Manastirea Adam PDF h76xt3j2 [PDF]

Zitiervorschau

GR1ST0F0R S. MIRONESCU

Mănăstirea Adam (JUD. TUTOVA) Observări geografice, etnografice şl antropogeografice Ca o kartS colorată si un tablou

---- »: *

-

Extras din Anuarul de Geografie şi Antropogeografie 1914—1915

/

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA „LUPTA", CALEA VICTORIEI, No. 113

„

N u st imiira m u t ă «ca â* OR1STOFOR S. MIRONESCD

Mănăstirea Adam (JUD. TUTOVA) Observări geografice, etnografice şi antropogeografice Cu o hartă colorată şi un tablou

Extras din Anuarul de Geografie şi Antropogeografie î 914—1915

BUCUREŞTI T IPO G RA FIA

„LUPTA”, CALEA V IC T O R IE I, No. H 3 1915

k m. 3 Ş f /|

CUVÂNT ÎNAINTE Studiile mai noi istorico-geografice după metodele ştiinţi­ fice ce urmează, redau în cea mai vie lumină trecutul po­ porului român. Studiindu-se regiune cu regiune viaţa largă a neamului nostru, viaţa lui în masă în legătură cu mediul geografic în­ conjurător, va eşi o colecţie de publicaţii nu numai cu noi elemente ştiintifice dar chiar folositoare vieţei actuale. T i i Prin atâtea probleme puse în cercetare, prin amănuntele date asupra vieţei trecute (felul cum se formau, dispăreau şi se mutau satele, mişcări şi stratificări de populaţie, ocupaţiuni şi obiceiuri dispărute) se va putea armoniza viaţa de azi cu vechea viaţă românească, se va lega prezentul cu trecutul, de care în prefacerile de azi nu s’a ţinut decât foarte puţin seamă. Studiată în felul acesta viaţa poporului nostru din timpul înmuguririi lui până azi, se va putea vedea ce putere de re­ zistenţă cu toate timpurih: duşmane unei desvoltări politice a avut neamul românesc. Măreaţa e personalitatea lui Ştefan cel Mare, produs al rasei româneşti, o jumătate secol de lupte şi administraţie înţe­ leaptă, nu numai pentru păstrarea statului moldovean ci si pentru întinderea lui — dar ce scurtă e viaţa om ului! — cu toată dâra de lumină ce o lasă în urmă-i o personalitate is­ torică nu poate să determine viaţa milenară a unei naţiuni, dacă acea naţiune nu e înzestrată cu calităţi superioare. După momentul de culminare al românismului sub Ştefan cel Mare care predomina prin personalitatea lui scena isto­ rică a lumei de atunci, peste neamul românesc s ’au abătut

timpuri aşa de grele, nenorociri aşa de mari, în cât din punct de vedere politic erau şterse după harta Europei. Tocm ai atunci când nenorocirele erau mai mari, naţiunea trăia mai puternic ca individualitate etnică, era în cea mai puternică stare de activitate, căci transforma, asimila toate elem entele streine cu care factorii istorici adversari o adusese în contact. Tocm ai atunci când noianul de necazuri îngrămădite peste biata naţiune românească înăbuşind’o, trebuia să aducă mo­ mentul de bucurie duşmanilor noştri, ea a răsărit mai puter­ nică, mai dornică de viaţă, întocmai ca florile de primăvară când îşi scot de sub grosul strat de frunze uscate bobocii frumoşi, încolţiţi la adăpostul care voia să-i înăbuşeaşcă. Acest imbold de a studia neamul nostru în felul acesta ne-a venit dela profesorul nostru „S. M ehedinţi“ directorul Institutului geo­ grafic şi antropogeografic Universitar, care ne-a ajutat nu numai îndrumându-ne pe ca'ea adevărată a cercetărilor, dar ajutându-ne materialiceşte şi dând tot odată o largă ospita­ litate slabelor noastre cercetări în „Anuarul" ce se tipăreşte sub direcţiunea D -sale. Această lucrare însă nu va rămânea în starea actuală, ea va fi complectată în cel mai scurt timp şi va vedea lumina şi sub o altă formă de cât cea geografică.

* ** Una din mănăstirile puţin cunoscute e şi Menăstirea Adam din judeţul Tutova, care a avut pentru regiunea de jos a M oldovei ("între Şiret şi Prut), unde lipsa de aşezăminte mânăştireşti era destul de mare în timpurile mai vechi, un în­ sem nat rol bisericesc. In această regiune se constată urme de mănăstiri din tim­ purile cele mai îndepărtate—una a fost la isvoarele Bârzotei*) cu mult înainte de anul 1466 când e arătată ca neexistentă. 1) I. Bogdan — Doc, lui Ştefan cel Mare — din 8 Dec. 1466 (LXVII prin care Ştefan confirmă lui Bodea Dumbravă stăpânire peste un loc pustiu pe pârâul Bârzota — „unde fusese o mănăstire", pag. 1 1 şi 114 voi. I.

Puţin itirap după dispariţia acestei mănăstiri apare un alt lăcaş mănăstiresc al lui „Giurge Călugărul în casa Rusului" pe Hobana '). Din acest mic aşezământ bisericesc al lui „Giurge Sărbul în casa Rusului" ;s’a desvoltat micul schit .„Rusu“, fost în că­ tunul Rusu al comunei Adam, desfiinţat pe la mijlocul sec. al XlX-lea. In .28 Februarie 1798 răzăşii din Rusu dau un zapts rprin care arată că acest schit şi cu locul de prin .prejur e făcut de ei. — -) Probabil că locuitorii satului Rusu sunt urmaşii acelui Giurge Călugărul din casa Rusului. — Schi­ tul ca aşezământ mănăstiresc a existat până în vremile oele mai noi, la 1849 mart. .15 Trimia „Cârneci" vinde cu zapis .părin­ telui Manoil de la schitul Rusului doi stânjeni de moşie din O s ie c i; — de la această dată nu mai apare în documente, însă a existat până la 1864 când s’a desfiinţat prin seculari­ zarea averilor mănăstireşti. Odată cu dispariţia acestui schit nu mai rămâne ca aşezământ bisericesc de cât mănăstirea Adam. Mănăstirea are ca prim fondator p e călugărul Adam Mo­ vilă şi pe fratele său căpitanul Adam,— amândoi erau din ves­ tita familie a Movileştilor. In mijlocul codrului cu mult îna­ inte de anul 1655 Octombrie 14 al sfirrţirei Mânăstirei, exis­ tase însă pe locul de azi al mânăstirei un mic schit, căci do­ cumentele de danie spun că călugărul Adam şi-a făcut -mă­ năstire de piatră'. Un document care să ne arate o dată pre­ cisă a începutului mănăstirii nu avem, se poate însă deter­ mina cu cea mai mare aproximaţie începutul zidirei mânăs­ tirei care nu va fi fost cu mult înainte de sfinţirea ei. Documentul din 1658 (7161) Oct. 14. (Arh. Statului— Manăstirea Adam No. 5 pach. II), poate fi luat ca cel mai vechiu document al Mănăstirii: — „Pietrişor ot Tâplăoani şi 1) Doc. No. ii pach. II din 15.8 Martie 30. - Arhivele Statului inventar, mănăstirea Adam. 2) Doc. din 1798 fernarie 28. — Arh. Statului No. 35 paCh. 2 — (mănăstirea Adam).

Vreane Izbaşa şi Vasile Ciocolat al Mileşti şi Sava Rojan ot Grădinari, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, că de nimene siliţi nici asupriţi ci de a noastră bună voe dăm dreapta noastră ocină şi m oşie din codrul Gheanghei din ho­ tarul Osiacilor pe valea Berhamului în pădurea Merejiu un loc pustiu, am dat’o lui Adam Căpitanul de ş’au făcut Mă­ năstiri şi loc împrejurul Mânăstirei până în zările dealurilor şi în su s până în gura văi, drept sufletul părinţilor noştri şi a noastre, să fie pomană sfintei mănăstiri în veci şi acest zapis al nostru s ’au făcut la sfinţenia mânăstirei de naintea soborului a mulţi călugări şi preoţi şi megieşi de prin prejurul codrului, oameni buni, bătrâni şi tineri — şi pentru cre­ dinţă ne-am pus degetele ca să se ştie“. Din acest document reesă că mănăstirea a fost întemeeată cu mult mai înainte. Vechea mănăstire era de lemn, în doc. lui Stratulat şi Vârnavei (fără dată) se zice „am dat toată partea mea de moşie din Budeşti danie Mânăstirei Călugă­ rului Adam ce este acum de piatră". Exista deci cu mult înainte de 1600— 1650 un schit de lemn în codrul Ghenghei. Acest schit ia o desvoltare mai mare, se transformă în mănăstire prin munca celor doi fraţi: călugărul şi căpitanul Adam Movilă. Şi nevoia de aşezământ bisericesc care să poată fi de folos numeroaselor sate aşezate pe la poalele codrului şi, şi zelul şi bunătatea celor doi fraţi au făcut că satele din vecinătatea mănăstirii să se intereseze de acest locaş dumnezeesc căci donaţiile ce urmează sunt nenumărate. Cea mai mare donaţie a face Coste Adam fiul căpitanului Adam care dă 10 sate „Vitejeşti, Năvrăneţu, Cernăteşti, Fundeanu, Răcăileşti, Deocheaţi, Leleţi, Crămăteşti, Răspochi şi Ghengheşti" ’)• Mai toate donaţiile câte se fac sunt mici — iar donatorii sunt mai toţi locuitori ai satelor vecine, răzeşi; — donaţie domnească 1) Doc. Nr. 16 pach. II, Arhiv. Statului din 1695 (7-04) Sept. 1 (înv. M -rea Adam).

nici una. în pomelnicul m-rii e trecut numai Dabija Voevod — mai târziu pe la 1700 mult zel arată pentru mersul mănăstirei egumenul Leontie un demn urmaş al primului egumen „Adam“. E interesant penfru acest lăcaş că n’a trăit prin mila dom­ nească ci prin dragostea locuitorilor, a satelor răzeşti. Nici o mănăstire din Moldova n’a fost atât de bine în zestrată de locuitori, de oameni mai mult sau mai puţin nevoiaşi, ca această mănăstire. Lipsa de lăcaşuri bisericeşti „de hrană sufletească" i-au îndemnat să facă cea mai frumoasă operă. Pentru vremurile nesigure şi sbuciumate ale trecutului nostru, un asemenea aşezământ în mijlocul unei populaţii al cărui su­ flet fusese cultivat numai spre acte răsboinice, va fi fost de­ sigur o adevărată revelaţie. Dacă rădvane aurite cu domniţe frumoase, dacă voevozi răsboinici, fii de domni, boeri cu fii lor, nu vor fi suit călări în zilele de sărbători pe tăinutele poteci ale codrului ce du­ ceau la mănăstire, aceste cărări însă în zilele de sărbători şi în serile de utrenii, când clopotul şi toaca răsunau prin în­ tunecimea codrului chemând pe creştini la rugă, mişunau de răzeşi cu feţe întunecate, pârlite de soare, cu mânile bătăturite de armă şi de plug, cari se duceau încet, gânditori, spre a-şi înmuia sufletul atât de sbuciumat, în lăcaşul pe care ei îl făcuseră si > tot ei îl întretineau. > Crist. Mironescu

M Ă N Ă S T IR E A f l D f l M Observări geografice, etnografice şi antropogeografice

Observări geografice, etnografice şi anlropogeografice asupra regiunei dela Mănăstirea Adam

Mănăstirea Adam este aşezată în partea sudică a M oldovei la hotarul dintre judeţele Covurlui şi Tutova, iar satele ce vor forma obiectul acestei schiţe sunt aşezate mai toate unele pe Valea Hobanei din jud. Tutova, iar celalte în partea superioară a văilor: Suhului, Geru din jud. Covurlui, Corod din judeţul Tecuci şi pe văile secundare. Din judeţul Tutova sunt sa tele: Bălăbăneşti pe Jeravăţ, Băloseşti, Pupezeni, Ciureşti pe Hobana, Cotoroaia şi Cerţeşti pe Bârzota, Fundeanu şi Cărăpceşti la obârşia Corodului; din jud. Covurlui: Deocheaţi cu Trg. Drăguşăni pe Suhului, Ghengheşti, Bursucani, Zimbru. Toate aceste sate formează o cunună în jurul M-rei Adam cu cătunele sale Rusu şi Căueşti, aşezate la obârşia văilor Bârzota şi Hobana. Această dispoziţie a fost condiţionată de mediul geografic şi a rămas şi până acum aceiaşi. In prima parte, vom da o privire generală a relie­ fului regiunei, a împâdurirei şi despădurirei, pentru a explica unele fenomene antropogeografice: aşezări,

mutări şi dispariţii de sate. A doua parte e un istoric al regiunei cuprinzând: vectymea satelor, dispariţia unora, înfiinţarea altora, mutări de sate, numiri schimbate şi a treia parte: etnografia regiunei cu un capitol special asupra «Mocanilor»— iar ca încheere: aspectul vechilor sate, obiceiuri, port, in­ dustrie veche casnică etc. Orografia. Satele mai toate sunt aşezate pe două feluri de v ă i: Hobana, Jeravăţ, Bârzota, isvorăsc din părţile mai înalte ale dealurilor dintre Şiret şi Prut şi dupăce urmează un drum în formă de semicerc E.-V. se varsă în Bârlad, şi Suhului, Corod, Geru curg urmând aplecarea podişului moldovean N.-S. se varsă în Şiret mai toate în. vechi limanuri ase­ mănătoare celor din sudul Basarabiei. Ca linie de separaţie a acestor două feluri de ape, ar fi tocmai regiunea Adam—formând un podiş până la 300 m. înălţime—cari culminează spre N.-E. până 362 (la Bereşti). Podişul împădurit, continuare a dealurilor dintre Şiret şi Prut nu urmează în totul regula g e­ nerală de a da naştere la numeroase măguri înguste despărţite prin văi strâmte tăiate rectilin după direc­ ţiunea de cea mai mare înclinare, dispoziţie generală ce se constată numai în partea de Sud a podişului; din contra, partea Nord-Vestică e brăzdat de văi sinuoase cu direcţia E.-V., cum sunt valea Jeravăţului, a Hobanei. Ţinutul e despărţit de restul po­ dişului moldovean la Nord-Est prin Jeravăţ care dă în Bârlad si Horincea care se varsă în Prut,/ Tşi » e brăzdat de cele două feluri de văi, cele de sud

strâmte şi adânci, iar cele de nord mult mai strâmte — dealurile de prin pfejur cu nenumărată mulţime de ponoare, dând un aspect variat aproape ca în regiu­ nea subcarpatică,— ex. valea Jeravăţului la Miroasa. Satele sunt toate aşezate pe văile acestea cu secondarele lor mai mărunte — oferind astfel prin situaţia lor geografică un admirabil adăpost atât contra vân­ turilor, cât şi suficienta apă pentru nevoile agricole— micele platouri despărţite de aceste văi scurte, strâmte, prielnice numai pentru aşezări în mic— sate mici de câteva case, produc cel mai bun grâu din părţile acestea—şi e şi regiunea cea mai productivă, pe câtă vreme partea judeţului Covurlui are aspectul unei stepe— sufere mult mai mult de secetă, decât partea nordică unde datorită în parte împădurirei plouă mai mult. In regiunea aceasta, mai toate ploile vin dela Sud spre Nord— şi dela E. spre V.— norii trec peste întreg judeţul Covurlui şi lovindu-se de regiunile mai răcoroase dela nordul lui se prefac în ploaie, pe când restul sufere mult de secetă. Structura geologică a podişului ne explică pentru ce platoul Adam nu putea să fie aşa de intens populat în regiunea unde întâlnim azi cele mai mari sate şi de ce unele sate au trebuit să dispară. Structura podişului e foarte sim plă1). 1) Regiunea n’a fost studiată amănunţit geologiceşte. După Grigore Ştefănescu care o dădea acoperită cu puternice strate quaternare, suprapuse peste a rm a tic ; după d-1 Simionescu în „Geologia Mol­ dovei între Şiret şi P rut" 1906 — Publicaţia Academiei, fondul Adamachi — studii geologice locale sunt ale d-lui Sevastos „Raporturile

Mai întâi, un strat de argilă închisă, negricioasă, fără fosile, care începe dela Bărboşi şi se continuă pe valea Prutului până la Bereşti, unde îşi schimbă culoarea în cafeniu. Această argilă am întâlnit’o prelungindu-se până la Miroasa în marginea părăului Jeravăţ care îşi are săpată albia în această argilă, suportând aceleaş strate ca şi Bereşti, ca şi la Lascar Catargiu — nisipuri cu concreţiuni de gresie. Mă­ seaua de Mastodon Borsoni dela Adam ne permite a stabili vârsta depozitelor — sunt depunerile lacului levantin şi reprezintă nivelul superior al levantinului mijlociu — astian >). — După retragerea apelor ace­ stui lac levantin care a depus această argilă cu suportul de puternice strate de nisipuri lacul ur­ mător— numit Sicilian — nu se întindea până în re­ giunea Adam. Aceasta rămânând în afară de apâ, întâlnim,' la Zimbru la izvoarele Suhuluiului aceeaşi t stratificaţie ca ia Pechea unde stratificaţia se aseamănă cu a coastei răsăritene de la Pechea — care era de asupra apei. Stratul de argilă vânătă nu l’am putut descoperi, mâncătura nefiind tocmai mare, se vede restul stratectonice între câmpia română şi regiunea colinelor din Moldova" în Anuarul Institutului geologic al României voi. II fascicola 11 pag. 311 — 1907—ajunge însă cu studiul regiunei până in vecinătatea Adamului. — Fără a avea pretenţia de a împlini lipsurile, voiu încerca a pre­ lungi zona studiată de d-1 Sevastos, atât cât statigrafia se repercu­ tează asupra omului. 1) Sevastos op. cit. pag. 324.

tificaţiei .asemănătoare cu cea dela P ech ea: marne cu concreţiuni. Argilă galbenă închisă compactă — grosime 5 m. şi un strat poros de loess gros de aproape 10' m — şi deasupra un nivel de loess roş întâlnit şi la Adam — iar la suprafaţă loess galben ')• Dealurile Adamului sunt acoperite de un loess galben, poros care se poate vedea în tăetura drumului din sat ce duce în mănăstire, despărţit în două prin un strat înroşit ca la Corod — ceea ce ne arată că avem două depuneri de lo e s s ; loess vechiu şi altul n o u 2) Straturile groase de loess de la Adam ne arată că pe când partea apusană a Adamului spre Corod scufundându-se, după depunerea loessului a fost acoperit din nou de ape, care au depus strate noi de argilă şi de marne. Acest nivel de ape ridicate a ajuns însă până în apropierea Adamului — căci le întâlnim şi Ia Fundeanu la isvorul Corodului, le întâlnim suportând nisipuri şi pietrişuri la Cotoroaia la obârşia Bârzotei şi le mai întâlnim pe drumul Adam-Burpucani în apropierea obârşiei Hobănei. — In regiunea Adam — Drăguşeni nu se întâlnesc decât puternicele strate de lut galben foarte poros. Pe când deci apele for­ foteau în jurul acestui masiv Adam-Bereşti, având ca bază argilă astiană dela Bărboşi, nivelul apelor ce s ’au succedat n’au ajuns pe acest podiş, decât pe 1) întrebuinţat de locuitori pentru facerea lutului. 2) S evastos op. cit. pag. 329.

marginea lui — de unde isvorăsc nenumărate părae ■care pleacă spre sud şi spre apus — cele din spre -apus îşi datoresc cursul lor scufundării regiunei Corod — oferind astfel o admirabilă pantă de scurgere pentru toate apele ce ar pleca din partea apuseană a masivului Adam : aşa sunt Hobana, Jeravăţ, Bârzota. Din cauza eşirei lui în afară de apele quaternare, platoul acesta sufere foarte mult de lipsa apei — pânza de apă freatică se găseşte la adâncimi loarte mari—lipseşte aproape pe întreg podişul Adam-Drăguşeni-Bereşti. Mai toate fântânele au adân­ cimi între 15 şi 20, pentru unele nu ajunge cumpăna şi atunci se recurge la funie sau la lanţ. La Adam -sunt trei în mănăstire cu aproape 20 m. adâncime, iar apa e cu desăvârşire insuficientă, încât nu ajunge pentru o zi întreagă ; — mai totdeauna cei ce iau apă între 8 —9 seara, scot de multe ori apă amestecată cu nămol, fântânele însă dela marginele masivului, sau cele de prin năruirile podişului au apă potabilă In cantitate suficientă. Sunt regiuni unde apa însă nu se poate găsi aproape de loc pe o supraţă de mai bine 2000 ha. ex. între Valea Baicului şi a Câueştilor, adică între partea superioară a Suhuluiului şi între partea superioară a Bârzotei—tocmai până pe unde ar fi ajuns apele ce altă dată ocoleau acest masiv şi depusese argilele quaternare. Unele din vechile sate erau situate prin câte o vale m ică: Petrinda, Banciu, unde se putea găsi puţină apă, mai pe urmă însă când populaţia s’a îndesit, s ’a

.i «| • |” ~w

mărit, condiţiile geografice de existenţă* fiind insuficiente, au fost nevoile să se m ute sau să dispară. Aceasta ar fi; structura regiunei — un masiv care a suferit foarte puţin acoperirele apelor ş fluvio-lacustre ale epocei quaternare a — după epoca Mastondon Borsoni* 1 1 s ’au depus puternice straturi de loess, ■s | şi numai marginele lui cari corespund 1 1 pâraelor Suhului, Bârzota, au fost af cele acoperite de ape — din cauza l i aceasta mare parte din satele aşezate 1 ^ pe albia acestor pârae urmează cursul t i văilor, casele neurcându-se pe deal — si numai cele dela isvoarele acestor ea to » o .| pârae au casele resfirate printre dife^ f « ritele văi mici din care ia naştere pâ5 î râul mai mare, Căueşti, Adam, ale căror locuinţe se întind resfirându-se ~ f ca degetele mânei. |Regiunea aceasta era intens împăţ g durită, îmbrăcată cu un codru a cărui £ « desvoltare era mai mare în regiunea. « I Adam. Şi azi e regiunea cea mai împă| | durită din jud. Tutova. Cantemir nu | § citează pădurile de aici. Codrii citaţi de el sunt cei în legătură cu evenimente f istorice: al Tigheciului şi al Cotnarului ’), co

’’’

1) D. Cantemir „Descrierea Moldovei" pag. şi §2 (ed : Miron Nicolaescu).

totuşi spune «cu codrii încă este Moldova foarte îmbogăţită, al căror lemn nu este numai pentru che­ restea şi foc, ci şi copaci aducători de roadă în­ destulă,—lucrătorii de corăbii caută mai vârtos stejari moldoveneşti şi îi laudă fiind mai buni pentru co­ răbii» '). Unul din aceşti codri era şi cel care înveş­ mânta dealurile Adamului. întâlnit în documente sub numele de «codrul Gheanghei»— despre M-tire se zicea că «iaste în Codrul Gheanghei» şi e dat ca nelocuit2), documentele o spun clar aceasta, iar dis­ poziţia satelor în formă de ocol împrejurul M-tirei Adam—lăsând între aceasta şi sate un întins loc gol, lipsa de mărturii că ar fi existat aşezări în vecină­ tatea M-tirei, în legătură cu plastica ţinutului că în interiorul masivului nu se puteau aşeza sate, ne fac să credem că acest codru în timpurile mai vechi a 1ost foarte slab populat.— Dealtfel, documentele sunt loarte expresive, personificând parcă mediul geogra­ fic—aşa doc. din 16553) în care e vorba de o danie «dăm de bună voea noastră dreapta ocină şi moşie din Codrul Gheanghei, în pădurea Merejiu, un «loc ipustiu» lui Adam Căpitanul de ş’au făcut mănăstiri şi loc împrejurul m-tirii» şi continuă «acest zapis 1) Idem op. cit. pag. 62. 2) Toate donaţiile se fac în locuri pustii—in corpul lucrărei se citează cum s’a populat regiunea, de unde se poate vedea cât de rare erau satele şi cum e ra u ; Ghengheşti şi Zimbru pot fi ca exemplu de cum erau satele, ţi se poate vedea din cele două sate ce au mai rămas neconcentrate fn altele mai mari. 3) Doc. No. 5 pach. II din 1655 Oct. 11 (inventar M -tirea Adam. Arhivele Statului).

s ’a fâcut la svinţenia mânăstirei de naintea soborului' a mulţi călugări şi preoţi şi megieşi di pren prejurul codrului oameni buni, bătrâni şi tineri».— Toate docu­ mentele au cam acelaş ton în ceeace priveşte satele vechi— toate spun de marginea codrului, de poala codrului, aceste documente sunt confirmate şi de actele oficiale cu cari concordă,— după anul 1800 toate satele sunt arătate pe subt codru «pentru nişte părţi de moşie din Răspopi şi din Ilieşti şi din Ghengheşti şi din Răcăileşti şi din Deocheaţi şi Crămăteşti ce sunt pe subt codrul Gheanghei din Covurlui1) — satele sunt aşezate pe văile secondare din care isvorăsc pâraele sudice—văi scurte şi înguste unde satele nu puteam să ia o desvoltare prea mare — unele desvoltându-se s ’au unit între ele, făcând un sat mai mare. Desimea codrului nu permitea o înain­ tare a satelor pe părţile mai înalte ale podişului— dar nici văile, acestea scurte şi înguste nu permiteau o prea mare desvoltare a lor— deaceea în timp de mai bine 300 ani, locuitorii regiunei au trăit în mici asociaţii—formând sate mici, unele de 10-15 case; — către timpurile mai noi s ’a simţit nevoia concentrărei—atunci unele s ’au mărit, altele au dispărut. Din această cauză nici cartografia vremei nu arată în această regiune unde documentele ne dau o mul­ ţime de sate decât— câteva aşezări—Certeşti-Corod, Bălăbăneşti— nu numai cartografia vremei care nu avea mijloacele de a ne da amănunţimi, dar chiar 1) Ms. 237/pag. 217 verso „Condică de hrisoave şi anaforale" Aca­ dem ia Română.

^catagrafiile scapă multe din aşezările găsite în docu­ mente ‘). Codrul acesta care a fost o piedică a aşe­ zărilor în masă era încă în putere pela 1800— era din Moldova de jos singura regiune care putea să procure lemne2) atât pentru Constantinopole, pentru ■oştile turceşti în trecere, cât şi pentru cele ruseşti. Urmele lui se văd încă nu numai în pădurile destul 'de întinse din această regiune care se ţin lanţ, for­ mând un cerc în jurul M-tirei: Jerdia, Stroi, Missa, Baicu, Fundeanu, Sacu, Certeşti— dar chiar prin locurile de mult timp despădurite se văd urmele co­ pacilor în groasele trunchiuri cari n’au putut fi scoase — de ani întregi scot ţăranii rădăcini ca să desfunde dealurile pentru plugărie şi încă n’au putut fi scoase toate. Ca mărturie vie de ce a fost acest codru a rămas un uriaş ştejar pe drumul Adam-Bârlad cu o icoană şi fântână lângă el, respectat cu sfinţenie de către toţi trecătorii, ne arată fala fostului codru. Dacă a fost o piedică pentru desvoltarea mai mare a satelor a fost însă şi un mare bine pentru viaţa de altă dată—fiind un factor puternic care a înrâurit mersul general al climei. Clima Moldovei de jos e 1) Se poate constata aceasta cu cele ce urmează în corpul lucrărei din cele două catagrafii publicate în Uricarul lui Codrescu, una din 1803 pag. 340 şi urm. voi. VII, a doua catagrafia judecătorească din 1833 pag. 40 şi urm. voi. VIII şi a treia din 1846, voi. XV pag. 392. In corpul lucrărei se pot vedea satele dispărute al căror număr e cu mult mai mare ca acelor rămase. 2) In privinţa aprovizionărei oştilor Turceşti şi Ruseşti cu lemne şi in privinţa trimeterei lemnelor de către M-tire la Constantinopole, avem o întreagă corespondenţă păstrată în Arhiva M-tirei—Pach. II doc. .No. 127 şi urm.—M -tirea Adam.

în mare parte climă de stepă cu variaţii puternice^ frig aspru— veri arzătoare şi numai regiunile întenşîmpădurite sunt ferite de aceste asperităţi ale climei. Codrul acesta făcea, de bună seamă, clima mult mar constantă de cât ca azi— iar micile livezi de fân cu pajiştele lor au înlesnit pe o scară întinsă, ca în nici una ’din părţile dintre Prut şi Şiret, creşterea albi­ nelor. Nu numai toponimia, dealul Prisăcei, valea Albinelor, dar documentele şi oamenii bătrâni spun că era una din ocupaţiile de căpetenie ale satelor; — după despădurire această ocupaţie a dispărut în­ cetul cu încetul; de unde înainte fiecare sătean îşi avea prisaca lui, acum sunt sate unde nu este tiicl un ştiubeiu. Din cele câteva amănunte stratigrafice şi din cele câteva amănunte cu privire la vechea pădure, putemtrage concluzia următoare: Regiunea Adam-Drăguşeni în timpurile cele mai noi geologice a fost în afară de apă — argila se găseşte mult mai la fund decât în regiunile vecine — pănză de apa freatică, mult mai greu. Acest podiş până pe la anul 1800 a fost întens împădurit, deci aşezările de sate nu se puteau întinde pe el — satele s ’au format acolo unde pânza de apă freatică, datorită ccmstituţiei geo­ logice se găseşte mai uşor — care corespunde şi cu marginele codrului — ocolind masivul Adam Drâguşeni şi dispunând aşezarea sa de azi a satelor în’ formă de cunună împrejurul M-rei Adam. — Cum s’a făcut această împoporare a regiunei şi evoluţia ei: formează subiectul celui de al doilea capitol. #

*

*

Satele din această regiune pot fi împărţite după vechime în două categorii, unele ce trec de epoca lui Ştefan cel Mare şi altele înfiinţate după această epocă. Toate satele atât cele de pe valea Hobana, Jeravâţului, Bârzotei, Suhului, Corozel sunt arătate ca existente cu mult înainte de Ştefan-cel-Mare — unele din timpul domniei fiilor lui Alexandru cel Bun Iliaş şi Şfefan între anii 1433 şi 1447. Această po­ pulare era slabă, doar câteva silişti singuratice. Statul moldovean tânăr, nu se putea întinde aşa repede-odată, însă cu formaţiunea şi consolidarea lui sub lungile domnii ale lui Alexandru şi Ştefan, re­ giunea începe a fi intens populată «slugi ce au slu­ jit cu credinţă domniei» se bucură de dragostea dom­ nului care le face întinse donaţiuni. Cu mult înainte de data documentelor, întâlnim o populaţiune, o mul­ ţime de aşezări cu nume de Sârbi, sau unde a fost un sat sârbesc, bulgăresc sau în casa Rusului, nu­ miri care ne arată că avem de a face cu un ele­ ment nu românesc. Romanizându- se s’a păstrat nu­ mele până azi în numiri de văi, de vechi silişti «valea Sârbilor lângă Băloşeşti, valea Rusului — trecând peste marginile regiunei care formează obiectul mo­ nografii de sigur că aceste aşezări se înmulţesc — par a fi aşezări de slobozii unele formate de domniile lui Alexandru şi Ştefan—poate din elementele slave ce au părăsit ţara lor după cuprinderea peninsulei Bal­ canice de Turci. Peste aceste elemente s’a supra­ pus ca o pânză, ca valurile unei ape, elementul ro­ mânesc dela munte, care a topit în masa lui elemen­

tele ce Ie-a întâlnit în drumul său, mărind contin­ gentul de colonizare în aşa măsură în cât a dat întregei regiuni caracterul muntean mocănesc, ce se observă până azi — pe urmă după anul 1812 şi 1877 au mai venit şi elemente româneşti din Basarabia când această provincie a fost anexată la imperiul moscovit. Se mai constată şi urme de locuitori ve­ niţi din Muntenia, epoca venirei lor nu se poate de­ termina prin o dată fixă, fiind trecuţi sporadic după împrejurările istorice prin care a trecut ţara lor — urmele li se cunosc se mai păstrează ca amintire a origine lor numele de Munteanu intens răspândit iar în unele părţi chiar dialectul.

„Vechile sate şi epoca înfiinţărei lorw. Dintre satele ce apar în cele mai vechi documente numai unele mai trăesc ca funcţiune biogeografică cele mai multe au dispărut, urmele lor se păstrează, pe unele le-am identificat după hărţile Statului 1 50.000 pe altele din spusele locuitorilor bătrâni, foarte multe numiri de sate vechi ş ’au păstrat numireleîn diferitele hilize de moşii, acestea nefiind o formă morfologică au putut scăpa ofiţerilor noştri cari ridicau planşele. Cele mai multe sate sunt din timpul lui Ştefan cel Mare. La 1460 apare pe marginea Jeravăţului satele : Să­ seşti, Româneşti şi Vicoleni — înfiinţate cu mult an­ terior anului 1460 ,). Urmele celui dintâi a dispărut pe la 1709 făcea parte din ocolul Bârladului care 1)1 . Bogdan. Doc. lui Ştefan cel mare voi. I pag. 40 şi urm.

se întindea până la Bălăbăneştii de azi ’), celelalte două Româneşti2) s’a mutat din marginea Jeravăţului si a dat naştere satului Bălăbăneşti de azi — numiT * rea se păstrează «Valea Româneştilor» şi «Dealul Româneştilor» situate la vest de Bălăbăneşti. Locui­ torii din Bălăbăneşti spun că vechiul lor sat era în Româneşti, de la această dată nu mai apare ca funcţiune de sat. — Cellalt sat Vicoleni, dela Vicol a dispărut mai târziu, ca sat îl găsim citat în doc. M-rei Adam până târziu, alături cu mai multe sate făcând pate din ţinutul Tuto v e i3). Urmele acestui sat se păstrează în «Dealul Vicoleni» lângă valea Româ­ neşti şi lângă Băloşeşti, locuitori din Băloşeşti ve­ niţi în mare parte n o i4) nu ştiu nimic despre vre un vechiu sat şi explică în mod naiv numirea de Vi­ coleni a dealului, spunând că vine dela «viscoleşte», o probă evidentă că locuitorii Băloşeştilor sunt mai noi decât Vicolenii, astfel s’ar fi păstrat numirea păstrându-ce tradiţia ca înalte sate. — Pentru aceste sate e interesant a se vedea mai în amănunte doc din 1460.5) Tot din vremea aceasta mai sunt sa­ 1) N. lorga. Studii şi doc. V, 1,70. 2) I. Bogdan doc. cit. 3) Doc. din 7154 (1746) Mai 26, pach. V,—Inventar M-rea Adam. 4) A se vedea pentru evoluţia satului Băloşeşti capitol special. 5) La 1460 e vorba de un proces între Ivaşco Comisul cu Toma Dumitrescul şi cu Coste Turbure pentru satele Săseştii şi Româneştii de pe Jeravăţ „unde a fost Roman", citez acest doc. mai în amănun­ ţimi ca să nu se facă vreo confuzie de nume a satului Româneşti cu satele de ţigani cari se numesc tot Româneşti,—l’am mai citat şi pen­ tru acel „Toma Dumitrescul" dela care şi-a luat numele un alt sat „Dumitreştii" ce apare adesea în doc. M-rei Adam, aşezat pe Hobana

tele: «Bălăşeştii şi Osiecii» ca existând tocmai din timpul lui Iliaş şi Ştefan, unchii lui Petru Rareş care dă documentul. Documentul e din 1528 mart 3 0 şi e de mare importanţă nu numai pentru etno­ grafia timpului, ci şi pentru îndărătnicia cu care multe din numirile acelui document s ’au păstrat până a z i ') Domnul întăreşte fraţilor Toader, Ivaşcu, Mihu, Coste, surorilor Zlata," Ana," Maria Tsi feciorilor Baloşevii şi T T seminţia lor de aproape Danciul Petrinde feciorul lui Petrov şi toţi nepoţii Giurgii Sârbul2) le întăreşte ocina ce au avut’o dela Giurge Sârbul care i-a fost dată dela unchii noştri Iliaş şi Ştefan Voevod, li se da două sate pe Hobalna 3) unde a fost Gurge călupărul în casa Rusului 4) care sat se chiamă «Osieci» alături cu alte sate cu „Vicolenii, Pupezenii, Sârbii* şi al cărui nume se păstrează până în sec. XVIII—doc. cit. 1746 pach. II No, 18—în unele e citat pe Je ra v ăţ—No. 12/7276 (1668) pach. II—aceasta ne arată că moşiile acestora se întindeau din Jerav ăţ până în Holbana—dar şi p entru „Coste T urbure” care mai târziu după 200 ani apare în ace­ leaşi documente ale M-rei Adam citat ca „moş“ infiinţător de sat pe a p a Hobănii. 1) Doc. No. 2 pac. II M -rea Adam—Arhivele Statului din 1528(7036) M artie 30—original slav cu trad. rom. veche. 2) Vom vedea că până târziu în doc. M-rei se întâlneşte intre satele depe Hobana, citat la un loc cu alte sate vecine Baloşeştilor un sat „Sârbii”, probabil că e vorba de satul urmaşilor acestui Giorge Sâr­ bul a cărui aşezare va fi fost în valea numită „Valea Sârbilor" lângă dealul Vicoleni. 3) Hobalna e forma veche a pârâului. Habana cum se găseşte In doc. 4) Din analiza documentului dat de Ştefan unde se vorbeşte de o m ănăstire la izvorul Bârzotei, to t in casa Rusului, pare a reeşi din m ănăstirea Rusului an. 1460 şi „C asa Rusului" din acest doc.—şi după tradiţia p ăstra tă în com. şi M -rea Adam că la Rusu, căt a M-tirei Adam, a fost M -tire mai veche ca Adam şi întâlnită în doc. ca Schit acest sat era unde e Rusu de azi Ia isvoarele Bârzotei.

mai dă şi un sat pe valea care se chiamă Băloşeşti dă câte o jum. de fiecare.» Satul Băloşeşti există, reîntinerit cum se va vedea, predomina însă până în 72 sec. 18-lea ca proprietari familia Ivaşcu pe care o întâlnim în documente. Satul «Osieci» a fost aşezat în gura Pupezenilor unde se zice şi azi «Osieci» a fost un sat care a dispărut târziu căci până în sec. XVll-lea să urmăreşte în doc — satul nu mai exista locuitorii erau răzeşi şi au dat mo­ şiile M-rei. Aceasiă aşezare corespunde şi ordinei în care se face dania : Băloşeşti, Osieci şi ultima jum. a lui «Danciu Petrinde» feciorul lui Petrov», nici acest sat nu mai există şi pare ca şi Româneştii să fi perit nu mult după anul 1528, urma i-a rămas însă în dealul de pe moşia Adamului numit «Petrinda» !) pe drumul Adam-Băloşeşti, în faţa confluenţei celor două văi. Adam-Rusu, dealul e străbătut de o vale care dă în valea principală Adam şi acolo a fost şi satul lui «Petrinde». Tot în acest timp 1466 apare în aciaşi linie cu satele citate o altă aşezare ca întemeiată atunci «se dă lui «Bodea Dumbravă» stăpânirea» peste «un loc pustiu pe pârâul Bârzotâ» 2) unde fusese o mănăs­ tire, ca să-şi facă sat şi prisacă3). Locul ce se dă1) Se vede din acest doc. că întreaga regiune Jerovăţ—Hobana era in stăpânirea aceluiaş neam—din diferitele porţiuni ce şi-a luat fiecare şi unde şi-a făcut aşezarea a luat naştere câte un sat, îi întâlnim arătaţi ca „moşi" adică înfiinţători de sate. 2) Am spus în introducerea generală că poalele codrului ca şi codrul in sine care avea şi poene după cum se va vedea era slab populate .„numeroasele locuri pustii" mă fac a crede aceasta. 3) I. Bogdan doc. din 1466—LXVII Roman voi. I.

rueşte de Ştefan şi unde a fost până târziu în sec, 18-lea sat pare a fi unde e azi dealul Bodeşti între Adam şi Certeşti lângă Rusu, unde a fost M-tirea Rusului. Acest Bodea va fi format şi el un sat Bo­ deşti forma conruptă în doc. «Budeşt1)». Lângă Budeşti apare la 1489 satul Cerţeşti care există şi azi2) alături cu satele Fâurei cu M-tirea şi Şchiopeni în gura Săcăi. Cerceştii e satul de azi Certeşti, aşezat pe o vale ce care isvoreşte din Căueşti şi dă în B ărzoata;— numirea satului, dupăD-1 Bogdan, e slavă de la un Certea, din slavul Certâ, rus Cortâ diăvol, drac3). Satul nu era aici mai înainte, ci pe dealul din faţa văi ce ese din Cerţestii actuali pe o mică vale a «Dealului Dalghijeni» unde bătrânii din Certeşti spun că au mai apucat-încă case. Aceasta nu corespunde însă situaţii pe care i-o dă docu­ mentele lângă M-tirea Rusului, acolo va fi fost sa­ tul Şchiopeni sau Făurenii pe care nu le-am mai întâlnit citat în documente. Cred mai curând că aceste sate: Făurei şi Şchiopeni vor fi fost pe una din văile din apropierea pădurei Sacu — poate valea Recea, unde se zice că a fost satul numit mai târ­ ziu Cărăpceşti — apropierea numirei de Sacu cu Săcăi mă îndreptăţeşte a face această apropiere. 1) Doc. No. 136 pach. 11 din 1679 (7184). Buzdug vinde partea sa din Pupezeni şi din Budeşti, partea Tudorei fata Dudului şi doc. 134 pach. 11—1661 (7171) Sept. 3—unde e a ră ta t ca sat întemeeat cu loc de heleşteu care va fi fost în albia Bârzatei, acest sat a dispărut. 2) I. Bogdan—doc. CXCVII Suceava 1489 Ian. 25 op. cit. pag. 371' 3) I. Bogdan doc. citat.

Din analiza acestor documente, reesă că aşezările pe clina nordică al podişului Adam iau fiinţa în "formă de mici aşezării de pe la începutul anului 1400 — aşezări prin văile mai luminate de pe poalele codrului Gheanghe, ca fiind ale aceleiaşi familii. Pe versantul sudic al masivului deluros Adam, apar în acelaş timp următoarele aşezări: Cernăteştii, Motişeştii şi Deocheaţii — acesta din urmă apare sub formă «şi o poiană din Dumbrava Deochiaţilor» *). Ştefan confirma boerului Cernat «satul Motiseşti la » » T izvorul Corodului «din sus de curtea lui Cernat» şi iliştea lui Tatul şi poiana citată. Toate numirele s’au păstrat în afară de Siliştea lui Tatul. Motişeşti, au trăit ca sat până târziu în sec. XVII, iar în lo­ cul unde a fost curtea lui Cernat s ’au înfiinţat sa­ tul Cernăteşti — care a dispărut pe la începutul sec. al XlX-lea, Satul a fost aşezat unde e azi dealul Cernăteşti lângă Fundeanu. Satul unde a fost Si­ liştea lui Tatul la isvorul Corodului poate să fie la satul Fundeanu care apare în doc. sub numele de Vitejeşti. Sa­ tul Motişeşti a dispărut, numirea o găsim însă în dealul numit «Dealul Motaş» între Cernăteşti şi Fundeanu, din poiana Deochiaţilor s’a format satul de azi numit Deocheţi care face parte din Târguşorul Drăguşeni. In acest document se mai vorbeşte şi de un sat «şi pe Covurlui. Radiceştii 2) şi ceva mai 1) L Bogdan doc. voi. 1 din 1463 Aprilie 15 pag. 73, 74, 75. 2 ) Pară a fi satul Rădeşti dela izvorul Covurluiului.

sus unde a fost un sat Bulgăresc». Acest sat bul­ găresc nu mai exista — în doc. însă al M-tirei Adam pentru satul Cernăteşti se întâlneşte adeseori amintiri despre un fost sat bulgăresc. Tot în această parte, pe părâul Sohuluiului, apare la 1495, ca vechiu fiind «Satul Mireşti pe Sohului unde a fost Ivan Mierul, din sus de Deocheaţi şi Oncanii»,). Ca sate nu mai există azi — au existat însă în formă de sate până în sec. 18. Se citează în doc. M-rei Adam numeroase familii din aceste două sate. Nu­ mele le-au rămas în numele unor hlize de moşii «Mileştii» proprietatea D-lui Patriche şi în Dealu Mileşti, * iar *Oncanii în Dealul Oncanilor si în »localitatea Oanca. Acestea sunt aşezările cele mai vechi din jurul M-tirei Adam — nu se constată deloc în regiunea Adam propriu zis — unde după documente era co­ drul cel mare. Satele erau prin poiemile mai luminoase din poala Codrului «Poiana Deochiaţilor sau pe «supt codrul Ghenghei». Desimea codrului oprea popularea intensă a lui şi de aceia îl ocolesc. Multe din acesle sate au dispărut; Vicolenii, Budeştii, Cernăteştii, Motiseştii, altele s’au mutat şi-au luat alt nume: Româneştii. Aspectul acestor sate trebue să fi fost al unor locuinţe singuratice, cu o populaţie mai restrânsă, presărate prin luncile codrului, unde se făcea puţină agricultură şi unde mai ales se pu­ tea ţine prisăci. 1) Doc. XIIV, 1495 Ianuarie (M artie) voi. II pag. pag. 87 şi 88 (I_ Bogdan).

După această privire generală asupra celor mai vechi sate cari datează de la începutul an. 1400, să ve­ dem evoluţia aşezărilor omeneşti până în zilele noas­ tre. Prin amănuntele ce voiu da, pe lângă durată, se va vedea şi cum s’au amestecat unele cu altele formând alte sate mai mari.

Satele de pe valea Holbanii. Pe valea acestui părău, ca şi pe a Jeravăţului, cele mai vechi sate «Româneşti» unde a fost Roman «Vicolenii» unde e dealul Vicol şi Săseştii neiden­ tificat, dispărute aproape puţin timp după acest an, celelalte Băloşeştii, Osiecii şi Petrinda, mai apar o mulţime de sate din care unele se pot urmări până; în zilele noastre. Le voiu cita în ordinea cronologică: După Băloşeşti care va forma un capitol special, al acestei părţi, Osiecii cu aceiaşi vechime, aşezat: apropierea Băloşeştilor a dispărut; ultima dată când îl mai găsim citat, nu însă în plină funcţiune, de sat,, ci mai mult ca moşie, e în anul 1799 April 13 — a, existat şi după această dată ca silişte. Se poate urmări evoluţia lui aproape secol cu secol, documentele pentru acest sat fiind foarte numeroase2). Satul era răzeşesc şi pare a se fi contopit în satul' Pupezeni cu cari era vecin. Putem urmări nu numai familii din Osieci cari sunt azi în Pupezeni, dar chiar şi pe înfiinţătorii acestui sat rude cu feciorii Balo1) A se vedea harta satelor dispărute. 2) Peste 400^’doc. relativ numai la acest sat există în Arh. Statu­ lui—M-rea Adam.

ş e v i ') din care unul e «Baizie cel Bătrân», «Vrabie»2) G orgă3), Portase, Tulbure« şi din bătrânul Tulbure4)» e Coste Tulbure din 1460 al cărui neam trăia la 1782 si care trăeşte şi azi. Existenta acestui sat nu i T T î trece de anul 1800, căci în condicile şi catagrafiiile liuzilor de mai târziu nu-1 mai găsim trecut5) Faîmilii din acest sat le găsim în Pupezeni şi Ciureşti: — aşa : Gorgă, Vrabie în Ciureşti, Portase în Pupezeni. Alături cu Osiecii cari dispar la sfârşitul secolui al 18-a, se mai găsesc casate mult mai noi d ecâ t Osiecii însă tot ca propietate răzăşească şi în strânsă legătură de rudeme cu Osiecii şi B aloşeştii: satul Pupezeni, unde se citează ca bătrân un Murgociu6) alături de această familie tot ca bătrân mai e arătat -şi un oare care «Munteanu»— o Teodosie Munteniţa «din neamul munteneştilor» îşi aminteşte, pe la 1740 în procesul ce are cu Mănăstirea Adam că .acest neam al munteneştilor după câte a auzit din bătrânii neamului ei că sunt veniţi din ţara munte­ nească 7). 1) Doc. No. 140 pach. II dir 7209 (1701) Mai 30. 2) Idem doc. citat. 3) No. 30 pach. IV 1785 Ian. 15. 4) No. 21 pach. 4 1793 Noemb. 1 şi Doc. No. 15 - pach. 2 — 1782, -fără lună. 5) A se vedea catagrafiile citate în prima parte a lucrărei şi publi­ c a te în Uricarul lui Codrescu. 6) Nu ştiu de există în Pupezeni vreo familie Murgociu, numirea .acestui moş s’a p ăstra t în dealul numit Murgoci—doc. 138 pach. II JL682 (7190) Iulie 20. 7) Doc. No. 18 pach. V 1746 (7254) Mai 26.

Alt neam vechi din Pupezeni e al Portăreştilor — sătenii erau răzeşi, moşia lor era vecină cu a m-rei pe care o cuprindea înainte de a face donaţii m-rei. Către secolul al XVI-lea mai apar pe Valea Hobanei ca sate vechi — «Grădinarii» ') ca proprietari din vechi apare un Ruîan şi tătănesău lui B osanci2). Satul e destul de întemeeat; avea câteva neamuri, a lui Rufan, al Boşanci şi Tibăscu3) (Tivăscu). înrudită cu această familie apare mai târziu o altă familieCehodarului, Cehodăriţa, probabil femeea unui Cehodar4), se vede ca această Cehodăriţă n’a vrut să-şi vândă nici să dea m-rei moşia sa, căci în trupul moşiei de azi a Adamului, este o hliză de moşie răzâşească care taie trupul moşiei Adam, străbătând’o* de-a curmezişul. Satul Grădinari a fost pe valea Hobănei în mar­ ginea pădurei Stroi, unde e şi hliza de moşie a Cehodăriţei—acolo e moşia statului şi e un şes foarte bun pentru grădini de zarzavat5). Tot pe valea aceasta mai apar satele: Morăteştiij 1] Doc. No. 8 pach. V 1692 [7201] Sept. 2. 2] O. Bosancă e proprietara moşiei Căueşti, cătun al M-rei Adam,. sat răzeşesc. 3] Doc. 12 V 1701 [7209] Aug. 16. 4] Doc. 5311 1825. 5] Grădinarii erau pe valea Hobănii în dreptul locului numit la. „Stejar" şi a existat încă pe la anul 1830 şi 1840, bătrânii din Adam mai ţiu minte încă că pe vremea copilăriei lor era între 10—15 case,, cârciumă şi han pentru drumul Adam—Bârlad.

-tocmai către anul 1704'), D ăncenii2) Dumitreştii3), S ârb ii4), N egoeştii5) (în unele documente Negoteştii) toate la ţinutul Tutovei. Din aceste sate n’am putut identifica de c â t : Sârbii, unde e valea sârbilor lângă Bălşăşeşti, Negoeşti pe care nu l’am putut identifica Drăguşani, urmele celorlalte sate nu s ’au păstrat oiici în toponimie, nici bătrânii nu ştiu spune nimic -despre ele. Satul Dumitreştii îşi are numele dela Toma Dumitrescu al doc. din 1460. Se mai păstrează o numire a documentelor în toponinue «un moş» Onanie există un deal lângă Adam numit «La Onanie. Lo­ cuitorii satului Bălăşeşti mai ca în marginea satului lor, pe Hobana, a mai fost un târguşor numit Sur­ z e ş ti pe care nu-1 găsesc în documente. Satul care apare cel mai târziu în documente e Adamul şi apare sub numele de satul «Vatra Mătiăstirei» 6), pe urmă nu se mai vorbeşte nimic de el şi apare ca sat bine întemeiat tocmai la finele sec . 18-lea, când încep să dispară celelalte sate. Satele din judeţul Covurlui, Deocheaţi, Cernăteşti Fundeanu nefiind în aşa strânsă legătură cu M-rea Adam, mă voiu ocupa mai puţin de ele. Ele par a se desvolta independent de M-re, şi despre ele se 1) Doc. din [7212] 1704 Iunie 29 pach. II. 2) Doc. No. 18 [7254] 1746 Mai 26 pach. V. 3) Doc. No. 12 din 7276 Iunie 1 pach. II; şi 21 din 1793 Noembrie 16 pach. II. 4) Pentru Sârbi sunt peste 50 doc. pach. II. 5) Doc. No. 13 din 1782 Aug. 21 pach. II. .6 ) Doc. No. 134|II din 1662 [7171] Sept. 3.

va vorbi în cuprinsul lucrărei împreună cu alte ca­ pitole ale monografiei. Din mulţimea acestor sate, multe au dispărut lăsând urme; altele au dispărut fără urme şi numai documentele ne vorbesc de existenţa lor. Cum s’au mărit unele sate? «M-rea Adam şi satul». Apare pentru prima dată ca mănăstire în 1658 când se şi sfinţeşte, e arătată în codrul Gheanghei (dela aceasta dată multe din satele de pe supt co­ dru încep a dispărea rând pe rând) şi are ca ctitor principal pe călugărul Adam Movilă şi pe fratele său Căpitanul Adam Movilă o ramură a familiei1 Movileştilor care a dat Moldovei un şir de cincf domni2). Un alt ctitor şi mai ales neobosit sprijininitor al aşezământului făcut de călugărul Adam e nepotul său Coste Adam care avea moşie în Cer­ năteşti — unchiul său fusese călugăr poate la început la M-rea de la izvoarele Bărzotei — aşezarea aceştia însă în marginea codrului nu putea să deserveas câ toate satele de supt codru mai ales pe cele de pe Hobana şi Suhului — lipsa de aşezăminte bisericeşti în această regiune s’o simţit mult timp — cele maivechi biserici nu trec de 100 ani, iar satele nu puteau? să ţină fiecare biserică — prin coloborare dinîndem1) Doc. No. 5 pach. II 1658 [7161] Oct. 14-Zapisul lui P etrişo r şiv Ciocolat at Mileşti prin care dau daine M-rei lui Adam C ă p ita n i moşia lor din Osieci. 2) A se vedea pentru ramura Adam a familiei movilă „Arhondolo— gia Moldovei de paharnicul Gh. Sion pag. 205 şi urm. BIBLIOTECA •OCU M ENTAK.Ă • RAŞUL r i A T RA NE A Mf

n u l călugărului Adam s’a făcut de către aceste sate M -rea din mijlocul codrului Gheanghei. Donatorii singuri mărturisesc nevoia unei biserici şi au o deosebită admiraţie şi dragoste pentru că­ lugărul Adam pe care îl numesc sfânt. — Râvna unora e atât de mare, încât zic — nici călugării şi nimeni nu are voie a ştirbire sau a râvni ceva dintre . ceali 10 silişti şi sate ce să ţin mai sus, pentru că si am * eu în mulţi ani f cu multe voinţe — 1 nevoit de am cumpărat şi am îndemnat oameni de au dat dănii şi cu mare greutate şi multe cheltueli , am plinit aceste 10 linişti şi le-am hotărât şi le-am strâns la un loc, ca să aibă oamenii buni unde se închină şi face rugăciuni, că de multe nerugăciuni se strică sufleţul1) Iată deci că zidirea acestei M-ri corespunde marei nevoi sufleteşti — donaţiile şi vân­ zările de moşii întregi trecute în stăpânirea acestui locaş dumnezeesc. Locuitorii moşiilor donate se adună în jurul M-ri dând naştere satului A dam ; totodată mulţi proprietari, după ce au făcut danii moşiile ce le aveau pe această vale, se duceau la alte moşii, iar locuitorii erau pevoiţi, pământul pe cari munciau trecând în altă stăpânire să se ducă pe lângă noul stăpân, mărind astfel numărul locuitorilor care se grupau în jurul m-tirei— de ex: locuitorii din Cernăteşti mai toţi vin la Adam, un sat vecin cu Adamul, Banciu se înglobează la Adam, cei din Grădinari dupăce fac donaţii se duc la Băloşeşti, unde formează 1] Doc. 161 din 1695 [7204] Sept. 1.

o mahala a «Grădinăreştilor». Documentele, văzuteprin lumina geografului, iau în felul acesta viaţa reală şi putinţa de a urmări mai lămurit în spaţiu viaţa poporului nostru. Egumenul care a adunat toate aceste sate în jurul m-tirei pare a fi stareţul Leontie de pe la anul 1710 Peste elementele aces­ tea de concentraţie din satele vechi a venit un nou» element în decursul timpurilor, (elementul cel mocă­ nesc venit dela munte).— Dupăce şi a dus un timp înde­ lungat viaţa în forma cu care plecaseră dela munte, au trebuit să se adapteze mediului agricol, părăsind multe din vechile forme ale vieţei pastorale. Sate noi şi sate mărite. Adam. Ca locuitori mai vechi par a fi trei familii: Miron,. Postolache şi cei din Ungureasca— satul se împarte chiar în trei mahalale: mahalaua Dobrească (nume luat după cel mai chiabur locuitor din acea mahala)unde predomina elementul zis din Ungureasca, ma­ halaua Mironilor care ocupă mijlocul satului şi ma­ halaua Postolăchească care ocupă partea satului despre Bârlad. Cei din prima mahala, pe toţi îi chiamă Ungureanu, sunt veniţi din Transilvania,, celalte două mahalale par a fi locuitorii vechiului sat Cernăteşti. Dupăce s’a făcut moşia Cernăteştb danie M-tirei, locuitorii au venit în jurul e i; îi întâl­ nim în documenie ca martori şi chiar ca donatori M-tirei1). Membrii acestor două familii par a fi I] Pachetul No. 1 din inventarul M-rei Adam conţine foarte multei' car e, ţ e a s t ă dovadă. Tc cmai la Cernăteşti încă de pe^ la 1599 se constată ca proprietară a unei hlize de moşie o „Miro— neasa doc. No. 1 pach. 1 din 7117 [1599] Mai 13.

autochtonii satului, cei cari ş ’au făcut mai întâi lo­ cuinţe, ocupă şi locurile cele mai bune. Din mahalaua Ungurească fac parte fam iliile: Costieştii (dela Coste), Chircieştii (dela Chirciu, Cherciu nume care nu se întâlneşte decât în Ardeal), 'Serieneştii (dela Săghian Serian sau mai bine zis 'Săvian Serian), alăturându-le şi mocanii cari au venit de curând, numărul caselor se ridică la 60. A doua familie a «Mironilor» cei mai numeroşi şi mai bine situaţi materialiceşte—ocupă locurile centrale ale satului— drept alături de vechea M-tire care nu era unde e azi, ci mai în sat, în urma însă a alunecărei şi năruirilor continue, s’a mutat mai pe deal, aveau curţi mari cu grădini aproape de 1 pog. şi jumăt., cu livezi mari de pruni, meri. Din cauza înmulţirei familiilor s ’au redus curţile de multe ori la câţiva me!ri pătraţi— aşa că mulţi din ei sunt foarte săraci'). A treia mahala a «Postolăcheştilor considerată şi 1) Vechimea lor, consideraţi ca primi veniţi, este personificată în legenda ce s’a p ăstra t că cel dintâi ce a făcut casă aici a fost Miron jje când e ra codru des. Se ara tă chiar şi casa care azi e trecută R otăreştilor, acel Miron făcuse în fundul curţei un budăi [fântână cu ghizdele din trunchiu de copac], pe când şedea în uşa casei de bârne, văzu că vine la fântână un porc m istreţ pe urmă şi un urs—cari s au luat la bătae—s’au bătut până au murit amândoi, iar Miron a jupuit porcul—din piele şi-a făcut opinci, iar carnea a mâncat-o cu pielea ursului aştern u t—Legenda are m ăsura ei de imaginaţie din ea reese însă două lucruri interesante: povestea vorbeşte numai despre Mironi ca cei întâi veniţi—şi al doilea ne lasă să întrezărim cam cum era viaţa satelor din aceste văi —o viaţă patriarhală dela care nu se cerea prea mult. Mai corespunde aceasta şi cu aşezările: lângă M -re Mironii ca cei veniţi mai întâi, pe urmă Poştolacheştii mai depărtaţi şi către periferie -cei din U ngureasca şi cei veniţi mai târziu.

-ea ca autochtonă însă în mal mică măsură ca a Mironilor, are şi mai puţini membri, deabia 20 famiilii. Pe lângă aceste trei mari familii s’au mai adăogat locuitorii satului Banciu1), cari poartă numele de Bănceanu dat de Adămeni—când au venit din Banciu aveau alte nume sunt vreo 7 familii: Mustaţă, Manea Ene Gâdulos si Bâncenii si stau tocmai în direcţia • * t de unde au venit—au mai venit în timpurile mai noi atraşi de M-re, şi locuitori din satele de prin prejur, ex. din Bălăbăneşti—mai toti se numese Bălăban şi * » T sunt vreo 10 familii.—Tot de Adam mai face parte acum şi vechea aşezare ţigănească de lângă M-tire — «Odaia» şi formeaza o mahala aparte—deşi îm­ proprietăriţi şi ei, nu se ocupă cu agricultura, îşi închiriază pământul şi lucrează cu ziua sau sunt lerari, potcovari, lăutari. Nu de mult timp, pentru satisfacerea nevoilor celor 300 maici câte are M-tirea, oraşul fiind departe—aproape 30 km. şi drumul foarte anevoios s’au aşezat ca negustori o familie care s ’a înmulţit în mod simţitor— (din o singură familie timp de 30 ani sunt 6 familii) familia Velic de origină bulgară. — In felul acesta s’au suprapus elementele ■cari au dat naştere satului Adam. Acest sat e însă de formaţiune nouă, a cărui ve­ chime nu trece peste 150 ani să vedem însă evoluţia satului Băloşeşti ce datează dela 1460, şi care a suierit schimbări foarte curioase. Din tabloul fa m iliilo r cari au cei m a i m ul(i m embri, se poate vedea ce elemente noi s’au supra­ pus peste vechiul sat al lui B aloş: 1) Un fost sat lângă Adam, în marginea pădurei Banciu.

1 No. curent

Numele familiilor; (unele foarte nume­ roase) ')

1 Hobotestii i

2 Lupuleştii Scutăreştii

Autochtoni

Noi veniţi şi locul de unde au venit

—

n

3 > 4 Partenestii

n

Popeştii

»

purtau bernevici

—

Autochtoni

—

n

OBSERVAŢIUNI

»

n

n

»

»

»

7 Mărculestii y

n

» n deşi veniţi, dar fiind Sunt locuitorii ve­ din un sat apropiat chiului sat Grădina­ şi rude, erau consi­ rii care a dispărut deraţi autochtoni — dela Caşin (Bacău)

8 Mei Preda

r>

din Transilvania Sunt porecliţi şi

9 Dorrieanu

n

din Dorna

10 Mazilu

n

din Bâlca(Putna)

11 Drăgoi

n

n

n

n

12 Cotârleţ

n

n

»

»

13 Băbeştii

n

„ Caşin (Bacău)

14 Braţului

n

„ Bratulea (Putna)

15 Neagu

»

de peste Şiret

16 Mitrofăneştii

n

dinspre Roman

171 Bâlhâc

»

de peste Prut

»

dela malul Prutului

79

de peste Prut

! 5

6 G rădinăreştii2)

Cretuleslii > *

18 Cristeştii 19 20 Borcea

veniţi>

n

Patriciu

n

'22 1Bulgaru

n

21

Ungureanu

Din ţara Româ­ dela Iveşti-Munteni nească dela Smulţi (Co­ vurlui) —

—

1] Mai ales cele venite de peste munţi sau din regiunile muntoase s ’au înmulţit în mod simţitor. 2] In prima parte am văzut că mai toată regiunea aparţinea aceluiaş grup de neamuri—după desfiinţarea satului—Grădinarii desigur că nu erau consideraţi ca străini ci ca neamuri.

Această stratificare peste vechile elemente s ’a făcut timp de 100 ani. Elemente adunate din toate părţile ţinutului locuit de românii din Ardeal, dela munte, de peste Prut, din ţara Românească—trăind un timp îndelungat cu caracterul lor propriu—mai numeroşi fiind cei veniţi dela munte, şi din Ardeal au schimbat aspectul satului—de unde era un sătişor mic, liniş­ tit—văile încep să răsune de sbieretul oilor cu care au venit dela munte să se umple valea de cântec de fluer. Şi azi, locuitorii Băloşeştilor au ca poreclă pe cea de «Mocani». Ciureştii vecini cu Băloşeştii—în doc. M-tirei apare cu acest nume deabia spre sfârşitul anului XVIII — sunt răzeşi. T ■3 Grupul de familie 1 o Z

Autochtoni

1 T o r w) BăduJeştii

Ion Grozav 3 1 4 Gorgă Ciobăneştii >

! 5 Mocanu i 6 i 7

Susneştii > »

OBSERVAŢIUNI

1 din Giurgioaia (jud. veniţi ca mocani *) Tecuciu) din vechiul sat Bodeşti—dispărut

j

2

VENIŢI

_

1 din vechiul sat Osieci dispărut

veniţi w din vechiul sat Suşneşti depe va­ lea Jeravăţului

| îşi mai zic între ^ dânşii SovejanIJ Caşinean

1) In Giurgioaia (Tecuciu) e un sat exclusiv de mocani—din multe sate de acestea mocăneşti mai vechi şi mai mari plecau alţii prin alte sate.

Satul mai greu de determinat prin origina familii lor e Cotoroaia nici documentar şi nici locuitorii nu ştiu" decât că sunt din vechi proprietari ai satului. Centura de sate : Cerţeşti. Căueşti, Rusu, Cărăpceşti continuă a primi pe lângă vechea populaţie, o populaţie nouă aproape în aceiaşi măsură ca şi Adamul, ca şi B ăloşeştii ca şi CiureştH, în unele însă cum e la Certeşti şi Rusu pare a fi dominat la început element slav al cărei urme se pot constata în obiceiul slav rămas încă în aceste sate la un număr de familii: «Rusu» de a mătura în seara înviere cărarea de acasă şi până la biserică. Celelalte sate din Covurlui au primit şi ele destule elemente mocăneşti: Drăguşeni, Deocheaţi, Smulţi,. Ghengheşti, Bursucani au primit aşa de multe elemente mocăneşti: încât în Ghengheşti şi Bursucani îşi ziceau între ei Căşinean, Sovejan. In Ghengheşti acum 30 ani erau 15 case din care 7 mocăneşti — în Bursucani, familia Lupu şi Cujba Sovejeni. Sa­ tul în care iarăşi pare a nu fi intrat decât foarte puţin element mocănesc Fundeanu (vechiul Vitejeşti) şi în noul Târgşor Drăguşeni înfiinţat la 1823 ală­ turi de satul Deocheaţi — în acest târguşor predo­ mină elementul evreesc venit ca negustori. — Satele acestea sau mai mărit desigur şi după dispariţia ve­ chilor sate: Motişeşti (Dealu Motăş) Oncani (Dealu Oncanilor şi Oanca), Cernăteşti (Dealu Cernăteştilory Râcăileşti şi Ileşti dispărute fără urme. Răspopi (Dealu Răspopi — în ce măsură s ’a făcut acest amestec, nu putem şti, multe sate fiind numai citate-

Mocanii. Peste locuitori vechi ai satelor acestora, peste vechile sate «Sârbii» sau «Bulgăresc» au ve­ nit mocanii dela munte şi Ungurenii, români din Transilvania. Au venit însă în aşa număr, încât au dat un nou aspect satelor. Pe lângă că s’au mărit, o nouă ocupaţie păstoria s’a desvoltat în aşa măsură, în cât era ocupaţia de căpetenie a acestor sate. Au adus cu venirea lor şi portul mocănesc şi obiceiurile dela munte — Această viaţă mocănească a dispărut, urmele au rămas şi mai toţi locuitori îşi aduc cu adâncă părere de rău aminte de timpul când în fiecare sat erau între 3000 şi 4000 ei — pe lângă că aveau cele necesare hranei, făceau şi negoţ, tot odată şi industria casnică a abalelor s’a desvoltat. In Bălăseşti erau cei mai mulţi — creşterea oilor era aşa de întinsă, încât «valea mirosea a brânză şi a chişleag», trăiau în oarecare animozitate cu vechi locuitori cărora le ziceau «perjeri» — aveau 4000 oi, — acum de abia au 500 — pe lângă această ocu­ paţie, păstoritul, se ocupau în timpul ernei cu cărăuşăria aveau boi mari şi-şi făceau carele la Bucla1). Portul se deosebia de al celorlalţi locuitori, aveau port mocănesc: iţari seceleneşti, cojoc, vara un fel de ilicel alb, pălării mari mocăneşti, opinci, pe câtă vreme ceilalţi purtau; bernevici cei tineri, iar cei mai bătrâni şălvari; femeele mocance purtau ştergar 1) Cred că explicaţia Budelor ar fi următoarea „erau locurile unde 8e făceau roate' şi erau mai toate în păduri unde aveau lemnul la dispoziţie—aşa reese din cele spuse de locuitori. Anuarul Seminarului Geografic

17

şi căiţă, fote, pe câtă vreme autochtonele purtau pe cap fes, iar catrinţele lor erau fără flori. In urma venirei mocanilor creşterea oilor a luat o mare desvoltare în toate satele. In Adam erau 2500—3000 oi, acum abia sunt 200. Ciureşti peste 3000, deşi şi acum au mai multe ca Adam; Ghengheşti-Bursucani, sate aproape exclusiv mocăneşti, acum în Ghengheşti sunt numai vre’o 70 oi, Smulţi din 3000 câte erau acum 40 ani numai 400; în toate satele se vede această influenţă a mocanilor, îşi păstrează până şi azi unele obiceiuri mocăneşti: la Sf. Gheorghe fac sărbători, în afară la câmp, cu cântece din fluere care amin­ teşte ridicatul oilor la munte, — paralel cu păstoria, a decăzut odată, cu ea, s ’a desvoltat industria cas­ nică a ţesutului lânei — duceau abalele pentru făcu­ tul sumanelor de le băteau tocmai la gârlă la Şuşita, şi poate că acolo se întâlneau rude atât de departe. Acest element mocănesc se poate urmări peste întreg ţinutul dintre Prut şi Şiret şi sunt văi cum e Valea T utovei; unde impresia pe care o ai e «că s’a mutat muntele». Din aceste aşezări în masă, au plecat pe urmă mocanii prin diferite sate — se poate zice dar că păstoritul între Şiret şi Prut a fost adus de mocani. — Element viguros, altoi puternic şi să­ nătos, muncitor şi cu atâta putere de viaţă, cu atâta statornicie în obiceiurile cu cari au plecat dela munte, încât era un timp când întreaga vale a Hobănei era mocănească. Cei mai mulţi erau din Putna, Soveja, Caşin, Câmpuri, Bâlca *), e vechea regiune a Vrancii 1) Tocmai din părţile unde vechea răzăşie a Vrancei se perduse.

care se întindea până în apa Trotuşului redusă azi la o simplă împărţire administrativă din care a luat isvor de sănătate, regiunea hârbuită a Hobănei de vremurile grele prin cari a trecut ţara Moldovei ‘) Când a pornit spre răsărit acest torent românesc care s’a lăţit după expresia cronicarului «ca puhoiul apelor» nu poate fi determinat prin o dată precisă. Răspândirea s’a făcut încetul cu încetul — poate din vremurile când începuse de abia să se povestească istoria«mioriţii». — Caracterul mocănesc păstrat până azi a început să se piardă — ocupaţia agriculturei care nu-i mai leagă de turmele de oi îi silesc să se adap­ teze noului fel de viaţă. — Totuşi mai păstrează încă multe din obiceiurile mocăneşti. Dacă acum pe valea Hobănei, de sfântul Gheorghe nu se mai văd acele preparative, căruţe cu bagaje, turmele strânse spre numărătoare şi gata de plecare, nu se mai vede acea fierbere ca în ajunul unei ple­ cări îndelungate, dacă valea nu mai răsună de su­ netul buciumelor şi al fluerilor care să dea de veste că a sosit vremea de ridicat oile la munte, dacă valea nu mai «miroase a brânză şi a chişleag», dacă nu mai vezi pe micii mocănaşi mânându-şi oile la păşune, dacă nu mai vezi mocanul rezimat de bâta lui cercetând cerul de va fi vremea rea, sau bună sau dacă nu-1 mai vezi culcat, dus pe gânduri, totuşi ei nu şi-au părăsit cu totul strămosestele obiceiuri T si * * 1) Au mai venit şi Bârsani prin aceste p ă rţi: a se vedea documen« tul Alex. Calimah prin care dă voe Bârsanilor a se aşeza între P rut şi Şiret, scutindu-i de d ări-M s. 233 pag. No. 7 v. (Acad. Română).

de sf. Gheoghe ca o amintire a altor vremuri, ră­ sună şi azi valea de cântecele din fluer organizate de săteni, iar femeele se îmbracă în cele mai fru­ moase haine de sărbătoare, şi pornesc la câmp de fac horă mare şi petrec în sunetul tânguios al fluerelor — copii au obiceiul ca în zorii zilei să iasă în marginea satului şi să cânte din corn — de îi întrebix) ce înseamnă această sărbătoare spun, că aşa au apucat din bătrâni. Dealurile vecine în loc să răsune de telengile atârnate de gâtul oilor, în loc să se mai audă fluerul mocanului care-şi îndeamnă oile la păşune, răsună aceeaşi voce schimbată îndemnându-şi boii la plug să tragă brazda adâncă din care va eşi hrana lui şi a copiilor. Un tablou de premenirea neamului mai expresiv nu se p oate; ce sunt cele câte-va aşezări străine în mijlocul nostru? şi ce au putut să facă contra valurilor scoborătoare din munte ? Peste întreg ţinutul roiau numai mocani. Cu drept cuvânt se poate zice că «leagănul româ­ nismului e la munte». E uşor de închipuit vechea viaţă din aceste sate. In primul rând păstoria era una din ocupaţiile de căpetenie — a doua ocupaţie mai veche era cea «a creşterei albinelor şi cultivărei de pomi» condiţionate de mediul geografiic, agricultura neputându-se întinde din cauza pădurei — se făcea atâta cât trebuia pentru casă. Nu numai documentele care vorbesc «de livadă, 1) Căci această sărbătoare numai e în Băloseşti.

fân, prisacă, isvor» dar şi oamenii mai bătrâni ţin minte când livezi întregi de pruni, meri, înprejmuiau casele părinţilor lor. — Casele erau rare — iar satele erau mai dese — pe unele din ele ca, Adam, Cer­ teşti, Rusu, Bursucani, Pupezeni, Banciu erau în mijlocul codrului prin poenile mai luminate — această viaţă patriarhală a fost modificată prin venirea mo­ canilor, iar în urma despădurirei au trebuit să se acomodeze noului mediu geografic — concentrându-se în sate mai mari. — încercând aceasta schiţă de monografie, prin aju­ torul documentelor, hărţilor şi excursiilor, cred că am relevat câteva fapte antropogeografice, necesare spre a înţelege aspectul aşezărilor omeneşti în această regiune, şi am aruncat oare care lumină asupra ma­ relui fenomen al descâlicârii, de care s ’a ocupat din punct de vedere geografic şi alte lucrări ale semi­ narului. Şi am dat şi un tablou de evoluţia istorică satelor din cele mai vechi timpuri şi până azi. CRISTOFOR S. MIRONESCU

de evoluţia istorică a satelor S a te vechi din sec. X lV -lea şi XVI-lea Sate vechi dispă­ Sate dispărute fără Sate vechi existente rute care au lăsat urme. şi m ărite urme. Data apari­ D ata apariţiei şi D ata apariţiei dispariţiei ţiei şi dispariţiei 1) „Băloşeşti“ *) A pare între anii 1433 şi 1474. E m ărit cu locuitorii dispărutului s a t G rădinari care au form at o familie a „G rădinăreştilor şi cu Mocani veniţi din regiunea sub­ carpatică. 2) „Deochiaţi“ sau Poiana Deochiaţi­ lor. A pare 15 Apri­ lie 1463, încorporat la T ârgul D răgu­ şeni, înfiinţat la 1823 Oct. 182). 3) „Certeşti“ apare în 1489 Ianuar. 25. 4) Rusu (Ştieţeşti)* cătun ce aparţine de Adam — apare între 1433 şi 1447— e vechea locuinţă a lui „Giurge Că­ lugărul în Casa Rusului11. A fost şi un schit mai vechiu ca la M -tirea I Adam.

Sate ce ! Sate existente şi mărite. D ata apariţiei

1) „Româneşti“ apare 1460 Decern. 15, încorporat la satul mai nou Bălăbăneşti —azi mai apare în 1618 Mai 29 Valea Româneşti 2) „ Vicoleni" apare 1460 Decern. 15, dispare?... azi „Dealu Vicoleni* 3) „Şuşneştii“ apare 1495 Ianuarie, dispare 1840—azi valea Şuşneşti. 4) „Osiecii“ apare între anii 1433 şi 1447 dispare la înce­ putul anului 1800— aşezat pe Hobana în gura Pupezenilor. 5) „Pietrinda“ apare între anii 1443 şi 1447—dispare ?...— azi valea Pietrinda. 6) „Cernăteşti"1)

1) „Adam" 1) „Făurei". apare 1662 ca sat — Apare 1489 Ian. 25 mărit cu locuitori din Cernăteşti, Motişeşti, dispare ?

apare 15 Aprilie 1463, dispare în 1820 când e citat numai ca Silişte, Dealu Cernăteşti,

(fost schit de călugări)

7) ,,Bodeşti“ “)

2) „Şchiopeni“ Id em ") 3) „Dumitreşti"5) Apare 15 Dec. 1460 dispare între 1800 şi 18.0.

Banciu şi cu elemente mocăneşti şi din Tran­ silvania.

2) „Pupezeni" apare a doua jumătate a sec. XVI—mărit cu locuitorii satelor dis­ părute de pe valea Hobanii.

3) Ciureşti mărit cu locuitori din Osieci-şi mocani.

4) Cotoroaia 5) Cărăpceşti 6) Câ«eşW(cucueţi)| apare 1662.

7) Bălăbăneşti apare din anul 1600. 8) Zimbru (mărit cu locuitori de la munte).

10) Cruceanu

apare după 1466—dis­ pare pela 1850—Dealu Bodeşti.

(fost schit de călugări)

8) „Motişeşti*

apare la jum. sec. XVI

apare în 1463—dispare spre anul 1800—a fost unde e Dealu Motişeşti „Dealu M otăş“

|

9) Bursucani

11) „Ghengheşi* 13) „Fundeanu* fost Vitejeşti, apare 1la 1650.

1 1) Din timpul domniilor lui Iliaş şi Ştefan—doc. 1528 Martie 30 pach. II (M -rea Adam—Arh. Statului). 2) Hrisovul Iui Ion Sturza voevod din 1823 Oct. 18 prin care dă voe lui Ion Greceanu vel postelnic ca la moşia sa din ţinutul Covurluiului, ce este departe de târguri să i să sloboază voe a face târg cu iarmaroace pe an —„ceeace este de folosul locuitorilor dela megieşitele sate". Pe lângă elementul evreesc, negustori de haine, pânzeturi şi mărunţişuri, au venit foarte mulţi săteni din satele vecine ocupându-se cu meseriile (Uricarul voi. 19 pag. 106).

L. O O din regiunea Adam (jud. Tutova) Iapar între sec. XVI şi XIX Sate dispărute Sate dispărute care au lăsat urme. fără urme. Data apariţiei şi Data dispariţiei dispariţiei 1) „Grădinari"

1) „Moroteştiu

apare 1662—aşezat pe pe Hobana. Apare la Hobana în gura Pupe- 1704, dispare spre anul zenilor—dispărut 1850. 1800.

2) „Sârbii“

2) „Fâstici“

vechiul sat al lui Giur­ (jud. Covurlui). Apare ge Sârbul din 1460 azi 1600, dispare spre anul valea Sârbilor lângă 1700. Româneşti.

3) „Năvrăneţuu

3) „Negoteşti“ pe valea Corodului.— apare 1662—dealu Ne­ Apare 1699 — dispare goteşti la sud de Dră- spre auul 1750. guşeni. 4) „Tăplăoani"

4) nNegoeşti“

pe apa Hobanei lângă apare 1665—azi valea Pupezeni. — Dispare Tăplăoani lângă Că- spre anul 1800. răpceşti.

5) „Banda“

5) „Dăncenii

pe apa Hobanei, apare a fost în valea Banciu pe la finele sec. XVII, locuitorii s’au mutat pare a fi fost unde e la Adam unde formea­ azi dealul Nănuleasca lângă Cerţeşti. ză o mahala aparte.

6) „Răspochi*

Satele cele mai noi sec. XlX-lea

Localităţi unde au fost sate ale căror numiri nu ni s’au păstrat şi numiri toponimice vechi

1) Trg. Drăguşeni 1) In valea Recea înfiinţat la anul 1823 Octomb. 18. 2) In valea Stieteşti 3) In valea Dalghi2) Nicopoli cătun al com. Fun- jeni şi dealul Daldeanu, Înfiinţat la ghijeni“ anul 1878. 4) Dealul Onanie lângă Rusu — dela bătrânul Onanie — 1600. 5) Dealul Murgoci dela bătrânul Mur­ goci—1600. 6) Pădurea şi dealu Baicu dela „moşul Baicu“ din 1610.

6) „ Tărăbuţăni“

dispare către prima pe Hobana, apare la jumătate a sec. 18-lea i7oo. —a fost unde e Dealu Răspochi lângă Dră- 7) „Răicăleşti“ | guşeni.

8) „Ilieşti“

amândouă aşezate pe supt codrul Ghenghei în ţinutul Covurluiului dispar în prima jumă­ tate a sec. XIX.

3) Aşezate în gura Săcăi probabil valea Sacu, Sacuia de lângă Certesti dela ■svorul Bârzotei, unde se zice de bătrâni că a fost sat. g Ş 0613 K°?uit° rii din Cernăteşti, au venit la Adam. ■ Dumitrescu al doc. din 1460. testilor o'T *d?la Bode? din- P u™bravă< care avea loc în apropierea CernSnî îriim ^ ••“ urma?‘i°r Z1?> „Bodeştî". Locuitorii din Certeşti ştiu că până acum 50 ani mai erau încă vreo 10 case în Bodeşti.

A A A /V V \jW .

@ / r r x > v Y i-------

t & t l o ' ( L A jfe

0

t

£»''*■**

■ C ^t

’

^ (S* "

/C r—

//*’

r* H v -* -'

/ ,X WtBBgi « '^ L .i4 A S tA'