Lucrare Licenta - BPOC [PDF]

Zitiervorschau

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ F.E.G. TÂRGOVIŞTE

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENTŢĂ PEDAGOGICĂ CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR AS. MED: Georgescu Delia ABSOLVENT: Mocanu G. Octaviana Georgiana TÂRGOVISTE AUGUST 2018

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU BPOC ACUTIZAT

2

Motto : “ Viaţa este scurtă, arată lungă, clipa fugitivă, experienţa işelătoare, judecata dificilă. Nu trebuie sa indeplineşti numai ceea ce este de indeplinit, ci trebuie să indeplineşti numai ceea ce este de indeplinit, ci trebuie să faci astfel ca bolnavul, cei din jurul lui si condiţiile exterioare să ajute. “ HIPOCRATE

Argument Timp de trei ani de zile, ani în care am făcut luni de stagiu în Spitalul Judeţean de Urgenţe Târgovişte, nu am putut să nu remarc suferinţa laică, cât şi suferinţa psihică a bolnavilor de BPOC, bolnavi care, datorită principalelor simptote ale bolii, sunt condamnaţi la o existenata marcată de evoluţia acestei boli care are tendinţa de agravare. Boala este şi invalidantă, capacitatea de muncă a bolnavului fiind compromisă în stadiile mai avansate. În ţările în care BPOC este mai frecvenţă, ea deţine un loc în frunte printre cauzele de deces. Ceea ce m-a preocupat în acordarea de îngrijiri nursing la aceşti pacienţi a fost asigurarea unui climat adecvat în salon, psihoterapia pacientului, îmbunătăţirea respiraţiei şi circulaţiei, asigurarea unui regim igienico-dietetic corespunzător şi a unei educaţii sanitare adecvate.

Cuprins 3

Motto Argument Cuprins Capitolul I - Noţiuni de anatomie şi fiziologie a căilor respiratorii 1.1 Anatomia plămânului 1.2 Căile respiratorii 1.3 Vascuarizaţia plămânilor 1.4 Respiraţia 1.5.Volumele şi capacităţile pulmonare 1.6 Debitele ventilatorii 1.7 Ventilaţia alveolară Capitolul II - B.P.O.C Acutizat 2.1 Etiologie 2.2 Anatomie patologică 2.3 Tablou clinic 2.4 Forme clinice 2.5 Diagnostic 2.6 Complicaţii 2.7 Evoluţie 2.8 Prognostic 2.9 Tratament 2.9.1 Tratamentul igieno-dietetic 2.9.2 Tratamentul insufiecienţei respiratorii acute 2.9.3 Tratamentul sindromului cardio-vascular 2.9.4 Tratamentul sindromului toxi-infecţios 2.9.5 Tratamentul simptomatic Capitolul III – Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu BPOC 3.1 Atribuţiile asistentei medicale 3.2 Etapele procesului de îngrijire Capitolul IV Prezentarea cazurilor 4.1 Dosar de îngrijire 1 4.2 Dosar de îngrijire 2 4.3 Dosar de îngrijire 3 Capitolul V Prezentarea tehnicilor efectuate 5.1 Recoltarea sputei 5.2 Puncţia venoasă 5.3 Injecţia intramusculară Bibliografie

CAPITOLUL I - NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PLĂMÂNILOR ŞI A CĂILOR RESPIRATORII

4

Pag 4 Pag 5 Pag 5 Pag 6 Pag 8 Pag 9 Pag 10 Pag 12 Pag 12 Pag 14 Pag 14 Pag 15 Pag 15 Pag 17 Pag 18 Pag 19 Pag 19 Pag 19 Pag 20 Pag 20 Pag 21 Pag 22 Pag 23 Pag 24 Pag 27 Pag 27 Pag 28 Pag 30 Pag 30 Pag 39 Pag 48 Pag 58 Pag 58 Pag 60 Pag 64 Pag 68

Anatomia plămânului

1.1 ANATOMIA PLĂMÂNULUI Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism şi mediul extern.În plus,prin partea superioară a cavităţii nazale la nivelul mucoasei olfactive se percepe mirosul, iar laringele,un alt segment al aparatului respirator,datorită corzilor vocale inferioare,realizează fonaţia. Aparatul respirator este alcătuit din: căile respiratorii, organe care au rol în vehicularea aerului ,cavitatea nazală şi faringele formează căile respiratorii superioare,iar laringele trahea şi bronhiile – căile respiratorii inferioare. Plămânii,organe la nivelul cărora au loc schimbul de gaze(oxigen şi bioxid de carbon).

1.2 CĂILE RESPIRATORII

5

CAVITATEA NAZALĂ – primul segment al căilor respiratorii. Ea este divizată de septul nazal în două cavităţi simetrice numite fose nazale.Fosele nazale se afla parţial în piramidă nazală care are rol estetic şi de protecţie. FARINGELE: al doilea organ al căilor respiratorii, este un organ cu dublă funcţie, respiratorie şi digestiva. LARINGELE: este situat în partea anterioară a gâtului,sub osul hioid, deasupra traheei, proeminând sub piele.Are un schelet cartilaginos,format din trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid,cricoid,epiglotic) şi trei perechi (cartilajele aritonoide, corniculate şi cuneiforme) unite între ele prin ligamente sau articulaţii.La interior este căptuşit de o mucoasă care determină în cavitatea laringelui,patru plici numite corzi vocale,două superioare şi două inferioare. TRAHEEA este un conduct fibro-cartilaginos, întins de la marginea anterioară a laringelui până la bifurcarea ei în cele două bronhii principale.Este situată anterior de esofag.Are două segmente: cervical şi toracal.Inelele fibrocartilaginoase sunt incomplete posterior,unde se afla o membrană musculafibroelastica, care permite dilatarea esofagului şi înaintarea bolului alimentar în timpul deglutiţiei.La exterior se afla ţesut conjunctiv,iar la interior mucoasa traheală,formată dintr-un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat,având şi celule care secretă mucus. BRONHIILE PRINCIPALE:Sunt două conducte fibrocartilaginoase, rezultate din bifurcarea traheei la locul de bifurcare, în interiorul traheei se află pintenele traheal.Bronhiile principale ajung la lobul pulmonar prin care pătrund în plămân ramificându-se şi formând astfel arborele bronşic.Structura bronhiilor este aceiaşi cu a traheei. PLĂMÂNII reprezintă principalele organe ale aparatului respirator şi sunt situaţi în cavitatea toracică,deasupra diafragmului.Au forma unor jumătăţi de corn secţionat de la vârf spre baza,masa medie a celor doi plămâni este de 1300g. Plămânii prezintă; baza uşor concava aşezată pe diafragma şi care,prin intermediul diafragmului,la dreapta este în raport cu lobul drept al ficatului,iar la stânga cu lobul stâng al ficatului,cu fundul stomacului şi cu splina;vârful depăşeşte prima coastă şi ajunge la baza gâtului ,fata externă (costală),vine în raport cu coastele şi spaţiile intercostale şi prezintă la plămânul drept două fisuri; una oblică şi alta orizontală,iar plămânul stâng numai fisură oblică. Fata internă mediastinala este plana şi prezintă hilul plămânului care este locul de intrare şi ieşire al elementelor pediculului pulmonar(adică bronhia principală,arteră şi 6

venele pulmonare, arterele şi venele bronşice, nervii vegetativi şi vase limfatice). STRUCTURA PLĂMÂNULUI – este cea a unei glande tubuloacinoase, fiind formată dintr-un sistem de canale aeriene şi dintr-o multitudine de saci. Lobii plămânului drept(superior,mijlociu,inferior)sunt delimitaţi de două fisuri,în timp ce lobii plămânului stâng(superior şi inferior),sunt delimitaţi de o fisură.Fiecare lob este alcătuit din segmente,care reprezintă unitatiile anatomice,funcţionale şi clinice ale plămânului.Fiecare segment este format din lobul,unitatiile morfofuncţionale ale plămânilor care au forma piramidei,cu baza spre suprafaţa plămânilor, iar vârful suspendat de o bronhie supra-lobulara, îndreptat spre hil.În jurul lobului se afla ţesut conjunctiv bogat în fibre elastice,celule conjunctive şi celule macrofage.

Arborele bronşic

PLEURA este o membrană seroasă formată din două foiţe dintre care una înveleşte plămânii la exterior,pătrunde în fisuri,iar cealaltă căptuşeşte pereţii cutiei toracice.Cele două foiţe se continua una cu cealaltă la nivelul pediculului pulmonar.Între cele două foiţe se afla cavitatea pleurala spaţiu virtual,în care există presiune negativă cu rol important în mecanica respiraţiei.Între cele două foiţe se găseşte foarte puţin lichid seros,care menţine umedă suprafaţa lor 7

,uşurând alunecarea plămânului în timpul mişcărilor respiratorii. Cavitatea pleurală poate devenii reală când în cazuri de boala conţine aer (pneumotorax) sânge (hemotorax) sau puroi (piotorax). ARBORELE BRONŞIC: După pătrunderea bronhiilor principale prin hil în plămân ele se ramifica în bronhii lobare,care la rândul lor se ramifica în segmentare se divid de mai multe ori şi dau naştere la bronhiile supralobulare care pătrund prin vârful lobului pulmonar în interiorul lobului,devenind bronhiile intralobulare. Bronhiile intralobulare se ramifica,la rândul lor dând naştere bronhiilor terminale,numite astfel deoarece sunt ultimile ramificaţii ale arborelui bronşic,cu rol de a conduce aerul.Bronhiile terminale dau naştere bronhiilor respiratorii (acinoase) care se continua cu canalele alveolare,ai căror pereţi reprezintă dilataţii în formă de saci alveolari,în care se deschid alveolele.Totalitatea elementelor care constituie o bronhială terminală formează acinul pulmonar. Epiteliul alveolar, membrana bazală a alveolei, ţesuturile conjunctive de sub ea ,membrana bazală a capilarului şi endoteliului capilar formează bariera hematoaeriana care este străbătută de oxigen şi dioxid de carbon. 1.3 VASCULARIZAŢIA PLĂMÂNILOR. Plămânul are o dublă vascularizaţie ; funcţională şi nutritivă

vascularizaţia plămânului

VASCULARIZAŢIA FUNCŢIONALĂ – realizează schimburile gazoase şi este reprezentată de trunchiul pulmonar şi venele pulmonare care alcătuiesc 8

mică circulaţie. Trunchiul pulmonar începe cu ventriculul drept,se împarte în artera pulmonară stânga şi dreapta care pătrund în plămâni prin hilul pulmonar.Ajunsă în plămân artera urmăreşte ramificaţiile arborelui bronşic;pătrunzând în lobul pulmonar şi se capilarizează în jurul alveolelor pulmonare. La nivelul acestei reţele capilare bioxidul de carbon este cedat alveolelor şi din alveole pătrunde oxigenul care este preluat de venele pulmonare.Aceste vene părăsesc plămânul prin hilul pulmonar şi duc sângele cu oxigen în atriul stâng,de unde va trece în ventriculul stâng care îl va împinge prin aorta în tot organismul. MEDIASTINUL:este o regiune topografică limitată lateral de fetele interne ale celor doi plămâni,inferior de diafragm, anterior de stern, iar posterior de coloană vertebrală toracala şi de către extremitatiile posterioare ale coastelor.În mediastin se găsesc;inima învelită de pericard , vasele mari , venele cave superioare şi inferioare,cele patru vene pulmonare,artera aorta ,trunchiul pulmonar cu ramurile lui,traheea şi cele două bronhii principale. 1.4 RESPIRAŢIA RESPIRAŢIA: reprezintă una din funcţiile esenţiale ale organismelor vii în general,funcţie prin care se realizează raportul de oxigen din aerul ambiant până la nivelul celular,în paralel cu eliminarea în atmosferă a bioxidului de carbon,realizat din metabolismul celular.Această funcţie complexă se realizează cu participarea unor sisteme morfofuncţionale în mai multe etape strâns corelate,într-o strictă succesiune,acestea sunt : ventilaţie pulmonară,difuziunea şi schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare,transportul gazelor în sânge şi respiraţie celulară. VENTILAŢIA PULMONARĂ: este procesul prin care se realizează circulaţia alternativă a aerului între mediu ambiant şi alveolele pulmonare,antrenând astfel pătrunderea aerului bogat în oxigen către alveole şi eliminarea bioxidului de carbon către exterior. MIŞCĂRILE VENTILATORII: Circulaţia alternativă a aerului se realizează că urmare a variaţiilor ciclice ale volumului cutiei toracice urmate fidel de mişcarea în acelaşi sens a plămânului care este solidarizat de aceasta prin intermediul foitelor pleurale.Variaţiile ciclice ale volumului aparatului 9

toraco-pulmonar se realizează în cursul a doua mişcări de sens opus, definite ca mişcarea inspiratorie şi mişcarea expiratorie. În timpul mişcării inspiratorii are loc creşterea volumului cutiei toracice şi o creştere a volumului pulmonar.Creşterea volumului cutiei toracice se realizează că o consecinţă a creşterii celor trei diametre ale sale anteroposterior, longitudinal şi transversal. O dată cu creşterea volumului cutiei toracice are loc o expansiune a plămânilor,favorizată de bogăţia fibrelor elastice din structura parenchimului pulmonar şi determinată de existenţa unei aderente funcţionale între cutia toracică şi plămân. Expansiunea plămânilor şi creşterea volumului lor în cursul inspiraţiei au drept consecinţe o scădere a presiunii aerului din interiorul plămânului sub presiune atmosferică (aproximativ cu 2-3 mm Hg) realizându-se astfel un gradient de presiune datorită căruia aerul atmosferic pătrunde în interiorul plămânilor.Punerea în mişcare a aparatului toracopulmonar ca forţele ce iau naştere prin contracţia muşchilor respiratorii să depăşească o serie de forţe opozante de sens contrar,generator de însăşi particularitatiile structurale ale aparatului toraco-pulmonar. Dintre forţele opozante o deosebită semnificaţie funcţională o prezintă forţele elastice, vâscoase, inerţiale. Mişcarea expiratorie (expiraţia) reprezintă mişcarea de sens contrar inspiraţiei,în cursul căreia are loc revenirea la volumul iniţial al cutiei toracice şi al plămânului.În condiţii de repaus,expiraţia este un act pasiv ce nu necesită contracţia musculaturii respiratorii.Revenirea cutiei toracice şi a plămânului la volumul iniţial este consecinţa refracţiei ţesuturilor elastice ale aparatului toraco-pulmonar care au fost desprinse în cursul inspiraţiei şi care eliberează sub formă de energie cinetică,energia potenţială acumulată. Ca urmare a scăderii volumului pulmonar în cursul respiraţiei,presiunea aerului va creşte peste presiunea atmosferică (cu 2-3 mm Hg),ceea ce are drept consecinţă crearea unui gradient de presiune de-a lungul căreia aerul din plămâni iese către exterior. 1.5 VOLUMELE ŞI CAPACITĂIŢILE PULMONARE În cursul mişcărilor ventilatorii, pătrund şi ies din plămâni cantităţi de aer a căror mărime este în funcţie de talia persoanei de vârstă, de sex, de postura, etc. şi a căror cuantificare poate aduce informaţii asupra integrităţii aparatului toraco10

pulmonar.Evaluarea volumelor se face prin spirometrie şi mai ales prin spirografie.Spirometria se efectuează cu ajutorul spirometrelor. Spirometrele sunt de mai multefeluri: spirometre cu apă şi spirometre uscate. Metoda spirografica utilizează spirograful,un aparat care permite înregistrarea grafică a volumelor expirate şi efectuarea unor succesiuni de mişcări inspiratorii şi expiratorii.În alcătuirea spirografului există o serie de sisteme: sistemul inscriptor este reprezentat de o perniţă care conectată cu clopotul,permite înregistrarea variaţiilor de poziţie ale acestuia în funcţie de variaţia volumului de aer introdus. Sistemul de pompe ce dirijează aerul în sens unic prin spirograf,permiţând efectuarea succesivă a mai multor mişcării respiratorii,fără ca subiectul să inspire sau să expire atmosfera ambianţă. Sistemul de absorbţie a bdioxidului de carbon expirat reprezentat de o substanţă absorbantă a bdioxidului de carbon. În consecinţă aerul pe care îl respira subiectul va avea o compoziţie relativ constantă evitându-se acumularea bdioxidului de carbon în exces. Sistemul de introducere sub clopot al oxigenului cu un debit constant înlocuind astfel oxigenul consumat. Se poate observa că drept urmare a ventilaţiei volumului de aer curent,peniţa sistemului inscriptional va trasă un grafic în linii ascendente (inspir) şi descendente (expir).Prin inspirarea unui volum de aer maximal,la sfârşitul unei inspiraţii de repaus va înregistra volumul de rezervă inspiratorie,iar prin efectuarea unei expiraţii maximale la sfârşitul unei expiraţii de repaus vom înregistra volumul de rezervă expiratorie. Volumul curent (VT) reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni,în cursul unei inspiraţii şi unei expiraţii de repaus,valoarea lui medie la persoanele adulte este de 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR),reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi inspirat la sfârşitul unei inspiraţii de repaus. Valoarea lui medie la adulţi este de 3000 ml. ceea ce reprezintă 60% din capacitatea vitală. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat la sfârşitul unei expiraţii de repaus.Valoarea lui medie la adulţi este de 1200ml.,adică aproximativ 25% din capacitatea vitală. Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii maximale.Valoarea lui medie la adulţi este de 1300ml. ceea ce reprezintă aproximativ 25% din capacitatea vitală. 11

Capacităţiile pulmonare reprezintă valoarea sumei a două ori mai multe volume pulmonare astfel: capacitatea pulmonară totală (CPT),reprezintă volumul de aer cuprins în plămân la sfârşitul unei inspiraţii maxime,însumând toate volumele pulmonare menţionate.Valoarea ei variază în funcţie de talie sex,vârstă,în medie luându-se în consideraţie o valoare de 6000ml. Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din plămân printr-o expiraţie forţată efectuată după o inspiraţie maximă.Ea este egală cu suma a trei volume pulmonare (VRI) + (VER) +(VT) şi are în medie o valoare de aproximativ 4700ml. reprezentând în jur de 75% din CPT. Capacitatea reziduală funcţională (CRF) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii de repaus.Valoarea ei,se poate obţine prin însumarea VER + VR ,ea reprezentând aproximativ 50% din CPT; Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus în plămân printr-o inspiraţie maximă care începe la sfârşitul unei expiraţii de repaus.Valoarea ei este echivalentă cu suma dintre VT şi VER şi reprezintă 50% din CPT. 1.6 DEBITELE VENTILATORII Dacă măsurarea volumelor pulmonare conferă o serie de parametrii statici ce caracterizează aparatul toraco-pulmonar,pentru obţinerea unei informaţii legate de funcţia ventilatorie se utilizează măsură debitelor ventilatorii. Debitul ventilator de repaus (V) reprezintă cantitatea de aer ventilat în timp de un minut în condiţii de repaus şi poate fi obţinut prin produsul dintre volumul curent şi frecvenţa oscilaţiei. Debitul ventilator maxim (Vmax) reprezintă cantitatea de aer maximă ce poate fi ventilata ca urmare a creşterii maximale a frecvenţei şi amplitudinii respiratorii,el poate atinge valori de până la 150 l /min. la persoanele antrenate. 1.7 VENTILAŢIA ALVEOLARĂ La sfârşitul unei respiraţii de repaus,în interiorul plămânilor se afla aproximativ 2500 ml. aer din aceştia doar în jur de 2350 ml. participă la schimbul de gaze,aflându-se în interiorul alveolelor (aer alveolar) restul de aproximativ 150 ml. este condus în căile respiratorii la nivelul cărora nu au loc schimburi de gaze,fapt pentru care acest spaţiu a fost numit spaţiu mort anatomic.Din cei 500 ml. ce pătrund în plămâni în cursul unei inspiraţii de 12

repaus,150 ml. vor primi aerul din spaţiul mort anatomic,iar restul de 350 ml.se adăugă aerului alveolar.Cu alte cuvinte ventilaţia alveolară (Va) va exprima cantitatea de aer care pătrunde în plămâni după scăderea volumului spaţiului mort anatomic (Vsma) în timp de un minut.

13

CAPITOLUL II – BRONHOPNEUMONIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ ACUTIZATĂ Definiţie Bronhopneumonia este acea formă clinică de pneumonie bacteriană ale cărei procese inflamatorii multinodulare afectează concomitent bronhiile şi alveolele unor teritorii limitate, de obicei lobular, şi se caracterizează clinic prin concordanţa dintre semnele funcţionale şi obiective pulmonare şi întinderea leziunilor pulmonare. Face parte din pneumopatiile dispneizante şi este caracteristică sugarului şi copilului mic. 2.1 ETIOLOGIE Bronhopneumonia este anticipată şi favorizată de către infecţiile virale, care scad forţele de apărare ale organismului şi exacerbează flora saprofită. Sunt:  Factori determinaţi: o Flora microbiană gram pozitivă: pneumococ, streptococ, stafilococ patogen. o Flora microbiană gram negativă: Haemopbillus influenzae, Pyoceanic, Proteus, Salmonelle, Chlamidia, E. Colii etc. o Diferite micoze.  Factori favorizanţi: o Insuficienţa mijloacelor de apărare mecanică şi imunologică; o Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului respirator al copilului mic (secreţie scăzută de IgA,ţesut elastic mai redus, capilare largi pulmonare etc); o Condiţii de mediu: frig, umiditate, aer poluat; o Vârsta mică (sub 2 ani); o Sugari cu teren deficitar (prematuri, distrofici), carenţe nutriţionale (rahitism, anemie); o Apare la copii cu hospitalism, cu tratamente prelungite, cu SIDA, la cei care au primit medicamente agresive pentru leucemie şi cancer.

14

2.2 ANATOMIE PATOLOGICĂ Se formează o leziune caracteristică nodului lui Charcot, un nodul de alveolită centrat pe o bronşiolă; se mai întâlnesc şi leziuni de alveolită (alveolele au lumenul ocupat de un exudat inflamator abundent, cu numeroase leucocite) şi exudat purulent în bronhii. Leziunile sunt răspândite în ambii plămâni, fiind separate de zone de parenchim pulmonar normal. Leziunile confluează uneori, ocupând aproape un lob ca în pneumonie. 2.3 TABLOU CLINIC Debutul bolii poate fi brusc, cu temperatură 39-40°C, tahipnee 60-80 respiraţii /min. tuse neproductivă obositoare, agitaţie, uneori convulsii febrile sau meningism, cianoză a extremităţilor cu tendinţă la generalizare. În astfel de situaţii prognosticul este mai grav. Mai frecvent, debutul este însă lent, insidios, ca o continuare a unei infecţii a căilor respiratorii superioare cu coriză, febră (care creşte progresiv), frisoane repetate (adeseori pot lipsi), transpiraţii ale frunţii (semn de anoxie), tuse uscată chinuitoare, astenie şi adinamie pronunţată, dispnee cu caracter polipneic. Uneori, simptomele sunt atât de minore încât debutul nu se poate preciza. În perioada de stare, care apare de obicei încă din ziua a doua, starea generală se alterează, astenia şi adinamia sunt extreme, uneori apar agitaţie şi delir. Febra se menţine ridicată, dar neregulată, oscilantă. În această perioadă pot fi prezente 3 sindroame. 1. sindromul respirator (al insuficienţei respiratorii); 2. sindromul cardio-vascular; 3. sindromul toxico-septic. În funcţie de rezistenţa organismului copilului, aceste 3 sindroame pot evolua rezumându-se la unul (cel respirator) sau pot evolua concomitent. 1. Sindromul respirator este expresia clinică a insuficienţei respiratorii: - tahipnee – 80-100 respiraţii /min. - dispneea este fenomenul dominant. Este de tip expirator, însoţită de atacuri spastice, la sugarii mici şi prematuri. Este foarte accentuată la efort sau plâns. 15

- Geamăt expirator caracteristic, inspir scurt, nări dilatate, bătăi ale aripilor nasului. - Cornaj şi tiraj mixt (inter- şi subcostal), mai mult sau mai puţin accentuat. - Tuse maniliformă (tuse spasmodică care se succede în cascade scurte şi care fragmentează acelaşi inspir) la început uscată şi ulterior umedă. - Cianoză perioronazală care se intensifică cu tusea, plânsul sau alimentaţie. - Senzaţie de asfixie, sete de aer. - hipoxia se manifestă cu edem cerebral, agitaţie, convulsii, epuizare, cu hipotonie musculară. - Copilul prezintă somnul „pistonului” – capul flectat în inspir şi extensia în expir. - Tulburările de dinamică ale respiraţiei şi ventilaţiei determină modificări ale echilibrului acido-bazic. Semnele stetoacustice sunt caracteristice şi în concordanţă întotdeauna cu intensitatea sindromului funcţional, sediul şi extinderea focarelor bronhopneumonice. Semnele obiective constau în submatitate la percuţie, iar la ascultaţie raluri subcrepitante fine „în ploaie”, accentuate de tuse şi plâns, prezente pe suprafeţele corespunzătoare focarelor de bronhopneumonie. Ele pot avea caracter fugace, modificându-se de la o zi la alta în concordanţă cu evoluţia leziunilor bronhoalveolare. Există bronhofonie, respiraţie suflantă şi/sau suflu tubar patologic. 2. Sindromul cardio-vascular Reducerea suprafeţei de hematoză pulmonară duce la stază, insuficienţă cardiacă, la început ventriculară şi apoi globală, la şoc toxic prin afectarea capilarelor miocardului.

Apare în formele extinse şi în cele toxice şi se datorează:  Acţiunii directe a germenilor sau toxinelor acestora asupra miocardului şi a vaselor.  Ca o consecinţă a anoxemiei, hipercapniei şi acidozei.

16

Include – ca simptome:  Tahicardia – 180-200 bătăi /min.  Tahipnee  Cianoză de intensitate variabilă  Tiraj  Dispnee expiratorie  Cardiomegalie  Hepatomegalie  Uneori, apar edemele  Colaps 3. Sindromul toxico septic este prezent întotdeauna, dar este nuanţat după toxicitatea germenului şi teren. Se caracterizează prin:  febră 39-40°C (oscilantă, cu diferenţe mari între zi şi noapte şi de la o zi la alta), de tip septic; fiecare nou croşet febril corespunde apariţiei de noi noduli bronhopneumonici.  Stare toxică cu palpare, facies pământiu, cianotic-vultos.  Modificări ale stării de conştiinţă cu somnolenţă, obnubilare sau agitaţie, convulsii.  Meteorism abdominal, vărsături sau diaree.  Deshidratare de obicei izonatremică, rar hiponatremică, lipsă de aport, anorexie, tahipnee.  Convulsii.

1. 2. 3.

1. 2. 3.

2.4 FORME CLINICE După criterii anatomo-clinice bronhopneumoniile se împart în: Forma comună cu focare pulmonare. Forma pseudolobară – la sugar şi la copilul mic. Forme cu evoluţie lentă, subacută la hiporeactivi. După semnele clinice predominante bronhopneumoniile se împart în (formula memotehnică – MAPATACI): Forma meningeală (hipoxie cerebrală). Forma asfixică (cu cianoză intensă, crize de apnee). Forma pulmonară (forma comună). 17

4. Forma atonă (cu meteorism, pareză intestinală). 5. Forma toxico-septică (cu tegumente cenuşii, şoc grav). 6. Forma astenică (semne clinice minore, cu focare paravertebrale, la malnutriţi). 7. Forma cardiacă (mai rară). 8. Forma intestinală (cu vărsături, diaree). 2.5 DIAGNOSTIC Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomele clinice, examenul radiologic şi datele de laborator. Este uneori dificil, deoarece rar se întâlnesc cele 3 sindroame. În majoritatea cazurilor există doar sindromul insuficienţei respiratorii şi acela, uneori, slab manifestat. Există şi forme „mute” clinic, depistate doar radiologic, precum şi forme toxice şi supraacute care pot duce la deces în 6 ore. Laboratorul evidenţiază leucocitoză cu neutrofilie, adesea leucopenii cu elemente tinere (meta- şi promielocite), uneori trombopenii; VSH crescută. Examenul radiologic are o deosebită valoare, imaginile radiologice, de cele mai multe ori, transpun fidel procesele patologice pulmonare. Sunt astfel puse în evidenţă focarele bronhoalveolare , uşor de recunoscut prin opacităţi micro- sau macromonodulare, rotunde sau neregulate, de dimensiuni variabile, izolate sau grupate sau diseminate. Ele corespund nodulilor lui Charcot şi sunt de intensitate costală (osoasă). Imaginile radiologice prezintă o anumită particularitate care constă în faptul că ele se modifică relativ repede, prin ştergerea şi dispariţia lor, precum şi apariţia de noi focare în raport cu evoluţia bolii. Radiologic există următoarele aspecte: - forma paravertebrală – mai frecventă la prematuri, distrofici, nou-născuţi. - forma diseminată macronodulară. - forma diseminată micronodulară. - forma hilo-bazală. - forma „pseudo-lobară” sau segmentară.

18

-

Diagnosticul diferenţial se face cu: bronşita acută laringita acută pneumonia interstiţială stafilococia pleuro-pulmonară atelectazii pulmonare bronhopneumonii cu altă etiologie (bronhopneumonia tuberculoasă). 2.6 COMPLICAŢII Complicaţiile bronhopneumoniei pot fi: a) locale: pleurizii para- şi metapneumonice, pneumotorax, supuraţii pulmonare, piopneumotorax. b) generale: deshidratarea, otomastoidita, convulsii febrile, diareea parenterală, septicemia.

2.7 EVOLUŢIE Două elemente frapează în evoluţia bronhopneumoniei: variabilitatea simptomelor, care se schimbă de la o zi la alta, în raport cu resorbţia unui infiltrat şi apariţia altuia şi discordanţa dintre starea generală gravă a bolnavului şi absenţa sau discreţia semnelor, îndeosebi obiective-fizice. Evoluţia bolii este variabilă, fiind condiţionată de o mulţime de factori. Ea depinde în primul rând, de natura agentului cauzal şi de posibilitatea stăpânirii lui cu medicaţia antiinfecţioasă. Forma clinică a bronhopneumoniei şi tulburările complexe pe care le poate determina deţin, de asemenea, un rol important, ca şi precocitatea aplicării unui tratament complex în care să fie cuprinsă şi corectarea corespunzătoare a tuturor tulburărilor fiziopatologice şi biologice survenite. 2.8 PROGNOSTIC Prognosticul este rezervat în complicaţiile cerebrale, deshidratare hipernatremică, la sugarii cu handicap biologic, în formele cu leucopenii importante. Mortalitatea este mai ridicată la categoriile de copii cu risc biologic, când poate ajunge la 10-15% din cazurile de boală. 19

2.9 TRATAMENTUL Tratamentul bronhopneumoniei este complex, cu îngrijiri mai deosebite, datorate vârstei şi terenului. Vizează: - Tratamentul igieno-dietetic. - Tratamentul sindromului respirator (al insuficienţei respiratorii acute). - Tratamentul sindromului cardio-vascular. - Tratamentul simptomatic. 2.9.1 Tratamentul igieno-dietetic 1. Bolnavii vor fi izolaţi în saloane luminoase şi bine aerisite unde temperatura va fi de 18-21°C, cu o umiditate relativă (40%) a aerului prin plasare de vase cu apă pe sursa de încălzire. 2. Poziţia în pat a copilului va fi cu trunchiul ridicat, la fel şi umerii şi va fi manipulat cu grijă. Baia i se va face cu o oră înaintea meselor, pentru a nu-l obosi. Poziţia în pat va fi schimbată cât mai des, aşezând copilul în decubit lateral, drept şi stâng pentru a evita staza pulmonară şi pentru a uşura expectoraţia. 3. Alimentaţia rămâne nemodificată dacă copilul nu are anorexie sau dispnee intensă şi nici diaree şi/sau vărsături. În cursul perioadei febrile alimentaţia va fi lichidă şi semilichidă (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi, lapte, iaurt, griş, orez, piure de zarzavat sau cartofi, supe de legume). După defervescenţă se adaugă pâine, făinoase, brânză de vaci proaspătă, carne de pasăre, trecând ulterior, progresiv, la alimentaţia normală. Copilul nu trebuie forţat să mănânce, dar se va insista să i se asigure necondiţionat cantitatea necesară de lichide, existând riscul deshidratării prin pierderile antrenate de polipnee şi transpiraţie. 4. Măsurile speciale care se iau în tratamentul bronhopneumoniei se referă la: a. Igiena bucală – prin îndepărtarea reziduurilor, gargarisme cu soluţii bicarbonate, precum şi ungerea buzelor şi limbii cu glicerină boraxată. b. Igiena tegumentelor – prin spălare cu apă caldă şi fricţiuni cu alcool mentolat. 20

c. Prevenirea escarelor prin controlul aşternutului (să nu aibă cute), precum şi prin evitarea menţinerii îndelungate a aceleiaşi poziţii. 2.9.2 Tratamentul insuficienţei respiratorii acute 1. Dezobstruarea căilor respiratorii prin aspiraţie. 2. Aeroterapia – în formele uşoare şi medii de boală înlocuieşte oxigenoterapia. Se practică pe terase, în saloane sau camere „deschise” sau „din mişcare” (mama plimbă copilul în braţe). Îmbrăcat „după sezon”, dacă vremea este bună, copilul va fi ţinut afară, zilnic 4-6 ore. Aeroterapia nu se face când temperatura exterioară este sub 10°C, este ceaţă sau vânt puternic sau starea generală este alterată. 3. Oxigenoterapia – scopul principal este ameliorarea oxigenării sângelui. a. Administrarea O2 produce următoarele efecte: i. Micşorează anxietatea ii. Scade travaliul şi efortul respirator iii. Scade rezistenţa vasculară pulmonară iv. Îmbunătăţeşte funcţia cordului şi a vaselor b. Concentraţia de O2 – trebuie să existe O2 în aerul inspirat în procentaj de 30-100%. Administrarea de O2 se face prin: sondă nazofaringiană, mască etanşă, ochelari pentru O2 sau sub cort. c. Deoarece O2 administrat pe mască, rece şi uscat este iritant, el va fi încălzit şi umidificat (1/3 alcool sanitar + 2/3 apă sterilă) –se trece printr-un barbotor. d. Indicaţia majoră a administrării O2 o reprezintă cianoza şi „sindromul de luptă pentru aer” (polipnee, „sete de aer”, transpiraţii, agitaţie). Pentru sugar şi copilul mic, administrând prin sondă, nivelul optim de O2 este apreciat la 2-4 l/min. 4. Ameliorarea ventilaţiei constă în: a. Aspirarea mecanică a secreţiilor. b. Drenajul postural – prin asigurarea unui drenaj optim poziţia corpului va fi schimbată la 5-10 minute iar uneori sunt necesare şi tapotări.

21

c. Terapia cu aerosoli – pe lângă asigurarea unei umidităţi crescute, permite nebulizarea unor medicamente cu efect bronhodilatator (Salmetamol) sau fludificant (Mucosolvin). 5. Reducerea edemului inflamator pulmonar şi combaterea spasmului bronsic. a. Administrarea de corticosteroizi reduce edemul inflamator al căilor respiratorii. Se administrează hemisuccinat de hidrocortizon (HHC) 10 mg/Kg c/zi, divizat în 4 prize sau Prednison 1-2 mg/kg c/zi, timp de 4-7 zile. b. Administrarea bronhodilatatoarelor reduce bronhospasmul în circa 30 minute. Se administrează Miofilin 5-6 mg/Kg c, la 6 ore oral. Pentru administrarea i.v. Miofilinul (1 fiolă de 2 ml soluţie 2,4%/1ml =24 mg) se dizolvă în 10 ml glucoză 5% sau ser fiziologic, administrându-se 34 mg/kg c/doză, i.v. foarte lent, la nevoie repetându-se de 2-3 ori. 2.9.3 Tratamentul sindromului cardio-vascular În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor insuficienţei cardiace se modifiică poziţia corpului, se reduc lichidele, regimul va fi desodat sau hiposodat şi se vor administra diuretice şi tonicardiace. - Furosemid 1-2 mg /kg c /zi i.v. - Digoxin 0,04-0,06 mg /kg c/doză i.v., doză de digitalizare, apoi 1/3-1/5 doză de întreţinere, sau - Hematozid C 0,04 mg /Kg c/zi – 3 prize i.v., prima priză se administrează jumătate din doza zilnică. În caz de colaps se umple patul vascular şi se administrează vasoconstrictoare. Umplerea patului vascular se face prin administrare i.v. de soluţii macromoleculare (dextran 70, dextran 40), vasoconstrictoare: Adrenalină, Efedrină – numai după corecţie volemică. Sedarea blândă, oxigenoterapia şi administrarea de diuretice sunt primele gesturi terapeutice în caz de instalare a insuficienţei cardiace la sugar (hepatomegalie, creştere nejustificată în greutate).

22

2.9.4 Tratamentul sindromului toxi-infecţios Tratamentul sindromului toxi-infecţios include medicaţia antiinfecţioasă şi a manifestărilor toxice (sindromul neurotoxic). 1. Tratamentul antiinfecţios a) Alegerea iniţială a antibioticului depinde de agentul suspicionat şi de vârsta copilului. După eventuala cunoaştere a agentului incriminat (adesea dificilă) şi a sensibilităţii acestuia se va putea trece la tratamentul ţintit. În formele uşoare sau medii (fără sindrom neurotoxic) se poate începe cu Penicilină G 100.000-200.000 U.I. /Kg c/zi, sau Ampicilină 100-200 mg /Kg c/zi i.v. sau i.m., divizat la 6 ore interval. Se poate administra şi o cefalosporină (Fortrum) şi se pot face asociaţii de antibiotice: Penicilina G + Kanamicină 15-20 mg/kg c/zi (2 prize) Penicilina G + Gentamicină 5-7 mg/kg c/zi Durata tratamentului este de 7-10 zile. În cazul formelor toxice se va începe cu Oxacilină 200 mg/kg c/zi divizat în prize la 6 ore, i.v. + Cloramfenicol 50-75 mg/kg c/zi la 6 ore interval. La nou-născut se vor introduce la început două antibiotice; se preferă tratamentul asociat: Ampicilină + Gentamicină. Durata antibioterapiei în formele toxice este de 2 săptămâni până la 3 săptămâni. b) Reguli de administrare a antibioticelor: - În formele grave este recomandat, cel puţin iniţial, ca antibioticele să fie administrate în perfuzie i.v. şi la un interval mai scurt (uneori 4 ore). - Dacă după 2-3 zile de tratament (de administrare)m un antibiotic nu-şi dovedeşte eficienţa se poate asocia un al doilea antibiotic. - Penicilina G se va dizolva 100.000 U.I. pentru 1 ml ser fiziologic (cel puţin). Soluţiile mai concentrate produc pe lângă durere intensă şi o fibroză a quadricepsului (cu şchiopătare) care în timp va necesita corecţie chirurgicală. - În eventualitatea utilizării a două antibiotice, administrarea lor nu va fi oprită deodată. Un antibiotic, de regulă cel mai toxic, se va scoate din tratament mai repede cu 2-3 zile. 23

- De câte ori este posibil să se obţină antibiograma, este bine să se administreze antibioticul cu acţiune ţintită pentru a nu crea rezistenţă şi numai când evoluţia nu este bună. 2. Fenomenele neurotixice vor fi combătute cu Hemisuccinat de hidrocortizon sau cu Metilprednisalon i.v. şi prin asigurarea a cel puţin 10 g de glucoză /kg c/zi (trebuie avut în vedere volumul de lichide care se administrează, în special i.v., preferându-se satisfacerea necesităţilor curente cu minime, deoarece alveolelor afectate „nu le place” perfuzia bogată sau rapidă, care poate duce la edem pulmonar acut). 2.9.5 Tratament simptomatic 1. Combaterea febrei se va face numai dacă temperatura (intrarectală) depăşeşte 38,5°C sau dacă durata hipertermiei trece de 2-3 zile. Se dau antipiretice: o Paracetamol 10-15 mg /kg c –oral (sau rectal, dacă este necesar), la fiecare 4-6 ore. o Aspirină 10-15 mg /kg c, la fiecare 4-6 ore, dacă temperatura este de peste 39,5°C o Se mai poate administra Algocalmin oral, injectabil sau supozitoare. o La copiii hipersensibili, cu crize convulsive în antecedente, spasmofilii, se administrează Fenobarbital 3-5 ctg/kg/zi oral sau/şi Diazepam 0,3 mg/kg/priză. Febra poate fi combătută şi prin mijloace nespecifice: - „împachetări reci”, baie generală cu apă caldă sau călduţă, mărirea aportului de lichide. Împachetările Prin împachetări se înţelege învelirea completă a corpului în cearşafuri umede, peste care se aplică unul uscat de flanelă. Împachetările reci au efect hipotermizant, răcoritor, calmant, stimulant şi reglator al circulaţiei. Datorită acestor efecte, împachetările reci se indică în stări febrile, hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări uşoare de respiraţie şi de circulaţie. Nu se vor aplica împachetări la bolnavi în stare gravă, debili, astenici, nici la bolnavi cardiaci sau pulmonari cronici. Tehnica împachetărilor 24

Patul se acoperă cu o muşama, pentru a feri saltelele de umezeală, peste care se întinde o flanelă dublă, care acoperă complet muşamaua, iar peste flanelă, un cearşaf umed (înmuiat în apă şi stors parţial). Acesta din urmă trebuie să fie destul de mare, pentru a înveli complet copilul, însă mai mic decât flanela. Copilul este dezbrăcat complet şi culcat pe patul pregătit cu cearşaf umed. Asistenta ridică mâinile copilului în sus şi înveleşte trunchiul dedesubtul axilelor cu jumătatea stângă a cearşafului umed, introducând partea rămasă în plus sub spate. apoi, ridică membrul inferior drept şi i se acoperă cu partea inferioară a aripii stângi a cearşafului aplicată pe trunchi membrul inferior stâng, care rămâne pe loc pe suprafaţa patului. Ceea ce mai rămâne din această parte a cearşafului se aplică pe suprafaţa patului sub membrul inferior drept, pe care asistenta îl reaşează la loc, între cele două membre rămânând porţiunea din cearşaful umed. Asistenta reaşează braţele ridicate ale copilului de-a lungul trunchiului şi apoi le acoperă în întregime, până la gât cu aripa dreaptă a cearşafului. Astfel, suprafeţele de joncţiune dintre membrele inferioare, precum şi cele dintre membrele superioare şi trunchi vor fi izolate cu câte un strat al cearşafului umed. Peste stratul umed se aplică strâns învelitoarea din flanelă, având grijă să fie aderentă în jurul gâtului. Partea de jos a învelitorii, care depăşeşte copilul, se introduce sub picioare. Pentru ca împachetarea să fie corect executată, stratul umed trebuie să se lipească bine de corp, să nu existe spaţii de aer între cearşaf şi suprafaţa corpului, iar cearşaful umed să nu fie cutat nicăieri. În special partea de sub copil şi de la locurile de joncţiune a suprafeţelor membrelor trebuie să fie bine întinsă, căci pielea macerată de umiditate face mult mai uşor escare. În caz de hiperpirexie, împachetarea trebuie schimbată din cinci în cinci minute. Repetarea împachetărilor se va face conform indicaţiilor medicului. După terminarea împachetării, copilul va fi şters cu prosoape uscate. Temperatura minimă se poate obţine ≈10 minute după despachearea bolnavului şi poate fi cu 2-3°C mai mică decât cea anterioară împachetării reci. 2. Sedarea uşoară a copilului se face cu Fenobarbital 2-10 mg/kg c sau Diazepam 0,3 mg/kg /priză. 3. Combaterea meteorismului abdominal. Meteorismul abdominal determinat de starea toxică sau hipokalemie se combate cu Miofstin (1 fiolă de 1 ml=0,5 mg neostigmină sau ¼ -½ tabletă de 5 ori/zi din care se administrează 0,2-0,3 ml i.m. sau s.c. (putându-se repeta după 4 25

ore); sondă pentru eliminarea gazelor, aplicarea de căldură umedă pe abdomen, administrarea de potasiu, combaterea şocului. 4. Suferinţa cerebrală determinată de tulburări acidobazice şi hidroelectrolitice, cu semne de edem cerebral, se combate cu oxigen, Manitol, ser glucozat 10% i.v. etc. 5. Vărsăturile se combat cu Metoclopramid picături sau supozitoare sau sub formă injectabilă. 6. Hipoxemia – administrare de O 2 pe diferite căi (sondă, mască, incubatoare, aparate de respiraţie artificială), aerisirea camerei. 7. Insuficienţa cardiacă: cardiotonice majore, diuretice, O2, în şocul toxic dopaminergie şi cortizonice injectabile, timp de 24 h.

26

CAPITOLUL III - ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU BPOC Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică,care permite acordarea de îngrijiri individualizate.Demersul de îngrijire este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ la o modificare reală sau potenţială de sănătate. Demersul mai poate fi definit ca un process intelectual compus din diverse etape logic ordonate,având ca scop obţinerea unei mai bune stări a pacientului. După Genevieve Dechanoz procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţie,a îngrijirilor pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei,pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor stereotipe şi de rutină,bazate pe necesităţi presupuse,în favoarea unor îngrijiri individualizate,adaptate fiecărui pacient.Este un mod de a gândi logic,care permite intervenţie conştientă,planificată a îngrijirilor în scopul protejării şi promovării sănătăţii individului. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire,uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psihosocial,cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor pacientului, şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor.De asemenea permite stabilirea intervenţiilor capabile să reducă influenta acestor surse de dificultate în scopul de a ajuta persoană să-şi recapete autonomia pe cât posibil. Asistentul medical are un rol deosebit în îngrijirea pacienţilor, acela de a face pentru cel bolnav ceea cea ar fi putut face el dacă ar fi avut forţa,voinţă şi cunoştinţele necesare.Din acest motiv prima sarcină a oricărei îngrijiri este cunoaşterea bonavului în funcţie de gradul urgenţei în complexitatea sa psihosomatic.Intervenţiile şi îngrijirile ce se acordă în urgenţele medicale reprezintă măsuri vitale a căror corectitudine şi viteza de efectuare influenţează în mod hotărâtor evoluţia ulterioară sau doar viaţa pacientului. 3.1 Atribuţiile asistentei medicale 1.contribuie şi/sau efectuează investigaţiile paraclinice (EKG, Rtg.pulmonar, Spirometrie, Bronhoscopie,Pulsoxi- metrie,Astrup) Recoltează probele biologice şi trimite la laborator. 27

2.măsoară funcţiile vitale a pacientului: TA, puls, temperatura, respiraţia, diureza; 3.ajută la îndeplinirea nevoilor personale în funcţie de gradul de independenţă a bolnavului; 4. încearcă calmarea anxietăţii bolnavului. 5. informează pacientul despre procedurile de îngrijire, 6. administrează tratamentul medicamentos prescris de medic: 7. supraveghează bolnavul permanent; 8. efectuează oxigenoterapia în formele severe de BPOC; 9. informează medicul curant asupra starea bolvavului; 10. contribuie la educaţia de sănătate a bolnavului. 3.2 Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comporta 5 etape: 1.Culegerea de date 2.Analiza şi interpretarea lor ;probleme,diagnostic de îngrijire, 3.Planificarea îngrijirilor (obiective) 4.Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor) 5.Evaluarea. 1.Culegerea de date Culegerea datelor ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în globalitatea să.Se poate spune că ele ne informează asupra a ceea ce este pacientul,asupra suferinţei,asupra obiceiurile sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere nevoilor fundamentale. 2.Analiza Analiza şi interpretarea datelor ne permit să punem în lumina problemele specifice de dependenţa şi sursa de dificultate care le-a genereat,adică elaborarea”diagnosticului de îngrijire” 3.Planificarea Planificarea îngrijirilor ne permite; a.determinarea scopurilor care trebuie urmărite, mai precis determinarea obictivelor de atins(rezultatul aşteptat), 28

b.stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor .

Utilizarea intervenţiilor.

4.Executarea ,aplicarea intervenţiilor. planului de intervenţii elaborat(precizarea

concretă

a

5.Evaluarea Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut;dacă intervenţiile au fost adecvate, dacă s-a obţinut rezultatul dorit sau nu, şi dacă au apărut noi date în evoluţia stării pacientului şi eventual,dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor.

CAPITOLUL IV 29

PREZENTAREA CAZURILOR SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE SECŢIA:Boli interne 4.1 DOSAR DE INGRIJIRE 1 DATE DE IDENTIFICARE

NUMELE: L VÂRSTĂ: 35 DOMICILIU:Răzvad STRADA: Principală, nr 134 JUDEŢUL:Dâmboviţa

PRENUME:G SEX: M LOCALITATEA:Răzvad

DATE DESPRE SPITALIZARE 1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:15 ORA:09:20 2.DATA IEŞIRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:18 ORA:14:12 3.MOTIVELE INTERNĂRII: Tuse cu expectoraţie muco-purulentă, junghi toracic 4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: BPOC Acutizat SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE

SITUAŢIA FAMILIALĂ: Necăsătorit SITUAŢIA SOCIALĂ:Bună CONDIŢII DE LOCUIT:Bune

NR. COPII:Nu are PROFESIA:Electrician

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: L.D NUME: L.O

ADRESA: Răzvad ADRESA: Răzvad

TELEFON: TELEFON:

ANTECEDENTE

HEREDO – COLATERALE:- Neagă TBC în familie PERSONALE:- FIZIOLOGICE: bolile copilăriei, giardoză -PATOLOGICE FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: Condiţii bune de viaţă. EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Debut acut cu stare febrilă, frisoane, junghi toracic superior drept, tuse frecvent productivă; A luat Amoxicilină 1 caps / 8h fără rezultat; 30

Starea generală se agravează, apare dispneea, motiv pentru care se prezintă la spitalul judeţean şi în urma examenului radiologic pulmonar este internat. TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Integre, cu cianoză perionazală ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal reprezentat SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Nepalpabil SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Integru SISTEMUL MUSCULAR- Normal reprezentat APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat; sonoritate pulmonară păstrată; murmur vezicular prezent; dispnee cu polipmee; frecvenţă respiratorie de 24 respiraţii / minut; tuse productivă, raluri sibilante bilaterale APARATUL CARDIO-VASCULAR- şoc apexiar în spaţiul V intercostal stâng; T.A. - 120 / 80 mm Hg, puls – 92 bătăi / minut, puls prezent regulat APARATUL DIGESTIV- apetit capricios, tranzit intestinal prezent; abdomen suplu, nedureros la palpare; ficat şi splină în limite normale APARATUL UROGENITAL- rinichi nedureroşi la palpare; micţiuni fiziologice; loje renale libere şi sensibile; diureză = 1200 ml / zi. S.N.C. şi organe de simţ: orientat temporo – spaţial; reflexe osteo – tendinoase prezente, normale PRESCRIPŢII MEDICALE

TRATAMENT: Penicilină 1200000 u.i. / 6 h.i.m.Gentamicină 1 flacon la 8 h.i.m. HHC 100 m g.i.v, EXAMINĂRI (examene de laborator) Examenul radiologic evidenţiază opacitate omogenă subclavicular drept, cord aortic. Examenul de laborator relevă leucocitoză, anemie, creşterea valorilor VSH, fibrinogenului şi pozitivitatea proteinei C reactive. Antibiogramă: tulpină testată – pneumococul; izolată din spută mucopurulentă REGIM: Hiposodat OBSERVARE INIŢIALĂ

SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 1.69 cm GREUTATE: 88 kg T.A.: 120/70 mm/Hg PULS: 92 bătăi/min TEMPERATURĂ: 37.6 ºC RESPIRAŢIE: 25 resp/min VĂZ: Bun 31

AUZ: Bun NEVOI FUNDAMENTALE

1.A RESPIRA: Dependent: tuse productivă, dispnee, junghi toracic, agitaţie marcată, tiraj, cianoză, perioronazală, tegumente reci şi palide. 2.A MÂNCA: Dependent: inapetenţă, ingestie redusă de alimente, risc de echilibru hidroelectrolitic, stagnare ponderală. 3.A ELIMINA: Independent 4.A SE MIŞCA: Independent 5.A DORMI, A SE ODIHNI: Dependent: somnolenţă diurnă, stare de epuizare, slăbiciune, indispoziţie 6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Independent 7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Independent 8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Independent 9.A EVITA PERICOLELE: Independent 10.A COMUNICA: Dependent: pacientul nu comunică, este inchis in sine, prezinta semne de agitaţie şî anxietate. 11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent 12.A SE RECREEA: Independent 13.A FI UTIL: Independent 14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent ALERGIC LA: Nu este alergic ASPECTE PSIHOLOGICE

1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Normală 2.COMPORTAMENT: Normal 3.MOD DE INTERNARE:SINGUR:X 4.PARTICULARITĂŢI: Nu are

FAMILIA:

ALŢII:

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: X DE FAMILIE: ALTUL: MEDIUL (HABITAT):RURAL:Răzvad URBAN: OCUPAŢII, LOISIRURI: activitate sexuală mult diminuată datorită dispneei, se exprimă într-un limbaj adecvat vârstei, nu vrea sa comunice, îi este teamă de internare PARTICULARITĂŢI: Consumă alcool ocazional PROBLEME SOCIALE: Nu are INTERPRETAREA DATELOR

NEVOI NESATISFĂCUTE: De a respira şi a avea o bună circulaţie, de a bea şi a 32

mânca, de a dormi şi a se odihni, de a comunica POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE

1.VINDECARE: 2.STABILIZARE, AMELIORARE:X 3.AGRAVARE: 4.DECES: OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE GLOBALE:Ca pacientul să-şi satisfacă cele 14 nevoi fundamentale OBIECTIVE SPECIFICE: - pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre - pacientul sa beneficieze de o bună respiraţie în decurs de 48 de ore. - pacientul să fie echilibrat nutriţional, să îşi recapete pofta de a mânca în decurs de 2 zile - pacientul să primească alimentaţia necesară şi să respecte regimul alimentar - pacientul să prezinte un somn odihnitor, corespunzător calitativ şi cantitativ regenerator - pacientul să revină la un program normal de somn în 2 zile - pacientul să fie liniştit intr-o perioadă relative scurtă de timp - pacientul să comunice eficient cu personalul de îngrijire şi cu cei din jurul lui.

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

Pe toată perioada spitalizării pacientul a fost comunicativ fapt pentru care cadrele medicale au putut să îl integreze în mediul spitalicesc. MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Examenul de urină arată: Densitate: 1017 Glucoză prezentă: 22,5 g % Albumină: foarte fină Examenul radiologic evidenţiază opacitate omogenă subclavicular drept, cord aortic EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE 33

Pacientul în vârstă de 35 de ani se internează pe data de 15.02.2018 cu următoarele probleme: tuse cu expectoraţie muco-purulentă, junghi toracic.Pe baza tratamentului administrat şi investigaţiilor la care a fost supus bolnavul este externat în data de 18.02.2018 cu ameliorarea problemelor şi este aşteptat la control periodic la 3 luni. MOD DE EXTERNARE MOD DE EXTERNARE: SINGUR:X CU FAMILIA: MIJLOC DE TRANSPORT:Propriu SALVARE

34

ALTUL:

Ziua de boală 15.02.18

Problema pacientului Perturbarea respiraţiei Tuse productivă, dispnee, junghi toracic, agitaţie marcată, tiraj, cianoză, perioronazală, tegumente reci şi palide

Obiective

Intervenţii autonome şi delegate

Evaluare

-pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre -pacientul sa beneficieze de o bună respiraţie în decurs de 48 de ore

- asigur condiţii optime de microclimat, temperatură 20-22° C constantă, atmosferă umidifiantă, camera curată, liniştită, fără curenţi de aer; - asigur o poziţie confortabilă pacientului, cum ar fi poziţia şezândă sau semişezândă, poziţie care să-i favorizeze respiraţia; - recomand pacientului repaus vocal şi favorizez modalităţi de comunicare non-verbală; - pregătesc psihic pacientul în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire; - învăţ pacientul să tuşească, sa expectoreze, şi să colecteze sputa;

Examenul de laborator evidenţiază: Hb = 12,8 mg / dl Ht = 35,6 % VSH = 110 mm / 1h Glicemie – 0,70 g % Thymol = 2 UML ZnSO4 = 6 USH Uree = 20 mg % Leucocite = 9000 / mm3 sânge Trombocite = 300.000 / mm3 sânge Examenul de urină arată: Densitate: 1017 Glucoză prezentă: 22,5 g % Albumină: foarte fină

16.02.18

Anorexie, stare generală modificată, disfagie Inapetenţă, ingestie redusă de alimente, risc de echilibru hidroelectrolitic, stagnare ponderală

- pacientul să fie echilibrat nutriţional, să îşi recapete pofta de a mânca în decurs de 2 zile - pacientul să primească alimentaţia necesară şi să respecte regimul alimentar

17.02.18

Perturbarea somnului Somnolenţă diurnă, stare de epuizare, slăbiciune,

- pacientul să prezinte un somn odihnitor, corespunzător calitativ şi cantitativ regenerator

- hidratez pacientul corespunzător, calculând şi pierderile de lichide prin polipnee şi temperatură ridicată - calculez necesarul caloric corespunzător vârstei, adăugând 13% pentru fiecare grad de temperatură, peste 37° C şi 1030% pentru starea de agitaţie; - asigur echilibrul între principiile alimentare de bază prin regim alimentar uşor digerabil, bogat în glucide şi vitamine, sărac în lipide; -am administrat tratamentul medicamentos prescris: Penicilină 1200000 u.i. / 6 h.i.m. Gentamicină 1 flacon la 8 h.i.m. HHC 100 m g.i.v - creez un climat de încredere, încurajez şi liniştesc pacientul pentru a-şi recăpăta echilibrul psihic; - observ şi notez toate schimbările care survin în starea pacientului; 36

- pacientul reprezintă apetit adecvat şi urmează cu stricteţe regimul alimentar; - pacientul este echilibrat nutriţional, iar greutatea corporală se menţine constantă - am administrat regimul alimentar sărac în sare, sărac în glucide şi lipide şi bogat în proteine

S-au măsurat funcţiile vitale: T.A. = 120 / 80 mm Hg Puls = 92 b / min Respiraţie = 24

18.02.18

indispoziţie

- pacientul să revină la un program normal de somn în 2 zile

Anxietate, lipsa de cunoaştere a mijloacelor de comunicare Pacientul nu comunică, este inchis in sine, prezinta semne de agitaţie şî anxietate

- pacientul să fie liniştit intr-o perioadă relative scurtă de timp - pacientul să comunice eficient cu personalul de îngrijire şi cu cei din jurul lui

- observ şi notez calitatea, orarul - asigur o poziţie cât mai confortabilă, care să favorizeze somnul pacientului; - favorizez odihna pacientului prin suprimarea surselor care-i pot cauza disconfortul; - învăţ pacientul cum să execute tehnici de relaxare şi ajut la aplicarea corectă a acestora; - stimulez încrederea pacientului în forţele proprii; - asigur pacientului un mediu ambient corespunzator, într-o cameră bine aerisită, linistită; - învaţ bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale; - îi explic necesitatea spitalizării şi a diferitelor tehnici ce umează a fi efectuate; - antrenez bolnavul în diferite activitaţi care să-I dea sentimental de utiliate; - supraveghez pacientul în 37

r / min T° C = 37,5° C. Orarul de somn zi – noapte este mult ameliorat faţă de perioada dinaintea spitalizării Pacientul beneficiază de un somn corespunzător calitativ, cantitativ; Pacientul comunică cu cei din jur şi a început să se adapteze noilor condiţii de viaţă impuse de boală şi de perioada de spitalizare; Pacientul foloseşte mijloace de comunicare adecvate stării sale şi este mult mai liniştit

permanenţă şi dau posibilitatea acestuia să ia singur decizii; - las bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace;

38

SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE SECŢIA:Boli Interne 4.2 DOSAR DE INGRIJIRE 2 DATE DE IDENTIFICARE

NUMELE:D VÂRSTĂ: 48 DOMICILIU:Târgovişte STRADA: Magrini, nr. 18 JUDEŢUL:Dâmboviţa

PRENUME:V SEX:M LOCALITATEA: Târgovişte

DATE DESPRE SPITALIZARE

1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2018 LUNA: 02 ZIUA:18 ORA:08:40 2.DATA IEŞIRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:21 ORA:12:33 3.MOTIVELE INTERNĂRII: Junghi toracic drept, tuse productivă, agitaţie marcată, dispnee respiratorie 4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: BPOC Acutizat SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE

SITUAŢIA FAMILIALĂ: Căsătorit SITUAŢIA SOCIALĂ: Bună CONDIŢII DE LOCUIT:Bune

NR. COPII:2 PROFESIA:Inginer

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: D.A NUME: S.A

ADRESA: Târgovişte TELEFON: ADRESA: Târgovişte TELEFON: ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- Neagă PERSONALE:- FIZIOLOGICE: apendicecomie la 15 ani -PATOLOGICE FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii bune de viaţă

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Afecţiunea debutează acum 12 zile cu junghi toracic drept, subfebrilitate = 37,8° C, tuse seacă, respiraţie superficială datorită junghiului. 39

- raluri crepitante bazal; - acum 4 zile a avut câteva spute hemoptoice, motiv pentru care se internează în spital TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Uşor modificate în jurul nasului şi ale gurii ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal reprezentat SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Nepalpabil SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Integru SISTEMUL MUSCULAR- Normal APARATUL RESPIRATOR- torace emfizematos; submatite bazală dreapta; murmur vezicular limitat bazal; raluri crepitante şi subcrepitante; frecvenţă respiratorie de 22 respiraţii/minut. APARATUL CARDIO-VASCULAR- matitatea precardiacă în limitele normale; T.A. – 100 / 80 mm Hg, plus – 100 bătăi / min; frecvenţe cardiace şi ritmice asurzite. APARATUL DIGESTIV- transit intestinal modificat; abdomen nedureros meteorizat, mobil cu respiraţia; ficat şi splină în limitele normale APARATUL UROGENITAL- rinichii nepalpabili, nedureroşi; loje renale sensibile; micţiuni fiziologice 4-5 ori / zi, normocrome S.N.C. şi organe de simţ: pacientul este agitat hiperactiv; reflexe osteo – tendinoase prezente, normale PRESCRIPŢII MEDICALE

TRATAMENT: amoxicilină 500 mg – 1 cp la 8h, aspirină 1 cp de 3 ori pe zi, diclofenac 1 cp de 2 ori pe zi, dicarbocalm, EXAMINĂRI (examene de laborator) Recoltarea sângelui pentru examene de laborator: Thymol = 2 UML ZnSO4 = 7 USH, Uree = 37 mg %, Ht = 40 %, Glicemie – 0,85 g % Leucocite = 9500 / mm3 sânge, Hb = 13 mg %, VSH = 88 mm / 1h Rx pulmonary, EKG Echografie REGIM:OBSERVARE INIŢIALĂ

SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 1.68 cm GREUTATE: 73 kg T.A.: 100/60 mm/Hg PULS: 100 bătăi/min TEMPERATURĂ: 37.8 º C 40

RESPIRAŢIE: 22 resp/min VĂZ: bun AUZ: bun NEVOI FUNDAMENTALE

1.A RESPIRA:Independent 2.A MÂNCA: Independent 3.A ELIMINA: Independent 4.A SE MIŞCA: Dependent: junghi toracic drept, meteorism abdominal 5.A DORMI, A SE ODIHNI: Independent 6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA:Dependent: dezinteres pentru ţinuta sa, ţinută vestimentară neglijată 7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:Dependent: febră, astenie, inapetenţă, sete, transpiraţii abundente 8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE:Dependent: igienă precară, tegumente şi mucoase neîngrijite, murdare 9.A EVITA PERICOLELE: Independent 10.A COMUNICA: Independent 11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent 12.A SE RECREEA: Independent 13.A FI UTIL: Independent 14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent ALERGIC LA:Nu este alergic

ASPECTE PSIHOLOGICE

1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ:Normală 2.COMPORTAMENT:Agitat 3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X 4.PARTICULARITĂŢI: Nu are

FAMILIA:

ALŢII:

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL: MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN:Târgovişte OCUPAŢII, LOISIRURI:Majoritatea timpului îl petrece la serviciu 41

PARTICULARITĂŢI:Fumează 1 pachet de ţigări pe zi PROBLEME SOCIALE :Nu are INTERPRETAREA DATELOR

NEVOI NESATISFĂCUTE: De a se mişsca şi a avea o bună postură, de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale, de a fi curat/îngrijit, de a se îmbrăca şi dezbrăca. POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE

1.VINDECARE: 2.STABILIZARE, AMELIORARE:X 3.AGRAVARE: 4.DECES: OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE GLOBALE:Ca pacientul să-şi satisfacă cele 14 nevoi fundamentale OBIECTIVE SPECIFICE: - Pacientul să aibă o poziţie care să-i favorizeze respiraţia şi drenajul secreţiilor bronşice - Pacientul să se poată deplasa pentru a-şi satisface nevoile fundamentale pentru circa 48 h - Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limitele fiziologice; - Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic - Pacientul să-şi îngrijească tegumentele şi mucoasele, şi să prezinte igienă corespunzătoare în decurs de 3 zile - Pacientul să-şi redobândească stima de sine - Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur în decurs de 3 zile; - Pacientul să capete încredere în sine şi în personalul de îngrijire, şi să-şi exprime interesul pentru ţinuta vestimentară COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

Pe tot parcursul internării pacientul a fost comunicativ cu cadrele medicale, fapt ce a uşurat comunicarea pacient-asistent-medic MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Thymol = 2 UML

Glicemie – 0,85 g % 42

ZnSO4 = 7 USH Uree = 37 mg %

Leucocite = 9500 / mm3 sânge Ht = 40 %

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE Pacientul în vârstă de 48 de ani se internează pe data de 18.02.2018 cu următoarele probleme: Junghi toracic drept, tuse productivă, agitaţie marcată, dispnee respiratorie.Pe baza tratamentului administrat bolnavul este externat în data de 21.02.2018 cu ameliorarea problemelor şi este aşteptat la control periodic la 3 luni. MOD DE EXTERNARE

MOD DE EXTERNARE: SINGUR: X MIJLOC DE TRANSPORT: Propriu

CU FAMILIA: SALVARE

43

ALTUL:

Ziua de boală 18.02.18

Problema pacientului Durere şi oboseală Junghi toracic drept, meteorism abdominal

Obiective -pacientul să aibă o poziţie care să-i favorizeze respiraţia şi drenajul secreţiilor bronşice -pacientul să se poată deplasa pentru a-şi satisface nevoile fundamentale pentru circa 48 h

Intervenţii autonome şi delegate -aerisesc salonul şi umezesc aerul din încăpere, asigur un climat de linişte şi siguranţă pacientului; -explic pacientului care este poziţia indicată şi de ce este cea mai utilă; -planific un program de exerciţii şi de mers, în funcţie de capacitatea pacientului; -ajut pacientul să facă băile calde şi exerciţiile fizice; -învăţ pacientul să facă exerciţii de respiraţie, să tuşească şi să îndepărteze secreţiile; -pregătesc psihicul pacientului, în vederea oricărei tehnici de îngrijire; -însoţesc bolnavul la toate examenele specifice indicate de medic; -ajut pacientul atunci când acesta nu poate să-şi satisfacă nevoile şi îl servesc la pat cu toate cele necesare.

44

Evaluare -s-au efectuat toate examenele cerute de medic; -examenul radiologic arată opacitate relativ omogenă, matitate pleurală laterobazală dreaptă; -examenul ecografic relevă hemidiafragm drept ascensionat; -examenul clinic arată matitate dreaptă, raluri crepitante bazal drept.

19.02.18

hipertermie febră, astenie, inapetenţă, sete, transpiraţii abundente

-pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limitele fiziologice; -pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic

-asigur un climat corespunzător cu temperatură 20-22° C constantă, atmosferă umidificată; cameră curată, liniştită, fără curenţi de aer; -asigur pacientului îmbrăcăminte lejeră; -schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie; -măsor temperatura corpului supraveghind pacientul în permanenţă; -combat febra prin aplicări de comprese reci, împachetări reci; -administrez medicaţie recomandată de medic: antitermince, antibiotice; în caz de frisoane încălzesc bolnavul în pături; -îmbrac pacientul lejer pentru a permite pierderile de căldură în caz de febră ridicată; -administrez lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la intervale regulate de timp; -încurajez pacientul să bea cca 2-3 litri de lichide pe zi şi calculez bilanţul ingestoexcreto pe 24 de ore;

45

-I s-a administrat pacientului tratamentul medicamentos prescris: amoxicilină 500 mg – 1 cp la 8h aspirină 1 cp de 3 ori pe zi diclofenac 1 cp de 2 ori pe zi dicarbocalm -pacientul prezintă o temperatură de 36,8° C

20.02.18

-lipsa autonomiei în acordarea îngrijirilor igienice -igienă precară, tegumente şi mucoase neîngrijite, murdare

- pacientul să-şi îngrijească tegumentele şi mucoasele, şi să prezinte igienă corespunzătoare în decurs de 3 zile; - pacientul să-şi redobândească stima de sine

-ajut pacientul în funcţie de starea generală să-şi facă baie sau duş, sau efectuez toaleta pe regiuni; -manifest multă întelegere şi răbdare, respectându-i pudoarea şi asigurându-i condiţiile necesare toaletei; -asigur temperature camerei de 20-22° C şi temperature apei de 37-38° C; -programez efectuarea îngrijilor, toaleta parţială sau totală în colaborare cu pacientul; -manifest multă înţelegere şi răbdare cu pacientul asigurându-i intimidate pentru toaletă; -ajut pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să-şi facă toaleta cavităţii bucale; -educ pacientul să practice o bună igienă a cavităţii bucale; -observ integritatea tegumentelor şi mucoaselor; -schimb lenjeria de pat şi de corp de câte ori este necesar; -încurajez pacientul pentru tot ceea ce reuşeşte să îndeplinească 46

-S-au măsurat funcţii vitale şi s-au obţinut următorile valori: T.A. = 100/60 mm Hg Puls = 100 b / min Respiraţie = 22 resp / min T° = 37,8° C -Pacientul acceptă ajutorul personalului de îngrijire şi este optimist chiar dacă obţine rezultate limitate.

21.02.18

-dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca - dezinteres pentru ţinuta sa, ţinută vestimentară neglijată

-pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur în decurs de 3 zile - pacientul să capete încredere în sine şi în personalul de îngrijire, şi să-şi exprime interesul pentru ţinuta vestimentară.

-observ starea de interes a pacientului pentru ţinuta vestimentară; -identific capacitatea şi limitele fiziologice ale pacientului în ceea ce priveşte modul de îmbrăcare şi dezbrăcare; -acord timp suficient pacientului pentru a se îmbrăca şi dezbrăca, recomandându-i că dacă ameţeşte să se îmbrace şi dezbrace la marginea patului; -sugerez familiei să-i procure haine largi, uşor de îmbrăcat, cu mod de închidere simplu; -educ pacientul privind importanţa vestimentaţiei şi identificarea personalităţii; -explic pacientului legătura dintre ţinuta vestimentară, imagine şi stima de sine; -solicit pacientului să se îmbrace, vorbindu-i calm, cu respect şi răbdare; -execut zilnic exerciţii de motricitate cu pacientul, descriindu-i gestica necesară îmbrăcării

47

În urma indicaţiilor date şi a timpului acordat îmbrăcării şi dezbrăcării, pacientul a început să-şi satisfacă singur această nevoie, şi prezintă interes pentru ţinuta sa vestimentară.

SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE SECŢIA:Boli interne 4.3 DOSAR DE INGRIJIRE 3 DATE DE IDENTIFICARE

NUMELE: C VÂRSTĂ: 69 DOMICILIU:Târgovişte STRADA:Matei Basarab, nr 54 JUDEŢUL:Dâmboviţa

PRENUME:G SEX:M LOCALITATEA:Târgovişte

DATE DESPRE SPITALIZARE

1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:20 ORA:08:55 2.DATA IEŞIRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:23 ORA:13:33 3.MOTIVELE INTERNĂRII: Tuse, expectoraţie purulentă, dispnee mixtă 4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Pneumonie lob mediu şi inferior drept cu reacţie pleurală dreaptă , BPOC Acutizat SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE

SITUAŢIA FAMILIALĂ: Văduv SITUAŢIA SOCIALĂ: Satisfăcătoare CONDIŢII DE LOCUIT: Satisfăcăroare

NR. COPII:2 PROFESIA:Pensionar

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: I.A. NUME: L.O.

ADRESA:Târgovişte ADRESA:Bucureşti

TELEFON: TELEFON:

ANTECEDENTE

HEREDO – COLATERALE:- soră decedată în 1993 cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară. PERSONALE:- FIZIOLOGICE: cardiopatie ischemică de 15 ani -PATOLOGICE FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii normale

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Pacientul cu un istoric cardiac de 15 ani de tip cardiopatie ischemică digitalizat de 2 ani. 48

- declară fenomene de insuficienţă cardiacă de 4 ani, este afirmativ digitalizat de 2 ani; - în 2006 pleurezie dreaptă funcţională, s-au extras în 3 rânduri: 1200, 800, 700 ml, despre care nu s-a făcut nici o menţiune privind aspectul său la laborator. Episodul actual: debut acut din 4 februarie 2018 cu junghi toracic drept, frison, febră de aproximativ 10 zile, 38-39° C, tuse cu expectoraţie mucopurulentă ruginie, astenie marcată. - a făcut tratament ambulatoriu o săptămână cu ampicilină, evoluţia a fost favorizabilă până la începutul lunii martie, când a început durerea la nivelul hemitoracelui drept, tuse şi dispnee progresivă. TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Normal colorate ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal reprezentat SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Nepalpabil SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Poliartroze SISTEMUL MUSCULAR- Conform vârstei APARATUL RESPIRATOR- Torace emfizematos asimetric prin scolioză dorsolombară; murmur vezicular diminuat bazal; raluri crepitante supraadiacente; frecvenţă respiratorie de 20 respiraţii/minut; dispnee cu tuse cu expectoraţie mucopurulentă APARATUL CARDIO-VASCULAR- T.A. – 145 / 75 mm Hg, plus – 82 bătăi / min. APARATUL DIGESTIV- dentiţie în lipsuri; abdomen meteorizat, sensibil la palpare în hipocondrul drept; hepatomegaţie importantă 10-12 cm APARATUL UROGENITAL- hernie inghinală dreaptă, micţiuni fiziologice, 4-5 ori / zi, normocrome S.N.C. şi organe de simţ: Normal

PRESCRIPŢII MEDICALE

TRATAMENT: Augmentin 1 fl la 8 ore i.m. Gentamicină 1 fl la 8 ore i.m. Prednison 4 tb / zi 49

Diclofenac 1 tb de 2 ori / zi Dicarbocalm 1 tb la nevoie Oxigen la nevoie, prin sondă endo – nazală 6 l / min EXAMINĂRI (examene de laborator) - Recoltez sânge pentru examene hematologice şi biochimice - Recoltez urină pentru examenul sumar de urină - Radiografie cardio – pulmonară - Examenul citologic al sputei REGIM: Hiposodat OBSERVARE INIŢIALĂ

SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 1.98 cm GREUTATE: 120 kg T.A.: 145/75 mm/Hg PULS: 82 bătăi/min TEMPERATURĂ: 37.8 ºC RESPIRAŢIE: 20 resp/min VĂZ: Bun dar poartă ochelari AUZ: Satisfăcător

NEVOI FUNDAMENTALE

1.A RESPIRA: Dependent: paloare, extremităţi reci, dispnee, tuse, tiraj 2.A MÂNCA: Independent 3.A ELIMINA: Independent 4.A SE MIŞCA: Independent 5.A DORMI, A SE ODIHNI: Independent 6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Independent 7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Independent 50

8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Independent 9.A EVITA PERICOLELE:Dependent: semne de insuficienţă cardiacă, posibil dezechilibru hidroelectrolitic 10.A COMUNICA: Independent 11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent 12.A SE RECREEA: Dependent: dispoziţie tristă, inactivitate şi slăbiciune 13.A FI UTIL: Independent 14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent: deficit de cunoştinţe privind păstrarea sănătăţii ALERGIC LA: Nu este alergic ASPECTE PSIHOLOGICE

1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Bună 2.COMPORTAMENT: Normal 3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X 4.PARTICULARITĂŢI: Nu are

FAMILIA:

ALŢII:

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: X DE FAMILIE: ALTUL: MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN: Târgovişte OCUPAŢII, LOISIRURI: Se plimbă prin oraş sau citeşte caărţi PARTICULARITĂŢI: Pacientul doarme mult în timpul zilei, iar în timpul nopţii stă mai mult treaz (schimbarea raportului de somn); PROBLEME SOCIALE: Nu are

INTERPRETAREA DATELOR

NEVOI NESATISFĂCUTE: De a respira şi a avea o bună circulaţie, de a evita pericolele, de a se recrea, de a învăţa despre sănătate POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE

1.VINDECARE: 2.STABILIZARE, AMELIORARE:X 3.AGRAVARE: 4.DECES: OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE 51

OBIECTIVE GLOBALE: Pacientului să-i fie satisfăcute cele 14 nevoi fundamentale. OBIECTIVE SPECIFICE: - pacientul să prezinte o circulaţie adecvată şi să fie echilibrat psihic în decurs de 48 h - pacientul să beneficieze de îngrijiri pentru a fi în afară oricărui pericol. - pacientul să-şi menţină respiraţia şi circulaţia, precum şi celelalte nevoi fundamentale nealterate; - pacientul să nu prezinte manifestări caracteristice complicaţiilor în decurs de 2 zile - pacientul să accepte rolul de bolnav şi condiţiile de spitalizare - pacientul să aibă încredere în forţele proprii şi în cei care îl îngrijesc şi să participle la activităţi pentru a-i reduce sentimentul de inutilitate şi anxietatea. - pacientul să fie informat asupra planului de tratament şi asupra bolii sale - pacientul să accepte rolul de bolnav şi să beneficieze de cunoştinţe suficiente privind starea sa COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

Pacientul a prezentat un comportament bazat pe teamă dar spre sfârşitul spitalizării a reuşit să scape de ea.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Examenul radiologic. MRF – arată opacitatea de intensitate mare care ocupă jumătatea inferioară dreaptă degradată în porţiunea superioară. Radiografia din profil: arată opacitatea care ocupă lobul mediu, zona paracardiacă dreaptă, prezenţa lichidiană minimă latero-bazală. EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE

Pacientul în vârstă de 69 de ani se internează pe data de 20.02.2018 cu următoarele probleme: tuse, expectoraţie purulentă, dispnee mixtă.Pe baza tratamentului administrat bolnavul este externat în data de 23.02.2018 cu ameliorarea problemelor şi este aşteptat la control periodic la 3 luni. 52

MOD DE EXTERNARE MOD DE EXTERNARE: SINGUR: X CU FAMILIA: MIJLOC DE TRANSPORT: SALVARE: X

53

ALTUL:

Ziua de boală 20.02.18

Problema pacientului Perturbarea circulaţiei sanguine Paloare, extremităţi reci, dispnee, tuse, tiraj

Obiective

Intervenţii autonome şi delegate

Evaluare

-pacientul să prezinte o circulaţie adecvată şi să fie echilibrat psihic în decurs de 48 h - pacientul să beneficieze de îngrijiri pentru a fi în afară oricărui pericol.

- asigur condiţii de microclimat corespunzătoare, cu atmosferă oxigenată corespunzător, linişte; - aşez pacientul într-o poziţie care să-i favorizeze respiraţia, de regulă poziţia semişezândă; - explic pacientului necesitatea de a păstra repausul la pat; - supraveghez coloraţia tegumentelor şi temperature la extremităţi; - recoltez sânge pentru examene hematologice şi biochimice; - recoltez urină pentru examenul sumar de urină; - pregătesc pacientul pentru radiografie cardio – pulmonară;

T.A. = 145 / 75 mm Hg Puls = 82 b / min Respiraţie = 20 resp / min Temperatură = 38° C Pacientul prezintă o circulaţie adecvată şi general se ameliorează vizibil

54

21.02.18

Risc de complicaţii Semne de insuficienţă cardiacă, posibil dezechilibru hidroelectrolitic

22.02.18

Dezinteres pentru activităţile recreative Dispoziţie tristă, inactivitate şi slăbiciune

- pacientul să-şi menţină respiraţia şi circulaţia, precum şi celelalte nevoi fundamentale nealterate - pacientul să nu prezinte manifestări caracteristice complicaţiilor în decurs de 2 zile

indic pacientului repaus la pat şi-l informez despre importanţa repausului şi a odihnei precum menţinerea stării de sănătate; urmăresc desfăşurarea simptomatologiei şi evaluez simptomele comparativ cu zilele anterioare; administrez tratamentul medicamentos indicat respectând doza, ritmul şi calea de administrare; ajut pacientul să aibă încredere în forţele proprii şi în personalul care în îngrijeşte; administrez un regim alimentar sărac în sare, glucide, lipide, şi bogat în proteine; - pacientul să - explorez ce activităţi recreative accepte rolul de - produc plăcere pacientului şi bolnav şi condiţiile planific un plan de activităţi de spitalizare; împreună cu acesta; - pacientul să aibă - încurajez pacientul să aibă încredere în forţele încredere în personalul de proprii şi în cei îngrijire, în forţele proprii de luptă 55

Am administrat: Augmentin 1 fl la 8 ore i.m. Gentamicină 1 fl la 8 ore i.m. Prednison 4 tb / zi Diclofenac 1 tb de 2 ori / zi Dicarbocalm 1 tb la nevoie. Pacientul este echilibrat respirator, cardiac şi digestiv, iar dispneea a scăzut în intensitate

Pacientul prezintă interes faţă de activităţile recreative propuse de personalul de îngrijire Pacientul prezintă

care îl îngrijesc şi să participle la activităţi pentru a-i reduce sentimentul de inutilitate şi anxietatea

23.02.18

Deficit de cunoştinţe privind păstrarea sănătăţii Informaţii deficitare cu privire la boala sa şi tratamentul bolii

- pacientul să fie informat asupra planului de tratament şi asupra bolii sale - pacientul să accepte rolul de bolnav şi să beneficieze de cunoştinţe suficiente privind starea sa

56

împotriva bolii; - stabilesc o tehnică de comunicare terapeutică de bună calitate, în cadrul căreia pacientul să-şi poată exprima sentimentele; - învăţ pacientul tehnici de relaxare şi modul acestora de aplicare; încurajez pacientul la lectură, la diverse activităţi pentru a înlătura starea depresivă; - explorez nivelul de cunoştinţă al pacientului, privind modul de manifestare al bolii, precum şi modurile ce se impun; - informez pacientul în legătură cu durata spitalizării şi a tratamentului; - îi explic pacientului importanţa unei vieţi ordonate; - discut cu pacientul despre importanţa evitării factorilor nocivi şi orientez discuţia spre realizarea unui mediu de încredere şi siguranţă;

o stare de bine fizic şi psihic, şi şi-a recăpătat încrederea în forţele proprii

Pacientul respectă informaţiile primite cu privire la modul de menţinere a sănătăţii şi despre importanţa respectării tratamentului şi a regimului de viaţă şi muncă Pacientul beneficiază de educaţie sanitară pentru o evoluţie

- ajut pacientul să identifice mai bună a stării factorii care-i alterează capacitatea generale de a-şi conserva sănătatea;

57

CAPITOLUL 5 PREZENTAREA TEHNICILOR EFECTUATE 5.1 Recoltarea sputei Secretată de membrană care căptuşeşte bronhiolele, bronhiile şi traheea, sputa ajuta la protejarea cailor respiratorii faţă de infecţii. Când este eliminată din tractul respirator, sputa conţine saliva, secreţii nazale şi sinusale, celule moarte şi bacterii orale normale din tractul respirator. Probele de sputa se recoltează pentru a depista eventualii microbi existenţi. Metoda cea mai folosită pentru recoltarea sputei este expectoraţia, care uneori poate necesită nebulizare în prealabil, hidratare, drenaj postural. O metodă mai puţin folosită este aspirarea traheală şi, foarte rar, bronhoscopia. Aspiraţia traheală este contraindicata imediat postprandial, la pacienţii cu varice esofagiene, laringospasme. Trebuie, de asemenea, efectuată cu atenţie la pacienţii cardiaci, deoarece poate agrava aritmiile. Recoltarea prin expectoraţie Materiale necesare:  recipient steril cu capac etanş  mănuşi  formular cere analize laborator  aerosoli  masca de faţă  tăviţa/pungă pentru vomă Recoltarea: 



pacientul este aşezat pe un scaun sau la marginea patului în poziţie şezândă. Dacă nu poate, se ridică patul în poziţie semisezanda cu genunchii puţin ridicaţi (poziţia Fowler) se cere pacientului să-şi clătească gura cu apă simplă nu cu apă de gură sau pasta de dinţi) pentru a reduce riscul de contaminare a probei de sputa cu flora microbiană orală. Apoi i se cere să tuşească şi să expectoreze în recipientul steril 58

   



se pun mănuşile se ataşează capacul recipientului etanş şi se curăţa exteriorul acestuia dacă este cazul se aruncă mănuşile la dseuri contaminate se etichetează recipientul cu numele pacientului, medicului, dată şi ora recoltării, presupusul diagnostic, dacă pacientul este febril sau sub antibioterapie se trimite proba imediat la laborator

Consideraţii speciale: @

se va sugera pacientului să tuşească adânc pentru a evita expectorarea de salivă în loc de sputa @ pentru a stimula secreţia de sputa se poate face drenaj postural înainte de recoltare sputa recoltată prin expectoraţie este contaminată cu flora normală din gură de aceea aspiraţia traheală poate oferi o analiză mult mai corectă a sputei, dar este o manevră invaziva care este folosită doar la pacienţii care nu pot expectora.

59

5.2 Puncţia venoasă Puncţia venoasă se realizează de obicei în fosa antecubitala. Se poate recolta din venele de pe antebraţul dorsal, mana dorsala sau picior , sau orice altă locaţie accesibilă în funcţie de situaţie. Încheietura interioară a mâinii nu se foloseşte decât foarte rar ca zonă de recoltat datorită riscului mare de afectare a structurilor anatomice existente în zona respective.Cele mai commune locuri de puncţie venoasă sunt cele de pe antebraţ (vena mediană, basilica şi cefalica) urmate de cele de pe mână( plexul venos metacarpian, venele dorsale). Materiale necesare:         

garou mănuşi seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza cerută holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder păduri cu alcool etichete formular de cerere analize pentru laborator recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator bandaj adeziv pentru locul puncţiei

Pregătire materialelor: 

 

formularul de cerere analize trebuie completat corect şi clar cu datele pacientului, analizele cerute, dată şi ora recoltării, numele medicului care indică analizele. eprubetele trebuie alese cu grijă în funcţie de analizele care se cer şi de aditivii pe care îi conţin fiecare eprubetă trebuie completată corect şi clar cu datele pacientului

60

Recoltarea:        



   



se spală mâinile bine şi se pun mănuşi confirmarea identităţii pacientului ( pentru a se evita confuzia şi a nu se luă analize la un alt pacient) se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa se face o scurtă anamneza referitor la ce a simţit pacientul şi la eventulele incidente în cazul unor recoltări anterioare ( lipotimii, ameţeli) recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna sprijinită pe suportul special al scaunului său de o masă evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie să ţină pumnul strâns în timp ce se puncţionează venă şi să-l deschidă după ce se introduce acul în venă). se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu păduri cu alcool până acesta rămâne curat. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni contaminarea zonei puncţionate cu flora existenţa pe pielea din jur. nu se combină folosirea pădurilor cu alcool cu cele pe bază de iod, deoarece alcoolul neutralizează efectul dezinfectantelor pe bază de iod. după dezinfectarea zonei se aşteaptă să se usuce înainte de puncţionare se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncţie şi se întinde de piele se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade .Dacă se foloseşte eprubetă, ea se va umple automat până la nivelul la care este marcată.Dacă se foloseşte seringă, se va evita aspirarea bruscă şi rapidă, deoarece se va colaba vena. holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita ieşirea lui din venă

61



    



  



se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a preveni stază şi hemoconcentratia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental acul din venă sau a se perfora vena după umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru amestecarea aditivilor cu sângele se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului se pune o compresă sterile deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi se scoate cu blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubetă din holder şi apoi se scoate acul se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte sângerarea dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea sângelui în ţesutul din jur şi formarea hematomului. după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv a se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza. se reverifica locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se aplică comprese calde. se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.

Consideraţii speciale: @

@ @ @

nu se va recolta niciodată de pe braţul său piciorul care au fost folosite deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul analizelor poate fi afectat. de asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edematiate, şunturi arterio-venoase, zone cu hematoame sau răni vasculare dacă pacientul are vene vizbile, pronunţate, se va recolta evitând folosirea garoului , prevenindu-se astfel formarea de hematoame. dacă pacientul are tulburări de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul puncţiei cel puţin 5 minute pentru 62

@

prevenirea formării hematomului şi se va specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator se va evita puncţia venoasă din picior deoarece poate creşte riscul apariţiei tromboflebitei

63

5.3 Injecţia intramusculară Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adnac în ţesutul muscular. Această cale de adminstrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemica. Administrarea intramusculară este aleasa atunci când pacientul nu poate înghiţi medicaţie orală, când este prea iritantă gastiric. Deoarece ţesutul muscular are mai puţini senzori nervoşi permite administrarea de substanţe iritante. Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de constituţia fizică a pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze. Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic Injecţia intramusculară se efctueaza prin tehnica sterilă. Materiale necesare:  medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie  seruri pentru dizolvat  seringa  ac  mănuşi  comprese  păduri alcoolizate Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese adecvat ( pentru injecţia intramusculară acul trebuie să fie mai lung , în funcţie de ţesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru injecţie, şi cu un calibru potrivit pentru vâscozitatea substanţei de injectat). Pregătirea echipamentului:  se verifică medicaţia prescrisă că data de expirare, coloraţie , aspect  se testează pacientul să nu fie alergic , în special înaintea administrării primei doze  dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată, scoţând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară 64







dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicată, se scoate aerul şi se schimbă acul cu cel pentru injecţia intramusculară tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, aceea cantitate echivalentă cu doză care trebuie extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi seringa se va umple singură cu cantitatea necesară alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă. Acest loc poate fi muşchiul deltoid ( se poate localiza foarte uşor pe părea laterală a bratuli, în linie cu axila), muşchiul dorsogluteal ( poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultând patru cadrane.Cadranul superior şi exterior este muşchiul căutat), muşchiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginară ce trece prin extremitatea superioară a şanţului interfesier) şi muşchiul de pe fata antero-externa a coapsei( vastus lateralis).

Administrarea:  se confirma identitatea pacientului  se explica procedura pacientului  se asigura intimitate  se spală mâinile, se pun mănuşile  se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent injecţii intramusculare  la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare uzula fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterală a coapsei  se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare  se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare  se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare  se lasa pielea să se usuce  se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante  se poziţionează seringă cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să simtă o înţepătură, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul 65

    

    

se introduce printr-o singură mişcare, repede , acul prin piele , ţesut subcutanat, până în muşchi se susţine seringa seringă cu cealaltă mână, se aspira pentru a verifica dacă nu vine sânge. Dacă apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnică dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent pentru a permite muşchiului să se destindă şi să absoarga gradat medicaţia după injectare se retrage acul ptrintr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub care a fost introdus se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor pentru a ajuta distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier) se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării pentru a observa eventualele sângerări sau reacţii locale dacă sângerarea continua se va aplica compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze se va reveni şi inspectă locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora administrării nu se va recapa acul se vor arunca materialele folosite în recipientele specfice de colectare

Consideraţii speciale: @ la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o evidentă clară a zonelor de injectare pentru a le roti @ la pacienţii anxioasi se poate ţine gheaţă câteva secunde pe zona de injectare înainte de adminstrare, pentru a anestezia întrucâtva locul @ se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că injectarea într-un muşchi încordat este dureroasă @ injecţia intramusculară poate distruge celule musculare determinând astfel creşteri ale nivelului CK ( creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştere poate indică un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiza celulelor musculare specifice inimii ( CK-MB) şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii care necesită o monitorizare atentă a CK şi CK-MB se va schimba modul de adminstrare medicamentoasa din intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita confuziile precizate mai sus 66

@

din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la pacienţii vârstnici absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid

Complicaţii: @ injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici greşite de administrare. Aceasta poate determina apariti aunui abces @ dacă locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate în acelaşi loc, aceasta poate conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi , implicit, la scăderea eficienţei acestuia

67

BIBLIOGRAFIE 1. Albu R.M. ,,Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Medicală 1987; 2. Borundel Corneliu ,,Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele Medii”, Editura ALL 2006; 3. Baltă G., Metaxatos A., Kyovski A. ,,Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; 4. Beuran M. ,,Ghid de manevre medicale şi colaborare medic – asistentă”, Editura Scripta, Bucureşti, 1999; 5. Bruckner I. ,,Medicină internă” Editura Medicală, 1980; 6. Cărpinişan C, Stan A - Patologia chirurgicală a toracelui, Ed. Medicală, Bucureşti, 7. Câmpeanu R. ,,Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983; 8. Clocotici L. ,,Profesia de asistentă medicală”, Editura Info-Team, 1995; 9. F. Udma ,,Proceduri de nursing”, Editura Ex ponto Constanța, 2007; 10. Lucreţia Titircă ,,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 1997; 11. L. Titircă ,,Ghid de Nursing”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001; 12. Mozes Carol, ,,Manual de Medicină Internă Specialitati înrudite si îngrijiri paliative”, Editura Bucuresti,1998; 13. Morariu L. si colaboratorii ,,Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii omului sănătos şi bolnav – nursing”, Editura Universal, Bucureşti, 2000; 14. M. Popescu, I.P. Stoicescu, C. Didilescu Pneumologie Clinică Ed.Universităţii "Lucian Blaga" Sibiu, 1999.

68