Lucrare Licenta Stocuri (Andreea) [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS 1. PREZENTAREA S.C. ALMET COMIMPEX S.R.L. 1.1. Istoricul societăţii studiate……………………………………………………... 1.2. Piaţa actuală……………………………………………………………………. 1.3. Potentialul uman, tehnic si tehnologic…………………………………………. 1.4. Situaţia financiar – patrimonială……………………………………………….. 1.4.1. Tendinţa afacerii……………………………………………………………… 1.4.2. Structura bilantieră…………………………………………………………… 1.4.3. Structura organizatorică firmei………………………………………………. 1.4.4. Programul informatic de evidenţă a stocurilor………………………………. 1.5 Indicatori economico-financiari………………………………………………… 1.5.1. Indicatori de lichiditate………………………………………………………. 1.5.2. Indicatori de solvabilitate……………………………………………………. 1.5.3. Indicatori de rentabilitate ……………………………………………………. 2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A STOCURILOR 2.1. Conţinutul , rolul si clasificarea stocurilor…………………………………….. 2.2. Stocurile pentru producţie……………………………………………………… 2.3. Stocurile de produse finite si produse în curs de execuţie……………………… 2.4. Stocurile destinate desfacerii…………………………………………………… 2.5. Metode de evaluare a stocurilor………………………………………………... 2.6. Reguli de evaluare a stocurilor…………………………………………………. 2.6.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu………………………………... 2.6.2. Evaluarea stocurilor la inventariere…………………………………………... 2.6.3. Evaluarea stocurilor la bilanţ………………………………………………… 2.6.4. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu……………………………….. 3. ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR 3.1. Obiectivele şi factorii organizării contabilităţii stocurilor……………………… 3.2. Organizarea contabilităţii analitice a stocurilor………………………………… 3.2.1. Organizarea si conducerea contabilitătii materiilor prime si materialelor consumabile ……………………………………………………………………. 33 3.2.2. Organizarea si conducerea contabilităţii obiectelor de inventar……………… 3.2.3. Organizarea si conducerea contabilităţii produselor finite…………………… 3.2.4. Organizarea si conducerea contabilităţii mărfurilor si ambalajelor………….. 3.3. Organizarea evidenţei operative si documentele justificative privind păstrarea si mişcarea stocurilor 4. CONTROLUL SI ANALIZA STOCURILOR 4.1. Inventarierea stocurilor………………………………………………………… 4.1.1.Pregătirea inventarierii generale a patrimoniului…………………………….. 4.1.2. Inventarierea propriu-zisă a stocurilor……………………………………….. 4.1.3. Stabilirea si înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere 4.2. Indicatori de gestiune…………………………………………………………... 4.3. Concluzii si propuneri………………………………………………………….. ANEXE BIBLIOGRAFIE

2 3 4 4 5 5 6 8 9 9 11 11 12 15 17 18 20 23 23 24 25 25 27 29 36 38 40 43 47 48 48 49 49 50

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA SC ALMET COMIMPEX SRL 1.1. ISTORICUL SOCIETĂŢII STUDIATE Activitatea economică se desfăşoară în cadrul şi prin intermediul unor entităţi individualizate şi autonome. Existenţa entităţilor autonome decurge dintr-o multitudine de 1

factori şi de condiţii: teritorializarea resurselor, dimensionarea dată, relativ limitată, a fiecărui factor, varietatea posibilităţilor de folosire raţională a resurselor, iniţiativa particulară a subiecţilor de proprietate, manifestările agenţilor economici, etc. Întreprinderea este acea unitate economică producătoare care se caracterizează printrun gen specific de activitate, printr-o funcţionalitate şi organizare tehnologică, prin capacitatea de a produce anumite bunuri, de a se conduce şi gestiona raţional, precum şi prin autonomia sa financiară. Tranziţia spre economia de piaţă a impus conceperea unei noi tipologii a întreprinderilor, pe baza unor criterii specifice, economice şi juridice după cum urmează: întreprinderi persoane fizice, întreprinderi asociere, întreprinderi societăţi comerciale (societăţi în nume colectiv, societăţi pe acţiuni si societăţi cu răspundere limitată). Ţinând cont de aceste aspecte şi tema lucrării vom lua ca studiu de caz o societate comercială cu răspundere limitată. Aceasta este o formă de întreprindere care se constituie prin contract de societate şi statut. Astfel, am propus pentru studiul de caz Societatea Comercială ALMET COMIMPEX Societate cu Răspundere Limitată. SC ALMET COMIMPEX SRL este înmatriculată la Registrul Comerţului sub numărul J12/8044/2001 si are cod unic de înregistrare RO13949125 .Derularea operaţiunilor de trezorerie se realizează prin intermediul conturilor de disponibil deschise la BRD Cluj.Durata de funcţionare este nelimitată iar administrarea si reprezentarea societăţii in relaţiile cu terţii este asigurată de către Atzl Peter. Firma are ca obiect de activitate potrivit codului CAEN 2840,,Fabricarea produselor metalice obţinute prin deformare plastică, metalurgia pulberilor” Capitalul subscris si vărsat integral este de 365.000 ron si este repartizat pe asociaţi in raport cu părţile sociale deţinute de acestea astfel: - SC PICHLER GMBH –detinatorul a 55% din capitalul social - ATZL PETER –detinatorul a 25% din capitalul social - ATZL ULRIKE – detinatorul a 15% din capitalul social - SC FOCUL IMPERIAL SRL detinatorul a 5% din capitalul social SC ALMET COMIMPEX SRL a luat fiinţă în iunie 2001,prin achiziţionarea spaţiului de producţie al secţiei de tăblărie a fabricii Unirea din Cluj-Napoca , spaţiu preluat cu tot cu utilajele de producţie aflate in dotare , activitatea iniţială fiind producţia de uşi de şeminee. Pentru anii 2001-2002, anii de început a activităţii firmei , acţionarul majoritar era firma Superfire Produktions G.m.b.h. din Austria de la care se importa materie primă şi materiale in proporţie de 80%, aceeaşi firmă fiind şi principalul beneficiar al producţiei obţinute. Din anul 2002 primind comenzi de producţie de la diferiţi clienţi interni si externi societatea S.C. Almet Comimpex S.R.l. a început să-şi diversifice activitatea ,să introducă in producţie noi modele si prototipuri. Astfel a început să încheie contracte cu furnizorii de materii prime si materiale atât de pe piaţa internă cât si de pe cea externă. Succesul unui agent economic depinde în mare măsură de asigurarea cu resurse materiale în cantităţi necesare, de o calitate corespunzătoare şi un preţ acceptabil, disponibile la timpul potrivit pe piaţă. În categoria materiilor prime utilizate de către SC Almet Comimpex SRL pentru obţinerea produselor se includ in special: tabla , profile metalice , oţeluri si produse din inox,vopsele, grunduri În categoria materialelor consumabile se includ: şuruburi, sârme, materiale pentru sudură , etc. În categoria produselor obţinute de către unitate se includ diverse sortimente de uşi de şeminee,containere pentru tocat si compactat gunoiul, lame hidraulice si maşini de balotat folosite in exploatări forestiere ,cutii poştale, cărucioare de inox utilizate in industria alimentara, pene metalice utilizate in transporturile feroviare. În categoria mărfurilor se includ: paleţi de lemn , diverse materiale care nu mai sunt necesare procesului de producţie. etc.

1.2.PIAŢA ACTUALĂ 2

Referitor la situaţia actuală şi potenţială a pieţei este necesar ca firma să păstreze o atitudine foarte vigilentă, să culeagă informaţiile referitoare la situaţia pieţei şi la tendinţele acesteia, să aibă capacitatea să se adapteze la modificările impuse de piaţă. S.C. Almet Comimpex S.R.L îşi desface produsele pe teritoriul Austriei, iar de aici potrivit informaţiilor oferite de clienţii firmei acestea ajung în ţări ca Germania, Panama,Venezuela. Unitatea patrimonială trebuie să desfăşoare o analiză complexă, sistematică şi permanentă a mediului său ambiant. Orice strategie adoptată trebuie să ţină seama de restricţiile impuse de mediu, dar şi să valorifice toate opotunităţile ce îi sunt oferite de acesta. Dintre clienţii cei mai importanţi enumerăm:  UMWELTECHNIC GMBH  LK TECH-EZ AGRAR GMBH  SUPERFIRE GMBH  PICHLER GMBH  DEBRI GMBH  SC ŞEMINEU CONSTRUCT SRL  SC KLAUSENBURGER KERAMICMANUFACTUR SRL Principalii furnizori sunt:  SC TRANSCARPATICA SA  SC TIRANA SA  SC ITALINOX SRL  PICHLER GMBH  TEULFELBERGER GMBH  FRANKSTAHL GMBH  SC ACTIVA COMPREST SRL  SC METAL INOX SRL  SC ADIX SA  SC TEHNOGALVANIC SRL  SC SUDOMETAL SRL  SC OMNIVELD SRL  SC MADIRO SRL  SC PRODUVTION CARPLAST SRL  SC CARTOPACK SRL  SC PALLETTA SRL

1.3.POTENŢIALUL UMAN, TEHNIC SI TEHNOLOGIC Resursa umană este cea mai preţioasă, ea fiind singura dotată cu capacitatea de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite.In cadrul societăţii analizate evoluţia personalului se prezintă astfel: Tabelul nr. 1 Evoluţia personalului Specificaţie

U.M.

2012

2013

2014

Nr. personal

pers.

83

105

120

mil. lei mil. lei/pers

3.077 37,07

4.807 45,78

5.554 46,28

Cifra de afaceri Productivitatea muncii

Se observă o creştere a numărului de personal, creştere care este justificată, datorită creşterii productivităţii muncii.

3

Potenţialul tehnic şi tehnologic urmăreşte aprecierea stării şi utilizării tehnologiilor prin care se înţelege valoarea resurselor tehnologice stăpânite de întreprindere în cadrul unei strategii globale şi într-un context concurenţial dat. Astfel, întreprinderea analizată are în dotare:  Imobilizări corporale maşini, utilaje şi instalaţii de lucru , linii tehnologice de înalta performanta, mijloace de transport. Utilajele si maşinile de lucru execută operaţii de ajustare a materialelor feroase ,de prelucrare a tablei ,operaţii de forjare industrială, operaţii de prelucrare a suprafeţelor. Mijloacele de transport aflate în dotarea firmei sunt utilizate preponderent pentru satisfacerea necesităţilor compartimentului de aprovizionare societatea dispunând de 3 autoutilitare de fabricaţie româneasca. Caracteristicile imobilizărilor firmei sunt următoarele :  Starea de funcţionare a mijloacelor fixe: bună  Performanţe: foarte bune  Impactul asupra mediului: slab  Imobilizări necorporale: program informatic de contabilitate si gestiune Clarvision, programe informatice de proiectare Cad-Cam. Analizând bilanţurile anuale s-a putut observa faptul că activele imobilizate (imobilizări corporale, imobilizări necorporale şi financiare) au fost in anul 2012 de 71.024mii lei, in anul 2013 de 413.997 mii lei, iar in anul 2014 de 819.410 mii lei.

1.4. SITUAŢIA FINANCIAR – PATRIMONIALĂ Situaţia financiar patrimonială a firmei reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenţei, al rezultatelor obţinute şi al competenţei materiale. Cei iteresaţi în cunoaşterea situaţiei financiar–patrimoniale a firmei sunt: asociaţii, managementul firmei, băncile, partenerii de afaceri, organele puterii administrative şi locanle, organele judecătoreşti, concurenţa (în vederea elaborării de politici eficace de consolidare a poziţiei pe piaţă) etc.

1.4.1.TENDINŢA AFACERII Cifra de afaceri constituie în sine unul dintre cele mai importante obiective strategice ale firmelor, este principala formă de venit a întreprinderii. Indicatorul exprimă veniturile obţinute din vânzarea producţiei şi a mărfurilor. Reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluate la preţul pieţei. Cu ajutorul cifrei de afaceri se oferă posibilitatea de a realiza o primă apreciere asupra poziţiei strategice deţinută de firmă în cadrul pieţei sau altfel spus se poate aprecia dacă întreprinderea contează sau nu pe piaţă. Ca relaţie de calcul, cifra de afaceri se obţine prin însumarea veniturilor realizate din comercializare cu veniturile obţinute din vânzarea produselor proprii. Tabel nr. 2 Evoluţia cifrei de afaceri Nr.c rt. Specificaţie 1. Cifra de afaceri 2. Indicele cifrei de afaceri cu bază fixă

U.M. mil. lei

2012

cu bază în lanţ

4

2013

2014

3.077

4.807

5.554

1,00

1,56

1,8 1.16

1,00

1,56

Se poate observa că nivelul absolut al cifrei de afaceri este în creştere de la un an la altul, astfel dacă în anul 2012 era de 3.077 mil. lei, în anul 2013 era de 4.807 mil. lei, deci a crescut cu 1.730 mil. lei.,in anul 2014 fiind de 5.554 mil lei cu 2.477 mil lei mai mult faţă de anul 2013. Observăm astfel o tendinţă crescătoare a cifrei de afaceri de la un an la altul. Modificarea cifrei de afaceri într-un sens sau altul este determinată de modificarea volumului vânzărilor, modificarea structurii fizice a vânzărilor şi modificarea preţului unitar de vânzare.

1.4.2. STRUCTURA BILANŢIERĂ În bilanţ, stocurile se regăsesc la capitolul „Active circulante” Situaţiile financiare trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la stocuri:  valoarea contabilă totală a stocurilor  valoarea oricăror stornări (reluări la venituri) ale diminuării valorii stocurilor;  valoarea stocurilor depuse drept garanţie în contul datoriilor.  costul stocurilor, recunoscut ca o cheltuială în cursul perioadei; sau  costurile de exploatare aferente veniturilor, clasificate după natura lor şi recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei.

Tabel nr.3 Situaţia financiar-patrimonială a SC Almetal Srl

1.4.3

Elemente bilantiere Active imobilizate Stocuri Creanţe Casa si conturi in bănci Active circulante total Cheltuieli in avans Datorii ce trebuie plătite intr-o perioada mai mică de un an Datorii ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an Provizioane pentru riscuri si cheltuieli Capitaluri proprii Cifra de afaceri Venituri totale Profit brut

2012 71.024 220.438 566.874 208.411

2013 413.997 729.555 1.038.385 13.669

2014 819.410 1.368.753 1.411.829 25.538

995.724

1.781.610

2.806.120

73.660 973.011

6.769 1.617.785

23.806 2.273.718

74.266

470.827

578.844

0

0

0

93.131 3.076.621 3.172.093 152.292

113.764 4.806.751 5.234.491 66.709

67.464 5.554.176 8.158.817 -39.068

STRUCTURA ORGANIZATORICA A FIRMEi Orice unitate economică este constituită pe lângă mijloacele materiale, dintr-un grup de oameni care îndeplinesc diferite atribuţii si au diferite sarcini, ca urmare a relaţiilor ce se 5

stabilesc în raporturile lor de muncă. Deci pentru a obţine rezultate bune este necesar să se acorde o mare importanţă organizării relaţiilor de interdependenţă si de conducere intre toţi cei care alcătuiesc o unitate economica. Gruparea, ierarhizarea si coordonarea activităţilor si a personalului se reflectă în structura organizatorică. Obiectivul general al structurii organizatorice in orice unitate economica îl constituie utilizarea optimă a tuturor salariaţilor acesteia. Structura organizatorică a fiecărei unităţii are două mari părţi : structura de conducere sau funcţională si structura de producţie sau operaţională. Prima reuneşte persoanele si compartimentele care să asigure cadrul si condiţiile tehnice economice, de personal, necesare desfăşurării proceselor de conducere si de execuţie.Aici se încadrează persoanele de conducere, de administraţie si funcţionăresc. A doua parte cuprinde persoanele, compartimentele si relaţiile organizaţionale ce asigură realizarea directă si nemijlocită a obiectului de bază pentru care este constituită unitatea. Administratorul societăţii poartă întreaga răspundere pentru gestionarea cu bună credinţă a patrimoniului societăţii. Principalele atribuţii ale administratorului sunt următoarele: - stabilirea , îndatoririlor si responsabilităţilor personalului societăţii pe compartimente - aprobarea operaţiunilor de încasări si plăti - încheierea contractelor de închirieri - stabilirea tacticii si strategia marketingului - controlarea gestiunii societăţii S.C. ALMET COMIMPEX S.R.L. are 4 compartimente, conduse de către un şef de compartiment după cum urmează : 1. Compartimentul de personal are ca atribuţii principale: - stabilirea necesarului de angajaţi - recrutarea, selecţia si angajarea cadrelor - motivare si salarizare - calificare si perfecţionare profesională - promovarea angajaţilor - strategii si politici de personal - ambianţa socială a muncii Cadrele care îşi desfăşoară activitatea in compartimentul de personal au menirea de a fluidiza si motiva resursele umane .Satisfacţia materială trebuie dublată de cea morală, de ataşament si stima faţă de "valorile firmei". 2. Compartimentul comercial - asigură aprovizionarea si desfacerea de produse , gestiunea produselor,studiul pieţei ,reclama, etc. Acest birou este condus de către un director comercial cu studii superioare. În subordinea directorului comercial se afla 2 merceologi cu studii medii care se ocupă de aprovizionarea cu materii prime si materiale. Săptămânal, merceologii si directorul comercial se întâlnesc în şedinţa de analiză a producţiei .Gestionarii prezintă situaţia stocurilor de produse , iar în funcţie de cerere si ofertă se stabileşte programul de aprovizionare pe săptămâna următoare .În urma alegerii furnizorilor si stabilirea cantităţilor ce urmează a fi aprovizionate , se ia legătura cu aceştia pentru derularea contractelor si stabilirea graficului de livrări. Se pregătesc documentele necesare, după caz: comanda de marfă , ordin de ridicare de marfă , ordin de deplasare, bilete la ordin, fila CEC cu limită de sumă avizate de directorul economic . 3. Compartimentul administrativ -are atribuţii de gestionare si gospodărire a bunurilor societaţii, coordonează activitatea de întreţinere - reparaţii a echipei de meseriaşi proprii,relaţiile cu terţii ,obţinerea de vize si autorizaţii.

6

4. Compartimentul financiar contabil- in ceea ce priveşte organizarea compartimentului financiar contabil, din punct de vedere al alocării resurselor umane dispune de : - director financiar contabil cu studii superioare conform art. II din Legea 82 din 1991. In subordinea directorului financiar contabil sunt cuprinse activităţi prin care se asigură obţinerea si utilizarea raţională în cadrul unităţii a mijloacelor circulante, înregistrarea si evidenţa în expresie bănească a fenomenelor economice făcând pe aceasta bază şi interpretarea rezultatelor generale ale activităţii unităţii. Aceste activităţi se exercită asupra desfăşurării proceselor din unitate în: - mod activ - prin stabilirea cadrului financiar al procesului economic si participarea la controlul desfăşurării activităţilor - mod pasiv - prin înregistrarea datelor economice în expresie bănească si întocmirea bilanţului - mod reflexiv - prin participarea la analiza critică a rezultatelor tehnico economice a activităţilor unităţii.

1.4.4.PROGRAMUL INFORMATIC DE EVIDENŢĂ STOCURILOR În cadrul unităţii SCAlmetal SRL contabilitatea si gestiunea stocurilor se evidenţiază cu ajutorul programului informatic Clarvision.În ceea ce priveşte operaţiunile de gestiune acesta cuprinde următorul meniu:  Aprovizionare care cuprinde sub-meniul: - Operaţii de aprovizionare: o Factura furnizori o Aviz de insotire o Aviz de intrare diverse o Retur de marfa o Factura externa import o Nota intrare recepţie o Consumuri lunare nefacturate - Contracte furnizori - Cerere de oferte/oferte furnizori - Furnizori - Rapoarte o Liste contracte/comenzi o Situaţii achiziţii o Statistici aprovizionare  Desfacere -Operatii de desfacere o Factura clienţi o Aviz de ieşire o Aviz de ieşire-diverse o Retur de marfa clienţi o Factura externa export o Nota de consum - Contracte clienţi - Planificare livrări - Cerere de oferte/oferte clienţi - Antecalculaţie - Politici comerciale - Clienţi - Rapoarte - Cataloage 7

 -

Gestiunea stocurilor Operaţii de gestiune o o o o o o o o o o o - Stocuri pe depozite - Stocuri curente - Rapoarte de gestiune o o o o o o o o o o o o

Nota de predare Nota de restituire Transferuri intre gestiuni Bon de consum Protocol Imputare Casare Transformare articole Inventariere Prelucrare la terţi Reevaluarea preţului de stoc

Fisa de magazine Fisa cont analitic pentru valori materiale Centralizator intrări ieşiri materiale Balanţa analitica materiale Descărcare de gestiune Lista de inventariere Urmărire stocuri Evoluţie stocuri Vechime stocuri Documente de gestiune Stocuri critice Rapoarte stocuri –vânzări

1.5. INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI 1.5.1.Indicatori de lichiditate 1)Lichiditatea imediata (L)- reflectă posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat in caserie, a plasamentelor de scurtă durată şi a disponibilităţilor bancare. Lichiditatea imediata (L) =

L 2009 =

Conturi de trezorerie X 100 Datorii curente

208.411 X 100 =21,42 973.011

13.669 L 2010 = 1.617.785 X 100 = 0,84

8

25.538 2.273.718 L 2011= X 100 =1,12 Acest indicator inregistrază de la un an la altul o evoluţie nefavorabilă generând ideea conform căreia lichidităţile băneşti ale firmei se află într-o continuă scădere , motiv pentru care in cursul anului 2014 societatea a apelat la credite bancare. 2) Lichiditate generală –se calculează ca raport între activele curente si datoriile curente si oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente. Lichiditate generală (Lg )=

Active circulante Datorii curente

Lg 2009 =

995.724 X 100 =102,33 973.011

Lg 2010 =

1.781.610 X 100 =110,13 1.617.785

Lg 2011 =

2.806.120 X 100 = 123,42 2.273.718

X 100

3)Lichiditate redusă –reflectă posibilitatea activelor concretizate în creanţe şi trezorerie de a acoperi datoriile curente. Lichiditate redusă (Lr) =

Lr 2009 =

995.724

Active

circulante  Datorii curente

Stocuri

X 100

 220.438 X 100 =79,68 973.011

Lr 2010 =

1.781.610  729.555 1.617.785

Lr 2011 =

2.806.120  1.368.753 X 100 =63,21 2.273.718

X 100 = 65,03

Acest indicator relevă faptul că in perioada analizată datoriile societăţii pot fi acoperite din creanţe si trezorerie.

1.5.2.Indicatori de solvabilitate 1)Gradul de indatorare arată limita pînă la care agentul economic este finanţat din alte surse decât fondurile poprii. Total

datorii X 100 active

Gradul de îndatorare (G) = Total 9

G 2009 =

1.047.277 X 100 = 91,83 1.140.408

G 2010 =

2.088.612 X 100 = 94,83 2.202.376

G 2011 =

2.852.562 X 100 = 78,17 3.649.336

Analizând acest indicator se constată că SC. Almetal SRL nu este fiabilă din punct de vedere financiar. 2) Structura de capital (S) (S) = Capitaluri

proprii  Pr ovizioane p entru riscuri si cheltuieli Datorii totale

S 2009 =

93.131 X 100 = 8,89 1.047.277

S 2010 =

113 .764 X 100 = 5,16 2.202.376

S 2011 =

67.464 X 100 = 1,85 3.649.336

X 100

1.5.3.Indicatori de rentabilitate 1) Rentabilitatea economică- reprezintă raportul dintre profitul brut si veniturile totale. Pr ofit

Rentabilitatea economică (Re) = Venituri

brut X 100 totale

152.292 X 100 = 4,8 3.172.093

Re 2009 =

66.709 Re 2010 = 5.234.491 X 100 = 1,27

Re 2011 =

 39.068 X 100 = -0,47 8.158.817 Pr ofit

2) Rentabilitatea activelor circulante (Ra) = Active Ra 2009 =

152.292 X 100 = 15,29 995.724

Ra 2010 =

66.709 X 100 = 3,74 1.781.610

10

brut X 100 circulante

Ra 2011 =

 39.068 X 100 = -1,39 2.806.120

CAPITOLUL2. CARACTERIZAREA GENERALA A STOCURILOR 2.1. CONŢINUTUL, ROLUL SI CLASIFICAREA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante destinate să asigure continuitatea procesului de producţie şi circulaţie, fiind intr-o permanentă schimbare şi transformare în cadrul unui circuit închis. Ele îşi schimbă forma succesiv în fiecare fază a circuitului economic, şi anume în faza de aprovizionare, producţie şi desfacere. Deci pe parcursul circuitului economic, stocurile se găsesc concomitent, fie în sfera producţiei, fie a circulaţiei. Stocurile din sfera producţiei, spre deosebire de mijloacele fixe, se consumă în întregime într-un singur ciclu de exploatare, transferându-şi valoarea integral asupra produselor la fabricarea cărora au participat. Consumându-se integral într-un singur proces de fabricaţie, pentru continuarea acestuia este necesară reînnoirea continuă a lor. În componenţa acestora intră materiile prime, materialele consumabile şi semifabricate . Stocurile din sfera circulaţiei cuprind produsele finite, semifabricatele şi mărfurile aflate în depozite. În sens general , stocul reprezintă ,, cantitatea de active materiale si financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială”. În structura activelor circulante materiale se încadrează stocurile propriu-zise şi producţia în curs de execuţie. Acestea sunt stocuri, deţinute pentru a fi vândute în cursul normal al activităţii; în curs de producţie pentru o astfel de vânzare;  sub forma de materii prime sau de furnituri ce trebuie să fie consumate în procesul de producţie sau de prestare servicii. Această calificare nu depinde de natura elementului considerat, ci de destinaţia sa, care este puternic influenţată de activitatea întreprinderii ce deţine bunurile.  

În cadrul stocurilor propriu-zise se includ:  

materiile prime materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile  materiale de natura obiectelor de inventar  mărfurile  produsele in structura cărora se disting : - semifabricatele - produsele finite - produsele reziduale  producţia in curs de execuţie  animalele şi pasările, respectiv animalele achiziţionate sau obţinute, crescute şi folosite pentru reproducţie; animalele şi păsările puse la îngrăşat pentru a fi valorificate; pentru producţie (pentru lâna, lapte, blană), precum şi coloniile de albine. De asemenea, animalele de muncă se cuprind în activele imobilizate, la categoria mijloacelor fixe.  ambalajele 11

 bunurile aflate in custodie pentru prelucrare sau consignaţie la terţi Toate categoriile de bunuri menţionate sunt considerate ca fiind proprietatea unităţii patrimoniale care le deţine, în cadrul acestora incluzându-se şi bunurile aflate în custodie, în prelucrare sau în consignaţie, la terţi, dar care se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Astfel, după apartenenţa la patrimoniu, stocurile cuprind: a),, stocuri care fac parte din patrimoniul propriu” , reprezintă stocuri aflate în gestiunea întreprinderii. Caracteristica acestei structuri de stocuri o constituie faptul că ele se găsesc în spatiile proprii, cum sunt: depozite, magazii, magazine, locuri de producţie etc., sau se afla la terţi sub forma de materii şi materiale aflate la terţi, obiecte de inventar aflate la terţi, mărfuri în custodie la terţi etc. b) ,,stocuri ce nu fac parte din patrimoniul propriu 1”, dar aflate în gestiune. Acestea sunt reprezentate de stocurile primite spre prelucrare sau reparare, ori în custodie sau consignaţie. Având în vedere provenienţa lor, stocurile se grupează în: a) stocuri provenite din afara unităţii, prin procesul de aprovizionare (cumpărare): materii prime, materiale, obiecte de inventar, mărfuri, etc.; b) stocuri provenite din producţie proprie: produse, animale, obiecte de inventar etc. Dupa gradul de individualizare si modul de gestionare avem: a) ,,stocuri identificabile” b) ,,stocuri interschimbabile sau fungibile”2 Funcţionarea normală a întreprinderii necesită, imobilizarea permanentă în stocul necesar continuităţii activităţii. Pentru a se asigura o rentabilitate a activităţii, în gestiunea financiară se operează cu noţiunea de stoc optim. Pentru a se preîntâmpina anumite perturbaţii în procesul aprovizionării, unităţile patrimoniale îşi pot constitui şi stocuri de securitate. În cazul materialelor supuse fluctuaţiei preţurilor, în condiţiile în care există şi surplusuri de trezorerie, se pot realiza cumpărări pentru a se conserva stocuri de speculaţie. Principalele caracteristici ale stocurilor pot fi sintetizate astfel: 

se află succesiv şi neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi comercializare;  descriu în cadrul unei perioade de gestiune mai multe circuite (rotaţii);  sunt destinate fie a fi consumate la prima utilizare (materii prime, materiale consumabile etc.), fie a fi vândute în aceeaşi stare (mărfurile) sau după prelucrare (produsele);  contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unităţii şi la valorificarea capitalului. Aceste caracteristici fac ca stocurile să deţină un rol important în formarea rezultatului exerciţiului. Pentru organizarea unei contabilităţi unitare şi corecte este necesar în primul rând să se cunoască atât categoriile mari de stocuri gestionate de întreprindere, cât şi fiecare fel de bun în parte, deci gruparea acestora după diferite criterii. La clasificarea stocurilor se folosesc două criterii principale: a) natura fizică a bunurilor sau a serviciilor; b)ordinea cronologică, succesiunea derulării lor în ciclul de exploatare (aprovizionare, producţie în curs, produse, livrări), respectiv destinaţia, utilitatea. 1

I.PANTEA, G. BODEA –Contabilitatea romaneasca armonizata cu Directivele Europene, Editura Intelcredo,Deva , 2003 2 Idem 1

12

Din punct de vedere al naturii fizice şi însuşirilor lor tehnice, stocurile se clasifică pe categorii, pe grupe, subgrupe şi clase, în aşa fel încât înăuntrul unei grupe să figureze stocuri cu însuşiri comune. Întrucât stocurile folosite în activitatea unităţilor patrimoniale sunt diverse şi însuşirile lor sunt foarte variate, pentru a uşura operaţiile de aprovizionare şi livrare, de păstrare, de folosire şi de evidenţiere, este necesar să se întocmească o listă a tuturor materialelor folosite, cunoscută sub denumirea de nomenclator de materiale. În nomenclator, în afară de denumire, fiecărui bun i se atribuie un cod. Codificarea stocurilor dă posibilitatea înlăturării confuziilor între acestea, uşurează emiterea documentelor primare prin înlocuirea denumirilor lungi cu semne cifrice sau litere convenţionale, asigurând prelucrarea automată a datelor. La întocmirea documentaţiei tehnice, fişei tehnologice, listei de materiale, normei de consum, este indicat să se înscrie, pe lângă denumirea materialului sau produselor, şi codul acestora. De asemenea codul se înscrie şi în documentele justificative (fişele limită de consum, facturi, precum şi în alte documente).

2.2 STOCURILE PENTRU PRODUCŢIE Stocurile de materii prime si materiale cuprind acele bunuri care sunt achiziţionate de la terţi ( din exteriorul unităţii patrimoniale) pentru a fi consumate in procesul de producţie (în interiorul unităţii patrimoniale). Ele cuprind : - Materii prime - Materiale consumabile - Materiale de natura obiectelor de inventar Stocurile de materii prime sunt bunuri care participă direct la fabricarea produselor regăsindu-se integral sau parţial ,în stare iniţială sau stare transformată în produsul obţinut În unitatea analizată nomenclatorul de materii prime cuprinde 34 de grupe de materii prime principale în care sunt încadrate ulterior toate tipurile de materii prime achiziţionate in funcţie de caracteristicile si însuşirile lor. Tabel nr.4 Nomenclatorul de materii prime Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Denumire produs arcuri Corniere si profil I si U Arcuri-import Corniere si profile-import Faţade aurite Garnituri- import Lat tras la cald-import Lat tras la rece Mânere aurit-import Materii prime- import Piese jucării-import Plasa sarma-import Profile pătrate calibrateRulmenţi lanţuri sticla Şuruburi rulmenţi tija 13

Cod arc cor iarc icor fusi igar ilatc ilatr iman imat ipse ipla iprc rul isti sur

U.m. buc m buc m buc m m m buc buc buc buc m buc buc buc

17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34

Tabla-import Ţevi dreptunghiulare-import Ţevi rotunde-import Vopsea Lat tras la cald Materiale pt. sdv Piese laser Piese oxi Piese plasma Poliamide Profile hexagonale Profile pătrate la cald Profile rotunde calibrate Profile rotunde la cald Şnur lame Tabla Ţevi dreptunghiulare Ţevi rotunde

itab itevd itevr vop latc msdv piesl pieso piesp pol hex patc rot rotc snu tab tevd tevr

kg m m kg m m buc buc buc m m m m m m kg m m

Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participă la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi de regulă în produsul realizat .Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii , materialele pentru ambalat ,piesele de schimb, seminţele si materialele de plantat , furajele, etc. În cadrul SCAlmetal SRL principalele grupe de materiale consumabile utilizate sunt prezentate în tabelul următor : Tabel nr. 5 Grupe de materiale consumabile Nr.

Denumire produs

Cod

Um

1

Consumabile - birou

conb

buc

2

Consumabile producţie

conp

buc

3

Gaze accesorii sudura

gaz

Buc-m cub

4

Consumabile import

coni

buc

5

Materiale abrazive –accesorii-import

iabr

buc

6

Materiale abrazive-accesorii

abr

buc

7

Cuţite strung

str

buc

8

freze

fre

buc

9

Piese schimb

piess

buc

Stocurile de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile pentru a fi incluse în categoria imobilizărilor corporale adică, fie au durata de utilizare mai micăde un an ,fie au valoarea de intrare mai mică decât limitata legală care la momentul actual este de 1.500 ron. Aceste stocuri cuprind : echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru si îmbrăcămintea specială impusă angajaţilor de normele de protecţia muncii ,sculele ,dispozitivele, verificatoarele aparatele de măsură si control, mecanismele,matriţele si alte obiecte similare, baracamentele si amenajările provizorii de şantier ,care sunt bunuri 14

achiziţionate sau construite in regie proprie, pentru buna funcţionare a şantierelor de construcţii cum ar fi ; barăci ,schele ,împrejmuiri. Baracamentele şi amenajările provizorii, sunt bunurile achiziţionate sau construite de unităţile patrimoniale, pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor în construcţii. Nu se includ în această categorie, lucrările de organizare la care prin demontare sau demolare nu se recuperează materiale (platforme betoane, drumuri şi căi de acces, gropi de var şi altele). Principalele grupe de materiale de natura obiectelor de inventar existente in cadrul unităţii analizate sunt: Tabel nr. 6 Grupe de obiecte de inventar Nr.

Denumire produs

Cod

Um

1

Articole tip SDV

sdv

buc

2

Dispozitive speciale

dst

buc

3

Dotări permanente

dpt

buc

4

Echipament de lucru

epl

buc

5

Dotări laborator chimie

dlc

buc

6

Scule montaj - lăcătusi

sml

buc

7

Scule tăblărie - vopsitorie

stv

buc

2.3. STOCURILE DE PRODUSE FINITE SI PRODUSE IN CURS DE EXECUŢIE Stocurile de produse, reprezintă bunuri, lucrări şi servicii obţinute în diferite faze din procesul de fabricaţie sau ale activităţii de exploatare destinate livrării terţilor şi în unele cazuri pentru consumul intern. În structura produselor se disting:   

semifabricatele, care reprezintă acele produse a căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie, fază de fabricaţie şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (fază de fabricaţie) sau se livrează terţilor; produsele finite, adică produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, urmând a fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct terţilor; produsele reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile, obţinute din procesul prelucrării materiei prime ce urmează a fi valorificate in aceasta stare către terţi

Desfăşurarea procesului de producţie presupune în anumite cazuri existenţa pe fluxul tehnologic a unei cantităţi de producţie neterminată sau în curs de execuţie. Stocurile de producţie în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele de fabricaţie prevăzute în procesul tehnologic ,precum si produsele nesupuse probelor si recepţiei tehnice sau necomplete în întregime .Din punct de vedere contabil producţia în curs de execuţie se concretizează în cheltuieli .

15

Evaluarea cantităţilor de producţie în curs se face de cele mai multe ori in funcţie de gradul de finisare tehnică care presupune stabilirea de către o comisie a procentului de finisare a producţiei în curs de execuţie cu ocazia constatării faptice a stocurilor . La SC Almetal SRL grupele de stocuri de semifabricate sunt definite în funcţie de denumirea produselor în a căror componenţă urmează să intre. De exemplu: - semifabricate abkant - semifabricate konigwiser - semifabricate lame -semifabricate uşi - semifabricate containere -semifabricate cutii poştale În urma desfăşurării procesului de producţie la unitatea analizată rezultă diferite produse reziduale ca de exemplu: - deşeuri de inox - deşeu de fier - şpan de fier - şpan inox Pentru valorificarea acestor deşeuri firma are încheiate contracte de vânzare cu doua unitatii care colectează deşeuri feroase si neferoase.

2.4. STOCURILE DESTINATE DESFACERII Din aceasta categorie de stocuri fac parte produsele finite , mărfurile , ambalajele. Produsele finite sunt bunurile care au parcurs in întregime fazele procesului de producţie întrunesc condiţiile de calitate si sunt gata pentru a fi livrate beneficiarilor. Nivelul stocurilor de produse finite este determinat de volumul producţiei si cel al vânzărilor. Produsele finite pe care le comercializează SC Almetal SRL sunt: -

lame hidraulice-se utilizează la tractarea buştenilor în exploatările forestiere

-

maşini de balotat - se utilizează pentru a aduna buştenii în stive

-

uşi şeminee – sunt folosite pentru a închide sobele de teracota si şemineele

-

containere metalice-utilizate pentru depozitarea si compactarea deşeurilor , în special a celor alimentare

-

spirale metalice - folosite pentru măcinarea deşeurilor

-

cutii poştale – utilizate pentru păstrarea corespondentei

-

suporţi pentru camioane si remorci

-

pene metalice- se folosesc pentru blocarea vagoanelor în transportul feroviar

Mărfurile reprezintă bunurile cumpărate şi revândute fără nici o transformare. Ele reprezintă o categorie importantă de stocuri care în circuitul lor de la producători până la consumatori generează un volum mare de operaţii economico financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenţi economici cu diferite profiluri de activitate comercială.

16

Mărfurile ca de altfel şi ambalajele , constituie obiectele sau elementele principale ale unui sector important din orice economie naţională, comerţul .Reflectarea stocurilor sub forma de marfă se face în cadrul unei categorii economice mai largi numită contabilitate comercială . În categoria mărfurilor, care au o structura eterogenă, se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără în vederea vinzarii în starea în care au fost achiziţionate, cât şi produsele finite transferate de unităţile producătoare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere, precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime ,materialelor consumabile ,obiectelor de inventar, ambalajelor devenite disponibile în cadrul patrimoniului unităţii economice şi care se vând terţilor aşa cum au fost cumpărate. În cadrul unităţii analizate se comercializează ca mărfuri doar materii prime ,materiale , obiecte de inventar, ambalaje care nu mai sunt necesare procesului propriu de producţie. Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecţia materialelor şi mărfurilor pe timpul transporturilor şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. În această categorie de stocuri se cuprind: ambalajele refolosibile, achiziţionate goale sau odată cu materialele şi mărfurile achiziţionate; precum şi cele confecţionate de unitate şi cele restituite de clienţi, potrivit contractelor încheiate cu aceştia. După modul cum participă la circuitul economic, distingem următoarele categorii: 1) ambalaje pierdute (nerecuperabile), vândute clientului, odată cu marfa (hârtie de ambalat, sticle din material plastic, cutii metalice, sfoară, etc.); valoarea lor fiind inclusă în preţul mărfurilor vândute; 2) ambalaje recuperabile sunt ambalajele susceptibile de a fi conservate în mod provizoriu de terţi şi pentru care furnizorul se angajează să le recupereze în anumite condiţii (sticle, borcane, navete din plastic, lăzi, etc.); 3) ambalaje mixte, respectiv ambalaje care în anumite condiţii pot fi considerate ca fiind pierdute (nerecuperabile), iar în altele ca fiind recuperabile. Normele contabile din ţara noastră prevăd ca atunci când anumite stocuri îndeplinesc funcţia de ambalaje, ele să fie contabilizate , nu ca ambalaje, ci ca o formă particulară de stocuri. Astfel, ambalajele şi materialele de ambalat executate în secţiile de fabricaţie ale întreprinderii pentru a fi vândute ca atare se cuprind în stocurile de produse finite. Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lăzi, saci de iută sau hârtie), care nu circulă pe bază de decontare, ci se folosesc numai în interiorul unităţii patrimoniale, se înregistrează în contabilitate la categoria obiectelor de inventar. Ambalajele (paletele, lăzile şi containerele), de natura mijloacelor fixe care aparţin unităţii patrimoniale, folosite pentru transportul materialelor şi mărfurilor în interiorul şi în afara unităţii se înregistrează în contabilitate în categoria mijloacelor fixe. În categoria ambalajelor la SC Almetal Srl intră: - cartoane pentru separare - cutii de carton - colţare - folii pentru protecţie

2.5. METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

17

În cadrul organizării contabilităţii sintetice a stocurilor , poate fi adoptată una dintre cele doua metode recomandate de normele de aplicare a Legii Contabilităţii ş anume: 

Metoda inventarului permanent



Metoda inventarului intermitent

A)Metoda inventarului permanent În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire a stocurilor, cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor , atit cantitativ cât şi valoric. În condiţiile utilizării inventarului permanent, în conformitate cu normele contabile din România, unităţile patrimoniale îşi pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii. La utilizarea acestei metode conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri şi se creditează cu ieşirile din stoc aferente perioadei de gestiune .La finele exerciţiului financiar, se compară soldurile conturilor de stocuri cu stocurile faptice, stabilite prin inventariere .În cazul în care există diferenţe la inventar, acestea se vor regulariza , aducându-se stocurile la nivelul lor real. În concluzie , evaluarea intrărilor in stoc trebuie să se facă la costul istoric, dat de costul efectiv de producţie ( în cazul stocurilor obţinute din producţie proprie) şi de costul de achiziţie ( în cazul stocurilor obţinute de la furnizori , iar evaluarea ieşirilor din stoc se face la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate . Aceasta metodă se foloseşte de către unităţile mari si mijlocii şi constă în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina şi urmări în permanenţă stocul scriptic al acestora după fiecare operaţie de intrare sau ieşire. Astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta următoarele aspecte :  Stocul iniţial de la începutul lunii, care se preia din stocul final al lunii precedente şi care nu poate fi decât debitor .  Intrările care au loc în cursul lunii , pe baza documentelor de intrare , care vor fi înregistrate în debitul contului de stocuri.  Ieşirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieşire, care se vor înregistra în creditul contului de stocuri Pe baza stocului iniţial , a intrărilor şi a ieşirilor reflectate se va stabili în permanenţă stocul scriptic bunurilor care se va compara în perioadele de inventariere cu stocul faptic, stabilindu-se plusuri sau minusuri la inventar. Folosirea metodei inventarului permanent presupune:  Utilizarea fiecăruia din preturile de înregistrare a stocurilor  Folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor  Ţinerea unei contabilităţi analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica. Avantajul folosirii acestei metode, în ciuda faptului ca presupune un volum mai mare de muncă, este acela ca se asigură o mai bună cunoaştere în orice moment a mărimii stocurilor şi un mai bun control al integrităţii lor. B) Metoda inventarului intermitent Unităţile patrimoniale pot opta si pentru inventarul intermitent al stocurilor, cu condiţia ca inventarul permanent sa fie condus în contabilitatea de gestiune , în cazul întreprinderilor mari sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii. Aceasta metodă presupune stabilirea ieşirilor si înregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii la finele fiecărei luni .În acest caz, ieşirile se determină ca o diferenţă între

18

valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor , şi valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere. Relaţia de calcul este : E = Si + I - S Folosind aceasta metodă , unităţile patrimoniale renunţă la utilizarea în cursul lunii la conturile de stocuri pentru evidenţierea ieşirilor şi recalcularea stocurilor scriptice după fiecare intrare . Aşadar , conturile de stocuri se utilizează doar la începutul şi sfârşitul lunii, iar intrările de stocuri din cursul lunii sunt contabilizate direct in conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziţie, preţ de facturare sau preţ prestabilit. Metoda inventarului intermitent constă în: - Înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri din cursul unui exerciţiu financiar direct in conturile de cheltuieli corespunzătoare tipurilor de stocuri Regularizarea stocurilor la sfârşitul exerciţiului financiar prin inventariere, astfel: - destocarea stocului iniţial reprezentat de soldul iniţial al contului de stocuri, considerând că acesta s-a consumat in cursul exerciţiului financiar - restocarea stocului faptic pa baza inventarului la sfârşitul exerciţiului financiar , prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri Prin folosirea acestei metode, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a acestora, iar conturile de cheltuieli referitoare la consumul de stocuri reflecta ce s-a cheltuit efectiv cu aceste consumuri de stocuri. Metoda inventarului intermitent poate fi utilizată de unităţile mici si mijlocii şi constă în neurmărirea în contabilitatea sintetică a intrărilor/ ieşirilor de stocuri din cursul perioadei . Conturile de stocuri se utilizează doar la sfârşitul perioadei de gestiune, când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere . Mişcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli. Aceasta metodă a inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unităţii patrimoniale faţă de cele din producţia proprie. a) Metoda inventarului intermitent pentru stocurile procurate din afara unităţii patrimoniale, parcurge următoarele etape: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început - intrările de bunuri achiziţionate din afara unităţii, de la furnizori se înregistrează direct pe cheltuieli - la sfârşitul perioadei se înregisterază bunurile achiziţionate provenite din perioada precedentă , neconsumate , cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri. Parcurgând aceste trei etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflectă bunurile consumate în timpul perioadei, calculate după relaţia : Ieşiri = Stoc iniţial + Intrări - Stoc final În perioada următoare, operaţiile descrise se vor repeta. b) Metoda inventarului intermitent pentru stocurile provenite din producţie proprie parcurge următoarele etape : - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente - bunurile obţinute din producţia proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci - doar în evidenţa operativă ţinuta la locul de depozitare 19

-

pe măsura vânzării, stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri fără să fie - nevoie de destocarea lor - la finele perioadei se inventariază bunurile obţinute din producţia proprie inclusiv - cele provenite din perioada precedentă dar nevândute, şi se înregistează asupra conturilor de venituri din producţia stocată Prin parcurgerea etapelor de mai sus, soldurile conturilor de venituri reflectă bunurile produse în unitate, calculate după relaţia: Intrări = Stoc iniţial + Vânzări - Stoc final În perioada următoare se repetă aceiaşi paşi. c) Metoda inventarului intermitent pentru producţia in curs de execuţie Determinarea producţiei în curs de execuţie se face doar la sfârşitul perioadei prin diferite metode ş se înregistrează în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operaţia respectivă se stornează. Folosirea inventarului intermitent presupune : - utilizarea ca preţuri de înregistrare în contabilitatea stocurilor a costurilor de achiziţie - pentru bunurile procurate din afara unităţii si respectiv a preţurilor de productie pentru bunurile obţinute din producţie proprie - nu trebuie utilizate conturile de diferenţe de stoc aferente stocurilor - nu este necesară organizarea unei contabilităţi analitice a stocurilor Metoda inventarierii intermitente prezintă dezavantajul că nu permite un control riguros al gestionării şi al integrităţii.

2.6.REGULI DE EVALUARE A STOCURILOR În evaluarea stocurilor se disting patru momente principale ,corespunzătoare stării lor patrimoniale : -Evaluarea la intrarea in patrimoniu întreprinderii -Evaluarea la inventariere -Evaluarea la bilanţ -Evaluarea la ieşirea din patrimoniu

2.6.1.Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu Principala regulă de evaluare şi înregistrare a stocurilor la intrarea in patrimoniu este evaluarea la cost istoric care poate fi identificat prin: 1.Costul de achiziţie în cazul bunurilor achiziţionate de la furnizori. Acest cost cuprinde: -

preţul de cumpărare al bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA),precum si rabaturile , remizele.

-

taxele vamale aferente bunurilor importate

20

-

cheltuieli accesorii de achiziţionare (cheltuieli directe / indirecte legate de aprovizionare pâna la intrarea bunurilor in gestiune)

a) costuri externe: comisioane, transport extern , asigurare. b) costuri interne: transport intern, cheltuieli de manipulare În costul de achiziţie nu se includ: -

cheltuielile financiare aferente finantarii necesare constituirii stocurilor

-

sconturile financiare acordate pentru plată înainte de scadenţă

Reducerile comerciale ,rabaturile ,si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziţie. 2.Costul de producţie,in cazul bunurilor obţinute din producţie proprie. Acest cost cuprinde -

preţul de achiziţie al materialelor consumate

-

cheltuielile directe de fabricaţie cheltuielile indirecte de fabricaţie

3.Valoarea de utilitate, reprezintă preţul pe care se presupune ca îl acceptă un client în funcţie de utilitatea bunurilor dobândite cu titlu gratuit sau prin donaţie pentru unitatea respectivă. 4. Valoarea de aport este valoarea stabilită pentru bunurile aduse ca aport în natură cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unităţi patrimoniale. Această valoare se evaluează la valoarea prevăzută în actul de evaluare, determinată prin expertiză tehnică. Costul de intrare contabila.

in patrimoniu este denumit si valoare de intrare sau valoare

Costul de producţie include, cheltuieli directe de producţie şi o cotă parte de cheltuieli indirecte de producţie, fixe şi variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite. Obligaţia includerii unei cote din cheltuielile indirecte de producţie în costul de producţie interzice evaluarea numai la costurile directe sau variabile. Încorporarea cheltuielilor fixe indirecte în costul de producţie trebuie bazată pe capacitatea normală de producţie a întreprinderii. Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia ce se poate obţine în medie, pe mai multe perioade (exerciţii) şi în circumstanţe normale, ţinând cont de pierderile ocazionate de lucrările de menţinere (reparaţii şi revizii) prevăzute. Costul de producţie este dependent de nivelul de activitate realizat. Deci, cu cât nivelul de activitate este mai ridicat, cu atât costul unitar este mai redus, deoarece cheltuielile fixe de producţie sunt repartizate asupra unui număr mai mare de unităţi fabricate. Sunt incluse în costul stocurilor numai cheltuielile suportate de firmă pentru aducerea stocurilor în locul şi starea în care se află, fiind excluse din valoarea stocurilor cheltuielile excesive generate de ineficienta producţiei cât şi cheltuielile posterioare constituirii stocurilor, cum sunt: - consumurile anormale de materii prime, manoperă şi alte cheltuieli de producţie; - costurile de stocaj , altele decât cele care separă două etape ale procesului de producţie; - cheltuieli generale care nu contribuie la aducerea stocurilor în locul şi starea în care se află; - costurile de distribuţie.

2.6.2. Evaluarea stocurilor la inventariere 21

Evaluarea stocurilor la inventariere se face la valoarea actuală sau de actualitate denumită si valoare de inventar. Aceste valori actuale se stabilesc in funcţie de utilitatea bunurilor in întreprindere si de preţul pieţei si se identifică în funcţie de destinaţia lor astfel: 

Stocurile destinate vânzarii li se stabileşte valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de preţul de vânzare previzionat din care se scad cheltuielile de transport, comisioanele, etc.  Semifabricatele si producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adăugă costul stadiilor de prelucrare.  Materiile prime si materialele destinate utilizării in procesul de exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire. Un element important în stabilirea valorii de inventar este folosirea principiului prudenţei conform căruia nu e admisă supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Astfel:  Dacă se constată că valoarea de inventariere stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru întreprindere şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu care acestea sunt înregistrate în contabilitate , la listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.  Daca valoarea de inventar este mai mică decât valoarea înscrisă în contabilitate în listele de inventar se va înscrie valoarea de inventar.  În cazul în care se constată anumite deprecieri relative, este necesară constituirea de provizioane pentru depreciere, care să reflecte situaţia reală existentă chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.  În cazul în care se constată lipsuri în gestiune imputabile, administratorii unităţii vor imputa aceste lipsuri la valoarea de înlocuire a stocurilor (valoarea de înlocuire reprezintă costul de achiziţie care cuprinde : costul de cumpărare, taxele nedeductibile , inclusiv TVA, cheltuielile de transport aprovizionare).

2.6.3. Evaluarea stocurilor la bilanţ Evaluarea stocurilor la sfârşitul exerciţiului financiar prin bilanţ se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluării la inventariere. Astfel pot apărea următoarele situaţii: 

Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valorare de inventar şi valoarea de intrare , în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, plusul de valoare neînregistrându-se în contabilitate  Dacă se constată diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare , stocurile se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate, aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrază prin intermediul conturilor de provizioane . Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate si înregistrate provizioanele se obţine valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie in bilanţ. Din cele arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor: înregistrarea stocurilor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziţie sau a costului de producţie. 22

2.6.4 .Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu. La ieşirea din gestiune sau darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se înregistrează scăderea din gestiune la valoarea lor de intrare. În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii aceleaşi feluri de bunuri (materiale, mărfuri, ambalaje etc.) se procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţii de stocuri ieşite sau consumate, având la bază valoarea de intrare a acestora Unităţile patrimoniale din ţara noastră au posibilitatea, potrivit Legii contabilităţii şi regulamentului de aplicare al acesteia, art. 68, de a aplica în evaluarea bunurilor una din următoarele trei metode: -metoda costului mediu ponderat (CMP), - metoda prima intrare-prima ieşire (FIFO) -metoda ultima intrare-prima ieşire (LIFO). Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unităţii patrimoniale, dar potrivit principiului permanenţei metodei, o metodă adoptată trebuie să fie menţinută în tot cursul exerciţiului şi de la un exerciţiu la altul. Aplicarea uneia dintre metodele de evaluare a ieşirilor din stoc trebuie analizată în funcţie de fenomenul de mişcare a preţurilor şi politica contabilă a firmei, deoarece aceleaşi ieşiri, evaluate după metode diferite, conduc la valori diferite ale rezultatului contabil (profitului) şi mărimii stocurilor (deci, conduc la informaţii diferite în bilanţ şi contul de rezultate). Principiul contabil al permanenţei metodelor a fost susţinut de fiscalitate, după cum se poate observa în articolul 3, paragraful 5 din Ordonanţa nr. 70/1994, privind impozitul pe profit. Astfel: ”metodele de evaluare a patrimoniului utilizate în contabilitate pot fi schimbate numai cu aprobarea organelor fiscale, pe baza prezentării influenţelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare şi impozitului pe profit”. Metoda costului mediu ponderat, presupune determinarea unui cost mediu al stocurilor ,ca raport între suma dintre stocul iniţial valoric (Siv) şi intrări valorice (Iv) şi suma dintre stocul iniţial cantitativ (Sic)şi intrări cantitative (Ic). CMP 

Siv  Iv Sic  Ic

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite. Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante, fie prin actualizarea costului mediu ponderat după fiecare intrare, aceasta fiind varianta adoptată de către unitate sau prin actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat, fie lunar, fie la alte perioade, care nu ar trebui să depăşească durata medie de stocare. Metoda se utilizează în unităţile în care gama sortimentală este diversificată, sursele de intrare a bunurilor în patrimoniu sunt diverse şi preţurile de intrare pentru aceleaşi bunuri sunt fluctuante; este recomandată, de regulă, în forma transpusă prin utilizarea tehnicii electronice de calcul. Aceasta metodă a fost utilizată de către unitatea studiată până îin decembrie 2004, după aceasta dată unitatea achizitionând programul informatic Clarvision având astfel posibilitatea de a prelucra datele contabile la un alt nivel. Metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO „FIRST IN FIRST OUT”) presupune evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune la preţul primului lot intrat. După terminarea acestuia se va lua în considerare valoarea următorului lot intrat în ordine cronologică. Această metodă este recomandată în perioadele care nu sunt bazate pe o instabilitate mare a preţurilor. Metoda ultimul intrat-primul ieşit (LIFO „LAST IN FIRST AUT”) evaluează stocurile la ieşire în funcţie de costul de achiziţie sau costul de producţie al ultimului lot intrat. După epuizarea acestuia se va lua în considerare următorul lot în ordinea inversă a intrărilor. 23

Metoda este recomandată întreprinderilor cu o gamă sortimentală diversificată în varianta de prelucrare automată a datelor şi în perioadele în care există mari fluctuaţii de preţuri ale bunurilor pe piaţă. Reglementările contabile româneşti menţionează că stocurile din cumpărări şi/sau din producţia proprie pot fi evaluate şi la preţuri standard (prestabilite), stabilite pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective, denumite preţuri de înregistrare, cu condiţia înregistrării distincte a abaterilor faţă de costul standard de achiziţie sau de producţie după caz. Abaterile de la costurile standard, denumite de normele contabile româneşti „diferenţe de preţ”, stabilite la intrarea stocurilor în patrimoniu, se înregistrează proporţional, atât asupra valorii stocurilor ieşite cât şi asupra stocurilor existente în patrimoniu. Deci întreprinderile dispun de o anumită „libertate”3 în alegerea metodei de evaluare a stocurilor şi indirect a rezultatului lor. În cazul creşterii de preţuri, prin aplicarea metodei FIFO, ieşirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului unităţii. Din contră, dacă preţurile sunt în scădere, aplicarea metodei FIFO conduce la evaluarea ieşirilor de stocuri la valoare maximă, stocul final şi beneficiul fiind micşorate. Prin trecerea la metoda costului mediu ponderat, evaluarea ieşirilor se realizează la un cost mediu, ceea ce elimină influenţele negative asupra beneficiului firmei. În concluzie, în condiţii de relativă stabilitate a preţurilor, este recomandată metoda costului mediu ponderat. În perioadele de creştere a preţurilor, aplicarea metodei LIFO are drept consecinţe evaluarea consumurilor la valoare maximă, beneficiul şi stocul final fiind prezentate la valori minime. Efectele aplicării metodei LIFO într-o situaţie inversă, de scădere a preţurilor, sunt diminuarea valorii consumurilor, stocul final şi beneficiul fiind prezentate la valori maxime. În perioadele de inflaţie, metodele LIFO şi NIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exerciţiului şi politicii de asigurare a conservării capitalului fizic al întreprinderii. Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la „manipularea” rezultatului întreprinderii. În consecinţă, rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanţele economice şi financiare, ci şi de opţiunea pentru o anume metodă de evaluare a stocurilor

CAPITOLUL3. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR 3.1. OBIECTIVELE ŞI FACTORII ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII STOCURILOR Obiectivele contabilităţii stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcţiunilor comerciale ale firmei. Principalele obiective ce revin contabilităţii în acest sens sunt: - urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenţei aprovizionării pe grupe şi feluri de stocuri, precum şi a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli; - asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi urmărirea permanentă a mişcării lor. Se asigură prin organizarea contabilităţii mijloacelor circulante materiale pe gestiuni şi în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ şi valoric, înregistrarea exactă şi la timp a cuantumului mişcărilor şi a diferenţelor rezultate la inventariere, sesizarea 3

Mihai Ristea, colaboratorii, Contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderii, Editor Tribuna Economică, 1995, p.300 -301

24

stocurilor fără utilitate sau cu mişcare lentă, pentru luarea de măsuri necesare lichidării acestora; - urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit; - asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea materialelor aprovizionate impune organizarea contabilităţii astfel încât acestea să poată furniza informaţii cu privire la nivelul şi structura cheltuielilor de transport-aprovizionare; - înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate terţilor; - evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrării la preţuri competitive; - evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare; - promovarea principiului prudenţei şi principiului continuităţii activităţii la evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a stocurilor. Realizarea acestor obiective este condiţionată de studierea şi luarea în considerare a factorilor care influenţează organizarea contabilităţii activelor circulante materiale: - mărimea întreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent; - structura organizatorică şi funcţională a gestiunilor de stocuri (depozite, magazii) determină circuitul documentelor primare şi evidenţa analitică pe gestiuni. - caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcţie de care se face clasificarea acestora; - decalajul, în unele situaţii, între aprovizionarea şi recepţia bunurilor, care impun delimitări în conturi distincte; - decalajul ce poate apare uneori între vânzarea şi livrarea stocurilor; - sursele de provenienţă a activelor circulante materiale aprovizionate (furnizorii interni sau externi, din producţie proprie, din scoaterea din funcţiune a unor mijloace fixe sau obiecte de inventar, din prelucrare la terţi etc.) influenţează în principal conturile sintetice utilizate şi preţurile de evaluare; - modul de evaluare a activelor circulante materiale (determinarea costurilor încorporabile în stocuri şi alegerea procedeelor de evaluare şi înregistrare) influenţează în special modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar şi alegerea metodelor de determinare a preţurilor de ieşire la stocurile interşarjabile; - sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenţează organizarea contabilităţii stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative şi valorice a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor, precum şi a cheltuielilor efective de transport-aprovizionare, în funcţie de care se aleg metodele de contabilitate analitică a stocurilor. De asemenea, la organizarea contabilităţii activelor circulante materiale trebuie consideraţi şi alţi factori, ca: -

documentele însoţitoare la intrarea stocurilor

-

amplasarea depozitelor

-

separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce aparţin terţilor

-

fazele procesului de aprovizionare

25

-

precum şi de mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi calcul.

Numeroase companii, în special cele producătoare, încearcă să-şi reducă stocurile prin trecerea la un mediu de operare în timp real (just-in-time). În acest mediu în loc să acumuleze stocuri pentru utilizarea ulterioară, unităţile colaborează îndeaproape cu furnizorii pentru a coordona şi a prognoza aprovizionările astfel încât bunurile să sosească în timp util pentru a fi consumate. Astfel, mai puţin capital este imobilizat în stocuri, iar costurile legate de păstrarea stocurilor sunt reduse considerabil. Nivelul stocurilor influenţează în mod evident volumul producţiei, calitatea acesteia, modul de valorificare şi de realizare a producţiei. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderii. Astfel un nivel minim poate genera opriri nejustificate ale procesului de producţie, datorită unor disfuncţionalităţi care pot să apară în cadrul circuitului furnizor-beneficiar. Un nivel prea ridicat al stocurilor poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de mişcare o anumita perioadă, în care se va resimţi nevoia de mişcare de fonduri în cadrul altor compartimente funcţionale. Nivelul optim al stocurilor este cel care ţine seama de condiţiile reale de aprovizionare, tehnologice, de producţie şi comercializare, de reducere a capitalurilor blocate, fiind orientat spre accelerarea rotaţiei fondurilor şi a rentabilităţii economice. Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric şi valoarea netă realizabilă. Costul istoric trebuie să includă o alocare sistematică a costurilor generale de producţie care se referă la aducerea stocurilor în poziţia şi amplasarea lor prezentă. Alocarea costurilor generale fixe se face în baza capacităţii normale a spaţiilor de producţie. Costul trebuie determinat pe o baza specifică de identificare pentru mărfuri care în mod normal nu sunt fungibile sau produse finite şi separate pe proiecte distincte.

3.2.ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Organizarea contabilităţii analitice a stocurilor se realizează în cadrul întreprinderilor mari si mijlocii care folosesc metoda inventarului permanent pentru contabilitatea sintetică a stocurilor. Contabilitatea analitica trebuie organizată în aşa fel incit să permită cunoaşterea stocurilor atât cantitativ cit şi valoric pe fiecare loc de depozitare în parte şi pe feluri de materiale, produse mărfuri ,etc. În contabilitatea analitică se folosesc atât etalonul valoric cit şi cel cantitativ, spre deosebire de evidenţa operativă din cadrul depozitelor unde este utilizat doar etalonul cantitativ. În funcţie de specificul activităţii si necesităţile proprii ale unităţii patrimoniale, contabilitatea analitică se poate ţine după una din următoarele metode: 

Metoda cantitativ-valorică



Metoda operativ-cantitativă



Metoda global –valorică

1)Metoda cantitativ-valorică desfăşurată pe fişe de conturi analitică. Prin utilizarea acestei metode se tine o evidenţă cantitativă, pe categorii de bunuri la locul de depozitare şi o evidenţă cantitativ-valorică în contabilitatea generală care prezintă următoarele caracteristici: 

Documentele de intrare si ieşire se înregistreaza mai întâi cantitativ în fişele de magazie, care se ţin la locurile de depozitare

26

1)



Aceleaşi documente de intrare şi de ieşire se îmborderează separat şi se predau biroului de contabilitate



În cadrul biroului de contabilitate a materialelor, aceste documente se prelucrează conform necesitaţilor sunt evaluate cantităţile la preţul de înregistrare şi se stabilesc conturile şn care urmează să se înscrie operaţiile respective



După ce sunt prelucrate datele din documente ,materialele se înregistrează cantitativ si valoric în fişele de conturi analitice, deschise pe feluri de materiale şi pe locuri de depozitare



După consemnarea în fişele contabile a intrărilor şi ieşirilor se obţine centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrări şi lunar pentru ieşiri



La sfârşitul lunii se verifică concordanţa dintre datele înregistrate în conturile sintetice şi cele analitice de materii prime şi materiale, prin compararea datelor înregistrate în fişele de magazie cu cele înregistrate în fişele de cont analitic din contabilitate şi întocmirea balanţelor de verificare a conturilor analitică.

Metoda operativ – cantitativa( pe solduri)

Prin utilizarea acestei metode, la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă a stocurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ţine evidenţa valorică pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe ,şi subgrupe de bunuri .Verificarea exactităţii şi a concordanţei înregistrărilor din depozite cu cele din contabilitatea generală se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în Registrul Stocurilor. Metoda operativ-cantitativă presupune realizarea următorilor paşi:  Documentele justificative sunt înregistrate de către gestionari în fişele de magazie, stabilind stocul după fiecare operaţie  Departamentul contabil verifică periodic înregistrările făcute în fişele de magazie şi preia documentele respective, împreună cu borderourile întocmite de către gestionar care sunt centralizate pe grupe de materiale şi pe conturi corespondente 

Totalurile stabilite se înscriu în ,,Situaţia de mişcări” întocmită separat pentru intrări si separat pentru ieşiri



La sfârşitul fiecărei luni se totalizează situaţiile si se stabilesc două categorii de totaluri : pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la intrări cit si la ieşiri ,iar stocurile din fişele de magazie se înscriu in Registrul Stocurilor si se înmulţesc cu preţul lor .Existentele fizice înscrise în acest registru, trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fişele de magazie, iar soldurile pe grupe şi gestiuni cu valorile din Situaţia de Mişcări lunară, care trebuie să concorde cu contabilitatea sintetică.

2)Metoda global-valorică În cazul utilizării acestei metode evidenţa se ţine numai valoric atât la nivelul gestiunii, cat şi în contabilitate, iar periodic se face controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa lor. Potrivit acestei metode , fisele de magazie sunt înlocuite cu Registrul de Gestiune, în care zilnic sunt înregistrate valoric intrările şi ieşirile, pe baza documentelor justificative şi se stabileşte soldul la sfârşitul zilei .Raportul de Gestiune se întocmeşte zilnic, iar împreună cu documentele justificative sunt transmise compartimentului de contabilitate. În cadrul compartimentului de contabilitate se verifică legalitatea si realitatea documentelor înscrise in Raportul de Gestiune, preturile, precum si evaluarea împreuna cu celelalte calcule, astfel ca, după ce se constată corecta şi legala lor alcătuire, le vizează şi le înregistrază în fişa contabilă analitică ţinută pentru fiecare gestiune în parte.

27

Verificarea concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestionarilor cu cea din contabilitate se face periodic, prin confruntarea soldurilor din Raportul de Gestiune cu soldurilor din fişa contabilă analitică . Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor se realizează prin conturile ce formează conţinutul clasei a treia denumită ,,Conturi de stocuri si producţie in curs de execuţie”. Clasa a treia a planului de conturi cuprinde : 1.)Grupa 30 "Stocuri de materii prime şi materiale" , care se compun din conturile :  Contul 301 "Materii Prime"  Contul 302 "Materiale consumabile"  Contul 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar"  Contul 308 "Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale" 2.)Grupa 33 "Producţia in curs de execuţie", care cuprinde conturile:  Contul 331 "Produse in curs de execuţie"  Contul 332 "Lucrări şi servicii in curs de execuţie" 3.)Grupa 34 "Produse", care conţine:  Contul 341 "Semifabricate"  Contul 345 "Produse finite"  Contul346 "Produse reziduale"  Contul 348 "Diferenţe de preţ la produse" 4.)Grupa 35 "Stocuri aflate la terţi", care cuprinde:  Contul 351 "Materii şi materiale aflate la terţi"  Contul 354 "Produse aflate la terţi"  Contul 356 "Animale aflate la terţi"  Contul 357 "Mărfuri aflate la terţi"  Contul 358 "Ambalaje aflate la terţi" 6)Grupa 36 ,, Animale”  Contul 361 "Animale şi păsări "  Contul 368 "Diferenţe de preţ la animale şi păsări" 6.)Grupa 37 Mărfuri, cuprinde :  Contul 371 "Mărfuri"  Contul 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" 7)Grupa 38 Ambalaje :  Contul 381 "Ambalaje"  Contul 388 "Diferenţe de preţ la ambalaje" 8)Grupa 39 Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei in curs de execuţie, cuprinde :  Contul 391 "Provizioane pentru deprecierea materiilor prime "  Contul 392 "Provizioane pentru deprecierea materialelor"  Contul 393 "Provizioane pentru deprecierea producţiei in curs de execuţie"  Contul 394 "Provizioane pentru deprecierea produselor"  Contul 395 "Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi "  Contul 396 "Provizioane pentru deprecierea animalelor"  Contul 397 "Provizioane pentru deprecierea mărfurilor"  Contul 398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor" 28

Conturile din grupa 30 sunt conturi de bilanţ sau de inventar, care furnizează informaţia de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie. Soldul lor debitor se preia in activul bilanţului. Aceste conturi asigură: - Condiţii pentru organizarea contabilităţii activelor circulante de natură materială pe categorii de stocuri prevăzute de Regulamentul pentru aplicarea Legii Contabilităţii -Realizarea normelor specifice stocurilor, pentru: - Stocurile din depozite proprii - Stocurile aflate la terţi - Decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor - Decalajele între vânzarea şi livrarea bunurilor - Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate - Aplicarea regulilor contabile la evaluarea şi înregistrarea stocurilor - Promovarea principiului prudenţei la inventarierea şi evaluarea prin bilanţ a activelor circulante Exceptând conturile din clasa a treia, enumerate mai sus, în contabilitatea formării şi utilizării acestor conturi este necesară folosirea unor corespondenţe cu conturi din alte clase: - din clasa a patra "Conturi de terţi": - Contul 401 "Furnizori " - Contul 456 "Decontări cu asociaţii privind capitalul" - Contul 4111 "Clienţi " - din clasa a şasea "Conturi de cheltuieli" - Contul 601 "Cheltuieli cu materiile prime " - Contul 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile" - Contul 603 "Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar" - Contul 6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante" - din clasa a şaptea "Conturi de venituri ": - Contul 711 "Variaţia stocurilor" - Contul 7814 "Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante" Stocurile deţinute de întreprindere, dar care se află în proprietatea altor unităţi patrimoniale sunt urmărite prin conturile clasei a opta din grupa 80,, Conturi în afara bilanţului” : -Contul 8032 ,,Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare” - Contul 8033 ,,Valori materiale primite în păstrare sau custodie”

3.2.1. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR CONSUMABILE Pentru contabilitatea sintetică a intrărilor şi ieşirilor de materii prime şi materiale unitatea foloseşte conturile din grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale”, respectiv conturile sintetice de gradul I: 301 „ Materii prime” şi 302 „ Materiale consumabile”. Firma nu foloseşte contul 308 “ Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” pentru a reflecta cheltuielile de transport-aprovizionare, acestea fiind înregistrate în conturile de stocuri. În acest fel se consideră că se promovează principiul evaluării, în contabilitate, a stocurilor la cost de achiziţie, principiu care se încalcă în cazul în care componentele costului de achiziţie sunt determinate şi înregistrate separat cu ajutorul a două conturi: 301 “ Materii prime” sau 302“Materiale consumabile” pentru preţul de cumpărare şi contul 308 „ Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” pentru celelalte cheltuieli de transport-aprovizionare. 29

Contul 301 “Materii prime” evidenţiază existenţa şi mişcarea stocurilor de materii prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit. Acest cont funcţionează diferit în funcţie de sistemul de inventar cu care se operează. În conformitate cu Regulamentul de aplicare al Legii contabilităţii, unităţile patrimoniale au posibilitatea organizării contabilităţii stocurilor de materii prime şi materiale în două sisteme de inventar, respectiv inventarul permanent sau inventarul intermitent. S.C. ALMET COMIMPEX S.R.L. a adoptat varianta metodei inventarului permanent. Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de materii prime sau materiale, cantitativ şi valoric, la cost istoric sau la preţ stabilit în funcţie de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport, primite ca donaţii sau obţinute cu titlu gratuit). De asemenea fiecare ieşire din stoc este contabilizată fizic şi valoric, ceea ce permite cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric. Astfel, în cazul inventarului permanent, contul 301 „Materii prime” se debitează cu preţul de înregistrare al materiilor prime intrate în gestiunea unităţii, din diferite surse. Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime ieşite. Soldul debitor al acestui cont reprezintă valoarea materiilor prime existente în gestiunea unităţii la preţ de înregistrare. În mod similar funcţionează şi contul 302 „Materiale consumabile”. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind intrările de materii prime si materiale la SC Almetal Srl se efectuează in doua depozite. - in depozitul principal se recepţionează toate materiile prime si materialele achiziţionate - in depozitul denumit sectie-productie se transfera materiile prime si materialele care sunt cuprinse in fisa tehnologica a produselor care au fost lansate in execuţie. Aplicaţii : 1)La data de 31.05.20014 conform facturii fiscale 2852477 se achiziţionează de la SC Transcarpatica SRL materie prima reprezentat de : - lat 25X5 OL 37-80m la un preţ de 2,48 ron - lat 40X10 OL 37-72m la un preţ de 7,83 ron - profil rotund Q45 OL 37- 36m la un preţ de 26,87ron - profil rotund Q75 OL37-9 m la un preţ de 76,65 ron - profil rotund Q80 OL37-12 m la un preţ de 78,8 ron

%

=

401 ,,Furnizori”

4004,41 RON

301 ,,Materii prime”

3365,05

4426,,TVA deductibila”

639,36

2) La data de 18.05.2014 conform facturii externe nr. 2564.06a declaraţiei vamale nr. 40383 si a facturii de transport nr. 4278163 se achiziţionează din import de la firma Pichler Gmbh 28 de spirale metalice la preţul de 430 de euro,curs valutar3.4659 euro/leu, cheltuieli de transport 700 euro. 301 ,,Materii prime”

=

401 ,,Furnizori”

41729,43 RON

301 ,,Materii prime”

=

401 ,,Furnizori”

2426,13

4426,,TVA deductibila” = 401 ,,Furnizori”

30

8389

RON RON

3) La data de 31.05.2014se achiziţionează conform facturii nr. 8809732 de la SC Sudometal SRL sarma de sudura 180kg la preţul de 5,05 ron % = 3028 ,,Alte materiale consumabile”

401 ,,Furnizori

1081,71RON 909 RON

4426,,TVA deductibila”

172,71 RON

4)Se achiziţionează de la SC Simconfex SRL conform facturii nr 0153092 pastile cuţit strung 5 buc la preţul de 17,96ron. %

=

401 ,,Furnizori

106,86 RON

3024,,Piese de schimb”

89,8

4426,,TVA deductibila’’

RON

17,06 RON

5)La data de 26.05.2014 conform bonului fiscal nr. 215 se achiziţionează motorină 118,01 l la preţul de 2,85 ron. %

=

401 ,,Furnizori

3022 ,,Combustibili’’

400,05 RON 336,18 RON

4426,,TVA deductibila”

63,87 RON

6) Cu ocazia inventarierii de sfărşit de an , conform listei de inventar se constată un plus de inventar la următoarele poziţii: -

tabla inox 200 kg grund roşu 183kg banda schotc 20 role

601 ,, Cheltuieli cu materiile prime” = 301,,Materii prime”

-680 RON

6021,,Cheltuieli cu materialele auxiliare”= 3021,,Materiale auxiliare”

-1388.97 RON

6028,,Cheltuieli privind alte = 3028 ,,Alte materiale consumabile” materiale consumabile”

-24

RON

7)La data de 05.05.2014 conform bonului de consum nr. 12 b se dau în consum următoarele materii prime: - tabla 10 - 7,8 kg la preţul de 2,01 ron - tabla 20 –65,79kg la preţul de 1.95 ron - spirala melc -1 buc la preţul de 601 ron - spirala melc – 2 buc la preţul de 148,39 ron - spirala melc –1 buc la preţul de 697,46 ron 601 ,, Cheltuieli cu materiile prime” = 301,,Materii prime”

1739.21 RON

8) La data de 31.05.2014 conform bonului de consum nr. 67b se da in consum profil rotund Q16 0,63m la preţul de 4,02 ron. 601 ,, Cheltuieli cu materiile prime” = 301,,Materii prime” 31

2,53 RON

9) In data de 31.05.2014 conform bonului de consum nr. 44b se dau in consum piuliţe M10 280 buc la preţul de 0,06 ron. 6021 ,,Cheltuieli cu alte materiale auxiliare” = 3021,,Materiale auxiliare” 16,8 ON 10)La data de 18.05.2014 conform bonului de consum nr. 34 se dau in consum următoarele: - sticla USR - 1 buc la preţul de 318,32 ron - sticla USV - 4 buc la preţul de 100,48ron - garnitura 12mm-12,1m la preţul de 3,16 ron 601 ,, Cheltuieli cu materiile prime” = 301,,Materii prime”

720,14 RON

6028,,Cheltuieli privind =3028 ,,Alte materiale consumabile 38,24 RON alte materiale consumabile 11) La data de 28.04.2014 conform bonului de consum ( anexa nr.11) nr. se dau în consum următoarele: benzină , motorină, burghie , tarozi , uleiuri ,dopuri, discuri abrazive,cutii, etichete,paleti, piese de schimb pentru aparate, vopsele, etc. 601 ,, Cheltuieli cu materiile prime” = 301,,Materii prime”

19076,8 RON

6022 ,,Cheltuieli privind combustibilii”= 3022 ,,Combustibili”

1567,94 RON

6024,,Cheltuieli privind piesele de schimb”=3024,,Piese de schimb”

1770,07 RON

6028,,Cheltuieli privind = 3028 ,,Alte materiale consumabile alte materiale consumabile”

2735,51 RON

603,,Cheltuieli privind =303,,Materiale de natura obiectelor de inventar” 61,6 RON obiectele de inventar” 608,,Cheltuieli privind ambalajele”=381,,Ambalaje”

2476.93 RON

3.2.2. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII OBIECTELOR DE INVENTAR Obiectele de inventar fac parte din activele circulante şi reprezintă bunuri care se caracterizează prin aceea că servesc mai multe cicluri ale procesului de producţie şi deci îşi transmit treptat valoarea asupra diferitelor perioade de gestiune. Ele sunt incluse în această categorie deoarece au fie o durată de utilizare mai mică de un an, fie au o valoare individuală mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe. Obiectele de inventar se comportă în gestiune ca şi mijloacele fixe, deservesc mai multe exerciţii, îşi păstrează forma materială iniţială până la scoaterea din folosinţă, iar valoarea lor se include integral pe cheltuieli la darea în folosinţă. Evidenţa operativă a existenţei şi mişcării obiectelor de inventar în folosinţă se organizează la magazii, pe feluri de obiecte, cu ajutorul Fişei de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă. Fişa de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă reprezintă document de evidenţă a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată până la scoaterea lor din

32

uz. Se întocmeşte pe măsura dării în folosinţă a bunurilor de către gestionarul care eliberează obiectele respective. Contabilitatea analitică a obiectelor de inventar se ţine cu ajutorul metodei cantitativvalorice (pe fişe de cont analitice). Astfel, documentele de intrare şi ieşire se înregistrează mai întâi cantitativ în fişele de magazie care se ţin la depozite cu ajutorul programului informatic de contabilitate. La biroul de contabilitate aceleaşi documente se prelucrează pe feluri de obiecte de inventar . După prelucrarea datelor din aceste documente, obiectele de inventar se înregistrează cantitativ şi valoric în fişele conturilor analitice, deschise pe feluri de obiecte de inventar şi locuri de folosinţă. Contabilitatea sintetică a obiectelor de inventar se ţine cu ajutorul conturilor 303”Obiecte de inventar” . Contul 303” Obiecte de inventar”, după funcţia contabilă este cont de activ. Se debitează cu valoarea obiectelor de inventar intrate în gestiunea unităţii patrimoniale de la furnizori, aduse ca aport la capital sau din alte surse. Obiectele de inventar intrate în gestiunea unităţii sunt înregistrate în contabilitate la cost de achiziţie. Se creditează cu valoarea obiectelor de inventar scoase din uz ca urmare a folosirii lor. Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar aflate în depozit. Aplicaţii 1)La data de 25.05.2014 conform facturii SC.Margicomtec SRL următoarele: - -salopeta -1 buc la preţul de 50ron - -halat -1 buc la preţul de 11 ron

nr. 8366259 se achiziţionează de la

303,,Obiecte de inventar”= 401,,Furnizori”

61

RON

2) La data de 25.05.2014 conform facturii nr. 8490239 se achizitioneaza următoarele: - -burghiu 5.2-20buc la preţul de 1,83 ron - -sort sudura – 1 buc la preţul de 28,6 ron %

=

401 ,,Furnizori

77.59RON

3028 ,,Alte materiale consumabile”

36.6 RON

303 ,,Obiecte de inventar”

28.6 RON

4426,,TVA deductibila”

12.39 RON

3) La data de 13.05.2014 conform bonului de predare- primire se dau în folosinţă următoarele: - salopeta sudor -1 buc la preţul de 50 ron - bocanci - 2 per la preţul de 32,4 ron 603,,Cheltuieli privind obiectele de inventar”= 303,,Obiecte de inventar” 1148 RON 4) La data de 15.05.2014 conform raportului de producţie şi a notei de predare se recepţionează următoarele SDV-uri: - matriţa Omega – 2buc la preţul de 1270 ron - poanson DR 440.-1 buc la preţul de 1400 ron 303 ,,Materiale de natura = 722 ,,Venituri din producţia de imobilizări obiectelor de inventar” corporale”

33

3940 RON

3.2.3 ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII PRODUSELOR FINITE Rezultatul material al activităţii economice al unităţii patrimoniale se concretizează în produse finite, acestea constituind producţia depozitabilă care face obiectul contabilităţii stocurilor. Operaţiile specifice gestiunii produselor sunt:  obţinerea produselor din secţiile de producţie şi predarea acestora, după efectuarea controlului de calitate, la depozitele unităţii;  identificarea produselor necorespunzătoare sub raport calitativ şi valorificarea acestora, după cum se constituie ca rebut definitiv sau parţial;  transferul de produse între subunităţile întreprinderii;  livrarea produselor finite către terţi;  verificarea integrităţii stocurilor de produse finite la locurile de depozitare şi concordanţa dintre existent şi evidenţă. Organizarea evidenţei operative se face cu ajutorul fişei de magazie, în care se înregistrează pe baza documentelor justificative, cantitativ, operaţiile de gestiune. Contabilitatea analitică a produselor este organizată pe baza metodei cantitativ-valorice, metoda fiind adaptată tehnicii moderne de calcul. Documentele de intrare şi ieşire (Bon de predare-transfer-restituire, Avizul de insotire a mărfii şi Factura) se înregistrează cantitativ în fişele de magazie, care se ţin la depozitele unităţii. La biroul de contabilitate aceleaşi documente se prelucrează conform necesităţilor şi se evaluează cantităţile la preţul de înregistrare. După prelucrarea datelor din aceste documente, produsele finite se înregistrează cantitativ şi valoric în fişele conturilor analitice, deschise pe locuri de depozitare. Pentru evidenţa stocurilor de produse finite şi a mişcării lor se folosesc contul 345 „Produse finite” şi 348 “Diferenţe de preţ la produse”. Contul 345 „Produse finite”, după funcţia contabilă este cont de activ şi evidenţiază stocurile de produse finite aflate în patrimoniul unităţii şi mişcarea lor. În debit se înregistrează valoarea produselor finite intrate în gestiunea unităţii rezultate din producţie proprie, constatate plus la inventar sau aduse de la terţi. În creditul acestui cont se înregistrează valoarea produselor ieşite din gestiune prin vânzare, lipsuri la inventar, date în custodie sau prelucrare la terţi. Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite aflate în stoc. În momentul obţinerii lor, produsele finite se înregistrează la un cost prestabilit, iar pentru înregistrarea diferenţei dintre costul efectiv de producţie şi preţul prestabilit se utilizează contul 348 “Diferenţe de preţ la produse”. Este cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor. Se debitează cu diferenţele în plus sau în minus dintre costul de producţie efectiv şi preţul prestabilit al produselor obţinute, în roşu sau în negru după caz. Se creditează cu diferenţele în plus sau în minus aferente produselor ieşite din gestiune, în roşu sau în negru după caz. Soldul contului reprezintă diferenţele de preţ aferente produselor existente în stoc. Reflectarea în conturi a operaţiunilor privind produsele finite este dependentă de sistemul de inventar adoptat pentru evidenţa acestora: inventarul permanent sau inventarul intermitent. Unitatea patrimonială studiata a adoptat metoda inventarului permanent. De aceea în condiţiile aplicării inventarului permanent, obţinerea stocurilor din producţie proprie se contabilizează prin debitarea conturilor de produse finite şi creditarea contului 711 „Venituri din producţia stocată”. Ieşirile de stocuri provenite din producţia proprie a unităţii se înregistrează invers, prin creditarea conturilor de stocuri aferente şi debitarea contului 711 „Venituri din producţia stocată”. În acest fel, contul 711 „Venituri din producţia stocată” joacă rolul unui cont de variaţie de stocuri provenind din producţie proprie.

34

La sfârşitul exerciţiului, soldurile conturilor de stocuri din producţie proprie se compară cu datele furnizate de inventarul fizic, eventualele diferenţe (plusuri sau minusuri în gestiune) fiind regularizate. Astfel, minusurile de stocuri din producţie proprie sunt contabilizate ca o ieşire din stoc, iar plusurile de stocuri din producţie proprie, constatate la inventar, sunt contabilizate ca o intrare stoc prin intermediul contului 711 „Venituri din producţia stocată”. După efectuarea regularizărilor impuse de inventarul fizic, soldul creditor sau debitor al contului 711 „Venituri din producţia stocată” se transferă, la sfârşitul perioadei, asupra contului 121 „Profit şi pierdere”. Soldul contului 711 „Venituri din producţia stocată” este înscris în contul de profit şi pierdere la rubrica corespunzătoare din structura veniturilor din exploatare, în vederea determinării indicatorului „producţia exerciţiului”. În situaţia stocajului (stocul finaf>stoc iniţial), respectiv soldul creditor al contului 711 „Venituri din producţia stocată”, are loc o majorare a indicatorului „producţia exerciţiului”, soldul acestui cont fiind înscris în contul de profit şi pierdere cu semnul „+”, iar în cazul destocajului (stoc final