Mic Ghid de Ecologie [PDF]

Zitiervorschau

Grigore Gheorghita

Micul cologist

INDRUMĂTOR PENTRU DISCIPINA OPŢIONALĂ 2010 Programa orientativă MICUL ECOLOGIST disciplinã opţionalã Durata: un an şcolar Clasele a III-a sau a IV-a 3

Realitatea supremă a timpului nostru e… vulnerabilitatea planetei. John F. Kennedy Natura ne arată doar straturile de suprafaţă, dar ea e infinit de adâncă. Ralph Emerson Realităţile naturii depăşesc şi cele mai ambiţioase visuri ale noastre. François-Auguste-René Rodin, sculptor Nivelul cel mai profund de înţelegere a ecologiei este înţelegerea că suntem parte dintr-un mare întreg, cosmic, din univers. Fritjof Capra, fizician Toţi suntem unul - păsări, plante, animale, minerale. Toţi suntem diferite manifestări ale aceleiaşi energii esenţiale. Alejandro Lerner, scriitor argentinian Nu vom salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult decât dacă n-am fi încercat deloc. Sir Peter Scott

Realizat în cadrul Proiectului multilateral Comenius "Let's do something for our planet!" 2008-2010 Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene Aceasta publicatie reflecta numai punctul de vedere al autorului si Comisia nu este responsabila pentru eventuala folosire a informatiilor pe care le contine

4

ARGUMENT

Acest opţional a luat naştere ca urmare a Proiectului Şcolar Comenius „Să facem ceva pentru planeta noastră”, care s-a derulat în şcoala noastră în perioada 2008-2010, cu sprijinul financiar la Comisiei Europene, prin Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii. Vizeazã mai multe arii curriculare, abordând cunoaşterea ariilor naturale şi a specificului local, în mod transdisciplinar şi interdisciplinar, prin intersectarea mai multor discipline cum ar fi: geografie localã, istorie localã, ecologie şi protecţia mediului, ştiinţele naturii, cunoaşterea mediului etc. Exerciţiile propuse ating şi ariile curriculare de limbã şi comunicare; matematicã şi ştiinţe ale naturii; om şi societate; arte; tehnologii. Necesitatea cunoaşterii de cãtre elevi a istoriei şi geografiei locale, include şi conştientizarea acestora privind frumuseţile naturii înconjurãtoare şi a relaţiilor lor cu mediul; a importanţei rolului activitãţilor lor, ce pot distruge sau dimpotrivã salva natura înconjurãtoare. Acest opţional are ca obiectiv principal dezvoltarea la elevi de atitudini investigative asupra realităţii şi a unui comportament ecologic vizând grija şi responsabilitatea faţă de calitatea mediului natural. Curriculum Naţional nu prevede în trunchiul comun o disciplină de sine stătătoare care să abordeze problematica deteriorării mediului şi a modalităţilor de combatere a acestora. Noţiunile despre poluare şi protecţie a mediului se regăsesc disipate la nivelul mai multor discipline ceea ce nu oferă o viziune de ansamblu asupra fenomenelor complexe ce duc la degradarea mediului şi a consecinţelor lor. De aceea prin acest opţional încercãm sã aducem un instrument prin care vor putea descoperi, cunoaşte, înţelege, aprecia şi proteja mediul în care trãiesc şi îşi desfãşoarã activitatea. Insuflând copiilor dragostea pentru frumuseţile naturii, ne asigurãm cã şi generaţiile urmãtoare vor aprecia aceste bogãţii şi le vor lãsa moştenire intacte .

5

I. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE Obiective de referinţã

Activitãţi de învãţare

1. sã înţeleagã şi sã evidenţieze relaţiile care existã între organismele vii şi factorii de mediu 2. sã observe şi sã descrie plante şi animale 3. sã aleagã acele cãrţi, pliante, reviste care îi pot furniza informaţii despre tema studiatã

-

4. sã viziteze acele locuri şi instituţii care îi pot furniza datele cãutate

-

-

-

5. sã evidenţieze şi sã argumenteze relaţiile dintre cauzã şi efect

-

6. sã defineascã în termeni simpli: mediul, poluarea, protejarea mediului

-

7.

sã enumere factorii de poluare

8.

sã participe la acţiuni de înfrumuseţare a mediului apropiat

-

II. CONŢINUTURILE ÎNVÃŢÃRII ECOLOGIE Mediul înconjurãtor - Medii de viaţă - Lanţuri trofice - Diversitatea lumii vii - Intervenţia omului Poluarea mediului - Tipuri de poluare - Factori de poluare; poluanţi - Aerul. Poluarea aerului - Apa. Poluarea apei - Solul şi subsolul.Poluarea solului

explorarea mediului natural exerciţii de observare spontanã şi dirijatã experimente pentru descoperirea şi demonstrarea proprietăţilor unor elemente: apă, aer, sol... realizarea de desene, colaje, jucãrii creare de povestiri, poeyii, scenete despre viaţa plantelor, animalelor utilizarea informaţiilor de la alte discipline de studiu, culegerea de informatii de pe site-uri de specialitate Crearea unui colt ecologic, expoziţie Diseminarea rezultatelor în şcoală, în cartierele de locuit portofoliu, prezentări PPS realizarea unor colecţii de frunze, seminţe observaţii asupra factorilor de poluare din mediul apropiat observaţii asupra efectelor poluãrii alcãtuirea unor afişe, ecusoane, steguleţe privind salvarea mediului plantarea şi îngrijirea unor plante activitãţi de monitorizare a unor zone locale, ecologizare periodică plantare de pomi şi flori

- Poluarea fonicã - Deşeurile; tipuri de deşeuri. Protejarea mediului - Colectarea selectivă a deşeurilor. Depozitarea. - Reciclarea, o soluţie - Energii nepoluante - Măsuri de protecţie la îndemâna tuturor - Ce putem face noi, copiii

6

III. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢÃ Obiective cadru 1. Dezvoltarea capacitãţii de explorare/ investigare a realitãţii şi de relaţionare cu mediul înconjurãtor. 2. Perceperea, înţelegerea şi reprezentarea spaţiului geografic local. 3. Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor naturale şi formarea unui comportament civilizat faţã de naturã, de ocrotire şi protejare a ei. 4. Formarea unei conduite ecologice 5. Dezvoltarea capacitãţii de comunicare diversã prin folosirea unor termeni şi noţiuni specifice.

Standarde S1. Identificarea principalelor elemente ale mediului înconjurător. S2.Monitorizarea acţiunilor dăunătoare mediului în diferite zone urbane. S3. Descrierea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi a fenomenelor prezentate. S4. Realizarea unor portofolii, colecţii. S5. Realizarea unor creaţii literare, desene, postere şi a unor lucrãri practice. S6. Selectarea unor informaţii şi prezentarea lor colegilor într-o manierã concisã şi clarã. S7. Identificarea şi înţelegerea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurãtor. S8. Realizarea unor activitãţi practice de ocrotire şi protejare a naturii. S9. Formarea capacitãţii de a comunica folosind limbajul de specialitate.

IV. MODALITĂŢI DE EVALUARE -

Conversaţia examinatoare Probe de evaluare scrise Portofoliul Lucrări practice Observarea comportamentului Desene/ postere/compuneri

Bibliografie: http://www.ecomagazin.ro/ http://www.e-scoala.ro/ecologie/index.html http://www.ecoghid.ro/

7

I. Mediul înconjurător

Mediul înconjurător este considerat ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile este numită şi mediu. Mediile de viaţă pot fi: terestru, acvatic, aerian şi subpământean. În afara planetei Pământ nu se mai cunoaşte altă planetă pe care să existe condiţiile necesare pentru viaţă.

Medii de viaţă Pădurea - mediu de viaţă terestru Pădurea este un mediu de viaţă natural, terestru, complex şi variat, în care vegetaţia naturală (flora) şi animalele sălbatice (fauna) vieţuiesc fără ajutorul omului. Pădurile sunt diferite, în funcţie de relief şi climă: Pădurile de foioase cresc la câmpie, deal şi la poalele munţilor, până la o altitudine de 1300 m. Acestea cuprind: - arbori: stejar, gorun, frasin, arţar, ulm, mesteacăn, carpen, tei, paltin; - arbuşti : măceş, soc, corn, mur, alun, ferigaă, muşchi, licheni ; - plante mici: ghiocel, viorea, toporaşi, lăcrămioara, brebenelul; - animale: insecte, melci, păianjeni, salamandra, brotăcelul, şopârla, ciocănitoarea, cucul, pupăza, guguştiucul, veveriţa, ariciul, vulpea, lupul, căprioara şi altele. 8

Pădurile de conifere ocupă zonele de munte, de la altitudini de 1200m până la altitudini de 1800m. Găsim: - arbori cu frunze permanente (florile lor au formă de con): molidul, bradul, pinul, zada ş.a.; - arbuşti: zmeurul, afinul, merişorul, coacăzul ; - plante de sol: ferigi, ciuperci, muşchi, licheni; - animale: insecte, păsări (ciocănitoarea, mierla, Ştiaţi că... piţigoiul, cocoşul de munte), reptile (năpârca, Sunt necesari un minim de 17 şopârla), mamifere (veveriţa, jderul, ursul, cerbul, copaci pentru a face o tonă de râsul, pisica sălbatică) şi altele. hârtie (în funcţie de tipul şi Importanţa pădurii : Pădurea împrospătează aerul, fixează solul, micşorează puterea vânturilor. Ea este un minunat loc pentru recreere, pentru a respira aer curat, pentru linişte şi relaxare. Lemnul pădurilor este folosit pentru fabricarea hârtiei, a unor obiecte, în construcţii şi drept combustibil . În pădure cresc şi unele plante medicinale, fructe de pădure. Îşi găsesc adăpostul multe animale.

calitatea hârtiei se poate ajunge şi până la un număr de 34) ? Zona Cazanelor Mari şi Cazanelor Mici din defileul Dunării este declarată de specialişti monument unic al naturii în Europa ? În comuna Ponoarele judeţul Mehedinţi se află cea mai mare pădure de liliac din Romania ? Aceasta este unică în România drept pentru care a fost declarată monument al naturii. Rezervaţia de brad natural "Glodeasa" de pe Valea Doftanei are o vechime de peste 200 de ani ? Rezervaţia naturală Câmpulung Moldovenesc cuprinde exemplare de brad şi molid cu diametrul de peste 1 m şi înălţimi de peste 40 m? Are o vârstă estimată la peste 350 de ani !

Respectă pădurea, ca şi urmaşii noştri să se bucure de aerul curat, de frumuseţea şi calităţile ei!

Recomandările micului ecologist pentru colegi: Ajută la plantarea de puieţi de arbori. Ei vor creşte odată cu tine, iar când vei fi matur, vei putea sta la umbra lor! Nu face focul în pădure! Economisind şi reciclând hârtia, salvezi copacii de la tăiere! Păstrează cu grijă obiectele fabricate din lemn. Ele s-au obţinut cu preţul vieţii unui copac!

9

Balta – mediu de viaţă acvatic Balta este o întindere de ape stătătoare, puţin adânci în care lumina soarelui pătrunde până la fundul apelor, unde plantele se pot dezvolta. Pe marginea apelor trăiesc papura şi trestia, în ape trăiesc plante cu frunze subţiri, divizate ca nişte firiloare şi la suprafata apelor plutesc nuferii. În zona de baltă trăiesc multe animale: la suprafaţa apei: libelule, tânţari, păianjeni; în apă: broaşte, raci, peşti, scoici; pe malul apei: raţe, berze, cocori. Importanţa bălţilor: Bălţile au o importanţă deosebită, pentru că în aceste medii există condiţii de viaţă potrivite pentru multe specii de plante şi animale iubitoare de apă. Din trestie oamenii obţin hârtia. Bălţile sunt locuri foarte căutate pentru pescuit. Să păstraţi natura intactă; aşa voi şi copiii voştri vă veşi bucura şi în viitor de frumuseţea acestor locuri!

Recomandările micului ecologist: Nu aprindeti focul decat in locurile specialamenajate si stingeti-l la plecare! Nu faceţi baie decât în locurile indicate! Păstraţi liniştea în natură! Protejaţi bodiversitatea; se interzice colectarea elementelor de floră sau faună! Nu spălaţi autovehiculul şi nu deversaţi produse (solide sau lichide) în lacuri şi fluvii! Adunaţi ţi aruncaţi în locuri special amenajate toate gunoaiele pe care le produceti! 10

Aflaţi mai mult… Balta Brăilei, cuprinsă între cele doua braţe ale Dunării, Dunărea navigabilă ( braţul Cremenea) la vest şi Dunărea Veche (braţul Măcin) la est, a reprezentat una dintre cele mai importante unităţi hidrologice din lunca Dunării. Cu o lungime totală de aproximativ 60 km şi o lăţime de 23 km, Balta Brăilei însuma 99 mii ha. Dacă la această suprafaţă se adaugă şi lunca inundabilă exterioară, atunci întreaga suprafaţă se ridică la peste 153 mii ha. Atunci când aveau loc viiturile de primăvara, intreaga balta devenea o imensă intindere de apă, deasupra apei rămânând numai pâlcurile de sălcii. La retragerea totală a apelor, chiar şi în perioadele de vară foarte secetoase, rămâneau peste 200 de bălţi cu apă permanentă.Aproape toate bălţile din interiorul Bălţii Brăilei aveau legatură între ele, dar şi cu fluvial. Amenajările dintre anii 19641970 ce s-au efectuat asupra Bălţii Brăilei prin desecarea, îndiguirea acesteia şi dirijarea terenurilor spre folosinţa în agricultură (Insula Mare a Brăilei), au modificat radical atât relieful cât şi microclimatul local. Întreaga zonă cuprinsă între Giurgeni şi Brăila, rămasă în regim liber de inundaţie după îndiguirea Bălţii Brăilei, poartă denumirea de “Bălţile Mici ale Brăilei”. Ulterior, zona a fost desemnată ca Parc Natural, purtând denumirea de Parcul Natural Balta Mică a Brăilei

Lanţuri trofice Relatiile trofice sunt relaţiile de hrănire care se stabilesc între speciile care trăiesc în acelaşi mediu de viaţă. Acestea se împart în categorii trofice. Unele specii sunt producători, alţii consumatori. Consumatorii pot fi şi ei, la rândul lor, consumaţi de alte specii, deci pot fi producători. Producatorii primari sunt plantele verzi terestre şi acvatice. Consumatorii sunt reprezentaţi de animale, bacterii, ciuperci, plante semiparazite şi parazite. Lanţul trofic este aşezarea lineară a vieţuitoarelor în ordinea în care se hrănesc unele cu altele. lant trofic mediu de viaţă terestru: grâu

–

lăcustă

–

şopârlă

–

uliu

crap

–

ştiuca

lant trofic mediu de viaţă acvatic: alge

-

dafnie

–

Organismele de pe niveluri trofice superioare capturează şi consumă organismele de pe niveluri trofice inferioare,circulaţia în sens invers nu este posibilă (şopârla nu este în stare să prindă şi să sfâşie o pasăre răpitoare); Numărul verigilor unui lanţ trofic este limitat, rar depăşeşte 4-6 verigi, deoarece numărul producătorilor primari este limitat de resursele minerale şi energia solară ce cade pe unitatea de suprafaţă, astfel există o limită a hranei consumate. Lanţul trofic este încheiat de descompunători. Descompunatorii sunt bacterii si ciuperci care descompun substanţa organică din organismele moarte în substante minerale. Acestea se întorc în mediu. În multe lanţuri trofice intră şi omul, care poate fi consumator: plante – animale domestice – om, omul încheie unele lanţuri trofice. Omul poate fi şi producător, următoarea verigă fiind constituită din diferiţi paraziţi la om (viermi paraziţi, ţânţari). Uneori, datorită intervenţiei omului, lanţurile trofice sunt mult mai scurte decât ar fi normal în natură, deoarece dispar o serie de verigi (insecte dăunătoare, păsări care se hrănesc cu acestea, animale care nu-şi mai pot găsi un adăpost prin distrugerea unor plante). Temă de reflecţie: Explicaţi semnificaţia ecologică a proverbului “Peştele mare îl mănâncă pe cel mic!”

11

Curiozităţi din natură

O reţea trofică dintr-o pădure

De obicei, plantele sunt furnizori de hrană pentru animale. Se cunosc însă plante „carnivore”, adică plante care se hrănesc cu animale. Acestea reprezintă adevărate curiozităţi ale naturii, excepţiile de la regulă, care i-au fascinat pe oamenii de ştiinţă, prin comportamentul lor deosebit. La noi în ţară cresc puţine plante de acest fel. În Delta se găseşte otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris) sau Adrovanda vesiculoasa, o planta acvatică cu înfăţişarea unei tufe plutitoare şi cu frunze ale căror modificari constituie veritabile capcane, fara nicio iesire pentru animalele acvatice mici. Dar cea mai cunoscută este Roua cerului, sau Drosera rotundifolia. Face parte din categotia plantelor ocrotite de lege. Ea creşte în zonele muntoase, în turbării. Ca şi multe alte surate ale ei, Drosera rotundifolia prezintă numeroşi perişori lipicioşi. În zborul lor, micile insecte poposesc şi pe frunzele acestei plante. dar nu o mai pot părăsi pentru că se lipesc de acei perişori. Aceiaşi perişori secretă o substanşă care ajută la digerarea "pradei". Se spune că o astfel de plantă devorează cam 50 de insecte pe an.

În pădure se găsesc următoarele animale: veveriţa, jderul, mierla, şoarecele de pădure, porcul mistreţ şi păsări răpitoare. Dacă analizăm două exemple de animale cu regimuri variate de hrană, vom înţelege de ce într-o pădure de foioase acestea nu vor fi niciodată lipsite de hrană. Porcul mistreţ, animal omnivor, poate fi activ într-un lanţ la nivelul consumatorilor primari (consumă ghindă şi rădăcini), iar în alt lanţ la nivelul consumatorilor secundari (consumă şoareci). Jderul atacă păsari, şoareci şi veveriţe. El poate consuma şi fructe de pădure. Împins de foame, consumă şi cadavre. În raport cu hrana sa. Alt exemplu ar fi omida păroasă a stejarului care se hrăneşte cu frunze de stejar.În lipsa acestora, se poate hrăni şi cu frunzele altor arbori, arbuşti şi plante ierboase. Într-o pădure de foioase, această omidă va găsi întotdeauna hrană.Nu acelaşi lucru se întâmplă cu omida stejarului (larva unui fluture foarte răspândit în pădurile de foioase), care are un regim de hrană foarte strict – numai muguri şi frunze de stejar. Când aceste omizi se înmulţesc foarte mult, ajung să desfrunzească suprafeţe intinse din pădurile de stejar după care, nemaiavând hrană, mor. Distrugerea în masă a hranei şi dispariţia omizilor determină dereglări în rândul altor specii de vieţuitoare pentru care omida reprezintă hrana. Prin aceste multiple relatii trofice, echilibrul unei păduri de foioase în regim natural este stabilit, distrugerea lui are loc când se taie însăşi pădurea. De aceea, orice intervenţie a omului în natură trebuie bine chibzuită, iar consecinţele trebuie calculate.

Sfatul micului ecologist: În călătorii, nu adunaţi şi nu cumpăraţi suveniruri”exotice” şi naturale (fosile, obiecte din os, coarne de animale, plante proaspete sau presate)! În acest fel aţi contribui la punerea în pericol a resurselor naturale, distrugând sau încurajând distrugerea echilibrului mediului natural.

12

Biodiversitate Vom studia această noţiune în ceea ce priveşte ansamblul vieţuitoarelor ce populează Pâmântul şi care formează lumea vie (biosfera). Aceasta cuprinde organismele, de la cele mai simple, plantele şi animalele, toate clasificate pe diferite criterii, astfel încât să poată fi inventariate, studiate. În cadrul acestei noţiuni putem vorbi despre: 1)

Materia diferită din care sunt constituite fiinţele determină caracteristicile speciilor şi indivizilor, ceea ce determina „diversitatea vieţii vii”

2)

Diversitatea speciilor – înseamnă numărul de specii distincte de vieţuitoare ce populează întreaga planetă;

3)

Diversitatea mediilor de viaţă şi a caracteristiciolor speciale ale acestora, ceea ce mareşte biodiversitatea.

4)

Diversitatea peisageră – este o noţiune mai recentă care presupune relaţiile dintre un individ sau o societate şi un teritoriu şi a cărui aspect rezultă din acţiunea, în decursul timpului, a factorilor naturali şi umani sau o combinare a acestora.

5)

Diversitatea culturală umană - reflectând integrarea omului în datele naturale.

Biodiversitatea este importantă pentru ansamblul vieţii pe glob şi în special pentru om. Aceasta are rol important pentru om ca hrană, ca bază pentru diverse industrii şi are o valoare estetică şi educativă. Omul îşi ia hrana din lumea vie, plante şi animale sălbatice şi domestice.. Din lumea minerală omul ia doar sarea ca atare, deoarece o mare parte a componentelor chimice ce intră în alimentaţie au la bază tot produse biologice. Sănătatea omului – depinde în cea mai mare parte de produsele biodiversităţii. Odinioară toate medicamentele proveneau din plante şi animale. Industria şi comerţul – se bazează, de asemenea, în bună măsură pe produsele biologice. Industria alimentară, industria lemnului, diverse fibre, esenţe de parfumuri şi numeroşi coloranţi. Acţiunea asupra solului şi subsolului – de către biosferă este considerabilă. Plantele şi animalele generează solul, apără solul de eroziune. Vegetaţia are calitatea de a absorbi poluanţii şi de a menţine microclimatul, creează peisajul. Biodiversitatea are şi un rol estetic şi educativ într-o societate suprasaturată de artificialul civilizaţiei moderne. Turismul a devenit a doua industrie economică pe glob, el fiind strâns legat de peisaj şi de elementele biosferei. 13

Diminuarea biodiversităţii Este un fapt care atrebuie să ne îngrijoreze, dispărând anual zeci de specii de plante şi animale. Procesul nu este o noutate pentru viaţa de pe Terra, căci în decursul istoriei geologice dispariţiile de forme de viaţă au fost continuie, ca o consecinţă a mecanismului evoluţiei. În urmă cu milioane de ani dispariţiile în masă aveau cauze naturale (erupţii vulcanice, modificări ale climei ş.a.) sau de ordin bilogic (lipsa hranei, molime). De peste o sută de ani se constată că impactul omului asupra biodiversităţii se face simţit, din păcate în mod negativ. Scăderea diversităţii speciilor – este cea mai îngrijorătoare. Se consideră că anual dispar pe cale naturală, fără impactul omului, 1- 10 specii de animale. Datorită omului, în ultima sută de ani au fost distruse aproximativ 50 specii de mamifere. În ceea ce priveşte plantele, în ultimii 60 de ani, în Europa, 10% din totalul de plante sunt în pericol să dispară din vegetaţia originară. Cauze ale diminuării biodiversităţii Creşterea populaţiei şi consumarea resurselor – Ca atare, va trebui găsită o strategie care să facă faţă creşterii populaţiei fără să pericliteze capacitatea de suport a planetei. Schimbarea continuă a gamei de produse comercializate în domeniul alimentar – ameninţă diversitatea genetică şi a speciilor ce stau la baza agriculturii, zootehniei şi pisciculturii.

Află mai mult... În apă dulce – trăiesc peşti, amfibieni, nevertebrate, microorganisme şi plante acvatice. Schimbările de habitat, poluarea chimică şi termică duc la reducerea drastică a biodiversităţii, fără a mai vorbi despre reducerea numărului de exemplare ale unei specii. Zonele umede – reprezintă un alt mediu de viaţă supus unei accentuate distrugeri. Este vorba despre bălţi, lacuri puţin adânci, terenuri inundabile, turbării. Zonele umede sunt importante din multe puncte de vedere. Ele au rolul de a echilibra inundaţiile, de a stabiliza pânza freatică şi viiturile, de a reţine impurităţile şi acţionează ca un depoluator natural şi protejează liniile de ţărm. Sunt importante economic deoarece în perioadele în care nu sunt inundate oferă bune terenuri de păşune sau teren agricol; din ele se extrage stuf, papirus, turbă. Unul din cele mai importante roluri pe care le au zonele umede se referă la biodiversitate. Aici îşi depun icrele numeroase specii de peşti şi se află locul de cuibărit pentru specii de păsări stabile sau de pasaj.

Evaluarea greşită a mediului şi a resurselor sale – duce la modificarea habitatelor. Astfel, transformarea unor zone umede în teren agricol a dus la distrugerea unor habitate foarte bogate şi la transformarea în zone în curs de aridizare, deoarece agricultura a dat rezultate tot mai proaste. O înţelegere greşită a importanţei biodiversităţii. Aceasta a dus la dispariţia unor habitate de mare diversitate şi bogăţie şi la dispariţia a numeroase specii. 14

Intervenţia omului asupra mediului Biodiversitatea este în curs de transformare din cauza intervenţiei omului. Acţiunile sale tradiţionale erau legate de anumite tipuri de funcţii economice: agricultură, pescuit, creşterea vitelor. Modificarea ecosistemelor, de exemplu, de la pădure la păşune, de înlocuire a unui anumit tip de cereale cu altul de import, a determinat alterarea, dacă nu chiar dispariţia unor culturi sau populaţii. Industrializarea face să dispară într-un ritm rapid specii iar omul este artizanul uneia dintre cele mai mari extincţii biologice pe care a cunoscut-o globul în istoria sa geologică. El transformă mediul, în general sărăcindu-l prin perturbarea reliefului, climei, cursului apelor şi dezechilibrarea lumii vii, dar şi modificarea funcţiei lor. Ştim în acelaşi timp importanţa pe care o are biodiversitatea pentru glob în ansamblu (relief, peisaj, echilibrul mediului), pentru om (factor de sănătate şi sursă de medicamente) şi pentru sistemul său socio-economic (ca resursă). Sărăcirea biosferei în specii şi ecosisteme poate deveni lipsa de hrană şi supraindustrializarea prin cele două componente majore, sărăcirea resurselor şi creşterea poluării.

Concluziile micului ecologist: -

Intervenţia omului pare benefică pe termen scurt, găsind soluţii pentru problemele care apar în agricultură (extinderea zonelor agricole în defavoarea pădurilor, desecări, fertilizări, ierbicidări), industrie (apariţia coloşilor industriali, exploatarea subsolului), pentru creşterea numerică a populaţiei (construire de locuinţe, de drumuri), dar acţionând negativ asupra echilibrului naturii.

-

Deoarece biodiversitatea este strâns legată de nevoile umanităţii, ea trebuie considerată un element al securităţii naţionale.

15

II. Poluarea mediului Factorii de mediu sunt solul şi subsolul, apa, aerul, lumina şi căldura (climatul). Viaţa de pe planetă, solul atmosfera, apa şi fomele de relief s-au dezvoltat împreună; niciuna nu ar fi la fel fără celelalte. Solul fabrică “pământ”; el este în relaţie cu atmosfera (climatul); este influenţat de apa de suprafaţă şi de cea profundă; el este asociat mediilor de viaţă. Pricipalele tipuri de poluare: 1. poluarea geografică – distrugerea zonelor geografice prin distrugerea vegetaţiei Exemple: - defrişările masive - distrugerea parcurilor şi spaţiilor verzi - inundaţiile - incendierea pădurilor 2. poluarea solurilor- datorită utilizării necorespunzătoare a acestora 3. poluarea apelor- datorită deversării deşurilor toxice, a produselor petroliere, ce duc la moartea peştilor 4. poluarea atmosferică- se face prin eliminarea în aer a unor pulberi şi substanţe ce îmbâcsesc aerul respirat Ex. combinatle chimice, oţelăriile, gazele de eşapament, gospodăriile 5. poluarea sonoră- se datorează zgomotelor de intensităţi mari care se propagă în atmosferă Ex. zgomotele produse de utilaje, maşini, muzica dată la maxim 6. poluarea morală – dată de degradarea relaţiilor interumane.Ex. violenţa verbală şi fizică, comportamentele nepotrivite, îmbrăcămintea vulgară Există două mari categorii de materiale poluante sau altfel spus poluanţi. Aceştia pot fi biodegradabili, cum ar fi murdăria provenită de la canalizări, care se descompune prin procese naturale. Aceşti poluanţi devin o problemă atunci când apar în atmosferă mai repede decât pot ei să se descompună. Poluanţii nedegradabili sunt materiale care fie nu se pot descompune, fie se descompun mult prea încet. O dată apărută contaminarea, este foarte greu sau imposibil de a îndepărta aceşti poluanţi din mediu.

16

Aerul. Poluarea aerului Aerul Aerul este un amestec de gaze care înconjoară Pământul sub forma unui strat numit atmosferă. Atmosfera ajută ca planeta noastră să fie protejată de Soare, care altfel ar arde pământul. Fără aer nu ar exista viaţă pe Pământ. Aceasta pentru că aerul conţine unele gaze fără de care plantele şi animalele nu ar putea trăi. Compoziţia aerului: Cele mai importante elementele ale aerului sunt oxigenul, care ocupă o cincime din aer (20,95%), dioxid de carbon, care se află în cantitate mult mai mică (0,03%), dar care are proprietatea de a absorbi căldura, încălzind aerul. În cantitate mare se află azot (78,09%), la înălţimi mai mari în atmosferă. Fiecare dintre acestea sunt importante, iar absenţa lor sau schimbarea proporţiei aducând schimbări în viaţa plantelor, animalelor şi omului. Pe lângă acestea se găsesc vaporii de apă, gaze rare, fumul si particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice asupra tractului respirator, având în acelaşi timp rolul de purtător al microbilor, virusurilor, germenilor care produc unele boli. Aerul curat nu are culoare proprie, nici miros, dar pare divers colorat, după cum atmosfera este încărcată cu vapori de apă, particule de praf, fum microorganisme. După ploaie, cerul are o culoare albastră, când este încărcat de vapori de apă pare cenuşiu sau lăptos, iar când are praf, fum, microorganisme, pare roşiatic, galben, violet.

Cer senin, vara la munte

Cer innorat, atmosferă poluată

Cer încărcat de vapori de apă

Atmosfera are şi rolul de a apăra pământul de razele arzătoare ale soarelui. Unele gaze din aer asigură păstrarea echilibrului dintre căldura care intră în atmosferă şi cea care iese în spaţiu. Acestea dau efectul de seră. Echilibrul este ameninţat de activităţile umane, care prin creşterea temperaturii atmosferei, ameninţă echilibrul vieţii pe pământ. În atmosferă se produc schimbări de aer, aerul se mişcă dintr-un loc în altul, formând vânturile. Acestea conduc norii, asigură schimbul de aer, dar şi particulele străine.

17

Poluarea atmosferei corespunde prezenţei unor substanţe străine acesteia sau variaţiei De ce e aerul atat de important ? semnificative a proprietăţilor sale. Datorită volumului uriaş al aerului, s-a crezut că acesta "înghite" orice şi Pentru ca el contine oxigen. Când inspirăm aerul în plămâni, oxigenul în orice cantitate, fără să îşi modifice necesară şi este transferat în globulele roşii ale indispensabilă vieţii pe Terra. sângelui, care îl vor duce mai În aer se scurg şi se revarsă impurităţi dintr-o departe la toate celulele infinitate de surse de impurificare artificială şi organismului. La nivelul acestora, naturală. Astfel, de pe unele suprafeţe se pot ridica în au loc reacţii chimice vitale. În atmosferă pulberi şi gaze rezultate din ciclul normal urma lor, rezultă bioxid de carbon, pe care tot globulele roşii îl de dezvoltare a plantelor cum sunt: granulele de transportă la plămâni, care-l vor da polen, sporii vegetali, sfărâmăturile de vegetale si afară din corp prin expiraţie, fiind gazele rezultate din descompunerea acestora. un produs rezidual. Zilnic, prin De asemenea, în aer se ridică adesea, antrenate de plămânii noştri trec 10.000 de litri vânt, pulberi provenite din sfărâmarea stratului de aer. superficial al solului (praf). Din subsol sunt emanate Omul poate supravieţui câteva săptămâni fără hrană, câteva zile uneori cantităţi de gaze şi vapori. Din Cosmos se fără apă, însă numai câteva minute îndreaptă către atmosferă nori de gaze, vapori, fără aer. Aerul este esenţial pentru particule sub formă de meteoriţi. Însă cele mai multe viaţă. Cinci minute fără aer impurităţi provin din activitatea industrială, tehnică, provoacă leziuni ireversibile la transporturi şi casnică, de aceea, acestei categorii de nivelul celulelor nervoase, cu poluări i se acordă importanţă mai mare în protectia consecinţe grave asupra sănătăţii, ameninţând viaţa. atmosferei. Toate categoriile de gaze, particule şi vapori care se deplasează în atmosferă sau sunt antrenate de curenţii de aer, pot să afecteze omul în masura în care pot produce modificări ale mediului sau de viaţă, ale bunurilor sale, pot provoca anumite tulburări în organism. Aceste efecte se constata tot mai des. Sursele de poluare a aerului sunt: Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec în natură: solul, care se erodează şi se macină cu eliberare de particule foarte fine; plantele şi animalele, care pot elimina în aer diverse elemente (fulgi, polen, păr); erupţiile vulcanice, care aruncă în aer mari cantităţi de gaze, particule solide; incendiile din păduri, care creează un fum ce se poate răspândi pe suprafeţe mari. Surse artificiale, reprezentate de activitatile omului: procesele de ardere, pentru încălzirea locuinţei şi pentru producerea de energie; procesele industriale, prin răspândirea în aer a diverşilor poluanţi eliminaţi; transporturile de tip feroviar, naval şi aerian şi, în special, rutier. Modul de dispersie al agenţilor poluanţi pe calea aerului depinde de factorii meteorologici şi de modul de evacuare prin coşurile intreprinderilor. 18

Factorii meteorologici care influenţează dispersia sunt: vântul- deplasează poluanţii în masele de aer; dacă are viteză mică, menţine o concentraţie mare de poluanţi în aer, iar dacă are o viteză mare, împrăştie agentul poluant pe suprafeţe întinse ale atmosferei şi concentraţiile acestora vor fi mai mici; calmul atmosferic - este cea mai favorabilă condiţie meteorologică pentru poluarea aerului deoarece pe măsura producerii de poluanţi de către diverse surse, aceştia se acumulează în vecinătatea locului de eliminare şi concentraţia creşte continuu. temperatura aerului - este influenţată de anotimp, altitudine, forma reliefului, iar instabilitatea temperaturii favorizează dispersia poluanţilor. Industrializarea a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţi enorme de dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales dupa ce a apărut automobilul. Principalele consecinţe ale poluării atmosferei sunt: efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.

Sfaturile micului ecologist Este foarte importantă calitatea aerului pe care-l respirăm. Cel mai bun aer se află în apropierea zonelor verzi, a pădurilor, lângă mări şi oceane. Acest aer conţine din abundenţă oxigen. Oxigenul se poate obţine numai prin respiraţie. Este bine să ne ajutăm respiraţia printr-o postură (poziţia corpului) corectă: umerii pe spate, pieptul în faţă, spatele drept; prin îmbrăcăminte lejeră, prin respiraţie diafragmatică (să punem la lucru muşchiul abdominal în respiraţie) şi cât mai multă mişcare fizică. Duşmanul modern cel mai aprig al aerului din încăperi este fumul de tutun. Este periculos atât fumatul activ, cât şi contaminarea celor nefumători din jurul nostru. 19

Apa în natură. Poluarea apei În natură, apa se găseşte din abundenţă, în toate stările de agregare: - în stare lichidă (forma în care acoperă 2/3 din suprafaţa pământului; sub formă de mări, oceane, râuri, fluvii, ape subterane); - în stare solidă (formează calote glaciare); - în stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de vapori de apa, invizibili). Apa urmează un circuit în natură. Căldura soarelui determină evaporarea apei de suprafaţă. Vaporii rezultaţi se ridică în atmosferă. Dacă în atmosfera saturată cu vapori de apă apare o scădere a temperaturii, se produce condensarea acestora. O parte din vaporii condensaţi iau forma de nori, ceaţă, ploaie, zăpadă sau grindină. În anotimpurile calde, dar cu nopţi răcoroase se depune rouă, iar dacă temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma. Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, mările şi oceanele. Altă parte străbate straturile de pământ, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterană poate reapărea la suprafaţă, fie prin izvoare, fie extrasă prin fântâni, puţuri sau sonde.

În cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, importanţă deosebită prezintă circuitul biologic. Acesta constă în pătrunderea apei în organismele vii şi redarea ei în circuitul natural prin respiraţie, transpiraţie şi moartea organismelor. Distingem şi un circuit apă-om-apă care se referă la intervenţia activităţii omului în circuitul natural. În natură nu există apă pură; date fiind interacţiunile cu mediul, ea conţine gaze, substanţe minerale şi organice dizolvate în suspensie. Chiar apa de ploaie, care ar trebui să fie cea mai curată apă naturală (devenita astfel printr-o distilare naturală) poate prezenta dizolvate anumite impurităţi ca urmare a contactului prelungit cu aerul. Cea mai variată compoziţie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele conţin cantităţi mari de substanţe solide sau gazoase. Ajunse la suprafaţă, aceste ape, formează 20

izvoare de ape minerale. Tara noastră are un potenţial ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute staţiunile balneoclimaterice ca cele de la Buziaş (ape carbogazoase şi feruginoase), Călimanesti, Govora, Căciulata (ape sulfuroase), Slănic Prahova, Ocna Sibiului (saline). Prezenţa acestor substanţe în apă permite utilizarea acestor ape în tratarea unei game foarte largi de afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos şi altele. Apele mărilor şsi oceanelor sunt puternic mineralizate. Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale şi vegetale şi să satisfacă cerinţe de calitate superioară privind indicatori fizico-chimici, biologici şi bacteriologici. Alimentarea cu apă a centrelor urbane prezintă o mare importanţă, căci apele trebuie să fie tratate înainte de a fi puse la dispoziţia populaţiei. Apa pentru vieţuitoare Apa este un component indispensabil vieţii. Un om consumă în medie 3 l apă pe zi, iar corpul său are un conţinut de apă. Un pom evaporă aproximativ 200 l apă pe zi. În organismele vii, apa este conţinută în diferite forme: Tesutul adipos, muschii plămânii si rinichii, creierul, plasma , saliva şi oasele conţin apă. Un om adult, cantărind 70 kg conţine până la 50 kg apă. Fiinţele vii nu pot supravieţui în absenţa apei, toleranţa la deshidratare depinzând de specia respectivă. Daca ne raportăm la plante, apa este conţinută încantitate mai mare Curiozităţi: Experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de un savant- Sanctorius- care a observat că greutatea organismului uman se modifică neîncetat. El a construit un cântar mare şi, aşezat ore în şir pe acest cântar, îşi urmărea propria greutate. Peste noapte, pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin indepărtarea bioxidului de carbon din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g în 24 ore. Prin plămâni se evaporă 150-500 g apă zilnic, iar prin piele şi mai multă. Prin transpiraţie, pe vreme rece, se evaporă 250-1700 g apă.

de: salate, castraveţi, andive sau în roşii şi morcovi. Merele, cartofii, sporii bacteriilor doar jumătate apă, fosolea şi mazărea conţin doar o zecime apă. Unele fiinţe rezistă mai mult timp fără apă, ca urmare a adaptării la mediu. Cămilele traversând deşertul îşi pot produce aproximativ 40 l apa prin oxidarea grăsimilor ce se găsesc în cocoaşă. În condiţii normale, cămila se hrăneşte însă cu plante verzi, ce conţin multă apă. Se cunosc insecte ce iau apa de la vegetale uscate dar higroscopice (care absorb umiditatea din aer). Rozătoarele din deşerturi pot trăi în absenţa apei consumând doar ierburi, scoarţa de copaci, frunze uscate. În captivitate apa este procurată prin oxidări celulare, reuşind sa trăiască fără să bea chiar 6 luni. Carnivorele care au nevoie imediată de apă, pentru a-şi elibera reziduurile , se hrănesc cu erbivore ale căror ţesuturi conţin multă apă. Toate animalele de pe glob, ca şi omul, posedă modalităţi de procurare a apei. 21

În timpul activităţilor zilnice, în organismul uman sunt ‚‚arse'' zaharuri şi grăsimi. Prin arderea lor se formează bioxid de carbon şi apă; Bioxidul de carbon, toxic, este înlăturat iar apa se poate utiliza pentru diferite necesităţi ale organismului. Animalele din stepele uscate şi deşerturi, şerpi, şopârle, girafe, zebre, struţi au capacitatea de a acumula mari cantităţi de lipide (grăsimi) prin oxidarea cărora rezultă apă. Viaţa nu ar fi fost posibilă în zonele de deşert dacă animalele din aceste zone nu ar fi învăţat să se ascundă ziua de căldură şi dacă nu ar fi avut posibilitatea de a împiedica evaporarea apei din organism. Poluarea apei Tipuri de poluare a apei: Ploaia acidă; Poluare cu produse petroliere; Poluarea cu reziduuri animale, vegetale şi deşeuri industrial.

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe Pământ în diferite regiuni. Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului înconjurător. Problema începe cu producerea de gaze produse prin arderea combustibilului fosil (cărbune, gaz natural şi petrol). Acestea reacţionează cu apa, şi alte substanţe chimice din aer, pentru a forma acizi şi alţi poluanţi. Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceaţă. 22

Prin îndepărtarea substanţelor nutritive din sol, ploaia acidă încetineşte creşterea plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea, atacă copacii într-un mod mai aparte prin producerea unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii. Dacă se formează mai multe astfel de pete, un copac îşi pierde abilitatea de a produce hrană prin fotosinteză. De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele rănite. Odată slăbiţi, copacii sunt mai vulnerabili la alţi posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scăzute sau secetă. Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri si mlaştini. Acolo unde este zăpadă iarna, apele locale cresc dintr-o dată mai acidice în momentul în care zăpada se topeşte primăvara. Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte structuri obţinute din piatră, metal sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile vremii. Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în oraşele cu clădiri istorice, tragică. Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă deosebit de importantă şi greu de prevenit şi remediat . Afectează atât apele de suprafaţă, căt şi pe cele subterane . În prezent consecinţele acestei poluări asupra proprietăţilor organoleptice ale apei, faunei şi florei acvatice sunt deosebit de nocive şi durabile . Reziduurile de petrol ajung în bazinele naturale de apă prin deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinării şi alte instalaţii de prelucrare a ţiţeilui. Aceste reziduuri conduc la creşterea temperaturii şi turbidităţii, la formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau a unor emulsii (apă- petrol sau petrol-apă) şi la schimbarea compoziţiei apei, prin dizolvarea în aceasta a substanţelor petroliere solubile, toxice în anumite concentraţii, pentru organismele acvatice, om şi animale .

O parte din apa din pământ este folosită de plante ca să se hrănească iar o altă parte se adună în aşa-numite rezervoare şi îşi face loc către suprafaţă formând râurile care sunt ape curgătoare şi care, în final, ajung în mări şi oceane – adică apa ajunge de unde a plecat şi circuitul se reia. Mările şi oceanele sunt ape stătătoare. Ele sunt sărate pentru că râurile care se varsă în ele aduc săruri minerale care se depun pe fundul mărilor şi al oceanelor. Când apa se evaporă, mineralele rămân, de aceea apa de ploaie sau zapada nu sunt sărate. Aţi observat că apa de la robinet nu are culoare. Cu toate acestea vă întrebaţi probabil de unde vine culoarea albastră a mării sau a oceanului? Culoarea albastră este o iluzie optică, pentru că cerul se reflectă în apă; când este înnorat culoarea mărilor şi oceanelor se schimbă. O altă curiozitate este culoarea verde a lacurilor cu apă liniştită – aceasta se datorează plantelor verzi din apă.

23

Solul şi subsolul Solul este stratul de la suprafaţa pământului, în care plantele îşi înfig rădăcina. Solul reprezintă suportul vieţii omeneşti şi al bunăstării. Oferă ancorare rădăcinilor, reţine apa îndeajuns ca plantele să se poată folosi de ea, stochează substanţele hrănitoare care menţin viaţa. În lipsa acestor calităţi Pământul ar fi la fel de steril ca şi planeta Marte. Grosimea solului este diferită, stratul de sol este mai gros la câmpie şi mai subţire la munte. Compoziţia solului

Mostre de sol Sol profund, fertil pe o structură stabilă, bogat în materie organică, nivel bun al nutrienţilor şi al apei. Este favorabil culturilor iar fertilitatea lui (morfologică, chimică şi biologică) poate fi complet distrusă printr-o exploatare deficientă

Solul este format din grăuncioare de pământ care se sfărâmă uşor, amestecate cu frunze uscate, plante sau animale, insecte putrezite (substanţe organice şi minerale). Pentru a le putea deosebi, priviţi cu o lupă mostre de sol colectate din diferite locuri: grădină, curtea şcolii, marginea şoselei etc. Solul este mediu de viaţă pentru nenumărate microorganism, ce desfăşoară multiple transformări din natură, printre care descompunerea organismelor moarte. Solul adăposteşte animale microscopic, dar şi râme, furnici. O mare parte a biodiversităţii terestre se găseşte în sol şi nu deasupra lui. Toată această activitate contribuie la “fabricarea “ solului, care este în permanent schimbare şi înnoire: solul nu poate exista fără viaţă şi nici viaţa fără sol. Oamenii se hrănesc, se îmbracă, construiesc pe sol. Diversitatea solului duce la diversitatea modului de viaţă, a construcţiilor, a modului de ocupare a spaţiului , a ocupaţiilor oamenilor şi a relaţiilor dintre om şi sol. Oamenii au acţionat de-a lungul vremii asupra solului, modificându-l. Peisajul multor zone s-a schimbat prin influenţa omului. Amprenta omului se vede din ce în ce mai puternic în zonele urbane, de cele mai multe ori nefavorabile asupra vieţii sale. Acestea sunt numite erori umane, iar omul modern încearca să repare ceea ce s-a stricat printr-o intervenţie nepotrivită.

24

Calităţile solului Permeabilitatea – calitatea solului de a permite apei să treacă prin el. Apa trece prin sol ş de sus în jos (apa de ploaie), dar şi de jos în sus. Unele soluri sunt mai permeabile, altele mai puţin permeabile. Cele nepermeabile, păstrează apa la suprafaţa lor sau absorb apa (argila).

Experienţe: 1.Luaţi o pâlnie peste care puneţi obucata de tifon, apoi puneţi o cantitate de sol. Ţineţi pâlnia deasupra unui vas colector. Turnaţi apă uşor, cu un pahar. Veţi observa că apa va trece prin sol şi va curge în vasul colector;Acest lucru se poate observa şi atunci când udaţi plantele din ghivece cu prea multă apă, aceasta curgând prin găurile aflate pe fundul ghiveciului. 2.Luaţi un pahar de plastic pe fundul căruia faceţi câteva găuri cu un ac. Puneţi pământ recoltat dintrun loc uscat, apoi aşezaţi paharul pe o farfurie cu apă. Lăsaţi un timp, apoi răsturnaţi pămîntul pe o coală de hărtie. Veţi observa că acesta a preluat din apa aflată în farfurie.

Fertilitatea – calitatea solului de a fi fertil, bogăţia de substanţe minerale şi organice. Experienţă (se va realiza în prezenţa cadrului didactic): Luaţi o eprubetă în care puneţi puţinpământ recoltat din sol de grădină. Fixaţi eprubeta pe un stativ, deasupra unei surse de foc (lampa de spirt). Se va elimina abur, ceea ce denotă prezenţa apei în sol. Se va degaja un fum şi se va simţi un miros de ars, ceea ce arată prezenţa substanţelor organice în sol. Va rămâne o cenuşă, ceea ce arată prezenţa substanţelor minerale.

Solul este o resursă ce poate fi epuizată, de asemenea poate fi puternic erodat, dar va rămâne “epiderma vie” a planetei Pământ, de care depinde viaţa noastră terestră. Omul are tendinţa să considere solul ca resursă inepuizabilă; el poate învăţa să menajeze această resursă, însă în cele mai multe situaţii, omul exploatează solul fără să acorde vreo atenţie calităţilor sale.

Sfaturile micului ecologist:  Pentru a fertiliza solul folosiţi substanţe organice: gunoi de grajd, frunzele căzute toamna...  Plantaţi pomi. Aceştia vor păstra solul, vor evita erodara acestuia.  Atunci când plecaţi de acasă pentru mai mult timp, puneţi ghivecele cu flori în cada cu puţină apă. Ele vor trage apă prin găurile ghivecelor. Dacă ghivecele sunt din lut, acest fenomen va fi şi mai accentuat! Aşa, plantele nu vor suferi de lipsa apei.

25

Poluarea solului Poluarea este deosebit de evidentă şi în cazul solului. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă, cât mai ales a celei subterane. Deşeurile de tot felul care nu au fost evacuate în ape şi aer acoperă uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este intens şi multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâţesc natura tocmai acolo unde este mai căutată pentru frumuseţea ei. Încă o contradicţie a civilizaţiei: alături de capacitatea de a creea un mediu de viaţă acceptabil, chiar şi în spaţiul cosmic, stă rezolvarea precară a salubrităţii solului. Dar deşeurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus acţiunilor poluărilor din aer şi apă. Solul este locul de întâlnire al poluanţilor. Pulberile din aer şi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol. Apa de ploaie impregnează solul cu poluanţi conducându-i spre adâncimi, iar râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate. Aproape toate deşeurile solide sunt depozitate sau aruncate la întâmplare pe sol. Mucurile de ţigară, biletul de autobuz, dar şi autoturismele abandonate, picătura de ulei scursă din tractorul care ară câmpul până la groapa de gunoi cu diverse deşeuri, toate sunt poluări directe ale solului. În oraşe deşeurile sunt înlăturate mai mult sau mai puţin sistematic. Dacă nu ajung în ape, deşeurile sunt depozitate pe terenuri, limitând poluarea la suprafeţe mai reduse, dar există şi pericolul infiltrării în apele subterane. Elementele poluante ale solului sunt grupate în 3 categorii de elemente: 





biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruşi, paraziţi), eliminate de om şi de animale, fiind sursă de îmbolnăviri. Ele fac parte din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale); chimice, în cea mai mare parte de natură organică. Servesc drept hrană pentru insecte şi rozătoare. Prin descompunere se eliberează gaze toxice care pot ajunge în sursele de apă, pe care le degradează; fizice, care provoacă dezechilibrul compoziţiei solului: inundaţii, ploi acide, defrişări masive.

26

Cauzele degradării solului sunt naturale sau legate direct sau indirect de activitatea omului. Poluarea solului este o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în agricultură. Solul este supus poluării ca şi celelate elemente ale mediului, dar el se reface tot mai greu în comparaţie cu apa şi aerul.

Aruncă doar în spaţiile special amenajate deşeuri precum: sticle, ambalaje de plastic, cutii de aluminiu! Ele pot fi RECICLATE! Află adresa celui mai apropiat centru de colectare a deşeurilor de hârtie! Organizează împreună cu clasa o campanie de colectare a hârtiei! Poţi dona bibliotecii clasei, bibliotecii şcolii sau altor copii cărţile şi revistele care nu-ţi mai folosesc, dar care sunt în bună condiţie. Astfel poţi deveni un bun cetăţean! Confecţionează obiecte noi din cele reutilizabile: sacoşe din haine care ţi-au rămas mici, jucării din dopuri sau deşeuri de plastic etc.

Stiaţi că... O tona de plastic înseamnă 20.000 de sticle de 2 litri sau 120.000 de pungi. Folia de aluminiu reciclată este folosită pentru a face componente pentru maşini noi. Reciclând 1 kg de aluminiu se salvează 8 kg de bauxită, 4 kg de chimicale şi 14 kWh de electricitate. O singură doză de aluminiu reciclată economiseşte atâta energie cât să asigure funcţionarea

unui televizor pentru 3 ore. 27

Poluarea fonică Generalităţi :

Curiozităţi

poluarea fonică reprezintă totalitatea sunetelor produse de oameni, animale sau de aparatură şi maşini, care deranjează activităţile cotidiene; poluare fiind, evident există efecte negative. Efecte: Disconfortul; Deranjarea somnului; Afectarea auzului; Sănătatea mentală: Zgomotul ambiental nu este considerat o cauză primară, dar este posibil să fie un factor de accelerare sau intensificare. Productivitatea muncii: zgomotul de fond poate mări performanţa în munca de rutină, dar o poate micşora în cazul activităţilor care necesită concentrare şi memorare. Tulburarea procesului de învatare; Comportamentul social: Studiile arată că expunerea la zgomot poate face ca oamenii să devină necomunicativi şi închişi, mai puţin înţelegători şi disponibili de a–şi ajuta semenii sau vecinii. Este puţin probabil faptul că zgomotul generează agresiune, dar mediile zgomotoase duc la o mai ridicată stare de nesiguranţă.

Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Virginia a demonstrat că poluarea excesivă duce la distrugerea parfumului florilor, ceea ce are ca rezultat inhibarea abilităţilor albinelor de a găsi drumul către sursa de hrană. O maşină obişnuită produce într-un an 3 tone de dioxid de carbon care se evaporă în atmosferă. Este nevoie de 1,5 litri de ulei pentru a face un cartuş de imprimantă. Cerneala de imprimantă costă mai mult decât combustibilul pentru navele spaţiale. veche. Bărbaţii care trăiesc în zone poluate sunt mult mai predispuşi la căderea părului, faţă de cei care locuiesc în regiuni cu o atmosferă curată. TV-ul, imprimanta, computerul sau orice alt aparat electronic lăsat în standby consumă aproximativ jumătate din energia pe care ar consuma-o dacă ar fi aprins, ceea ce înseamnă o cheltuială inutilă în plus şi o risipă de energie. 50% din energia folosită de încărcătoarele de telefoane mobile este risipită prin lăsarea acestora în priză fără ca telefonul să fie conectat la ele.

Zgomotele sunt prezente mai ales în mediul urban. Transporturile terestre şi aeriene, şantierele de construcţii şi industriale degajează în atmosferă zgomote insuportabile cu o mare variabilitate. Datorită lor locuitorii oraşelor sunt supuşi unui stres aproape permanent. Bombardaţi cu astfel de semnale, oamenii se adaptează temporar şi alţi nu o pot face. Sursele de zgomot sunt neiertătoare. Intervin în casă, în birouri, în uzine şi fabrici, în grădiniţe, şcoli, licee şi baruri etc. Sunt cartiere unde zgomotul persistă 24 de ore din 24. Se caută soluţii pentru a evita producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile sau motoarele ce vor fi construite este de dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. O soluţie ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit. Până în prezent, în România nu s-au stabilit norme de calitate sonoră a mediului.

28

Deşeurile Societatea actuală produce cantităţi enorme de reziduuri de tot felul. Deşeurile toxice, sub formă solidă, lichidă sau gazoasă pot cauza moartea, îmbolnăvirea sau rănirea oamenilor, sau distrugerea mediului, dacă sunt tratate, depozitate, transportate în mod necorespunzător, sau părăsite. Substanţele sunt considerate deşeuri periculoase dacă sunt inflamabile, corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, reziduurile sau materialele care conţin reziduuri toxice sunt considerate de asemenea reziduuri toxice. Un prim pas pe care impreuna il putem face este acela de a afla care sunt deseurile civilizatiei noastre. Tipuri de deşeuri toxice Deşeurile industriale Deşeurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc deşeuri toxice ele însele, folosesc însă produse ale industriilor care produc deşeuri. Deşeurile agricole Agricultura produce deşeuri ca pesticide, ierbicide şi materialele folosite în aplicarea lor. Substanţele folosite ca îngrăşământ sau pentru tratarea culturilor se pot dizolva în apa din pânzele freatice şi contamina fântânile, cauzând probleme de sănătate. Deşeurile urbane Sursele de deşeuri urbane includ vopselele toxice, substanţele folosite pentru curăţenie, detergenţii, bateriile toxice, otrăvurile pentru insect şi rozătoare şi chiar mercurul din termometrele sparte. Sistemele de eliminare ale deşeurilor locale pot refuza aceste obiecte. Dacă sunt acceptate, trebuie urmărite atent pentru a asigura faptul că solul sau pânza freatică nu sunt contaminate. Renovarea caselor mai vechi poate cauza ca vopseaua cu plumb toxică să se desprindă de pe pereţi. Materialele izolatoare de la ţevile aragazului pot conţine particule de azbest, care se pot desprinde, iar dacă sunt inhalate pot cauza boli de plămâni sau chiar cancer.

29

Efecte ale deşeurilor toxice Deşeurile pot polua solul, aerul, apa de suprafaţă sau de adâncime. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele şi animalele. Noroiul din canalizări poate conţine elemente toxice dacă deşeurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Dacă noroiul este folosit ca îngrăşământ, aceste elemente ar putea contamina câmpurile cultivate. Substanţele toxice pot fi absorbite de plante, ajungând la animalele care au păscut acolo şi chiar la oameni. Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deşeuri toxice. Evaporarea dizolvanţilor toxici din vopsele şi din agenţii de curăţare este o problemă comună. Poluarea râurilor şi lacurilor, dacă este suficient de toxică, poate distruge fauna şi flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. Unele substanţe se acumulează în oase şi dinţi, prea mult fluor în apă putând cauza probleme ale oaselor şi dinţilor. Unele substanţe se găsesc în concentraţii mici în apă, însă în concentraţii mai mari în insecte şi alge şi în concentraţii şi mai mari în peşti, astfel că păsările şi oamenii care se hrănesc cu peşte sunt foarte expuşi unor concentraţii mari de substanţe periculoase.

Chiar şi poluarea care nu este toxică poate omoră. Unele substanţe pot hrăni algele care cresc în lacuri şi râuri. Când algele cresc, în prezenţa luminii solare, produc oxigen. Însă dacă algele cresc prea mult sau prea rapid, consumă mari cantităţi de oxigen atunci când soarele nu străluceşte şi când au început să decadă. În final, lipsa oxigenului va sufoca alte forme de viaţă; unele creaturi putând fi otrăvite de toxinele conţinute de alge. Acest proces de supracreştere a numărului de alge, numit eutrificatie, poate omorî viaţa din lacuri şi râuri. În unele cazuri, anumite alge pot otrăvi apa potabilă. Poluanţii subterani pot fi cărati de cursurile de apă subterane. Aceste deşeuri pot ajunge la suprafaţă dacă apa iese printr-un izvor sau fântână. Foarte periculoşi sunt solvenţii care se pot scurge din rezervoarele subterane. În aceste deşeuri se pot întâlni şi descompuşi toxici de metal. 30

Gestionarea deşeurilor Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide saugazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora. Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece viaţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii: hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate; sticle PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate; sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achiziţionarea acestora; deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele "REMAT"; deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.), ce pot fi transformate în compost şi folosite ca îngrăşământ.

Principalul avantaj al reciclării: Prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor naturale (petrol, apa, energie), precum si emisiilor nocive în aer.

31

Materiale refolosibile Hârtia Materia primă utilizată pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche.Hârtia reciclată permite economisirea aproximativ a un sfert de electricitate în raport cu hârtia alba, 9 părţi din cantitatea de apă necesară pentru producerea a 1 kg de hârtie albă (300 l apă). Prin reciclarea deşeurilor de hârtie se elimină clorul toxic necesar producerii hârtiei albe. Sticla Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a. Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea. Ambalajele PET PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat - o formă de material plastic. Acesta a devenit un material foarte raspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri, reciclabil. [ Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de sticle depozitate necorespunzător în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se stopează practic impactul negativ asupra mediului înconjurător.

Polietilenului tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit, industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Nu uitati ! Sticla, hârtia, materialele plastice şi metalele nu pot fi reciclate decât prin procese tehnologice, ceea ce înseamnă că nu este indicat să depozităm deşeurile la întâmplare (pe potecile turistice, în locurile unde am pus corturile, pe malul râurilor şi al lacurilor etc.) ! Depozitarea neglijentă a acestora duce la formarea unor mormane de deşeuri ce poluează mediul în care venim să ne recreem, să ne plimbăm, să facem sport. Un aspect pozitiv al reciclarii PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi, ponderea acestora crescând înfiorător în ultimii ani.

32

Energii nepoluante Cele mai cunoscute surse de energie sunt cele care utilizează cărbune şi petrol. Acestea sunt însă epuizabile şi, prin arderea lor, se produc mari cantităţi de CO2, deşeuri care sufocă natura, fum, mirosuri neplăcute. De aceea sunt căutate noi surse de energie. Se foloseşte pentru producerea de energie apa, aerul şi soarele. O sursă utilizată de mai mult timp este forţa apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obţin mari cantităţi de energie. Se poate folosi apa termală pentru încălzire sau a aburilor de apă pentru a produce electricitate. Astfel de centrale se găsesc în Italia, Japonia şi California. La forajele de mare adâncime se poate injecta apă rece care este încălzită şi apoi extrasă pentru a produce energie electrică. Hidrocentrala „Porţile de Fier”, pe Dunăre

Apele de mare adâncime sunt utilizate, din păcate prea puţin, pentru producerea energiei necesare încălzirii locuinţelor. Încă din 1966, în Franţa funcţionează o centrală care foloseşte energia produsă de mişcarea apelor mării (mareelor). Japonia încearcă folosirea valurilor cu ajutorul unor dispozitive plutitoare. Se încearcă folosirea energiei termice a oceanelor. Astfel este captată apă caldă dintr-o zonă superioară şi cu ajutorul amoniacului se antrenează o turbină în deplasarea sa spre o zonă cu apă rece. O astfel de centrală poate furniza o putere de 200MW. Este din ce în ce mai mult utilizată energia solară captată cu ajutorul panourilor solare. Transformarea energiei razelor solare în căldură sau electricitate se face cu pierderi mari, acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei şi astfel energia trebuie să fie stocată pentru a putea fi furnizată şi pe timpul nopţii.

33

O altă sursă de energie este cea furnizată de curenţii de aer de suprafaţă. Teoretic s-a stabilit că aceşti curenţi răspândesc anual o energie de 200 de ori mai mare decât necesarul mondial. Însă pentru captarea acestei energii este nevoie de roţi eoliene foarte mari. Energia nucleară este una dintre cele mai folosite noi surse de energie la acest final de secol. Deşi se obţine o mare cantitate de energie, aceasta are riscul de a se produce o mare cantitate de radiaţii. Rezidiurile rămase în urma reacţiilor sunt radioactive, nocive şi trebuie depozitate în condiţii speciale. În viitor se va încerca captarea energiei solare din spaţiu şi transmiterea acesteia pe pământ cu ajutorul microundelor. “Energie verde” este un termen care se referă la surse de energie regenerabilă şi nepoluantă. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabilă consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică. Mai mult, când aceste tehnologii pot sa vină în ajutorul consumatorului prin reducerea facturilor pentru diferite utilităţi (apă, încălzire) şi printr-un timp de amortizare scurt în cazul sistemelor de încălzire a apei menajere, instalarea unor panouri solare devine o investiţie extrem de rentabilă în cazul consumatorilor casnici, a hotelurilor, spitalelor etc. Energia solară şi eoliană au pătruns şi în ţara noastră şi reprezintă o soluţie viabilă pentru locaţiile care nu beneficiază în prezent de racordare la reţeaua naţională de electricitate. În viitor, printr-o legislaţie corespunzătoare aceste sisteme pot deveni rentabile şi pentru consumatorii conectaţi la reţeaua naţională prin eliminarea necesităţii folosirii unor acumulatori şi livrării energiei direct în reţeaua naţională.

Statie de amplificare a semnalului de telefonie mobilă care foloseste exclusiv energie eoliana si solara.

34

Măsuri de combatere a factorilor nocivi de mediu Protecţia purităţii mediului include activităţi complexe direcţionate spre principalele surse de poluare: central termoelectrice, întreprinderi industrial, transporturi (auto, feroviar, aerian), dar şi a agriculturii, a gospodăriilor. Principalele măsuri de combatere a poluării sunt: a) Protecţia aerului: Amplasarea la distanţă faţă de comunităţi a surselor de poluare, respectând zonele de protecţie sanitară; Utilizarea tehnologiilor nepoluante sau a metodelor tehnologice, care produc cât mai puţini poluanţi; Epurarea emisiilor de aer de la sursele de poluare prin folosirea unui sau mai multor tipuri de instalaţii de reţinere şi neutralizare a poluanţilor; Evacuarea gazelor la mare înălţime şi viteza mare de evacuare la gura coşului. b) Protecţia apelor: Interzicerea deversării în apele de suprafaţă a apelor reziduale, menajere şi industrial neepurate, care conţin substanţe toxice în apă; Amplasarea corectă a obiectivelor care influenţează sursele de apă; Tratarea apelor reziduale, înainte de deversare în bazinele de apă, prin decantare, sedimentare. c) Protecţia solului: Neadmiterea privatizării zonelor supuse protecţiei mediului; Trecerea la o agricultură ecologică, prin utilizarea minimă a chimicalelor; Instruirea fermierilor, a reprezentanţilor comunităţilor locale pentru respectarea măsurilor de protecţie a mediului; Urmărirea atentă a utilizării corecte a pământului, pentru menţinerea calităţii solului; Organizarea corectă a colectării şi transportării deşeurilor; Depozitarea şi neutralizarea reziduurilor solide prin incinerare, construirea unor centre de prelucrare a gunoiului; Reciclarea unor deşeuri în material de construcţie, ambalaje, îngrăşăminte agricole etc. d) Protecţia faţă de zgomot: Combaterea zgomotului la sursă; Filtrarea şi diminuarea zgomotului pentru populaţia expusă; Sistematizarea localităţilor; Folosirea fâşiilor verzi de protecţie.

35

Fii ecologist! Ce poţi face chiar tu! Să trăim într-un mediu curat nu este aşa complicat, ba chiar poate fi foarte economic.Sunt gesturi simple pe care le putem face pentru a ne proteja mediul înconjurător fie acasă, la cumpăraturi, în transport sau în gradină. Iată câteva: Plantează măcar un copac. În timpul vieţii, un arbore poate absorbi tone de dioxid de carbon. De asemenea, în zilele călduroase, umbra oferită de arbore poate scade consumul aerului condiţionat. Foloseşte energia "verde". Există companii care oferă energie solară sau eoliană. De această opţiune nu poate beneficia foarte multă lume, dar este o modalitate de a ajuta pentru un mediu mai curat. În familie: 1.Dezgheţaţi cât mai des frigiderul şi congelatorul! Un strat de 4 mm de chiciură dublează consumul de electricitate. 2.Nu ezitaţi să diluaţi cu puţină apă produsele menajere (şampon, detergent de vase, săpun)! Veţi utiliza mai puţin şi vor fi la fel de eficiente! În plus, se vor deversa mai puţini poluanţi în natură! 3.Evitaţi scurgerile de apă! Un robinet care picură înseamnă aproximativ 12 litri de apă risipite pe zi. 4.Spalaţi la o temperatură joasă atunci când folosiţi maşina de spălat! Cea mai mare parte din electricitatea utilizată serveşte la încălzirea apei. 5.Gătiţi cu ajutorul gazului natural! Este mult mai economic decît plăcile electrice. 6.Când gătiţi, puneţi un capac peste oală pentru a fierbe apa! Timpul fierberii se scurteaza şi faceţi economie de energie. 7.Inchideţi complet aparatele electrice de la butonul de punere sub tensiune! Daca le lăsa pe stand by, veţi consuma electricitate în plus. 8.Nu uitaţi să închideţi lumina, închinzând inclusiv orice piesă luminată (tablouri, jucării etc)! 3 piese luminate inutil consumă tot atâta electricitate ca un frigider. 9.Ferestrele cu geamuri duble economisesc energie.În lipsa acestora, puteţi să puneţi draperii în faţa ferestrelor pentru a câştiga câteva grade iarna şi a vă feri de căldură vara. 36

10.Câteva panouri solare pot acoperi jumătate din nevoile de apă caldă şi de încălzire dintr-o casă. La cumpărături, în magazine: 1.Cumpăraţi produse vrac sau în cantităţi mari(este mai ieftin)! Renunţaţi să le transferaţi acasă în cutii mai mici! Rămân doar deşeuri. 2.Preferaţi, mai degrabă, ambalajele biodegradabile (hârtie, carton) sau reciclabile (sticlă, metal) decât ambalajele din plastic! 3.Folosiţi detergent compact deoarece este mai puţin poluant! 4.Preferaţi legumele şi fructele de sezon care nu necesită un tratament anume pentru conservare şi sunt cultivate în regiunea voastră! 5.Preferaţi produsele locale (alimentaţie, mobilă)! Astfel transportul negustorilor şi traficul rutier vor fi reduse. 6.Căutaţi să scrie pe ambalaj “produse Eco” sau produse “recomandate de Ministerul Sanatatii”! Ele semnalează care sunt produsele “respectate” de natură. 7.Citiţi etichetele aparatelor electrocasnice! Pe ele scrie care sunt mai econome (clasa A, B) şi vă va costa mai puţin în a le folosi. 8. Când vă faceţi cumpărăturile, folosiţi o sacoşă din alt material, nu de plastic! 9. Optaţi pentru produsele reîncarcabile: baterii, filtre, ecorezerve pentru detergenţi sau dedurizante! 10. Când cumparaţi un aparat de uz casnic, reflectaţi la durata sa de viaţă şi la posibilităţile de reparaţie: un produs mai ieftin nu ţine prea mult timp. Astfel, apar alte cheltuieli şi alte deşeuri. În transport: 1. Verificaţi în mod regulat starea maşinii voastre! Roţile prost umflate se uzează mai repede şi provoacă un supraconsum de carburant. 2.Nu conduceţi repede! Astfel, consumaţi mai puţin carburant şi reduceţi poluarea şi riscul de accidente. 3. În oraşele mari, de exemplu, viteza medie cu care circulă metroul este mai mare decât a unei maşini. Câştigaţi timp dacă vă lasaţi maşina în garaj. 4. Pentru distanţe de mai puţin de 2 km, încercaţi să nu luaţi maşina. Consumă de la în plus la primul kilometru. 37

5.Optaţi pentru o remorcă, în loc să vă acoperiţi maşina cu bagaje. 6. Alegeţi maşinile mai mici! Regula e simplă: cu cât maşina e mai mare, cu atât poluează mai mult. 7. Faceţi “schimb de tură” cu colegii de serviciu, cu prietenii pentru a vă duce pe rând, copiii împreună la şcoală, cu vecinii pentru a vă face cumpărăturile folosind aceeaşi maşină! 8. Atenţie unde aruncaţi deşeurile toxice! Evitaţi poluarea apelor! 9. În măsura în care asta este posibil, preferaţi trenul în locul avionului, care este foarte poluant. Trenurile au viteză mare şi ajung direct “in inima” oraşelor. 10. Alegeti mijloacele de transport în comun şi astfel evitaţi poluarea! În grădină, parc, pădure: 1. Pentru a uda plantele, profitaţi de răcoarea dimineţii şi serii! Astfel, evaporarea va fi redusă şi plantele vor cere mai puţină apă. 2. Păstraţi apa de ploaie pentru a vă uda grădina! 3. Folosiţi îngrăşăminte naturale: urzici, alge, compost! 4. Dacă dispuneţi de o grădină mare, plantaţi copaci pentru a face umbră şi pentru a evita evaporarea! Astfel, veţi evita risipa de apă! 5. Alegeţi spaţiile locale pentru grădina voastră ! Sunt mai bine adaptate la clima şi la fauna regiunii voastre. 6. Pentru a curăţa grădina şi pentru a scăpa de iarbă, sapa este mai eficace decât produsele chimice. Un pic de mişcare…. 7. În timpul plimbărilor prin pădure, nu aruncaţi nimic! Unui chiştoc de ţigară îi trebuie 2 ani pentru a se dezagrega, unei gume de mestecat 5 ani şi unui sac de plastic 450 de ani. Pe munţi este mai rău, căci frigul “conservă”deşeurile. 8. Nu smulgeţi florile din parcurile naţionale! Puteţi pune în pericol un întreg spaţiu, şi în plus îi veţi priva pe următorii “vizitatori” de plăcerea de a vedea florile. 9.La munte, mergeţi pe cărare pentru a nu eroda solul şi pentru a nu antrena prăbuşirile! 10. În călătorii, nu vă încredeţi în suveniruri”exotice” şi natural (fosile, obiecte din fildeş, plante)! Riscaţi să aveţi probleme la vamă şi să contribuiţi la punerea în pericol a resurselor naturale a ţării de origine.

38

Proiect didactic Subiectul: ,,Solul,,; Tipul lecţiei: mixtă; Obiective operaţionale: - Să observe şi să exprime caracteristici ale corpurilor din mediul apropiat precum: formă, culoare, dimensiuni, stare de agregare; - Să identifice caracteristicile unor soluri: culoare, permeabilitate, prezenţa aerului şi a apei; - Să completeze fişe de experienţe; - Să efectueze experimente simple pentru punerea în evidenţă a caracteristicilor apei, aerului, solului; Metode şi procedee: observaţia, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul-joc; Mijloace şi materiale didactice: apă, pământ, pahar transparent, pâlnie, tifon, eprubetă, spirtieră, fişe de experienţe; Forma de organizare: frontală, individuală şi pe grupe; Durata: 50 min. Evenimente instrucţionale Moment Organizatoric

Reactualizarea cunoştinţelor

Activitatea profesorului

Activitatea elevilor

-Asigur materialele necesare experienţelor şi desfăşurării lecţiei de ştiinţe ale naturii; - CONCURS: ,,Apa în natură,,.: Împart copii în trei grupe: Grupa nr.1- rândul 1; Grupa nr.2- rândul 2; Grupa nr.3- rândul 3; Fiecare grupă va extrage şi va răspunde la câte două întrebări din cutiuţa cu întrebări. Pentru fiecare răspuns corect se va primi o bulină; pentru fiecare răspuns incomplet- o steluţă, pentru fiecare răspuns greşit- o floricică; Grupa sau rândul cu cele mai multe steluţe va câştiga concursul. SUCCES !

- Îşi pregătesc caietele şi manualele de ştiinţe ale naturii;

- Extrag şi răspund la întrebările din cutia cu întrebări;

Întrebări: 1. Sub ce formă se găseşte apa în natură? 2. Spuneţi cel puţin trei proprietăţi ale apei. 3. Care este circuitul apei în natură? 3. Ce rol are apa în viaţa plantelor şi animaelor? 4. Care sunt tipurile de poluare a apei? 5. Cum se explică formarea apelor minerale? 6. Ce sunt precipitaţiile şi cum se formează? - Astăzi, la ştiinţe ale naturii vom învăţa despre SOL. Scriu titlul lecţiei pe tablă. Anunţarea temei

- Voi efectua trei experienţe prin care voi - Ascultă cu atenţie. demonstra: 1.Solul-corp solid+ tipuri de sol; - Scriu în caiete titlul lecţiei; 2.Permeabilitatea solului; 39

Dirijarea învăţării

3.Prezenţa aerului+apă în sol; Fiecare elev va primi fişă de experienţe, în care va scrie observaţiile şi concluziile experienţelor;

- Sunt atenţi; - Primesc fişa de experienţe; - Observă cu atenţie şi reţin; - Îşi notează concluziile;

Experienţa 1: - Ce experimentăm ?

Experienţa 1: - Solul- corp solid; - Tipuri de sol: negru, calcaros, nisipos, argilos; - Prezenţa aerului în sol; - un pahar transparent, apă, pământ; - Punem pământul în pahar; Observăm culoarea neagră a pământului de grădină; Turnăm apă peste pământ; - Solul este un corp solid; - Solul poate fi negru, calcaros, nisipos, argilos; - După ce turnăm apa peste pământ aerul din acesta se ridică la suprafaţă sub forma unor bule sau balonaşe;

- Cu ce materiale ? - Cum lucrăm ?

- Ce am descoperit ?

Experienţa 2: - Ce experimentăm ? - Cu ce materiale ?

Experienţa 2: - Permeabilitatea solului; - sol din grădină, pâlnie de sticlă, pahar, apă; - Introducem sol din grădină într-o pâlnie de sticlă aşezată deasupra unui pahar peste care turnaţi apă; - Apa trece prin solul din grădină; solul din grădină este permeabil;

- Cum lucrăm ?

Dirijarea învăţării

Dirijarea învăţării

- Ce am descoperit ? Experienţa 3: - Ce experimentăm ? - Cu ce materiale ? - Cum lucrăm ? - Ce am descoperit ?

Experienţa 3: - Prezenţa aerului şi a apei în sol; - spirtieră, eprubetă, pământ; - Încălzim eprubeta la flacăra unei spirtiere; - Prin încălzire, apa din sol se transformă în vapori care aburesc pereţii eprubetei; - Se simte un miros de fum, de gaz - Scriu pe tablă, cu ajutorul elevilor şi al toxic; experienţelor realizate, ideile esenţiale ale lecţiei: 1. SOLUL este stratul de la suprafaţa pământului în care plantele îşi înfig rădăcinile, absorb apa şi substanţele - Citesc în manuale şi scriu împreună minerale; pentru animale, solul oferă hrană cu practicanta ideile esenţiale ale şi adăpost; lecţiei; 2. Tipuri de sol: negru, calcaros, nisipos, argilos; 3.Compoziţie: substanţe organice, substanţe minerale, apă şi aer; 40

Obţinerea performanţei

Încheierea activităţii

4. Solul este un factor de mediu şi un corp solid; 5. Permeabilitatea este însuşirea solului de a - Scriu ideile esenţiale ale lecţiei; permite apei să treacă prin el de sus în jos şi de jos în sus. Permeabilitatea depinde de felul solului; 6. Fertilitatea este însuşirea solului de a asigura apa cu sărurile minerale pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor; Rezolvă rebusul ! Succes ! 1. Solul este un corp…… 2. Solul este un…….de mediu, alături de - Rezolvă rebusul: apă şi aer; 3.Însuşirea solului de a asigura apa cu sărurile minerale pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor; 4. Apa, aerul, solul, căldura, lumina sunt factori de…… 5. Însuşirea solului de a permite apei să treacă prin el. AB- Stratul de la suprafaţa pământului în care plantele îşi înfig rădăcinile, absorb apa cu substanţele minerale; pentru animale oferă adăpost şi hrană; - Reţin tema pentru acasă. - Temă: De învăţat lecţia ,,Solul,,.

Fişă de experienţe Experienţa 1: Ce experimentăm ? Cu ce materiale ? Cum lucrăm ?

Solul-corp solid;sol negru, calcaros, nisipos, argilos; prezenţa aerului în sol; Pahar transparent, apă, pământ; Punem pământul în pahar. Observăm culoarea pământului. Turnăm apă peste pământ.

Ce am descoperit ? Experienţa 2: Ce experimentăm ? Permeabilitatea solului; Cu ce materiale ? Sol din grădină, pâlnie de sticlă, pahar, apă; Cum lucrăm ? Introducem sol din grădină într-o pâlnie de sticlă aşezată deasupra unui pahar peste care turnaţi apă; Ce am descoperit ? Experienţa 3: Ce experimentăm ? Prezenţa aerului şi a apei în sol; Cu ce materiale ? Spirtieră, eprubetă, pământ; Cum lucrăm ? Încălzim eprubeta cu pământ în ea la flacăra unei spirtiere; Ce am descoperit ? 41

Proiect de lectie Subiectul : „Circuitul apei în natură” Tipul lecţiei: comunicare, însuşire de noi cunoştiinţe; Scopu lecţiei : dobândirea cunoştiinţelor referitoare la circuitul inchis al apei; consolidarea cunoştiinţelor referitoare la precipitatii; Obiective operaţionale: -să precizeze etapele circuitul apei în natură,pe baza plansei si explicatiile primite, recunoscand cel putin 3 fenomene (vaporizare ,condensare , topire ,etc .) - să identifice formele apei in natura ,în timpul circulaţiei apei,in cel putin 3 puncte de plecare (sol,lac,nori), din mai multe posibile (sol ,nori,lac ,plante, animale, apa subterana,rauri,oceane si mari , etc); - sa explice de ce circuitul apei in natura este un proces continuu; - Sa precizeze ce importanta are sa protejam natura si sa pastram apele curate; Mezode şi procedee: - conversaţia, explicaţia, experimentul, observatia, jocul didactic, problematizarea; Mijloace de învăţământ:- planşe cu starea apei, planşe cu circuitul apei în natură, fişă de lucru uscător de păr, pahar cu apa rec , text "Poveţele izvorului", material PPT(3X) Material bibliografic: MEC "Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţele naturii la clasele a III-a şi a IV-a, Bucureşti 2001; M.M.Bogheanu,N.Ilarion-Stiinte ale naturii,Evaluare,cls.a I-IVa, Ed. Humanitas Educational,2002 Claudiu Voda,Stefan Voda-Din tainele naturii si ale lumii inconjuratoare, Ed. Aramis,2002 V.Paraiala, D.Paraiala,Carman Filoti-Stiinte ale Naturii,auxiliar pt.elevi,cadre didactice si parinti,Ed. Euristica, Iasi,2002 Forme de organizare: frontal, individual si pe echipe; Evenimente Activitatea profesorului Activitatea elevilor instrucţionale Pentru buna desfăşurare a lecţiei voi avea în vedere - se pregătesc materialele Moment pregătirea materialului didactic şi a climatului necesare desfăşurării orei; organizatoric favorabil. - elevii stabilesc liniştea şi ordinea Se va realiza reactualizarea cunoştinţelor acumulate referitoare la precipitaţtii; - principalele forme de precipitaţii (ploaie, ninsoare , grindină, lapoviţă) - mecanismul formării fiecărui tip de precipitaţii; - beneficiile şi daunele pe care le produc precipitaţiile; - măsurile pe care le iau oamenii pentru a diminua efectele devastatoare datorate căderii masive de precipitaţii; Se propune un rebus a cărui cheie este CIRCUIT. Se explica noţiunea de circuit: -circuit =mişcare pe un traseu închis cu revenire la punctul de plecare; Reactualizarea Se scrie titlul „CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ" pe tablă; cunoştinţelor

42

-elevii răspund la întrebări;

- se completează împreună cu clasa scoţând în evidenţă noţiunile: ploaie, lapoviţă, ninsoare, nori ; Elevii notează în caiete;

- se realizează experimentul cu farfurioara cu puţină apă şi uscătorul de păr; -se observ ce a apărut pe pereţii unui pahar cu apă rece adus anterior de la frigider;

Se prezinta elevilor PPT-ul cu CIRCUITUL APEI IN NATURA ;

Elevii constată că apa a dispărut, s-a evaporat; Elevii observă că pe pahar au apărut picături de apă. Vaporii de apă din aer s-au condensat; Elevii observa;

Se completează schema şi fişele cu CIRCUITUL APEI IN NATURA; Circuitul apei în natură condensare NORI PRECIPITATII

Elevii completează;

evaporare

APA DE LA SUPRAFAŢĂ

APA revine la suprafaţa Pământului;

Se evidenţiază importanţa protejarii mediului înconjurător; Se prezintă PPT-ul cu POVESTEA APEI şi se Elevii ascultă şi participă la concluzionează că circuitul apei în natură este un formularea de concluzii; proces continuu. Concluziile sunt trecute în fişa de observaţii;

Realizarea feed-baackului

Elevii completează fişa;

se va da spre completare o fişă de evaluare. Elevii completează fişa; se rezolvă un exerciţiu conţinut într-o prezentare Elevii rezolvă; PPT; Se vizionează în completare PPT-ul cu POVESTEA UNEI PICATURI DE APĂ; Se realizeaza prin aceasta o noua fixare a cunostintelor acumulate;

INCHEIEREA ACTIVITATII

- se citeşte rapid lectura "Poveţele izvorului" - se dă ca temă pentru acasă răspunsul la lectură -se fac aprecieri şi se acordă calificative.

43

elevii citesc

ANEXE

1. Se formează când norii trec prin straturi de aer mai reci. 2. Precipitatii sub forma de fulgi; 3. Iarna ,cad ca niste fluturi albi din cer; 4. Fără ei nu există nici ploaie, nici ninsoare; 5. Ninge si ploua in acelasi timp;

Circuitul apei în natură condensare NORI

PRECIPITATII

evaporare

APA DE LA SUPRAFAŢĂ

APA revine la suprafaţa pământului; POVEŢELE IZVORULUI

Trei călători poposiseră în drumul lor la un izvor şi îşi potoliră setea cu apa lui limpede şi curată. Deasupra izvoru-lui cineva scrise: "FACEŢI ŞI VOI CEEA CE FAC EU !"... - Oare ce înseamnă aceste cuvinte? - se întrebară cei trei drumeţi. - Eu cred, zise unul, că izvorul vrea să ne spună: "Vedeţi? Eu alerg mereu printre pământ şi pietre, de aceea sunt curat; lucraţi; alergaţi mereu şi voi, căci munca vă apără de rău şi vă ţine curaţi.!" - Mie mi se pare, zise al doilea - că izvorul parcă ne-ar zice: "Vedeţi? Eu vă dau apa mea în dar, fără bani. Fiţi şi voi la fel de darnici! Dăruiţi din bogăţiile şi bunătăţile de care v-a învrednicit Bunul Dumnezeu!"

- Eu cred altceva, spuse al treilea călător. Parcă îl aud spunând: „Vedeţi cât de curată şi de bună e apa mea? Dar dacă mă tulbur puţin, nu mai sunt bun de nimic, nu mai poate bea nimeni din apa mea. Fiţi şi voi buni, cu inima netulburată!...” Tu ce crezi? Care dintre cei trei drumeţi avea dreptate? Argumenteaza!

44

Cuprins Mediul înconjurător ..........................................................................................................pag. 6 Medii de viaţă ...................................................................................................................pag. 6 Balta – mediu de viaţă acvatic ………………………………………..…………….pag. 8 Lanţuri trofice .........................................................................................................pag. 9

Biodiversitate ........................................................................................................ pag. 11 Poluarea mediului ..................................................................................................pag. 14 Aerul. Poluarea aerului ..........................................................................................pag. 15 Apa în natură. Poluarea apei ..................................................................................pag. 18 Solul şi subsolul . Poluarea solului..........................................................................pag. 22 Poluarea fonică .......................................................................................................pag. 26 Deşeurile ............................................................................................................... pag. 27 Gestionarea deşeurilor .......................................................................................... pag. 29 Materiale refolosibile ............................................................................................ pag. 30 Energii nepoluante ................................................................................................ pag. 31 Măsuri de combatere a factorilor nocivi de mediu …………………………..…………………………..pag. 33 Fii ecologist! …………………………………………………………………………………….................…………..pag. 34 Proiecte de lecţii …………………………………………………………………………………..................………pag. 37

Fii ecologist!

45