Moara Cu Noroc [PDF]

Zitiervorschau

Incipitul:este reprezentat de vorbele intelepte ale batranei si prezentarea statului social a lui Ghita,cizmar de meserie,sot si tata ,sarac. Tot aici avem cantarirea deciziei de a lua Moara cu Noroc. Expozitiunea:cuprinde descrierea drumului spre Moara cu Noroc.Moara este un loc parasit strajuit de cinci cruci care induc ideea de sacru.Ghita se dovedeste a fi o persoana ospitaliera si corecta cu toata lumea. Intriga:este conturata de aparitia la carciuma a lui Lica ,seful porcarilor.Ana il citeste pe Lica dupa infatisare ca fiind un om periculos,iar Ghita isi da seama ca pentru a ramane la han trebuie sa fie pe lacul lui Lica.Desi Ghita pare stapan pe sine aparitia lui Lica declanseaza conflictul interior.El este nevoi sa isi ia doua pistoale,doi caini si o sluga pe nume Marti(un ungur inalt ca un brad) Desf.Actiunii:Ghita devine moracanos,violent si regreta ca are familie. Prin monolog interior sunt redate framantarile interioare:"Ce sa-mi fac asa m-a lasat Dumnezeu!."Dornic sa faca avere Ghita se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(jefuirea arendasului,uciderea unei femei impreuna cu copiii sai).Retinut de politie ,Ghita se aliaza cu Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau,insa Ghita nu-i corect nici fata de Pintea. Punctul culminant: Coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a dregadarii ,dispus sa faca orice pt razbunare isi arunca nevasta in bratele lui Lica .Dezgustata de lasitatea sotului,Ana ii se daruieste Samadaului ,deoarece Lica e om pe cand Ghita e muiere imbracata in haine barbatesti . Cand se intoarce si realizeaza ca sotia nu i-a fost credincioasa o ucide,si Ghita la randul lui este ucis de Raut (omul lui Lica) Deznodamandul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje

(Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog. Incipitul:este reprezentat de vorbele intelepte ale batranei si prezentarea statului social a lui Ghita,cizmar de meserie,sot si tata ,sarac. Tot aici avem cantarirea deciziei de a lua Moara cu Noroc. Expozitiunea:cuprinde descrierea drumului spre Moara cu Noroc.Moara este un

loc parasit strajuit de cinci cruci care induc ideea de sacru.Ghita se dovedeste a fi o persoana ospitaliera si corecta cu toata lumea. Intriga:este conturata de aparitia la carciuma a lui Lica ,seful porcarilor.Ana il citeste pe Lica dupa infatisare ca fiind un om periculos,iar Ghita isi da seama ca pentru a ramane la han trebuie sa fie pe lacul lui Lica.Desi Ghita pare stapan pe sine aparitia lui Lica declanseaza conflictul interior.El este nevoi sa isi ia doua pistoale,doi caini si o sluga pe nume Marti(un ungur inalt ca un brad) Desf.Actiunii:Ghita devine moracanos,violent si regreta ca are familie. Prin monolog interior sunt redate framantarile interioare:"Ce sa-mi fac asa m-a lasat Dumnezeu!."Dornic sa faca avere Ghita se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(jefuirea arendasului,uciderea unei femei impreuna cu copiii sai).Retinut de politie ,Ghita se aliaza cu Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau,insa Ghita nu-i corect nici fata de Pintea. Punctul culminant: Coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a dregadarii ,dispus sa faca orice pt razbunare isi arunca nevasta in bratele lui Lica .Dezgustata de lasitatea sotului,Ana ii se daruieste Samadaului ,deoarece Lica e om pe cand Ghita e muiere imbracata in haine barbatesti . Cand se intoarce si realizeaza ca sotia nu i-a fost credincioasa o ucide,si Ghita la randul lui este ucis de Raut (omul lui Lica) Deznodamandul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje

(Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog. Incipitul:este reprezentat de vorbele intelepte ale batranei si prezentarea statului social a lui Ghita,cizmar de meserie,sot si tata ,sarac. Tot aici avem cantarirea deciziei de a lua Moara cu Noroc. Expozitiunea:cuprinde descrierea drumului spre Moara cu Noroc.Moara este un loc parasit strajuit de cinci cruci care induc ideea de sacru.Ghita se dovedeste a fi o persoana ospitaliera si corecta cu toata lumea. Intriga:este conturata de aparitia la carciuma a lui Lica ,seful porcarilor.Ana il citeste pe Lica dupa infatisare ca fiind un om periculos,iar Ghita isi da seama ca pentru a ramane la han trebuie sa fie pe lacul lui Lica.Desi Ghita pare stapan pe

sine aparitia lui Lica declanseaza conflictul interior.El este nevoi sa isi ia doua pistoale,doi caini si o sluga pe nume Marti(un ungur inalt ca un brad) Desf.Actiunii:Ghita devine moracanos,violent si regreta ca are familie. Prin monolog interior sunt redate framantarile interioare:"Ce sa-mi fac asa m-a lasat Dumnezeu!."Dornic sa faca avere Ghita se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(jefuirea arendasului,uciderea unei femei impreuna cu copiii sai).Retinut de politie ,Ghita se aliaza cu Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau,insa Ghita nu-i corect nici fata de Pintea. Punctul culminant: Coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a dregadarii ,dispus sa faca orice pt razbunare isi arunca nevasta in bratele lui Lica .Dezgustata de lasitatea sotului,Ana ii se daruieste Samadaului ,deoarece Lica e om pe cand Ghita e muiere imbracata in haine barbatesti . Cand se intoarce si realizeaza ca sotia nu i-a fost credincioasa o ucide,si Ghita la randul lui este ucis de Raut (omul lui Lica) Deznodamandul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje

(Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog. Incipitul:este reprezentat de vorbele intelepte ale batranei si prezentarea statului social a lui Ghita,cizmar de meserie,sot si tata ,sarac. Tot aici avem cantarirea deciziei de a lua Moara cu Noroc. Expozitiunea:cuprinde descrierea drumului spre Moara cu Noroc.Moara este un loc parasit strajuit de cinci cruci care induc ideea de sacru.Ghita se dovedeste a fi o persoana ospitaliera si corecta cu toata lumea. Intriga:este conturata de aparitia la carciuma a lui Lica ,seful porcarilor.Ana il citeste pe Lica dupa infatisare ca fiind un om periculos,iar Ghita isi da seama ca pentru a ramane la han trebuie sa fie pe lacul lui Lica.Desi Ghita pare stapan pe sine aparitia lui Lica declanseaza conflictul interior.El este nevoi sa isi ia doua pistoale,doi caini si o sluga pe nume Marti(un ungur inalt ca un brad) Desf.Actiunii:Ghita devine moracanos,violent si regreta ca are familie. Prin monolog interior sunt redate framantarile interioare:"Ce sa-mi fac asa m-a lasat Dumnezeu!."Dornic sa faca avere Ghita se indeparteaza de Ana si devine

complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(jefuirea arendasului,uciderea unei femei impreuna cu copiii sai).Retinut de politie ,Ghita se aliaza cu Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau,insa Ghita nu-i corect nici fata de Pintea. Punctul culminant: Coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a dregadarii ,dispus sa faca orice pt razbunare isi arunca nevasta in bratele lui Lica .Dezgustata de lasitatea sotului,Ana ii se daruieste Samadaului ,deoarece Lica e om pe cand Ghita e muiere imbracata in haine barbatesti . Cand se intoarce si realizeaza ca sotia nu i-a fost credincioasa o ucide,si Ghita la randul lui este ucis de Raut (omul lui Lica) Deznodamandul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje

(Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog. Incipitul:este reprezentat de vorbele intelepte ale batranei si prezentarea statului social a lui Ghita,cizmar de meserie,sot si tata ,sarac. Tot aici avem cantarirea deciziei de a lua Moara cu Noroc. Expozitiunea:cuprinde descrierea drumului spre Moara cu Noroc.Moara este un loc parasit strajuit de cinci cruci care induc ideea de sacru.Ghita se dovedeste a fi o persoana ospitaliera si corecta cu toata lumea. Intriga:este conturata de aparitia la carciuma a lui Lica ,seful porcarilor.Ana il citeste pe Lica dupa infatisare ca fiind un om periculos,iar Ghita isi da seama ca pentru a ramane la han trebuie sa fie pe lacul lui Lica.Desi Ghita pare stapan pe sine aparitia lui Lica declanseaza conflictul interior.El este nevoi sa isi ia doua pistoale,doi caini si o sluga pe nume Marti(un ungur inalt ca un brad) Desf.Actiunii:Ghita devine moracanos,violent si regreta ca are familie. Prin monolog interior sunt redate framantarile interioare:"Ce sa-mi fac asa m-a lasat Dumnezeu!."Dornic sa faca avere Ghita se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(jefuirea arendasului,uciderea unei femei impreuna cu copiii sai).Retinut de politie ,Ghita se aliaza cu Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau,insa Ghita nu-i corect nici fata de Pintea. Punctul culminant: Coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a dregadarii ,dispus

sa faca orice pt razbunare isi arunca nevasta in bratele lui Lica .Dezgustata de lasitatea sotului,Ana ii se daruieste Samadaului ,deoarece Lica e om pe cand Ghita e muiere imbracata in haine barbatesti . Cand se intoarce si realizeaza ca sotia nu i-a fost credincioasa o ucide,si Ghita la randul lui este ucis de Raut (omul lui Lica) Deznodamandul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje

(Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog. Incipitul:este reprezentat de vorbele intelepte ale batranei si prezentarea statului social a lui Ghita,cizmar de meserie,sot si tata ,sarac. Tot aici avem cantarirea deciziei de a lua Moara cu Noroc. Expozitiunea:cuprinde descrierea drumului spre Moara cu Noroc.Moara este un loc parasit strajuit de cinci cruci care induc ideea de sacru.Ghita se dovedeste a fi o persoana ospitaliera si corecta cu toata lumea. Intriga:este conturata de aparitia la carciuma a lui Lica ,seful porcarilor.Ana il citeste pe Lica dupa infatisare ca fiind un om periculos,iar Ghita isi da seama ca pentru a ramane la han trebuie sa fie pe lacul lui Lica.Desi Ghita pare stapan pe sine aparitia lui Lica declanseaza conflictul interior.El este nevoi sa isi ia doua pistoale,doi caini si o sluga pe nume Marti(un ungur inalt ca un brad) Desf.Actiunii:Ghita devine moracanos,violent si regreta ca are familie. Prin monolog interior sunt redate framantarile interioare:"Ce sa-mi fac asa m-a lasat Dumnezeu!."Dornic sa faca avere Ghita se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(jefuirea arendasului,uciderea unei femei impreuna cu copiii sai).Retinut de politie ,Ghita se aliaza cu Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau,insa Ghita nu-i corect nici fata de Pintea. Punctul culminant: Coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a dregadarii ,dispus sa faca orice pt razbunare isi arunca nevasta in bratele lui Lica .Dezgustata de lasitatea sotului,Ana ii se daruieste Samadaului ,deoarece Lica e om pe cand Ghita e muiere imbracata in haine barbatesti .

Cand se intoarce si realizeaza ca sotia nu i-a fost credincioasa o ucide,si Ghita la randul lui este ucis de Raut (omul lui Lica) Deznodamandul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje

(Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog.

Expozitiunea. Ghita, personajul principal, nemultumit de conditia sa sociala de cizmar modest si sarac, se hotaraste (impotriva sfaturilor soacrei sale) sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc. El intentioneaza sa stea aici numai "trei ani, sa se puna pe picioare", astfel incat sa lucreze cu "zece calfe si sa le dea altora de carpit" cizmele oamenilor si se muta la Moara cu Noroc impreuna cu sotia sa, Ana, cei doi copii si soacra sa. La inceput, treburile merg bine, viata este linistita si Ghita este multumit cand isi numara seara castigul. Intriga incepe odata cu aparitia, la Moara cu Noroc, a Iui Lica Samadaul, un simbol al raului care ii da de inteles ca, daca vrea sa ramana aici, va trebui sa devina omul lui. Conflictul psihologic se amplifica treptat pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui Lica. Desfasurarea actiunii. Stapanit de setea de bani, Ghita se indeparteaza de familia sa, fiind din ce in ce mai mult manevrat de Lica, devenindu-i complice si partas in toate afacerile necurate. Se gandeste, la un moment dat, sa paraseasca hanul, aceasta fiind singura solutie de a ramane un om cinstit, dar lacomia pentru bani il face sa nu mai poata sa se retraga din incurcaturile in care intrase. Jefuirea unui arendas si uciderea femeii in negru ce au avut loc in preajma hanului il fac sa depinda definitiv de Lica, devenind complicele acestuia la crima, prin faptul ca depune marturie mincinoasa in fata justitiei. Cand Buza-Rupta si Saila sunt condamnati, Ghita este convins ca acestia sunt nevinovati, dar nu le ia apararea pentru ca "nu putea sa se puna in primejdie de dragul altora, caci avea nevasta si copii". Se hotaraste sa ia legatura cu jandarmul Pintea si sa-l denunte pe Lica, dar patima aurului usor castigat il face sa renunte, chiar daca il ameninta pe Lica, spunandu-i "si daca te-as da eu de gol". Lica insa riposteaza cu sange rece, convingandu-l ca nu are de ales, pentru ca oricare ar fi tradatorul, "tot ii frang in cele din urma gatul". De acum prabusirea lui Ghita este inevitabila, Lica devine un obisnuit in casa lui Ghita si chiar il forteaza sa-i dea nevasta. Ghita se lasa in voia hazardului, tensiunea dramatica urca treptat spre punctul culminant, faptele se

precipita cu o repeziciune uluitoare. La sarbatorile de Pasti, batrana pleaca cu cei doi copii la rude. Punctul culminant il constituie momentul cand Ghita, turbat de manie si gelozie, ii vede pe Ana si pe Lica "prinsi in jocul dragostei" si vrea sa se razbune. De aceea, se duce la jandarmul Pintea ca sa-i spuna adevarul si sa-i ofere probe de vinovatie a lui Lica. Chiar si jandarmul ii reproseaza insa procedeul la care Ghita recursese, oferindu-si sotia ca momeala: "si eu il urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-1 prind". Deznodamantul. Intorcandu-se la Moara cu Noroc, Ghita o injunghie pe Ana, care, in agonie, striga numele lui Lica. in acelasi moment, la comanda lui Lica, Raut il impusca pe Ghita in ceafa, care "cazu inapoi fara sa mai poata afla cine 1-a impuscat". Dupa ce dadu foc casei, ca sa nu se mai afle nimic, Lica, urmarit de jandarmi, se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul unui copac: "Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului".

/////////////////////////////////////////////////

Acţiunea se desfăşoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte, iar în final, apa şi focul purifică locul. Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Nuvela debutează cu un precept moral izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră, ce are în nuvelă rolul corului din tragedia antică greacă: „- OMUL SĂ FIE MULŢUMIT CU SĂRĂCIA SA, CĂCI, DACĂ-I VORBA, NU BOGĂŢIA, CI LINIŞTEA COLIBEI TALE TE FACE FERICIT". Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei, în timp ce Ghiţă, capul familiei, doreşte schimbarea, bunăstarea

materială. Cizmar sărac, dar onest, harnic şi muncitor, Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câştiga rapid bani. Iniţial, cârciumarul nu este un om slab, ci dimpotrivă, îşi asumă responsabilitatea destinului celorlalţi. EXPOZIŢIUNEA Cârciuma de la MOARA CU NOROC este aşezată la răscruce de drumuri, izolată de restul lumii, înconjurată de pustietăţi întunecoase. În expoziţiune, descrierea drumului care merge la MOARA CU NOROC şI a locului în care se află, fixează un peisaj - cadru obiectiv al acţiunii: „De LA INEU DRUMUL DE ŢARĂ O IA PRINTRE PĂDURI ŞI PESTE ŢARINI, LĂSÂND LA DREAPTA ŞI LA STÂNGA SATELE AŞEZATE PRIN COLŢURILE VĂILOR. TIMP DE UN CEAS ŞI JUMĂTATE DRUMUL E BUN; VINE APOI UNPRIPOR, PE CARE ÎL URCI, ŞI DUPĂ CE AI COBORÂT IAR ÎN VALE, TREBUIE SĂ FACI POPAS, SĂ ADAPI CALUL ORI VITA DIN JUG ŞI SĂ LE MAI LAŞI TIMP DE RĂSUFLARE, FIINDCĂ DRUMUL A FOST CAM GREU IARĂ MAI DEPARTE LOCURILE SUNT RELE". Semnele părăsirii anticipează destinul tragic al familiei: vechea moară „CU LOPEŢILE RUPTE ŞI CU ACOPERĂMÂNTUL CIURUIT DE VREMURILE CE TRECUSERĂ PESTE DÂNSUL!", cele cinci cruci „CARE VESTESC PE DRUMEŢ CĂ AICI LOCUL E BINECUVÂNTAT, DEOARECE ACOLO UNDE VEZI O CRUCE DE ACESTE A AFLAT UN OM O BUCURIE ORI A SCĂPAT ALTUL DE O PRIMEJDIE". Simetria incipitului cu finalul se REALIZEAZĂ, prin descrierea drumului. Simbolistica iniţială a drumului se completează, în final, cu sugestia drumului vieţii care continuă şi după tragedia de la MOARA CU NOROC: „APOI EA LUĂ COPIII ŞI PLECĂ

MAI DEPARTE". Subiectul nuvelei îl constituie etapele şi efectele înfruntării dintre protagonist, Ghiţă, şi antagonist, Lică. Ghiţă se dovedeşte la început harnic şi priceput, iar primele semne ale bunăstării şi ale armoniei în care trăieşte familia nu întârzie să apară: „SÂMBĂTĂ DE CU SEARĂ LOCUL SE DEŞERTA ŞI GHIŢĂ, AJUNGÂND SĂ MAI RĂSUFLE, SE PUNEA CU ANA ŞI CU BĂTRÂNA SĂ NUMERE BANII, ŞI ATUNCI EL PRIVEA LA ANA, ANA PRIVEA LA EL, AMÂNDOI PRIVEAU LA CEI DOI COPILAŞI, CĂCI DOI ERAU ACUM, IARĂ BĂTRÂNA PRIVEA LA CĂTEŞIPATRU ŞI SE SIMŢEA ÎNTINERITĂ, CĂCI AVEA UN GINERE HARNIC, O FATĂ NOROCOASĂ, DOI NEPOŢI SPRINTENI, IARĂ SPORUL ERA DAT DE LA DUMNEZEU, DINTR-UN CÂŞTIG FĂCUT CU BINE". INTRIGA Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, şeful porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi, tulbură echilibrul familiei. Personajul este portretizat de narator: „LICĂ, UN OM CA DE TREIZECI ŞI ŞASE DE ANI, ÎNALT, USCĂŢIV ŞI SUPT LA FAŢĂ, CU MUSTAŢA LUNGĂ, CU OCHII MICI ŞI VERZI ŞI CU SPRÂNCENELE DESE ÎMPREUNATE LA MIJLOC. LICĂ ERA PORCAR, ÎNSĂ DINTRE CEI CARE POARTĂ CĂMAŞĂ SUBŢIRE ŞI ALBĂ CA FLORICELELE, PIEPTAR CU BUMBI DE ARGINT ŞI BICI DE CARMAJIN [...]". Orgoliul lui Lică e unul de stăpân care nu doar îşi subordonează oamenii, dar se substituie destinului lor. Lică îşi impune încă de la început regulile: „EU SUNT LICĂ

SĂMĂDĂUL... MULTE SE ZIC DESPRE MINE, MULTE VOR FI ADEVĂRATE ŞI MULTE SCORNITE. [...] EU VOIESC SĂ ŞTIU TOTDEAUNA CINE UMBLĂ PE DRUM, CINE TRECE PEAICI, CINE CE ZICE ŞI CINE CE FACE, ŞI VOIESC CA NIMENI ÎN AFARĂ DE MINE SĂ NU ŞTIE. CRED CĂ NE-AM ÎNŢELES!". Ana, nevasta lui Ghiţă, intuieşte că Lică este un „OM RĂU ŞI PRIMEJDIOS". Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi familia lui, Ghiţă nu se poate sustrage influenţei malefice pe care acesta o exercită asupra lui, şi nici tentaţiei îmbogăţirii. DESFĂŞURAREA ACŢIUNII Mai întâi, Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci şi angajează încă o slugă, pe Marţi, „UN UNGUR ÎNALT CA UN BRAD". Însă din momentul apariţiei lui Lică, începe procesul iremediabil de înstrăinare a lui Ghiţă faţă de familie, proces analizat cu măiestrie de Slavici. Devine „DE TOT URSUZ", „SE APRINDEA PENTRU ORIŞICE LUCRU DE NIMIC", „NU MAI ZÂMBEA CA MAI ÎNAINTE, CI RĂDEA CU HOHOT, ÎNCÂT ÎŢI VENEA SĂ TE SPERII DE EL, iar când se mai juca, rar, cu Ana, „ÎŞI PIERDEA REPEDE CUMPĂTUL ŞI-I LĂSA URME VINETE PE BRAŢ. Devine mohorât, violent, îi plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de Ana pe care o ocrotise până atunci, se poartă brutal cu cei mici. La un moment dat, Ghiţă ajunge să regrete că are familie şi copii, pentru că nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică. Prin intermediul monologului interior sunt redate frământările personajului: „EI! CE SĂ-MI FAC?... AŞA M-A

LĂSAT DUMNEZEUL.. CE SĂ-MI FAC DACĂ EÎN MINE CEVA MAI TARE DECÂT VOINŢA MEA? NICI COCOŞATUL NU E ÎNSUŞI VINOVAT CĂ ARE COCOAŞE ÎN SPINARE". Datorită generozităţii Sămădăului, starea materială a lui Ghiţă devine tot mai înfloritoare, numai că omul începe să-şi piardă încrederea în sine. Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. Cu toate acestea, înţelegerea dintre el şi Lică, marchează pentru Ghiţă începutul obişnuirii cu răul. Îşi îndeamnă soţia să joace cu Lică, aruncând-o definitiv în braţele acestuia, distruge imaginea pe care ceilalţi o aveau despre el, ajungând să fie implicat în furtul de la arendaş şi în uciderea unei femei şi a unui copil. Reţinut de poliţie, lui Ghiţă i se dă drumul acasă numai pe „CHEZĂŞIE". Axa vieţii lui morale se frânge şi, într-o scenă de un patetism sfâşietor, îi cere iertare Anei: „IARTĂ-MĂ, ANO! ÎI ZISE EL. IARTĂ-MĂ CEL PUŢIN TU, CĂCI EU N-AM SĂ MĂ IERT CÂT VOITRĂI PE FAŢA PĂMÂNTULUI...". În alt rând, sărutând pe unul dintre copii, le spune: „SĂRMANILOR MEI COPII, VOI NU MAI AVEŢI, CUM AVUSESERĂ PĂRINŢII VOŞTRI, UN TATĂ OM CINSTIT. TATĂL VOSTRU E UN TICĂLOS". Prin faptul că jura strâmb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lică, Ghiţă devine complice la crimă. Hotărăşte totuşi să-l dea în vileag pe Lică, cu ajutorul lui Pintea. Nu este sincer însă nici cu Pintea şi acest lucru îi va aduce pieirea. Îi va oferi dovezi jandarmului despre vinovăţia lui Lică, numai după ce îşi va putea opri jumătate din sumele aduse de acesta. De fapt, greşeala lui Ghiţă este că nu reuşeşte să fie onest până la capăt nici faţă de Lică, nici faţă de Pintea. PUNCTUL CULMINANT

Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale în momentul în care, orbit de furie şi dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică, îşi aruncă soţia, la sărbătorile Paştelui, drept momeală, în braţele Sămădăului. Speră până în ultimul moment ca se va produce o minune şi că soţia va rezista influenţei malefice a acestuia. Dezgustată însă de laşitatea lui Ghiţă, care se înstrăinase de ea şi de întreaga familie, într-un gest de răzbunare, Ana i se dăruieşte lui Lică deoarece, în ciuda nelegiuirilor comise, Lică e „OM", pe când Ghiţă „NU E DECÂT MUIERE ÎMBRĂCATĂ ÎN HAINE BĂRBĂTEŞTI". Dându-şi seama că soţia l-a înşelat, Ghiţă o ucide pe Ana. La rândul lui, Ghiţă este ucis de Răuţ, din ordinul lui Lică. Iar Lică, pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. „SANCŢIONAREA DRASTICĂ A PROTAGONIŞTILOR E PE MĂSURA FAPTELOR SĂVÂRŞITE"(Pompiliu Mareea, IOAN SLAVICI, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968) DEZNODĂMÂNTUL Un incendiu teribil mistuie cârciuma de la Moara cu noroc în noaptea de Paşti şi singurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii, fiinţele cu adevărat morale şi inocente din carte. Nuvela se încheie în mod simetric cu începutul, prin vorbele bătrânei care pune întâmplările pe seama destinului necruţător: „SIMŢEAM EU CĂ NU ARE SĂ IASĂ BINE; DAR AŞA LE-AFOST DATĂ".

http://www.scrigroup.com/educatie/literatura-romana/Moara-cu-noroc-de-Ioan-Slavici82643.php

Ioan Slavici (1848-1925). Este unul dintre cei mai mari scrii-tori ardeleni si clasic al literaturii romane alaturi de Eminescu, Creanga, Caragiale. S-a nascut la Siria, a studiat la Berlin si Viena fara a-si finaliza studiile . A colaborat la revista « Convorbiri literare » condusa de Titu Maiorescu si la ziarul « Timpul » din Bucuresti. Opera : a scris nuvele adunate-n diferite volume (nuvele din popor), amintiri (« Inchisorile mele », « Lumea prin care am trecut»), romanul « Mara ». A infintat revista « Vatra» impreuna cu George Cosbuc si I.L.Caragiale. O mare valoare literara a reprezentat nuvela « Moara cu noroc » in care este oglindita societatea ardeleneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si incepand cu secolul al XX-lea avand ca tema dezumanizarea prin inabutire. Nuvela este creatie epica culta, in proza de intindere medie, mai mica decat romanul dar mai mare decat schita sau povestirea cu un singur fir epic si numar redus de personaje. Accentul este pus pe trasaturile personajului si pe evolutia acestuia. Actiunea poate fii impartita pe momente ale subiectului, perspectiva narativa se caracterizeaza de obicei prin naratiune la persoana a III-a, naratorul find omniscient si omniprezent. Exista mai multe tipuri de nuvele, acestea se caracterizeaza dupa tematica : istorice, psihologice, naturaliste. In functie de curentul literar caruia le apartin, nuvelele pot fii romantice, realiste, poporaniste, etc. « Moara cu noroc » este o nuvele realista, psihologica, prezentand aspecte din societatea ardeleneasca de la inceputul secolului al XX-lea, in acelasi timp accentul este pus pe analiza psihologica a personajului principal care se degradeaza sub puterea banului. Nuvele moara cu noroc de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut « Novele din popor», din 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica. Ioan Slavici construieste o opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator conceptia lui fiind un argument pentru iubirea de oameni. Compozitia si structura nuvelei Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura viguroasa unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole respectandu-se ordinea cronologica a desfasuririi actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si finalul operei : « omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit » si « -Se vede c-au lasat ferestrele deschise […] Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat ». Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua planuri etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc. Constructia subiectului Actiunea nuvelei se defineste printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, o intriga bine evidentiata bazata pe valorile morale si setea nestapanita de imbogatire, in cadrul careia se manifesta un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social).

Conflicte : intre Ghita si Lica Samadaul, intre Ghita si Ana, intre Lica Samadaul si arendas, intre Lica si Pintea. Perspectiva narativa este prezentata de naratorul omniscient si omniprezent si de naratiunea la persoana aIII-a a unor fapte verosimile, la care participa personaje putine, dar constituie solid, cu puternice trasaturui de caracter motivate de firea si structura morala a fiecaruia dintre ele.

Modalitate narativa se remarca, deci prin absenta marcilor formate ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o exercita asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principile etice fundamentale ale sufletului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Incipitul nuvelei il constituie faptul ce se va dovedi providential, rostit de batrana soacra a lui Ghita, atunci cand afla de intentia ginerului de a lua in arenda hanul « Moara cu noroc » : « - Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit ». Momentele subiectului : Expozitiunea Cizmar de meserie, Ghita se saturase sa carpeasca « cizmele oamenilor », mai ales ca acestia obisnuiau sa umble « toata saptamana in opinci ori desculti, iar daca Dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica ». Relatiile temporale si spatiale : Spatiul actiunii este real, o zona geografica din Ardeal, la hanul Moara cu noroc, aflat la o rascruce pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, loc important pentru afaceri si comert. Mutandu-se la Moara cu noroc cu sotia, soacra si cei doi copii, Ghita devine repede cunoscut de « drumetii mai umblati », afacerile mergeau bine. Ana este « tanara si frumoasa », « frageda si subtirica », « spintena si mladinoasa » il iubea pe barbatul ei, « inalt si spatos » , se intelegeau bine si erau fericiti. Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi lainfatisare, banditii, stapani de turme sau hotii si ucigasii platiti, alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu noroc. Intriga : Incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului , despre care Ghita aflase ca, desi « tot porcar si el», estye « om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati ». De frica lui Lica « tremura toata lunca », deoarece era « om aspru si neindurat », care stia toate infundaturile, cunostea pe toti oamenii buni, dar « mai ales pe cei rai». Porcar priceput, el recunostea « urechea grasunului pripasit si in oala cu varza », dar discret si tacut in privinta treburilor care nu-l priveau in mod direct

Lica a cerut, autoritar, sa afle cine e carciumarul, caruia i se prezinta cu agresivitate : « -Eu sunt Lica Samadaul ! multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite.» El accentueaza faptul ca este periculos - « nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela, pe care as crede ca-l pot banui » - si ii pretinde lui Ghita sa-l informeze despre tot ce se intampla, « cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face ». Ghita este coplesit de ganduri negre, pentru ca simte pericolul care-l pandeste daca se supune lui Lica, dar si riscul si mai mare daca-l refuza. Desfasurarea actiunii : Confictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, isi ia inca o sluga, pe Marti, « un ungur inalt ca un brad » si doi catei, pe care-i pune in lant ca sa se inraiasca. Ana vede ca barbatul ei este ingandura, se instraineaza de ea si de copii, se facuse « tot mai ursuz », se enerva din nimic, « nu mai zambea ca mai ‘nainte », iar ea se temea sa-l intrebe ce are, deoarece el se mania cu usurinta. Ghita isi da seama ca la Moara cu noroc « nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica », iar el isi dorea sa stea aici numai « trei ani, sa ma pun pe picioare »si, pentru prima oara, el se gandeste ca ar fi fost bine « sa n-aiba nevasta si copii » si sa poata spune : « Prea putin imi pasa !». Lacom de bani , Ghita este gata « sa-si puna pe un an, doi, capul in primejdie » , enervandu-se ca se simte legat pe de o parte de familie, pe de alta de Samadau. Venit la han, Lica a mangaiat cainii, spre disperarea lui Ghita, care-si da seama ca este total lipsi de aparare. Lica ii da carciumarului semnele turmelor lui si-i porunceste lui Ghita sa-i spuna ce turme treceau pe acolo, cum arata porcarul, ca de nu « mi fac rand de alt om la Moara cu noroc». Anei ii parea « om rau si primejdios», mai ales ca il vedea platind mai mult decat consuma.

Pe la han se abateau din ce in ce mai des jandarmii de la Ineu, si dintre toti, lui Ghita ii placea de capitanul Pintea, singurul cu care carciumarul ar fi indraznit sa vorbeasca « mai pe fata». Aproape de Sf.Dumitru, Lica soseste la han impreuna cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Raut, sta de vorba cu oamenii in carciuma si-l intreaba pe Ghita daca stie cand vine arendasul evreu dupa chirie, apoi vrea sa joace cu Ana, iar Ghita o indeam-na : « Joaca, muiere ;parca are sa-ti ia ceva din frumusete», dar candi si vede nevasta imbujorata de placerea jocului iar pe Lica strangand-o in brate si sarutand-o, Ghita « fierbea in el » ros de gelozie si ranit in orgoliul de sot. Samadaul ramasese la Moara cu noroc pentru ca « are o vorba cu arendasul», dar noaptea, trezita de latraturile cainilor, Ana il vede venind la han dinspre Fundureni. A doua zi, Pintea le spune ca noaptea trecuta, arendasul fusese pradat, batut de abia se mai tinea in picioare si ca acestuia i se paru ca , desi avusese fetele acoperite, unul dintre cei doi talfari ar fi fost Lica. Ghita ii spune lui Pinte aca Lica dormise la han si ca nu plecase nicaieri, ci abia in dimineata aceea parasise hanul. In drum spre Ineu, Pintea ii destainuie ca fusese tovaras cu Lica, furasera niste cai si fusesera inchisi impreuna, apoi se certasera atat de tare, incat el il uraste de moarte si jura ca se va spanzura daca implineste patruzeci de ani si nu o sa-l dovedeasca pe Lica. La han soseste o doamna imbracata-n doliu cu un copil, intr-o trasura boiereasca trasa de trei cai si cu un fecior pe capra, langa vizitiu. Achitand consumatia, femeia ii da Anei o bacnota rupta la un colt

si, la rugamintea hangitei de a-i da alta, tanara « scoate zambind o punga mare si plina de harti noi noute, luo una dintre ele si i-o dete, apoi se gati de plecare». La Ineu,Ghita depune marturie mincinoasa, el jura « pe pane si pe sare» ca nu stia de ce Samadaul il cauta pe arendas si declara ca « Lica a stat toata noaptea la carciuma». Intorcandu-se cu Pintea la han, gasesc pe drum casura boiereasca fara cai, pe iarba vad un copil mort, iar spre miezul noptii, jandarmii gasesc cadavrul « unei femei tinere, imbracate in negru » si un bici, cu care ii fusese legate mainile. Biciul era al lui Lica, Pintea il cunoaste bine, iar acasa la Buza- Rupta este gasita o parte din argintaria furata de la arendas. Procesul are loc la Oradea-Mare si marturiile tuturor duc spre sacrificarea lui Buza-Rupta si Saila Boarul care au fost si condamnati pe viata. Dupa proces, Ghita se simte foarte vinovat pentru ca jurase stramb si spuse, cu lacrimi in ochi : « Iarta-ma Ano ! […] Iarta-ma cel putin tu, ca ci eu n-am sa ma iert cat timp voit rai pe fata pamantului». Macinat de remuscari, Ghita isi compatimeste copii « Sarmanilor mei copii, […] voi nu mai aveti, cum avusesra parintii vostri un tata om cinstit. […] Tatal vostru e un ticalos ». Slavici realizeaza o analiza psihologica profunda a lui Ghita, framantarile interioare, zbuciumul si setea pentru bani devin din ce in ce mai chinuitoare. Prima intalnire a lui Ghita cu Lica dupa proces, este infricosatoare pentru carciumar. Samadaul ii vorbeste despre « dulceata pacatului » si-i relateaza cum a infaptuit primul omor din cauza ca nu avea bani sa cumpere niste porci care-i fusesera furati, cum a doua oara a ucis « ca sa ma mangai cu mustrarile pentru cel dintai », iar acum simte o adevarata placere. Ii destainuie lui Ghita ca un om poate fi stapanit numai daca ii descoperi punctul slab, iar cel mai periculos defect este slabiciunea pentru o singura femeie. Aluzia lui Lica este clara, sugerand ca slabiciunea cea mai mare a lui Ghita este iubirea pentru Ana si simtindu-se umilit in orgoliul lui de barbat, carciumarul se gandeste- a cata oara ?- sa-l duca pe Samadaul la spanzuratoare. Lica ii daduse hangiului bani insemnati, ca acesta sa-i schimbe prin negustorie si sa li se piarda urma. Ghita se hotaraste brusc sa-l demaste, ia toate bacnotele insemnate si se duce cu ele la Pintea, care planuieste sa-l prinda pe Lica in flagrant. Pintea ii da inapoi bani buni, dar carciumarul nu-i spune ca jumatate din bani sun tai lui, recuperandu-si astfel intreaga suma. Ghita isi gaseste scuze pentru lacomia care-l stapaneste : « -Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea !? Nici cocosatul nu e insusi vinovat, ca are cocoasa in spinare: nimeni mai mult decat dansul, n-ar dori sa n-o aibe ». In saptamana Pastelui, batrana pleaca impreuna cu copii sa petreaca sarbatorile la niste rude din Ineu, iar Ana insista sa ramana la barbatul ei acasa, stricand astfel planurile sotului. Lica se enerveaza ca nu-l gaseste singur pe Ghita si izbucneste : « SAa te fereasca Dumnezeu de oamenii care au slabiciune de vreo muiere ». De aceea Lica il sfatuieste pe Ghita sa plece undeva si sa-l lase singur cu nevasta lui, ca sa se vindece de slabiciunea pe care o avea pentru femeie : « -Are sa-ti vie greu acu odata, […] de aici inainte esti lecuit pe vecie. Tu vezi ca ea mi se da de buna voie :asa sunt muierile ». Punctul culminant :

Consolandu-se ca un las, « asa mi-a fost randuit », Ghita accepta sa plece si se gandeste ca se va intoarce pe inserat cu Pintea si-l vor prinde pwe Samadaul cu banii insemnati asupra lui, reusind astfel

sa-l duca la spanzuratoare. Ana, dezamagita de comporta-mentul sotului ei si crezand ca n-o mai iubeste, se arunca-n bratele lui Lica, dupa care il roaga s-o ia cu el, intucat ii era rusine sa mai dea ochii cu sotul ei. Samadaul o respinge cu inndiferenta si-o sfatuieste sa se impace cu Ghita. Deznodamantul : Pintea este puternic impresionat de faptul ca Ghita isi sacrificase nevasta pentru a-l prinde pe Lica : « Tare om esti tu, Ghita […]. Si eu il urasc pe Lica ; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-l prind ». Ajunsi in apropierea satului, Pintea, impreuna cu Marti si cu inca doi jandarmi, il vad pe Lica plecand in goana calului de la han si pornesc in urmarirea lui. Ghita se indreapta spre Moara cu noroc cu gandul sa-si incheie socotelile cu nevasta-sa. Cand in han au navalit Lica si Raut, « Ana era intinsa la pamant si cu pieptul plin de sange cald, iara Ghita o tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adanc spre inima ei ». Raut isi descarca pistolul in ceafa lui Ghita, care « cazu fara sa mai poata afla cine l-a impuscat ». Samadaul da ordine tovarasilor sai sa gaseasca banii carciumarului, apoi sa dea foc hanului. Lica incearca sa fuga, dar calul era obosit de atata alergatura si atunci se hotaraste sa treaca raul inot, dar acesta se umfla de la ploaie. Simtindu-se sleit de puteri, Lica ar vrea sa se tarasca pana la Moara cu noroc, unde ar fi trebuit sa se afle calul lui Ghita, sa-l ia si sa-si piarda urma. Pintea il zareste insa la lumina focului pus la han si striga atat de tare « incat rasuna toata valea». Auzindu-i glasul, Lica « isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo cincizeci de pasi, scrasnind din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte». Pintea il gasi « cu capul sfaramat la tulpina stejarului» si, ca sa nu afle nimeni ca-i scapase din nou, de data asta definitiv, ii impinse trupul in valurile raului. Finalul nuvelei este reprezentat, ca si incipitul, de cuvintele batranei, care se intorsese si statea cu copii pe o piatra, plangand cu lacrimi amare soarta nemiloasa : « - se vede c-au lasat feres-trele deschise […] Simteam eu ca nu are sa iasa bine ; dar asa le-a fost dat». Bun cunoscator al psihologiei umane, a randuielilor rurale, a datinilor, obiceiurilo si superstiilor, Ioan Slavici este neindurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale moralei si-si pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din finalul nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul acela de toate relele ce se infaptuisera la carciuma Moara cu noroc. Deoarece este o specie epica de intindere medie, cu un singur plan narativ, un conflict consolidat, o intriga bine evidentiata cu personaje putenic conturate, unele dintre ele complexe, opera literara « Moara cu noroc » de Ioan Slavici este o nuvela. Introspectia si observatia psihologica pe care Slavici le manifesta in sindarea personajelor, precum si pedepsirea exemplara a acestora, definesc opera ca nuvela psihologica. Limbajul artistic. Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. El este un adevarat maestru in construirea dialogurilor si a monologurilor interioare, prin care sondeaza sufletul omenesc, analizeaza reactiile, trairile interioare, gandurile personajelor. Desi a fost acuzat de folosirea excesiva a regionalismelor, stilul lui Slavici are o oralitate asemanatoare ca aceea a lui Creanga, dand impresia de « spunere» a intamplarilor in fata a unui auditoriu, mai ales ca si el intervine deseori in naratiune fie prin exclimatii sau interogatii retorice, fie prin proverbe si zicatori.

Ioan Slavici reuseste sa comunice cu claritate ideile, sa formuleze cu o concizie clasica trasatura unui personaj, sa descrie un peisaj cu mijloace simple, intr-o faza sobra,, fara ornamente inutile, valoarea limbii literare constand tocmai in « lipsa de stil ». In concluzie, limbajul artistic este original prin vigoare, sobritate, spontanietate si oralitate, Ioan Slavici fiind initiatorul prozei realiste in literatura romana, solida prin dragostea lui profunda pentru oameni : « In gandul meu rostul scrierii a fost intotdeauna indrumarea spre o vietuire potrivita cu firea omeneasca » (« Lumea prin care am trecut »).

http://www.ebacalaureat.ro/c/ioan-slavici---nuvela-psihologica---moara-cu-noroc/62

http://vreausareusesc.ro/moara-cu-noroc-de-ioan-slavici/

Acțiunea evoluează pe momentele subiectului. Confruntările de idei şi valori morale reprezintă expozițiunea. Apariţia la han a lui Lică Sămădăul este intriga nuvelei. Desfăşurarea acţiunii marchează evoluţia conflictului interior şi prezintă procesul dezumanizării protagonistului. Punctul culminant constă în hotărârea lui Ghiţă de a-l da pe Lică pe mâna autorităţilor şi în confruntarea dramatică dintre cei doi soţi, înaintea morţii. Deznodământul este tragic şi se referă la moartea celor trei personaje (Ana,Ghiţă şi Lică) şi la incendierea hanului. Deznodământul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog.