Manastirea Sfintii Trei Ierarhi [PDF]

Zitiervorschau

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi -Treisfetitele-” “Biserica Sf. Trei Ierarhi, prin tehnica desăvârșită a execuției decorului exterior, prin varietatea motivelor săpate în piatră, prin bogăția decorației, proporția și ingeniozitatea cu care a fost realizat interiorul, este unul dintre cele mai frumoase și mai importante monumente de artă feudală nu numai in țara noastră, ci din întreaga lume”. (N Grigoraș) Biserica Mănăstirii “Sfinții Trei Ierarhi” o “capodopera a arhitecturii românești și a artei universale”, ctitorie a voievodului Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653), cel care a introdus tiparul în Moldova și a întemeiat în 1640, Academia Vasiliană (prima școală superioară de limbă slavonă și greacă), cu concursul mitropolitului Petru Movilă, a fost zidită între anii 1637-1639, fiind sfințită la 6 mai 1639, de către Varlaam Mitropolitul Moldovei, înainte de a fi pictată în interior, opera terminată abia în 1642. Din aceste date rezultă că biserica a fost zidită și desăvârșită între anii 1637-1642. Este situată în zona centrală “vechea vatra” a orașului Iași, în imediata apropiere a curții domnești, cu altarul spre Ulița Mare, în prezent, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. Pisania bisericii, în limba slavonă, gravată pe o placa de marmură cenușie, având stema țării deasupra, cu cornișa lintel și întretăieri gotice la colțuri, fixată deasupra ușii de intrare în pridvor, are următorul conținut:”Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, eu robul stăpânului Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și închinotor al Treimii Io Vasile Voedov, cu mila lui Dumnezeu Domn al țerii Moldovei și cu Doamna noastra Teodosca, și cu de Dumnezeu dăruiții vlăstari Ioan Voevod și Maria și Ruxandra, am zidit această sfânta rugă întru numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslovul, Ioan Gură de Aur, și a sfințit-o archiepiscopul Varlaam la 7147 (1639), Maiu în 6.”(N. Iorga, 1905-1908). Având statut de mănăstire, a fost, de la început, înconjurată de un masiv zid de apărare, din piatră cioplită, având 4-5 metrii înălțime, prevăzut cu două intrări, una principală pe latura estica și alta de serviciu pe cea vestică, ce încă exista în anul 1815. Intrarea principală se făcea prin bolta unui turn din piatră fasonată, prevazută cu poartă masivă de stejar, ferecată cu benzi de fier, deasupra căreia erau clopotele si ceasornicul orașului, “a cărui bătai se auzeau în tot târgul”.(pagina 69) Turnul clopotniță, având peste 20 de metrii înălțime, a fost desăvârșit în anul 1638, reparat de călugării greci între anii 1804-1806 și dărâmat în 1886, cu ocazia lucrărilor de restaurare a edificiului, începute la 1 aprilie 1882, a căror conducere a fost încredințată arhitectului francez Lecomte du Nouy. Și turnul clopotniță a avut pisanie, săpată pe o lespede de piatră, în prezent expusă în sala gotică, pe care este sculptată stema Moldovei “cu capul de bour, luna și soarele, într-un chenar în patru loburi având în intrânduri câte un leu heraldic” (D. Bădărău, I. Caprosu, 1974).

În chenar este gravată, în limba slavona inscripția:”Bine- cinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Vasile Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al țerii Moldovei, și Doamna lui, Teodosia, cu iubitul lor fiu, Ioan Voevod, a binevoit și a zidit această clopotniță, la anul 7146 (1638), luna lui Aprilie în 16” (N. Iorga, 1905-1908). În incinta mănăstirii, ctitorul a construit o serie de clădiri monarhale, cum ar fi: trapeza cu anexele și sala gotică, egumenia și chilii pentru călugări. Ulterior, au fost construite și alte clădiri pentru diversele activități inițiate de ctitor (tipografie, școli etc.). Biserica este construită din blocuri de piatră cioplită și fasonată (calcar oolitic), ornamentate, cu diferite combinații de modele geometrice și florale sculptate, cu o artă desăvârșită, inspirate din motive orientale de influență armeano-georgiană, persană, arabo-otomană, rusă și ale barocului occidental și din modele autohtone, parte din ele întâlnite atât pe cămășile moldovenești brodate, cât și sculptate pe julturile voievodale. Din blocurile de piatră ornamentate, lipite între ele cu plumb topit, sau ridicat zidurile bisericii începând de la temelie până la cornișa turlelor. Fiecare rând de zidărie are pe orizontală, același model ornamental de jur împrejur, fiind întrerupt doar pe porțiunile ocupate cu contraforturi, uși și ferestre. Contrafortul care sprijină zidul, șapte în total (unul la absida altarului, mai scurt decât restul, ajungând doar până la nivelul ferestrelor, câte două pe o parte și alta a absidelor naosului și două în colțurile pridvorului, înălțându-se până deasupra brâului torsadă), sunt tot din blocuri de piatra sculptată diferit pe orizontală, acoperite cu dale de piatră în trepte, astfel că întreaga fațadă a edificiului este îmbrăcată într-o “broderie de piatră sculptată în relief”, broderie care este faima monumentului și care a impresionat și impresionează pe cei care o vizitează, și care au apreciat-o în mod deosebit. Astfel, Paul din Alep scria in 1653: că Biserica Trei Ierarhi “uimește mintea celui care o vede”, iar Elvilia Celebi, în 1659 scria “nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana”. (pagina 70) Suprafața exterioară a edificiului este imparțită, la 2/3 din înălțimea zidurilor, de un brâu torsadă, format din trei muluri, dintre care unul ornat în solzi, împletite într-o simbolică sacră, cu îndoituri la distanțe egale, când într-o parte când în alta, aplicat pe mijlocul unei benzi de marmură cenușie închisă, pe care sunt gravate ornamente aparținând barocului occidental. Deasupra brâului, până la streașină, sunt două rânduri de ocnițe mici, cu partea superioară terminată în acoladă. Cele din rândul de sus au suprafața decorată cu o rozetă, iar cele din rândul al doilea sunt separate între ele prin colonete, subțiate la sapete si ingroșate în partea centrală, acoperite cu ornamente sub formă de solzi. Planul bisericii este cel moldovenesc din prima jumatate a veacului al XVII-lea, având forma dreptunghiulară, cu cele trei abside poligonale în exterior și semicirculare în interior, cu câte trei ferestre fiecare. Biserica are în total 24 de ferestre, dintre care 9 la abside, 3 la pridvor, 4 la pronaos și 8 la turle, toate cu vitralii. Cu excepția celor de la pridvor, care se termină în arc de cerc, restul au formă gotică, cu acolada în partea superioară și cu chenare de muluri încrucișate, încadrate în partea de sus și jos, cu cornișa lintel cu câte un scut aplicat.

Biserica are două turle octogonale, una pe naos, alta pe pronaos, aproape egale ca diamentru și înălțime, fiecare cu câte patru ferestre și brâu dorsadă deasupra lor, pe mijlocul unei benzi de marmură cenușie, gravată cu ornamente în stil baroc. Fiecare turlă are o bază pătrată, peste care urmează alta stelată cu 12 colțuri. Turlele sunt tot din blocuri de piatră decorate sculptural, la fel ca și zidurile, terminându-se cu un acoperiș ascuțit. Pentru a pătrunde în înterior, există două intrări, ambele prin pridvor, una pe peretele nordic, în prezent blocată și alta pe peretele sudic, pe unde intră atât slujitorii bisericii cât și enoriașii. În interior biserica este împățită în: pridvor, pronaos, naos și altar, toate de aceeași lățime, variind lungimea. (pagina 71) În pridvor se intră în prezent, printr-o masivă ușă de bronz frumos ornamentată, încadrată de două muluri de formă gotică, prinse într-un chenar dreptunghiular (portal) format din trei muluri răsucite și îndoite la distanțe egale, având aplicate pe laturile din dreapta și stânga câte un cap de bour, două scuturi sculptate în piatra și trei scuturi deasupra. În timpanul de deasupra ușii este icoana Mântuitorului în mozaic. Ușa propriu-zisă este înlocuită cu o rețea de câte două muluri răsucite. Cea dea doua ușă, situată pe partea opusă, în prezent blocată, este identică, având în timpan icoana Maicii Domnului, în mozaic. Pridvorul are două ferestre la vest și una la nord, fiecare cu câte două părți și cu vitralii colorate, terminate în arc de cerc, deosebindu-se astfel de restul ferestrelor bisericii, care se termină în acoladă. Bolta pridvorului este formată din două calote sferice, orientate nord-sud, împodobite cu câte opt nervuri, pe care sunt aplicate câte trei ornamente pătrate. În spațiul dintre nervuri sunt pictați sfinți. Calotele se sprijină pe arcade transversale și longitudinale, șapte în total (una este comună celor două calote), fiecare din ele împodobite cu brâuri torsadă formate din trei muluri împletite și îndoite la distanță egală, din care unul simplu și două în solzi, sprijinite pe console profilate. În afară de peretele estic, care, în marea majoritate, este ormanentat cu o rețea de pătrate sculptate în piatră, asemănătoare cu o tapiserie, în care sunt dispersate cruci decorative, restul pereților sunt pictați. În pridvor sunt zugrăviți mitropoliții Iosif Naniescu și Dositei, pe peretele nordic, Varlaam și Veniamin Costache, pe peretele sudic, Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, pe peretele vestic, alți sfinți, sfinte și scene liturgice. În centrul pridvorului se găsește un candelabru mic de bronz, în care sunt atârnate șase ouă de struț-simboluri ale vieții. Din pridvor se intră în pronaos, printr-o monumentală ușă al cărei portal este decorat cu cinci muluri de formă gotică, terminate în ogivă, încadrate în două rame dreptunghiulare de muluri profilate. În timpanul ușii este icoana Sfinților Trei Ierarhi lucrată în mozaic. Ușa propriu-zisă este din bronz, frumos ornamentată, având pe fața de la intrare 12 ocnițe, așezate în 4 rânduri de câte 3, fiecare încadrată într-o împletitură (torsadă) subțire, având sculptați, în basorelief, pe cei 12 apostoli. Pronaosul este pătrat, are care două ferestre la nord și la sud, de formă gotică, cornișele și chenarele sunt ornate cu baghete încrucișate.

Este, în întregime, pictat și ornamentat cu brâie răsucite formate din trei muluri, unul simplu și două în solzi, îndoite alternativ (când într-o parte, când în alta a brâului), fixate pe muchiile verticale ale pereților. Pe ele se sprijină patru arcade, împodobite, de asemenea, cu brâie torsadă, din trei muluri. Deasupra pronaosului, se înalță o turlă cilindrică cu patru ferestre, având în cupolă pictat Mântuitorul. Turla se sprijină pe patru arcade largi, cu brâu torsadă, și opt arcade mici. Deasupra ferestrelor sunt dispuse, de jur-împrejur, un rând de ocnițe mici, fiecare înconjurată cu o torsadă din două muluri, cu modele geometrice în interior. La mijlocul ferestrelor, sub ocnițe, un alt brâu cu diverse modele, înconjura pronaosul. Și ocnițele și brâul se continuă și în naos până la catapeteasmă. În pereții nordic și sudic, sunt săpate câte două nișe funerare, bogat ornamentate în exterior și interior, decorate cu câte patru colonete sculptate pe care se sprijină câte un brâu torsadă din două muluri, unul neted, altul în solzi, care se termină în acoladă, decorate cu scuturi aplicate.( pagina 72) În fiecare nișă, pe un postament din două trepte de marmură cenușie închisă, de află câte o lespede de mormânt din marmură neagră lustruită, decorată cu diverse ornamente gravate. Toate cele patru nișe au fost la început destinate familiei ctitorului, fără a se ști în care din ele au fost înhumați și cine. În prezent, cele două nișe din peretele nordic au fost destinate familiei ctitorului, fiind înmormantați: Ioan, fiul domnitorului, mort la Constantinopol și adus la Iași cu mare pompă; Doamna Tudosca, prima soție a lui Vasile Lupu, osemintele ctitorului decedat la Constantinopol, aduse și depuse în biserică de fiul său Ștefăniță Lupu, domn al Moldovei (1659-1661), și Ștefăniță Lupu, decedat la 29 septembrie 1661. În una din cele două nișe, din peretele sudic, au fost înhumate osemintele marelui cărturar Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (17101711), care a murit în anul 1723, la Dimitrovka, în Rusia, unde a și fost înmormântat. Osemintele au fost aduse la Iași, în anul 1935, și reînhumate în nișa din stânga. Pe o placă de marmură neagră, fixată pe peretele nișei, sunt gravate în partea superioară stema țării și anii 16371723 (când a trăit Dimitrie Cantemir), sub care urmează o inscripție redactată de savantul Nicolae Iorga:”Aici, întors acasă din lungă și grea pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, Domn al Moldovei și învățat cercetător al trecutului românesc. 17 iulie 1935”. În nișa alăturată, au fost aduse de la Ruginoasa, în aprilie 1947, osemintele lui Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) și al statului național România (18621866), cel care a înființat în Iași, la 26 octombrie 1860, prima universitate românească, ce ii poartă numele. În nișa pe o placă de marmură neagră, este gravat următorul text:”Alexandru Ioan Cuza 1820-1873, Domn ales al Principatelor Unite”. În fiecare din cele patru nișe funerare atârna câte o candela mare de bronz aurit, care arde permanent. În triunghiurile arcadelor, de sub bolta, sunt pictate simbolurile celor patru Evangheliști (Ioan- vulturul; Luca-vițelul; Marcu-leul și Matei-omul). Pe peretele vestic, în dreptul ușii de intrare, este zugrăvit tabloul votiv, reprezentându-i pe Vasile Lupu și Doamna Tudosca ținând efigia

bisericii în mână, fiul lor Ioan și fiica Ruxandra. În stânga ușii, este reprezentat Sinodul de la Iași, 1642, care a adoptat celebra Mărturisire de credință ortodoxă. Pereții pronaosului sunt zugrăviți, fiind reprezentați îngeri sfinți, sfinte, scene liturgice. Sub bolta, atârna un frumos candelabru de bronz aurit, având în prelungire opt ouă de struț, fiecare prinse într-un suport. (pagina 73) Pe peretele sudic, în dreapta absidei, înalță pe trei trepte de marmură albă, era nișa în care a fost depusă racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva cea Nouă (cea Tânără) aduse la Iași, de domnitorul Vasile Lupu, cu mare solemitate la 13 iunie 1641. Nișa a fost special amenajată, bogat ornamentată cu sculpturi și brâie aurite și răsucite, formate din două sau trei muluri, unul neted și unul sau două decorate cu solzi, având, în fundal, reprezentate în mozaic colorat și aurit, scene din viața sfintei și din aducerea moaștelor la Iași. Deasupra nișei, atârnă și ard, în permanență, șapte candele mari de bronz aurit. Pe soclul raclei este fixată o placă de marmură neagră, pe care este gravată, cu litere aurite, o inscripție în limba slavona, din care rezultă, cine a adus, când și în ce condiții, moaștele Cuvioasei Parascheva, de la Constantinopol la Iași(traducerea conținutului inscripției este insemnată pe soclul raclei). Cu ocazia restaurării bisericii, de la sfârșitul veacului al XIX-lea, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost depuse, provizoriu, într-un paraclis de lângă biserică, ce a fost incendiat, în noaptea de 26/27 decembrie 1888, când a ars catafalcul și, în parte, racla în care erau moaștele. Biserica fiind în plină refacere, moaștele au fost mutate, în ziua de 9 ianuarie 1889, in Catedrala Mitropolitană terminată în 1886, unde se găsesc și în prezent. La 30 ianuarie 2001, pe soclul unde a stat timp de 248 ani racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost depusă de către I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, o mică raclă de lemn, ornamentată, în care au fost așezate parte din sfintele moaște ale Sf. Vasile cel Mare (mandibula), împreună cu un veșmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva. Moaștele Sfântului Vasile cel Mare au fost dăruite voievodului Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653), de către Patriarhul Macarie al Antiohiei care a vizitat Țările Române în perioada 1652-1659. În anul 1765, moaștele au fost așezate într-o racla nouă, primită în dar de starețul mănăstirii Sf.Trei Ierarhi-Neofit Ieromanahul, fiind păstrate până în 1975, an în care au fost confiscate de autorități și duse la București. În anul 2000, Ministerul Culturii a restituit Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, racla cu sfintele moaște, fiind păstrate la Catedrala Mitropolitană. (pag 74) În bolta turlei atârnă un candelabru mare de bronz aurit, având în prelungire opt ouă de struț. În naos mai există, în fața absidelor, încă două candelabre mici de bronz aurit. Catapeteasma este cu totul deosebită de a celorlalte biserici din Iași. A fost lucrată, din nou, între anii 1882-1889, perioada în care întreg edificiul a fost restaurat sub conducerea arhitectului francez Lecomte du Nouy, ajutat de arhitectul Nicolae Gabrielescu. Este lucrat din plăci de marmură albă, prinse într-o structură masivă de bronz aurit, împodobită cu smalț și mozaic. Icoanele împărătești sunt lucrate în mozaic aurit, împodobite cu pietre semiprețioase (Sf Nicolae, Maica Domnului, Iisus Hristos, Sfinții Vasile,

Grigorie și Ioan) iar restul icoanelor sunt în email. În fața catapetesmei atârnă șapte candele mari de bronz aurit, aranjate pe câte două rânduri suprapuse. Altarul are absida semisferică, cu trei ferestre în acoladă. Sfânta masă este din marmură albă. În bolta semisferică este zugravită Maica Domnului cu Iisus în brațe, avându-l în dreapta pe Arhanghelul Mihail, iar în stânga pe Gavriil. În altar se găsește și o icoana cu Sfinții Trei Ierarhi, din vechea catapeteasmă. În incinta mănăstirii se află în prezent Sala Gotică, restaurată în mai multe rânduri, găzduind astăzi muzeul mănăstirii. Biserica mănăstirii Trei Ierahi, deși a fost sfințita la 6 mai 1639, nu era înca zugrăvită în interior, lucrare care a început abia în mai 1641 și s-a terminat în august 1642. Pictura a fost executată “în aur și lazur” de pictorii ruși, Sidor Pospeev, Iakov Gavrilov (decedat la Iași, înainte de a se termina lucrarea), Deico Iakovliev și Pronka Nikitin (cei mai buni pictori bisericești și iconografi de la curtea țarului și din lumea ortodoxă), ajutați de pictorii moldoveni Nicolae Zugravu-zis “cel bătrân” și Ștefan Zugravul, care împreună “au inveșmântat pereții bisericii în interior cu o pictură care a uimit pe cei mai mulți și pretențioși cunoscători de artă” (Monumente istorice, 1974). Despre pictura din biserica Trei Ierarhi, specialistul turc Elvilia Celebi scria:”Asemenea opere de picturi, miniaturistică, executate cu atâta farmec, dupa gustul europenilor, cum sunt cele aflătoare pe arcurile și boltirile celor două cupole din această biserică n-am mai vazut în nicio țară”. Paul din Alep, care a vizitat-o în 1653, scria:”Toată lumea este de acord în a spune că nicăieri nu se află vreo biserică, care s-o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitatori. În plus odoarele care i-au fost dăruite, adică: Sfeșnice de argint, Valuri brodate în aur și pietre prețioase, Patrafire, Stihare, Potire, Candele, toate vasele erau “neprețuite”. Lecomte du Nouy, arhitect francez scria:”Nicăieri și la nici o altă epocă, nu se va gasi o asemenea dărnicie de ornamente, o asemenea asociație fantezistă la stilurile cele mai variate, concurând la un tot atât de armonios”. Pictura originală pe parcursul timpului, datorită incendiilor, cutremurelor, lumânărilor aprinse etc., a fost deteriorată, astfel ca în anul 1851, egumenul grec al mănăstirii a găsit de cuviința sa o “revopsească”, fără a testa calitatea meșterilor, încât aceasta, în loc să fie restaurată, a fost distrusă și mai mult. Asupra acestui “sacrilegiu” Gh. Asachi (17881869), scria:”Redeschiderea bisericii “profanate”, s-a făcut în prezența domnitorului Grigore Alexandru Ghica, la 2 octombrie 1851. Din vechea pictură, în urma restaurării radicale care a început în 1882 și s-a terminat în 1889, nu au ramas decât câteva fragmente din tabloul votiv și din fundalul nișei Sf. Parascheva, precum și câteva capete de ingeri “zugrăviți în medalion cu nimburi acoperite de decoruri florale, în relief, aurite”, decapate din fresca originala, patrate și expuse în sala gotică și în biserica Sf. Gheorghe (din curtea Mitropoliei), iar din catapeteasma lucrată la Moscova în 1639, s-a păstrat numai icoana “Sfinții Trei Ierarhi”, lucrată în tehnică tempera pe panză și aplicată pe lemn”.

Biserica Trei Ierarhi a fost daruită de ctitor cu numeroase obiecte de o deosebită valoare istorică, artistică și culturală (cărți, manuscrise, veșminte, candele, sfeșnice, broderii, candelabre, icoane, strane domnești și arhierești etc), lucrate artistic, din aur, argint, bronz, sculptate și bogat ormanentate-un adevarat “tezaur de artă”. (pagina75) În anul 1887, a fost terminat exteriorul, dupa aceea s-a trecut la zugrăvirea interiorului, lucrare “considerata” a fi incheiată în anul 1889. Întrucât a fost resfințită abia în 1904, putem aprecia că între 1889-1904, au mai fost făcute o serie de amenajări interioare și exterioare. În ziua de 3 ocombrie 1904, în prezența M.S. Carol I Domn și Rege al României, a Reginei Elisaveta și a întregii familii regale, împreună cu marii dregători ai statului, cu reprezentanți de seamă ai orașului și cu arhitectul Lecomte du Nouy, Mitropolitul Moldovei și Sucevei Partenie Clinceni, cu un sobor de preoți, a sfințit, din nou, biserica voiedodului Vasile Lupu, restaurată radical între anii 18821904. Cu această ocazie, a fost gravată în altar, pe una din plăcile de marmură ale catapetesmei, o inscripție cu următorul conținut:”Noi Carol I Domn și Rege al României pătruns de evlavie și râvna pentru drept credincioasă biserică a lui Hristos, hărăzit-am în anul mântuirii 1904, și al Domniei noastre al trei-zeci și optulea, catapeteazma, stranele și odoarele din această sfântă biserică cu ghramul sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul-de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur, ca prinos adus împăratului Ceresc care prin puterea sa Dumnezeiască a înălțat Regatul României”. Edificiul restaurat a fost înzestrat cu noi obiecte de cult și mobilier. La restaurarea bisericii a contribuit substanțial regele Carol I și regina Elisaveta care au donat importante sume de bani, obiecte de cult, odoare și mobilier, lucrate din bronz aurit cu inserții de email și fildeș, la Viena și Paris. “Tot din bronz aurit, incluzând în structurile lor armoariile (blazon) lui V. Lupu și ouăle de struț (simboluri ale vieții) sunt și candelabrele actuale ce înlocuiesc pe cele precedente, din argint, disparate înainte de restaurare”(Istoricul bisericii, 1999) Mănăstirea Trei Ierarhi, a jucat un rol important în cultura românească. Aici voievodul Vasile Lupu, sfătuit de mitropolitul Varlaam (mitropolit între 1632-1655), un mare cărturar, fiu de răzeș din Balotești-Putna, a înfiintat în 1640 o școală “Academia Vasiliană”, prima școală superioară de limbă grreacă și slavonă, unde se preda și în limba romană, punându-se astfel bazele unui învățământ în limba națională, cât și o tipografie, ambele cu sprijinul lui Petru Movilă (1596-1646), mitropolit al Kievului, unde s-au tipărit carți și în limba română. (pag 77). N Bogdan-“orașul Iași” O mândră podoabă arhitectonică a Iașiului, cât și a Moldovei întregi, este negreșit biserica cu hramul Sfinților Trei-Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan (30 ianuarie), cunoscută și sub numele de Treisfetitele.

Acest locaș dumnezeiesc a fost construit în întregime din piatră și marmură, sculptate cu multă măiestrie, de către, după cum se zice, niște meșteri rătăciți prin Moldova din oștile Suedeze, care fuseseră bătute și împrăștiate de ruși într-un război crâncen. E o adevărată broderie de sus până jos, și rând cu rând nu se aseamănă. Auriturile sunt răspândite cu belșug, pe pereții exterior și chiar pe turnuri. Stilul întreg, gotic, este impunător și gingaș în același timp. Acest sfânt locaș a fost clădit din noi și din temelie de către Domnul Moldovei Vasile Lupu, în anul 1639, și a fost aurit așa de mult, încât se spune că năvălind într-un timp turcii în Iași, și văzând acest monument strălucitor, crezură că e tot de aur și-I dădură foc,-după care auriturile topindu-se, turcii culegeau picăturile de aur ce se scursese jos, iar biserica rămase afumată toată, fără însă să I se fi pricinuit alt rău. Acest moment artistic a fost admirat de toți străinii ce au călătorit prin Iași, și despre dânsul se vorbește în toate descrierile de călătorii publicate în lumea întreaga, ca de cel mai interesant monument al Moldovei. O inscripție pe o piatră de deasupra ușii bisericii vechi, scrisă în limba slavona, dupa modelul ce-l tipăresc mai jos, pusă de Vasila-Voda Lupu, în clădirea bisericii, glăsuia astfel în traducere românească: “Cu voința Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvîrșirea sfântului Duh. Iată eu……..” La aceasta biserică s-a zidit tot de către Vasile Lupu și o clopotniță înalță, la vreo zece stânjeni departe de altar, care s-a refăcut între anii 1804-1806 de către călugării greci, fiind aproape de a se ruina. Forma acestui turn nu se cunoaște, căci nu a ajuns până la noi nici o reproducere din ea. Din clopotnița primitiva s-a conservat numai inscripție ce o pusese Vasile Lupu, pe o piatră, împodobită cu stema Moldovei. Dintre lucrurile și odoarele sfinte ce conținea această biserică în anul când s-a hotărât refacerea sa, neputând sa le controlăm acum din pricina restaurării, ne referim în mare parte la descrierea din cartea Episcopului Melchisedec, după care cităm următoarele: Secriul conținând Moaștele Sfintei Parascheva numită și prapadoamna Parascheva, care era considerată ca patroana a orașului Iași, a fost adus aici din Constantinopol în anul 1641. Inscipția ei fiind în latină se traduce astfel:”Cu voința Tatălui, cu sporirea Fiului și cu confăptuirea sfântului și viu făcătorului Duh, a lui Dumnezeu cel doxologit și tot închinat întru sfânta și cea de o ființă și nedespărțită Treime. Evlaviosul și iubitorul de Christos Domn Ioan Vasile Voevod cu mila lui Dumnezeu Domnitor al țării Moldovei: Fiind râvnitoriu și apărătoriu al sfintei evsevii răsăritene, s-a sârguit cu mare osârdie și cu un dor prea mare, dupre iconomia dumnezeiască, și a adus de la Constansinopole aceste prea cinstite Moaște ale sintei și cuvioasei Maicei noastre Parascheva Târnoveana, ce se chiama Piatka. Aceasta a fost a treia strămutare a ei. Eară aceste sânte și cinstite moaște le-a trimis lui prea sântul și prea fericitul și ecumenicul Patriarch kir Parthenie, cu tot bunul sfat și cu buna voință a toată Biserica. Și a trimis această bună comoară prin trei preafericiți Mitropoliți: Kyr Ivanikie a Iracliei, Kyr Parthenie al

Andrianopolei și Kyr Theofan Paleonpatron, în zilele prea sfințitului Archiepiscop Kyr Varlaam Mitropolitul Sucevei și a toată țara Moldovei. Pre care Evseviosul și iubitorul de Christos Domnul nostrum Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitoriul al țării Moldovei, le-a primit cu toată cinstea și cu toată dragostea, mai mult decât un mărgăritar prețios și cu buna norocire le-a pus aici în nou-ziditul de el temple al sfinților Trei Ierarhi și marilor dascăli ecumenici Vasile cel Mare, Grigorie Theologul ai Ioan Chrisostomul, și le-a păstrat spre cinstea și slava unuia Dumnezeu celui închinat în Treime, pentru nesfârșite rugi ale cuvioasei Maicei noastre Paraskevei, spre iertarea păcatelor lui și a tot prea luminatului său neam. În anul de la zidirea lumei 7149, și în anul al 8-lea al Domniei sale, luna Iunie (164).În acealași an i s-a născut domnitorului nostru prea doritu său fiu Ioan Ștefan Voievod, căruia dă-I Doamne lungi zile și mulțămire. Amin!(pagina 204) În inscripția reprodusă mai sus, se zice ca strămutarea moaștelor sfintei Parascheva de la Constantinopol la Iași ar fi fost a treia strămutare; dar din istorie se vede că aceasta a fost a cincea strămutare. Din cărțile și odoarele Ctitorești ale Mănăstirii se păstrează încă, dupa relația Episcopului Melchisedec: 1. O Evanghelie sârbească, scrisă frumos cu aur și cu negreala, pe o hartie groasă sclivisită, imitație a pergamentului, ferecată peste tot cu argint și aurită. Tabla deasupra reprezintă in relief icoana Invierii, cu legenda scoaterii sufletelor din iad. Tabla cea de dedesupt reprezintă la mijloc chipurile sfinților Trei Ierarhi; deasupra lor cinci iconițe mai mici. Domnul Christos pe tron, lângă el Maica Domnului din dreapta, sfântul Ioan Evanghelistul din stânga, pe de laturi doi Arhangheli. Pe margine, pe de o parte și de alta șase apostoli. Dedesupt are o inscripție slavonă, care în românește sună astfel:” Evlaviosul și iubitorul de Christos domnul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitorul țării Moldovei, porunci și făcu acest tetraevanghel și îl dădu în Biserica sa din târgul Iașilor, în templul Sfinților Trei-Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul , Ioan Crisostomul, în anul 7149”(1641). 2. O candelă mare de argint, ca de 5 oca, dată de Vasile Vodă. La mijloc are aceasta inscripție împrejur, în două rânduri, în slavonă, care în românește se traduce:”Ioan Vasile Voievo, cu mila lui Dumnezeu Domnitorul țării Moldovei a construit această candela în templul sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Chrisostomul, în mănăstirea sa din Iași, în anul 1646”. Candela este decorată în relief cu icoane de sfinți, de îngeri și cu capete de om. Ea este atârnată de o coroană, care încheie partea de sus.

3. Trei portrete mari: unul al lui Vasile Voda, zugrăvit în toată statura și în costumul domnesc de atunci; al doilea este portretul doamnei Teodosia și al treilea al fiului lor. Acestea două din urmă sunt cusute cu fir și reprezintă arta cusutoriei de atunci, și costumele familiei domnești. Portretele sunt încadrate și acoperite cu sticlă, ceea ce a contribuit la buna lor conservare. 4. O Evanghelie mică grecească, care sta pe sfântul presto. Ea este tiparită în anul 1799. Dar legatura este antică, ceea ce înseamnă că ea a fost luată de pe o altă evanghelie veche. Pe tabla de deasupra se prezintă Învierea, cu legenda scoaterii sufletelor din iad; pe cea de dedesupt are icoana Adormirei. Tablele sunt împreunate cu mreja de argint, poleită cu aur. 5. O cadelniță de argint aurită, lucrată gotic. 6. O catue mareață de arting. 7. Un alavastru pentru sfântul mir, dărut lui Vasile Voda de Patriarhul Partenie, pentru conservarea sfântului mir. 8. Linguri de argint. Gavanul lor este in forma lingurilor ordinare rusești. Pe coada lor este scris:”Vasilie voevod” și “Gospojda Tudosca”. 9. Ibrice de argint, poleite cu aur, pentru proscomidie. 10.

Un ponghiariu de argint aurit.

11. O perdea la ușile împărătești, cusută cu fir de aur pe catifea roșie. Ea reprezintă un potir mare, în care este Domnul Christos în formă de copil, binecuvântând cu amândouă mâinile. La capul Domnului soarele și luna, dedesupt stelele. Pe de laturile perdelei flori diferite, toate cusute cu fir de aur. Deasupra are inscripțiunea aceasta:”Io Vasile Voevod gospodar zemli Moldovscoi; gospojda ego Teodosia, vleat 7147”(1639). 12. Tot din acel an si cu aceeasi inscriptie este o alta perdea, cu mijlocul de catifea visinie, cu marginile de catifea verde. Reprezinta flori masivw, cusute frumos cu fir de aur. Ea este mai mare decat precedenta. 13. O poală de icoană, de catifea vișinie, cu marginile verzi. Reprezintă icoana sfântului Nicolai. La capul Sfântului două iconițe rotunde, care reprezintă pe Domnul Christos și pe sfânta Fecioară; toate cusute cu sârma de aur și argint.

14. Altă poală de icoană, tot pe catifea vișinie și verde pe margini. Reprezintă icoana Bunei vestiri; cusută de asemenea cu sârmă de aur și argint. 15. Un epitrachil cusut, format din orariu, și are pe de laturi cusute 19 icoane odunte, reprezentând patimile Domnului și sărbătorile duminicale. Data este anul 7146(1638). 16. Orariu frumos cusut, cu îngeri și serafimi și chipul Maicii Domnului; printre iconițe cuvântul grecesc “agios”, repetat de multe ori. 17. Candele de aur și un Chivo de argint. Acestea au formă deosebită de cele uzitate astăzi la noi. Inscripțiile grecești și arta arată că ele sunt lucrate la Constantinopol.(pag 206) Biserica Trei Ierarhi a fost descrisă din epoca lui Vasile Lupu, de Arhidiaconul Paul de Allepo, care s-a aflat atunci în Iași, împreună cu patriarhul Macarie al Antiochiei. Chipul cum relatează acest călător impresia ce i-a făcut biserica, este interesantă și de aceea reproduce aici cu cuvintele sale:” Mănăstirea sfinților Trei Erarhi e cu deosebire frumoasă și pare un castel, fiind înconjurată din toate părțile cu munți de peatră. Deasupra portei este un turn pentru clopote, și pentru orologiul orașului, care e de fer și cu roate mari. Clopotele sunt atârnate deasupra pe grinzi de lemn. Mașina orologiului umple o jumătate din o cămăruță. Ea este o vargă de fer, care intră prin acoperământ di trece în sus până la culmea clopotului celui mare, către care e aplicat un greu ciocan de fer. Când ii vine timpul să bată, o mare bucată de lemn ese din arcul turnului, având resoarte, prin care se pun în mișcare clopotele cele mici, ceia ce se numește larma, pentru a preveni atențiunea poporului că urmează a bate orele. Iar în ceea ce privește Biserica cea sfântă, ce se află în mijlocul Mănăstirei, peste tot făcută de piatră cioplită, și pe dinafară este cu totul împodobită cu deosebită măiestrie, care întrece toată înțelepciunea; nu sunt lucruri plane, ci numai sculptate. Desuptul coronamentului Biserica este încinsă cu două brâne negre de piatră, cioplite de asemenea. Biserica are două turle înalte. Intrarea la ea este prin două uși. Deasupra fiecăreia este o fereastră înaltă cu zăbrele, și întocmai ca cele dintâi. Cupolele acestei biserici sunt foate înalte, și atârnă întrânsele câte un policandru mare, lung de 16 coți, poleit peste tot cu argint,-un lucru, care îți ia mintea. În interiorul lui este legat un fel de pavilion. În zidul fiecărui chor sunt ferestre cu gratii. Dinaintea catapetesmei bisericei stau patru sfeșnice de aramă, diferite prin aspectul și prin forma lor; apoi alte două mari de argint. Astfel este simbolul, compus din patru pături, lucru minunat, fără samăn. Și icoana Domnului și a Maicei Domnului, și

icoana celor Trei Ierarhi, și icoana sfântului Nicolai, încărcate de aur și de argint. (pagina 207) Nicăieri și la nici o altă epocă nu se va găsi o asemenea dărnicie de ornamente, o asemenea asociație fantezistă de stilurile cele mai variate, concurând la un tot atât de armonios. Într-adevăr, de la baza edificiului până la vârful său, toată pietraria fără nicio excepție, este acoperită de sculpturi variate, executate după moda bizantinoorientală, adevărată broderie infășurând, în mod strâns, piosul sanctuar. S-ar crede că ilustrul voievod, Vasile Lupu, și-ar fi luat o sarcină ca să înzestreze Moldova cu o bijuterie arhitecturală, cel puțin egală în bogăție cu aceea a Bisericii de la Curtea de Argeș, acest giuvaier neimitabil și neimitat, atât de scump lui Neagoe-Voda.(pag 210) Manastirile si schiturile Romaniei Este situată pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr.48, pe partea dreaptă cum se vine dinspre Catedrala Mitropolitană și foarte aproape de Palatul Culturii al Municipiului Iasi. Scurt istoric: Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, biserica mănăstirii Trei Ierarhi a fost construită în 1633 și 1639 și a fost sfințită la 6 mai 1639 de mitropolitul Varlaam al Moldovei. După prima devastare, a tătarilor, din 1650, apoi a polonezilor, din 1686, a cutremurelor din 1731 si1738, I s-au făcut importante renovări în anii 1741-1742. Dar cutremurul din 1802 și mai ales incendiul din 1827 afectează grav biserica și celelalte clădiri ale incintei, impunând o importantă restaurare între anii 18821887, a arhitecturii până în 1889 a interiorului, inclusiv a picturii. Renovarea a fost facută de arhitecții Lecompte de Noury din Franța și Nicolaie Gabrielescu. S-au demolat turlele, bolțile, absida altarului și coloanele central interioare. Refăcându-le s-a consolidat întreg edificiul. Aceasta s-a făcut cu prețul sacrificării frescei originale(parțial păstrată prin decapare) și a multor detalii de interior. Au fost inlocuite ancadramentele de piatră ale ușilor și masivul portal de la intrarea în pronaos, s-au coborât porțile pridvorului, au fost înălțate turlele care primesc acoperișurile ascuțite, ce n-au existat inițial. Aceste modificări au lansat de vertical edificiul, dându-i zveltețea și eleganța potrivit noului gust al veacului trecut. (pagina 43) Majoritatea pieselor noi au fost donate de Carol I și regina Elisabeta. Ultimul război mondial, cutremurele din 1977 și 1986 au adus avarii construcției, fapt pentru care după 1994 au fost începute noi lucrări de renovare. Începând cu 1990, în Biserica Trei Ierarhi s-a slujit duminica și de sarbători, iar din iulie 1994 s-a redeschis ca mănăstire pentru călugări, și viața de obște și slujbe zilnice. Mănăstirea este paradis mitropolitan, iar la rândul ei are ca paradis Sfântul Nicolaie Domnesc din apropiere, unde călugarii preoți slujesc prin rotație.(pag 44) Câteva date tehnice Pictura

Biserica Trei Ierarhi-N.Grigoras Biserica Trei Ierarhi este una din cele mai frumoase și mai reușite monumente de arhitectură feudală din țara noastră. Ea este așezată în vechiul centru al orașului Iași, pe strada Ștefan cel Mare. De pe colinele pe care sunt construite mănăstirile Galata și Cetățuia, două interesante și valoroase monumente de arhitectură feudală din Moldova, vârsta Iașilor apare punctată de turnuri, turle și cupole ale vechilor sale monumente, ca și de ansamblurile noilor construcții moderne. Contrastul de volume și culori-contrapuncte ale unor placate armonii-nu este lipsit de grație. Biserica Trei Ierarhi făcea parte din complexul mănăstirii cu aceeași denumire și a fost constuită către mijlocul secolului al XVII-lea, când orașul Iași nu depășea, ca limitș nordică, actuala Piață a Unirii, la nordest mănăstirea Golia, iar la sud- malul Bahluiului. (pg 5) În următoarele veacuri orașul s-a întins pe colinele din jur, urcând spre Copou, Tătărași, Socola, Sărărie și chiar spre Cetățuia și Galata. În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Moldova și Țara Românească nu numai că au fost invadate în nenumărate rânduri de armatele turcești și tătărești dar, totodată, teritoriile lor au fost folosite de turci ca baze de atac împotriva țărilor vecine. Cea mai mare parte din cheltuielile costisitoare ale campaniilor turcești erau suportate, obligatoriu, de români. Folosind nemulțumirile interne și legăturile sale cu Constantinopolul, Vasile Lupu a obținut tronul Moldovei în aprilie 1634. Cei aproape 20 de ani (1634-1653) au corespuns unei perioade în care veniturile domniei au crescut considerabil, iar intervențiile otomane în afacerile interne ale țărilor române s-au atenuat. Așa se explică de ce în această perioadă s-a putut crea un climat favorabil dezvoltării culturii și artei. În special arhitectura și sculptura monumentală au luat o dezvoltare deosebită, alături de picturi decorativo-monumentală, de broderie și argintărie. Elementele decorative ale monumentelor, construite până în deceniul al VIII-lea din secolul XVII-lea arată o tendință evidentă de căutare a frumosului. Evoluția arhitecturii moldovenești în cele opt decade ale secolului al XVII-lea oglindește aspecte variate și proprii. În acest timp constatăm că în Moldova se menține tradiția locală, la care se adaugă elemente noi, de influență munteană și transilvaneană dar și străine, datorită intensificării legăturilor culturale cu orientalii, Polonia și Rusia. Noile elemente arhitectonice și decorative se observa la o serie de monumente feudale moldovenești, exceptionale ca valoare artistică, dintre care amintim bisericile mănăstirilor Dragomirna, Socola, Trei Ierarhi etc. Dorind să înalțe o ctitorie luxoasă, fără seamăn în Moldova, voievodul Vasile Lupu a clădit Mănăstirea Trei Ierarhi, cunoscută și sub numele de

Trisfetitele. Ansamblul mănăstiresc cuprindea biserica, sala gotică (trapeza), casele egumenești, clopotnița și tiparnița. (pag 6 Așezată în capitala Moldovei, mănăstirea Trei Ierarhi a avut mult de suferit mai ales de pe urma atacurilor străine, îndreptate în primul rând spre capitală. Acestora l-i s-a adăugat opera de distrugere a incendiilor și cutremurelor, conjugate adesea cu lipsa de grijă pentru monumente. Au trebuit să urmeze numeroase refaceri și transformări așa încât, astăzi este greu de precizat înfățișarea exactă a mănăstirii către mijlocul veacului al XVII-lea, când a fost ea construită. În anul 1650, tătarii au distrus o parte din orașele și satele moldovenești. Când a fost incendat Iașul, a ars și mănăstirea Trei Ierarhi, deși era înconjurată cu ziduri înalte și puternice. După retragerea tătarilor, ctitorul a restaurat-o odată cu palatul domnesc, distrus în aceleași împrejurări. Biserica Trei Ierarhi a fost construită după tipul obișnuit al bisericilor moldovenești din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Arhitectul care a proiectat și condus lucrările de la Trei Ierarhi a fost influențat de planul bisericii mănăstirii Galata (de la care a luat și bineînteles prelucrat, noile elemente arhitectonice realizate pentru prima oară în Moldova, la acest monument) (pag. 7-8) și de decorația interioară și cea din exterior (a turlei, a chenarelor ușilor și ferestrelor etc) de la biserica mănăstirii Dragomirna. De plan trilobat, biserica Trei Ierarhi are interiorul împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Absidele naosului și cea a altarului sunt semicirculare și poligonale la exterior. Cele două turle ale ei se înalță, una pe naos și cealaltă pe pronaos. (pg 9), În biserica Trei Ierarhi au fost înmormântați Ioan fiul lui Vasile Lupu, Tudosca prima soție a acestuia, Vasile Lupu și fiul său Ștefăniță. Din cauza lipsei de grijă a călugărilor greci, care au administrat mănăstirea, începând din anul 1646, dar și neglijenței și dezinteresului condamnabil a celor care au condus lucrările de restaurare dintre anii 1882-1904, sau înlăturat și aruncat, fără niciun discernământ, vechile lespezi de mormânt, probabil crăpate, precum și resturile de îmbrăcăminte, obiecte funerare și oseminte aflate în mormintele membrilor familiei lui Vasile Lupu. Dintre obiectele care se aflau în mormintele acestora s-au găsit și recuperate ulterior, pe malul Bahluiului, doar inelele doamnei Tudosca și ale fiului ei Ioan. Ambele inele, aflate astăzi la Cabinetul Numismatic al Academiei Romane R. P. Române, sunt lucrare din aur masiv și decorate cu ornamente liniare. În una din nișele în care a fost înmormântat poate chiar Vasile Lupu, sunt depuse astăzi osemintele marelui cărturar Dimitrie Cantemir. Pe o placă de marmură, aplicată pe peretele nișei, s-au săpat datele 16731723 (anii între care a trăit Dimitrie Cantemir), stema Moldovei și următoarea inscripție:” Aici ntors acasa din lunga si grea pribegie infruntata pentru libertatea tarii sale,odihneste Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei si invatat cercetator al trecutului romanesc. 17 iulie 1935”.

Deasupra pietrei funerare a nișei alăturate sunt depuse, în mod provizoriu, într-un sicriu de stejar, osemintele lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României. (pg 10-11) În sala gotică se păstrează un admirabil portret al lui Vasile Lupu, împreună cu portretele primei sale soții Tudosca, al fiului lor Ioan și al fiicei lor Ruxandra. Vasile Lupu este înfățișat în costumul de ceremonial, compuns dintr-o haină de brocart roșu, lungă până la călcâie, brodată bogat, având sus două rânduri de brandemburguri. Domnitorul este reprezentat ca un bărbat în floarea vârstei, de statură potrivită, cu nas coroiat, spâncene negre, frunte înaltă, buze roșii, pline, mustață răsucită și barbă neagră. Fiul lui Vasile Lupu, Ioan este pictat în mărime naturală, arată ca un țăran imberb, cu fața rotundă și inexpresivă. Doamna Tudosca și Ruxandra sunt pictate tot în mărime naturală în costume de ceremonial.(pg 14-15) Biserica Trei Ierarhi reprezintă un monument de arhitectură de mare frumusețe. Mulți călători străini, în trecere prin Iași, care și-au notat impresiile, au menționat această biserică printre monumentele cele frumoase pe care avuseseră ocazia să le vadă.Astfel, secretarul unei școli polone, în trecere prin Iași în anul 1640, a consemnat că biserica Trei Ierarhi era înconjurată de zid, că avea o poartă (se referea la turnul de la intrare)”înaltă, frumos lucrată și acoperită cu țiglă”,un ceasornic și clopote mari .“Biserica însă scrie el-e mai frumoasă, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru”. Marcus Blandinus nota în anul 1647 că biserica Trei Ierarhi: “împodobită cu lespezi tăiate cu săpături și cu marmotă neagră prinsă într-un fel de coroană, era înconjurată cu un “zid de apărare”, iar la intrare avea “un măreț turn pătrat, în care de afla un ceasornic și clopote mari”.(pagina 27) Călătorul turc Evlia Celebi, , ajungând în Iași în anul 1659, afirma că dorea să vadă”mănăstirea lui Lupu Bei”, adică Trei Ierarhii. Vizitând-o el iși începea astfel însemnarile:”Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele ei de marmot poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele (desenate) de pe un pergament iluminat.”Ceva mai departe, afirmă că un alt turc, a mărturisit că bisericii Trei Ierarhi “nu i se găsește pereche nicăieri pe fața pământului”. Referindu-se, parțial, la sculptura și la obiectele de cult din biserică, Evlia Celebi notează:”Poarta de apus, care dă spre tinda bisericii…este o poartă ale cărei canaturi sunt lucrate în sidef curat, cu fire și solzi de argint și cu frumoasă argintărie în relief, cu înflorituri negre. Este de necalculat prețul cadelnițelor împodobite cu pietre rare și fel de fel de cruci scumpe lucrate cu artă”.(pg 28) Răzvan Teodorescu-Piatra Trei Ierarhilor