoritatea manuscriselor vechi prezintã formulãri diferite: papirusul nr. 46 omite partea a doua a versetului: sã mã pot bucura...; codicele Vaticanus înlocuieºte: prin voinþa lui Dumnezeu

cu: prin voinþa Domnului Isus; codicele Sinaiticus are: prin voinþa lui Isus Cristos. c Câteva manuscrise vechi omit: Amin. d Lit.: diaconesã. Termenul nu indicã încã o misiune specialã în Bisericã.

Rom 16,16

369

Filolog ºi pe Iulia, pe Nereu ºi pe sora lui, pe Olimpas ºi pe toþi sfinþii care sunt cu ei. 16 Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfântã. Vã salutã toate Bisericile lui Cristos. Pericolul dezbinãrii 17 În acelaºi timp, vã îndemn, fraþilor, sã vã pãziþi cu grijã de cei care provoacã dezbinãri ºi tulburãri împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o. Evitaþi-i, 18 cãci astfel de [oameni] nu-l slujesc pe Domnul nostru Isus Cristos, ci pântecele propriu ºi, prin cuvinte mieroase ºi mãgulitoare, înºalã inimile celor simpli. 19 Dar ascultarea voastrã este cunoscutã de toþi. De aceea, mã bucur pentru voi ºi vreau sã fiþi înþelepþi în ceea ce priveºte rãul. 20 Dumnezeul pãcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus sã fie cu voi!

1Cor 16,20 2Cor 13,12 1Tes 5,26 1Pt 5,14 Fap 20,37 Lc 7,45 Mt 28,48 6,17 Mt 7,15-20 Tit 3,10 2In 7-10 Fil 3,19 Col 2,4 Tit 1,10-14 1,8 1Cor 14,20 Ier 4,22 Mt 10,16 Fil 4,9 Gen 3,15

Salutãri de la însoþitorii lui Paul 21 Vã salutã Timotei, colaboratorul meu, ºi Luciu, Iason ºi Sosipater, conaþionalii mei. 22 Vã salut în Domnul eu, Tertius, care am scris aceastã scrisoare. 23 Vã salutã Gaius, gazda mea ºi a întregii comunitãþi. Vã mai salutã Erast, vistierul cetãþii, ºi fratele Quartus. 24 a.

Doxologia finalã 25 bIar

celui care poate sã vã întãreascã potrivit cu evanghelia mea ºi cu predicarea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea misterului care a fost ascuns din timpuri veºnice, 26 dar care a fost descoperit acum prin scrierile profetice, dupã porunca Dumnezeului celui veºnic, spre ascultarea credinþei, [mister] care a fost fãcut cunoscut tuturor naþiunilor pãgâne, 27 lui Dumnezeu care, singur, este înþelept, prin Isus Cristos, luic sã-i fie glorie în veci!d Amin.

a

Cele mai vechi ºi importante manuscrise nu menþioneazã acest verset. O serie de manuscrise mai târzii introduc v. 24: Harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu voi toþi. Amin. Este, probabil, o reluare a v. 20. b V. 25-27 sunt introduse de multe manuscrise dupã Rom 14,23; iar de

alte manuscrise sunt introduse dupã 15,23. În puþine manuscrise, aceste versete sunt complet omise. c În loc de: lui, unele manuscrise au: acestuia, iar codicele Vaticanus omite: lui. d Multe manuscrise adaugã aici: vecilor.

Fap 16,1-3 1Cor 4,17 Fap 13,1; 17,5; 20,4 Col 4,18 2Tes 3,17 Gal 6,11 1Cor 1,14 Fap 19,29; 22 2Tim 4,20 Ef 3,20 Iuda 24-25 1Cor 2,7 Col 1,26; 2,2-3 Ef 1,9; 3,5-9 Ap 10,7 2Cor 10,5; 1,5 11,33-36 1Cor 1,24-25 Ap 7,12 Gal 1,5 Ef 3,21 Fil 4,20 2Tim 4,18 Ap 1,6

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI INTRODUCERE Autorul. Sfântul Paul a întemeiat comunitatea din Corint în anul 51 ºi a rãmas un an ºi jumãtate acolo, apoi s-a întors la Ierusalim. Între timp, au apãrut o serie de probleme în comunitatea corintenilor, la care Apostolul rãspunde prin mai multe scrisori (se considerã cã ar fi fost în total 4), din care ne-au rãmas doar douã. Scopul. Dupã un schimb de scrisori cu corintenii ºi mai ales dupã informaþiile primite de la „cei din casa Cloei” (1,11), Apostolul aflã cã în comunitate sunt probleme grave: un caz de incest (5,1-13); procesele dintre fraþi la tribunalul pãgânilor (6,1-11) ºi prostituþia (6,12-20). Dupã ce dezbate aceste probleme, rãspunde întrebãrilor concrete puse în scrisori de corinteni: cãsãtoria ºi celibatul (7,1-40), carnea jertfitã idolilor ºi participarea la viaþa socialã a cetãþii (8,1–11,1), participarea la adunãrile creºtine (11,2–14,39), învierea morþilor (15,1-58) etc. Destinatarii. Comunitatea creºtinã din Corint era alcãtuitã în mare parte din greci. Era o comunitate vie ºi ferventã, dar expusã influenþei ambientului: moravuri decãzute ca într-un port cosmopolit, rivalitate ºi certuri, influenþe culturale sincretiste ºi idei filozofice pãgâne, politeismul ºi religia misterelor cu dezordini ce puteau apãrea ºi în adunãrile creºtine (manifestãri extatice ºi pretinse inspiraþii urmate de discursuri fãrã sens practicate de femei, ca ºi moravurile uºoare). Structura. Dupã salutul adresat destinatarilor ºi o rugãciune de mulþumire pentru darul credinþei (1,1-9), Apostolul trateazã problema diviziunilor din Bisericã, arãtând cã înþelepciunea lui Dumnezeu îi cheamã la unitate (1,10–4,21). În continuare, îºi exprimã indignarea pentru cazul de incest (5,1-13), pentru recurgerea la tribunalul pãgân (6,1-11) ºi pentru desfrâu (6,12-20). Rezolvã unele dubii ale corintenilor cu privire la valoarea cãsãtoriei ºi a celibatului (7,1-40), cu privire la carnea jertfitã idolilor (8,1–11,1), cu privire la rolul femeii în adunãrile liturgice (11,2-16), cu privire la celebrarea euharisticã (11,17-34), cu privire la folosirea carismelor (12,1–14,39). În sfârºit, înþelegând dificultatea corintenilor de a accepta învierea trupurilor datoritã mentalitãþii greceºti dualiste, nu cautã o demonstrare filozoficã, ci aratã direct absurditatea unui astfel de refuz care face zadarnicã

372 credinþa lor: fãrã înviere nu se mai poate vorbi nici de Cristos ºi nici de Bisericã (15,1-58). În încheiere, sfântul Paul dã instrucþiuni cu privire la colecta pentru Ierusalim, îºi prezintã proiectul activitãþii misionare ºi face o serie de recomandãri (16,1-24). Locul ºi data. Scrisoarea este trimisã din Efes (16,8), la începutul celei de-a treia cãlãtorii misionare, probabil în primãvara anului 56, dacã nu chiar 55. Teologia – Spre deosebire de Scrisoarea cãtre Romani, aceasta nu conþine probleme tipic intelectualiste, ci avem o teologie aplicatã la viaþa concretã. Corintenii sunt obiºnuiþi sã formeze mici grupãri religioase care au în frunte un conducãtor. Aceastã tendinþã se observã ºi în Biserica lor: unii fac referinþã la Paul, alþii, la Apolo etc. Sfântul Paul proclamã adevãrata înþelepciune ºi aratã cã edificarea comunitãþii presupune rolul de cultivator ºi constructor al lui Dumnezeu însuºi (1,1–4,21). La o altã tendinþã a corintenilor de a se considera inspiraþi ºi plini de înþelepciune, sfântul Paul precizeazã care este adevãrata cunoaºtere: înþelepciunea lui Dumnezeu este rodul acþiunii Duhului Sfânt care, prin carisme, daruri adevãrate ale harului, ºi nu manifestãri excepþionale, permite comuniunea de viaþã cu Cristos în cadrul comunitãþii de credinþã. Arãtând cã rolul femeii în adunarea liturgicã nu este acela de a se etala dupã modelul preoteselor din cultele pãgâne, Apostolul recomandã o atitudine de ascultare plinã de evlavie în Bisericã, templul cel nou, care este trupul lui Cristos. Continuând aceastã temã a trupului lui Cristos, în care fiecare îºi are rolul propriu, sfântul Paul prezintã exigenþele evanghelice pentru bãrbat ºi pentru femeie atât în viaþa de cãsãtorie, cât ºi în starea de vãduvie, de singurãtate ºi de feciorie, afirmând cu tãrie, într-un mediu cultural grecesc pentru care trupul nu era considerat subiect al actului religios: „Preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru” (6,20). Creºtinul are de înfruntat mereu ispita idolatriei ca ideologie ºi organizare a vieþii. Pentru a rezista, el nu trebuie sã trãiascã izolat, ci în comunitatea care se realizeazã cel mai bine în adunarea euharisticã. Aceastã adunare devine rodnicã prin caritatea arãtatã Bisericilor mai sãrace.

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI I. INTRODUCERE Destinatarii 1

Paul, chemat sã fie apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Sostene, cãtre Biserica lui Dumnezeu care 1 este în Corint, celor care au fost sfinþiþi în Cristos Isus, chemaþi sã 2

1Cor 6,11

fie sfinþi împreunã cu toþi cei care invocã în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor ºi al nostru: 3 har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos. Rugãciuni de mulþumire 4 Îi mulþumesc Dumnezeului meua întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentru cã în el aþi fost îmbogãþiþi în toate, în tot cuvântul ºi în toatã cunoaºterea. 6 Astfel, mãrturia lui Isus Cristos a fost întãritã în voi, 7 aºa încât sã nu duceþi lipsã de nici un har în timp ce aºteptaþi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vã va întãri pânã la sfârºit ca sã fiþi fãrã vinã în ziua Domnuluib nostru Isus Cristosc. 9 Credincios este Dumnezeu de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiul sãu, Isus Cristos Domnul nostru.

Fil 3,20 Lc 17,30 2Tes 1,7 1Pt 1,7.13 10,13 2Cor 1,18 1Tes 5,24 2Tes 3,3 Evr 10,23 Rom 8,17

II. DEZORDINI ÎN BISERICA DIN CORINT DIVIZIUNI ÎN COMUNITATE Cele patru grupãri 10

Vã îndemn, fraþilor, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, sã fiþi toþi în armonied ºi sã nu fie între voi dezordini, ca sã a În câteva manuscrise vechi avem: lui Dumnezeu. b Expresia ziua Domnului, în scrisorile sfântului Paul, nu se referã la „duminicã”, ci la venirea lui Cristos (parusia), când toate lucrurile îºi vor gãsi

împlinirea în el (1Tes 5,2; 2Tes 2,2; 1Cor 1,8; 5,5; 2Cor 1,14; Fil 1,6.10; 2,16). c În multe manuscrise vechi este omis: Cristos. d Lit.: sã vorbiþi toþi acelaºi lucru.

Rom 12,16; 15,5 2Cor 13,11 Fil 2,2; 4,2

1Cor 1,11

2Cor 10,7

374

fiþi desãvârºiþi în acelaºi cuget ºi în aceeaºi simþire. 11 De fapt, despre voi, fraþii mei, mi s-a adus la cunoºtinþã, de cãtre cei din [casa] Cloei, cã între voi sunt certuri. 12 Spun aceasta pentru cã fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împãrþit?a Oare Paul a fost rãstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aþi fost botezaþi? 14 Îi mulþumesc lui Dumnezeub cã n-am botezat pe nici unul dintre voi, afarã de Crispus ºi Gaius, 15 pentru ca nimeni sã nu spunã cã aþi fost botezaþi în numele meu. 16 I-am botezat ºi pe cei din casa lui Stefanasc. În afarã de aceºtia nu ºtiu sã mai fi botezat pe altcineva. 17 Cãci Cristos nu m-a trimis ca sã botez, ci ca sã vestesc evanghelia, nu cu înþelepciunea cuvântului, ca nu cumva sã devinã zadarnicã crucea lui Cristos. Înþelepciunea crucii

2Cor 2,15; 4,3 Rom 1,16 Is 29,14

Mt 12,38; 16,1 In 2,18; 4,48; 6,30

18 Într-adevãr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19 Cãci este scris: Voi nimici înþelepciunea celor înþelepþi ºi ºtiinþa celor învãþaþi o voi distruge. 20 Unde este înþeleptul? Unde-i cãrturarul? Unde-i cercetãtorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu cã înþelepciunea acestei lumi este nebunie? 21 Dar pentru cã lumea, prin înþelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sã-i mântuiascã pe cei care cred prin nebunia predicãrii. 22 În timp ce iudeii cer semne, iar grecii cautã înþelepciunea, 23 noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, 24 dar pentru cei chemaþi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. 25 Cãci nebunia lui Dumnezeu este mai înþeleaptã decât oamenii ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este mai puternicã decât oamenii.

Experienþa corintenilor 26 Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã: nu mulþi sunt înþelepþi în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi de neam ales,

a Câteva manuscrise dau propoziþiei un sens declarativ: Cristos nu a fost împãrþit. b Unele manuscrise omit: lui Dumnezeu.

c Numele propriu Stephanas este o formã prescurtatã de la Stephanéphoros („cel care poartã coroana”).

1Cor 1,27

375 27

însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. 28 Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt, 29 aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Iar voi, datoritã lui, sunteþi în Cristos Isus, care pentru noi a fost fãcut de Dumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea, 31 pentru ca, dupã cum este scris: Cine se laudã, în Domnul sã se laude.

Rom 10,4 Col 2,3 Ier 9,22-23 2Cor 10,17 Gal 6,14

Metoda predicãrii lui Paul 1

ªi eu, fraþilor, când am venit la voi, am venit sã vã vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin mãiestria cuvântului sau prin înþe2 lepciune. Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât pe Isus a

2

Cristos, ºi pe acesta rãstignit. 3 Eu însumi am venit la voi în slãbiciune, cu fricã ºi cuprins de neliniºte, 4 iar cuvântul meu ºi predica mea n-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii omeneºti, ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, 5 astfel încât credinþa voastrã sã fie [bazatã] nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Înþelepciunea evangheliei 6 Totuºi,

noi vorbim de înþelepciune printre cei desãvârºiþi, dar nu de înþelepciunea lumii acesteia, nici a stãpânitorilor acestui veac care sunt pieritori. 7 Însã noi vorbim de înþelepciunea tainicã a lui Dumnezeu, care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotãrâse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, 8 pe care nici unul dintre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, cãci dacã ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul gloriei. 9 Însã, dupã cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. 10 Dar nouã ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, cãci Duhul cerceteazã toate, chiar ºi profunzimile lui Dumnezeu. 11 De fapt, cine dintre oameni cunoaºte ceea ce este în om, în afarã de duhul omului care este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afarã de Duhul lui Dumnezeu. 12 Iar noi nu am primit duhul

a Multe manuscrise importante în loc de: misterul, au: mãrturia, iar altele au: evanghelia.

15,24-25 Ef 6,12 Rom 16,25 Ef 1,9; 3,4.5.9 Col 1,26-27

Is 64,3 Ier 3,16

1Cor 2,13

Is 40,13

376

lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca sã cunoaºtem darurile care ne-au fost date de Dumnezeu. 13 Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învãþate de la înþelepciunea omeneascã, ci în [cuvinte] învãþate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realitãþile] spirituale. 14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptã cele ale Duhului lui Dumnezeua, cãci pentru el sunt o nebunie, ºi nu le poate cunoaºte pentru cã acestea trebuie sã fie judecate în mod spiritual. 15 Dimpotrivã, [omul] spiritual judecã toate, iar el nu este judecat de nimeni. 16 Într-adevãr, cine a cunoscut gândirea Domnului ca sã-i poatã da învãþãturã? Însã noi avem gândirea lui Cristos. Lipsa de maturitate a corintenilor 1 Iar

eu, fraþilor, n-am putut sã vã vorbesc ca unor [oameni] spiri3V-am tuali, ci ca unor [oameni] de carne , ca unor copilaºi în Cristos. dat sã beþi lapte, nu mâncare [solidã], pentru cã încã nu [o] b

Evr 5,12-14 1Pt 2,2

c

2

puteaþi [primi], ba nici acum nu puteþi 3 pentru cã sunteþi încã [oameni] de carne. Într-adevãr, când între voi existã invidie ºi ceartãd, nu sunteþi oare [oameni] de carne ºi nu vã purtaþi în felul oamenilor? 4 Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apolo”, nu sunteþi voi oameni? Misiunea celor care predicã evanghelia 5 Dar ce este Apolo? Sau ce este Paul? Niºte slujitori, fiecare dupã cum i-a dat Domnul, prin care aþi primit credinþa. 6 Eu am plantat,

a În câteva manuscrise este omis: lui Dumnezeu, în altele, în loc de: lui Dumnezeu apare: Sfânt. b Sfântul Paul foloseºte diferiþi termeni pentru a indica pãrþi sau aspecte ale persoanei umane: sarx = carne, trup. Prin acest termen nu se indicã atât partea materialã a omului, cât aspectul limitat al firii omeneºti ºi, prin extensiune, slãbiciunile ºi condiþia de pãcat; psyche indicã, în special, principiul vieþii biologice. Dupã gândirea ebraicã (cea a lui Paul), acest principiu vital înceteazã o datã cu moartea; pneuma = spirit, duh, este partea cea mai nobilã din om, principiul care îºi are originea în Dumnezeu ºi orienteazã întreaga persoanã spre Dumnezeu. Rãmâne o dificultate gãsirea unor termeni

corespunzãtori în limba românã, deoarece suflet ºi spirit (duh) sunt aproape sinonime ºi corespund lui pneuma. Psyche ar putea fi exprimat prin psihic, conºtient. c Deºi corintenii se laudã cu spiritualitatea lor, în practicã sunt imaturi în credinþã, mentalitatea lor este lumeascã. Piatra de încercare pentru recunoaºterea adevãratului om spiritual este acceptarea crucii ºi nu adeziunea la un predicator sau altul. În loc sã sesizeze noutatea evangheliei lui Cristos, ei cautã noutãþile predicatorului, comportându-se deci ca niºte membri ai unei societãþi religioase ºi reducând Biserica la limitele propriei lor înþelegeri. d Câteva manuscrise vechi adaugã: dezbinãri.

1Cor 3,7

377

Apolo a udat, însã Dumnezeu a fãcut sã creascã, 7 aºa încât nici cel care planteazã, nici cel care udã nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face sã creascã. 8 ªi cel care planteazã, ºi cel care udã sunt una ºi fiecare îºi va primi plata proprie dupã munca proprie. 9 Cãci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteþi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 10 Dupã harul lui Dumnezeu a care mi-a fost dat, ca un arhitect înþelept, eu am pus temelia, iar un altul construieºte deasupra, dar fiecare sã aibã grijã cum construieºte. 11 Cãci nimeni nu poate sã punã o altã temelie în afarã de cea existentã, care este Isus Cristos. 12 Dar dacã cineva pune pe aceastã temelie aur, argint, pietre preþioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecãruia va fi datã pe faþã, cãci ziua [Domnului] o va face cunoscutã, pentru cã în foc va fi dezvãluitã ºi focul va arãta cum este lucrarea fiecãruia. 14 Dacã lucrarea pe care cineva o construieºte deasupra rãmâne, va primi rãsplatã, 15 dacã lucrarea lui va fi arsã, va fi pedepsit. El va fi totuºi mântuit, dar numai ca prin foc. 16 Nu ºtiþi cã voi sunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? 17 Dacã cineva distruge templul lui Dumnezeu, ºi Dumnezeu îl va distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu, care sunteþi voi, este sfânt. 18 Sã nu se înºele nimeni! Dacã cineva dintre voi crede cã este înþelept în lumea aceasta, sã devinã nebun ca sã ajungã înþelept, 19 pentru cã înþelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, cãci este scris: El îi va pierde pe cei înþelepþi în ºiretenia lor 20 ºi din nou: Domnul cunoaºte gândurile celor înþelepþi, el ºtie cã sunt zadarnice. 21 Astfel încât nimeni sã nu se laude cu oamenii, cãci toate sunt ale voastre: 22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaþa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteþi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.

1,20-25; 2,6; 4,10

Iob 5,13

Ps 94,11 gr

Autoritatea lui Paul 1

Orice om sã ne considere în felul acesta: ca pe niºte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, iar ceea ce 4 se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios. 2

a În câteva manuscrise vechi este omis: lui Dumnezeu.

Tit 1,7 Ef 3,2

1Cor 4,3

378

3

Mt 7,1 Rom 2,16.29

Ap 3,17

Rom 8,36 1Cor 15,31 2Cor 4,11 Evr 10,33

2Cor 4,8-12; 6,4-10; 11,23-27

2Cor 6,13 1Tes 2,7 1Tes 2,11 Flm 10

Pentru mine conteazã prea puþin dacã sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesca. Ba, mai mult, nici eu nu mã judec pe mine. 4 De fapt, conºtiinþa nu mã acuzã cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mã judecã este Domnul. 5 Aºadar, sã nu judecaþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul. El va lumina cele ascunse de întuneric ºi va descoperi planurile inimilor ºi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenitã. 6 Acestea, fraþilor, le-am dat ca un exemplu despre mine ºi Apolo spre binele vostru ca sã învãþaþi de la noi: sã nu treceþi peste cele scrise ca nu cumva vreunul dintre voi sã se laude cu unul împotriva celuilalt. 7 Cãci cine te face mai deosebit de alþii? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacã ai primit, de ce te mândreºti ca ºi cum nu ai fi primit? 8 V-aþi sãturat deja! V-aþi ºi îmbogãþit de-acum? Aþi ajuns regi fãrã de noi! Într-adevãr, ar fi fost bine sã ajungeþi regi, ca sã domnim ºi noi împreunã cu voi! 9 Cãci ni se pare cã Dumnezeu ne-a fãcut pe noi, apostolii, cei din urmã, ca niºte condamnaþi la moarte, fiindcã am devenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri ºi pentru oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteþi înþelepþi în Cristos; noi suntem slabi, voi sunteþi tari; voi vã bucuraþi de cinste, iar noi, de dispreþ. 11 Pânã în ceasul de acum, suntem flãmânzi ºi însetaþi, suntem goi ºi chinuiþi ºi pribegim. 12 Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriþi, binecuvântãm; când suntem persecutaþi, rãbdãm; 13 când suntem insultaþi, rãspundem cu blândeþe. Am ajuns gunoiul lumii, murdãria tuturor pânã acum. 14 Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei. 15 Cãci chiar dacã aþi avea zeci de mii de învãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isus prin evanghelie. 16 Aºadar, vã îndemn: fiþi imitatorii mei. Planuri de cãlãtorie 17

Mt 7,21 2Cor 10,2 Gal 6,1

Tocmai de aceea l-am trimis la voi pe Timotei, care este copilul meu iubit ºi credincios în Domnul. El vã va aminti cãile mele în Cristos Isus, aºa cum învãþ pretutindeni, în fiecare Bisericã. 18 Unii s-au îngâmfat ca ºi cum eu n-aº mai veni la voi. 19 Însã voi veni în curând la voi, dacã Domnul va voi, ºi voi cunoaºte nu doar cuvântul celor îngâmfaþi, ci ºi puterea lor, 20 pentru cã împãrãþia lui Dumnezeu nu [constã] în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreþi? Sã vin la voi cu varga sau cu iubirea ºi cu duhul blândeþii?

a Lit.: zi omeneascã. Termenul „zi” este folosit aici ca o zi fixatã pentru audierea pãrþilor în tribunal. Ar putea

fi ºi o aluzie la „ziua Domnului”, „ziua judecãþii”.

1Cor 5,1

379 DEZORDINI MORALE Un caz de incest 1

Se aude de peste tot cã ar fi la voi desfrâu ºi încã un astfel de desfrâu cum [nu este] nici între pãgâni: cineva trãieºte cu femeia 5 tatãlui sãu. Iar voi v-aþi îngâmfat, în loc sã vã întristaþi mai degrabã, 2

ca sã-l scoateþi din mijlocul vostru pe cel care sãvârºeºte o astfel de faptã! 3 Dar eu, deºi absent cu trupul, dar prezent cu duhul, l-am ºi judecat deja, ca ºi cum aº fi fost de faþã, pe cel care a sãvârºit o asemenea faptã. 4 În numele Domnului nostru Isusa, fiind adunaþi împreunã, voi ºi duhul meu, prin puterea Domnului nostru Isus, 5 sã-l dãm pe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului sãu ca sã-i fie mântuit sufletul, în ziua Domnuluib. 6 Nu este bunã lauda voastrã! Nu ºtiþi cã puþin aluat dospeºte întreaga frãmântãturã? 7 Curãþaþi aluatul cel vechi ca sã fiþi o frãmântãturã nouã, aºa cum sunteþi, fãrã aluat, pentru cã Paºtele nostru, Cristos, a fost jertfit. 8 Sã sãrbãtorim, aºadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rãutãþii ºi al nelegiuirii, ci cu azimelec sinceritãþii ºi ale adevãrului.

Col 2,5

Excomunicarea creºtinilor imorali 9

V-am scris în scrisoarea mea sã nu vã amestecaþi cu desfrânaþii. Nu [mã refer] la toþi cei desfrânaþi din lumea aceasta, sau la cei lacomi, sau hrãpãreþi sau idolatri, cãci atunci ar trebui sã ieºiþi din lume. 11 Acum însã v-am scris sã nu vã amestecaþi cu cel care, deºi se numeºte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beþiv, sau hrãpãreþ: cu unul ca acesta nici mãcar sã nu staþi la masã. 12 De fapt, de ce i-aº judeca eu pe cei de afarã? Oare nu-i judecaþi voi pe cei dinãuntru? 13 Dar pe cei din afarã îi va judecad Dumnezeu. Scoateþi-l afarã dintre voi pe cel rãu! 10

a

În unele manuscrise avem: Domnului Isus; în codicele Sinaiticus avem: Domnului Isus Cristos, iar în papirusul cel mai vechi, avem formula completã: Domnul nostru Isus Cristos. b Câteva manuscrise adaugã: Isus; altele: nostru Isus Cristos. c Azimã = fãrã drojdie. Era pâinea

nedospitã, obligatorie în timpul sãptãmânii Paºtelui (Ex 12,15-18; Dt 16,4.8). Deoarece Paºtele creºtinilor este însuºi Cristos veºnic, ei trebuie sã rãmânã o pâine curatã, nedospitã, fãrã fermentul pãcatului. d Multe manuscrise importante au prezentul.

Rom 1,29-31

Col 4,5 1Tes 4,12 Dt 17,7

1Cor 6,1

380

Procesele la tribunalele pãgâne 1 Îndrãzneºte

cineva dintre voi, care are vreo pricinã cu un altul, sã se lase judecat de cei nedrepþi, ºi nu de sfinþi? Sau nu ºtiþi cã 6 sfinþii vor judeca lumea? ªi dacã lumea este judecatã de voi, sunteþi 2

Mt 5,39-42 1Tes 5,15 1Pt 3,9

15,50 Rom 1,29-31; 13,13 Gal 5,19-21

nevrednici [ca sã judecaþi] probleme mãrunte? 3 Nu ºtiþi cã noi îi vom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult problemele vieþii acesteia. 4 Aºadar, dacã aveþi neînþelegeri în probleme ale vieþii acesteia, îi puneþi judecãtori pe aceia care nu au nici o trecere în Bisericã? 5 O spun spre ruºinea voastrã: oare chiar nu este între voi nici un om înþelept care sã poatã judeca între fraþi? 6 Însã frate cu frate se judecã ºi aceasta înaintea celor necredincioºi? 7 Deja numai simplul fapt cã aveþi procese între voi este o decãdere. De ce nu acceptaþi mai degrabã sã fiþi nedreptãþiþi? Pentru ce nu acceptaþi mai degrabã sã fiþi pãgubiþi? 8 Ba chiar voi faceþi nedreptate ºi faceþi ºi pagubã ºi aceasta chiar fraþilor. 9 Sau nu ºtiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi: nici desfrânaþii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii, 10 nici hoþii, nici lacomii, nici beþivii, nici bârfitorii, nici hrãpãreþii nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu. 11 ªi aºa eraþi unii dintre voi, dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost justificaþi în numele Domnului Isus Cristosa ºi în Duhul Dumnezeului nostru. Gravitatea pãcatelor de necurãþie

10,23; 7,35

15,15 Rom 8,11 2Cor 4,14 Rom 12,5

Gen 2,24

12 Toate îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt permise, dar nu mã voi lãsa stãpânit de nimic. 13 Mâncãrurile sunt pentru pântece ºi pântecele pentru mâncãruri, dar Dumnezeu va distruge ºi acestea ºi acelea. Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul ºi Domnul pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia ºi pe noi prin puterea sa. 15 Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt mãdularele lui Cristos? Voi lua atunci mãdularele lui Cristos ºi le voi face mãdularele unei desfrânate? Nicidecum! 16 Sau nu ºtiþi cã cel care se uneºte cu o desfrânatã este un singur trup cu ea? Cãci cei doi, spune, vor fi un singur trup. 17 Dimpotrivã, cel care se uneºte cu Domnul este un singur duh cu el. 18 Fugiþi de desfrânare! Orice alt pãcat pe care îl face omul este în afara trupului. Însã cel care se dedã la desfrânare pãcãtuieºte în propriul sãu trup. 19 Sau nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului

a Câteva manuscrise vechi omit: Cristos, altele au: Domnul nostru Isus Cristos.

1Cor 6,20

381

Sfânt care locuieºte în voi ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ºi cã nu sunteþi ai voºtri? 20 Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!

7,23 1Pt 1,18-19

III. RÃSPUNSURI LA PROBLEMELE CORINTENILOR CÃSÃTORIA ªI CELIBATUL Cãsãtoria ºi datoriile celor cãsãtoriþi 1 Referitor

la cele ce mi le-aþi scris, este bine ca omul sã nu se atingã de femeie. Totuºi, pentru a evita desfrânãrile, fiecare [bãr7 bat] sã-ºi aibã femeia lui ºi fiecare [femeie] sã-ºi aibã bãrbatul ei. 2

3 Bãrbatul sã-ºi împlineascã datoria faþã de soþie, la fel ºi soþia faþã de bãrbat. 4 Femeia nu este stãpânã pe trupul ei, ci bãrbatul; la fel, nici bãrbatul nu este stãpân pe propriul trup, ci femeia. 5 Sã nu vã lipsiþi unul de celãlalt decât cu consimþãmânt, pentru un anumit timp, ca sã vã dedicaþi rugãciuniia ºi iarãºi sã fiþi împreunã ca sã nu vã ispiteascã Satana din cauza nestãpânirii voastre. 6 Vã spun lucrul acesta ca o îngãduinþã, nu ca o poruncã. 7 Eu aº vrea ca toþi oamenii sã fie ca mine, însã fiecare îºi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel. 8 Celor necãsãtoriþi ºi vãduvelor le spun cã este bine pentru ei dacã rãmân ca mine. 9 Dar dacã nu se pot stãpâni, sã se cãsãtoreascã, pentru cã este mai bine sã se cãsãtoreascã decât sã ardã. 10 Celor cãsãtoriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia sã nu se despartã de bãrbat. 11 Dar dacã se desparte, sã rãmânã necãsãtoritã sau sã se împace cu bãrbatul, iar bãrbatul sã nu-ºi lase femeia. 12 Celorlalþi le spun, eu, nu Domnulb: dacã un frate are o soþie necreºtinã ºi ea consimte sã locuiascã cu el, sã nu o pãrãseascã. 13 Iar dacã o femeie are un bãrbat necreºtinc ºi acesta consimte sã

a Unele manuscrise au: postului ºi rugãciunii. b În v. 12-16, sfântul Paul formuleazã o dispoziþie aparte cu privire la dreptul matrimonial, cunoscutã sub numele de „privilegiu paulin”. În Biserica Romano-Catolicã, acest privilegiu este aplicat în practicã pentru declararea nulitãþii cãsãtoriei valide între douã persoane nebotezate în cazul în care

una se boteazã. Dreptul canonic acordã posibilitatea recãsãtoririi pãrþii botezate în cazul în care fostul soþ nu acceptã botezul ºi nici nu permite persoanelor botezate sã-ºi trãiascã religia (cf. CDC 1159,9). c Lit.: necredincios, dar referinþa este clarã la cel care nu a primit credinþa în Cristos.

1Tim 5,14 Ef 5,22-33+

1Cor 7,14

Rom 14,19

Rom 2,25-27 Gal 5,6; 6,15

Ef 6,6 Flm 16 6,20 7,17

382

locuiascã cu ea, sã nu-ºi pãrãseascã bãrbatul, 14 cãci bãrbatul necreºtin este sfinþit prin femeie, iar femeia necreºtinã este sfinþitã prin fratea; altfel, copiii voºtri ar fi necuraþi, însã ei sunt sfinþi. 15 Dar dacã cel necreºtin vrea sã se despartã, sã se despartã: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legaþi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Cãci cum [poþi sã] ºtii, tu, femeie, dacã îþi vei mântui bãrbatul? Sau cum poþi ºti, tu, bãrbatule, dacã îþi vei mântui soþia? 17 În afarã de aceste cazuri, sã trãiascã fiecare aºa cum i-a dat Domnul, aºa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. 18 Cine a fost chemat pe când era circumcis sã rãmânã aºa; cine a fost chemat pe când era necircumcis sã nu se circumcidã. 19 Nici circumcizia nu valoreazã nimic ºi nici necircumcizia nu valoreazã nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare sã rãmânã în starea în care era când a fost chemat. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacã poþi sã devii liber, mai degrabã profitãb, 22 cãci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. 23 Voi aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Nu deveniþi sclavii oamenilor. 24 Fraþilor, fiecare sã rãmânã înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. Starea de celibat 25 Cât

Rom 13,11

1In 2,15-17

despre fecioare, nu am nici o poruncã de la Domnul, însã le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare. 26 Eu cred cã este bine, din cauza dificultãþii timpului de faþã, e bine ca omul sã fie aºa: 27 eºti legat de femeie, nu cãuta sã te desparþi; nu eºti legat de femeie, nu cãuta femeie. 28 Totuºi, dacã te cãsãtoreºti, nu pãcãtuieºti. Iar dacã o fecioarã se cãsãtoreºte, nu pãcãtuieºte. Dar aceºtia vor avea suferinþe în trupul lor. Eu însã vreau sã vã cruþ. 29 Fraþilor, eu vã spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, cei care au femeie sã fie ca ºi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca ºi cum nu ar plânge, cei care se bucurã, ca ºi cum nu s-ar bucura, cei care cumpãrã, ca ºi cum nu ar fi stãpâni, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi: cãci chipul acestei lumi trece.

a Unele manuscrise importante în loc de: frate, au: bãrbat, altele: bãrbatul creºtin. b Textul poate fi tradus în douã moduri: 1) Dacã poþi sã devii liber, foloseºte ocazia; 2) Dacã poþi sã devii liber, profitã mai degrabã de starea de sclav.

Fie într-un caz, fie în celãlalt, indiferent de condiþia exterioarã, importantã este libertatea interioarã. Sfântul Paul nu este nici pentru menþinerea ordinii sociale, nici pentru rãsturnarea ei. Lectura Scrisorii cãtre Filemon poate fi cel mai bun comentariu la aceste versete.

1Cor 7,32

383 32

Eu aº vrea ca voi sã fiþi fãrã griji. Cel care este necãsãtorit se îngrijeºte de cele ale Domnului, cum sã-i placã Domnului, 33 însã cel care este cãsãtorit se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-i placã soþiei, 34 ºi este împãrþit. Tot aºa ºi femeia necãsãtoritã, tot aºa ºi fecioaraa se îngrijeºte de cele ale Domnului, ca sã fie sfântã în trup ºi în duh, însã cea cãsãtoritã se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-i placã bãrbatului. 35 Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca sã vã întind o cursã, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste ºi conduce la Domnul, fãrã abatereb. 36 Dacã cineva crede cã este o ruºine dacã fecioara lui trece de floarea vârstei, ºi aºa trebuie sã fie, sã facã ceea ce vrea. Nu pãcãtuieºte. Ei sã se cãsãtoreascã. 37 Dar dacã cineva a hotãrât în inima lui, cu tãrie, fãrã sã fie constrâns ºi are deplinã stãpânire asupra propriei voinþe ºi a judecat astfel în inima sa, sã o pãstreze fecioarã, va face bine. 38 Aºa încât cel care îºi dã în cãsãtorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dã în cãsãtorie va face ºi mai binec. 39 O femeie este legatã cât timp îi trãieºte bãrbatul. Dar dacã îi moare bãrbatul, este liberã sã se cãsãtoreascã cu cine vrea, numai în Domnuld. 40 Însã, dupã pãrerea mea, ar fi mai fericitã dacã ar rãmâne aºa. Cred cã am ºi eu Duhul lui Dumnezeu. CARNEA JERTFITà IDOLILOR Pericolul de a da scandal 1 Cât

cele jertfite idolilor, ºtiu cã toþi avem cunoºtinþã. Dar umflã, pe când iubirea edificã. Dacã cineva crede cã ºtie 8ºtiinþadespre 2

a Câteva manuscrise vechi adaugã: necãsãtoritã. b În teologia sfântul Paul, cãsãtoria nu mai are un caracter absolut ca în mentalitatea iudaicã în care era condamnat refuzul procreãrii. Creºtinul are posibilitatea de a alege un celibat voluntar în comuniune activã cu Domnul. Istoria omenirii nu mai este o cursã împotriva morþii. Învierea lui Cristos a deschis o nouã perspectivã. c V. 36-38 sunt greu de interpretat. În mod tradiþional, „cineva” (v. 36) era identificat cu tatãl sau tutorele fecioarei. Dar dificultatea apare din forma verbului „ei sã se cãsãtoreascã” (de la gameô v. 36), þinând cont de rolul decisiv al tatãlui în stabilirea viitorului copiilor, dupã tradiþiile din

lumea orientalã anticã. Comentariile recente ºi traducerile moderne îl identificã pe „cineva” cu logodnicul, þinându-se cont de tradiþia ebraicã ce stabilea un timp (cca. un an) între logodnã ºi nuntã. O nouã dificultate însã apare în v. 38, unde verbul folosit este gamizô = a da în cãsãtorie. Sfântul Paul s-ar adresa deci logodnicilor de origine ebraicã, ce ajung la credinþã înainte de celebrarea nunþii. d Vãduvele aveau, în general, o situaþie grea. Recãsãtorirea constituia de cele mai multe ori singura posibilitate de rezolvare a crizei economice. În mãsura în care, în creºtinismul de la început, vãduvelor li se acorda un sprijin sigur, perspectiva propusã de sfântul Paul este realizabilã.

Rom 7,2

2Cor 10,7

1Cor 8,3 13,12 Gal 4,9

Evr 13,9

Rom 14,20-21

384

ceva, încã nu a cunoscut cum trebuie sã cunoascã. 3 Dar dacã cineva îl iubeºte pe Dumnezeua, acela este cunoscut de elb. 4 Referitor la consumarea celor jertfite idolilor, ºtim cã idolul nu este nimic pe lume ºi cã nu este decât un singur Dumnezeu. 5 Cãci, chiar dacã sunt numiþi zei fie în cer, fie pe pãmânt, aºa încât sunt mulþi zei ºi mulþi stãpâni, 6 pentru voi existã un singur Dumnezeu, Tatãl, de la care vin toate ºi pentru care suntem, ºi un singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate ºi prin care suntem ºi noi. 7 Dar nu în toþi este cunoºtinþa. Cãci unii, din obiºnuinþa de pânã acum cu idolul, mãnâncã ceva ca jertfit idolilor ºi conºtiinþa lor, fiind slabã, se pãteazã. 8 Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu: dacã nu mâncãm, nu pierdem ºi dacã mâncãm, nu câºtigãm. 9 Aveþi grijã ca nu cumva aceastã libertate a voastrã sã fie o piatrã de poticnire pentru cei slabi. 10 Cãci dacã cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunoºtinþã, ºezând la masã într-un templu al idolilor, conºtiinþa lui, care este slabã, nu va fi determinatã sã mãnânce cele jertfite idolilor? 11 Atunci cel slab, fratele pentru care a murit Cristos, va pieri din cauza cunoaºterii tale. 12 Pãcãtuind în felul acesta împotriva fraþilor ºi rãnindu-le conºtiinþa slabã, pãcãtuiþi împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacã mâncarea îl scandalizeazã pe fratele meu, nu voi mânca în veci carne ca sã nu-l scandalizez pe fratele meu. Exemplul personal al lui Paul 1

15,8

Nu sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am vãzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteþi voi lucrarea mea în Domnul? 9Dacã pentru alþii nu sunt apostol, cel puþin pentru voi sunt, cãci voi 2

2Tes 3,9

sunteþi sigiliul apostolatului meu în Domnul. 3 Aceasta este apãrarea mea în faþa celor care mã judecã. 4 Oare nu avem dreptul sã mâncãm ºi sã bem? 5 Nu avem oare dreptul sã luãm cu noi o femeie sorãc ca ºi ceilalþi apostoli ºi fraþii Domnului ºi Chefa? 6 Sau numai eu ºi Barnaba nu avem dreptul sã nu lucrãm? 7 Dar cine merge la oºtire pe cheltuiala proprie? Cine planteazã o vie ºi nu mãnâncã din rodul ei? Sau cine pãzeºte o turmã ºi nu se hrãneºte din

a

Unele manuscrise omit: pe Dumnezeu. b Multe manuscrise importante omit: de el. c Sensul expresiei „femeie sorã” este de colaboratoare creºtinã (sorã îngrijitoare). Este eronatã traducerea protestantã: sorã care sã fie nevasta noastrã.

De altfel, unele manuscrise inverseazã ordinea cuvintelor din originalul grec; în loc de: sorã femeie au: femeie sorã, iar termenul grec ambiguu gyné, care poate însemna fie „femeie” în general, fie „soþie”, este tradus întotdeauna în latineºte cu mulier, care înseamnã „femeie” ºi nu cu uxor, „soþie”.

385

1Cor 9,8

laptele turmei? 8 Oare spun eu acestea numai ca om, sau ºi Legea le spune? 9 Cãci în Legea lui Moise este scris: Sã nu legi gura boului care treierã. Oare Dumnezeu se referã la boi, 10 sau tocmai despre noi vorbeºte? Da, pentru noi este scris, cãci cel care arã trebuie sã are cu speranþã ºi cel care treierã trebuie sã o facã cu speranþa cã va avea parte. 11 Dacã noi am semãnat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi sã secerãm bunurile voastre materiale? 12 Dacã alþii au parte de acest drept asupra voastrã, oare nu avem noi mai mult? Însã noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci rãbdãm totul ca sã nu punem vreo piedicã evangheliei lui Cristos. 13 Nu ºtiþi cã slujitorii templului mãnâncã din cele ale templului, iar cei care slujesc la altar au parte din altar? 14 Tot aºa a rânduit ºi Domnul ca cei care predicã evanghelia sã trãiascã din evanghelie. 15 Însã eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca sã mi se facã ºi mie tot aºa. Mai bine sã mor decât...a Nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudã. 16 Dacã vestesc evanghelia nu am nici un motiv de laudã pentru cã datoria mã obligã. Vai mie dacã nu vestesc evanghelia. 17 Cãci dacã fac aceasta de bunãvoie, am rãsplatã, dar dacã o fac fãrã de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinþatã. 18 Aºadar, care este rãsplata mea? Este aceea ca sã vestesc fãrã platã evanghelia ºi sã nu mã folosesc de dreptul pe care mi-l dã evanghelia. 19 Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut sclavul tuturor ca sã-i câºtig pe cât mai mulþi. 20 Am devenit iudeu pentru iudei, ca sã-i câºtig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuºi Legii, chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºi Legii. 21 Am devenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrãdelege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. 22 Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe cei slabi. M-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig mãcar pe unii. 23 Toate le fac pentru evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea. 24 Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, însã numai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-l câºtigaþi. 25 Orice atlet renunþã la toate. Ei o fac pentru a primi o coroanã pieritoare. Însã noi [pentru] una nepieritoare. 26 Deci eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. 27 Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav ca nu cumva, dupã ce am predicat altora, eu însumi sã fiu respins.

a Încercând sã amelioreze construcþia frazei ºi sã evite punctele de suspensie, copiºtii câtorva manuscrise dau

urmãtoarea formulare: Mai bine sã mor, decât sã-mi ia cineva acest motiv de laudã.

Dt 25,4

Rom 15,27 Fil 4,16-17

Dt 18,1-3

2Cor 11,10

Ef 3,2

Rom 14,1; 15,1

Iac 1,12 1Pt 5,4

1Cor 10,1

386

Exemple din Vechiul Testament Rom 1,13

1

Nu vreau, fraþilor, sã rãmâneþi în ignoranþã: pãrinþii noºtri au fost cu toþii sub nor ºi toþi au trecut prin mare ºi toþi, 10 întru Moise, au fost botezaþi în nor ºi în mare. Toþi au mâncat 2

3

Evr 3,17 Num 14,16 Iuda 5

Ex 32,6

Mt 4,7 par

Evr 3,8-11 1Pt 4,7 1In 2,18 Rom 11,20 Gal 6,1 1,9 2Cor 1,18 1Tes 5,24 2Tes 3,3 Evr 10,23 2Pt 2,9

aceeaºi hranã spiritualã 4 ºi toþi au bãut aceeaºi bãuturã spiritualã pentru cã ei beau din piatra spiritualã care îi urma, iar piatra era Cristos. 5 Totuºi cei mai mulþi dintre ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. 6 De fapt, acestea au devenit pentru noi exemple, ca sã nu dorim cele rele, aºa cum au dorit ei. 7 Nici sã nu fiþi idolatri aºa cum au fost unii dintre ei, dupã cum este scris: S-a aºezat poporul sã mãnânce ºi sã bea ºi s-au sculat la joc. 8 Nici sã nu ne dedãm la desfrânare cum s-au dedat la desfrânare unii dintre ei ºi au cãzut într-o singurã zi douãzeci ºi trei de mii. 9 Nici sã nu-l ispitim pe Cristosa, aºa cum l-au ispitit unii dintre ei ºi au pierit de ºerpi. 10 Nici sã nu murmuraþib aºa cum au murmurat unii dintre ei ºi au fost nimiciþi de [îngerul] nimicitor. 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã fie un exemplu ºi au fost scrise ca învãþãturã pentru noi, cei la care a ajuns sfârºitul veacurilor, 12 aºa încât cel care crede cã se þine pe picioare sã aibã grijã sã nu cadã. 13 Încã nu v-a încercat vreo ispitã care sã depãºeascã mãsura omeneascã. Dumnezeu este credincios: el nu va permite sã fiþi ispitiþi peste ceea ce puteþi, însã o datã cu ispita vã va da ºi o ieºire ca sã o puteþi îndura. Euharistia în comparaþie cu banchetele sacrificale pãgâne

1In 5,21

Rom 12,5 Ef 1,23 4,4.25; 5,30 Lev 7,6

14 Tocmai

de aceea, iubiþii mei, fugiþi de idolatrie. 15 Vã vorbesc ca unor [oameni] înþelepþi: judecaþi voi înºivã ceea ce vã spun. 16 Potirul binecuvântãrii pe care îl binecuvântãm nu este oare împãrtãºire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împãrtãºire cu trupul lui Cristos? 17 Pentru cã este o singurã pâine, noi, cei mulþi, suntem un singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºi unicã pâine. 18 Priviþi Israelul dupã trup. Cei care mãnâncã din jertfe nu sunt ei oare pãrtaºi ai altarului? 19 Aºadar, ce zic? Oare ceea ce este jertfit idolului înseamnã ceva? Sau idolul este ceva? 20 Dar ceea ce jertfesc eic jertfesc demonilor, ºi nu lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca

a În câteva manuscrise importante este: Domnul, în altele: Dumnezeu. b Unele manuscrise vechi au: sã nu murmurãm.

c Manuscrise importante introduc: pãgânii.

1Cor 10,21

387

voi sã fiþi pãrtaºi cu demonii. 21 Nu puteþi sã beþi ºi potirul Domnului ºi potirul demonilor; nu puteþi sã luaþi parte ºi la masa Domnului ºi la masa demonilor. 22 Sau vrem sã-l provocãm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât el? 23 Toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt permise, dar nu toate edificã. 24 Nimeni sã nu-ºi caute propriile interese, ci ale altuia. 25 Mâncaþi tot ce se vinde în piaþã fãrã sã puneþi întrebãri pentru conºtiinþã, 26 cãci al Domnului este pãmântul ºi plinãtatea lui. 27 Dacã cineva dintre pãgâni vã invitã la masã ºi acceptaþi sã mergeþi, mâncaþi tot ceea ce vã pune înainte, fãrã sã puneþi nici o întrebare pentru conºtiinþã. 28 Însã, dacã vã spune cineva: „Aceasta a fost jertfitã idolilor”, sã nu mâncaþi, din cauza celui ce v-a avertizat ºi din cauza conºtiinþeia. 29 Vorbesc aici nu de conºtiinþa voastrã, ci de a celuilalt, cãci de ce libertatea mea sã fie judecatã de conºtiinþa altcuiva? 30 Dacã iau parte [la masã] cu bucurie, de ce sã fiu dojenit pentru lucrul pentru care eu aduc mulþumire? 31 Aºadar, fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva, toate sã le faceþi spre gloria lui Dumnezeu. 32 Sã nu daþi scandal nici iudeilor ºi nici grecilor ºi nici Bisericii lui Dumnezeu, 33 dupã cum mã strãduiesc ºi eu sã le fiu pe plac tuturor în toate, cãutând nu folosul meu, ci al celor mulþi ca sã se mântuiascã.

11 Fiþi imitatorii mei aºa cum eu sunt al lui Cristos. 1

2Cor 6,15-16

6,12 Rom 14,19

Ps 24,1

Rom 14,14-15

Rom 14,3.7.13

Fil 3,17 2Tes 3,7.9

COMPORTAMENTUL ÎN CULTUL PUBLIC Femeia ºi bãrbatul înaintea Domnului 2

Vã laud cã vã aduceþi aminte de mine ºi cã þineþi tradiþiile aºa cum vi le-am transmis. 3 Vreau sã ºtiþi: Cristos este capul oricãrui bãrbat, iar capul femeii este bãrbatul ºi capul lui Cristos este Dumnezeu. 4 Oricare bãrbat care se roagã sau profeþeºte cu capul acoperit îºi necinsteºte capul. 5 Însã orice femeie care se roagã sau profeþeºte cu capul neacoperit îºi necinsteºte capul pentru cã este acelaºi lucru ca ºi cum ar fi râioasã. 6 Dacã o femeie nu se acoperã, sã-ºi taie pãrul. Dar dacã este o ruºine pentru o femeie sã-ºi taie pãrul sau sã se radã, atunci sã se acopere. 7 Bãrbatul nu trebuie sã-ºi acopere capul pentru cã este chipul ºi mãreþia lui Dumnezeu, pe când femeia este mãreþia bãrbatului. 8 Cãci

a Câteva manuscrise adaugã: cãci al Domnului este pãmântul ºi plinãtatea lui, repetând astfel v. 26.

2Tes 2,15 Ef 4,15 Ef 5,23

Gen 1,27; 5,1

1Cor 11,9 Gen 2,22-24

1,11-12

388

nu bãrbatul este din femeie, ci femeia din bãrbat. 9 ªi nu bãrbatul a fost fãcut pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat. 10 De aceea, femeia trebuie sã aibã un semn de supunerea pentru îngeri. 11 Totuºi, nici femeia fãrã bãrbat ºi nici bãrbatul fãrã femeie în Domnul. 12 Cãci aºa cum femeia este din bãrbat, tot la fel ºi bãrbatul existã prin femeie ºi toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaþi voi înºivã: se cuvine oare ca femeia sã se roage, înaintea lui Dumnezeu, descoperitã? 14 Nu vã învaþã chiar firea cã este o ruºine ca bãrbatul sã poarte pãrul lung, 15 în timp ce este o cinste ca femeia sã aibã pãrul lung? Cãci pãrul lung îi este dat ca un vãl. 16 Dacã cineva vrea sã se certe, nici noi nu avem altã tradiþieb ºi nici Bisericile lui Dumnezeu. Abuzuri la masa Domnului 17 Învãþându-vã aceasta, nu vã laud, cãci vã adunaþi nu spre binele, ci spre dauna voastrã. 18 În primul rând, aud cã atunci când vã adunaþi, între voi sunt dezbinãri ºi în parte o cred. 19 De fapt, trebuie sã fie ºi diviziuni ca sã iasã la luminã cei vrednici dintre voi. 20 Aºadar, când vã adunaþi la un loc, n-o faceþi ca sã mâncaþi Cina Domnului, 21 cãci fiecare se grãbeºte sã-ºi ia propria mâncare ca s-o consume ºi unul rãmâne flãmând, pe când altul se îmbatã. 22 Oare nu aveþi case ca sã mâncaþi ºi sã beþi, sau dispreþuiþi Biserica lui Dumnezeu ºi vreþi sã-i faceþi de ruºine pe cei care nu au? Ce sã vã zic? Sã vã laud? În privinþa aceasta nu vã laud.

Mt 26,29 Ap 22,20

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,14-20) 23 Cãci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: cã Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 ºi, mulþumind, a frânt-o ºi a zis: „Acesta este trupul meu cel care estec pentru voi. Faceþi aceasta în amintirea mea”. 25 De asemenea, dupã cinã, a luat potirul spunând: „Acesta este potirul noului legãmânt în sângele meu. Faceþi aceasta ori de câte ori beþi în amintirea mea”. 26 Cãci ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta, vestiþi moartea Domnului pânã când va veni.

Evr 6,6; 10,29 2Cor 13,5

Recomandãri pentru participarea la masa euharisticã 27 Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Domnului. 28 De

Ex 24,8 Ier 31,31 Zah 9,11 2Cor 3,6

a În loc de: semn de supunere, unele manuscrise au: vãl. b Aceastã tradiþie se referã la purtarea vãlului de cãtre femei în adunarea liturgicã.

c Manuscrise importante adaugã: frânt, alte manuscrise mai neînsemnate adaugã: dat.

1Cor 11,29

389

aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir. 29 Cãci cine mãnâncã ºi beaa nesocotind trupulb, îºi mãnâncã ºi îºi bea propria condamnare. 30 De aceea sunt între voi mulþi neputincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit. 31 Dacã ne-am judeca pe noi înºine, nu am mai fi judecaþi. 32 Dar fiind judecaþi de Domnul, suntem corectaþi, ca sã nu fim condamnaþi împreunã cu lumea. 33 Aºadar, fraþii mei, când vã adunaþi ca sã mâncaþi, aºteptaþi-vã unii pe alþii. 34 Dacã îi este foame cuiva, sã mãnânce acasã, ca sã nu vã adunaþi spre condamnare. Celelalte le voi hotãrî când voi veni.

Rom 14,22 Evr 12,5-8

Carismele în Bisericã 1 Iar

cât priveºte darurile spirituale, nu vreau, fraþilor, sã rãmâneþi în ignoranþã. Voi ºtiþi cã, atunci când eraþi pãgâni, mer12 geaþi la idolii cei mulþi ca ºi cum aþi fi fost mânaþi. De aceea, vã fac 2

3

cunoscut cã nimeni care vorbeºte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune „Anatema sã fie Isus” ºi nimeni nu poate sã spunã „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4 Existã diferite daruri, dar este acelaºi Duh. 5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaºi Domn. 6 Sunt diferite lucrãri, dar este acelaºi Dumnezeu care lucreazã toate în toþi. 7 Fiecãruia îi este datã manifestarea Duhului spre binele tuturor. 8 Cãci unuia [îi este dat] prin Duhul cuvântul înþelepciunii, altuia, cuvântul cunoaºterii, dupã acelaºi Duh, 9 iar altuia, datoritã aceluiaºi Duh, credinþa, altuia, darul vindecãrilor, prin acelaºi singurc Duh; 10 unuia [îi este datã] puterea de a face minuni, altuia, profeþia, altuia, discernãmântul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. 11 Însã toate acestea le lucreazã unul ºi acelaºi Duh, care împarte fiecãruia dupã cum vrea.

Rom 10,9 Fil 2,11 Fap 2,36 Rom 12,6

Rom 12,3

Trupul mistic al lui Cristos 12

Aºa cum trupul este unul ºi are multe mãdulare, iar toate mãdularele trupului, deºi sunt multe, formeazã un singur trup, tot la fel ºi Cristos. 13 Cãci noi toþi am fost botezaþi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, ºi toþi am fost adãpaþi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un singur mãdular, ci mai multe. 15 Dacã piciorul ar spune: „Pentru cã nu sunt mânã, nu sunt din trup” oare pentru aceasta nu este din trup? a Multe manuscrise importante adaugã: în mod nevrednic, probabil sub influenþa v. 27.

b Multe manuscrise adaugã: Domnului, iar altele omit: trupul ºi adaugã: sângele Domnului. c Câteva manuscrise omit: singur, unele omit: prin acelaºi singur Duh.

Rom 12,4-5

Gal 3,28

1Cor 12,16

390

16

Rom 12,5 1Cor 10,17 Ef 1,23; 4,4.25; 5,30

ªi dacã urechea ar spune: „Pentru cã nu sunt ochi, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 17 Dacã tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? ªi dacã totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18 Acum însã Dumnezeu a pus mãdularele în trup, pe fiecare dintre ele, aºa cum a voit. 19 Deci, dacã toate ar fi un singur mãdular, unde ar fi trupul? 20 Însã acum, deºi sunt multe mãdulare, existã un singur trup. 21 Ochiul nu poate sã spunã mâinii: „Nu am nevoie de tine” ºi nici capul [nu poate sã spunã] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. 22 Ba, cu mult mai mult, mãdularele trupului, care par mai slabe, sunt mai necesare 23 ºi cele pe care le considerãm cã ar fi mai puþin demne pentru trup le îmbrãcãm cu mai multã cinste ºi cele ale noastre de care ne ruºinãm sunt tratate cu mai multã cuviinþã; 24 în timp ce cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcãtuit astfel trupul încât dã cinste mai mare celor care duc lipsã de ea, 25 ca sã nu fie dezbinare în trup, ci mãdularele sã se îngrijeascã la fel unele de altele. 26 Dacã suferã un mãdular, toate mãdularele suferã împreunã cu el, iar dacã este cinstit un mãdular, toate se bucurã cu el. 27 Voi sunteþi trupul lui Cristos ºi mãdulare fiecare în parte. 28 ªi cei pe care Dumnezeu i-a pus în Bisericã sunt: mai întâi apostolii, în al doilea rând profeþii, în al treilea rând învãþãtorii, apoi cei care au puterea [minunilor], apoi carisma vindecãrilor, a ajutorãrii, a conducerii, a limbilor diferite. 29 Oare sunt toþi apostoli? Oare toþi sunt profeþi? Oare toþi învãþãtori? Oare au toþi puterea minunilor? 30 Oare au toþi carisma vindecãrilor? Oare toþi vorbesc în limbi? Oare toþi interpreteazã? 31 Voi însã cãutaþi darurile cele mai bune. Elogiul iubiriia ªi eu vã voi arãta o cale ºi mai minunatã. 1 Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nu aº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un

13

a Pentru sfântul Paul, iubirea este carisma prin excelenþã care constituie atmosfera vieþii creºtine ºi motiveazã toatã viaþa celui care crede. Pentru a reda diferitele nuanþe ale iubirii, limba greacã foloseºte 4 termeni diferiþi: 1) storgé pentru a reda gingãºia ºi tandreþea dintre membrii unei familii; 2) eros pentru a reda iubirea sexualã, patima amoroasã (nu apare în NT); 3) philia pentru a descrie prietenia, o relaþie intimã ºi de reciprocitate între

membrii unui grup (filozofii greci au elaborat noþiunea cu grijã insistând asupra egalitãþii, deci al aceluiaºi nivel cultural ºi social); 4) agapé, termenul folosit în acest imn, (substantivul este specific religiei revelate ºi apare de peste 60 de ori în scrisorile sfântului Paul) pentru a reda iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi, iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni (chiar în absenþa rãspunsului omului) ºi a oamenilor faþã de Dumnezeu (aceasta %

1Cor 13,2

391

chimvala zãngãnitor. 2 ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic. 3 ªi dacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº da trupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. 4 Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5 Ea nu se poartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul [primit]. 6 Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. 7 Toate le suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã. 8 Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta. ªtiinþa se va sfârºi. 9 Cãci noi cunoaºtem în parte ºi profeþim în parte, 10 însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în parte va dispãrea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lãsat de cele copilãreºti. 12 Cãci acum vedem ca în oglindã, neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

Ps 150,5

Rom 13,10 Rom 12,9 2Cor 13,8

8,3 Gal 4,8-9 Col 1,4-5 1Tes 1,3; 5,8

Carisma profeþiei 1

Cãutaþi iubirea, dar tindeþi ºi spre darurile spirituale, mai ales darul profeþiei. De fapt, cel care vorbeºte într-o limbã nu 14 vorbeºte oamenilor, ci lui Dumnezeu, cãci nimeni nu-l înþelege întru2

cât el vorbeºte în Duh lucruri tainice. 3 Însã cel care profeþeºte le vorbeºte oamenilor spre edificare, consolare ºi încurajare. 4 Cel care vorbeºte într-o limbã, se edificã pe sine însuºi, însã cel care profeþeºte edificã Biserica. 5 Desigur, aº dori ca toþi sã vorbiþi în limbi,

presupune cunoaºtere, cinstire, respect profund, care îndeamnã la admiraþie ºi ajunge la adoraþie) ºi a oamenilor între ei. Întotdeauna, acest fel de iubire se manifestã în acte concrete (de fapt, verbul agapaô înseamnã „a primi un oaspete cu bunãvoinþã ºi afecþiune”), ajungând pânã la dãruirea propriei vieþi. a Kymbalon = era în antichitate un instrument care acompania dansul ºi cortegiile festive. Era format din douã discuri metalice. Lovirea unuia de celãlalt produce un sunet puternic ºi metalic

marcând ritmul ºi cadenþa. Este o formã primitivã a talgerelor actuale. Sfântul Paul subliniazã zgomotul strident, lipsit de armonie (arama nici nu este instrument). b Cele mai vechi manuscrise înlocuiesc cu: sã mã mândresc. Este o confuzie între douã forme verbale foarte asemãnãtoare. c În vechime, oglinda era confecþionatã din bronz sau argint ºlefuit, astfel imaginea rezulta distorsionatã ºi imperfectã.

Num 11,29

1Cor 14,6

Ef 5,19

2Cor 1,20

Rom 16,9 Ef 4,14 Fil 3,15 Is 28,11-12

Fap 2,13

392

dar mai ales sã aveþi darul profeþiei, cãci mai mare este profetul decât cel care vorbeºte în limbi, în afarã de cazul în care dã interpretarea în aºa fel încât comunitatea sã fie edificatã. 6 ªi acum, fraþilor, la ce v-ar folosi dacã eu aº veni la voi vorbind în limbi ºi dacã nu v-aº vorbi spre descoperire sau spre cunoaºtere, spre profeþie sau spre învãþãturã? 7 Tot la fel este ºi cu cele neînsufleþite care produc sunet, fie flaut, fie harpã: dacã nu aº face diferenþã între sunete, cum se va cunoaºte ceea ce se cântã la flaut sau la harpã? 8 Iar dacã trompeta ar scoate un sunet nedesluºit, cine s-ar mai pregãti pentru luptã? 9 La fel ºi voi, dacã nu rostiþi cu limba voastrã un cuvânt clar, cum se va înþelege ce spuneþi? Este ca ºi cum aþi vorbi în vânt. 10 În lume sunt atâtea feluri de limbi ºi nici una nu este fãrã înþelesul ei. 11 Aºadar, dacã nu înþeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbeºte un strãin, iar cel care vorbeºte va fi un strãin pentru mine. 12 Tot la fel ºi voi, întrucât cãutaþi darurile spirituale, cãutaþi sã le aveþi cu prisosinþã pentru edificarea comunitãþii. 13 De aceea, cel care vorbeºte într-o limbã sã se roage ca sã o ºi interpreteze. 14 Cãci dacã mã rog într-o limbã, duhul meu se roagã, pe când mintea mea este fãrã rod. 15 Aºadar, ce trebuie fãcut? Mã voi ruga cu duhul, dar mã voi ruga ºi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi ºi cu mintea. 16 Altfel, dacã vei binecuvânta cu duhul, cum va putea rãspunde omul simplua „Amin” la mulþumirea ta, de vreme ce el nu înþelege ce spui? 17 Cãci, într-adevãr, tu mulþumeºti frumos, dar celãlalt nu este edificat. 18 Mulþumesc lui Dumnezeu cã eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toþi, dar în Bisericã vreau sã spun cinci cuvinte cu mintea mea ca sã-i învãþ ºi pe alþii, decât zeci de mii de cuvinte în alte limbi. 20 Fraþilor, nu fiþi copii la minte, ci fiþi copii în privinþa rãului, dar la minte fiþi maturi. 21 Cãci în Lege este scris: În alte limbi ºi cu buzele strãinilor voi vorbi poporului acestuia, dar nici aºa nu mã vor asculta, spune Domnul. 22 În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeþia este un semn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred. 23 Aºadar, dacã s-ar aduna întreaga Bisericã într-un loc ºi toþi ar vorbi în limbi, ºi dacã ar intra niºte neºtiutori sau fãrã credinþã, n-ar spune cã sunteþi nebuni? 24 Dar dacã toþi fac profeþii ºi ar intra cineva fãrã credinþã

a Lit.: cel lipsit, cel care ocupã locul celui neinstruit.

1Cor 14,25

393

sau neºtiutor, va fi denunþata de toþi ºi judecat de toþi. 25 Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite ºi, în felul acesta, cãzând cu faþa la pãmânt, îl va adora pe Dumnezeu, mãrturisind: „Într-adevãr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”. Reguli pentru exercitarea carismelor 26 Aºadar,

ce este de fãcut, fraþilor? Atunci când vã adunaþi, fiecare, fie cã are de cântat un psalm, fie cã are o învãþãturã, fie cã are o descoperire, fie cã are de spus ceva în altã limbã, fie cã are o interpretare, sã facã totul spre edificare. 27 Dacã cineva vorbeºte într-o limbã, sã fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, ºi cineva sã interpreteze. 28 Dacã nu este acolo un interpret, sã tacã în Bisericã ºi sã-ºi vorbeascã sieºi ºi lui Dumnezeu. 29 Profeþii sã vorbeascã doi sau trei, iar ceilalþi sã judece. 30 Dar dacã un altul care stã aºezat are o revelaþie, cel dintâi sã tacã. 31 Puteþi profeþi toþi, unul dupã altul, încât toþi sã primeascã învãþãturã ºi toþi sã fie consolaþi. 32 Duhurile profeþilor sunt supuse profeþilor, 33 cãci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al pãcii. La fel în toate Bisericile sfinþilor, 34 femeile sã tacã în adunãri, cãci nu le este permis sã vorbeascã, ci sã fie supuse, dupã cum spune ºi Legea. 35 Dacã doresc sã înveþe ceva, sã-i întrebe pe bãrbaþii lor acasã, cãci este ruºinos pentru o femeie sã vorbeascã în adunareb. 36 Oare de la voi a ieºit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns? 37 Dacã cineva crede cã este profet sau inspirat de Duhul Sfânt, sã recunoascã în ceea ce scriu cã este o poruncã a Domnului. 38 Iar dacã cineva nu înþelege, sã nu înþeleagãc. 39 Aºa încât, fraþii mei, cãutaþi darul profeþiei ºi al vorbirii ºi nu împiedicaþi vorbirea în limbi, 40 dar toate sã se facã în mod cuviincios ºi în ordine.

Rom 14,19 Ef 4,12

2Pt 1,21

1In 4,6

1Tes 5,20

REALITATEA ÎNVIERII Învierea lui Cristos 1 Vã

aduc aminte, fraþilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aþi primit-o ºi în care aþi rãmas, prin care sunteþi 15 mântuiþi, dacã o þineþi aºa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar 2

aþi crezut. a Persoana în cauzã îºi putea recunoaºte în conºtiinþã starea sufleteascã în faþa profeþilor care aveau darul de a citi în inimi.

b Câteva manuscrise mutã v. 34 ºi 35 dupã v. 40. c În câteva manuscrise apare: sã nu-l înþelegeþi, iar în versiunile latine vechi: sã fie ignorat.

Gal 1,11

1Cor 15,3

394

3

Mt 16,21 par Lc 24,34 In 21,15 Lc 24,36 In 20,19.26 In 21,1.12

Fap 9,3-7 Ef 3,8 Fap 8,3 Gal 1,13 Fil 3,6 1Tim 1,13 Gal 1,15 2Cor 11,5

Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu: Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, 4 a fost înmormântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. 5 ªi i s-a arãtat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 dupã aceea s-a arãtat la peste cinci sute de fraþi dintr-o datã, dintre care cei mai mulþi au rãmas pânã acum, iar unii dintre ei au murit. 7 Dupã aceea, i s-a arãtat lui Iacob ºi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toþi, ca unui nãscut înainte de vreme, mi s-a arãtat ºi mie, 9 cãci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic sã mã numesc apostol, pentru cã am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însã prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dimpotrivã, am lucrat mai mult decât ei toþi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în minea. 11 Aºadar, atât eu, cât ºi ei, noi predicãm astfel, iar voi astfel aþi crezut. Învierea noastrã

Mt 22,23 par Fap 4,2; 17,32

1Tes 4,14 Rom 5,12.18

12 Iar dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii dintre voi cã nu existã înviere din morþi? 13 Iar dacã nu existã înviere din morþi, nici Cristos nu a înviat! 14 Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrãb. 15 Iar noi suntem gãsiþi martori falºi ai lui Dumnezeu pentru cã dãm mãrturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] cã l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morþii nu învie. 16 Cãci dacã morþii nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacã Cristos nu a înviat, credinþa voastrã este zadarnicã ºi voi sunteþi încã în pãcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 ªi dacã ne-am pus speranþa în Cristos numai în viaþa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toþi oamenii. 20 Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutulc [învierii] celor adormiþid. 21 Cãci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea,

a

Multe manuscrise au: cu mine. Mai multe manuscrise importante au: noastrã. c Lit.: primul rod, pârgã. Sfântul Paul foloseºte aici o imagine sugestivã: pentru a-ºi exprima recunoºtinþa faþã de Dumnezeu, evreii îi ofereau primele, cele mai bune roade ale pãmântului. Astfel, la sãrbãtoarea Paºtelui, comunitatea oferea o jerbã alcãtuitã din primele spice coapte ale anului, iar la Rusalii, douã pâini dospite (Lev 23,9-14; b

23,15-21). În faþa seceriºului morþii, Cristos devine astfel „primul rod” al seceriºului vieþii. Pentru cel care are simþul naturii ºi al liturgiei, termenul indicã seceriºul început deja, iar sfântul Paul introduce ºi ideea de cauzalitate: Cristos nu este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morþi care cauzeazã învierea morþilor. d Într-o societate în care evenimentele vieþii erau trãite împreunã, în comunitate, moartea era o intrare în somn %

1Cor 15,22

395

tot printr-un om [vine] ºi învierea din morþi. 22 ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire ºi putere. 25 Cãci el trebuie sã domneascã pânã când va pune toþi duºmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duºman care va fi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însã când spune cã „toate le-a supus”, este evident cã în afarã de cel care i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci ºi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toþi. 29 ªi apoi ce vor face cei care sunt botezaþi pentru cei morþi?a Dacã într-adevãr morþii nu învie, de ce se mai boteazã pentru ei? 30 Iar noi de ce sã ne punem în pericol la orice orã? 31 În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraþilorb, o jur pe mândria mea care sunteþi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacã numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efesc, la ce-mi foloseºte? Atunci, dacã morþii nu învie, sã mâncãm ºi sã bem cãci mâine vom muri. 33 Nu vã înºelaþi: „Tovãrãºiile rele stricã bunele moravuri”d. 34 Veniþi-vã într-adevãr în fire ºi nu pãcãtuiþi pentru cã sunt unii care nu au cunoaºterea lui Dumnezeu: o spun spre ruºinea voastrã.

Rom 8,11

1Tes 4,15 Col 3,4 Ef 1,21 Rom 8,38 Fil 2,9 Lc 19,27 Ps 110,1 Mt 22,44 Ap 20,14; 21,4 Evr 2,8 Ps 8,7 Col 3,11

4,9 Rom 8,36 2Cor 4,11

Is 22,13

Calitãþile trupului înviat ºi situaþia celor care vor trãi la parusie 35 Însã,

va spune cineva: „Cum învie morþii? Cu ce trup vor veni?” Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaþã dacã mai întâi nu moare. 37 ªi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar 36

în raport cu care învierea este ca o trezire. Verbul folosit aici pentru „a muri” este koimaô = a adormi, de la care vine ºi koimeterion = dormitor (cimitir). a Despre aceastã practicã nu se ºtie nimic mai mult. Sfântul Paul se limiteazã sã sublinieze cã ar fi absurdã dacã nu ar exista învierea din morþi. b Codicele mai importante au: fraþii mei; câteva manuscrise vechi omit: fraþilor.

c Nu avem mãrturii despre o luptã realã a sfântului Paul cu fiarele. Un cetãþean roman nu putea fi condamnat la fiare. Dupã pãrerea comunã a exegeþilor, expresia este metaforicã, probabil îi indicã pe cei care au instigat cetãþenii Efesului la revoltã împotriva învãþãturii lui Paul (Fap 19). d Este un citat din memorie dupã lucrarea Taidé a poetului grec Menandru (342-292 î.C.).

In 12,24

1Cor 15,38

Fil 3,21

Gen 2,7 15,20-28+

Gen 5,3

1Cor 6,9.10

2Cor 5,4

Is 25,8 Os 13,14

Evr 6,1+

Col 1,23

396

un simplu grãunte, poate de grâu sau de altã plantã, 38 însã Dumnezeu îi dã trup dupã cum vrea ºi fiecãreia dintre seminþe îi dã trupul propriu. 39 Nu orice trup este acelaºi trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul pãsãrilor ºi altul, al peºtilor. 40 Existã ºi trupuri cereºti ºi trupuri pãmânteºti, însã alta este mãreþia celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti. 41 Una este strãlucirea soarelui, alta este strãlucirea lunii ºi alta este strãlucirea stelelor, cãci o stea diferã de altã stea în strãlucire. 42 Tot la fel este ºi învierea din morþi: se seamãnã în putrezire ºi se învie în neputrezire; 43 se seamãnã în ruºine ºi se învie în mãrire; se seamãnã în slãbiciune ºi se învie în putere; 44 se seamãnã un trup firesc ºi învie un trup spiritual, cãci dacã existã un trup firesc, existã ºi unul spiritual. 45 Aºa ºi este scris: primul om, Adam, a fost fãcut cu suflet viu, cel din urmã Adam, cu Duhul dãtãtor de viaþã. 46 Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. 47 Primul om este fãcut din pãmânt, este pãmântesc; al doilea om este din cer. 48 Cum este cel pãmântesc, la fel sunt ºi cei pãmânteºti, ºi cum este cel ceresc, la fel sunt ºi cei cereºti. 49 ªi dupã cum am purtat chipul celui pãmântesc, vom purta ºi chipul celui ceresc. 50 Fraþilor, eu spun aceasta: carnea ºi sângele nu pot moºteni împãrãþia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moºteni neputrezirea. 51 Iatã, vã spun o tainã: nu toþi vom muri, însã toþi vom fi schimbaþi. 52 Într-o clipã, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiþei de apoi, cãci va suna trâmbiþa ºi morþii vor învia neputreziþi, iar noi vom fi schimbaþi. 53 Cãci aceastã fiinþã supusã putrezirii trebuie sã se îmbrace în neputrezire ºi aceastã fiinþã muritoare trebuie sã se îmbrace în nemurire. 54 Dar când fiinþa aceasta supusã putrezirii se va îmbrãca în neputrezire ºi fiinþa aceasta muritoare se va îmbrãca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: Moartea a fost înghiþitã de victorie. 55 Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpelea tãu? 56 Ghimpele morþii este pãcatul, iar puterea pãcatului este Legea. 57 Însã, mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 Aºa încât, fraþii mei iubiþi, fiþi tari, neclintiþi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ºtiind cã munca voastrã nu este zadarnicã în Domnul.

a Câteva manuscrise vechi adaugã: unde este, infernule, victoria ta?

1Cor 16,1

397 IV. CONCLUZIE Colecta pentru Ierusalim 1

Cât despre colectele pentru sfinþi, voi sã faceþi aºa cum am hotãrât pentru Bisericile din Galaþia: în prima zi a sãptãmâ16 nii, fiecare dintre voi sã punã deoparte, la el acasã, pãstrând ceea ce 2

crede, ca sã nu aibã loc colectele atunci când voi veni. 3 Iar când voi veni, îi voi trimite cu scrisori pe cei pe care îi consideraþi [vrednici] ca sã ducã darul vostru la Ierusalim 4 ºi dacã este cazul sã merg ºi eu, vor merge cu mine.

Mt 28,1 par Fap 20,7

2Cor 8,20-21

Planurile lui Paul 5

Voi merge la voi, dupã ce voi trece prin Macedonia, cãci prin Macedonia voi trece. 6 Voi rãmâne la voi sau chiar voi ierna [acolo] pentru ca voi sã mã însoþiþi acolo unde voi merge. 7 Cãci de data aceasta vreau sã vã vãd nu doar în treacãt, cãci sper sã rãmân la voi un timp, dacã Domnul îmi va permite. 8 Voi rãmâne totuºi la Efes pânã la Rusalii. 9 Cãci mi s-a deschis o poartã largã ºi favorabilã pentru activitate, dar sunt ºi mulþi care se împotrivesc. 10 Dacã vine Timotei, aveþi grijã ca sã stea la voi fãrã teamã, cãci el munceºte ca ºi mine la lucrarea Domnului. 11 Nu cumva sã-l dispreþuiascã cineva. Însoþiþi-l în pace ca sã vinã la mine pentru cã îl aºtept împreunã cu fraþii. 12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult sã vinã la voi împreunã cu fraþii, dar nu a vrut nicidecum sã vinã acum. Va veni când va gãsi de cuviinþã.

Fap 19,21

Îndemnuri ºi salutul final 13 Vegheaþi,

rãmâneþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã ºi întãriþi-vã. Toate sã le faceþi în iubire. 15 Vã îndemn, fraþilor – voi cunoaºteþi casa lui Stefanas; ei sunt primul rod al Ahaiei ºi s-au dedicat slujirii sfinþilor – 16 sã vã supuneþi ºi voi unora ca aceºtia ºi oricui colaboreazã ºi lucreazã cu ei. 17 Mã bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunatus ºi a lui Ahaicus pentru cã ei au suplinit lipsa voastrã. 18 Într-adevãr, ei au liniºtit sufletul meu ºi al vostru. Aºadar, purtaþi recunoºtinþã unora ca aceºtia. 19 Vã salutã Bisericile din Asia. Vã salutã mult, în Domnul, Acvila ºi Priscila, împreunã cu comunitatea din casa lor. 20 Vã salutã toþi fraþii. Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfântã. 14

15,58 Gal 5,1 2Tes 2,15 Ef 6,10 1Cor 1,16 Rom 16,5

Rom 16,3.5 Rom 16,16 2Cor 13,12 1Tes 5,26 1Pt 5,14

1Cor 16,21 21 Gal 6,11 Col 4,18 2Tes 3,17 Flm 19

398

Salutul este scris cu mâna mea, Paul.

22 Dacã cineva nu-l iubeºte pe Domnul, sã fie blestemat! Marana tha!a 23 24

Harul Domnului sã fie cu voi! Iubirea mea este cu voi toþi în Cristos Isus!

a Expresia vine din limba aramaicã, iar Paul o preia fãrã traducere. Semnificaþia ei este: Domnul vine. Expresia

mai apare în Didaheea 10,6 în varianta Maran atha unde înseamnã „Doamne, vino!”

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI INTRODUCERE Autorul. Limba, stilul, gândirea, sentimentele ºi circumstanþele istorice specifice, ca ºi tradiþia creºtinã încã din primul secol, atribuie aceastã scrisoare sfântului Paul. Stilul. Este cea mai emoþionantã ºi pasionalã dintre scrisorile pauline. Arta de a ilumina întâmplãrile cele mai obiºnuite cu cele mai înalte principii ale credinþei face din aceastã scrisoare un izvor de teologie ºi spiritualitate. Spontaneitatea stilului face ca datele istorice ºi momentele existenþiale sã ne rãmânã în cea mai mare parte necunoscute. Scopul ºi destinatarii. Prima scrisoare trimisã de la Efes cu aproape un an înainte, ca ºi vizita fãcutã de Timotei la Corint, nu au avut rezultatul aºteptat. Atunci Paul a intervenit personal printr-o vizitã scurtã (1,15; 2,1), dupã care a plecat cu promisiunea de a reveni. Probabil o ofensã gravã care i s-a adus între timp autoritãþii sale de apostol îl face sã-l trimitã pe Tit care a dus o scrisoare asprã (2,3-4; 7,8-9). Fiind obligat sã fugã din Efes, l-a aºteptat cu nerãbdare pe Tit mai întâi la Troas ºi apoi în Macedonia, unde s-au ºi întâlnit (2,12-13). Primind veºti încurajatoare, le scrie corintenilor o scrisoare „în lacrimi” în care face o apologie a misiunii sale apostolice. Structura. Dupã un prolog scurt ºi o rugãciune de mulþumire cãtre Dumnezeu (1,1-11), sfântul Paul prezintã corectitudinea ºi coerenþa atitudinii sale faþã de corinteni (1,12–2,13). El subliniazã pe de o parte, mãreþia apostolatului în comparaþie cu slujirile din Vechiul Testament, slujirea pentru reconciliere ºi efortul personal pentru a rãspunde încrederii lui Dumnezeu ºi a corespunde aºteptãrilor credincioºilor (2,14–7,3). În continuare, Apostolul pledeazã pentru o colectã în favoarea Bisericii din Ierusalim, prezentând motivul, modul de realizare ºi importanþa ei. Sfântul Paul intrã apoi într-o polemicã cu adversarii sãi pe care îi numeºte „pseudoapostoli”, camuflaþi în persoane pline de zel, dar care în realitate se cautã doar pe ei înºiºi (10,1–12,10). Înainte de a încheia scrisoarea, Apostolul îºi exprimã hotãrârea de a-i vizita curând (12,13–13,10). Finalul scrisorii este un salut cãlduros ºi o densã formulare liturgicã (13,11-13).

400 Locul ºi data. Nu este sigur locul în care a fost scrisã aceastã scrisoare. Ar putea fi Efes, dar ºi Macedonia sau o localitate din nordul Greciei. Era spre sfârºitul celei de-a treia cãlãtorii misionare, probabil în toamna anului 56 sau iarna anului 57. Teologia. Deºi, în aparenþã, Scrisoarea a doua cãtre Corinteni pare o criticã durã, totuºi conþine multe teme teologice. Criteriul de fond care îl conduce pe Paul în misiunea sa apostolicã este rãspunsul afirmativ la chemarea lui Dumnezeu în Cristos Isus. Cristos este „da”-ul lui Dumnezeu. În el, toate promisiunile lui devin realitate ºi prin el ajunge la Dumnezeu, Amin-ul nostru. Apostolul se considerã un fel de „pradã a lui Dumnezeu” pusã în faþa lumii de un rãzboinic victorios. Paul este disponibil, dar remarcã disproporþia între nivelul la care îl vrea Dumnezeu ºi situaþia lui concretã. Apostolatul, ca prezentare a lui Cristos ºi a evangheliei lui, este o acþiune a lui Dumnezeu care scrie în inima omului ca o scrisoare. Conþinutul este Cristos ºi poate fi citit numai prin acþiunea Duhului. Astfel, omul descoperã în sine noua alianþã ºi noua lege pe care Dumnezeu o promisese prin profeþi. Faþã de aceastã acþiune a lui Dumnezeu apostolul are o acþiune subordonatã, secundarã. Este un servitor pe care îl calificã Dumnezeu ºi îl face apt sã-ºi îndeplineascã slujirea. Printr-o frazã memorabilã, sfântul Paul sintetizeazã mãreþia ºi fragilitatea sa ca apostol: „Noi avem aceastã comoarã în vase de lut” (4,7). Enumerând o serie de pericole, chinuri ºi mizerii pe care le-a îndurat în activitatea sa apostolicã, sfântul Paul aprofundeazã tema valorii suferinþei. Dintr-un rãu, suferinþa este transformatã într-o mãrturie a adevãrului evangheliei ºi a puterii lui Dumnezeu. Astfel, suferinþa lui devine un semn clar al vocaþiei ºi misiunii sale. Suferinþa devine în acelaºi timp un medicament împotriva pericolului mândriei (12,9-10). Deºi, personal, Apostolul refuzã ajutorul material din partea corintenilor, insistã ca aceºtia sã fie generoºi faþã de creºtinii din Ierusalim. Acest gest de caritate are ca exemplu dãrnicia lui Cristos „care din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi” ºi exprimã unitatea ºi comuniunea dintre credincioºii din Corint ºi cei din Ierusalim, loviþi de o cumplitã foamete (8,1–9,15). Colecta pe care o cere corintenilor devine chiar o obligaþie ºi o recunoºtinþã pentru harul de a fi avut parte de evanghelie.

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI I. INTRODUCERE Destinatarii 1

Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, cãtre Biserica lui Dumnezeu care se aflã în 1 Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt în întreaga Ahaia: har vouã ºi 2

Rom 1,1 1Cor 1,1 Rom 1,7

pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos! Mulþumire 3 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieria, 4 care ne mângâie în orice necaz al nostru ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. 5 Cãci dupã cum prisosesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseºte ºi mângâierea noastrã. 6 Aºadar, dacã suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea ºi mântuirea noastrã. Dacã suntem mângâiaþi, suntem astfel pentru mângâierea care vã întãreºte ca sã suportaþi cu statornicie pãtimirile pe care le îndurãm ºi noi. 7 ªi speranþa noastrã pentru voi este neclintitã ºtiind cã aºa cum sunteþi pãrtaºi ai suferinþelor, la fel [veþi fi pãrtaºi] ai mângâierii. 8 Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în ignoranþã cu privire la necazul care a venit asupra noastrã în Asia, cum am fost copleºiþi peste mãsurã ºi peste puterile noastre, aºa încât ne pierdusem speranþa de a mai trãi. 9 Ba chiar ne-am socotit în noi înºine niºte condamnaþi la moarte ca sã nu ne punem încrederea în noi înºine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morþi. 10 El ne-a eliberat dintr-o

a Termenul grec paraklesis (de la verbul parakaleô) apare de 29 de ori în NT, din care în 2Cor de 11 ori (verbul apare de 109 ori în NT, din care de 54 de ori în sfântul Paul, iar în 2Cor de 18 ori) ºi poate avea mai multe semnificaþii: mângâiere, consolare,

încurajare, ajutor, îndemn. În v. 3-11, unde termenul, sub ambele forme, apare de 10 ori, deºi am dat semnificaþia „mângâiere” – „a mângâia” are toate nuanþele de mai sus, reprezentând dinamismul acþiunii salvifice a lui Dumnezeu.

Ef 1,3 Rom 15,5

Col 1,24 Fil 1,20

Fil 2,27 Rom 4,17

2Cor 1,11

402

astfel de moartea ºi ne elibereazãb ºi în el sperãm cã ne va mai elibera, 11 ajutându-ne ºi voi prin rugãciunea fãcutã pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulþi sã aducã mulþumire pentru noic. II. SLUJIREA APOSTOLICÃ ªI DIFICULTÃÞILE EI Schimbarea planului de cãlãtorie al lui Paul 2,17 1Cor 1,17; 2,1

1Cor 10,13

1In 2,27

6,1 1Pt 5,2-3

12

Aceasta este mândria noastrã: mãrturia conºtiinþei noastre cã, în lume ºi mai ales faþã de voi, ne-am purtat cu simplitated ºi cu sinceritate divinã; nu cu înþelepciunea trupeascã, ci cu harul lui Dumnezeu. 13 Însã nu vã scriem altceva decât ceea ce citiþi sau cunoaºteþi. Sper cã pânã la sfârºit veþi cunoaºte, 14 dupã cum aþi ºi cunoscut în parte, cã mândria voastrã suntem noi, iar voi a noastrã în ziua Domnului nostrue Isus. 15 Cu aceastã convingere voiam sã vin la voi ca sã aveþi un al doilea harf, 16 de la voi sã trec în Macedonia ºi din Macedonia sã mã întorc din nou la voi ºi sã fiu însoþit de voi în Iudeea. 17 Voind acest lucru, m-am purtat oare cu uºurãtate sau ceea ce vreau, vreau dupã trup încât la mine „da, da” sã fie „nu, nu”? 18 Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faþã de voi nu este da ºi nu. 19 Cãci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvan ºi de Timotei, nu este da ºi nu, ci în el este numai da. 20 Într-adevãr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria sa. 21 Iar cel care ne întãreºte împreunã cu voi în Cristos ºi ne-a uns este Dumnezeu, 22 cel care ne-a însemnat cu sigiliul sãu ºi a pus în inimile noastre arvuna Duhului. 23 Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu cã n-am mai venit la Corint, ca sã vã cruþ, 24 nu cã am fi noi stãpâni peste credinþa voastrã, ci vrem sã colaborãm ºi noi la bucuria voastrã, cãci voi rãmâneþi tari în credinþã.

a În unele manuscrise apare varianta: de un astfel de pericol, în altele: de atâtea pericole de moarte. b Alte variante au: ne va elibera, iar într-o serie de manuscrise este omis: ºi ne elibereazã.

c În câteva manuscrise vechi apare varianta: voi. d Multe manuscrise importante au: sfinþenie. e În multe manuscrise lipseºte: nostru. f Câteva manuscrise importante înlocuiesc: har cu: bucurie.

2Cor 2,1

403 Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul 1

Mi-am luat hotãrârea sã nu vin din nou la voi întristat, 2 cãci dacã eu vã întristez pe voi, cine poate sã-mi dea bucurie, dacã nu cel care a fost întristat de mine? 3 ªi v-am scris aceasta ca atunci când vin sã nu am întristare de la cei care trebuiau sã-mi facã bucurie ºi sunt convins cu privire la voi toþi cã bucuria mea este a voastrã, a tuturor. 4 V-am scris în adâncã mâhnire, cu strângere de inimã, ºi cu multe lacrimi, nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã cunoaºteþi iubirea nemãrginitã pe care o am pentru voi. 5 Dacã cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toþi, cel puþin în parte, ca sã nu spun mai mult. 6 Pentru unul ca acesta este destulã pedeapsa datã de cei mai mulþi, 7 aºa încât este mai bine sã-l iertaþi ºi sã-l îmbãrbãtaþi ca sã nu cadã de prea mare tristeþe. 8 De aceea vã îndemn sã vã arãtaþi iubirea faþã de el. 9 Pentru aceasta v-am ºi scris ca sã ºtiu din aceastã încercare dacã sunteþi ascultãtori în toate. 10 Însã pe cine îl iertaþi îl iert ºi eu ºi ceea ce am iertat, dacã am iertat ceva, am fãcut-o pentru voi în faþa lui Cristos, 11 ca sã nu ne lãsãm înºelaþi de Satana, cãci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.

2

13,10

7,8 Fap 20,31

1Cor 5,2

Col 3,13

7,15; 10,6

Mt 10,40

Cãlãtoria în Macedonia 12 Când

am venit la Troas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacã mi se deschisese uºa în Domnul, 13 nu am avut liniºte în duhul meu pentru cã nu l-am gãsit pe fratele meu Tit, dar mi-am luat rãmas bun de la ei ºi am plecat spre Macedonia. 14 Mulþumire fie lui Dumnezeu care ne poartã întotdeauna la victorie în Cristos ºi rãspândeºte prin noi în orice loc mireasma cunoaºterii sale. 15 Cãci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plãcutã a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca ºi pentru cei care se pierd. 16 Pentru aceºtia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmã [care duce] de la viaþã spre viaþã. ªi cine este pregãtit pentru aceasta? 17 Cãci noi nu suntem ca cei mulþia care comercializeazã cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu ºi în faþa lui Dumnezeu.

1Tim 4,10 Tit 1,4 1Cor 1,18 Lc 2,34

4,2; 11,13 1Tes 2,5 1Pt 4,11

Slujirea noii alianþe 1 Oare

începem din nou sã ne prezentãm pe noi înºine? Sau avem noi nevoie, ca alþii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de 3 la voi? Voi sunteþi scrisoarea noastrã, scrisã în inimile noastre , 2

a În câteva manuscrise vechi gãsim varianta: ca ceilalþi.

b

b Câteva manuscrise importante au varianta: voastre.

5,12; 10,12 Rom 1,17; 8,3 1Cor 1,30 Gal 3,13 Fil 3,9 1Cor 9,2

2Cor 3,3

404

cunoscutã ºi cititã de toþi oamenii. 3 Cãci este evident cã voi sunteþi scrisoarea lui Cristos alcãtuitã de noi, scrisã nu cu cernealã, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatrã, ci pe tablele de carne ale inimii. Confruntare între vechea ºi noua alianþã 4

In 15,5

Ier 31,31

Mc 4,12 Fap 28,27 Rom 11,7-8 Evr 8,13 Fap 15,21

In 4,24 Rom 8,2 1Cor 6,17

Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu cã am fi noi în stare de la noi înºine sã gândim ceva, ca ºi cum ar veni de la noi, ci competenþa noastrã [vine] de la Dumnezeu, 6 care ne-a fãcut vrednici sã fim slujitori ai noii alianþe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru cã litera ucide, pe când Duhul dã viaþã. 7 Iar dacã slujirea [care duce] spre moarte, cu litere sãpate în piatrã, a fost atât de plinã de mãreþie încât fiii lui Israel nu puteau sã se uite la faþa lui Moise din cauza mãreþiei feþei lui, chiar dacã era trecãtoare, 8 cu cât mai mãreaþã nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacã slujirea [care duce] spre condamnare a fost plinã de mãreþie, cu mult mai mult o va întrece în mãreþie slujirea [care duce] spre justificare. 10 ªi nici mãcar nu a fost mãreþ ceea ce era mãrit în aceastã privinþã în faþa acestei mãreþii nespuse, 11 cãci dacã ceea ce era trecãtor s-a arãtat plin de mãreþie, cu atât mai mult va fi plin de mãreþie ceea ce este netrecãtor! 12 Aºadar, având o astfel de speranþã, noi lucrãm cu multã îndrãznealã, 13 nu ca Moise, care îºi punea vãlul pe faþã ca fiii lui Israel sã nu priveascã sfârºitul a ceea ce era trecãtor. 14 Dar minþile lor s-au întunecat, cãci pânã în zilele de astãzi, când se citeºte vechea alianþã, rãmâne acelaºi vãl care nu s-a mai ridicat, fiindcã a fost desfiinþat de Cristos. 15 Însã pânã astãzi, ori de câte ori este citit Moise, rãmâne un vãl pe inimile lor. 16 Însã, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vãlul este dat la o parte, 17 cãci Domnul este Duhul ºi unde este Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toþi care, cu faþa descoperitã, privim ca într-o oglindã gloria Domnului, suntem schimbaþi în acelaºi chip al lui tot mai gloriosa prin Duhul Domnului. Comoara spiritualã în vase de lut 1

De aceea, având aceastã slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajãm, ci am renunþat la cele ascunse ºi ruºi4 noase, nu umblãm cu prefãcãtorie ºi nici nu falsificãm cuvântul lui 2

Dumnezeu. Dimpotrivã, arãtând adevãrul, ne prezentãm în faþa conºtiinþei oricãrui om înaintea lui Dumnezeu. 3 ªi chiar dacã evanghelia a

Lit.: din glorie în glorie.

405

2Cor 4,4

noastrã este sub un vãl, ea este ascunsã de vãl pentru cei care se pierd, 4 pentru cei necredincioºi, cãrora dumnezeul veaculuia acestuia le-a întunecat minþile ca sã nu vadã strãlucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Cãci nu ne predicãm pe noi înºine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori ai voºtri de dragul lui Isusb. 6 Într-adevãr, Dumnezeu, care a zis: „Sã strãluceascã lumina din întuneric”, el însuºi a strãlucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaºterii gloriei lui Dumnezeu pe faþa lui Isus Cristos. 7 Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi. 8 Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; 9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi. 10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noi care trãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor. 12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa. 13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi de aceea vorbim, 14 ºtiind cã cel care l-a înviat pe Domnulc Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascã aducerea de mulþumire prin cât mai mulþi spre gloria lui Dumnezeu.

2Tes 2,11

1,24

3,18 Is 9,1 Gen 1,3 1Pt 2,9

1,8; 7,5

16,1 1Cor 15,31 Fil 3,10 Ps 116,10

Ps 116,10 Rom 1,4+; 8,11 1,11

Viaþa din credinþã 16

De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacã omul nostru din afarã se trece, cel interior se înnoieºte din zi în zi, 17 cãci suferinþa noastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al gloriei veºnice, 18 pentru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele care nu se vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele care nu se vãd sunt veºnice. 1 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru, se desface, avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþã nefãcutã de mânã, veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspinãm în acest cort al nostru, dorind sã ne îmbrãcãm cu locuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi

5

a Dupã terminologia NT, expresia „dumnezeul veacului” (sau „al lumii”) se referã la Satana (cf. Lc 4,6; In 12,31; 14,30; 16,1). b Manuscrisele cele mai vechi au:

prin Isus, iar câteva manuscrise au: prin Cristos. c Existã o serie de variante în manuscrise: pe Isus; pe Domnul nostru Isus; pe Domnul Isus Cristos.

Col 3,9 Rom 8,17 Evr 12,11 1Pt 1,6 5,7 Col 1,16

Iob 4,19 Înþ 9,15 Is 38,12 2Pt 1,13 Rom 8,23 1Cor 15,53 1Tes 4,15

2Cor 5,4

1,22

1Cor 13,12 Evr 11,13

Rom 14,10 1Cor 3,11-15 Ef 6,8

406

gãsiþi îmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinãm apãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu am vrea sã ne dezbrãcãm, ci sã ne îmbrãcãm pentru ca ceea ce este muritor sã fie absorbit de viaþã. 5 Cel care ne-a fãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului. 6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deºi ºtim cã atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, 7 cãci umblãm prin credinþã, nu prin vedere. 8 Deci suntem plini de încredere ºi ne place mai mult sã pãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã la Dumnezeu. 9 De aceea, fie cã rãmânem [în trup], fie cã plecãm, ne strãduim sã-i fim plãcuþi lui. 10 Cãci noi toþi trebuie sã ne prezentãm înaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare sã primeascã, pentru ceea ce a fãcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rãu. Misterul reconcilierii

1,13; 4,2

3,1

Rom 5,18 6,11 Rom 14,7-8

Gal 6,15 Ap 21,5 Rom 5,10 Col 1,20

Ef 6,20

Rom 1,17; 8,3 1Cor 1,30 Gal 3,13 Fil 3,9

11 Aºadar, cunoscând frica de Domnul, încercãm sã-i convingem pe oameni. Noi suntem binecunoscuþi înaintea lui Dumnezeu ºi sper cã suntem binecunoscuþi ºi în conºtiinþele voastre. 12 Nu începem iarãºi sã ne prezentãm în faþa voastrã, ci vã dãm o ocazie ca sã vã mândriþi cu noi, ca sã aveþi ce spune împotriva acelora care se mândresc cu înfãþiºarea, ºi nu cu inima. 13 Dacã ne-am ieºit din fire, a fost pentru Dumnezeu, iar dacã suntem cu mintea întreagã, este pentru voi. 14 Cãci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care ne gândim cã unul singur a murit pentru toþi, ca atare toþi au murit. 15 El a murit pentru toþi, pentru ca cei care trãiesc sã nu mai trãiascã pentru ei înºiºi, ci pentru acela care a murit ºi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaºtem pe nimeni dupã trup ºi, dacã l-am cunoscut pe Cristos dupã trup, acum nu-l mai cunoaºtem [astfel]. 17 Deci, dacã cineva este în Cristos, este o creaturã nouã: cele vechi au trecut, iatãa, au devenit noi. 18 Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împãcat cu sine prin Cristos ºi ne-a încredinþat slujirea reconcilierii, 19 aºa cum Dumnezeu era în Cristos împãcând lumea cu sine, neþinând cont de pãcatele lor ºi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aºadar, noi suntem împuterniciþi ai lui Cristos ca ºi ai lui Dumnezeu care vã îndeamnã prin noi. Vã rugãm pentru Cristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut pãcatul el l-a fãcut pãcat de dragul nostru pentru ca noi sã cunoaºtem justificarea lui Dumnezeu în el.

a Unele manuscrise vechi adaugã: toate.

2Cor 6,1

407 Apostolatul lui Paul 1

Deoarece noi colaborãm cu el, vã mai îndemnãm sã nu primiþi lui Dumnezeu în zadar, cãci el spune: 6Laharul momentul potrivit te-am ascultat 2

ºi în ziua mântuirii te-am ajutat: iatã, acum este momentul potrivit, iatã, acum este ziua mântuirii. 3 Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire ca sã nu fie defãimatã slujirea noastrã. 4 Dar în toate noi ne prezentãm ca niºte slujitori ai lui Dumnezeu printr-o mare rãbdare în necazuri, în nevoi ºi strâmtorãri, 5 în bãtãi, în închisori ºi în rãscoale, în osteneli, în vegheri ºi în posturi, 6 prin curãþie, prin cunoaºtere, prin îndelungã rãbdare, prin bunãtate, prin Duhul cel Sfânt ºi prin iubire neprefãcutã, 7 prin cuvântul adevãrului, prin puterea lui Dumnezeu ºi prin armele de atac ºi de apãrarea ale dreptãþii, 8 în mãrire ºi înjosire, în defãimare ºi în vorbire de bine; consideraþi ca înºelãtori, deºi suntem fideli adevãrului; 9 ca niºte necunoscuþi, deºi suntem bine cunoscuþi; ca unii care sunt pe moarte, deºi iatã cã trãim; ca niºte pedepsiþi, dar nu omorâþi; 10 ca niºte întristaþi, deºi suntem totdeauna plini de bucurie; ca niºte sãraci, deºi îmbogãþim pe mulþi; ca unii care nu au nimic, deºi stãpânim toate. 11 Gura noastrã s-a deschis cãtre voi, corintenilor, inima noastrã s-a lãrgit. 12 Nu în noi sunteþi la strâmtorare, ci înlãuntrul vostru sunteþi la strâmtorare. 13 Plãtiþi-ne ºi voi acelaºi preþ – vã spun ca unor copii – lãrgiþi-vã inimile!

Is 49,8

Gal 5,22 Rom 12,9 Rom 13,12

8,9 Fil 4,12

Ps 119,32 gr

1Cor 4,14

Creºtinul – templul lui Dumnezeu 14

Nu vã înjugaþi la acelaºi jug cu cei necredincioºi. Cãci ce legãturã este între justificare ºi nelegiuire? Sau ce comuniune este între luminã ºi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos ºi Beliar?b Sau ce relaþie este între un credincios ºi un necredincios? 16 Ce legãturã poate fi între templul lui Dumnezeu ºi idoli? Doar noi suntemc templul Dumnezeului celui viu, dupã cum a spus Dumnezeu: Voi locui între ei ºi voi umbla împreunã cu ei; eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul meu. a Lit.: armele din dreapta ºi din stânga. b Este o formã neobiºnuitã a termenului Belial, folosit în ebraicã pentru diavol. Nu este totuºi un nume propriu la origine, ci este compus din douã

cuvinte care înseamnã „fãrã valoare”. În VT apare des expresia „fiul lui Belial” pentru a se indica „un om rãu”. c Multe manuscrise importante au: voi sunteþi.

1Cor 3,16; 6,19

Ez 37,27 Lev 26,12

2Cor 6,17 Is 52,11 Ier 51,45 Ez 20,34

2Sam 7,14 Is 43,6 Ier 31,9 Os 2,1 2Pt 1,4

408

17

De aceea, ieºiþi din mijlocul lor ºi despãrþiþi-vã, spune Domnul. Iar de ceea ce este necurat, nu vã atingeþi ºi eu vã voi primi. 18 Eu vã voi fi tatã ºi voi îmi veþi fi fii ºi fiice, spune Domnul cel atotputernic. 1 Aºadar, iubiþilor, având noi aceste promisiuni, sã ne purificãm de orice patã a trupului ºi a sufletului, desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu.

7

Bucuria lui Paul pentru convertirea corintenilor Fap 20,33

2Tes 1,4

1,4; 4,8

Is 49,13 Fap 28,15

Sir 30,23

2,13 1Cor 16,18 8,24

2

Acceptaþi-ne: noi n-am nedreptãþit pe nimeni, n-am vãtãmat pe nimeni, n-am înºelat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca sã vã condamn: v-am spus de mai înainte cã sunteþi în inimile noastre ca sã murim împreunã ºi ca sã trãim împreunã. 4 Am toatã încrederea în voi ºi mã mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere ºi copleºit de bucurie în ciuda tuturor necazurilor noastre. 5 Cãci ºi dupã ce am ajuns în Macedonia, trupul nostru nu a avut odihnã, ci în toate am avut necazuri: din afarã lupte, dinãuntru temeri. 6 Însã Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat ºi pe noi prin venirea lui Tit, 7 ºi nu numai prin venirea lui, ci ºi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, fãcându-ne cunoscutã dorinþa voastrã aprinsã, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine, aºa încât m-am bucurat ºi mai mult. 8 Deºi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rãu ºi chiar dacã mi-ar fi pãrut rãu – cãci vãd cã scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme – 9 acum mã bucur nu pentru cã v-aþi întristat, ci pentru cã, întristându-vã, aþi ajuns la convertire. Cãci v-aþi întristat dupã [voinþa] lui Dumnezeu ca sã nu suferiþi nimic din partea noastrã. 10 Într-adevãr, întristarea dupã [voinþa lui] Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fãrã regrete, pe când întristarea lumii duce la moarte. 11 Iatã ce elan v-a adus tocmai aceastã întristare a voastrã dupã [voinþa lui] Dumnezeu! Ce dezvinovãþire! Ce indignare! Ce teamã! Ce dorinþã aprinsã! Ce zel! Ce pedeapsã! În toate v-aþi prezentat pe voi înºivã ca fiind nevinovaþi faþã de acest fapt. 12 Acum, dacã v-am scris, nu am fãcut-o din cauza celui care a fãcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, ci ca sã fie cunoscutã sârguinþa voastrã faþã de noi înaintea lui Dumnezeu. 13 Pentru aceasta am fost mângâiaþi. Dar, pe lângã aceastã mângâiere a voastrã, ne-am bucurat ºi mai mult de bucuria lui Tit, cãruia voi toþi i-aþi liniºtit sufletul. 14 Cãci dacã ne-am mândrit cu ceva în privinþa voastrã faþã de el, nu ne-am

2Cor 7,15

409

fãcut de ruºine, ci, aºa cum în toate v-am vorbit în adevãr, la fel ºi mândria noastrã în faþa lui Tit s-a dovedit adevãratã. 15 Afecþiunea lui faþã de voi este ºi mai mare, când îºi aduce aminte de ascultarea voastrã, a tuturor, cum l-aþi primit cu teamã ºi cu emoþie. 16 Mã bucur cã în toate pot avea încredere în voi.

2,9; 10,6

Gal 5,10

III. COLECTA PENTRU BISERICA DIN IERUSALIM Generozitatea macedonenilor 1

Vã facem cunoscut, fraþilor, harul lui Dumnezeu care le-a fost dat Bisericilor din Macedonia, pentru cã bucuria lor a fost mare 8 în mijlocul necazurilor grele ºi a sãrãciei cumplite ºi a devenit ºi 2

Rom 15,26 1Cor 16,5 Gal 2,10

a

mai mare prin bogãþia generozitãþii lor. 3 Dau mãrturie cã au dat de bunãvoie, dupã puterile lor, ba chiar peste puterile lor. 4 Mi-au cerut cu multã stãruinþã favoarea de a participa la ajutorarea sfinþilor, 5 dar nu numai dupã cum sperasem noi, ci s-au dãruit mai întâi pe ei înºiºi Domnului, apoi nouã prin voinþa lui Dumnezeu.

9,1

Motive pentru a fi generoºi 6 Noi

l-am rugat pe Tit sã ducã la bun sfârºit între voi aceastã binefacere, aºa cum a început-o. 7 Dar, aºa cum sunteþi mai presus în toate, în credinþã ºi în cuvânt, în cunoaºtere ºi în orice strãduinþã ºi în iubirea pe care v-am împãrtãºit-ob, la fel sã fiþi mai presus ºi în aceastã binefacere. 8 Nu spun aceasta ca o poruncã, ci, prin râvna altora, vreau sã pun la încercare curãþia iubirii voastre. 9 Cãci voi cunoaºteþi harul Domnului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi. 10 În aceastã privinþã vã dau un sfat: [lucrarea] aceasta vã este de folos

a În timpul sfântului Paul, Macedonia era o provincie cu populaþie în majoritate ruralã, care trãia din agriculturã. Pe lângã calamitãþile naturale, culturile erau distruse de frecventele lupte împotriva barbarilor ºi luptele civile. Mai mult decât atât, August, pentru dezafectarea centrelor urbane latine supraaglomerate, a decis trimiterea veteranilor în provincii în calitate

de coloni, împroprietãrirea lor fãcându-se din proprietãþile bãºtinaºilor. Toate aceste situaþii explicã „necazurile grele” ºi „sãrãcia cumplitã” a macedonenilor. b În afarã de papirusul cel mai vechi ºi de codicele Vaticanus, toate celelalte manuscrise au: dragostea pe care ne-aþi arãtat-o.

1Cor 1,5

Mt 8,20 Fil 2,7

2Cor 8,11

Mc 12,44

7,5 2Tes 1,7 9,12 Rom 15,26

Ex 16,18

410

vouã care, încã de anul trecut, aþi fost cei dintâi nu numai în efectuarea, ci ºi în finalizarea ei. 11 Acum duceþi la bun sfârºit realizarea ei aºa încât, dupã cum aþi avut bunãvoinþa sã o plãnuiþi, tot aºa sã o ºi înfãptuiþi, din ceea ce aveþi, 12 pentru cã, dacã este bunãvoinþã, darul este bine primit, dupã cât are cineva, nu dupã cât nu are. 13 Uºurarea altora sã nu devinã o povarã pentru voi, ci sã fie în spirit de egalitate: 14 prisosul vostru din momentul de faþã [sã umple] lipsa lor, pentru ca prisosul lor sã umple lipsa voastrã, aºa încât sã fie egalitate, 15 dupã cum este scris: Celui care a strâns mult nu i-a prisosit, iar celui care a strâns puþin nu i-a lipsit. Rolul lui Tit

Fap 20,4 1Cor 16,3 Gal 2,10

Prov 3,4 gr

16 Mulþumire sã fie adusã lui Dumnezeu, cel care pune în inima lui Tit acelaºi zel pentru voi. 17 El nu numai cã a primit îndemnul nostru, dar, cuprins de un zel ºi mai mare, a plecat la voi de bunãvoie. 18 Împreunã cu el, l-am trimis ºi pe fratele care, pentru evanghelie, este renumit în toate Bisericile, 19 dar nu numai atât, ci a ºi fost ales de Biserici ca însoþitor al nostru în aceastã [operã de] binefacere, cãreia ne-am consacrat, spre gloria Domnului ºi pentru [a vã arãta] strãduinþa noastrã. 20 Prin aceasta vrem sã evitãm ca cineva sã ne vorbeascã de rãu cu privire la aceastã colectã bogatã de care ne îngrijim, 21 cãci noi ne preocupãm de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci ºi înaintea oamenilor. 22 Aºadar, l-am trimis împreunã cu ei ºi pe fratele nostru pe care l-am pus de multe ori la încercare în multe situaþii ºi s-a dovedit plin de zel. Însã acum este ºi mai plin de zel pentru încrederea mare pe care o are în voi. 23 Astfel, fie pentru Tit, însoþitorul ºi colaboratorul meu la voi, fie pentru fraþii noºtri, delegaþiia Bisericilor, gloria lui Cristos, 24 arãtaþi-le în faþa Bisericilor dovada iubirii voastre ºi motivul mândriei noastre pentru voi.

a Lit.: apostolii, trimiºii. Faptul cã sfântul Paul insistã asupra rolului celor trimiºi sã ducã la Ierusalim colecta corintenilor, dar fãrã a le menþiona numele, a provocat la comentatori o râvnã nejustificatã de a-i identifica cu Luca, Barnaba, Marcu, Sila etc. Totuºi este evidentã intenþia Apostolului de a nu le preciza numele. Preocuparea

lui este, în primul rând, semnificaþia creºtinã a întrajutorãrii care trebuie sã reflecte unitatea, universalitatea ºi apostolicitatea Bisericilor. Colecta trebuie sã fie un semn vizibil, tangibil, care cere un sacrificiu din partea comunitãþii nãscute din Cristos, cel care „deºi era bogat, s-a fãcut sãrac” pentru a-i îmbogãþi pe oameni (v. 9).

2Cor 9,1

411 Recompensa generozitãþii 1 Cât

despre aceastã slujire în folosul sfinþilor, este de prisos sã vã 9 mai scriu, cãci cunosc bunãvoinþa voastrã cu care mã mândresc înaintea macedonenilor când este vorba de voi: „Ahaia este gata încã

8,4.20

2

de anul trecut” ºi zelul vostru i-a însufleþit pe mulþi. 3 I-am trimis totuºi pe fraþi pentru ca lauda noastrã cu privire la voi sã nu fie zãdãrnicitã în aceastã privinþã, ci ca sã fiþi gata aºa cum v-am spus, 4 cãci dacã vor veni cu mine niºte macedoneni ºi vã vor gãsi nepregãtiþi, nu cumva noi, ca sã nu spuna voi, sã ne facem de ruºine în aceastã împrejurare. 5 Aºadar, am gãsit cã este necesar sã-i rog pe fraþi sã vinã de mai înainte la voi ca sã pregãteascã contribuþia pe care aþi promis-o ca sã fie gata ca un dar, ºi nu din silã. 6 Însã eu vã spun aceasta: cine seamãnã cu zgârcenie va ºi secera cu zgârcenie, dar cine seamãnã cu generozitate va ºi secera cu generozitate. 7 [Sã dea] fiecare aºa cum a hotãrât în inima sa: nu cu amãrãciune sau cu silã, cãci Dumnezeu îl iubeºte pe cel care dã cu bucurie. 8 Iar Dumnezeu este destul de puternic ca sã reverse asupra voastrã orice fel de har aºa încât, având totdeauna ºi pretutindeni tot ce vã trebuie, sã prisosiþi în orice faptã bunã, 9 dupã cum este scris: A împãrþit, a dat sãracilor; dreptatea lui rãmâne în veci. 10 Cel care dã sãmânþã semãnãtorului ºi pâine ca hranã vã va dãrui ºi va înmulþi sãmânþa voastrã ºi va face sã creascã roadele dreptãþii voastre, 11 fiind îmbogãþiþi în toate pentru orice binefacere care, prin noi, aduce mulþumire lui Dumnezeu. 12 Cãci îndeplinirea acestei slujiri sacre nu numai cã acoperã nevoile sfinþilor, ci rodeºte multe mulþumiri lui Dumnezeub. 13 Prin dovada acestei slujiri, ei îl vor preamãri pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mãrturisiþi faþã de evanghelia lui Cristos ºi pentru dãrnicia pe care o aveþi în comuniune cu ei ºi cu toþi, 14 iar prin rugãciunea lor pentru voi vã vor arãta dragostea lor datoritã harului nemãsurat al lui Dumnezeu faþã de voi. 15 Mulþumire sã-i fie lui Dumnezeu pentru darul sãu nespus de mare.

8,24

Prov 11,24.25; 19,17 Prov 22,8 gr

Ps 112,9 gr

Is 55,10 Os 10,12 1,11; 4,15

1,11

IV. APOLOGIA LUI PAUL Paul îºi argumenteazã autoritatea 1

Eu însumi, Paul, vã rog pentru blândeþea ºi bunãtatea lui – eu care sunt atât de umilit când sunt de faþã între 10Cristos a Câteva manuscrise importante au persoana I plural: ca sã nu spunem.

b Papirusul cel mai vechi are: rodeºte mulþumire.

Mt 11,29 1Cor 2,3

2Cor 10,2 10,11 1Cor 4,21

6,7 Rom 13,12 Is 2,11-18

2,9; 7,15

11,23 1Cor 1,12 11,16; 12,6 13,10 Ier 1,10

10,1; 11,6

10,2; 12,20; 13,2.10

3,1; 5,12

Rom 12,3

Rom 15,20

Ier 9,22-23 1Cor 1,31

412

voi, dar plin de îndrãznealã când sunt departe – 2 vã rog sã nu mã obligaþi ca, atunci când voi fi de faþã, sã trebuiascã sã-mi arãt îndrãzneala pe care cred cã trebuie sã o întrebuinþez faþã de unii care susþin cã noi umblãm dupã trup. 3 De fapt, deºi umblãm în trup, noi nu luptãm dupã trup, 4 cãci armele luptei noastre nu sunt trupeºti, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortãreþele. Noi distrugem nãscocirile minþii 5 ºi orice îngâmfare care se ridicã împotriva cunoaºterii lui Dumnezeu ºi cucerim orice minte ca sã asculte de Cristos, 6 ba chiar suntem gata sã pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastrã se va desãvârºi. 7 Priviþi lucrurile în faþã! Dacã cineva are convingerea cã este al lui Cristos, sã þinã cont ºi de aceasta: aºa cum el este al lui Cristos, tot aºa suntem ºi noi. 8 ªi chiar dacã m-aº mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea ºi nu spre distrugerea voastrã, nu voi avea de ce sã mã ruºinez. 9 Nu aº vrea sã se parã cã aº vrea sã vã înspãimânt cu scrisorile mele, 10 cãci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele ºi tari, dar când el este prezent, trupul sãu este slab, iar cuvântul lui nu are nici o trecere”. 11 Cel care vorbeºte astfel sã-ºi dea seama cã aºa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de faþã, tot aºa vom fi în fapte când vom fi de faþã. 12 Noi nu îndrãznim sã ne judecãm egali sau sã ne comparãm pe noi înºine cu unii care se recomandã singuri, cãci, pentru cã se mãsoarã cu ei înºiºi ºi se comparã cu ei înºiºi, nu au minte. 13 Noi, însã, nu ne mândrim peste mãsurã, ci dupã mãsura regulii pe care ne-a fixat-o Dumnezeu ca mãsurã, ca sã putem ajunge pânã la voi. 14 Cãci nu ne întindem peste mãsurã, ca ºi cum n-am fi ajuns pânã la voi, cãci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. 15 Noi nu ne lãudãm peste mãsurã cu eforturile altora, dar avem speranþa cã, tot crescând în credinþa noastrã, vom creºte din ce în ce mai mult dupã mãsura noastrã, 16 ca sã vestim evanghelia ºi [în þinuturile de] dincolo de voi, nu în þinutul altuia ºi sã ne lãudãm cu lucrurile gata pregãtite. 17 Însã cine se laudã, în Domnul sã se laude, 18 cãci nu cel care se laudã pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnul îl laudã. Paul ºi apostolii falºi 1

Dt 4,24 Ef 5,26 Gen 3,4-13 1Tim 2,14

O, dacã aþi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mã suportaþi deja pentru cã sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumne11 zeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioarã neprihãnitã cu un singur mire, 2

Cristos. 3 Însã mã tem ca nu cumva aºa cum ºarpele a înºelat-o pe Eva cu viclenia lui, tot aºa gândurile voastre sã se abatã de la simplitatea

413

2Cor 11,4

ºi nevinovãþiaa care este în Cristos. 4 Cãci dacã cel care vine vã predicã un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacã primiþi un alt duh pe care nu l-aþi primit, sau o altã evanghelie pe care n-aþi primit-o, l-aþi primi foarte bine. 5 Totuºi eu consider cã nu am cu nimic mai puþin decât aceºti apostoli teribilib. 6 Dacã sunt un nepriceput în cuvânt, nu sunt ºi în cunoaºtere. De altfel, v-am arãtat-o în toate ºi înaintea tuturor. 7 Sau am fãcut un pãcat umilindu-mã ca sã fiþi înãlþaþi voi, predicându-vã evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? 8 Am pãgubit alte Biserici, luând platã pentru slujirea voastrã. 9 ªi când eram la voi, deºi eram în nevoie, nu am devenit o povarã pentru nimeni, cãci de nevoile mele s-au îngrijit fraþii, când am venit din Macedonia ºi în toate m-am ferit ºi mã voi feri sã fiu o povarã. 10 Pe adevãrul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din þinuturile Ahaiei aceastã laudã. 11 De ce? Pentru cã nu vã iubesc? O ºtie Dumnezeu! 12 Aceasta o fac ºi o voi face ca sã înlãtur orice ocazie de la cei care cautã un pretext ca sã fie consideraþi egali cu noi în lucrurile cu care ei se laudã. 13 Unii ca aceºtia sunt apostoli falºi, lucrãtori înºelãtori care se prefac cã sunt apostoli ai lui Cristos, 14 ºi nu este de mirare, cãci ºi Satana însuºi se preface cã este un înger al luminii. 15 Aºadar, nu este mare lucru cã ºi slujitorii lui se prefac cã sunt slujitori ai dreptãþii. Sfârºitul lor va fi dupã faptele lor.

Gal 1,6-9

12,11 10,10 1Cor 2,1

Fap 18,3 1Cor 9,12 8,1-2 Fil 4,10-15 12,13

11,5; 2,17 Fil 3,2 2Tim 4,14 2Pt 2,1

Suferinþele Apostolului 16 O

spun din nou: sã nu creadã cineva cã sunt nebun, sau dacã nu, suportaþi-mã ca nebun ca sã mã laud ºi eu câtuºi de puþin. 17 Ceea ce spun în aceastã stare de laudã nu o spun de la Domnul, ci ca unul fãrã de minte. 18 De vreme ce mulþi se laudã dupã trup, mã voi lãuda ºi eu. 19 Voi, care sunteþi înþelepþi, îi suportaþi cu plãcere pe cei fãrã de minte. 20 Într-adevãr, voi suportaþi sã vã subjuge cineva, sã vã înghitã, sã ia ce vã aparþine, sã vã priveascã de sus, sã vã loveascã în faþã, 21 cu ruºine o spun: ne-am arãtat slabi. Dar cu orice s-ar mândri cineva, vorbesc ca unul fãrã de minte, mã pot mândri ºi eu: 22 sunt ei evrei? Sunt ºi eu. Sunt ei israeliþi? Sunt ºi eu. Sunt ei descendenþa lui Abraham? Sunt ºi eu. 23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc ca unul ieºit din minþi – sunt cu mult mai mult: sunt mai mult în eforturi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bãtãi, adesea în pericol

a Câteva manuscrise vechi omit: nevinovãþia. b Este evidentã ironia pe care o foloseºte sfântul Paul vorbind despre

predicatorii care se prezentau cu titlul de apostol, ºi care în v. 13 sunt numiþi „apostoli falºi”

12,6 9,4

Gal 6,13 Fil 3,4 1Cor 1,26

10,7

2Cor 11,24

Fap 13,50; 20,3

6,5 1Cor 4,11-12 Fap 20,18-21 1Cor 9,22

12,5

414

de moarte, 24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fãrã una, 25 de trei ori am fost bãtut cu vergile, o datã am fost bãtut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi ºi o noapte am rãmas în largul mãrii. 26 Deseori în cãlãtorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaþionalilor, în pericole din partea pãgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre fraþii mincinoºi. 27 În muncã ºi trudã, deseori în privegheri, în foame ºi sete, adesea în posturi, în frig ºi fãrã haine 28 ºi, pe lângã cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile. 29 Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab? Cine este scandalizat ºi eu sã nu mã aprind? 30 Dacã trebuie sã mã laud, mã voi lãuda cu slãbiciunile mele. 31 Dumnezeu ºi Tatãl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci, ºtie cã nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul regelui Aretasa pãzea cetatea damascenilor ca sã mã piardãb, 33 dar printr-o fereastrã am fost coborât într-un coº, de-a lungul zidului, ºi am scãpat din mâinile lui. Revelaþiile ºi viziunile lui Paul 1

Dacã trebuie sã mã laud, deºi nu este de nici un folos, voi veni totuºi la viziunile ºi la revelaþiile Domnului. Cunosc un 12 om în Cristos care, acum paisprezece ani – cã era în trup, nu ºtiu; 2

Lc 23,43 Ap 2,7

11,16

Mt 26,39-44

sau cã era în afara trupului, nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – a fost rãpit pânã la al treilea cer. 3 ªi ºtiu cã omul acesta – cã era în trup sau cã nu era în trup nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – 4 a fost rãpit în paradis ºi cã a auzit cuvinte de negrãit pe care omul nu are voie sã le rosteascã. 5 Pentru acel om mã voi lãuda; dar cu privire la mine însumi nu mã voi lãuda decât cu slãbiciunile mele. 6 Chiar dacã aº vrea sã mã laud, nu aº fi un nebun, pentru cã spun adevãrul. Dar mã feresc pentru ca nu cumva cineva sã mã considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine. 7 ªi, ca sã nu fiu umplut de îngâmfare din cauza mãreþiei revelaþiilor, mi-a fost dat un ghimpe în trupc, un înger al Satanei ca sã mã pãlmuiascã, aºa încât sã nu mã umplu de îngâmfared. 8 De trei

a Au existat patru regi nabateeni cu acest nume. Aici este vorba de Aretas al IV-lea care a domnit între 9-40 d.C. ºi a fost guvernator al Damascului. b Majoritatea manuscriselor au: voind sã mã piardã. c Expresia nu se referã la vreo boalã fizicã sau psihicã, aºa cum s-a încercat de-a lungul istoriei exegezei sã se explice

(167 de interpretãri), ci este o încercare pe care Paul a depãºit-o prin puterea harului. Tripla rugãciune a lui Paul aminteºte de tripla rugãciune a lui Isus (Mc 14,32-42), a cãrei ascultare constã tocmai în suportarea încercãrii. d Unele manuscrise importante omit: aºa încât sã nu mã umplu de îngâmfare.

2Cor 12,9

415

ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul sã-l îndepãrteze de la mine, 9 dar el mi-a zis: „Îþi este suficient harul meu, cãci puterea mea se aratã în slãbiciune”. Aºadar, mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunile mele ca sã locuiascã în mine puterea lui Cristos. 10 De aceea, mã bucur în slãbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuþii, în lipsuri îndurate pentru Cristos, pentru cã atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.

4,7

Fil 4,13

Îngrijorarea lui Paul pentru creºtinii din Corint 11 Am

ajuns ca un nebun. Voi m-aþi silit! Voi ar fi trebuit sã mã lãudaþi. Cãci chiar dacã nu sunt cu nimic inferior acestor apostoli teribili, 12 dovezile deosebite ale apostolului s-au arãtat între voi prin toatã statornicia, prin semne ºi minuni ºi prin fapte puternice. 13 Cãci cu ce sunteþi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului cã eu însumi nu am fost o povarã? Iertaþi-mi aceastã nedreptate! 14 Iatã, sunt gata sã vin la voi pentru a treia oarã ºi nu vã voi fi o povarã pentru cã eu nu caut lucrurile voastre, ci pe voi. Cãci nu copiii se cuvine sã adune bunuri pentru pãrinþi, ci pãrinþii pentru copii. 15 Eu voi oferi cu bucurie totul ºi mã voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacã eu vã iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puþin? 16 Fie! Eu nu v-am fost o povarã. Dar, fiind isteþ, v-am prins prin viclenie. 17 V-am stors eu oare prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am rugat pe Tit ºi împreunã cu el am trimis un frate. V-a stors cumva Tit? N-am umblat noi în acelaºi duh? N-am cãlcat pe aceleaºi urme? 19 De mult vi se pare cã ne apãrãm înaintea voastrã. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiþilor, sunt spre edificarea voastrã. 20 Cãci mã tem ca nu cumva, venind la voi, sã vã gãsesc aºa cum n-aº vrea, iar eu sã fiu gãsit de voi aºa cum n-aþi vrea: nu cumva sã gãsesc certuri, invidie, mânie, rivalitãþi, calomnii, insinuãri, orgolii, tulburãri. 21 [Mã tem] ca nu cumva, venind din nou, sã mã umileascã Dumnezeu din cauza voastrã ºi sã-i plâng pe mulþi dintre cei care au pãcãtuit mai înainte ºi nu s-au convertit de la necurãþia, de la desfrânarea ºi neruºinareaa la care s-au dedat.

11,5

Rom 15,19 1Cor 2,4 1Tes 1,5 11,9

Fil 2,17

12,13

2,17; 3,1

10,11 Rom 1,29+ 1Cor 4,6 2,1; 13,2

Anunþarea vizitei apropiate 1

Pentru a treia oarã vin la voi. Orice hotãrâre trebuie sã fie dupã declaraþia a doi sau trei martori. Am spus-o 13stabilitã 2

a Termenul grec aselgheia se referã la un pãcat ostentativ, acþiunea unui om care a ajuns pradã patimilor, care

a pierdut orice noþiune de demnitate ºi de ruºine, aºa încât nu-i mai pasã de ce spun sau gândesc alþii.

12,14 Dt 19,15 Mt 18,16

2Cor 13,3 10,11; 12,21

3,5-6

Rom 6,8-11

1Cor 11,28 Gal 6,4

1Cor 13,6

10,11; 10,8

416

mai înainte, atunci când am fost la voi a doua oarã, ºi o spun acum, când sunt departe, celor care au pãcãtuit mai înainte ºi tuturor celorlalþi: dacã vin la voi, voi fi necruþãtor, 3 de vreme ce cãutaþi o dovadã cã în mine vorbeºte Cristos, el care nu este slab faþã de voi, ci este puternic în mijlocul vostru. 4 Cãci el a fost rãstignit din slãbiciune, însã este viu prin puterea lui Dumnezeu. ªi noi suntem slabi într-însul, însã vom trãi împreunã cu el prin puterea lui Dumnezeu faþã de voi. 5 Cercetaþi-vã pe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã, pe voi înºivã sã vã puneþi la încercare. Sau voi nu recunoaºteþi cã Isus Cristos este în voi? Numai dacã n-aþi cãzut la încercare. 6 Sper cã recunoaºteþi cã noi nu suntem niºte cãzuþi la încercare. 7 Ne rugãm înaintea lui Dumnezeu sã nu faceþi nimic rãu, nu ca sã apãrem noi încercaþi, ci ca voi sã faceþi binele, iar noi sã fim ca niºte cãzuþi la încercare. 8 Cãci noi nu avem nici o putere împotriva adevãrului, ci pentru adevãr. 9 Într-adevãr, ne bucurãm când noi suntem slabi iar voi sunteþi puternici, ºi tocmai aceasta o cerem în rugãciunea noastrã: întãrirea voastrã. 10 De aceea vã scriu acestea când nu sunt de faþã, pentru ca, atunci când voi fi de faþã, sã nu mã port cu asprime dupã autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul spre edificare ºi nu spre dãrâmare. V. CONCLUZIE Salutul final

Fil 3,1; 4,4 Ef 4,2-3 Rom 15,5 Rom 15,33 Rom 16,16 1Cor 16,20 1Tes 5,26 Rom 16,16 Fil 2,1

11 În

rest, fraþilor, bucuraþi-vã! Cãutaþi desãvârºirea! Îmbãrbãtaþi-vã! Sã fiþi uniþi în acelaºi cuget, sã trãiþi în pace ºi Dumnezeul iubirii ºi al pãcii va fi cu voi. 12 Salutaþi-vã unii pe alþii cu sãrutul pãcii. Vã salutã toþi sfinþii. 13 Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi iubirea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea Duhului Sfânt sã fie cu voi toþi!

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE GALATENI INTRODUCERE Autorul. Indicaþia din Gal 1,1 cã autorul scrisorii este sfântul Paul, stilul ºi limbajul, temele teologice tipic pauline atât în metodã, cât ºi în conþinut, ca ºi mãrturia unanimã a tradiþiei, ne oferã certitudinea cã aceastã scrisoare aparþine sfântului Paul. Forma literarã. Scrisoarea cãtre Galateni este o apologie retoricã în care autorul foloseºte acuza, dojana, îndemnul, avertismentul, elogiul ºi demonstraþia într-un ritm vioi. Uneori expresiile sunt atât de dure încât par un exces, dar acesta este modul în care Apostolul îºi aratã, pe de o parte, afecþiunea pentru „copiii” sãi ºi angajarea sa totalã în misiune, iar pe de altã parte, energia cu care îi combate pe cei care refuzã adevãrul evangheliei. Scopul ºi destinatarii. Galatenii, locuitorii provinciei Galaþia, întemeiatã în 24 î.C., au fost convertiþi la creºtinism probabil de însuºi sfântul Paul în a doua ºi a treia cãlãtorie misionarã. Motivul pentru care Apostolul intervine cu atâta vehemenþã este confuzia provocatã de un grup de iudaizanþi care, atacându-l pe Paul, îi contestã acreditarea de apostol din partea Bisericii mamã de la Ierusalim ºi considerã învãþãtura lui drept ereticã. Pe de altã parte, îi îndemnau pe galateni sã accepte circumcizia ºi Legea lui Moise, motivând cã acestea sunt necesare pentru a face parte din Bisericã. Aflând acestea, Paul rãspunde prin aceastã scrisoare, voind sã-ºi susþinã autoritatea de apostol ºi autenticitatea evangheliei sale, demonstrând cã mântuirea vine numai de la Cristos, ºi nu de la Legea mozaicã. Aceasta a fost doar o pregãtire pentru venirea lui Cristos. Reîntoarcerea la Lege înseamnã a deveni sclavi, ºi a nu trãi libertatea fiilor lui Dumnezeu pe care le-o dã Duhul lui Cristos. Structura. Dupã salut ºi o scurtã prezentare a sa ca apostol (1,1-5), sfântul Paul aratã cã misiunea sa principalã este aceea de a vesti evanghelia, care este una singurã ºi pe care a primit-o de la Cristos în mod direct printr-o revelaþie. Aceasta a fost apoi aprobatã ºi de Petru ºi de ceilalþi apostoli (1,6–2,21). În continuare, Apostolul dezbate problema credinþei prin care se obþine justificarea ce nu poate fi obþinutã prin faptele Legii. Legea a avut doar un rol provizoriu de pedagog pânã la constituirea noului popor al lui Dumnezeu prin

418 credinþã (3,1-29). Prin credinþã, se obþine filiaþiunea divinã în Cristos ºi libertatea fiilor lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt (4,1-31). Viaþa fiilor lui Dumnezeu este rodul Duhului care nu permite întoarcerea la sclavia Legii. Duhul Sfânt este principiul activ care se opune faptelor trupului. Viaþa în Duh presupune un comportament practic caracterizat de iubire (5,1–6,18). În final, sfântul Paul face un rezumat al scrisorii pe care îl semneazã cu mâna proprie (6,11-18). Locul ºi data. O serie de manuscrise vechi adaugã la 6,18: „am scris cãtre galateni de la Roma”, totuºi ipoteza cã scrisoarea ar fi fost scrisã acolo nu este prea susþinutã. Alte posibilitãþi ar fi Efes, Macedonia ºi Corint, dar toate sunt discutabile. În privinþa datei sunt mai multe pãreri. Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Galateni ar fi putut fi scrisã în jurul anului 50, dar cei mai mulþi înclinã pentru 55, înainte de Scrisoarea cãtre Romani cu care are asemãnãri tematice. Teologia. În Scrisoarea cãtre Galateni ies în relief urmãtoarele teme teologice: ministerul apostolic al lui Paul, unicitatea evangheliei, cristologia, soteriologia, justificarea, ecleziologia ºi libertatea. Apostolul are conºtiinþa acutã cã toatã viaþa lui trebuie sã fie orânduitã spre vestirea evangheliei cãtre pãgâni. Aceastã misiune vine numai de la Dumnezeu, fãrã amestecul vreunui element uman. Existã o singurã evanghelie pe care el a primit-o de la Cristos, iar o altã evanghelie „vestitã chiar de îngeri” nu existã. Cristos este prezentat ca Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatãl în lume cu o misiune salvificã. El împlineºte în sine promisiunea binecuvântãrii fãcutã de Dumnezeu lui Abraham. El îi iubeºte pe oameni, asumându-ºi slãbiciunile lor ºi anulând pãcatul prin moartea sa. El le comunicã oamenilor viaþa Fiului lui Dumnezeu, cel înviat. Omul intrã în contact cu Cristos printr-o adeziune plinã de credinþã ca urmare a predicãrii evangheliei. Prin aceasta, omul participã la mântuirea adusã de Cristos. Prin botez, viaþa lui devine viaþa lui Cristos. Dar omul este în sine slab ºi fragil, carne. Însã primeºte darul salvific al Duhului care devine în el principiu de acþiune ºi îl conduce la împlinirea legii interioare a noii alianþe. Sub influxul Duhului, creºtinul poate sã rãmânã în Cristos. Justificarea pe care o dobândeºte creºtinul prin credinþã anuleazã Legea mozaicã. Prin credinþã ºi botez, creºtinul intrã în Bisericã, noul popor al lui Dumnezeu, Ierusalimul ceresc, în care legãtura supremã a unitãþii este unirea cu Cristos. O caracteristicã specificã a vieþii creºtine este libertatea care-ºi gãseºte impulsul interior în Duhul Sfânt, principiul ºi motivaþia ultimã a acþiunii creºtinului.

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE GALATENI I. INTRODUCERE Salutul 1

Paul, apostol, nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vre1 unui om, ci prin Isus Cristos ºi Dumnezeu Tatãl, care l-a înviat din morþi; ºi toþi fraþii care sunt cu mine, cãtre Bisericile din Gala2

þiaa, 3 har

vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos, 4 care s-a dat pe sine însuºi pentru pãcatele noastre ca sã ne scoatã din lumea prezentã, dupã voinþa lui Dumnezeu ºi a Tatãlui nostru, 5 cãruia sã-i fie glorie în vecii vecilor! Amin. Unica evanghelie 6 Mã

mir cã aþi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristosb, la o altã evanghelie. 7 De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vã tulburã ºi vor sã deformeze evanghelia lui Cristos. 8 Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar predica o altã evanghelie în afarã de aceea pe care v-am predicat-o, sã fie anatemac. 9 Aºa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacã cineva vã predicã o altã evanghelie în afarã de aceea pe care aþi primit-o, sã fie anatema. 10 Caut eu oare acum bunãvoinþa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu sã plac oamenilor? Dacã aº cãuta sã plac oamenilor, n-aº fi slujitoruld lui Cristos. a Numele Galaþia are douã sensuri: 1) iniþial, indica platoul central al Antiohiei între Pont, Bitinia ºi Licaonia, teritoriu ocupat de galii veniþi din Europa, care au invadat Macedonia, Grecia ºi Asia Micã în anul 279 î.C. Dupã descrierea cãlãtoriilor misionare din Fapte (cap. 13 ºi 14; 16,1-6), Paul nu a vizitat comunitãþi creºtine în nordul Galaþiei. În schimb, a menþinut un contact destul de strâns cu localitãþile Antiohia, Derbe, Listra ºi Iconiu din sudul provinciei romane; 2) acelaºi nume este atribuit provinciei romane Galaþia

înfiinþatã în anul 24 î.C., care includea vechiul teritoriu al Galaþiei ºi regiunile Pisidiei, Pamfiliei ºi o parte din Licaonia. b Unele manuscrise omit: Cristos, altele adaugã: Isus. c Termenul grec anathema se referã la un obiect consacrat lui Dumnezeu. Obiectul consacrat poate fi oferit lui Dumnezeu sau distrus, în cazul în care nu mai este demn de Dumnezeu. Aici sfântul Paul îi ameninþã pe creºtinii care se lasã amãgiþi de predicatorii iudaizanþi cu excluderea de la împãrãþia lui Dumnezeu ºi de la mântuire. d Lit.: sclav.

Rom 1,1+ Gal 1,11-12 Fap 20,24 Rom 1,4+ Fap 16,6; 18,23 1Cor 16,1 2Tim 4,10 1Pt 1,1 2,20 1Tim 2,6 Tit 2,14 Fap 2,40 1In 5,19 Rom 16,27 1,15; 5,8

Fap 15,24 2Cor 11,4 1Cor 16,22 Rom 9,3+

1Tes 2,4

Gal 1,11

420

Cum a devenit Paul apostol 1Tes 2,13 1,1 Mt 16,17 Fap 8,3; 22,4-5; 26,9-11 1Cor 15,9 Fil 3,6 Fap 22,3 Mc 7,3 Is 49,1 Ier 1,5 Gal 1,6 1Cor 15,10 Fap 9,3-6 1Cor 9,1 2Cor 4,6 Fap 22,21 Gal 2,7 Fap 9,26 Mc 6,3 Fap 12,17 Gal 2,9

Fap 9,30

Fap 9,21

11 Dar

vã fac cunoscut, fraþilor, cã evanghelia predicatã de mine nu este dupã om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învãþat-o de la vreun om, ci [am primit-o] prin revelaþia lui Isus Cristos. 13 Aþi auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cum persecutam peste mãsurã Biserica lui Dumnezeu ºi încercam s-o distrug. 14 ªi pentru cã eram plin de zel pentru tradiþia [primitã] de la strãmoºi, îi întreceam în iudaism pe mulþi de o vârstã cu mine din neamul meu. 15 Dar când i-a plãcut lui Dumnezeua, cel care m-a ales încã din sânul mamei mele ºi m-a chemat prin harul sãu, 16 mi l-a descoperit pe Fiul sãu în mine ca sã-l vestesc pãgânilor, imediat, fãrã sã mã sfãtuiesc cu cinevab. 17 ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc. 18 Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþãc cu Chefa ºi am rãmas la el timp de cincisprezece zile. 19 Dar nu am vãzut pe nimeni altul dintre apostoli, în afarã de Iacob, fratele Domnuluid. 20 Ceea ce vã scriu, iatã, [mãrturisesc] înaintea lui Dumnezeu, cã este adevãrate. 21 Dupã aceea am mers în þinuturile Siriei ºi ale Ciliciei, 22 dar nu eram cunoscut la faþã Bisericilor din Iudeea care sunt în Cristos. 23 Acestea auziserã numai: „Cel care ne persecuta odinioarã acum vesteºte credinþa pe care cãuta atunci sã o distrugã”. 24 ªi îl preamãreau pe Dumnezeu pentru mine. Paul ºi ceilalþi apostoli

Fap 15,2; 4,36; 11,30 1Cor 15,11 Gal 4,11 Fil 2,16

1 Apoi,

dupã paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreunã cu Barnaba, dupã ce îl luasem cu mine ºi pe Tit. Am 2 urcat în urma unei revelaþii ºi le-am expus evanghelia pe care o pre2

dic printre pãgâni, în mod deosebit celor mai cu vazã, ca nu cumva

a Cele mai vechi manuscrise omit: lui Dumnezeu. b Lit.: cu carne ºi sânge. c Termenul grec historeuo indicã, în greaca elenisticã, acþiunea de vizitare ºi observare a unui oraº, monument sau, cum este aici, a face cunoºtinþã cu cineva, a omagia pe cineva. d Este greu de identificat acest personaj. Este distinct de Iacob al lui Zebedeu, fratele sfântului Ioan evanghelistul.

Tradiþia patristicã îl identificã cu Iacob al lui Alfeu, dar acest apostol este rar menþionat în NT ºi în primele scrieri creºtine. Iacob, „fratele Domnului” (ruda, veriºorul), este cunoscut în special pentru rolul pe care l-a avut în conducerea Bisericii din Ierusalim, martirizat în anul 62. Tot lui i se atribuie Scrisoarea sfântului apostol Iacob. e Lit.: nu mint.

Gal 2,3

421

sã alerg sau sã fi alergat în zadar. 3 Dar nici Tit, care era cu mine, deºi era grec, nu a fost obligat sã fie circumcisa, 4 în ciuda fraþilor falºi infiltraþi care s-au strecurat ca sã ne spioneze libertatea, pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi. 5 Acestora nu ne-am supus nici mãcar o clipã pentru ca adevãrul evangheliei sã rãmânã la voi. 6 Iar cei care sunt mai de seamã, orice ar fi fost ei pe atunci, nu mã priveºte – Dumnezeu nu se uitã la faþa oamenilor – ei, cei mai de seamã, nu mi-au impus nimic. 7 Ba, dimpotrivã, vãzând cã mi-a fost încredinþatã evanghelia pentru cei necircumciºi, dupã cum lui Petru [îi fusese încredinþatã] pentru cei circumciºi, 8 cãci cel care îl constituise pe Petru pentru apostolatul celor circumciºi m-a constituit ºi pe mine pentru pãgâni, 9 ºi, cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacob, Chefa ºi Ioan, care sunt consideraþi coloane, mi-au dat mie ºi lui Barnaba mâna dreaptã a comuniunii ca noi sã mergem la pãgâni, iar ei la cei circumciºi, 10 numai sã ne aducem aminte de cei sãraci, ceea ce m-am ºi strãduit sã fac.

Fap 15,1.24 Gal 1,7; 5,1 Fil 3,8-9 2,14; 5,7 Dt 10,17 Rom 2,11 1,16 Rom 1,5-6; 15,15-19

Fap 12,17

Fap 11,29-30 1Cor 16,1

Paul îl înfruntã pe Petru la Antiohia 11 Dar,

când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat fãþiº, cãci era de condamnat. 12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stãtea la masã cu pãgâniib, dar când au venit ei, s-a ferit ºi a stat deoparte, temându-se de cei circumciºi. 13 Împreunã cu el au început sã se poarte cu ipocrizie ºi ceilalþi iudei, aºa încât ºi Barnaba a fost ademenit de ipocrizia lor. 14 Dar când am vãzut cã ei nu merg drept, dupã adevãrul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faþa tuturor: Dacã tu, care eºti iudeu, te porþi ca un pãgân ºi nu trãieºti ca un iudeu, cum îi poþi constrânge pe pãgâni sã trãiascã asemenea iudeilor?

a Relaþiile dintre evrei ºi pãgâni erau reglementate în Pentateuh, dar ele prezintã o viziune idealã, greu de pus în practicã. Dupã experienþa exilului ºi mai ales dupã persecuþia lui Antioh Epifanul (167-164 î.C.), aceste relaþii cunosc o înãsprire. Fariseii extind legile purificãrii preoþilor la tot poporul. Deja Esdra îi obligase pe evrei sã-ºi alunge soþiile de origine pãgânã, împreunã cu copiii (Esd 10). Tradiþia rabinicã le considera pe femeile pãgâne o sursã de contaminare pentru soþ, dar ea era favorabilã femeilor evreice cu

soþi pãgâni. Copiii lor erau consideraþi evrei (cazul lui Tit). b Legea lui Moise nu prevedea nimic cu privire la masa luatã împreunã cu pãgânii. Dar tradiþia iudaicã este foarte rigoristã. Dupã Cartea jubileelor, Abraham i-ar fi interzis lui Iacob sã mãnânce cu pãgânii, cãci „faptele lor sunt impure, cãile lor sunt murdare” (22,16). La fel Scrisoarea lui Aristea evocã „codul prescrierilor cu privire la puritate, fixat de legislator ca un zid de apãrare împotriva contaminãrii”. Sunt amintite prescrierile cu privire la alimente, bãuturi, contacte.

Fap 10,28; 11,3

2,5; 3,28; 5,7 Rom 15,7-9

Gal 2,15

422

Învãþãtura de bazã a lui Paul Mc 2,15 3,11 Rom 3,20.28; 9,30 Ef 2,8 Fap 15,10-11 Ps 143,2 1Cor 9,21 Mt 11,19

Rom 7,4-6; 6,10-11; 14,8 6,14 Rom 8,10 Fil 1,21 2Cor 10,3; 5,14-15 In 13,1; 17,23 Gal 1,4 Tit 2,14 5,4

15 Noi

suntem iudei din naºtere, ºi nu pãcãtoºi dintre pãgâni. 16 ªtiind cã omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos, am crezut ºi noi în Isus Cristos ca sã fim justificaþi prin credinþa în Cristos, ºi nu prin faptele Legii, pentru cã nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii. 17 Dar dacã noi, cãutând sã fim justificaþi în Cristos, am fi gãsiþi, la rândul nostru, pãcãtoºi ca ºi alþii, oare devine Cristos slujitorul pãcatului? Nicidecum! 18 Cãci dacã reclãdesc ceea ce am dãrâmat, mã arãt pe mine însumi ca unul care încalcã Legea.19 De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca sã trãiesc pentru Dumnezeu. Am fost rãstignit împreunã cu Cristos. 20 Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacã justificarea vine prin Lege, atunci în zadar a murit Cristos. II. PARTEA DOCTRINARÃ Justificarea prin credinþã 1

1Cor 2,2 Gal 6,14 2,16; 4,6 Fap 11,17 Fil 1,6

1Cor 2,12 2Cor 12,12

Rom 4,3 Gen 15,6

Fap 3,25 Gen 12,3 Rom 4,16 Evr 2,16 5,3 Iac 2,10 Fap 15,10 Dt 27,26 2,16 Rom 3,20; 1,17

O, galateni fãrã minte! Cine v-a vrãjit pe voi, înaintea ochilor cãrora a fost prezentat Cristos rãstignit? Numai aceasta vreau 3 sã ºtiu de la voi: aþi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea 2

credinþei? 3 Sunteþi atât de fãrã minte? Dupã ce aþi început în Duh, sfârºiþi acum în trup? 4 Aþi suferit atâtea în zadar? Dacã totuºi [a fost] în zadar!a 5 Aºadar, cel care vã dãruieºte Duhul ºi înfãptuieºte minuni printre voi [le face] datoritã faptelor Legii sau datoritã ascultãrii credinþei? 6 Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerat aceasta ca justificare. 7 Sã ºtiþi deci cã fiii lui Abraham sunt cei din credinþã. 8 De altfel, Scriptura, ºtiind dinainte cã Dumnezeu [îi considerã] justificaþi pe pãgâni datoritã credinþei, i-a vestit dinainte lui Abraham: în tine vor fi binecuvântate toate popoarele, 9 astfel încât cei ce sunt din credinþã sunt binecuvântaþi împreunã cu Abraham cel credincios. 10 Cei care se bazeazã pe faptele Legii sunt sub blestem, cãci este scris: Blestemat sã fie oricine nu rãmâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca sã le împlineascãb. 11 Pe de altã parte, este clar cã

a Ultima parte a versetului este tradusã diferit, în funcþie de insistenþa asupra tonului ameninþãtor sau de îndemn.

Lit.: dacã, într-adevãr, chiar în zadar. b Argumentul lui Paul în favoarea justificãrii prin credinþã, ºi nu prin %

423

Gal 3,12

nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, cãci cel drept va trãi din credinþã. 12 Însã Legea nu este din credinþã, ci cel care împlineºte acestea va trãi în ele. 13 Cristos ne-a rãscumpãrat din blestemul Legiia, fãcându-se pentru noi blestem, cãci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare sã vinã în Cristos Isus ca sã primim promisiuneab Duhului prin credinþã.

Hab 2,4 Rom 10,5 Lev 18,5 4,5 Rom 8,3 2Cor 5,21 Fap 5,30 Dt 27,26 Rom 5,5 Col 1,27

Legea ºi promisiunea 15 Fraþilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile i-au fost fãcute lui Abraham ºi descendentului sãu. Nu se zice „descendenþilor” ca ºi cum ar fi fost mai mulþi, ci ca pentru unul singur: ºi descendentului sãu. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau sã spun: Legea promulgatã dupã patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeuc, aºa încât promisiunea sã fie zãdãrnicitã. 18 Cãci dacã moºtenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune.

Gen 12,7; 13,15; 17,7 Mt 1,1 Gal 3,29

Ex 12,40

3,29 Rom 4,14; 11,6

Rolul provizoriu al Legii 19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adãugatã din cauza încãlcãrilor pânã când avea sã vinã descendentul, cãruia i-a fost fãcutã promisiunea. Ea a fost datã prin îngeri, prin mâna unui mijlocitord. 20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însã Dumnezeu este unul.

împlinirea Legii lui Moise, se bazeazã pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificatã mult de tradiþia iudaicã. a Dupã Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia sã fie îngropat în aceeaºi zi pentru a nu fi contaminatã comunitatea de impuritatea prezenþei mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea. b Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: promisiunea cu: binecuvântarea. c Unele manuscrise adaugã: în Cristos. d Textele biblice referitoare la promulgarea Legii de pe Sinai (Ex 19, 9.16; 24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc despre prezenþa îngerilor. Dar tradiþia iudaicã a interpretat fenomenele care

Rom 4,14-15; 5,20; 7,7 Fap 7,38.53 Evr 2,2 Gal 4,3 Dt 6,4

au însoþit teofania (foc, nor, întuneric, fulgere, tunete, grindinã etc.) drept o prezenþã a îngerilor. Existau ºi tradiþii care vorbeau despre un rol de mijlocire al îngerilor în promulgarea Legii. Servindu-se de aceste tradiþii, Paul scoate în evidenþã inferioritatea Legii faþã de promisiunea care este rostitã direct de cãtre Dumnezeu. Vorbind de un mijlocitor, este clarã aici referinþa la Moise. În literatura apocrifã, se exaltã acest rol al lui Moise, ca ºi meritele Israelului, singura naþiune care a acceptat toate clauzele Legii. Comentând textul din Dt 33,2, Targumul Neofiti considerã cã Dumnezeu s-ar fi adresat mai întâi vecinilor lui Israel. Dar fiii lui Ismael, când au gãsit scris „sã nu furi”, au respins-o etc. Lista %

Gal 3,21 Rom 3,30 Ef 2,14-15 Rom 8,3 Fap 13,38-39 Rom 3,9-19; 11,32

424

21 Este

deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?a Nicidecum! Dacã ar fi fost datã o Lege care sã poatã da viaþa, într-adevãr justificarea ar veni din Lege. 22 Însã Scriptura a închis toate sub pãcat pentru ca promisiunea sã fie datã celor care cred prin credinþa în Isus Cristos. Binefacerile credinþei

4,3 4,2 Rom 10,4

4,5 In 1,12 Rom 6, 3-4. 13-14 Ef 4,24 1Cor 12,13 Rom 10,12 Col 3,11 In 17,21 Rom 4,16 Gal 4,7 Rom 8,17

23 Înainte de a fi venit credinþa, noi eram sub paza Legii, închiºi pentru credinþa care avea sã se descopere, 24 astfel cã Legea a fost pedagogulb nostru spre Cristos, ca sã fim justificaþi prin credinþã. 25 Dar de când a venit credinþa, nu mai suntem sub pedagog. 26 Cãci toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în Cristos Isus. 27 Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristosc. 28 Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. 29 Iar dacã voi sunteþi ai lui Cristos, atunci sunteþi descendenþa lui Abraham, moºtenitori dupã promisiune.

Fiii liberi ai lui Dumnezeu în Cristos 1

3,25 Col 2,20 Gal 3,23 Mc 1,15 Ef 1,10 Rom 1,3 In 1,14 Lc 2,21 3,13.26 Mt 3,15-17

Eu însã spun: atât timp cât moºtenitorul este un copil, nu se deosebeºte cu nimic de un sclav, chiar dacã este stãpân peste 4 toate. Însã este sub tutori ºi administratori pânã la timpul fixat de 2

3

tatã. Tot aºa ºi noi, cât timp eram copii, eram sclavii învãþãturilor de la început ale lumii. 4 Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege, 5 ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub Lege ca sã primim înfierea. 6 ªi pentru cã sunteþi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului

naþiunilor ajunge în alte scrieri apocrife pânã la 60. Dar Paul insistã asupra inferioritãþii ºi ineficacitãþii Legii în comparaþie cu promisiunea. a O parte din manuscrisele cele mai vechi în loc de: Dumnezeu, au: Cristos, altele omit: Dumnezeu. b Figura pedagogului este binecunoscutã lumii greco-romane. De cele mai multe ori, pedagogii erau sclavi educaþi, prezenþi mereu în casa stãpânului, asigurând educaþia copiilor. Plotin evocã situaþia paradoxalã a copilului liber, supus pedagogului sclav. Legea, ca, de altfel, ºi pedagogul, este o etapã

necesarã în procesul de maturizare spre Cristos. c În Scripturã haina are un sens profund: protecþie a corpului împotriva intemperiilor, haina este ºi un semn al integrãrii într-o comunitate. Omul gol este fãrã apãrare, „ca un sclav tras de funie”. Dar haina unui om exprimã într-un fel ºi personalitatea sa, face parte din eu-l sãu. Îmbrãcarea în Cristos la botez are o importanþã comunitarã ºi personalã: comunitarã, asigurând unitatea comunitãþii; personalã, renunþând la omul vechi ºi la poftele sale.

Gal 4,7

425

sãu în inimile noastrea, care strigã: Abba, Tatã! 7 Aºa încât nu mai eºti sclav, ci fiu; iar dacã eºti fiu, eºti ºi moºtenitor prin Dumnezeub.

Rom 8,15-16 In 15,15 Gal 3,29 Rom 8,17

Situaþia actualã a galatenilor 8 Însã

atunci când nu-l cunoºteaþi pe Dumnezeu, eraþi sclavii celor care din firea lor nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, dupã ce l-aþi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine, dupã ce aþi fost cunoscuþi de Dumnezeu, cum de vã mai întoarceþi din nou la învãþãturile de la începutc, slabe ºi sãrace, cãrora vreþi sã le slujiþi din nou? 10 Voi þineþi zile, luni, anotimpuri ºi ani. 11 Mã tem sã nu fi ostenit în zadar pentru voi. 12 Vã rog, fraþilor, fiþi ca mine, cãci ºi eu sunt ca voi. Voi nu m-aþi nedreptãþit cu nimic. 13 ªtiþi cã prima datã v-am vestit evanghelia prin slãbiciunea trupului, 14 ºi totuºi nu aþi arãtat nici dispreþ ºi nici dezgust faþã de trupul meu care [putea fi] pentru voi o încercare, ba dimpotrivã, m-aþi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil, v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat. 16 Am devenit oare duºmanul vostru pentru cã v-am spus adevãrul? 17 Aceia sunt ataºaþi de voi, dar nu cu intenþie bunã, ci vor sã vã separe de noi ca sã vã ataºaþi de ei. 18 De fapt, dacã intenþia este bunã, este bine sã fie un ataºament, întotdeauna, ºi nu numai când sunt eu la voi, 19 copiii mei, pentru care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristos se va forma în voi. 20 Aº dori sã fiu la voi acum ºi sã-mi schimb tonul, cãci sunt neliniºtit în privinþa voastrã.

1Cor 8,4-5 2Cr 13,9 Is 37,19 Ier 2,11 1Cor 8,3; 12,2 Is 1,13 Col 2,16 Rom 14,5 Fil 2,16 1Cor 4,16; 9,21-22 1Cor 2,3 1,8 Mt 10,40 In 13,20 5,7 Am 5,10 1,7

1Cor 4,15 Rom 8,9-10

Mãrturia Scripturii: Agar ºi Sara 21 Spuneþi-mi: voi, care vreþi sã fiþi sub Lege, nu ascultaþi Legea? Cãci este scris cã Abraham a avut doi fii: unul din sclavã ºi unul din femeia liberã. 23 Însã cel din sclavã este nãscut dupã trup, pe când cel din femeia liberã este prin promisiune. 24 Acestea sunt alegorii. 22

a

Multe manuscrise au: voastre. Câteva manuscrise vechi au: moºtenitor al lui Dumnezeu; altele: moºtenitor al lui Dumnezeu prin Cristos; altele: moºtenitor prin Dumnezeu în Cristos. c Termenul grec stoicheia este luat aici în sensul cel mai simplu: învãþãtura elementarã, abc-ul unei doctrine. Pentru a scoate mai bine în evidenþã caracterul elementar ºi inferior al doctrinei iudaizanþilor, Paul menþioneazã b

câteva practici pãgâne: atenþia exageratã datã calendarului îl face pe om sclav al forþelor naturii ºi al fiinþelor supranaturale (îngeri pentru evrei, zei pentru greci) ºi-l abat pe om de la credinþa în Cristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni. Este atestatã la Qumran mentalitatea cã prin respectarea calendarului „revelat” se þine calendarul ceresc, cultul terestru fiind sincronic cu slujirea îngerilor în cer.

4,9 Gen 16,15; 21,2 Gen 17,16 Rom 9,7-9 1Cor 10,6

Gal 4,25 5,1

In 8,33-35 Evr 12,22 Ap 3,12; 21,2.10 Is 54,1

Rom 9,7 Gen 21,9 1Tes 2,14 Gen 21,10 3,29

426

Cãci ele sunt douã testamente: unul de pe muntele Sinai, care a nãscut sclavie. Aceasta este Agar. 25 Dar Agar este muntele Sinai în Arabia ºi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie, împreunã cu copiii sãi. 26 Însã Ierusalimul de susa este liber ºi este mama noastrã. 27 Cãci este scris: Bucurã-te tu care eºti sterilã ºi care nu naºti, chiuie de bucurie ºi strigã, tu care nu simþi durerile naºterii, cãci mai mulþi copii are cea pãrãsitã decât cea care are bãrbat. 28 Dar voib, fraþilor, ca ºi Isaac, sunteþi fii ai promisiunii. 29 Însã ºi atunci cel care era nãscut dupã trup îl persecuta pe cel [nãscut] dupã duh ca ºi acumc. 30 Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe servitoare ºi pe fiul ei, cãci fiul servitoarei nu va fi moºtenitor împreunã cu fiul celei libere. 31 De aceea, fraþilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai celei libere. III. PARTEA MORALÃ Libertatea creºtinã

2,4; 5,13 In 8,36 4,9

1

Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aºadar, rãmâneþi tari ºi nu din nou jugul sclaviei . 5luaþi d

a Contrastul dintre Ierusalimul pãmântesc ºi cel ceresc este o temã frecventã în literatura apocalipticã. Ierusalimul ceresc ar fi fost creat încã de la început. Adam l-ar fi vãzut înainte de pãcat, la fel ca ºi Abraham ºi Moise. El va coborî pe pãmânt în timpurile de pe urmã, fiind descris ca cetatea-mireasã (Ap 21), mama tuturor credincioºilor. Sfântul Paul identificã Ierusalimul de sus cu Biserica-mamã care naºte prin botez noi fii. Aceºtia se bucurã de libertate în Duhul Sfânt. b Destul de atestatã în manuscrise este varianta: noi, fraþilor... suntem. c Dupã relatarea din Gen 16 ºi 21 nu ar fi fost vreun conflict între Ismael ºi Isaac. Totuºi rabinii au încercat sã-ºi explice motivul alungãrii sclavei Agar ºi a fiului ei de cãtre Abraham. Interpretând

textul din Gen 21,9-10, Targumul Neofiti considerã cã Ismael ar fi cãzut în idolatrie, fiind un pericol ºi pentru Isaac. Alte interpretãri considerã cã Ismael, fiind un bun arcaº (Gen 21,10), l-ar fi ameninþat pe Isaac. Astfel, Sara ar fi intervenit pentru a-ºi salva copilul. Acest presupus conflict este folosit de Paul pentru a-i descrie pe cei ce-l persecutau ºi cãutau sã-i ademeneascã pe creºtini: iudaizanþii. Îi considerã pe evrei „nãscuþi dupã trup” asemeni lui Ismael, copil al cãrnii, din sclava Agar; în schimb creºtinii, „nãscuþi dupã duh”, sunt ca Isaac, nãscut din pãrinþi în vârstã, deci prin puterea Duhului dãtãtor de viaþã. d Dupã unele manuscrise, prima propoziþie a v. 1 s-ar include la 4,31b. Argumentul lui Paul se bazeazã pe o %

427

Gal 5,2

2 Iatã,

eu, Paul, vã spun cã, dacã primiþi circumcizia, Cristos nu vã foloseºte la nimic. 3 Din nou mãrturisesc înaintea oricãrui om care p