Noţiuni Generale Privind Numerarul [PDF]

Zitiervorschau

Noţiuni generale privind numerarul, sarcinile contabilităţii şi analizei lor 1.1. Esenţa, conţinutul si caracteristica economică de numerar. Desfăşurarea activităţii economice a întreprinderii generează, alături de fluxul de materiale, mărfuri, servicii şi fluxuri monetare. Aplicarea numerarului,este necesară în cadrul relaţiilor cu alte întreprinderi, cu persoane fizice sau cu personalul, pentru derularea tranzacţiilor privind schimbul de marfă. Deci, numerarul a apărut în procesul dezvoltării societaţii, al schimbului de mărfuri, a schimbului dintre producători şi consumatori. Literatura de specialitate tratează numerarul ca fiind activele cele mai lichide ale întreprinderii. În contabilitate numerarul se clasifică după următoarele criterii : -în dependență de valuta în care sînt exprimate : a) numerarul în valută naţională b) numerarul în valută străină -în dependenţă de locul păstrării şi formei de exprimare ; a ) mijloace băneşti în numerar b) mijloace băneşti în conturile curente şi alte conturi la bănci c) alte mijloace băneşti (timbre poştale,bilete de călătorie s.a.) care se păstrează în casierie -în funcţie de posibilitatea utilizării lor : a) mijloacele băneşti legate – reprezintă disponibilităţile băneşti, care aparţin întreprinderii, dar nu pot fi utilizate de aceasta din anumite cauze (conturi bancare sechestrate, soldul de compensare a mijloacelor creditare etc.), b)mijloace băneşti nelegate – mijloace care aparţin întreprinderii şi pot fi utilizate de aceasta. Cunoaşterea structurii numerarului avînd în vedere locul unde se gasesc, destinaţia pe care o au şi modul de prezentare reprezintă un aspect nu mai puţin important în organizarea contabilităţii de numerar. Instrumentele monetare reprezintă dreptul întreprinderii de a obţine o parte din ceea ce a produs sau a oferit pe piaţă. Astfel, resursele financiare ale întreprinderii prezintă interes pentru toţi utilizatorii interni şi externi a informaţiilor contabile, în scopul luării unor decizii legate de activitatea acesteia. Conform SNC-Standardul Naţional de Contabilitate 7,,Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti” întreprinderea trebuie sa dezvăluie componentele numerarului pentru a permite diverselor categorii de utilizatori să aprecieze

modificările în patrimoniul net al întreprinderii, situația

financiară a acesteia (inclusiv lichiditatea şi solvabilitatea )şi capacitatea întreprinderii de a se adapta noilor circumstante şi posibilităţi prin influenţa mărimii şi duratei fluxului de numerar.

1.2.Funcţiile banilor şi sarcinile contabilităţii disponibilitatilor de numerar Contabilităţii numerarului îi revin sarcini bine definite, întrucît existenţa şi mişcarea numerarului are un rol destul de important în activitatea unei entităţi economice. Importanţa numerarului rezultă din funcţiile pe care le îndeplineste acesta. Un rol principal îl constituie scopul evidenţei contabile a mijloacelor băneşti, decontărilor şi operaţiunilor de creditare care este controlul disciplinei de casă şi decontărilor, corectitudinea şi eficienţa mijloacelor băneşti şi creditelor, asigurarea integrităţii banilor şi a documentelor băneşti de casă. De aceea contabilitatea numerarului rămîne în continuare sub atenţia permanentă a teoriei şi practicii economice pentru că, în ultimă analiză, prudenţa şi spiritul de economicitate manifestate constant în mînuirea finanţelor întreprinderilor sînt premise sigure de care depinde eficienţa activităţii de ansamblu a acesteia. Importanţa numerarului rezultă din funcţiile pe care le îndeplinește acesta. Cele mai importante funcţii ale numerarului sunt : 1.Mijloc de schimb (intermediar al schimburilor)

Numerarul este un mijloc de schimb, iar prin această funcţie a lui, numerarul ne eliberează de restricţiile comerţului prin barter, permite dezvoltarea schimbului de produse şi servicii, un nivel ridicat de specializare şi creează posibilitatea creşterii nivelului de trai. 2. Măsura a valorii (etalon al preţurilor) Spre deosebire de comerţul prin barter, numerarul oferă un etalon prin care valoarea celorlalte mărfuri poate fi măsurată şi comparată. Ca unitate de cont, numerarul contribuie la ţinerea evidenţei contabile, a veniturilor şi cheltuielilor. 3. Mijloc de economisire şi acumulare (activ de rezervă) Valoarea activelor care îndeplinesc rolul numerarului trebuie să fie stabilă, pentru a face posibilă separarea actelor de vînzare de cele de cumpărare. De asemenea, stabilitatea valorii reprezentate de numerar permite economisirea unor venituri fie pentru a consuma mai mult în timp, fie pentru a efectua investiţii productive. 4. Mijloc de plată (în relaţiile economice bazate pe credit)

Daca numeraru reprezintă o valoare relativ stabilă, pot fi folosiți şi în relaţiile de acordare şi rambursare a creditelor. Această funcţie determină avantaje economice importante. 5. Mijloc de realizare a tranzacţiilor unilaterale Toate plăţile implică tranzacţii în doua sensuri. Exemple de plăţi unilaterale : plata impozitelor, a donaţiilor. 6. Mijloc de influenţăre a activitaţii economice Evoluţia masei monetare într-o economie poate influenţa producţia, preţurile, utilizarea forţei de munca. 7. Simbol al bogaţiei şi puterii economice În acest sens, numeraru reprezintă obiect de studiu nu numai pentru economie, ci şi pentru alte ştiinte sociale, cum sunt sociologia și politologia.

1.3. Acte legislative şi normative în domeniu Reglementarea normativă a contabilităţii financiare este bazată pe următoarele elemente: 1. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 care a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2008, conform căreia entităţile (persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, instituţiile publice, notarii, avocaţii şi birourile înfiinţate de aceştia, reprezentanţele şi filiale ale întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) sînt obligate să ţină contabilitatea şi să întocmească rapoartele financiare în modul prevăzut de legea menţionată, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte normative în vigoare. 2.

documentele normative referitoare la sistem contabil din Republica Moldova, inclusiv:

1.

Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare,

2.

Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.) şi comentariile la acestea,

3.

Planul de conturi contabile ale activităţii economico-financiare a întreprinderilor,

4.

Instrucţiunile Ministerului de Finanţe.

Legea contabilităţii stabileşte regulile generale, referitoare la:



modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare,

inclusiv termenele de prezentare 

aplicarea standardelor de contabilitate, în funcţie de tipul entităţii;



utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale;



responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii şi raportarea

financiară; 

sistemele de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare;



metodele de recunoaştere a elementelor (obiectelor) contabile;



modul general de contabilizare a stocurilor;



modul de întocmire şi de utilizare a documentelor primare;



utilizarea conturilor contabile;



nomenclatorul, structura şi modul de aplicare a registrelor contabile;



componenţa, modul de întocmire şi de prezentare a rapoartelor financiare;



alte aspecte ale contabilităţii (organizarea sistemului de control intern, exercitarea auditului

intern, corectarea erorilor contabile, păstrarea documentelor contabile etc.). “Bazele conceptuale” caracterizează noţiunile şi principiile generale referitoare la pregătirea şi prezentarea rapoartelor financiare. În mod teoretic în ele se explică convenţiile fundamentale, caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare, definiţia elementelor rapoartelor financiare, modul de constatare a acestor elemente, noţiunile de menţinere a capitalului. S.N.C. şi comentariile la acestea poartă un caracter de acte normative. În Republica Moldova la momentul de faţa sînt elaborate şi implementate 30 de S.N.C. şi 14 comentarii la acestea. În componenţa S.N.C. sînt incluse standardele care nu au analog în sistemul contabil internaţional: S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor”, S.N.C. 4 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”, S.N.C. 6 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole”. Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. detaliază prevederile acestora.

Planul de conturi contabile este elaborat în baza cerinţelor internaţionale de întocmire a rapoartelor financiare. Cuprinde 9 clase de conturi. Conturile de clasa întîi sînt obligatorii pentru toţi agenţii economici, iar conturile de clasa II (subconturile) se deschid reieşind din necesităţile întreprinderilor. Instrucţiunile Ministerului finanţelor au scopul de a concretiza prevederile unor acte legislative şi se referă, ca de obicei la probleme concrete a contabilităţii şi impozitării. În conformitate cu actele normative în vigoare toate întreprinderile Republicii Moldova, indiferent de forma organizatorico-juridică, sînt obligate să păstreze mijloacele lor băneşti în instituţiile financiare. Numerarul se păstrează la contul curent în valută naţională prin intermediul căruia se efectuează decontările cu agenţii economici, cu instituţiile financiare, cu bugetul etc. Întreprinderea foloseşte desinestătător numerarul aflat în contul curent. Fără acordul întreprinderii se efectuează numai plăţile cu titlul executoriu. Pentru deschiderea contului bancar întreprinderea prezintă băncii următoarele documente:  cererea de deschidere a contului; 

fişa cu specimenele semnăturilor persoanelor împuternicite să efectueze operaţiuni pe contul

curent şi amprenta ştampilei întreprinderii legalizată notarial; 

copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau copia documentului recunoscut ca atare;



extrasul din Registrul de Stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, eliberat de Camera

Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale; 

copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului;



alte documente la cererea băncii. Modul de efectuare a decontărilor fără numerar prin conturile curente este stabilit de

“Regulamentului cu privire la transferul de credit” nr. 373 din 15.12.2005 Raportul privind fluxul de numerar sintetizează tranzacţiile în numerar pentru o anumită perioadă de timp. Este destinat să arate modul în care activităţile întreprinderii au afectat lichiditatea şi solvabilitatea acestuia, relaţia dintre fluxurile de numerar din activitatea operaţională, investiţională şi financiară. Acest raport oferă informaţii necesare analizei surselor de încasări şi plăţi în numerar. Atele legislative ce reglementează contabilitatea numerarului

Reglementarea legislativă a contabilităţii de numerar este bazată pe legi, hotarîri ale Guvernului, norme. Conform prevederilor legislaţiei, decontările în numerar reprezintă circulaţia mijloacelor băneşti în numerar, care este reglementată prin ,,Legea instituţiilor financiare nr.550-XII din 21 iulie 1995 ‘Raportul privind Fluxul de numerar, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanaţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997, Normele pentru efectuarea operaţiilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, aprobată prin Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova nr.764 din 25.11.1992, Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845 –XII DIN 3 ianuarie 1992. Totodata, fluxul de numerar include încasarea şi plata mijloacelor băneşti în numerar, iar în contextul art. 10 pct.5 din Legea nr.845-ZII din 3 ianuarie 1992, decontarea în numerar pentru obligaţiunile financiare constituie plata în numerar pentru o datorie, angajament, îndatorire financiară. Plaţile băneşti reprezintă suma numerarului, inclusiv taxa pe valoarea adaugată, achiziţii de mărfuri, de active pe termen lung şi scurt ş.a. De asemenea, este de menţionat că, potrivit pct.1. si pct.2 din Normele pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova aprobate prin Hotarîrea Guvernului nr.764 din 2511.1992, toate întreprinderile indiferent de statutul lor juridic, sînt obligate să păstreze mijloacele lor băneşti în instituţiile lor financiare, de regulă, prin virament. Totodată, conform pct.8 din ,,Normele pentru efectuarea operațiunilor de casa în economia națională a Republicii Moldova”, întreprinderile au dreptul să păstreze în casele lor numerar pentru retribuirea muncii, plata subvenţiilor de asigurare socială, burselor, pensiilor, numai pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare, inclusive ziua de primire a banilor la instituţia financiară. Astfel în legislaţia în vigoare nu este stabilită limita maximă a mijloacelor băneşti în numerar care pot fi păstrate în casieria întreprinderii. Este de remarcat că, potrivit pct.10 din Normele pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, eliberarea de numerar spre decontare pentru cheltuielile legate de deplasări de serviciu se efectuiază în limitele sumelor aferente persoanelor detaşate. Foarte important este pct.7 din normele sus numite, conform căruia întreprinderile sînt obligate să predea instituţiilor financiare ce le deservesc toate surplusurile de numerar ce depăşesc necesarul minim pentru efectuarea decontărilor la începutul zilei următoare, pentru înscrierea lor în conturile curente – prin urmare fiecare întreprindere în mod individual poate să stabilească acest necesar minim pentru subdiviziune în baza unui ordin sau dispoziţie internă. Ulterior întreprinderea va putea

păstra numerarul în casierie în limita necesarului minim indicat în ordinul emis de conducător, fără încalcarea legislaţiei în vigoare. Modul de efectuare a decontărilor fără numerar prin conturile curente este stabilit de “Regulamentul cu privire la transferul de credit” nr. 373 din 15.12.2005. În temeiul articolelor 5 si 11 din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr.548-XIII din 21 iulie 1995 se emite prezentul Regulament, avînd ca obiect reglementarea modalităţii de efectuare a transferului de credit. Prevederile prezentului Regulament sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice şi fizice, care utilizează transferul de credit. În sensul prezentului Regulament sunt utilizate urmatoarele noţiuni: Beneficiar – persoana în favoarea careia se transferă numerarul. Banca plătitoare – banca care în baza ordinului de plată efectuează transferul de credit. Banca beneficiară - banca care finalizează transferul de credit efectuînd operaţiunile relevante. Emitent – persoana care emite un ordin de plată. Ordinul de plată – document de plată în baza caruia se efectuează transferul de credit. Plătitor - persoana din mijloacele / contul căreia se efectuează transferul de credit. Titular de cont bancar – persoana pe numele căreia este deschis cont bancar. Tipurile transferului de credit:  Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului de plată şi executarea de catre banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziţia beneficiarului a unei sume de numerar şi se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului. Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldoveneşti cît şi în valută străină, conform prevederilor actelor normative în vigoare. În funcţie de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în transfer ordinar şi transfer bugetar.  Transferul ordinar este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor, care nu se referă la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de banca în nume şi pe cont propriu, precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.  Transferul bugetar este utilizat în scopul efectuării plaţilor care se referă numai la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat atît de catre clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de banca în nume şi pe cont propriu, precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice. Atît transferul ordinar cît şi cel bugetar poate fi utilizat şi pentru plăţile cu caracter de periodicitate, la date programate şi sume fixe (transfer programat), care se efectuează de catre bancă în numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp, conform prevederilor contractului de mandat.

Iniţierea şi efectuarea transferului de credit. Cerințe privind întocmirea şi prezentarea ordinului de plată Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către emitentul acestuia. La efectuarea transferului de credit în lei moldoveneşti, emitentul ordinului de plată, în funcţie de mijloacele tehnice disponibile. La efectuarea transferului de credit în valută straină, emitentul ordinului de plată utilizează formularul stabilit de sine stătător de către banca plătitoare. Banca plătitoare poate stabili formularul ordinului de plată. Ordinul de plată utilizat la efectuarea transferului de credit în lei moldoveneşti se întocmeşte în conformitate cu Modul de completare a ordinului de plată. Ordinul de plată se întocmeşte în limba de stat. La întocmirea ordinului de plată utilizat pentru efectuarea transferului în valută străină, elementele utilizate în sistemele de plaţi internaţionale se completează într-o limbă străină, conform practicii internaționale. În ordinul de plată nu se admit corectări şi / sau ştersături. Responsabilitatea privind veridicitatea şi corectitudinea informaţiei indicate în ordinul de plată îi revine emitentului. Ordinul de plată se emite: a) într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la efectuarea transferului de credit în nume şi pe cont propriu; b) în 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum şi de către banca plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont bancar; c) în 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea transferului de credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, la care se anexează la necesitate si 3 exemplare ale listei destinatarilor în numerar. Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de catre emitent sau de către persoana împuternicită a acestuia în ziua în care a fost emis, iar în cazul emiterii ordinului de plată de către unitatea Trezoreriei de Stat, acesta se prezintă spre executare la banca plătitoare cu data emiterii în decursul anului bugetar curent. Legislaţia valutară a Republicii Moldova include Legea privind reglementarea valutară nr. 62 XVI din 21.03.2008, Legea nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, alte acte legislative în partea ce reglementează raporturile aferente reglementării valutare, actele normative elaborate în vederea executării actelor legislative menţionate, inclusiv actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni de bază: 1) reglementare valutară – totalitatea normelor juridice referitoare la efectuarea şi raportarea operaţiunilor valutare, licenţierea şi desfăşurarea activităţii unităţilor de schimb valutar, precum şi

cele referitoare la controlul valutar, instituite în scopul implementării politicii valutare a statului şi al asigurării stabilităţii pieţei valutare interne; 2) operaţiuni valutare: a) operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi (fără a obţine în schimb alte active) asupra valutei străine, valorilor mobiliare şi instrumentelor de plată exprimate în valută străină, precum şi operaţiunile în cadrul cărora valuta străină şi instrumentele de plată exprimate în valută străină se utilizează în calitate de mijloc de plată; b) operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi (fără a obţine în schimb alte active) asupra monedei naţionale, valorilor mobiliare şi instrumentelor de plată exprimate în monedă naţională, precum şi operaţiunile în cadrul cărora moneda naţională şi instrumentele de plată exprimate în monedă naţională se utilizează în calitate de mijloc de plată; c) importul şi exportul în/din Republica Moldova al valorilor valutare; d) transferurile unilaterale efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi în/din Republica Moldova; e) transferurile unilaterale în valută străină efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi transferurile unilaterale în monedă naţională efectuate de nerezidenţi pe teritoriul Republicii Moldova. Operaţiunile valutare includ, după caz, încheierea şi derularea tranzacţiilor şi operaţiunilor, precum şi plăţile şi transferurile care se primesc/se efectuează în cadrul acestor tranzacţii şi operaţiuni. 3) transferuri unilaterale – transferurile în valută străină şi în monedă naţională efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi care nu implică trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi asupra valutei străine şi asupra monedei naţionale; 4) moneda naţională a Republicii Moldova (denumită în continuare monedă naţională): a) numerarul în lei moldoveneşti, şi anume bancnotele şi monedele metalice (inclusiv cele ce conţin metale preţioase) emise de către Banca Naţională a Moldovei, aflate în circulaţie, retrase sau supuse retragerii din circulaţie, dar acceptate la schimb de Banca Naţională a Moldovei; b) disponibilităţile aflate în conturile în lei moldoveneşti deschise la bănci licenţiate, precum şi la bănci şi alte instituţii financiare din străinătate (care au drept de a atrage depozite la vedere şi/sau la termen sau echivalente ale acestora şi a desfăşura alte activităţi financiare); 5) valută străină – moneda naţională a unui stat străin sau moneda unei uniuni monetare de state străine, precum şi unităţile băneşti şi cele de decontare internaţionale, reprezentată prin: a) numerar în valută străină, şi anume bancnote şi monede metalice (inclusiv cele ce conţin metale preţioase) emise de către organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine, aflate în circulaţie, retrase sau supuse retragerii din circulaţie, dar acceptate la schimb de organele autorizate;

b) disponibilităţi în moneda naţională a unui stat străin sau moneda unei uniuni monetare de state străine, precum şi în unităţi băneşti şi de decontare internaţionale, aflate în conturi deschise la bănci licenţiate, precum şi la bănci şi alte instituţii financiare din străinătate (care au drept de a atrage depozite la vedere şi/sau la termen sau echivalente ale acestora şi a desfăşura alte activităţi financiare); 6) instrumente de plată – carduri, cambii, cecuri şi alte instrumente similare care reprezintă creanţe pecuniare faţă de emitenţii acestora; 7) valori valutare – numerar în valută străină şi în monedă naţională, valori mobiliare materializate şi instrumente de plată exprimate în valută străină şi în monedă naţională; 8) bancă licenţiată - bancă care deţine licenţa pentru activităţi financiare, eliberată de Banca Naţională a Moldovei conform Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995; 9) curs valutar – rata de schimb a valutei străine în raport cu moneda naţională sau cu o altă valută străină. Cerinţele legislaţiei valutare vizează modul de primire/ efectuare a plăţilor şi transferurilor în cadrul operaţiunilor valutare (în numerar sau fără numerar, cu sau fără utilizarea instrumentelor de plată), moneda ce poate fi utilizată la primirea/ efectuarea plăţilor şi transferurilor menţionate (moneda naţională sau valuta străină), cerinţa de probare a plăţilor şi transferurilor în cauză cu documente justificative nu reprezintă restricţii.