Manual Clasa A XII A Istorie Al Barnea Ed Corint PDF [PDF]

Zitiervorschau

1Cyan 1Yellow 1Magenta 1Black

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

I

storie

Manual pentru clasa a XII-a Alexandru Barnea (coordonator)

Vasile Aurel Manea Eugen Palade Bogdan Teodorescu

C

9

ORINT

2Cyan 2Yellow 2Magenta 2Black

Referen]i: Conf. dr. Cristian Olariu Facultatea de Istorie, Universitatea Bucure[ti Prof. gr. I Mihai Stamatescu Liceul Teoretic „Traian Lalescu”, Or[ova

Manualul a fost aprobat prin O.MEdCT nr. 1561/63 din 23.07.2007, `n urma evalu\rii calitative, [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al Ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 5959 din 22.12.2006.

Date despre autori: Prof. univ. dr. Alexandru Barnea, doctor `n istorie (1983), specializat `n istorie antic\ [i arheologie. Cercet\tor [tiin]ific (din 1968) la Institutul de Arheologie din Bucure[ti al Academiei Române. Decan al Facult\]ii de Istorie a Universit\]ii Bucure[ti (1996-2004). Din 1999, primvicepre[edinte al Societ\]ii de {tiin]e Istorice din România [i pre[edinte al Comisiei Na]ionale de Arheologie. Autor a numeroase studii [i lucr\ri de specialitate. Distins cu premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1979). Coordonator al colectivului de autori al unor manuale de istorie pentru clasele a IX-a (CORINT, 2000), a X-a (CORINT, 2004, 2005) [i a XI-a (CORINT, 2006). A coordonat procesul de elaborare a acestui manual [i a asigurat controlul [tiin]ific. Prof. gr. I Vasile Aurel Manea, profesor la Liceul Teoretic din Codlea [i la Colegiul Na]ional „Unirea” din Bra[ov. Membru al Comisiei Na]ionale de Istorie (1994-1998) [i inspector de specialitate la I.S.J. Bra[ov (1995-1998). Pre[edinte al filialei Bra[ov a Societ\]ii de {tiin]e Istorice. Lucr\ri la sesiuni de comunic\ri [tiin]ifice, articole [i studii `n publica]ii de specialitate. Coautor la manuale de istorie pentru clasele a IX-a (CORINT, 2000), a X-a (CORINT, 2004, 2005), a X-a SAM (CORINT, 2004) [i a XI-a (CORINT, 2006). A elaborat temele 1-5, 23-25 din acest manual.

Redactor: G. Moldoveanu Tehnoredactare computerizat\: Andreea Dobreci Coperta: Valeria Moldovan Editura CORINT Difuzare: Calea Plevnei nr.145, sector 6, Bucure[ti, cod po[tal 060012 Tel.: 021.319.88.22; 021.319.88.33; 0748.808.083; 0758.225.443; Fax: 021.319.88.66; 021.310.15.30 E-mail: [email protected] Magazin virtual: www.grupulcorint.ro

Redac]ia [i administra]ia: Str. Mihai Eminescu nr. 54 A, sector 1, Bucure[ti Tel./fax: 021.319.47.97; 21.319.48.20

Prof. gr. I dr. Eugen Palade, coordonator al Departamentului de Integrare European\ al Funda]iei „Centrul Educa]ia 2000+” (din 2002). A coordonat implementarea Proiectului de Reform\ a ~nv\]\mântului Preuniversitar din România, finan]at de Banca Mondial\ [i de Guvernul României (1993-2002). A participat la procesul de reform\ a manualelor [colare [i dezvoltare curricular\ din Slovenia, Serbia, Bosnia-Her]egovina, Azerbaidjan. Autor de lucr\ri cu caracter didactic [i coautor la manuale de istorie. A elaborat temele 7-10, 14-16, 21 [i 22 din acest manual. Prof. gr. I dr. Bogdan Teodorescu, doctor `n istorie (1984). Profesor la Colegiul Na]ional „Victor Babe[” din Bucure[ti. Inspector de specialitate `n MEN (1991-1998) [i, din 1991, membru al Comisiei Na]ionale de Istorie. Secretar general (din 1991) al Societ\]ii de {tiin]e Istorice din România. A publicat studii de istorie medie româneasc\ [i de metodica pred\rii istoriei. Autor sau coautor la manuale de istorie pentru clasele a IV-a (CORINT, 2006), a VI-a, a VIII-a, a IX-a (CORINT, 2000), a X-a (CORINT, 2004, 2005), a X-a SAM (CORINT, 2004), a XI-a (CORINT, 2006) [i a XII-a. A elaborat temele 6, 11-13, 17-20 [i recapitul\rile din acest manual. Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României Istorie: manual pentru clasa a XII-a / Alexandru Barnea (coord.), Vasile Aurel Manea, Eugen Palade, Bodan Teodorescu. – Bucure[ti: Corint, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-135-140-7 I. Barnea, Alexandru II. Manea, Vasile Aurel III. Palade, Eugen IV. Teodorescu, Bogdan 94(498)

ISBN: 978-973-135-140-7 Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT, parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT. 2007

3Cyan 3Yellow 3Magenta 3Black

De[teapt\-te, române! Versuri: Andrei Mure[anu Muzica: Anton Pann

De[teapt\-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adâncir\ barbarii de tirani! Acum ori niciodat\ croie[te-]i alt\ soarte, La care s\ se-nchine [i cruzii t\i du[mani! Acum ori niciodat\ s\ d\m dovezi la lume C\-n aste mâni mai curge un sânge de roman, {i c\-n a noastre piepturi p\str\m cu fal\-un nume Triumf\tor în lupte, un nume de Traian! ................................................................................. Privi]i, m\re]e umbre, Mihai, {tefan, Corvine, Româna na]iune, ai vo[tri str\nepo]i, Cu bra]ele armate, cu focul vostru-n vine, „Via]\-n libertate ori moarte!” strig\ to]i. .................................................................................

4Cyan 4Yellow 4Magenta 4Black

R omanitatea românilor în viziunea istoricilor

CRONICARII EVULUI MEDIU Cruce din aur de la Histria (sec. VI)

1 „Aceasta este în primul rând ideea despre descenden]a roman\ a românilor din coloni[tii romani transplanta]i în Dacia traian\: de aici decurg logic o serie de idei înrudite [i adiacente, dar care fac parte din ansamblul categoriei istorice de romanitate a românilor. Aceste idei complementare sunt: ideea st\ruin]ei elementului roman în Dacia abandonat\ de Aurelian n\v\lirilor barbare, ideea unit\]ii de neam a românilor din întregul teritoriu locuit de ei, ideea latinit\]ii limbii române, ideea esen]ei romane a unor obiceiuri [i datini populare.” (A. Armbruster, Romanitatea românilor, 1972)

Competen]e specifice modulului POPOARE {I SPA}II ISTORICE 1.1. Construirea unor explica]ii [i argumente intra [i multidisciplinare cu privire la evenimente [i procese istorice. 3.1. Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilit\]ii [i validit\]ii informa]iei con]inut\ de acestea. *4.1. Descoperirea unor oportunit\]i în cercetarea istoriei ca surs\ a înv\]\rii permanente. z Competen]ele specifice [i con]inuturile care constituie nucleul comun al programei [colare sunt obligatorii la toate filierele, profilurile [i specializ\rile care studiaz\ disciplina ISTORIE 1 or\/s\pt. z La celelalte specializ\ri, care au prev\zute mai multe ore/s\pt., sunt obligatorii [i con]inuturile [i competen]ele specifice marcate cu asterisc (*).

4

Pe m\sur\ ce „v\lul milenar” datorat domina]iei migratorilor r\s\riteni asupra spa]iului carpatic se destram\, încep s\ apar\ primele m\rturii despre români. Astfel, în lumea bizantin\, identitatea etnic\ a românilor era bine cunoscut\, prima men]iune g\sindu-se într-un tratat militar din secolul al VII-lea (Strategikon). Datorit\ limbii, ace[tia erau numi]i romani, termen întâlnit mai târziu [i la împ\ratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959), care, în lucrarea sa Despre administrarea imperiului, preciza c\ „ace[tia se mai numesc [i romani pentru c\ au venit din Roma [i poart\ acest nume pân\ în ziua de ast\zi”. Acest aspect a fost confirmat în cronica sa [i de Ioan Kynnamos, care a str\b\tut teritoriile nord-dun\rene: „Se zice c\ sunt veni]i demult din Italia.” La fel ca [i bizantinii, ungurii au între]inut un contact permanent cu românii, romanitatea acestora fiindu-le cunoscut\. Notarul anonim al regelui Bela afirma în cronica sa Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) c\, la sosirea lor, ungurii au g\sit în Panonia slavi, bulgari [i „blachi, adic\ p\storii romanilor”. Un secol mai târziu, Simon de Kéza nota, în Gesta Hunnorum et Hungarorum, c\ românii erau în Panonia la venirea hunilor, iar în vremea lui Attila, romanii, locuitori ai ora[elor (civitates), s-au înapoiat în Italia, doar „vlahii, care au fost p\storii [i agricultorii acestora, au r\mas de bun\voie în Panonia”. Odat\ ce spa]iul românesc a intrat în sfera de interese a Romei [i misionarilor ei, papalitatea a luat cuno[tin]\ despre existen]a românilor [i apartenen]a lor la „ritul grecilor”, nelegitim în viziunea curiei papale. Mai târziu, odat\ cu desf\[urarea luptei antiotomane a }\rilor Române din secolul al XIV-lea, interesul european fa]\ de români a sporit, manifestându-se în preocup\rile umani[tilor fa]\ de originea [i istoria acestora. Poggio Bracciolini a fost printre primii umani[ti italieni care au afirmat originea roman\ a poporului român. Pe lâng\ numeroase elemente comune limbii latine [i române, el a constatat existen]a la românii nord-dun\reni a unei tradi]ii referitoare la descenden]a lor dintr-o colonie fondat\ de Traian. Contemporanul s\u Flavio Biondo afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma c\ „invocau cu mândrie originea lor roman\”, iar cu Enea Silvio Piccolomini, devenit pap\ sub numele de Pius al II-lea, ideea originii romane a acestora a intrat în circuitul [tiin]ific european. În preajma c\derii Constantinopolului, Laonic Chalcocondil, grec stabilit în Italia, cuno[tea originea comun\ a românilor, numindu-i „daci” pe cei din nordul Dun\rii [i „vlahi” pe cei din sudul fluviului. Popoare [i spa]ii istorice

5Cyan 5Yellow 5Magenta 5Black

Modulul I

Ideile umani[tilor italieni s-au r\spândit [i la cur]ile europene. Antonio Bonfini, tr\ind la curtea regelui Ungariei, preciza c\ „din legiunile [i din coloniile duse în Dacia de Traian [i ceilal]i împ\ra]i s-au tras românii”, exprimându-[i totodat\ admira]ia pentru modul cum a supravie]uit „vechea limb\ a Romei printre români”. Filippo Buonaccorsi, consilier la curtea iagellon\, a c\l\torit în Moldova, unde, cunoscându-i pe localnici, afl\ despre „descenden]a românilor din coloni[ti romani”. În secolul al XVI-lea, Jan Laski, episcop de Gnezno, vorbind în Conciliul din Lateran (1514) despre Moldova, a semnalat originea roman\ a popula]iei „c\ci ei spun c\ sunt o[teni de odinioar\ ai romanilor”. Tot acum, Nicolaus Olahus, umanist transilv\nean de faim\ european\, el însu[i de origine român\, în lucrarea sa Hungaria (1536), este primul care sus]ine unitatea de neam, limb\, obiceiuri [i religie a românilor, iar Johannes Honterus – originar din Bra[ov – înscrie în harta sa (1542) numele Dacia pentru întreg teritoriul locuit de români. Secolul al XVII-lea marcheaz\ apogeul culturii medievale române[ti scrise, atunci când au ap\rut primele cronici în limba român\. Grigore Ureche în Letopise]ul }\rii Moldovei [i Miron Costin în De neamul moldovenilor vorbesc despre originea noastr\ latin\: „De la Râm ne tragem [i cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul”, iar stolnicul Constantin Cantacuzino, în Istoria }\rii Române[ti, a subliniat continuitatea de via]\ a dacilor sub st\pânirea roman\, unitatea [i continuitatea românilor. În concluzie, se poate spune c\ originea roman\ le era cunoscut\ românilor de mult\ vreme. Mai târziu, cronicarii moldoveni [i munteni, cunosc\tori ai scrierilor umaniste, vor transfera chestiunea romanit\]ii din sfera tradi]iei în cea a istoriografiei, pentru ca {coala Ardelean\ s\ fac\ din aceasta o arm\ în lupta pentru emancipare na]ional\ [i social\ a românilor transilv\neni.

2 „Afirma]iile cuprinse în scrierile savan]ilor str\ini din secolul XV dovedesc din plin c\ nu cronicarii moldoveni (…) au afirmat cei dintâi, între români, descenden]a roman\ a poporului român. Într-adev\r, savan]ii str\ini î[i întemeiaz\ concluziile relative la originea roman\ a poporului român nu atât pe propriile lor investiga]ii [i descoperiri cât, în primul rând, pe înse[i m\rturiile românilor, m\rturii cunoscute de ei direct sau indirect.” ({erban Papacostea, Geneza statului în Evul Mediu românesc, 1988)

Donariul cu monogram cre[tin de la Biertan (sec. IV), dovad\ a p\trunderii cre[tinismului în Transilvania (desen trimis la Roma de nun]iul apostolic din Viena, 1780)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

3 „Moldovenii au aceea[i limb\, rit [[i] religie ca muntenii; pe alocuri se deosebesc par]ial în port. (…) Graiul lor [i al celorlal]i valahi a fost cândva latin, ca al unora ce se afl\ într-o colonie a romanilor; în vremea noastr\ se deosebe[te foarte mult de acela, numai c\ multe cuvinte ale lor sunt de în]eles pentru cei [care vorbesc] latine[te. (…) Valahii se sus]ine c\ provin dintr-o colonie a romanilor.” (N. Olahus, Hungaria, 1536)

4 „Textul lui Simon de Kéza nu numai recunoa[te leg\tura strâns\ dintre romani [i vlahi, dar [i eviden]iaz\ continuitatea romanit\]ii în acest spa]iu. Mai mult înc\, textul reflect\ fidel caracterul real al p\r\sirii de c\tre romani a teritoriilor dun\rene sub loviturile barbarilor. Din spusele cronicarului ungur rezult\ limpede c\ în viziunea sa masa popula]iei romanice – elementele agricole-pastorale pe care le cuprinde în denumirea de blacki – a r\mas locului, doar p\tura ei suprapus\, citadin\, «romanii», s-au retras în Italia.” ({erban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea, 1993) Popoare [i spa]ii istorice

1. Analizând textul lec]iei, defini]i: a) ideea de romanitate a românilor; b) în ce const\ tradi]ia romanit\]ii la români? 2. Pornind de la documentul 4, identifica]i [i comenta]i: a) diferen]a între „romani” [i „blacki”; b) evenimentul care poate fi asociat cu spusele cronicarului. 3. Folosind celelalte documente, argumenta]i r\spunsurile la întreb\ri: a) Care era religia românilor exprimat\ prin „ritul grecilor”? b) Prin ce mijloace au cunoscut umani[tii romanitatea românilor? c) Ce le-a atras aten]ia acestor înv\]a]i europeni la români?

5

6Cyan 6Yellow 6Magenta 6Black

Modulul I

POLITIZAREA ROMANIT|}II ROMÂNILOR

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, tip\rit la Cluj în 1791

1 Supplex Libellus Valachorum „Na]iunea român\ este cu mult cea mai veche dintre toate na]iunile Transilvaniei din vremea noastr\, întrucât este un lucru sigur [i dovedit, pe temeiul m\rturiilor istorice, a unei tradi]ii niciodat\ întrerupte, a asem\n\rii limbii, datinilor [i obiceiurilor, c\ ea î[i trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de c\tre împ\ratul Traian, în nenum\rate rânduri, în Dacia, cu un num\r foarte mare de solda]i veterani, ca s\ apere provincia…” (D. Prodan, Din istoria form\rii na]iunii române, 1984)

Densu[ (Hunedoara), una din cele mai vechi biserici române[ti, ridicat\ în sec. XIII pe ruinele unei mai vechi construc]ii romane

6

Pân\ în secolul al XVIII-lea, continuitatea popula]iei romanice în ]inuturile carpato-dun\rene nu a fost pus\ la îndoial\, fiind considerat\ un fapt normal [i logic. Însu[i împ\ratul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790), îi socotea pe români „incontestabil, cei mai vechi [i mai numero[i locuitori ai Transilvaniei.” De asemenea, contele Teleki, pre[edinte al Cancelariei Aulice Transilvane, recuno[tea în 1791 c\ „românii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”, iar istoricul Huszti Andras afirma în acela[i an: „Nicio na]iune nu are limba atât de apropiat\ de acea veche roman\ ca na]iunea valahilor, ceea ce este un semn sigur [i care nu poate în[ela c\ ei sunt în Transilvania urma[ii vechilor colonii romane.” Dar, pentru popula]ia majoritar\ a Transilvaniei, secolul al XVIII-lea a reprezentat momentul luptei pentru drepturile politice refuzate secole de-a rândul de „na]iunile privilegiate”. În 1791 a fost elaborat Supplex Libellus Valachorum, în care se subliniaz\ c\ românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, fiind urma[i ai coloni[tilor lui Traian. Tot în aceast\ perioad\, reprezentan]ii „{colii Ardelene” sus]in ideea originii latine a românilor. În aceast\ atmosfer\ a fost lansat\ „teoria imigra]ionist\” a lui Franz Sulzer, potrivit c\reia românii nu se trag din coloni[tii romani din Dacia, aceasta fiind p\r\sit\ de toat\ popula]ia odat\ cu retragerea roman\. Prin urmare, românii s-au n\scut ca popor la sud de Dun\re, într-un spa]iu neprecizat, undeva între bulgari [i albanezi, de la care au preluat influen]e în limb\, precum [i credin]a ortodox\. De aici, ei au emigrat c\tre mijlocul secolului al XIII-lea în nordul Dun\rii [i Transilvania, unde îi vor g\si stabili]i pe unguri [i sa[i. Prin teoria sa, Franz Sulzer sfida p\rerea unanim\ din cultura [i [tiin]a istoric\ european\, care-i considera pe români cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urma[i ai romanilor lui Traian. Scopul lans\rii acestei teorii era limpede: anularea argumentelor istorice ale românilor în lupta politic\ din Transilvania [i justificarea privilegiilor de]inute de maghiari, sa[i [i secui, precum [i a statutului de „tolera]i” atribuit românilor. În felul acesta, chestiunea continuit\]ilor istorice va c\p\ta un pronun]at caracter politic. Dup\ realizarea dualismului austro-ungar (1867), imigra]ionismul este readus cu [i mai mult\ t\rie în dezbaterile istoricilor de c\tre un geograf austriac, Robert Roesler. Teoria lui Sulzer este reluat\ [i îmbog\]it\ într-o lucrare ce va deveni fundamental\ pentru adversarii continuit\]ii, iar teoria imigra]ionist\ va fi denumit\ roeslerian\. Ideile principale sus]inute de acesta caut\ s\ demonstreze exterminarea dacilor în urma r\zboaielor cu romanii, cauz\ care a contribuit [i la dispari]ia vechii toponimii; romanizarea nu se putea efectua în cei 165 de ani de st\pânire roman\, iar pentru c\ dacii r\ma[i în via]\ tr\iau izola]i, la retragerea aurelian\ Dacia a r\mas pustie. Popoare [i spa]ii istorice

7Cyan 7Yellow 7Magenta 7Black

Modulul I

Potrivit acestei teorii, poporul român [i limba român\ s-au format în sudul Dun\rii, în centrul sau vestul Peninsulei Balcanice, de unde au trecut în stânga fluviului, iar de aici ar fi p\truns în Transilvania prin secolele IX-XIII. Teoria roeslerian\ a fost demontat\ cu dovezi arheologice [i epigrafice ale prezen]ei dacilor sub st\pânirea roman\ [i ale r\mânerii popula]iei daco-romane în fosta provincie. Începând cu B. P. Hasdeu, [tiin]a istoric\ româneasc\ [i str\in\ a adus argumente [i dovezi incontestabile privind latinitatea [i continuitatea românilor.

2 Aspecte sus]inute de teoria roeslerian\ Romanizarea Daciei. „Avem motive s\ credem c\ elementul dacic supus s-a ]inut departe de contactul cu civiliza]ia roman\ [i [i-a men]inut du[m\nia fa]\ de Roma. Romanizarea Daciei a fost îns\ diferit\ de cea a altor provincii cucerite de armata Romei. (…) În Dacia îns\ a fost creat\ o adev\rat\ ]ar\ de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit [i înconjurat de o popula]ie du[m\noas\, în care îns\ romanitatea nu [i-a înfipt r\d\cini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei na]ionalit\]i cucerite [i din punct de vedere spiritual.”

3 „Cum [i-ar putea cineva m\car închipui c\ ungurii [i cu nem]ii, a[ezându-se într-o ]ar\ cu totul pustie, s\ nu fi dat ei numele înal]ilor s\i mun]i care le închideau orizontul, râurilor sale celor mari cu cursul lung [i cotit, [i s\ a[tepte s\ vin\ românii care s\ îi înve]e pe dân[ii cum s\ le numeasc\? Ar fi deci dup\ firea lucrurilor c\, dac\ ungurii [i nem]ii ar fi fost cei dintâi locuitori ai Daciei, s\ se g\seasc\ m\car numele celor mai însemna]i mun]i [i celor mai mari ape de obâr[ie ungureasc\ sau german\. Le g\sim dimpotriv\ române[ti sau dace.” (A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler)

Discontinuitatea romanit\]ii. „Cei care sus]in men]inerea unei popula]ii romanice în Dacia se împart în dou\ categorii. Unii sus]in p\rerea c\ provincialii romani s-au refugiat în mun]i pentru a-[i p\stra acolo libertatea [i via]a, al]ii (…) consider\ c\ ei au r\mas netulbura]i în v\i [i câmpii în vechile lor case [i a[ez\ri. (…) A doua p\rere î[i g\se[te respingerea în c\utarea zadarnic\ a presupusei continuit\]i a ora[elor [i popula]iei Daciei în toate monumentele literare ale vecinilor.” Migra]ia vlahilor la nord de Dun\re. „Invadarea [i ocuparea Valahiei a fost lini[tit\ [i imperceptibil\, începutul ei, care trebuie s\ fi fost înc\ în perioada domina]iei cumane, neputând fi precizat. (…) Prin ipoteza migr\rii treptate spre nord a valahilor din Moesia se poate explica împrejurarea surprinz\toare c\ popula]ia valah\ se întâlne[te în nord de Dun\re numai dup\ începutul veacului al XIII-lea, devenind apoi din ce în ce mai numeroas\, pân\ ce vor umple în mare m\sur\ ]ara numit\ Valahia [i apoi ]\rile din jur…” (R. Roesler, Romanische Studien, 1871)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

Oamenii din }ara Oa[ului se îmbr\cau [i în secolul trecut a[a cum o f\cuser\ cu sute de ani în urm\ str\mo[ii lor (fotografie de Ioni]\ G. Andron, 1938)

Glosar

1.

Analizând textul lec]iei, rezolva]i, în grupe de 4-5 elevi, urm\toarele sarcini: a) Defini]i atitudinea personalit\]ilor secolului al XVIII-lea fa]\ de romanitatea românilor. b) Explica]i condi]iile care determin\ apari]ia teoriei lui Sulzer [i continuarea acesteia de c\tre Roesler. c) Comenta]i argumentele folosite de speciali[tii care sus]in c\ aceast\ teorie este un fals [tiin]ific. 2. Utilizând materialul documentar, identifica]i [i comenta]i: a) Dou\ aspecte referitoare la vechimea românilor din Transilvania exprimate în Supplex Libellus Valachorum. b) Trei argumente ale teoriei roesleriene. 3. Folosind [i alte materiale, realiza]i o dezbatere pe tema „Continuitatea românilor în spa]iul carpato-dun\rean.” Popoare [i spa]ii istorice

EMIGRARE – p\r\sirea ]\rii de origine pentru a se stabili într-o alt\ ]ar\. IMIGRARE – deplasarea [i stabilirea într-o ]ar\ str\in\. IMIGRA}IONISM – curent în istoriografie care se opune ideii continuit\]ii de locuire a poporului român în spa]iul fostei provincii Dacia, de la formarea sa [i pân\ ast\zi. SUPPLEX – cerere, plângere, peti]ie.

7

8Cyan 8Yellow 8Magenta 8Black

Modulul I

DISPUTA ÎN JURUL CONTINUIT|}II

}\ran român (reproducere din lucrarea lui J. Tröster, 1666)

1 „I-a trecut cuiva prin minte s\ nege sau s\ conteste continuitatea poporului francez în Galia, a celui spaniol [i portughez în Peninsula Iberic\ ori a celui italian în Italia? A admis oare vreun istoric c\ galoromanii [i-au p\r\sit locuin]ele plecând din Galia peste Alpi sau peste Pirinei, pentru a se întoarce mai târziu, dup\ secole, înd\r\t acas\? Sau c\ spaniolii au trecut strâmtoarea Gibraltar, în Africa, pentru a reveni, dup\ sute de ani, în vechiul teritoriu? Simpla formulare a unor asemenea întreb\ri arat\ lipsa lor de temei.” (C.C. Giurescu, Formarea poporului român [i a limbii române, 1973)

Glosar DESC|LECAT – termen folosit mai ales de cronicari în leg\tur\ cu întemeierea statelor medievale române[ti. (A desc\leca – A se a[eza statornic într-un loc.) OBÂR{IE – locul din care se trage cineva (familie, neam).

8

Dup\ felul în care istoricii au c\utat s\ prezinte evolu]ia romanit\]ii de la nordul Dun\rii [i din Carpa]i, s-au conturat dou\ opinii diferite cu privire la formarea românilor ca popor: continuitatea lor în Dacia [i imigrarea târzie din sudul Dun\rii. Servind anumite interese politice, unii istorici au elaborat teorii proprii, pseudo-[tiin]ifice, potrivit c\rora românii nu s-ar fi format în ]ara lor de ast\zi. Astfel, un caz evident de inconsecven]\ îl reprezint\ Szamaskösy Istvan, care, într-o lucrare din 1593, sus]inea c\ românii sunt urma[ii coloni[tilor romani. Dup\ domnia lui Mihai Viteazul [i-a schimbat radical p\rerea, afirmând c\ românii nu pot fi urma[ii coloni[tilor romani, deoarece ace[tia au fost muta]i la sudul Dun\rii în vremea împ\ratului Gallienus. El a fost comb\tut de c\rturarii sa[i L. Toppeltinus [i J. Tröster, ultimul autor al unei lucr\ri despre Dacia în care [i-a afirmat convingerea c\ „românii de azi ce tr\iesc în }ara Româneasc\, Moldova [i mun]ii Transilvaniei nu sunt decât urma[ii legiunilor romane”, prin urmare „cei mai vechi locuitori ai acestei ]\ri”. Mai târziu, Benkö Iozsef, în cartea Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus (1778), ar\ta c\ la abandonarea provinciei traiane „mul]i romani împreun\ cu dacii indigeni au r\mas pe loc.” A[a cum am ar\tat, odat\ cu mi[carea de emancipare a românilor transilv\neni din secolul al XVIII-lea a fost lansat\ [i „teoria imigra]ionist\” dezvoltat\ de Franz Sulzer în lucrarea Geschichte des transalpinischen Daciens (1781), la care vor adera [i istoricii I.C. Eder, Bolla Marton [i I. Ch. Engel. Ace[tia identificau absen]a surselor scrise asupra românilor în mileniul marilor migra]ii cu absen]a îns\[i a românilor. În replic\, înv\]atul sas Michael Lebrecht scria chiar în timpul r\scoalei lui Horea (1784) c\ românii, ca urma[i ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. În 1787, istoricul englez E. Gibbon, autor al unei celebre istorii a Imperiului Roman, ar\ta c\ în Dacia, dup\ retragerea aurelian\, a r\mas „o parte însemnat\ din locuitorii ei, care mai mare groaz\ aveau de migrare decât de st\pânitorul got”. De la ace[ti locuitori vor deprinde migratorii „agricultura [i pl\cerile lumii civilizate.” Netemeinicia afirma]iilor lui Sulzer a fost reliefat\ [i de reprezentan]ii {colii Ardelene (S. Micu, Gh. {incai, P. Maior, I. Budai-Deleanu), dar [i de marele slavist Paul Ioseph Schafarik, care sus]inea (1844) c\ „valahii de la nord [i de la sud de fluviu au to]i aceea[i origine” evoluând din „amestecul tracilor [i geto-dacilor cu romanii”. Dup\ realizarea dualismului austro-ungar (1867), Robert Roesler redacteaz\ Dacien und Romänen (1868) [i Romanische Studien (1871), unde reia, pe baza informa]iilor timpului s\u, toate tezele formulate timp de un secol în sensul contest\rii permanen]ei românilor în vatra lor str\mo[easc\. R\spunsul avea s\ vin\ din partea lui A.D. Xenopol, reprezentant de seam\ al istoriografiei române[ti, în lucrarea Teoria lui Roesler (1884). Popoare [i spa]ii istorice

9Cyan 9Yellow 9Magenta 9Black

Modulul I

O adev\rat\ monografie a subiectului tratat, lucrarea abordeaz\ argumentele contestatoare ale istoricului german [i le r\spunde apelând la toate sursele fundamentale, precum [i la comentariile autorilor credita]i [tiin]ific de-a lungul timpurilor. În leg\tur\ cu chestiunea p\r\sirii Daciei, Xenopol a emis un principiu conving\tor: „Popoarele nomade se str\mut\ înaintea unei n\v\liri, cele a[ezate r\mân lipite de teritoriul lor [i n\v\lirea trece peste ele.” În acela[i sens este comb\tut\ [i teoria golirii de popula]ie a Daciei la retragerea aurelian\. În finalul lucr\rii atrage aten]ia analiza despre rolul tradi]iilor popoarelor în ce prive[te obâr[ia acestora, cu referiri la a[a-zisul „desc\lecat”, evocat în legendele românilor. Dac\ la început A.D. Xenopol [i D. Onciul, sus]inând continuitatea daco-roman\, se bazau pe argumente de ordin logic, mai târziu investiga]iile [tiin]ifice conduse de marii no[tri istorici, cât [i de lingvi[ti (N. Iorga, V. Pârvan, C. Daicoviciu, Gh. I. Br\tianu, Al. Rosetti, C.C. Giurescu [i al]ii), al\turi de cercetarea arheologic\, au f\cut progrese remarcabile. Aceste investiga]ii se vor finaliza prin dovezile concrete, din ce în ce mai numeroase, care infirm\ teoria imigra]ionist\. Pe aceea[i pozi]ie s-au situat [i un num\r important de istorici str\ini (Th. Mommsen, I. Jung, C. Patsch, L. Homo, Paul Mackendrick, care consider\ c\ românii sunt urma[ii daco-romanilor [i c\ s-au format ca popor în Dacia Traian\.

2 „Într-o epoc\ în care izvoarele istorice se ocup\ de st\pânii locurilor, de c\petenii [i de clasele conduc\toare, este foarte firesc ca popula]ia aservit\ s\ fie ignorat\. M\car c\ aceasta era mai numeroas\ [i precis mai evoluat\, în unele regiuni cel pu]in, decât nomazii care au n\v\lit peste ea [i o exploatau.” (Gh. I. Br\tianu, O enigm\ [i un miracol istoric, poporul român, ed. în limba român\ 1940)

3 „Cercet\rile arheologice confirm\ de altfel prezen]a popula]iei dacoromane pe vechiul teritoriu al provinciei. La Sarmizegetusa, amfiteatrul [i alte cl\diri publice sunt folosite ca locuin]e de o popula]ie nevoia[\ înc\ cel pu]in un secol dup\ p\r\sire; urme asem\n\toare au fost identificate [i la Napoca, Porolissum, Apulum, precum [i în numeroase a[ez\ri de tip rural. (…) O astfel de a[ezare a fost s\pat\ la Bratei (Media[), dând la lumin\ cel mai mare cimitir cunoscut în Dacia, cca 500 de morminte din secolele IV-V. (…) Descoperiri asem\n\toare au fost f\cute [i în alte regiuni ale Daciei.” (Vlad Georgescu, Istoria românilor, 1992)

Ulpia Traiana Sarmizegetusa – amfiteatrul, cazarma gladiatorilor, templul zei]ei Nemesis [i templul Dianei [i al lui Silvanus (vedere aerian\)

PRO MEMORIA!

4 „Drama istoriei române[ti este c\ aceasta se g\se[te confruntat\ cu istoria maghiar\. (…) Drama celor dou\ istorii este c\ ele î[i revendic\ acela[i spa]iu originar, Transilvania. Maghiarii sunt cuceritorii bazinului carpatic la sfâr[itul secolului al IX-lea. (…) Istoriografia român\ nu contest\ a[ezarea aici a maghiarilor, dar se ridic\ împotriva tezei maghiare dup\ care Dacia fusese abandonat\ de Aurelian [i deci maghiarii ar fi primii ocupan]i ai Transilvaniei.” (C. Durandin, Istoria românilor, 1998)

z

z

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Analiza]i textul lec]iei [i r\spunde]i la întreb\ri: a) De ce Mihai Viteazul a influen]at ideile lui Szamoskösy referitoare la romanitatea românilor? b) Ce interese politice au determinat apari]ia teoriei imigra]ioniste? 2. Studiind documentele, argumenta]i: a) De ce este negat\ autohtonia românilor? b) În afara argumentelor arheologice, mai pot exista [i alte argumente? c) Comenta]i p\rerea lui Gh. I. Br\tianu referitoare la absen]a izvoarelor scrise despre români în mileniul migra]iilor. Popoare [i spa]ii istorice

z

9

În operele cronicarilor medievali [i în cele ale istoricilor moderni, românii sunt considera]i cei mai vechi locuitori ai spa]iului carpato-dun\reano-pontic. Servind interesele politice ale monarhiei habsburgice [i, ulterior, ale statului dualist, unii intelectuali ajung la formularea teoriei imigra]ioniste. Teoria imigra]ionist\ a fost reluat\ de Robert Roesler, fiind comb\tut\ cu argumente [tiin]ifice de numero[i istorici români [i str\ini.

10Cyan 10Yellow 10Magenta 10Black

STUDIU DE CAZ 1 „Este vorba într-adev\r de o mare aproape închis\, care nu comunic\ cu Mediterana decât prin îngusta ie[ire a Strâmtorilor; cu toate acestea, datorit\ marilor fluvii care se vars\ în ea din adâncurile stepei sau din masivele Europei Centrale, datorit\ re]elei multiple a drumurilor continentale ce ajung în porturile ei, ea merit\, tot atât de mult ca [i alte m\ri, (…) numele de plac\ turnant\ a marelui trafic [i a schimburilor interna]ionale.” (Gh. I. Br\tianu, Marea Neagr\)

Marea Neagr\ în atlasul genovezului Battista Agrese (1542)

2 Gh. I. Br\tianu despre destinul lucr\rii sale „Deocamdat\ ar fi o foarte mare satisfac]ie pentru mine s\ [tiu acest manuscris, redactat în condi]ii amintind ambian]a în care a fost scris\ Cartea Minunilor a ilustrului Marco Polo (…), ajuns s\ dep\[easc\ multiplele bariere ridicate actualmente între R\s\rit [i Apus [i s\-mi aduc modesta contribu]ie la progresul cercet\rii istorice. A[ dori m\car s\ aminteasc\ celor preocupa]i de destinul Europei faptul c\ aceasta trebuie considerat\ în totalitatea ei [i c\ spiritul, în ciuda piedicilor, r\zbate totu[i unde dore[te.”

10

*Gh. I. Br\tianu despre Marea Neagr\ Preocup\rile lui Gh. I. Br\tianu pentru arealul pontic au fost încununate, în ultima perioad\ a vie]ii, de redactarea amplei monografii Marea Neagr\. De la origini pân\ la cucerirea otoman\. Importanta lucrare scoate în eviden]\ vastitatea cuno[tin]elor, capacitatea de a reliefa fenomenele esen]iale, precum [i largul orizont istoric al marelui medievist. De fapt, interesul istoricului român pentru aceast\ zon\ geografic\ s-a manifestat odat\ cu preg\tirea lucr\rii de doctorat, cercet\rile din arhivele genoveze fiind orientate spre istoria comer]ului Genovei la gurile Dun\rii (sec. XI-XV). Mai târziu, revine asupra unor aspecte tratate tangen]ial, publicând studii referitoare la Vicina [i Cetatea Alb\, prezen]a vene]ienilor în Marea Neagr\ [i activitatea comercial\ a genovezilor în Moldova secolului al XV-lea. A urmat, apoi, un al doilea moment important, sus]inerea la Universitatea Bucure[ti a cursului intitulat „Chestiunea M\rii Negre”, pe parcursul a doi ani universitari (1941-1943), un demers de anvergur\ în care prezint\ istoria spa]iului pontic din cele mai vechi timpuri pân\ în epoca contemporan\. La aceasta, se adaug\ vizita f\cut\ în Crimeea (1942), care i-a permis un contact direct cu vestigiile medievale ale coloniilor italiene de la Caffa, Mangop, Soldaia [i vechiul Solhat, facilitându-i în]elegerea unor probleme asupra c\rora se oprise în decursul studiilor sale. Aici s-a ar\tat interesat de cunoa[terea peisajului, a exponatelor din micile muzee or\[ene[ti [i îndeosebi a monumentelor p\strate de la bizantini, genovezi [i t\tari. Forma definitiv\ a sintezei despre Marea Neagr\ – de fapt, a primei p\r]i a cursului pe care îl ]inuse la Universitate – a fost elaborat\ de Br\tianu dup\ îndep\rtarea din înv\]\mânt [i înainte de arestare (1950), pentru ca tip\rirea ei, în limba în care a fost definitivat\, franceza, s\ se realizeze postum (München, 1969). În traducere în limba român\, lucrarea avea s\ fie publicat\ abia peste aproape dou\ decenii (1988). Lucrarea este structurat\ în patru „c\r]i” [i prezint\ evolu]ia istoric\ a spa]iului limitrof M\rii Negre, într-o succesiune cronologic\ fireasc\, de la epoca preistoric\ pân\ la cucerirea otoman\ în secolul al XV-lea. Autorul trece prin istoria bizantin\ pân\ la domniile Comnenilor, marile migra]ii din stepele nord-pontice [i apari]ia turcilor selgiucizi în Anatolia, apoi se ocup\ de expansiunea comercial\ a ora[elor italiene, perioad\ în care Marea Neagr\ devine o adev\rat\ plac\ turnant\ a comer]ului interna]ional, urmat\ de expansiunea otoman\, cu impunerea monopolului turc asupra întregului bazin pontic. Popoare [i spa]ii istorice

11Cyan 11Yellow 11Magenta 11Black

În toat\ aceast\ desf\[urare [i-au g\sit locul [i marile personalit\]i, de la Darius I la Mahomed al II-lea, care vor influen]a istoria arealului pontic. Legat de spa]iul românesc, marele istoric subliniaz\ rolul important pe care Marea Neagr\ l-a avut asupra acestuia. Al\turi de Carpa]i [i Dun\re, ea a constituit una din permanen]ele geografice ale românilor, iar de comer]ul pontic este legat\ ascensiunea politic\ a celor dou\ ]\ri române[ti extracarpatice. De asemenea, progresele domina]iei otomane la nord de Dun\re au fost legate de pierderea pozi]iilor române[ti la mare în favoarea turcilor – Dobrogea (1417), Chilia [i Cetatea Alb\ (1484), înfiin]area raialei Bender în Moldova (1538) – la fel cum mai târziu, în epoca modern\, cucerirea libert\]ii are drept etape revenirea românilor la mare: 1829 – înl\turarea monopolului economic otoman; 1856 – revenirea gurilor Dun\rii la Moldova; 1878 – independen]a [i revenirea Dobrogei între hotarele României. În demersul s\u, Gh. I. Br\tianu nu s-a bazat doar pe literatura de specialitate, ci a folosit informa]ii extrase din cele mai diverse surse, la care a ad\ugat rezultatul cercet\rilor arheologice, numismatice [i epigrafice. „Marea Neagr\” î[i g\se[te în felul acesta un loc de seam\ în rândul marilor sinteze elaborate de elita [tiin]ific\ româneasc\ în perioada interbelic\.

3 „Cucerirea otoman\ i-a închis [traficului M\rii Negre] accesul la comer]ul european în a doua jum\tate a secolului al XV-lea: Constantinopolul, cucerit în 1453, Trapezuntul în 1461, Caffa în 1475, Chilia [i Cetatea Alb\ în 1484, sunt de acum înainte porturi controlate de Imperiul turcesc, care le exploateaz\ resursele în folosul s\u exclusiv, a[a cum Imperiul bizantin f\cea în perioada apogeului puterii sale.” (Gh. I. Br\tianu, Marea Neagr\)

4 „Valen]ele sintezei lui Gheorghe Br\tianu îi confer\ incontestabil atributul de oper\ capital\ a istoriografiei române[ti [i chiar mondiale [i constituie o chez\[ie c\ î[i va men]ine nimbul perenit\]ii. Ceea ce exprima marele istoric într-o prelegere din anii r\zboiului, cu toate c\ viza alte aspecte, concord\ nespus de bine cu destinul monumentalei sale lucr\ri despre arealul pontic: «Numai ce se înal]\ cu trud\, prin jertf\, cu nenum\rate greut\]i, are un în]eles [i un rost de durat\».” (Victor Spinei, în studiul introductiv al edi]iei în limba român\, 1988)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i cu aten]ie documentele [i identifica]i: a) c\ile comer]ului din Marea Neagr\; b) condi]iile de via]\ [i sursa prosperit\]ii ora[elor din zon\; c) originea etnic\ a locuitorilor. 2. Stabili]i consecin]ele ofensivei otomane pentru comer]ul Europei. 3. Comenta]i, organizându-v\ în grupe de 4-5 elevi, opinia lui Gh. Br\tianu cu privire la destinul lucr\rilor sale (documentele 2 [i 4). Popoare [i spa]ii istorice

Gheorghe I. Br\tianu (1898-1953) S-a n\scut la Ruginoasa (Ia[i) fiind fiul lui Ion I.C. Br\tianu, [ef PNL [i prim-ministru cu rol important în întregirea de stat a României (1918). Era nepotul lui Ion C. Br\tianu, revolu]ionar de la 1848, fondator al PNL [i prim-ministru al României în timpul r\zboiului de independen]\. Dup\ absolvirea Universit\]ii din Ia[i, se înscrie la Universitatea Sorbona din Paris, unde î[i sus]ine doctoratul cu teza „Recherches sur le commerce génois dans la mer Noire au XIIIe siècle” (1929). Lucrarea avea s\-l impun\ rapid lumii savante europene. În urma Congresului interna]ional de [tiin]e istorice de la Zürich (1938) este îndemnat s\ lanseze proiectul unei noi istorii medievale europene, dar ac]iunea va fi z\d\rnicit\ de izbucnirea r\zboiului. A fost profesor universitar de istorie la Ia[i (1924-1940) [i Bucure[ti (1940-1943) [i membru al Academiei Române. Îndep\rtat de la catedr\ (1947), este arestat în 1950 [i încarcerat în închisoarea de la Sighet, unde moare în 1953. Principalele sale lucr\ri: z O enigm\ [i un miracol istoric: Poporul român (1937) z Originile [i formarea unit\]ii române[ti (1943) z Tradi]ia istoric\ despre întemeierea statelor române[ti (1945) z Marea Neagr\. De la origini pân\ la cucerirea otoman\ (München, 1969) z Sfatul domnesc [i adunarea st\rilor în Principatele Române (Evry, 1977).

11

12Cyan 12Yellow 12Magenta 12Black

Modulul I

1 „To]i umbl\ goi, a[a cum s-au n\scut, la fel [i femeile, [i una dintre acestea era destul de tân\r\. {i to]i cei pe care i-am v\zut erau foarte tineri, încât nu observai pe niciunul care s\ aib\ mai mult de 30 de ani, [i sunt to]i bine f\cu]i, frumo[i la trup [i la chip. Au p\rul gros, aproape ca firele din coada cailor, scurt [i c\zând în ochi, afar\ de câte un smoc pe care-l arunc\ pe spate, [i îl las\ lung, f\r\ s\-l taie niciodat\. (…) Unii î[i vopsesc fa]a, al]ii corpul întreg sau numai ochii, sau numai nasul. Nu poart\ arme [i nici nu le cunosc: le ar\tai s\biile [i, apucându-le de partea t\i[ului, din neglijen]\ se t\iau. Nu au niciun fel de fier (metal). Suli]ele lor sunt ni[te pr\jini f\r\ fier; câteva dintre ele poart\ în vârf un dinte de pe[te [i altele un corp dur de orice natur\. În general, sunt înal]i, cu mi[c\ri gra]ioase [i sunt bine f\cu]i.” (Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb)

Primul contact al lui Cristofor Columb cu indienii, reprezentat de un pictor din secolele urm\toare

Glosar CONQUISTADORI — aventurieri [i nobili spanioli care au cucerit America Central\ [i de Sud în secolul al XVI-lea. LITIER| — un fel de pat sau scaun purtat pe cai sau de oameni, folosit ca mijloc de deplasare (lectic\).

12

D escoperitori de noi spa]ii [i culturi (secolele XV–XIX) CIVILIZA}IILE AMERINDIENE Dac\ existen]a unor civiliza]ii îndep\rtate era doar b\nuit\, ca în cazul celor din Asia [i Africa, în momentul descoperirii [i cuceririi Americilor europenii vor veni în contact cu civiliza]ii total necunoscute [i profund diferite de a lor. Va fi o experien]\ care va trezi în rândul lor motive de uimire [i admira]ie sau, dimpotriv\, dispre] [i comportament inuman. Sosit în insulele Antile (1492), Cristofor Columb era întâmpinat de o popula]ie primitiv\, dar pa[nic\ [i binevoitoare. Spaniolii erau satisf\cu]i de ideea inferiorit\]ii oamenilor care nu au avut [ansa de a se na[te în Europa cre[tin\. Ei n-au fost impresiona]i nici de popula]iile de maia[i, care tr\iau înc\ în epoca pietrei [lefuite, chiar dac\ imperiul lor, în plin\ dec\dere, oferea spre admira]ie construc]ii extraordinare realizate în perioada sa de glorie. Aceast\ atitudine se va schimba radical la contactul cu Imperiul aztec în Mexic, cât [i cu cel inca[ în Peru, care vor dezmin]i ideea de civiliza]ie inferioar\. Aztecii î[i formaser\ un imperiu cu capitala la Tenochtitlan, a c\rui societate era dominat\ de preo]i [i r\zboinici. Preo]ii, foarte numero[i, utilizau un calendar complex, ocupându-se cu observa]iile astronomice, educa]ia tinerilor [i îngrijirea bolnavilor. De asemenea, la marile s\rb\tori ei erau cei care practicau sacrificiile umane în temple. Me[teri neîntrecu]i în arta ]esutului, a prelucr\rii aurului [i a construc]iilor, dar [i evolua]i spiritual, aztecii foloseau o scriere pictografic\ [i fabricau un fel de hârtie din fibr\ de agave, alc\tuind adev\rate c\r]i. Tezaurul de cuno[tin]e reprezentat de aceste c\r]i va fi, îns\, distrus de ignoran]a [i fanatismul civilizator al cuceritorului spaniol. În drumul lor, oamenii lui Hernando Cortés, conduc\torul expedi]iei care i-a înfrânt pe azteci [i a cucerit Mexicul (1519–1521), întâlneau cet\]i mari [i frumoase, privind cu admira]ie temple imense în form\ de piramid\ cu trepte (teocalli), iar odat\ ajun[i în capitala imperiului, mai mare [i mai frumoas\ decât a oric\rui ora[ din Europa, îi vor admira splendoarea. Aici, desigur, o puternic\ impresie avea s\ le-o produc\ întâlnirea cu Moctezuma, împ\ratul aztecilor, care venise într-o litier\ acoperit\ cu aur lustruit [i cizelat, îmbr\cat cu o mantie foarte fin lucrat\, având în picioare sandale cu t\lpi de aur. Desigur, obiceiul sacrifiicilor umane practicat în temple trebuie s\ fi stârnit indignarea spaniolilor, dar, la rândul lor, ace[tia se f\ceau vinova]i de arderile pe rug, care erau la ordinea zilei în Spania. Popoare [i spa]ii istorice

13Cyan 13Yellow 13Magenta 13Black

Inca[ii se considerau „fiii Soarelui”, iar regele era privit ca întruchiparea acestuia pe P\mânt. Imperiul se întindea de-a lungul coastei Oceanului Pacific, pe platoul înalt al Anzilor, m\surând 4 000 km de la Nord la Sud, având o organizare deosebit de evoluat\. Numero[i func]ionari vegheau asupra sistemului [i a între]inerii drumurilor. Admira]ia spaniolilor fa]\ de calitatea acestora a fost deplin\, ei afirmând c\: „nici Carol al V-lea, cu toat\ bog\]ia [i puterea lui, nu ar fi putut construi altele mai bune”. În sfâr[it, modul cum sunt construite ora[ele, fortifica]iile [i terasele pentru agricultur\ face dovada unor cuno[tin]e remarcabile în domeniul construc]iilor [i al agriculturii. Cuzco, capitala imperiului, era comparat\ de spanioli cu Roma pentru caracterul monumental al palatelor, templelor [i mormintelor decorate cu basoreliefuri, pl\ci de aur [i argint. Totu[i, inca[ii erau întrecu]i de azteci, c\ci ace[tia cuno[teau scrierea. La câ]iva ani dup\ c\derea Mexicului, Francisco Pizzaro, ademenit de bog\]iile imperiului Marelui Inca, pornea din Panama (1531) în marea aventur\. El îi va supune pe inca[i în numai trei ani, cucerind Cuzco (1533), [i va întemeia Noua Castilie, cu capitala la Lima. Sosirea europenilor în America avea s\ le aduc\ amerindienilor un [ir de boli (variol\, rujeol\, tuberculoz\, tifos [i pojar) pân\ atunci, se pare, necunoscute în Lumea Nou\, care vor face adev\rate ravagii în rândul popula]iei indigene. Pe de alt\ parte, pe lâng\ obiceiul fumatului [i cultivarea unor plante noi, necunoscute de ei (porumb, cartof, fasole, tomate), europenii vor contacta [i ei boli pe care nu le [tiau, precum sifilisul, care în mai pu]in de un deceniu va cuprinde vechiul continent.

~mp\ratul Moctezuma primindu-l pe Cortes (fragment dintr-o pictur\ mexican\ de Juan Ortega, 1885)

Impresionanta tehnic\ a inca[ilor de a construi, folosind blocuri mari de piatr\

ACTIVITATE INDEPENDENT|

2 „... s\ fi v\zut palatele unde ne-au g\zduit! Erau înalte [i temeinic durate din piatr\ de soi, lemn de cedru [i al]i copaci dulce-mirositori, cu înc\peri mari [i cur]i închise care erau o binecuvântare pentru ochi [i toate împodobite cu v\luri din bumbac. Dup\ ce am v\zut bine toate acestea ne-am dus în livad\ [i gr\din\, ce erau amândou\ negr\it de frumoase ca s\ te ui]i [i s\ te plimbi prin ele [i nu m\ s\turam s\ tot privesc la copacii cei mult feluri]i, la aleile de trandafiri, la pomii roditori [i florile ce nu cre[teau decât la ei acolo.” (Bernal Diaz del Castillo, Adev\rata istorie a cuceririi Noii Spanii, 1635)

3 „Al]i conquistadores s-au pornit în expedi]ii de descoperire [i de cucerire. Parcurgând în toate direc]iile noul continent, ei întemeiaz\ ora[e sau instaleaz\ misiuni. Rapiditatea cuceririi se explic\ prin superioritatea tehnicii de care dispun spaniolii. Numai prezen]a tunurilor [i a pu[tilor este suficient\ pentru a însp\imânta [i descuraja pe indigeni.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, III) Popoare [i spa]ii istorice

1. Analizând textul lec]iei, rezolva]i urm\toarele sarcini: a) Explica]i atitudinea spaniolilor care se considerau superiori amerindienilor. b) Identifica]i aspecte care au stârnit admira]ia sau oroarea spaniolilor. c) Indica]i domeniul în care inca[ii erau întrecu]i de azteci. 2. Parcurgând documentele, stabili]i grupul de popula]ie (civiliza]ie) la care se refer\. 3. Pornind de la documentul 3, construi]i argumente referitoare la: a) Rapida cucerire a teritoriilor locuite de azteci [i de inca[i. b) Mijloacele cuceririi.

13

14Cyan 14Yellow 14Magenta 14Black

Modulul I

CIVILIZA}IILE AFRICII {I ASIEI

1 „Negustorii debarcau cu m\rfurile lor în apropierea a[ez\rilor omene[ti [i, în sunet de tobe, le în[irau pe p\mânt, apoi se retr\geau la cor\bii. Negrii, care auzeau semnalul [i care îi [i supravegheau pe negustorii ce coborau pe uscat, veneau, vedeau m\rfurile [i, dac\ le convenea ceva, puneau în locul celei pe care o luau o mic\ gr\m\joar\ de praf de aur sau o bucat\ de filde[. Apoi se retr\geau ei [i înaintau negustorii. (…) Acest cadril se repeta de câteva ori, pân\ când ambele p\r]i se declarau mul]umite.” (S. Goldenberg, S. Belu, Epoca marilor descoperiri geografice, 1971)

Caravele portugheze în Marea Oman (detaliu de pe un covor de Ispahan, sec. XVI)

2 Plângerile regelui din Congo, Alfonso I, adresate regelui Portugaliei: „Cerem Alte]ei Voastre favoarea de a nu crede r\ul pe care îl spun despre noi cei care nu au alt interes decât comer]ul lor [i vânzarea celor dobândite pe nedrept, cei care ruineaz\, prin comer]ul lor cu sclavi, regatul nostru [i comunitatea cre[tin\ stabilit\ aici de câ]iva ani de zile. Avem obliga]ia s\ p\str\m acest bun pre]ios – credin]a. Numai c\ lucrul nu este cu putin]\ decât cu greu aici, unde m\rfurile europene exercit\ o fascina]ie atât de mare asupra oamenilor simpli [i a ignoran]ilor, încât ace[tia renun]\ la Dumnezeu pentru a le dobândi.” (G. Balandier, Via]a de toate zilele în regatul Congo)

14

Explor\rile portughezilor vor releva Europei existen]a regatelor din sudul Saharei, bogata civiliza]ie a Indiei, uimitoarea Chin\ a dinastiei Ming, precum [i Japonia [ogunilor, aflat\ în plin\ anarhie politic\. În drumul lor spre India, lusitanii au înfiin]at o serie de baze navale [i comerciale, ini]iind un schimb prosper cu popula]iile riverane. Denumirile date ]inuturilor de pe coasta de vest a Africii — Coasta de Filde[, Coasta de Aur, Coasta Sclavilor — reliefau natura comer]ului practicat. Descoperirea statului Benin (1470) [i, ulterior, a regatului Congo (1482) a produs impresii puternice europenilor prin bog\]ia acestora, puterea conduc\torilor lor [i palatele m\re]e în care ei locuiau. Atras spre cre[tinism, suveranul din Congo se va converti împreun\ cu familia sa, iar sub domnia fiului s\u Alfonso I (1506–1545) o mare parte a popula]iei trece la catolicism, formându-se o Biseric\ congolez\. Ocolind sudul Africii [i navigând spre nord, Vasco da Gama (1497) a descoperit gura fluviului Zambezi, unde întâlne[te cor\biile arabilor. De[i circulau zvonuri despre imperii legendare [i misterioase mine de aur, europenii nu s-au aventurat decât rar în interiorul continentului, care r\mânea doar o cale de tranzit în drumul spre mirodeniile Orientului. Ajun[i pe ]\rmurile Malabarului, portughezii vor lua contact cu dou\ puternice state ce dominau interiorul subcontinentului indian. La sud, statul hindus Vijayanagar, a c\rui capital\, o imens\ aglomerare urban\, dep\[ind 500 000 de locuitori, va stârni uimirea primilor soli ai Portugaliei. La nord se constituia o putere infinit superioar\ celei hinduse, dar de tradi]ie musulman\, Imperiul Marilor Moguli. Era mai mult decât evident pentru micul popor lusitan c\ o competi]ie cu aceste imperii era sortit\ e[ecului. În ]ara Dragonului vor fi la început bine primi]i de chinezi (1520), care se vor dovedi curtenitori, corec]i [i dornici de a stabili contacte cu str\inii. Dar, folosind obi[nuitele lor metode, ocupând un sector de coast\ [i construind fortifica]ii, portughezii vor produce nemul]umiri, vor fi ataca]i [i arunca]i în mare. Renun]ând la violen]\, ei vor ob]ine în cele din urm\ Macao (1557), în sudul Chinei. Mult mai bine vor fi îns\ primi]i în Japonia (1542), legendara „Zipangu” a lui Marco Polo, unde vor introduce armele de foc. Prin urmare, noii veni]i, odat\ ajun[i pe ]\rmurile asiatice, aveau s\ constate existen]a unor state puternice, a c\ror civiliza]ie str\veche era uneori superioar\ celei europene (India, China, Japonia). Devenind con[tien]i, cel pu]in pentru moment, c\ orice încercare de cucerire teritorial\ era riscant\ sau chiar sortit\ e[ecului, europenii s-au mul]umit doar cu avantajele rela]iilor economice oferite de conduc\torii locali. Din punct de vedere religios, ei au întâlnit în hinduism, budism [i confucianism religii mai vechi decât cre[tinismul, având un mare num\r de adep]i. Aceasta nu a împiedicat îns\ apari]ia misionarilor europeni. Popoare [i spa]ii istorice

15Cyan 15Yellow 15Magenta 15Black

Modulul I

Înso]it de câ]iva colaboratori, cel mai cunoscut misionar, Francisc Xavier, ajunge în Japonia, unde în]elege necesitatea de a înv\]a limba, de a cunoa[te filosofia japonez\ [i de a se conforma obiceiurilor ]\rii. Atrac]ia japonezilor pentru nout\]ile civiliza]iei europene, precum [i f\râmi]area feudal\ determin\ numeroase convertiri. Seniorii locali (daimio) î[i manifest\ independen]a alegând cre[tinismul, pe care-l impun apoi supu[ilor. Mateo Ricci ajunge în China, unde r\mâne pân\ la moarte (1610). El va face un studiu aprofundat al limbii [i civiliza]iei chineze, ajungând s\ aprecieze înv\]\tura lui Confucius, care i se pare mai apropiat\ de cre[tinism decât celelalte curente religioase: taoism [i budism. De asemenea, se dedic\ unui apostolat intelectual, r\spândind [tiin]ele occidentale, astronomia [i matematica. În India, Roberto de Nobili va petrece o jum\tate de secol. Înva]\ limba localnicilor [i adopt\ stilul de via]\ al brahmanilor. Activit\]i misionare s-au desf\[urat [i în Indochina, Tibet [i Coreea, cu acelea[i rezultate benefice pentru cunoa[terea de c\tre europeni a culturilor locale, dar, sub aspect religios, misionarismul poate fi considerat o reu[it\ în America [i Filipine.

Sosirea europenilor în Japonia (paravan japonez, sfâr[itul sec. XVI)

Glosar LUSITANI — veche popula]ie iberic\, str\mo[ii portughezilor. TROC — schimb de produse în natur\, f\r\ a se utiliza moneda.

3

5

„Pe coastele Africii de sud-est, pe cursul superior al fluviului Zambezi, portughezii au g\sit (…) un comer] mai întins [i mai bogat decât în orice parte a lumii. Au v\zut acolo ora[e mari ca, de pild\, Sopala, Kilwa, Zanzibar, Mombasa, Malindi, unde aveau loc schimburi active cu negustori ardai, indieni, chinezi [i indonezieni. (…) Iar în interior era ora[ul Kwa. Azi nu se poate ajunge la Kwa decât traversând desi[uri încâlcite care-i acoper\ ruinele. Acolo se ridicau un palat, case de piatr\ foarte frumoase [i [apte moschei.” (R. Luraghi, Europenii caut\ Eldorado, 1971)

4 „În anul 1490, un european poate avea o idee satisf\c\toare despre Europa [i despre ]\rile ce înconjoar\ Mediterana. El are, în plus, câteva no]iuni vagi despre restul Africii [i despre Asia, no]iuni ce nu pot fi îns\ adunate într-un întreg coerent. De asemenea, el afirm\ c\ p\mântul este neîndoielnic rotund, îns\ nu-i cunoa[te bine dimensiunile. Apoi, în cei treizeci de ani care urmeaz\, totul se schimb\.” (Eugenio Garin, Omul Rena[terii, 1998)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i documentele 1 [i 2 [i explica]i: a) Natura comer]ului practicat de negustori. b) Cauza ruin\rii regatului congolez. Comenta]i faptele supu[ilor regelui din Congo. 2. Pornind de la documentul 3, stabili]i: a) Cine controla comer]ul în Oceanul Indian? b) De ce crede]i c\ ora[ul Kwa a ajuns ruin\? c) Ce credin]\ aveau cei mai mul]i dintre locuitorii s\i? Ce am\nunt ne dezv\luie aceast\ situa]ie? 3. Analizând documentul 4, identifica]i evenimentele care au motivat schimbarea radical\ a gândirii europenilor. Popoare [i spa]ii istorice

„Prin]ul Henric a f\cut din Sagres un centru de cartografiere, de naviga]ie [i de construire a cor\biilor. (…) El a cerut marinarilor s\i s\-[i ]in\ cu grij\ jurnalele de bord [i h\r]ile. (…) La Sagres veneau navigatori, c\l\tori [i savan]i de peste tot, fiecare ad\ugând câte o frântur\ de date. (…) Al\turi de evrei, existau musulmani [i arabi, italieni din Genova [i Vene]ia, germani [i scandinavi [i, cum explor\rile progresau, membri ai unor triburi de pe coasta de vest a Africii. La Sagres [i în apropierea portului Layos, experimentele de construire a navelor au realizat un nou tip de vas f\r\ de care expedi]iile de explorare ale Prin]ului Henric [i marile aventuri pe mare din urm\torul secol nu ar fi fost posibile. Caravela era un vas special destinat s\-i aduc\ pe exploratori înapoi. (…) În 1460, în momentul mor]ii Prin]ului Henric la Sagres, descoperirea coastei africane de vest abia începuse, dar începuse bine.” (Daniel J. Boorstin, Descoperitorii, 1983)

15

16Cyan 16Yellow 16Magenta 16Black

Modulul I

L|RGIREA ORIZONTULUI GEOGRAFIC

1 „Am str\b\tut oceanul sudic la latitudini mari [i într-un chip încât am dovedit f\r\ putin]\ de t\gad\ imposibilitatea existen]ei în acele locuri a vreunui continent, care, chiar dac\ va fi cumva descoperit, nu se poate afla decât în apropiere de pol, în locuri inaccesibile naviga]iei. (…) Riscul pe care îl implic\ naviga]ia în aceste m\ri neexplorate [i acoperite de ghea]\, în c\utarea continentului, este atât de mare, încât pot afirma cu curaj c\ niciun om nu va îndr\zni vreodat\ s\ p\trund\ spre sud mai departe decât am izbutit eu. P\mânturile care s-ar putea afla la sud nu vor fi niciodat\ explorate…” (C\l\toriile C\pitanului Cook)

2 „Furnicile [i ]ân]arii ne d\deau mai mult de furc\ decât umezeala [i lipsa de hran\. Oricât au fost de mari lipsurile la care am fost expu[i în timpul expedi]iei noastre prin Cordilieri, drumul pe ap\ de la Mandavaca la Esmeralda ni s-a p\rut întotdeauna partea cea mai grea a [ederii noastre în America.” (Al. von Humboldt, De la Orinoco la Amazon)

Dup\ o perioad\ în care a fost sfâ[iat\ de r\zboaie, secolul al XVIII-lea readucea Europei interesul pentru explor\rile maritime. Acestea nu se f\ceau îns\ ca în epoca marilor descoperiri, când se pleca în c\utarea aurului [i a mirodeniilor. Acum se organizau adev\rate expedi]ii [tiin]ifice, la bordul navelor aflându-se savan]i de diferite specialit\]i (astronomi, naturali[ti, cartografi, desenatori etc.), iar zona cea mai intens cercetat\ era Oceanul Pacific. Danezul V. Bering, aflat în serviciul Rusiei, descoper\ strâmtoarea dintre Asia [i America de Nord care-i poart\ numele (1728), iar francezul Louis de Bougainville conduce prima expedi]ie cu caracter [tiin]ific. S-au f\cut observa]ii meteorologice, cercet\ri etnografice, s-au alc\tuit colec]ii botanice [i zoologice. Cel mai mare navigator al epocii devine James Cook, care în urma a trei c\l\torii ne ofer\ prima hart\ precis\ a Oceanului Pacific. Trece de câteva ori Cercul Polar în c\utarea presupusului continent sudic (Terra Australis Incognita), fiind oprit de câmpuri uria[e de ghea]\. Este omorât de b\[tina[i în insulele Hawaii (1779). Urmeaz\ francezul La Pérouse, care prin cercet\rile sale (1785–1788) completeaz\ opera lui Cook, iar la aproape o jum\tate de secol, expedi]ia rus\ condus\ de Bellinghausen [i Lazarev (1819–1821) a dovedit existen]a continentului sudic, Antarctica. Se realizeaz\ astfel, spre sfâr[itul secolului al XVIII-lea, cunoa[terea deplin\ a oceanelor [i m\rilor Terrei. Secolul urm\tor avea s\ deschid\ oamenilor de [tiin]\ perspectiva studierii unor vaste regiuni, mai pu]in cunoscute, din interiorul marilor continente. Adesea, în explorarea acestor teritorii, adev\rate „pete albe” pe harta P\mântului, ac]iunea guvernelor era precedat\ de ini]iative individuale care subliniau înc\ o dat\ marele dinamism european. În Asia, ru[ii au organizat explor\ri în zonele periferice ale Imperiului ]arist, situate între Mun]ii Urali, fluviul Enisei [i lacul Baikal (Kastren [i Kropotkin), sau în De[ertul Gobi [i Mongolia (N. Prjevalski). China este str\b\tut\ de englezul Junghusband [i de germanul Richtoffen, iar britanicii, c\utând s\ împiedice penetrarea rus\ spre India, [i-au intensificat cercet\rile în Iran, Afganistan [i Pakistan. G. Everest va realiza m\sur\tori topografice în Mun]ii Himalaya, cel mai înalt pisc primind numele s\u (1856). Întinsele spa]ii ale Americii de Nord sunt str\b\tute de expedi]ia englez\ condus\ de Lewis [i Clark, care, trecând peste Missouri [i Mun]ii Stânco[i, ajunge la Oceanul Pacific (1805). D. Tompson str\bate teritoriul de la Golful Hudson la Oceanul Pacific, iar John Frémont exploreaz\ Vestul Îndep\rtat, descoperind [i stabilind conturul uria[ei depresiuni numit\ Marele Bazin. Alaska este cercetat\ de H.T. Allen [i G. Dowson, iar dup\ descoperirea aurului (1896) cre[te importan]a acestui teritoriu, a c\rui explorare se dezvolt\ tot mai mult. Humboldt [i înso]itorii s\i în jungla sud-american\

16

Popoare [i spa]ii istorice

17Cyan 17Yellow 17Magenta 17Black

În ce prive[te America de Sud, se remarc\ marea c\l\torie a savantului german Humboldt în zona fluviilor Amazon [i Orinoco, precum [i a francezului F. Castelneau în podi[ul Mato Grosso. Extremitatea sudic\ (}ara de Foc) a fost cercetat\ de Iuliu Popper [i Emil Racovi]\ (sudul Patagoniei), ambii exploratori fiind de origine român\. În Africa, multe dintre explor\rile franceze sau engleze aveau, la început, drept scop aflarea izvoarelor Nilului. Se fac cercet\ri la sud de lacul Ciad, de-a lungul fluviului Niger, fiind culese date pre]ioase referitoare la ]inuturile str\b\tute [i la cultura popula]iilor întâlnite. Cei mai cunoscu]i exploratori ai continentului negru au fost englezul D. Livingstone [i americanul H. Stanley. Continentul sudic beneficiaz\ de expedi]ia condus\ de James Ross (1840), care descoper\ }ara Victoria [i vulcanii Erebus [i Terror. O jum\tate de secol mai târziu, nava „Antarctica”, condus\ de Henric Bull, debarc\ primul om pe continentul alb (1894–1895), iar vasul „Belgica”, la bordul c\ruia se afla [i naturalistul român Emil Racovi]\, realiza prima iernare antarctic\, la latitudini mari.

Debarcarea lui J. Cartier în Canada (fragment dintr-un portulan, 1547)

3 „Din a doua categorie – cea a c\l\torului care este om de [tiin]\ – face parte britanicul Livingstone, c\ruia îi dator\m descoperirea cursului fluviului Zambezi [i a lacurilor Nyassa [i Tanganyika. Provenind dintr-o familie s\rac\, dup\ ce a studiat medicina, teologia, latina [i greaca, exercitând totodat\ meseria de muncitor torc\tor, în 1849 el apuc\ drumul Africii ecuatoriale pentru a-i îngriji [i a-i converti la cre[tinism pe indigeni. G\sit de Stanley în octombrie 1871, dup\ ce i se pierduse urma, Livingstone va muri doi ani mai târziu în inima continentului negru.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, IV)

4 „Dup\ urechelni]e veneau, ca importan]\ [i num\r, furnicile albe, a c\ror putere de distrugere este pur [i simplu însp\imânt\toare. Cuiere, rogojini, ve[minte, stof\, într-un cuvânt tot ce aveam, p\rea c\ dispare; m\ temeam s\ nu-mi devoreze [i cortul, în timpul somnului. Pân\ atunci, semin]ia aceasta nu fusese motiv de nelini[te; în alte p\r]i furnicile negre [i ro[ii ne absorbiser\ aten]ia.” (H.M. Stanley, C\l\torie prin Africa – 1871, Paris, 1874)

Expedi]ia lui La Pérouse în Insula Pa[telui (1786)

Glosar CARTOGRAF – specialist în întocmirea h\r]ilor. PORTULAN – hart\ folosit\ în naviga]ie în sec. XIII–XVI pe care erau reprezentate am\nun]it detaliile care interesau naviga]ia. TOPOGRAFIE – [tiin]\ ce se ocup\ cu m\surarea [i reprezentarea grafic\ a unei por]iuni din scoar]a terestr\.

PRO MEMORIA! z

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Explica]i afirma]ia: „Secolul al XVIII-lea readuce Europei interesul pentru explor\rile maritime”. 2. Rememorând explor\rile men]ionate în textul lec]iei, identifica]i „petele albe” care au fost înl\turate de pe harta P\mântului în secolele XV-XIX. 3. Analizând documentul 1, comenta]i cel pu]in trei afirma]ii f\cute de James Cook, stabilind dac\ a avut dreptate sau nu. 4. Pornind de la celelalte documente, stabili]i câteva din nepl\cerile îndurate de exploratori. Referi]i-v\ [i la alte fapte [i situa]ii pe care le cunoa[te]i din lecturile voastre anterioare. 5. Comenta]i documentul 3 [i stabili]i zonele str\b\tute de Livingstone. Popoare [i spa]ii istorice

z

z

17

Marile descoperiri geografice le-au demonstrat europenilor c\ nu reprezint\ singura civiliza]ie. Ideea europenilor c\ civiliza]ia lor este superioar\ a fost contrazis\ în bun\ m\sur\ la contactul cu noile civiliza]ii (indian\, chinez\, aztec\ [i inca[\). Marile explor\ri oceanice [i continentale de mai târziu au înl\turat ultimele „pete albe” de pe harta Terrei.

18Cyan 18Yellow 18Magenta 18Black

STUDIU DE CAZ 1 Descrieri ale ora[ului Bucure[ti „Zidurile acestui ora[ sunt din trunchiuri mari de copac înfipte în p\mânt, unul lâng\ altul, [i legate între ele prin grinzi de-a curmezi[ul, prinse de acele trunchiuri cu ni[te pene lungi [i groase de lemn; ora[ul e podit cu trunchiuri de copaci.” (Pierre Lescalopier, C\l\torie în }ara Româneasc\ [i Transilvania, 1574) „Acest ora[ Bucure[ti este foarte mare [i se spune c\, acum mul]i ani, cuprindea cam [ase mii de case. Are patruzeci de biserici [i m\n\stiri [i vestitul râu Dâmbovi]a care curge prin mijlocul s\u. Noi ne-am dus apoi la Curte, care este o cl\dire de mari propor]ii [i este înconjurat\ de ziduri înalte de lemn. (…) Este o cl\dire uimitor de armonioas\ [i care încânt\ privirile [i este mai mândr\ [i mai vast\ decât curtea de la Târgovi[te.” (Paul de Alep, C\l\toria patriarhului Macarie, 1652-1659) „Ora[ul acesta se compune în total din dou\sprezece mii de case, acoperite cu stuf sau [indril\, majoritatea fiind joase [i înc\p\toare. Sunt pu]ine înc\peri zidite din piatr\, deoarece ghiaurii de aici r\sculându-se la fiecare [apte-opt ani, t\tarii [i osmanlâii dau foc acestui ora[ [i tot în acel an î[i fac case joase [i utile. În cele vreo mie de dughene joase stau numai fete frumoase, care vând m\rfurile din pr\v\lie. Sub dughene au pivni]e, unde ei ]in diferite feluri de vinuri.” (Evlia Celebi, Descrierea ora[ului Bucure[ti, în C\l\tori str\ini despre }\rile Române, VI)

*Civiliza]ia româneasc\

v\zut\ de c\l\tori str\ini Spa]iul românesc, aflat între Orient [i Occident, era str\b\tut în Evul Mediu de majoritatea drumurilor care treceau spre Constantinopol. În trecere prin }\rile Române sau cu misiuni precis determinate, c\l\torii str\ini ne-au l\sat informa]ii pre]ioase care acoper\ o arie larg\ (date geografice [i etnografice, aspectul ora[elor [i al Cur]ii domne[ti, ceremonii [i tradi]ii) din care se pot desprinde imagini ale lumii medievale române[ti, mai ales în condi]iile în care sursele autohtone sunt insuficiente. În func]ie de interesele care îi aduc în lumea româneasc\, c\l\torii str\ini pot fi clasifica]i în câteva categorii: erudi]i, unii dintre ei reputa]i înv\]a]i ca Ibn Battuta, Antonio Bonfini, Sebastian Münster, Georg Reicherstorffer, Enea Silvio Piccolomini, Jacques Bongars, Marco Bandini, Paul de Alep, Evlia Celebi, Anton Maria Del Chiaro, Franco Sivori, ale c\ror texte s-au impus ca izvoare pre]ioase cu privire la istoria poporului român; captivi sau c\l\tori f\r\ voie, c\rora împrejur\ri potrivnice le-au deturnat radical cursul vie]ii. Între ace[tia sunt de amintit cavalerul cruciat Johan Schiltberger, participant la lupta de la Nicopole (1396), unde ajunge prizonierul lui Baiazid I, pentru ca dup\ dezastrul acestuia de la Ankara (1402) s\-l înso]easc\ pe noul s\u st\pân, Timurlenk, în Asia. Dup\ mul]i ani de robie se întoarce prin p\r]ile noastre (1420) asemenea unui b\trân drume], obosit, în drum spre cas\. Destine asem\n\toare vor împ\rt\[i Giovanni Maria Angiolello [i Diego Galan. Primul, ca prizonier al lui Mohamed al II-lea, pe care l-a înso]it în mai multe expedi]ii, între care [i cea din Moldova împotriva lui {tefan cel Mare, finalizat\ cu lupta de la Valea Alb\ (1476), iar al doilea ca rob în tab\ra lui Sinan Pa[a, urm\re[te expedi]ia acestuia în Muntenia, inclusiv lupta de la C\lug\reni (1595); aventurieri sau c\l\tori prin voca]ie, de felul unor Pierre Lescalopier, William Lithgow [i Nicolo Barsi, care [i-au tr\it via]a într-o continu\ perindare prin lume. O ultim\ categorie o reprezint\ misionarii, trimi[i ai Bisericii Romane pentru convertirea lumii ortodoxe, care, prin rapoartele trimise c\tre Sfântul Scaun, au scris pagini de foarte mare interes pentru istoria noastr\. Dintre ace[tia merit\ a fi amintit Marco Bandini, episcop de Marianopol.

Vedere din Bucure[ti (acuarel\ de Amedeo Preziosi, 1869)

18

19Cyan 19Yellow 19Magenta 19Black

Odat\ cu sl\birea puterii otomane asupra Principatelor, începând din primele decenii ale secolului al XIX-lea se produc schimb\ri semnificative [i în rândul c\l\torilor. Apar acum elemente mai statornice (pedagogi, medici [i c\rturari), veni]i pe lâng\ familiile domne[ti [i ale marilor boieri sau pentru a-[i încerca norocul în acele p\r]i de lume (Raichevich, J.M. Lejeunne, R. Kunish [i Vaillant); o alt\ categorie o reprezint\ oamenii de [tiin]\ (fiziologul Spallanzani, geologul austriac Hacquet, înv\]atul englez Robert Ker Porter, geograful George Lejean, slavistul Adolphe d’Avril), care exploreaz\ }\rile Române în scopuri profesionale, precum [i arti[ti plastici (L. Dupré, T. Valerio, M. Bouquet), care vor surprinde chipurile oamenilor [i farmecul naturii. Este vremea în care începuturile modernit\]ii se fac sim]ite pe deplin. Dasc\lii greci care se ocupau de educa]ia vl\starelor boiere[ti sunt înlocui]i treptat cu institutori francezi, germani [i austrieci, iar limba francez\ se vorbe[te în saloane sau este folosit\ în cele dintâi reprezenta]ii teatrale atât la Ia[i, cât [i la Bucure[ti. În preajma Unirii Principatelor (1859), c\l\torii occidentali vor constata intensificarea procesului de deschidere fa]\ de civiliza]ia [i cultura occidental\. Costumul european, jobenul, mobilele comandate la Paris sau Viena vor înlocui treptat anteriul, [alvarii, fesurile [i sofalele, iar la baluri vor ajunge s\ fie la mod\ cadrilul, valsul [i poloneza.

2 Descrieri ale ora[elor Sibiu [i Târgovi[te „Sibiul, ora[ preavestit, care î[i trage numele de la râul Cibin, e înt\rit cu dou\ rânduri de ziduri [i înconjurat cu [an]uri foarte adânci [i de jur-împrejur cu iazuri [i canale nu pu]ine, r\spândite pe o suprafa]\ mare.” (G. Reicherstorffer, Chorographia Transilvaniei) „Târgovi[tea este un ora[ nu prea mare, a[ezat în [es [i înconjurat de ziduri. Castelul din acel ora[, în care locuie[te domnul ]\rii, e împrejmuit cu pari de stejar foarte gro[i. Locuitorii tr\iesc dup\ legea ortodox\ [i se îmbrac\ în haine lungi, purtând pe cap c\ciuli asemenea celor croate. Limba lor e pu]in deosebit\ de limba noastr\ italian\. Ei î[i zic în limba lor romani, spunând c\ au venit din vremuri str\vechi, de la Roma…” (Francesco della Valle, secretarul lui Aloisio Gritti, c\l\tor prin Muntenia în anii 1532–1534)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Parcurge]i textul lec]iei [i identifica]i: a) criteriile ce pot fi folosite în clasificarea c\l\torilor str\ini; b) felul informa]iilor transmise de ace[tia [i utilitatea lor; c) modul cum s-au resim]it efectele modernit\]ii. 2. Determina]i, folosind diversele documente, [i comenta]i, în grupe de 4-5 elevi; a) asem\n\ri [i deosebiri dintre Bucure[ti [i alte a[ez\ri reprezentative; b) diferen]e între ora[ele transilvane [i târgurile moldo-muntene; c) bog\]iile naturale [i asem\n\ri referitoare la habitat [i popula]ie. 3. Folosind documentele care înso]esc textul lec]iei, realiza]i un eseu referitor la civiliza]ia medieval\ româneasc\ în viziunea c\l\torilor str\ini. Popoare [i spa]ii istorice

Tân\r\ valah\ din Muscel, stamp\ de Bouquet (sec. XIX)

3 Descrieri ale locurilor Transilvania „În interior, povârni[urile mun]ilor se înal]\ lin chiar pân\ la vârf, ceea ce face ca ]ara s\ fie ar\toas\ [i pl\cut\ ochilor [i p\mântul s\ fie cel mai bine rânduit, în compunerea sa, din Europa. (…) {i pe jum\tate din dealuri sau pe poalele lor sunt numai vii [i sate nesfâr[ite, iar spre în\l]imile înconjur\toare cele mai dep\rtate se afl\ numai p\[uni pentru vaci, oi, capre [i cai [i desi[uri de p\duri. (…) Aici am g\sit pretutindeni o popula]ie foarte îndatoritoare [i prietenoas\ [i am auzit oamenii de rând vorbind adeseori latine[te…” (William Lithgow, Descrierea c\l\toriei prin Transilvania [i Moldova) }ara Româneasc\ „Casele din aceast\ ]ar\ (…) sunt cl\dite din lemn, din bârne [i din scânduri. Acoperi[ul este în dou\ ape [i înalt, pentru ca z\pada s\ nu r\mân\ pe el. În\untrul caselor sunt scaune de jur împrejur [i o mas\ sprijinit\ la mijloc de un picior ca în casele europenilor… În fiecare cas\ este un cuptor care are pe dinafar\ un horn de lut… În timpul iernii, casele sunt mai calde decât b\ile.” (Paul de Alep, C\l\toria patriarhului Macarie)

19

20Cyan 20Yellow 20Magenta 20Black

Modulul I

1 „… ardeam de pl\cere ca s\ r\suflu aerul cel curat de la mun]i [i câmpie; ca s\ es, în timpul verei, cel pu]in pentru patru, cinci s\pt\mâni din aceast\ atmosfer\ n\bu[itoare [i nesuferit\ a capitalei…” (Al. Pelimon, Impresiuni de c\l\torie în România, 1858)

C \l\tori români

acas\ [i în lume

Apari]ia statului român modern [i înl\turarea domina]iei otomane, înso]ite de un constant progres economic, au contribuit la deschiderea României spre lume. Interesul pentru c\l\torie [i aventur\ i-a determinat pe unii români s\ porneasc\ spre meleaguri mai pu]in cunoscute, în timp ce al]ii au preferat descoperirea propriei ]\ri.

C|L|TORI ÎN }AR|

Cetatea Neam]ului (sec. XIV–XV), unul dintre locurile unde s-au petrecut odinioar\ „fapte str\lucite”, atrage [i ast\zi numero[i vizitatori

2 „M\rturisesc c\ din toate locurile ce v\zui în Moldova, cele care m\ interesau mai mult erau acelea unde se trecuse, înainte, o fapt\ str\lucit\.” (D. Bolintineanu, C\l\torii în Moldova, 1859)

3 „Orice c\l\torie, afar\ de cea pe jos, e dup\ mine o c\l\torie pe picioare str\ine; a avea la îndemân\ cupeaua unui tren, roatele unei tr\suri sau picioarele unui cal înseamn\ a merge [ezând [i a vedea numai ceea ce ]i se d\, nu îns\ [i tot ce ai voi. Iat\ pentru ce eu [i tân\rul meu tovar\[ de c\l\torie ne hot\râr\m a merge pe jos peste mun]i…” (C. Hoga[, Pe drumuri de munte)

20

Deplas\rile interioare, determinate de cristalizarea con[tiin]ei na]ionale, au fost inaugurate de poetul Grigore Alexandrescu, autorul unui Memorial de c\l\torie (1842). Înso]it de I. Ghica, viitorul bei de Samos, Alexandrescu viziteaz\ m\n\stirile din Oltenia, prilej de inspira]ie pentru o serie de poezii prin care evocarea unor personaje istorice, ca [i elogiul adus ruinelor, în special celor de la Târgovi[te, se impun ca o tem\ frecvent\ în literatura vremii. Mun]ii Moldovei au atras prin frumuse]ea lor, înc\ de timpuriu, aten]ia scriitorilor no[tri. Alecu Russo, descoperitorul Miori]ei, c\l\tore[te prin Mun]ii Neam]ului [i redacteaz\ Piatra teiului (1840). Rodul aceleia[i c\l\torii este pentru Vasile Alecsandri O plimbare în mun]i (1842), iar pentru Calistrat Hoga[ descoperirea mun]ilor a constituit, peste alte câteva decenii, cea mai mare satisfac]ie a vie]ii, dedicându-[i acestora întreaga oper\, reunit\ postum în volumul Pe drumuri de munte. Între c\l\torii de voca]ie trebuie aminti]i Alexandru Pelimon, Cezar Bolliac, precum [i Gheorghe Sion ori Dimitrie Bolintineanu. Primul drume]ea prin ]ar\ de pl\cere, din dorin]a de a cunoa[te oamenii, locurile [i obiceiurile lor. Cartea sa Impresiuni de c\l\torie în România (1858) reprezint\ primul mare reportaj de c\l\torie dedicat spa]iului na]ional. C. Bolliac, revolu]ionarul de la 1848, este organizatorul unei excursii în Mun]ii Bucegi (1843), la care particip\ {t. Golescu, N. Kretzulescu [i N. B\lcescu, excursie care a devenit un moment de referin]\ în istoria drume]iilor montane române[ti. Obligat la surghiun, dup\ evenimentele de la 1848, când revine în ]ar\ se va ocupa doar de excursii cu caracter arheologic. Timp de 18 ani (1858–1876) a f\cut c\l\torii prin toat\ ]ara, rezultatul fiind numeroase studii [i recomand\ri, dar [i colectarea unui adev\rat tezaur arheologic, numismatic [i etnografic. Popoare [i spa]ii istorice

21Cyan 21Yellow 21Magenta 21Black

Modulul I

Gh. Sion întreprinde c\l\torii în Basarabia [i Bucovina, publicându-[i observa]iile în Suvenire de c\l\torie în Basarabia meridional\ (1857) [i Noti]e despre Bucovina (1882), iar D. Bolintineanu este autorul unei C\l\torii în Moldova (1859). Peste câteva decenii, Alexandru Vlahu]\ reia cunoscuta atitudine romantic\ a literaturii de c\l\torii, cultivat\ de înainta[ii s\i, [i public\ România pitoreasc\ (1901), rezultat al peregrin\rilor sale prin ]ar\. Autorul str\bate sate [i ora[e, fiind atent la peisajul natural [i etnografic, la atitudinile ]\ranilor, precum [i la tezaurul variat creat de ace[tia de-a lungul veacurilor. Tot în rândul c\l\torilor romantici porni]i în c\utarea marilor vestigii ale istoriei noastre s-au num\rat [i unii din pictorii vremii (Gh. Tattarescu, Theodor Aman, N. Grigorescu [i I. Andreescu), a c\ror munc\ s-a concretizat în restaur\ri ori în picturi biserice[ti, în peisaje [i portrete de gen; al\turi de aceste nume de „c\l\tori” merit\ a fi men]ionate cel al chimistului Alfred Bernath, al botanistului Dimitrie Grecescu sau cel al istoricului Grigore Tocilescu, cel care ini]iaz\ cercet\rile asupra monumentului triumfal de la Adamclisi. În final, sunt de amintit romanticii întârzia]i, precum Emil Gârleanu cu Priveli[ti din ]ar\, Nicolae Iorga cu Drumuri [i ora[e din România, Valea Teleajenului [i Sate [i m\n\stiri din România sau chiar, mai aproape de zilele noastre, Geo Bogza, care, prin Cartea Oltului (1945), vibreaz\ asemenea lui B\lcescu sau Alecu Russo la imaginea fermec\toare a peisajului românesc.

4 Motivele c\l\toriei „Descoperirea ]\rii natale ]ine, desigur, de cristalizarea con[tiin]ei na]ionale. Scriitorii pleac\ prin ]ar\ pentru a aduna material folcloric ca Alecsandri, pentru cercet\ri arheologice ca Bolliac, pentru a cânta frumuse]ile naturii [i ruinele istorice în\l]\toare ca Gr. Alexandrescu, Alecu Russo sau Al. Vlahu]\, uneori pur [i simplu pentru a se distra.” (M. Popa, C\l\toriile epocii romantice, 1972)

5 „Multe soiuri de peisaje am v\zut prin deosebite ]\ri, dar rareori am întâlnit acea frumuse]\ m\rea]\ [i s\lbatic\, prin care se deosebesc mun]ii Moldovei. Acolo p\mântul, codrii, stâncele, pâraiele sunt înc\ în starea primitiv\ a naturii [i nic\ieri nu se v\de[te mâna omului cu prefacerile ei uricioase [i prozaice. La munte, omul este mai simplu, via]a lui este mai în lini[te, n\ravurile sunt mai nevinovate.” (V. Alecsandri, O plimbare în mun]i)

6 Evocarea unei excursii în Mun]ii Bucegi (1843) „Urcu[ul a început din Sinaia, pe poteca din spatele m\n\stirii zidite de Mihai Cantacuzino (1695), cu opriri în Poiana La Sfâr[itul Lumii (azi cota 1400) [i a continuat pân\ la platou. (…) Drume]ii au dormit noaptea «la stâna cea mai de sus», spre a putea s\ vad\ «a doua zi ivirea soarelui». A fost o expedi]ie organizat\, cu doroban]i, pl\ie[i [i servitori trimi[i din vreme ca s\ preg\teasc\ culcu[uri din crengi de brad, s\ adune lemne pentru foc [i s\ taie mieii pentru frigare. Ace[tia au dus cu ei [i «un ochean mare al d-lui Kretzulescu».” (V. Borda, C\l\tori [i exploratori români, 1985)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Folosindu-v\ cuno[tin]ele acumulate în orele de literatur\ român\, rezolva]i urm\toarele sarcini, împ\r]indu-v\ în grupe de 4-5 elevi: a) Men]iona]i câteva poezii scrise de Grigore Alexandrescu la diferitele obiective vizitate. b) Evoca]i atmosfera „ruinelor” din locurile vizitate, citând versuri din poeziile respective. c) Indica]i evenimentele istorice evocate de poet. De ce crede]i c\ s-a oprit asupra lor? 2. Comparând sursele 1 [i 5, identifica]i câteva aspecte legate de rolul mun]ilor în via]a românilor. 3. Analizând sursa 6, enumera]i câteva detalii din desf\[urarea excursiei din 1843. Compara]i o astfel de excursie cu cele care se organizeaz\ ast\zi. Popoare [i spa]ii istorice

Ion Andreescu, La munca câmpului

21

22Cyan 22Yellow 22Magenta 22Black

Modulul I

AVENTURA C|L|TORIEI

1 D. Cantemir în Caucaz (1722) „O informa]ie de mare pre] pentru geografie o constituie vederea panoramic\ a versantului caucazian dinspre Marea Caspic\. Una dintre însemn\rile care înso]e[te aceast\ vedere panoramic\ are o importan]\ deosebit\, întrucât, cu o linie punctat\ tras\ pe sub vârfurile cele mai înalte, Cantemir traseaz\ linia z\pezilor permanente de pe acest masiv de mun]i, problem\ care a început s\ intre în preocup\rile geografilor abia peste 150 de ani.” (V. Hilt, I. Popovici, Cum au cunoscut oamenii P\mântul, 1967)

2 Popper [i indienii din tribul Onas „Indianul Onas este nobil, cu inima larg\, nu fumeaz\, nu bea, nu calc\ legile naturii; este infinit mai bun decât alte fiin]e civilizate. Ace[ti oameni au un intelect puternic [i dovedesc sentimente [i umanitarism. Îi iart\ pe du[mani, au afec]iune familial\ [i sunt îndurera]i pentru rudele moarte. Ona[ii sunt acuza]i c\ sunt r\i, dar aceasta nu este adev\rat.” (V. Borda, C\l\tori [i exploratori români, 1985)

F\r\ a face studii am\nun]ite asupra locurilor str\b\tute, numero[i c\l\tori români au adus contribu]ii importante la cunoa[terea mai exact\ a P\mântului. Astfel, pentru secolul al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir, care [i-a petrecut o perioad\ de timp la Istanbul, a întocmit „Planul Constantinopolului” [i harta Moldovei (Descriptio Moldaviae), prin care [i-a demonstrat calit\]ile de bun cartograf. Apoi, în timpul [ederii în Rusia, a participat la expedi]ia lui Petru I împotriva Persiei (1722), prilej pentru cercetarea cu aten]ie a ]\rilor [i popoarelor caucaziene. Mai târziu, Ioan Xantus, participant la Revolu]ia de la 1848 din Transilvania, pleac\ în America de Nord unde se remarc\ în cercetarea preriei, a Mun]ilor Stânco[i [i a Californiei. A descoperit izvoarele fluviului Arkansas [i numeroase insule de-a lungul coastei californiene, iar colec]iile sale faunistice [i botanice au îmbog\]it muzeele americane. C\l\torind în Asia (1868), prin India, Indonezia, China [i Japonia, alc\tuie[te o mare colec]ie etnografic\, expus\ mai târziu în cadrul expozi]iei Universale de la Viena (1872). Ilarie Mitrea, originar din zona Sibiului, este primul român care c\l\tore[te în Australia (1865), iar în anul urm\tor în Mexic, unde, ca medic ofi]er, înso]e[te corpul expedi]ionar austriac trimis în sprijinul lui Maximilian, împ\rat al Mexicului. Aici, atras de vechea civiliza]ie maya, a f\cut investiga]ii la Palenque [i a realizat colec]ii de ceramic\, ]es\turi [i arme amerindiene. Trecând apoi, ca „ofi]er de s\n\tate”, în serviciul Olandei, a plecat pentru urm\torii 25 de ani în Indiile Olandeze (Indonezia). Pasionat cercet\tor [i colec]ionar, el a contribuit la sporirea exponatelor muzeelor din Viena [i Bucure[ti (Sala p\s\rilor din Muzeul „Gr. Antipa”). Inginerul bucure[tean Iuliu Popper, de[i c\l\tore[te în Asia [i America de Nord, este cunoscut mai ales pentru cercet\rile pe care le face sub auspiciile guvernului argentinian în }ara de Foc (1886). Aici exploreaz\ mai multe regiuni aurifere, dar face [i observa]ii cu caracter etnografic [i geografic, numele de râuri [i de mun]i date de Popper (Rio Ureche, Rio Rosetti, Monte Lahovary) reg\sindu-se [i ast\zi în atlasele argentiniene. Ardeleanul Samuel Feni[el, naturalist [i c\l\tor pasionat de arheologie, [i-a început activitatea ca asistent al profesorului Gr. Tocilescu pe [antierul de la Adamclisi (1891). Un an mai târziu a plecat în insula Noua Guinee (Indonezia), unde alc\tuie[te colec]ii bogate de fluturi, insecte [i p\s\ri, dar [i de obiecte de art\ papua[\, aflate ast\zi în patrimoniul muzeelor de [tiin]ele naturii din Budapesta, Viena [i Berlin. Dimitrie Cantemir, un priceput cartograf: harta Moldovei întocmit\ la începutul sec. XVIII (Dup\ Documente cartografice, în Atlas istoric, EDP, 1971)

22

Popoare [i spa]ii istorice

23Cyan 23Yellow 23Magenta 23Black

Continentul african s-a bucurat [i el de aten]ia a numero[i c\l\tori români. Dimitrie Ghica-Com\ne[ti [i fiul s\u Nicolae au întreprins o c\l\torie în ]ara somalilor (Somalia), zon\ mai pu]in cunoscut\ a Africii, iar Albert Ghica a ajuns pân\ în mijlocul Mun]ilor Atlas (Maroc). George [i Dimitrie Strat au cercetat regiunea Nigerului din Dahomey pân\ în Guineea, iar Sever Pleniceanu parcurge fluviul Zair cu pirogile [i str\bate pe jos p\durea ecuatorial\ locuit\ de pigmei pân\ în valea Nilului în Sudan (Radjaf, 1899). Parcurge în felul acesta peste 3 000 km, fiind primul român [i unul dintre primii europeni care a ajuns în regiunile ecuatoriale locuite de pigmei. Ion Catina a c\l\torit prin Africa de Sud, Rhodesia (Zimbabwe) [i Mozambic, navigând pe fluviile Limpopo [i Zambezi (1900–1905). Zonele polare au fost vizitate de Bazil Assan, primul român care a ajuns în Arctica (1896) [i tot primul care a realizat o c\l\torie în jurul lumii (1897–1898). A fost urmat de Constantin Dumbrav\, care face cercet\ri asupra eschimo[ilor în Groenlanda (1927–1931). Unul dintre cei mai originali c\l\tori români a fost Mihai TicanRumano, care [i-a descris peripe]iile prin America de Sud (1908), ori prin Africa Central\ [i de Vest (1923–1924) în numeroasele sale c\r]i.

~n ultimele decenii ale secolului XIX, pictorii români care au studiat [i au lucrat în alte ]\ri, cu prec\dere în Fran]a, au fost anima]i [i de dorin]a de a cunoa[te [i în]elege noi spa]ii geografice [i umane: Theodor Aman, Strad\ din Spa (Belgia); N. Grigorescu, Breton\ lucrând

3 „Dup\ cum am mai spus, albii stau închi[i prin casele lor, dup\ ora zece de diminea]\. Geamurile ferestrelor sunt vopsite cu albastru [i negru [i, ca [i când aceast\ precau]iune n-ar ajunge, ele sunt mascate cu cearceafuri [i draperii, ca s\ apere pe locuitori de c\ldura [i lumina prea tare. …Ceea ce e ciudat este c\, în schimb, noaptea e frig [i umezeal\. Nu se poate dormi cu ferestrele deschise, c\ci ar p\trunde un aer saturat de ap\. Bineîn]eles, e foarte nepl\cut pentru ventila]ie s\ fii silit s\ ]ii totdeauna ferestrele închise ermetic: ziua din pricina c\ldurii, iar noaptea din cauza umidit\]ii.” (M. Tican-Rumano, Peste m\ri [i ]\ri)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Pornind de la textul lec]iei [i documentele care îl înso]esc, rezolva]i urm\toarele sarcini de lucru: a) Indica]i priorit\]i române[ti în domeniul c\l\toriilor. b) Explica]i de ce unele „colec]ii” ale exploratorilor români au ajuns în muzeele din Budapesta, Viena [i Berlin. c) Men]iona]i un domeniu al explor\rilor geografice în care D. Cantemir a fost un precursor. 2. Analizând documentul 2, comenta]i tr\s\turile morale ale b\[tina[ilor [i interesul lui Popper pentru ocrotirea lor. 3. Pornind de la documentul 3, identifica]i aspecte nepl\cute pentru c\l\torul european în Africa. Cunoa[te]i [i altele? Comenta]i-le! Popoare [i spa]ii istorice

Glosar AUSPICII — patronaj, protec]ie. PIGMEI — popula]ie din Africa Ecuatorial\, bazinul fluviului Zair, cu în\l]imea medie sub 1,5 m. PIROG| — ambarca]iune rudimentar\, lung\ [i îngust\, construit\ prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac.

23

24Cyan 24Yellow 24Magenta 24Black

Modulul I

EXPLORATORI ROMÂNI

1 „Baikalul se poate numi mare, din pricin\ c\ din el iese râul Angara, care, m\rindu-se cu alte gârle [i râuri, cu râul Ienisei împreun\ ajunge în oceanul cel mare. Poate fi numit mare (…) [i din cauz\ c\ are o mare lungime [i l\]ime. Poate s\ i se spun\ îns\ [i lac, pentru c\ apa lui este bun\ de b\ut [i nu este s\rat\.” (N. Milescu, Jurnal de c\l\torie în China)

2 „Zidul începe la marea de r\s\rit [i înconjoar\ toate ulusurile Imperiului chinezesc pe o lungime neîntrerupt\ de 1 500 de verste (1 000 mile). El urc\ peste stânci [i mun]i înal]i [i coboar\ prin v\i adânci [i înguste. Zidul este cl\dit din bolovani mari de granit necioplit la temelie, deasupra c\rora s-a zidit c\r\mida. Când chinezii vorbesc despre el, spun c\, atunci când a fost cl\dit, în mun]i n-a mai r\mas piatr\, în pustiuri n-a mai r\mas nisip, în m\ri ap\, iar în p\duri copaci.” (N. Milescu, Jurnal de c\l\torie în China)

Glosar MANDARIN — înalt func]ionar de stat din China medieval\. SPEOLOGIE — [tiin]\ care studiaz\ formarea pe[terilor [i via]a din interiorul lor. ULUS — form\ de organizare politic\ a popula]iei mongole.

24

Exploratorii sunt cei care, prin observa]iile pre]ioase f\cute [i datele [tiin]ifice adunate, au întregit mereu tezaurul cuno[tin]elor despre P\mânt. Printre adev\ra]ii cercet\tori [i descoperitori se cuvine s\-i men]ionam [i pe românii Nicolae Milescu Sp\tarul, Gregoriu {tef\nescu [i Emil Racovi]\. Nicolae Milescu (1636–1708), recomandat de patriarhul Ierusalimului pentru însu[irile alese [i cuno[tin]ele sale [tiin]ifice [i lingvistice bogate, este cel care, la solicitarea ]arului Aleksei Mihailovici (tat\l lui Petru I), va conduce o ambasad\ rus\ în China. Scopul urm\rit era stabilirea de rela]ii diplomatice [i comerciale cu China, cercetarea zonelor mai pu]in cunoscute ale Siberiei [i g\sirea unui drum eficient pentru comer]ul dintre cele dou\ imperii. Marea c\l\torie a început la Moscova (1675), traverseaz\ Siberia folosind cursurile fluviilor Obi [i Enisei, apoi pe Angara ajunge la marele lac Baikal, c\ruia Milescu îi face o descriere am\nun]it\, fiind unul dintre primii s\i exploratori. Continuând drumul de-a lungul fluviului Selenga, solia ajunge la hotarele Chinei, unde a fost întâmpinat\ de o delega]ie a împ\ratului cu care porne[te spre Pekin (Beijing). Aici, dup\ o [edere de peste 3 luni, timp în care s-au purtat discu]ii interminabile cu mandarinii împ\ratului f\r\ un rezultat practic, Milescu se întoarce pe acela[i drum la Moscova, unde ajunge dup\ mai bine de 3 ani de la plecare. De[i solia condus\ de înv\]atul moldovean nu a înregistrat rezultate deosebite în domeniul politic, ea a contribuit, în schimb, la cunoa[terea unor întinse teritorii din Siberia [i China. Observa]iile directe [i însemn\rile atente cuprinse în lucr\rile sale, Jurnal de c\l\torie în China [i Descrierea Chinei, ajunse pân\ la noi în mai multe copii manuscrise, au contribuit la l\rgirea orizontului geografic al secolului al XVIII-lea, fiind folosite de numero[i c\l\tori în secolul urm\tor. Gregoriu {tef\nescu (1838–1911), geolog [i paleontolog de prestigiu interna]ional, a sporit prin activitatea sa colec]iile de roci [i fosile ale Muzeului de Istorie Natural\ din Bucure[ti. Tot el a descoperit [i scheletul lui Dinotherium gigantissimum, singurul exemplar mai complet din aceast\ specie de proboscidian cunoscut pân\ ast\zi în lume. Participarea la congresele interna]ionale de la Washington (1891), Petersburg (1898) [i Mexico (1906) au fost tot atâtea prilejuri pentru c\l\torii de cercetare [i explorare [tiin]ific\. Astfel, str\bate peste 1 000 km în America de Nord, descriind numeroase zone geografice (Marile Lacuri, Cascada Niagara, Marele Canion [i fluviul Colorado, precum [i pitorescul Parc Na]ional Yellowstone), iar în Asia str\bate Mun]ii Ural, Siberia [i Mun]ii Caucaz. Materialele bogate adunate, pe care le-a prelucrat cu pricepere [i talent, au contribuit la cunoa[terea mai exact\ a meleagurilor str\b\tute. Emil Racovi]\ (1867–1947) a fost unul dintre cei mai însemna]i exploratori români, participând ca naturalist la cea mai important\ expedi]ie antarctic\ de la sfâr[itul secolului al XIX-lea (1897–1899). Popoare [i spa]ii istorice

25Cyan 25Yellow 25Magenta 25Black

Modulul I

Ajuns\ în apropierea continentului sudic (}ara Graham), nava „Belgica” a fost imobilizat\ de ghe]uri pentru urm\toarele 13 luni. Se realiza astfel prima iernare în apele antarctice la latitudini mari (71°31’). În tot acest timp, membrii expedi]iei au f\cut observa]ii astronomice, magnetice [i meteorologice, precum [i studii asupra p\s\rilor [i focilor de pe banchiz\. Materialul biologic colectat de Racovi]\, cuprinzând forme de plante [i animale înc\ necunoscute, a fost repartizat spre cercetare mai multor zeci de speciali[ti din alte ]\ri, care au elaborat lucr\ri [tiin]ifice sub directa sa îndrumare. De asemenea, aventura antarctic\ s-a finalizat printr-un [ir de conferin]e pe care savantul român le-a ]inut la Anvers, Bruxelles, Liège, Paris [i Bucure[ti.

4 „Întunericul continuu nu are efect r\u numai asupra sufletului, e v\t\m\tor [i pentru trup. Fe]ele îng\lbenir\, suflarea se îngreun\, mi[c\rile cele mai simple pricinuiau b\t\i de inim\. Ca umbre ne târam în neîntreruptul întuneric, prin n\molul de om\t ce viscolul cl\dea pe puntea cor\biei.” „Iar afar\, în veci, urgie. Prin înaltele catarguri vântul [uiera n\prasnic, din timp în timp, turbând, le zguduia pân\-n ]â]ân\ [i lemnul înghe]at trosnea, dând sunete ascu]ite. Frânghiile împov\rate de ghea]\ se zb\teau nebune în vijelie [i vuiau nesuferit [i f\r\ preget, izbite de sonorele scânduri ale vasului.” „Iar gerul se l\s\ din ce în ce mai mare. Puterea lui sleia mercurul în termometrele noastre, [i când sc\dea sub minus 40° [i vântul înceta, ca sleit [i el de frigul urgiei. Nimic nu mai urnea acum pe vasta câmpie a banchizei. Cerul senin, întunecos [i vân\t p\rea, cu stelele sale, o bolt\ de o]el b\tut\ în cuie de aur, [i în v\zduhul nemi[cat, alb\ [i rece sta luna, [i sleite p\reau razele sale de argint.” „T\cerea a cuprins acum cerul [i banchiza; natura întreag\ pare împietrit\ în etern\ nemi[care. Iar tu, pierdut aici, te sim]i cuprins de spaim\ f\r\ margini, nu îndr\zne[ti s\ te mi[ti în aceast\ nemi[care, nu cutezi s\ strigi în astfel de t\cere [i inima ]i se strânge în desperare crunt\, c\ci vezi c\ totul e mort [i rece…”

3 „Jurnalul de c\l\torie în China reprezint\ prima scriere cu con]inut etnografic despre Siberia din secolul al XVII-lea, fiind apreciat\ ca una dintre cele mai pre]ioase lucr\ri de acest gen. În aceast\ lucrare se întâlnesc informa]ii pre]ioase despre numeroase popoare întâlnite în timpul c\l\toriei prin Siberia (calmuci, karagan]i, kirghizi, mongoli, ostiaci, t\tari etc.), despre râurile care br\zdeaz\ regiunile str\b\tute, despre fauna [i flora acestor ]inuturi. Aprecierile f\cute de N. Milescu asupra posibilit\]ilor de valorificare a p\durilor întâlnite [i despre valoarea economic\ a diferitelor specii de animale din unele regiuni, ca: samurul din Siberia de Nord, focele din Baikal etc., au stârnit un interes deosebit.” „Descrierea Chinei reprezint\ o informare exact\ [i foarte complet\ pentru acea vreme asupra împ\r\]iei [i poporului chinez, fiind una din primele c\r]i din literatura geografic\ universal\ care vorbe[te pe larg despre China, atât de pu]in cunoscut\ în acea vreme.” (V. Hilt, I. Popovici, Cum au cunoscut oamenii P\mântul) Vasul „Belgica” prins între ghe]uri, în noaptea polar\

PRO MEMORIA!

(E. Racovi]\, Spre Polul Sud) z

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Folosind textul lec]iei [i documentele care îl înso]esc, rezolva]i urm\toarele sarcini, lucrând în grupe de 4-5 elevi: a) Reconstitui]i, pe hart\, drumul urmat de sp\tarul Nicolae Milescu. b) De ce crede]i c\ a folosit cursurile de ap\ ale Siberiei? c) Identifica]i valoarea informativ\ a scrierilor sp\tarului Milescu. 2. Analizând documentul 4, comenta]i comportamentul exploratorilor în timpul „nop]ii polare”: a) reac]iile organismului uman; b) starea psihic\ [i condi]iile de via]\. 3. Folosind [i alte materiale, realiza]i o dezbatere cu tema: „Contribu]ii române[ti la cunoa[terea P\mântului”. Popoare [i spa]ii istorice

z

z

25

C\l\toriile românilor prin ]ar\ au fost determinate de cristalizarea con[tiin]ei na]ionale. C\l\torii [i exploratorii români au adus contribu]ii importante la cunoa[terea mai exact\ a unor zone ale planetei noastre. E. Racovi]\ este nu numai un cunoscut explorator al Polului Sud, ci [i întemeietorul biospeologiei [i al primului institut de speologie din lume.

26Cyan 26Yellow 26Magenta 26Black

Modulul II z Comunitatea uman\ s-a constituit din vremuri îndep\rtate (dup\ unele opinii înc\ din neolitic) în a[ez\ri rurale, care au cunoscut de-a lungul istoriei evolu]ii semnificative, p\strându-[i, cel pu]in în Europa sudic\ [i sud-estic\, str\vechea matrice a începuturilor. z Târgul a fost prin excelen]\ un spa]iu comercial, un loc de întâlnire al produc\torilor [i comercian]ilor cu cump\r\torii, [i se desf\[ura, de regul\, cu prilejul unor mari s\rb\tori religioase într-un ora[ aflat la întret\ierea unor drumuri comerciale. Înc\ din Evul Mediu românesc, aceast\ denumire a fost aplicat\ unor a[ez\ri populate de ]\rani [i me[te[ugari care tr\iau din produsul muncii lor. z Ora[ul, str\veche crea]ie a Orientului antic, a cunoscut forma polisului în spa]iul lumii grece[ti. Dup\ modelul Romei, Imperiul a r\spândit pretutindeni unde au ajuns legiunile sale, inclusiv în spa]iul vechii Dacii, colonii [i municipii. Occidentul a cunoscut în secolele XI-XII marea rena[tere urban\ spre finalul c\reia coloni[tii sa[i puneau bazele primelor ora[e în Transilvania. Compararea în mi[carea lor istoric\ a acestor tipuri de comunit\]i [i activit\]i social-economice d\ m\sura întreag\ a unit\]ii str\vechi, dar [i a extraordinarei diversit\]i a Europei.

Cultivarea p\mântului [i cre[terea animalelor în jurul anului 1000

26

ate, târguri [i ora[e din Europa [i spa]iul românesc SATUL Din timpuri preistorice [i pân\ în epoca revolu]iei industriale, când o mare parte a lucr\rilor agricole au fost mecanizate, comunit\]ile rurale [i-au asigurat supravie]uirea printr-o lupt\ dur\ [i necru]\toare cu du[mani de tot felul. În Fran]a feudal\ (sec. X-XIII), epocile de cre[tere demografic\ au sporit num\rul celor în c\utare de lucru [i astfel au ap\rut numeroase noi a[ez\ri smulse naturii înconjur\toare prin defri[\ri sau asan\ri. Spa]iul noii comunit\]i nu putea func]iona oriunde, în apropiere trebuia s\ fie un curs de ap\, al\turat p\durea din care o parte devenise suprafa]\ arabil\, parte p\[une pentru vitele oamenilor. Din lemn, piatr\ sau p\mânt b\tut erau construite locuin]ele, alc\tuite, de regul\, din 2 înc\peri – una care ad\postea c\minul, cealalt\ fiind o camer\ „dormitor”. Uneori, se ad\uga grajdul pentru animale. Hainele, confec]ionate dintr-o materie rezistent\, erau purtate pân\ când se rupeau, iar hrana era alc\tuit\ din produse naturale, de multe ori neprelucrate, lapte (brânz\), ou\, legume, fructe. Carnea de pe[te se consuma mai des. Sacrificarea porcului deschidea s\rb\toarea Cr\ciunului. Uneltele, îmbr\c\mintea, mobilierul locuin]elor (pu]in [i s\r\c\cios), totul era produs în gospod\ria ]\r\neasc\. Idealizarea modului de via]\ în aceste comunit\]i este practic imposibil\. Natura ostil\ îi obliga pe s\teni la o lupt\ neîncetat\ cu iernile geroase, dar [i cu verile excesiv de c\lduroase, cu invazia roz\toarelor [i a l\custelor, cu inunda]ii [i secete înso]ite de lungi ani de foamete. În acela[i timp, cu deosebire în Apus, rigorile senioriei creau o mul]ime de obliga]ii fa]\ de st\pânul laic [i ecleziastic [i stârneau revolte periodice repetate, în cursul c\rora satul ac]iona ca un singur om. R\zboaiele neîncetate între nobilii care posedau totul, alt\ calamitate a acelor timpuri, se înso]eau cu mari distrugeri materiale, odat\ cu ele se pierdeau [i vie]i omene[ti, iar resurse importante erau risipite zadarnic. Satul românesc al secolelor modernit\]ii s-a înscris într-o mi[care complicat\. }\ranul a fost emancipat de clac\ [i împropriet\rit atât în vremea lui Cuza, cât [i ulterior, la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, pentru jertfa sa `n slujba cauzei unit\]ii na]ionale. A crescut semnificativ num\rul [tiutorilor de carte [i b\rba]ii au primit drept de vot. Lumea rural\ s-a diferen]iat [i [i-a consolidat pozi]ia o clas\ de mijloc relativ înst\rit\, în situa]ia în care vechea boierime/mo[ierime diminuat\ în puterea ei economic\ prin exproprierile reformelor agrare, p\r\sea încet scena istoriei. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

27Cyan 27Yellow 27Magenta 27Black

Modulul II

Atâta vreme cât activit\]iile productive erau dirijate spre cultura cerealelor, pe care se a[eza înc\ exportul românesc, iar cea mai mare parte a venitului na]ional provenea din agricultur\, cre[terile semnificative ale nivelului de trai au întârziat totu[i, ceea ce a generat o întreag\ literatur\ economic\ [i sociologic\ în încercarea de a g\si solu]ii „problemei agrare”. În lupta grea cu politica de impozite a statului, acela[i care în plin\ criz\ economic\ i-a redus la jum\tate datoria pentru p\mântul primit prin reform\, ]\ranul român era obligat s\-[i vând\ ieftin produsele, dar s\ cumpere scump ma[ini agricole [i alte bunuri. Devenise evident c\ prosperitatea sa depindea în mod esen]ial de cre[terea economic\ general\ a ]\rii, în acest context putându-se consolida agricultura intern\, de mare randament.

1 „Mizeria, nepreg\tirea, veacurile de r\zboi au împins ca o neîncetat\ b\taie de vânt, pe ]\ranul român, la dezordine gospod\reasc\, la trai neigienic, câteodat\ la st\ri de civiliza]ie neolitic\, dar nu l-au putut face s\ renun]e la pitorescul înadins sporit [i alimentat la fiecare pas al vie]ii, c\su]a, oricât de redus\ la elementele necesare ad\postirii, va fiin]a întotdeauna ca un semn de liber\ noble]e, stâlpii pridvorului, ulciorul, din care se astâmp\r\ setea, va fi întotdeauna împodobit cu un decor b\trânesc, iar peretele oricât de pustiit de nenoroc va purta oricum o icoan\.” (Lucian Blaga, Spa]iul mioritic, 1936)

3 „În aceea[i zi Moromete î[i f\cu socoteala datoriilor [i spre sear\ b\tu la poarta lui B\losu cu care se în]elese s\-i vând\ o parte din p\mântul familiei. (…) Moromete ar\ta ca [i atunci când vânduse salcâmul, îndep\rtat [i nep\s\tor. Cu banii lua]i Moromete î[i cump\r\ doi cai, pl\ti foncierea, rata anual\ la banc\, datoria lui Aristide [i taxele de internat ale lui Niculaie, r\mânând ca necunoscut\ solu]ia acestor probleme pentru viitor. (…) Dar cu toat\ aparenta sa nep\sare, Moromete nu mai fu v\zut stând ceasuri întregi pe prisp\ sau la drum pe st\noag\. Lupta pentru ap\rarea micilor lui bucurii se sfâr[ise. (…) Trei ani mai târziu, izbucnea cel de al doilea r\zboi mondial. Timpul nu mai avea r\bdare.” (Marin Preda, Morome]ii, vol. I, 1955)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Constitui]i mai multe grupe a câte 4-5 elevi. Repartiza]i, pe grupe, textele de mai sus [i câte o întrebare din cele ce urmeaz\: a) Ce define[te ]\ranul [i societatea rural\ a Evului Mediu? b) Care sunt permanen]ele vie]ii rurale în societatea româneasc\? Ce argumente se pot invoca pentru a încadra în doi timpi diferi]i ai istoriei fragmentele din cele dou\ texte clasice ale romanului românesc. c) Stabili]i ce a determinat ambele atitudini: bucuria nest\vilit\ a proprietarului de p\mânt [i aparenta nep\sare cu care cel\lalt î[i lichideaz\ avutul. 2. Construi]i cu r\spunsurile astfel ob]inute un text cu subiect istoric. Completa]i-l cu informa]ii provenind din mediul familial [i via]a cotidian\. 3. Realiza]i o dezbatere pe tema „Satul românesc, trecut, prezent [i viitor.” Oamenii, societatea [i lumea ideilor

N. Grigorescu, C\ru]a din ograd\

2 „Fl\c\ul sosi înc\lzit de la drum. Se opri în marginea delni]ei (…). Cu o privire ce]oas\, Ion cuprinse tot locul, c\utându-l. Sim]ea o pl\cere atât de mare v\zându-[i p\mântul încât îi venea s\ cad\ în genunchi [i s\-l îmbr\]i[eze. I se p\rea mai frumos, pentru c\ era al lui. (…) Nu se putu st\pâni. Rupse un smoc de fire [i le mototoli p\tima[ în palme.” (Liviu Rebreanu, Ion, 1920 ) Competen]e specifice modulului OAMENII, SOCIETATEA {I LUMEA IDEILOR 1.1. Construirea unor explica]ii [i argumente intra [i multidisciplinare cu privire la evenimente [i procese istorice. *1.2. Utilizarea termenilor/conceptelor specifici(e) istoriei în contexte care implic\ interpret\ri [i explica]ii interdisciplinare. 2.3. Descoperirea constantelor în desf\[urarea fenomenelor istorice studiate. **2.4. Compararea [i evaluarea unor argumente diferite în vederea formul\rii unor judec\]i proprii. *3.2. Analizarea mesajelor transmise de surse istorice variate prin compararea terminologiei folosite. 4.2. Integrarea cuno[tin]elor ob]inute în medii non-formale de înv\]are în analiza fenomenelor istorice studiate. *4.3. Analizarea punctelor de vedere similare, opuse [i complementare în leg\tur\ cu fenomenele istorice studiate. 4.4. Realizarea de conexiuni între informa]iile oferite de sursele istorice [i contextul vie]ii cotidiene.

27

28Cyan 28Yellow 28Magenta 28Black

Modulul II

TÂRGUL

H. Trenk, Târgul Mo[ilor (1876)

1 „Iar în ceea ce scrie domnia ta despre nego]ul nostru noi nu am scos din Serbia alte m\rfuri decât piele, cear\ [i brânz\, iar acum aducem argint [i aur. {i la curtea domniei tale se aduc tot felul de ]es\turi scumpe, buc\]i de m\tase fin\ [i postavuri de mare pre] [i bijuterii. Asemenea m\rfuri nu se pot a fi pl\tite cu piele, cear\ sau brânz\, ci cu aur, argint [i pietre pre]ioase. (…) {i de la asemenea afaceri cre[te [i folosul vistieriei tale, [i acesta nu e unul din cele mici.” (Scrisoarea raguzanilor c\tre despotul {tefan Lazarevici, 1417, dup\ Ora[ul medieval, 1984)

2 „La {tef\ne[ti, pe Prut, în prima jum\tate a secolului al XIX-lea tr\ia o comunitate multietnic\ (români, armeni [i evrei) de agricultori, meseria[i [i negustori. (…) Era un spa]iu de produc]ie, dar [i de comer], târgul g\sindu-[i locul la intersec]ia unor drumuri importante pe care circulau cereale, vite, produse me[te[ug\re[ti autohtone sau de import. A[ezarea beneficia de o strad\ principal\ (uli]a) de-a lungul c\reia func]ionau 198 de dughene «cre[tine[ti, armene[ti [i evreie[ti». Pe la 1845 erau în fiin]\ dou\ crâ[me. (…) S\ mai spunem c\ la {tef\ne[ti strada comercial\ era luminat\, c\ sacagiii aduceau ap\ proasp\t\ [i c\ târgove]ii se puteau îmb\ia într-un feredeu (cad\).” (Dup\ Gh. Punga, Noi contribu]ii privind istoria târgului {tef\ne[ti, 1980)

28

Rena[terea urban\ a Occidentului a dezvoltat în secolele XII-XIV târgurile din Champagne, reuniuni de negustori întinse pe durata unui an întreg [i concretizate în mod esen]ial prin trei opera]iuni principale: prezentarea m\rfii, vânzarea [i încheierea contractelor [i plata. Intensele activit\]i de schimb conturau o ax\ comercial\ care lega bazinul mediteranean de nordul Europei de-a lungul c\reia ]es\turile (rezultat al unui complicat traseu de produc]ie care unea Anglia [i Flandra de marile ora[e italiene [i franceze) erau schimbate pe mirodenii. A[a cum s-a spus, rolul esen]ial al târgurilor din Champagne a fost financiar, pia]a comercial\ fiind reglat\ de ritmul vânz\rii [i cump\r\rii. Trecerea regiunii sub control regal a înt\rit pozi]iile financiare ale Parisului [i i-a permis lui Filip cel Frumos (1285-1314) s\ bat\ prima moned\ de aur. Oarecum spre apusul marilor târguri din nordul Fran]ei, cre[terea economic\ a celor dou\ state române[ti extracarpatice [i a Transilvaniei a îng\duit ora[elor s\se[ti aflate dincolo de munte – Sibiul, Bistri]a, Clujul, dar mai cu seam\ Bra[ovul – s\ joace un rol activ în stimularea raporturilor comerciale între aceste ]\ri. Cu deosebire „marea a[ezare din }ara Bârsei a fost o veritabil\ pia]\ comun\ pentru m\rfurile produse în spa]iul românesc” [i o etap\ important\ pentru comer]ul de tranzit care lega zona danubianopontic\ de apusul [i centrul Europei. Vreme de dou\ secole (XIV-XVI), zona central\ a Bra[ovului a fost loc de întâlnire al negustorilor care cump\rau din }\rile Române mari cantit\]i de pe[te, cereale, vite, cear\, miere, piei sau vinuri. La rândul lor, comercian]ii din }ara Româneasc\ [i Moldova se ar\tau interesa]i de produse me[te[ug\re[ti de calitate superioar\: postavuri, unelte, arme. Negustorii care intrau sau ie[eau din Bra[ov erau obliga]i s\ vând\ [i s\ cumpere numai în ora[, unde se pl\tea vama vigesimal\, echivalentul a 5% din valoarea m\rfurilor, dup\ ce la Bran, potrivit unor vechi în]elegeri cu voievozii }\rii Române[ti, se pl\tise tricesima, respectiv a treizecea parte din valoarea bunurilor transportate.

MARILE ORA{E Orice c\l\torie în istoria a[ez\rilor umane de-a lungul timpurilor se încheie, firesc, în marile ora[e a c\ror lung\ evolu]ie a marcat progrese semnificative în toate domeniile. Polisul grecesc, ora[ele Rena[terii medievale, citadelele revolu]iei industriale [i, nu în ultimul rând, ora[ele-lumin\ în care tr\iesc [i lucreaz\ intelectuali [i arti[ti au f\cut [i au scris istoria. Un astfel de ora[ este [i Petersburgul, numit [i Petrograd, apoi Leningrad [i în cele din urm\, din nou, Sankt-Petersburg. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

29Cyan 29Yellow 29Magenta 29Black

Modulul II

Ora[ul s-a n\scut acum aproape 300 de ani, din voin]a ]arului care i-a dat numele s\u, pentru a întemeia o nou\ capital\ pe m\sura m\re]iei ]\rii pe care o conducea. Ridicat pe o mla[tin\, cu jertfa anonim\ a mii de oameni [i cu concursul celor mai str\luci]i arhitec]i ai secolelor XVIII-XIX, ora[ul impresioneaz\ [i ast\zi prin unicitatea sa str\lucitoare. Dar nu despre monumente [i bulevarde, nu despre „nop]ile albe” pomenite de Dostoievski sau despre legendarul cruci[\tor „Aurora” v\ propunem s\ ne amintim în primul rând, ci despre marii oameni de cultur\ care au tr\it [i au murit aici: un mare poet, A.S. Pu[kin, un mare prozator [i dramaturg, N.V. Gogol, [i un mare romancier, Feodor Dostoievski. Îl putem al\tura [i pe Piotr Ilici Ceaikovski, marele compozitor care [i el [i-a câ[tigat notorietatea în capitala imperial\. E suficient s\ spunem, pentru a eviden]ia rela]iile acestor oameni de geniu cu puterea ]arilor, c\ Pu[kin a murit ucis într-un duel pus la cale [i de Nicolae I, c\ Dostoievski a fost condamnat la moarte [i c\ a fost gra]iat în ultima clip\ [i c\ Ceaikovski a murit în împrejur\ri obscure. Ora[ul a g\zduit îns\ [i evenimente memorabile, de ar fi doar declan[area revolu]iei ruse (1917) [i eroica blocad\ a celor 900 de zile – jertfa suprem\ a mii de leningr\deni în ultimul r\zboi mondial. S-a vorbit, invocându-l, despre „unul din cele mai frumoase ora[e ale lumii”, despre „Vene]ia nordului”; aici s-au produs fapte care au schimbat istoria lumii [i s-au n\scut capodopere ale culturii [i artei. Din nordul rece al Europei coborâm în sudul continentului, pentru a ajunge în Bucure[ti. Capitala României, localitate care va împlini în curând 550 de ani, este a[ezat\ într-o zon\ de câmpie cu c\lduri extreme vara [i cu ierni geroase [i, dup\ spusele ap\sate ale unora, departe de a întruni condi]iile unui centru politic de anvergur\. A[ezarea sa aproape de Dun\re, dincolo de care se g\seau o[tile Imperiului Otoman, l-a adus aici, într-o re[edin]\ statornic\, pe domnul }\rii Române[ti [i mai apoi, pentru c\ Ia[i se afla la doi pa[i de frontiera cu Rusia, [i pe domnul Principatelor Unite. În acest loc aveau s\ se întâmple toate marile fapte române[ti ale timpurilor care au urmat: aici au fost proclamate independen]a [i regatul, de aici a r\s\rit soarele pentru to]i românii, aici au fost aduse, spre recunoa[tere deplin\, actele Marii Uniri, de aici au condus comuni[tii 45 de ani ]ara [i tot aici istorica zi de 22 decembrie 1989 – izgonirea dictatorului – a consemnat începutul unei noi epoci a istoriei. Bucure[tii au concentrat importante for]e intelectuale [i artistice. În redac]ia ziarului „Timpul” s-au întâlnit Eminescu [i Slavici, sub cupola Ateneului a conferen]iat Nicolae Iorga [i a concertat George Enescu, iar la Facultatea de Medicin\, Emil Palade, studentul anilor ’40, de]in\torul Premiului Nobel pentru biologie de mai târziu, a urmat cursurile profesorului Fr. Rainer. Ora[ul [i-a p\strat pân\ azi contrastele sale. S-a dezvoltat de multe ori haotic, l\sând mereu în afar\ periferii lipsite de confortul canaliz\rii sau al str\zii pietruite. Iu]i la mânie [i r\i de gur\, bucure[tenii ]i-ar vorbi la nesfâr[it despre calvarul de a tr\i într-un asemenea loc, dar pu]ini ar pleca de aici. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Încadra]i în epoc\ târgurile periodice din Champagne [i nego]ul raguzanilor cu despotul Serbiei. Stabili]i diferen]ele, caracterizând economic sudul italic [i vestul francez [i flandrez, precum [i sud-estul balcanic. 2. Descrie]i – pornind de la documentul 2 – modul de via]\ într-un târg moldovean multietnic [i preciza]i în ce m\sur\ nego]ul a schimbat via]a oamenilor. 3. Alc\tui]i (în m\sura în care acest lucru este posibil) un eseu de 15-20 de rânduri despre rela]iile unei personalit\]i culturale sau istorice cu localitatea voastr\ de re[edin]\.

O imagine emblematic\ pentru Petersburgul ]arilor

PRO MEMORIA! z

z

z

29

Satul, form\ str\veche de comunitate uman\, reprezint\ începutul îndep\rtat al vie]ii economice [i sociale în spa]iul european [i românesc. Târgul medieval occidental sau ora[ele-târg dintre Carpa]i [i Dun\re realizeaz\ ie[irea dintr-o economie autarhic\ [i încadrarea societ\]ii române[ti pe calea rela]iei marf\-bani. Marile ora[e ale secolului XIX pot fi privite [i din perspectiva creatorilor care le-au populat [i a ambian]ei care a generat capodopere artistice.

30Cyan 30Yellow 30Magenta 30Black

iziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX–XX CURENTE {I POLITICI CULTURALE „Omul coboar\ din maimu]\…”, caricatur\ din 1880 care punea sub semnul întreb\rii teoria evolu]ionist\

1 „Dup\ incendiul de la Oper\, iat\ un nou dezastru. (...) La DurandRuel ni se ofer\ o expozi]ie despre care ni se spune c\ este de pictur\. Trec\torul oarecare (...) intr\ [i ochilor s\i speria]i li se ofer\ un spectacol crud. Cinci sau [ase aliena]i (...), un grup de neferici]i atin[i de fobia ambi]iei [i-au dat întâlnire pentru a-[i expune operele. Sunt indivizi care pufnesc în râs în fa]a acestor lucruri, dar eu am inima strâns\. Ace[ti a[a-zi[i arti[ti se intituleaz\ impresioni[ti; ei iau pânzele, culorile [i pensulele, arunc\ la întâmplare câteva tonuri. (...) A-l face pe Pissarro s\ în]eleag\ c\ arborii nu sunt viole]i, c\ cerul nu are culoarea untului proasp\t, c\ în nicio ]ar\ nu se pot vedea lucrurile pe care le picteaz\ el [i c\ nicio persoan\ inteligent\ nu se poate adapta unor asemenea r\t\ciri...“ (Albert Wolf, în „Le Figaro”, 1874)

Claude Monet, Impresie, r\s\rit de soare, lucrarea care a generat denumirea curentului ilustrat de cei ce expuneau în 1874

30

Progresul epocii industriale a fost sus]inut de o schimbare radical\ a modului de a gândi. Secolul al XIX-lea este dominat de pozitivismul lui Auguste Compte, curent care exprima încrederea în puterea ra]iunii [i a cunoa[terii. Aflat\ într-un proces de evolu]ie, societatea uman\ este guvernat\ de legi asem\n\toare universului fizic, totul fiind supus observa]iei [i experimentului. Încrederea nem\rginit\ în puterea [tiin]ei eliberate de orice implica]ii metafizice a dus la combaterea Bisericii [i la tendin]a de laicizare a societ\]ii. Oamenii de [tiin]\ erau sfin]ii epocii industriale. Pe aceea[i direc]ie se înscrie [i evolu]ionismul lui Charles Darwin, potrivit c\ruia toate fiin]ele vii se înscriu pe o linie de dezvoltare ascendent\, de la simplu spre complex. Începutul secolului XX a amendat îns\ r\d\cinile pozitivismului [i ale evolu]ionismului. Sigmund Freud [i Carl Gustav Jung pun în eviden]\ rolul incon[tientului în via]a omului, iar Albert Einstein redefine[te bazele newtoniene ale fizicii, punând totul sub semnul relativit\]ii. William James propune o abordare pragmatic\, potrivit c\reia orice idee care „func]ioneaz\” este adev\rat\, iar adev\rul nu mai este imuabil, ci creat prin ac]iunea uman\. Henri Bergson analizeaz\ timpul, spa]iul sau libertatea dintr-o perspectiv\ metafizic\, respingând abord\rile materialiste [i mecaniciste ale realit\]ii. Din perspectiva sa, elanul vital este for]a creatoare care determin\ evolu]ia vie]ii, iar intui]ia este metoda de cunoa[tere cu adev\rat profund\. Friedrich Nietzsche se opune cu vehemen]\ credin]ei în existen]a unei structuri obiective a lumii, unei realit\]i profunde, propunând în schimb sim]urile [i sim]ul comun ca mijloace utile de în]elegere a lumii. Având puternice r\d\cini în secolul al XIX-lea, materialismul dialectic [i istoric exprim\ viziunea marxist-leninist\ despre evolu]ia societ\]ii. Intui]ionismul lui Henri Bergson, fenomenologia lui Edmund Husserl sau existen]ialismul reprezentat de Martin Heidegger [i Jean-Paul Sartre vor influen]a puternic dezvoltarea [tiin]ei, literaturii [i artei secolului XX. Dac\ vreme de secole cultura [i arta fuseser\ rezervate unor categorii sociale restrânse, privilegiate, remarcabilul progres [tiin]ific [i tehnologic al acestui secol a f\cut posibil accesul a tot mai mul]i oameni la ceea ce avea s\ poarte numele de cultur\ de mas\. Democratizarea accesului la cultur\ a fost posibil\ cu prec\dere datorit\ fotografiei, cinematografului, radioului [i presei scrise. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

31Cyan 31Yellow 31Magenta 31Black

Începând cu mijlocul secolului XX, a început s\ se manifeste o nou\ form\ de cultur\, specific\ tinerilor, care, îmbr\când forma unei „contra-culturi”, se constituie într-o alternativ\ la cultura oficial\. Foarte influent\, cultura tinerilor indic\ existen]a unor valori, idealuri [i aspira]ii specifice, o schimbare profund\ a raportului dintre genera]ii. Din acest\ perspectiv\, secolul XX poate fi perceput [i ca o epoc\ a protestelor tineretului, a unui conflict tot mai evident între valorile promovate [i maniera de exprimare a diferitelor genera]ii. Din punct de vedere al artelor, dar [i al filosofiei, ultimele decenii ale secolului XX fac trecerea de la modernism la postmodernism. Afi[-manifest din timpul mi[c\rilor de protest ale tinerilor din Fran]a (1968)

2 „Nu este a[adar nicio exagerare în a spune c\ [tiin]a reformeaz\ viitorul omenirii, c\ ea singur\ poate s\-i spun\ care îi este destinul. (…) Pân\ acum nu a existat nicio ra]iune care a condus lumea: a fost numai capriciul, pasiunea. Va veni o zi când ra]iunea sus]inut\ de experien]\ va recâ[tiga imperiul s\u legitim, singurul care este de drept divin [i care nu va mai conduce lumea dup\ hazard, ci în func]ie de un scop clar care va trebui s\ fie atins. Epoca noastr\, a pasiunilor [i a erorilor, va ap\rea ca barbarie pur\, sau ca vârst\ a capriciului [i a fantasmelor, care la copil separ\ vraja primilor ani de ra]iunea omului matur. (...) Organizarea [tiin]ific\ a umanit\]ii, care este ultimul cuvânt al [tiin]ei moderne, curajoas\, dar [i legitim\ preten]ie.” (Ernest Renan, Viitorul [tiin]ei, 1864)

3 „Tinerilor trebuie s\ li se acorde dreptul de a-[i spune cuvântul, precum [i o putere real\ de a lua hot\râri nu numai în problemele lor, dar [i în acelea privind întreaga activitate social\. Puterea impune o r\spundere sporit\ a tinerilor, iar r\spunderea genereaz\ maturizarea. Ar fi o mare gre[eal\ s\ credem c\ tineretul nu poate face altceva decât s\ critice [i s\ revendice. M-am referit în cele de mai sus la un aspect al unui fenomen complex. Eu nu caut s\ interpretez lucruri pe care tineretul în mod cert le poate explica mai bine. Vreau numai s\ spun c\ tineretul protestatar nu înseamn\ neap\rat o genera]ie nedisciplinat\ [i în niciun caz lipsit\ de idealism. (...) Am observat apoi, cu pl\cere, c\ tineretul este capabil s\ l\rgeasc\ aria solidarit\]ii umane. Marile probleme privind destinele omenirii, mizeria „lumii a treia” [i pacea interna]ional\ au luat o asemenea amploare, încât cu greu putem pretinde tineretului s\ aib\ încredere întotdeauna în în]elepciunea genera]iei vechi.” (Urho Kekkonen, Un tineret lipsit de prejudec\]i, speran]a lumii, 1970)

Festivalul „genera]ia iubirii”, Woodstock (1969)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

1.

2.

3.

4.

5. Arhitectur\ postmodern\ – Stata Center, arhitect Frank Gehry

Oamenii, societatea [i lumea ideilor

Studia]i cu aten]ie documentele [i imaginile [i r\spunde]i la urm\toarele cerin]e: Exprima]i în cuvinte proprii solu]ia pe care filosofia pozitivist\ o propune pentru viitorul omenirii. Men]iona]i ce solu]ii alternative au fost imaginate în secolul XX? Exemplifica]i. Identifica]i mesajul transmis de afi[ul-manifest din 1968 [i r\spunsul pe care l-au dat tinerii. Pute]i identifica în lumea de ast\zi fenomene de respingere de c\tre tineri a culturii genera]iilor trecute? Organiza]i o dezbatere pe aceast\ tem\. Analiza]i [i descrie]i imaginile oferite de impresionism [i de arhitectura postmodern\.

31

32Cyan 32Yellow 32Magenta 32Black

IDENTITATE NA}IONAL|

Giuseppe Garibaldi (1807-1882), unul dintre conduc\torii luptei pentru eliberarea [i unificarea Italiei

1 „O na]iune este prin urmare o mare comunitate solidar\, purtat\ de spiritul de sacrificiu deja dovedit, dar [i de sacrificiile care vor mai fi aduse. Ea presupune existen]a unui trecut, [i totu[i se concentreaz\, în prezent, într-un fapt palpabil: acel acord, acea dorin]\ declarat\ de a continua convie]uirea. (…) O na]iune este deci o mare solidaritate, constituit\ prin sentimentul sacrificiilor care au fost f\cute [i al acelora pe care suntem dispu[i s\ le facem înc\. Ea presupune un trecut; ea este rezumat\, totu[i, în prezent printr-un fapt tangibil: consim]\mântul, dorin]a clar exprimat\ de a continua via]a împreun\.” (Ernest Renan, 1882)

2 „Deasupra na]ionalismelor învechite va trebui pe viitor s\ stea sentimentul solidarit\]ii na]iunilor. Meritul na]ionalismului a fost întemeierea unei tradi]ii [i a unei structuri interne solide în cadrul statului. Pe aceast\ funda]ie veche va trebui ridicat\ o nou\ construc]ie. Suprastatul va fi a[ezat pe fundamentul na]ional. Astfel, trecutul glorios nu va fi negat, dar energiile na]ionale vor rena[te prin folosirea lor comun\ în slujba solidarit\]ii suprastatale.” (Robert Schuman, în Hagen Schulze, Stat [i na]iune în istoria european\, 1996)

32

Din perspectiv\ politic\, concepte precum „na]iune”, „na]ionalism” sau „identitate na]ional\” au fost [i sunt înc\ în centrul proiectelor politice ale lumii moderne. În mod cert, lupta pentru afirmarea identit\]ii na]ionale reprezint\ dominanta secolului al XIX-lea [i a avut fundamente etnice. Italienii, germanii sau românii, dar [i multe alte popoare ale Europei au încercat s\ se reuneasc\ în grani]ele aceluia[i stat. A fost momentul în care, sub influen]a scriitorilor romantici [i a arti[tilor militan]i, s-a creat un sentiment de solidaritate care mergea dincolo de orice alte interese. Asocierea ideilor de libertate [i de na]iune a creat o fantastic\ emula]ie în rândul popoarelor europene [i a impins aproape întreaga Europ\ spre revolu]ia pa[optist\. Revolu]ia romantic\ nu a putut face fa]\ for]ei militare concentrate împotriva sa. Ideea de na]iune îns\ a r\mas [i va da roade câ]iva ani mai târziu. Trecând de la romantism la realism, germanii [i italienii î[i vor realiza obiectivul na]ional utilizând aceea[i arm\ a r\zboiului. La rândul lor, românii folosesc contextul interna]ional favorabil creat de un alt r\zboi, cel al Crimeii, [i, prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza, fac primul pas spre statul na]ional. În 1867, ungurii ob]in un statut preferen]ial în cadrul Imperiului Habsburgic, în cazul polonezilor verdictul fiind îns\ înc\ o dat\ amânat, ca [i în cel al popoarelor din Balcani. Odat\ constituite, statele-na]iune au promovat la sfâr[itul secolului al XIX-lea un alt tip de na]ionalism, cel al domina]iei [i cuceririi. Este cel care creeaz\ ierarhii între na]iuni [i chiar neag\ dreptul la existen]\ al unor na]iuni. În mod paradoxal, curentul apare în Fran]a, este cunoscut [i în Anglia sau în Rusia, dar va fi împins la extrem în Germania, unde va îmbr\ca forme agresive, xenofobe [i antisemite. Noul context politic interna]ional blocheaz\ dorin]a de emancipare a popoarelor slave din Imperiul Habsburgic (cehi, slovaci, sloveni, croa]i, polonezi) sau a românilor din Transilvania. În aceea[i situa]ie se g\seau îns\ [i finlandezii, polonezii ori locuitorii statelor baltice, precum [i celelalte popoare incluse în Imperiul Rus. De[i în evident declin, [i Imperiul Otoman continua s\ blocheze aspira]ia spre independen]\ a popoarelor balcanice. Confruntarea dintre „na]iunile dominante”, pe de o parte, [i aspira]ia spre libertate a na]iunilor dominate, pe de alt\ parte, a condus spre declan[area Primului R\zboi Mondial. Nu întâmpl\tor, unul dintre principiile care au stat la baza noii lumi a fost acela al dreptului tuturor popoarelor la autodeterminare. În fapt îns\, de[i pacea de la Versailles recuno[te aspira]iile na]ionale, nu face acest lucru decât pentru puterile înving\toare, creând astfel dorin]a de revan[\. Dup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial, ideea de na]iune etnic\ intr\ într-un con de umbr\, fiind tot mai mult asociat\ conflictelor armate, mondiale sau regionale, care au devastat secolul XX. În locul s\u este pus\ na]iunea civic\, care ignor\ originea etnic\ [i eviden]iaz\ calitatea de cet\]ean al unui stat. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

33Cyan 33Yellow 33Magenta 33Black

Modulul II

Schimbarea de perspectiv\ este impus\ de eviden]a c\ preten]ia existen]ei unor na]iuni pure din punct de vedere etnic a devenit o iluzie în condi]iile globaliz\rii [i ale circula]iei tot mai intense a for]ei de munc\ f\r\ s\ se ]in\ cont de grani]ele etnice. Departe de a solu]iona problematica na]ional\, crearea unor entit\]i politice suprastatele de tipul Uniunii Europene a creat o nou\ problem\: aceea a respect\rii identit\]ii na]ionale a cet\]enilor s\i. Va reprezenta acest context sursa unei revigor\ri a sentimentului na]ional? Sau vom asista la dispari]ia treptat\ a na]iunilor [i, implict, a problemei na]ionale?

3 „O! dragul meu prieten, ce fericire imens\ s\ tr\im în epoca noastr\ prezent\ [i s\ fi putut fi martori ai acestei r\sturn\ri a istoriei Germaniei pe care nimic nu a atins-o vreme de zece secole. De ani de zile i-am invidiat pe italieni pentru c\ au reu[it atât de repede ceea ce p\rea s\ apar]in\ unui viitor îndep\rtat, mi-am dorit un Cavour german, sau un Garibaldi (…) pentru ]ara mea. {i iat\-l ap\rând în persoana acestui Bismarck, care a fost atât de mult denigrat. Nu suntem noi visând pe cale de a vedea imposibilul devenind posibil? Ca [i voi, m\ temeam de perspectiva r\zboiului, eram convins de superioritatea Austriei, mai bine antrenat\ ca Prusia pe terenul armelor. M\ înclin profund în fa]a geniului lui Bismarck, care a ridicat pe culmi o oper\ de inteligen]\ politic\ [i de ac]iune, cum rar i se poate g\si exemplu în istorie. (...) Cu ce [tiin]\ [i cu ce precizie a [tiut s\ foloseasc\ toate aceste roti]e – regele s\u, Napoleon, armata sa, administra]ia, Austria [i for]ele sale – pe scurt, o capodoper\ de calcul. Am iertat omului tot ce a putut face pân\ ast\zi [i, în plus, m-am convins c\ toate acestea erau necesare. Ceea ce, pentru noi, neini]ia]ii, p\rea a fi arogan]\ criminal\, s-a dovedit la final c\ era singurul drum de urmat pentru a atinge ]elul propus. El a fost unul dintre cei mai mari oameni ai secolului.” (Scrisoare a lui Rudolf van Ihering c\tre B. Windscheid, 1866)

5 „Cum se poate determina gradul de virulen]\ la care na]ionalismul «moderat» se transform\ într-unul «excesiv», provocator de vrajb\ între etnii? (…) C\ci orice na]ionalist va invoca întotdeauna, cu deplin\ siguran]\ de sine, un criteriu simplu spre a opera distinc]ia c\utat\, spunând c\ na]ionalismul propriei etnii – «al nostru» – este cel firesc, justificat, moderat, benefic, pe când cel str\in – «al lor» – este cel condamnabil, malefic. (…) Ideologia na]ionalist\ se caracterizeaz\, între altele, prin aceea c\ opereaz\ cu o logic\ dubl\, incriminând la «al]ii» ceea ce ap\r\ [i cultiv\ la «noi». Iar logica dubl\ împiedic\ dialogul, exclude în]elegerea, stârne[te conflictul.” (Andrei Roth, Na]ionalism sau democratism?, 1999)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

1.

4 „Caracteristica erei Ceau[escu a fost îns\ notabila deplasare dinspre contemporaneitate spre origini. Legitimarea [i unitatea acolo trebuiau în primul rând c\utate. Ridicolul atinge culmi ame]itoare atunci când Institutul de istorie a partidului, profilat pe monografii de lupte muncitore[ti [i de eroi ai clasei muncitoare, se orienteaz\ spre Antichitate, consacrându-se cu deosebire originilor dacice! Istoria antic\ devine înc\ mai politizat\ decât istoria contemporan\. Marele eveniment se petrece în 1980, când este confec]ionat\ din toate piesele aniversarea a 2050(?) de ani de la constituirea statului dac «unitar [i centralizat» al lui Burebista. Burebista îi oferea lui Ceau[escu suprema legitimare, statul lui prefigurând în multe privin]e (unitar, centralizat, autoritar, respectat de «ceilal]i») propria sa Românie, a[a cum [i-o închipuia dictatorul.” (Lucian Boia, Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\, 2002)

2.

3.

4.

5.

6. Surs\ major\ de inspira]ie pentru arti[ti, istoria na]ional\ ajunge, în totalitarism, un instrument de propagand\

Oamenii, societatea [i lumea ideilor

33

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i solu]iona]i urm\toarele sarcini: Împ\r]indu-v\ în grupuri de lucru, face]i o paralel\ între na]ionalismul romantic [i cel al domina]iei. Discuta]i cu colegii concluziile la care a]i ajuns. A apar]inut ideea na]ional\ unui singur curent politic? Argumenta]i-v\ r\spunsul. Exemplifica]i motivele pentru care regimul Ceau[escu a folosit na]ionalismul ca arm\ politic\. Organiza]i o dezbatere prin care s\ încerca]i s\ r\spunde]i la întrebarea pus\ de autorul documentului 5. Construirea Europei unite va avea drept consecin]\ dispari]ia na]iunilor europene? Argumenta]i r\spunsul. Cunoa[te]i evenimente politice contemporane motivate prin ra]iuni de ordin na]ional? Dac\ da, ce mesaj v-au transmis aceste evenimente?

34Cyan 34Yellow 34Magenta 34Black

IDENTITATE EUROPEAN|

O imagine emblematic\ a ideii de libertate: Eugène Delacroix, Libertatea c\l\uzind poporul (1830)

1 „Se obiecteaz\ adesea în leg\tur\ cu caracterul strict negativ al conceptului nostru de libertate. Este adev\rat în sensul în care [i pacea e un concept negativ (...), ea descrie absen]a unui anumit obstacol – coerci]ia de c\tre al]i oameni. Ea devine pozitiv\ doar în urma interven]iei noastre, îns\ nu ne asigur\ o oportunitate anume, ci ne las\ s\ hot\râm cum vom folosi circumstan]ele în care ne g\sim. Îns\, dac\ întrebuin]\rile libert\]ii sunt multe, libertatea este una singur\. Libert\]ile apar doar atunci când lipse[te libertatea: ele sunt privilegii sau except\ri speciale pe care le pot dobândi unele grupuri [i unii indivizi, în timp ce ceilal]i sunt mai mult sau mai pu]in neliberi. Din punct de vedere istoric, drumul c\tre libertate trece prin ob]inerea anumitor libert\]i. Dar a avea dreptul de a face ceva nu înseamn\ libertate (…); ea nu exist\ atunci când, pentru aproape tot ce faci, ai nevoie de permisiune. Diferen]a între libertate [i libert\]i este cea care exist\ între starea în care este permis tot ceea ce nu este interzis prin reguli generale [i o alta, în care este interzis tot ceea ce nu este permis în mod explicit.” (Friedrich A. Hayek, Constitu]ia libert\]ii, 1960)

34

La mijlocul anilor ’90, dup\ niciun secol de existen]\, statul na]ional constituit pe baze etnice î[i demonstrase avantajele, dar [i limitele. Elanul revolu]ionar specific secolului al XIX-lea s-a aflat la originea moderniz\rii Europei, dar excesele au generat cele mai mari catastrofe ale umanit\]ii, cele dou\ r\zboaie mondiale. Harta politic\ a Europei a fost reconfigurat\, r\spunzând unor mai vechi nevoi de identitate na]ional\, dar au fost frecvente situa]iile în care statele na]ionale s-au ridicat unul împotriva celuilalt. Închis în propriile grani]e, statul na]ional nu mai r\spundea nici nevoilor dezvolt\rii economice. Statelor europene le era tot mai greu s\ fac\ fa]\ concuren]ei cu alte zone economice, în special cu cea nord-american\. Solu]ia imaginat\ de europeni a fost una deosebit de îndr\znea]\ pentru contextul politic al acelui moment istoric: unitatea. Ideea în sine nu era nou\. Au existat numeroase încerc\ri de a pune lumea european\ sub semnul unor valori comune [i al unei conduceri comune. Primele tentative temporar reu[ite apar]in antichit\]ii greco-romane, civiliza]ia din care [i ast\zi mai to]i europenii î[i revendic\ identitatea. I-a urmat încercarea de creare a Europei cre[tine, stindard sub care genera]ii întregi de cavaleri [i oameni politici au luptat împotriva „necredincio[ilor”. Anima]i de valori mai curând seculare, suveranii Fran]ei încearc\ în dou\ rânduri s\ se impun\ în fruntea unei Europe unite (Ludovic al XIV-lea [i Napoleon Bonaparte). Proiectele politice au fost dublate de cele culturale, Europa încercând în mai multe rânduri s\ se autodefineasc\ fie pe principiile umanismului [i ra]ionalismului, fie pe cele ale libert\]ii [i democra]iei. Situa]ia în care se afla Europa la mijlocul secolului al XX-lea a impus cu necesitate parcurgerea drumului de la inten]ie la realitate. M\surile de ordin administrativ au f\cut ca procesul de integrare a statelor europene s\ ajung\ la un nivel foarte avansat, care a presupus dezvoltatea unei largi zone economice de liber schimb ce include în acest moment 27 de state membre care func]ioneaz\ pe principiile libert\]ii de mi[care a bunurilor, serviciilor, capitalurilor [i persoanelor. În afara intereselor dictate de competi]ia economic\, se mai afl\ ceva în spatele construc]iei europene? R\spunsul dat a fost în general pozitiv [i s-a referit la existen]a unei identit\]i europene. Adic\ a unui set de valori comune, a unor idei for]\ care au traversat istoria Europei. Prima dintre acestea ar fi ideea de libertate. Invocat\ înc\ din Rena[tere, nevoia de libertate a fost consacrat\ prin Declara]ia drepturilor omului [i ale cet\]eanului. Istoria Europei este una a luptei pentru libertate, a ]\ranilor, a ora[elor sau na]iunilor. Din secolul al XIX-lea, societatea european\ se concentreaz\ pe ob]inerea libert\]ii de opinie [i a libert\]ii presei, a libert\]ii individuale [i a dreptului la vot pentru tot mai largi categorii sociale. Criza liberalismului [i punerea sa în discu]ie de c\tre op]iunile autoritariste [i colectivist-corporatiste (fascismul, comunismul) a semnalat limitele acestei doctrine, indicând necesitatea regândirii ei. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

35Cyan 35Yellow 35Magenta 35Black

Modulul II

Dar anii ‘80 [i ‘90 au propulsat în avanscena social-politic\ drepturile omului [i ale cet\]eanului. Din acest moment, Europa [i-a pus întreaga experien]\ [i pricepere în slujba cet\]enilor, conceptelor de libertate [i democra]ie ad\ugându-li-se cele de toleran]\ [i diversitate, acceptarea valorilor celuilalt, pacea. S\ fie identitatea european\ un bun câ[tigat odat\ pentru totdeauna? Ap\rarea propriului c\min, a propriei ]\ri, cât [i a Europei – un subiect exploatat [i de propaganda hitlerist\ (afi[ franco-german din 1942)

2 „Tr\im o întronare global\ a memoriei. De vreo dou\zeci sau dou\zeci [i cinci de ani încoace, toate ]\rile, toate grupurile sociale, etnice, familiale, încep s\ cunoasc\ o schimbare profund\ a raportului tradi]ional pe care îl aveau cu trecutul. Aceast\ schimbare a cunoscut forme multiple: critici ale versiunilor oficiale ale istoriei [i recrudescen]e ale reful\rilor istorice; revendicarea urmelor unui trecut abolit sau confiscat; cultul r\d\cinilor (roots) [i dezvoltarea cercet\rilor genealogice; efervescen]e comemorative de tot felul; regl\ri judiciare ale trecutului; multiplicarea muzeelor de orice natur\; recrudescen]a sensibilit\]ii fa]\ de deten]ie [i deschiderea spre consultare a arhivelor; reînnoitul ata[ament fa]\ de ceea ce anglo-saxonii denumesc «mo[tenire», iar francezii «patrimoniu». Indiferent care ar fi combina]ia între aceste elemente, este ca [i cum un val de fond memorial a debordat peste lume [i a legat peste tot, foarte strâns, fidelitatea fa]\ de trecut – real sau imaginar – de sentimentul de apartenen]\, con[tiin]a colectiv\ [i con[tiin]a individual\ de sine, memoria [i identitatea.” (Pierre Norra, Întronarea mondial\ a istoriei)

3 „În fond, de ce francezii [i olandezii au spus «nu» proiectului de constitu]ie european\? (...) Exist\ numeroase motive (…), foarte multe dintre ele perfect contradictorii. De pild\, pentru unii francezi, mai ales de stânga, «nu» a însemnat s\-i dea o lovitur\ lui Chirac care ceruse s\ se voteze «da». Al]ii, în Fran]a sau Olanda, s-au sim]it frustra]i c\ guvernele [i clasa politic\ nu ar fi suficient de democratice, dar le-au sanc]ionat exact atunci când, supunând voluntar chestiunea la referendum, ele s-au ar\tat mai democratice decât pân\ atunci. (…) Pentru al]ii, mai ales anglo-saxoni, Europa unit\ e prea «franco-german\», adic\ insuficient de liberal\, cu reglement\ri împov\r\toare. (…) Pe mul]i îi sperie «Estul»: «noua Europ\»; dar invazia textilelor chineze[ti nu are leg\tur\ cu UE [i nici num\rul foarte mare de musulmani din Fran]a, de pild\.” (Andrei Cornea, Euro reversibilitate, Hotnews.ro, 18 aprilie 2006)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Exist\ o unanimitate de p\reri în ceea ce prive[te existen]a identit\]ii europene? 2. Ideea de libertate, c\reia i s-a consacrat mare parte a istoriei europene, a fost aplicat\ de europeni [i altor popoare? Pentru a v\ argumenta r\spunsul folosi]i [i alte argumente din lumea de azi. 3. Procesul de constituire a unei identit\]i europene este unul linear? Exist\ [i reac]ii contrare? 4. Împ\r]indu-v\ în grupe de câte 4-5 elevi, exprima]i-v\ punctul de vedere referitor la [ansele României de a se integra în Uniunea European\ [i de a-[i conserva, totodat\, identitatea na]ional\.

PRO MEMORIA! z

z

4 „Am fost întrebat adesea unde sunt frontierele Europei. R\spunsul meu este c\ harta Europei este definit\ de mintea europenilor. Geografia fixeaz\ cadrul, dar fundamental valorile sunt cele care definesc frontierele Europei. Extinderea înseamn\ l\rgirea ariei valorilor europene, în care cele mai importante sunt libertatea, solidaritatea, toleran]a [i drepturile omului, democra]ia [i statul de drept. (...) Conform prevederilor tratatelor – care sunt baza legal\ – por]ile Uniunii sunt deschise «tuturor statelor europene care îi respect\ valorile [i se angajeaz\ s\ le promoveze».” (Olli Rehn, membru al Comisiei Europene, responsabil pentru extindere) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

z

35

Progresul epocii industriale este legat de ma[inism, dar [i de gândirea pozitivist\, de încrederea în puterea ra]iunii [i a cunoa[terii. Începutul sec. XX aduce îns\ relativismul, care va deschide noi c\i de investigare a universului fizic. Cel mai spectaculos fenomen cultural al acestui secol XX este democratizarea accesului la cultur\ – cultura de mas\. Trecând prin intui]ionism, existen]ialism sau fenomenologie, cultura universal\ a ajuns în etapa postmodernismului.

36Cyan 36Yellow 36Magenta 36Black

D iversitate etnic\ [i confesional\ în România. Solu]ii politice

ETNIE {I CONFESIUNE ~N ROMÂNIA MODERN| Diversitatea etnic\ reflectat\ în opera lui N. Grigorescu: Cap de ]iganc\

1 „Diversitatea etnic\ este o min\ plin\ de bog\]ii. Multitudinea de puncte de vedere [i experien]e din întreaga lume cu privire la o comunitate divers\ d\ na[tere la o varietate de idei, puncte de vedere, cunoa[tere [i aptitudini care pot îmbun\t\]i în mod semnificativ capacitatea unei comunit\]i de a se dezvolta. În orice caz, con[tientizarea poten]ialelor beneficii ale diversit\]ii depinde de gradul de solidaritate al comunit\]ii. Societ\]ile care ating un înalt grad de coeziune sunt predispuse la extinderea poten]ialului social [i economic. (…) De[i diversitatea etnic\ a condus adesea la conflicte civile [i la instabilitate, cauza conflictului nu este diversitatea în sine, ci mai degrab\ lipsa fundamental\ de coeziune dintre grupurile etnice.” (Dash Douglas, „UN Chronicle” nr. 3/2006)

2 „De Europa ne leag\ respectul [i deschiderea fa]\ de diversitatea etnocultural\, aderen]a la acelea[i valori [i suntem convin[i c\ avem ceva de ad\ugat inestimabilului patrimoniu uman [i cultural european. (…) Experien]a româneasc\ în gestionarea rela]iilor interetnice este citat\ tot mai des pe plan interna]ional ca o experien]\ pozitiv\.” (Attila Marko, România, o Europ\ în miniatur\, 2006)

36

Din punct de vedere etnic, România poate fi considerat\ o Europ\ în miniatur\. Complicata istorie a spa]iului românesc a f\cut ca, al\turi de popula]ia româneasc\ majoritar\, în aceast\ zon\ s\-i g\sim pe slavi (sârbi, ru[i, polonezi, cehi, slovaci), pe maghiarii sosi]i începând cu secolul IX, pe germanii coloniza]i în Transilvania [i Banat, pe evreii ajun[i în aceste locuri, pe turci [i t\tari, pe romi [i alte na]ionalit\]i. România nu este din acest punct de vedere o excep]ie, în Europa cu greu putând fi identificat\ o regiune [i cu atât mai pu]in un stat pur din punct de vedere etnic. Nici din punct de vedere confesional situa]ia nu este diferit\, în România coabitând ortodoxismul dominant, catolicismul, greco-catolicismul, biserici protestante mai vechi sau mai noi, islamismul sau iudaismul. Practic, întreaga istorie a românilor s-a construit în raport direct cu na]ionalit\]ile al\turi de care tr\iau în mod organic, iar solu]iile politice adoptate în raport cu aceste minorit\]i au marcat, pozitiv sau negativ, evolu]ia statului român. Dac\ ne referim numai la cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, primele semnale privind importan]a rezolv\rii problemei na]ionalit\]ilor sunt legate chiar de prima constitu]ie a ]\rii, care nu recuno[tea dreptul la cet\]enie român\ pentru „necre[tini”. Se crea astfel „problema evreiasc\” de a c\rei rezolvare avea s\ fie condi]ionat\ chiar recunoa[terea independen]ei statului român de c\tre marile puteri. Pa[i în direc]ia normalit\]ii au fost f\cu]i în 1879, când, de[i în mod selectiv, a fost acordat [i neortodoc[ilor dreptul la cet\]enia român\. Rezolvarea problemei avea s\ vin\ îns\ de la Constitu]ia din 1923. Entuziasmul generat de realizarea Marii Uniri din 1918 nu a f\cut ca românii s\ uite de drepturile minorit\]ilor. Simptomatic\ în acest sens este Rezolu]ia de la la Alba Iulia. Având în vedere c\ promisiunile f\cute la 1 decembrie 1918 au fost consfin]ite prin Constitu]ia din 1923, se p\rea c\ problema na]ional\ a fost deplin rezolvat\ în România. Nu avea s\ fie îns\ a[a. Înfrângerea Puterilor Centrale [i dispari]ia marilor imperii multina]ionale la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial avea s\ aduc\ o pace aparent\. C\ci anii imediat urm\tori aveau s\ cunoasc\ o puternic\ recrudescen]\ a na]ionalismului, iar principalii responsabili pentru nereu[itele economice [i politice ale statelor europene au fost considerate a fi… minorit\]ile [i democra]ia. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

37Cyan 37Yellow 37Magenta 37Black

Modulul II

Via]a politic\ a României interbelice a fost marcat\ de o via]\ politic\ democratic\, dar [i de excesele f\cute de Legiunea Arhanghelului Mihail [i mai ales de Garda de Fier. Identificând ortodoxia [i via]a rural\ ca r\d\cini ale poporului român, ideologii acestor mi[c\ri respingeau dreptul la existen]\ al altor credin]e religioase, iar între solu]iile identificate pentru ie[irea din criz\ se afla la loc de cinste îndep\rtarea prin for]\ a unor minorit\]i (evrei, ]igani, minorit\]i sexuale). Anul 1938 a însemnat sfâr[itul democra]iei [i din perspectiva minorit\]ilor na]ionale, mai cu seam\ a evreilor. Legisla]ia discriminatorie introdus\ împotriva acestora a însemnat pierderea unor drepturi civile, munca for]at\ sau plata unor taxe suplimentare. Atmosfera xenofob\ a anilor ’30, apoi declan[area r\zboiului au împins [i autorit\]ile române spre excese ce vor fi condamnate ulterior de istorie. De[i nu a aplicat „solu]ia final\”, distrugerea sinagogilor, deportarea [i pogromurile au f\cut ca [i România s\ se afle pe neonoranta list\ a statelor responsabile pentru Holocaust.

3 „Dup\ legile ]\rii, ovreii nu au drept de domiciliu permanent în sate. Prin urmare ei nu pot fi nici cârciumari, nici accisari în comunele rurale. Toleran]a ce pe alocuri li s-a acordat a fost un abuz, dar niciodat\ nu a fost o desfiin]are a legii. (…) Ob[ti]i dar în toate comunele rurale din jude]ul d-voastr\ c\, de la 23 aprilie viitor, ovreii nu mai pot, prin sate, a fi cârciumari, sau accisari, c\ prin urmare în aceast\ materie niciun contract nu se mai poate cu dân[ii încheia sau prelungi.” (Circular\ a ministrului de interne Mihail Kog\lniceanu c\tre prefec]i, 1869)

5 „Art. 7 - În[u[irea de român se dobânde[te, se conserv\ [i se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai str\inii de rituri cre[tine pot dobândi împ\mântenirea.” (Constitu]ia din 1866)

6 Art. 6 - Dreptul la identitate (1) Statul recunoa[te [i garanteaz\ persoanelor apar]inând minorit\]ilor na]ionale dreptul la p\strarea, la dezvoltarea [i la exprimarea identit\]ii lor etnice, culturale, lingvistice [i religioase. (Constitu]ia României, 2003)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

1.

2. N. Grigorescu, Evreul cu gâsca

4 „I. Adunarea na]ional\ a tuturor românilor din Transivania, Banat [i }ara Ungureasc\, aduna]i prin reprezentan]ii lor îndrept\]i]i la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decreteaz\ unirea acelor români [i a tuturor teritoriilor locuite de dân[ii cu România. (…) II. Adunarea na]ional\ rezerv\ teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pân\ la întrunirea constituantei, aleas\ pe baza votului universal. III. În leg\tur\ cu aceasta, ca principii fundamentale la alc\tuirea noului stat român, adunarea na]ional\ proclam\ urm\toarele: 1. Deplina libertate na]ional\ pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra [i judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul s\u [i fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare [i la guvernarea ]\rii în propor]ie cu num\rul indivizilor ce-l alc\tuiesc. 2. Egala îndrept\]ire [i deplina libertate autonom\ confesional\ pentru toate confesiunile de stat.” (Rezolu]ia Marii Adun\ri Na]ionale de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918)

Oamenii, societatea [i lumea ideilor

3.

4.

5.

37

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i solu]iona]i urm\toarele sarcini: Au fost respectate întotdeauna drepturile minorit\]ilor na]ionale în România epocii moderne? Comenta]i [i alte exemple decât cele oferite de documentele al\turate. Comenta]i prevederile art. 7 al Constitu]iei din 1866. „Însu[irea de român” se poate pierde sau câ[tiga? Exprima]i-v\ propriul punct de vedere. Realiza]i un eseu de cel mult o pagin\ prin care s\ demonstra]i c\ unitatea na]ional\ de la 1918 s-a înf\ptuit cu respectarea drepturilor minorit\]ilor na]ionale. Face]i o paralel\ între prevederile Declara]iei de la Alba Iulia din 1918 referitoare la reprezentarea minorit\]ilor etnice [i prevederile actualei Constitu]ii a României. Crede]i c\ structura multietnic\ a popula]iei României constituie un avantaj sau un dezavantaj din punct de vedere cultural? Argumenta]i-v\ r\spunsul.

38Cyan 38Yellow 38Magenta 38Black

ROMÂNII DIN AFARA GRANI}ELOR }|RII

O figur\ proeminent\ a diasporei române[ti, dramaturgul Eugen Ionescu, s-a aflat în anii ‘70 în aten]ia Securit\]ii din ]ar\, care s-a str\duit s\-l influen]eze „pozitiv”

1 „Art. 7 - Românii din str\in\tate Statul sprijin\ înt\rirea leg\turilor cu românii din afara frontierelor ]\rii [i ac]ioneaz\ pentru p\strarea, dezvoltarea [i exprimarea identit\]ii lor etnice, culturale, lingvistice [i religioase, cu respectarea legisla]iei statului ai c\rui cet\]eni sunt.” (Constitu]ia României, 2003)

2 „Au trecut optzeci [i unu de ani de la Marea Unire, [i aproape zece ani de la Revolu]ia din Decembrie, [i totu[i constat\m c\ diaspora român\ nu exist\. De ce? Aici trebuie s\ deosebim exilul – cei care au plecat voluntar, sau au fost exila]i din motive politice – de diaspor\ – cei care au ales expatrierea din motive predominant economice. Organiza]iile române[ti existente peste hotare au, cel mai adesea, un caracter politic. Cultural, se poate vorbi de o diaspor\ româneasc\ la Paris, aceasta începând a fi conturat\ [i la New York/Los Angeles. Din punct de vedere [tiin]ific îns\, o organiza]ie a românilor expatria]i nu exist\!” (Tudor I. Oprea, Göteborg, împreun\ cu {erban Costa, Frankfurt)

38

De-a lungul timpului, }\rile Române nu au fost numai un loc de a[ezare a numeroase minorit\]i na]ionale. În egal\ m\sur\, exist\ mul]i români care, fie au r\mas în afara grani]elor na]ionale, a[a cum au fost ele trasate în diferite momente ale istoriei dup\ 1859, fie au plecat din proprie ini]iativ\ spre alte meleaguri, din motive politice sau economice. S-a format astfel diaspora româneasc\, care a avut [i continu\ s\ aib\ un rol important în istoria României. În perioada 1859-1918, românii din afara grani]elor ]\rii erau concentra]i în provinciile istorice aflate sub domina]ia imperiilor ]arist [i habsburgic: Bucovina, Basarabia [i Transilvania. Principalele deziderate ale acestora au fost, pe de o parte, împiedicarea politicii de dezna]ionalizare, iar pe de alt\ parte promovarea unirii cu ]ara. Ambele obiective au fost sus]inute în egal\ m\sur\ prin activit\]i de ordin politic [i cultural. La rândul lor, autorit\]ile de la Bucure[ti au încercat s\ sprijine în plan politic mi[c\rile na]ionale din afara grani]elor ]\rii pe c\i diplomatice sau prin sus]inerea [colii române[ti prin trimiterea de c\r]i, publicistic\ [i chiar de profesori [i înv\]\tori. Potrivit declara]iei politicienilor zilei, România îns\[i se preg\tea pentru integrarea politic\, economic\ [i cultural\ a acestor provincii istorice. Primul R\zboi Mondial a reprezentat un moment crucial din aceast\ perspectiv\, interesul na]ional fiind cel care a dictat atât politica de alian]e a României, cât [i strategia sa militar\. Marea Unire din 1918 a confirmat corectitudinea deciziilor politice ale anilor anteriori, toate provinciile române[ti fiind reunite în grani]ele na]ionale. Ceea ce nu a însemant c\ to]i românii s-au bucurat de acest privilegiu, mul]i continuând s\ tr\iasc\ pe teritoriul statelor vecine, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria sau Ucraina. Pentru respectarea drepturilor na]ionale ale acestora, statul român a încheiat în]elegeri diplomatice cu Turcia, Grecia, Iugoslavia [i Cehoslovacia. Cel de-al Doilea R\zboi Mondial [i mai cu seam\ anul 1940 a adus noi momente tragice în istoria poporului român. Prin hot\rârea marilor puteri, România pierde importante p\r]i ale teritoriului s\u, însumând circa 100 000 km2 (Basarabia, Nordul Bucovinei, Cadrilaterul, o parte a Transilvaniei) [i circa 6,8 milioane de locuitori. Tratamentul de care au beneficiat ace[tia a fost unul deosebit de dur, mai cu seama în spa]iile cedate Ungariei [i URSS. {i dac\ Transilvania va reveni în grani]ele na]ionale la sfâr[itul r\zboiului, drama românilor din Basarabia [i Bucovina va continua. Deport\rile [i schimburile de popula]ii organizate de regimul sovietic explic\ prezen]a unor comunit\]i de români în Siberia, Kazahstan sau Kirghistan. În paralel s-a constituit [i a evoluat exilul românesc, incluzând pe cei care au p\r\sit ]ara din motive economice sau politice. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

39Cyan 39Yellow 39Magenta 39Black

Ace[tia acoper\ o arie geografic\ deosebit de larg\, cuprinzând Europa, America sau Australia. Procesul a început în secolul XVIII [i continu\ [i în momentul de fa]\, incluzând remarcabile personalit\]i ale culturii [i [tiin]ei române[ti, dar [i oameni simpli în c\utare de solu]ii pentru îmbun\t\]irea condi]iei lor economice. Dimensiunile remarcabile la care au ajuns comunit\]ile române[ti din str\in\tate, dar [i calitatea statului român de reprezentant al tuturor românilor, a f\cut ca guvernele de dup\ 1989 s\ decid\ înfiin]area unor organisme guvernamentale (Direc]ia pentru românii din diaspora din cadrul MAE) sau funda]ii (Funda]ia Cultural\ Român\) al c\ror obiectiv este men]inerea unei rela]ii de calitate, fire[ti între statul român [i românii de pretutindeni.

3 „Institutul Cultural Român din Paris va g\zdui joi, 2 martie, de la ora 20.00, o conferin]\ intitulat\ «{tiin]a gânde[te oare?», o întâlnire a publicului român, [i nu numai, cu Basarab Nicolescu, fizician teoretician al Centrului Na]ional de Cercet\ri {tiin]ifice (CNRS) al Fran]ei, membru de onoare al Academiei Române [i pre[edinte al Centrului Interna]ional de Cercetare [i Studii Transdisciplinare (CIRET) din Paris.” („Diaspora româneasc\”, 2 martie 2006)

4 „Pe fondul polemicilor din Marea Britanie în leg\tur\ cu afluxul de imigran]i din ]\rile est-europene, 19 muncitori ilegali, dintre care 12 români, au fost re]inu]i, la sfâr[itul s\pt\mânii trecute, de autorit\]ile britanice din domeniul imigra]iei în urma unui raid efectuat pe [antierul unui cazinou în construc]ie în zona Greenwich, relateaz\ The Mail on Sunday. Opera]iunea are loc în contextul în care guvernul de la Londra este din ce în ce mai decis s\ le interzic\ românilor [i bulgarilor accesul pe pia]a muncii din Regat, dup\ aderarea la UE.” („Gardianul”, 4 septembrie 2006)

5 „Pre[edintele României, Traian B\sescu, s-a întâlnit miercuri sear\, la Ambasada României din Cairo, cu reprezentan]i ai diasporei române[ti din Republica Arab\ Egipt [i cu cet\]eni egipteni care au studiat în ]ara noastr\. {eful statului român a remarcat, în cadrul întâlnirii, prezen]a în num\r mare a etnicilor români, subliniind importan]a acestora în rela]ia dintre România [i Egipt. «V\ mul]umesc c\ sunte]i aici [i pentru ceea ce face]i aici», le-a spus pre[edintele românilor din diaspora. Totodat\, pre[edintele B\sescu (…) a remarcat modul favorabil în care sunt percepu]i românii, atât la nivel uman, cât [i în afaceri.” (www.ziare.com 22 februarie 2007)

PRO MEMORIA! z

z

Precum majoritatea statelor europene, România s-a format [i s-a dezvoltat ca un stat multietnic. Atitudinea statului fa]\ de minorit\]i a variat de la recunoa[tere, încurajare [i valorizare, pân\ la negarea drepturilor acestora, pozi]ie specific\ anilor r\zboiului mondial. În acela[i timp, din motive politice [i/sau economice, mul]i români au ales calea exilului. Românii din afara grani]elor au un statut social foarte variat, de la deplina recunoa[tere [i integrare, pân\ la conflictul cu autorit\]ile statelor de re[edin]\. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

Comunitatea românilor din Torino prefer\ produsele „de acas\”

6 „Unul dintre obiectivele prioritare [i constante ale politicii externe a statului român îl constituie sprijinirea p\str\rii, afirm\rii [i dezvolt\rii identit\]ii etnice, culturale, lingvistice [i religioase a românilor din afara frontierelor ]\rii. Ac]iunea statului român se bazeaz\ pe o viziune european\ de realizare a implic\rii statelor înrudite în promovarea intereselor [i drepturilor etnicilor români de peste hotare, în conformitate cu principiile fundamentale recunoscute de întreaga comunitate interna]ional\ – principiul suveranit\]ii teritoriale, principiul bunei vecin\t\]i, principiul respect\rii drepturilor fundamentale ale omului [i al nediscrimin\rii, principiul pacta sunt servanda [i principiul reciprocit\]ii.” (Expunere de motive la proiectul de lege privind românii din afara grani]elor ]\rii)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Preciza]i care este aria de r\spândire a diasporei române. Folosi]i [i alte surse de informa]ii. 2. Comenta]i statutul românilor din afara grani]elor ]\rii. Are el un caracter unitar? 3. Discuta]i, în grupe de 4-5 elevi, motivele pentru care o parte a românilor din afara grani]elor se afl\ în conflict cu autorit\]ile ]\rilor respective. 4. Evalua]i gradul de interes al autorit\]ilor române în raport cu problemele românilor din exterior. 5. Ar putea fi evitat fenomenul emigra]iei? Organiza]i o dezbatere pe aceast\ tem\.

39

40Cyan 40Yellow 40Magenta 40Black

Modulul II

ecolul XX între democra]ie [i totalitarism VICTORIA DEMOCRA}IEI

Sufragiul universal în Fran]a republican\ – un birou de votare în 1891

1 Constitu]ia de la Weimar (11 august 1919) Art. 1 – Statul german este o republic\. Puterea statului vine de la popor. Art. 25 – Pre[edintele statului poate dizolva Parlamentul, dar o singur\ dat\ pentru acela[i motiv. Art. 41 – Pre[edintele statului este ales prin vot universal. Este eligibil orice german care a împlinit 35 de ani. Art. 53 – Cancelarul [i, la propunerea sa, mini[trii sunt numi]i de Pre[edintele statului, care poate dispune în egal\ m\sur\ încetarea activit\]ii acestora. Art. 54 – Cancelarul [i mini[trii trebuie s\ jure credin]\ statului. Oricare dintre ei trebuie s\ se retrag\ dac\ li se retrage încrederea.

2 „C\derea republicii n-a fost în niciun caz o fatalitate; este tentant, dar împotriva victoriei, s\ se accentueze caracterul inevitabil. For]ele antirepublicane au ob]inut între 30 [i 40 de procente la alegerile de dup\ 1920, dar în 1928, dup\ patru ani de pace [i prosperitate, rezultatele lor au fost mai slabe ca niciodat\. Democra]ia german\ n-a fost tot atât de solid înr\d\cinat\; dar, înainte de toate, a fost la fel în Fran]a celei de-a treia republici.” (Walter Lacqueur, Weimar, 1974)

40

Sfâr[itul Primului R\zboi Mondial nu a reprezentat numai victoria militar\ a Statelor Unite ale Americii, Fran]ei [i Angliei împotriva Germaniei [i Austro-Ungariei, ci [i o victorie a democra]iei: marile imperii multina]ionale s-au destr\mat, monarhiile seculare rus\, german\ [i austro-ungar\ au fost înl\turate. Anul 1918 reprezint\ apogeul ideii na]ionale în Europa Central\, locul imperiilor multina]ionale fiind luat de state na]ionale – Germania, Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia din 1928), Finlanda [i statele baltice. Noile state au adoptat fie regimuri politice republicane, fie monarhia parlamentar\, în cazul Iugoslaviei. Adoptarea votului universal [i reformele agrare consolideaz\ regimurile democratice, mai noi sau mai vechi, din Europa. În Anglia (1918) [i în Statele Unite ale Americii (1920) sufragiul universal devine o realitate, dreptul la vot fiind extins [i asupra femeilor. Democra]iile parlamentare din statele înving\toare se consolideaz\. Al\turi de liberali [i de conservatori, pe scena politic\ britanic\ apare Partidului Laburist. Alegerile din 1920 sunt câ[tigate de Lloyd George, care conduce un guvern de coali]ie alc\tuit din conservatori [i liberali. Alegerile ulterioare au asigurat îns\ alternan]a la putere. Via]a politic\ american\ este dominat\ în continuare de republicani [i democra]i. Regimul politic r\mâne cel preziden]ial, puterea pre[edintelui fiind controlat\ de un parlament bicameral. Dup\ ce câ[tigaser\ alegerile din 1912 [i 1916, democra]ii se recunosc învin[i de republicani în 1920. Via]a politic\ a celei de-a III-a Republici franceze este mai tumultuoas\: existen]a unui mare num\r de partide induce un anumit grad de instabilitate. Deceniul al treilea a fost dominat de coali]ii cu un contur politic nedefinit (Blocul Na]ional [i Uniunea Na]ional\). Acestea au inclus for]e politice eterogene, de la dreapta moderat\ la stânga moderat\, scopul politic principal fiind blocarea accesului la putere al extremelor politice care începuser\ s\-[i fac\ sim]it\ prezen]a imediat dup\ încheierea r\zboiului. Noile regimuri democratice instituite dup\ r\zboi sunt îns\ cu mult mai fragile. Italia p\rea de neguvernat, nici vechiul partid liberal, nici sociali[tii [i nici noul Partid Popular neputându-[i asigura majoritatea. Guvernul republican german de la Weimar (1919) a trebuit s\ fac\ fa]\ revolu]iei spartakiste de la Berlin. Noua constitu]ie crea un stat federal, condus de un pre[edinte ales prin vot universal [i de un cancelar ([ef al guvernului). Oamenii, societatea [i lumea ideilor

41Cyan 41Yellow 41Magenta 41Black

Modulul II

România se înscrie pe aceea[i linie evolutiv\. Unificat\ din punct de vedere teritorial (1918), aceasta face pa[i importan]i spre consolidarea democra]iei. Adoptarea reformei agrare [i a votului universal determin\ mi[c\ri semnificative în via]a politic\: partidele conservatoare fac loc celor reprezentând electoratul recent intrat pe scena politic\. Noile realit\]i politice sunt consacrate prin Constitu]ia din 1923. La scar\ global\, asigurarea p\cii p\rea un fapt realizabil. Punând în oper\ principiile securit\]ii colective, pentru prima dat\ în istoria umanit\]ii majoritatea statelor lumii erau reunite într-o singur\ organiza]ie interna]ional\, Liga Na]iunilor (1919). Principalul ]el al noii organiza]ii era asigurarea p\cii [i a securit\]ii interna]ionale prin respectarea principiilor dreptului interna]ional [i al tratatelor interna]ionale. În pofida ezit\rilor [i a dificult\]ilor întâmpinate dup\ cinci ani de r\zboi, democra]ia p\rea consolidat\. Oare a[a s\ fi fost?

Europa în perioada interbelic\ (1919-1939) (Atlas [colar de istorie universal\, Ed. Corint, 2003)

3 „Am acordat acces larg printre noi celor c\rora le dator\m Victoria. Mai mult de jum\tate dintre ai no[tri pot revendica calificativul de soldat glorios al Marelui R\zboi. De aceea, odat\ încheiat\ pacea, noi am cerut [i urm\rit realizarea acestei sacre uniuni. Noi dorim ca Fran]a, sprijinit\ pe alian]ele sale, s\ r\mân\ puternic\ fa]\ în fa]\ cu un inamic întotdeauna gata de lupt\. Noi respingem lupta de clas\ care este forma cea mai criminal\ a r\zboiului civil [i care ne-ar conduce, cum a f\cut în Rusia bol[evismul, complice al Germaniei, la teroarea ro[ie, la foamete [i la moarte. Suntem prea loiali ca s\ nu ne referim la chestiunea religioas\. To]i cei care [i-au f\cut datoria în timpul r\zboiului au dreptul de a li se respecta credin]a, f\r\ ca aceasta s\ fie cauz\ a excluderii func]ionarilor sau de persecu]ie a particularilor. Libertatea de a înv\]a [i de a se asocia, corolar al libert\]ii de con[tiin]\, trebuie s\ fie complete. Marea majoritate a legilor noastre trebuie s\ fie revizuite pentru a salvgarda viitorul Fran]ei [i pentru a asigura ajutor [i protec]ie familiilor numeroase din regiunea noastr\.” (Blocul Na]ional, Apel c\tre electorat, Uniunea Na]ional\ [i Republican\ a Departamentului de Nord, Fran]a, 1919)

5 „Dar în calea schimb\rilor politice st\teau obstacole formidabile. (…) Apatia [i lipsa de experien]\ a masei de ]\rani, cauzat\ în special de aproape totala lor excludere de la procesul politic, nu au fost niciodat\ surmontate în totalitate [i, ca urmare, impactul votului universal a fost limitat. Erau necesare schimb\ri [i în spiritul care domina via]a politic\. Politica de dragul politicii, în vederea ob]inerii unor avantaje tactice, pe termen scurt, în locul sus]inerii principiilor înalte, nu numai c\ nu a fost eradicat\, dar s-a [i intensificat.” (Keith Hitchins, Des\vâr[irea na]iunii române, în Istoria României, 2007)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 4 „Au fost trei stagii ale emancip\rii femeii. Prima a fost lunga campanie de propagand\ [i de organizare în mijlocul c\reia a stat, r\bd\toare, neobosit\ [i întotdeauna plin\ de speran]\, Millicent Fawcett. A doua a fost campania dus\ de militan]i. A treia a fost r\zboiul. Dac\ nu ar fi fost militan]ii [i r\zboiul, emanciparea tot ar fi venit, de[i mai încet. Dar f\r\ activitatea plin\ de credin]\ a lui Millicent Fawcett [i a colegelor ei, nici militantismul [i nici r\zboiul nu ar fi dat rezultate.” (Din necrologul lui Millicent Fawcett, „Mancester Guardian”, 6 august 1929)

Oamenii, societatea [i lumea ideilor

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i solu]iona]i urm\toarele cerin]e: 1. Identifica]i transform\ri produse în statele europene la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial. 2. Clasa]i aceste procese dup\ criterii politice [i sociale. 3. Identifica]i cauzele care au determinat aceste schimb\ri.

41

42Cyan 42Yellow 42Magenta 42Black

Modulul II

LIBERALISMUL TRADI}IONAL {I CRIZA POST 1918

Un grup de spartaki[ti în 1918

1 „R|ZBUNARE, NA}IUNE GERMAN|! Ast\zi, în Camera Oglinzilor, a fost semnat dezgust\torul tratat. Nu uita]i acest moment. Poporul german î[i va recuceri locul pe care-l merit\ printre na]iunile lumii. Apoi va veni r\zbunarea pentru ru[inea anului 1919.” („Deutsche Zeitung”, 28 iunie 1919)

2 „A[adar, totul a fost în zadar. În zadar toate sacrificiile. În zadar orele în care, cu sentimentul mor]ii cuib\rit în inimile noastre, ne-am f\cut datoria. În zadar moartea a dou\ milioane dintre noi. Pentru asta au murit ei, pentru ca o band\ de criminali tic\lo[i s\ pun\ mâna pe p\mântul nostru str\mo[esc?” (Adolf Hitler, Mein Kampf, 1925)

3

Evolu]ia ratei de schimb dolar – marc\, 1914-1923 Anul

1914 1919 1921 Ian. 1922 Aug. 1922 Ian. 1923 Iul. 1923 Aug. 1923 Noi. 1923

Valoarea m\rcii pentru 1 USD

1 18 160 1 000 4 200

4 9 70 192 000 000 000 000 000

42

Sfâr[itul crizelor politice [i militare reprezentate de Primul R\zboi Mondial nu a însemnat îns\ sfâr[itul tuturor crizelor. Regimurile politice democratice au întâmpinat reale dificult\]i de adaptare la provoc\rile lumii postbelice. Mi[c\rile sociale, frustr\rile create de rezultatele tratatelor de pace, fenomenele economice negative ap\rute în anii imediat urm\tori încheierii r\zboiului puneau sub semnul întreb\rii viabilitatea vechilor principii liberale. Crizele politice majore generate de victoria sovietelor în Rusia – revolu]ia spartakist\ de la Berlin (1918) [i proclamarea Republicii Sovietice Ungare (1919) – au fost cu greu solu]ionate. Europa [i lumea întreag\ erau amenin]ate de extremismul politic. Paradoxal, prima surs\ a viitoarelor crize politice au fost tratatele de pace ce încheie Primul R\zboi Mondial. În toate cele cinci cazuri, tratatele continuau distrugerea fo[tilor adversari, de data aceasta prin mijloacele diploma]iei. Cazul cel mai flagrant era cel al Germaniei, declarat\ unic vinovat pentru declan[area r\zboiului [i obligat\ nu numai s\ pl\teasc\ uria[e desp\gubiri de r\zboi [i s\ abandoneze orice preten]ii coloniale, dar [i s\ renun]e complet la propria armat\. Germania pierdea 13% din teritoriu, 12% din popula]ie, 48% din minereurile de fier, 15% din produc]ia agricol\ [i 10% din industrie. Frustrarea poporului german este alimentat\ [i de criza economic\, de infla]ia galopant\ [i de ocuparea de c\tre francezi a zonei demilitarizate a Ruhrului (1923). În aceste condi]ii, tân\ra republic\ de la Weimar (1919) f\cea cu greu fa]\ atât ofensivei extremei stângi, cât [i celei drepte în curs de constituire. De[i se num\ra printre statele înving\toare, Italia era departe de a fi o surs\ de stabilitate. În timp ce comuni[tii marcheaz\ precaritatea situa]iei economice prin greve de propor]ii (1920), for]ele ultrana]ionaliste fasciste nu ezitau s\-[i afi[eze violent nemul]umirea atât fa]\ de tratatele de pace care nu ofereau Italiei toate teritoriile anterior promise, cât [i fa]\ de ascensiunea stângii. Serioase probleme economice [i sociale au existat îns\ [i în statele înving\toare. Infla]ia, cre[terea lent\ a salariilor, reconversia industriei militare conduc la marile greve ale anilor 1919-1920. Admiratorii revolu]iei ruse (1917) devin tot mai activi în Europa de Vest, determinând, pe de o parte, scindarea partidelor social democrate [i apari]ia celor comuniste, iar pe de alt\ parte lovituri de for]\ de genul „revolu]iei spartakiste”. Liberalismul tradi]ional p\rea s\ nu g\seasc\ solu]ii pentru aceast\ nou\ [i complex\ realitate economic\, social\ [i politic\. Semnele declinului s\u încep s\ prind\ tot mai evident contur în întreaga Europ\. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

43Cyan 43Yellow 43Magenta 43Black

Modulul II

Demisia lui Lloyd George (1922), „topirea” liberalilor în diversele grup\ri de for]e care aveau s\ conduc\ Germania, Italia sau Fran]a, ponderea tot mai mare pe care o au în via]a politic\ partidele populare, cele socialiste, comuniste sau na]ionaliste sunt numai câteva dintre argumentele care pot fi aduse în acest sens. De[i situa]ia liberalilor români era mai bun\, ace[tia reu[ind s\-[i impun\ programul politic, concuren]a partidelor ap\rute dup\ r\zboi era tot mai acerb\. Boom-ul economic american al anilor ’20 [i cei câ]iva ani de cre[tere economic\, de atenuare a problemelor sociale [i de cre[tere a consumului ce au urmat (aproximativ 1923-1928) p\reau s\ readuc\ încrederea în solu]iile oferite de liberalismul tradi]ional. Declan[at\ chiar în patria „laissez-faire-ului”, marea criz\ economic\ a anilor 1929-1933 avea s\ dea acestuia lovitura de gra]ie.

ACTIVITATE INDEPENDENT|

1.

2.

4 „Tratatul nu con]ine nicio prevedere referitoare la refacerea economic\ a Europei, nu decide nimic pentru a stabili rela]ii de bun\ vecin\tate între imperiile centrale învinse [i vecini, nimic pentru organizarea noilor state europene, sau pentru salvarea Rusiei. Nu creeaz\ niciun fel de contract de solidaritate economic\ între alia]ii în[i[i. Nicio dispozi]ie nu este prev\zut\ pentru a reface finan]ele dereglate ale Fran]ei [i ale Italiei [i a reorganiza func]ionarea lumii vechi [i a celei noi. Consiliul celor patru nu a luat în considerare aceste probleme. (…) Clemenceau dorea abolirea existen]ei economice a inamicului; Lloyd George dorea s\ prezinte Angliei ceva care s\ fie acceptat într-o s\pt\mân\ [i pre[edintele Wilson s\ nu fac\ nimic care s\ nu fie corect [i drept. Problema repara]iilor de r\zboi a fost principala lor incursiune în domeniul economic [i au reglat aceast\ problem\ ca pe una de politic\ [i de tactic\ electoral\, ocupându-se de toate punctele de vedere în afara celui privind viitorul economic al statelor al c\ror destin îl aveau în mân\.” (J.M. Keynes, Consecin]ele economice ale p\cii, 1920)

3.

4.

5.

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i solu]iona]i urm\toarele cerin]e: Explica]i semnifica]ia afirma]iei (din documentul 5): „Austria, pe harta Europei, nu mai era decât o lic\rire crepuscular\ [i ca o umbr\ cenu[ie.” Împ\r]indu-v\ în grupuri de lucru, identifica]i cel pu]in [ase elemente care reflect\ criza specific\ perioadei interbelice. Grupa]i aceste elemente în func]ie de criterii economice, politice [i sociale. Mai pute]i propune [i alte criterii posibile? Discuta]i rezultatele ob]inute cu ceilal]i colegi din clas\. În condi]iile istorice date, ar fi fost posibil\ adoptarea unor solu]ii alternative? Organiza]i o dezbatere pe aceast\ tem\. Scrie]i un eseu de circa o pagin\, sub forma unui articol de pres\, prin care s\ descrie]i starea de spirit a germanilor la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial. Cunoa[te]i existen]a în lumea contemporan\ a unor tratate de pace care nu au dus la stingerea real\ a conflictului? Exemplifica]i [i motiva]i.

5 „Austria, pe harta Europei, nu mai era decât o lic\rire crepuscular\ [i ca o umbr\ cenu[ie, incert\ [i f\r\ via]\ a vechii monarhii imperiale; (…) ceea ce-i râmânea nu era decât un trunchi mutilat [i sângerând. (…) Dup\ toate previziunile, aceast\ ]ar\ creat\ artificial de c\tre statele victorioase nu putea tr\i independent [i – toate partidele o proclamau cu o singur\ voce, sociali[tii, partidele cre[tine, na]ionali[tii – [i nu vroia deloc s\ tr\iasc\ independent. (…) Se producea acel fapt paradoxal, o ]ar\ era constrâns\ la o independen]\ pe care ea îns\[i o respingea cu îndârjire. Austria dorea s\ fie reunit\ sau cu statele vecine, ca în trecut, sau cu Germania, cu care se înrudea, dar nu dorea deloc, mutilat\ cum era, s\ duc\ o existen]\ umilitoare, de cer[etoare. Statele vecine, în schimb, nu mai doreau o alian]\ economic\ cu aceast\ Austrie, fie pentru c\ o considerau prea s\rac\, fie pentru c\ le era fric\ de o întoarcere a Habsburgilor. Pe de alt\ parte, Alia]ii se opuneau unirii cu Germania, pentru a nu înt\ri acest stat învins. Astfel s-a decretat: republica german\ Austria trebuie s\ subziste. Fapt unic în istorie, unei ]\ri care nu dorea s\ existe i se comanda: «Tu trebuie s\ exi[ti.»” (Stefan Zweig, Lumea de ieri – amintiri ale unui european, 1948) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

De la criza economic\ la criza democra]iei, în viziunea unui artist anonim german (1932)

43

44Cyan 44Yellow 44Magenta 44Black

ABANDONAREA DEMOCRA}IEI

Karl Marx (1818-1883) Al\turi de F. Engels, este creatorul materialismului dialectic [i istoric, al socialismului [tiin]ific [i al economiei politice socialiste. În 1848 public\ Manifestul partidului comunist, primul program al mi[c\rii comuniste.

Friedrich Nietzsche (1844-1900) Adversar sus]inut al ideii existen]ei unei structuri obiective a lumii. Tema preferat\ a operei sale este supraomul, având capacitatea de a înfrunta mizeria vie]ii cu rigoare [i disciplin\. Libertatea de ac]iune a supraomului e total\, c\ci, potrivit lui, „Dumnezeu a murit.”

Cronologie 1917 – victoria revolu]iei bol[evice în Rusia [i instaurarea primului regim comunist din istorie. 1919 – instaurarea regimului ultrana]ionalist condus de Horthy, în Ungaria. 1922 – Benito Mussolini preia puterea în Italia. 1933 – Adolf Hitler devine cancelar al Germaniei.

44

În condi]iile date, mul]i încep s\ priveasc\ spre oferta totalitar\: Ungaria (1920) [i Italia (1921) sunt cele care dau tonul, constituindu-se într-o alternativ\ atât în raport cu regimurile democratice, cât [i cu dictatura bol[evic\ de esen]\ marxist-leninist\. Ca [i bol[evismul rus, regimurile de extrema dreapt\ nu mai recunosc principiile fundamentale ale Declara]iei de Independen]\ sau ale Declara]iei Drepturilor Omului [i ale Cet\]eanului, propunându-[i distrugerea democra]iei [i nu perfec]ionarea acesteia. Atât declinul statului [i al economiei, cât [i crizele sociale erau puse pe seama valorilor liberale [i ale democra]iei, iar pluralismul politic era privit ca surs\ a diviz\rii na]iunii. Dictaturile perioadei interbelice au avut modalit\]i de manifestare [i interese comune care le-au permis constituirea unor alian]e politice strategice. Atât extrema stâng\, cât [i cea dreapt\ [i-au justificat practica politic\ prin nevoia de aplicare a ideologiilor pe care se sprijineau. Din aceast\ perspectiv\, totalitarismul perioadei interbelice poate fi asimilat unei dictaturi ideologice: fasciste, comuniste sau na]ional-socialiste. În toate aceste cazuri, vectorul de putere trebuia s\ fie partidul unic (comunist, fascist sau na]ional-socialist) [i conduc\torul suprem. De[i apar]inea hitlerismului german, sloganul „Un popor, un Stat, un Conduc\tor” este valabil, sub o form\ sau alta, pentru toate regimurile extremiste. Domina]ia partidului-stat asupra întregii societ\]i a presupus institu]ionalizarea terorii. Responsabilitatea în acest sens a revenit nomenclaturii comuniste, iar instrumentul preferat de ac]iune a fost poli]ia politic\, cu unit\]ile sale speciale. Victime, cele mai multe dintre popoarele europene, zeci de milione de oameni uci[i, deporta]i, închi[i în lag\re de munc\ for]at\. Ca to]i dictatorii, Mussolini, Stalin sau Hitler doreau men]inerea cet\]enilor sub un cât mai strict control. Pentru aceasta, au fost puse în mi[care imense aparate propagandistice având drept scop, pe de o parte, glorificarea imaginii conduc\torului suprem, pe de alt\ parte atenta supraveghere a tot ceea ce putea influen]a modul de gândire al oamenilor: filmul, ziarele, radioul, literatura. Toate acestea aveau un singur obiectiv: promovarea imaginii conduc\torului, a partidului-stat [i a ideologiei oficiale. Adversitatea organic\ fa]\ de valorile democra]iei a fost împins\ pân\ la arderea în pia]a public\ a c\r]ilor evreilor [i ale oric\ror adversari politici. De aici [i pân\ la arderea oamenilor în[i[i nu a fost decât un pas. Dac\ regimurile extremiste au avut tr\s\turi comune, indiferent dac\ vorbim de stânga bol[evic\ sau de dreapta na]ional-socialist\, acestea au cunoscut [i elemente specifice. Astfel, stalinismul, ideologia primului regim comunist din istorie, se baza pe principiile fundamentale ale marxism-leninismului, ]inta sa final\ fiind construirea societ\]ii comuniste, etap\ în care atât statul, cât [i clasele sociale urmau s\ dispar\. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

45Cyan 45Yellow 45Magenta 45Black

Acesta trebuia s\ fie rezultatul luptei de clas\, care pe plan extern îmbr\ca forma interna]ionalismului proletar. Muncitorii de pretutindeni erau încuraja]i s\ lupte împotriva statului capitalist [i a tuturor inamicilor poporului. În cazul german, în schimb, conceptul în jurul c\ruia gravita întreaga sa ra]iune de a fi era rasa superioar\. Pentru nazi[ti, poporul german se identifica cu o astfel de ras\ superioar\, cea arian\. Pentru Hitler, statul totalitar nu era altceva decât un instrument capabil s\ apere aceast\ comunitate rasial\ de elementele impure [i decadente, precum evreii, ]iganii sau slavii, [i s\ asigure arienilor spa]iul vital necesar propriei dezvolt\ri. {i cum acest spa]iu era mult extins în raport cu grani]ele statului german, r\zboiul a devenit principalul instrument menit s\ impun\ ideologia nazist\.

1 „Caren]ele care se deseneaz\ actualmente las\ s\ apar\ influen]a profund\ a doi gânditori ai secolului al XIX-lea, Marx [i Nietzsche, care, amândoi, marcheaz\ sfâr[itul umanismului. Marx [i Nietzsche lupt\ unul contra celuilalt [i î[i împart lumea. Influen]a lui Nietzsche este evident\ în fascism [i în na]ional-socialism. (...) Nietzsche, gânditor solitar [i aristocratic, [i-ar fi întors, desigur, cu oroare fa]a de la consecin]ele sociale ale înv\]\turii lui. (...) Nu era câtu[i de pu]in na]ionalist german (...). Influen]a lui Marx asupra comunismului apare mult mai direct\, dar revolu]ia rus\ comunist\ l-ar fi surprins foarte mult, (...) c\ci era în contradic]ie flagrant\ cu doctrina lui.” (Nikolai Berdiaev, Destinul omului în lumea actual\, 1938)

Benito Mussolini [i Adolf Hitler (München, 1937)

4 „Înainte de toate, Partidul trebuie s\ fie deta[amentul de avangard\ al clasei muncitoare. (…) Partidul este [eful politic al clasei muncitoare [i statul-major al luptei proletariatului. (…) F\r\ aplicarea principiilor subordon\rii minorit\]ii fa]\ de majoritate, conducerii muncii partidului de c\tre un organism central, munca metodic\ de partid [i dirijarea luptei de clas\ a muncitorilor va fi imposibil\.” (I.V. Stalin, Probleme ale lenininsmului, 1926)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

2 „Ei bine, declar aici, în fa]a acestei adun\ri [i în fa]a întregului popor italian, c\ îmi asum singur responsabilitatea politic\, moral\, istoric\ în leg\tur\ cu ceea ce s-a întâmplat. Dac\ fascismul nu este altceva decât ulei de ricin (…) [i nu pasiunea orgolioas\ a ceea ce au mai bun tinerii, este gre[eala mea! (…) Dac\ toate violen]ele au fost rezultatul unui anumit climat istoric, politic [i moral, ei bine! a mea este responsabilitatea, pentru c\ eu sunt cel care a creat acest climat (…). Italia, da, domnilor, vrea pace, vrea lini[te, vrea munc\. Noi i le d\ruim, dac\ e posibil prin dragoste [i, dac\ este necesar, prin for]\.” (Discursul lui Mussolini în Parlament, la 3 ianuarie 1925, cu prilejul asasin\rii deputatului socialist Matteoti de c\tre un militant fascist)

3

1.

2.

3.

4.

„Concep]ia rasist\ nu crede deloc în egalitatea raselor, ci, dimpotriv\, recunoa[te diversitatea lor [i nivelul lor mai mult sau mai pu]in elevat. Aceast\ recunoa[tere îi confer\ obliga]ia de a favoriza victoria celor mai buni [i mai puternici, de a pretinde subordonarea celor r\i [i slabi. Arienii au fost singurii fondatori ai unei umanit\]i superioare, cea care a creat civiliza]ia. O frac]iune restrâns\, dar influent\, a popula]iei lumii a ales parazitismul. (...) Ei caut\ s\ se stabilesc\ printre popoarele sedentare, privându-le de rodul muncii lor prin [iretlicuri mercantile [i (...) preluând ei în[i[i puterea. Spe]a cea mai cunoscut\ [i cea mai periculoas\ a acestei rase sunt evreii.” (Adolf Hitler, Mein Kampf, 1925) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

5.

45

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i rezolva]i urm\toarele cerin]e: Reconstitui]i contextul economic [i politic european în care au ap\rut acele ideologii care au dus la abandonarea democra]iei. Stabili]i cât mai multe asem\n\ri [i deosebiri între ideologiile totalitare. A]i întâlnit concep]ii asem\n\toare [i în lumea de ast\zi? Exemplifica]i. Discuta]i cu membri ai familiei concluziile desprinse din aceste texte. Decide]i care dintre acestea se potriveau regimului politic din România înainte de 1989. Scrie]i un eseu, de cel mult o pagin\, sub forma unui articol pe care ar urma s\-l publica]i într-un ziar al vremii, prin care s\ demonstra]i caracterul nociv al ideologiilor extremiste.

46Cyan 46Yellow 46Magenta 46Black

PROVOC|RI ALE LUMII POSTBELICE

Portretele lui Lenin, Engels [i Marx dominând Pia]a Ro[ie din Moscova

John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) De[i asasinat la nici trei ani de la alegerea sa în calitate de pre[edinte al SUA (1960), J.F. Kennedy a r\mas una dintre cele mai cunoscute [i mai populare personalit\]i politice ale secolului XX. A sus]inut activ democra]ia [i limitarea testelor nucleare. Numele s\u este îns\ legat [i de începuturile interven]iei americane în Vietnam.

Nikita Sergheevici Hru[ciov (1894-1971) Prim-secretar al CC al PCUS (1953-1964) [i prim-ministru al URSS (1958-1964), remarcat prin ini]iativele sale de destalinizare. Nu a ezitat îns\ s\ reprime în mod violent revolu]ia ungar\ din 1956, s\ construiasc\ zidul Berlinului sau s\ provoace „criza rachetelor” (1961).

46

Nici sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial nu a reu[it s\ tran[eze competi]ia dintre democra]ie [i totalitarism. Prin înfrângerea Germaniei, Italiei [i Japoniei au fost elimina]i factorii care au determinat cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea. Acest obiectiv a fost atins îns\ printr-un mare compromis istoric, cel pe care conduc\torii statelor democratice ale lumii l-au f\cut cu URSS. Odat\ îndep\rtat pericolul comun, aceast\ alian]\ de conjunctur\ s-a dizolvat [i a f\cut ca r\zboiul „cald” s\ fie înlocuit cu cel „rece”. Statele lumii s-au regrupat, de aceast\ dat\ pe criterii politice, lumea evoluând pentru alte zeci de ani în logica noului tip de conflict. De aceast\ dat\, actorii nu au mai fost statele na]ionale, ci blocurile politico-militare constituite primul în jurul Statelor Unite ale Americii (NATO), iar cel de-al doilea în jurul URSS (Tratatul de la Var[ovia). Se n\[tea astfel o lume bipolar\, construit\ în jurul principalelor centre de putere economic\ [i militar\ ale vremii, dar [i în raport cu dou\ viziuni politice divergente. Prima grupare a continuat s\-[i fundamenteze demersul politic, construc]ia economic\ [i social\ pe principiile democra]iei pluraliste. Locul liberalismului în declin a fost repede ocupat de ideologiile populare [i democrat-cre[tine. Dar democra]ia occidental\ a permis [i dezvoltarea partidelor social-democrate [i socialiste (Germania, Fran]a) sau chiar a celor comuniste (Italia, Grecia). Au ap\rut [i s-au dezvoltat mi[c\ri [i partide ecologiste sau puternice organiza]ii ale societ\]ii civile. F\r\ s\ fi putut evita excese de genul „doctrinei McCarthy” în cercetarea activit\]ilor antiamericane, lumea occidental\ a reu[it s\ asigure pluralismul politic [i dreptul suveran al fiec\rui cet\]ean de a-[i exprima propria op]iune politic\. De cealalt\ parte se afla blocul comunist al „democra]iilor populare", reunind URSS, jum\tatea estic\ a Europei, China [i alte câteva state din Asia [i din Africa. Constituite pe baza modelului stalinist, acestea au continuat s\ fie dominate de sisteme politice monopartide care admiteau o singur\ ideologie, cea marxist-leninist\. Modelul social propus era unul hipercentralizat, puterea politic\ [i economic\ fiind atent controlate de partidul-stat [i de nomenclatura aferent\. Fenomenele economice dominante au fost cooperativizarea agriculturii [i industrializarea for]at\, ambele realizate pe fondul desfiin]\rii cvasitotale a propriet\]ii private [i a elimin\rii fizice a acelui segment social legat de aceasta. În pofida principiului coexiste]ei pa[nice, tensiunea politic\ dintre cele dou\ modele de dezvoltare s-a concretizat într-o periculoas\ curs\ a înarm\rilor, dar [i în conflicte locale deschise, precum r\zboaiele din Coreea [i din Vietnam sau „criza rachetelor" din Cuba. Diferen]a dintre cele dou\ blocuri era imens\: dac\ în primul caz era vorba despre o alian]\ natural\ a statelor democratice sus]inute economic de SUA (Planul Marshall), blocul comunist s-a constituit în primul rând ca urmare a amenin]\rii „Armatei Ro[ii". Oamenii, societatea [i lumea ideilor

47Cyan 47Yellow 47Magenta 47Black

A[a se explic\ faptul c\ blocul sovietic a cunoscut primele fisuri la pu]in timp dup\ constituire: revolu]ia maghiar\ din 1956 sau criza cehoslovac\ din 1968. Imensa presiune economic\ exercitat\ asupra URSS de cursa înarm\rilor, precum [i extinderea contest\rii interne (fenomenul „Solidaritatea" din Polonia) au împins regimurile comuniste est-europene pe calea reformelor politice. Recuno[terea [i promovarea reformelor în URSS în timpul lui Mihail Gorbaciov nu au condus numai la dezmembrarea blocului comunist din Europa, dar chiar la dispari]ia URSS. S\ fie acesta semnul victoriei depline a democra]iei occidentale?

Poster din 1966 (Beijing), prezentând modul în care trebuie s\ fie comb\tu]i „inamicii poporului”

1 P\strându-[i calmul, Wang Yinjun în vârst\ de 65 de ani, care î[i vizita fiica în Australia, î[i aduce aminte de aceast\ experien]\ [revolu]ia cultural\, n.a.]. „Datorit\ tat\lui meu, noi am fost eticheta]i de dreapta, una dintre cele «cinci clase negre» (proprietari de p\mânt, s\teni boga]i, reac]ionari, elemente rele [i cei de dreapta); fiind copii am fost trata]i mai r\u decât câinii. Surorile mele, care aveau la acea vreme doar 13 [i 16 ani, au fost umilite [i îmbrâncite de al]i colegi de la [coal\. Ele [i-au pierdut drepturile [i li s-a cerut s\ p\r\seasc\ [coala. Urmând sfatul unor rude [i pentru a evita implicarea în masacru, ele au fost nevoite s\ î[i denun]e p\rin]ii printr-o declara]ie dat\ la o sec]ie local\ de poli]ie prin care sus]ineau c\ nu mai aveau nicio leg\tur\ cu ei.” (J. Mack, „Epoch Times Australia”, 22 mai 2006)

2 CC al PCUS despre rolul manualelor de istorie în clasele terminale „Sarcina principal\ a manualului [colar este s\ arate triumful ideilor marxist-leniniste în istoria umanit\]ii, importan]a istoric\ [i universal\ a Marii Revolu]ii Socialiste din Octombrie pentru formarea sistemului mondial al socialismului, pentru victoria complet\ [i definitiv\ a socialismului în URSS [i pentru intrarea Uniunii Sovietice în perioada construc]iei intensive a societ\]ii comuniste. Trebuie s\ arate clar imensele succese ale regimului socialist [i ale ideologiei comuniste, marea lor superioritate în raport cu sistemele capitaliste în putrefac]ie [i cu ideologia burghez\ (…). În acest manual trebuie s\ d\m o prezentare dezvoltat\ a societ\]ii socialiste sovietice, s\ prezent\m tr\s\turile principale ale societ\]ii socialiste, a unit\]ii morale [i politice a societ\]ii sovietice, a prieteniei eterne (…) a popoarelor din URSS, a apropierii ferme [i îmbog\]irii mutuale a na]iunilor socialiste.” (Extras din Hot\rârea CC al PCUS „Principiile cunoa[terii politice în [colile secundare”, 26 aprilie 1960)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Putem vorbi de existen]a mai multor modele sociale care invoc\ democra]ia drept valoare fundamental\? Numi]i-le! 2. Identifica]i câte trei tr\s\turi pentru fiecare dintre aceste modele. 3. Care dintre modele sunt cele mai r\spândite ast\zi? 4. Evalua]i func]iile manualelor [colare în URSS. A]i mai întâlnit tr\s\turi asem\n\toare la manualele pe care le folosi]i? 5. Realiza]i un eseu de maximum o pagin\ prin care s\ motiva]i c\derea comunisului.

PRO MEMORIA! z

3 „Noi, americanii, nu facem niciun mister din cultul nostru pentru libertate. În fapt, e un fel de sport na]ional. (…) Libertatea este dreptul de a repune în discu]ie [i de a ne modifica obiceiurile. Este schimbarea permanent\ de pe pia]a muncii. Este inteligen]a care ne permite s\ în]elegem gre[elile [i s\ c\ut\m solu]iile. Este dreptul de a avansa o idee respins\ de to]i exper]ii [i de a vedea imense majorit\]i adoptând-o. Este dreptul de a visa [i a te l\sa condus de acest vis sau de consecin]ele sale, chiar dac\ e[ti în mijlocul unui ocean de îndoial\. Libertatea este recunoa[terea faptului c\ (…) nicio autoritate, niciun guvern nu de]ine monopolul adev\rului, dar c\ via]a fiec\rui individ este infinit mai pre]ioas\” (Ronald Reagan, Memorii. Un vis american, 1990) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

z

z

47

Sfâr[itul Primului R\zboi Mondial p\rea sã fi adus victoria democra]iei liberale tradi]ionale. Aceasta nu a fãcut îns\ fa]\ provoc\rilor economice, sociale [i politice ce au urmat, f\când loc autoritarismului [i totalitarismului. Fie c\ a fost de stânga sau de dreapta, totalitarismul a avut acelea[i consecin]e dezastruoase în plan social, crima institu]ionalizat\ devenind politic\ de stat. Dup\ ultimul r\zboi mondial, se cristalizeaz\ o lume bipolar\ (având SUA [i URSS drept principali piloni).

48Cyan 48Yellow 48Magenta 48Black

STUDIU DE CAZ

*Construc]ia democra]iei [i ideologia totalitar\ în România. Oameni, fapte, idei

Ion (Ionel) I.C. Br\tianu (1864-1927) Ales pre[edinte al PNL în 1909, Ionel Br\tianu a avut o contribu]ie major\ la modernizarea doctrinei liberale. A sus]inut includerea în programul electoral al partidului a reformei agrare [i a celei electorale. În perioada 1908-1927 a fost prim-ministru al României de cinci ori. De numele s\u sunt legate intrarea României în r\zboi al\turi de Antanta (1916), negocierea tratatului de pace (1919) sau adoptarea unei noi Constitu]ii (1923).

1 „Excela în a câ[tiga f\r\ s\-[i fac\ du[mani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calit\]i, care îl fac unul din marii oameni de stat ai genera]iei sale, mult mai mare decât cei «trei mari»: Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ]\ri mici, oameni mari.” (Contele de Saint-Aulaire, ministrul Fran]ei la Bucure[ti)

48

România secolului al XX-lea evolueaz\ din punct de vedere politic în parametri asem\n\tori celorlalte state europene, regimul democratic alternând cu cel dictatorial. În pofida unor limite observabile la o analiz\ atent\, primele patru decenii au reprezentat o perioad\ de consolidare a regimului democratic din România, a[a cum fusese fondat în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea. Incontestabil, societatea româneasc\ a începutului de secol XX era rezultatul interac]iunii celor dou\ mari orient\ri politice care au condus la crearea României moderne: cea liberal\ [i cea conservatoare. Aportul unor personalit\]i precum Ion I. C. Br\tianu, P.P. Carp sau Take Ionescu a fost esen]ial atât pentru consolidarea Partidului Na]ional Liberal [i a Partidului Conservator, cât [i pentru sensul [i ritmul de dezvoltare a României acelor vremi. {i dac\ România era un stat a c\rui alian]\ era c\utat\ de marile puteri europene, acest lucru se datora [i regalit\]ii. Al\turi de ceilal]i mari oameni politici români, Carol I [i Ferdinand vor râmâne în istorie drept garan]i ai stabilit\]ii politice, ai continuit\]ii în promovarea valorilor democratice, precum [i pentru realizarea României Mari a anului 1918. Consolidarea proceselor democratice continu\ [i dup\ r\zboi. Noua construc]ie politic\ a c\rei chintesen]\ a fost Constitu]ia din 1923 a beneficiat de aportul unor segmente ale societ\]ii excluse pân\ atunci din via]a politic\ (beneficiari ai votului universal), dar [i al unor noi partide care umplu golul l\sat prin dispari]ia conservatorilor (Partidul Poporului sau Partidul Na]ional-}\r\nesc). Personalit\]i precum Alexandru Averescu, Ion Mihalache sau Iuliu Maniu au oferit o alternativ\ la ideologia liberal\, militând pentru men]inerea regimului democratic constitu]ional într-un context intern [i extern tot mai marcat de ofensiva extremismului politic. C\ci, dac\ în România interbelic\ mi[carea comunist\ avea o pondere pu]in semnificativ\, mi[carea de extrema dreapt\, ortodoxist\ [i ultrana]ionalist\, era în evident\ dezvoltare. Concentrat\ în jurul carismaticului Corneliu Zelea Codreanu, Garda de Fier a promovat populismul [i asasinatul ca arme ale luptei politice [i a profitat de nemul]umirea popular\ fa]\ de guvernarea partidelor tradi]ionale. În pofida acestei realit\]i [i a imperfec]iunilor democra]iei române[ti, România a rezistat în fa]a ofensivei autoritarismului pân\ în 1938. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

49Cyan 49Yellow 49Magenta 49Black

Manifesta]ie legionar\ prilejuit\ de înmormântarea lui Mo]a [i Marin, membri ai mi[c\rii c\zu]i în r\zboiul civil din Spania

Din acest moment, istoria României a intrat pentru o lung\ perioad\ într-o nou\ logic\, aceea a autoritarismului politic. Nefericita succesiune a cuprins regimul carlist (1938-1940), dictatura militar\ antonescian\ (1941-1944), incluzând [i nefericitul episod legionar, precum [i perioada regimului comunist (1947-1989). A fost perioada în care tradi]ia democra]iei române[ti a fost abandonat\, în care remarcabili oameni politici [i de cultur\ au fost obliga]i s\-[i p\r\seasc\ ]ara sau s\ se supun\ riscului elimin\rii fizice, fie de c\tre gloan]ele legionare, fie, mai târziu, în pu[c\riile comuniste. Profitând de contextul interna]ional favorabil care a dus la c\derea regimurilor comuniste în întreaga Europ\ de Est, România decide prin larga voin]\ popular\ revenirea la democra]ie. Reinstaurarea statului de drept, multipartidismul, alternan]a la putere, recunoa[terea propriet\]ii private reprezint\ argumente care sugereaz\ caracterul ireversibil al democra]iei române[ti, în pofida... sincopelor numite „mineriade”.

2 „De la r\zboi încoace se vorbe[te necontenit [i la noi despre «criza partidului na]ional liberal». (…) Noi vom face de la început o hot\rât\ deosebire între liberalismul român [i partidul liberal român. (…) În adev\r, liberalismul este procesul de evolu]ie economico-social\ din care s-a pl\m\dit România modern\. (…) Astfel, liberalismul român trebuie privit ca un curent obiectiv, cristalizat în îns\[i structura noastr\ social\. Acest curent care alc\tuie[te m\duva societ\]ii noastre actuale este mai larg decât gruparea politic\ liberal\.” ({tefan Zeletin, Neoliberalismul român: liberalism [i liberali, 1927)

3 „Romanticii afirmau poporul [i legenda na]ional\; «intelectuali[tii» t\g\duiesc poporul [i î[i fac din legenda latinist\ argumentul anex\rii lor la cultura francez\. Ceea ce ei numesc europenism, nu e decât fran]uzism; ceea ce ei numesc intelectualism [i ra]ionalism, nu e decât adaptarea la o anumit\ direc]ie din cultura francez\ [i totodat\ abdicarea de la autohtonism. (…) Dac\ menirea poporului românesc este aceea de a crea o cultur\ dup\ chipul [i asem\narea lui, afirma]ia aceasta implic\ [i solu]ia unei orient\ri. Cine preconizeaz\ orientarea spre Occident roste[te un non-sens. Orientarea cuprinde în sine cuvântul Orient [i înseamn\ îndreptarea spre Orient. (…) Zicala spune pretutindeni c\ lumina vine de la R\s\rit. {i cum noi ne afl\m geografic în Orient [i cum, prin religia ortodox\, de]inem adev\rul luminii r\s\ritene, orientarea noastr\ nu poate fi decât spre Orient, adic\ spre noi în[ine, spre ceea ce suntem prin mo[tenirea de care ne-am învrednicit. (…) Pe linia acestei directive a tradi]iei autohtone, «Gândirea» mo[tene[te «Sem\n\torul». Dou\ idei principale se desfac din mi[carea sem\n\torist\: ideea istoric\ [i ideea folcloric\. Genialul animator al mi[c\rii îi prescrie un scop precis fa]\ de care nu admitea discu]ie: unitatea politic\ a românilor. (…) Acelui care va scrie o filosofie a istoriei noastre, ortodoxia îi va da cheia în]elesului acestei istorii (…).” (Nichifor Crainic, Sensul tradi]iei) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Identifica]i marile curente de gândire care au marcat dezvoltarea României în perioada interbelic\. 2. Alc\tui]i o list\ cuprinzând elementele de divergen]\ dintre aceste curente de gândire. Argumenta]i r\spunsul. 3. Exist\ [i elemente de convergen]\? Exemplifica]i. 4. Organiza]i o dezbatere pe tema confrunt\rilor de idei din perioada interbelic\. Decide]i care a fost curentul dominant. Motiva]i alegerea f\cut\. 5. Mai sunt de actualitate dezbaterile de idei proprii perioadei interbelice? Oferi]i exemple de confrunt\ri similare ale zilelor noastre.

PRO MEMORIA! z

z

z

49

De[i imperfect\, democra]ia româneasc\ a rezistat pân\ în 1938, sistemul politic multipartid oferind mai multor forma]iuni politice posibilitatea sã contribuie potrivit propriilor ideologii la construc]ia politic\. Debutând în 1938, autoritarismul a cunoscut mai multe modalit\]i de exprimare, de la dictatura regal\ pân\ la totalitarismul de tip fascist sau comunist. Abia în 1989, România [i-a reluat cursul dezvolt\rii democratice.

50Cyan 50Yellow 50Magenta 50Black

C onstitu]iile din România

Modulul II

CONSTITU}IA DIN 1866

Carol I, a c\rui urcare pe tron a fost urmat\ de adoptarea Constitu]iei din 1866

Preambulul constitu]ionalimului românesc

1 „Art. 371 – Începutul, religia, obiceiurile [i cea de un fel limb\ a s\l\[luitorilor într-aceste dou\ prin]ipaturi (…) sunt îndestule elementuri de o mai aproape a lor unire…” (Regulamentele Organice ale Valahiei [i Moldovei, în Istoria României în texte)

2 „Art. 7 – Na]iunea român\ cere libertatea de a vorbi, de a scrie [i a tip\ri f\r\ nicio cenzur\, prin urmare pretinde libertatea tiparului, f\r\ sarcina grea a cau]iunii. Art. 8 – Na]iunea român\ cere asigurarea libert\]ii personale, cu acestea dimpreun\ cere libertatea adun\rilor.” (Peti]iunea Na]ional\ de la Blaj – 3-5 mai 1848, în Istoria României în texte)

3 „Art. 2 – Egalitatea drepturilor civile [i politice. Art. 7 – Libertatea tiparului. Art. 13 – Garantarea libert\]ii individuale [i a domiciliului. Art. 19 – Întemeierea ministerului public. Art. 23 – Libertatea cultelor.” (M. Kog\lniceanu, Dorin]ele partidei na]ionale, în Istoria României în texte)

50

Îndep\rtarea lui Cuza, în februarie 1866, de pe tronul Principatelor Unite punea serioase probleme succesorilor s\i – o locotenen]\ domneasc\ în care erau reprezentate ambele Principate [i armata, Guvernul provizoriu [i o Adunare proclamat\ imediat Constituant\. De[i pu]in agreat de unele Mari Puteri, prin]ul str\in a fost acceptat în cele din urm\ drept fapt împlinit. Constitu]ia a fost proclamat\ în iunie 1866 [i, de[i era opera unei Camere preponderent conservatoare, avea mai degrab\ un caracter liberal. Actul din 1866 introducea pentru prima dat\ numele de stat România [i nu f\cea o referire explicit\ nici la suzeranitatea turceasc\, nici la garan]ia colectiv\ a Marilor Puteri. Prima constitu]ie autohton\ organiza cet\]enia, legând-o în mod esen]ial de proprietate sau de „capacit\]i” ob]inute prin diplome care îng\duiau practicarea profesiunilor liberale. Aceast\ rela]ie avea s\ determine instituirea Colegiilor electorale (în varianta din 1866 – 2 la senat, 4 pentru camera inferioar\), astfel organizate încât s\ încredin]eze celor dou\ Adun\ri numai deputa]i ale[i fie pentru avere, fie pentru competen]e dovedite. Din p\cate, ac]ionau concomitent doi factori de excludere: unul religios [i cel\lalt de sex, evreii [i femeile fiind îndep\rta]i/îndep\rtate din via]a public\. Sunt notorii complica]iile interna]ionale pe care le-a produs articolul 7, angajamentele asumate de liderii no[tri politici la Congresul de la Berlin (1878) [i modificarea sa în 1879, în sensul atribuirii naturaliz\rii individuale [i pentru locuitorii ]\rii de alte confesiuni. În ce prive[te cealalt\ excludere, care înc\lca principiile egalit\]ii în fa]a legii, va trebui s\ a[tept\m mul]i ani pân\ ce votul feminin s\ fie par]ial atribuit în 1938 [i integral abia în 1946, înaintea alegerilor organizate de guvernul condus de dr. Petru Groza. Astfel, printr-un larg regim de drepturi [i libert\]i, cet\]eanul devenea depozitarul tuturor acelor garan]ii care s\-i asigure protec]ia în rela]ia sa cu statul. Juri[tii sunt de acord c\ prin Constitu]ia din 1866 se instituia un guvern\mânt mixt, în care, în interiorul legislativului, ponderea Camerei inferioare, reprezentând majoritatea electoratului, s\ fie compensat\ de Camera superioar\ (aristocratic\, unde tonul îl d\dea mo[ierimea) [i de principe/monarh. În teoria contractului social, pactul încheiat între suveran [i na]iune prin corpul reprezentativ se întemeia pe o sum\ de valori de mult prezente în constitu]ionalismul englez: suveranitatea na]ional\, separa]ia puterilor, monarhia ereditar\, responsabilitatea ministerial\ sau suprema]ia Constitu]iei asupra altor legi. Drepturile publice sunt cele din Declara]ia francez\ din 26 august 1789. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

51Cyan 51Yellow 51Magenta 51Black

Elementul cheie al construc]iei institu]ionale îl constituia bicameralismul. Senatul, în cele din urm\ acceptat de legiuitori, avea drept caracteristici: 2 colegii (cens mai ridicat, ca [i vârsta eligibilit\]ii), mandat mai lung [i institu]ia senatorilor de drept (mo[tenitorul tronului, mitropolitul, episcopii). Senatul era asociat întregului proces legislativ, Adunarea deputa]ilor marcându-[i o u[oar\ preeminen]\ exclusiv prin dreptul de a vota bugetul. Adun\rile aveau garantat\ autonomia, imunitatea [i lipsa responsabilit\]ii parlamentarilor, precum [i dreptul lor de control exercitat prin interpelare, constituirea de comisii de anchet\ etc. În fine, Constitu]ia definea statutul puterii judec\tore[ti, inamovibilitatea magistra]ilor, constituirea juriului (pentru crime, delicte politice [i de pres\) [i interdic]ia organiz\rii oric\ror comisii sau tribunale excep]ionale. Pân\ la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, Constitu]ia din 1866 a fost revizuit\ de mai multe ori.

5 „Art. 1 – Principatele unite constituie un singur stat indivizibil sub denumirea de România. Art. 7 – Însu[irea de român se dobânde[te, se conserv\ [i se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile cre[tine. Numai str\ini de etnii cre[tine pot dobândi împ\mântenirea. Art. 13 – Libertatea individual\ este garantat\. Art. 21 – Libertatea con[tiin]ei este absolut\. Art. 24 – Constitu]ia garanteaz\ tuturor libertatea de a comunica [i publica ideile [i opiniile lor prin viu grai, prin scris [i prin pres\ (…). Art. 25 – Secretul scrisorilor [i al depe[elor telegrafice este inviolabil. Art. 26 – Românii au dreptul de a se aduna pa[nic [i f\r\ arme. Art. 28 – Fiecare are dreptul de a adresa la autorit\]ile publice peti]iuni subscrise de c\tre una sau mai multe persoane.” (Constitu]ia din 1866)

6 „Ghi]\ Pristanda (singur, intr\ prin dreapta, e pu]in mi[cat): O f\cur\m [i p-asta … [i tot degeaba. Am pus mâna pe Ca]avencu… Când am asmu]it b\ie]ii de l-au umflat, striga cât putea: «Protestez în numele Constitu]iei ! Asta e violare de domiciliu!» – Zic: «Curat violare de domiciliu! da umfla]i-l» [i l-au [i umflat. L-am turnat la hârd\ul lui Petrache. M-am întors cu birja acas\ la el, am c\utat peste tot. (…) M-am întors la poli]ie, l-am scotocit prin buzunare, peste putin]\ s\ dau de scrisoare, nu e [i nu e.” (I.L.Caragiale, O scrisoare pierdut\, 1884)

7 „A doua cerin]\ a statului liberal modern este independen]a magistra]ilor de puterea executiv\, care independen]\, garantând averea [i onoarea cet\]eanului liber, d\ acestuia sentimentul c\ este [i el independent de puterea executiv\. Dar nici în acest sens nu am f\cut un pas mai departe de ce eram în 1866, astfel încât [i prescrip]ia constitu]ional\ în aceast\ privin]\ a r\mas liter\ moart\.” (Titu Maiorescu, Contra propunerii de reviziune a Constitu]iei, 1884, în Discursuri parlamentare, III, 2003) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

O scrisoare pierdut\ în viziunea regizoral\ a lui Sic\ Alexandrescu, un spectacol de referin]\ al teatrului românesc

4 „Art. 46 – Moldovenii [i valahii vor fi cu to]ii egali în fa]a impozitului [i vor fi în aceea[i m\sur\ admi[i în slujbele publice într-unul sau altul din principate. Libertatea lor individual\ va fi garantat\. Nimeni nu va putea fi re]inut, arestat sau urm\rit decât conform Legii.” (Conven]ia de la Paris, 7/9 august 1858, dup\ Istoria României în texte)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Urma]i parcursul istoric al chestiunii drepturilor [i libert\]ilor cet\]ene[ti de la 1848 la 1866. Motiva]i semnifica]ia lor în programul pa[optist, în pozi]ia Marilor Puteri fa]\ de Unire (Conven]ia de la Paris) [i în primul text constitu]ional autohton de la 1866. 2. Recitind textul cunoscut al capodoperei lui Caragiale, stabili]i momentul istoric al elabor\rii Scrisorii pierdute [i al primei sale reprezenta]ii, dar [i semnifica]iile contextuale pe care celebra replic\ a vardistului Pristanda – „Curat constitu]ional” – le produce la arestarea lui Nae Ca]avencu [i în scena banchetului final. 3. Argumenta]i, cu ajutorul documentului 7, critica maiorescian\ a Constitu]iei din 1866. Problema a r\mas de actualitate [i în prezent. Reînnoi]i argumenta]ia, aducând astfel chestiunea la zi.

51

52Cyan 52Yellow 52Magenta 52Black

Modulul II

CONSTITU}IA DIN 1923

1 „Art. 1 – Regatul României este un stat na]ional unitar [i indivizibil. Art. 7 – Deosebirea de credin]e religioase [i confesiuni, de origine etnic\ [i de limb\ nu constituie o piedic\ spre a dobândi drepturile civile [i politice [i a le exercita. Art. 8 – Nu se admite în stat nicio deosebire de na[tere sau de clase sociale. Art. 11 – Libertatea individual\ este garantat\. Art. 13 – Domiciliul este inviolabil. Art. 22 – Libertatea con[tiin]ei este absolut\. Biserica ortodox\ român\ este biserica dominant\, iar cea greco-catolic\ are întâietate fa]\ de alte culte.” (Constitu]ia din 1923)

Deschiderea oficial\ a Corpurilor Legiuitoare (1927)

2 Ce este o democra]ie? (…) Dar pentru aceasta poporul trebuie s\ posede un minim de prosperitate economic\ [i de dezvoltare cultural\ care s\-i asigure libertatea nu numai pentru a-[i îndeplini drepturile cet\]ene[ti, dar [i pentru a-[i ap\ra cu t\rie drepturile sale. Democra]ia pentru a nu fi demagogic\, pentru a nu c\dea prad\ anumitor forme [i formule, are nevoie nu numai de oameni lumina]i, ci [i de sem\n\tori de idei s\n\toase.” (D. Gusti, Individ, societate [i stat în Constitu]ii viitoare, 4 iunie 1922)

52

Constituirea României Mari, la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, a creat un nou cadru teritorial, demografic [i social-economic care necesita adoptarea unui nou act constitu]ional. Vreme de mai mul]i ani s-au desf\[urat ample dezbateri pe marginea celor dou\ proiecte: unul liberal [i altul na]ional-]\r\nesc. Adoptat\, în cele din urm\, de un parlament cu majoritate liberal\, transformat ad-hoc în Adunare Constituant\, [i promulgat\ imediat de suveran, noua lege fundamental\ a statului urma îndeaproape Constitu]ia din 1866. Totu[i, câteva principii noi, de o importan]\ deosebit\, în concordan]\ cu situa]ia postbelic\ a României [i cu constitu]ionalismul democra]iilor occidentale, [i-au g\sit loc în actul adoptat în martie 1923. Astfel, votul universal masculin, acceptat înc\ la revizuirea din 1917, era statuat cu toate prerogativele sale (din p\cate, legea electoral\ adoptat\ abia în 1926, supranumit\ „a primei electorale”, pentru c\ acorda partidului care ob]inea 40% din sufragii majoritatea parlamentar\, înc\lca reglement\rile anterioare privind egalitatea electorilor). În mod corespunz\tor erau abolite toate piedicile de natur\ religioas\ sau confesional\ la dobândirea calit\]ii de cet\]ean, iar prin afirmarea egalit\]ii juridice dintre sexe se deschidea perspectiva extinderii dreptului de vot [i asupra femeilor. În materie legislativ\, senatul a fost men]inut, conferind prin componen]a sa (membri ale[i, membri desemna]i de consiliile locale, de camerele profesionale – de comer], agricultur\, industrie –, de universitate, precum [i din membri de drept) o alt\ imagine na]iunii, diferit\ de cea reflectat\ de Adunare, desemnat\ exclusiv prin votul universal masculin. În configura]ia constitu]ional\, [i aceast\ institu]ie î[i p\stra rolul de echilibru [i modera]ie. În cadrul executivului, regele nu [i-a pierdut prerogativele, cu observa]ia c\ înc\ succesorul lui Carol I, Ferdinand (1914-1927), a desemnat [efi de cabinet care reprezentau partide departe de a întruni adeziunea popular\. Consolidând separarea puterilor în stat, noua Constitu]ie acorda puterii judec\tore[ti controlul actelor puterii executive prin înfiin]area contenciosului administrativ, o institu]ie specializat\ în rezolvarea conflictelor dintre stat [i persoanele fizice.

3 „Libertatea civil\ [i politic\ fiind cele dou\ principii pe care se reazem\ societatea modern\, liberul lor exerci]iu trebuie asigurat prin Constitu]ie. Un stat democratic nu se poate concepe f\r\ o des\vâr[it\ libertate politic\… (…) Libertatea politic\ e compus\ în primul rând din libertatea electoral\ care trebuie garantat\ în mod serios. Libert\]ile individuale (fizic\, corporal\, moral\, intelectual\) au fost teoretic garantate [i de Constitu]ia din 1866, f\r\ ca totu[i o garan]ie real\ s\ fi existat. Trebuie aici preciz\ri. Nici perchezi]ii, nici p\trunderea în domiciliul cuiva s\ nu se poat\ face f\r\ ordinul formal al magistratului, iar arest\rile provizorii s\ fie reglementate prin institu]ia Habeas Corpus.” (G. Iunian, Abuzurile de autoritate [i garan]iile cet\]ene[ti, 14 mai 1922) Oamenii, societatea [i lumea ideilor

53Cyan 53Yellow 53Magenta 53Black

REGIMURILE CARLIST {I ANTONESCIAN – CU {I F|R| CONSTITU}IE Elaborat\ de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice, Constitu]ia carlist\ (1938) se întemeia pe critica regimului de partide (dintr-o perspectiv\ reac]ionar\) [i pe doctrina corporatismului. „Noul regim” instituit astfel se caracteriza prin pozi]ia fundamental diferit\ a [efului statului, care î[i asuma practic guvernarea, prin întâietatea atribuit\ puterii executive, parlamentul bicameral fiind o simpl\ anex\ legislativ\ a acestei puteri, prin desfiin]area partidelor politice (înlocuite cu alc\tuiri inconsistente de tipul Frontului Rena[terii Na]ionale sau Partidului Na]iunii, puse sub conducerea regelui, ambele surse de inspira]ie tardiv\ pentru Nicolae Ceau[escu în anii comunismului) [i prin anularea controlului parlamentar. Asemeni „Statutului dezvolt\tor” din 1864, [i Constitu]ia din 1938 a fost supus\ unui plebiscit (desf\[urat îns\ sub stare de asediu) menit s\ legitimeze moartea democra]iei [i inaugurarea autoritarismului, în fond rezultatul unei lovituri de for]\. Este cert ast\zi c\, în anii 1938-1940, regimul personal al lui Carol al II-lea a modificat raportul de for]\ dintre puterile statului, anulând dreptul de control reciproc, [i a eliminat garan]iile care protejau libert\]ile individuale. Regimul antonescian care i-a urmat a f\cut un pas mai departe. Pre[edintele Consiliului de Mini[tri concentra toate puterile, devenind conduc\torul statului, în vreme ce regele, aruncat într-o pozi]ie strict ceremonial\, func]ioneaz\ în umbra sa. Generalul Antonescu a mai de]inut, în afara func]iei legifer\rii [i guvern\rii, [i dreptul de a încheia conven]ii [i tratate (preluat din precedenta Constitu]ie de la [eful statului) [i acela, care se va ar\ta foarte important în condi]iile de atunci, de a declara r\zboi [i de a încheia pacea. O succint\ caracterizare a regimului Antonescu trebuie s\ re]in\ [i discriminarea evreilor (legisla]ia rasial\ având precedente înc\ în anii autoritarismului carlist), suspendarea tuturor activit\]ilor politice (implicit a parlamentului), guvernarea prin decrete-legi (cu recursul la plebiscit), cultul personalit\]ii (preluat de la Carol al II-lea). Lipsa partidului unic [i a mobiliz\rii politice a na]iunii nu pot a[eza regimul Antonescu în categoria celor totalitare, ci mai degrab\ a celor fascist-corporatiste alc\tuite pe fondul autohton al antiparlamentarismului [i autoritarismului. Perioada cuprins\ între îndep\rtarea printr-o lovitur\ de palat a regimului Antonescu (23 august 1944) [i abolirea monarhiei (30 decembrie 1947) a fost marcat\ de evolu]ii care vor preg\ti a[ezarea în legalitate a unei noi ordini constitu]ionale, marcate de totalitarismul comunist. Astfel, legea electoral\ din 1946 desfiin]a senatul [i instituia votul universal feminin, iar alegerile parlamentare care au urmat ofereau PCR [i alia]ilor lor o larg\ majoritate care, un an mai târziu, la 30 decembrie 1947, a dus la abolirea monarhiei [i la proclamarea Republicii Populare Române. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

Carol al II-lea, cel ce [i-a justificat regimul personal prin Constitu]ia din 1938

4 „Art. 1 – Statul român devine stat na]ional-legionar. Art. 2 – Mi[carea legionar\ este singura mi[care recunoscut\ în noul stat având ca ]el ridicarea moral\ [i material\ a poporului român. Art. 3 – Dl. general Ion Antonescu este conduc\torul statului legionar [i [eful regimului legionar. Art. 4 – Domnul Horia Sima este conduc\torul mi[c\rii legionare.” (Decret regal prin care statul român a fost proclamat stat na]ional-legionar, 14 septembrie 1940)

ACTIVITATE INDEPENDENT| Constitui]i-v\ în grupuri de 4-5 elevi [i asuma]i-v\ urm\toarele sarcini de lucru: 1. Stabili]i principalele drepturi [i libert\]i cet\]ene[ti (dup\ documentul 1) prev\zute în Constitu]ia din 1923, precum [i leg\tura sa de nedesf\cut cu precedenta lege fundamental\. 2. Defini]i, cu ajutorul documentului 3, libertatea civil\ [i politic\. Preciza]i-le sfera de cuprindere. Stabili]i din ce perspectiv\ este criticat\ Constitu]ia din 1866. 3. Caracteriza]i statul na]ional-legionar. Preciza]i una dintre diferen]ele esen]iale care îl despart de un stat democratic.

53

54Cyan 54Yellow 54Magenta 54Black

Modulul II

CONSTITU}IILE COMUNISTE (1948-1965)

1 „Art. 1 – Republica Popular\ Român\ este un stat popular unitar [i suveran. Art. 2 – Întreaga putere în stat eman\ de la popor [i apar]ine poporului. Art. 16 – To]i cet\]enii, f\r\ deosebire de sex, na]ionalitate, ras\, religie sau grad de cultur\, sunt egali în fa]a legii. Art. 19 – Dreptul la munc\ este asigurat de dezvoltarea planificat\ a economiei na]ionale. Art. 20 – Dreptul la odihn\ este asigurat prin concedii pl\tite organizate de case de odihn\, cluburi etc. Art. 21 – Femeia are drepturi egale [i salarizare egal\ cu b\rbatul. Art. 28 – Libertatea individual\ este garantat\. Art. 29 – Domiciliul este inviolabil. Art. 32 – Cet\]enii au dreptul de a se asocia [i organiza dac\ scopul urm\rit nu este îndreptat în contra ordinii democratice stabilite prin Constitu]ie.” (Constitu]ia din 1948)

Marea Adunare Na]ional\, un parlament supus voin]ei PCR

2 „Art. 1 – România este republic\ socialist\, statul oamenilor muncii de la ora[e [i sate, suveran, independent [i unitar. Art. 28 – Libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor [i a demonstra]ilor este asigurat\. Art. 29 – Aceste libert\]i nu pot fi folosite în scopuri potrivnice orânduirii socialiste [i intereselor celor ce muncesc. Art. 39 – Fiecare cet\]ean este dator s\ respecte Constitu]ia [i legile.” (Constitu]ia din 1965)

54

Datele la care au fost alc\tuite cele trei constitu]ii comuniste nu sunt întâmpl\toare: – 1948 se plaseaz\ imediat dup\ desfiin]area complet\ a vechiului regim odat\ cu izgonirea suveranului; – 1952 marcheaz\ un moment important în subordonarea complet\ a statului nomenclaturii de partid; – 1965 este anul schimb\rii liderului politic, succesiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej fiind preluat\ de Nicolae Ceau[escu. Inspirate de constitu]ia sovietic\ din 1936, cele trei constitu]ii republicane ale României comuniste sunt asem\n\toare, diferen]ele dintre ele marcând evolu]ia treptat\ a modului în care controlul de partid s-a extins asupra întregii societ\]i. Sub multe aspecte, leg\tura cu textele legislative anterioare este rupt\. Suveranitatea na]ional\ [i „regimul reprezentativ” sunt înlocuite cu puterea poporului „în care trebuie s\ se cuprind\ exclusiv oamenii muncii de la ora[e [i sate”, „clasa muncitoare [i ]\r\nimea muncitoare”, c\rora li se vor ad\uga „intelectualitatea [i celelalte categorii de oameni ai muncii, f\r\ deosebire de na]ionalitate” (1965). Legea fundamental\ ridic\ la rangul de „for]\ conduc\toare” partidul unic – PMR (Partidul Muncitoresc Român, 1948-1965), apoi Partidul Comunist Român –, legitimându-l s\ depun\ singur candidaturi pentru Marea Adunare Na]ional\ [i sfaturile populare. Textul Constitu]iei exclude orice alt\ organiza]ie politic\ de la actul guvern\rii [i suspend\ controlul parlamentar prin opozi]ie. Reconstruit în direc]ia slujirii credincioase a partidului unic, statul iese din neutralitatea care-i revenea alt\dat\ [i prime[te func]ii precise: constituirea propriet\]ii socialiste asupra mijloacelor de produc]ie, planificarea economiei sau reprimarea energic\, „cu respectul legilor în vigoare”, a tuturor du[manilor noului regim politic. Organul suprem al puterii de stat r\mâne, în toate cele trei constitu]ii, Marea Adunare Na]ional\, un parlament unicameral ales pe baz\ de vot universal de pe listele PMR/PCR, în fapt supus voin]ei celor care îl constituie. De[i pare c\ legislativul se afl\ în prim-planul puterii, în fapt executivul (Pre[edin]ia – din 1974 [i anterior Consiliul de Stat) sunt consecvent consolidate. Consecin]\ fireasc\ a etatiz\rii propriet\]ii [i a planific\rii, sistemul drepturilor [i libert\]ilor cet\]ene[ti mai func]ioneaz\ doar în m\sura în care nu contravine intereselor „celor ce muncesc”. Constitu]iile comuniste, ca texte care au legitimat totalitarismul [i oprimarea, [i-au încetat aproape automat ac]iunea odat\ cu izgonirea lui Nicolae Ceau[escu la 22 decembrie 1989. Comunicatul în 10 puncte al Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale afirma necesitatea organiz\rii de alegeri libere [i separarea puterilor în stat. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

55Cyan 55Yellow 55Magenta 55Black

Modulul II

REÎNTOARCEREA LA DEMOCRA}IE Puterea care s-a impus în urma evenimentelor din decembrie 1989 a elaborat o nou\ Constitu]ie, adoptat\ printr-un referendum în decembrie 1991 (un altul, al revizuirii acesteia, a avut loc în 2003). Noua lege fundamental\ urma unei revolu]ii, dar prelua din vechiul regim comunist o form\ de stat, republica, impus\ printr-un act de for]\, f\r\ nicio confirmare a na]iunii. Dorin]a de a marca diferen]e vizibile fa]\ de precedentele constitu]ii liberale, pe care, de fapt, le urma, avea în vedere adaptarea unor institu]ii precum Curtea Constitu]ional\ sau Avocatul Poporului. Documentele Organiza]iei Na]iunilor Unite reprezentau sursa unor drepturi sociale [i economice de asemeni introduse pentru prima oar\. Era astfel reîntronat în societatea româneasc\ statul de drept, întemeiat pe suveranitatea poporului, separarea puterilor în stat, responsabilitate guvernamental\ [i drepturi [i libert\]i cet\]ene[ti. Reactivarea societ\]ii civile reprezenta cea mai bun\ garan]ie a restabilirii democra]iei. Dup\ mai mult de 50 de ani de regimuri autoritare, dictatoriale [i totalitare, societatea dispune acum de un mijloc eficace pentru a reac]iona la orice încercare a statului [i a conduc\torilor s\i de a ie[i din limitele constitu]ionale.

3 „Art. 1 – România este stat na]ional, suveran [i independent, unitar [i indivizibil. România este stat de drept democratic [i social, în care demnitatea omului, drepturile [i libert\]ile cet\]enilor, libera dezvoltare a personalit\]ii umane, dreptatea [i pluralismul politic reprezint\ valori supreme [i sunt garantate. Art. 22 – Dreptul la via]\ [i integritate fizic\ [i psihic\ sunt garantate. Art. 23 – Libertatea individual\ [i siguran]a persoanei sunt inviolabile. Sunt stabilite prezum]ia de nevinov\]ie [i legalitatea pedepsei. Art. 25 – Dreptul la liber\ circula]ie în ]ar\ [i în str\in\tate este garantat. Art. 31 – Dreptul la informa]ie oblig\ autorit\]ile publice s\ informeze corect cet\]enii asupra problemelor de ordin public, dar [i de ordin personal.” (Constitu]ia din 1991)

Monumentala cl\dire a Palatului Parlamentului (în plan îndep\rtat) v\zut\ dinspre Pia]a Unirii

4 „Finalitatea discursului constitu]ional la 1948, 1952 [i 1965 este de a investi cu for]\ juridic\ viziunea comunist\ asupra libert\]ii. O viziune care înglobeaz\ un teritoriu vast de la oficializarea planific\rii pân\ la reglementarea spa]iului locativ [i indicarea bunurilor care pot face obiectul dreptului de proprietate personal\. Ceea ce omul munce[te prime[te în aria protec]iei [i siguran]ei sociale, afecteaz\ substan]a libert\]ii politice, care în noua orânduire constitu]ional\ este sinonim\ cu salvgardarea intereselor «celor ce muncesc».” (I. Stanomir, Libertate, lege [i drept, 2005)

PRO MEMORIA! z

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Compara]i cele 4 constitu]ii (cele 3 din vremea regimului comunist [i cea din 1991) din perspectiva definirii statului [i a principalelor drepturi cet\]ene[ti. Prin ce se deosebe[te R.P.R./R.S.R. de România postcomunist\? Care este limita libert\]ilor individuale în comunism în compara]ie cu aceea din democra]ia restabilit\ dup\ 1989? 2. Alc\tui]i un text cu subiect istoric în care s\ comenta]i documentul 4, prezentând un fapt cunoscut din familie sau societate în care oferta comunist\ de protec]ie [i siguran]\ social\ anihileaz\ complet libertatea politic\. 3. Alc\tui]i un eseu de 1-2 pagini pe tema constitu]ionalismului, urm\rind modele occidentale [i tipare autohtone din secolul XIX, Constitu]ia din 1923, apogeul democra]iei interbelice, viziunea comunist\ asupra libert\]ii, reîntoarcerea la democra]ie. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

z

z

55

Constitu]ionalismul românesc a impus la începuturile societ\]ii moderne o lege fundamental\ inspirat\ de liberalism. Regimul comunist, care a formulat trei Constitu]ii, le-a subordonat fie modelului stalinist, fie celui na]ional-socialist. Refuzul declarat de a accepta diversitatea (în plan etnic sau social-politic) reprezint\ una din caracteristicile sale esen]iale. Constitu]ia din 1991 a reîntors România la democra]ie.

56Cyan 56Yellow 56Magenta 56Black

STUDIU DE CAZ 1 Prevederi ale Constitu]iei din 1866 „Art. 32 – Puterea legislativ\ se execut\ de c\tre domn [i Reprezenta]iunea na]ional\. Legile sunt supuse sanc]iunii domnului dup\ ce au fost discutate [i votate liber de ambele Adun\ri. Art. 101 – Puterea executiv\ este încredin]at\ domnului, care o execut\ în mod regulat prin Constitu]ie, adic\ prin mini[trii numi]i [i desemna]i de el. Art. 36 – Puterea judec\toreasc\ se execut\ prin cur]i [i tribunale ale c\ror hot\râri se pronun]\ în virtutea legii [i se execut\ în numele domnului.”

Încoronarea de la Alba Iulia (1922) a regelui Ferdinand [i a reginei Maria

2 Prevederi ale Constitu]iei din 1923 „Art. 33 – Toate puterile statului eman\ de la na]iune, care nu le poate executa decât prin delega]ie potrivit unor principii [i reguli acceptate în textul Constitu]iei. Art. 88 – Prerogativele regale sunt numirea [i revocarea mini[trilor, sanc]ionarea [i promulgarea legilor, dreptul de amnistie în materie politic\, dreptul de a scurta sau mic[ora pedepsele cu materie criminal\, confirmarea în func]ii publice, conferirea gradelor militare [i decora]iilor române, deschiderea [i închiderea sesiunii parlamentare, dizolvarea acesteia.”

56

*Institu]ii [i drepturi cet\]ene[ti Istoria constitu]ionalismului românesc se desf\[oar\ în secolele XIX-XX în concordan]\ cu marile texte juridice ale timpului, dar în egal\ m\sur\ [i cu tradi]ia politic\ autohton\ consacrat\ prin cele aproape 5 secole de existen]\ a statului medieval. Toate legile fundamentale elaborate în România de la 1866 [i pân\ în prezent au capitole separate despre puterile statului, exprimate prin institu]ii, [i despre drepturile [i (dup\ 1938) despre îndatoririle cet\]enilor. Referitor la prerogativele domniei/monarhului, prima Constitu]ie îi recunoa[te implicarea în toate puterile statului, încredin]ându-i-o explicit doar pe cea executiv\, exercitat\ prin mini[tri, numi]i [i revoca]i. Domnul [i Reprezentan]a Na]ional\ (Adunarea deputa]ilor [i Senatul) reprezint\ corpul legislativ [i pot avea fiecare în parte [i ini]iative în aceast\ direc]ie. Toate hot\rârile institu]iilor juridice sunt formulate în numele domnului. Puterile sale constitu]ionale sunt ereditare „din b\rbat în b\rbat prin ordinul de primogenitur\”. Persoana domnului este inviolabil\, niciun act al s\u nu are valabilitate decât dac\ este semnat de ministrul de resort. Între celelalte atribu]ii, multe ]in de tradi]ia domneasc\ sau voievodal\: sanc]ionarea [i promulgarea legilor, amnistierea sau mic[orarea pedepselor, confirmarea în func]ii a mini[trilor, dreptul de a bate moned\ [i comanda suprem\ a trupelor. Constitu]ia din 1866 înlocuia „supusul” vechiului regim cu „cet\]eanul” epocii moderne, dotându-l cu acele drepturi civile [i politice care s\ garanteze neamestecul statului în sfera existen]ei sale particulare, dar în egal\ m\sur\ s\ îi asigure [i participarea la via]a public\. Un bun exemplu de interpretare a modului în care un drept constitu]ional [i cet\]enesc [i-a modificat de-a lungul timpurilor sfera de cuprindere îl reprezint\ statutul propriet\]ii, declarat\ la 1866 „sacr\ [i inviolabil\” (împreun\ cu toate crean]ele – titluri care pot conferi un drept asupra statului). Exproprierea nu se putea face decât în cazuri de utilitate public\ „[i dup\ o dreapt\ [i prealabil\ desp\gubire”. În Constitu]ia din 1923 apare o nou\ formulare, garantat\ fiind doar „proprietatea de orice natur\”. Într-un articol urm\tor, statul este declarat proprietar al tuturor z\c\mintelor miniere, precum [i al bog\]iilor subsolului de orice natur\. Constitu]ia din 1938 afirm\ caracterul „inviolabil” atât al propriet\]ii, cât [i al crean]elor asupra statului [i particularilor [i le garanteaz\ ca atare. Proprietatea asupra subsolului este men]inut\. Oamenii, societatea [i lumea ideilor

57Cyan 57Yellow 57Magenta 57Black

Toate aceste formul\ri juridice afirm\ r\spicat c\ dreptul la proprietate constituie baza oric\rei activit\]i economice [i factorul esen]ial pentru stabilirea caracterului regimului politic. Incursiunea prin istoria constitu]ionalismului românesc este o bun\ ocazie de a urm\ri în ce m\sur\ timpurile au modelat dreptul la proprietate – declarat\ „sacr\ [i inviolabil\” la 1866, garantat\ „de orice natur\” ar fi în 1923, „inviolabil\” în 1938, aproape anihilat\ în anii comunismului, recl\dit\, nu f\r\ mari tensiuni, dup\ 1989 –, unul din factorii esen]iali care definesc caracterul regimului politic.

Camil Ressu, 10 Mai (satir\ antimonarhic\, 1916)

3

ACTIVITATE INDEPENDENT|

Un pamflet antimonarhic „Ieri seara o nelegiuire [i o tr\dare a intereselor ]\rii s-a «comis» de guvern [i de Camer\ în condi]iile cele mai nedemne. S-a votat autorizarea ca guvernul s\ poat\ încheia o conven]ie provizorie cu Austro-Ungaria. Instigatorul acestei manopere, omul care a impus voin]a sa str\in\, este acel personagiu egoist [i ne iubitor de ]ar\, care se nume[te rege [i care în realitate este când o c\tan\ nem]easc\, când un ulan prusian. (…) El este samsarul tuturor tr\d\rilor intereselor na]ionale, el este sufletul blestemat al regimului care ne guverneaz\. Pericolul cel mai mare este acest om, trebuie pus deci la rezon. Trebuie ca ]ara s\-i spun\ cuvintele care s-ar p\rea c\ pentru dânsul au fost inventate. Il faut se soummettre ou se demettre.” (G. Panu, Omul periculos, în Istoria României în texte, 2001)

4 Carol I despre el însu[i La 24 februarie/ 7 februarie 1906, Carol îi scria surorii sale Maria de Flandra: „Deoarece de luni de zile m\ simt suferind [i în repetate rânduri a trebuit s\ contramandez [edin]ele cu mini[trii, ace[tia s-au alarmat în a[a m\sur\ c\ f\r\ [tiin]a mea au chemat un medic de la Viena s\ m\ consulte. Opinia public\ de aici a fost foarte agitat\ [i a vrut s\ afle ce probleme am…” Câteva zile mai târziu îi scria din nou: „De[i partidele se încaier\ [i se p\ruiesc stra[nic, pe mine m\ cru]\ de tot ce ar putea s\-mi fie nepl\cut sau tulbur\tor. Oamenii sunt a[a de sco[i din fire, s\ m\ [tie suferind, c\ se gândesc numai la s\n\tatea mea…” (I. Bulei, Via]a în vremea lui Carol I, 2006)

5 Constitu]iile despre dreptul la proprietate Constitu]ia din 1866: „Art. 19 – Proprietatea de orice natur\ e sacr\ [i inviolabil\. Exproprieri nu se pot face decât pentru cazurile de utilitate public\ legalmente constatate [i dup\ o dreapt\ [i prealabil\ desp\gubire.” Constitu]ia din 1923: „Art. 17 – Proprietatea de orice natur\ este garantat\, precum [i crean]ele asupra statului. Se admite ca o derogare de la acest principiu exproprierea propriet\]ilor imobiliare, îns\ numai pentru cauzele de utilitate public\ enumerate [i dup\ o dreapt\ [i prealabil\ desp\gubire stabilit\ de justi]ie.” Constitu]ia din 1965: „Art. 5 – Economia na]ional\ se bazeaz\ pe proprietatea socialist\ asupra mijloacelor de produc]ie. Art. 6 – Proprietatea socialist\ este de stat [i cooperatist\. Art. 36 – Proprietatea personal\ are drept obiect veniturile [i economiile provenite din munc\, casa de locuit, gospod\ria [i terenul pe care ele se afl\, precum [i bunurile de uz [i confort personal. Art. 37 – Dreptul de mo[tenire este ocrotit de lege.” Oamenii, societatea [i lumea ideilor

1. Caracteriza]i atribu]iile [i principiile dreptului la proprietate în constitu]iile democratice din 1866 [i 1923. Motiva]i principalele atribute care îi sunt acordate. 2. Citi]i cu aten]ie pamfletul lui G. Panu [i fragmentele din coresponden]a lui Carol I. Oare nu cumva indignarea publicistului este exagerat\? Oare Carol nu gre[e[te închipuindu-[i c\ opinia public\ nu are alt\ grij\ decât s\n\tatea sa? Formula]i un comentariu obiectiv. C\uta]i [i în presa actual\ texte asem\n\toare [i motiva]i-le sub aspect politic. 3. Alc\tui]i un eseu de 1-2 pagini cu titlul „Dreptul de proprietate în România secolelor XIX-XX”, în care s\ compara]i detaliat dreptul la proprietate într-o societate liber\ cu cel dintr-o societate totalitar\. Formula]i câteva concluzii [i discuta]i-le cu colegii.

PRO MEMORIA! z

z

57

Institu]ia monarhic\ [i-a dovedit utilitatea politic\ sus]inând modernizarea societ\]ii române[ti, independen]a, suveranitatea [i integritatea sa teritorial\. Dreptul la proprietate a definit în mod fundamental legisla]ia democratic\, îngr\direa sau limitarea sa la un num\r de bunuri strict necesare a fost caracteristica esen]ial\ a regimurilor totalitare.

58Cyan 58Yellow 58Magenta 58Black

RECAPITULARE / EVALUARE

}ara [i locuitorii 2

Facerea „buzduganului”, un obicei tradi]ional prilejuit de seceri[ul grâului (fotografie de E. Bernea)

1 „Inteligen]a bogat\ [i superioar\ a românilor, îmbinat\ cu mo[tenirea spiritului practic ce le va fi r\mas de la romani, a dat spiritul sarcastic [i talentul firesc al românilor de a satiriza. (…) Satira [i ironia sunt fructul unei mentalit\]i care aplic\ poezia în domeniul practic, c\ci umorul [i satira au efecte practice, sunt un mijloc de a pedepsi moravurile [i a le îmbun\t\]i.” (Dimitrie Dr\ghicescu)

Dimitrie Dr\ghicescu (1875-1945) Doctor în sociologie la Paris (1904), politician liberal de stânga, a promovat interesele României printr-o campanie de sus]inere a unit\]ii na]ionale depline (Paris, 1916-1918). Cartea sa de c\p\tâi, în bun\ m\sur\ ignorat\, „Din psihologia poporului român”, a ap\rut în urm\ cu un secol (1907). Autorul î[i propune s\ caute, s\ disting\ [i s\ înf\]i[eze materialul sufletesc primordial ce a intrat în compozi]ia psihologiei noastre etnice, precum [i feluritele opera]iuni la care acest material sufletesc a fost supus în laboratoarelor istoriei universale [i a neamului.

58

„Existen]a unei na]iuni [i formarea unor state nu este posibil\ aici, în spa]iul carpato-pontic, decât la ad\postul mun]ilor. (…) Dar aceste state pe care le-a n\scut muntele nu pot s\ tr\iasc\ [i s\ se dezvolte liber decât în func]ie de mare. Exist\ o lege constant\ care se verific\ la fiecare cotitur\ a istoriei. (…) În 1856, Congresul de la Paris n-a creat o Românie [i cu atât mai pu]in o na]iune român\, dar i-a recunoscut o misiune european\ la gurile Dun\rii pe care a garantat-o prin restituirea celor 3 jude]e ale Basarabiei meridionale. F\când s\ i se restituie aceste trei jude]e la Congresul de la Berlin, Rusia avea de gând s\-[i restabileasc\ domina]ia absolut\ asupra întregului bazin al M\rii Negre.” (Gh. Br\tianu, Originile [i formarea unit\]ii române[ti, 1942)

3 „Unitatea real\ de via]\ care ne intereseaz\ atunci când cercet\m vechea civiliza]ie s\teasc\ are o întreit\ înf\]i[are: geografic\, etnic\ [i social\. Cu alte cuvinte, mai întotdeauna unei comunit\]i de via]\ româneasc\ îi corespunde o unitate geografic\ [i una etnic\, bine determinate, care îi dau un caracter propriu [i o îndrum\. Pentru o mai limpede înf\]i[are s\ lu\m câteva exemple. }ara Oltului reprezint\ etnic o unitate perfect\: costume, ceramic\, unelte, mitologia, obiceiurile, limba cu caracter local. Via]a economic\ [i via]a de rela]ii se desf\[oar\ în interiorul acestei unit\]i: c\s\torii, tov\r\[ii, leg\turi de orice alt\ natur\. Exist\ [i o con[tiin]\ local\. Cei care tr\iesc aici se numesc «olteni» [i se cred un neam aparte.” (Ernest Bernea – 1905-1990, sociolog din [coala lui D. Gusti –, Civiliza]ia român\ s\teasc\, 1944)

4 ~n Morome]ii, romanul lui Marin Preda, poiana lui Iocan este spa]iul discu]iilor politice într-un sat teleorm\nean, în plin\ perioad\ interbelic\. Aici se citesc ziare [i se rostesc opinii pro sau contra. În ziua pe care o evoc\ fragmentul ce urmeaz\ s-a aflat c\ guvernul (liberal, T\t\r\scu) vrea s\ interzic\ uniformele verzi [i albastre ale grup\rilor antisemite [i profasciste. „— Vezi m\, prostule, ad\ug\ apoi trimf\tor Coco[il\. Credeai c\ alt\ treab\ n-au ei în Parlament decât s\ discute c\ ai tu fonciire mult\ de pl\tit! — P\i nu se putea, fiindc\ era chestiunea asta la ordinea zilei, zise Moromete. (…) — E bine! zise Dumitru lui Nae cu gura mare [i-[i întinse picioarele lui lungi cât putu mai încolo. Cade guvernul! Vin ]\r\ni[tii iar la putere, vine alde Crâ[mac! — M\, Dumitre, bine c\ ]i-aduse[i aminte! zise Iocan f\r\ s\ pomeneasc\ de candidatura sa viitoare. Nu mai putea alde Crâ[mac s\ mai mearg\ pe jos. Venea de la prim\rie cu bicicleta. Când ajungea la pod o striga pe fi-sa de departe: Ginaa! Ginicaaa… — Ha, ha, ha! râse Dumitru lui Nae auzind glasul sc\l\mb\iat al fierarului… M\, Iocane, dac\ vreai s\ nu ias\ Crâ[mac iar, d\-te cu ]\r\ni[tii! S\ [tii c\ te votez! declar\ el. — Nu se poate, domnule, protestez! s\ri Moromete în ap\rarea prietenului s\u politic. Protestez! strig\ el cu glasul cu care citise dezbaterile, dar mult mai tare.” (M. Preda, Morome]ii, vol. I) Recapitulare/Evaluare

59Cyan 59Yellow 59Magenta 59Black

5 C\l\tor împ\timit, Al. Vlahu]\ ne prezint\ în România pitoreasc\ o imagine aproape complet\ a ]\rii a[a cum era înainte de Marea Unire. Iat\-l ajuns la Târgovi[te [i de aici urcând pe Ialomi]a spre Pietro[i]a. „Dulce miroase în aerul dimine]ii fânul de pe lunc\ [i i-a[a lini[te – nu se aude decât tropotul cailor pe drumul neted [i uscat. Un farmec deosebit d\ acestei v\i priveli[tea c\su]elor albe ce se ivesc dintre pomii înc\rca]i de rod. Sate mari, îndestulate, î[i întind gospod\riile de o parte [i de alta a râului pân\-n negura mun]ilor. (…) Intr\m pe la amiaz\ în Pietro[i]a, sat mare cu mai multe c\tune frumos rev\rsate pe brâiele plaiului – în lungul apei, fer\straie mari, pive [i dârste, se strig\ unele pe altele, pân\ h\t în cap\tul de sus al Moroenilor, de unde începe înalta pustietate a mun]ilor, m\rea]a [i lini[tita împ\r\]ie a Bucegilor.”

O imagine idilic\ pentru România anului 1913 (fotografie de Frederick Moore din arhiva „National Geographic Magazine”)

6 „Gr\dina Botanic\, Gr\dina reginei Maria de la Cotroceni, Parcul Carol, Gr\dina Icoanei [i Parcul Ioanid, Gr\dina Episcopiei [i înainte de toate Ci[migiul dau bucure[tenilor senza]ia evad\rii din infernul aglomerat [i zgomotos al str\zii. Dintre litera]i, Lovinescu [i Eftimiu, ambii «riverani», viziteaz\ des Ci[migiul, uneori [i împreun\. Criticul se plimb\ pe alei înso]it sau st\ la o discu]ie literar\ la restaurantul Monte-Carlo. (…) Prin compara]ie, o plimbare în Parcul Carol îl face s\ noteze: «Totul e dezola]ie pe acolo.» Plimbarea este modul cel mai frumos [i mai ieftin de a-]i petrece timpul liber în capital\ [i nu exist\ locuitor al acestei urbe s\ nu tr\iasc\ în mijlocul lui m\car o or\ pe zi.” (I. Pavelescu, Întoarcere în Bucure[tiul interbelic, 2003)

Valorificaþi-v\ cunoºtinþele! A. Citi]i cu aten]ie documentele 1-3. R\spunde]i la urm\toarele cerin]e: a) Men]iona]i, dup\ documentul 1, ce a[az\ românii la temelia talentului lor de a satiriza, atât de l\udat de autor. b) Defini]i, dup\ documentul 2, factorii geografici esen]iali în formarea poporului [i na]iunii române. c) Men]iona]i, cu ajutorul documentului 3, câteva elemente care definesc, sub aspect etnic, }ara Oltului. d) Prezenta]i, din perspectiva pe care o sus]ine autorul acestui text, spa]iul etnic, geografic [i social în care v-a]i n\scut [i tr\i]i. e) Prezenta]i un eveniment în desf\[urare pe vremea când Gh. Br\tianu [i E. Bernea î[i publicau lucr\rile. B. Comenta]i modul cum se reflectau confrunt\rile politice din perioada interbelic\ în lumea satului (documentul 4). C. Alc\tui]i un text cu subiect istoric folosind cât mai mul]i dintre urm\torii termeni: sat, Constitu]ie, munte, democra]ie, con[tiin]a local\, ora[-capital\, drepturi cet\]ene[ti, epoc\ modern\, secolul XX. D. Elabora]i un eseu cu tema „Societate [i institu]ii”, urm\rind în 2 pagini: satul [i ora[ul în Evul Mediu [i în modernitate (2 asem\n\ri [i 2 deosebiri), 2 aspecte generale ale democra]iei [i totalitarismului [i un aspect particular al fiec\ruia dintre aceste regimuri politice în România, institu]ia dreptului de vot, cu 2 argumente pentru votul universal feminin. Încerca]i s\ valorifica]i unele din datele [i informa]iile din documentele 5-7. Recapitulare/Evaluare

7 „Femeia nu va putea atinge maximum de organizare în aceast\ direc]ie de activitate [social\] decât când va fi chemat\ prin lege la via]a public\, lege de cet\]enie deplin\, de vot integral care trebuie s\ i se înscrie în Constitu]ie. Cunoa[tem cu to]ii întâmpin\rile care s-au opus acestei reforme, c\ la noi ca pretutindeni se distruge c\minul, se distruge familia. Nu, domnilor, nu se distruge nimic. Mai întâi, prin via]a public\ nu trebuie s\ mai în]elegem îndeletnicirea agentului electoral. Politica noastr\ va fi în]elegerea exact\ a nevoilor interne sau externe ale poporului [i aceast\ în]elegere o vom c\p\ta singuri [i direct în aplec\rile vie]ii de toate zilele, în c\min, atelier sau birou, oriunde are omul de lucru, nu în cluburi. Politica aceasta este a fiec\rui cet\]ean. În al doilea rând, c\minul (…) înseamn\ o solidaritate material\ [i o solidaritate moral\. Se unesc dou\ for]e pentru a învinge mai u[or în via]\. Trebuie s\ i se dea femeii un rost egal cu al b\rbatului în via]a de familie, iar aceasta nu se poate asigura decât prin deplin\tatea drepturilor civile.” (C. Botez, Drepturile femeii în Constitu]ia noastr\, în Constitu]ia din 1923 în dezbaterea contemporanilor)

59

60Cyan 60Yellow 60Magenta 60Black

nstitu]ii centrale [i autonomii locale în spa]iul românesc DOMNIA ÎN }|RILE ROMÂNE…

Io Mircea Voievod [i fiul s\u Mihail (fresc\ din ctitoria voievodal\ de la Cozia)

1 Dimitrie Cantemir despre puterile domnului „… I s-a l\sat [domnului] întreaga libertate [i aproape aceea[i putere pe care o avusese alt\dat\ de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, (…). {i aceast\ putere a domnului se întinde (…) [i asupra negustorilor turci [i a altor oameni de orice stare, atâta timp cât se g\sesc pe teritoriul lui, via]a [i moartea acestora sunt în mâinile lui.” (D. Cantemir, Descriptio Moldaviae) Competen]e specifice modulului STATUL {I POLITICA *1.2. Utilizarea termenilor/conceptelor specifici(e) istoriei în contexte care implic\ interpret\ri [i explica]ii interdisciplinare. **2.1. Construirea unor demersuri de tip analitic cu privire la situa]ii [i contexte economice, sociale, politice, culturale. 2.2. Proiectarea unui demers de cooperare pentru identificarea [i realizarea unor scopuri comune. 2.3. Descoperirea constantelor în desf\[urarea fenomenelor istorice studiate. **2.4. Compararea [i evaluarea unor argumente diferite în vederea formul\rii unor judec\]i proprii. *3.2. Analizarea mesajelor transmise de surse istorice variate prin compararea terminologiei folosite.

60

Cea mai important\ institu]ie central\ a societ\]ii medievale române[ti a fost domnia, ad\ugat\ celei voievodale, incomparabil mai veche. Pe fondul autohton, mai u[or de cercetat în Transilvania, s-au ad\ugat îns\ importante influen]e externe poten]ate de raporturile tinerelor state medievale române[ti cu Imperiul Bizantin (mai cu seam\ prin intermediul bisericii ortodoxe dependent\ de Patriarhia de la Constantinopol), dar [i cu regatele catolice vecine, ungar [i polonez, care au preluat [i dezvoltat în forme proprii monarhia de st\ri a Occidentului. A rezultat de aici o sintez\ institu]ional\, dar [i o form\ a puterii centrale. Astfel, Domnia }\rii Române[ti a fost, mai cu seam\ dup\ instituirea Mitropoliei, o st\pânire de sine st\t\toare, cu afirmarea ferm\ a autocra]iei de esen]\ divin\, foarte apropiat\ de monarhia imperial\ bizantin\, în vreme ce domnii Moldovei, afla]i în raporturi apropiate cu deosebire cu regatul polonez, au preluat caracteristici ale monarhiei de st\ri, pe ansamblu mai dependent\ de elitele politice boiere[ti. Domnul a exercitat în mod esen]ial mai multe func]ii: a condus administra]ia, numind dreg\torii, a avut ini]iativa actelor politice, declarând r\zboiul [i încheind pacea, a fost instan]a juridic\ suprem\, a condus armata, a ocrotit Biserica [i a fost st\pânul întregului p\mânt al ]\rii (de unde [i calitatea de domn), singurul în m\sur\ s\ legitimeze proprietatea sub orice form\. Semnificativ\ pentru autoritatea domnului valah este opera politic\ a lui Mircea cel B\trân, reprezentat în fresca de la Cozia, ctitoria sa, cu însemnele imperiale. Nu [tim dac\ a aspirat cu adev\rat la acest titlu, dar râvna cu care a strâns în timpul vie]ii p\mânturile române[ti, dublele negocieri cu Sigismund de Luxemburg sau amestecul s\u la succesiunea Imperiului Otoman ne arat\ c\ [i-ar fi dorit o asemenea structur\ statal\ în concordan]\ cu puterea sa de esen]\ divin\.

2 „Spune-mi acum tic\loase suflete unde iaste domnia noastr\, unde iaste muma noastr\, unde sânt feciorii [i fetele noastre, unde iaste slava cea de[art\ a lumii acesteia [i bucuria ei? Unde sunt gr\dinile noastre cele frumoase cu mesele cele întinse? Unde iaste vinul care totdeauna fierbea inima noastr\? Unde sunt diademele cele împ\r\te[ti care erau împodobite cu m\rg\ritare [i cu pietre cu mult pre]? Unde iaste aurul [i argintul dintr-aceast\ lume, tic\loase suflete…” (Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Teodosie) Statul [i politica

61Cyan 61Yellow 61Magenta 61Black

3 „A fost în }ara Munteneasc\ un voievod cre[tin de credin]\ greceasc\, anume Dracula. {i odat\ a venit un oarecare negustor str\in din ]ara Ungureasc\ la cetatea lui. {i dup\ porunc\ [i-a l\sat c\ru]a pe uli]a ora[ului. {i pe când dormea a furat cineva din c\ru]\ 160 de duca]i. Negustorul a reclamat furtul domnului care l-a lini[tit spunându-i c\ pân\ noaptea va afla aurul, chiar de-ar fi s\ distrug\ ora[ul. {i a poruncit ca s\ aduc\ aurul lui, s\-l a[eze în c\ru]\ [i s\ adauge un zlot. Negustorul a descoperit la locul [tiut aurul [i a g\sit zlotul în plus. S-a dus din nou la domn [i i-a povestit ce a g\sit. A venit [i ho]ul cu aurul [i Dracula i-a spus: «Dac\ nu mi-ai fi spus de zlot, te-a[ fi pus în ]eap\ cu acest ho].»” (Dup\ povestirile slavone despre Vlad }epe[, în Istoria României în texte, 2001)

Constantin Brâncoveanu, portret din 1696 d\ruit m\n\stirii de la Muntele Sinai

4

5

Diaconul Paul de Alep a ajuns împreun\ cu patriarhul Antiohiei Macarie, la Târgovi[te, în decembrie 1653, în preajma Cr\ciunului, unde va r\mâne mai mult\ vreme. Iat\ un fragment din însemn\rile sale. „Ajungem la s\rb\toarea Învierii. Domnul st\ în biseric\ pe tron. Pe urm\, dup\ ce se mântuie slujba, se scot scaune afar\ din biseric\, pentru el, pentru patriarh [i pentru mitropolit. Se cânt\ «Hristos a înviat» de cor în grece[te [i slavone[te. Domnul îngenunche [i s\rut\ Evanghelia, patriarhul îl s\rut\ pe frunte de trei ori: pu[tile pocnesc. Urmeaz\ dansul, ilumina]iile, în zgomotul tuturor tunurilor [i ospe]ele cu glume. Toat\ s\pt\mâna pr\v\liile sunt închise, afar\ de m\cel\rii [i de cele care vând produse alimentare.” (N. Iorga, Istoria românilor prin c\l\torii, 1920-1922)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Organiza]i-v\ în 3-4 grupe [i solu]iona]i, lucrând împreun\, urm\toarele sarcini: a) Analiza]i con]inutul fiec\rei prerogative domne[ti enumerate de Dimitrie Cantemir. b) Pornind de la documentul 2, comenta]i împrejur\rile în care s-a sfâr[it domnia lui Neagoe Basarab. Lamenta]ia sa în fa]a mor]ii este consecin]a: I. labilit\]ii (nestatornicia, vremelnicia) generale a existen]ei; II. situa]iei precare a domniei la începutul secolului al XVI-lea; III. convingerilor sale de cre[tin fervent? 2. Prezenta]i într-un scurt text cu subiect istoric concep]ia despre justi]ie a lui Vlad }epe[. Imagina]i apoi cum s-ar desf\[ura aceea[i judecat\ ast\zi. 3. Documentul 4 ne arat\ leg\tura strâns\ dintre Domnie [i Biseric\. Men]iona]i, pe baza textului, actele de devo]iune cre[tin\ dovedite de Matei Basarab la Înviere. Sunt asem\n\ri între s\rb\toarea religioas\ de acum 350 de ani [i cele ce se întâmpl\ în prezent de Pa[te? 4. Desprinde]i din documentul 5 semnifica]ia marilor tablouri votive de la Hurezi, Potlogi sau Târgovi[te. Alc\tui]i un comentariu de 10-15 rânduri despre legitimitatea domneasc\. 5. Preciza]i cine a ordonat domnului s\ stârpeasc\ bandi]ii (documentul 6) [i care erau limitele puterii domnului la sfâr[itul secolului al XVIII-lea. 6. Comunica]i colegilor rezultatele discu]iilor din grupe. Formula]i concluzii pe tema: Cum se manifesta puterea domniei? Cât de mari erau sl\biciunile ei? Statul [i politica

„Dorin]a de a înf\]i[a acele secven]e în care trecutul na]ional fiin]a marca neamului s\u l-a f\cut pe Constantin Brâncoveanu s\ porunceasc\ pictarea în 1694, la M\n\stirea Hurezi, a unui complex ansamblu genealogic, care, la fel ca portretele zugr\vite câ]iva ani mai târziu, prin 1698, la Potlogi [i la Târgovi[te (la re[edin]e voievodale), erau m\rturii ale unei gândiri politice, ale unei continuit\]i dinastice [i statale al c\rui punct de zenit voia s\ fie tocmai domnia lui Constantin Brâncoveanu, darnicul protector al Ortodoxiei, al acelui venerabil Munte Athos.” (Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, 2003)

6 „Este verificat c\ aceasta se datoreaz\ del\s\rii [i lipsurilor tale [este vorba de domnul }\rii Române[ti de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea]. Sunt prea importante paza [i protec]ia pentru ca s\ nu se produc\ nici-o pagub\ [i nici-o stric\ciune vreunei persoane din acele p\r]i. De aceea, cu un num\r suficient de pu[ca[i s\ mergi la Cladova într-un loc potrivit pentru paz\ [i ap\rare [i prin ochi [i urechi în toate p\r]ile s\ fie poprite toate trec\torile [i vadurile din interiorul }\rii Române[ti pân\ la Por]ile de Fier.” (Tahsin Gemil, Rela]iile }\rilor Române cu Poarta, 1984)

61

62Cyan 62Yellow 62Magenta 62Black

Modulul III

… {I VOIEVODATUL ÎN TRANSILVANIA

1 În spa]iul carpato-dun\rean, termenul de cneaz a dublat [i a înlocuit termenul latin de iudex. Dup\ opinia istoricului Ioan Bogdan, institu]ia cnezatului este continuarea vechii judecii de origine latin\. Dup\ abandonarea Daciei, ace[tia au reprezentat autoritatea suprem\ în sânul ob[tii ]\r\ne[ti daco-romane [i române[ti, coordonând activit\]ile administrative, judiciare, economice [i militare ale acesteia [i jucând rolul de intermediari între ob[te [i autorit\]ile alogene (nomade sau sedentare). Treptat, li s-a sporit for]a economic\ [i pozi]ia social\ [i din electivi au devenit viageri [i ereditari. În ]\rile supuse unei st\pâniri str\ine (Transilvania, spre exemplu) sau acolo unde s-a exercitat administra]ia autohton\ autonom\, institu]ia cnezilor a fost diferit\. În primul caz, atunci când s-au aflat sub autoritatea unui senior laic sau eclesiastic [i-au pierdut vechile prerogative. Pe domeniile regale sau voievodale, cnezii s-au men]inut mai mult\ vreme [i datorit\ particip\rii lor la expedi]ii militare sau judec\]i. (Dup\ Dic]ionarul de institu]ii feudale din }\rile Române, 1988)

Biserica din cimitirul satului Strei (C\lan, jud. Hunedoara), sec. XIII

62

Între principii cre[tini ai timpului, voievozii }\rilor Române au ocupat un loc distinct, determinat între altele [i de originalitatea sintezei politice [i institu]ionale pe care o reprezentau. Mari protectori ai Bisericii, în tradi]ia bizantin\ [i imperial\, ei s-au apropiat prin „politica de cruciad\” antiotoman\ de monarhiile apusene, fa]\ de care numeroase afinit\]i, între care limba [i tradi]ia apartenen]ei la romanitate, s-au dovedit foarte importante. În contextul timpului, voievodatul Transilvaniei apare mai pu]in ca o consecin]\ a unor coagul\ri preexistente, cât mai degrab\ ca urmare a cuceririi treptate a spa]iului dintre Tisa [i Carpa]ii Meridionali de c\tre coroana maghiar\, cu impunerea aici a feudalismului de tip occidental. Avansul treptat în noile teritorii era marcat de instituirea comitatelor, unit\]i administrativ-teritoriale conduse de func]ionari regali, înzestrate cu o garnizoan\ [i o cetate [i cu domeniile aferente, suprafe]e funciare smulse ob[tilor libere [i încredin]ate „coloni[tilor”, nobilimea „feudalizat\” a regatului maghiar. Cucerirea maghiar\ în teritoriile intracarpatice a adus numeroase schimb\ri: coloniz\ri masive în comitate [i scaune, un nou sistem de proprietate condi]ionat de rela]iile suzerano-vasalice [i de seniorie, noi autorit\]i administrative, militare [i spirituale. Dedesubtul acestor incontestabile realit\]i au continuat s\ func]ioneze secole la rând autonomiile române[ti, deosebit de puternice cu deosebire în „]\rile” de margine, în Ha]eg, în F\g\ra[ [i în Maramure[. Adun\ri ale frunta[ilor români avuseser\ loc din vremuri îndep\rtate, în acest cadru consacrându-se, potrivit standardelor timpului, cei mai de vaz\ participan]i la Congrega]ia din 1291 [i apoi, aproape 60 de ani mai târziu, în 1355. Cele dou\ date implic\ evenimente cunoscute din istoria Transilvaniei care marcheaz\ o schimbare de atitudine a coroanei maghiare fa]\ de elitele nobiliare române[ti din Transilvania. Între timp se constituia statul medieval al }\rii Române[ti, ale c\rui rela]ii cu Angevinii evoluaser\ de la recunoa[terea vasalit\]ii la afirmarea neatârn\rii, consacrat\ atât prin victoria de la Posada (1330), cât [i prin înfiin]area Mitropoliei de la Arge[ (1359). În acela[i timp, suprema]ia lui Ludovic I asupra Moldovei era contestat\, ceea ce anihila, cel pu]in pentru o perioad\, orice tentativ\ a regalit\]ii maghiare de a-[i extinde autoritatea la sud [i r\s\rit de Carpa]i. În consecin]\, în lunile aprilie-octombrie 1366, Ludovic de Anjou z\bove[te în Transilvania în mod special pentru a rezolva situa]ia raporturilor coroanei cu românii. Dispozi]iile atunci adoptate aveau în vedere ca: 1. St\pânirea p\mântului s\ se fac\ numai pe baza unui act scris emis de rege, ceea ce exclude de la dreptul de proprietate, deci din rândul feudalilor, pe cnezii români ale c\ror drepturi se bazeaz\ pe „ius valahicum”. Statul [i politica

63Cyan 63Yellow 63Magenta 63Black

2. St\pânirea cu titlu nobiliar era condi]ionat\ de apartenen]a la catolicism, ceea ce excludea înc\ o dat\ elitele române[ti ortodoxe de la conducerea statului. Reglement\rile suveranului întemeiate pe nevoia de loialitate au avut drept consecin]\ o cre[tere semnificativ\ în importan]\ a adun\rilor cneziale. Dac\ o parte din elitele române[ti a trecut la catolicism, pentru a-[i p\stra averea [i privilegiile, cei care au r\mas ortodoc[i [i-au dezvoltat activitatea la nivelul autonomiilor locale. Este vremea (sec. XIII-XV) când aceste organisme se implic\ în via]a comunit\]ilor din care provin, asumându-[i administrarea bunurilor, împ\r]irea drept\]ii, strângerea d\rilor c\tre stat [i îndeplinirea celorlalte obliga]ii. Multe adun\ri cneziale ac]ioneaz\ împotriva abuzurilor autorit\]ilor, invoc\ vechile libert\]i române[ti sau aleg delega]i care s\ sus]in\ cauza în fa]a regelui, voievodului sau comitelui. Permanen]a acestor institu]ii confirm\ teza c\, în Transilvania, feudalismul occidental oficializat de autorit\]ile maghiare s-a întâlnit cu un feudalism autohton cu „statul s\u”, care avea o armat\ [i cet\]i, cu cre[tinismul s\u str\vechi, organizat ierarhic, [i cu structuri sociale care s-au men]inut dincolo de restric]iile impuse de coroana maghiar\.

2 „Ludovic, din mila lui Dumnezeu Regele Ungariei, (…) am dat acestor nobili credincio[i ai no[tri [i ai ]\rii noastre Transilvania acest drept, ca orice om care va fi învinov\]it de furt sau tâlh\rie sau orice fapt\ nelegitim\ s\ poat\ fi dat mor]ii de partea potrivnic\ cu m\rturia a 50 de nobili, dac\ învinuitul este nobil, [i cu m\rturia a 50 de oameni de rând, dac\ este om de rând. {i dac\ un român de rând va fi învinov\]it sau va fi prins pe fa]\ [i se poate face dovada împotriva lui, [va fi pedepsit] ca orice om de rând, dac\ îns\ un român învinov\]ind un nobil de o nelegiuire nu va putea s-o dovedeasc\ prin întregul num\r de nobili cerut de lege, atunci s\ fac\ dovada cum poate prin nobili, cnezi, oameni de rând sau români, pân\ la num\rul de 50 de nobili, când fiecare cneaz înt\rit cu scrisoare regeasc\ poate fi socotit nobil, cneazul de rând s\ fie socotit jude s\tesc cu m\rturia de 1 fertun (1/4 din marc\) iar oamenii de rând sau românii s\ fie primi]i ca oameni de m\rturie de 1/2 de fertun.” (Documenta Romaniae Historica, D, 1977)

Sf. Paraschiva, icoan\ lucrat\ într-un atelier din nordul Transilvaniei, sec. XVI

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i cu aten]ie documentul 2. Preciza]i care sunt categoriile sociale men]ionate în text. Stabili]i, dup\ text, regimul echival\rilor, dup\ modelul nobil = „cneaz înt\rit cu scrisoare regeasc\”. 2. Men]inerea }\rii F\g\ra[ului în spa]iul românesc a permis p\strarea unei terminologii curat române[ti în aria social\, politic\ [i administrativ\. Inventaria]i pe rând termenii sublinia]i la documentul 3 [i acorda]i-le semnifica]ii care s\ sublinieze atât continuitatea, cât [i diversitatea accep]iunilor în func]ie de epoc\. Model: În secolul al XVI-lea, boierul este un mare proprietar funciar [i un membru al elitelor politice. Ast\zi, descenden]ii boierilor marcheaz\ în societate superioritatea unei tradi]ii de cultur\ [i civiliza]ie, în bun\ m\sur\ pierdut\.

3 „Alc\tuirea statutelor F\g\ra[ului la 1508 s-a f\cut împreun\ cu boierii din districtul mai sus numit, care cuno[teau buna rânduial\ [i care se întruniser\ [i cu alte prilejuri în vederea aplic\rii principiilor dreptului românesc [i ap\rarea intereselor ]\rii. Codificarea de la începutul secolului al XVI-lea a respectat tradi]ia româneasc\ (…). Adunarea boierilor a dep\[it îns\ cu mult rolul unui simplu scaun de judecat\. Se [tie c\ ea a participat [i la hot\râri [i la puneri în st\pânire, a f\cut s\ fie recunoscute vechi privilegii ale ]\rii, a p\strat în documente structura str\veche a F\g\ra[ului: boieri, vecini, ]ar\, jude, pop\, jude]. Rolul adun\rii boierilor în men]inerea F\g\ra[ului în spa]iul românesc s-a dovedit astfel fundamental.” (I. A. Pop, Institu]ii medievale române[ti, Adun\rile cneziale [i nobiliare (boiere[ti) în secolele XIV-XVI, 1991) Statul [i politica

PRO MEMORIA! z

z

63

În spa]iul românesc, conducerea central\ (cu deosebire în ]\rile extracarpatice) [i autonomiile locale (mai cu seam\ în Transilvania) au coexistat vreme de secole. Diversitatea formelor de organizare politico-administrativ\ are [i o conota]ie etnic\ [i confesional\.

64Cyan 64Yellow 64Magenta 64Black

eneza statului român – de la proiect politic la realizarea României Mari Gheorghe Laz\r (1779-1821) C\rturar iluminist, a studiat teologia, dar [i istoria [i filosofia la Sibiu, Cluj [i Viena. Sus]in\tor consecvent al înv\]\mântului laic, a avut importante contribu]ii la fondarea [colii în limba român\, atât în }ara Româneasc\, cât [i în Moldova.

Eufrosin Poteca (1786-1858) A fost primul profesor de filosofie din }ara Româneasc\. A mai predat logica, istoria filosofiei [i etica la {coala româneasc\ a lui Gheorghe Laz\r, de la M\n\stirea „Sf. Sava” din Bucure[ti. A îmbog\]it patrimoniul filosofic românesc cu importante traduceri. În plan politic a sus]inut egalitatea la numirea în func]ii, libertatea tiparului [i impozitul propor]ional cu averea.

Dinicu Golescu (1777-1830) Cunoscut mai cu seam\ în calitate de autor al lucr\rii Însemnare a c\l\toriei mele…, D. Golescu a fost un important c\rturar iluminist, a fondat la Gole[ti o [coal\ deschis\ tuturor categoriilor sociale. Al\turi de al]i boieri reformi[ti, D. Golescu a sus]inut forma de guvern\mânt republican\, c\utând sprijin politic în Fran]a. S-a al\turat mi[c\rii revolu]ionare de la 1821.

64

PROIECTE POLITICE – DE LA FANARIO}I LA PRIMA JUM|TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA Cunoscut sub numele de „epoca fanariot\”, secolul al XVIII-lea românesc a fost îndeob[te considerat ca o pat\ neagr\ a istoriei na]ionale, ca o perioad\ dominat\ de boierimea de origine str\in\, preocupat\ mai curând de lux [i fiscalitate decât de dezvoltarea ]\rii. La o privire mai atent\, chiar în acest context istoric defavorabil, putem identifica elemente de modernitate, r\d\cini ale marilor idei care vor determina schimb\rile profunde ale secolului al XIX-lea. O prim\ surs\ a modernit\]ii sunt chiar domnii fanario]i, între care se remarc\ Constantin Mavrocordat. Sub influen]a mi[c\rii iluministe a secolului al XVIII-lea, acesta aplic\ un consistent program de reforme de natur\ s\ contribuie la modernizarea Moldovei [i a }\rii Române[ti, între care amintim eliberarea ]\ranilor, desfiin]area impozitelor directe sau reforma administra]iei. În urma r\zboiului ruso-turco-austriac (1736-1739) ob]ine reunirea Olteniei la }ara Româneasc\, prin Pacea de la Belgrad (1739). Afla]i într-un con de umbr\, boierii români sunt în egal\ m\sur\ preocupa]i de necesitatea moderniz\rii societ\]ii române[ti, atitudine manifestat\ prin elaborarea unor proiecte de reform\ (209 elaborate în perioada 1769-1830), adresate Rusiei, Parisului, Vienei, dar [i puterii suzerane. Aceste proiecte vizau constituirea unui stat boieresc autonom, sau chiar independent. Sunt cunoscute în acest sens proiectul „republicii aristo-democratice[ti” alc\tuit de Dimitrie Sturdza, ideile de factur\ burghez\ ale lui Eufrosin Poteca sau proiectul de „constitu]ie a c\rvunarilor”. În acest context, începutul secolului al XIX-lea marcheaz\ formarea „partidei na]ionale”, care va deveni din ce în ce mai vizibil\ cu cât ne apropiem de mijlocul secolului. Revenirea domnilor p\mânteni a fost posibil\ ca urmare a mi[c\rii revolu]ionare de la 1821. Vorbind [i ac]ionând în numele „norodului” suveran, Tudor Vladimirescu propune un amplu program politic care reflect\ aspira]iile politice ale micii boierimi reformiste [i ale burgheziei române în formare: desfiin]area privilegiilor, instituirea libert\]ii [i a egalit\]ii. De[i înfrânt\, mi[carea condus\ de T. Vladimirescu a lansat idei politice ce au continuat s\ fie dezvoltate în deceniile urm\toare. Statul [i politica

65Cyan 65Yellow 65Magenta 65Black

Pa[i importan]i spre societatea româneasc\ modern\ au fost f\cu]i [i prin Regulamentele Organice. Elaborate în perioada ocupa]iei militare ruse, regulamentele au fost primele documente cu caracter constitu]ional din istoria }\rilor Române. Acestea au statuat principii politice moderne, precum separarea puterilor în stat, [i au introdus elemente ale economiei liberale: libertatea comer]ului, bugetul, impozitul unic. Proiectul politic care a dus la realizarea României Mari a cuprins [i revolu]ia român\ de la 1848. Îndelung preg\tit prin efortul partidei na]ionale, anul 1848 s-a centrat pe ideile de libertate, na]iune [i modernizare a structurilor statale. Practic, nu exist\ program politic elaborat în cele trei ]\ri române sau ac]iune revolu]ionar\ care s\ nu urm\reasc\ emanciparea na]ional\ [i social\ ori s\ nu tind\ spre un tip de guvernare fundamentat\ pe principiile suveranit\]ii poporului, separ\rii puterilor statului, responsabilit\]ii factorului administrativ sau ale dreptului de autodeterminare a românilor, indiferent de puterea c\reia temporar i se supuneau.

1 „Toate dreg\toriile ]\rii, atât cele politice[ti, cât [i cele biserice[ti, de la cea mai mare pân\ la cea mai mic\, s\ nu s\ mai orânduiasc\ prin dare de bani, pentru ca s\ poat\ lipsi jafurile din ]ar\. (…) Zapcii prin pl\[i s\ nu fie slobod a se orândui câte doi, ci numai câte unul, [i acela s\ fie p\mântean, [i prin chez\[ie c\ nu va face jaf. Caftane cu bani s\ înceteze cu totul de a se mai face, ci numai dup\ slujb\. (…) }ara s\ fie volnic\ a-[ face [i a ]inea patru mii de osta[i panduri cu c\peteniile lor [i dou\ sute de arn\u]i, scuti]i de toate d\rile, [i cu leaf\ u[oar\, a c\ror leaf\ s\ economiseasc\ din veniturile m\n\stirilor.” (Cererile norodului românesc, 1821)

2 „Art. 371. Începutul, religia, obiceiurile [i cea de un fel limb\ a s\l\[luitorilor într-aceste dou\ prin]ipaturi, precum [i cele deopotriv\ trebuin]e sunt îndestule elementuri de o mai deaproape a lor unire. (…) Începuturile, dar, s-au a[ezat într-acest regulament prin cea de un fel de cl\dire a temeiurilor administrative în amândou\ ]\rile. Art. 372. L\cuitorii din amândou\ prin]ipaturile s\ vor împ\rt\[i de toate folosin]ile negu]\tore[ti (…) [i vor dobândi deopotriv\ (…) acelea[i drepturi civile ce vor avea [i p\mântenii. C\derea de a dobândi într-o ]ar\ sau în alta propriet\]i mi[c\toare sau nemi[c\toare este asemenea dat\ l\cuitorilor din amândou\ prin]ipaturile.” (Regulamentele Organice, 1831)

3 „1. Na]iunea român\, r\zimat\ pe principiul libert\]ii, egalit\]ii [i fraternit\]ii, pretinde independen]a sa na]ional\, (…) s\-[i aib\ reprezentan]ii s\i la dieta ]\rii în propor]iune cu num\rul s\u, s\-[i aib\ dreg\torii s\i în toate ramurile administrative, judec\tore[ti [i militare în aceea[i propor]iune, s\ se serveasc\ cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa. (…) Ea pretinde pe tot anul o adunare general\. 2. (…) pretinde ca biserica român\ (…) s\ fie [i s\ r\mân\ liber\, independint\ de orice alt\ biseric\, egal\ în drepturi [i foloase cu celelalte biserici ale Transilvaniei. (…)” („Poporul suveran”, 28 iunie 1848) Statul [i politica

Th. Aman, Tudor Vladimirescu

4 „Actuala Constitu]ie a }\rii Române[ti const\ în Regulamentul Organic impus de Rusia [i care-i rezerv\ acestei puteri dreptul de a se amesteca în actele cele mai esen]iale ale Guvernului român [i ale Adun\rii Na]ionale.” (Talaat Efendi, comisar al Sublimei Por]i, 5 iunie 1848)

ACTIVITATE INDEPENDENT| Studia]i cu aten]ie documentele [i rezolva]i sarcinile de lucru. 1. Selecta]i marile probleme cu care se confrunta societatea româneasc\ în secolul al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea. Clasifica]i aceste probleme pe criterii politice, economice [i sociale. 2. Men]iona]i solu]iile prefigurate de mi[carea de emancipare în acea perioad\. 3. Evalua]i con]inutul Regulamentelor Organice din perspectiva moderniz\rii }\rilor Române. 4. Organiza]i o dezbatere prin care s\ explica]i de ce Regulamentele Organice aveau s\ fie suspendate [i chiar arse în timpul revolu]iei de la 1848. 5. Scrie]i un eseu de maximum o pagin\ prin care s\ demonstra]i caracterul burghez liberal al programelor de reform\ elaborate în secolul al XVIII-lea [i în prima parte a secolului al XIX-lea.

65

66Cyan 66Yellow 66Magenta 66Black

Modulul III

MOMENTUL 1859

Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) Militar de carier\, participant activ la revolu]ia român\ din 1848, a devenit primul domnitor al României. Dubla alegere din 1859 a fost urmat\ de aplicarea unui vast program de reforme politice, economice [i sociale, care ne îndrept\]esc s\-l consider\m fondatorul României moderne.

Mihail Kog\lniceanu (1817-1890) Personalitate fascinant\, complex\, implicat\ în marile momente ale epocii sale (revolu]ia de la 1848, unirea de la 1859, marile reforme ale domniei lui Cuza, proclamarea independen]ei de stat a României), Mihail Kog\lniceanu poate s\ fie considerat una dintre cele mai reprezentative figuri ale secolului al XIX-lea românesc.

66

La numai zece ani de la înfrângerea revolu]iei de la 1848, dou\ dintre ]\rile române, Moldova [i Valahia, reu[eau s\ fac\ pasul decisiv spre realizarea statului român modern. Cum a fost posibil acest lucru? Condi]iile interne erau defavorabile: ocupa]ia militar\ rus\ [i turc\, precum [i în]elegerea survenit\ între cele dou\ puteri la Balta Liman au însemnat restrângerea autonomiei interne prin pierderea dreptului de numire a domnilor. Revigorat\ în timpul revolu]iei pa[optiste, ideea na]ional\ a început s\ produc\ rezultate în anii imediat urm\tori, în pofida represiunii. {i românii nu au fost singuri în acest demers, procese asem\n\toare derulându-se [i în cazul germanilor ori al italienilor. Într-un context ce nu p\rea d\t\tor de speran]e, ajutorul a venit chiar de la marile puteri. R\zboiul Crimeii a pus fa]\ în fa]\ Rusia pe de o parte, Fran]a, Anglia, Turcia [i Sardinia de cealalt\ parte. Înfrângerea Rusiei a creat un context interna]ional favorabil schimb\rilor politice: Sardinia men]inea problema na]ional\ pe agenda interna]ional\, iar la Congresul de pace de la Paris, }\rile Române ob]in garan]ia colectiv\ a marilor puteri pentru statutul lor de autonomie. Suzeranitatea otoman\ era men]inut\, dar din ce în ce mai mult pus\ sub semnul întreb\rii. Lucru evident chiar la congresul de pace care ia în discu]ie [i unirea românilor din cele dou\ Principate, idee sus]inut\ deschis de reprezentantul Fran]ei, contele Walewski. Pozi]iile adverse ale turcilor [i habsburgilor, rezervele exprimate de Anglia au f\cut s\ se ajung\ la solu]ia consult\rii poporului în privin]a unirii. Din acest moment, centrul de greutate se mut\ în interiorul celor dou\ ]\ri române, iar responsabilitatea pe umerii unioni[tilor reuni]i în „partida na]ional\”. {i, în pofida unor episoade trec\toare (tentativa caimacanului N. Vogoride de a falsifica alegerile în Moldova), unioni[tii reu[esc s\ demonstreze lumii întregi dorin]a ferm\ de unire a majorit\]ii românilor din cele dou\ principate. Rezolu]iile adun\rilor ad-hoc stau m\rturie în acest sens. Alegerile ce au urmat s-au încheiat, de asemenea, cu victoria partidei na]ionale, care a determinat dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la Ia[i [i la Bucure[ti, la 5, respectiv 24 ianuarie 1859. Procesul de constituire a statului român avea s\ fie cu mult mai îndelungat. Dubla alegere a fost urmat\ de realizarea unific\rii institu]ionale, a mecanismelor administrative [i economice propriu-zise, precum [i de recunoa[terea noii realit\]i politice pe plan interna]ional. Aceast\ etap\ a fost parcurs\ pân\ la 24 ianuarie 1862, când Principatele Unite au adoptat numele oficial de România, iar marile puteri au recunoscut noua entitate politic\, de[i numai pe timpul vie]ii domnitorului Cuza. Înc\ [i mai importante au fost îns\ eforturile lui Cuza de modernizare a ]\rii. Secularizarea averilor m\n\stire[ti [i reforma agrar\ – prima din istoria României – sunt cele mai cunoscute ini]iative din impresionantul efort legislativ care a pus bazele statului modern. Statul [i politica

67Cyan 67Yellow 67Magenta 67Black

Acestor m\suri li se al\tur\ Codul Civil, Codul Penal, Legea instruc]iunii publice, organizarea armatei na]ionale etc. Al. I. Cuza a fost secondat de remarcabili oameni politici, între care se deta[eaz\ figura primului ministru Mihail Kog\lniceanu. Demersul s\u reformist a deranjat for]ele politice conservatoare, în vreme ce modera]ia care a caracterizat programul s\u politic le-a deranjat pe cele radicale. Astfel a luat na[tere ceea ce contemporanii au numit „monstruoasa coali]ie”, care, acuzând autoritarismul ultimilor s\i ani de domnie [i profitând de contextul economic nefavorabil, a pus cap\t domniei lui Cuza la 11/23 februarie 1866. Nu îns\ [i marilor sale realiz\ri.

Deschiderea Divanului ad-hoc din }ara Româneasc\ (1857) [i votul de la 24 ianuarie 1859, dou\ momente semnificative care au asigurat unirea

1 „Adunarea ad-hoc a Moldovei, p\[ind pe calea ce i s-a deschis de c\tre Tratatul de la Paris, adec\ începând a rosti dorin]ele ]\rii (…) declar\ c\ cele întâi, cele mai mari, mai generale [i mai na]ionale dorin]e ale ]\rii sunt: 1. Respectarea drepturilor principatelor [i îndeosebi a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor Capitula]ii încheiate cu Înalta Poart\. (…) 2. Unirea principatelor într-un singur stat sub numele de România. 3. Prin] str\in cu mo[tenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei [i ai c\rui mo[tenitori s\ fie crescu]i în religia ]\rii. 4. Neutralitatea p\mântului principatelor. 5. Puterea legiuitoare încredin]at\ unei ob[te[ti Adun\ri, în care s\ fie reprezentate toate puterile na]iunii.” (Proiect de rezolu]ie al Adun\rilor ad-hoc din Moldova – 7/19 oct. 1857)

2 „Conven]ia încheiat\ la Paris în 7/19 august 1858 (…) este [i r\mâne legea fundamental\ a României. Îns\, îndoita alegere din 5 [i 24 ianuarie 1859, s\vâr[irea Unirii (…) cât [i pentru rea[ezarea echilibrului între puterile statului (…) intr\ de ast\zi în putere urm\torul Statut: Art. 1 Puterile publice sunt încredin]ate Domnului, Adun\rii ponderatice [i Adun\rii elective. Art. 2 Puterea legiuitoare se exercit\ colectiv de Domn, de Adunarea ponderatic\ [i de Adunarea electiv\. Art. 3 Domnul are singur ini]iativa legilor; el (…) le supune Adun\rii elective [i Corpului ponderatoriu spre aprobare. Art. 4 Deputa]ii Adun\rii elective se aleg conform a[ez\mântului electoral aci anexat. Pre[edintele Adun\rii se nume[te în fiecare an de Domn din sânul ei (…). Art. 5 Adunarea electiv\ discut\ [i voteaz\ proiectele de legi ce-i vor fi prezentate de Domn. Aceste proiecte se vor sus]ine în Adunare de mini[tri sau de membrii Consiliului de Stat, ce se vor delega de Domn spre acest sfâr[it; ei vor fi asculta]i oricând vor cere cuvântul.” (Statutul dezvolt\tor al Conven]iei de la Paris, 2/14 mai 1864)

3 „Mai presus de toate (…) fi]i b\rba]i de pace [i de bun\ rânduial\, ave]i încredere în Domnul vostru, care v\ dore[te tot binele; da]i, ca [i pân\ acum, pilda supunerii c\tre legile ]\rii voastre (…); iubi]i România care de ast\zi este dreapt\ pentru to]i fiii s\i.” (Proclama]ia domnitorului Al.I. Cuza cu prilejul reformei agrare, 1864)

Statul [i politica

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Discutând în grupuri de lucru, identifica]i cel pu]in trei motive pentru care moldovenii solicit\ prezen]a unui domn str\in pe tronul viitorului stat român. 2. Identifica]i atribu]iile specifice Domnului, respectiv Adun\rii [i evalua]i raporturile de putere dintre cele dou\ institu]ii. Discuta]i rezultatele ob]inute cu ceilal]i colegi din clas\. 3. Compara]i raporturile de putere dintre institu]iile statului, a[a cum au fost acestea stabilite prin Statutul Dezvolt\tor al Conven]iei de la Paris, cu cele existente ast\zi. 4. Lucrând în grupuri, formula]i trei consecin]e ale reformei agrare din 1864. Evalua]i importan]a lor pentru dezvoltarea ulterioar\ a României.

67

68Cyan 68Yellow 68Magenta 68Black

Modulul III

CONSOLIDAREA STATAL|. MAREA UNIRE DE LA 1918

1 „În numele poporului Basarabiei, Sfatul }\rii declar\: Republica Democratic\ Moldoveneasc\ (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dun\re, Marea Neagr\ [i vechile grani]e cu Austria, rupt\ de Rusia, acum o sut\ [i mai bine de ani, din trupul vechii Moldove (…) în puterea dreptului istoric [i dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure s\-[i hot\rasc\ soarta lor de azi înainte [i pentru totdeauna, se une[te cu mama ei România. Tr\iasc\ unirea Basarabiei cu România de-a pururi [i totdeauna!” (Actul Unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul }\rii la 27 martie/9 aprilie 1918)

Constituirea Societ\]ii Academice Române (august 1867)

68

Procesul de construire a României moderne a continuat pe dou\ planuri. Primul a cuprins procesul de consolidare a statalit\]ii [i a institu]iilor democratice, dezvoltarea intern\, economic\, politic\ [i cultural\. Cel de-al doilea plan a însemnat efortul constant depus în plan interna]ional pentru des\vâr[irea unit\]ii statale a României. Ambele planuri au importan]a lor [i unul nu ar fi fost posibil f\r\ cel\lalt. Anii ce au urmat detron\rii lui Al. I. Cuza au cunoscut o remarcabil\ succesiune de evenimente politice decisive pentru ceea ce avea s\ devin\ România secolului XX. Anul 1866 a însemnat însc\unarea unui principe german, Carol de Hohenzollern Sigmaringen, cel ce avea s\ devin\ cel mai mare rege al românilor. C\ci la scurt timp dup\ sosirea sa a fost adoptat\ prima Constiti]ie a României (1866), sub conducerea sa au luptat armatele române la Plevna [i Smârdan, sub sceptrul s\u România s-a proclamat regat (1881) [i tot el este cel care a ales s\ respecte dorin]a românilor [i s\ mearg\ în Primul R\zboi Mondial împotriva Germaniei natale. Dar evenimentul politic cel mai important al sfâr[itului de secol XIX îl reprezint\ ob]inerea independen]ei de stat. Implicarea tân\rului stat român în r\zboiul ruso-turc din 1877–1878 nu trebuie privit\ ca un simplu act de r\zboi, ci ca parte a unui plan politic amplu care viza ob]inerea independen]ei na]ionale. Pacea de la Berlin (1878), de[i a condi]ionat recunoa[terea acesteia de c\tre marile puteri, a marcat cuprinderea Dobrogei în grani]ele României, dar [i pierderea sudului Basarabiei. Recunoa[terea independen]ei de c\tre marile puteri [i proclamarea regatului au fost urmate de importante m\suri de consolidare intern\. În aceast\ direc]ie se înscrie emiterea monedei na]ionale [i fondarea B\ncii Na]ionale (1880), inaugurarea Academiei [i a Ateneului român (1881). Este perioada dezbaterilor politice între adep]ii moderniz\rii rapide [i cei ce considerau toate aceste institu]ii ca pe ni[te „forme f\r\ fond”. Purt\toare ale acestor idei sunt partidele care vor asigura un cadru politic democratic: România secolului XX va fi rezultatul interac]iunii ideologiei [i ac]iunii acestor partide. Dup\ ob]inerea independen]ei de stat, nevoia de repozi]ionare în rela]iile interna]ionale a dictat aderarea României la Tripla Alian]\. Raporturile României cu Germania [i mai ales cu Austro-Ungaria au variat îns\ în func]ie de interesul na]ional, mergând pân\ la declararea neutralit\]ii în 1914. Astfel, în primii doi ani ai r\zboiului, România a fost implicat\ într-un lung proces de negociere care avea drept scop ob]inerea de garan]ii referitoare la recunoa[terea dreptului istoric al României asupra teritoriilor române[ti ce se aflau înc\ sub domina]ia str\in\. Întrarea în r\zboi al\turi de Antanta (1916) [i ofensiva din Transilvania nu a fost numai rezultatul negocierilor, ci [i o expresie a voin]ei politice de des\vâr[ire a unit\]ii na]ionale. Statul [i politica

69Cyan 69Yellow 69Magenta 69Black

Modulul III

{i dac\ afirm\m c\ anul 1918 este considerat momentul de vârf al na]iunii române, acesta nu este numai meritul efortului militar, relativizat de ofensiva germano-austro-ungar\, de pr\bu[irea Austro-Ungariei sau a frontului estic prin ie[irea Rusiei din r\zboi, ci mai ales rodul voin]ei populare. C\ci Marea Unire era în egal\ m\sur\ dorin]a românilor din Basarabia, Bucovina [i Transilvania. Beneficiind de contextul favorabil de la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, care a însemnat în egal\ m\sur\ sfâr[itul imperiilor ]arist [i otoman, adun\ri reprezentative ale românilor de la Chi[in\u, Cern\u]i [i Alba Iulia au decis unirea cu ]ara. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a reprezentat astfel, în egal\ m\sur\, o încununare a voin]ei politice, dar [i un r\spuns dat aspira]iei manifeste a poporului român.

Stema României Mari, 1921

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1 „Noi, reprezentan]ii micilor na]iuni, am a[teptat cu ner\bdare atitudinea cercurilor conduc\toare ale monarhiei fa]\ de aceste puncte [n.a. cele „zece puncte ale lui Wilson] (…) c\ci astfel s-a recunoscut oficial (…) c\ noi de acum nu mai suntem na]ionalit\]i, ci na]iuni. Cunoa[tem m\rimea vremilor prin care trecem. (…) Drept aceea, reprezentan]a organiza]iei na]ionale a românilor a hot\rât s\-[i defineasc\ atitudinea fa]\ de aceste puncte. (…) Comitetul executiv al Partidului Na]ional Român din Ardeal [i Ungaria (…) constat\ c\ urm\rile r\zboiului îndrept\]esc preten]iile de veacuri ale na]iunii române la deplina libertate na]ional\. Pe temeiul dreptului firesc, c\ fiecare na]iune poate dispune, hot\rî singur\ [i liber de soarta ei, (…) na]iunea român\ din Ungaria [i Ardeal dore[te s\ fac\ acum uz de acest drept [i reclam\ în consecin]\ [i pentru ea dreptul ca, liber\ de orice înrâurire str\in\, s\ hot\rasc\ singur\ a[ezarea ei printre na]iunile libere. (…) Organul na]ional al na]iunii române din Ungaria [i Ardeal nu recunoa[te îndrept\]irea acestui parlament [i acestui guvern s\ se considere ca reprezentante ale na]iunii române. (…) Toate deciziile [i acordurile care s-ar lua [i s-ar face f\r\ aprobarea acestor organe le declar\m ca nule [i f\r\ valoare (…). Na]iunea român\ care tr\ie[te în monarhia austro-ungar\ a[teapt\ [i cere – dup\ multe suferin]e de veacuri – afirmarea [i valorizarea drepturilor ei nestr\mutate [i inalienabile la via]\ na]ional\.” (Alexandru Vaida-Voevod, discurs în parlamentul de la Budapesta, 18 octombrie 1918)

1. Reconstitui]i contextul politic interna]ional în care s-a realizat Marea Unire. Evalua]i raportul dintre contextul interna]ional [i condi]iile interne. 2. Realiza]i o list\ cuprinzând asem\n\ri [i deosebiri între documentele care exprim\ voin]a de unire a românilor. 3. Realiza]i o list\ cuprinzând motivele invocate pentru sus]inerea Unirii. Discuta]i concluziile cu colegii de clas\ [i decide]i asupra celor mai importante trei motive. 4. Scrie]i un eseu de o pagin\ prin care s\ demonstra]i faptul c\ Unirea de la 1918 a fost rezultatul voin]ei populare.

PRO MEMORIA! z

2 „(…) Bucovinenii n-au pierdut n\dejdea c\ ceasul mântuirii, a[teptat cu atâta dor [i suferin]\, va sosi [i c\ mo[tenirea lor str\bun\, t\iat\ prin grani]e nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui {tefan [i au nutrit ve[nic credin]a c\ marele vis al neamului se va înf\ptui când se vor uni toate ]\rile române dintre Nistru [i Tisa într-un stat na]ional unitar; constat\ c\ ceasul acesta a sunat! Ast\zi, când dup\ sfor]\ri [i jertfe uria[e din partea României [i a puternicilor [i nobililor ei alia]i, s-au întronat în lume principiile de drept [i umanitate pentru toate neamurile [i când în urma loviturilor zdrobitoare Monarhia austro-ungar\ s-a zguduit în temeliile ei [i s-a pr\bu[it [i toate neamurile înc\tu[ate în cuprinsul ei [i-au cî[tigat dreptul de liber\ hot\râre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreapt\ c\tre regatul României, de care întotdeauna am legat n\dejdea dezrobirii noastre.” (Mo]iunea de unire a Bucovinei cu România, 15/28 noiembrie 1918)

Statul [i politica

z

69

Constituirea statului român modern s-a întins pe o perioadã de timp cuprins\ între 1859 [i 1918. Evenimente majore precum dubla alegere a lui Al. I. Cuza, ob]inerea independen]ei [i Marea Unire de la 1918 jaloneazã acest proces. Na[terea statului român actual nu poate fi îns\ corect în]eleas\ f\r\ men]ionarea contribu]iei boierilor reformi[ti, a revolu]ionarilor pa[opti[ti, precum [i a instal\rii principelui str\in pe tronul noului stat [i a proclam\rii regalit\]ii.

70Cyan 70Yellow 70Magenta 70Black

STUDIU DE CAZ

Ion C. Br\tianu (1821-1891) Proeminent om politic de orientare liberal\, a f\cut parte din genera]ia care a asigurat trecerea de la „partida na]ional\” la sistemul partidelor politice. A participat activ la mi[carea revolu]ionar\ de la 1848, a sus]inut alegerea, dar [i detronarea lui Al. I. Cuza, a fost implicat în urcarea pe tron a lui Carol I. A fost primul pre[edinte al PNL [i a de]inut importante demnit\]i, inclusiv pe cea de prim-ministru în perioada marii guvern\ri liberale (1876-1888).

Lasc\r Catargiu (1823-1899) Membru marcant al mi[c\rii conservatoare, membru al „divanului ad-hoc” din Moldova, candidat la tron în 1859, a devenit principalul lider al opozi]iei în timpul lui Al. I. Cuza. A de]inut func]ia de prim-ministru pentru patru mandate, remarcându-se prin reformele fiscale [i comerciale propuse.

70

*De la „partida na]ional\” la sistemul politic pluripartidist Bazat\ pe o larg\ palet\ de libert\]i individuale, democra]ia de tip liberal, a[a cum s-a dezvoltat aceasta în ultimele trei secole, implic\ existen]a multipartidismului. Acesta trebuie privit pe de o parte ca o garan]ie de libert\]ii de gândire [i de exprimare a fiec\rui cet\]ean, pe de alt\ parte ca modalitate de aplicare a dreptului de liber\ asociere. În societatea româneasc\, procesul apari]iei partidelor politice nu poate fi foarte clar delimitat. Debutul s\u trebuie c\utat la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea, când ia na[tere „partida na]ional\”. Nu era vorba despre un partid în adev\ratul în]eles al cuvântului, ci despre o grupare destul de eterogen\, reunind boieri progresi[ti, înv\]a]i ai vremii [i mici întreprinz\tori cu viziune politic\, cu to]ii contamina]i de ideologia luminilor [i de idealurile revolu]iei franceze. Ceea ce-i unea nu era altceva decât idealul na]ional [i implicarea într-un program politic care s\ produc\ schimbarea radical\ a regimului politic din ]\rile române. Meritul începuturilor îl au boieri precum fra]ii Golescu, fra]ii Ghica, Dimitrie Sturdza, Barbu V\c\rescu, Ionic\ T\utu sau Rosetti-Roznovanu, dar [i Tudor Vladimirescu sau Gheorghe Laz\r. Principalele lor modalit\]i de manifestare au fost elaborarea unor proiecte de reform\ înaintate marilor puteri ale vremii, dar [i organizarea unor societ\]i secrete, revolu]ionare. Perioada cuprins\ între revolu]ia pa[optist\ [i unirea principatelor reprezint\, probabil, momentul de apogeu al partidei na]ionale. Nicolae B\lcescu, Eftimie Murgu, Mihail Kog\lniceanu, Al. I. Cuza, Dumitru [i Ion Br\tianu, C.A. Rosetti, Cristian Tell [i mul]i al]ii au avut un rol politic determinant, de la redactarea programelor de reform\, pân\ la prezen]a în guvernele revolu]ionare sau pe baricadele confrunt\rilor directe. Este cunoscut rolul esen]ial pe care partida na]ional\ l-a avut în dubla alegere a lui Al. I. Cuza în 1859. De[i nu au f\cut parte în mod formal din partida na]ional\, frunta[ii transilv\neni au militat pentru acelea[i idei politice. Sistemul politic multipartid propriu-zis a fost fondat în cadrul politic oferit de constitu]ia de la 1866. Astfel, în 1875, grup\rile politice de orientare liberal\ se reunesc în Partidul Na]ional Liberal, care avea s\ devin\ principalul vehicul al moderniz\rii României. Cinci ani mai târziu, se formeaz\ [i Partidul Conservator, care va oferi o alternativ\ la programul politic liberal. Statul [i politica

71Cyan 71Yellow 71Magenta 71Black

Cele dou\ partide vor conduce România pân\ la Primul R\zboi Mondial, în conformitate cu doctrinele politice liberal\, respectiv conservatoare. Tabloul vie]ii politice române[ti a fost completat în 1893, prin apari]ia Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), purt\tor al intereselor p\turilor de jos, ale oamenilor simpli. Perioada interbelic\ a fost marcat\ de apari]ia altor partide reprezentând noile categorii sociale intrate în via]a politic\ dup\ r\zboi. Men]ion\m Partidul Poporului, dar mai cu seam\ Partidul Na]ional-}\r\nesc, ce va deveni a doua for]\ politic\ a ]\rii din perioada interbelic\. În deplin sincronism cu politica european\, [i în România interbelic\ [i-a f\cut sim]it\ prezen]a ideologia de extrem\ dreapta, reprezentat\, în principal, de Garda de Fier. Instaurarea regimurilor dictatoriale în România a însemnat abandonarea pluripartidismului [i înlocuirea sa cu sistemul partidului unic. Marele merit al revenirii la democra]ie [i pluripartidism a revenit revolu]iei din decembrie 1989.

1 „Cufundat\ pân\ la începutul secolului al XIX-lea în barbaria oriental\, societatea român\, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucat\ poate de-abia atunci de mi[carea contagioas\ prin care ideile Revolu]iei franceze au str\b\tut pân\ în extremit\]ile geografice ale Europei. Atras\ de lumin\, junimea noastr\ întreprinse acea emigrare extraordinar\ spre fântânele [tiin]ei din Fran]a [i Germania, care pân\ ast\zi a mers tot mai crescând [i care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societ\]ilor str\ine. Din nenorocire, numai luciul dinafar\! C\ci nepreg\ti]i precum erau [i sunt tinerii no[tri, uimi]i de fenomenele m\re]e ale culturii moderne, se p\trunser\ numai de efecte, dar nu p\trunser\ pân\ la cauze, v\zur\ numai formele de deasupra ale civiliza]iei, dar nu întrev\zur\ fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme [i f\r\ a c\ror preexisten]\ ele nu ar fi putut exista. (…) Tinerii români se întorceau [i se întorc în patria lor cu hot\rârea de a imita [i de a reproduce aparen]ele culturii apusene, cu încrederea c\ în modul cel mai gr\bit vor [i realiza îndat\ literatura, [tiin]a, arta frumoas\ [i, mai întâi de toate, libertatea într-un stat modern.” (Titu Maiorescu, În contra direc]iei de azi în cultura român\, 1866)

Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar, estetician, profesor [i om politic, unul dintre liderii Partidului Conservator

ACTIVITATE INDEPENDENT| Studia]i cu aten]ie documentele [i rezolva]i urm\toarele sarcini de lucru: 1. Exist\ o unanimitate de p\reri cu privire la soliditatea procesului de modernizare a României? Argumenta]i-v\ r\spunsul. 2. Lucra]i în grupuri de lucru [i identifica]i motivele care au determinat apari]ia teoriei „formelor f\r\ fond”. Sunt acestea valabile [i în ceea ce prive[te apari]ia [i dezvoltarea partidelor politice în România modern\? 3. S-ar putea aplica aceast\ teorie [i societ\]ii române[ti actuale? Oferi]i exemple pentru a v\ sus]ine punctul de vedere.

PRO MEMORIA! z

2 „Într-un interval scurt [i cu deosebire în deceniul 1860-1870, tân\rul stat român a adoptat aproape tot ce se putea prelua din sistemul institu]ional [i legislativ european: constitu]ie, parlament, guvern responsabil, coduri de legi, universitate, academie. (…) „Forme f\r\ fond”, avea s\ spun\ Titu Maiorescu, având dreptate în sensul c\ transformarea în profunzime a societ\]ii române[ti [i a mentalit\]ilor reprezint\ o întreprindere de mult mai mare anvergur\ decât simpla încet\]enire, prin entuziasmul unei elite, a institu]iilor occidentale. Marea problem\ a societ\]ii române[ti a devenit pentru aproape un secol, pân\ la dereglarea pricinuit\ de deriva comunist\, punerea de acord a fondului cu forma. Pariu pe jum\tate câ[tigat, pe jum\tate pierdut.” (Lucian Boia, Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\)

Statul [i politica

z

z

71

Liberalismul [i conservatorismul sunt marile doctrine care au contribuit la formarea [i consolidarea democra]iei române[ti la sfâr[itul secolului al XIX-lea. Timid, acestora li s-a al\turat [i social-democra]ia. În perioada interbelic\, doctrina na]ional\ [i cea ]\r\nist\ vor umple golul l\sat prin dispari]ia conservatorilor. Abolit de succesivele regimuri autoritare [i totalitare, multipartidismul va fi recunoscut în România dup\ 1989.

72Cyan 72Yellow 72Magenta 72Black

R edefinirea rolurilor statului dup\ Primul R\zboi Mondial [i pân\ la Planul Schuman

STATUL MODERN PÂN| LA R|ZBOIUL MONDIAL

O alegorie a na]iunii germane de Max Herzog (Leipzig, 1910)

1 „Conceptele culturale specifice con[tiin]ei europene, cum ar fi «statul» [i «na]iunea», sunt redefinite [i clarificate genera]ie de genera]ie. Cum s-au format ele? De ce se bucur\ de acest succes? (…) Europa se construie[te. Iat\ o mare speran]\, care se va înf\ptui numai dac\ se va ]ine seama de istorie: o Europ\ f\r\ istorie ar fi orfan\ [i nenorocit\. Pentru c\ ziua de ast\zi se trage din cea de ieri, iar ziua de mâine este rodul trecutului. Un trecut ce nu trebuie s\ paralizeze prezentul, ci s\-l ajute s\ fie diferit în fidelitate [i nou în progres. Construc]ia Europei urm\re[te s\ arunce lumina asupra istoriei Europei, f\r\ a disimula dificult\]ile mo[tenite din trecut. În tendin]a lui c\tre unitate, continentul a tr\it discordii, conflicte, diviz\ri [i contradic]ii interne.” (Jacques Le Goff, Construc]ia Europei, 1994)

2 „Istoria german\ a secolului al XIX-lea [i a primei jum\t\]i a secolului XX, dominat\ de ideea unit\]ii mistice de sânge a poporului, care implica unitatea tuturor germanilor într-un stat, a sfâr[it tocmai de aceea în 1945 prin pr\bu[irea cumplit\ a primului stat na]ional german.” (Hagen Schulze, Stat [i na]iune în istoria european\, 1996)

72

Secolul al XIX-lea a fost secolul na]ionalit\]ilor [i al statelor na]ionale. Ideologia na]ional\ a revendicat libertate, unitate [i suveranitate pentru na]iuni care tr\iser\ de veacuri fie împ\r]ite în numeroase entit\]i teritoriale, fie încorporate în marile imperii multina]ionale. Fie [i una [i cealalt\. Odat\ acest deziderat realizat, statul na]ional a intrat foarte repede într-o nou\ etap\ a existen]ei sale, în care s-a trecut la afirmarea superiorit\]ii unor na]iuni în raport cu altele. Aceast\ nou\ etap\ s-a exprimat atât în plan ideologic (pangermanismul), cât [i în plan politic [i militar – constituirea imperiilor coloniale britanic [i francez, tendin]ele colonialiste ale italienilor, pentru a ne referi doar la spa]iul european. Grani]a dintre cele dou\ momente în evolu]ia na]iunilor [i a statelor-na]iuni este greu de demarcat. Astfel, dac\ pentru statele Europei Centrale procesul se încheiase în jurul anului 1871, na]iunile aflate sub domina]ia marilor imperii au trebuit s\ a[tepte pân\ la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, când, pe fondul destr\m\rii imperiilor rus, austro-ungar [i otoman, apar noi state na]ionale (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria), iar altele î[i des\vâr[esc unitatea na]ional\ (România). Expansionismul teritorial practicat la sfâr[itul secolului al XIX-lea în numele afirm\rii na]ionale a fost cauza a numeroase conflicte politice [i militare care au culminat cu cele dou\ mari r\zboaiele mondiale. Revan[a reclamat\ de na]ionali[tii francezi în raport cu Germania, competi]ia colonial\, expansionismul german au f\cut ca marile puteri europene s\ se grupeze în blocuri politico-militare (Tripla Alian]\ [i Tripla În]elegere). Unii reclamau nevoia de expansiune, ceilal]i erau anima]i de dorin]a de a p\stra pozi]iile avantajoase pe care le de]ineau. Nimic nu a mai putut evita marea confruntare care a purtat numele de Primul R\zboi Mondial. Consecin]ele acestuia în plan social, economic sau politic sunt cunoscute. Mai pu]in discutate sunt implica]iile r\zboiului asupra func]ion\rii statelor lumii. C\ci, sub motivul ap\r\rii intereselor na]ionale, în majoritatea statelor implicate în conflict institu]iile democratice au fost abandonate în favoarea eficien]ei reclamate de r\zboi. Statul [i politica

73Cyan 73Yellow 73Magenta 73Black

Modulul III

În Marea Britanie, Germania [i în Italia se voteaz\ legi speciale care suspend\ regimul parlamentar [i transfer\ guvernelor puteri discre]ionare. În Fran]a, de[i rolul parlamentului se p\streaz\, nimic nu opre[te parlamentul însu[i s\ voteze legi în spiritul tradi]iei iacobine. În toate ]\rile beligerante, dar chiar [i în cele neutre, întreaga îndustrie de r\zboi, activitatea de extrac]ie [i furnizare de materii prime sau aprovizionarea cu alimente sunt trecute sub controlul statului. În plus, orice dezbatere public\ este abandonat\. P\n\ [i puternica mi[care feminist\ din Marea Britanie se tope[te în febra preg\tirilor de r\zboi. Iar abandonul institu]iilor democratice nu se face prin for]\ sau abuz, ci cu un larg consens popular. „Spiritul 1914", atât de invocat în Germania, cuprinsese de fapt întreaga Europ\. Rigorile r\zboiului total f\cuser\ ca valorile [i principiile pe care fusese construit statul liberal constitu]ional antebelic s\ fie abandonate. De la „r\zboiul total” la „statul totalitar” nu a fost decât un pas. Individul [i valorile sale sunt abandonate în favoarea „poporului”, pentru prop\[irea c\ruia putea s\ fie utilizat\ orice cale, inclusiv r\zboiul. „Ideologii” vremii, care includ figuri ce vor face istorie în perioada interbelic\, precum Benito Mussolini, sus]in cu t\rie c\ democra]ia înseamn\ dec\dere, singura cale de afirmare a valorilor na]ionale fiind r\zboiul [i expansiunea. Dup\ Primul R\zboi Mondial, statul intra într-o a treia etap\ a existen]ei sale, cea totalitar\.

Dou\ ipostaze ale na]ionalismului agresiv: o caricatur\ francez\ antipangermanist\ [i o caricatur\ german\, Zborul imperialismul german („Der Wahre Jacob”, 1902)

3 „Sunt doi factori de care trebuie s\ se ]in\ seama în Imperiul German: împ\ratul [i Parlamentul. (…). Dac\ am fi avut un sistem cu dou\ partide, Parlamentul ar fi putut s\ echilibreze politic puterea înp\ratului, s-ar fi raportat oficial la legi [i ar fi avut ini]iativa. (…) Parlamentarismul nostru este tân\r, î[i împr\[tie for]ele [i se fragmenteaz\ prea des ca s\ fac\ sistemul parlamentar s\ devin\ viabil; inevitabil, nu contrabalanseaz\ for]a imperial\. Compar\m des imperiul cu parlamentul. Acestuia din urm\ Constitu]ia îi d\ drepturi care îi confer\ o parte a puterii centrale. Imperiul a devenit atât de puternic cum nu ar fi putut b\nui nimeni în 1871. Conjunctura istoric\, via]a modern\, spiritul public [i îns\[i personalitatea împ\ratului contribuie la consolidarea excesiv\ a ac]iunii imperiale. Este un factor printre altele, dar, f\r\ nicio îndoial\, cel mai important dintre toate.” (Friedrich Naumann, Democratie et Empire, 1904)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

1.

2.

4 „Altminteri, în Europa (…) declan[area conflictului a suscitat entuziasm (reticen]ele fiind cenzurate). (…) Un student americam aflat în vacan]\ descrie frenezia ce domnea la Dresda în noaptea din 28 spre 29 iulie 1914. Exuberan]a r\zboinic\ p\rea s\-i fi cuprins mai pu]in pe francezi, dar jurnali[tilor le pl\cea s\ insite asupra sobrei hot\râri a b\rba]ilor chema]i sub drapel. (…) La rândul lor, britanicii care se angajaser\ în ultimile cinci luni ale anului 1914, pur [i simplu din patriotism, fiindc\ regretau recrutarea obligatorie, erau aproape de un milion. (…) Cât despre supu[ii ]arului convoca]i pentru «r\zboiul sfânt» cu mari cheltuieli de popi [i de icoane, ace[tia nu p\reau dornici s\ moar\ pentru «m\icu]a Rusie».” (Guy Hermet, Istoria na]iunilor [i a na]ionalismului în Europa, 1996) Statul [i politica

3.

4.

5.

73

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i solu]iona]i urm\toarele cerin]e: Identifica]i principalele tr\s\turi ale „spiritului 1914”. Redacta]i un eseu de cel mult o pagin\ în care s\ descrie]i motivele instal\rii acestuia. Compara]i starea de spirit a popula]iei din 1914 cu realit\]ile r\zboiului. Cum explica]i diferen]ele constatate? Explica]i cum se pot explica ororile Primului R\zboi Mondial? De ce crede]i c\ urm\rile acestui r\zboi au fost diferite, prin propor]ii, de cele din trecut. Preciza]i motivele care crede]i c\ au determinat statele europene s\ se angajeze într-un conflict de asemenea propor]ii. Comenta]i cele dou\ caricaturi de epoc\, eviden]iindu-le sensurile.

74Cyan 74Yellow 74Magenta 74Black

Modulul III

1 „În locul m\surii politicii liberale a]i adus în lume o astfel de politic\ etnografic\ [i arheologic\. Aceasta v\ va deveni fatal\ (…). Ce ve]i spune când într-o zi vor veni slavii [i vor reclama Prusia, Pomerania, Silezia, Berlinul, c\ci numele lor sunt slave, când ei vor s\vâr[i pe malul Oderului ce s\vâr[i]i voi acum pe malul Moselei, când cu ajutorul h\r]ii vor indica sate locuite odat\ de triburi slave?” (Scrisoare trimis\ în 1870 de Ernest Renan unui prieten, dup\ anexarea Alsaciei [i a Lorenei la Imperiul German)

2 „Pentru a salva Europa din crunta mizerie [i de la dezastrul final, ne trebuie un gest de încredere în familia european\. (…) Care este remediul absolut? Acesta const\ în recreerea familiei europene sau a cât se poate de mult din aceasta [i în dezvoltarea unei structuri care s\-i permit\ s\ tr\iasc\ în pace, siguran]\ [i libertate. Trebuie s\ creem un fel de State Unite ale Europei.” (Winston Churchill, Zürich, 1946)

Robert Schuman (1886-1963) Originar din provincia Lorena, de na]ionalitate german\ pân\ în 1918, a devenit ministrul de externe al Fran]ei într-o perioad\ vital\ pentru viitorul Fran]ei [i al Europei (1948-1952). Prin proiectele sale politice, a devenit atât un simbol al reconcilierii franco-germane, cât [i unul dintre p\rin]ii Europei unite.

74

ÎNCEPUTURILE EUROPEI UNITE – PLANUL SCHUMAN R\mas în spa]iul democra]iei sau convertit la totalitarism, statul perioadei înterbelice a avut un rol mai pronun]at. Laissez-faire-ul specific secolului al XIX-lea era puternic amendat, statul c\p\tând, treptat, tot mai puternice func]ii de administrare [i de coordonare. „R\zboiul total” a fost elementul care a dat un ultim [i decisiv impuls acestui proces, dar începuturile trebuie c\utate chiar mai devreme, la sfâr[itul secolului al XIX-lea, atunci când Germania ia primele m\suri de interven]ie a statului în domeniul protec]iei sociale sau al stimul\rii economiei locale. Etalon al liberalismului, Anglia îns\[i introdusese m\suri de control a economiei. Iar nevoia de recuperare cât mai rapid\ a distrugerilor provocate de r\zboi, men]inerea p\cii în coordonatele fragile stabilite la Versailles sau devastatoarea criz\ economic\ a anilor 1929-1933 nu au f\cut decât s\ amplifice rolul statului de actor major în sfera economic\, politic\ [i social\. Lumea anilor ’30 a consacrat statul totalitar spre care s-au îndreptat nu numai statele învinse în Primul R\zboi Mondial, dar [i o parte dintre înving\tori. C\ci partidele de tip fascist promiteau siguran]\, locuri de munc\ [i protec]ie împotriva comunismului, totul privit din perspectiva miturilor na]iunii [i al rasei pure. În fapt, nu era altceva decât preg\tirea maselor pentru o nou\ confruntare militar\: al Doilea R\zboi Mondial. Ce avea s\ mai r\mân\ din toate aceste promisiuni la sfâr[itul conflictului? Ruine, zeci de milioane de victime umane, disperare, guverne vremelnice, un continent îngenunchiat, lipsit de orice posibilitate de reac]ie în fa]a marilor înving\tori (SUA [i URSS), a modelelor [i a practicilor politice ale acestora. Politicienii europeni au în]eles atunci c\ singura [ans\ de salvare era unitatea. Imensele dificult\]i economice ap\rute dup\ al Doilea R\zboi Mondial, precum [i tot mai acerba concuren]\ determinat\ de fenomenul globaliz\rii au stimulat ini]iativele celor care priveau dincolo de grani]ele statului na]ional, spre Europa unit\. Vizionari precum Jean Monnet [i Robert Schuman (Fran]a), Konrad Adenauer (Germania), Paul-Henri Spaak (Belgia) [i Alcide de Gasperi (Italia) au militat pentru reg\sirea valorilor pierdute într-un nou cadru, european. Ap\rarea democra]iei, a statului de drept [i a drepturilor omului urma s\ se realizeze într-un cadrul politic nou, suprastatal. Construc]ia teoretic\ a fost urmat\ de pa[i concre]i care au însemnat punerea bazelor Consiliului Europei (1949), a Comunit\]ii Europene a C\rbunelui [i O]elului (1951) sau adoptarea Tratatului de la Roma, prin care se decidea constituirea Comunit\]ii Economice Europene. S-a creat astfel cadrul legal care a f\cut ca problematica economic\ sau cea a drepturilor omului s\ ias\ de sub autoritatea na]iunilor [i s\ intre sub aceea a unor înalte autorit\]i suprana]ionale. Practic, ne aflam în fa]a unei noi etape în evolu]ia statului. Statul [i politica

75Cyan 75Yellow 75Magenta 75Black

3 „Va veni o zi în care armele v\ vor c\dea din mâini [i vou\! Va veni o zi în care r\zboiul între Paris [i Londra, între Petersburg [i Berlin, între Viena [i Torino v\ va p\rea tot atât de absurd [i de imposibil pe cât v\ pare ast\zi r\zboiul dintre Rouen [i Amiens, între Boston [i Philadelphia. Va veni o zi în care voi, Fran]a, Rusia, Anglia, Germania, voi toate na]iunile continentului, f\r\ a v\ pierde calit\]ile distincte [i glorioasa voastr\ individualitate, v\ ve]i topi într-o entitate superioar\ [i ve]i fonda fraternitatea european\.” (Victor Hugo, Discurs inaugural la Congresul de pace, august 1849)

Parlamentul European de la Strasbourg

6

4 „Ast\zi a[ dori s\ m\ refer la tragedia Europei. Acest nobil continent, cuprinzând cele mai frumoase [i mai cultivate regiuni ale lumii, bucurându-se de un climat temperat [i echilibrat (…), este fântâna credin]ei cre[tine [i a eticii cre[tine. Este la originea celor mai multe culturi, a artei [i a filosofiei, atât în antichitate, cât [i în timpurile moderne. Dac\ Europa ar fi fost unit\ în împ\rt\[irea mo[tenirii sale comune, fericirea, prosperitatea [i gloria sa ar fi fost f\r\ limite (…). Totu[i, Europa a fost locul care a r\spândit acea serie de înfrico[\toare dispute na]ionaliste, ini]iate de na]iunile teutonice în cre[tere de putere, pe care le-am v\zut în acest secol XX [i chiar pe timpul vie]ii noastre, distrugând pacea [i tulburând viitorul întregii umanit\]i. {i care este starea la care a fost redus\ Europa? Unele dintre statele mai mici au recuperat, într-adev\r, teritoriile, dar peste întinse p\r]i ale sale o mare mas\ de oameni chinui]i, fl\mânzi, epuiza]i [i dezorienta]i se uit\ cu gura c\scat\ la ruinele ora[elor [i locuin]elor lor [i scruteaz\ orizonturile în a[teptarea unor noi pericole, a unor noi tiranii sau momente de teroare. Printre înving\tori este zarva mai multor voci; printre învin[i, o trist\ t\cere a disper\rii. Asta este tot ceea ce europenii, grupa]i în atât de multe str\vechi state [i na]iuni, asta este tot ceea ce rasa germanic\ a ob]inut sfâ[iindu-se unii pe al]ii în buc\]i [i r\spândind pr\p\dul în lung [i în lat. (…) Domnilor, ei pot s\ se întoarc\.” (Winston Churchill, Zürich, 1946)

5 „Grani]ele politice au fost rezultatul unei evolu]ii istorice [i etnice impresionante, al aspira]iei de secole spre unitate na]ional\ [i cu siguran]\ nu i-ar fi trecut nim\nui prin minte s\ le dizolve. Înainte ele erau modificate prin c\s\torii sângeroase sau prin c\s\torii aranjate. Azi este suficient s\ le anulezi. Grani]ele noastre europene ar trebui s\ îngr\deasc\ din ce în ce mai pu]in schimbul de idei, experien]\ [i bunuri. Deasupra na]ionalismelor învechite va trebui pe viitor s\ stea sentimentul solidarit\]ii na]iunilor. Meritul na]ionalismului a fost întemeierea unei tradi]ii [i a unei structuri interne solide în cadrul statului. Pe aceast\ funda]ie veche va trebui ridicat\ o nou\ construc]ie. Suprastatul va fi a[ezat pe fundamentul na]ional. Astfel, trecutul glorios nu va fi negat, dar energiile na]ionale vor rena[te prin folosirea lor comun\ în slujba solidarit\]ii suprastatale.” (Robert Schuman despre raportul dintre integrarea european\ [i istoria na]ional\, în Hagen Schulze, Stat [i na]iune în istoria european\, 1996)

Statul [i politica

„Dezmembrarea Europei este o cauz\ permanent\ [i tot mai important\ a sl\biciunii în toate domeniile: politic, economic, militar. Punerea în comun a resurselor va fi, dimpotriv\, o garan]ie a prosperit\]ii, a puterii [i a p\cii. (…) Acum, nu ne revine alt\ sarcin\ decât aceea de a cerceta [i de a g\si, în acord cu celelalte ]\ri europene, solu]ii la problemele concrete, de actualitate. Noi le vom c\uta, nu numai ghidându-ne dup\ doctrine, ci [i dup\ nevoile practice.” (Robert Schuman, Strasbourg, 1950)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Stabili]i raportul dintre evolu]ia statelor na]ionale la începutul secolului al XX-lea [i responsabilitatea pentru declan[area celor dou\ r\zboaie mondiale. 2. Puteau fi evitate cele dou\ mari conflagra]ii? Organiza]i o dezbatere pe aceast\ tem\. 3. Identifica]i urm\rile ultimului r\zboi mondial asupra statelor europene. Decide]i în ce m\sur\ aplicarea planului Schuman conduce la diminuarea pericolului de conflict. 4. Organiza]i o dezbatere pe tema raportului de for]e dintre institu]iile comunitare [i guvernele na]ionale. 5. Construirea Europei unite va avea drept consecin]\ dispari]ia statelor na]ionale din Europa? Argumenta]i-v\ r\spunsul.

75

76Cyan 76Yellow 76Magenta 76Black

Modulul III

DINAMICA STATULUI ROMÂN MODERN

Stema Casei Regale de România

1 „Milos cu cei obidi]i [i s\raci, chiar [i cu cei ajun[i din vina lor în s\r\cie, [regele] a exercitat o larg\ [i discret\ d\rnicie, dictat\ de spiritul s\u profund religios [i nepoftitor de recunoa[tere public\. Muncitor neobosit, st\ruitor [i foarte îndemânatic în treburile din l\untru [i respectând cu sfin]enie legea, într-o ]ar\ în care ea se calc\ [i acum cu mare u[urin]\, hot\rât [i viteaz în r\zboi, prev\z\tor [i econom între risipitori, bun între r\i, darnic fa]\ de toate institu]iile ]\rii – cum erau boierii [i voievozii cei vechi fa]\ de biserici [i spitale, [i cum nu mai sunt urma[ii lor de azi –, supunându-se f\r\ s\ cârteasc\ feluritelor [i grelelor sarcini ale domniei, regele Carol a comb\tut toat\ via]a sa, la sine [i la al]ii, egoismul [i individualismul exagerat ce duce la anarhie, [i ne-a ar\tat, prin pove]e în]elepte, dar mai cu seam\ prin pilda sa vie, ce cale trebuie s\ apuc\m, spre a a[eza pe temelii tot mai trainice statul [i poporul românesc. De aceea ve[nic\ îi va fi pomenirea.” (Ioan Bogdan, Cuvânt de deschidere despre regele Carol I [i înv\]\mântul public, 1914)

76

Fondat în a doua parte a secolului al XIX-lea, statul român modern urmeaz\ îndeaproape logica dezvolt\rii statelor Europei vestice. }\rile Române sunt expuse ideologiei iluministe, ideile de libertate, de dreptate [i de unitate p\trund adânc în con[tiin]a politic\ româneasc\ a vremii. Unirea ]\rilor române [i formarea unui stat puternic, care s\ cuprind\ în grani]ele sale majoritatea românilor, a fost una dintre ideile-for]\ ale genera]iei pa[optiste [i principalul obiectiv politic al celei de-a doua p\r]i a secolului XIX. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859), recunoa[terea interna]ional\ a noului stat [i formarea primului guvern al României (1862) au fost primii pa[i întreprin[i în acest sens. Ca [i în cazul Italiei, procesul de unificare teritorial\ s-a împletit cu efortul pentru ob]inerea independen]ei na]ionale. Având o istorie de aproape cinci sute de ani, domina]ia otoman\ asupra }\rilor Române a fost înl\turat\ în urma r\zboiului ruso-româno-turc din 1877–1878. Paralela pe care o putem face între evolu]ia procesului de constituire a statului-na]iune în cazul românilor, italienilor [i cel al germanilor se opre[te aici. C\ci, în timp ce Germania [i Italia au intrat în cea de-a doua faz\ de evolu]ie a statului, cea expansionist\, în cazul României ultima parte a secolului al XIX-lea [i începutul secolului XX sunt dedicate în continuare consolid\rii statale. Pe plan extern, înt\rirea pozi]iilor statului român se face prin ie[irea din izolare [i aderarea la Tripla În]elegere. Mult mai laborios va fi aspectul intern al acestui proces, care a implicat întemeierea [i dezvoltarea institu]iilor fundamentale ale statului, ale sistemului politic pluripartid, precum [i punerea bazelor unei economii na]ionale solide. Din perspectiva intereselor na]ionale, România se preg\tea pentru des\vâr[irea procesului de unificare teritorial\. Evenimentul s-a produs la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, atunci când institu]ii reprezentative pentru românii din Basarabia, Bucovina [i Transilvania au decis „unirea cu ]ara”, decizie validat\ de mari adun\ri populare. Anul 1918 devine astfel momentul în care România încheie prima etap\ de evolu]ie a statului. Primul R\zboiul Mondial [i marea criz\ economic\ a anilor 1929–1933 au influen]at [i evolu]ia statului român. Dramele economice [i sociale produse atât de r\zboi, cât [i de criza economic\ au determinat o cre[tere semnificativ\ a rolului statului în economie [i în via]a public\. Autoritarismul deciziilor politice luate de guvern atât în timpul crizei, cât [i dup\ sfâr[itul acesteia a fost argumentul care, abil speculat, a condus spre pr\bu[irea regimului democratic din România în 1938. A[a cum s-a întâmplat în Europa [i în lume, anii ’30 au însemnat [i pentru România o perioad\ de ascensiune a for]elor politice de extrema dreapt\. Alternativa politic\ propus\ de Garda de Fier a adus nu numai o intensificare a dezbaterii politice, dar [i violen]a extrem\. Lideri carismatici încearc\ s\ conving\ [i poporul român c\ solu]ia pentru toate neîmplinirile de pân\ atunci o reprezint\ revenirea la valorile tradi]ionale [i înl\turarea elementului etnic str\in. Statul [i politica

77Cyan 77Yellow 77Magenta 77Black

Trebuie remarcat\ îns\ rezisten]a regimului politic democratic românesc în fa]a ofensivei extremei drepte, România cedând în fa]a totalitarismului abia în preajma declan[\rii celui de-al Doilea R\zboi Mondial. Chiar dac\ a abandonat principiile de baz\ ale democra]iei, regimul carlist nu a fost unul de natur\ totalitar\, iar alian]ele externe ale ]\rii se men]in pân\ în 1940. Practic, statul român a intrat în etapa totalitar\ foarte târziu, dar, din p\cate, pentru o lung\ perioad\ de timp. C\ci sfâr[itul r\zboiului mondial nu a însemnat pentru România revenirea la democra]ie, ci trecerea la o alt\ form\ a totalitarimului, cel de tip comunist.

Grevele [i demonstra]iile muncitore[ti, expresia unei situa]ii economice precare

2 „România a fost [i este înc\ bolnav\ de na]ionalism. Na]ionalismul a otr\vit toat\ cultura [i tot sufletul românesc. E cel mai teribil cancer moral [i nu poate fi extirpat decât prin interven]ia chirurgului. (…) Din pricina na]ionalismului – care e, de fapt, un fel de refulare [i de impoten]\ intelectual\ – cultura româneasc\ nu a putut p\trunde în lumea valorilor universale [i a r\mas o bolnav\ cultur\ local\. Problema «specificului etnic», pentru care s-a v\rsat atâta cerneal\ timp de atâtea zeci de ani, a fost o nenorocire tot a[a de mare (…) ca alian]a militar\ cu Germania: a paralizat orice avânt, a împiedicat orice deschidere, (…) orice libertate, orice via]\ a spiritului. (…) Desfiin]at\, ideea na]ional\ trebuie înlocuit\ cu cea de patrie, idee mai bogat\, mai cald\, uman\, rodnic\. Românii trebuie s\ redevin\ din na]ionali[ti, patrio]i. (Eugen Ionescu, R\zboi cu toat\ lumea, Ed. Humanitas, 1992)

Manifesta]ie a G\rzii de Fier, întruchiparea na]ionalismului extrem în România

PRO MEMORIA! z

z

z

Perioada interbelic\ este dominat\ de confruntarea dintre democra]ia liberal\ tradi]ional\ [i contestatarii s\i care o privesc drept surs\ a tuturor relelor din societate. Marile crize economice [i militare pe care le-a traversat Europa secolului XX au condus, pe de o parte, la afirmarea unui rol mai activ al statului în economie [i în societate. Pe de alt\ parte, punerea în aplicare a marelui proiect al cre\rii unei Europe unite a ap\rut ca solu]ia optim\, atât pentru dep\[irea problemelor interne ale continentului, cât [i pentru contracararea competi]iei economice într-o lume globalizat\.

Statul [i politica

ACTIVITATE INDEPENDENT| Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i rezolva]i urm\toarele sarcini de lucru: 1. Reconstitui]i imaginea regalit\]ii în con[tiin]a public\ la sfâr[itul secolului al XIX-lea. 2. Lucrând în grup [i rememorând temele anterioare, identifica]i argumentele pro [i cele contra prezen]ei principelui/regelui Carol pe tronul României. Apoi, compara]i argumentele utilizate cu evenimentele petrecute în timpul domniei sale. 3. Organiza]i o dezbatere prin care s\ v\ exprima]i propriile puncte de vedere cu privire la importan]a domniei lui Carol I pentru formarea [i consolidarea statului român. 4. Care aprecia]i c\ sunt evenimentele istoriei române[ti interbelice care îndrept\]esc opinia lui Eugen Ionescu despre na]ionalism. 5. Exist\ forme de na]ionalism [i în lumea contemporan\? Argumenta]i-v\ r\spunsul. Dac\ da, au acestea vreo leg\tur\ cu problematica afirm\rii statelor na]ionale?

77

78Cyan 78Yellow 78Magenta 78Black

România postbelic\

Modulul III

STALINIZAREA }|RII Prima [edin]\ a guvernului condus de dr. Petru Groza

1 14 noiembrie 1944 „Primesc numeroase reclama]ii: o delega]ie a petroli[tilor reclam\ c\ ru[ii au ridicat aproape 2000 de vagoane de materiale pentru front, ceea ce va face s\ scad\ produc]ia. (…) De[i guvernul actual e compus din oameni politici, nimic nu am realizat, fiindc\ membrii guvernului nu au în vedere decât politica [i nicidecum gospod\ria statului (…) Comuni[tii î[i urmeaz\ planul dictat de Moscova [i scot masele de muncitori la manifesta]ii. Mini[trii comuni[ti nici nu se intereseaz\ de treburile departamentului lor, fiind ocupa]i cu întrunirile [i discursurile incendiare ce trebuie s\ ]in\ la aceste întruniri.” (C. S\n\tescu, Jurnal, ed. 1993)

2 Gh. Gheorghiu-Dej vorbe[te la o [edin]\ FND (24 ianuarie 1945) „De asemenea problema Transilvaniei nu intereseaz\ doar pe ardeleni, ci întreg poporul nostru. Pân\ acum Transilvania n-a revenit complet României tocmai datorit\ atitudinii politice a lui Maniu, cum ne spun conven]ia de armisti]iu [i conduc\torii Uniunii Sovietice. Atunci, de[i eliberat, de ce Ardealul nu este legat de România? Din cauza acestei neîncrederi. Dac\ vom merge pe linia democratiz\rii ]\rii [i vom avea încrederea celorlalte na]ionalit\]i, Transilvania va reveni României.” (România. Via]a politic\ în documente, 1945, dup\ Istoria României în texte)

78

La o analiz\ chiar superficial\, anii imediat postbelici prezint\ caracteristici inconfundabile – pe de o parte, este vizibil efortul autorit\]ilor care s-au impus la 23 august 1944 de a reconstrui vechea democra]ie, reiterând par]ial Constitu]ia din 1923, legalizând pluralismul politic [i, implicit, drepturile [i libert\]ile cet\]ene[ti, în vreme ce armata român\ participa la r\zboiul înc\ neîncheiat cu sacrificii de vie]i omene[ti [i cu cheltuieli materiale enorme. Pe de alt\ parte, profitând de protec]ia trupelor sovietice [i de restructurarea vie]ii politice democratice, PCR î[i m\re[te num\rul de membri [i dezvolt\ un discurs politic demagogic [i populist, în care dreptatea social\ [i egalitatea se întâlneau frecvent. PCR devenea astfel campionul luptei pentru eliberarea imediat\ a ]\rii al\turi de Armata Ro[ie, iar din toamna aceluia[i an sus]in\torul cel mai fervent al reformei agrare. În problemele prezente [i viitoare ale României, PCR [i alia]ii s\i, interesa]i de fapt de stalinizarea imediat\ a României, care le-ar fi garantat exercitarea necondi]ionat\ a puterii, înfrunt\ pe fa]\ partidele „istorice”: PN} (al c\rui lider, Iuliu Maniu, se va afirma drept cel mai redutabil militant anticomunist al timpului) [i PNL. Armele b\t\liei sunt dintre cele mai diverse, din guvern la întrunirile de partid [i de aici în pres\, cu mari demonstra]ii de strad\ care nu se vor sfâr[i decât dup\ abolirea monarhiei în decembrie 1947. Drumul spre puterea executiv\ al PCR este jalonat de o conjunctur\ interna]ional\ favorizant\. La începutul anului 1945, victoria Na]iunilor Unite a devenit inevitabil\. În aceast\ situa]ie, liderii PCR au fost chema]i la Moscova, unde li s-a cerut s\ r\stoarne guvernul R\descu – instalat dup\ cel condus de generalul C. S\n\tescu –, în care, de altfel, erau reprezenta]i, [i s\ preia puterea. De[i conferin]a de la Ialta adopta „Declara]ia cu privire la Europa eliberat\”, Stalin a cerut imperativ ca regele Mihai s\-i aduc\ la putere pe comuni[ti. Ac]iunea concertat\ a factorului intern [i a presiunii externe a avut drept rezultat instalarea la 6 martie 1945 a unui nou guvern, net diferit de cel care ar fi putut rezulta din alegeri libere, un guvern „de larg\ concentrare democratic\”, condus de Petru Groza. Avocat [i proprietar care afi[ase în perioada interbelic\ convingeri na]ionaliste [i democrate, era [i liderul unui minuscul partid ]\r\nesc, tocmai bun pentru a gira un cabinet în care comuni[tii aveau majoritatea, dar nu de]ineau func]ia de prim-ministru. Noile autorit\]i au preluat Transilvania de nord-vest (în fapt eliberat\ de armata român\ înc\ din octombrie 1944) [i au realizat reforma agrar\ promis\. Statul [i politica

79Cyan 79Yellow 79Magenta 79Black

Modulul III

Opozi]ia sperase ca guvernul Petru Groza s\ nu fie recunoscut de SUA [i Anglia [i, deci, odat\ ce i s-ar fi dovedit ilegitimitatea, ascensiunea spre putere a comuni[tilor ar fi fost blocat\. Din p\cate, „greva regal\”, actul de rezisten]\ al suveranului fa]\ de cabinetul acceptat cu sila, a r\mas f\r\ consecin]e. Conferin]a de la Moscova, din 16-23 noiembrie 1945, a definitivat planul Marilor Puteri înving\toare pentru România. Deciziile adoptate acolo îi avantajau din nou pe comuni[ti, întrucât ordinea fireasc\ a lucrurilor era inversat\ – în loc s\ organizeze imediat alegeri [i s\ recunoasc\ guvernul constituit de majoritatea parlamentar\, Groza [i mini[trii s\i primeau legitimarea cu condi]ia accept\rii câte unui ministru PNL [i PN}. Alegerile urmau a fi organizate la o dat\ convenabil\, stabilit\ în cele din urm\, dup\ multe tergivers\ri, pentru 19 noiembrie 1946. Guvernul a elaborat o nou\ lege electoral\ prin care sporea num\rul aleg\torilor, ad\ugându-le [i pe femei, [i desfiin]a Senatul, reconstruind Reprezentan]a Na]ional\, în a[a fel încât s\-i fie întru totul supus\. În perioada premerg\toare, comuni[tii au f\cut tot ceea ce le-a stat îns\ în putere pentru a-[i m\ri num\rul de voturi. Câteva constat\ri sunt de domeniul eviden]ei: PCR a câ[tigat în\untrul unei coali]ii unde nu a de]inut locul I, regele a deschis sesiunea Parlamentului, oficializându-l, iar protestele SUA [i Angliei, care au denun]at alegerile ca fiind nereprezentative pentru voin]a poporului român, nu au avut niciun ecou. Alegerile din noiembrie 1946 au dus la constituirea unui parlament în care majoritatea era favorabil\ comuni[tilor, încredin]ându-le practic [i puterea legislativ\.

3 7 martie 1945 Planul în 10 puncte de comunizare a României primit de la un emisar al Moscovei (…) prevede între altele: „B. Desfiin]area armatei în forma ei actual\ [i crearea unei noi armate din diviziile Tudor Vladimirescu [i Avram Iancu, ca [i din to]i ofi]erii care activeaz\ acum pe teritoriul sovietic. D. Micile gospod\rii trebuie desfiin]ate, pentru a-i lipsi pe ]\rani de p\mânt, de ma[ini [i de vite, spre a putea fi absorbi]i în sistemul colectivist. E. Abdicarea regelui [i exilul familei regale G. Suprimarea partidelor istorice prin arestarea, uciderea [i r\pirea membrilor lor. J. Îndreptarea popula]iei rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor industriale în România.” (Dup\ Via]a politic\ în documente, 1945, ed. 1994)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

4 Raport confiden]ial al Comitetului regional PCR Cluj despre alegerile parlamentare din regiunea Some[ Pe baza rezultatelor reale cunoscute din jude], am putut restabili cu exactitate foarte apropiat\ cifrele dup\ cum urmeaz\: Înscri[i – 117.704 Denumirea BPD UPM Maniu Br\tianu Lupu Cele 3 liste independente dispuse de noi Voturi anulate

Cifra real\

%

Cifra oficial\

%

22.000 18.000 50.000 2.500 2.000 1.708

22,8 18,6 51,6 2,5 1,9 1,7

65.807 14.971 10.766 1.146 1.779 1.708

67,9 15,4 11,1 1,2 1,8 1,7

706

0,9

776

0,9

(Dup\ Strategii [i politici electorale în alegerile parlamentare din 19.XI.1946, în Istoria României în texte)

5 Blocul Partidelor Democratice (BPD), alian]\ electoral\ constituit\ de PCR, a câ[tigat urm\toarele mandate, dup\ statistica oficial\: Partidul Social Democrat 80 Partidul Comunist 61 Partidul Na]ional Liberal (Gh. T\t\rescu) 75 Partidul Na]ional Popular 25 Frontul Plugarilor 70 Partidul Na]ional }\r\nesc 21 (Dup\ St. Neagoe, Istoria politic\ a României în anii 1944–1947, 1966) Statul [i politica

1. Parcurge]i documentul 1 [i preciza]i dac\ vi se pare adev\rat\ sau nu afirma]ia premierului referitoare la comuni[ti. Aduce]i argumente pro [i contra opiniei sale. 2. Stabili]i o leg\tur\ între declara]iile lui Gh. Gheorghiu-Dej [i condi]ia pus\ regelui referitoare la retrocedarea Transilvaniei de nord-vest. Ce obiective urm\rea liderul comunist? De ce Stalin s-a ar\tat dispus s\ ob]in\ desemnarea guvernului Groza în schimbul acestui teritoriu? 3. Organiza]i-v\ pe 3 grupuri [i cerceta]i documentele 4 [i 5. Stabili]i care au fost adev\ratele partide câ[tig\toare [i de ce ele au fost private de voturi. Preciza]i raportul de for]e din interiorul BPD [i pozi]ia pe care se afl\ comuni[tii. Motiva]i de ce ace[tia au preferat s\ cedeze întâietatea.

79

80Cyan 80Yellow 80Magenta 80Black

Modulul III

1 „Ne-am prezentat a[adar la ora prev\zut\ pentru întâlnirea lui Mihai cu Groza la casa de la [osea. Cum se anun]ase numai Groza, acesta a cerut [ambelanului s\ comunice Regelui c\ este înso]it de mine, ca reprezentant al poporului. (…) Mihai a acceptat [i Groza a început o lung\ discu]ie f\r\ a spune clar [i precis pentru ce venisem. Mihai asculta încordat f\r\ s\ în]eleag\ ce vrea primul-ministru. Atunci am luat actul de abdicare din mâna lui Groza [i am cerut lui Mihai s\-l citeasc\ [i s\-l semneze. Mihai ezita. (…) Mi-a fost team\ c\ Mihai va solicita ajutor, c\ vom fi nevoi]i s\ intervenim cu for]a, ceea ce ar fi fost un dezastru politic.” (Relatarea lui Gheorghiu-Dej, în „Dosarele istoriei”, 11/1997)

2 „Am ajuns la casa din {oseaua Kiseleff. (…) Groza cu un zâmbet jovial a spus. «Am venit s\ discut\m despre un divor] amiabil.» «Despre ce divor] e vorba?» Atunci Groza s-a încurcat într-un lung [ir de explica]ii, c\ monarhia împiedic\ modernizarea. Abera]ii. Dac\ monarhia n-ar fi respectat regulile democra]iei nici ei nu ar fi ajuns atât de u[or la mine. Apoi mi-a întins o hârtie. Am protestat cu atât mai mult cu cât mi se cerea acordul pe loc. M-am retras în biroul meu [i acolo mi s-a spus c\ firele telefoanelor fuseser\ t\iate, c\ garda Palatului a fost arestat\ [i c\ suntem ]inta unei trupe de artilerie gata oricând s\ trag\.” (Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, 1997)

Semnarea, în februarie 1947, a tratatului de la Paris, în situa]ia în care României nu i se recuno[tea beligeran]a, iar aceasta nu accepta s\ participe la lansarea Planului Marshall, a accelerat schimbarea vechiului regim. Ultimele for]e rezistente au fost îndep\rtate pe rând. Conduc\torii PN}, în frunte cu Iuliu Maniu, au fost acuza]i de tr\dare [i conspira]ie cu servicii secrete engleze sau americane pentru r\sturnarea guvernului Groza [i condamna]i la închisoare pe via]\. Clubul liberal a fost închis, iar la 6 noiembrie au fost elimina]i din guvern membrii grup\rii T\t\rescu – tovar\[i de drum p\stra]i doar cât\ vreme aparen]ele unui guvern de coali]ie trebuiau men]inute. Cu acestea, pluralismul politic era desfiin]at, iar drumul spre instituirea partidului unic [i a dictaturii proletariatului larg deschis. Mai r\mânea monarhia, lipsit\ practic de orice putere, astfel c\ suveranul aproape exilat la Sinaia avea s\ fie chemat la Bucure[ti [i silit s\ abdice pe 30 decembrie 1947. Odat\ încheiat\ distrugerea vechiului regim politic [i a principalelor sale institu]ii, PCR a continuat sovietizarea României prin impunerea statului totalitar [i a controlului complet asupra societ\]ii. Proclamat\, cum s-a spus, în 45 de minute, de un Parlament aflat în vacan]\ care a legitimat lovitura de stat din 30 decembrie, Republica Popular\ Român\ [i-a g\sit st\pânul în Partidul Muncitoresc Român, n\scut din fuziunea PCR cu acea parte din PSD dispus\ s\-i recunoasc\ întâietatea. Constitu]iile din 1948 [i 1952 au dat putere de lege noului regim politic. Preocuparea principal\ a noilor autorit\]i a fost s\ reprime orice form\ de rezisten]\, motiv pentru care, cu sprijinul direct [i cu cadre aduse din URSS, a fost organizat\ în august 1948 „Direc]ia General\ a Securit\]ii Poporului”, în sarcina c\reia „ap\rarea cuceririlor democratice”, adic\ a pozi]iilor câ[tigate în anii postbelici de comuni[ti, era principala îndatorire. În anul urm\tor, Securitatea se completa cu Direc]ia General\ a Mili]iei, care înlocuia Poli]ia [i Jandarmeria [i î[i constituia propriile trupe. Efectivele reunite ale tuturor acestor institu]ii implantate pretutindeni ne dau m\rimea for]ei represive atunci constituite: peste 4 000 de ofi]eri în Direc]iile na]ionale [i regionale ale Securit\]ii, 40 000 de mili]ieni [i peste 55 000 de ofi]eri [i solda]i trecu]i, cu artilerie [i tancuri, în trupele de securitate. Aceea[i misiune a primit-o [i justi]ia, întru totul subordonat\ autorit\]ii partidului [i a statului. Obiectivele economice ale noii puteri nu erau mai pu]in ambi]ioase: se avea în vedere, în primul rând, transformarea vechii economii de pia]\ într-o economie centralizat\, odat\ cu na]ionalizarea principalelor mijloace de produc]ie [i trecerea lor în proprietatea statului. Coeren]a noii societ\]i cerea ca un proces asem\n\tor s\ aib\ loc [i în agricultur\. Lumea rural\ era îns\ foarte diversificat\, iar ata[amentul ]\r\nimii fa]\ de p\mânt indestructibil, ca atare comuni[tii [i-au ascuns cu grij\ inten]iile. Declan[area cooperativiz\rii (la Plenara CC al PCR din 3–5 martie 1949) a însemnat îns\ de la început o ampl\ campanie represiv\ împotriva opozan]ilor. Lideri ai PCR în prezidiul unei [edin]e (1948): Gheorghiu-Dej în dreptul microfonului

80

Statul [i politica

81Cyan 81Yellow 81Magenta 81Black

Modulul III

Dincolo de obiectivele urm\rite asiduu, în vorbe, de propaganda de stat – cre[terea nivelului de trai [i a bun\st\rii, economia centralizat\ –, industrializarea [i cooperativizarea nu erau decât modalit\]i de a controla toate resursele materiale [i umane, subordonându-le autorit\]ii unice. Economia o dat\ subjugat\, r\mâneau societatea civil\, via]a intelectual\ [i cultura asupra c\rora urmau a se exercita presiuni pentru a fi controlate. Zeci de mii de oameni, între care majoritatea elitelor vechiului regim, au luat drumul închisorilor, au fost deporta]i, au lucrat în regim de munc\ for]at\ sau au primit domicilii obligatorii. Pentru a cunoa[te cifra exact\ a celor care au suferit, tuturor acestora ar trebui s\ le ad\ug\m [i suma membrilor lor de familie, cu to]ii lipsi]i de bunurile lor [i în primul rând de locuin]\. Stalinizarea s-a extins [i în domeniul culturii, unde unicul criteriu valoric acceptat era conformitatea ideologic\. Scoaterea din biblioteci a sute de autori acuza]i de „na]ionalism” sau „cosmopolitism”, eliminarea din expozi]ii a tuturor tablourilor sau sculpturilor socotite decadente [i interzicerea compozitorilor care nu înf\]i[au via]a nou\ a ]\rii a devenit o norm\ curent\. Disciplinele socio-umane – filosofia, istoria sau sociologia – au fost desfigurate, oameni de [tiin]\ unanim recunoscu]i fiind îndep\rta]i de la catedr\, unii dintre ei pierzându-[i chiar via]a dup\ ani grei de deten]ie.

3 „În fond, misterele politice ale comunismului românesc de stat sunt sumare. Chiar f\r\ sprijinul arhivelor (…), faptele sunt cunoscute, de[i nu suficient cunoscute sau foarte populare: regimul comunist (…) a zdrobit [i anulat proprietatea privat\, a introdus arbitrarul politic [i lipsa de ap\rare ca principiu de baz\ al justi]iei (…), a încurajat [i premiat oportunismul individual, a fixat servitutea ca baz\ a ascensiunii sociale, a statuat minciuna [i denun]ul ca datorie patriotic\.” (Traian Ungureanu, Despre Securitate, România, ]ara „ca [i cum”, 2006)

Istoricul Gh. Br\tianu (fotografiat în închisoarea de la Sighet), unul dintre cei ce au fost suprima]i în temni]ele comuniste

4 „În «Directiva despre munca cu agentura» se descrie în am\nunt procedeul de racolare a informatorilor de c\tre ofi]erii de securitate. (…) Lucr\torul operativ care se ocup\ cu crearea re]elei de informatori fixeaz\ candidaturile în vederea recrut\rii, studiindu-le în mod am\nun]it [i complet. El stabile[te urm\toarele: a) date biografice ale persoanei, leg\turi în produc]ie [i la domiciliu, b) date despre nivelul de preg\tire cultural\ [i politic\ [i despre p\rerile [i manifest\rile politice ale celui avizat, c) date despre aptitudinile [i capabilitatea pentru munca informativ\ (inteligen]a, capacitatea de a lega cuno[tin]e [i câ[tiga încrederea etc.), d) date despre p\r]ile negative ale viitorului recrut (dec\dere moral\, p\l\vr\geal\ etc.), e) date despre activitatea lui criminal\ din trecut sau prezent. Dup\ studierea am\nun]it\ a datelor se stabile[te (…) metoda de recrutare.” (M. Oprea, O privire în interiorul aparatului de securitate, în volumul De ce trebuie condamnat comunismul, 2006)

5 Contribu]ia statului la subven]ionarea partidului comunist Anul

1951 1955 1956 1960 1964 1965

Bugetul PMR (lei, la nivelul valoric al anilor respectivi) 11.621.227.060 585.434.000 748.619.500 804.309.500 835.000.000 887.400.000

Subven]ia de la bugetul statului (lei) 11.100.000.000 496.934.000 589.732.000 601.220.000 625.000.000 609.000.000

Subven]ia de la bugetul statului (%) 95,51 % 84,88 % 78,77 % 74,75 % 74,85 % 68,63 %

(Dup\ Nicoleta Ionescu-Gur\, Nomenclatura CC al PMR, 2006) Statul [i politica

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Inventaria]i, dup\ documentul 3 caracteristicile regimului comunist. Alege]i una dintre ele [i dezvolta]i-i con]inutul, dup\ amintiri de istorie oral\, în 10-15 rânduri. 2. Pornind de la informa]iile cuprinse în documentul 4, solu]iona]i urm\toarele sarcini de lucru: a) Motiva]i preocuparea Securit\]ii de a racola noi informatori. b) Defini]i profilul moral al informatorului, în func]ie de criteriile de selec]ie preconizate. 3. Alc\tui]i un eseu de 1-2 pagini despre rela]ia dintre stat [i partidul comunist (PMR/PCR), având în vedere [i datele statistice din documentul 5.

81

82Cyan 82Yellow 82Magenta 82Black

NA}IONAL-COMUNISMUL {I REZISTEN}A ANTICOMUNIST|

Afi[ propagandistic (1960)

1 z Cenzura – actul oric\rei entit\]i politice, religioase, militare sau administrative de a condi]iona expunerea/ difuzarea de informa]ii, opinii, idei (în sens mai larg, secretul intelectual) pe care publicul are dreptul s\ le cunoasc\, în func]ie de valorile pe care acesta în]elege s\ le protejeze la un moment dat. z Propaganda comunist\ a fost una dintre cele mai sus]inute doctrine de control [i dirijare a opiniei publice. Dup\ ce personalitatea devenea o a[a-numit\ tabula rasa cu ajutorul cenzurii, propaganda reconstruia, de fapt revaloriza fiecare detaliu anterior distrus. Dac\ la început propaganda viza doar ideologia comunist\, în timp ea a dat înf\]i[are [i m\[tii carismatice a liderului. (Tiberiu Troncot\, România comunist\. Propagand\ [i cenzur\, 2006 ) z „Limba de lemn este de trei ori necesar\. Mai întâi, ea constrânge ideologia s\ se des\vâr[easc\ [i s\ devin\ putere. Apoi ea face aceast\ putere iminent\ societ\]ii: linia definit\ este reluat\ de ansamblul cet\]enilor, care, în acela[i discurs, fac act de credin]\. În sfâr[it, puterea este exact propor]ional\ cu ortodoxia ideologic\ [i ereticii poten]iali sunt neutraliza]i înainte de a-[i fi realizat opozi]ia.” (F. Thom, Limba de lemn, 1987)

82

În cele din urm\, unda de [oc a destaliniz\rii, prin care trebuie s\ în]elegem doar condamnarea exceselor temutului lider de la Kremlin [i nu abandonarea institu]iilor [i mecanismelor totalitare, a ajuns [i la Bucure[ti. Noua situa]ie afectase deja imaginea monolitic\ a partidelor comuniste [i muncitore[ti, cele din Albania [i China contestând-o vehement. Problema lui Gheorghe Gheorghiu-Dej era s\ continue programul stalinist, ceea ce de altfel a [i decis Congresul al III-lea al PMR în iunie 1960, îns\ într-o nou\ abordare tactic\. Anii grei ai deceniului trecut, care s\paser\ o pr\pastie de netrecut între partidul-stat [i popor, trebuiau uita]i, cum uitat\ trebuia s\ fie [i obedien]a des\vâr[it\ a liderilor comuni[ti fa]\ de Stalin [i modelul sovietic. Pentru prima oar\ în anii ’60 a început s\ se vorbeasc\ de autonomie, independen]\, neamestec în treburile interne, comunismul fiind asociat cu valorile na]ionale. La cap\tul unor negocieri care s-au purtat de la Bucure[ti la Beijing [i de aici la Moscova, liderii PMR au dat publicit\]ii „Declara]ia” din aprilie 1964, prin care se pronun]au împotriva hegemoniei sovietice, pentru independen]\ [i egalitate, pentru neamestec [i pentru cooperare în spiritul avantajului reciproc. Ca s\ arate c\ nu sunt numai vorbe, autorit\]ile comuniste au eliberat mii de de]inu]i politici [i a fost ini]iat un vast program de reconsiderare a valorilor na]ionale, fiind readu[i în prim-plan mari oameni de cultur\ complet ignora]i pân\ atunci. Relativa relaxare a represiunii, care a atras de partea comuni[tilor destule adeziuni, n-ar fi trebuit s\ induc\ în eroare pe nimeni. În fond, nimic esen]ial nu s-a schimbat [i neschimbat va r\mâne în structura politic\ a sistemului, capitalul de simpatie astfel câ[tigat fiind monopolizat ulterior de liderii comunismului autohton. În prim\vara anului 1965, liderul regimului comunist de la Bucure[ti, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a murit dup\ o scurt\ suferin]\ [i locul lui a fost luat de Nicolae Ceau[escu (n\scut în 1918). Succesiunea a generat destule legende. Cert este c\ noul conduc\tor al Partidului nu era agreat pentru aceast\ func]ie de predecesorul s\u [i c\, în competi]ia astfel deschis\, noul prim-secretar avea sus]inerea aparatului de partid – a nomenclaturii pe care [i-o subordonase prin func]iile de]inute în anii anteriori. Lipsit de un trecut cât de cât relevant [i, dup\ obiceiul comunist, greu de v\zut pân\ atunci în spatele [efului, Ceau[escu s-a ar\tat înc\ de la început dornic s\-[i construiasc\ imaginea, transferând asupra sa câ[tigurile dobândite în ultimii ani de Dej în planul popularit\]ii. Punctul s\u de pornire l-a reprezentat Congresul al IX-lea al PCR, desf\[urat în vara anului 1965, într-un moment de stagnare (pentru ]\rile socialiste europene) [i de disput\ între marile partide comuniste. Statul [i politica

83Cyan 83Yellow 83Magenta 83Black

Modulul III

~n acel moment, liderul de la Bucure[ti a ap\rut în ipostaza de mare reformator, afirmând r\spicat independen]a (întemeiat\ îns\ tot pe industrializare [i resurse proprii), omogenizarea social\ [i etnic\ a na]iunii, neamestecul în treburile interne [i deci neutralitatea activ\ în marile dispute ideologice, unitate de monolit în jurul Partidului [i al secretarului s\u general (func]ie care o înlocuia pe aceea de prim-secretar, oricum mai restrictiv\), iar în anii care au urmat gesturile de insubordonare fa]\ de cerin]ele Moscovei au fost înso]ite de o larg\ deschidere spre Occident. La toate acestea s-a ad\ugat [i o important\ relaxare în via]a cultural\, unde dogmele „realismului socialist” au fost pentru moment abandonate, modelele occidentale au reintrat în aten]ie prin nenum\rate traduceri de opere fundamentale [i contacte repetate în domeniul [tiin]ific [i artistic. Via]a de fiecare zi s-a schimbat, traiul la limita mijloacelor de subzisten]\ fiind înlocuit treptat cu o via]\ ceva mai decent\, în care a devenit posibil\ cump\rarea unui apartament sau a unui autoturism, mobilarea casei sau petrecerea unei vacan]e în ]ar\ sau în str\in\tate. Bucure[ti a devenit un spa]iu frecventat de liderii lumii: de la pre[edintele Fran]ei, Charles de Gaulle, la pre[edin]ii americani Nixon [i Ford, iar Ceau[escu a beneficiat de vizite la cel mai înalt nivel în SUA [i Europa occidental\. La o privire mai atent\ asupra lucrurilor se putea îns\ constata c\ toate aceste schimb\ri nu anulau controlul partidului asupra societ\]ii [i nu anun]au pluralismul [i democra]ia. Avea s\ fie o scurt\ deschidere, urmat\ aproape imediat de reîntoarcerea la vechile practici. De altfel, înc\ în anii s\i cei mai fa[ti, corespunzând cu invazia Cehoslovaciei de c\tre trupele Tratatului de la Var[ovia, Ceau[escu se pronun]ase doar împotriva dreptului URSS de a-[i subordona toate statele din sistem. Nici socialismul democratic [i nici înlocuirea economiei centralizate cu economia de pia]\ nu s-au bucurat de sus]inere din partea sa.

3 „De la predecesorul s\u, Gheorghiu-Dej, Ceau[escu mo[tenise o economie dinamic\, un început de consens na]ional [i un prestigiu interna]ional în cre[tere. Ceau[escu mo[tenise [i capitalul politic al lui Gheorghiu-Dej, acumulat în timpul conflictului cu Hru[ciov. Mai mult, spre deosebire de predecesorul s\u, el nu fusese implicat în epur\rile staliniste de la începutul anilor ’50. Prin urmare a putut simula o destalinizare lipsit\ de convingere f\r\ teama de a-[i submina propria pozi]ie în partid. ~n timpul primei etape a conducerii sale (1965–1971) a încercat s\ realizeze o sintez\ original\ între desatelizare [i destalinizare. Pentru a avea garan]ia succesului acestei întreprinderi, el a cerut [i a primit sprijinul total al e[alonului al doilea al aparatului de partid, un segment social ce aspira s\ le ia locul celor asocia]i cu Gheorghiu-Dej.” (Vladimir Tism\neanu, Stalinism pentru eternitate, 2005)

Statul [i politica

Charles de Gaulle la Universitatea din Bucure[ti (1968)

2 „— L-a]i propus înaintea mor]ii lui Dej sau dup\ aceea? — Ion Gheorghe Maurer, nr. 2 în partid, la acea dat\: Dup\ ce a murit Dej. — Nu a obiectat nimeni? — N-a spus nimeni nimic. — De ce? Pentru c\ b\nuiau c\ Dej î[i d\duse acordul, pentru c\ îl pre]uiau pe Ceau[escu sau pentru c\ a[a era obiceiul? — Cred c\ au t\cut pentru c\ a[a era obiceiul. {i acolo, crezând probabil c\ înainte s-a c\zut de acord, s-au uitat unii la al]ii, au t\cut [i au votat «pentru».” (L. Betea, Maurer [i lumea de ieri, 2005)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Stabili]i rela]ia dintre cenzur\ [i propagand\. Numi]i cel pu]in un intelectual de anvergur\ care a sfidat propaganda de partid [i cel pu]in unul care a slujit-o. 2. Preciza]i, dup\ documentul 2, cât\ legitimitate a avut alegerea lui N. Ceau[escu. Alc\tui]i un comentariu de 10-15 rânduri despre legitimitate în totalitarism [i în democra]ie. 3. Evalua]i, dup\ documentul 3, mo[tenirea lui Gh. GheorghiuDej. Stabili]i ce l-a determinat pe succesorul s\u s\ sintetizeze desatelizarea (de Moscova) cu destalinizarea.

83

84Cyan 84Yellow 84Magenta 84Black

Petrochimia – un domeniu considerat performant de propaganda de partid

1 „De curând am v\zut într-o [coal\ o adev\rat\ foial\ în Camera pionierilor. — Unde e lozinca de anul trecut? S-o punem la vedere! Era vorba de lozinca [deta[amentului de pionieri]: «În clasa noastr\ niciun corigent!» Mi-a pl\cut nespus de mult atitudinea pre[edintelui. — N-o mai c\uta]i. Textul e dep\[it! — Vom face alta: «În clasa noastr\ nicio not\ sub 7!» (Dup\ M. Sântimbreanu, S\ st\m de vorb\ f\r\ catalog, ed. 1981)

2 Iat\ cum sunt prezenta]i doi tineri în comentariul regizoral al lui Mihai Dimiu la piesa Logodna de Paul Everac, 1969: „Aurel Neam]u este un adev\rat om al zilelor noastre, sensibil nu numai la floare [i la cer înstelat, dar [i la muzicalitatea intens\ a ma[inii de frezat, la zvâcnirea sub mâini a o]elului – [i n\r\va[ [i docil totodat\ –, la puzderia de scântei în constela]ii multicolore, capricioase, de o clip\, pe care sudorul le smulge metalului adormit. Doina Ganea, (…) controlor de calitate la controlul interfazic, excelent\ în meserie, contribuie cu randament ca marca fabricii s\ fie onorat\ numai prin produse optice de calitate. (…) Ea nu caut\ numai corectarea unor piese, ci [i a oamenilor, a mentalit\]ilor care au dat na[tere acestor piese betege.”

84

Încurajat de modelul asiatic – control ideologic riguros [i concentrarea puterii –, Ceau[escu se considera suficient de popular ca s\-[i însu[easc\ [i func]ia de pre[edinte al Republicii, oficializând [i prin persoana sa autoritatea suprem\ a partidului-stat. La jum\tatea anilor ’70, regimul lui Ceau[escu intrase deja pe o pant\ descendent\. Obsesia continu\ neab\tut\ a industrializ\rii for]ate, c\reia îi era repartizat 30% din venitul na]ional, a continuat s\ dea na[tere unor colo[i care produceau în afara cerin]elor pie]ii [i cu enorme consumuri de energie m\rfuri de slab\ calitate, abia înghi]ite de celelalte ]\ri socialiste, care la rândul lor vindeau marf\ asem\n\toare României. Nici agricultura nu se afla într-o situa]ie mai bun\. Lipsit\ de for]\ de munc\ (ani de zile canalizat\ spre ora[ele industriale), insuficient mecanizat\, producea doar atât cât puteau s\ strâng\ de pe câmp solda]ii, elevii [i func]ionarii publici. Mai multe calamit\]i naturale (inunda]iile din 1970, 1975, 1977, 1980, 1981, dar mai cu seam\ cutremurul din 4 martie 1977) [i-au luat [i ele partea. În aceast\ situa]ie, datoria extern\ s-a triplat (în 1977 era de 3,6 miliarde dolari, iar în 1981 ajunsese la 10,2 miliarde) [i au fost cerute ree[alon\ri. În cele din urm\, Ceau[escu s-a angajat s\ restituie integral sumele împrumutate [i, la recomandarea Fondului Monetar Interna]ional, s\ limiteze importurile [i s\ sporeasc\ exporturile. Consecin]ele au devenit imediat evidente. De pe pia]\ au disp\rut produsele de prim\ necesitate (între timp, în culisele propagandei de partid era preg\tit un „program de alimenta]ie ra]ional\”, din care erau aproape excluse chiar alimentele cu pricina). În câ]iva ani, penuria a ajuns atât de mare, încât singura solu]ie a r\mas cartelizarea alimentelor de baz\ [i, implicit, ra]ionalizarea lor. A urmat energia electric\, la rândul ei economisit\ în primul rând în detrimentul consumatorilor casnici [i al utilit\]ilor publice. În iernile grele ale anilor ’80, lipsa luminii [i a c\ldurii se comb\tea în apartamentele de la bloc cu „o hain\ în plus”, cum recomandase Ceau[escu. Dac\ în Bucure[ti nu vedeai pe unde calci odat\ cu l\sarea întunericului, plecat în provincie cu trenul la orele serii nu te luminau pân\ acas\ decât luna [i stelele. E[ecurile anilor ’80 nu i-au f\cut mai în]elep]i pe conduc\torii ]\rii. Foamea [i frigul au continuat s\ se asocieze [i în acei ani cu lipsa celor mai elementare libert\]i cet\]ene[ti, societatea fiind în continuare supravegheat\ [i controlat\. Desigur, nu mai era vorba de teroarea anilor ’50, dar Securitatea veghea neclintit\. O adev\rat\ plas\ cu ochiurile din ce în ce mai strâmte prinsese întreaga societate. O armat\ de informatori (nu pu]ini atra[i de avantajele acestei situa]ii ignobile – un post mai bun, o c\l\torie în str\in\tate, un salariu preferen]ial) z\bovea ceasuri întregi ca s\ umple sute de pagini cu descrierea am\nun]it\ a tot ce f\ceau zilnic „obiectivele” încredin]ate. Pe m\sur\ ce situa]ia României devenea din ce în ce mai complicat\, se dezvolta pân\ la propor]ii aberante cultul conduc\torului. Statul [i politica

85Cyan 85Yellow 85Magenta 85Black

Modulul III

Chiar dac\ func]ionase înc\ din primii ani ai „epocii Ceau[escu”, propor]iile cultului persoanei sale au crescut odat\ cu trecerea timpului, în complet\ contradic]ie cu starea ]\rii [i a locuitorilor ei [i cu rolul politic real pe care Ceau[escu îl mai juca în lume în anii ’80. În primii ani de dup\ c\derea regimului comunist a fost acreditat\ ideea potrivit c\reia orice rezisten]\ activ\ dinl\untrul sau dinafara sistemului ar fi fost imediat descurajat\ de o for]\ represiv\ f\r\ egal. Spre deosebire de situa]ia din alte ]\ri socialiste europene, cultul personalit\]ii a împiedicat dezbaterea politic\ vizibil\ public la nivelul conducerii de partid, de regul\ comunicatele oficiale ale conducerii PCR, redactate în bine [tiuta „limb\ de lemn” a regimului, consacrând unitatea monolitic\ în jurul lui Ceau[escu. Dup\ 1990, reconstituiri laborioase au readus în memorie destule fapte semnificative pân\ atunci ignorate. Astfel, orgoliul lui Ceau[escu a fost serios zdruncinat la Lupeni, în 1977, [i la Bra[ov, pe 15 noiembrie 1987, în ziua alegerilor pentru desemnarea autorit\]ilor locale, când câteva sute de muncitori de la uzinele „Steagul ro[u” [i „Tractorul” au organizat o demonstra]ie împotriva reducerilor salariale determinate de o norm\ de produc]ie imposibil de îndeplinit. S-au auzit atunci lozinci anti-ceau[iste, iar portretele secretarului general al partidului au fost aruncate din sediul jude]ean al PCR [i distruse. Diziden]a unor intelectuali a fost motivat\ de felul în care regimul comunist în]elegea s\ trateze drepturile omului. Izolarea cultural\, suprimarea oric\ror contacte în afar\, tergivers\rile nesfâr[ite pentru ob]inerea unei vize [i, în primul rând, controlul strict al opiniilor critice, într-o ]ar\ în care totul se degrada, au constituit destule motive de nemul]umire. În timp, acestea au generat subiecte pentru scrisori sau memorii adresate posturilor de radio sau oficialit\]ilor occidentale, pentru interviuri în publica]ii de mare tiraj din vest sau pentru r\spândirea de manifeste.

N. Ceau[escu dând explica]ii minerilor-grevi[ti din Lupeni (1977), o fotografie-document din arhivele Securit\]ii („Dosarele istoriei”, nr. 11, 2003)

3 „Trebuie s\ facem totul pentru p\strarea spiritului revolu]ionar, pentru ca partidul s\ r\mân\ ve[nic tân\r, receptiv la tot ceea ce este nou! S\ îmbog\]im teoria [i practica revolu]ionar\ cu toate concluziile luptei de pân\ acum. Este necesar s\ dezvolt\m tot mai puternic democra]ia în activitatea [i via]a partidului, ca o expresie a democra]iei muncitore[ti revolu]ionare a societ\]ii noastre.” (N. Ceau[escu, Cuvântare la 65 de ani de la înfiin]area PCR, 8 mai 1986)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

4 „Trebuie pus cu putere în eviden]\ faptul c\ libertatea individual\ se poate realiza numai în cadrul libert\]ii colective, generale, c\ orice încercare de a opune libertatea personal\ celei generale este gre[it\, d\un\toare.” (Din Programul Partidului Comunist …, 1975)

5 „{i ceea ce a visat Eminescu – a visat [i realizeaz\ Pre[edintele României, tovar\[ul Nicolae Ceau[escu, într-o continuitate de mari destine [i legi ale devenirii noastre. Cele dou\ genii se întâlnesc în aceast\ capacitate de a construi – Eminescu în aria infinit\ a poeziei, a culturii, tovar\[ul Nicolae Ceau[escu în spa]iul prometeic al gândirii politice, al construc]iei [i transform\rii României.” (Transf\g\r\[anul sufletului nostru, 1979, dup\ Explor\ri în comunismul românesc, vol. I, 2004)

Statul [i politica

1. Compara]i imaginea copiilor [i a celor doi tineri, a[a cum reies din documentele 1 [i 2, cu imaginea lor real\, stabilit\ de surse de istorie oral\ descoperite de voi. 2. Referitor la documentele 3 [i 4, explica]i de ce ambele texte încep cu trebuie. Încerca]i s\ rezuma]i într-un alt limbaj con]inutul lor principal. 3. Citi]i cu aten]ie documentul 5. Ce-l apropie, potrivit autorului acestui text, pe Ceau[escu de Eminescu? Stabili]i ce motive au determinat transformarea istoriei într-o surs\ de legitimare a totalitarismului ceau[ist.

85

86Cyan 86Yellow 86Magenta 86Black

R|STURNAREA REGIMULUI COMUNIST

Bucure[ti, decembrie 1989

1 Disiden]a are dou\ accep]iuni: Deosebire de opinii, dezacord în raport cu majoritatea, care poate conduce la sciziuni în interiorul unui partid sau al unei coali]ii politice, urmate de formarea unei grup\ri separate. z A doua accep]iune are în vedere pozi]ia activ\ a celor ce se opun unui sistem totalitar. z

Roy Medvedev afirm\ c\: „Un disident face mai mult decât s\ gândeasc\ diferit [i s\ nu fie de acord, el î[i declar\ în mod deschis dezacordul [i îl probeaz\ într-un mod sau altul în fa]a compatrio]ilor [i statului. Cu alte cuvinte, el nu se plânge doar în via]a particular\, în fa]a so]iei sau a prietenilor apropia]i.”

Sfâr[itul comunismului în România a fost la fel de violent ca [i începutul s\u [i s-a produs, ca alte evenimente importante, la confluen]a unei conjuncturi interna]ionale favorabile cu o stare de revolt\ care, îndelung reprimat\, a g\sit în cele din urm\ momentul exploziei. Anul 1989 a confirmat cele mai sumbre previziuni despre viitorul ]\rilor socialiste din Europa Central\ [i de Est [i lumea înm\rmurit\ a v\zut cum promisiunile de neamestec ale URSS f\cute de Mihail Gorbaciov se împlinesc, reînchizându-se cercul deschis la Ialta în urm\ cu aproape 45 de ani. În fine, Declara]ia celor trei mari puteri privitoare la Europa eliberat\ î[i g\sea acum împlinirea, nicio alt\ voin]\ în afara celor ale popoarelor acum dezrobite de comunism nemaiavând puterea de alt\ dat\. Evenimentele de la Timi[oara [i apoi cele desf\[urate la Bucure[ti în zilele de 16-25 decembrie s-au înscris în seria deschis\ de Polonia, dar au avut [i particularit\]ile lor. Este cert c\ doar în România r\sturnarea regimului comunist s-a produs printr-o mi[care violent\, în cursul c\reia conducerea superioar\ de partid a ordonat s\ se trag\, num\rul victimelor sporind semnificativ în zilele urm\toare c\derii lui Ceau[escu, ca s\ scad\ brusc dup\ execu]ia sa. Pe de alt\ parte, niciunul dintre liderii r\sturna]i de la putere din celelalte ]\ri socialiste nu a avut soarta lui Ceau[escu.

CONSTRUC}IA DEMOCRA}IEI POSTDECEMBRISTE

2 Unul din liderii grevei minerilor din Valea Jiului (1977) a descris astfel participarea lui Ceau[escu la eveniment: „În fa]a locului, el tr\da o stare vizibil\ [i amalgamat\ de nervozitate, îngrijorare, agresivitate [i viclenie. I se citea pe fa]\ teama [i îngrijorarea fa]\ de modul cum a fost primit. N-am v\zut nimic la el din descrierile propagandistice de om dârz, curajos, demn, drept [i plin de omenie. Înc\ de la apari]ia lâng\ mine [i la auzul asurzitor [i repetat al lozincii «Nu intr\m în min\», Ceau[escu î[i fr\mânta mâinile, se leg\na de pe un picior pe altul [i privea întreb\tor c\tre oamenii lui, parc\ cerând ajutor, se v\ic\rea gâng\vit, continuu [i cu vocea joas\.”

86

Noua putere s-a constituit pe baza programului în 10 puncte al Frontului Salv\rii Na]ionale (FSN), dar drumul pân\ la democra]ie [i economia de pia]\ avea s\ se arate lung [i sinuos. Pân\ ce istoricii vor consacra studii fundamentale ultimilor ani ai istoriei noastre s\ ar\t\m doar câ[tigurile incontestabile. Înc\ din 1991 a fost adoptat\ noua lege fundamental\, Constitu]ia, ale c\rei modific\ri, în sensul apropiatei intr\ri a României în UE, au fost supuse unui referendum. Peste toate imperfec]iunile ei, s-a creat un cadru institu]ional care a permis o societate democratic\. De-a lungul timpului, procedurile electorale, în general corecte, au permis alternan]a la guvernare, mai întâi în 1996, când o coali]ie a CDR (Conven]ia Democrat\) a succedat FDSN, un partid social democrat modern, care câ[tigase alegerile din 1992. În 2000, for]ele de stânga s-au reîntors la conducerea ]\rii, pentru ca în 2004 s\ lase loc Alian]ei „Dreptate [i Adev\r”. Peste lungi perioade în care vocea ei a fost acoperit\ sau a ezitat s\ se rosteasc\, societatea civil\ a devenit în anii din urm\ din ce în ce mai activ\ [i mai critic\. Statul [i politica

87Cyan 87Yellow 87Magenta 87Black

Solicitat ani de zile pentru a regla conturile cu un trecut care înc\ ne st\pâne[te, „procesul comunismului” a avansat lent, dar sigur, mai cu seam\ dup\ 2004. Constituirea CNSAS, deschiderea arhivelor Securit\]ii [i constituirea mai multor institu]ii de cercetare, dar [i asumarea de c\tre pre[edintele României a unui raport în acest sens au marcat pa[i importan]i înainte. Reforma institu]ional\ (cu deosebire în justi]ie [i administra]ie) a progresat, impulsionat\ mai cu seam\ de cerin]ele imperative ale UE. Succese s-au înregistrat [i în domeniul economic, unde îns\ privatizarea [i corup]ia au mers de multe ori mân\ în mân\. România a primit recunoa[terea economiei sale de pia]\, considerat\ func]ional\. Corolarul acestor împliniri, care au confirmat c\ ]ara noastr\ merge pe calea cea bun\, l-au constituit acceptarea în NATO (2004) [i în Uniunea European\ (2007). La acest început de mileniu [i de secol, dup\ ce atât de multe au depins de jocul fast sau nefast al conjuncturilor, poate c\ a venit momentul ca accesul României la democra]ie [i prosperitate s\ depind\ [i de fiecare dintre noi.

3 „Absen]a «legalit\]ii socialiste» [i faptul c\ r\zbunarea împotriva unui comunist învins în lupta pentru putere se extindea adeseori [i asupra familiei lui au ar\tat c\ activi[tii de partid nu erau înclina]i s\ se împotriveasc\ despotismului lui Ceau[escu. Aproape tot timpul cât a fost la conducere, acesta a tratat statul ca pe domeniul s\u privat. (…) Ceau[escu însu[i s-a bazat tot mai mult pe tradi]ie ca surs\ a puterii sale. (…) Poate c\ efectul cel mai retrograd al erei comuniste a fost acela de a crea o popula]ie în cea mai mare parte dependent\, care se obi[nuise s\ primeasc\ majoritatea celor necesare traiului de la stat. Securitatea [i bun\starea material\ ale unei persoane depindeau de conformismul ei politic dovedit în mod inevitabil. Orice sistem democratic care venea dup\ o epoc\ atât de întunecat\ ar fi fost mult stânjenit.” (Tom Gallagher, România de la comunism încoace, 2004)

4 Comunicatul în zece puncte al Consiliului FSN (22 decembrie 1989) Ca program, Frontul propune: 1) Abandonarea rolului conduc\tor al unui singur partid – sistem democratic pluralist de guvern\mânt. (…) 3) Separarea puterilor în stat. (…) Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe via]\. (…) 5) Restructurarea agriculturii [i sprijinirea micii propriet\]i ]\r\ne[ti. 6) (…) Eliminarea minciunii [i imposturii [i statuarea unor criterii de competen]\ [i justi]ie în toate domeniile. 7) Respectarea drepturilor [i libert\]ilor minorit\]ilor na]ionale [i asigurarea deplinei lor egalit\]i cu românii (…) 9) Întreaga politic\ extern\ s\ serveasc\ promov\rii bunei vecin\t\]i, prieteniei, p\cii în lume, integr\rii într-o Europ\ unit\, casa comun\ a tuturor popoarelor continentului.

Statul [i politica

O imagine-simbol din noaptea de 1 ianuarie 2007: românii au întâmpinat cu bucurie [i speran]\ intrarea în UE

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i doc. 3 de la pag. 81. Men]iona]i câteva dintre „faptele” care au favorizat longevitatea comunismului românesc [i încerca]i s\ explica]i, pornind de la documentul 1 din pagina al\turat\, ce anume a determinat opiniile opuse ale unor diziden]i. 2. Confrunta]i relatarea din doc. 2 cu imaginea din pag. 85. Formula]i un comentariu. 3. Alc\tui]i un text cu con]inut istoric în care s\ folosi]i termenii: diziden]\, activist, industrializare, cenzur\, cultul personalit\]ii.

PRO MEMORIA! z

z

z

z

87

Caracterul ilegitim al regimului comunist e dovedit prin mecanismele care i-au îng\duit ascensiunea spre putere: presiunea ocupantului str\in [i promisiunile demagogice. În „obsedantul deceniu” al lui Gheorghiu-Dej, sovietizarea s-a realizat dup\ modelul stalinist – represiune [i industrializare. Desp\r]irea de Moscova în anii na]ional-socialismului nu a avut decât câteva consecin]e favorabile. Dup\ 1970, Ceau[escu a l\sat neschimbat regimul politic, concentrând întreaga putere în mâna sa [i a familiei sale. Evenimentele din decembrie 1989 au rea[ezat România al\turi de ]\rile democratice.

88Cyan 88Yellow 88Magenta 88Black

pa]iul românesc între diploma]ie [i conflict pân\ la începuturile modernit\]ii Vintil\ F\c\ianu, Lupta de la Posada, o interpretare modern\ a miniaturilor din Cronica pictat\ de la Viena

1 „R\zboiul cu otomanii antrena distrugeri considerabile [i mari costuri umane [i materiale [i nu putea fi sus]inut pe termen mai lung f\r\ asigurarea coeziunii social-politice interne. Dac\ aceast\ confruntare era lipsit\ de rezultate decisive erau generate inevitabil tensiuni interne. Una dintre c\ile prin care asemenea tensiuni puteau fi diminuate sau m\car împiedicate s\ se manifeste cu toat\ puterea a fost ideologizarea cre[tin\ a r\zboiului antiotoman. Exist\ astfel clare indicii de exaltare a sensului cre[tin al luptei antiotomane.” (Bogdan Murgescu, Istorie româneasc\ – istorie universal\, 1994)

Competen]e specifice modulului RELA}IILE INTERNA}IONALE

*2.1. Construirea unor demersuri de tip analitic cu privire la situa]ii [i contexte economice, sociale, politice, culturale. 2.3. Descoperirea constantelor în derularea fenomenelor istorice studiate. **2.4. Compararea [i evaluarea unor argumente diferite în vederea formul\rii unor judec\]i proprii. *4.3. Analizarea punctelor de vedere similare, opuse [i complementare în leg\tur\ cu fenomenele istorice studiate.

88

}|RILE ROMÂNE ÎNTRE IMPERIUL OTOMAN {I MARILE PUTERI CATOLICE VECINE Spa]iul românesc reprezint\ aria teritorial\ locuit\ în majoritate de români [i care s-a configurat sub aspect politic din secolul al X-lea pân\ la apari]ia statelor medievale extracarpatice. Dincolo de munte, înc\ „ducatele” men]ionate de Anonymus trasau contururile Transilvaniei (unde conducea Gelu [i mai apoi Gyla), Banatului (lui Ahtum, anterior al lui Glad) [i Cri[anei (de unde î[i tr\gea puterea Menumorut). Ultimele dou\, împreun\ cu Maramure[ul, au f\cut parte din regatul maghiar, cel dintâi p\strându-[i autonomia chiar dac\ voievodul era un vasal al coroanei, recrutat dintre nobilii din afara provinciei. De altfel, în secolul al XIV-lea, aceea[i autoritate era prezent\ la sud [i la r\s\rit de Carpa]i, constituirea statului românesc la Curtea de Arge[ [i Câmpulung, iar ulterior la Baia f\cându-se printr-o viguroas\ desprindere de o suzeranitate care nu mai era acceptat\ (la Posada, în 1330 pentru }ara Româneasc\, [i dup\ 1359, prin al doilea desc\lec\tor, Bogdan, în Moldova). Configura]ia vecin\t\]ilor lor era deja fixat\: dou\ puteri catolice la vest [i la nord – regatele maghiar [i polonez –, la sud, peste Dun\re, dou\ state slave, mo[tenitoarele Bizan]ului, ele însele cu mari veleit\]i imperiale – Serbia [i Bulgaria –, iar spre r\s\rit t\tarii, for]a imprevizibil\ care n\v\lise asupra Europei la jum\tatea secolului al XIII-lea. Dup\ 1354, o alt\ putere amenin]\toare se apropia de Dun\re. Porni]i din Asia Central\, turcii osmanlâi (dup\ numele c\peteniei lor Osman), care î[i constituiser\ un stat [i o putere armat\ a c\rei ra]iune de existen]\ era expansiunea, m\turau din cale [ubredele alc\tuiri balcanice, Bizan]ul, acum umbra imperiului de alt\ dat\, [i ce mai r\m\sese din marele ]arat bulgar, [i ajungeau la malurile Dun\rii. A[ezate în mod fundamental pe apartenen]a la cre[tin\tate, raporturile interna]ionale ale }\rilor Române în primele dou\ secole ale statalit\]ii n-au putut ignora ierarhia feudal\, lumea c\reia îi apar]ineau fiind gândit\ ca un întreg în centrul c\ruia se g\seau puterile imperiale, urma[e ale Romei, regatele [i abia pe a treia treapt\ voievodatele. Rela]iile interna]ionale

89Cyan 89Yellow 89Magenta 89Black

Dependen]ei institu]ionale a bisericii cre[tin-ortodoxe fa]\ de Patriarhia de la Constantinopol nu i-a corespuns [i o dependen]\ politic\. Bizan]ul mai era imperiu doar cu numele, basileii s\i fiind obliga]i s\ pl\teasc\ tribut sultanilor. Mai constrâng\toare erau îns\ raporturile cu Ungaria [i Polonia, care [i-au impus, e drept, în situa]ii diferite, suzeranitatea. Rela]iile vasalice ale }\rii Române[ti fa]\ de coroana maghiar\ s-au perpetuat practic pân\ la c\derea Ungariei (1541) [i au cunoscut, ca într-o familie, momente de concordie, conflicte vehemente sau ignorarea reciproc\. Urma[ii lui Bogdan, în mod special Petru I Mu[atinul, au anihilat preten]iile de suzeranitate ale regelui maghiar asupra Moldovei, construind rela]ia similar\ cu regatul Poloniei (la Lvov, în 1387). Evolu]ii foarte interesante au marcat rela]iile }\rii Române[ti cu coroana maghiar\ în vremea domniei lui Mircea cel B\trân (13861418). Înc\ de la 1389-1390, când domnitorul de la Arge[ semna tratatul cu regele Poloniei, percep]ia la curtea sa era c\ cea mai mare primejdie vine dinspre Ungaria. Câ]iva ani mai târziu, situa]ia s-a schimbat radical [i a doua direc]ie în politica extern\ româneasc\ a început s\ se contureze. „Furtunosul” Baiazid ajunsese la Dun\re, astfel c\, pentru Mircea, problema definirii raporturilor cu Poarta era una de via]\ [i de moarte. Dou\ concluzii par a se fi impus înc\ de atunci: c\ orice rezisten]\ este imposibil\ f\r\ alia]i [i c\, în fa]a unui adversar redutabil, armele diploma]iei pot fi cele mai eficiente. Dup\ b\t\lia de la Baia, consecin]\ a conflictului moldo-maghiar pentru Chilia, [i mai cu seam\ dup\ b\t\lia de la Vaslui, [i Moldova î[i va revizui politica alian]elor, apropiindu-se de Ungaria, cu al c\rui rege, Matia Corvin, {tefan cel Mare a încheiat un tratat. Este îns\ dincolo de îndoial\ [i faptul c\ }ara Româneasc\ a fost, mai cu seam\ în secolul al XV-lea, un câmp al înfrunt\rii otomano-maghiare, cu succese trec\toare de o parte sau alta. Mai multe evenimente îndeob[te cunoscute o probeaz\. Astfel, Iancu de Hunedoara, voievodul transilvan [i guvernatorul Ungariei, a impus pe tronul celor dou\ ]\ri române[ti domni care s\-l sus]in\ în lupta antiotoman\ (pe Vlad Dracul sau Vladislav al II-lea în }ara Româneasc\ [i pe Bogdan al II-lea în Moldova). Modelul a fost reluat dou\zeci de ani mai târziu de {tefan cel Mare. {i într-un caz [i în cel\lalt e[ecul a fost evident. Particularismul dinastic [i opozi]ia acelei p\r]i a clasei boiere[ti care dorea pacea cu Imperiul Otoman s-au dovedit pân\ la urm\ mai puternice.

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Stabili]i, dup\ documentul 1, trei caracteristici esen]iale ale luptei antiotomane. Alc\tui]i un scurt comentariu în leg\tur\ cu fiecare dintre ele. 2. Citi]i cu aten]ie documentele 2 [i 3: a) În ce condi]ii au semnat tratatele cu Poarta cei doi domnitori, Mircea [i {tefan? b) În ce categorie pot fi integrate aceste documente diplomatice din perspectiva Imperiului Otoman? c) Ce avantaje decurgeau din func]ionarea lor pentru cele dou\ ]\ri române? Rela]iile interna]ionale

Cea mai veche reprezentare a spa]iului românesc, în Tractatus de re militari et machinis bellicis, 1394–1396

2 „R\mas practic singur [i for]at de atacurile Angevinilor (1416), dar mai ales decisiv de expedi]ia sultanal\ din prima parte a anului 1417, când totu[i sultanul nu a îndr\znit (…) s\ înainteze pe p\mântul }\rii Române[ti, oprindu-se la Giurgiu, Mircea a recurs la solu]ia negociat\, inaugurând o politic\ ce va face carier\ în istoria româneasc\. A[adar, la începutul secolului al XV-lea, Mircea a trebuit s\ accepte «alian]a inegal\» cu Poarta – acceptând plata regulat\ a tributului, interpretat de el doar ca un pre] al p\cii. Solu]ia negociat\, urmând unor lupte îndelungate [i redutabile, aducea }\rii Române[ti statutul de aliat. }ara î[i conserva institu]iile, p\mânturile, clasa dominant\, credin]a, limba [i legile în schimbul unui tribut [i al alian]ei politico-militare.” (M. Maxim, în Marele Mircea Voievod, 1987)

3 „Aprecierea p\cii moldo-otomane din 1486 trebuie s\ ]in\ cont de interpretarea dat\ acestui acord de cele dou\ tabere [i de clauzele stipulate. (…) Otomanii le considerau unilaterale, revocabile [i provizorii. Nu era vorba de un act bilateral, negociat de pe pozi]ii de egalitate de c\tre cei doi parteneri, ci doar de un privilegiu pe care sultanul îl acorda, temporar, unui suveran cre[tin.” (O. Cristea, Pacea din 1486, 2004)

89

90Cyan 90Yellow 90Magenta 90Black

RELA}IILE ROMÂNO-OTOMANE ÎN SECOLUL AL XV-LEA

Gh. Adoc, Omagiu lui {tefan cel Mare

1 „Secolul al XVI-lea este unul de turnur\ în istoria european\, care a înregistrat efectele revolu]iei atlantice [i deopotriv\ ale suprema]iei otomane. (…) Noua dinamic\ continental\ a cuprins în sfera ei [i }\rile Române care înregistreaz\ toate seismele provocate de fenomenele civiliza]iei moderne. Ele sunt antrenate în vârtejul confrunt\rilor politice dintre puterile competitoare, monarhia habsburgic\, Imperiul Otoman [i Polonia (…). În aceste împrejur\ri, (…) principatele ofer\ proprii r\spunsuri la noile probleme survenite în urma transform\rii centrului Ungariei în pa[alâc. A[a se explic\ [i aderarea la alian]a cre[tin\ antiotoman\ [i dialogul cu Sfântul Scaun, aflat la rându-i în ofensiv\ spre R\s\rit.” (Istoria României, 1998)

2 Dup\ opinia lui A Verancics, secretarul lui Ioan Zapolya (1530), sultanul Soliman a recunoscut însemn\tatea strategic\ [i militar\ a Transilvaniei [i a renun]at în mod voit la ocuparea sa „ca nu cumva, când ar încerca el s\ ocupe Transilvania sau }ara Româneasc\ sau Moldova, aceste ]\ri s\ se uneasc\ [i s\ se apere în parte prin curse, în parte prin for]\, deoarece sunt bine ap\rate de mun]i abrup]i, de p\duri, (…) cu o cavalerie uimitor de numeroas\ [i o armat\ ]\r\neasc\ atât de priceput\ [i atât de dârz\ în atacarea du[manului în asemenea locuri grele.” (C\l\tori str\ini, vol. I, 1968)

90

Raporturile româno-otomane reprezint\ capitolul cel mai semnificativ al politicii externe a }\rilor Române, atât prin durat\, cât [i prin complexitate [i consecin]e. Istoriografia ultimelor dou\ secole s-a aplecat cu prec\dere asupra marilor figuri ale rezisten]ei antiotomane. Este îns\ de observat c\ niciunul dintre ace[tia nu a luptat tot timpul domniei cu o[tile sultanului (ar fi fost [i imposibil, date fiind resursele limitate ale }\rilor Române, dar [i ale alia]ilor lor poten]iali) [i c\ de multe ori în]elegerile reciproc acceptate au precedat [i au urmat conflictului militar. Într-o domnie lung\ de 47 de ani cât s-a aflat în fruntea Moldovei, {tefan a pl\tit tribut în primii 15 ani. Într-o conjunctur\ pe care a considerat-o favorabil\ a refuzat îndeplinirea obliga]iilor financiare fa]\ de Poart\, s-a luptat la Vaslui [i a câ[tigat; a pierdut îns\ la R\zboieni în fa]a o[tilor sultanului. {i-a p\strat tronul, pentru c\ cet\]ile sale au rezistat. Dup\ o scurt\ perioad\ de acalmie, Baiazid al II-lea a reluat ofensiva împotriva Moldovei, reu[ind s\ cucereasc\ Chilia [i Cetatea Alb\, cet\]ile de la Nistru [i gurile Dun\rii. Prejudiciat\ era nu numai Moldova, dar [i Polonia, care astfel putea fi mai u[or atacat\. În consecin]\, regele Cazimir al IV-lea s-a al\turat puterilor antiotomane, dar lipsa mijloacelor l-a determinat [i pe el [i pe urma[ii s\i s\ abandoneze proiectul recuceririi cet\]ilor pierdute. În anii 1486 sau 1489, dup\ negocieri, {tefan s-a recunoscut vasal al Por]ii [i a acceptat din nou plata tributului. De[i a r\mas pân\ la sfâr[itul domniei (2 iulie 1504) consecvent politicii sale antiotomane, a reînnoit în]elegerile cu Poarta, Moldova fiind cuprins\ (de fapt, al\turi de }ara Româneasc\) în tratatul ungaro-turc din 1503 (cu obliga]ia de a acoperi tributul [i alte servicii). Aceast\ discu]ie l\mure[te [i motivele pentru care Imperiul Otoman nu a transformat în pa[alâcuri }\rile Române. În urm\ cu mai bine de 50 de ani, profesorul P.P. Panaitescu a lansat o teorie în general acceptat\. Valahia [i Moldova nu s-au aflat pe calea regal\ a înaint\rii trupelor sultanului spre Europa Central\, un drum ce pleca de la Adrianopol spre Sofia, Ni[, Belgrad [i Viena, teritoriile din preajm\ fiind de regul\ integrate. Este notoriu c\ cel pu]in în dou\ rânduri, dup\ domnia lui Neagoe Basarab (1522) [i în vremea campaniei antiotomane a lui Mihai Viteazul (1595), }ara Româneasc\ s-a aflat foarte aproape de acest statut. Nu putem ignora nici faptul c\ Valahia a pl\tit tribut din vremea lui Mircea cel B\trân sau a primilor s\i urma[i, dup\ 1415, iar Moldova din timpul lui Petru Aron, în 1456. Nu este mai pu]in adev\rat c\ ostilit\]ile româno-otomane au început cu refuzul declarat al domnitorilor no[tri de a acoperi obliga]ia de a pl\ti tribut, dublat de con[tiin]a c\ rezisten]a, chiar [i împotriva unui du[man atât de puternic, este posibil\. 7 campanii conduse de sultani (3 asupra Valahiei, 3 asupra }\rii Române[ti [i una împotriva Transilvaniei) s-au succedat în secolele XIV-XVI [i, în pofida rezultatelor lor, de cele mai multe ori favorabile otomanilor, situa]ia de fapt, de ]\ri tributare, nu a fost schimbat\. Rela]iile interna]ionale

91Cyan 91Yellow 91Magenta 91Black

3 „Înaintea acestora nimic s\ nu ar\ta]i, nici scule, nici haine, nici boiarii t\i s\ nu se împodobeasc\ înaintea lor, ci s\ te ar\]i [i s\ te faci înaintea lor s\rac [i lipsit [i nici într-unele s\ nu te f\le[ti. Ci, când vor veni de la dân[ii soli mari [i vei gândi s\ trimi]i înaintea lor [i s\ le faci cinste, f\le-o numai cu bucate [i cu b\utur\, iar alt\ cinste sau avu]ie s\ nu ar\]i înaintea lor, (…) s\ nu le ar\]i avu]ia ta, ci înc\ mai vârtos s\ o ascunzi de dân[ii. {i pân\ ai avere în mâinile tale, tot le d\, c\ toat\ în]elepciunea lor este avu]ia. {i când vin la voi, s\-i p\zi]i cu bucate [i cu b\utur\ dar destul [i cu cuvinte bune. Iar nu cu cuvinte de tain\ [i cu vorbe care sunt ascunse, ci cu vorbe proaste, c\ eu cât am socotit, a[a am aflat s\ fie mai bine.” (Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Teodosie, 1520)

4 Boierii munteni se adreseaz\ boierilor din Moldova (5 septembrie 1599) Dup\ ce le spun c\ Mihai Vod\ a luat în urm\ cu câteva zile steag de la sultan [i c\ turcii „tot cu în[el\ciune vor s\ fac\” [i c\ din nou e primejdie s\-i calce [i s\ pun\ un turc drept domn, boierii adreseaz\ o rug\minte: „Ci acum iar v\ rug\m [i v\ cerem s\ ruga]i pe domnul vostru, pe Ieremia, s\ nu ne lase s\ pierim. S\ se roage prealuminatului craiului le[esc, c\ în]elegem cum s-a milostivit de au scos }ara Moldovei din mâna t\tarilor. Cu aceea ne rug\m [i noi s\ fac\ poman\ [i s\ fim [i noi sub aripile luminatului, m\riei sale, craiul le[esc, c\ci ne-am s\turat de m\ria sa Mihai Vod\, c\ ne m\nânc\ [i ne-a mâncat cu totul. {i cum ve]i face, nevoi]i s\ face]i curând, ca s\ poat\ ie[i acest tiran din mijloc, c\ci de-ar ie[i el toat\ lumea ar fi în pace, numai acum pentru Mihai Vod\ se fac toate vr\jbile.” (Istoria României în texte)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i cu aten]ie documentul 1 [i r\spunde]i la urm\toarele întreb\ri: a) Care sunt puterile competitoare în lupta pentru domina]ia în sud-estul continentului în secolul XVI? b) Care sunt r\spunsurile pe care le caut\ principatele dup\ transformarea Ungariei Centrale în pa[alâc? 2. Motiva]i afirma]ia subliniat\ în documentul 3. Stabili]i cel pu]in dou\ situa]ii în care statutul }\rilor Române a depins decisiv de concesii materiale [i teritoriale acceptate. 3. Vi se pare întemeiat\ temerea autorit\]ilor otomane, a[a cum apare în documentul 2? Cum a func]ionat rela]ia între cele trei ]\ri în plan politic înainte de 1541? Formula]i un r\spuns [i motiva]i-l într-o expunere oral\. 4. În zilele în care Mihai Viteazul preg\tea campania din Transilvania, un grup de mari boieri, în frunte cu mitropolitul, se adreseaz\, prin intermediari, regelui polon cu propunerile prezentate în documentul 4. Considera]i c\: a) a fost un act de tr\dare; b) a fost un aranjament tactic al lui Mihai menit a convinge autorit\]ile poloneze c\ for]a sa e neînsemnat\, spre a-i facilita victoria de la {elimb\r; c) a fost o dovad\ c\, într-un moment complicat [i care se putea termina în orice fel, boierii au vrut s\ se asigure din toate p\r]ile. Alege]i r\spunsul care vi se pare corect. Considera]i c\ în situa]ii de criz\ politic\, clasa conduc\toare trebuie s\-[i urmeze necondi]ionat liderul sau c\ este de preferat s\ aib\ la dispozi]ie un evantai larg de alternative? 5. Citi]i documentul 5. Alc\tui]i portretul voievodului, insistând, din perspectiva secolului în care tr\im, asupra unui punct forte [i a unui punct slab. Rela]iile interna]ionale

Neagoe Basarab [i familia sa, tablou votiv din biserica episcopal\ de la Curtea de Arge[

5 Mihai refuz\ s\ lase Ardealul împ\ratului Rudolf al II-lea (1600) „Eu am luat Ardealul riscându-mi pentru aceasta trupul [i via]a. Eu am n\d\jduit c\ M\ria Sa împ\ratul roman îmi va da confirmarea. Îns\ el vrea s\ m\ alunge din Ardeal. Eu l-am slujit nu cu team\, ci din dragostea ce o am fa]\ de cre[tin\tate. (…) Împ\ratul roman îmi trimite drept cinstire trei coli de hârtie pline de venin, ru[ine [i batjocur\. Voi trimite pretutindeni aceast\ scrisoare a Majest\]ii sale, ca s\ vad\ toat\ lumea b\taia de joc [i nerecuno[tin]a.” (Istoria României în texte)

Gh. Adoc, Voievodul Unirii

91

92Cyan 92Yellow 92Magenta 92Black

Modulul IV

1 Secolul al XVII-lea reprezint\ o perioad\ distinct\ în istoria ]\rilor române, fixat\ între dou\ limite istorice, domnia lui Mihai Viteazul [i instaurarea domniilor fanariote. În acest interval s-a impus tot mai pregnant linia politic\ de raliere a }\rii Române[ti [i Moldovei în jurul Transilvaniei în forma unor raporturi interdependente materializate sub for]a unei alian]e. Secolul al XVII-lea înregistreaz\ dup\ 1683, odat\ cu recesiunea otoman\, o semnificativ\ evolu]ie spre politica de eliberare de sub domina]ia Imperiului Otoman. (Istoria României, 1998)

Carrier-Belleuse, Mihai Viteazul (Pia]a Universit\]ii, Bucure[ti)

2 Dorin]a lui Matei Basarab de a lupta împotriva otomanilor rezult\ [i din discu]iile sale cu vicarul patriarhal la 1640. „Numitul domn mi-a spus în mai multe rânduri: cum este cu putin]\ ca principii cre[tini s\ n-aib\ nicio mil\ fa]\ de atâ]ia cre[tini care se afl\ sub tirania turcilor. Un lucru e sigur, cei doi domni [Matei Basarab [i Vasile Lupu] sunt gata de a se r\scula împotriva turcilor dac\ ar fi încuraja]i de principii cre[tini. Fiecare dintre ei a declarat c\ poate ridica la primul sunet de goarn\ 25.000 de solda]i.” (C\l\tori str\ini, vol. V, 1975)

92

}|RILE ROMÂNE SUB SUZERANITATE OTOMAN| ÎN SECOLELE XVI-XVII C\derea }\rilor Române [i a Transilvaniei sub suzeranitate otoman\ în prima jum\tate a secolului al XVI-lea a avut drept consecin]\ imediat\ cre[terea la propor]ii pân\ atunci necunoscute a tuturor obliga]iilor asumate fa]\ de puterea otoman\: tributul, pe[che[urile (darurile), dar [i ru[feturile (mita), la care se ad\ugau obliga]ii noi – de aprovizionare, de transport [i de munc\. Toate acestea au provocat, cu deosebire în }ara Româneasc\, puternica ripost\ condus\ de Mihai Viteazul în anii 1594-1595. În plan politic [i militar, controlului sever asupra politicii externe i s-a ad\ugat, împotriva recunoa[terii autonomiei, amestecul în treburile interne. În contextul conflictului prelungit cu Imperiul Habsburgic, Poarta a asigurat leg\tura între Crimeea [i Ungaria superioar\ printr-un lan] de kazale (raiale), toate smulse }\rilor Române sau cu o popula]ie majoritar\ româneasc\: Bugeacul (Moldova sud-estic\), Br\ila, Turnu, Giurgiu, dar [i Timi[oara, Lipova [i Cenadul cu teritoriile din jur. Conflictul otomano-habsburgic a continuat în cadrul mai larg al cruciadei târzii [i al Contrareformei, for]elor politice interesate s\-[i asigure pozi]ii în Europa r\s\ritean\ ad\ugându-li-se [i Polonia, care mai devreme sau mai târziu avea s\ ajung\ la propria ei confruntare cu Poarta. În aceast\ conjunctur\, }\rile Române [i Transilvania [i-au putut dezvolta propriul lor proiect politic, care nu excludea alian]a cu marile puteri din regiune, dar nici nu lua în considerare exclusiv varianta supunerii nelimitate în fa]a lor într-un viitor favorabil îndep\rt\rii domina]iei turce[ti. Participarea celor trei ]\ri din spa]iul românesc la Liga cre[tin\ (Sfânt\) [i la r\zboiul antiotoman (1593-1606) a reprezentat cadrul în care s-a afirmat Mihai Viteazul, promotor al schimb\rii statutului }\rilor Române, inclusiv prin reunirea lor sub o singur\ autoritate. Din p\cate, împotriva sa au ac]ionat for]e redutabile: Habsburgii, care doreau s\ st\pâneasc\ singuri Transilvania, proiectul regatului polonez de expansiune spre a atinge ]\rmurile M\rii Negre, imposibil de realizat f\r\ subordonarea Moldovei (reu[it\ în vremea Movile[tilor), dar [i a Valahiei. Opozi]ia nobilimii maghiare fa]\ de un principe venit de peste munte a închis cercul intereselor ostile lui Mihai [i i-a gr\bit sfâr[itul. Opera lui politic\ nu s-a stins îns\ odat\ cu dispari]ia sa, influen]ând rela]iile interna]ionale în spa]iul românesc în tot secolul urm\tor. Mai întâi, Imperiului Otoman i-au trebuit aproape 20 de ani ca s\ readuc\ din nou sub ascultarea sa ]\rile intra [i extra carpatice. Vreme îndelungat\, solicit\rile Por]ii nu au mai atins cotele înregistrate (mai cu seam\ în Valahia) spre sfâr[itul secolului al XVI-lea. Înfrângerile suferite pe câmpul de lupt\ au obligat Poarta otoman\ s\-[i diversifice [i s\-[i rafineze mijloacele de influen]\. Rela]iile interna]ionale

93Cyan 93Yellow 93Magenta 93Black

Un mare num\r de familii grece[ti au venit în }\rile Române, au cump\rat p\mânt [i [i-au construit re[edin]e într-un timp relativ scurt (cu deosebire în vremea Mihne[tilor, dup\ 1620), ajungând s\ de]in\ pozi]ii cheie în sfatul domnesc [i în conducerea bisericii. Domniile „restauratoare” ale lui Matei Basarab (descendent al Craiove[tilor) [i chiar a lui Vasile Lupu (un albanez care [i-a luat la urcarea pe tron numele împ\r\tesc Vasile) au consacrat sfâr[itul preponderen]ei boierimii str\ine, e drept în schimbul unei consistente major\ri a tributului, de[i [i unul [i cel\lalt au acceptat în preajma lor demnitari de aceast\ origine. Mai apoi, epoca lui Mihai Viteazul a afirmat alian]a dintre cele trei ]\ri, utilizat\ în cursul secolului al XVII-lea tot ca o arm\, mai pu]in de lupt\ direct\, deschis\ împotriva Por]ii, cât, mai cu seam\, ca for]\ eficace de presiune pentru men]inerea statu-quo-ului [i pentru consolidarea autonomiei. Tratatele de alian]\ dintre Racocze[ti [i voievozii Valahiei [i Moldovei au ]inut departe Poarta [i au asigurat semnatarilor (Matei Basarab [i Vasile Lupu) domnii îndelungate. Câ]iva ani mai târziu, alian]a lui Gh. Racoczi al II-lea, principe al Transilvaniei, cu Constantin {erban [i Mihnea al III-lea, domni ai }\rii Române[ti, precum [i cu Gh. {tefan, urma[ul lui Vasile Lupu, î[i p\stra caracterul antiotoman [i se manifesta inclusiv sub forma unor r\scoale împotriva Por]ii, reprimate de sultan cu ajutorul t\tarilor. În fine, }\rile Române au beneficiat [i de contextul conflictului antiotoman al celor dou\ puteri apropiate, Austria habsburgic\ [i Polonia, ducând astfel înc\ din secolul al XVII-lea o politic\ sinuoas\ [i nu de pu]ine ori contradictorie, dar care urm\rea s\ foloseasc\ aceste vecin\t\]i exclusiv în direc]ia sl\birii autorit\]ii suzerane [i sporirii autonomiei.

3 În contextul conflictului otomano-polon din anii 1672-1673, trupele sultanului pierd b\t\lia de la Hotin. Dup\ lupt\, regele Ian Sobieski negociaz\ cu Grigore Ghica [i {tefan Petriceicu (fost [i din nou domn al Moldovei) ocuparea ]\rii. Grigore Ghica pleac\ la turci, iar boierii r\ma[i cu Petriceicu „au început a se ruga s\-i lase pe acas\, s\-[i ia femeile [i copii, s\ nu-i ia t\tarii”. Petriceicu nu-i credea [i nu voia „s\-i slobozeasc\”, zicând c\ [i oastea le[easc\ (polonez\) vine mult\. Iar Miron (Costin) logof\tul a r\spuns „Ori s\ fie voia domniei sale, ori s\ nu fie, noi nu vom l\sa casele s\ le ia t\tarii”. {i s-au închinat [i i-au zis „S\ fie m\ria ta s\n\tos” [i au ie[it afar\. {i a[a to]i boierii [i c\pitanii au purces a se închina [i au ie[it afar\… (Ion Neculce, Letopise]ul }\rii Moldovei)

Matei Basarab (portret din biserica m\n\stirii Arnota)

Vasile Lupu (detaliu din tabloul votiv de la Trei Ierarhi, Ia[i)

PRO MEMORIA! z

z

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Preciza]i, dup\ documentul 1, care au fost direc]iile principale ale politicii externe în spa]iul românesc în cursul secolului al XVII-lea. 2. Analiza]i, discutând în grupe de 4-5 elevi, atitudinea marilor boieri în contextul victoriei poloneze de la Hotin. De ce nu l-au urmat boierii pe Petriceicu? De ce s-au întors pe la casele lor? Ce semnifica]ie putem atribui gestului lor? Avea caracter conjunctural? Tr\da o mentalitate ancestral\? Era o dovad\ de încredere în Miron Costin? Alc\tui]i apoi, fiecare dintre voi, un text de 10-15 rânduri cu acest subiect. Rela]iile interna]ionale

z

93

Rela]iile interna]ionale ale }\rilor Române [i Transilvaniei au fost determinate în Evul Mediu de factorul confesional. Parte a cre[tin\t\]ii, }ara Româneasc\ [i Moldova au înfruntat Imperiul Otoman, reu[ind s\-[i p\streze autonomia în schimbul pl\]ii regulate a tributului. Acest statut politic s-a datorat [i sus]inerii de care s-au bucurat promotorii s\i din partea regatelor catolice vecine (de regul\, prin rela]iile de vasalitate ale }\rii Române[ti cu Ungaria [i ale Moldovei cu Polonia)

94Cyan 94Yellow 94Magenta 94Black

R omânia [i concertul european.

Modulul IV

De la „criza oriental\” la marile alian]e ale secolului XX Istoricii consider\ c\ 16 iulie 1683, ziua când a fost despresurat\ Viena asediat\ de turci [i a început expansiunea Imperiului habsburgic, marcheaz\ unul din cele 10 evenimente care „au zguduit lumea” („L’Histoire” nr. 268, sept. 2002)

1 Principala tr\s\tur\ care deosebe[te epoca fanariot\ de cele premerg\toare este noul caracter al domina]iei otomane, mult mai ap\s\tor atât din punct de vedere politic, cât [i economic. Cu instaurarea fanario]ilor, Principatele sunt complet integrate sitemului politic [i militar otoman, încetând a mai avea o politic\ extern\ [i o diploma]ie proprie. Con[tien]i de greutatea men]inerii unei identit\]i politice proprii într-o zon\ geopolitic\ atât de divizat\, boierii s-au str\duit s\ interna]ionalizeze problema Principatelor, transformându-le în state neutre tampon, menite a preveni ciocnirea intereselor divergente ale Rusiei, Austriei [i Turciei. (Vlad Georgescu, Istoria românilor, 1989)

2 „Pentru intelectualii români, anul 1848 a marcat triumful ideii de na]iune. În Moldova [i în }ara Româneasc\, ei au c\utat s\ desfiin]eze protectoratul rus [i s\ restabileasc\ echilibrul istoric cu Imperiul Otoman, în vreme ce în Transilvania, Banat [i Bucovina [i-au propus s\ uneasc\ pe to]i românii într-un stat autonom. Dar astfel de gânduri contraveneau pragmatismului Rusiei [i Austriei.” (Istoria românilor, 1998)

94

SPA}IUL ROMÂNESC ~N SECOLUL LUMINILOR Despresurarea Vienei, datorit\ interven]iei surprinz\toare a regelui polonez Ian Sobieski, a avut consecin]e excep]ionale. Succesul repurtat sub zidurile vechiului burg a apropiat mai bine de un secol dou\ tinere puteri, Austria habsburgic\ [i Rusia Romanovilor, de acum încolo într-o mare alian]\ antiotoman\. „Criza oriental\” odat\ început\ avea s\-[i arate urm\rile [i asupra spa]iului românesc. Starea conflictual\ austro-rusootoman\, dar mai cu seam\ cea ruso-otoman\, prelungit\ pân\ la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, a cuprins nu mai pu]in de 11 înfrunt\ri armate majore, dintre care primele [ase pân\ la 1812, [i arat\ clar o criz\ important\ – succesiunea Imperiului Oriental [i eventuala partajare a mo[tenirii între competitori. Într-o prim\ faz\, Curtea de la Viena a înscris puncte importante, împingând for]ele otomane pân\ la linia Carpa]ilor. Transilvania astfel eliberat\ primea în 1691 „Diploma Leopoldin\”, care consacra na]iunile privilegiate [i „religiile recepte”. Diminuat teritorial [i în plin conflict cu noile puteri cre[tine, Imperiul Otoman a încredin]at Principatelor, devenite acum teritorii de frontier\, misiuni noi, care comportau loialitate absolut\: observarea atent\ a mi[c\rilor inamicului [i capacitatea de a disponibiliza resurse materiale [i umane mult sporite fa]\ de trecut, în eventualitatea unui conflict armat, în cursul c\ruia defec]iuni precum cea a lui Dimitrie Cantemir erau de neconceput. Pentru c\ elitele boiere[ti autohtone [i principii ridica]i din rândurile lor nu se mai bucurau de încredere, Poarta a hot\rât s\-i înlocuiasc\ pe domnitorii autohtoni cu fanario]i, o aristocra]ie greac\ de dreg\tori, mai u[or de controlat pentru c\ func]iona de secole în slujba Imperiului. Str\ini dup\ nume (de[i unii dintre ei se înrudeau în antecedente îndep\rtate cu familii domnitoare din Principate, iar al]ii proveneau chiar din familii boiere[ti indigene), f\r\ a [ti uneori limba ]\rii [i f\r\ a avea rela]ii cu elitele autohtone, ei ar fi trebuit s\ fie slujba[ii perfec]i ai unui Imperiu în stare de r\zboi [i de criz\. Statutul fanario]ilor [i-a ar\tat îns\ de la început ambiguitatea. Îns\rcina]i de Poart\ cu misiuni precise, asupra lor ap\sa în primul rând mo[tenirea greco-bizantin\, care-i îndrepta spre un ceremonial fastuos, care ascundea condi]ia lor real\. Rela]iile interna]ionale

95Cyan 95Yellow 95Magenta 95Black

Dar asupra lor ac]iona [i succesiunea voievodal\ româneasc\, potrivit c\reia, în\untrul ]\rii sale, puterea domnului era nelimitat\. În pofida cerin]elor din ce în ce mai insistente [i imperative ale Por]ii, a incertitudinii permanente cu privire la durata mandatului lor [i, nu de pu]ine ori, a ostilit\]ii elitelor autohtone, unii dintre ei, precum Constantin Mavrocordat (cu 10 domnii alternative în Valahia [i Moldova `n anii 1730-1769) sau Alexandru Ipsilanti (cu doar 3 domnii între 1774 [i 1797), au încercat s\ racordeze Principatele la secolul luminilor, înf\ptuind o politic\ de reforme nu întotdeauna finalizat\. Înt\rirea autorit\]ii centrale [i sporirea capacit\]ii economice a contribuabilului r\spundeau îns\ în egal\ m\sur\ [i presiunii autorit\]ilor otomane, interesate în fond s\-[i asigure din }\rile Române un volum cât mai mare de resurse [i de servicii. În acest context, elitele boiere[ti vor declan[a o mi[care peti]ional\ adresat\ ini]ial Rusiei, ulterior Austriei, iar la începutul secolului urm\tor [i Fran]ei napoleoniene. Programul încorpora critica sever\ a regimului domina]iei turco-fanariote [i prezenta o gam\ larg\ de solu]ii, de la încorporarea Principatelor Rusiei ]ariste [i ortodoxe, la consolidarea autonomiei sau, de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea, la dobândirea independen]ei. Concomitent cu mi[carea peti]ionar\ din Principate, corifeii {colii Ardelene formulau, la un secol dup\ „Diploma Leopoldin\” (1791), „Supplex Libellus Valachorum”, o sintez\ a programului na]ional al românilor transilv\neni, consecin]a iosefinismului în climatul generos al Revolu]iei franceze, cu acela[i succes ca [i ac]iunile elitelor boiere[ti de peste mun]i.

UNITATE {I INDEPENDEN}| Perioada 1821-1848, care deschide epoca modern\ în Principate, a consacrat noi dezvolt\ri. Mi[carea lui Tudor Vladimirescu a pus cap\t domina]iei turco-fanariote [i a restabilit domniile p\mântene. Declan[area unui nou conflict ruso-otoman, de data aceasta pentru eliberarea Greciei, a consfin]it protectoratul rus asupra }\rilor Române, a redat Valahiei teritoriul fostelor kazale (raiale) de la Dun\re [i a eliberat comer]ul românesc de povara „monopolului otoman”. Br\tienii, Gole[tii, B\lce[tii, dar [i Kog\lniceanu [i Cuza vor ini]ia regenerarea în }\rile Române. Revolu]ia de la 1848 s-a declan[at la Ia[i, la sfâr[itul lui martie, [i la Izlaz, în iunie, dup\ revolu]ia de la Paris. Programele adoptate reprezentau liberalismul european (cu un mare accent pe libert\]ile individuale), spre Fran]a [i Anglia îndreptându-se toate speran]ele guvernului provizoriu din capitala Valahiei. Din p\cate, nu posibilii alia]i occidentali, afla]i prea departe [i având alte interese, au hot\rât soarta Revolu]iei, ci antanta ruso-otoman\, interesat\ s\ p\streze statu-quo-ul de la Dun\re. Rela]iile interna]ionale

Alexandru Moruzi îl prime[te pe ambasadorul Angliei la Constantinopol (19 iulie 1794)

3 „În\l]imea voastr\ [domnul Constantin Mavrocordat], ne mustra]i pentru darurile date, dar altfel nu putem face nimic, nici nu e bine s\ nu d\m c\ci poarta marelui vizir [i cei din jurul lui sunt nem\rginit de lacomi. Când vor ceva, prima propunere o fac cu blânde]e, apoi încep oc\rile, for]a, amenin]\rile, încât nu te po]i opune.” (Reprezentan]a diplomatic\ a Moldovei la Constantinopol, 1985)

4 Un boier din Buhu[i î[i trimite copilul s\ înve]e la Paris. Peste un timp, dore[te s\ fac\ [i el c\l\toria. La sugestia so]iei î[i face haine europene[ti, pe care le îmbrac\ dup\ multe discu]ii. La frontiera austriac\ un prim [oc. Pentru cele trei ocale de tutun pe care le avea în bagaj, vame[ul austriac îi cere o tax\. De unde s\ [tie el, venit dintr-o ]ar\ unde boierii nu pl\teau niciun fel de d\ri [i unde habar n-aveau de lege [i de regulament c\ „a[a se tr\ie[te în lumea civilizat\”. (N. Gane, Scrieri, în Istoria României în texte)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. ~ntâmpl\ri de genul celei relatate de N. Gane se repet\ [i azi, dup\ intrarea României în UE. Stabili]i trei domenii de impact al tradi]iei române[ti cu modernitatea european\ [i descrie]i consecin]ele.

95

96Cyan 96Yellow 96Magenta 96Black

Modulul IV

1 Între 7-17 octombrie 1860, principele Al. Ioan Cuza a f\cut o vizit\ sultanului, Abdul Mejid (1839-1861). Dimitrie Bolintineanu care a descris c\l\toria face urm\toarele aprecieri: „Vizita M\riei sale, de[i subordonat\ voin]ei Europei, are alura unei întrevederi a doi suverani, dintre care cel mai interesat în chestiune este Împ\ratul otomanilor. Niciodat\ în cazuri de acestea, Poarta nu a exprimat atâta dorin]\ de a vedea un domn român în capitala Turciei, niciodat\ nu a oferit mai multe onoruri ale[ilor românilor, îns\ niciodat\ un domn nu a ar\tat mai mult\ demnitate, mândrie na]ional\ [i mai pu]in\ grab\ de a face aceast\ vizit\ impus\ de tratate.” (D. Bolintineanu, C\l\toria domnitorului Principatelor Unite la Constantinopol, 1860)

2 ~nainte de a primi scrisoarea marelui vizir Fuad-Pa[a, Cuza scrisese unui alt `nalt oficial otoman, explicându-i de ce a fost nevoie s\ secularizeze averile mân\stire[ti [i la sfâr[it ad\ugase aceste cuvinte care rezumau situa]ia: „~n aceast\ chestiune, Alte]\, eu nu sunt principele românilor, eu sunt România `ns\[i.” (C. C. Giurescu, Via]a [i epoca lui Cuza-Vod\, 1966)

Intrarea armatei române în Dobrogea (litografie de epoc\ cu caracter alegoric)

96

{i în Imperiul Habsburgic s-a desf\[urat câte o revolu]ie în fiecare provincie româneasc\ (în Banat, în Transilvania sau în Bucovina), în general dirijate de imperativul afirm\rii na]ionale, dar [i aici, precum [i în Principate, unitatea româneasc\ a întâmpinat multe dificult\]i, ca [i aceea dintre na]iunile oprimate (români [i maghiari), astfel c\, în cele din urm\, Habsburgii [i Romanovii [i-au impus autoritatea. Absolutismul reînnoit se întoarce în Transilvania, ca [i hulitul regim regulamentar în Principate. Intrate mai cu seam\ sub aspect economic în sfera de influen]\ a Occidentului (o dat\ cu liberalizarea comer]ului ca urmare a Tratatului de la Adrianopole), r\zboiul Crimeii a a[ezat }\rile Române sub o nou\ influen]\ politic\ [i a impus o structur\ a alian]elor pentru o durat\ mai lung\ a istoriei. Victoria Imperiului Otoman (aliat cu Anglia [i Fran]a) [i înfrângerea Rusiei au creat o situa]ie nou\. Diploma]ia de la Paris a reactivat „chestiunea româneasc\”, întrucât un stat latin tampon la gurile Dun\rii [i la Marea Neagr\ ar fi z\g\zuit Rusia în expansiunea ei spre vest, n-ar fi deranjat prea tare Poarta (formula aleas\ oferea doar unirea legislativ\, oricum în vigoare [i în vremea Regulamentelor Organice) [i ar fi dat câ[tig de cauz\ boierimii liberale, animatoarea „partidelor na]ionale” în disputa cu sus]in\torii vechiului regim. În plus, înlocuirea protectoratului rusesc cu garan]ia colectiv\ a Marilor Puteri deschidea un dialog politic care nu putea fi decât în interesul Principatelor. Victoria Fran]ei asupra Austriei (1859), care consolida hegemonia lui Napoleon al III-lea asupra continentului, dar [i reac]ia foarte viguroas\ a lui Cuza a convins Marile Puteri c\ Principatele sunt suficient de mature ca s\-[i asume unirea deplin\ [i le-au acordat-o. Ulterior, primii ani ai lui Carol I, domina]i de instabilitatea politic\ [i chiar de o „criz\ dinastic\”, tr\deaz\ chiar o anumit\ izolare a României. Reticent fa]\ de elitele politice autohtone, noul principe coresponda frecvent cu tat\l s\u aflat la Sigmaringen, de la care primea principalele îndrum\ri. În cele din urm\ va în]elege c\, de fapt, credibilizarea sa era strâns legat\ de dobândirea independen]ei ]\rii. Dar „Declara]ia de independen]\” (9 mai 1877) a fost întâmpinat\ cu r\ceal\ sau chiar indiferen]\ în Europa, iar Rusia, care semnase o conven]ie militar\ pentru ca trupele ei s\ ajung\ de pe teritoriul nostru în Balcani, se ferea s\ accepte orice form\ de cooperare. Avea s-o impun\, în cele din urm\, impasul la care s-a ajuns în luptele de dincolo de Dun\re [i asediul e[uat al Plevnei. Jocul complicat al intereselor Marilor Puteri ne-a recunoscut independen]a, dar cele trei jude]e din sudul Moldovei au fost realipite Rusiei, iar articolul 7 al Constitu]iei a trebuit s\ fie modificat (e drept, nu în sensul dorit). Deteriorarea rela]iilor cu Rusia a apropiat România, acum independent\, de o mare alian]\, gruparea Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria [i Italia), dup\ vizite succesive la Viena [i Berlin ale regelui Carol (din 1881) [i ale primului ministru Ion C. Br\tianu. Era îns\ r\ul cel mai mic ca între dou\ puteri amenin]\toare s\ te aliezi cu una împotriva celeilalte. Rela]iile interna]ionale

97Cyan 97Yellow 97Magenta 97Black

Modulul IV

În preajma Primului R\zboi Mondial, dup\ încheierea celor dou\ conflicte balcanice care aveau s\ sting\ practic „criza oriental\”, România era o ]ar\ stabil\, în plin\ cre[tere economic\, membr\ a unei alian]e redutabile. Viitorul ei depindea îns\ de reunirea tuturor românilor în grani]ele unui singur stat na]ional. Constituirea Triplei În]elegeri (Antanta), în 1907, a dat na[tere unei noi alian]e politice, care într-un viitor apropiat avea s\-[i dispute întâietatea cu gruparea Puterilor Centrale. Rivalitatea rusoaustro-ungar\ pentru Balcani [i Europa sud-estic\ reprezenta oportunitatea de atâta vreme a[teptat\ de diploma]ia de la Bucure[ti de a-[i g\si, într-un viitor conflict generalizat, locul potrivit. Antanta era dispus\ s\ recunoasc\ drepturile noastre asupra Transilvaniei [i Bucovinei, ceea ce explic\ semnarea, doi ani mai târziu, a conven]iilor militar\ [i politic\ [i intrarea noastr\ în Primul R\zboi Mondial.

3 Oscar Han, Monumentul Victoriei, M\r\[e[ti

Legea na]ionalit\]ilor din Ungaria (1868) „Art. 1 – Deoarece în virtutea unit\]ii politice a na]iunii, limba de stat a Ungariei e limba maghiar\ [i pentru viitor limba de deliberare [i discu]ie a parlamentului ungar e exclusiv limba maghiar\. Legile vor fi create în limba maghiar\. Acestea trebuie îns\ s\ fie editate în traducerea autentic\ [i în limbile tuturor celorlalte na]ionalit\]i ce locuiesc în ]ar\. Limba oficial\ a guvernului ]\rii e [i pe viitor în toate ramurile administra]iei limba maghiar\. Art. 26 – Precum pân\ aici fiecare cet\]ean al patriei, apar]in\ el oric\rei na]ionalit\]i, fiecare comun\, fiecare biseric\ [i comunitate bisericeasc\ a avut dreptul, întocmai astfel vor avea dreptul de a-[i înfiin]a prin mijloace proprii, ori prin asociere, [coli primare, secundare sau superioare.” (Istoria României în texte)

4 Între 13 iunie [i 13 iulie 1878 s-a desf\[urat Congresul de la Berlin. Primul-ministru, Ion C. Br\tianu, [i ministrul de externe M. Kog\lniceanu au transmis Congresului un memoriu în 5 puncte: „a) Nicio p\rticic\ de teritoriu s\ nu se deslipeasc\ de la statul român. b) România s\ nu serveasc\ armatelor ruse ca drum de trecere. c) Principatele României, în puterea drepturilor sale seculare, ia din nou în st\pânire insulele Dun\rii [i gurile Dun\rii, dimpreun\ cu Insula {erpilor. d) România s\ primeasc\ o desp\gubire propor]ional cu for]ele ce a dus în lupt\ [i în forma cea mai corespunz\toare. e) Independen]a României va fi solemn recunoscut\ [i teritoriul ei declarat neutral.” (Memoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular)

5 La 18/30 octombrie 1883, D.A. Sturdza [i G. Kolnoky semneaz\ la Viena Tratatul de alian]\ definitiv româno-austro-ungar: „Art. 1 – Cele dou\ p\r]i se angajeaz\ s\ nu intre în alian]e una împotriva celeilalte. Art. 2 – S\-[i acorde ajutor în cazul unui atac neprovocat. Art. 3 – Casus foederis intervine pentru Statul Român numai în cazul atac\rii Austro-Ungariei. Art. 4 – În cazul unui r\zboi purtat în comun s\ nu încheie pacea separat. Valabilitatea tratatului este de 5 ani.” (Politica extern\ a României, Dic]ionar cronologic, 1986) Rela]iile interna]ionale

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i cu aten]ie documentele 1 [i 2. Preciza]i care era marea problem\ a Principatelor în momentul vizitei lui Cuza. Stabili]i cel pu]in o diferen]\ între investitura oric\rui predecesor al domnului [i aceasta. 2. Observa]i contradic]ia sau complementaritatea articolelor 1 [i 26 din legea na]ionalit\]ilor (documentul 3). Alc\tui]i un comentariu pe acest subiect. 3. Analiza]i con]inutul memoriului în 5 puncte [i partea din Tratatul de la Berlin care se refer\ la România. Motiva]i diferen]ele. 4. Cuvintele-cheie ale tratatului austro-ungaro-român sunt casus foederis. Afla]i-le în]elesul [i realiza]i un comentariu asupra oportunit\]ii prezen]ei lor în text. 5. Imagina]i-v\ c\ tr\i]i în epoca neutralit\]ii României (19141916) [i c\ sunte]i solicitat s\ rosti]i un discurs de sus]inere pentru unitatea na]ional\. Ce imagine sugestiv\ a]i alege? Redacta]i-l [i prezenta]i-l colegilor.

97

98Cyan 98Yellow 98Magenta 98Black

ROMÂNIA ~N SECOLUL EXTREMELOR

La Alba Iulia (1 decembrie 1918) este citit Actul Unirii

1 „…hot\râ]i a p\stra pacea dup\ atâtea sacrificii (…), pre[edintele Republicii Cehoslovace [i Maiestatea Sa Regele României s-au pus de acord pentru a încheia o conven]ie defensiv\… Art. 1 – În cazul unui atac neprovocat din partea Ungariei contra uneia din Înaltele P\r]i Contractante, cealalt\ parte se oblig\ a veni în ajutorul p\r]ii atacate. (…) Art. 3 – Niciuna din Înaltele P\r]i Contractante nu va putea încheia vreo alian]\ cu o ter]\ putere f\r\ avizul prealabil al celeilalte.” (Alian]a defensiv\ dintre România [i Cehoslovacia – Mica În]elegere – 22 aprilie 1921)

2 „Art. 1 – România [i Fran]a î[i iau reciproc angajamentul de a nu comite, de o parte [i de alta, niciun atac sau invaziune [i de a nu recurge de o parte [i de alta, în niciun caz, la r\zboi. (…) Art. 4 – Dac\ toate inten]iile pacifice ale Guvernelor român [i francez, România sau Fran]a ar fi atacate f\r\ provocare din partea lor, ambele guverne se vor concerta neîntârziat asupra ac]iunilor respective ce ar urma s\ se exercite în cadrul pactului Societ\]ii Na]iunilor în scopul salvgard\rii intereselor legitime na]ionale, precum [i al men]inerii ordinii stabilite prin tratate…” (Tratatul de prietenie dintre România [i Fran]a, 10 iunie 1926)

98

Conjunctura anilor 1917-1918, „cascada tronurilor” de care între primii a vorbit Tache Ionescu, a adus României beneficii însemnate. Revolu]ia bol[evic\ a acordat popoarelor oprimate de vechea monarhie rus\ dreptul la autodeterminare [i, în virtutea sa, Basarabia s-a unit cu România la 27 martie 1918, împlinind voin]a na]ional\ a Sfatului }\rii. Pr\bu[irea monarhiei dualiste [i refuzul hot\rât de a nu mai p\stra vechea uniune cu Ungaria postbelic\ a condus la marea oper\ unificatoare de la Cern\u]i (28 noiembrie 1918) [i Alba Iulia (1 decembrie 1918), când Bucovina [i Transilvania s-au al\turat ]\rii. Participarea României la Congresul de pace de la Paris în calitate de ]ar\ înving\toare a fost încununat\ de recunoa[terea Marii Uniri. Actele plebiscitare din 1918 au a[ezat pentru o perioad\ mai lung\ România din nou al\turi de democra]iile occidentale. Vreme de 20 de ani, în pofida mersului sinuos al rela]iilor româno-franceze, aceast\ ]ar\ a fost marea noastr\ aliat\, întreaga politic\ extern\ a urmat modelul ei, în vreme ce marii no[tri diploma]i – Nicolae Titulescu, I.G. Duca sau Grigore Gafencu – au fost filofrancezi convin[i. Cum aveau s\ o arate relativ repede evenimentele, Fran]a era doar una din marile puteri ale lumii, din p\cate departe de a dispune de for]a presupus\, iar caracterul privilegiat al rela]iilor noastre reciproce avea s\ ne coste. Atunci când, dup\ c\derea Fran]ei în iunie 1940, România s-a aflat fa]\ în fa]\ cu agresivitatea dezl\n]uit\ a statelor totalitare german [i sovietic [i a încercat zadarnic s\ g\seasc\ un aliat puternic, niciuna din combina]iile politice [i diplomatice atât de minu]ios construite de diploma]i nu a mai func]ionat. De la notele ultimative din 26-27 iunie 1940 [i pân\ la dictatul de la Viena, România a acceptat cedarea succesiv\ a Basarabiei [i Bucovinei de Nord, a Transilvaniei nord-vestice [i a Cadrilaterului (cele dou\ jude]e din sudul Dobrogei). Sub presiunea Germaniei, victorioas\ `n acel moment pe toate fronturile de lupt\, erau adu[i la cârma ]\rii generalul Ion Antonescu [i legionarii (într-o rela]ie politic\ ce avea s\ se dovedeasc\ de scurt\ durat\). Alian]a cu Germania s-a p\strat [i, motivat\ [i de pierderile teritoriale din anul anterior, România a atacat URSS la 22 iunie 1941, pân\ la sfâr[itul anului aflându-se în r\zboi [i cu SUA [i Anglia. Dup\ luptele de la Stalingrad, conduc\torul statului afirm\ c\ Hitler a pierdut r\zboiul, ceea ce nu l-a împiedicat s\ r\mân\ al\turi de el pân\ la sfâr[it. Evenimentele de la 23 august 1944 au marcat o spectaculoas\ r\sturnare. România întorcea armele împotriva Germaniei [i alia]ilor ei [i se al\tura Na]iunilor Unite. Era îns\ o socoteal\ par]ial gre[it\. Noii no[tri alia]i erau desigur [i SUA [i Anglia, dar în primul rând URSS, care a impus armisti]iul din 12 septembrie 1944, a ocupat teritoriul României [i i-a preg\tit sovietizarea. Rela]iile interna]ionale

99Cyan 99Yellow 99Magenta 99Black

De[i contribu]ia noastr\ material\ [i uman\ a fost impresionant\, nu ni s-a recunoscut statutul de cobeligerant\ [i la Paris am negociat tratatul de pace ca ]ar\ învins\ (februarie 1947). În mai 1955, prin semnarea pactului de la Var[ovia al\turi de celelalte ]\ri socialiste din Europa central\ [i sud-estic\, România oferea consisten]a cuvenit\ apartenen]ei ei la blocul r\s\ritean, opus democra]iilor occidentale conduse de SUA [i de alian]a NATO. Reîntoarcerea la democra]ie dup\ evenimentele din decembrie 1989 a fost în mod firesc marcat\ de aspira]ia României de a se al\tura organiza]iei NATO [i Uniunii Europene, deziderate încununate în cele din urm\ de succes. Se închidea astfel, la cap\tul unui nou mileniu, o epoc\ istoric\ nu lipsit\ de incertitudini [i contradic]ii, dar care aducea în cele din urm\ România acolo unde de drept [i de fapt îi era [i îi este locul.

3 „Pentru rezolvarea problemelor care îngrijoreaz\ pe Majestatea voastr\ [i întreaga Românie exist\ dou\ posibilit\]i: 1. O abordare tactic\, aceasta însemnând s\ se salveze ce se poate salva, printr-o adaptare la împrejur\ri pe m\sur\ ce se produc; 2. Calea unei decizii fundamentale – în c\utarea unei solu]ii definitive – [i îndeplinirea acestei decizii, chiar cu riscul unor sacrificii. (…) A doua cale pe care o pot propune este în]elegerea loial\ cu Ungaria [i Bulgaria. (…) Dac\ România, Bulgaria [i Ungaria socotesc c\ nu se pot în]elege, atunci dup\ p\rerea mea aceast\ atitudine (…) le va pedepsi. În acest caz menirea mea nu este s\ împiedic o astfel de consecin]\. Situa]ia militar\ a Reichului s-a dezvoltat într-un mod atât de favorabil încât ne sim]im în stare s\ putem renun]a la livrarea petrolului. Orice ra]iune dreapt\ trebuie s\ duc\ la recunoa[terea c\ o revizuire nu poate fi evitat\ la infinit [i c\ aceasta va fi cu atât mai mult în avantajul s\u cu cât va fi mai repede.” (Scrisoarea lui A. Hitler c\tre regele Carol al II-lea, 15 iulie 1940)

4 „Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplin\ în]elegere cu poporul meu c\ nu este decât o singur\ cale pentru salvarea ]\rii de la o catastrof\ total\, ie[irea noastr\ din alian]a cu puterile Axei [i imediata încetare a r\zboiului cu Na]iunile Unite. (…) Na]iunile Unite ne-au garantat independen]a ]\rii [i neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost r\pit\.” (Proclama]ia regelui Mihai c\tre ]ar\, 23 august 1944, dup\ Istoria României în texte)

I. G. Duca, Iuliu Maniu [i N. Titulescu (fotografie din 1931), personalit\]i ale clasei politice române[ti care s-au str\duit s\ men]in\ echilibrul atât de fragil al anilor perioadei interbelice

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citi]i cu aten]ie cele 5 documente. Realiza]i un eseu cu tema: „Politica extern\ a României în secolul XX”, urm\rind: a) dou\ ac]iuni ale diploma]iei române[ti în spiritul securit\]ii colective în anii interbelici; b) dou\ motive care l-au f\cut pe Hitler s\ se adreseze lui Carol II în vara 1940. c) Stabili]i stilistica proclama]iei c\tre ]ar\ a regelui Mihai [i a cuvânt\rii lui Ceau[escu în zilele invaziei din Cehoslovacia. Prezenta]i cel pu]in o asem\nare [i cel pu]in o deosebire între cele dou\ texte. G\si]i cel pu]in 3 cuvinte care definesc mesajul fiec\rui text [i formula]i-l.

PRO MEMORIA! z

z

5 „Dragi tovar\[i, cet\]eni ai ]\rii române[ti, P\trunderea trupelor celor 5 ]\ri socialiste în Cehoslovacia constituie o mare gre[eal\ [i o primejdie grav\ pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de azi ca state socialiste s\ încalce libertatea [i independen]a altui stat. Nu exist\ nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clip\ numai, ideea interven]iei militare în treburile unui stat socialist fr\]esc.” (Cuvântarea lui N. Ceau[escu la mitingul din Bucure[ti – 21 august 1968)

Rela]iile interna]ionale

z

99

Afirmarea unit\]ii de stat, ob]inerea independen]ei [i, nu în ultimul rând, Marea Unire ar fi fost imposibile f\r\ sus]inerea marilor puteri occidentale. Raportul de for]e între înving\tori [i învin[i la sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial a schimbat alian]ele României, aducând-o în blocul politic [i militar sovietic. Anii postdecembri[ti au marcat reîntoarcerea României în Europa, restaurând alian]ele noastre cu ]\rile occidentale.

100Cyan 100Yellow 100Magenta 100Black

STUDIU DE CAZ

Ien\chi]\ V\c\rescu (1740-1797) „I\n\chi]\ V\c\rescu avea toate calit\]ile unui adânc diplomat; înv\]at, fin [i elocvent, el [tia s\ fie în tot felul amabil.” (…) „Ne place a citi acest memorial al unui b\rbat ce joac\ un rol eminent printre contimporanii s\i [i ale c\rui fapte politice sunt alternate cu lucr\ri literare a[a de folositoare.” (Al. Odobescu, Poe]ii V\c\re[ti )

1 „A[adar trebuie s\ dovedim c\ dac\ voim s\ fim na]iune liber\ [i independent\, nu este ca s\ nelini[tim pe vecinii no[tri, ci ca s\ ne ocup\m de noi, s\ ne ocup\m de dezvoltarea noastr\ … Noi voim s\ facem leg\turi cu toate puterile [i cu Rusia [i cu Austria [i cu Turcia vom face leg\turi noi…” (M. Kog\lniceanu, Declara]ia de independen]\, 9 mai 1877)

2 „În ce m\ prive[te pe mine, cuvântul neutralitate recunosc c\ nu-l în]eleg. Dac\ prin cuvântul acesta v\ referi]i la rela]iile cele mai bune pe timp de pace cu toate puterile, dac\ în]elege]i ca noi, ]ar\ mic\, s\ nu d\m semnalul unei complica]iuni oarecare, ba chiar s\ c\ut\m s\ împiedic\m o complica]iune, atunci da. Dar când zice]i neutralitate în caz de conflict atunci s\ ni se spun\ în ce condi]ii viitorul r\zboi are s\ se iveasc\. Când va veni numai atunci vom vedea dac\ putem fi neutri sau nu.” (Petre P. Carp, fragment dintr-un discurs rostit în martie 1889)

100

*Voci ale diploma]iei române[ti din Evul Mediu [i pân\ în secolul XX A[ezate într-un spa]iu european supus unor presiuni politice [i militare permanente, }\rile Române [i, în ultimii 150 de ani, România, au fost obligate pentru a-[i men]ine integritatea, fiin]a proprie [i cultura s\ recurg\ [i la armele diploma]iei. Din trecutul medieval avem numeroase informa]ii despre solii repetate la toate cur]ile statelor vecine [i nu numai, purtate de un corp dreg\toresc specializat, bun cunosc\tor de limbi str\ine, eficientizat prin experien]a acumulat\ în timp, discret [i foarte loial. Pu]ine nume de anvergur\ au ajuns pân\ la noi, dar avem [ansa ca marii c\rturari ai acelor vremuri îndep\rtate, precum Dimitrie Cantemir, s\ fi fost implica]i în jocul politic [i s\ fi avut ac]iuni sau afirma]ii memorabile. „Dumnezeu ur\[te puterea otoman\ pentru c\ ea amenin]\ cre[tin\tatea cu pieirea [i aceast\ amenin]are provine numai din discordia dintre principii cre[tini. Noi va trebui s\ plângem cu ve[nice lacrimi discordia dintre principii cre[tini.” (Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman)

Spre sfâr[itul secolului fanariot, o voce mai pu]in amintit\ în vremurile noastre, dar destul de sonor\ în epoc\, a fost aceea a boierului muntean Ien\chi]\ (Ianache) V\c\rescu. Mai cunoscut ast\zi pentru celebrul s\u „Testament” prin care l\sa mo[tenire urma[ilor s\i „cre[terea limbii române[ti [i a patriei cinstire”, el a îndeplinit func]ii dreg\tore[ti importante, a c\l\torit [i a încercat s\ în]eleag\ mecanismele puterii în lumea în care tr\ia. Pentru aceasta a scris, asemenea lui Cantemir, o „Istorie a prea puternicilor împ\ra]i”, în fapt o relatare a misiunilor sale diplomatice într-o lume dominat\ de rivalitatea otomano-ruso-habsburgic\. Interesant este c\ în acest context de r\zboaie, ocupa]ii str\ine [i memorii politice ale elitelor, gata oricând s\ schimbe o st\pânire cu alta, în]eleptului boier valah i se pare c\ mai util pentru noi era s\ sus]inem Imperiul Otoman în declin decât s\ ne înregiment\m unor puteri tinere [i nes\]ioase. Rena[terea româneasc\ [i începuturile modernit\]ii nu se puteau împlini decât printr-o energic\ desc\tu[are de Imperiul oriental [i o apropiere corespunz\toare de valorile lumii liberale occidentale. Aveau s\ în]eleag\ aceasta „pa[opti[tii”, autorii programului revolu]iei de la 1848, [i apoi cei ce se vor str\dui s\-l pun\ în lucrare în anii care au urmat. Între ei, numeroase personalit\]i cu mari abilit\]i diplomatice, cei care aveau s\ impun\ pe agenda de priorit\]i a Occidentului „problema româneasc\”. Rela]iile interna]ionale

101Cyan 101Yellow 101Magenta 101Black

Modulul IV

În anii care au urmat r\zboiului Crimeii, când Marile Puteri erau dispuse „s\ accepte doar unitatea legislativ\ a Principatelor, al]i câ]iva pa[opti[ti aveau s\ intre în scen\ cu contribu]ii remarcabile. Ministru de externe în guvernul lui Cuza în vara anului 1859, poetul Vasile Alecsandri, bun prieten cu domnul, nu va ezita, în pofida vie]ii tihnite pe care i-a pl\cut s-o tr\iasc\, s\ mearg\ pe câmpul de lupt\ din nordul Italiei [i s\-i caute acolo pe împ\ratul Napoleon al III-lea, pe regele Piemontului Victor-Emanuel [i pe Camillo Cavour, artizanul unit\]ii italiene, într-o ambasad\ memorabil\ pentru recunoa[terea dublei alegeri a lui Al. Ioan Cuza. Între marii diploma]i ai domniei lui Carol I, un rol eminent l-au avut Ion C. Br\tianu [i Mihail Kog\lniceanu, din Partidul Liberal, [i Petre P. Carp [i Titu Maiorescu, din gruparea conservator-junimist\. Numele lui Mihail Kog\lniceanu a r\mas legat definitiv de proclamarea independen]ei na]ionale la 9 mai 1877. Ini]ial un r\spuns la interpelarea deputatului liberal Nicolae Fleva, discursul s\u a rezumat într-o form\ concis\ [i foarte accesibil\ trecutul rela]iilor otomano-române. Mo]iunea camerelor reunite avea s\ fie adus\ la cuno[tin]\ principelui Carol a doua zi (10 mai 1877). Primul R\zboi Mondial [i perioada interbelic\ au eviden]iat alte mari personalit\]i care, în ]ar\ [i, ulterior, în str\in\tate, au sus]inut cu talent [i patriotism cauza româneasc\. Dou\ personalit\]i legate nu numai printr-o strâns\ prietenie [i devo]iune, dar [i prin rela]ia de la profesor la elev care i-a apropiat atât de mult sunt Take Ionescu [i Nicolae Titulescu. Nicolae Titulescu, eminent jurist, a parcurs o carier\ diplomatic\ excep]ional\. Negociator [i semnatar al Tratatului de pace cu Ungaria (4 iunie 1920), el a dominat politica extern\ vreme de aproape un deceniu, fiind Pre[edinte al sesiunii anuale a Societ\]ii Na]iunilor doi ani consecutiv (1930 [i 1931) [i ministru de externe (1927-1928, 1932-1936, sub guverne na]ional-]\r\ne[ti [i liberale, fapt rarisim în epoc\). Adept consecvent al politicii de securitate colectiv\, de numele lui Titulescu se leag\ consolidarea rela]iilor României cu democra]iile occidentale, consolidarea structurilor politice ale Micii În]elegeri, o nou\ organiza]ie diplomatic\, „În]elegerea balcanic\”, prin care ap\rarea statu-quo-ului devenea un obiectiv urmat cu perseveren]\ din Europa Central\ [i pân\ în sud-estul continentului. Marele diplomat a în]eles importan]a excep]ional\ pentru România a URSS, cu care, datorit\ lui, au fost reluate rela]iile politice în 1934; totodat\, a militat pentru semnarea unui tratat de asisten]\ mutual\ cu marea putere din r\s\rit. Vehemen]a discursului s\u anti-nazist (într-un moment, 1936, în care Fran]a [i Anglia c\utau o în]elegere cu Hitler) [i atitudinea favorabil\ fa]\ de URSS i-au gr\bit excluderea din guvern [i exilul (1936-1941). Rela]iile interna]ionale

3 „Vreau pacea. Pentru aceasta ne trebuie alian]e [i amici]ii în toate popoarele f\r\ deosebire. Declar c\ oricine garanteaz\ hotarele României [i pe acelea ale alia]ilor no[tri este aliatul nostru de drept. Eu nu fac o alegere între gloan]ele care s-ar putea îndrepta. Eu vreau ca România s\ tr\iasc\. {i va tr\i, c\ci ea nu substituie o ostilitate altei ostilit\]i, ci suprapune o prietenie altei prietenii.” (N. Titulescu, Discurs rostit la 18 iulie 1936)

ACTIVITATE INDEPENDENT| Parcurge]i documentele [i alc\tui]i un eseu în care s\: 1. preciza]i, dup\ Cantemir, pe ce se bazeaz\ puterea otoman\; 2. men]iona]i, dup\ Kog\lniceanu, cu ce scop ne-am declarat independen]a; 3. stabili]i, dup\ P. P. Carp, în ce situa]ie este acceptabil\ neutralitatea; 4. preciza]i, dup\ Titulescu, concep]ia sa despre alia]i.

PRO MEMORIA! z

z

z

La începuturile epocii moderne, diploma]ia româneasc\ a sus]inut propria sa autonomie [i acele puteri care ne puteau ajuta s-o consolid\m. În secolul scurs între Tudor Vladimirescu [i Marea Unire, idealul na]ional [i-a c\utat alia]ii principali în lumea occidental\. În secolul XX, politica extern\ a României a oscilat între marile puteri occidentale (în epoca democra]iei interbelice) [i URSS (în vremea totalitarismului comunist).

101

102Cyan 102Yellow 102Magenta 102Black

R omânia în perioada R\zboiului Rece

Harry Truman (1884-1972), pre[edintele SUA dup\ r\zboi (1945-1953)

1 „Politica Statelor Unite trebuie s\ fie aceea de a sus]ine popoarele libere care rezist\ tentativelor de aservire venite din partea minorit\]ilor înarmate [i a presiunii externe. (...) Cred c\ ajutorul nostru trebuie s\ se concentreze în special în sus]inerea economic\ [i financiar\ indispensabil\ stabilit\]ii economice [i unei vie]i politice coerente. (...) Am declarat în fa]a Congresului c\ fiecare na]iune se g\se[te ast\zi în fa]a unei alegeri decisive între dou\ moduri de via]\ opuse. Unul dintre acestea se bazeaz\ pe voin]a majorit\]ii [i este caracterizat de institu]ii libere, guvern reprezentativ, alegeri libere, garan]ii ce asigur\ libertatea individual\, libertatea cuvântului [i religiei, precum [i absen]a oric\rei represiuni politice. Cel\lalt [mod de via]\] se (…) sprijin\ pe teroare [i opresiune, pe controlul presei [i al radioului, pe alegeri trucate [i pe suprimarea libert\]ii personale.” (Doctrina Truman, 1947)

2 „Scopul nostru trebuie s\ fie rena[terea unei economii mondiale s\n\toase pentru a permite stabilirea de condi]ii politice [i sociale propice institu]iilor libere. (...) Nu va fi oportun (...) ca noi s\ elabor\m (...) un program destinat s\ repun\ Europa pe picioare. (...) Aceasta e sarcina europenilor. (...) Europa e cea care trebuie s\ ia ini]iativa, iar rolul SUA va consta în a sus]ine practic planurile elaborate.” (Extras din discursul lui G. Marshall la Universitatea Harvard, 1947)

102

SCINDAREA EUROPEI În pofida eforturilor interna]ionale, încheierea r\zboiului în 1945 nu a condus spre o pace durabil\. Confruntarea dintre marile puteri a continuat sub o alt\ form\ [i cu al]i actori: R\zboiul Rece, ai c\rui principali protagoni[ti au fost SUA [i URSS. Reprezentând sisteme politice diametral opuse, democra]ia occidental\, respectiv totalitarismul stalinist, cele dou\ state au intrat în conflict deschis la scurt timp dup\ încheierea p\cii. Germenii disputei sunt de natur\ istoric\ [i politic\. SUA propunea lumii modelul democra]iei occidentale [i inten]iona s\ sus]in\ o lume postbelic\ construit\ pe principiile Cartei Atlanticului. Crearea ONU era primul pas în acest sens. Principalul obiectiv al URSS era prevenirea unei noi invazii prin crearea unei centuri de securitate constituit\ din state europene cucerite în timpul ofensivei antihitleriste. Ajutat\ de hot\rârile Conferin]ei de la Ialta [i profitând de o masiv\ prezen]\ militar\, URSS a refuzat dreptul statelor aflate în zona sa de influen]\ de a organiza alegeri libere, contribuind decisiv la transformarea acestora în „democra]ii populare”. Iugoslavia, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Germania de Est (devenit\ Republica Democrat\ German\) au fost transformate în sateli]i ai Moscovei, c\rora li s-au impus regimuri politice de sorginte sovietic\. Reac]ia american\ la expansiunea sovietic\ este rapid\. În 1947, pre[edintele H. Truman lanseaz\ doctrina îndiguirii (containment) prin care statele europene urmau s\ primeasc\ un substan]ial sprijin financiar american. Primele ajutoare de urgen]\ sunt dirijate c\tre Grecia [i Turcia. Prin Planul Marshall, asisten]a financiar\ oferit\ Europei occidentale devine sistematic\ [i masiv\. Câteva luni mai târziu, Stalin constituia Kominform-ul (Biroul Informativ al Partidelor Comuniste [i Muncitore[ti), prin care consolida domina]ia URSS asupra statelor comuniste recent create. Doctrina Truman nu a avut numai o component\ economic\, ci [i una militar\. În 1948, 12 state ocidentale semneaz\ Pactul Atlantic, în baza c\ruia, un an mai târziu, se formeaz\ Organiza]ia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Replica militar\ sovietic\ nu a întârziat s\ apar\: în 1949, URSS a realizat prima explozie nuclear\, iar în 1955 a fost înfiin]at\ Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia. „R\zboiul Rece” a îmbr\cat forma unei succesiuni de crize politice poten]ate de o curs\ a înarm\rilor declan[at\ între cele dou\ blocuri politice [i militare: tentativa sovietic\ de blocare a Berlinului (1948) sau criza rachetelor (1962). Rela]iile interna]ionale

103Cyan 103Yellow 103Magenta 103Black

R\zboiul Rece a inclus îns\ [i conflicte locale, deschise, precum r\zboaiele din Coreea [i cel din Vietnam. Pericolul r\zboiului nuclear, costurile exorbitante ale cursei înarm\rilor, presiunea tot mai accentuat\ a opiniei publice în favoarea p\cii, dar [i lec]iile r\zboiului din Vietnam au condus la detensionarea treptat\ a rela]iilor dintre cele dou\ blocuri politico-militare începând cu anii ’70. Destinderea a fost urmat\ de o a doua faz\ a R\zboiului Rece, materializat\ în sus]inerea de c\tre URSS a mi[c\rilor procomuniste din ]\ri ale lumii a treia din America Latin\ [i Africa sau în invazia sovietic\ în Afganistan (1979). Dup\ 1985, pre[edintele Mihail Gorbaciov a redus responsabilit\]ile Moscovei în lume, recunoscând c\ reformele interne preconizate nu puteau s\ fie sus]inute în paralel cu un program de înarmare care înghi]ea pân\ la 25% din resursele ]\rii. Unde se plasa România în acest complex peisaj interna]ional?

Zidul Berlinului: noiembrie 1961 – noiembrie 1989

3 „De la Stettin, în Baltica, la Triest, în Adriatica, o cortin\ de fier a c\zut peste continent. În spatele acestei linii se g\sesc capitalele tuturor ]\rilor Europei Orientalale. (...) Comuni[tii care erau deosebit de slabi în toate aceste state (...) au fost investi]i cu puteri ce nu corespund absolut deloc influen]ei lor numerice [i încearc\ peste tot s\ impun\ controlul totalitar (...). Aceasta nu este Europa liber\ pentru care noi am luptat. {i nici nu este Europa care s\ ofere elementele esen]iale ale unei p\ci permanente.” (Winston Churchill, discurs la Universitatea din Fulton, martie 1946)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 4 „Pare foarte dificil pentru unii s\ în]eleag\ c\ aici în Asia este locul în care conspiratorii comuni[ti au ales s\ joace jocul cuceririi lumii. C\ aici noi purt\m un r\zboi al Europei cu arme în timp ce diploma]ii lupt\ cu vorbe. Dac\ pierdem r\zboiul împotriva comunismului în Asia, c\derea Europei este inevitabil\. De acea nu exist\ alternativ\ pentru victorie.” (Generalul D. MacArthur, comandant al trupelor ONU în Coreea, 1951)

5 „Invazia sovietic\ din Afganistan este o amenin]are pentru pacea mondial\ (...), pentru stabilitatea regional\ [i pentru transportul petrolului. Atacul sovietic (...) a modificat (...) situa]ia strategic\ în aceast\ parte de lume. (...) A fost eliminat un stat-tampon între Uniunea Sovietic\ [i Pakistan, iar Iranul a fost plasat în fa]a unei noi amenin]\ri. Dac\ aceast\ intimidare se va dovedi eficace, Uniunea Sovietic\ va putea controla o regiune de interes strategic [i economic, vital\ pentru supravie]uirea Europei Occidentale, Extremului Orient [i (...) pentru Statele Unite.” (Pre[edintele J. Carter despre invazia sovietic\ în Afganistan)

6 „(...) For]ele contrarevolu]ionare au declan[at un r\zboi nedeclarat împotriva Republicii Democratice a Afganistanului, plecând de pe teritoriul pakistanez [i din alte state vecine. Atunci, guvernul afgan a f\cut apel la ajutorul sovietic. (...) Uniunea Sovietic\ nu este de acord cu exportul de revolu]ie, (...) dar nu poate admite exportul de contrarevolu]ie.” (Punct de vedere sovietic oficial exprimat de agen]ia TASS) Rela]iile interna]ionale

1. Identifica]i mijloacele preconizate de occidentali pentru limitarea influen]ei sovietice. 2. Prezenta]i motivele care au determinat interven]ia trupelor americane [i a for]elor chineze în conflictul din Coreea. 3. Realiza]i o paralel\ între interven]ia american\ din Coreea [i cea sovietic\ din Afganistan. 4. Analiza]i pozi]ia american\, respectiv cea sovietic\ referitoare la interven]ia URSS în Afganistan. Identifica]i diferen]ele [i explica]i motivele pentru care cele dou\ p\r]i au avut pozi]ii diferite. 5. De ce crede]i c\ autorit\]ile estgermane au decis, în 1961, s\ ridice un zid care s\ separe estul de vestul Berlinului. Crede]i c\ o asemenea m\sur\ putea ajuta la rezolvarea cauzelor care au determinat-o? Comenta]i ceea ce avea s\ se întâmple, folosind [i cele 2 imagini.

103

104Cyan 104Yellow 104Magenta 104Black

Modulul IV

ROMÂNIA, PARTE ÎN R|ZBOIUL RECE

Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) N\scut la Bac\u, în familia unui muncitor s\rac, a devenit membru al Partidul Comunist. A fost activ implicat în grevele de la Grivi]a din 1933, motiv pentru care a fost arestat. În 1945 a fost ales secretar general al PCR. Pentru consolidarea pozi]iei în partid, a organizat un amplu proces de epurare politic\ în urma c\reia a eliminat fac]iunea fidel\ Moscovei. În calitate de prim-ministru al României, a organizat, dup\ model stalinist, un crunt regim de represiune împotriva tuturor opozan]ilor politici reali sau presupu[i. A organizat lag\re de munc\ for]at\, cel mai cunoscut fiind „canalul”, dar [i închisori (Sighet, Pite[ti) în cadrul c\rora a fost eliminat\ fizic elita intelectual\ a României, dar [i numero[i ]\rani, preo]i, muncitori. A înaugurat a[a-numita politic\ de distan]are fa]\ de Moscova, desfiin]ând sovromurile, ob]inând retragerea armatei sovietice din ]ar\, stabilind rela]ii diplomatice cu state occidentale. În 1964 decide eliberarea de]inu]ilor politici, inaugurând o perioad\ de relaxare în via]a politic\ româneasc\. Moare în 1965, oficial de cancer la ficat, dar sunt [i unele voci care vorbesc de suprimarea sa ca urmare a atitudinii politice fa]\ de Moscova.

104

Curajoasa decizie de repozi]ionare a României la 23 august 1944 în raport cu cele dou\ tabere implicate în r\zboi, precum [i sacrificiiile umane f\cute pân\ în mai 1945 nu au fost suficiente pentru a salva ]ara din marasmul dictaturii în care intrase cu câ]iva ani mai devreme. La sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial, România era plasat\ în tab\ra statelor învinse, cu toate consecin]ele politice [i economice ce au decurs de aici. Capacitatea României de a-[i influen]a destinul politic a fost împiedicat\ de cinica decizie de la Ialta privind împ\r]irea lumii în zone de influen]\, precum [i de prezen]a militar\ sovietic\. Perioada de revenire a regimului democratic în România a fost astfel extrem de scurt\, plasarea sa în zona de influen]\ a URSS dovedindu-se decisiv\ pentru evolu]ia regimului politic dup\ 1947. Impus prin for]\, regimul comunist a scos pentru o jum\tate de secol ]ara de pe orbita democra]iei. România a devenit membr\ a Tratatului de la Var[ovia [i a CAER-ului, constituindu-se, direct sau indirect, în parte a R\zboiului Rece. Actul de constituire a Tratatului de la Var[ovia în sine este parte a conflictului, apari]ia sa în 1955 reprezentând o reac]ie la admiterea Germaniei de Vest în NATO. Sugestiv\ pentru pozi]ia statului român în primii ani de dup\ instalarea regimului de sorginte stalinist\ a fost atitudinea manifest ostil\ fa]\ de autonomia politic\ a Iugoslaviei lui Iosip Broz Tito. România s-a aflat în concertul statelor socialiste care au sprijinit decizia lui Stalin de eliminare a Uniunii Comuni[tilor din Iugoslavia din Comintern [i izolarea politic\ [i economic\ a statului vecin. Reconcilierea cu Iugoslavia disident\ se va produce îns\ dup\ 1956, facilitând dezvoltarea unor proiecte economice comune. De[i a f\cut primii pa[i în cadrul proiectului de „destalinizare” a României, Gheorghe Gheorghiu-Dej a r\mas fidel puterii sovietice, sus]inând f\r\ echivoc invadarea Ungariei de c\tre Hru[ciov, ca r\spuns la revolu]ia maghiar\ din 1956. Sub conducerea comunistului reformator Imre Nagy, maghiarii încercau s\ pun\ cap\t sistemului partidului unic [i s\ ob]in\ retragerea Ungariei din Pactul de la Var[ovia. Mai mult chiar, regimul lui Dej a acceptat întemni]area revolu]ionarilor maghiari în România.

1 „În condi]iile înr\ut\]irii situa]iei din R.P. Ungar\, (...) urm\toarele m\suri sunt necesare: Activitatea politic\ la nivelul clasei muncitoare ar trebui intensificat\ pentru înt\rirea spiritului de combativitate împotriva planurilor du[manilor de clas\. O aten]ie special\ trebuie acordat\ activit\]ii politice în rândul tineretului, al intelectualilor [i în mod special în rândul studen]ilor, o categorie foarte sensibil\ în a fi influen]at\ de elementele ostile. Trebuie luate m\suri pentru a înt\ri ap\rarea organiza]iilor regionale [i municipale de partid, precum [i sediile consiliilor populare.” (Protocolul Biroului Comitetului Central al P.M.R. în care s-au adoptat unele m\suri menite s\ asigure ordinea în urma evenimentelor din Ungaria, 30 octombrie 1956) Rela]iile interna]ionale

105Cyan 105Yellow 105Magenta 105Black

2 „Al doilea val de amintiri privea România dup\ 23 august. A spus c\ a v\zut cu ochii lui lumea aplaudând pe americani [i s-a convins de sentimentele de prietenie ale românilor fa]\ de America. A elogiat rolul regelui Mihai la 23 august. A fost invitat de rege la Sinaia, unde s-a dus înso]it de fiica lui, în 1946. Pe drum, a spus el, l-am întâlnit pe Vî[inski [i m-am bucurat c\-l v\d. {tiam c\ are mul]i solda]i în ]ara voastr\. Dar am fost surprins s\ constat c\ el era p\zit mai bine decât mine, având o escort\ de trei ori mai mare decât a mea. Avea amintiri pl\cute, ]inea minte c\ a jucat tenis cu Petru Groza [i cum ar\ta Bucure[tiul la sfâr[itul r\zboiului, când era pavoazat a[a cum îl v\zusem eu, cu patru portrete: Stalin, Churchill, Roosevelt [i de Gaulle. Harriman [i-a mai amintit c\ la Conferin]a de Pace din 1947 de la Paris, în cadrul c\reia s-a hot\rât realipirea întregii Transilvanii la România, a fost membru al Comisiei pentru ]ara noastr\. {tia c\ [i Dej fusese în delega]ie? N-a men]ionat acest lucru. (...) Harriman a ad\ugat brusc: «Spune-i d-lui Gheorghiu-Dej din partea mea c\ americanii nu au consim]it niciodat\ ceea ce se nume[te împ\r]irea de la Ialta. Eu am fost acolo. Pentru noi procentele lui Churchill nu au fost valabile. În în]elesul americanilor, acordul trebuia s\ fie fifty-fifty! Niciodat\ nu ne-am schimbat p\rerea. Al]ii s-au ab\tut de la în]elegere, a[a cum am v\zut-o noi.» Am fost uluit de acest mesaj nea[teptat la care aveam s\ meditez timp îndelungat. Probabil c\ amintirile lui Harriman despre România anilor 1945-1946 erau mult mai cuprinz\toare decât cele din evoc\rile de la mas\. Nu este exclus s\ nu fi reflectat la acea suit\ de evenimente, la sfâr[itul c\rora America era scoas\ din schema politic\ a unei Românii dominat\ exclusiv de Stalin [i de URSS?” (Mircea Mali]a, Un parteneriat româno-american n\scut în R\zboiul Rece, 1963)

3 „Nimic nu a speriat mai tare grupul lui Gheorghiu-Dej decât eforturile lui Hru[ciov de a accelera destalinizarea. Congresul al XXII-lea al PCUS, desf\[urat în octombrie 1961, a dus la declan[area celui de-al doilea val al destaliniz\rii. Reac]ia conducerii PMR a fost s\ simuleze un demers similar. În fapt, era vorba despre un colosal exerci]iu de acroba]ie politic\. Dej [i asocia]ii s\i pretindeau c\ stalinismul românesc fusese întruchipat de „moscovi]ii“ Ana Pauker [i Vasile Luca [i sprijinitorii acestora, Iosif Chi[inevschi [i Miron Constantinescu. […] Este vorba despre preg\tirea [i desf\[urarea Plenarei CC al PMR din noiembrie-decembrie 1961. Gheorghiu-Dej a fost inspiratorul acelui experiment de rescriere a întregii istorii a PMR, menit s\ creeze o imagine favorabil\ câ[tig\torilor acerbelor lupte pentru putere din micul Bizan] ro[u. Se oferea, prin ceea ce Dej numea «cea mai frumoas\ plenar\ a vie]ii sale», noua ortodoxie istoric\ confec]ionat\ de Dej, R\utu, Maurer, Bodn\ra[, Bârl\deanu, Dr\ghici, Ceau[escu, Boril\ [i Moghioro[ pentru a justifica op]iunile lor antihru[cioviste. În chip ironic, de[i scopul Plenarei era s\ men]in\ sistemul stalinist, efectul a fost s\ accelereze desovietizarea [i s\ duc\ la miniliberalizarea din anii 1962-1965. Nu a[ spune c\ destalinizarea dejist\ a mers mai departe decât cea din URSS (s\ nu uit\m publicarea lui Soljeni]ân cu aprobarea lui Hru[ciov). Au rezultat o nou\ politica extern\, o reducere a terorii, un nou climat cultural, dar mitologiile esen]iale au r\mas nealterate (înainte de toate, rolul conduc\tor al partidului comunist). (Vladimir Tism\neanu, 2006) Rela]iile interna]ionale

Caricatur\ din presa ultimilor ani care satirizeaz\ atitudinea ostil\ a partidului condus de Gheorghiu-Dej fa]\ de Tito

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Identifica]i elemente din amintirile lui Mircea Mali]a care sus]in informa]iile oficiale despre situa]ia României dup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial. 2. Exist\ în acest text informa]ii care v\ surprind? Discuta]i aceste aspecte în grupuri de lucru, apoi prezenta]i concluziile colegilor de clas\. Formula]i un punct de vedere negociat. 3. Tendin]a de dep\rtare de Moscova a regimului Dej nu a fost dublat\ de efortul de destalinizare a ]\rii. Cum explica]i acest aparent paradox? 4. Explica]i ce în]elege istoricul Vladimir Tism\neanu, care, vorbind despre procesul de destalinizare a României, constat\ c\ „mitologiile esen]iale au r\mas nealterate”. 5. Organiza]i o dezbatere pe tema motivelor care i-au determinat pe liderii români s\ priveasc\ reformele politice cu rezerve.

Afi[ antir\zboinic, cu caracter propagandistic, din anii R\zboiului Rece

105

106Cyan 106Yellow 106Magenta 106Black

Modulul IV

OPOZI}IA FA}| DE HEGEMONIA SOVIETIC|

1 „Rep. — A]i avut momente când vi s-a zdruncinat credin]a în comunism? I.D. — Da, numeroase. {i nu numai eu. În primul rând, în 1964, în aprilie, când am dezb\tut într-o plenar\, timp de 7 zile, la sediul fostei Mari Adun\ri Na]ionale, planul lui Valev. Acest Valev propunea s\ se constituie un Complex interstatal dun\rean în care era o parte din Ucraina, o parte din Moldova sovietic\, Moldova noastr\, o parte din sudul ]\rii, inclusiv Capitala, [i o parte bun\ din Bulgaria. Complexul urma s\ fie condus de Uniunea Sovietic\. Planul Valev era o oribilitate pentru România.” (Interviu acordat de Ion Dinc\ Almanahului Academia Ca]avencu)

Mitingurile omagiale – o obliga]ie pentru to]i în anii comunismului

2 „Succesele ob]inute de R.P. Român\ (...) arat\ c\ solu]ionarea cu succes a sarcinilor dezvolt\rii economice depinde în primul rând de folosirea tuturor posibilit\]ilor interne ale fiec\rei ]\ri (...) [i de maxima valorificare a resurselor ei naturale. Dat\ fiind diversitatea condi]iilor de construc]ie socialist\ nu exist\ [i nu pot exista tipare sau re]ete unice, nimeni nu poate hot\rî ce este just [i ce nu pentru alte ]\ri sau partide. Elaborarea, alegerea sau schimbarea formelor [i metodelor construc]iei socialiste constituie un atribut al fiec\rui partid marxist-leninist, un drept suveran al fiec\rui stat socialist.” (Declara]ia cu privire la pozi]ia Partidului Muncitoresc Român în problemele mi[c\rii comuniste [i muncitore[ti interna]ionale, 1964)

106

Primele semne ale distan]\rii României fa]\ de politica blocului socialist apar destul de devreme, atunci când, f\când not\ discordant\, statul român continu\ s\ între]in\ rela]ii diplomatice cu Albania [i cu China, c\zute între timp în dizgra]ia Moscovei. Acuzate de devia]ionism, regimurile politice ale celor dou\ state au fost repudiate în bloc de restul statelor socialiste. În compensa]ie, China comunist\ a recunoscut drepturile României asupra Basarabiei, adic\ asupra unei p\r]i a URSS. Un moment deosebit în istoria României postbelice îl reprezint\ ob]inerea retragerii trupelor ruse din România în 1958. În acest sens, într-o scrisoare adresat\ CC al PCR, N. Hru[ciov aprecia: „(...) Politica de pace apar]inând lag\rului socialist a f\cut posibil\ o sigur\ ameliorare a tensiunii interna]ionale. Republica Popular\ Român\ a ob]inut mari succese în construc]ia socialismului [i în consolidarea sistemului democra]iei populare. România are acum for]e armate de încredere, capabile s\ r\spund\ provoc\rilor imperialiste, s\ apere cuceririle socialiste ale poporului român [i s\-[i aduc\ contribu]ia la cauza ap\r\rii intereselor comune lag\rului socialist. Prin urmare, în opinia noastr\, sta]ionarea trupelor noastre pe teritoriul Republicii Populare Române nu mai este necesar\.”

Distan]a fa]\ de puterea sovietic\ se va accentua dup\ 1964, ca r\spuns la proiectul de creare a unei economii transna]ionale în spa]iul controlat de URSS, proiect cunoscut sub numele ini]iatorului s\u, Planul Valev, în cadrul c\ruia României i se rezerva rolul de furnizor de produse agricole. F\r\ a nega oficial principiul interna]ionalismului proletar, Partidul Muncitoresc Român declara public c\ nu poate accepta un statut de subordonare în raport cu niciun alt stat sau partid. Este momentul în care România f\cea pasul decisiv spre comunismul de tip na]ional. Anul 1965 aduce o perioad\ de relativ\ destindere atât în plan intern, cât [i interna]ional. Este momentul unor decizii majore precum recunoa[terea Republicii Federale Germane, România devenind astfel primul stat socialist cu care Germania capitalist\ stabile[te rela]ii diplomatice (1967). În aceea[i perioad\ se stabilesc rela]ii diplomatice cu Israelul, iar ]ara a devenit membr\ a Fondului Monetar Interna]ional [i a B\ncii Mondiale [i s-a declarat ferm împotriva cursei înarm\rilor, în special a înarm\rilor nucleare. Desigur, refuzul României de a participa la interven]ia militar\ a statelor Tratatului de la Var[ovia în Cehoslovacia r\mâne evenimentul cel mai discutat [i disputat al vremii. A fost discutat admirativ pentru semnifica]ia sa în deta[area României de politica Moscovei, dar disputat din perspectiva a ceea ce s-a întâmplat în România socialist\ a anilor urm\tori. C\ci, independen]a fa]\ de URSS a însemnat în acela[i timp consolidarea na]ional-comunismului, care a evoluat spre revenirea la practicile staliniste [i la izolarea diplomatic\ a României. Aparenta orientare a România spre Vest a fost brutal infirmat\ la începutul anilor ’70. Rela]iile interna]ionale

107Cyan 107Yellow 107Magenta 107Black

Nicolae Ceau[escu, un sus]in\tor înfocat al na]ional-comunismului

În urma vizitelor efectuate în China [i în Coreea de Nord, practicile „revolu]iei culturale” chineze [i modelul nord-coreean de dezvoltare se vor reg\si în politicile economice, sociale [i culturale promovate de regimul Ceau[escu pân\ în 1989. Nemul]umirea social\ tot mai accentuat\ datorat\ crizei economice, cultului exacerbat al personalit\]ii conduc\torului, politicii demografice [i sanitare, atitudinii fa]\ de lumea satului a condus la pr\bu[irea regimului Ceau[escu [i, odat\ cu el, a comunismului în România. Finalul anului 1989 a devenit momentul revenirii României între statele democratice ale lumii.

3 „Ave]i ambasador la Tirana? Faptul c\ Albania era în conflict ideologic cu toate ]\rile socialiste, în afar\ de China, era cunoscut, iar România începea s\ se disting\ printr-o pozi]ie aparte. Am spus c\ toate ]\rile socialiste au rela]ii cu Albania (…), c\ rela]iile noastre sunt normale [i c\ ambasadorul nostru s-a întors acolo dup\ concediu. Semnul trebuia s\ fie clar: nu suntem în aceea[i oal\ cu Albania, nu suntem un disident zgomotos [i violent al lag\rului, nu ]inem partea nim\nui. În privin]a Chinei nu a cerut explica]ii, dar a vrut s\ vad\ dac\ interpretarea lui e bun\: atitudinea României fa]\ de China, crede el, e mai mult un prilej de a sublinia modul independent de a ac]iona al României. Perfect, nici în sfera Chinei nu era cazul s\ fim îngloba]i. Despre pres\ el a spus zâmbind c\ ea caut\ subiecte senza]ionale. (…) Ultimul punct de clarificat a fost independen]a. În trecut, România, a spus Harriman, a fost considerat\ ca având o politic\ dominat\ de Moscova. Independen]a ce o afirm\ ea a creat o atmosfer\ favorabil\ în SUA, unde presa se ocup\ de ea pe larg în ultimul timp. Aici am enun]at cât mai exact cele spuse de Dej. Ca ]ar\ socialist\, politica noastr\ e orientat\ spre rezolvarea intereselor vitale ale ]\rii. De[i presa se orienteaz\ spre ele, nu sunt lucruri spectaculoase în atitudinea României. A urmat r\spunsul lui Harriman, care putea s\ reprezinte pentru mine încheierea misiunii: în]elegem c\ ceea ce face România nu e de dragul americanilor sau al altcuiva, dar trebuie s\ constate c\ unul din efecte este o mai bun\ atmosfer\ în SUA. Momentul trebuie folosit pentru îmbun\t\]irea rela]iilor, în special în domeniul economic. SUA prive[te cu simpatie eforturile României în domeniul economic [i este dornic\ s\ ne ajute.” (Mircea Mali]a, Un parteneriat româno-american n\scut în R\zboiul Rece, 1963)

4 „Pe la sfâr[itul anilor ‘70 vine la mine [eful Departamentului Actualit\]i [i îmi cere c\ citesc cu voce tare un text. Îl citesc, dup\ care m\ întreab\ ce lipse[te. Îl mai citesc o dat\, de dou\ ori, pân\ ajung la a 15-a citire. Lipsea sintagma «Tovar\[ul Nicolae Ceau[escu»… De atunci, de fiecare dat\ trebuia s\-l introducem în [tiri pe Ceau[escu.” (Petre Popescu, redactor-prezentator de [tiri TV în anii 1965–1990)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

1.

2.

3.

PRO MEMORIA! z

z

z

„R\zboiul rece” a împ\r]it întreaga lume în dou\ tabere. În mod for]at integrat\ în blocul statelor socialiste, România a devenit parte a acestui r\zboi, manifestându-se ca atare în timpul crizelor iugoslav\ sau maghiar\. România a început un proces treptat de deta[are fa]\ de politica URSS, momentul culminant fiind 1968. Comunismul de tip na]ionalist propus de N. Ceau[escu a însemnat îns\ numai o întoarcere c\tre practicile staliniste [i refuzul oric\rei reforme politice. Rela]iile interna]ionale

4.

5.

Studia]i cu aten]ie documentele al\turate [i r\spunde]i la urm\toarele întreb\ri: Identifica]i cât mai multe elemente care justific\ afirma]ia potrivit c\reia România a adoptat o atitudine de independen]\ fa]\ de Moscova. Lucrând în grup, alc\tui]i un tablou sinoptic care s\ descrie atitudinea PCR, PCUS [i PCC fa]\ de problematica reformei politice în statele comuniste. Realiza]i un proiect prin care s\ descrie]i motivele care au determinat partidele comuniste din diverse ]\ri ale lumii s\ se acuze reciproc de revizionism [i de devia]ionism. Redacta]i un eseu de cel mult o pagin\ în care s\ prezenta]i rolul pe care România l-a jucat în raporturile dintre statele comuniste în anii ’60. În actualul context interna]ional exist\ diferen]e de opinii în ceea ce prive[te reformele politice?

107

108Cyan 108Yellow 108Magenta 108Black

STUDIU DE CAZ 1 „La baza politicii externe a statelor socialiste se afl\ principiul coexisten]ei pa[nice între ]\ri cu sisteme sociale diferite. Acest principiu presupune rezolvarea problemelor interna]ionale litigioase pe calea tratativelor, f\r\ a se recurge la r\zboi, pe baza recunoa[terii dreptului fiec\rui popor de a-[i hot\rî singur soarta, respect\rii suveranit\]ii [i integrit\]ii teritoriale a statelor, deplinei egalit\]i, neamestecului reciproc în treburile interne. (…) Metoda tratativelor în rela]iile interna]ionale cere s\ se depun\ eforturi st\ruitoare, s\ se manifeste elasticitate, s\ se ]in\ seama de contradic]iile din lumea capitalist\, de existen]a acelor cercuri care apreciaz\ lucid actualul raport de for]e pe arena mondial\, s\ se foloseasc\ aceast\ situa]ie pentru a ob]ine o izolare a cercurilor ultrareac]ionare, promotoare ale încord\rii interna]ionale.” (Declara]ia Partidului Muncitoresc Român din aprilie 1964)

Nicolae Ceau[escu primindu-l pe liderul coreean Kim Ir Sen (Kim Il Sung) [i în mijlocul reprezentan]ilor „Grupului celor 77”, la Bucure[ti

108

*Diploma]ia româneasc\ între Pactul de la Var[ovia [i integrarea european\ În perioada comunist\, diploma]ia româneasc\ s-a supus mai întâi liniei politice trasate de la Moscova, pentru ca în ultimele decenii s\ se confunde cu „ini]iativele diplomatice” ale lui Nicolae Ceau[escu. Epoca unor figuri proeminente ale diploma]iei române cum au fost Take Ionescu sau Nicolae Titulescu trecuse. Anii de dup\ instaurarea regimului comunist sunt între cei mai negri pentru diploma]ia româneasc\, obligat\ s\ urmeze interesele externe ale URSS, promovate prin intermediul Tratatului de la Var[ovia [i al CAER. Situa]ia se va schimba îns\ dup\ 1964, când dominantele politicii externe române[ti au fost legate de consolidarea a[a-numitei politici de independen]\ fa]\ de URSS, dar [i de acreditarea unei imagini de lider mondial [i de erou al p\cii [i al colabor\rii interna]ionale pentru Nicolae Ceau[escu. Început\ în timpul lui Gh. Gheorghiu-Dej, politica de distan]are fa]\ de URSS a cunoscut apogeul în 1968, dup\ respingerea interven]iei militare din Cehoslovacia. Pentru a evita o posibil\ izolare politic\, Nicolae Ceau[escu a promovat o activitate extern\ activ\, num\rul statelor vizitate dep\[ind cifra de 100. R\spunsul primit din partea [efilor statelor occidentale a fost unul favorabil, ace[tia v\zând în liderul român o posibil\ fisur\ în unitatea blocului statelor socialiste. Este perioada în care Ceau[escu era un obi[nuit al capitalelor vest-europene, iar Bucure[tiul era vizitat de Richard Nixon [i de mul]i al]i [efi de state [i de guverne. Semnificativ\ pentru soarta românilor a fost îns\ vizita din 1971 în China [i în Coreea de Nord. Consolidarea rela]iilor politice cu China era considerat\ important\, fiind privit\ ca o contrapondere la politica de independen]\ fa]\ de URSS. Ceau[escu a mers îns\ [i mai departe, atribuindu-[i calitatea de mediator al conflictului sovieto-chinez. Considerente legate de imaginea sa de lider mondial l-au determinat s\ se implice [i în medierea conflictului israeliano-arab. Fapt posibil, având în vedere c\ România între]inea rela]ii diplomatice atât cu statele arabe, cât [i cu Israelul, inclusiv dup\ r\zboiul din 1967. Încurajat\ în demersurile sale, România avea s\ aib\ o atitudine de condamnare a invaziei sovietice în Afganistan (1979). De asemenea, România a recomandat precau]ie în raport cu atitudinea oficial\ a Tratatului de la Var[ovia în criza polonez\ [i a fost singura ]ar\ comunist\ care a participat la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984. Rela]iile interna]ionale

109Cyan 109Yellow 109Magenta 109Black

În anii ’80, de[i membr\ a Tratatului de la Var[ovia, România s-a apropiat de mi[carea statelor nealiniate, promovând valori precum nefolosirea for]ei în rela]iile interna]ionale [i neamestecul în treburile interne ale altor ]\ri. De[i corecte [i dezirabile în planul rela]iilor interna]ionale, aceste principii au fost folosite de Ceau[escu în mod pervers, el încercând s\ blocheze orice fel de influen]\ extern\ care ar fi invitat la reforme în plan intern. În fapt, acoperit de lozinca neamestecului în treburile interne, Ceau[escu a promovat reîntoarcerea c\tre stalinism, într-o epoc\ în care reforma [i deschiderea incepuser\ s\ fie promovate de chiar Uniunea Sovietic\. În acest context, întreaga popularitate a regimului Ceau[escu s-a transformat în izolarea politic\ a anilor ’80. {i aceasta pân\ în 1989, când, beneficiind de contextul interna]ional favorabil, poporul român avea s\ înceap\ corec]iile necesare. Din acest moment, coordonatele politicii externe române[ti se schimb\ fundamental, principalul s\u obiectiv devenind integrarea euroatlantic\.

2 „Dragi tovar\[i, cet\]eni ai ]\rii române[ti, (…) P\trunderea trupelor celor cinci ]\ri socialiste în Cehoslovacia constituie o mare gre[al\ [i o primejdie grav\ pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de ast\zi (…) ca un stat socialist s\ încalce libertatea [i independen]a altui stat. Nu exist\ nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clip\ numai, ideea interven]iei militare în treburile unui stat socialist fr\]esc. (…) S-a spus c\ în Cehoslovacia exist\ pericolul contrarevolu]iei; se vor g\si poate mâine unii care s\ spun\ c\ [i aici, în aceast\ adunare, se manifest\ tendin]e contrarevolu]ionare. R\spundem tuturor: întregul popor român nu va permite nim\nui s\ încalce teritoriul patriei noastre. Uita]i-v\, aici e întregul nostru Comitet Central, Consiliul de Stat, guvernul. Cu to]ii suntem hot\râ]i s\ servim cu credin]\ poporul în construc]ia socialismului, în ap\rarea cuceririlor revolu]ionare, a independen]ei sale. (…) Fi]i siguri, tovar\[i, fi]i siguri cet\]eni ai României, c\ niciodat\ nu vom tr\da patria noastr\, nu vom tr\da interesele poporului nostru.” (Nicolae Ceau[escu, discurs prilejuit de interven]ia trupelor Tratatului de la Var[ovia în Cehoslovacia, august 1968)

Un moment al procesului de integrare euroatlantic\: vizita pre[edintelui SUA, Bill Clinton, la Bucure[ti (1997)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. De ce crede]i c\, în 1968, Nicolae Ceau[escu s-a adresat, în mod nespecific, nu numai membrilor de partid, dar [i cet\]enilor? Identifica]i exemple asem\n\toare atât din istorie, cât [i din lumea contemporan\. 2. Este atitudinea [efului statului român fa]\ de interven]ia militar\ în Cehoslovacia concordant\ cu principiul marxist-leninist al interna]ionalismului proletar? 3. Organiza]i o dezbatere pe tema semnifica]iei politice a dispari]iei Tratatului de la Var[ovia. 4. Explica]i motivul pentru care unul dintre obiectivele politicii externe române[ti de dup\ dispari]ia Tratatului de la Var[ovia a devenit aderarea la NATO.

PRO MEMORIA! z

3 „Pornind de la în]elegerea realizat\ la consf\tuirea de la Moscova din 7 iunie 1990 a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia, guvernele României, Bulgariei, Cehiei [i Slovaciei, Poloniei, URSS [i Ungariei reprezentate la consf\tuirea extraordinar\ a Comitetului Politic Consultativ de la Budapesta de mini[trii afacerilor externe [i de mini[trii ap\r\rii au convenit asupra celor ce urmeaz\: 1. Începând cu 31 martie 1991 î[i înceteaz\ activitatea (…) Protocolul privind crearea Comandamentului Unificat al for]elor armate ale statelor participante la Tratatul de prietenie, colaborare [i asisten]\ mutual\ din 14 mai 1955. În conformitate cu cele de mai sus, începând cu 31 martie 1991 se lichideaz\ toate organele [i structurile militare create în cadrul Tratatului de la Var[ovia.” (Protocol privind încetarea acordurilor militare încheiate în cadrul Tratatului de la Var[ovia, Budapesta, 25 februarie 1991)

Rela]iile interna]ionale

z

Dup\ r\zboi, diploma]ia româneasc\ a urmat îndeaproape linia politic\ impus\ de conducerea statului. Dacã într-o prim\ etap\ a fost subordonat\ intereselor URSS, din anii ’60 a încercat [i a reu[it sã contrabalansesze distan]area de puterea sovietic\ cu apropierea de China. De asemenea, diploma]ia româneasc\ a încercat s\ intervin\ în calitatea de mediator în diverse conflicte interna]ionale, precum cel sovieto-chinez sau cel din Orientul Mijlociu.

109

110Cyan 110Yellow 110Magenta 110Black

RECAPITULARE / EVALUARE

Rela]ii interna]ionale: conflict [i cooperare 1 Tratatul de la Hârl\u, 12 iulie 1499 „{tefan cel Mare încheia un tratat cu Ioan Albert, regele Poloniei, [i cu fra]ii s\i prin care recunoa[teau c\ în trecut au existat neîn]elegeri, dar c\ regele l-a iertat, ca de acum s\ fie lini[te [i pace ve[nic\. Domnul [i regele î[i promit s\ se ajute în viitor unul pe cel\lalt cu sfatul, cu fapta [i cu toat\ puterea. {tefan primea un loc de refugiu în Polonia sau Ungaria (unde era rege Vladislav, fratele lui Ioan Albert) dac\ ar fi fost nevoit s\-[i p\r\seasc\ ]ara.” Paul Atanasiu, B\t\lia de la Rovine

2 Tratatul de la Adrianopole, 30 mai 1519

Repere cronologice Secolul al XII-lea — Se constituie voievodatul autonom al Transilvaniei sub suzeranitate maghiar\. Secolul al XIV-lea — Iau fiin]\ statele medievale }ara Româneasc\ [i Moldova. Secolul al XV-lea — }ara Româneasc\ [i Moldova pl\tesc tribut Imperiului Otoman. Secolul al XVI-lea — Transilvania [i cele dou\ }\ri Române cad sub domina]ia politic\ a Imperiului Otoman. Sfâr[itul secolului al XVII-lea — Transilvania este cucerit\ [i organizat\ ca Mare Principat de Imperiul Habsburgic. Dup\ 1826 — }ara Româneasc\ [i Moldova intr\ sub protectorat rusesc. 1856 — În statutul }\rilor Române, protectoratul rusesc este înlocuit cu garan]ia colectiv\ a celor 7 Mari Puteri. 1883 — România intr\ în alian]a Puterilor Centrale. 1916 — România se al\tur\ Triplei În]elegeri [i reu[e[te s\ î[i des\vâr[easc\ unitatea statal\ (1918). 1940 — România este lipsit\ de o mare parte din teritoriul s\u, sub presiunea puterilor totalitare. 1941–1945 — România particip\ la al Doilea R\zboi Mondial, mai întâi al\turi de Germania, iar dup\ 23 august 1944 al\turi de Uniunea Sovietic\, SUA, Anglia [i Fran]a. 1955 — România intr\ în Pactul de la Var[ovia, alian]a defensiv\ a statelor socialiste. 2004 — România este admis\ în NATO.

110

„~n tratatul de pace `ncheiat între Selim I [i regele Ungariei, Ludovic al II-lea, sunt cuprinse Polonia, Spania, Burgundia, Neapole, Sicilia, Statul Papal, Moldova [i }ara Româneasc\. Pacea se încheie pe 3 ani, }\rile Române urmând a pl\ti tributul [i darurile f\r\ nicio schimbare în rela]ia lor cu Poarta.”

3 Tratatul de la Târgovi[te, M\n\stirea Dealu, 9 iunie 1598 „Mihai Viteazul [i plenipoten]iarii `mp\ratului Rudolf al II-lea stabilesc: domnul se va prezenta anual la împ\rat spre a-i prezenta omagiul. Acesta îi va da, pentru acela[i r\stimp, 5 000 de mercenari spre a-i alunga pe turci din Transilvania, }ara Româneasc\ [i Ungaria. Rudolf garanteaz\ domnia ereditar\ a lui Mihai [i a urma[ilor s\i, iar negustorilor libertatea de a face comer] în Transilvania [i Ungaria.”

4 Tratatul de pace ruso-turc, 21 iulie 1774 „Prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi, trupele ruse[ti evacueaz\ }ara Româneasc\ [i Moldova [i Cetatea Alb\, Ismail, Chilia [i Bender (Tighina). În art.XVI se garanteaz\ exercitarea cultului cre[tin, se confirm\ vechile privilegii ale }\rilor Române, este prev\zut\ scutirea lor de d\ri pe durata a 2 ani [i obliga]ia Imperiului Otoman de a ]ine cont de interesele Rusiei în favoarea acesteia.”

5 Acte separate relativ la Principate, Adrianopole, 14 septembrie 1829 „Prin dou\ acte separate relative la Principate complementare Tratatului de la Adrianopole se stabilea: durata pe via]\ a domniilor p\mântene, hotarul cu Imperiul Otoman pe talvegul Dun\rii (linia care une[te punctele cele mai adânci ale apei), restituirea raialelor Turnu, Giurgiu [i Br\ila [i libertatea de a face comer] cu produsele ce la apar]in.” Recapitulare/Evaluare

111Cyan 111Yellow 111Magenta 111Black

6 Tratatul de la Paris, 30 martie 1856 „În tratatul de pace care a urmat r\zboiului Crimeii, articolele 15-18 se refer\ la Dun\re [i Comisia Dun\rean\, iar articolele 22-27 la Principate. Clauzele stabilesc suzeranitatea Por]ii [i garan]ia Marilor Puteri. Se vor convoca Adun\ri ad-hoc spre a hot\rî viitoarea lor organizare. Nicio putere nu se va putea amesteca în treburile lor interne.”

7 Tratatul de pace de la Berlin, din 13 iulie 1878. Art. 43 recunoa[te independen]a României, „legând-o de condi]iile expuse în urm\toarele articole”: Art. 44 – În România deosebirea credin]elor religioase [i a confesiunilor nu va putea fi opus\ nim\nui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ce prive[te exercitarea drepturilor civile [i politice, admiterea în sarcini publice, func]iuni [i onoruri sau exercitarea diverselor profesiuni. Art. 45 – România retrocedeaz\ Rusiei cele trei jude]e din Basarabia. Art. 46 – Delta Dun\rii, Insula {erpilor, Dobrogea (sangeacul Tulcei) [i ]inutul care pleac\ de la r\s\rit de Silistra [i ajunge la miaz\zi de Mangalia se întrupeaz\ cu România.

8 Tratatul de la Trianon, 4 iunie 1920 Tratatul dintre Puterile aliate [i asociate [i Ungaria fixa frontierele acestei ]\ri cu Austria, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, România [i Cehoslovacia. Ungaria renun]a în ce o prive[te în favoarea României la toate drepturile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, a[a cum au fost recunoscute prin prezentul Tratat. La rândul s\u, România recunoa[te [i confirm\ fa]\ de Ungaria angajamentul de a ocroti în România interesele locuitorilor ce se deosebeau prin ras\, limb\ sau religie de majoritatea popula]iei. (Documentele 1-8 au fost reproduse din Tratatele interna]ionale ale României, vol. I, 1975)

Valorificaþi-v\ cunoºtinþele! A. Citi]i cu aten]ie documentele reproduse [i r\spunde]i la urm\toarele cerin]e: a) Men]iona]i cel pu]in un motiv pentru care s-a încheiat tratatul de la Hârl\u [i cel pu]in o consecin]\. b) Preciza]i cel pu]in o obliga]ie asumat\ atât de Mihai Viteazul, cât [i de Rudolf al II-lea prin tratatul de la Târgovi[te. c) Preciza]i o clauz\ a tratatului de la Paris care a deschis perspectiva Unirii Principatelor. d) Identifica]i o personalitate a vie]ii publice române[ti, militant activ pentru securitate colectiv\ în anii interbelici, care a l\sat m\rturii concludente asupra evenimentelor petrecute în 1940. B. Alc\tui]i un eseu cu tema „Constante ale politicii externe române[ti în secolele XIX-XX”, incluzând: 2 obiective ale diploma]iei române[ti în perioada indicat\, 2 succese ale politicii externe române[ti [i 2 a[tept\ri ale acesteia, 2 motive pentru a explica înfrângerea României în Primul R\zboi Mondial [i 2 pentru ced\rile teritoriale din 1940, 2 realiz\ri ale clasei politice române[ti în politica sa extern\ în perioada postdecembrist\ [i 2 cauze care le-au determinat. Recapitulare/Evaluare

Th. Aman, Vlad }epe[ [i solii turci

9 „2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele române[ti într-un termen de 15 zile [i remis în bun\ ordine acesteia. 3. To]i supu[ii români, stabili]i în aceast\ zi pe teritoriul ce urmeaz\ a fi cedat de România, dobândesc f\r\ alt\ formalitate na]ionalitatea ungar\. Ei vor fi autoriza]i s\ opteze în favoarea na]ionalit\]ii române într-un termen de 6 luni, vor p\r\si teritoriul ungar într-un an [i vor fi primi]i de România.” (Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena, Memorii, iulie-august 1940, ed. 1991)

10 „Art. 4 P\r]ile contractante, în conformitate cu principiile [i normele dreptului interna]ional, reconfirm\ c\ vor respecta inviolabilitatea frontierelor comune [i integritatea celeilalte p\r]i contractante. Ele reafirm\ de asemenea c\ nu au preten]ii teritoriale una fa]\ de cealalt\ [i c\ nu vor ridica astfel de preten]ii nici în viitor. Art. 14 P\r]ile contractante vor între]ine un climat de toleran]\ [i în]elegere între cet\]enii lor care au origini etnice sau religii, culturi ori limbi diferite. Ele condamn\ orice manifest\ri de xenofobie, de ur\, discriminare sau prejudec\]i rasiale, etnice sau religioase…” (Tratatul de în]elegere, cooperare [i bun\ vecin\tate între România [i Ungaria, 16 septembrie 1996, în Istoria României în texte)

111

112Cyan 112Yellow 112Magenta 112Black

iserica [i [coala {COLILE MEDIEVALE

Maestrul [i elevii s\i (Floren]a, sec. XV)

1 „Pentru a-i desemna pe cei pe care noi îi numim intelectuali, omul medieval folosea, desigur, al]i termeni: trebuie s\-i amintim, întrucât ei ne înf\]i[eaz\ deja mai multe tipuri de intelectuali. Maestru [i profesor erau termeni care numeau persoane care predau dup\ ce studiaser\; dar, lucru curios, în vreme ce magister desemna întotdeauna o calitate indiscutabil\ de eleva]ie moral\ [i de demnitate, profesor poart\ adesea cu sine o urm\ de ironie la adresa aerelor [i îngâmf\rii unor personaje care se încred prea mult în [tiin]a lor.” (J. Le Goff, Omul medieval, 1999)

Glosar ABAC – tabl\ de socotit cu bile, care alunec\ pe bare transversale, folosit\ din Antichitate. COPI{TI – cei care copiau pe pergament, în m\n\stiri, c\r]i religioase. Competen]e specifice modulului RELIGIA {I VIA}A RELIGIOAS| 1.1. Construirea unor explica]ii [i argumente intra [i multidisciplinare cu privire la evenimente [i procese istorice. 3.1. Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilit\]ii [i a validit\]ii informa]iei con]inut\ de acestea. 4.2. Integrarea cuno[tin]elor ob]inute în medii non-formale de înv\]are în analiza fenomenelor istorice studiate.

112

Organizarea bisericeasc\ [i rolul tot mai mare al clerului în via]a politic\ [i cultural\ au determinat în Evul Mediu european dezvoltarea unui înv\]\mânt dependent de Biseric\. Pân\ în secolul al XI-lea, m\n\stirile au fost principalele centre de cultur\, de aceea lâng\ ele s-au dezvoltat [colile monahale (sec. VII-XI). Aici, novicii primeau o preg\tire elementar\ (citit, scris, cântat), disciplina era sever\, pedepsele corporale fiind frecvente, iar metoda de predare se baza pe memorizare [i repetarea mecanic\, în cor, a unui text. Limba folosit\ era latina, elevul înv\]ând cititul dup\ textul latin al psalmilor, iar din secolul al X-lea s-a introdus socotitul cu ajutorul abacului. Aceste [coli preg\teau viitorii c\lug\ri [i clerici, precum [i copi[tii necesari cancelariilor medievale sau copierii c\r]ilor teologice. În unele m\n\stiri, pl\tind o tax\, erau instrui]i [i tineri fii de nobili care nu inten]ionau s\ se dedice vie]ii monahale. Renumite pentru aceast\ perioad\ au fost [colile m\n\stire[ti de la Bec, Cluny (Fran]a), Fulda, Sankt Gallen (Elve]ia), Monte Cassino (Italia) [i altele. Dezvoltarea vie]ii urbane, dup\ o întrerupere de câteva secole, face ca ora[ele s\ devin\ din nou cele mai importante centre de cultur\ ale Europei. Înc\ din vremea lui Carol cel Mare, aici func]ionau [colile episcopale, unde clericii erau instrui]i [i între]inu]i gratuit. Puse sub autoritatea episcopului, care le supraveghea prin intermediul unui canonic (scholasticus), aceasta implica alegerea [i supravegherea profesorilor, precum [i inspec]ii pentru a verifica moralitatea [i modul în care se desf\[ura instruirea. Programul de studii se baza, ca pe vremea carolingian\, pe cele [apte arte liberale, grupate în dou\ cicluri: trivium (gramatic\, retoric\, dialectic\) [i quadrivium (aritmetic\, geometrie, astronomie, muzic\). Înv\]area se reducea la o lectur\ a textului, comentat de magistru [i discutat de elevi. Se foloseau texte provenite din traducerea manuscriselor grece[ti, latine [i arabe, ceea ce a permis Occidentului s\ redescopere operele Antichit\]ii, precum cele ale filosofului grec Aristotel. Treptat, între [colile episcopale a ap\rut o anumit\ diferen]iere: se studiau mai mult dialectica [i filosofia la Paris, dreptul la Bologna, retorica la Orléans, aritmetica la Chartres, astronomia [i matematica la Toledo etc. Extinderea cre[tinismului, ca urmare a convertirii popula]iilor „p\gâne”, a contribuit la înmul]irea parohiilor rurale [i la o lips\ acut\ de preo]i. Vechea Biseric\ avea o structur\ strict urban\, fiind organizat\ în jurul scaunului episcopal. Prin urmare, formarea cadrelor clerului rural avea s\ cad\ în sarcina titularului de parohie. Apar [colile parohiale, unde preo]ii trebuiau s\ se îngrijeasc\, asigurând [i între]inerea, de instruirea [i formarea clerului apar]inând ordinelor minore, preg\tindu-[i în felul acesta succesorii. Religia [i via]a religioas\

113Cyan 113Yellow 113Magenta 113Black

În concluzie, toate aceste tipuri de [coli (monastic\, episcopal\ [i parohial\), chiar dac\ aveau un nivel cultural modest, au r\mas mijloacele de instruire cele mai importante ale Evului Mediu. De[i erau destinate, în primul rând, preg\tirii c\lug\rilor [i clericilor, erau primi]i, dup\ cum s-a v\zut, [i laici, iar în [colile parohiale chiar [i fii ai unor simpli ]\rani, care puteau beneficia de o instruc]ie elementar\. Chiar dac\ instruirea tinerilor era o prerogativ\ a Bisericii, pe m\sur\ ce ora[ele se dezvoltau ca centre me[te[ug\re[ti [i comerciale, se sim]ea tot mai mult nevoia unor oameni bine preg\ti]i ca s\ întocmeasc\ actele comerciale, juridice [i administrative. Apar astfel [colile laice, unde studiul se f\cea la început în limba latin\, iar mai târziu în limba matern\ a elevilor. În ce prive[te spa]iul românesc, prima [coal\ este men]ionat\, potrivit Legendei Sfântului Gerard, la Cenad, lâng\ Arad (sec. XI), unde elevii erau preg\ti]i pentru a deveni canonici. Mai târziu, sunt consemnate, pentru înv\]\mântul mediu, [colile catolice de la Alba Iulia, Oradea [i Târgu Mure[ (sec. XIV). Primele [coli m\n\stire[ti sunt men]ionate în documente în secolul al XV-lea, la Cozia [i Tismana, unde stare]ul avea atributul de „nastavnic” (înv\]\tor), precum [i Neam], Suceava [i Ia[i. Tot acum, la Bra[ov func]iona o Schola Coronensis [i {coala din Schei pentru românii ortodoc[i.

3 „În principiu, to]i c\lug\rii (…) trebuiau s\ [tie citi [i scrie. Regulile monastice (ale lui Augustin, Benedict din Norcia, Césaire din Arles etc.) prevedeau obligativitatea scrisului [i cititului, un num\r de ore zilnic dedicate lecturii, existen]a unei biblioteci [i copierea de manuscrise (activitate recomandat\ [i m\n\stirilor de c\lug\ri]e). (O. Drimba, Istoria culturii [i civiliza]iei, VI, 2003)

4 „Pentru a citi Biblia, c\lug\rii au nevoie s\ cunoasc\ latina, de unde un interes pentru tratatele de gramatic\ [i autorii latini, care le furnizeaz\ exemple. Pe de alt\ parte, stabilirea calendarului liturgic îi oblig\ s\ studieze computul, adic\ astronomia [i calculul. Dar ace[ti c\lug\ri, contrar a ceea ce s-a scris adesea, nu se intereseaz\ de disciplinele profane decât pentru a în]elege mai bine Biblia.” (P. Riché, Ph. Le Maitre, Invaziile barbare, 1996)

5 „Elevii [colilor erau externi. Ei pl\teau o tax\ [colar\, de care cei nevoia[i erau scuti]i. Banii strân[i din taxe erau folosi]i pentru plata profesorilor [i cump\rarea materialelor (paie pentru acoperirea podelei, hârtie, cerneal\ [i instrumente de scris). Disciplina îng\duia nu numai folosirea, ci chiar excesul de pedepse corporale, pe care, în general, portarul era îns\rcinat s\ le aplice.” (G. D’Haucourt, Via]a în Evul Mediu, 1998) Religia [i via]a religioas\

„S-au zidit sfânta beserec\ [i [coala la anul 1495”, consemneaz\ documentele vremii construirea celei mai vechi [coli române[ti, cea din Scheii Bra[ovului, [i a bisericii voievodale Sf. Nicolae, prin contribu]ia domnitorilor din Valahia [i Moldova

2 „A studiat cu mare pasiune artele liberale [i, cinstindu-i foarte pe cei ce le predau, îi cople[ea cu onoruri. L-a avut ca profesor de gramatic\ pe Petru Pisanul, deja b\trân pe atunci; pentru celelalte discipline i-a fost profesor Alcuin, zis Albin, de asemenea diacon, de neam saxon [i originar din Britania, b\rbat cum nu se g\sea în lume mai înv\]at.” (Eginhard, Via]a lui Carol cel Mare)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Analizând textul lec]iei [i documentele 1 [i 3, stabili]i: a) Preocup\rile c\lug\rilor dintr-o m\n\stire. b) Care erau artele liberale? c) Categoriile de [coli din Evul Mediu [i scopul pe care îl urm\reau. 2. Citind documentul 2 [i rememorându-v\ cuno[tin]ele dobândite în anii anteriori, identifica]i-l pe elevul lui Alcuin. 3. Analizând documentul 4 [i rememorându-v\ cuno[tin]ele dobândite în anii anteriori, stabili]i: a) De ce era necesar\ cunoa[terea limbii latine? b) Momentul în care se dovedea utilitatea acestor preocup\ri. 4. Pornind de la documentul 5, identifica]i categoria de elevi despre care este vorba.

113

114Cyan 114Yellow 114Magenta 114Black

UNIVERSIT|}ILE

Un mare maestru, Toma d’Aquino, care a predat teologia la Roma, Napoli [i Paris

1 „Studen]ii care frecventeaz\ în num\r din ce în ce mai mare, în secolul al XII-lea, [colile episcopale, nu sunt numai discipoli entuzia[ti ai marilor mae[tri, avizi s\ cunoasc\ [i s\ fac\ descoperiri intelectuale. De[i cei mai mul]i se îndreapt\ c\tre un statut clerical, exist\ printre ei [i tineri turbulen]i, ale c\ror afirma]ii [i conduit\ indigneaz\ adesea autorit\]ile [i pe reformatorii Bisericii (…). Ei suport\ foarte greu autoritatea episcopului, mai ales când acesta vrea s\ reformeze moravurile. De aici rezult\ o mi[care de emancipare care se contureaz\ în sânul comunit\]ilor pe care le constituie cu magi[trii lor la începutul secolului al XIII-lea [i care coincide cu înfiin]area corpora]iilor” [universitare n.n.]. (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, II, 1998)

2 „Lec]iile erau în general citite, de unde [i denumirea de lecturi. (…) Nu existau teme scrise pentru studen]i, ci doar practica disputei, pentru sau împotriva unei teze, ceea ce dezvolta, o dat\ cu memoria [i suple]ea spiritului, mania contradic]iei. Pe durata studiilor, tinerii copiau, pentru a le p\stra, un anumit num\r de cursuri sau de c\r]i pe care le închiriau foaie cu foaie, de la bibliotecarul depozitar.” (G. D’Haucourt, Via]a în Evul Mediu, 1998)

114

Primele institu]ii europene de înv\]\mânt superior, universit\]ile, au ap\rut în Imperiul Bizantin (sec. IX) [i Spania musulman\ (sec. X). La Constantinopol, cei mai vesti]i oratori ai vremii predau teologia [i filosofia, cu elemente din gândirea lui Platon, urmate de istorie, matematic\, geografie [i medicin\; de un larg renume se bucura [i Cordoba, unde veneau la studii tineri din diverse ]\ri europene. În Europa apusean\, universit\]ile au ap\rut la începutul secolului al XIII-lea, ca asocia]ii profesionale asem\n\toare breslelor, care îi întruneau pe profesori [i studen]i (universitas). Ace[tia vizau eliminarea tutelei episcopale, ba uneori chiar [i a celei laice, pentru a ap\ra, în schimb, independen]a [i privilegiile comunit\]ii [colare. Papa le-a dat sprijinul s\u, eliberându-le de sub controlul episcopului, v\zând prin aceasta o posibilitate de înt\rire a autorit\]ii pontificale în zon\. Cele dintâi universit\]i bine organizate, folosind de model celor care vor urma, au fost cele din Paris (1215), Bologna (1219) [i Oxford (1230). Universitatea parizian\, care s-a bucurat de privilegii deosebite acordate de papi [i de regii Fran]ei, a devenit un centru vestit de cultur\, ceea ce atr\gea la studiu tineri din toat\ Europa. Ceva mai târziu au luat fiin]\ universit\]ile din Cambridge (1229), Padova (1222), Roma (1244) [i Montpellier (1289), urmate apoi de cele din Europa Central\: Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365) [i Heidelberg (1387). Dar nu toate universit\]ile apar în urma unei revolte împotriva puterii. Cea de la Napoli (1224) a fost întemeiat\ de regele Frederic al II-lea cu scopul de a rivaliza cu universitatea bolognez\ [i de a furniza Regatului Siciliei func]ionarii califica]i de care avea nevoie. Altele au fost create la ini]iativa Bisericii, cu scopul de a combate erezia cathar\ (Toulouse) sau din dorin]a de a instala citadele ale civiliza]iei cre[tine în teritoriile recucerite de la sarazini: Salamanca, Valladolid, Valencia (Spania), Lisabona [i Coimbra (Portugalia) Activitatea în lumea universitar\, care era exclusiv masculin\, era organizat\ pe facult\]i. Cea mai veche era teologia, urmat\ de facultatea de drept, unde se preda drept canonic [i civil, iar mai târziu medicina, unde se preda anatomia uman\ [i botanica farmaceutic\. Înv\]area era oral\ [i se f\cea în limba latin\, constând din prelegeri, exerci]ii [i dispute. C\r]ile erau scumpe [i rare, iar studen]ii, adesea, pe lâng\ cheltuielile de trai [i gazd\, trebuiau s\-[i pl\teasc\ [i magistrul. La acestea se ad\uga [i durata studiilor, uneori foarte lung\. Examenele aveau loc de Cr\ciun sau în postul Pa[telui [i constau din dispute cu examinatorii asupra problemelor studiate. Confirmarea studiilor se f\cea prin conferirea unor grade, ale c\ror denumiri s-au p\strat pân\ ast\zi: bacalaureat, licen]\, masterat, doctorat. Prezen]a acestor studen]i, adesea turbulen]i, reprezenta o pepinier\ de consilieri [i o surs\ de prestigiu atât pentru puterea civil\, cât [i pentru cea ecleziastic\. Religia [i via]a religioas\

115Cyan 115Yellow 115Magenta 115Black

Modulul V

}inând cont de prestigiul dobândit, întemeietori pio[i deschid pe proprie cheltuial\ colegii pentru studen]ii bursieri, cu scopul de a le asigura o existen]\ mai u[oar\. În felul acesta, Robert de Sorbon, la Paris, [i John Bolliol, la Oxford, au pus bazele unor a[ez\minte care s-au men]inut în mod glorios pân\ ast\zi. În ce-i prive[te pe magi[tri, ace[tia proveneau din rândul c\lug\rilor, precum franciscanul Francis Bacon, profesor la Oxford [i Paris, sau dominicanii Toma d’Aquino [i Albert cel Mare, care aveau s\ fie canoniza]i amândoi de Biseric\. Dup\ cum s-a putut vedea, o universitate medieval\ era o corpora]ie [i o institu]ie de înv\]\mânt european\ suprana]ional\. Acest fapt era posibil datorit\ limbii latine, folosit\ ca instrument unic de comunicare. Astfel, aceste institu]ii puteau include în rândul lor studen]i veni]i din toat\ Europa. Prin urmare, toate universit\]ile din secolul al XIII-lea aveau caracter interna]ional, aspect care se va modifica mai târziu, când aceste institu]ii tind s\ devin\ na]ionale.

Glosar CATHARI – membri apar]inând unei erezii populare ap\rute în secolul al XII-lea în sud-vestul Fran]ei. Este distrus\ printr-o adev\rat\ cruciad\ (1208-1244). SARAZINI – nume dat popula]iei musulmane din Spania. UNIVERSITAS – termen ce deriv\ din dreptul roman [i exprim\ ideea c\ studiul prive[te atât pe profesor, cât [i pe studen]i, adic\ totalitatea persoanelor care iau parte la studiu.

Un curs la Universitate (miniatur\ dintr-un manuscris francez din sec. XV)

3 „Studentul nu era supus unor condi]ii de studiu prea rigide. Putea urma cursurile prescrise în ordinea pe care o dorea, în ora[ul [i cu magistrul pe care [i-l alegea. John de Salisbury, de pild\, sose[te la Paris la vârsta de 14 ani [i, timp de 13 ani, studiaz\ toate disciplinele programei, cu 10 sau 12 magi[tri, dup\ care trece pentru 2 ani la Chartres ca s\ studieze gramatica cu Guillaume de Couches, revine din nou la Paris, pentru a studia (…) logica [i retorica, [i dup\ aceast\ lung\ peregrinare p\r\se[te Parisul, înapoindu-se în patrie pentru a preda.” (O. Drimba, Istoria culturii [i civiliza]iei, VI, 2003)

ACTIVITATE INDEPENDENT|

4 „… Regele dorea ca Universitatea din Praga s\ fie organizat\ [i condus\ în toate privin]ele dup\ modelul [i chipul Universit\]ii din Paris, unde el însu[i petrecuse [i studiase în tinere]ea sa. (…) Pentru ca toate aceste m\suri s\ r\mân\ ne[tirbite [i ve[nice, m\ria sa regele romanilor [i rege al Boemiei [Carol de Luxemburg], luminatul întemeietor al acestei universit\]i, înt\ri prin bula sa de aur toate privilegiile [i libert\]ile acordate studen]ilor.” (Cronica lui Benes de Weitmil, în Quellenbuch… Viena, 1887)

5

a) b) c)

d)

„Noul doctor primea, împreun\ cu boneta p\trat\, un inel, simbol al c\s\toriei sale cu [tiin]a. Toate acestea îi erau înmânate în cadrul unei ceremonii religioase solemne, investitur\ asem\n\toare, în ordinul s\u, cu cea a cavalerilor sau cu cea a depunerii jur\mintelor la intrarea în c\lug\rie. Ziua se încheia cu petreceri îmbel[ugate oferite noilor s\i colegi de c\tre cel care ob]inuse titlul.” (G. D’Haucourt, Via]a în Evul Mediu, 1998) Religia [i via]a religioas\

e)

Analizând textul lec]iei [i documentele, stabili]i: Trei aspecte care au determinat înfiin]area universit\]ilor. Condi]iile de via]\ [i studiu din Evul Mediu. Asem\n\ri [i deosebiri între condi]iile contemporane [i cele medievale. Numele acelui personaj important care a fost student la Paris [i a ]inut cont ulterior de drepturile acordate acolo studen]ilor. Preciza]i de ce era posibil\ [i uneori chiar necesar\ deplasarea între centrele universitare europene.

115

116Cyan 116Yellow 116Magenta 116Black

LA ÎNCEPUTURILE MODERNIT|}II

Un c\lug\r lucrând la un manuscris

1 Idealul umanist în scrisoarea lui Gargantua c\tre Pantagruel „Iat\ pentru ce, fiul meu, te-a[ sf\tui s\ folose[ti anii tinere]ii tale cu silin]a înv\]\turii, înt\rindu-]i f\r\ încetare puterile min]ii [i ale sufletului. (…) S\-]i însu[e[ti f\r\ gre[eal\ limba elin\ mai întâi, (…) apoi latina [i ebraica Sfintelor Scripturi, chiar araba [i caldeiana. (…) S\ nu r\mân\ nicio cronic\ pe care s\ n-o [tii pe de rost [i s\ cercetezi cu de-am\nuntul toate cele scrise în cosmografia înv\]a]ilor care s-au îndeletnicit cu [tiin]a aceasta. În ce prive[te geometria, aritmetica [i muzica, m-am str\duit s\ te fac a le pre]ui de mic copil, pe când aveai cinci sau [ase ani. Înva]\ tot ce nu [tii înc\, [i încearc\ s\ cuno[ti legile astronomiei. Las\-i la o parte pe astrologii care citesc în stele (…), sunt lucruri nefolositoare [i zadarnice.” (F. Rablais, Gargantua, sec. XVI)

Glosar SCOLASTIC| – concep]ie filosofic\ aflat\ la baza înv\]\mântului medieval, care se fundamenta pe dogmele Bisericii catolice. Reprezentant de seam\ – Toma d’Aquino (1225-1274). UMANISM – ideologia Rena[terii, care a[az\ omul [i valorile umane în centrul aten]iei arti[tilor, oamenilor de [tiin]\ [i filosofilor.

116

Apari]ia umanismului în Italia secolului al XIV-lea aducea o concep]ie nou\ despre om, care reflecta, de fapt, aspira]iile, gusturile [i sentimentele unei societ\]i care se îndrepta spre modernitate. Reprezentan]ii s\i urm\reau s\ pun\ în valoare omul [i demnitatea lui, motiv pentru care cereau un nou sistem educa]ional. Acesta trebuia s\ se bazeze pe studiul operelor clasice ale Antichit\]ii, mijloc principal în formarea omului des\vâr[it, la care s\ se adauge studiul artelor liberale [i al tuturor [tiin]elor cunoscute. Înv\]\tura trebuia s\ devin\ un mijloc de dezvoltare [i afirmare a personalit\]ii umane. Desigur, antichitatea greco-roman\ era cunoscut\ înv\]a]ilor Evului Mediu, dar studiul ei era limitat, conform scolasticii medievale, doar la folosul credin]ei (s\ contribuie la explicarea Sfintei Scripturi), pe când oamenii Rena[terii îi citeau pe antici din curiozitatea de a descoperi [i altfel de oameni decât ei, de a cunoa[te realit\]ile, gândirea [i experien]ele lor umane. În ce prive[te Biserica, umani[tii considerau c\ adev\ratul cre[tin trebuie s\ cunoasc\ perfect cuvântul [i faptele lui Hristos, pe care s\ le urmeze, iar mesajul Evangheliei s\ fie în]eles de toat\ lumea. Este motivul pentru care ei caut\ manuscrisele cele mai vechi ale scrierilor sfinte, sco]ând în eviden]\ adaosurile [i transform\rile de texte f\cute în favoarea Bisericii. Prin ideile lor, umani[tii anun]au deja apari]ia Reformei, iar în transmiterea acestor idei un rol esen]ial l-a avut r\spândirea tiparului [i apari]ia tipografiilor. Ca urmare, în vremea Rena[terii se renun]\ treptat la înv\]\mântul cu orientare preponderent teologic\, dezvoltându-se în mediul or\[enesc [coli laice (gimnazii, colegii) în care se înv\]au [tiin]ele (matematic\, astronomie, mecanic\ [i [tiin]ele naturii). Elevii primeau o educa]ie practic\, urm\rindu-se dezvoltarea inteligen]ei [i a for]elor lor creatoare. Astfel, dup\ ce deprindea scrisul, cititul [i socotitul într-un prim ciclu, corespunzând [colii elementare de ast\zi, copilul parcurgea ciclul urm\tor, rezervat în principal lecturii [i coment\rii clasicilor, numit [i „[coala umanist\”, sau, pentru cei care urmau s\ se ocupe de comer] [i pr\v\lie, „[coala abacului”. Pentru tinerii care erau destina]i unui me[te[ug, preg\tirea se f\cea într-un mod bine organizat în cadrul breslei. Treptat, se înmul]esc [colile private, în care înv\]\torii [i profesorii tr\iau din veniturile pe care le aduceau acestea, încheindu-se în prealabil contracte cu p\rin]ii copiilor. Tabla pentru scris înc\ nu exista, disciplina era asigurat\ dup\ metodele clasice, ceea ce stârnea protestele pedagogilor umani[ti, iar progresele elevilor erau consemnate într-un catalog. Rolul acestor [coli a fost important, ele contribuind semnificativ la eliberarea înv\]\mântului de sub controlul Bisericii [i la crearea unui nou tip de intelectuali (înv\]\tori, profesori, juri[ti, notari, contabili, negustori, diploma]i), care vor forma un grup social independent – o intelectualitate laic\ – cu aspira]ii spre un rol mai important în societatea vremii. Religia [i via]a religioas\

117Cyan 117Yellow 117Magenta 117Black

Umani[ti de seam\, precum François Rablais, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam [i, mai ales, Jan Komenski (Comenius), s-au remarcat prin preocup\rile lor fa]\ de educa]ie [i moral\, prin elaborarea unor manuale. Comenius, autor al lucr\rii Didactica magna (1632), a fost un promotor al laiciz\rii înv\]\mântului [i al unei [coli generale obligatorii [i în limba matern\. Ideile renascentiste au p\truns în secolele XV [i XVI în p\r]ile centrale [i r\s\ritene ale Europei prin intermediul tinerilor afla]i la studii în universit\]ile italiene, precum [i al umani[tilor italieni [i germani care î[i desf\[urau activitatea la cur]ile din Praga, Buda [i Cracovia. Un rol însemnat, în acest sens, l-au avut [i universit\]ile de la Praga, Cracovia, Viena [i Pecs, unde modelul de educa]ie umanist\ se va impune treptat. În Transilvania, principalele centre de cultur\ umanist\ au fost cur]ile episcopale de la Alba Iulia [i Oradea, la ultima formându-se [i marele umanist de origine român\ Nicolaus Olahus. La Bra[ov, J. Honterus a fondat prima tipografie din Transilvania [i un gimnaziu organizat pe baze umaniste, iar la Cluj se înfiin]a o universitate iezuit\, cu trei facult\]i (teologie, filosofie [i drept). Despot Vod\ (1561–1563) fondeaz\ în Moldova colegiul de la Cotnari (Shola latina), condus\ de umanistul german J. Sommer. Tot umani[tii vor face cunoscut\ Europei latinitatea românilor.

2 „Lorenzo de Medici avea patruzeci [i trei de ani când a murit, iar la cârma ora[ului st\tuse dou\zeci [i trei de ani. (…) S-a str\duit ca în timpul lui toate me[te[ugurile [i artele s\ fie mai înfloritoare în Floren]a decât în celelalte ora[e ale Italiei. În primul rând, pentru a sprijini studiile, a întemeiat la Pisa o nou\ universitate de drept [i arte. (…) A încurajat la fel de mult poezia în limba italian\, muzica…” (F. Guicciardini, Cronica Floren]ei )

3 „Cu excep]ia nuan]elor apar]inând tradi]iei na]ionale, umanismul, Rena[terea [i Reforma au fost mi[c\ri europene. Acelea[i probleme s-au pus de la Oxford la Cracovia, de la Paris la Floren]a sau de la Roma la Anvers. {i dac\ r\spunsurile sunt diferite ca form\, ele î[i au r\d\cinile în acelea[i izvoare: îndep\rtarea concep]iei medievale despre lume, revenirea la antici, esteticul ca modalitate de cunoa[tere a divinit\]ii [i c\utarea unei religii epurate, capabil\ s\ r\spândeasc\ credin]a adev\rat\.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, III, ed. 1998)

4

Începuturile tiparului

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Analiza]i scrisoarea lui Gargantua [i explica]i programul instructiv pe care îl con]ine; preciza]i dac\ acest program corespunde vederilor umaniste. 2. Pornind de la documentul 2, stabili]i: a) Care a fost motivul întemeierii universit\]ii din Pisa? b) Avea întemeietorul acestei universit\]i vreo leg\tur\ cu Biserica? 3. Citi]i cu aten]ie documentul 3 [i rezolva]i sarcinile: a) Identifica]i trei evenimente care au deschis Europei drumul spre modernitate. b) Stabili]i cel pu]in trei consecin]e ale acestor evenimente. 4. Explica]i opinia lui Jan Komensky despre educarea tinerimii, pornind de la documentul 4.

PRO MEMORIA! z

z

„C\ acest obicei pios nu numai c\ trebuie p\strat, dar [i r\spândit e de interes pentru ori[ice stat cre[tin [i anume ca în ori[ice societate de oameni, fie aceasta un or\[el sau sat, s\ se înfiin]eze o [coal\ ca loc de educa]ie a tinerimii… Fiindc\ p\rin]ii sunt rareori destoinici de a înv\]a pe copii, sau c\ n-au timp, urmeaz\ c\ al]i oameni trebuie s\-[i fac\ o meserie din aceasta. În chipul acesta, societatea va fi mai bine îngrijit\.” (Jan Komenski, Didactica magna, cap. VIII) Religia [i via]a religioas\

z

Instruirea tinerilor în Evul Mediu a fost o prerogativ\ a Bisericii. În universit\]ile medievale, nivelul intelectual cel mai înalt a fost atins de teologie [i filosofia scolastic\. Ideile pedagogice umaniste au contribuit semnificativ la eliberarea înv\]\mântului de sub tutela Bisericii.

117

118Cyan 118Yellow 118Magenta 118Black

Modulul V

rotectorat religios [i identitate cultural\ în Europa [i în spa]iul românesc „PROBLEMA ORIENTAL|” {I ROMÂNII

Un comandant de o[ti, Eugeniu de Savoia, [i un împ\rat Habsburg, Iosif al II-lea, care au influen]at, prin faptele lor, istoria românilor transilv\neni

1 ,,De la independen]a Greciei, ]arul nu se gânde[te decât la nimicirea imperiului, devenit «bolnavul Europei». Scopul s\u este de a-[i asigura protectoratul asupra popoarelor slave [i ortodoxe din Balcani, ceea ce i-ar permite s\ domine cea mai mare parte a peninsulei. Pe lâng\ aceasta, el dore[te mai ales s\ pun\ mâna pe strâmtori pentru a putea s\ aib\ ie[ire în Mediterana, ceea ce ru[ii urm\resc înc\ de pe timpul lui Petru cel Mare. Obiectivul englezilor este simplu. El const\ în protejarea «drumului Indiilor» prin Orientul Apropiat, interzicându-i ]arului s\ domine strâmtorile [i s\ p\trund\ cu flota sa în Mediterana oriental\.’’ (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, IV, ed. 1998)

118

Odat\ cu e[ecul militar otoman sub zidurile Vienei (1683), se deschidea în istoria Europei a[a-numita ,,problem\ oriental\’’. Declinul Imperiului Otoman era tot mai evident, iar puteri precum Austria [i Rusia aveau tendin]a de a se substitui domina]iei turce în spa]iul balcanic. }\rile Române au devenit una din mizele acestei dispute [i, totodat\, spa]iu al confrunt\rilor militare. Rusia, care ca ]ar\ ortodox\ se considera a treia Rom\, î[i începea seria de r\zboaie antiotomane sub pretextul protej\rii cre[tinilor din Balcani. La rândul s\u, Austria î[i încheia victorioas\ r\zboiul cu turcii prin pacea de la Passarovitz (1718), devenind o putere care va încerca s\ limiteze tendin]ele hegemonice ruse. Percepute în con[tiin]a românilor ca dou\ state tinere [i puternice decise s\ se opun\ Islamului [i s\ elibereze popoarele balcanice, atât Austria catolic\, cât [i Rusia ortodox\ arborau stindardul cre[tin în timpul campaniilor militare antiotomane, menit, de fapt, s\ ascund\ expansiunea lor teritorial\. Habsburgii erau dezavantaja]i în raporturile cu românii care identificau religia cu na]ionalitatea, iar ru[ii î[i înv\luiau mai bine expansionismul sub masca ortodoxiei. De aceea, bucurându-se de simpatia unui segment al boierimii [i al clerului ortodox, care vedeau în ]ar un protector al cre[tinilor, Rusia beneficia în Moldova [i }ara Româneasc\ de un sprijin important. R\zboaiele Rusiei împotriva Turciei au avut, la început, o importan]\ benefic\ pentru }\rile Române, prin schimb\rile importante survenite în statutul extern al acestora. Astfel, prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774), Rusia devenea garant al autonomiei române[ti. Aceasta permitea ]arului ca, sub pretextul protec]iei comunit\]ilor religioase ortodoxe, s\ ini]ieze presiuni politico-diplomatice [i chiar r\zboaie antiotomane, care, de obicei, se desf\[urau în spa]iul românesc. Chiar dac\ se declarase garant al Principatelor Române, ]arul îng\duia totu[i Austriei s\ smulg\ Bucovina (1775), iar apetitul de cucerire al Rusiei avea s\ fie satisf\cut prin preluarea Basarabiei (1812). Oprit\ în realizarea proiectelor sale orientale de campania napoleonian\ din 1812, Rusia avea s\ revin\ prin r\zboiul ruso-turc încheiat cu tratatul de pace de la Adrianopol (1829). }arul devenea acum protector absolut al Moldovei [i }\rii Române[ti, pe care le-a ]inut sub ocupa]ie pân\ în 1834. Religia [i via]a religioas\

119Cyan 119Yellow 119Magenta 119Black

Modulul V

În urma acordurilor încheiate cu Poarta, Rusia dispunea de mijloacele legale prin care exercita o influen]\ cople[itoare la Dun\re. Îns\[i suzeranitatea otoman\ asupra Principatelor, redus\ la plata tributului, devenise dependent\ de voin]a sa. Prin urmare, temerile românilor fa]\ de o efectiv\ încorporare la Rusia, dezvoltate dup\ anexarea Basarabiei, se vor accentua dup\ 1829. Profitând de evenimentele de la 1848, ru[ii reocup\ Principatele, iar prin interven]ia militar\ din Transilvania, ]arul restaura monarhia habsburgic\. Era momentul în care Occidentul devenea con[tient de pericolul pe care Rusia îl reprezenta în zona Dun\rii de Jos. De aceea, câ]iva ani mai târziu, când r\zboiul Crimeii a readus în prim-planul politicii europene ,,problema oriental\’’, Anglia [i Fran]a se vor implica direct în conflict, iar prin Congresul de pace de la Paris (1856) era st\vilit\ expansiunea ]arilor [i se favoriza mi[carea politic\ româneasc\ de impunere a propriei identit\]i [i de constituirea statului na]ional.

5 ,,Mai trebuie subliniat [i alt rezultat al tratatului de la Adrianopol, care a avut consecin]e interne de-a dreptul incalculabile: libertatea comer]ului pe Dun\re [i Marea Neagr\, avantajos cu prec\dere pentru comer]ul britanic cu grâne, dar care, pe plan intern, a însemnat adev\ratul început al unei noi burghezii de tip capitalist (...) [i care va da, mai târziu, masa de manevr\ a partidului liberal.’’ (N. Djuvara, Între Orient [i Occident, 1995)

Glosar

2 ,,De când au fost turci în Europa, a fost [i o chestiune oriental\, [i în momentul când Rusia deveni o putere european\, ea pretinse s\ rezolve aceast\ chestiune în profitul ei.(...) Era vorba s\ se [tie dac\ Imperiul Otoman va fi dezmembrat [i dac\ ru[ii vor fi l\sa]i s\ se stabileasc\ pe Dun\re.’’ (A. Sorel, Chestiunea oriental\ în secolul al XVIII-lea)

3 ,,...noi nici afirmare a puterii [i întindere a posesiunilor noastre nu dorim [i nici vreo îmbog\]ire, ci pentru eliberarea sfintei biserici [i a popoarelor cre[tine vrem s\ lupt\m.’’ (Petru cel Mare, 1711)

PROBLEMA ORIENTAL| – problema men]inerii echilibrului politic european, în condi]iile declinului Imperiului Otoman [i ascensiunii ruse, dup\ 1683. PROTECTORAT – statut interna]ional care indic\ cedarea unor prerogative de politic\ extern\ ale statului protejat puterii protectoare.

ACTIVITATE INDEPENDENT|

4 ,,S\ v\ ridica]i o dat\ cu noi s\ n\p\dim asupra turcilor, fiindc\ fiecare este dator a-[i pune via]a pentru a lui lege [i pentru a lui patrie.(...) Biruin]a armatei noastre nu va lipsi de a înt\ri ale noroadelor scopuri, iar dup\ pace, noi le vom da al nostru acoper\mânt [i a noastr\ milostivire.’’ (Ecaterina a II-a, Manifest c\tre to]i cre[tinii, 1769)

Congresul de la Paris (1856), pictur\ de epoc\

Religia [i via]a religioas\

Analizând textul lec]iei [i sursele documentare, explica]i: 1. Ce se în]elege prin conceptul ,,problema oriental\’’? Preciza]i ce implica]ii decurg din evolu]ia acestei „probleme” pentru }\rile Române. 2. Cum a influen]at conflictul de interese dintre Marile Puteri situa]ia Principatelor? 3. Ce în]elegeau ]arii Rusiei prin ,,protectoratul religios’’? 4. Ce avantaje aducea totu[i tratatul de la Adrianopol, din 1829? 5. Cum a favorizat Congresul de pace de la Paris (1856) evolu]ia românilor spre constituirea statului na]ional?

119

120Cyan 120Yellow 120Magenta 120Black

IDENTITATE {I PROTEC}IE CULTURAL|

Steag de lupt\ [i icoana Sfântului Gheorghe d\ruite de {tefan cel Mare M\n\stirii Zografu de la Muntele Athos

1 ,,Ajutoarele române[ti c\tre Sfântul Munte sunt cele mai importante din toat\ istoria Athosului. Ele dep\[esc orice alte ajutoare slave sau chiar bizantine, reu[ind în mod constant s\ între]in\ [i s\ salveze Athosul de la ruin\, timp de cinci secole (1350–1863), sub lunga domina]ie otoman\, când întreaga Peninsul\ Balcanic\ era pa[alâc turcesc. (…) Din anul 1550, pe lâng\ ajutoarele anuale în bani, domnii români contribuie la sus]inerea Athosului cu alte ajutoare [i mai substan]iale, a[a-zisele «metoace» sau «m\n\stiri închinate».’’ (Arhimandrit I. B\lan, Pelerinaj la Muntele Athos, 2005)

Glosar PRONUNCIAMENT – declara]ie, ac]iune prin care se exprim\ protest fa]\ de un sistem social-politic. SECULARIZARE – trecerea unor bunuri apar]inând comunit\]ii religioase în proprietatea statului.

120

Dup\ pr\bu[irea Bizan]ului sub turci, principii români, r\ma[i singurii domni cre[tini din Balcani, au dezvoltat un patronaj cultural care s-a exercitat pe diferite c\i atât în spa]iul românesc, cât [i în cel european al ortodoxiei orientale. El s-a manifestat în sprijinirea [colilor în limba român\, a bisericii ortodoxe, tip\rirea [i r\spândirea c\r]ilor, precum [i înzestrarea a[ez\mintelor sfinte cu numeroase danii. Printre marii protectori medievali ai culturii se num\r\ {tefan cel Mare, constructor al edificiilor religioase de la Putna, Neam], Vorone], dar [i al celor de la Râmnicu S\rat (Muntenia), Feleac, Vad (Transilvania) [i care a f\cut danii importante mân\stirilor de la Muntele Athos, Neagoe Basarab, ctitor al bisericii episcopale de la Curtea de Arge[ [i, totodat\, mare sprijinitor al comunit\]ilor ortodoxe de la Ierusalim, Constantinopol, Muntele Athos [i Sinai, Matei Basarab [i Vasile Lupu, care au f\urit o oper\ cultural\ de o rar\ valoare. Ei au impulsionat produc]ia [i circula]ia c\r]ii în limba român\ prin intermediul tipografiilor de la Câmpulung, Govora [i Ia[i, au creat [coli noi: la Ia[i, un colegiu cu predare în limba latin\ (1639), iar la Târgovi[te o [coal\ superioar\ greco-latin\ (1646). Considerându-se un continuator al împ\ra]ilor bizantini, Vasile Lupu a sprijinit financiar Patriarhia de la Constantinopol, a zidit [i a înzestrat cu danii biserica Sf. Paraschiva din Lvov (Polonia) [i a ctitorit mân\stirea Sf. Lavra din Moreea (Grecia). Preocupat de dezvoltarea înv\]\mântului superior, {erban Cantacuzino, ctitorul m\n\stirii Cotroceni, a înfiin]at Academia domneasc\ din Bucure[ti, care, al\turi de [coala Patriarhiei din Constantinopol, devine un centru de seam\ al culturii r\s\ritene. Tot în timpul s\u s-a realizat cea mai însemnat\ traducere în limba român\, Biblia de la Bucure[ti (1688). Constantin Brâncoveanu a zidit m\n\stiri bine înzestrate material (Hurezi, Sâmb\ta), a construit palatele de la Mogo[oaia [i Potlogi, dezvoltând pentru epoca sa un nou stil arhitectonic, cel brâncovenesc. Sprijinit de mitropolitul Antim Ivireanul, a deschis tipografiile de la Buz\u, Bucure[ti, Târgovi[te [i Snagov, unde s-au tip\rit c\r]i în limba greac\ [i român\, iar în ce prive[te locurile sfinte de la Athos, Ierusalim [i Sinai, avea s\ fie unul dintre cei mai darnici sprijinitori al acestora. De fapt, de-a lungul secolelor, domnitorii români au avut un rol important în sus]inerea acestor a[ez\minte, fapt pe deplin recunoscut atât de istoriografia greac\, cât [i de cea slav\ [i fericit numit de N. Iorga „Byzance après Byzance”. În Transilvania, habsburgii au ini]iat chiar de la începutul domina]iei lor o sus]inut\ politic\ de catolicizare a românilor care constituiau popula]ia majoritar\. ,,Unia]ia’’ a permis clerului greco-catolic leg\turi culturale cu Roma, sursa latinit\]ii, fapt ce a stimulat mi[carea de idei de care [i-a legat numele {coala Ardelean\, cu rol important în dezvoltarea con[tiin]ei na]ionale. Religia [i via]a religioas\

121Cyan 121Yellow 121Magenta 121Black

De[i nu vor reu[i s\ participe la via]a politic\, românii [i-au sus]inut drepturile na]ionale prin memorii [i conferin]e, al\turi de o via]\ cultural\ activ\, prin ,,Asocia]ia transilvan\ pentru literatura român\ [i cultura poporului român’’(ASTRA, 1861). Ridicarea Bisericii ortodoxe la rang de mitropolie (1864), sub conducerea lui Andrei {aguna, a creat noi oportunit\]i, precum organizarea înv\]\mântului confesional în limba român\, drept pe care Biserica greco-catolic\ îl avea din 1850. În felul acesta, cele dou\ biserici devin principalele bastioane ale na]ionalit\]ii române. Dup\ instaurarea regimului dualist austro-ungar (1867), elita româneasc\, ce-[i imagina pân\ atunci soarta românilor în cuprinsul unei monarhii austriece puternice, va formula treptat un nou ideal na]ional radical, acela al unirii cu România. Încercarea de a da glas suferin]elor [i dolean]elor românilor ce i-a însufle]it pe cei care, în 1892, au redactat un nou memoriu, intitulat Memorandum („de ]inut minte”), a fost întâmpinat\ cu indiferen]\ de împ\ratul de la Viena, dar va provoca reac]ia oficialit\]ilor ungare, care-i vor judeca (mai 1894) [i condamna la închisoare pe liderii „memorandi[tilor”.

2 ,,Timp de câteva secole (XV– XIX), }\rile Române s-au socotit între cei mai constan]i sprijinitori ai a[ez\mintelor culturale de tradi]ie bizantin\ din Ierusalim. (…) În 1863, când în România au fost secularizate bunurile conventuale, erau dedicate Ierusalimului 33 de m\n\stiri cu averile lor, al c\ror venit, an de an, lua calea îndep\rtatei cet\]i din Orientul Apropiat, pentru a permite centrelor de cultur\ bizantin\ de acolo continuarea unei existen]e cu neputin]\ altfel, sub domina]ia otoman\.’’ (V. Cândea, C. Simionescu, Prezen]e culturale române[ti, 1982)

3 ,,La mijlocul secolului al XIX-lea, venerabilul a[ez\mânt egiptean dispunea în România de veniturile a opt m\n\stiri [i biserici, a numeroase imobile [i a peste 50.000 de hectare de p\mânt arabil [i p\duri. Existen]a îns\[i a a[ez\mântului de tradi]ie bizantin\ de pe Muntele Sinai, continuitatea operei lui spirituale, p\strarea tezaurelor sale culturale se explic\ în bun\ parte prin rela]iile binef\c\toare cu }\rile Române.’’ (V. Cândea, C. Simionescu, Prezen]e culturale române[ti, 1982)

Circa 40 000 de români, veni]i din toate p\r]ile Transilvaniei, s-au adunat pe 3/15 mai 1848, lâng\ Blaj, pe o câmpie care de atunci se va numi Câmpia Libert\]ii, [i au adoptat o rezolu]ie în 4 puncte prin care „na]ia român\ se declar\ [i se proclam\ (…) de sine st\t\toare [i (…) parte întregitoare a Transilvaniei, pe temeiul libert\]ii egale”.

4 ,,Inteligen]a român\ adunat\ spre a serba aniversarea zilei de 3/15 mai (…) declar\ a r\mâne neclintit\ pe lâng\ principiile [i preten]iile proclamate s\rb\tore[te de na]iunea român\ în adunarea general\ de la 3/15 mai 1848, iar în special c\: 1. Ne pronun]\m pentru autonomia Transilvaniei. 2. Ne pronun]\m pentru reactivarea articolilor de lege adu[i în Dieta de la Sibiu din anii 1863/64…’’ (Pronunciamentul de la Blaj, 1868)

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citind cu aten]ie textul lec]iei [i fragmentul din relatarea arhimandritului B\lan, rezolva]i urm\toarele sarcini de lucru: a) Identifica]i locurile sfinte sprijinite de români. b) Preciza]i ce erau ,,metoacele’’. c) Comenta]i contribu]ia {colii Ardelene la formarea con[tiin]ei na]ionale. 2. Analizând, în grupe de lucru, documentele 1-3, stabili]i: a) Durata în timp a ajutoarelor oferite de }\rile Române a[ez\mintelor religioase de la Muntele Athos [i de la Muntele Sinai. b) M\rimea [i uzul veniturilor. c) Semnifica]ia datelor consemnate în anul 1863. 3. Folosind [i alte materiale, realiza]i o dezbatere pe tema ,,Rolul }\rilor Române în men]inerea ortodoxiei orientale.” 4. Pornind de la documentul 4, explica]i: a) Momentul elabor\rii [i cine sunt semnatarii acestui document. b) Motivul redact\rii sale. Religia [i via]a religioas\

Conduc\torii Partidului Na]ional Român care au hot\rât alc\tuirea Memorandumului adresat împ\ratului Franz Joseph I (1892)

121

122Cyan 122Yellow 122Magenta 122Black

Modulul V

BISERICA {I DIASPORA

Fresc\ din Biserica ortodox\ româneasc\ din Nürnberg

1 ,,Leg\tura cu Dumnezeu, reg\sirea cu cei de-o limb\ [i o credin]\, ajutorul fie [i cu o vorb\ bun\ – toate acestea le caut\ românii emigran]i atunci când î[i îndreapt\ pa[ii spre l\ca[ele de cult din Toronto. În metropola canadian\ func]ioneaz\ aproape 20 de biserici române[ti. Cele mai multe sunt cre[tin-ortodoxe, dar exist\ [i greco-catolice ori neoprotestante. Mai mari sau mai mici, cu o tradi]ie mai îndelungat\ sau dimpotriv\, ap\rute recent, odat\ cu cre[terea numeric\ a comunit\]ii române[ti, bisericile încearc\ s\-i ajute pe oamenii care au ales s\ ia via]a de la cap\t. Cea mai veche este Biserica Ortodox\ Român\ Sfântul Gheorghe. Fondat\ în 1954, a fost mult\ vreme singura biseric\ româneasc\.’’ (Cristina Diac, „Nimic f\r\ Dumnezeu”, în „Jurnalul na]ional”, Edi]ie de colec]ie, 30 oct. 2006)

Glosar EPARHIE – diecez\ sau Episcopie; este districtul supus canonic jurisdic]iei unui episcop. EXARH – mitropolit primat; în epoca bizantin\ – loc]iitorul împ\ratului în provinciile imperiului. EXARHAT – teritoriu asupra c\ruia se extinde autoritatea unui exarh.

122

Diaspora româneasc\ s-a format începând de la jum\tatea secolului al XIX-lea, când din Transilvania, Banat sau Vechiul Regat românii au emigrat spre centrul Europei [i America. Aici au întemeiat comunit\]i distincte, bazate pe biserici [i [coli, ziare [i reviste în limba român\, dar s-au [i integrat în noua societate, preluând limba [i modul de via]\ din ]\rile de adop]ie. În Europa, prezen]a românilor stabili]i definitiv sau temporar în marile ora[e a fost eviden]iat\ prin apari]ia comunit\]ilor religioase. La Paris func]iona o capel\ ortodox\ în 1853, iar în 1882, guvernul român cump\r\ o biseric\ în Cartierul Latin care este folosit\ [i ast\zi. În Germania, pentru negustorii români stabili]i la Leipzig func]iona o capel\ (1858–1881), iar la Baden-Baden, prin]ul Mihail Sturdza, fostul domn al Moldovei, a zidit o biseric\ ortodox\ (1866) frecventat\ de românii din împrejurimi. În 1882 a fost pus\ sub jurisdic]ia Mitropoliei Moldovei, sub a c\rei obl\duire spiritual\ func]ioneaz\ [i ast\zi. La Viena, unde exista o comunitate româneasc\ puternic\, func]iona o capel\ proprie a acesteia (1907). Acestor comunit\]i avea s\ li se adauge, în perioada interbelic\, comunitatea românilor din Berlin, unde, cu concursul larg al guvernului, a fost cump\rat\ o biseric\ evanghelic\, împreun\ cu spa]iile corespunz\toare pentru locuin]e, birouri [i muzeu, toate distruse în urma bombardamentelor (1945). Dup\ terminarea r\zboiului, o mul]ime de români (diploma]i, studen]i, intelectuali, militari) afla]i în apusul Europei nu s-au mai întors în ]ara lor ocupat\ de trupele sovietice. Lor li s-au ad\ugat de-a lungul anilor mul]imile de români care s-au refugiat din cauza instaur\rii dictaturii comuniste. Diaspora româneasc\ lua un pronun]at caracter politic, cei mai mul]i considerându-se în exil. Printre cei care s-au stabilit în Occident imediat dup\ r\zboi s-au g\sit mul]i preo]i [i chiar un ierarh român, Visarion Puiu, fost mitropolit al Bucovinei, care avea s\ reu[easc\ în cadrul diasporei române[ti organizarea unei eparhii, Episcopia Ortodox\ Român\ pentru Europa Occidental\ (1949), cu sediul la Paris. Ast\zi, comunit\]ile române[ti sunt arondate Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania [i Europa Central\ (1993), cuprinzând parohiile din Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia [i Danemarca, iar restul parohiilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidental\, ridicat\ [i ea, din 2001, la rang de mitropolie. În Lumea Nou\, mai mult de jum\tate dintre românii afla]i acolo tr\iesc în statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Ohio [i Michigan. Aici se dezvolt\, având o lung\ tradi]ie, comunit\]ile ortodoc[ilor [i ale greco-catolicilor. Primii au peste 10 parohii în SUA [i circa 20 în Canada, majoritatea p\storite de preo]i tineri trimi[i din ]ar\. La Ellwood City func]ioneaz\ m\n\stirea Schimbarea la Fa]\ (1967), condus\ mul]i ani de maica Alexandra (fosta principes\ Ileana din familia regal\ român\). Religia [i via]a religioas\

123Cyan 123Yellow 123Magenta 123Black

Modulul V

În ultima jum\tate de veac au fost ridicate multe biserici, unele într-un stil modernist: New York, Philadelphia, St. Louis, Los Angeles, Chicago, Detroit, Cleveland, Akron, Regina [.a. Acestea au fost vizitate de o delega]ie a BOR, în frunte cu Patriarhul Iustin, primit [i de pre[edintele de atunci Jimmy Carter, urmat\ apoi de vizitele mitropoli]ilor Antonie al Ardealului [i Nicolae al Banatului. Greco-catolicii func]ioneaz\ în 17-19 parohii, organizate de papa Ioan Paul al II-lea într-un exarhat apostolic transformat apoi în Dieceza român\ catolic\ de rit bizantin. Alte misiuni române unite se g\sesc în America de Sud (Buenos Aires, Sao Paolo [i Rio de Janeiro), iar în diaspora european\ la Roma, Paris [i München. Atât Patriarhia Român\, cât [i Mitropolia Român\ Unit\ desf\[oar\ o sus]inut\ activitate extern\ pentru acoperirea nevoilor spirituale ale românilor din diaspora. Preafericitul Patriarh Teoctist participând la ceremonia punerii pietrei de temelie a Bisericii comunit\]ii române[ti din Berlin; sus: macheta acesteia (Dup\ „Chemarea credin]ei”, 2006)

2 ,,Da! Românii sunt un popor religios [i se caracterizeaz\ prin aceea c\ s-au strâns mereu în jurul bisericilor [i astfel [i-au p\strat con[tiin]a na]ional\, altfel ne-am fi pierdut ca popor. Din cadrele bisericii au ap\rut primii c\rturari [i în jurul lor s-au înfiin]at primele [coli române[ti. În plus, nenum\ratele construc]ii de biserici [i m\n\stiri sunt semnul religiozit\]ii noastre.’’ (S. Constantinescu, Exil, oameni [i idei, 1995)

3 ,,Patriarhia Român\ a desf\[urat, dup\ cum constat\m, o frumoas\ [i activ\ misiune ortodox\ extern\, pentru nevoile spirituale ale românilor ortodoc[i stabili]i în afara hotarelor ]\rii. Acestora li s-au trimis la cerere preo]i, cânt\re]i, c\r]i [i obiecte de cult, publica]ii biserice[ti [i, unde este cazul, se asigur\ salarizarea personalului clerical, chiriile caselor parohiale [i între]inerea loca[urilor de cult.’’ (M. P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, 1994)

4 „În acest scop, statul român s-a str\duit, în anii interbelici, s\ asigure românilor de dincolo de hotare un regim [colar, cultural, bisericesc, economic etc., corespunz\tor. (…) Eforturile române[ti pe linie de stat nu se ridicau, dup\ p\rerea multora, nici în perioada interbelic\, nici mai târziu, la nivelul cerut.’’ (I. Scurtu, coord., Istoria românilor, VIII, 2003 )

PRO MEMORIA! z

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Citind cu aten]ie textul lec]iei, explica]i: a) De ce emigrau românii începând de la jum\tatea secolului al XIX-lea? b) Perioada [i zonele de emigra]ie. c) Care este situa]ia în momentul de fa]\? 2. Comenta]i nevoia resim]it\ de românii pleca]i din ]ar\ de a-i reg\si pe cei „de-o limb\ [i o credin]\”. 3. Studiind documentul 2, explica]i sintagma: „Românii sunt un popor religios.” 4. Compara]i documentele 3 [i 4 [i stabili]i: a) Contribu]ia Bisericii la ajutorarea diasporei. b) Contribu]ia statului român, îndeosebi în perioada interbelic\. Religia [i via]a religioas\

z

z

În secolele XVIII-XIX, folosind protectoratul religios, Rusia [i-a ascuns mai bine expansionismul sub masca ortodoxiei. Românii [i-au eviden]iat apartenen]a la o comunitate distinct\ printr-o activitate cultural\ intens\ [i prin sus]inerea unor prestigioase a[ez\minte religioase. Cu ajutorul Bisericii, românul [i-a p\strat tradi]iile [i con[tiin]a na]ional\ chiar [i atunci când a ales s\ tr\iasc\ în alte ]\ri.

123

124Cyan 124Yellow 124Magenta 124Black

STUDIU DE CAZ

*România [i toleran]a religioas\ în secolul XX 1 ,,Nu voim ca din asupri]i ce-am fost, s\ devenim asupritori. Voim s\ asigur\m libertatea pentru to]i [i dezvoltarea pentru toate popoarele conlocuitoare. (…) Voim ca fiecare na]iune s\ se poat\ cultiva în limba ei, s\ se roage lui Dumnezeu în credin]a ei [i s\ cear\ dreptate în limba ei. Noi, care am v\rsat lacrimi v\zând limba noastr\ scoas\ din [coli, biserici, justi]ie, nu o vom lua altora. Nu vom lua putin]a vie]ii de la al]ii.’’ (Discursul lui Iuliu Maniu – Alba Iulia, 1 decembrie 1918) Reversul medaliei: intoleran]a

Un grup de preo]i [i enoria[i care au fost aresta]i [i condamna]i în 1952 pentru c\ au contribuit la refacerea Bisericii Sf. Nicolae Ungureni din Craiova (Dup\ „Lumea credin]ei”, aprilie 2006)

Una din bisericile din Bucure[ti demolate cu înver[unare: Sf. Vineri (construit\ în 1650, d\râmat\ în 1987)

124

Constituirea noului stat unitar, România Mare, în care majoritatea popula]iei era format\ din români (71,9 %), c\rora li se al\tura un procent însemnat al minorit\]ilor etnice (28,1 %), a impus adoptarea unei noi legi fundamentale. Asigurarea libert\]ii confesionale [i a egalit\]ii de tratament pentru culte a fost unul dintre principiile de baz\ ale Constitu]iei din 1923. Era reglementat\ problema împ\mântenirii evreilor prin naturalizare, iar guvernul sus]inea material toate bisericile importante ale minorit\]ilor, precum [i [colile lor confesionale, chiar dac\ în unele, cum erau [colile maghiare, se manifestau tendin]e antiromâne[ti. De fapt, regimul minorit\]ilor înscris în Constitu]ia din 1923 izvora din atitudinea tradi]ional\ a poporului român de toleran]\ etnic\ [i religioas\. Dup\ 1930, exacerbarea na]ionalismului a devenit o caracteristic\ general-european\, iar apropierea României de Germania a determinat agravarea situa]iei evreilor. Dar, regimul condus de Ion Antonescu, de[i adoptase unele m\suri antisemite, nu a participat la deportarea în mas\ a evreilor din cadrul ,,solu]iei finale’’, iar esen]ial r\mâne faptul c\ ,,în nicio ]ar\ dominat\ de nazi[ti n-a supravie]uit o a[a de mare propor]ie a popula]iei evreie[ti’’ (Dr. Wilhelm Filderman, Jurnalul de diminea]\, 1946). Dup\ preluarea puterii, regimul comunist din România a vizat limitarea influen]ei Bisericii asupra societ\]ii [i s-a bazat pe un comportament duplicitar. De[i a persecutat în mod sistematic Biserica, oficial, îns\, autorit\]ile comuniste sus]ineau c\ se asigur\ o deplin\ libertate religioas\. Inclus în legea cultelor, principiul libert\]ii religioase se reg\sea [i în cele trei constitu]ii din perioada regimului comunist (1948, 1952 [i 1965). Acesta era îns\ înso]it [i de principiul libert\]ii de con[tiin]\, adic\ dreptul fiec\rei persoane de a nu avea o credin]\ religioas\. De asemenea, regimul comunist a dus în mod deschis o propagand\ ateist\, care a avut îns\ rezultate modeste. Au fost interzise [colile organizate de biserici, la fel [i institu]iile patronate de acestea care î[i propuneau s\ fie un loc de binefacere (azile, orfelinate, spitale), Biserica urmând s\-[i limiteze activitatea doar la l\ca[urile de cult. În plus, statul comunist continua s\ participe la salarizarea preo]ilor [i episcopilor, folosind acest lucru ca pe un instrument de presiune asupra lor. Au fost supuse persecu]iilor atât Biserica Catolic\, cât [i Biserica Ortodox\, dar cea mai grav\ atingere a libert\]ii religioase a fost desfiin]area Bisericii Române Unite (1948), când s-a trecut la arestarea tuturor ierarhilor greco-catolici care au refuzat s\ revin\ la ortodoxie. Religia [i via]a religioas\

125Cyan 125Yellow 125Magenta 125Black

Modulul V

Dup\ Revolu]ia din decembrie 1989, cadrul legal în care î[i desf\[oar\ activitatea cultele religioase a fost modificat radical prin Constitu]ia din 1991, care prevede egalitatea cet\]enilor f\r\ deosebire de credin]\ religioas\. Constitu]ia define[te libertatea religioas\, precum [i formele ei de manifestare concret\. Cultele religioase sunt libere s\ se organizeze potrivit statutelor proprii, în condi]iile legii, sunt autonome fa]\ de stat [i se bucur\ de sprijinul acestuia. De asemenea, statul sprijin\ cultele prin înlesnirea asisten]ei religioase în armat\, spitale, penitenciare [i orfelinate. Tot statul asigur\ libertatea înv\]\mântului religios, potrivit cerin]elor specifice ale fiec\rui cult.

2

Glosar CONFESIUNE – credin]\, cult; religie practicat\ de o persoan\ sau de o organiza]ie religioas\. NATURALIZARE – procedur\ prin care se acord\ la cerere, unui str\in, drepturile de cet\]ean al statului în care tr\ie[te [i munce[te.

3

,,Art. 5. Românii, f\r\ deosebire de origine etnic\, de limb\ sau religie, se bucur\ de libertatea con[tiin]ei, de libertatea înv\]\mântului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asocia]ie [i de toate libert\]ile [i drepturile stabilite prin lege.’’

Configura]ia confesional\ a României în 1930 Ortodoc[i 72,2 Uni]i 7,3 Romano-catolici 6,6 Calvini 3,9 Luterani 2,2 Unitarieni 0,4 Israeli]i 5,5 Mahomedani 0,9 Diver[i 1,0

,,Art. 7. Deosebirile de credin]e religioase [i confesiuni, de origine etnic\ [i de limb\ nu constituie în România o piedic\ spre a dobândi drepturile civile [i politice [i a le exercita. Numai naturalizarea aseam\n\ pe str\in cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.’’ (Constitu]ia din 1923)

4 Fostul episcop reformat Alexandru Makkai men]iona, în 1939, c\ în eparhia sa, pe lâng\ men]inerea tuturor institu]iilor de cultur\ maghiar\ mo[tenite de la antecesori, a reu[it s\ înal]e 500 de biserici [i localuri de [coal\ noi. Apoi a înfiin]at un liceu de fete maghiar, o [coal\ normal\ de fete, un c\min pentru studen]ii maghiari de la Universitatea din Cluj… (Dup\ A. Makkai, interviu din ziarul or\dean „Nápló”)

5 ,,Circa un milion de români [i un mic num\r de ucraineni f\ceau parte din Biserica greco-catolic\. (…) Ungurii erau împ\r]i]i între calvinism [i catolicism. Germanii erau fie catolici ([vabii), fie luterani (sa[ii). Turcii [i t\tarii erau musulmani. Toate bisericile erau recunoscute de stat [i primeau subven]ii de la buget.” (I. Bulei, O istorie a românilor, 2007)

Schitul Maicilor, prima încercare de a salva o biseric\ din fa]a buldozerelor lui N. Ceau[escu prin translarea pe un alt amplasament

Religia [i via]a religioas\

% % % % % % % % %

ACTIVITATE INDEPENDENT| 1. Analiza]i textul lec]iei [i rezolva]i sarcinile de lucru: a) Motiva]i de ce, dup\ Marea Unire, cre[te num\rul minoritarilor. b) Comenta]i prevederile constitu]iilor române[ti din secolul XX care asigurau libertatea religioas\. c) Explica]i caracterul duplicitar al regimului comunist fa]\ de problema religioas\, comentând imaginile. 2. Folosind materialele documentare, stabili]i: a) Dorin]a lui I.Maniu pentru ,,fiecare na]iune’’. b) Libert\]ile de care se bucurau cet\]enii României Mari. c) Procentul fiec\rei confesiuni religioase în 1930. d) Rela]ia între culte [i minorit\]ile etnice.

125

126Cyan 126Yellow 126Magenta 126Black

RECAPITULARE / EVALUARE FINAL|

Destin uman, destin politic 3 Dostoievski [i Petersburgul

Învelitoarea de mormânt a Mariei de Mangop (fragment)

1 Cavalerul [i negustorul „În vreme ce recuzita cavalerului se alc\tuia din spad\ [i scut, cea a negustorilor consta din abac [i registru contabil. Me[te[ugul armelor [i turnirul pretindeau îndr\zneal\, îndemânare fizic\ [i for]\. Comer]ul [i opera]iunile financiare presupuneau în schimb perspicacitate, capacitate de a gândi logic [i de a vedea în perspectiv\. Stilul de via]\ al aristocra]iei se manifesta prin generozitate, permanent oripilat\ de meschin\ria burghez\, cât [i prin pomp\ ori grandoare, gesturi teatrale menite s\ etaleze, cu fiecare prilej, rolul social al nobilului. În schimb, caracteristicile stilului de via]\ burghez al negustorului se traduceau prin aten]ie, seriozitate [i acurate]e.” (A.J. Gurjewitsch, Individul în Evul Mediu european, ed. 1994)

2 Vlad }epe[ c\tre bra[oveni, 1456 „De aceia v\ cerem de la fiecare din voi, cu dragoste (…) s\ ne trimite]i ajutor 200 ori 100 ori 50 de oameni ale[i pân\ Duminica viitoare. Când vor vedea turcii putere de la unguri, vor fi mai moi [i le vom spune c\ viu [i mai mul]i. A[a c\ vom putea rândui dup\ cuviin]\ lucrurile noastre [i ale voastre.” (N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, 1932)

126

„Ca to]i romancierii, Dostoievski era un c\l\tor neobosit. În cursul peregrin\rilor lui spre c\m\tar sau biseric\ sau în ipostaza de solicitant al unui acont de la editor sau librar, Dostoievski i-a descoperit în realitatea str\in\ a Petersburgului pe ei, cei mijlocii [i umili pe scara social\, negustori [i pensionari, func]ionari mici [i grefieri, prostituate [i poli]i[ti, studen]i [i solda]i, i-a întâlnit pe str\zi [i i-a str\mutat în realitatea operei sale. Se rev\rsau în Petersburg din col]urile cele mai îndep\rtate ale imperiului, chema]i s\ dea seama de faptele lor, obliga]i s\ se târasc\ în interminabile procese, a[teptau, a[teptau ani de zile sau o via]\ întreag\, amanetându-[i avutul, f\când munc\ de ocazie, r\t\ci]i pe str\zile marelui ora[ abstract care le r\mânea str\in.” (H. Doll, Dostoievski [i Petersburgul, în Secolul XX, 301-303)

4 „Capitala atrage. Seduc]iile ei sunt pentru toate gusturile, pentru toate obrazele [i pentru toate buzunarele. În ora[ul meloman [i boem nu trece o s\pt\mân\ f\r\ un concert [i câteva spectacole de teatru. Franz Liszt a fost la Bucure[ti în 1847, pianistul Wieniavski a fost invitat în 1881 [i a avut o «program\ foarte atr\g\toare» (Beethoven, Haydn, Chopin, Händel, Bach). Au mai fost cânt\rea]a italian\ Adelina Patti [i marea tragedian\ Sarah Bernhard. (…) În ultimii ani ai secolului, Teatrul Na]ional ajunge la aproximativ 150 de reprezenta]ii anual. Sunt 70 000 de spectatori «platnici» care au a alege între câteva drame – Ruy Blas sau Cele dou\ orfeline –, între o mul]ime de comedii, inclusiv Femeia înd\r\tnic\, [i numai 5 tragedii, dar tot clasice. La oper\ se joac\ B\rbierul din Sevilla, Aida, Cavaleria rustican\, Faust [i Traviata.” (I. Pavelescu, În intimitatea secolului XIX, 2005)

Valorificaþi-v\ cunoºtinþele! A. Alc\tui]i un tabel în care s\ inventaria]i, dup\ documentul 1, felul de a fi [i aptitudinile cavalerului (aristocratului) [i negustorului. Explica]i de ce unii au pierdut [i al]ii au câ[tigat la scara evolu]iei istorice. B. Prezenta]i, pornind de la documentul 2, o tem\ din discursul politic al voievozilor români în rela]ia lor cu al]i cre[tini în fa]a primejdiei otomane. Dezvolta]i apoi subiectul, motivându-l. Formula]i o opinie din perspectiva istoric\. C. Stabili]i, cu ajutorul documentului 3, imaginea contradictorie a unui mare ora[. Dup\ model, alc\tui]i un text de 10-20 rânduri al c\rui subiect s\-l reprezinte a[ezarea în care locui]i. D. Alege]i, din documentul 4, un domeniu al crea]iei artistice [i încerca]i s\ defini]i, din aceast\ perspectiv\, ora[ul Bucure[ti în secolul XIX. Prezenta]i o mare personalitate cultural\ a c\rei via]\ [i oper\ sunt legate de capitala ]\rii. Recapitulare/Evaluare final\

127Cyan 127Yellow 127Magenta 127Black

Modulul V

7

5

I. V. Stalin c\tre liderul comunist Milovan Djilas „Acest r\zboi nu este în trecut, cine ocup\ acum un teritoriu î[i impune propriul sistem. Fiecare î[i impune propriul sistem oricât de departe pot ajunge armatele sale. Lucrurile nu pot sta altfel.” (M. Djilas, Convorbiri cu Stalin, ed. româneasc\, Întâlniri cu Stalin, 1991)

8 „A[a cum s-a prezentat în comunicatul M.A.I., în diminea]a zilei de 14 iulie (1947) au fost aresta]i pe islazul comunei T\m\d\u, jude]ul Ilfov, în timp ce încercau s\ se suie în dou\ avioane I.A.R.39 [i s\ fug\ în str\in\tate: Ion Mihalache, N. Penescu, Ilie Laz\r, N. Carandino [i al]ii. Acest grup de conspiratori urma s\ realizeze în str\in\tate hot\rârile [i directivele P.N.}. în frunte cu Iuliu Maniu, care constau în organizarea de ac]iuni menite s\ [tirbeasc\ suveranitatea na]ional\, s\ primejduiasc\ pacea [i s\ declan[eze r\zboiul civil. Aceast\ activitate merge pe linia politicii urmate întotdeauna de P.N.}. [i intensificat\ dup\ 23 august 1944.” (Relatare a lui Teohari Georgescu, în Via]a politic\ în documente, 1947, 1994)

9 „La interogatoriu, Iuliu Maniu a recunoscut c\ a luat ini]iativa înfiin]\rii peste grani]\ a unui grup de frunta[i na]ional-]\r\ni[ti: «Scopul desemnat de mine era ca emigrând în str\in\tate s\ informez despre situa]ia din România, a[a cum trebuie s\ fac\ orice [ef de partid. Nu era vorba de formarea unui guvern în str\in\tate, nu am discutat cu ei aceasta [i nu admit formarea unui guvern în str\in\tate. (…) Nu recunosc s\ fi organizat o ac]iune subversiv\, aceasta este o calomnie, am c\utat ca pe cale politic\ s\ dobor guvernul, nu prin violen]\.»” (I. Scurtu, Iuliu Maniu, 1995)

E. Organiza]i-v\ în 3-4 grupe, asumându-v\ documentele din aceast\ pagin\ [i sarcinile de lucru care se refer\ la ele. a) Caracteriza]i în]elegerea dintre principii spa]iului românesc la jum\tatea secolului al XVII-lea (documentul 5). Stabili]i-i antecedentele. Preciza]i o consecin]\ pentru nivelul raporturilor româno-otomane. b) Motiva]i afirma]ia lui Heisler despre robia lui Brâncoveanu (documentul 6). Stabili]i biografia ulterioar\ a domnului valah. A schimbat ceva, în raporturile cu Poarta, execu]ia sa? c) Compara]i acuza]iile aduse de comuni[ti lui Iuliu Maniu (documentul 8) cu depozi]iile sale la proces (documentul 9), dou\ documente profund contradictorii. Preciza]i pozi]ia de pe care conduc\torul comunist Teohari Georgescu îl acuz\ pe liderul PN} [i pozi]ia de pe care acesta se ap\r\. Nota]i pe 2 coloane asem\n\rile [i deosebirile dintre cele dou\ relat\ri. F. Odat\ încheiat demersul asupra documentelor, dezvolta]i o dezbatere cu tema „Lupta politic\ în România secolului XX”, folosind [i afirma]ia lui I.V. Stalin din documentul 7. Recapitulare/Evaluare final\

Alian]a lui Matei Basarab cu principele Transilvaniei, Gh. Racoczi I, a fost pecetluit\ la 3 octombrie 1636, când dieta Transilvaniei asigura pe domn c\ „dup\ cum cere dreptatea bunei vecin\t\]i”, era gata s\-l sprijine în orice soart\ [i cu orice prilej, oferindu-i ad\post lui Matei Basarab, copiilor [i femeilor din }ara Româneasc\ „în ora[ele închise [i în cet\]ile noastre”. Alian]a a fost înt\rit\ la 12/22 octombrie 1636 la Bucure[ti, de boieri, c\peteniile o[tirii [i slujitorii care au promis c\ „vor sta în ajutorul [i men]in ap\rarea m\ritului principe, împotriva tuturor du[manilor ]\rii sale, ori de unde ar fi ei, pân\ la cap\tul vie]ii noastre [i pân\ la pierderea tuturor bunurilor noastre.” (N. Stoicescu, Matei Basarab, 1988)

6 „{i într-acest r\zboi [b\t\lia de la Z\rne[ti, 1690, unde trupele otomane, t\t\r\[ti [i muntene au învins o armat\ austriac\] au prins viu pe Heisler, generalul nem]ilor. (…) {i fiind to]i acolo atunci aduser\ pe Heisler legat, c\ruia i-a zis Constantin [Brâncoveanu] vod\: «Jupâne Heisler, ]i-am adus oaspete» (…), iar el r\spunse lui Constantin vod\: «Nu te bucura de aceast\ întâmplare, c\ (…) ast\zi am c\zut în robie, iar tu e[ti rob de când te-a f\cut tat\-t\u.»” (Istoria }\rii Române[ti din octombrie 1688 în martie 1717, Bucure[ti, 1959)

127

128Cyan 128Yellow 128Magenta 128Black

CUPRINS

I. POPOARE {I SPA}II ISTORICE

Competen]ele generale avute în vedere pentru studierea disciplinei ISTORIE în clasa a XII-a: 1. Utilizarea eficient\ a comunic\rii [i a limbajului de specialitate. 2. Exersarea demersurilor [i ac]iunilor civice democratice. 3. Aplicarea principiilor [i metodelor adecvate în abordarea surselor istorice. 4. Folosirea resurselor care sus]in înv\]area permanent\.

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Studiu de caz: *Gh. I. Br\tianu despre Marea Neagr\ . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Descoperitori de noi spa]ii [i culturi (secolele XV–XIX) . . . . . . . . . . . . . . . 12 Studiu de caz: *Civiliza]ia româneasc\ v\zut\ de c\l\tori str\ini . . . . . . . . 18 C\l\tori români acas\ [i în lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 II. OAMENII, SOCIETATEA {I LUMEA IDEILOR Sate, târguri [i ora[e din Europa [i spa]iul românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . Viziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX–XX . . . . . . . . . . . . . . Diversitate etnic\ [i confesional\ în România. Solu]ii politice . . . . . . . . . . . Secolul XX între democra]ie [i totalitarism. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Studiu de caz: *Construc]ia democra]iei [i ideologia totalitar\ în România. Oameni, fapte, idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Constitu]iile din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Studiu de caz: *Institu]ii [i drepturi cet\]ene[ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

26 30 36 40 48 50 56

RECAPITULARE / EVALUARE: }ara [i locuitorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 III. STATUL {I POLITICA Institu]ii centrale [i autonomii locale în spa]iul românesc . . . . . . . . . . . . . . Geneza statului român – de la proiect politic la realizarea României Mari . . . Studiu de caz: *De la „partida na]ional\” la sistemul politic pluripartidist . . . Redefinirea rolurilor statului dup\ Primul R\zboi Mondial [i pân\ la Planul Schuman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . România postbelic\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

60 64 70 72 78

IV. RELA}IILE INTERNA}IONALE Spa]iul românesc între diploma]ie [i conflict pân\ la începuturile modernit\]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 România [i concertul european. De la „criza oriental\” la marile alian]e ale secolului XX . . . . . . . . . . . . . . . 94 Studiu de caz: *Voci ale diploma]iei române[ti din Evul Mediu [i pân\ în secolul XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 România în perioada R\zboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 Studiu de caz: *Diploma]ia româneasc\ între Pactul de la Var[ovia [i integrarea european\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

RECAPITULARE / EVALUARE: Rela]ii interna]ionale: conflict [i cooperare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 V. RELIGIA {I VIA}A RELIGIOAS| Biserica [i [coala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Protectorat religios [i identitate cultural\ în Europa [i în spa]iul românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 Studiu de caz: *România [i toleran]a religioas\ în secolul XX . . . . . . . . . 124

RECAPITULARE / EVALUARE FINAL|: Destin uman, destin politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 128

Cuprins