Lumea ca vointa si reprezentare, vol. 3 [PDF]

Zitiervorschau

ARTHUR SCHOPENHAUER LUMEA CA VOINŢĂ ŞI REPREZENTARE VOLUMUL III

ARTHUR SCHOPENHAUER LUMEA CA VOINŢĂ ŞI REPREZENTARE Traducere de Emilia Do/cII V/oreI Dumitraşcu . Gheorghe Puiu

VOLUMUL III ,

IiBlIOlECl

-...

C�NTltAll IJN1V' r?S'�: rol TI ',l'S!) lI'i.

..

Ii �l'f I

I

Editura MOLDOVA

Textul este reprodus dJlpă: . . ', '. . . . . Arthur Schopenhauer LE MONDE COMME VOLUNTI- 1:1 eOMME REPRESENTATION, Paris, Librairie !felix Alcan, şi coroborată Cli Arthur Schopenhauer Die Welt als, Wille und. Vorslellung, ingrijită de. Arthur. Htibscher, ed. a II[!. )a, Editura Brockhaus, , , Wiesbaden, 1 972. .

© Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Moldova - Iaşi -6600

("rllle�i ,\i'i

1/11

()

cale greşi/il,

{'/'('�i că ?,Iumesc, Sâll/burele lialuri i

,\'It /',\1/' inima omului:' Goel", '

CAPITOLUL XVIII1 Cum

SI.'

poate cunoaşte lucrul În sine

Această cartc. in Ctr� sc găseşte descris demersul cel mai ori gi n al şi cel mai i mport ant elin filosofia mea. şi anume' trecerea, declarată i mp osibilă de Kant, de la fenomen la lucrul in sine, işi are d�ia

cOInplinn-ea esenţ ială în opus culul pe care l-am publicat in 18�6 sub ti tlu l Voinţa în Natură (ed, a 2-a, 1854; a 3-a. 1867), Ar fi o mare greşeal ă dacă ci tatele străinc la care se rcferă ex pli caţi il e m�l e ar fi luate ca subiectul şi conpnutul

a ces tei scurte, dar im portante

scrieri:

:1ceste citate nu sunt decât un punct dc plecare, o intrare în materie care mi-a permis să stabilesc cu mai multă preci zic decât în o r i car e altă

parte acest adevăr fundamental al doctrinei mele şi să îl urmez până in

punctul in care el Întâlneşte cunoaşterea emp iri că a Naturii, Cea mai riguroasă, şi completă cxpresie a lui anI dat-o la ru br ica Astronomie

fbeti: de aceea nu pot spera să găsesc o mai bună formulare a

nuc l eului acestei doctrine decât cea pe care am consemnat-o a ici ,

Oricine

va dori să-mi cunoască bine filosofia şi să Se reteră la � I x li i 11 primul volum

.'i

o

Lumea ca voinţă şi reprezentare examineze cu seriozitate,

va

trebui deci Înainte de toate să se refere la

rubrica În chestiune. Şi în general toate lămuririle conţinute În această mică scriere ar putea forma Conţinutul principal al acestor suplimente dacă nu ar trebui excluse din ele pentru simplul fapt că le precedă:

aşadar le presupun cunoscute, altfel ar Însemna să se ignore o.ea 'ce . este mai bun în doctrina mea. Îmi

în ce

propun mai

sens

întâi să arăt, adoptând un pup.ct de vedere general, poate fi vorba de cunoaşterea unui lucru în sine şi să stabilesc

că această cunoaştere este În mod necesar limitată.

. Ce este cunoaşterea? - Ea este Înainte de toate şi în mod csenţial o

reprezentare. - Ce este reprezentarea?

-

Un proces fiziologic foarte

.complex, care se realizează În creierul unui ailimal şi de pe urma căruia se naşte în acest creier conştiinţa unei imagini. Evident această -

imagine nu poate avea decât un raport foarte mediat cu ceva complct distinct de animalul în creierul căruia s-a produs. - Iată poate modul cel mai sim plu şi mai clar de a pune În evidenţă prăpastia de netrecut care desparte idealul

punct

de real. Această deosebire radicală seamănă într-un

cu mişcarea pământului: nu ai conştiinta ei imediată. Aşa se

explică că anticii nu au remarcat-o nici pe u�a nici pe ·cealaltă. În

schimb. de Îndată ce Descartes a pus problema cunoaşterii, această chestiune nu a încetat să-i preocupe pe filosofi. Şi în sfârşit, după ce Kant a stabilit, cu o profunzime a raţionamentului până atunci necunoscută, diversitatea completă a idealului şi a trecutului, faptul de a afirma identitatea absolută a acestor două elemente, b�u-se pe o

intuiţie iptelectuală arbitrară, s-a dovedit a fi otentati\"ă pe cât de indrăzneaţă pe atât de absurdă; este adevarat·că pseudo filosofii amoşteau admirabil simţul filosofic al publicului şi de aceea ,

intreprinderea lor a fost încoronată d({

succes.

imediate ale conştiinţei noastre cuprind

o

-

Ade\"ăru1 este că datele

existenţă

subiectivă şi o

existenţă obiectivă, ceea ce este în sine şi ceea ce DU este decât din punctul de vedere al altuia, un sentimeot al eului nostru p ropr iu şi un

sentiment al altceva, şi aceste date nu se prezintă ca fiind atât de radical distincte, Încât nici o altă deosebire DU poate fi comparată cu aceasta. Fiecare se cunoaşte imediat pe sine

şi

DU

are despre tot restul decât o

cunoaştere mediată. Iată faptul; iată şi problema.

Cât despre faptul de a şti dac:ă, datorită proceselor ulterioare ale �:reierului, reprezentările intuiti\1: sau imaginile care se nasc În el dau naştere pe calea abstracţiei la concepte generale (universa/ia), concepte care

permit combinaţii noi

de\ine gândire - aceasta

şi prin care nu

cunoaşterea devine raţ;onabilă,

mai este o chestiune esenţială: este 6

o

________

Artltur Scltopenltauer

problemă de

o

importanţă

secundară.

�ăci

toate

conceptele îşi

Împrumu1..:1. conţinutul numai de la reprezentarea intuitivă. Aceasta este

deci

c1/noaşterea originară, şi ea singură trebuie luată În consideraţie

in accastă cercetare a raporturilor dintre ideal şi rcal . De aceea a numi acest raport cel al fitnţării şi al

gândirii înseamnă să ignori complet

problema; şi În orice caz este dovada unei filosofii puţin abile.

Gândirea nu are raporturi imediate decât cu intuiţia, dar intuiţia

are raporturi cu existenţa în sine a ceea ce este perceput intuitiv, şi această ultimă relaţie constituie marea problemă care ne preocupă.

Existenţa empirică, aşa cum o cunoaştem, nu este altceva decât faptul

dc a fi dată în intuiţie; raportul acesteia cu gândlrea este departe de a fi

o enigmă; căci conccptele, adică materia imediată a gândirii, dcri\ 'ă din intuiţia din care ele sunt abstracte; nici un om judecat nu poate contesta accst adcvăr.. Să ne fie' pemlis să spunem apropo de aceasta că nimic nu

este mai important 'În filosofic ca a leg erea termenilor: cxprimarea

neîndemânatică pe carc am criticat-o mai sus şi confuzia la care duce a fost baza pseudofilosofiei lui Hcgel, care a preocupat timp de douăzeci şi cinci de ani publicul german.

Pe de altă parte, dacă am vrea să afirmăm că "intuiţia este deja

cunoaşterea lucrului În sinc, deoarece ea este efectul a ceea ce există În

afara noastră, şi că acesta din urmă acţionează aşa cum este, astfel

Încât modul său de a acpona este şi modul său de a nil, această afirmaţic ar avca împotriva ci faptclc umlătoarc:

1).

legea cauzalită�ii,

aşa cum am demonstrat până la refuz, este de origine subiectivă, ca şi inlpresiile siinţurilor din car� derivă intuiţia;

în care obiectul se

proiectează sunt

de ori gine

2). la fel spaţiul şi timpul subiectivă; 3). dacă fiinţa

obiectului nu constă În acţiunea sa, rezultă că acest obiect nu există

decât În ,nodificările pe care le provoacă În alt obiect, dar că În el Însuşi

el nu este absolut nimic. - Am afirmat În această lucrare şi am demonstrat în discuţia asupra principiului raţiunii, de la sfârşitul

§21,

că numai despre materie se poate spune că fiinţa sa cons!.:1. în acţiunea

sa; ea este cauzalitatea în totalitatea' sa, cste cauzalitatea chiar obiectiv pcrcepută: aşadar ea �u este nimic în ea Însăşi (" UA" 1:0 aA"StVOv \IIEU80