Legende istorice 9738358243, 9975743722 [PDF]

Zitiervorschau

Dimitrie

BOLINTINEANU LEGENDE ISTORICE

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþia graficã a colecþiei: Vladimir Zmeev Ilustraþii: Emil Childescu Coperta: Isai Cârmu REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

Titu Maiorescu, Garabet Ibrãileanu, George Cãlinescu, George Ivaºcu, Nichita Stãnescu, C. Gh. Marinescu, Z. Ornea, Gabriela Omãt, Alexandru Piru

Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax +(01) 3206009 Librãria „Scripta“ str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã ºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu Lectori: Ion Ciocanu, Petru Ghencea Tehnoredactare: Irina Platon Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu Comanda nr. 11418

CZU 821.135.1-343 B 66 Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Bolintineanu, Dimitrie Legende istorice: versuri/ Dimitrie Bolintineanu; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai Cârmu./ ilustr. Emil Childescu. µ Ch.: Litera, B., Litera Int., 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 280 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 219) ISBN 973-8358-24-3. µ ISBN 9975-74-372-2 821.135.1 -343

ISBN 973-8358-24-3 ISBN 9975-74-372-2

© LITERA INTERNAÞIONAL, 2001 © LITERA, 2001

CUPRINS Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Din volumul POEZII DE D. BOLINTINEANU atât cunoscute cât =i inedite 1865 LEGENDE ISTORICE Cea din urm[ noapte a lui Mihai cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . Preda Buzescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Muma lui +tefan cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fata de la Cozia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Un osta= rom`n ]nchis peste Dun[re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mircea la b[taie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mihai sc[p`nd stindardul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mircea cel Mare =i solii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C[pitanul de v`n[tori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M[rioara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamna lui Neagu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cupa lui +tefan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sora Ana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Daniel Sihastru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fiastrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Întoarcerea lui Mihai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Miron Costin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Monastirea Putna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . N[vala lui |epe= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Apa B`rsei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Grozea vornicul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mihai revenind de la Dun[re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Mavrogheni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B`rlad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12 13 14 16 17 18 19 20 22 23 25 26 28 30 31 32 33 34 35 36 38 39 40 41

Baia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Codrul Cosminului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . +tefan la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dumbrava Ro=ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Maria Putoianca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Muma lui Mihai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

43 45 47 48 50 50

BASME Mihnea =i baba (dupã o tradi\ie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O noapte la morminte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Zina-Doamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F[t-Frumos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dochia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

53 59 62 66 68

REVERII O fat[ t`n[r[ pe patul mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scopul omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La lampa mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pl`ngerile poetului rom`n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fericirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Un t`n[r rom`n murind ]n str[in[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Proscrisul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Elegie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Elegie la o t`n[r[ fat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De=ertul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fecioara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O cugetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O patim[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mum[ t`n[r[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invoca\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`ntece =i s[rut[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La o rondurel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

73 74 75 77 77 79 80 81 82 83 84 86 87 89 90 90 91 92 92 94

Ziua bun[ la \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95 Timpul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 La +tefan Golescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 La Constantin Negri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Mireasa morm`ntului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 La un orb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 La un amic s[rac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 La un martir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 La un schelet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 La flori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 La uitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 La rom`ni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 La piramide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 La \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 La Rom`nia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 La pizm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 La un avut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 La unire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 La un poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 La avere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 La Cilia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124 Clavecinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 La b[ile Cleopatrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 Od[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 O umbr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 Un regres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 La... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 La... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 Fecioara dimine\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 La o n[lucire iubit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 La ziua aniversal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 DIVERSE Mihai =i c[l[ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 C`ntec na\ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . L[utarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La o dam[ rom`n[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

138 139 140 143

D i n P O E Z I I L E V E C H I +I N O I ALE DLUI DIMITRIE BOLINTINEANU 1855 Moartea lui Mihai Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Visul lui +tefan cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . |epe= =i solii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lui V. Alecsandri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

146 148 150 151

MELODII ROM~NE Fost-ai tu frumoas[, tu, Patria mea! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În timpul de c[dere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fecioara Daciei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }n florile pl[p`nde din c`mpurile noastre . . . . . . . . . . . . . . . . Buciumul =i fluierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Avu=i tu zile m`ndre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La Danubiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La un nor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În \[ri str[ine =i-au scuturat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

154 155 156 158 159 164 166 168 169

LEGENDE SAU BASME NA|IONALE ÎN VERSURI 1858 +ir’te m[rg[rite (}n=ir[-te m[rg[rite) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Viersul mumei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Copila=ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C[pri\a de aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ziorina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stefan cel t`n[r =i doamn[-sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

172 174 175 177 181 182

Dromichete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 B{T{LIILE ROMÂNILOR ( Fa p t e i s t o r i c e ) 1859 Ana-doamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cetatea Alb[ (Akerman) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rovina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cahul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Solii lui |epe= la Mohamet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fecioara de la Prut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B[t[lia de la Varna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dou[ lupte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mihai ]n Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Iona=cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cop[cenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Luarea Hotinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vornicul Dumitru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mihai la Vidin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Coroba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lupta ]ntre rom`ni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Siretul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Glubavii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Clejanii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . |u\ora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cornul lui Sas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Petru +chiopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gherghi\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Consiliul secret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . +erb[ne=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mustafa-Pa=a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C[lug[renii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B[t[lia pe ghea\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Movila lui R[zvan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

186 193 197 199 204 206 207 212 214 218 219 221 223 223 224 226 227 228 230 231 233 234 235 237 239 241 242 246 248

Braha c[pitanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249 M[rirea lui Mihai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251 Petru =i Asan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 LEGENDE NOI cu note din cronicile românilor 1862 M`nia lui +tefan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aprodul Purice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Copilul din cas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Petru Rare= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Barnoschi-domnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mihai =i ucig[torul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

256 257 258 259 261 262

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1825 S-a n[scut Dimitrie Bolintineanu, ]n Bolintin-Vale, jude\ul Giurgiu. Este fiul lui Enache Cosmad, arom`n de origine, negustor, arenda=, apoi func\ionar, =i al Anic[i, n[scut[ Bolintineanu. A r[mas orfan de mic =i a fost crescut de o m[tu=[ a sa, la Bucure=ti. Aici ]nva\[ la =coala de la Col\ea =i la Colegiul Sf. Sava. 1841 Viitorul scriitor este copist la Secretariatul Statului. 1842 Dimitrie Bolintineanu ]=i face debutul literar, ]n Curier de ambe sexe, cu elegia O fat[ t`n[r[ pe patul mor\ii, care-i aduce de la bun ]nceput celebritatea. 1843 Scriitorul devine membru al Societ[\ii Fr[\ia =i al Asocie\iei Literare a Rom`niei. Aceasta din urm[ ]i asigur[ o burs[ pentru Paris, unde ]n 1846—1848 studiaz[ la Collège de France =i activeaz[ ]n cadrul Societ[\ii Studen\ilor Rom`ni. 1847 }n timpul studiilor la Paris, apare prima carte a scriitorului, Colec\ie din poeziile domnului D. Bolintineanu, ]n tipografia lui C. A. Rosetti =i Vinterhalder, „cu fondurile Asocia\iei Literare“. 1848 }mpreun[ cu al\i tineri rom`ni afla\i p`n[ atunci ]n capitala Fran\ei, Dimitrie Bolintineanu se ]ntoarce la Bucure=ti, unde particip[ activ la preg[tirea =i declan=area revolu\iei. 19 iunie Apare primul num[r al gazetei Poporul suveran, redactat[ de Dimitrie Bolintineanu. 1 august Scriitorul este ales ]n Comitetul central electoral, ]n vederea desemn[rii viitorilor deputa\i ]n Adunarea Constituant[ a Rom`niei. 13 septembrie O=tile turce=ti ajung`nd la Cotroceni cu scopul de a ]n[bu=i revolu\ia, Dimitrie Bolintineanu, ]mpreun[ cu Nicolae B[lcescu =i cu al\i frunta\i ai revolu\iei, face parte din deput[\ia care protesteaz[ ]n fa\a lui Faud-effendi ]mpotriva amestecului Por\ii Otomane ]n treburile interne ale |[rii Rom`ne=ti. Cur`nd este arestat, ca =i ceilal\i frunta=i ai revolu\iei, =i transportat cu ghimia pe Dun[re. Dimitrie Bolintineanu reu=e=te s[ evadeze =i ia calea exilului.

7

Dimitrie Bolintineanu

1849 30 octombrie Dimitrie Bolintineanu sose=te la Paris, unde se integreaz[ ]n activitatea desf[=urar[ de ceilal\i exila\i rom`ni care participaser[ la revolu\ia din 1848. 28 noiembrie Dimitrie Bolintineanu este ales membru al comisiei pentru cercetarea fondurilor cheltuite ]n timpul revolu\iei. 2 decembrie Scriitorul semneaz[, al[turi de al\i frunta=i ai revolu\iei, statutul Asocia\iei rom`ne, constituit[ ]n scopul de a imprima activit[\ii emigran\ilor rom`ni la Paris o eficien\[ sporit[. 1851 15 aprilie Apare, la Paris, primul num[r al revistei Albumul pelerinilor rom`ni, pe care Dimitrie Bolintineanu ]l scrie singur ]n ]ntregime. (Publica\ia a mai ap[rut, ]n acela=i an, la 30 mai =i la 30 iunie.) Vede lumina tiparului prima variant[ a romanului Manoil. 1855 }n revista lui Vasile Alecsandri Rom`nia literar[, care ap[rea la Ia=i, au fost publicate o seam[ de poezii ale lui Dimitrie Bolintineanu =i romanul s[u Manoil ]n ]ntregime. La Bucure=ti, vede lumina tiparului volumul Poezii vechi =i noi ale dlui Dimitrie Bolintineanu. Editate sub ]ngrijirea lui G. Sion. La Ia=i, ]n Tipografia rom`no-francez[, apare, ]n volum aparte, „romanul na\ional“ Manoil. 1856 }n urma c`torva c[l[torii ]ntreprinse de Dimitrie Bolintineanu ]n to\i anii de exil de dup[ 1848, ]i apare volumul C[l[torii ]n Palestina =i Egipt. 1857 19 octombrie Scriitorul patriot asist[ la istorica =edin\[ a Divanului ad-hoc din Moldova, ]n care s-a votat Unirea \[rilor rom`ne=ti. 1858 }n sf`r=it, Dimitrie Bolintineanu ob\ine dreptul de a se ]ntoarce ]n Patrie. Se stabile=te la Bucure=ti, consacr`ndu-se activit[\ii de crea\ie. Colaboreaz[ la ziarul Rom`nul. Editeaz[, ca „redactor responsabil“, ziarul umanist D`mbovi\a. Tip[re=te volumele C[l[torii pe Dun[re =i ]n Bulgaria, Legende sau basme na\ionale ]n versuri, Melodii rom`ne =. a. 1859 Dimitrie Bolintineanu salut[ cu entuziasm =i sprijin[ activ, prin gazeta sa D`mbovi\a, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domnitor al Principatelor Rom`ne Unite =i ]nf[ptuirea reformelor preconizate de el. Public[ volumul de poezii B[t[liile rom`nilor (Fapte istorice). 1860 Accept[ func\ia de comisar ]n Comisia Dun[rean[. Este consilier intim al lui Alexandru Ioan Cuza ]n vizita acestuia la Constantinopol.

8

Legende istorice

Apare bro=ura scriitorului Vizita domnitorului Principatelor Unite la Constantinopol. 1861 Deoarece nu admite spiritul conciliant =i compromisurile, demisioneaz[ din func\ia de comisar ]n Comisia Dun[rean[. 12 mai Este desemnat ministru secretar de stat la Departamentul Trebilor Str[ine =i ad-interim la Departamentul Controlului. 16 iulie Dimitrie Bolintineanu este reintegrat ]n func\ia de comisar ]n Comisia Dun[rean[. 13/25 septembrie Este reprezentant personal al lui Alexandru Ioan Cuza la Conferin\a de la Constantinopol a puterilor garante ]n problema Unirii depline a Principatelor Rom`ne. Ca urmare, public[ lucrarea Cestiunea Unirii la Constantinopole, pledoarie fervent[ pentru dreptul na\iunii rom`ne de a-=i proclama ea ]ns[=i Unirea deplin[. 1862 Dimitrie Bolintineanu public[ volumele Legende noi cu note din cronicile rom`nilor =i Elena, roman original de datini politicfilozofic. 1863 Scriitorul face parte din guvernul lui Mihail Kog[lniceanu, cel mai important organ executiv din timpul Unirii, ]n calitate de ministru al cultelor =i instruc\iunii publice. Colaboreaz[ intens la revistele Buciumul, Reforma, Zimbrul. Public[ volumele C[l[torii la rom`nii din Macedonia =i Muntele Athos sau Santa Agora, Via\a lui Mihai Viteazul f[cut[ pentru ]n\elegerea poporului, Via\a lui +tefan cel Mare, Via\a lui Vlad |epe=-Vod[ =i Mircea cel B[tr`n. 1864 Dimitrie Bolintineanu demisioneaz[ din guvernul Kog[lniceanu =i este numit, de c[tre domnitorul \[rii, membru al Consiliului de Stat. 1865 Apar, ]n dou[ edi\ii consecutive, Poezii de D. Bolintineanu at`t cunoscute c`t =i inedite. 1866 Public[ volumele Florile Bosforului, Eumenidele sau satire politice, Ielele =i, ]n traducere personal[ ]n limba francez[, Brises d’Orient. 1867 Apar Conrad, poem ]n patru c`nturi =i note explicative, C[l[torii la Ierusalim ]n s[rb[torile Pa=telui =i ]n Egipt, edi\ia a II-a, C[l[torii ]n Asia Mic[, Mihai Viteazul condamnat la moarte, dram[ ]n trei acte, +tefan-Vod[ cel Berbant, dram[ ]n patru acte ]n versuri. 1868 Dimitrie Bolintineanu public[ volumele Alexandru L[pu=neanu, dram[ ]n trei acte ]n proz[, Dup[ b[taia de la C[lug[reni, dram[

9

Dimitrie Bolintineanu

]n trei acte ]n versuri, +tefan Gheorghe-Vod[ sau Voi face doamnei tale ce ai f[cut tu jup`nesei mele, dram[ istoric[ ]n cinci acte, +ase drame istorice noi (M[rirea =i uciderea lui Mihai Viteazul, Despot-Vod[, Mihnea-Vod[ care-=i taie boierii, Postelnicul Constantin Cantacozin, Br`ncovenii =i Cantacozinii, Sorin). I se joac[, la Bra=ov, drama Dup[ b[taia de la C[lug[reni. 1869 Tip[re=te volumele Poezii din tinere\e nepublicate ]nc[, Domnii regulamentari =i istoria celor trei ani de la 11 februarie p`n[ ast[zi, Via\a lui Cuza-Vod[, edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Cartea poporului rom`n. Cuget[ri filozofice =i politice ]n raport cu starea actual[ a Rom`niei, Nep[sarea de religie, de patrie =i de dreptate la rom`ni, Rom`nia roab[ la austro-ungari, Traianiada, poem[ epic[, Via\a lui Traian August, fondatorul neamului rom`nesc. 1870 22 martie Dimitrie Bolintineanu scoate un num[r unic al revistei „D`mbovi\a“, scris ]n ]ntregime de el ]nsu=i. Public[ o nou[ versiune a poemei epice na\ionale Traianiada, culegerea de satire politice Menadele, c[r\ile Pl`ngerile Rom`niei, Via\a lui Vlad |epe= =i Mircea-Vod[ cel B[tr`n, edi\ia a II-a, Via\a =i faptele lui Mihai Viteazul, edi\ia a II-a, rev[zut[, schimbat[ =i ad[ugit[, Via\a =i faptele lui +tefan-Vod[ cel Mare, edi\ia a II-a, rev[zut[ =i corectat[. 1871 Scriitorul se ]mboln[ve=te grav =i este internat la Spitalul Pantelimon. S[rac lipit p[m`ntului („lipsit chiar de p`inea de toate zilele“), colegii de breascl[ ]ncearc[ s[-l ajute, Cezar Bolliac propun`nd s[ i se acorde o recompens[ na\ional[. Aceast[ propunere nefiind acceptat[, ei caut[ alte modalit[\i de a-i veni ]n ajutor celebrului scriitor =i om politic al timpului. 1872 Obiectele aflate ]n posesia lui Dimitrie Bolintineanu sunt v`ndute prin loterie public[. Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi =i al\i scriitori c`=tig[ c[r\ile =i dulapul bibliotecii colegului lor, ]ns[ ca vechi =i devota\i prieteni ai suferindului le las[ ]n continuare ]n posesia lui. La 20 august, ]n Spitalul Spiridon din Bucure=ti, scriitorul se stinge din via\[, l[s`nd urma=ilor o bogat[ =i variat[ crea\ie literar[ =i publicistic[.

10

Legende istorice

Din volumul POEZII D E D. B O L I N T I N E A N U

atât cunoscute cât ºi inedite 1865

11

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

LEGENDE ISTORICE

CEA DE PE URMÃ NOAPTE A LUI MIHAI CEL MARE Ca un glob de aur luna strãlucea ªi pe-o vale verde oºtile dormea; Dar pe-un vârf de munte stã Mihai la masã ªi pe dalba-i mânã fruntea lui se lasã. Stã în capul mesei, între cãpitani ªi recheamã dulce tinerii sãi ani. Viaþa noastrã trece ca suava rouã Când speranþa dulce ne surâde nouã. Astfel astã datã viaþa lor cura; Cugetele triste nu-i mai turbura; Luna varsã raze dulci ºi argintoase; Austrul le suflã coamele pletoase; Cãpitanii toarnã prin pahare vin ªi în sãnãtatea lui Mihai închin. Dar Mihai se scoalã ºi le mulþumeºte ªi luând paharul astfel le vorbeºte: µ „Nu vã urez viaþã, cãpitanii mei! Dimpotrivã, moarte, iatã ce vã cei! Ce e viaþa noastrã în sclavie oare? Noapte fãrã stele, ziuã fãrã soare. Cei ce rabdã jugul º-a trãi mai vor, Meritã sã-l poarte spre ruºinea lor! Sufletul lor nu e mai presus de fierul Ce le-ncinge braþul, iau de martur cerul! Dar românul nu va câmpuri fãrã flori, Zile lungi ºi triste fãrã sãrbãtori. 12

CUPRINS Legende istorice

Astfel e vulturul ce pe piscuri zboarã: Aripile taie-i, cã ar vrea sã moarã! Astfel e românul ºi român sunt eu ªi sub jugul barbar nu plec capul meu.“

PREDA BUZESCU De trei zile lupta n-a mai încetat ªi tãtarul pare c-a înaintat. Dar Buzescu Preda vede cu durere Floarea României ce pe vale piere. Trece înainte pe un cal în joc Ce varsã din ochii-i flacãre de foc. Strigã cu tãrie cetelor zdrobite Ce la glasu-i mândru se întorc uimite. Iatã cã nepotul hanului tãtar Trece pe-un sãlbatec, ager armãsar. Unde se aratã pe întinsa vale Prin oºtirea noastrã îºi deschide cale. Iar Buzescu Preda cum îl întâlni, Îi ieºi-nainte ºi-astfel îi vorbi: µ „Dacã nu þi-e fricã ºi-ai credinþã-n tine, O, tãtare! vino sã te baþi cu mine!“ Ei descãlecarã atunci amândoi ªi se iau la luptã ca doi juni eroi. Ochii tuturora catã cu mirare La Buzescu Preda ºi tãtarul mare. Ei se bat la raza stelei cei de foc, Flacãrile-i albe pe-a lor zale joc. Vântul rãcoreºte fruntea lor udatã ªi mânia dulce sufletul le-mbatã. 13

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Ei se bat în spade µ spadele se frâng; ªi se iau la braþe µ se smucesc, se strâng. Când tãtarul scoate o secure micã Si lovind pe Preda, pavãza îi stricã. Dar el cu mãciuca astfel îl lovi Incât deodatã câzu ºi muri. Iar dupã aceasta, oastea româneascã Pleacã ºi învinge horda tãtãrascã.

MUMA LUI ªTEFAN CEL MARE I

Pe o stâncã neagrã, într-un vechi castel, Unde curã-n poale un râu mititel, Plânge ºi suspinã tânãra domniþã, Dulce ºi suavã ca o garofiþã; Cãci în bãtãlie soþul ei dorit A plecat cu oastea ºi n-a mai venit. Ochii sãi albaºtri ard în lãcrimele Cum lucesc în rouã douã viorele; Buclele-i de aur cad pe albu-i sân, Rozele ºi crinii pe faþã-i se-ngân. Însã doamna soacrã lângã ea vegheazã ªi cu dulci cuvinte o îmbãrbãteazã. II

Un orologiu sunã noaptea jumãtate. În castel în poartã oare cine bate? 14

Legende istorice

µ „Eu sunt, bunã maicã, fiul tãu dorit; Eu, ºi de la oaste mã întorc rãnit. Soarta noastrã fuse crudã astã datã: Mica mea oºtire fuge sfãrãmatã. Dar deschideþi poarta... Turcii mã-nconjor... Vântul suflã rece... Rãnile mã dor!“ Tânãra domniþã la fereastrã sare. µ „Ce faci tu, copilã?“ zice doamna mare. Apoi ea la poartã atunci a ieºit ªi-n tãcerea nopþii astfel i-a vorbit: µ „Ce spui, tu, strãine? ªtefan e departe; Braþul sãu prin taberi mii de morþi împarte. Eu sunt a sa mumã; el e fiul meu; De eºti tu acela, nu-þi sunt mumã eu! Însã dacã cerul, vrând sã-ngreuieze Anii vieþii mele ºi sã mã-ntristeze, Nobilul tãu suflet astfel l-a schimbat; Dacã tu eºti ªtefan cu adevãrat, Apoi tu aice fãrã biruinþã Nu poþi ca sã intri cu a mea voinþã. Du-te la oºtire! Pentru þara mori! ªi-þi va fi mormântul coronat cu flori!“ III

ªtefan se întoarce ºi din cornu-i sunã; Oastea lui zdrobitã de prin vãi adunã. Lupta iar începe... Duºmanii zdrobiþi Cad ca niºte spice, de securi loviþi.

15

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

FATA DE LA COZIA Trâmbiþa rãsunã sus pe coasta verde; Armia lui Þepeº printre brazi se pierde. µ „Iatã! strig vitejii, mândrul cãpitan Ce-a ucis cu mâna-i paºa musulman!“ Domnul îl sãrutã ºi cu bucurie: µ „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soþie? Dacã vrei avere, da-þi-voi cât vei vrea; Dacã vrei soþie, da-þi-voi fata mea!“ µ „Doamne! nu voi aur, nici onori deºarte: N-am venit în lupte sa-mi trag aºa parte; Plângerile þãrii braþul mi-a-narmat; Pentru-a ei scãpare astãzi m-am luptat. Iar de este vorba sã-mi dai soþioarã, Aflã cã eu însumi sunt o fetiºoarã!“ La aceste vorbe junele frumos Coiful îºi aruncã, pãru-i cade-undos. Toatã adunarea vede cu rãpire O fetiþã dulce ca o fericire. Domnul se rãpeste de mândreþea ei. µ „Care din boierii-mi vrei bãrbat sã iei?“ µ „ Doamne, zise fata, vrei sã fiu soþie Unui din ostaºii care-mi place mie? Toþi sunt bravi la luptã, nu ma îndoiesc; Însã pe-al meu mire voi sã îl iubesc.“ Domnul fiu s-aruncã l-ale ei picioare ªi cu o vorbire dulce rugãtoare: 16

CUPRINS Legende istorice

µ „Fii a mea domniþã ºi îþi jur pe cer Pentru tine-n lume sã trãiesc, sã pier!“ La aceste vorbe tânãra fecioarã Rumenind la faþã ca o roziºoarã: µ „Dacã vei iubirea-mi sã o dobândeºti, Pentru þarã, doamne, sã mori, sã trãieºti!“

UN OSTAª ROMÂN ÎNCHIS PESTE DUNÃRE Porumbiþã întristatã! Eu ca tine sunt strãin, ªi-ntr-o þarã depãrtatã Tu cânþi tristã, eu suspin! Însã tu ai aripioare, Poþi te-ntoarce când vei vrea; Iar eu plâng în închisoare Dupã dulcea þara mea! Tu ai poate-o sorioarã Ce te cheamã ne-ncetat; Iar eu am o drãguºoarã Ce în lacrimi am lãsat. Însã tu ai aripioare, Poþi te-ntoarce când vei vrea, Iar eu gem în închisoare Dupã mândruliþa mea!

17

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Zboarã, pasãre curatã! ªi te-ntoarnã-n þara ta: Iar eu, floare aruncatã Pe alt þãrm, mã voi usca!

MIRCEA LA BÃTAIE Armia maghiarã þara a-nvelit; Soarele vãzând-o, a îngãlbenit. Dar bãtrânul Mircea nu se înspãimântã: Cu o micã ceatã de voinici s-avântã. Nu cã el voieºte þara a scãpa, Ci va sã-mplineascã datoria sa. Unde este timpul cel de bãrbãþie Când murea românul pentr-o datorie! Pe un cal ce muºcã spumã în zãbale, Printre zi ºi noapte el îºi face cale. µ „Fraþii mei! vorbeºte falnicul bãtrân, Dumnezeu voit-a ca sã mor român. Cel ce a sa viaþã þãrii sale-nchinã Piere ca lumina într-a sa luminã. Ce e-n viaþa þãrii viaþa unui om? Ce e-n primãvarã floarea unui pom? Ceea ce prin stele este-o stelioarã ªi-n nemãrginire un minut ce zboarã. 18

CUPRINS Legende istorice

ªoimul când se vede prins de vânãtori, Spun cã îºi sfãrâmã cuib ºi puiºori. Astfel decât lanþul braþul sã le-ncingã, Ce-i român, ce-i nobil astãzi sã se stingã.“ Unde este timpul cel de bãrbãþie Când murea românul pentr-o datorie?!

MIHAI SCÃPÂND STINDARDUL Noaptea se întinde ºi din geana sa Argintoase lacrimi peste flori vãrsa. Dar setos de lupte, în vãi depãrtate, Un erou în noapte încã se mai bate. Singur el se luptã în acele vãi Unde mâna morþii a culcat pe-ai sãi. Dar sub mii de braþe trebuie sã cazã: Trece printre unguri fãrã ca sã-l vazã; ªi stindardul þãrii el înfãºurând Cãtre sân îl strânge înapoi cãtând. ªi în umbra nopþii armãsaru-i zboarã Ca o-nchipuire albã ºi uºoarã. Spre o apã latã calul s-a-ndreptat; De maghiari rãzboinici fuge-nconjurat. Luna dupã dealuri mergând sã se culce Îi aratã calea ºi-i surâde dulce. Cei ce îl preurmã se opresc pe maluri: Dar Mihai cu calul se aruncã-n valuri ªi de ceea parte singur ajungând El îmbrãþiºeazã calu-i spumegând. 19

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Apoi scoate frâul încã alb de spume ªi îi zice: „Liber mergi de-acum în lume!“

M IR CEA C E L M A R E ªL SO LI I Într-o salã-ntinsã, printre cãpitani, Stã pe tronu-i Mircea încãrcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar întinde braþe veºtejite. Astfel dupã dealuri verzi ºi numai flori Stã bãtrânul munte albit de ninsori. Curtea este plinã, þara în miºcare; Soli trimiºi de Poartã vin la adunare. Toþi stau jos mic, mare, tânãr ºi bãtrân... Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea îl citeºte, Apoi, cu mãrire, astfel le vorbeºte: µ „Padiºahul vostru, nu mã îndoiesc, Va sã facã þara un pãmânt turcesc. Pacea ce-mi propune este o sclavie Pânã ce românul sã se batã ºtie!“ La aceste vorbe sala-a rãsunat; Dar un sol îndatã vorba a luat. 20

Legende istorice

µ „Tu, ce într-aceastã naþie creºtinã Strãluceºti ca ziua într-a ta luminã, Tu, o, doamne, cãrui patru þari se-nchin. Allah sã te þie, dar eºti un hain!“ În murmurã surdã vorbele-i se-neacã. Cavalerii trage spadele din teacã. Mircea se-ndrepteazã iute cãtre ei: µ „Respectaþi solia, cãpitanii mei!“ Apoi cãtre solii Porþii el vorbeºte: µ „Voi, prin care ºahul astãzi mã cinsteºte! Mircea se închinã de ani obosit; Însã al sãu suflet nu e-mbãtrânit: Ochii sãi sub gene albe ºi stufoase Cu greu mai îndreaptã sãgeþi veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, ª-albele lui gene încã n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui þarã, Sufletu-i e focul soarelui de varã. Mergeþi la sultanul care v-a trimis, ª-orice drum de pace, spuneþi cã e-nchis!“ Apoi cãtre curte domnul se îndreaptã. µ „Fericirea þãrii de la noi s-aºteaptã.

21

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

De deºarte vise sã nu ne-nºelãm: Moarte ºi sclavie la strãini aflãm. Viitor de aur þara noastrã are ªi prevãz prin secoli a ei înãlþare. Însã mai-nainte trebuie sã ºtim Pentru ea cu toþii martiri sã murim! Cãci fãrã aceasta lanþul ne va strânge ªi nu vom ºti încã nici chiar a ne plânge!“

CÃPITANUL DE VÂNÃTORI Lãutarii cântã, hora se-nvârteºte ªi un cal în spume d-odatã s-opreºte. µ „Pace vouã, oaspeþi cu genele albe, Mume tinerele cu aure salbe! Bunã ziua, vouã, juni dãnþuitori, Vouã, copiliþe, tineri criniori! Oºti nenumãrate þara ne robeºte ªi pe unde trece câmpul înnegreºte. Soarele e galben, norii-l învelesc, Râurile albe în sânge roºesc. Cum sub o secure cade-o dumbrãvioarã, Floarea þãrii noastre sub fier se doboarã. Dacã e vreunul ce simte-ntre voi, Vie a combate º-a muri cu noi!“ Soarele în abur ca un foc roºeºte. Lãutarii cântã, hora se-nvârteºte: 22

CUPRINS Legende istorice

µ „Peste zece sute cãpitan sunt eu ªi ca zece sute bate pieptul meu. Ceata mea-i frumoasã, agerã, uºoarã ªi pe cai în spume ce ca vântul zboarã. Iar voinicii noºtri se chem vãnâtori, Au lãnci veninoase, iar la suflet flori.“ Lumea-l înconjoarã, ziua se sfârºeºte. Lãutarii cântã, hora se-nvârteºte: µ „Viaþa în sclavie este o povarã, Iarnã nesfârºitã fãrã primãvarã. Însã þara noastrã nu e scrisã-n cer Printre cele sclave ce prin veacuri pier. Cãci românul încã ºtie a se bate ªi urãºte viaþa fãrã libertate. Astfel o pãdure când s-a veºtejit, Pasãrea suspinã, cheamã-al ei sfârºit.“ Nu ºtiu cãpitanul dacã-a aºteptat, Dar cu doua sute voinici a plecat.

MÃRIOARA µ „Dragul dulce-al vieþei mele La oaste s-a dus, ªi de-atuncea soare, stele, Toate au apus! Mâna mea l-a lui plecare Calu-i a-nfrânat. ªi-ntr-o dulce sãrutare Inima mi-a dat.“ 23

Dimitrie Bolintineanu

Astfel cântã Mãrioara Dup-al ei iubit, ªi pe faþã-i lãcrimioara Dulce a-nflorit. Însã iatã cã soseºte Mândrul ei amor ªi în noaptea ce domneºte Spune al sãu dor. µ „În câmpia sângeroasã Fraþii mi-am lãsat ªi la tine-a mea frumoasã, Iatã c-am zburat. Cãci, vezi tu, o, dulce nume, Înger ce iubesc! Fãrã tine-n astã lume Nu pot sã trãiesc.“ µ „Ce zici tu, o, neferice, Mândrul meu iubit! Aºadar eu nu-þi voi zice: Bine ai venit! Dar de nu poþi fãrã mine În lume-a trãi, La bãtaie eu cu tine, Haide, voi veni!“ Amândoi pe cai s-aruncã ªi prin noapte zbor, 24

CUPRINS Legende istorice

ªi trecând prin verdea luncã Cântã cu amor: µ „Dacã nu poþi fãrã mine În lume-a trãi, Pentru þarã, eu cu tine Dulce voi muri.“

DOAMNA LUI NEAGU Neagoe cel Mare în al sãu palat Ce domneºte p-Argeº zice întristat: µ „Monastirea noastrã nu e sãvârºitã ªi a mea avere este isprãvitã! Dragi ostaºi, ce ziceþi, nu ar fi pãcat Ca sã înceteze lucrul minunat?“ µ „Biruri noi pe þarã pot ca sã se puie!“ Au rãspuns ostaºii ca sã îl mângâie. Zic ºi ei decide biruri pe români De la cei mai tineri pân’ la cei bãtrâni. Doamna intrã-n salã. Graþiile sclave Împletesc cu roze zilele-i suave. Ochii uzi de rouã spre pãmânt se-nclin; Rumenind la faþã ea vorbeºte lin: µ „Voi vreþi biruri nouã! Neagoe, te teme! Mâine toatã þara o sã te blesteme. Astã monastire ce atât iubeºti, Printre fum de lacrimi poate s-o priveºti! Iatã diamanturi! Vinde-le ºi-urmeazã Nobila lucrare ce te inimeazã. 25

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Cãci aceste scule nu le pot purta Când femei pe faþã lacrimi vor pãstra.“ Zice ºi aratã un paner de aur Unde închisese gingaºul tezaur. Ea îl dã. ªi faþa ca un frag cocând, Rumenã surâde, drãgãlaº ºi blând. Un bãtrân se scoalã ºi-asfel le vorbeºte: µ „Inima strãbunã încã vieþuieºte. Þara care naºte astfel de femei, Meritã ºi viaþa ºi mãrirea ei. Cãci sã ºtiþi cu toþii cã un neam se face Mare sau se pierde cum femeii place. ªi acum voi zice: Doamne! pot sã mor, Cãci vãzurã ochii-mi mântuirea lor!“

CUPA LUI ªTEFAN Într-o monastire din trecut rãmasã, În domneasca salã se întinde masã. Misail prezidã ast banchet voios ªi în timpul mesei zice dureros: µ „ªtefan dupã moarte lãsã moºtenire Arcul sãu ºi cupa l-astã monastire. Cu Cantemireºtii leºii au venit ªi prãdând locaºul, arcul au rãpit; Însã nu rãpirã cupa minunatã! Ea trãieºte încã, de mirare!... Iatã!“ El aratã cupa... Toþi s-au minunat. Ea era sãpatã dintr-un matostat. 26

Legende istorice

Servii varsã-ntr-însa dulce tãmâioasã. Fiecine-nchinã pentru o frumoasã. Când la cel din urmã rândul a venit, Misail ia cupa ºi-astfel a vorbit: µ „Unde este timpul cel de vitejie? Timpul de mari fapte?... Vai! n-o sã mai vie? A cãzut Moldova, cãci orice români Se roºesc la gândul a mai fi stãpâni. Ei îmbracã manta de înþelepciune; Dar ca sã-ºi ascunzã trista slãbiciune. Dar înþelepciunea fãrã-a cuteza, E ca cutezarea fãrã-a cugeta. Când vedem sfioasã patria românã, Ne-aducem aminte vorba cea bãtrânã: Cel ce e mai aproape de mormântul sãu La ideea morþii tremurã mai rãu! ªtefan nu mai este... Însã o sã vie Alþi ªtefani cu viaþã ºi cu bãrbãþie: Dacã timpul d-astãzi ne apasã greu, Viitorul este al lui Dumnezeu! Însã pân’ sã vie lanþul sã ne rupã, Nu va mai bea nimeni din aceastã cupã; Când un suflet mare se va arãta, Hârburile cupei le va aduna.“ Zice,-aruncã cupa ºi o sparge-n trei... Nimeni n-a strâns încã hârburile ei. 27

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

SORA ANA De când a ucis prin ºtire P-acel bun Cantacuzin, Doamna Ghica-n monastire Se ascunde cu-al ei chin. µ „Sorã Anã, Anioarã! Sã nu-þi vazã faþa ta! Gelozia ei omoarã Tot ce-o poate supãra. Chipul tãu e rupt din soare; Sânul tau din criniori, Pãru-þi din a serii boare; Buzele-þi din foc de zori. Ochii i-ai rãpit din mare, Sufletu-þi e smuls din vânt; De la flori a ta suflare; Gându-þi de la duhul sfânt!“ Sora nu dã ascultare Vorbelor ce i s-a zis, Înaintea doamnei pare Ca un fraged, dulce vis. µ „Spuneþi, maici fermecãtoare, Fãrã fricã de pãcat, Pruncul meu cu cosicioare, Cine mi l-a deocheat? Sora Ana cea plãvie? Sora Ana negreºit!... 28

Legende istorice

S-o zideascã în chilie!...“ ªi chilia s-a zidit. Sora Ana, Anioarã, Asfel roagã pe zidari: µ „Sã-mi lãsaþi o ferestioarã, În ferestrele mai mari, Ca sã nu se veºtejeascã Faþa mea ca-ntr-un mormânt; Pânã sã se dovedeascã Cã nevinovatã sânt! Eu sunt tânãrã, le spune, Traiul mi-e atât de drag! Loc puþin eu þiu în lume, Rãu puþin eu pot sã fac.“ µ „Nu se poate, copiliþã! Doamna astfel a voit. Tacã-þi draga ta guriþã! N-ai nimic de dobândit!“ µ „Spuneþi, darã, maicei mele Cã în lume nu mai sânt, Ca sã verse lãcrimele Sã înece-acest pãmânt...“

29

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

DANIEL SIHASTRU Sub o râpã stearpã, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vãrsarea serii un strãin sosi. µ „ªtefan al Moldovei vine a-þi vorbi!“ µ „ªtefan al Moldovei, Daniel îi spune, Sã aºtepte-afarã! Sunt în rugãciune.“ µ „Bunule pãrinte! Sunt rãnit ºi-nvins; Însãºi a mea mumã astãzi m-a respins! Viu sa-þi cer povaþa dacã nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astãzi sã se-nchine?“ Daniel Sihastru domnului a zis: µ „Ma înºealã-auzul ori eu am un vis? Capul ce se pleacã paloºul nu-i taie, Dar cu umilinþã lanþu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacã e robit? Sãrbãtoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viaþa ºi robia nu pot sta-mpreunã, Nu e totd-odatã pace ºi furtunã. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni ºi pãmânturi; Dar nu ai p-acela ca sã-i umileºti! Poþi ca sã îi sfarâmi; dar nu sã-i robeºti! Dacã mâna-þi slabã sceptrul þi-o apasã, Altuia mai harnic locul tãu îl lasã! Cãci mai bine este supus lãudat, Decât cu ruºine domn ºi atârnat!“ Dupã-aceste vorbe, ªtefan strânge-oºtire ªi-nvingând pãgânii nalþã-o monastire.

30

CUPRINS Legende istorice

FIASTRII Sub Mihai Viteazul s-a fãcut unire; Dar fiastrii umblã pentru despãrþire. La Pãtraºcu domnul, al lui Mihai fiu Într-o zi s-aratã ºi-ãst limbaj îi þiu: µ „Nu mai vrem unire noi cu þara voastrã; Cãci ea ne dãrâmã neatârnarea noastrã!“ Dar rãspunde unul din cei cinci boieri Ce Mihai numise mari consilieri: µ „Turcii vã insuflã astã cugetare, Cãci unirea face neamul nostru tare; ªi ei vor sã vazã pe acest popor Slab, ca sã-l supuie lanþurilor lor. Sfântã Românie! Oare nu suspini? Carnea ta se vinde la barbari strãini? Sângele ºi viaþa-þi sunt puse-n vânzare, ªi tu, dragã þarã, stai în nepãsare! A slãbit poporul cel nebiruit? Sângele lui tânãr oare-a putrezit? Ca sã vazã astãzi, fãrã de simþire, Pe cei rãi ai þãrii dându-o pierire? ªi ce poate dânsul cât de tare-ar sta, Când cei mari lucreazã la robia sa? Când cârmaci molateci vasul duc spre stâncã, Altui vas, tãria ce-i ajutã încã? Voi nu vreþi unirea vechiului popor, Cãci stãpânii voºtri încã nu o vor. 31

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dacã cu robia ce vã umileºte V-aþi dedat, cât viaþa, fãrã ea lipseºte; Cereþi neamul vostru a se despãrþi!... Mergeþi lipovenii a vã stãpâni!... Þãrile române ori vor fi unite, Ori vor fi în parte la strãini robite; Dar vor fi unite de nu astãzi, mâine: Cãci tiranul trece... patria rãmâne!“ µ „Piarã toþi fiastrii!“ oastea a strigat, Þara ºi poporul încã-au repetat. Dar fiastrii þãrii fãrã de ruºine Merg s-aducã-n þarã oºtile strãine.

ÎNTOARCEREA LUI MIHAI De la lungi rãzboaie, Mihai cu mãrire Intrã-n capitalã cu a lui oºtire. El se urcã-n tronu-i mândru ocolit. Cei ce au puterea astfel i-au vorbit: µ „Doamne! Focul arde în aceastã þarã. Încã ieri cu urã mulþi se rãscularã. Dar rãzvrãtitorii s-au întemniþat ªi prin zelul nostru þara a scãpat.“ µ „Voi zdrobi rãscoala ce þara uraºte; Dar voi sparge încã pricina ce-o naºte: Dacã astã þarã umblã-a se scula, Este semn cã n-aveþi simpatia sa. Lui Rodolf voi scris-aþi cã e rãzvrãtire, 32

CUPRINS Legende istorice

Cã ai noºtri catã cu a lui unire. Dacã cel ce-o cere e rãsculãtor, Þara mea, eu însumi sunt rãzvrãtitor... Am învins pãgânii, i-am gonit afarã; Dar a lor sãmânþã o gãsesc în þarã. Ea-nconjoarã tronul pentru a-l rãci De inima þãrii, apoi a-l lovi. Neputând acuma tronul sã loveascã, Ea îi urcã scara ca sã îl mânjeascã. Tronului nu-i pasã de loviri strãine Ca d-acea trãdare ce s-ascunde-n sine. Planta nu se teme de cei ce-o jignesc, Ca de viermi ce-n sânu-i nasc º-o veºtejesc. De aº ºti cã sceptrul se robeºte vouã ªi oricui sã fie, eu l-aº rupe-n douã! Jugul celor barbari oare l-am spart eu, Ca sub jugul vostru sã-mi plec capul meu? Prinºii fie liberi! Au cuvântu-mi dat. Voi intraþi în noaptea d-unde v-am luat!“

MIRON COSTIN µ „Mari dureri ai, sorioarã. De-mi rupi inima gemând?...“ µ „Mari dureri ma înconjoarã!...“ Zice Mãrioara blând. ªi al morþii vãl se-ntinse Peste faþa ei de crin. Viaþa-i tânãrã se stinse Într-un dureros suspin. 33

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Miron plânge cu suspine ªi mai zice dureros: µ „Cui mã laºi aici pe mine, Suflet dulce ºi frumos?“ Dar în salã se aratã De la curte un trimis, Sã ucigã astã datã Cronicarul cel proscris. Mãrioara blândã moare, Miron cade înjunghiat ªi în ziua viitoare Douã cruci s-au ridicat. Dar pe groapa lor cea sfântã, Cum dã vânt de primãveri, Douã pãsãrele cântã, Cântã ale lor dureri.

MONASTIREA PUTNA Sub un chip de înger, într-un vis ferice, Domnului Vasile gândul rãu îi zice: µ „Monastirea Putna, ãst locaº plãcut, S-a zidit pe aur de un domn avut. Mergi ºi o dãrâmã pâna-n temelie ªi-ei gãsi tu aur sã faci alte-o mie“. Iar Vasile-domnul d-aur pãtimaº, Pune sã dãrâme ãst frumos locaº. 34

CUPRINS Legende istorice

Când ostaºii sapã pânã-n temelie, Un bãtrân cãlugãr zice cu mânie: µ „Domnii mari nãlþarã sfinte monastiri Sã aminte þãrii zile de mãriri. Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nþelegi, Cãci tu nu ai fapte de urmaºi sã legi. Când un domn la aur inima-ºi robeºte, Tronul se degradã, þara veºtejeºte. Însuºi ca magnetul tragi ºi însuºeºti Aurul oriunde poþi sã îl gãseºti. Dar te teme, doamne, sã nu tragi la tine Cuiele de aur ce de tronu-þi þine.“ ............................. ............................. Domnul nu ascultã în a lui orbie, Sapele rãstoarnã vechea temelie. Domnul ºi boierii între ei se cert... Însã ce gãsirã? µ Un mormânt deºert. Pe mormânt sunt scrise litere strãbune. Un tãlmaci citeºte ºi la toþi le spune: µ „Din comori ce strângem pe acest pãmânt, Iatã ce-i al nostru: un tãcut mormânt!“ De atuncea domnul pierde-a lui domnie ªi curând în urmã moare-n sãrãcie.

NÃVALA LUI ÞEPEª Noaptea-i furtunoasã, ºi superbul domn În deºert mai cheamã fugãtorul somn: O gândire mare sufletu-i îmbatã; Printr-o faptã rarã sã triumfe catã. 35

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de roºii el îºi face loc: Cum furtuna cade p-ape dormitoare Si d-odatã-nalþã valuri mugitoare, În ordia turca roºii nãvãlesc... Turcii se deºteaptã, strigã, s-ameþesc. Sunetele d-arme, strigãte turbate, Printre vijelie zbor amestecate; Caii calcã rânduri de fãrãmãturi; Sângele ca ploaia curã din sãcuri. Mohamed sub cortu-i dulcea pace catã; Vise graþioase sufletu-i îmbatã. Uºile, la cortu-i, iatã, se smicesc ªi pe cal apare domnul românesc. Mohamed p-o poartã repede dispare... Printre umbra deasã cautã scãpare. Când pe fruntea nopþii ziorile se joc, Domnul cu românii las al luptei loc; Dar sultanul cearcã spãimã-atât de rarã, Cât, la miezul zilei, fuge spre hotarã.

APA BÂRSEI Ca un fluviu d-aur, splendidã luminã, Peste patru taberi, varsã luna plinã. Turcii ºi tãtarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nºelau. Astfel prin furtunã, printre nopþi, pe mare Lopãtarii varsã tânãra cântare. 36

Legende istorice

Dar ªerban nu doarme, cãci dulcele somn Rar rãsfaþã geana unui mare domn. Grijile, în horã, turbure se duce Încotro lumina mai splendidã luce. Cãtre astea, cântul pãsãrii prin flori Spune cã se varsã fragedele zori. Domnul cãtre ceruri-nalþã rugãciune, Apoi dã semnalul, trompeta rãsunã. Lupta se începe, cetele tãtare Pasã înainte, strigã cu turbare. Turcii le sprijinã; turcii ºi tãtari Se îndes, s-amestec... Sprinteni armãsari Necheazã, spumeazã... Armele rãsunã; Tremurã pãmântul... Muntele detunã, Soarele pãleºte... Apele roºesc... Pãsãrile-n aer zborul lor opresc. Omul se îmbatã d-omenescul sânge... Muma cãtre sânu-i copilaºul strânge. Ungurii rezistã furiei cei vii, Dar cum în suflarea negrei vijelii Arborii rezistã, câteva minute, Apoi îºi sfãrâmã crãcile bãtute, Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor, Cu puterea dalbã sufletelor lor. Dar-necaþi d-a noastrã crâncenã putere, Iatã cã se pleacã, bãrbãþia piere. Dar atunci începe cruda mãcelare. Furia scãpatã, urlã cu turbare. Caii calcã în sânge pânã la copiþi, Calcã ºi sfãrâmã morþii ºi rãniþi. 37

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Strigãte, trufaºe, celui ce învinge, Se confund cu plânsul celui ce se stinge, Astfel cum bacanta, l-al plãcerii loc, Vine despletitã ºi cu ochii-n foc, ªi cu voluptate, ºi nesãturatã, De plãceri sãlbateci ºi de vin se-mbatã. Secheli s-abate. Zilele-i se curmã, Patru mii de nobili în mormânt îl urmã.

GROZEA VORNICUL Iar prin lungul apei, prin dumbrãvi, s-aratã, Pasã, pe tãcute, o mãreaþã-armatã: Armia lui Rareº, domnul lãudat. Luna p-a lor cale raze-a semãnat. Ungurii cu spaimã somnul dulce lasã ªi la datorie fiecare pasã... La lumina stelei, cei armaþi s-opresc... Din ambele taberi, bravii se privesc. Lupta-ncepe crudã: buciumele sunã, Caii lor necheazã, vãile rãsunã. Zorile se scaldã p-azurul ceresc, Pe armele roºii de sânge-omenesc, Dar lumina spune cetelor maghiare Cã numai prin fugã pot afla scãpare. Zapoliu aude cu plãcere vie... La moldavii noºtri pasã-n bucurie. Cheamã cãpitanul care-a comandat; Tinde mâna dreaptã ºi l-a sãrutat. 38

CUPRINS Legende istorice

Apoi dã lui arme rari ºi preþioase, Aur îi oferã ºi sãgeþi frumoase. Grozea, cãpitanul, armele-a primit: µ „Iau eu arcu-acela la luptaºi dorit, Dar auru-þi, doamne, nu mi se cuvine. Domnul Petru Rareº m-a trimis pe mine Sã sfãrâm vrãjmaºii într-acest rezbel Numai pentru stima care-þi poarta el.“

MIHAI REVENIND DE LA DUNÃRE Domnul României cãtre þarã vine Strãlucit de-nvingeri de prin þãri vecine. Lasã sã purceadã corpu-i de soldaþi ªi ramâne-n urmã cu ºase bãrbaþi. Dar le vine ºtire cã-n dumbrava deasã Îl pândesc cinci sute turci, oºtire-aleasã. Printre-a serii umbrã cu-ai sãi scutieri Domnu-atacã-ndatã cinci sute-ieniceri. Turcii în bãtaie strigã cu putere, Iar eroii noºtri se lupta-n tãcere. O minune mare! Turcii sunt învinºi! Numai domnul taie patrusprece inºi! Apoi urmã calea-i. Iarã luna plinã Le aºterne drumul cu flori de luminã.

39

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

DOMNUL MAVROGHENI Domnul Mavrogheni pleacã cu oºtire ªi, chemând boierii, zice cu mãrire: µ „Astãzi este timpul sã vã rãzboiþi ªi prin dalbe lupte sã vã nemuriþi. Cela ce roºeºte a trãi-n robie, Cãtre-o mândra moarte sã-mi urmeze mie!“ L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs! ªi cu ironie domnului au zis: µ „Portul nu ne iartã, doamne, a ne bate!“ Nobilã mânie sufletu-i strãbate, Dar frângându-ºi dorul iarã le-a vorbit: µ „Ce? în þara unde viaþa a domnit Astãzi nu mai este nici un suflet mare Ce sã batã încã de neatârnare, Pe câmpia unde numãrau pe flori În trecut vitejii ageri luptãtori? Nu mai e scãpare pentru ãst pãmânt! Inimile voastre sunt un trist mormânt, Unde nici o floare nu mai înfloreºte, Unde nici o razã nu mai strãluceºte! Sã-mi aducã caii ãstor mari boieri, Lor le dau eu ranguri pentru cavaleri! Ei merg la bãtaie, fãrã-mpotrivire, Numai lor se cade cinste ºi mãrire.“ Astfel zice domnul trist ºi abãtut. Însã din mulþime iatã au pãrut Cãpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul þãrii ºi mãrinimie. µ „În aceste locuri, deºi suferim, Însã pentru þarã mergem sã murim!“ 40

CUPRINS Legende istorice

Ei plecarã-ndatã sã se rãzboiascã; La Tismana bate armia nemþeascã.

BÂRLAD Turcii intrã-n þarã, trec, se grãmãdesc, Alþii totd-odatã la hotar murgesc. Dar ªtefan cel Mare cu oºtile sale Spre Bârlad se duce ºi-i aºteaptã-n cale. Un boier îi zice: µ „Doamne! Mulþi mai sânt, Mulþi se varsã turcii pe acest pãmânt!“ ªtefan îi rãspunde: µ „ªi mai bine-mi pare. Nu vom sta noi nimeni fãrã de lucrare.“ Zice. Late valuri cetele-i pornesc. Pulberea se-nalþã, armele lucesc. Domnul pune oastea sub trei capi de þarã. Avangarda pleacã... Lupta-ncepe-amarã. Numãrul lor mare pe moldavi îi strânge. Soarele s-ascunde sub un nor de sânge, Noaptea împrumutã zilei val de dor, Negurã ºi pâclã pe pãmânt cobor. Cum din munþi coboarã douã repezi unde, Se-ntâlnesc pe cale, scot mugiri profunde, Apoi preunate, pe un singur pat, Spumegã ºi-aleargã, ºi-alergând se bat. Astfel se-ntâlnirã ambele armate ªi d-a lor lovire par împovãrate. Oameni puºi sã sune, prin adânci pãduri, Sunã din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau ºi-ascultã larma depãrtatã! Cu trei alte armii cred cã-au sã combatã. 41

Dimitrie Bolintineanu

Râul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntins Îndoieºte spaima. Focul lor s-a stins. Cei mai mari s-adunã... Ce vor face oare? Buciumele sunã, rãspândesc teroare. Unul ia d-a fuga... Toþi îl urmãresc, Ca pulberea în vânturi toþi se risipesc. ªtefan îi preurmã, fuga lor nu-i scapã. Mulþi, cuprinºi de spaimã, sar ºi pier în apã. Alþii, între dânºii singuri se ucig, Alþii-n spada noastrã, nãvãlind, sã-nfig. Astfel multe paseri, prin furtuni turbate, Zboarã risipite, par înspãimântate! Unele s-aruncã peste râpi ºi mor, Altele pe sânul celor ce le-omor. Râul spumã sânge. Turburile-i valuri, Strânse de cadaveri, se revars pe maluri. ªtefan pretutindeni îi doboarã-amar, Dându-le gonire pânã la hotar, Cum pe calea coasei, pe întinse crânguri, Maldãrul cel verde zace rânduri, rânduri! Astfel pretutindeni zac ºi morþii lor. Corbii, cete late, peste dânºii zbor. Dar ªtefan cel Mãre capii oºtii-uneºte La voioase mese ºi-astfel le vorbeºte: µ „Raz-acestei lupte petrecutã-n nori Luce ca lumina soarelui la zori, Dar a sa luminã foarte lucitoare, Sã nu ne rãpeascã prin a sa vulvoare. Fala e un soare mândru, strãlucit, Ce orbeºte ochiul care l-a privit.“ Astfel zice domnul. Cupele-aurite 42

CUPRINS Legende istorice

Cheamã, prin toaste, zile strãlucite. Tinere fecioare cununau cu flori, Cu-a lor dulce mânã, bravii vingãtori. Altele, pe harpe, cântã dulce, lin, Gloria românã ºi-al Moldovei chin. Iar ªtefan ascunde faþa-i strãlucitã În regala-i mantã cu aur mândritã.

BAIA I

Trage-þi încã-o datã spada fulgeroasã, Þarã de mari fapte, þara mea frumoasã. Un minut în viaþã tu te-ai odihnit ªi pe pãru-þi mândru florile-au pãlit! Dulcile surâderi pe buze fecioare Stinsu-s-au la umbra grijii gânditoare. Peste tot rãsunã cântece de dor Cu suspine triste îngânate-uºor! II

Cetele maghiare pe câmpii s-adun, La cetatea Baia tabãra lor pun, Mateiaº soleºte marelui ªtefan Ca sã-l recunoascã drept un suzeran. Dar eroul nostru încã-i dã de ºtire: µ „Pânã ce românii, mândri de mãrire, Pentru þarã moartea vor dispreþui, Mâinile de lanþuri nu-ºi vor umili!“ 43

Dimitrie Bolintineanu

III

În cetatea veche ungurii-au rãmas ªi-n plãceri molateci inimile las. Într-o noapte tristã, într-o sãrbãtoare, Ei înºealã dulce grija gânditoare. Viaþa, dezbrãcatã d-ale ei dureri, Curã pentru dânºii plinã de plãceri. Dar p-atunci românii cu cel cãlcãtor Nu beau dintr-o cupã viaþa þãrii lor. P-a fecioarei frunte, aste sãrbãtori Nu puneau plãpânde ºi suave flori. IV

Noaptea toate seamãn mai spãimântãtoare, Moartea le-mprumutã vãlul de teroare. Conjuraþi d-odatã, în orgia lor, Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. ªtefan pune focul. Flacãra s-uneºte Cu teroarea morþii ºi pe toþi uimeºte. Zorile se varsã. Pe cetatea latã Cãtre cer se-nalþã flacãra turbatã. Junele bacante, bete, despletite, Mai cãtând cu gura sãrutãri dorite, Cu amanþii tineri, spectacol amar! Într-un râu de flãcãri, repede dispar. Iar Corvin cel mare, revãrsând suspine, Cu trei rãni ºi singur fuge cu ruºine.

44

CUPRINS Legende istorice

CODRUL COSMINULUI I

Vânturile negre, într-a lor turbare, Nu bat faþa mãrii fãrã încetare; Iar tu, dragã þarã, pace nu mai ai! Nu se ºterse bine sângele pe plai ªi alt râu de sânge mâine o sã-l ude! Mâine, alte lupte! Alte doruri crude! Fiii tãi trec viaþa sub armele lor; Pruncii lor îi uitã, pãrãsiþi în dor! Iatã, vântul luptei geme cu turbare! Un minut, o, þarã, câtã dezmierdare! Crude au sa fie luptele ce vin! Dar nepieritoare fi-vor cel puþin; Ale tale lupte, splendide, sublime, Te-or scãpa de moarte pe viitorime! II

µ „Nu a geme numai ºi-a vãrsa suspine E lãsat la inimi nobile, sublime! Plângerea purcede din suflet robit Unei vieþi trândave ce l-a umilit! Cel brav nu s-abate când cel rãu îl frânge, Ci cu arma-n mânã se îmbatã-n sânge.“ Astfel strigã ªtefan ºi cu bravii sãi Pleacã cu urgie la Cosmin în vãi. Au intrat polonii pe vãi la Cosmin; Între douã mãguri ei coboarã lin. Soarele rãsare; focul splendid luce, P-armele lor mândre cade ºi strãluce. 45

Dimitrie Bolintineanu

Liberã de grijã, moarte sau robie, Inima lor zboarã cãtre bucurie. Gândul lor întrece pasurile lor, Cãtre dulcea þarã alergând cu dor. Dar mai sus de mãguri cei din þarã vin, Herãstrez stejarii câþi pe râpi se-nclin; P-ale lor tulpine aninaþi îi lasã; Iar mai jos de dânºii armiile pasã. Un semnal, ºi-aceste cete vor pieri. Soarele dispare... Ceru-ngãlbeni! ... Munþii-nalþi, vechi, scutur coama lor virginã, Arborii se miºcã, se-nvârtesc, se-nclinã. Umbra se mãreºte... Aerul tãiat, Strâns, s-aruncã-n valuri, vâjâie turbat. Muntele tresare! Trãsnete, mugiri, ªuierãri bizare, vaiete, rãcniri Sã ridic în aer, cresc, se variazã, ªi, din munte-n munte, trec, se repeteazã, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad din râpã-n râpã; oriºiunde bat, Stâncile, pe cale, gem, trãsnesc ºi saltã, Se sfãrâmã, pleacã, bubuiesc, tresaltã... Cerul ºi pãmântul parcã se lovesc, Parcã se confundã ºi se nimicesc. ªi-unde se revarsã pe vãile-adânci, Alþi munþi se formeazã din copaci ºi stânci. Muntele rãmâne negru dezvelit; Râul schimbã cursu-i, geme nãbuºit; Caii, cavalerii, cetele fãloase, Armele iau forme crude ºi hidoase, Râuri largi de sânge din pãmânt þâºnesc, Codri-n fum ºi-n umbrã saltã, clocotesc!... 46

CUPRINS Legende istorice

ªtefan însã vine cu a lui armie. Ce mai e cu viaþã, sfãrâmã c-urgie.

ªTEFAN LA MOARTE ªtefan, domnul þãrii, pe cei mai mari uneºte La Suceava veche ºi-astfel le vorbeºte: µ „Fiul meu cel june! Voi, români doriþi! Moartea mã culege dintr-ai mei iubiþi. Dorul pentru viaþã nu mã-ntristã foarte; Omul chiar când naºte face-un pas spre moarte. Viaþa-i ca fantasma cu chipul plãpând Ce prin nopþi s-aratã ºi se stinge blând. Omu-i ca un vierme ce-n þãrânã pare Un minut vederii ºi, lucind, dispare. Dar mã-ntristã foarte norul furtunos Ce pe cerul þãrii trece neguros; Soliman ce mâine poate se preparã A lovi cu moarte draga noastrã þarã. Ungurul cel falnic se supune lui. În poloni credinþã nu mai poþi sã pui. Un pilot cu minte prin furtuna tare Nu desface toate pânzele ce are. Astfel pân’ ce fieru-i nou sã-l încercãm, Cu temeiuri bune þara sã-nchinãm. Iar de-ar vrea sã surpe legi ºi dalbe date, Sã muriþi cu toþii pentru libertate! Nimeni nu e în lume mai dispreþuit Ca cel rob ce poartã jugul mulþumit, Nimic nu ne-nsuflã hulã ca poporul Ce doreºte viaþa cu robia, dorul! 47

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

E mai demn, mai nobil, oameni ºi pãmânt Faþa lor sã-ºi schimbe sub un dalb mormânt, Decât în robie neamul sã trãiascã ªi de-a lui ruºine lumea sã roºeascã!“

DUMBRAVA ROSIE I

Albert face ºtire lui ªtefan cel Mare: µ „Sã depui puterea ºi-armele barbare!“ Pentru-aceste zise, domnul îi scria Aste vorbe dalbe: µ „Vino de le ia!“ Iar la-ai sãi le zice: µ „În aceastã lume Cât cerescul soare va purta un nume, Nimeni nu va spune, cât am vieþuit, Cã a cãlcat strãinul ãst pãmânt iubit ªi-a gãsit în þarã cugete-njosite, Inimi degradate, braþe putrezite! Nu cãtaþi mulþimea celor ce sosesc ªi ascund în umbrã soarele ceresc. Inima la doruri e mai cãlduroasã, Steaua-n noapte luce, e mai luminoasã!“ Zice; cere calu-i... Brava lui armie Spre câmpia luptei pasã cu mândrie. II

Ce-ai fãcut vitejii plini de bãrbãþie, O, trufaºe rege! Ieri, tu, cu mândrie, Le-mpãrþeai al þãrii lãudat pãmânt, Astãzi n-au nici locul unui strâmt mormânt. 48

Legende istorice

Plângi, trufaºe rege, cãci a ta mândrie A lovit cu moarte splendida Lehie! III

Mii de pluguri arã. La fiece plug, Zece câte zece robii leºi se-njug. Astfel arã câmpul; iar prin arãturi, Tot cu dânºii ªtefan seamãnã pãduri. IV

Doi trimiºi de unguri la ªtefan sosesc. µ „Doamne! Toþi creºtinii azi te fericesc. Dar, ilustre ªtefan, toþi se roagã þie, Pentru robii voºtri prinºi în bãtãlie...“ Astfel zic trimiºii. Dar ªtefan cel Mare Iatã cum rãspunde plin de turburare: µ „La vecinii noºtri prãzi noi nu cãtãm, Însã când ne calcã, ºtim sã ne-apãrãm. Nu-i în datul nostru cruda tiranie, Dar un aspru-exemplu am voit sã fie. Din aceastã faptã naºte-vor dumbrave Ce-ar vorbi prin veacuri d-armele moldave... Noi scriem istoria nu pe cãrþi ce pier, Ci pe frunþi de popoli cu paloº de fier!“

49

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

MARIA PUTOIANCA Maria cade roabã. E dusã la Divan. Acolo se prezintã superbului sultan. E junã ºi frumoasã sub ostãºeºti veºtminte! Frumoasele-amazoane, ea mândru ne aminte. E-naltã ºi subþire, ca bradul copilaº; Pe albu-i sân, pãr negru se varsã drãgãlaº. Cum planã întristarea pe cugete senine! Iar gura-i e o rozã cu sânge ºi cu vine. µ „De ce-ai luat veºtminte ºi arme de bãrbãt Ca sã te lupþi cu turcii? sultanul a-ntrebat. Urmat-ai tu în luptã vreun ostaº ce-þi place?“ ªi a Mariei faþã mai rumenã se face. µ „Nu am urmat pe nimeni, ºi, dacã arme port, Voi sã-mi rãzbun prin sânge pãrintele meu mort.“ µ „Mulþi turci ucis-ai oare? Eu pot a-þi da iertare De n-ai ucis nici unul!“ La astã întrebare, Maria îi rãspunde: µ Îti jur pe Dumnezeu, Ucis-am numai nouã, ºi mult îmi pare rãu! Îmi trebuia o mie ca sã rãzbun un tatã A cãrui scurtã viaþã fu de virtuþi bogatã.“ Sultanul cu mirare pe fatã auzi: µ „Fii liberã, trãieºte! Eºti demnã a trãi!“

MUMA LUI MIHAI Lânga Olt la monastire Vine un ostaº din plai ªi întreabã cu grãbire: „Unde-e muma lui Mihai?“ 50

Dimitrie Bolintineanu

Teodora se închinã; Roagã pentru fiul sãu. „-Maicã schimnicã, suspinã, Nu mai este fiul tãu! Ce nu au putut rãpune Patruzeci de lupte mari, Au rãpus, vai! îþi voi spune, Douã sãbii de tâlhari!“ µ „Sub a morþii grea lovire, El, cãzând, s-a apãrat?“ µ „Prins în lance, cu mãrire, Scump el viaþa lui a dat.“ µ „Adevãr tu spui... El este Fiul meu cel prea iubit... Dar poþi tu a-mi face veste Pe români de i-au unit?“ µ „N-a putut el sã-i uneascã, Singuri nefiind uniþi. Toþi voiesc ca sã domneascã ªi-aºteptând, toþi sunt robiþi!“ µ „ªtirea ta e tristã foarte, Nu cã fiu-meu a murit, Dar cã chiar prin a lui moarte Pe români n-au dezrobit.“ Astfel zice doamna mare ªi-n chilie s-a închis, Pânã ce de întristare Ochii-n lacrimi i s-a-nchis.

52

CUPRINS Legende istorice

BASME

MIHNEA ªI BABA (dupã o tradiþie)

I

Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsã de aripi, suflatã de vânt; Când buha se plânge prin triste suspine; Când rãii fac planuri cum au a reþine În barbare lanþuri poporul gemând; Când demoni ºi spaime pe munþi se adunã De urlã la stele, la nori ºi la lunã, Într-una din peºteri, în munte râpos, Un om oarecare intrã curajos. II

În peºterea Carpaþilor O oarã ºi mai bine Vezi templul pacinaþilor Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morþi arterele ªi hârcele uscate. Aci se fierb ºi oasele În vase aurite, 53

Dimitrie Bolintineanu

Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacãrã mistericã Dã palidã luminã; Iar stâlpii în bisericã Pãreau cã se înclinã. ªi liliecii nopþilor Ce au aicea locul, Ascunºi în hârca morþilor, Umblau sã stingã focul. O babã, ce oroarele Uscaserã în lume, Tot rãscolea vulvoarele, ªoptind încet un nume. III

S-aude un zgomot de paºi pe aproape, Cum calcã strigoiul când va sã dezgroape O tânãrã fatã... Colo... Ascultaþi! Sã fie satana cu ochii de focuri? µ „Hei! Cine sã calce în negrele-mi locuri, Se-ntreabã bãtrâna... aici nechemaþi!...“ Ea zice, ºi-n umbrã un om se aratã Cu ochii de sânge, cu fruntea uscatã, Teribil ca locul în care intra. µ „Bãtrânã, el zise, îþi fã datoria!“ ªi vorba-i, cum geme în zid vijelia, Din colþuri în colþuri grozav rãsuna. 54

Legende istorice

BÃTRÂNA

Ascultã-mã, doamne, aveam în oºtime Un fiu oarecare vestit în mulþime Prin luptele sale; era fiul meu; Plãcut ca seninul, frumos ca o floare ªi pentru aceasta mai stam eu sub soare. Era pentru mine al meu Dumnezeu, ªi pentru aceasta m-am dat în pierzare. Sã-l fac între oameni ferice ºi mare, Am dat al meu suflet la negrul tartar. Tu ºtii mai departe. Ce? gemi de turbare! Vrei sângele mumei, tu vrei rãzbunare, Loveºte! Na sânul, tirane barbar! Cãci viaþa îmi este acum blestematã. O! cum nu pot oare sã sorb astã datã ªi zilele tale, ºi sângele tãu! Dar nu pot, cãci fiu-meu în ultima-i stare Opri orice mânã a da rãzbunare. Tirane! Vezi prada-þi, vezi cugetul sãu. Pe urmã, c-o mânã uscatã ºi arsã, Într-una din hârce un sânge ea varsã, ªi, dându-l lui Mihnea, îi zise: Sã bei! E sângele fiu-meu, na! soarbe-l mai tare, E cald ºi e tânãr, cum vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tãu, de nu vrei. IV

Toþi morþii din mormânturi, Cu ghearãle-ncleºtate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflã vânturi, 55

Dimitrie Bolintineanu

Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar din lunã piºcã Când frunzele se miºcã În timpul primãverii, Þipând, acum zbura. ªoimanele ce umblã Ca vijelii turbate, Colore deºirate Cu forma ca o turlã, Din munþi în vãi cãlca. V

Un glas în mulþime teribil gemu ªi ceata infernã îndatã tãcu. VI BLESTEMUL

Oriunde vei merge sã calci, o, tirane, Sã calci p-un cadaver ºi-n visu-þi sã-l vezi, Sã strângi tu în mâna-þi tot mâini diafane ªi orice þi-o spune tu toate sã crezi. Sã-þi arzã plãmânii d-o sete adâncã ªi apã, tirane, sã nu poþi sã bei, Sã simþi totd-auna asuprã-þi o stâncã, Sã-nclini a ta frunte la cine nu vrei. Sã nu se cunoascã ce bine vei face! Sã plângi! însã lacrimi sã nu poþi vãrsa, ªi orice dorinþã, ºi orice-þi va place Sã nu poþi, tirane, sã nu poþi gusta! 56

Legende istorice

Sã crezi cã eºti geniu, sã ai zile multe ªi toþi ai tãi moarã; iar tu sã trãieºti! ªi vorba ta nimeni sã nu o asculte, Nimic sã-þi mai placã, nimic sã doreºti! VII

Aºa vorbi bãtrâna ªi Mihnea tremurã. Iar naiba, ce fântâna O soarbe într-o clipã ªi tot de sete þipã, La dreapta lui zburã. El are cap de taur ªi ghearã de strigoi. ªi coada-i de balaur, ªi geme cu turbare Când baba tristã pare; Iar coada-i stã vulvoi. Iar nagodele-urâte Ca un mistreþ la cap, Cu lungi ºi strâmbe râte Cu care de pe stâncã Râm marea cea adâncã ªi lumea nu le-ncap; ªi ºase legioane De diavoli blestemaþi Treceau ca turbilioane De flãcãri infernale, Cãlãri toþi pe cavale Cu perii vulvoiaþi. 57

Dimitrie Bolintineanu

ªi mii de mii de spaime Veneau din iad râzând Pe Mihnea sã defaime, Cãci astfel baba are Mijloc de rãzbunare Pe mort nesupãrând. VIII

Mihnea încalecã, calul sãu tropotã, Fuge ca vântul; Sunã pãdurile, fâºâie frunzele, Geme pãmântul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecã, munþii se clatinã, Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, Calul sãu cade; Demonii râserã; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însã el repede iarã încalecã, Fuge mai tare; Fuge ca crivãþul; sabia-i sfârâie În apãrare. Aripi fantastice simte pe umere, Însã el fuge; Pare cã-l sfâºie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavalã iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabã ºi palidã, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; 58

CUPRINS Legende istorice

Barba îi tremurã, dinþii se clatinã, Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Cu un balaur. IX

O, ce de hohote! Râserã demonii, Iadul tot râse! Însã pe creºtetul munþilor, zorile Zilei venise.

O NOAPTE LA MORMINTE Mergeam pe cãi sãlbatice, Cãtam adãpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lãtra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapã mâinile Scheletele hidoase. Pe munþi, regina nopþilor Pãruse gãlbenindã, Aºa cum fruntea morþilor Se vede suferindã. Atunci trecurã ielele De mâini în horã prinse; 59

Dimitrie Bolintineanu

ª-un abur toate stelele Îndatã le cuprinse. Þipa în sânul norilor Vulturi cu grele pene. ªi vuietul prigorilor Se auzea alene. Un fulger!... Norul fumegã; Iar tunetul rãspunde, ªi ploaia cade, spumegã În turburoase unde. Apoi s-aud rãsunete De vaiete, suspine; Înspãimântat de tunete, Un mort veni spre mine. În prejmul monastirelor, Umblând, mã rãtãcisem; La locul cimitirelor Vãzui cã mã oprisem. MORTUL

„Deschideþi, schelete, aceste mormânturi, Cãci ploaia se varsã pâraie din nor, Cãci vântul mã bate, ºi câini mã-nconjor, ªi ielele albe duc hora pe vânturi. Asearã, când umbra cãdea pe pãmânt, Ieºii sã vãz luna jucând pe ruine, Cãci douã schelete gemeau lângã mine ªi-un verde balaur zbura prin mormânt. 60

Legende istorice

Dar luna s-ascunde d-odatã-n furtunã ªi astfel ca spicul de vânturi uscat, Vârtejul pe mine în vãi m-a zburat Pe unde infernul sabatul adunã. Schelete tãcute, am fost împãrat; Cum soarele trece din lume în lume, Din poluri în poluri zbura al meu nume, Din poluri în poluri eram lãudat. Precum un luceafãr strãluce prin stele, Luceam printre prinþii din epoca mea; Dar, vai! amãgire! Virtutea-mi lipsea ªi sceptrul se sparse în mâinile mele! Toþi îmi spunea mie cã lumea e-a mea, Cã pot p-un capriciu s-o calc în picioare; Cã orice dorinþã, de rãuvoitoare, Un semn, ºi-mplinitã sã-mi fie putea. Dar ochii satanei în noapte luminã, Ca douã steluþe ce-n nori strãlucesc, Ca doi cãrbuni roºii ce-n umbrã roºesc, ªi negrele-i aripi pe capu-mi se-nclinã! Credeam eu acestea, ºi-aºa am urmat! Pâraie de sânge vãrsam cu cruzime, ªi-aceast-omenire ce geme în crime Un cap vream sã aibã ca eu sã-l abat. Dar câinii mã latrã ºi corbii crocnesc! Colo pe morminte joc albele iele, Ce râde cu hohot de oasele mele, Iar ochii satanei în noapte lucesc!“ 61

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

În cele din urmã furtuna trecuse ªi toatã natura cu-ncetul tãcuse. Scheletul acela ce morþii rugase La locul sãu umed intrarea sã-i lase, În groapã intrã, Iar echo departe apoi repetã: „Dar ochii satanei în umbrã luminã, Ca doi cãrbuni roºii în noapte roºesc, Ca douã steluþe ce-n nori strãlucesc, ªi negrele-i aripi pe capu-mi se-nclinã!“ MOARTEA

Iatã, mãre, iatã! Moartea se aratã Cu perii zburliþi, De lacrimi stropiþi, De ºerpi împletiþi; Naltã ºi uscatã, De boale urmatã, Boale furioase, Boale gãlbegioase, Din aripi plesnind Ca iesme rânjind.

ZINA-DOAMNA Zina-doamna se coboarã Pe-ale serii dese scãri, 62

Legende istorice

Scuturând din aripioarã Ale lunii sãrutãri. Printre valuri fugãtoare De luminã ce treceau ªi sub albele-i picioare Crini de aur se spãrgeau. Pe cosiþele-i râzânde Mii de raze s-aninau ªi în aurele blânde Graþios se legãnau. Mii de pãsãri poleite Cântã-n arbori înfloriþi, Unii-n roade aurite, Alþii încã-abia-nverziþi. Iar pe unde ea se duce, Unde paºii-i rãtãcesc, Pãsãrile cânt mai dulce, Florile îmbobocesc. Alba, juna zinuliþã ªade sub un plop de-argint ªi ascultã în cosiþã Vântul nopþii murmuind. Dar mai colo-n depãrtare Auziþi un dulce cânt, Rãsunând cu desfãtare Printre pomi ºi printre vânt? µ „Stele dulci ºi drãguliþe! Unde este zina mea, 63

Dimitrie Bolintineanu

Ce vã poartã în cosiþe ªi vã are tot cu ea? Spuneþi mie, viorele Care-n ochii-i strãluciþi! Spuneþi, mãrgãritãrele Ce sub buze-i înfloriþi! Cosicioara-i strãluceºte Ca-arcul ploaiei printre nor ªi pe faþã-i pârguieºte Floricica de bujor. Este mândrã ºi uºoarã Ca un flutur aeros Scuturând din aripioarã Roua plaiului voios. Spuneþi mie, florioare! Aþi vãzut un pãstorel Ce-are-n plete flori din soare ªi la brâu un fluierel? El e viaþa vieþii mele. Pentru dânsul am venit Printre flori ºi printre stele Din eternul înflorit.“ La luimina cãlãtoare, Iatã, trece-un pãstorel Ce-are-n plete flori din soare ªi la brâu un fluierel. µ „Vino, dulcea mea iubitã! ªi pe anii-mi râzãtori, Din cosiþa-þi înfloritã 64

Legende istorice

Scuturã-ale vieþii flori.“ Zina-doamna se uimeºte; Turnã chipu-i rumenel; Alba-i mânã rãtãceºte Printre pãru-i aurel. µ „Du-te! Du-te de la mine! Du-te! Eu nu te iubesc!“ ªi se-neacã în suspine. Lacrimile-i râuresc. ªi c-o vorbã înfocatã: µ „Vino! vino! zise ea, ªi din viaþa mea te-mbatã, Tu eºti fericirea mea!“ Zice ºi cu rãsfãþare Îi dã scumpele-i comori, Sânul ei de desfãtare ªi guriþa ei de flori. Printre umbrele tãcute Mii de raze se strecor, Zbor ca visele plãcute Într-un negru viitor. Stelele scânteietoare Legãnate strãlucesc ªi-n cereasca lor vulvoare Se topesc ºi înfloresc. Iar în vânturi profumate, Flutureii auriþi Peste florile rouate Se balanþã adormiþi. 65

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Printre flori ºi printre rouã Zinele voioase zbor ªi din genele lor plouã Un torent scânteietor.

FÃT-FRUMOS Într-o zi cu dulce soare, Drãgãlaºul Fãt-Frumos, Prin troiene de ninsoare, Trece mândru ºi voios. Pentru dalbe pãsãrele Poartã arc sãgetãtor, Pentru fete tinerele Poartã-n faþã flori ce-omor. El zãreste-o porumbiþã Cu cap mic ºi poleit; ªi, sub aripa-i liliþã, Cu sãgeþi o a rãnit. Pe troiene de ninsoare Sângele s-a-mprãºtiat ªi la razele de soare În flori dulci a înviat. µ „De-aº avea o fetiºoarã Cu cosiþe gãlbiori, Rumenã ºi albioarã Ca cel sânge scurs în flori, ªi s-o fac sã mã iubeascã Mãcar numai într-o zi; Apoi moartea sã soseascã, 66

Legende istorice

Cã ferice aº muri!“ µ „De te-i þine de cuvinte, Eu pe fatã þi-o voi da!“ Zice-ieºind ca din morminte Un om negru în manta. µ „Dã-mi copila ce-mi lipseºte, Într-o zi, apoi sã mor!“ µ „Ai cu mine º-o gãseºte, ªi te-mbatã de amor!“ Omul negru îl conduce Sub o stâncã-ntr-un palat, Cãtre-o fatã albã, dulce, Precum el a fost visat: Rumenã ºi albuliþã ªi cu perii bãlãiori, Cu grumazi de porumbiþã ªi cu flori pe sâniori. µ „Vin’, cereascã-nchipuire! Strigã albul vânãtor, Sã mã-mbeþi cu-a ta iubire, Apoi fericit sã mor!“ Copiliþa ruºinoasã Pleacã ochii suspinând ªi pe fruntea ei frumoasã Trece mâna-i cugetând. * La palat e nuntã mare: Preoþi, oaspeþi sunt chemaþi, 67

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Junii miri de desfãtare ªi de-amor sunt îmbãtaþi. Dar, minune negânditã! Omul negru a sosit. µ „Iatã pofta-þi împlinitã! Zise mirelui iubit. ªtii tu vorba de-altãdatã? Iatã fata; eºti iubit. Eu sunt moartea ne-mpãcatã, Dupã vorbã, am sosit!“ µ „Moarte!-nceatã de-a mã cere! Alþii-n lume te-au chemat; Mergi de curm-a lor durere, Al lor plâns neîmpãcat! Eu sunt june, sunt ferice; Nu voi încã ca sã mor! Bucuria încã-aice Înfloreºte cu amor!“ L-ale candelelor flãcãri Totu-n negru se îmbrãca; Florile se schimbã-n lacrimi; Cântecele înceta.

DOCHIA Candela licurãtoare Strãluceºte-ncetior, Ascultaþi?... Un pas uºor!... Luna mai dând o vulvoare Se ascunde într-un nor. 68

Legende istorice

Umbra Dochiei uºoarã, Pãtrunzând închise porþi, Vine, -apare, se strecoarã În cãmara-acestor soþi. E frumoasã, biata fatã! Însã chipu-i e pãlit, Într-un giulgiu e înfãºatã, Ca un om ce a murit; Umbra, candela aprinse, La oglindã se-aºezã, ªi din suflet suspinã; Apoi feþele ei stinse Ea cu lacrimi le spãlã. Domnul se deºteaptã-ndatã ªi deodatã-a tresãrit Ca tot omul fericit Ce al morþii glas deodatã Împrejur a auzit. µ „Fugi, o, umbrã întristatã! Fugi! Eu nu te mai iubesc. Ah! mã lasã sã trãiesc. Iatã, ziua se aratã, Umbrele se risipesc!“ µ „Dar eu sunt a ta Dochie; Lângã tine-i locul meu... Scoalã, dragã; eu sunt, eu... Pe-a ta viaþã ºi junie Mi-ai jurãt, sufletul meu!“ 69

Dimitrie Bolintineanu

µ „Fugi, o, umbrã! ºi mã lasã; Sã nu scoli mireasa mea. Þi-oi da aur cât vei vrea; Dar te du din astã casã Sã nu se sperie ea.“ µ „Morþii nu au trebuinþã De-avuþie pre pãmânt. Viu din tristul meu mormânt Ca sã-þi cer a ta credinþã, Al tãu dulce jurãmânt.“ µ „Fugi! ºi peste piatra-þi rece Candele voi atârna; Mândre flori voi semãna, Încât cela ce va trece S-a opri ºi-a lãcrima!“ µ „Oh! nu! Eu voi, drãguliþã, Lângã tine sã trãiesc; Mi-este frig, º-acum voiesc Îngheþata mea guriþã La-al tãu foc s-o dezmorþesc!“ Zise ºi cu-o mânuºiþã Ea vestmintele-ºi strângea, Sã se culce se gãtea; ªi din mândra ei cosiþã Floricelele scotea. µ „Fugi, o, umbrã fericitã! Nu e aici locul tãu, Du-te în mormântul rãu! Pe-a mea inimã rãpitã Alta-nclinã capul sãu.“ 70

Legende istorice

µ „Nu-þi mai sunt eu dragã þie, Viaþa sufletului meu? Ah! dar ce þi-am fãcut eu? Doamne, doamne, spune-mi mie Care fu pãcatul meu? Dar tu plângi, o, mândrioare? Ah! tu plângi? mai zise ea. Pentru ce, inima mea, Curg aceste lãcrimioare Ce-ard ca focul mâna mea?... Te mâhneºte-a mea mustrare? Nume dulce ce iubesc! Spune, sã nu-þi mai grãiesc Vorbe aspre ºi amare, Lucruri care te mâhnesc? Vino, vin’; sã ne cunune, Drãguºorul meu bãrbat! Ah! tu nu ºtii ce-am rãbdat, Al meu mire drag ºi june, Sã te vãd tot depãrtat! Când gândesc cã o femeie Capul ei ºi-a odihnit Pe-al tãu sân, al meu iubit, Soare, stele-aº vrea sã pieie Într-un ceas nefericit! Martori sunt în nopþi senine Stelele la al meu dor; Morþii care mã-nconjor 71

Dimitrie Bolintineanu

ªi la tristele-mi suspine Se deºtept din somnul lor. Moartea cea fãrã-ndurare, Vãzând cât am suferit, Însãºi ea s-a îmblânzit; Ca sã curme-a mea-ntristare Cãtre tine a venit. A venit... Ea ne cununã... Vino, scumpul meu bãrbat! Vin’, cãci ora a sunat, Sã trãim d-aci-mpreunã În al mormintelor pat. Vin’, cãci umbrele se-ndeasã... Vezi? ce bine m-am gãtit! Cum mi-e pãrul împletit! Vezi ce tânãrã mireasã Ai tu, mândrul meu iubit!“ Ea vorbeºte cu cãldurã ªi pe sânu-i se pleca, Calde lacrimi revãrsa. Iar micuþa-i rece gurã A lui frunte sãruta. Dar cocoºii-n luncã cântã... Umbra-atunci a tresãrit... µ „Ah, te las, al meu iubit! Cãci se-aratã ziua sfântã ªi-n cer zori au rumenit!“ 72

CUPRINS Legende istorice

REVERII

O FATÃ TÂNÃRÃ PE PATUL MORÞII Ca robul ce cântã amar în robie, Cu lanþul de braþe, un aer duios, Ca râul ce geme de rea vijelie, Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros. Un crin se usucã ºi-n laturi s-abate Când ziua e rece ºi cerul în nori, Când soarele-l arde, când vântul îl bate, Când grindina cade torente pe flori; Aºa fãr’ de veste pe zilele mele O soartã amarã amar a bãtut, ªi astfel ca crinul de viscole rele, Pe patu-mi de moarte deodat-am cãzut. Abia-n primãvarã cu zilele mele Plãpândã ca roua abia am ajuns, Atuncea când cântã prin flori filomele, O crudã durere adânc m-a pãtruns. Amarã e moartea când omul e june, ªi ziua-i frumoasã, ºi traiul e lin, Când pasãrea cântã, când florile spune Cã viaþa e dulce ºi n-are suspin! Sã moarã bãtrânul ce fruntea înclinã, Ce plânge trecutul de ani obosit; 73

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Sã moarã ºi robul ce-n lanþuri suspinã, Sã moarã tot omul cu suflet zdrobit! Iar eu ca o floare ce naºte când plouã Creºteam, pe cununã sã am dezmierdãri, ªi mie amorul cu buze de rouã Cu inimã dulce îmi dã sãrutãri. Ca frunza ce cade pe toamnã când ninge Suflatã de vânturi aici pe pãmânt, Ah! juna mea viaþã acuma se stinge ªi anii mei tineri apun în mormânt!

SCOPUL OMULUI Spre þãrmul ce se pierde în noapte ºi în ceaþã Curând o sã atingã al vieþi-mi vas fragil. ªi mã întreb pe mine aici, în astã viaþã, De când trãiesc în doruri, la ce am fost util? ªi sunt mai mult în lume ca umbra trecãtoare Ce-o lacrimã aruncã în cursu-i d-un minut, Ce nici nu înveleºte, nici dã acestui soare Mai multã strãlucire, nici farmec mai plãcut? Mã-ntreb ce este oare a noastrã misiune, Noi, care-aici în viaþã n-avem decât o zi? Noi, ale cãror fapte, þãrânã, falã, nume Se spulberã în vânturi-nainte d-a luci? Cãrarea mea în lume se ºterge de sub soare: Amara calomnie pãleºte-al sãu color. 74

CUPRINS Legende istorice

Tot omul lasã-n urmã-i ce lasã-o dulce floare: Parfumul d-o secundã pe vântul trecãtor. A unei soarte astfel, vai! preþuia durerea Ce inimile noastre adapã cu venin? Necazul unei mume ce ºi-a zdrobit plãcerea Veghind cum se formeazã al ei prunc pentru chin? Acest argil molatec ce vântu-o sã rãpeascã, Ori meritã onoarea sã poarte-n al sãu sân O flacãrã de spirit, rãsfrângere cereascã, Ce ca un rob ascultã de lut ãst crud stãpân? Aºa mã-ntreb ºi Domnul rãspunde blând dorinþei: „Tot ce trãieºte-n lume are cuvânt profund, O floare sã profume în capistea fiinþei, O razã sã-aureascã abimul fãra fund; O lacrimã s-aline un suflet în durere, ªi roua sã fragide arºiþele de zi, ªi tu s-aduni p-o frunte sãrutul de plãcere. O, muritor! iubeºte, cã mâine vei peri!“

LA LAMPA MEA Tu te consumi, o, lampã! dând raze luminoase. La lucrul meu ca tine eu însumi mã consum, Voind a da luminã acestei þãri frumoase Ce relele supun. Avem aceeaºi þintã, aceeaºi misiune, Dar tu de când servi mie, o lampã-ai ruginit, 75

Dimitrie Bolintineanu

Si eu de când serv þãrii, vai! trebuie a spune? Cu inima-am slabit! ªi n-am produs nimica! Acum ca altãdatã Copiii sãi cei vitregi în taberi se dezbin. Acum ca mai-nainte ea este-ngenucheatã Sub jugul cel strãin! Nu simte nici durerea ce suferã de hearã, Nu simte nici ruºine de umilinþa sa, Nu simte cã mai bine într-un mormânt sã piarã Decât a se pleca! Tu ºtii, o, dragã lampã! acele nopþi amare, Trecute în veghere, ca sã-i aflãm cântãri, Prin care sã-i aprindem, în sufletul ei mare, Frumoasele-aspirãri! Dar vântul de la dânsa au dus aceste cânturi; Ea nu le-a ascultat. Tot astfel ºi suspinu-i s-a mestecat pe vânturi ªi lacrima-i cu sânge în râuri a picat! Cântarea libertãþii acum e înecatã De strigãtul acelor ce cheamã arzãtor, Sã-i urce la putere ºi sã devie-ndatã Tirani, la rândul lor! ªi sufletele slabe ºi fãrã de mãrire, L-a patimilor voce, mai repede alerg, Tirani ºi robi în noaptea de moarte rãtãcire, Deopotrivã merg. Luminã încã lampã o odã, o cântare, ªi dacã ºi d-acuma noi nu vom izbândi, Atunci, având dovadã cã nu mai e scãpare, Chiar eu te voi zdrobi.

76

CUPRINS Legende istorice

PLÂNGERILE POETULUI ROMÂN µ „O, pentru ce, poete, în cânturile tale Tu plângi aceastã þarã în care te-ai format? ªi florilor ce creºte în astã verde vale Le spui cu ochii-n lacrimi cã iarna-a-naintat? Dar ce lipseºte oare acestor þãri frumoase? Nu vezi locuitorii cât sunt de mulþumiþi? Cã nimeni nu se plânge de zile dureroase ª-aceasta dovedeºte cã ei sunt fericiþi. Când plângi aceastã þarã tu eºti în amãgire; Legi, arte, instituþii în sânu-i înfloresc; Tot ce chezãºuieºte o dulce fericire, O dulce-ndestulare, nimica nu lipsesc.“ µ „Nimica nu lipseºte din câte zici tu mie, Aici pãmântul nostru e binecuvântat, El varsã râuri d-aur; dar îþi voi spune þie: Lipseºte libertatea, ºi tot e întristat.“

FERICIREA În fundul unei râpe, mugind adânc, albeºte Un râu ce umbra serii ascunde de acum. Pe munte luna blondã se-nalþã ºi priveºte Din norul ei cum focul s-acopere sub fum. ªi stelele, flori d-aur, în spaþiu drag se scaldã. Azurul le aspirã cu sete de amor. 77

Dimitrie Bolintineanu

Rãcoarea se revarsã; ºi-n inima mea caldã S-aprinde deodatã un simþimânt de dor. O, inimã, te-mbatã de vise, de plãcere, Ce-þi dã natura þie în sânu-i fericit! Întoarce lumii cupa unde-ai bãut durere Crezând cã bei delicii din visul aurit! Vai! Fericirea n-are în lume rãdãcinã! În darn doreºte omul aice pe pãmânt, Uitând cã timpul schimbã pe oameni în þãrânã ªi tot se risipeºte pe al durerii vânt! O, farmec drag al vieþii! O, magicã naturã! Tu îmi îmbeþi simþirea ºi gândul meu mãreºti! Dar poþi lungi tu viaþa ce cãtre moarte curã? Poþi spune ce-i ursita fiinþei omeneºti? A regreta trecutul, a cere viitorul, ªi a vedea în viaþã dorinþele pierind, ªi a lãsa prezentul sã-ºi ia în lacrimi zborul, A aspira la falã, ºi-a se-amãrî dorind, A geme-n sãrãcie precum ºi în avere, Pe piatra þãrânoasã, pe patul aurit, A geme-n întuneric, a geme la putere, Acesta este-al lumii destin neîmblânzit. ªi ce îmi pasã mie de visul ce ne-mbatã, De imortalitatea ce-atât ne-a legãnat? Voi face bine-n viaþã sã merit o rãsplatã? În sufletul meu arde un foc mult mai curat! 78

CUPRINS Legende istorice

MOARTEA ªtiu unde am a merge, ºtiu ce m-aºteaptã încã, Cã viaþa e fãclie expusã-n aspru vânt Pe care o sã treacã curând o noapte-adâncã... Dar ce e bunã viaþa în faþã c-un mormânt? În darn al nostru suflet vom îmbãta în viaþã, Cu razele puterii în darn ne-am coperi, În darn dorim a soarbe a gloriei dulceaþã Când tot ne strigã nouã: „Tot este pentru-o zi!“ Acel ce trece viaþa de lacrimi învelitã Va zice celui mare: „Eºti tu mai fericit? Ce? Moartea doar nu varsã ºi-n cupa-þi auritã Veninul în plãcerea ce þie a zâmbit?“ Cel tare îi rãspunde cu recea sa zâmbire: „E adevãr cã moartea ne secerã pe toþi. Eu mor culcat pe aur ºi pietre de profire, Tu mori pe lutul rece: tu nici sã mori nu poþi!“ Ferice cel ce spune când catã sã coboare În negrele morminte, l-ai sãi buni cunoscuþi, Aceste vorbe sfinte: „Ferice cel ce moare Cu fruntea cununatã de stimã ºi virtuþi!“

79

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

UN TÂNAR ROMÂN MURIND ÎN STRÃINÃTATE * Cum pasãrea ce pleacã în locuri depãrtate Se-ntoarce iar în þara de unde a plecat, D-o suvenire dulce, vai! inima mea bate ªi zboarã spre pãmântul în care s-a format. Cãci am vãzut adesea pe muma doritoare Copilului sãu dulce, o lacrimã ºtergând. Eu nu aveam o mumã sã-mi ºteargã-a mea plânsoare, Eu nu aveam pe nimeni, ºi am trecut plângând. Dar hora graþioasã a zilelor junele Acum se întrerupe, eu trebuie sã mor! Frumoasã rondurelã, pe aripile tele În þara mea iubitã, de ce nu pot sã zbor! O! moarte, mai aºteaptã, cãci eu sunt tânãr încã. Pe douãzeci de roze îmi numãr anii mei! O! moarte, crudã moarte, abia-am ajuns sub stâncã, ªi tu, din vârfu-i numai, ai dreptul sã mã cei! Când toamna vieþii vine, o frunte se-ntristeazã, Amorul rupe arcul ºi zboarã râzãtor. Ghirlanda auritã de vise înceteazã ªi imima ce-ngheaþã nu simte nici un dor. Aºa acel ce trece pe-o vale-ncântãtoare ªi-adunã toatã floarea ce el a întâlnit, Mai cautã sã vazã d-a mai rãmas vro floare, ªi dacã nu mai vede, se duce mulþumit. * Goga, mort la Paris (n. a.).

80

CUPRINS Legende istorice

Iar eu a cãrui viaþã fu numai poezie, Ghirlandã împletitã de graþii ºi d-amor, Voiam sã gust suava-i ºi dulce ambrozie ªi-n aurora zilei eu nu voiam sã mor! Aºteaptã, dragã moarte, ca sã mai vãz o datã Acele vãi frumoase în care m-am nãscut, Sã simþ, murind, pe sânu-mi o lacrimã-nfocatã, Sã-mbrãþiºez pãrinþii ºi fraþii ce-am avut! Dar, vai! deºartã rugã, cãci viaþa-mi se va stinge Cu soarele de astãzi pe-acest strãin pãmânt, ªi fruntea mea cu roze, ah! nimeni nu va-ncinge, ªi nimeni nu va plânge pe tristul meu mormânt.

PROSCRISUL O, vãi încântãtoare, dumbravã înverzitã, Ce-aþi desfãtat adesea copilãria mea, Cascade murmuroase, ºi tu, a mea iubitã, O, dulcea mea frumoasã, nu te voi mai vedea! Proscris, în a mea þarã eu nu mã voi re-ntoarce: ªi ochii mei în lacrimi va-nchide un strãin; Dar cãtre voi adesea gândirea voi întoarce ªoptind al vostru nume în ultimu-mi suspin. O frunzã dezlipitã de ramura sa verde Îngãlbeneºte-ndatã, nu poate exista: Asemenea proscrisul ce patria îºi pierde, Pe aripile morþii înclinã fruntea sa. 81

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

ªi-aicea stânca neagrã ascunde fruntea-n ceaþã, ªi-aici doi ochi albaºtri în lacrimi strãlucesc, ªi-aicea valea are cascade ºi verdeaþã; Dar þara e strãinã, nu pot sã le privesc. Ah! tânãra ghirlandã ce fruntea mea încinge Usuce-se acuma, eu nu simt nici un dor, Cãci inima-mi zdrobitã nimic n-o mai atinge; Departe d-a mea þarã, eu voi acum sã mor! Cãci am vãzut pe frate dând dulce sãrutare, Pe frate cu cãldurã la sânul sãu strângând; Eu nu aveam un frate sã-i spun a mea-ntristare, Eu nu aveam pe nimeni ºi am trecut plângând. Aºa o pãsãricã pe calea sa pierdutã Tot zboarã înainte neîncetat cântând, Cãci pentru dânsa nu e dumbravã cunoscutã, Nici floare ce-i e dragã sã-ºi puie capul blând. Proscris, în a mea þarã eu nu mã voi re-ntoarce, ªi ochii mei în lacrimi va-nchide un strãin; Dar cãtre ea adesea gândirea voi întoarce ªoptind al sãu scump nume în ultimu-mi suspin.

ELEGIE De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt pline ªi mâna-mi acum rece pe harpã a-ngheþat; Strãinã mi-este lumea d-acuma pentru mine, Cãci ce-am iubit în viaþã ca visul a-ncetat. 82

CUPRINS Legende istorice

Aveam un frate tânãr a cãruia junie Ca râuºor de lapte luase cursul lin, Ce în a sa ferice, plãcere, bucurie, Zicea cu vorbã dulce: „Eu nu voi sã suspin!“ Aveam ºi-un tatã încã, amic cum ºi pãrinte, A cãrui gene albe în plâns au fost albit. Dar vai! ei dorm acuma în tristele morminte, Copilul lângã tatã, precum au vieþuit. Iubeam o copiliþã, o tânãrã suflare, O floare matinalã ce creºte surâzând, Ce fãrã sã adune în viaþã-o sãrutare În dimineaþa vieþii a încetat cântând. Tot ce-am iubit în lume a încetat din viaþã, ªi iarba primãverii sub paºii-mi s-a uscat; Al vieþii mele soare s-a stins colo în ceaþã ªi anii mei de tineri în dor s-au întristat. Eu am trecut ca floarea aici în astã lume, Dar inima-mi zdrobitã atât a pãtimit! Ah! d-aº fi fost o floare purtând un dulce nume, Aº fi trecut prin viaþã ºi n-aº fi suferit.

ELEGIE LA O TÂNÃRÃ FATÃ Eu trec pe frunza ce-ngãlbeneºte ªi cade tristã sub arbore jos; Eu trec pe valul ce murmuieºte; Eu trec pe cântul melodios. 83

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Aºa strãinul cântând se duce ªi varsã lacrimi pe calea sa, Eho al vãii cu ºopotã dulce, Trecând, ne spune cã el ofta. Eu sunt ca iarba primãvãroasã Ce vântul toamnei o va usca. O, tu, fetiþã dulce, frumoasã, Atunci pe mine nu mã uita! Dar, vai! se uitã acel ce moare, Astfel în gându-þi voi fi uitat. Fecioara pune la sân o floare, Dar o aruncã când s-a uscat.

DEªERTUL Primeºte-mã în sânu-þi, naturã, bunã mumã, Auzi cum al meu suflet suspinã-n doru-i greu! Eu þie îþi voi zice ce dor adânc consumã Acum sufletul meu. Ãst suflet înflorise în vise de juneþe. Aºa în primãvarã un câmp a înflorat. Dar visele cãzurã sub vântul de tristeþe, Sub plânsu-mi înfocat. Aºa un arbor pare în toamna ce soseºte: El poate sã-nfrunzeascã în timpul de plãceri; Dar inima-mi zdrobitã ce viaþa pãrãseºte Nu are primãveri. 84

Legende istorice

Ea nu mai are viaþã, nu are nici iubire. S-a stins a sa luminã d-al chinurilor vânt. Din valul întristãrii se-mbatã cu rãpire Ca ºi un trist mormânt. Nu! Focul nu aprinde cenuºa ce se stinge Pe care el a ars-o c-un suflu furios. Tot astfel p-acest suflet d-acum nu-l mai atinge Elanul generos. A inimii juneþe s-adapã de credinþã: Dar inima-mi nu crede d-acum în viitor. Din dimineaþa lumii trãim noi cu dorinþã ªi tot gemem în dor! Frumoase zile, nouã, de soartã n-au fost date! O singurã dorinþã mãcar nu s-a-mplinit! Nici sã vedem în lume o oarã de dreptate? Vai! Rãul crud domneºte oriunde ai privit. Neamicul cel mai mare al omului e omul. Voi, stânci pe care iarna îºi face-al ei locaº, Colnice, unghiuri sterpe din care creºte pomul, Tu, vulture trufaº, În sânul vostru aspru primiþi a mea fiinþã Ce-a fãrâmat-o lumea în tot ce are sfânt, Voi nu-mi puteþi întoarce juneþe ºi credinþã; Dar daþi-mi un mormânt!

85

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

MORÞII N-o sã mai vie ziua când am sã las ãst soare Ce nu îmi dete viaþa decât sã pãtimesc? Sub o durere crudã, vai! inima mea moare! ªi eu tot mai trãiesc! Nu eºti sãtulã, soartã, acum d-atâta fiere, D-atâta apãsare sub care m-ai zdrobit? D-atâta suferinþã, tu, palidã durere, Ce, nu ai obosit? Durerea vrea o pradã ºi prada-i muritorul! Dar e nãscut el oare aici a suferi? Aceasta-i este viaþa ce-o risipeºte dorul? Cuvântul lui d-a fi? Plãcerile plãpânde ºi-atâta de dorite Ce într-a vieþii umbrã pe suflete se-nclin, Au fost dar ca sã facã mai vii ºi mai simþite Durerile ce vin? Aºa când cerul nopþii în negurã dispare, Prin umbra vijeliei s-aratã dragi luimini; Dar ele fac mai aspre, mai negre, mai amare Acele-ntunecimi. Cãci ce sunteþi voi, oare, o, fericiri frumoase, Mai mult ca niºte flacãri în nopþi de mare dor? Voi aþi lucit pe viaþã-mi ca raze mângâioase, P-abisuri ce-nfior,

86

CUPRINS Legende istorice

ªi când lãsarãþi ochii sã vazã-aici în viaþã Tot ce ne înspãimântã, tot ce e dureros, Luarãþi iute zborul, vã stinserãþi în ceaþã, Cântând melodios. Vãzui-naintea serii pierind de lângã mine Fiinþele plãpânde ce-n viaþã mã iubeau! O, Doamne! dacã astfel cãta ca sã decline, De ce se mai nãºteau? Ferice cel ce poate ferice sã-mplineascã Deºertul trist ce moartea alãturi i-a fãcut, Prin vise cã în ceruri odatã-o sã-ntâlneascã Pe cei ce a pierdut! Aceastã mângâiere nu este datã mie! Pe cei pierduþi odatã, noi n-o sã-i mai vedem! Sunt morþi sã nu mai nascã, sunt duºi sã nu mai vie, Sã nu-i mai revedem!

FECIOARA Plângeam pe sânu-i fraged un plâns d-amarãciune ªi lacrimi înfocate pe frunte-mi se scura, Cãci tânãra verginã ºoptea o rugãciune Suavã ca amorul ce-n sânu-i palpita. Era un înger dulce ce-n visurile mele D-atunci întotdauna plângând am întâlnit; Aºa ca o fantasmã ce-n noapte fãrã stele Trecând printre morminte, ºopteºte: am trãit! 87

Dimitrie Bolintineanu

Odatã, dimineaþa când vesel se rãsfrânge Purpura matinalã ce omu-i zice zori, Când muritorul palid, sub lanþul ce îl strânge, Salutã aurora în cerul fãrã nori; Mergeam atunci la dânsa cãtând la alba lunã Ce-n unda aurorii cu-ncetul se-neca. Frumoasa copiliþã lucra la o cununã De rozi ce-n rãsfãþare pe sânu-i se juca. Cu flori înconjuratã ca cerul cu luminã, La candela murindã ea tristã cãuta; Iar aurele-i bucle ca spice ce se-nclinã ªi strãlucesc sub rouã, în lacrime uda. „O, vin, iubite, vino, cãci iatã vântul bate ªi floarea dimineþii curând va veºtezi. Veni-va cãlãtorul din locuri depãrtate ªi ochii sãi în lacrimi nu o va mai gãsi. Dar vino lângã mine ºi moartea-mi va fi dulce Pe ale tale braþe când capul voi pleca. Aºa drumaºul serii în câmp voind sã culce, Ferice-i când p-o floare îºi pune fruntea sa! Acel ce-mi dete viaþa la moarte mi-o expune, Unui strãin cu aur va mâna s-o dau eu ªi n-am spre apãrare decât a mã supune, ªi n-am a le rãspunde decât suspinul meu.“ Acolo unde luna din cale se opreºte ªi lasã o cãtare mai dulce pe pãmânt, Acolo unde mirtul mai vesel înfloreºte Acum eu merg adesea ºi plâng p-al ei mormânt. 88

CUPRINS Legende istorice

O CUGETARE Vedeþi acele mãgure Înalte, furtunoase? Acolo cugetãrile Sunt libere, frumoase. De-acolo cãutãrile Cuprind vechea Dacie, Colonia romanilor Ce piere sub robie. Acolo-n vârful stâncilor O cugetare dulce Ca faþa junei vergine În umbrã îmi strãluce: µ „Aceste þãri eroice Pot sã se dezrobeascã ªi numele românilor De falã sã luceascã!“ Dar coborând din mãgurã Sã merg în valea mare, Fecioara dulce, candidã, Stã, râde ºi dispare. Revin’ bãlaie verginã Cu coame plãvioare, ªi-aratã calea-n negurã Acestor dragi popoare.

89

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

O PATIMÃ Vai! Un foc mã arde! Ard ºi tremur eu! Ca un crin în vânturi saltã pieptul meu. Ochii-mi varsã lacrimi ºi totdeodatã Razele-aurorii în faþã-mi se-aratã. Cugetele mele sunt ca niºte nori ªi totdeodatã ca dulcile zori. Blestem muritorii º-ale lor suspine ªi totdeodatã aflu toate bine, Când pe carul morþii eu voiesc sã zbor, Când gãsesc cã viaþa e numai amor. ªi cu toate astea dorul meu cel mare, Dulcea mea l-ar stinge cu o sãrutare.

CÂNTEC Valuri de aur, mãrgãritare, Purpurã, roze ºi diamant Din carul zilei de amarant Revarsã Febus fãrã-ncetare. Soarele dulce ºi luminos Întotdauna o sã-ncãlzeascã, ªi câmpul verde o sã-nfloreascã, ªi o sã fie cerul frumos. Iar eu ca frunza ce-ngãlbeneºte, Din zi într-alta fruntea înclin, ªi al meu suflet rece, strãin, Vai! nu mai simte, nu mai iubeºte! 90

CUPRINS Legende istorice

MUMA TÂNÃRÃ I

Lãutarii cântã hore graþioase; Tinerii feciori Catã dupã pãrul fetelor frumoase Sã rãpeascã flori. Ca dulci fragi de câmpuri albele fetiþe Dulce rumenesc, Apãrând cu mâna mândrele cosiþe, Sãrutãri pe gurã las de le rãpesc. II

µ „Dar tu, femeie tânãrã, De ce stai gânditoare? În gene-þi vãz o lacrimã Ca roua pe o floare. Vezi! pruncul tãu ne farmecã Cu chipul sãu cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El sub cosiþã luce. Da’ tu-l priveºti ºi lacrima În gene-þi strãluceºte... O, spune, mumã tânãrã! Ce cuget te rãpeºte?“ µ „Când ochii mei îl cautã, Eu cerc durere-amarã, Gândind cã-n cursul anilor Va fi rob el în þarã!“

91

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

INVOCAÞIE O, Doamne-al bunãtãþii, putere creatoare, De care niciodatã eu nu m-am îndoit, Tu, ce ai pus amorul în inimi simþitoare ªi floarea aurorei cu rouã-ai învelit; Tu, ce-ai sãdit în inimi speranþa ºi credinþa, Cãci una fãrã alta nu poate exista, Ce-aduci dupã durere surâsul ºi dorinþa ªi dupã vijelie un soare-a lumina; Ce fãrã încetare dai zilelor lumine, ªi câmpului verdeaþã, ºi paserii cântãri. ªi frunzelor ºoptire, ºi undelor suspine, ªi pe vergine buze suave sãrutãri; Aruncã o cãtare asupra þãrii mele; Ea este ca o barcã pe un ocean plutind Când geme uraganul în noapte fãrã stele, Ce încã o suflare º-o vom vedea pierind. Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cereascã, Cãci lungã fuse noaptea în care suspinãm: Ca sã vedem furtuna ce va sã ne rãpeascã ªi sub un mal ferice un port sa cãutãm!

CÂNTECE ªI SÃRUTÃRI µ „Ia harpa de aur, poetule june, ªi cântã, cãci ochii-mi de lacrimi sunt plini. Iar pentru aceasta, pe frunte-þi voi pune Ghirlande de crini.“ 92

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

µ“În darn tu vei pune, suflare curatã, Pe frunte-mi ghirlande, eu tot voi muri, Vai! Roua nu poate p-o floare uscatã A re-ntineri.“ µ“Ia harpa de aur ºi fã sã rãsune Palatul acesta, d-aure cântãri, Iar pentru rãsplatã pe frunte-þi voi pune Eu dulci sãrutãri.“ Apoi copiliþa cu cât sãruta, Cu atât poetul mai dulce cânta.

LA O RONDURELÃ Pãsãricã trecãtoare Ce eterul strãbãtând, Legãnatã pe-aripioare, Vii din patrie cântând, Te salut cu bucurie Pe acest pãmânt strãin, Unde nimene nu ºtie De-s voios sau de suspin! Numai þie, drãguoarã! Îþi voi spune dorul eu: Depãrtat de þãrioarã, Nu mai tace plânsul meu! D-aurele legãnatã În eterul înflorit, 94

CUPRINS Legende istorice

Du-te, du-te, încã-o datã În pãmântul fericit. Iarã noi prin þãri strãine Plângem þara ta cu dor, Triºti de ale ei suspine, Însetaþi d-al ei amor. Când în þara-nstrãinatã Încã te vei înturna, Vino, dragã, înc-o datã Pe ai tãi a cerceta. Însã la a ta privire De-ar fi unul mai puþin, Nu-ntreba de-a lui lipsire Din pãmântul cel strãin. Pe mormântu-i de tãcere Pãrãsit de trecãtori, Mergi ºi cânt-a lui durere, Mergi ºi sparge lãcrimiori!

ZIUA BUNÃ LA ÞARÃ Þarã dulce ºi frumoasã, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mã duc, fii sãnãtoasã! Nu ºtiu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasã oare mie Dacã pe pãmânt strãin, 95

Dimitrie Bolintineanu

Dacã în cãlãtorie Moartea îmi va zice: vin’! Vai! în sânu-þi dulce, oare Sunt eu mai puþin strãin Când pe toatã ziua moare Visul sufletului lin? Iarã se ridicã norul. Vasul tãu nu este-n port, Vânturi rele ca ºi dorul Cãtre negre stânci te port. Mâine va veni strãinul Sã te prade, þara mea! Mâine îþi vor smulge sânul, Mâine te-or îngenuchea. ªi tu n-ai nici mângâierea Apãrându-te, sã mori. Ei þi-au degradat durerea! ªi mormântu-þi n-are flori! Þi-au fãcut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, ªi râzând amar de tine, „Ai unirea!“ ei þi-au spus! Dar ei þi-au luat din mânã Armele ce ai avut. Dragã patrie românã, Ce rãu oare le-ai fãcut? La strãini te-or da-n prãdare, Vai! ºi pe cãmaºa ta Fiii vitregi cu turbare Sorþii lor vor arunca. Te-au lãsat în slãbiciune, Fãrã legi, sã putrezeºti 96

CUPRINS Legende istorice

ªi prin dulce moliciune Te-au lãsat sã te slãbeºti! Când chiar fiii-þi te ucide, Ce blestemi pe cel strãin? Þara mea se sinucide! Moartea este-n al ei sân! Fiii tãi nu vor dreptatea, S-a vãzut atâþia ani! Ei invoacã libertatea Ca sã fie ei tirani! Cãtre-acestea, dragã þarã, Tu poþi încã a trãi, Numai cei ce te-ncãrcarã, Numai ei vor veºtezi. Astfel toamna când soseºte Frunzele în pomi pãlesc, Vântul aspru le rãpeºte, Putrede se risipesc. Dar când primãvara vine Pomul a reînverzit, Paseri cu cântãri sublime Nouã viaþã i-a vestit.

TIMPUL Pe malul cel verde ce râul stropeºte, Un om dupã cale puþin s-odihneºte, Visând fericit! Iar razele zilei cu umbrele serii Sub ochii-i se luptã în sânul tãcerii Pe val adormit. 97

Dimitrie Bolintineanu

Pe mãgurã luna se-nalþã-atunci plinã ªi varsã pe fluviu un val de luminã, Un brâu lucitor; Eterul albastru cu stele aurite Se scaldã prin valuri uºor încreþite De vântul uºor. Pe fluviul luciu o barcã s-aratã Cu pup-auritã, cu flori cununatã, Cu vãl de satin, Cu june fecioare ca visuri frumoase Ce-n viaþa fugindã se-nclin amoroase P-al nostru trist sân; Un om cu cosiþe ºi gene albite, Cu braþe secate, cu feþe pãlite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare: E timpul; iar ele sunt blândele oare Ce vin ºi iar pier. ªi barca se duce prin valuri purtatã; Iar grupa de fete de visuri se-mbatã, De viaþã se-ncânt; Cosiþa lor saltã sub aurea dulce ªi flacãra lunii pe brâul lor luce, ªi iatã cum cânt: „Vin’ cu noi, strãine june, Sã te-mbeþi de rãsfãþãri, 98

Legende istorice

Vin’ pe tinere cunune De adunã desfãtãri! Vin’ cu roze de-mpleteºte Anii tãi ce fugãtori, Pân’ ce timpul nu coseºte Ale vieþii tale flori! Sã n-amâi plãcerea dulce! Timpul este-amãgitor: Ce rãpeºte nu mai duce Fragedului muritor. Astãzi toate pentru tine Jos în lume strãlucesc, ªi plãcerile divine Cu-a ta viaþã se-mpletesc. Mâine se vor stinge toate Ca parfumul serii-n vânt, Al tãu suflet mâine poate S-o preface în mormânt. Timpul trece, vin’ mai tare! Toate câte-n viaþã plac Trec cum trece-o sãrutare; Toate lacrime se fac. Vin-acum la fericire! Mâine fi-va prea târziu, Vino pânã ai simþire, Pânã sufletul þi-e viu!“ Spre barca ce fuge pe fluviu la vale Strãinul îndreaptã cãtãrile sale, Ce râurã dor; Întinde-a sa mânã ºi sufletu-i bate, Rãpit de dorinþe ce viu îl strãbate De vise d-amor; 99

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dar vasul se duce ºi-n umbrã dispare. Se stinge cu-ncetul cereasca cântare Pe râul tãcut. În darn cãlãtorul s-o urme se-ncearcã ªi râuri de lacrimi ai sãi ochi îneacã, Cãci timpu-a trecut.

LA ªTEFAN GOLESCU S-a gãsit ºi pentru tine Hulitori, cu un cuvânt! Pentru ei nimica bine Nu mai este pe pãmânt! Fruntea ta cea fãrã patã Turburã pe hulitori. Cobea nopþii-i mai turbatã Când e cerul fãrã nori! Tu surâzi cu bunãtate Calomniilor ce zbor; Nici o urã nu strãbate Sufletul tãu iertãtor!

LA CONSTANTIN NEGRI O, Negri! inamicii a tot ce dã mãrire ªi viaþã României nu-þi vor putea ierta Cã ai luat o parte de lauri la Unire Prin insistenþa ta! 100

Legende istorice

A face-un singur popol, o singurã domnie Din douã; a restrânge atâþia postulani, Crezi tu cã o sã facã vrodatã bucurie Acestor sclavi tirani? Cuvântul datorie spre þarã e un nume! ªi patria, o umbrã, mãrirea, un eres! A face sã rãmâie dispreþuitã-n lume, ªi-n umbrã mai ales; A pune interesul persoanelor-nainte De interesul þãrii; a nu simþi vrun dor Când jugul rãu apasã aceste locuri sfinte, Aceasta-i legea lor! Ei nu ºtiu cã ruºinea, cã viaþa degradatã A þãrii lor pe dânºii d-odatã îi lovesc, Cã arborul când cade, ºi frunzele-i d-odatã Cu el se ofilesc. Întrebe pe un vierme ce naºte într-o floare De-i pasã dacã planta, plãpând locaº al sãu, E verde ºi frumoasã sau veºtezeºte, moare Sub dintele lui rãu? Întrebe-l dacã ºtie cã floarea ce-el devoarã Odatã veºtezitã, surpatã pe pãmânt, El însuºi se abate ºi trebuie sã moarã? Sa intre în mormânt? Nu face însã astfel vâslaºul cel cu minte: El îngrijeºte vasul a nu cãdea pe stânci, Cãci vasul spart, el însuºi coboarã în morminte, În undele adânci! Unirea are încã mulþi inamici puternici, Cãci noaptea ºi cu ziua se-ngânã depãrtat ªi pãsãrile nopþii, simþindu-se netrebnici, S-agitã ne-ncetat! 101

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Nu! Noaptea nu îºi lasã umbra ce ea apucã Decât când e respinsã de soarele ceresc. Ne trebuie luminã, ca noaptea sã se ducã Cu cei ce o doresc!

MIREASA MORMÂNTULUI Fost-a când în noapte aurora luce, Când se luptã omul cu adâncu-i chin, Pe atunci când somnul, mincinos ºi dulce, Curmã-al sãu suspin. Ea era tãcutã, tristã florioarã! Fruntea-i visãtoare dulce se-nclina, ’N aurul cosiþei mâna-i albioarã Distractã juca. Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbeºte, Ascunzându-ºi ochii plini d-amor ceresc, Tânãra mea viaþã cursul îºi opreºte, Pentru totdauna eu te pãrãsesc. ªi uitarea tristã mâine o sã vie Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt, Dorul ce m-apasã nimenea nu-l ºtie Pe acest pãmânt. Rara-i frumuseþe arde de splendoare. Sã rugãm! îmi zise, în genunchi cãzând. Ochii plini de moarte ºi de lãcrimioare Se-nãlþau la ceruri amoros ºi blând. 102

CUPRINS Legende istorice

Când se curmã ruga, dulcea ei cãtare Se-nturna’ spre mine plinã de amor. Peste ochii-i geana cade cu-ntristare Consumatã-n dor.

LA UN ORB Tu n-ai vãzut prin ochii-þi lumina niciodatã. O noapte fãrã fund Vederea ta absoarbe ºi viaþa þi s-aratã Un râu ce geme-n umbrã ºi umbrele-l ascund. Da, tu ghiceºti lumina prin ochii minþii tele, Printr-înºii, tot despici. Prin ei tu mergi la bine ºi te fereºti de rele, Prin ei d-amorul þãrii atât de drag ne zici! Sunt însã orbi în lume de inimã, de minte. Acestii, c-un cuvânt, Meritã ca sã-i plângem de tine înainte, Trãiesc orbi în luminã ºi morþi în viaþã sânt! Orb este cel ce catã lumina sã opreascã În cursu-i regulat, Ce crede-aceastã viaþa ironie cereascã, Cã lumea moºtenire la cei vicleni s-a dat! Insecte mici de noapte ce luptã cu vulvoarea ªi arse-n sânu-i, pier. Dar tu nu eºti ca dânºii! Speranþa ºi amoarea Revarsã p-a ta faþã lumini ce vin din cer. 103

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

LA UN AMIC SÃRAC Bogaþii în mijlocul plãcerilor nebune Tresar de multe ori, Crezând cã umbra morþii pe fruntea lor se pune, ªi cã se schimbã-n lacrimi ale ursitei flori! Tu ºtii cã tot ce are o formã se zdrobeºte, Tu ºtii, amicul meu, Cã dupã om în viaþã nimic nu mai trãieºte Decât virtutea dalbã a sufletului sãu. De îþi lipseºte þie o casã strãlucitã Cu marmor rãpitor ªi dacã locuinþa de toþi e pãrãsitã, Tu ºtii ce preþ a pune pe vizitele lor; Tu ºtii cã interesul conduce astã lume, ªi-aceºti trãitori morþi Speculã simþimântul, virtute, falã, nume, ªi pe a þãrii viaþã aruncã ai lor sorþi. La poarta sãrãciei, nu, câinii nu s-adunã! ªi tu, ce-ai deºirat Dupã a lumii frunte râzânda ei cununã, Ce trebuie sã cugþi-nainte ai aflat! Ferice cel ce poate, de orice lanþ-nainte, Sã spargã jugul sãu, Acela singur poate sã meargã în morminte De orice lanþuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!

104

CUPRINS Legende istorice

LA UN MARTIR Tu, ce mori cu fericire, Pentru ceilalþi muritori, Cine eºti tu, o, martire? Cine te trimite ori? Eºti om? Zi un zeu mai bine, Cãci adesea ai cãzut Pe când nu laºi dupã tine Nici un nume cunoscut! Norul oare se gândeºte Când se sparge, ca sã dea Vãii ce îngãlbeneºte, Viaþa, frãgezimea sa, Dacã lasã dupe sine Nume bun p-acest pãmânt? O, martire, porþi în tine Voia unui nume sfânt! N-ai în viaþã nici o oarã, Tu nu ai nimic al tãu. În martiri ce ei omoarã Ei ucid pe Dumnezeu! Mergi, fãramã, risipeºte Al tãu suflet ºi-al tãu lut! Pentru þarã te jertfeºte! Cerului va fi plãcut. Cei rãi au sã calomnie Numele ºi-al tãu mormânt. Un tâlhar are sã fie Lângã tine, un om sfânt! Cãci pe viaþa mai curatã Calomniile-omeneºti 105

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Lasã mai adâncã patã, Trebuie sã te gândeºti. Oameni fãrã de onoare Vor huli onoarea ta, Sufletele târâtoare Gloria îþi vor lua. A eroilor þãrânã, Pe acest pãmânt de orbi, Este ca întotdauna Prada turmelor de corbi.

LA UN SCHELET Ce-ai fost tu aici în lume? Rege sau un sclav nedemn? Cãci pe frunte-þi nici un nume Nu ne spune nici un semn. Regi sau sclavi, tot se abate. Oasele ce le-a rãmas Au aceeaºi greutate, Pentru cela ce le-a tras. Sceptrul, lanþul nu lãsarã Peste braþe urma lor, Pe nici unul nu cruþarã Oarele în zborul lor. Regi ºi sclavi ce au sã facã? Nu sunt tot un trist pãmânt? D-opotrivã nu-i atacã Viermele cel de mormânt? Unul beat d-a lui trufie, Altul de al sãu lung dor, 106

CUPRINS Legende istorice

Se deºteaptã cu urgie Când se curmã viaþa lor. Vai! Amar acelui care Zi ferice n-a avut! ªi cu-a vieþii chiar perzare N-a trãit nici un minut! Tu, schelet, ne-aduci aminte Cã e scurt al vieþii pas ªi-orice cugetã, ce simt, Vai! ca tine a rãmas! Poate cã ai fost ferice. Tristã urmã, noi nu ºtime, Gura ta parcã ne-ar zice: „Timpul trece, sã iubim!“

LA F LO R I Flori frumoase! Sunteþi oare Dulci surâsuri de la zori? Cãci p-a lor încingãtoare Voi luciþi, o, scumpe flori! Sunteþi sufletele blânde Fetelor ce nu mai sânt? Ah! ca ele de plãpânde, Treceþi viaþa pe pãmânt! Sunteþi vise aurite Ce din cer se risipesc? Cãci ca ele-mbãlsãmite Foile vã strãlucesc. 107

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Sunteþi raze fugãtoare Ce plutesc prin sãrbãtori? Ca lumini de sãrbãtoare, Voi luciþi, suave flori. Sunteþi lacrime divine Dup-al frumuseþii sân? Cãci cu voi în zile line Graþiile se îngân! Vai! Ca voi strãlucitoare Sufletu-mi avea plãceri ªi ca voi nestãtãtoare Au pierit în lungi dureri. Voi pe sânul primãverii Cãtre viaþã aþi venit. Numai eu nu iau durerii Anii care mi-a rãpit.

LA UITARE Tu eºti o ferice floare Ce în câmpul morþii creºti: Pururea surâzãtoare, Dorurile lecuieºti. Între cei rãmaºi în viaþã ªi-ntre cei ce nu mai sânt, Tu reverºi o dulce ceaþã, Tu ascunzi al lor mormânt. 108

CUPRINS Legende istorice

Ca o mânã înfloritã Lacrimile ºtergi plãcut ªi durerea infinitã O goneºti cãtre trecut. Dar cu tine, orice rele, Orice bunuri se topesc ªi pe urma fugii tele, Noi dorinþe înfloresc. În durerea lui amorul Te consultã multe ori; Tu îi vindeci dulce dorul Cu-ale tele triste flori. ªi când vinul se revarsã, Când ospeþii dãnþuiesc, Sânul tãu pe lume varsã Un parfum dumnezeiesc.

LA ROMÂNI Români! Ce faceþi oare mormintele strãbune? Orice popor ar fi Ce n-are monumente, aceste mari cunune De secoli de mãrire, nu are drept a spune Cã este el un popol! Nici are drept a fi! Mormintele se aflã; dar, turme rãtãcite, Români! de robi tirani, Ce au trecut pe þarã cu inimi înjosite, 109

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Lãsarã sã se surpe; erau prea strãlucite; ªi ei, prea orbi, sã rabde lumina-acelor ani! Vai! Secolii din urmã deschiserã intrare Strãinilor pierduþi, În paturi nopþiale, aceste sanctuare De unde altãdatã, spre falã ºi mirare, Nãºteau eroii þãrii ºi dalbele virtuþi. Strãinii risipirã þãrâna strãmoºeascã, ªi ce n-au risipit, Românii dãrâmarã!... O, þarã româneascã! Fii demnã prin virtute de fala strãmoºeascã, Sau leapãdã un nume ce tu ai umilit!

LA PIRAMIDE I

Acei ce vã-nãlþarã pierirã în uitare. De cincizeci evi, pe dânºii s-a-nchis al lor mormânt, Þãrâna lor perit-a l-a vântului suflare, P-acest deºert pãmânt. Popoare noi venit-au ºi au trecut din viaþã Mai multe tronuri mândre d-atunci s-au rãsturnat, ªi lumea fugãtoare schimbat-a a sa faþã În cursu-i minunat. Chiar mintea omeneascã luat-a o schimbare; De zeii sãi poetici ºi cerul a scãpat; Iar voi, o monumente d-eternã admirare, Nestrãmutate-aþi stat! 110

Legende istorice

II

Colo se aratã valea dalbã, verde, Unde Nilul vesel, ºerpuind, se pierde Printre sicomori. Cairul înalþã albele-i palate, Vesele moschee, graþios sãpate ’N marmurã cu flori. III

Dar mai colo se zãreºte Cel deºert spãimântãtor, Unde viaþa îºi opreºte Pasu-i verde, râzãtor. Amblemã de tãcere a tristelor mormânturi În care tot adoarme, plãcere, lungul chin; În care numai pasul fantasticelor vânturi Deºteaptã un suspin. Unde vântul ce omoarã Nalþã munþii de nisip, Ce pe fiecare oarã Schimbã forma, se risip. Dar luncile deºarte atât sunt de mãreþe, Atât de melancolici, cât ochiul privitor, Ce catã tinereþe, Se-nturnã sã ascunzã o lacrimã de dor! IV

Dar ziua se abate. µ Pe undele pãlite A mãrii de nisip, Se luptã umbra tristã cu razele ei mute Ce-n noapte se risip. 111

Dimitrie Bolintineanu

Iar formele lor albe se schimbã cu durere Pe fiece minut, ªi tremurânde-noatã în umbrã ºi-n tãcere Sub vãlul lor tãcut. V

Dar colo pe hotarul deºertelor tãcute Era odinioarã acel vestit Memfis. Luminile, ºtiinþa ºi artele plãcute Fãcuserã acolo al lumii paradis. Aici era cetatea cu magice palate, Aici locuitorii trãiau ca-n sãrbãtori: Dar una datã moartea aice se abate ªi mâna lor îngheaþã pe cupe ºi pe flori D-atuncea, în tãcerea anticelor deºerte, ªacalul cel sãlbatic se plânge întristat ªi vânturile-ntoanã lugubrele concerte În vechile ruine ce timpul a-nfruntat. VI

Voi, umbre nevãzute, o, fii de-nchipuire! Sculaþi-vã odatã din ãst tãcut mormânt! Iar tu, lumina vieþii, învie c-o zâmbire Al lor trufaº pãmânt! Tãcere! Iatã noaptea!... O umbrã se aratã, Rãsare din pãmânt! Ea face semn cu mâna-i plãpândã ºi uscatã Si mii de alte umbre se-nalþã din mormânt. Trei regi ce ridicarã aceste piramide, Trei umbre, în tãcere s-aºazã la benchet. 112

Legende istorice

Trei cupe aurite, la stelele splendide Ridicã deodatã o mânã de schelet. O tânãrã prinþesã s-aºazã în tãcere ªi cheamã lângã sine fantastici trecãtori. ªi intonând armonii d-amor ºi de plãcere, Deschide vãlu-i d-aur pe sânul ei de flori. Dar iatã se aude o surdã nechezare De ageri cursieri; Cambis pãºeºte-n capul popoarelor barbare, Mii þipete se-nalþã în sânul desei seri. O luptã cruntã-ncepe ºi armele în vânturi Rãsunã cu tãrie pe braþele de os; Iar cetele-egiptene reintrã în mormânturi ªi aerul rãsunã d-un zgomot fioros. Eroul macedonic în urma lor apare. El trage dupe caru-i popolii cei cuprinºi. Aceste turme sclave se luptã cu turbare Sã-nvingã în robie alþi popoli neînvinºi! Oh! nu mai e speranþã d-aceastã omenire! Tu, dulce libertate ce lumea-ai amãgit, Ori nu ai fost tu oare decât închipuire?... O, popol, înceteazã d-a cere-o fericire Pe care nu ºtii însuþi s-o laºi la cel robit! Dar cine sparge încã nisipurile dalbe? Soldaþii lui preurmã al sãu car aurit. Ei sunt fieroºi ºi falnici ºi pletele lor albe Sub arme au albit. O mantã de purpurã pe umerii-i s-abate, Iar brâul lui luceºte ca cerul înstelat. Alãturi stã amanta-i; divina-i voluptate Pe toþi a fermecat. 113

Dimitrie Bolintineanu

El trece; dar s-aratã ordiile pãgâne. Sub paºii lor pãmântul în doliu s-a-nvelit. Dar ei chiar se strecoarã ºi-n urmã nu rãmâne Decât o suvenire de dor ce a pierit. Dar cine e eroul a cãrui strãlucire Pe toþi a întrecut? Soldaþii lui sunt palizi de lungã nedormire. Ei n-au nimic în faþã ºi-n vorbe neplãcut. Eroul îi conduce în valea glorioasã, În purpurã, în aur el nu-i învestmântat. Un redingot albastru, o ºlapã colþuroasã Acoperã scheletu-i, de vânturi legãnat. Dar ochiul lui strãluce de-o flacãrã strãinã La ceilalþi muritori! Tãcere! Mamelucii s-adunã, se dezbinã Prin umbra nopþii deasã pe caii lor uºori. El face semn din mânã... Ostaºii lui s-adunã. Scadroanele s-avântã prin câmpul nisipos. O luptã crudã-ncepe ºi armele rãsunã Pe albele schelete ce strãlucesc la lunã, Pe hârcele de os. Dar mamelucii zboarã prin câmpii cei sãlbatici Ca pulberea în vânt, ªi umbrele lor mute, cu caii lor fantastici. Reintrã în mormânt. O, tu, sublimã umbrã a unui zeu mãrit, Tu ai trecut în lume ºi globu-a tresãrit, ªi tronurile mândre sãltarã spãimântate, ªi regii coborârã cu frunþile plecate, Pe noul domn al lumii, smeriþi întâmpinând, ªi dreptul vechi cu fricã la poale-i aruncând. 114

CUPRINS Legende istorice

Orice putere, suflet, ºi viaþã, ºi tãrie, Voinþã, libertate, adâncã energie, O zi într-un om singur, unic s-au concentrat. ªi jugul lumii veche mãreþ a sfãrâmat. El este, Bonaparte, sau flacãra divinã De care Creatorul formã a lui þãrânã Aºa cum form-un fulger ºi-un vânt vijelios ªi îi aruncã-n aer ºi urlã furios, ªi când se-mplinã aste proiecte-adânci, sublime, Al vieþii Domn le cheamã în negrele abime.

LA ÞARà Pilotul are ochii prin nopþi de vijelie Pe al busolei ac, ªi regii ce plecarã sã afle pe mesie, O stea strãlucitoare priveau pe cer cu drag. Tu, þara mea frumoasã, în þinta de mãrire La care tu pãºeºti, Ce stea împodobitã de sfântã strãlucire Þi-aratã a ta cale cu razele-i cereºti? Eºti junã, eºti frumoasã, ai munþi ºi stânci râpoase, Ai râuri argintii, Ai vãi cu plete d-aur, pãduri verzi ºi umbroase ªi pulbere de turme, femei cu ochii vii. Prosperitate, pace, amorul ºi plãcerea În sânu-þi locuiesc. ªi cãlãtorii care nu îþi cunosc durerea, Rãpiþi de-atãtea daruri, stau ºi te fericesc. Dar astã soartã dulce ce oare-þi foloseºte, O, þarã de amor! 115

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

A spiritului pâine, lumina îþi lipseºte, ªi toate-aceste bunuri pierd farmecele lor! Dã toate-aceste daruri p-o zi de luminare, O, dulce þara mea! Tu ai nãscut în lume ºi liberã ºi tare, ªi astãzi ignorinþa înclinã fruntea ta, Strãinul ce te ºtie, plângând l-a ta durere, La numele tãu bun, κi zice: aceastã þarã în întuneric piere! Cu-oþetul te adapã, cu spini te încunun! Acele certe surde ce-n sânul tãu rãsunã, O, þarã, te slãbesc! ªi cauza lor fie în fundu-i cât de bunã, Tot pe strãini servesc. Fii, þara mea, unitã, de vei sã fii tu mare! În cap cu al tãu domn, Aºteaptã! Ziua vine ºi fericit e care La dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn!

LA ROMÂNIA Astfel cum se-nclinã crinul Fãrã viaþã ºi color, Când un vierme-i roade sânul Fraged ºi desfãtãtor; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, ªi nimic n-aduce þie Viaþa ºi mãrirea ta! Dragã, moartea locuieºte Chiar în sânul tãu frumos. 116

CUPRINS Legende istorice

Unde mergi ea te-nsoteºte; Orice faci e de prisos. Când în dorul ce te-abate Tu încaleci sã combaþi, Un fiastru urcã-n spate ªi iþi zice sã abaþi! Când pe râul organizãrii Vasul tãu vrei a-l purta, Un fiastru, al pierzãrii, Pune mâna-n cârma sa. Unde mâna ta plãcutã Scrie fericire,-amor! Altã mânã nevãzutã Scrie-ndatã: urã, dor! Când tu faci o faptã bunã Fiii tãi o veºtezesc, Rozele p-a ta cununã Cum le pui se ofilesc! ªi speranþa ta se curmã! Cu nimica nu te-mpaci! Toþi s-aratã pentru cârmã; Dar eu nu mai vãz cârmaci!

LA PIZMÃ Pizmã, tu eºti rãsplãtirea Faptelor celor mai mari! Tu stingi pacea ºi iubirea ªi faci zilele amari. Tu faci ca sã nascã calomnia rea; Ãst cãrbun ce arde fruntea ce atinge 117

Dimitrie Bolintineanu

Dar care mânjeºte, dupã ce se stinge Însuºi pe acela care îl þinea. Tu-mpleteºti cununa morþii La maptirii renumiþi, Tu tragi jos în lume sorþii Regilor neodihniþi. Pizmã, oriºiunde naºte o virtute, Un talent, un merit, un prezent ceresc, Ale tele umbre palide ºi mute Nasc deopotrivã ºi le învelesc! În colibã tu nãscutã, Fugi de dânsa ne-ncetat, ªi cu forma ta plãcutã În palaturi ai intrat. Tu faci de pãleºte viaþã, tinereþe, Dulce bucurie între muritori, Fragedã junie schimbi în bãtrâneþe ªi prefaci în lacrimi ale vieþii flori! Nimãnui nu dai cruþare! Când se varsã-al tãu fior, Regii sunt a ta suflare ªi pãlesc pe tronul lor. Cei ce-i înconjoarã cearcã-a ta putere, Inima se umple cu al tãu venin, Care o îmbatã ºi o schimbã-n fiere, Ura-nlocuieºte amorul divin. 118

CUPRINS Legende istorice

Eu te vãz pe orice faþã, De la domni pânã la sclavi. Fumul tãu pe toþi rãsfaþã, Pe cei slabi ºi pe cei bravi. Tu inspiri adesea pana care scrie, Vorba roditoare unui orator, Ce combate crâncen oarba tiranie, ªi reverºi mânia pânã în amor. Lauzi cu neruºinare Pe acei ce slabi gândeºti, ªi pe cel ce merit are Îl ascunzi, când nu-l loveºti. Cum în bãtãlie vulturul de pradã Urmã o armatã, ºade priveghind, ªi când se doboarã corpuri în grãmadã, Se aruncã-asupra-i însetat crocnind, Astfel tu aºtepþi în noapte Laurii a se-mpleti ªi cu ne-mpãcate ºoapte Te repezi a le zdrobi.

LA UN AVUT Da, dintre toþi avuþii din astã þarã micã, Acela care ºtie mai bine-a risipi Comorile de aur cu arta cea anticã, Eºti tu, nu te-ndoi! 119

Dimitrie Bolintineanu

Porfirul ºi ivorul, ºi aurul îngânã Locaºul tãu ferice în gustul cel mai fin În luxul cel mai splendid la care-a artei mânã Dã sufletu-i divin. La masa ta de oaspeþi cu inime voioase Cristalul rivalizã cu porþelanul dalb, ªi rozele, ºi crinii, cu june graþioase, Cu gâtul lor cel alb. În cupe râde vinul în spume-mbãlsãmite ªi face sã recheme pe zeii cei uitaþi, ªi roabele antice sã vãd înlocuite De servi muiaþi în aur ca fiii de-mpãraþi! Dar poþi a-mi spune mie cum în apropiere D-a trece astã vale pe care ai albit, Tu mai înalþi palaturi la viaþã ºi plãcere, Când viaþa s-a finit? ªtii dacã de la tine ºi pânã la morminte Mai este loc d-o noapte, sãrmane pieritor? Te-ascunzi fricos, de moarte, bãtrân fãrã de minte, Când tu eºti muritor? În darn vei da tu aur arhangelului morþii, El nu primeºte mitã, ºi-atuncea, vai! în plâns, Vei înþelege oare cã, împotriva sorþii, În darn averi ai strâns. Vei pãrãsi palatul, femeile frumoase ªi oaspii tãi, ºi servii, ºi toþi te vor lãsa. Moºtenitorii însã la mesele-þi luxoase Bând, vai! te vor uita!

120

CUPRINS Legende istorice

LA UNIRE „Aºadar nici Unirea, a României soartã Nu poate sã o schimbe aicea pe pãmânt? În cãrþile ursitei ea este scrisã, moartã, Cu celelalte neamuri ce astãzi nu mai sânt?“ Aºa rãsunã tristã cântarea desperãrii A celor ce vãd umbra plãpândei lor fiinþi Mai mare decât umbra nemãrginitã-a þãrii ªi a viitorimii! Bãrbaþi cu mici credinþi! Nu! nu! Unire dragã! tu nu faci ce zic ei! Un râu, ieºind din sânul sorgintei ce îl varsã, E mic, dar cât se scurã, cât trece printre vãi, Se umflã, se lãþeºte ºi mare se revarsã. Aºa ºi tu vei creºte, cu timpul o, Unire! Pieri-vor ºi tiranii ºi robii demni de ei, Ursita îþi pãstreazã, în viitor, mãrire, ªi viaþã, ºi putere sã dai la fraþii mei. Atunci aceste patimi ce nu cunosc cuvânt, Ce nu cunosc nimica a fi mai sus de ele, Unire! se vor stinge ca niºte nori la vânt Ce-nconjurã de umbrã lumina unei stele. Al lebedei pui este, când a venit la viaþã, Urât; nimic nu spune cã va veni o zi În care o sã fie o pasãre mãreaþã. Aºa, Unire sfântã, tu eºti ursitã-a fi.

LA UN POET O, poete, muza ta A pierdut a sa junie, ªi suava poezie 121

Dimitrie Bolintineanu

Ce pe toþi îi îmbãta Cu torente d-armonie? Unde rozele-au zâmbit, Spinii le luarã locul; Floarea morþii, siminocul, Peste crini a rãsãrit. Gheaþa-nlocuieºte focul! Nu ºtim noi cã-aice jos E o vale de suspine? Catã sã o ºtim prin tine, O, poetul meu frumos, Cu cântãri dulci ºi divine! Cerul roza-a nãscocit. Prin parfum sã ne rãpeascã, Boarea sã ne rãcoreascã, ªi poetul fericit Inima sã-ntinereascã. Iarã tu, poetul meu, Poþi sã verºi veninul tãu În cântãrile senine, Dar atât cât sã faci bine ªi sã nu îneci în rãu Zilele cele puþine. Pãsãrile negrei seri Sunt destule sã cobeascã Vijelii, sã veºtejeascã Florile de primãveri, ªi tirani ca sã loveascã. Tu încinge lira ta Cu a zeilor cununã, ªi cum varsã dulcea lunã Pentru toþi lumina sa, Varsã inima ta junã! 122

CUPRINS Legende istorice

LA AVERE Fericire-adevãratã Este a se mulþumi Cu ursita ne-mpãcatã, Oriºicare ea ar fi. Fericit e cel ce ºtie Pentru þarã a muri! Mai curând mort vrând sã fie Decât rob a vieþui. Fericit e cel ce-n lume, Fãrã de a fi roºit, Poate încã a ne spune Cu mândrie: sunt cinstit! Muritori, gândiþi la moarte! Strigã orele ce zbor ªi nu uitã sã ne poarte Viaþa pe aripa lor! În mormânt ce-þi foloseºte Aurul ce-ai aduna? ªi în lume cât trãieºte Cine-i sigur a-l pãstra, Dacã însuºi el se-nturnã Cãtre muma lui pãmânt, Dacã toate au la urmã Rezultatul un mormânt? Falã,-onoare ºi virtute Singure mai dãinuiesc. Faptele mari ºi plãcute Urma noastrã o vestesc.

123

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

LA CILIA Cum palida rozã se-ntoarce de ploaie, Roºeºte, surâde la viaþã voios, Sub roua ce-o scaldã, sub vântul ce-o-ndoaie, Sub soarele zilei, o, suflet frumos! O, dulce Cilia, din lânceda stare Te-nturni cãtre viaþã ca roza la ploi. Din zi-n zi pe faþã fericea repare, Purpurã, surâsuri ºi farmece noi! A ta mânuºiþã se-mplinã, s-albeºte, ªi braþul se umflã sub dragi aluniþi, ªi sânul tãu, dragã, iar se rotunjeºte, Bãrbia se-ntinde ºi face gropiþi. În ochii-þi un soare mai viu acum luce, Zãresc sãnãtatea pe tot corpul tãu Vãrsând crini ºi roze cu mâna ei dulce, ªi hora de graþii urmând pasul tãu. Amorul în umbrã aºteaptã, vegheazã, Aruncã asuprã-þi un hor de visãri, Dorinþa în sânu-þi roºind, s-aripeazã, ªi buza-þi s-aprinde de dulci sãrutãri. În timpul acesta, amara ta soarte, Rugai ca sã scape al tãu aºternut, D-aceastã bãtrânã ce-i zice toþi moarte; Opreste-mi dar mie întâiul sãrut.

124

CUPRINS Legende istorice

CLAVECINUL Cum sub vise d-aur frageda juneþe Pare la vederea minþii omeneºti, A pãrut în salã, dulcea frumuseþe, Sub graþii cereºti. Adunarea toatã repede-ntorcea Ochii, cu plãcere, cãtre dulcea mea. Între pãru-i negru strâns în cosiþele Albele camelii se pierdeau plãcut Cum prin geana nopþii, depãrtate stele Scântei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul vãrsa, Sufletu-mi, lovindu-l, crud îl fãrãma, Astfel sunã-n inimi orice loviturã De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creaturã Care noi iubim. Ea-nþelese doruI ce mã-mpovãra ªi de rozioare faþa-ºi scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasã? Cine poate spune misteru-i divin! Se-ntrista tãcutã, se punea sfioasã Lâng-un clavecin. Mâinile-i p-octavuri se jucau uºor Deºteptând lugubre sunete de dor. Ochi aprinºi de flacãri ce-i îndivinau, În nãscânde lacrimi dulce se scãldau. Ca plãpânda rouã peste-o rozioarã Ce la zori deschide graþiosu-i sin, Rãtãcea surâsul p-a sa buzioarã Cu purpur divin. 125

Dimitrie Bolintineanu

Sub orice miºcare, formele-i lumeºti Rãspândeau tezauri de graþii cereºti. Danþul urmã cursu-i... Muzicile sunã; L-a plãcerii undã sufletele zbor; Numai eu cu râderi, vorbe de minciunã, Ascundeam crud dor. Cãci la faptul zilei fost-am preursit, Ca sã las pãmântul inimii dorit. Vocea-i adoratã, dulce,-amãgitoare, Dar învãluitã de profundu-i chin, Se-ntruni cu-aceste vorbe-ntristãtoare, Dureros suspin: „Dacã ºi cerul încã-a voit Ochii-mi d-acuma sã nu mai vazã Chipul tãu dulce ce mã-nviazã, Decretul soartei fie-mplinit! Uitã-mã-ndatã! La ce vei duce Cu tine dorul unei simþiri Din care nu ºtii decât trudiri ªi niciodatã farmecu-i dulce! Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit, Uitarea-i floarea vindecãtoare, Floare ce creºte surâzãtoare În câmpul morþii cel veºtezit. Eu mã voi stinge p-acest pãmânt Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere ªi nimeni ºtie cruda-i durere Ce-i pleacã fruntea cãtre mormânt. Când te-i întoarce din întâmplare, Afla-vei toate la locul lor, Pline de viaþã, juneþe,-amor, Precum fusese l-a ta plecare. 126

CUPRINS Legende istorice

Ochii tãi poate m-or cãuta... Eu voi fi lipsã, vai! dintru toate. Atunci la mine gândi-vei poate ªi ochii-þi de lacrimi s-or îneca!“ Astfel rãspândeºte tânãra-i cântare. Dalbe lãcrimioare-nrouã faþa sa. Sufletul ei fraged, într-o cãutare, Se pãrea cã-mi da. Au trecut pe viaþa-mi zile de durere, Chipul ei cel dulce de când n-am zãrit. Dar nimic nu stinge din a mea vedere Îngeru-mi dorit. Iar când vãz femeie lângã-un clavecin, Inima-mi exalã un adânc suspin.

LA BÃILE CLEOPATREI I

Sã stãm p-aceastã stâncã ce se prevede-n valuri! Aceste scãri tãiate în lespezi de granit Recheamã o reginã ce-n umbr-acestor maluri Venea sã rãcoreascã al ei sân înflorit. Vedeþi aceastã scarã de dalbe mozaice Ce duce cãtre bãi? Picioarele-i plãpânde cãlcat-au pe aice Când trupa graþioasã de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub paºii sãi.

127

Dimitrie Bolintineanu

II

Dar soarele se culcã... Tãcere!... O femeie Apare-n acest loc! Cosiþa-i voluptoasã, în aure, scânteie ªi brâu-i scump rãspândã torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantã de reginã pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbãtate, Tapete preþioase aºtern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasã se miºcã... A cãzut, ªi sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formeazã împrejuru-i un cerc nestrãbãtut. Dar iatã steaua dulce din umbrã se ridicã Pe umedele-i scãri ªi razele-i tãcute rãsfaþã-a lor cosicã ªi albele lor sânuri cu dalbe sãrutãri. Cãci grupa cestor vergini, folatre, tinerele, Prin valurile limpezi, prin raze se juca, Lucind ca vise dalbe ce-n nopþi amari ºi grele Vin a ne înºela. Pe albele tunice în flori d-argint cusute, Se sparge-al stelei foc, Când vesele, uitânde, în undele tãcute, Fecioarele se joc. Dar alba lor reginã cu genele umbroase, P-o lespede-auritã, rãpitã ºade-n dor. 128

Dimitrie Bolintineanu

„O, dulce tinereþe! O, zile mult frumoase! Nu-i oare cu putinþã s-opriþi al vostru zbor?“ Aºa vorbi regina. Din harpa-i auritã Atrage cântec dulce, curmat de dulci oftãri. Iar vocea-i întristatã, cu cântecu-i unitã, Lãsã sã se auzã aceste suspinãri: „În darn cerem sã-nturne frumoasa tinereþe, Fatalei noastre sorþi! Cãci zilele umane sunt flori de frumuseþe Nãscute în grãdina neîmpãcatei morþi! Oh! cursul vieþii trece cum trece-o sãrutare Aicea pe pãmânt! Putere, fericire ºi nume mândru, mare, Nu vor putea sã-mpuie la viermii din mormânt. O floare se usucã de criveþe bãtutã; Dar soarele cel dulce o poate-ntineri. Iar tu, o, vanã umbrã! odatã abãtutã, Nu vei mai înflori! Dar unde-i frumuseþea a cãrei dulce razã Atâta fermeca, Cât August niciodatã n-a vrut ca sã mã vazã, De fricã sã nu pice în fermecarea sa! ªi unde-mi e puterea, averile-mi pompoase ªi populii-umiliþi? ªi voi, gentile turme de inimi graþioase, Frumoºii mei iubiþi? Ah! toate-acele bunuri lucirã-n dimineaþã D-un farmec strãlucit; Dar la apusul zilei, a morþii tristã ceaþã Tot a învãluit!“ 130

CUPRINS Legende istorice

Aºa cântã regina ºi mâna-i diafanã Pe marmuru-nflorit C-un ac de aur mândru a scris: o lume vanã!... ªi-ndatã a pierit.

ODÃ O Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mânã, Ce locuieºti în cer, Aruncã o privire pe patria românã, P-aceste dulci popoare ce în durere pier! ªi tu, Marie dulce cu coama auritã, Cu ochii lãcrimaþi! Oh! faceþi o minune popoarelor iubitã! Din trista lor cãdere românii înãlþaþi! La voi e cu putinþã tot ce la oameni pare Neputincios ºi greu, Cãci niciodatã omul prin slaba-i cugetare Nu va ghici natura-þi, putere, Dumnezeu! Dar tu, ce-nalþi un munte când trebuinþa cere, Al zilei imperatór! Înalþã ºi gândirea românului ce piere, Luminã al lor suflet în noaptea cea de dor!

O UMBRÃ Stinsu-s-a timpul desfãtãtor Când printre horul de dulci fecioare Cu frumuseþea strãlucitoare Treceai în lume, umbrã ce-ador! 131

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

D-acum-nainte, vai! niciodatã Nici o fiinþã nu va putea, Aici în lume, o, dulcea, mea, Sã-þi vazã faþa ta adoratã! Ca din dormire azi mã deºtept, Mi-aduc aminte vorbele tele, Cu ochii umezi de lãcrimele, Mi-ai zis: „În ceruri eu te aºtept! În ceruri poate sã se uneascã Umbrele noastre, o, dragul meu!“ D-atunci în lume, drag aºtept eu Aceste vorbe sã se-mplineascã. O, timp, repede caru-þi fugos, Rãpeºte-mi viaþa fãrã plãcere. Sufletu-mi geme plin de durere, Ia-mã pe caru-þi alunecos!

UN REGRES Viaþa trece în durere, Dorurile nu mai tac. Orice vise de plãcere Toate lacrime se fac. Zile, seri desfãtãtoare Trec p-al lumii dulce sân, Nasc ºi sting orice suspin Cu suavele lor oare: Pentru mine noapte-amarã, Noapte ce nu are zori, S-a întins cu întristare Peste anii-mi trecãtori. 132

CUPRINS Legende istorice

LA... Ce distanþã infinitã! Câte râuri, câte mãri, Te despart, a mea iubitã, D-ale mele sãrutãri! Însã sufletu-mi se duce Cãtre tine ne-ncetat ªi pe sânul tãu cel dulce Doarme dulce legãnat. Eu prin vis te vãz tot junã, Cu-ochii plini d-amor divin, Cu cosiþa latã, brunã, Râurând pe albul sân. Buzele dulci, parfumate, Sufletu-þi ceresc trãdând Prin cuvinte înecate D-un suspin adânc ºi blând, ªi rãpitã de plãcere, Murmurându-mi: „Te iubesc!“ Apoi iarã în tãcere, Recãzând, amor ceresc! ªi în alba-þi mânioarã Ascunzându-þi faþa lin Ca o razã rumeoarã Ce s-ascunde dup-un crin. Astãzi cine îmi va spune O, suav ºi dulce dor! Dacã-n sânul tãu cel june Nu s-a stins ai tãu amor? Cãci se zice c-o iubire În al femeilor sân, 133

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Trece ca o fericire, Ca un zefir pe un crin!

LA... Când o floare în durere Pierde dulcele-i miros, Veºtezitã, cade, piere! Suflet dulce, amoros! Ca aceastã dulce floare, Tu perduºi al tãu amor, Dar nu pari suferitoare, Nu pleci capul tãu sub dor, Ci mai junã, mai voioasã, Tu surâzi la desfãtãri, A ta buzã voluptoasã Catã alte sãrutãri!

FECIOARA DIMINEÞII Vãzui fecioara, vis rãpitor! De dimineaþã lângã-al ei mire; Plinã de viaþã, de fericire Dorinþe d-aur, extaz, amor. Pe alba-i frunte purta cunune ªi p-a sa faþã roze ºi crini De tinereþe, de viaþã plini, Îngânau dulce inima-i junã. 134

CUPRINS Legende istorice

Purpura dulce ºi poleitã De dulci surâderi se legãna Pe mica-i gurã precum ar sta P-o rozã o razã, dulce-auritã. ªi fiecine zicea rãpit: Iatã mireasa lângã-al ei mire! Oh! bucurie! O, fericire! Natura toatã dulce-a zâmbit. Dar seara vine, ºi pe pãmânt Vãzui fecioara, cine va spune? Fãr-alte roze ºi-alte cunune Decât acelea dupã mormânt. Vãzui mormântul fãcându-i cale ªi cum se-nchise pe sânu-i blând, Vãzui uitarea vesel ºtergând Din calea vieþii urmele sale.

L A O NÃLUCIRE IUBITÃ Dulce fantasmã, unde eºti oare? Luat-ai zboruI lin cãtre cer, Ca fluturelul, ce în eter, Legãnat zboarã pe aripioare? O, înger dulce al vieþii mele! Al tinereþii vis fugãtor! Eºti pe pãmântul acest de dor, Sau arzi ferice sus între stele? 135

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dacã pãmântul ai pãrãsit, Spune-mi, ferice ºi dulce nume, Sã las îndatã viaþã ºi lume, Sã zbor la tine, ce am iubit!

LA ZIUA ANIVERSALÃ Zi aniversalã! Zi de bucurie, Ce aºteptam atâta într-a mea junie! Ce-mi aduci tu oare pe acest pãmânt? Dulce fericire sau al meu mormânt? Când veneai odatã, zi de bucurie, Câte dulci dorinþe n-aduceai tu mie! Câte mâini iubite mâna-mi nu strângea! Cupa unui frate cupa mea lovea. Ochii unei mume, plini de lãcrimioare, Mã cãtau ca floarea pe un dulce soare! Astãzi eu sunt singur, în strãin pãmânt! Maica mea iubitã doarme în mormânt. Oaspeþii în juru-mi nu se mai adunã; Cupele, la masã-mi, vai! nu mai rãsunã! Casa pãrinteascã cade la pãmânt; Iarba verde creºte pe coperãmânt. Pasãrea de noapte geme fãrã seamã; Câinele în lanþuri când ºi când mã cheamã. Când se va întoarce tânãru-i stãpân, Nu-l va mai cunoaºte, cãci va fi bãtrân, Inimii îi place sã se amãgeascã... Tot sperând cã viaþa poate sã-i zâmbeascã, Dar p-aceastã faþã roze de mai sânt, Ele-s flori d-acele triste de mormânt. 136

CUPRINS Legende istorice

DIVERSE

MIHAI ªI CÃLÃUL Cu Mihai se vede tânãra domniþã Tremurând de spaimã ca o porumbiþã; Printre geana-i lungã ai ei ochiori Ard ca douã stele ce lucesc la nori. „De ce plângi? întreabã bravul cu mirare, Eu mor pentru þarã ºi neatârnare. De aceea, dragã, sa te voioºeºti ªi cu flori cosiþa sã þi-o împleteºti. Cel ce pentru lege, pentru þarã moare Vede a sa moarte ca o sãrbãtoare!“ µ „Pleacã capul!“ strigã palidul cãlãu. Iar Mihai întoarce spre el capul sãu. Fierul se ridicã... Popolul ºopteºte; Vã uitaþi!... Cãlãul se împleticeºte; Fierul sãu aruncã... Cade fermecat Sub cãutãtura mândrului bãrbat. Fetele-ncununã pãrul lor cu flori, Tot românul strigã de mai multe ori: „Cel ce pentru lege, pentru þarã moare Vede a sa moarte ca o sãrbãtoare!“

137

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

CÂNTEC NAÞIONAL µ „Tu, ce-ai salbã gãlbioarã, Tu, ce eºti o garofiþã, Frumuºicã, bãlãioarã, Cu inele pe cosiþã: Cum adun pe floricicã Flutureii miere nouã, Lasã, dulce frumuºicã, Pe guriþã-þi s-adun rouã!“ µ „De am salbã gãlbioarã, Nu sunt floare garofiþã, Iar de sunt eu bãlãioarã, Dar n-am rouã pe guriþã. Iar de vrei sã-þi fiu soþie ªi de vrei sã-þi fiu iubitã, Mergi atunci la bãtãlie Cãci e þara, vai! robitã!“ CUPRINS

CÂNTEC Noaptea cade-ntunecoasã, Oastea trece la bãtaie, Iar pe stânca aburoasã Arde luna cea bãlaie. Ai, bãieþi, p-acele maluri Unde armia s-adunã, Unde Oltul geme-n valuri Sã ne batem împreunã. Mândra mea cu faþã albã ªi cu buze rumenite 138

CUPRINS Legende istorice

Dete spre aceastã salbã ªi paftale aurite, Dete salbã la domnie ªi paftale ºi rochiþã. Însã mie, însã mie Mi-a dat dulcea ei guriþã.

PLOPUL Eu aveam un plop de vale Verde ca un smãrãndel. Trecãtorii stând în cale Înnopta cãtând la el. Însã toamna a venit, Plopul meu s-a veºtezit. Dacã prinþul ce domneºte Ar fi vrut a mi-l schimba Pe coroana ce luceºte Ca un soare-n fruntea sa, Încã nu aº fi schimbat Plopul meu ce s-a uscat. Vârfu-i peste stânci pletoase De departe îl vedeam, ªi-nnoptând prin vãi râpoase Dupã el mã îndreptam. Însã toamna a venit, Plopul meu s-a veºtezit. 139

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dacã tânãra domniþã Plopul meu mi-ar fi cerut, Dându-mi dulcea ei guriþã ªapte ani ca s-o sãrut, Nici atunci eu n-aº fi dat Plopul meu ce s-a uscat.

LÃUTARUL Într-o noapte furtunoasã Prinþul cu-ai sãi cavaleri Într-o salã luminoasã Se-mbãtau de dulci plãceri. Cupele de aur sunã, Candelele strãlucesc; A plãcerilor cununã Damele drag o-mpletesc. Noaptea este foarte rece; Iar afarã-un cãlãtor Prin furtuna nopþii trece, Intonând cântãri de dor. µ“Aduceþi îndatã-aice Pe drumaºul lãutar!“ Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar. Lãutarul se aduce, Coamele-i voios se joc; 140

Legende istorice

Faþa-i palidã ºi dulce; Ochii-i varsã dulce foc. µ „Cântã nouã, lãutare, Tu, ce-n lume ai nãscut Pentru-a noastrã desfãtare, Pentru-al nostru trai plãcut!“ Lãutarul, cu mândrie, Sparge harpa de pãmânt. µ „Pentru inimi de robie Nu voi, doamne, eu sã cânt! Dacã cânturile mele June suflete rãpesc, Ale voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc. Astfel vântul dezveleºte Cu-al sãu fraged sãrutat Crinul care-mboboceºte, Dar nu crinul cel uscat!“ Zice ºi pe loc dispare; Dar prin vânturi care gem, Oaspeþii, cu-nfiorare, Auzirã ãst blestem: „Voi, ce tartárul v-a revãrsat În nopþi fatale de voluptate Cu nori de crime ºi de pãcate Pe faþa lumii ce-aþi insultat; 141

Dimitrie Bolintineanu

Voi, ce daþi moartea chiar în amor Ca ºerpi ce-n ora lor de-nrodire, De voluptate ºi fericire, Turbaþi omoarã complicii Ior; Voi, ce cu hulã la cei mai tari Târâþi josita voastrã cerbice, ªi pentru omul cel neferice Aveþi dispreþuri crude barbari; Fãrã de cuget, nici Dumnezeu, Fii de minciunã ºi înjosire, Astãzi cu cruda-mi dispreþuire, Pe voi sã cazã blestemul meu! S-aveþi repaos într-un mormânt Numai când corpul ars de durere Rãci-va-n lume orice plãcere Prin desecatul sãu osãmânt! S-aveþi vedere; rãu sã zãriþi! Auz, º-auzul sã vã înºale, Gurã ºi vorbe fãrã de cale; Inimi, ºi numai chin sã simþiti. Pe cât trãi-veþi p-acest pãmânt, Fapta cea bunã ce-þi face-n lume Sã se topeascã fãrã de nume Cum piere-n spaþiu urma de vânt!“ Astfel cântã cu durere Lãutarul rãtãcit, 142

CUPRINS Legende istorice

Iar în sala de plãcere Candelele au pãlit. Mâna-ngheaþã pe pahare, Florile se sting pe loc; Iar în sala latã pare O columnã grea de foc. Pe columna-nflãcãratã Aste litere ziceau: „Viaþa voastrã-i blestematã!...“ Oaspeþii amar plângeau.

LA O DAMà ROMÂNà „Tu vrei sã-þi spun, acuma, de ce nu te iubesc? Ei bine! mã ascultã ºi aflã ce gândesc: Eºti junã si frumoasã ca roza de câmpie ªi ochiul tãu durerea o schimbã-n bucurie. Iar fruntea ta se pleacã sub gându-þi amoros Ca crinul primãverii în vãntul cãlduros. Pe buza-þi rumeoarã, trecând a ta suflare, Într-un parfum de roze îºi ia a sa schimbare; Dar când tot spui cât neamul îþi e strãlucitor, Amoru-ntoarce capul ºi fuge râzãtor. Sã te iubesc, pe tine? Dar inima ta-i veche, ªi generozitatea nu-ncântã-a ta ureche. Vãz sufletul tãu, dragã, sub vãlu-i graþios, S-ascunde ca un vierme prin crinul cel frumos. Patriotism, virtute, frumoasã cugetare 143

Dimitrie Bolintineanu

Sunt niºte simþãminte ce inima-þi nu are. O formã analogã ea, dragã, de-ar avea Ar fi cu plete albe ºi dinþii i-ar cãdea. Aºa te vede însã al meu tânãr amor ªi de aceea, dragã, el zboarã râzãtor. Arunc-a ta privire pe-o inimã uscatã Ce egoismu-nchide ºi micºorarea-mbatã, Pe-o inimã ce-i mutã ca un mormânt fioros La tot ce este nobil, plãcut ºi generos; Aceea va-nþelege când tu vorbeºti în lume De aur, de cordele, de titluri ºi de nume. Eu voi o vale verde ca tinereþea mea, ª-o floare graþioasã sã plec capul pe ea: ª-acolo l-a mea þarã, visând eu în tãcere, S-adorm pe sânu-i dulce, cu fragedã plãcere. Dar tu vrei aur, titluri; ºi tânãru-mi amor La sunetul monetei s-avântã râzãtor. De vrei sã-mi fii iubitã, vin’ cãtre þãrmul vieþii, În care tot e dulce ca visul tinereþii, Acolo, dragã dulce, atât te voi iubi, Cât râul de plãcere în calea-i s-ar opri ªi stelele în spaþiu s-ar sparge voluptoase La ale gurii mele ºoptiri armonioase. Dar vai! a ta gândire, pe când eu îþi vorbesc, S-avântã dupã titluri ce visele-þi rãpesc, ª-amorul meu, o, dragã, tu vezi, s-avântã, zboarã, Râzând de bãtrâneþea ce inima-þi conjoarã.“ 144

Din POEZIILE VECHI ªI NOI ALE DLUI DIMITRIE BOLINTINEANU 1855

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

MOARTEA LUI MIHAI VITEAZUL Lui C. Negri

Pe câmpia Turzii, pe un verde plai, Tabãrã oºtirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gândeºte: Fericirea þãrii inima-i rãpeºte. Are-o presimþire ce l-a turburat ªi pe mâna-i mândrã capul a plecat. În deºert speranþa inima-i rãsfaþã; Lacrimile udã gânditoarea-i faþã. Înaintea celor ce îl ocolea, Cu o mantã d-aur el se ascundea. Cãtre cãpitanii ce îl înconjoarã: µ „Dragii mei! Iertaþi-mi astã lãcrimioarã! E o slãbiciune de care roºesc Toþi câþi au un suflet tare, bãrbãtesc. Însã sunt minute când natura cere De la cel mai tare partea-i de durere... Astãzi pot sã numãr mai la nouã ani De când noi ne batem cu atâþi duºmani. Este-adevãrat, am fãcut, în lume, Neamului acesta cel mai mare nume. Însã, ce-i mãrirea, fãrã de folos? Ceea ce-i în noapte focul mincinos! Singurã mãrirea nu-i destulãtoare, Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare. Câte mii de inimi moartea n-a-ngheþat? ªi în câte case dorul n-a intrat? Þara este-n lacrimi ºi se pustieºte. 146

Legende istorice

Floarea tinerimii câmpul înveleºte. ªi în raza slavei unde strãlucim, Vãz, pe nesimþite noi ne mistuim! Astãzi lupta noastrã orice luptã curmã; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmã. Astãzi este timpul ca sã isprãvim. Sau români ne pierdem, sau români trãim!“ Asfel le vorbeºte... Dar doi soli sosirã, Doi trimiºi ai Bastei. Capii toþi ieºirã. µ „Basta vã trimite? Spuneþi ce doreºte! Basta, iarã Basta!... nu mai isprãveºte!“ µ „Ce doreºte? zice unul din cãlãi, Basta porunceºte la vasalii sãi!“ µ „Sã porneºti îndatã banda ta în þarã!“ Îi rãspunse celalt cu o vorb-amarã. µ „Mergeþi, zise domnul, l-al vostru stãpân! Spuneþi-i cã nu e încã un român Care sã dea arma pân-a nu se bate! De-i bãrbãt, aice vie a combate!“ µ „Este timp!...“ ºopteºte un ucigãtor. Celalt trage iute paloºul uºor ªi c-o loviturã repede ºi tare Îl împlântã-n sânul eroului mare. Cãpitanii iute sar, mi-l înconjor, Dar Mihai le zice: „Fraþilor, eu mor... Spuneþi doamnei mele sã nu se mâhneascã ªi-n iubirea þãrii fiii mei sã-i creascã. Când vor fi în vârstã, sã le spuie ea Cã nu voi rãzbunã pentru moartea mea; Numai pentru þarã ºi neatârnare Sânul lor sã simtã sfânta rãzbunare! 147

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Iarã voi, tovarãºi, mie îmi juraþi Niciodatã mâna cu strãin sã daþi!“ La aceste vorbe cade-ntr-al sãu sânge. Toat-a lui oºtire cu durere-l plânge. Apele pe cale stau ºi se opresc; Pãsãrile-n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mânã faþa lui atinge; Inima-i îngheaþã, vorba i se stinge. Iar viaþa-i mândrã zboarã cãtre nori, Ca mirosul dulce unei stinse flori.

VISUL LUI ªTEFAN CEL MARE Seara rãspândeºte umbrele-i uºoare. ªi melancolia trece gânditoare. Dar ªtefan cel Mare, rãtãcit prin vãi, Dintr-un corn de aur cheamã bravii sãi. Inima-i zdrobitã ca a lui oºtire; Þara-i întristatã ca a lui gândire! Pe un colþ de piatrã ºade el în dor; Vântul suflã pãru-i lung, fluturãtor. Pentru-ntâia oarã inima lui plânge! Ochii lui revarsã picãturi de sânge. Acolo dã capul somnului mijind Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint. Iatã cã-i apare o fecioarã junã, Ale cãrei plete strãlucesc la lunã, 148

Legende istorice

Negre ºi bogate sub cununi de flori; Ochii ei asuprã-i cad pãtrunzãtori; Cad ca douã raze, dulci ºi cãlduroase, Mâna ei atinge coamele-i undoase. µ „Ce? Eroul mare, umbra a grãit, Însuºi el suspinã ºi s-a îndoit? Înþeleg fricosul ce ascuns loveºte, Robul ce sãrutã jugul ce-l striveºte; Dar un suflet mare, suflet de bãrbat, Nu-nþeleg, o, ªtefan, cum s-a întristat! Mergi pe a ta cale, nu sta niciodatã! Urmã datoria care þi-e lãsatã! Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri; Cu-orice-mpiedicare þar-a ta va fi!“ Pe un nor de aur zboarã ea cu falã; Un parfum de roze pasul ei exalã. ªtefan se deºteaptã, ºterge faþa sa, Unde-o lãcrimioarã dulce se scura. Luna argintoasã râde printre nori, Dulcea filomelã cântã între flori; Iar la focul lunii, când mi se deºteaptã, Vede-a lui oºtire care îl aºteaptã. Vede cãpitanii ce îl înconjor În tãcerea nopþii le vorbeºte lor: µ „Fraþilor de arme, fala romãneascã! Dacã o sã piarã þara pãrinteascã, 149

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dacã-n cartea soartei este însemnat A pieri poporul cel mai lãudat, Cel puþin atuncea piarã vitejeºte Remuºcând toiagul care îl loveºte, Ca un ager ºarpe ce lovit ºi-nvins, Cautã sã muºte cel ce l-a atins! Astfel e românul, ºi-n a lui cãdere Cine îl rãneºte, dupã dânsul piere! Astfel e românul, astfel sã pierim, ªi-n cãderea noastrã chiar sã ne mãrim!“ Mii de glasuri strigã... Luna bucuroasã Dintr-un nor de aburi pare mai voioasã; Stelele de aur mai cu foc lucesc ªi-n adâncul nopþii vãile mugesc: µ „Astfel e românul, astfel sã pierim, ªi-n cãderea noastrã chiar sã ne mãrim!“

ÞEPEª ªI SOLII Temerea domneºte peste Bucureºti; Popolul îneacã curþile domneºti; Cãci doi soli venirã de la-mpãrãþie ªi aduc lui Þepes ºtreang ºi mazilie. Toþi boierii þãrii veseli însoþesc ªi cu pompã mare spre palat pornesc. Tepeº îi primeºte într-a sa mândrie. Solii-nainteazã... µ „Doamne, pace þie! Însã înceteazã de a mai domni. 150

CUPRINS Legende istorice

Sau te pregãteºte astãzi a muri!“ La aceste vorbe toþi sunt în unire ªi toþi trage pala spre a lui lovire. µ „Ce? ªi voi, rãspunde domnul turburat, Cu duºmanii þãrii moarte mi-aþi jurat? Ascultaþi, voi, care mai aveþi simþire De români ºi lacrimi în nenorocire! Viaþã ºi domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouã-o dovedesc; Însã þiu la þarã, þiu la neatârnare; Þiu ca sã-mi fac neamul lãudat ºi mare! Am fost foarte aspru, ºi-ale mele mâini Au vãrsat atâta sânge de români! Dar al vostru sânge ce mi se tânjeºte, Îl plãtea cu lacrimi cel ce vã vorbeºte. În mijlocul celor ce mã-nconjurau. ªi pe o coroanã þara lor trãdau, Nu puteam într-altfel face eu unire, Ca sã scap românii de a lor robire. Darã, braþu-acesta este sângerat, Însã-al þãrii duºmani nu l-au cumpãrat!“ La aceste vorbe, ceata ostãºeascã Strigã cu poporul: „Tepeº sã trãiascã!“ Speriaþi, boierii prin ferestre scap; Iar pe soli îi bate cu piroane-n cap.

LUI V. ALECSANDRI Tu, din a cãrui lirã s-exalã-etern ºi lin Un cânt suav ºi dulce ca fumul dupã crin; Tu, ce când laºi pe harpã-þi o mânã fugãtoare, Tragi graþiile-n horã ºi joacã râzãtoare; 151

Dimitrie Bolintineanu

Tu, ce încânþi cu farmec prin cântul tãu plãcut, Vei spune mie oare, de ce tu ai tãcut? Am auzit cã lira lãsând-o la o parte, În cârmuirea þãrii ai fi luând tu parte; Cã pãrãsind eterul cu stele semãnat, În pulberea arhivei tu capul ai plecat, Urmând mulþimii lumii ce crede din vechime Cã fãrã post nu este în viaþã nici un bine! N-ar fi mai bine însã, înalte arhivar, Decât sã pui pe cale al patriei greu car, La tine la moºie, prin vãi desfãtãtoare, S-arãþi a ta putere pe cerbi ºi cãprioare? ªi dacã nu eºti meºter la arma de vânat, Sã prinzi cu undiºoara puicuþele din sat? Dar nu, iubite frate!... Tu ai o datorie Frumoasã, sfântã, sacrã, spre dulcea poezie... De-aceea cãtre þelu-þi nainte sã te-avânþi. Decât sã fii ministru, mai bine e sã cânþi. Un cântec ce exprimã o-naltã cugetare Plãteºte-o lege nouã ce trece în uitare. Ce-þi pasã dacã unii într-altfel se gândesc În cercul de-ntuneric în care se gãsesc! Ia zborul tãu în secoli cu muzele uºoare ªi de þãrân-arhivei te ºterge pe picioare. Ia lira ta de aur de roze semãnatã, Ia-þi fluierul d-ivoriu ºi cântã înc-o datã; Îmbatã-ne de fumul suavei poezii, Pe când ambiþioºii viseazã la domnii! Nu este nici un bine a fi în lume mare: Înaltul arbor cade l-a vântului suflare; În vârful naltei stânce ce-ºi pierde fruntea-n nori Nu nasc mai niciodatã suave, mândre flori. 152

Legende istorice

MELODII ROMÂNE 1858

153

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

FOST-AI TU FRUMOASÃ, TU, PATRIA MEA! Ca frumoasã, dulce ºi plãcutã rozã, Ce voios surâde rumenelor zori, Ca fluture d-aur ce, venind din flori C-un torent de raze, dulce se repozã Pe ghirlanda verde printre sãrbãtori: Ca vergina junã care, la festine, În antice timpuri candidã pãrea, Semãnând pe cale florile divine Viselor poetici-graþioase, line; Fost-ai tu frumoasã, tu, patria mea! Ca torente turburi ce prin nopþi fatale Râurã gemânde, spumã furios ªi prin stânci sãlbatici se doboarã jos, Fiii tãi din munte coborau spre vale, Cu paloºe mândre, cu suflet voios. Ale tele fiice ca vise ce luce ªi prin nopþi de chinuri amãgesc uºor, Neputând la luptã calul a conduce, Revãrsau prin inimi inima lor dulce Plinã de virtute ºi de sfânt amor! Astãzi tot slãbeºte, se preface, piere! Cel ce cunoscuse strãlucirea ta, 154

CUPRINS Legende istorice

Astãzi sã te vazã, tristã decãdere, Inima-i ar geme ruptã de durere, Ochii sãi în lacrimi i s-ar îneca! Aþi vãzut voi roza care se-mlãdie Conservând ferice frumuseþea sa; Dar pe care viaþa nu mai revifie, Nu-i mai dã coloare, frãgezime vie, Farmecele sale cu care-ncânta! Astfel strãluceºte rara-i frumuseþe Ce pe toþi încântã, farmec înzeit! Dar pierit-a viaþa care dã juneþe, Inima, voinþa, dalba tinereþe, Tot e veºtezit! Nu chemaþi acele suflete sublime Ce pãºtea cu falã, vechiul, dalb pãmânt! Nu pot a rãspunde decât prin suspine; Inima-mi se rupe cugetând în mine ªi plângând dulci zile care nu mai sânt!

ÎN TIMPURI DE CÃDERE În timpuri de cãdere, de lacrimi ºi de dor, În splendide festine, Mai mulþi, uitând al þãrii preadulce, sfânt amor, Cãtau prin dezmierdare sã-mbete viaþa lor, Sã-nece-a lor ruºine. În muzicã ºi danþuri se scurã timpul lin ªi viaþa lor zâmbeºte; 155

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

La mesele molateci cu fericire-nchin În dalba sãnãtate tiranului strãin Ce þara le robeºte! Dar când se stinge focul nebunei desfãtãri, ªi pacea lor se stinse! Mesenii varsã lacrimi, eterne suspinãri, Cãci lanþul ce trecuse pe sânul dulcei þãri Pe braþul lor se-ntinse. Oh! cine poate spune cât ei au suferit Robiþi aici în lume?! Pierit-au sub lovirea chiar celor ce-au dorit, ªi nimeni niciodatã d-atunci n-a mai ºoptit Al lor odios nume!

FECIOARA DACIEI I

Plângeþi crinul tânãr ce, mutãt de vânt, Naºte lângã piatra tristului mormânt! II

Abia se formã foile, A morþii mânã rece Pe fruntea sa cea tânãrã Cu rãsfãþare trece. κi pierde frãgezimile ªi splendida coloare; 156

Legende istorice

Îngheaþã, piere repede Surâsu-i, dulcea floare. În darn înturnã feþele Cãtând la raza vieþii, La sãrutarea soarelui, La roua dimineþii; La graþioase aure Ce-l lasã-n întristare ªi nu-i rejunã zilele Cu dulcea lor suflare. În line horuri fluturii Plutesc pe lângã sine, Dar nu-i culege lacrima Cu sãrutãri divine. Iar viermele mormântului Al sãu crud mire pare; Îi soarbe restul zilelor Cu rece sãrutare. III

Astfel este soarta verginei Daciei! Vine cununatã de farmec ceresc, Dar abia cu roze graþiile pletesc, Florile juniei, ªi plãpânda-i frunte se pleacã pe dor. Sufletul ei pierde cerescul tezaur Cum pierd flutureii graþiosul aur Din aripa lor. 157

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Omul cu frumoasã, nobilã gândire, Nu culege dulce sãrutarea sa; Sufletele sclave, fãrã de mãrire, Viaþã, poezie, crud îi vor seca.

ªI FLORILE PLÃPÂNDE DIN CÂMPURILE NOASTRE ªi florile plãpânde din câmpurile noastre, Nãscute pe mormântul vitejilor strãbuni, Sunt mult mai râzãtoare ca sufletele voastre, O, fraþii mei cei buni! Oh! sufletele voastre sunt întristate foarte La vechea strãlucire sunteþi nepãsãtori; La cântece fatale de doliu ºi de moarte, Cãtaþi ascultãtori! Eu vã respect durerea ce viaþa vã-nconjoarã, Cu voi, întotdauna vãrs lacrime chiar eu. Dar lacrimile-alinã durerea voastrã oarã, O, mare Dumnezeu! Adeseori un popol ce cade sub durere, Durerile-i amare lui însuºi e dator! Sã plângã cel ce pierde speranþã ºi putere, Ce meritã-al sãu dor! Dar inima ce-i plinã de viaþã, de mãrire, La moarte ºi la doruri priveºte cu dispreþ! Aºa fãcea pe timpul de falã, fericire, Românul cel mãreþ. 158

CUPRINS Legende istorice

În inimile voastre de ce nu pot eu oare Sã vãrs cãldura sacrã ce-ncinge sânul meu? Atunci aþi trece viaþa cum trece-o sãrbãtoare Înalte Dumnezeu! O, fraþi d-o suferinþã, d-o þarã, d-o durere, Se cade ca proscrisul ce voi aþi blestemat S-atingã sânul vostru cu flori de mângâiere, El, cel nemângâiat!...

BUCIUMUL ªI FLUIERUL BUCIUMUL

În darn moduli, o, fluiere, Cântãri de falã pline, Cãci moartea naºte-n suflete Ca viermi în flori divine. A fost un timp de glorie; Azi piere sub durere; O suvenire tulbure Prin noapte luce, piere Ca visele plãcerilor, A cãror umbre line Plutesc în sânul dorului, În ziua care vine. S-a stins în umbra timpului! Fatalã moliciune Preparã luptãtorilor Molatice cunune. 159

Dimitrie Bolintineanu

FLUIERUL

Cugetãri amare! duceþi negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor; Însã voi, speranþe dulci ºi tinerele, Împletiþi cu roze cântecele mele! Inima românã N-a perdut juneþea cea vieþuitoare, Nici viteaza-i mânã, De plãceri molatici, n-a slãbit sub soare. BUCIUMUL

Nu-mi mai vorbiþi de patrie, Cãci plânsul mã supune: În mijlocul plãcerilor Întristã tristu-i nume. Plãpânda, blândã pasãre Când cade sub prinsoare κi muºcã fierul lanþului ªi bate-n aripioare. ªi fiicele Carpaþilor, Gingaºele cãpriþe, Când cad în prada lupilor, Se apãr din corniþe, Dar fraþii-mi n-au virtuþile Nici ãstor dulci fiinþe: Plecaþi, se pleacã timpului ªi lungii suferinþe. 160

Legende istorice

FLUIERUL

Totdauna-n lacrimi nu s-or risipi Inimile june, Mâine cavalerul pe fugar în spume Pe câmpul de lupte mândru va porni; Paloºul cel splendid va luci cu falã Pe coifuri de fier; ªtirea triumfalã Gloria românã va purta la cer. Dincolo de noapte, zorile luminã; Dincolo de doruri, viaþa luce linã; Numai ochii celor ce de moarte-s plini Nu pot sã pãtrunzã dulcile-i lumini. BUCIUMUL

Vãzut-am iarna luncile Uscate, tristãtoare, Dar azi cu flori dulci, magice, Se coper râzãtoare. Vãzut-am fruntea verginei Pãlitã, dureratã, Dar azi cu dulce purpurã I-e faþa semãnatã. Dar zilele, dar secolii, Sub care totul piere, Nu schimbã, dulce fluiere, A þãrii grea durere!

161

Dimitrie Bolintineanu

Pãmânt al suferinþelor! Te pleacã ºi suspinã, Cãci pentru tine soarele În negurã declinã! Iar tu, gingaºe fluiere, ’Mpletit cu flori divine, Precurmã melodiile De tinereþe pline! În darn mai cânþi; accentele-þi D-amor ºi libertate, În inimile morþilor, Cum crezi cã pot strãbate? Aºa cereascã pasãre Modulã pe morminte, Dar nu mai miºcã sufletul Acelui ce nu simte. Azi sufletul românului E rece ca pãmântul Când iarna-ngheaþã fluviul: Mai mut e ca mormântul! Pãmântu-n timpii rozelor Cu dulci flori se-ncununã ªi, sub lovirea fierului, Mormintele rãsunã; Iar tu, frumoasã patrie, Rãmâi în amorþire Când tinerele cântece Te cheamã la mãrire! 162

Legende istorice

FLUIERUL

Þarã! ºterge-acele triste lãcrimiori De pe faþa junã! Împleteºte pãrul cu fragile flori, Vechea ta cununã. Cãci soseºte ziua cea de sãrbãtoare, Ziua nunþii tele cu mãrirea ta! Sã nu te gãseascã stând îndoitoare, Stând a lãcrima, Mirele tãu dulce ca cerescul soare! BUCIUMUL

În nici un timp plãcerile Din sãrbãtori voioase, Pe frunþile fecioarelor N-au pus flori mai frumoase! Rãsunã, sunã cupele ªi hora saltã linã, Copiii þãrii bravilor! ................. Ascunde-þi capul, pasãre, Plângând sub aripele! Veliþi-vã-n nori frunþile, Voi, minunate stele! Voi, râuri dulci, secaþi-vã Torentele suave! Sã nu mai ude buzele. ................... 163

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

În patria vitejilor ............... M-apasã viaþa º-aerul ªi sufletu-mi slãbeste! Îþi las, frumoasã patrie, Eternã salutare. Nu voi S-am tot o mormântare! FLUIERUL

Când sã fii o stanã rece mãrmuratã, Dulce þara mea! Din a noastrã viaþã junã ºi-nfocatã Te vom re-nvia! Viaþa ta-i a noastrã, viaþã, sânge, nume... Iar amoru-þi tânãr ne reþine-n lume; Pentru tine moartea drag vom înfrunta! Pânã ce m-or sparge, dulce voi cânta!

AVUªI TU ZILE MÂNDRE I

Avuºi tu zile mândre când fruntea ta curatã De laurii mãriei lucit-a-ncununatã. A bucuriei razã pe faþa ta nãºtea ªi spada de batelii în mânã-þi strãlucea, Iar harpele poetici, prin sãrbãtori voioase, 164

Legende istorice

Spuneau a ta mãrire ºi fapte glorioase. Copiii tãi, o, þarã, cu drag te dezmierdau. De dulcea-þi amicie strãinii s-onorau. Atunci ºi fiii nobili erau stimaþi în lume, Iar fiicele-þi frumoase purtau mai dulce nume, Cãci într-acele timpuri, o, þara mea, la noi Femeile române nãºteau, creºteau eroi! II

Dar braþul tãu azi cade ºi corpul tãu slãbeºte. Azi... inima supusã, de tine se-ndoieºte, Iar zilele-þi voioase d-acuma s-au umbrit. E moartã bucuria pe sânul tãu zdrobit! Plângi, patrie românã, cu lacrime de sânge, Cu sufletul în moarte, suspinã ºi te plânge, Cãci floarea vieþii tele de doruri s-a fãnat, Sub umbra cea de lacrimi ce-n lume-ai revãrsat! Tãcerea de morminte zdrobitul sân cuprinde. Pe numele tãu splendid uitarea se întinde. Copiii tãi cei vitregi se-mbatã toþi d-amor, Când lacrimile tele ca râuri se strecor, Când sub loviri cumplite tot corpul tãu tresare Când... te fãrâmã sub cruda-i apãsare, Când umilinþa crudã coboarã capul tãu, Când visele frumoase se schimbã toate-n rãu! Pe faþa ta cea verde mulþi oameni rãtãcesc, Dar inimile-s moarte: nimica nu doresc, Nimica decât umbra sub care se strecoarã, Ca pãsãrile nopþii ce-n noapte vor sã moarã... Plângi, patrie de doruri, cu lacrime de sânge! Cu sufletul în moarte, suspinã ºi te plânge! 165

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

III

Dar, prin aceste lacrimi durerile îmbuni! Nui! lacrimile-s date plãpândei slãbiciuni. Aceste mândre lacrimi, o, patrie doritã, Sunt viaþa ta ce fuge, sunt inima zdrobitã! Complângerile tele rãsun ca la mormânt ªi fruntea ta se-ndoaie ca crinul dulce-n vânt. Speranþa nu mai luce prin lacrimile tele. Durerea te hrãneºte din crudele-ndoiele. Dar floarea de speranþã ce stinge crudu-þi dor Rãsare poate dulce departe-n viitor? Ce muritor cunoaºte misterele divine ªi fericiri ce soarta pãstreazã pentru tine! Toþi fiii României nu sunt ai vieþii sclavi. Pãmântul bãrbãþiei mai poate naºte bravi. Deci cugetele-þi toate ce te-narmarã, foarte, Nu s-ar cãdea sã fie de doliu ºi de moarte. Oh! nimeni n-are dreptul nicicum a-þi disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta!

LA DANUBIU I

O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos! Tu ne rechemi cu falã trecutul glorios Cum un bãtrân ce timpul îl uitã sã rãpeascã Recheamã celor tineri mãrirea strãmoºeascã! Dar rechemând virtutea strãbunilor eroi, În timpuri de cãdere, cât dor deºtepþi în noi! 166

Legende istorice

II

În aurora timpului, În zile mai senine, Nu cunoscuseºi fiarele Popoarelor strãine. Pe malurile fragede Creºteau flori parfumate, Eroi ºi blânde vergine, De graþii cununate. Iar undele cu vasele Se-ncununau voioase Ca valurile câmpului Cu flori primãvãroase. Când armele strãinilor Tunau p-a ta câmpie, În vijelia luptelor Tu tresãreai c-urgie. Sub undele sãlbatice Sorbeai tu hoarde rele; Cu sânge, cu cadavere Curau undele tele. Atunci ºi fiii patriei Strigau cu flãcãrare: „A noastrã-i vechea Dunãre ªi dalba-i apãrare!“

167

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

III

P-ale tele valuri azi ca altãdatã, Cresc flãcãi, fecioare, flori frumoase cresc, Dar flãcãii pleacã fruntea dureratã, Verginele varsã lacrimã-nfocatã, Florile nãscute se ºi veºtejesc. Vasele se leagãn peste valuri, line. Dar cu fericire nu le pot vedea, Cãci aceste vase toate sunt strãine ªi tot pare-n lacrimi la vederea mea! Astãzi ca-n vechime, când p-aceste maluri Armele strãine tunã când ºi când, Tu tresãri pe patu-þi, volvori spumegând, Sânge ºi cadaveri râuri printre valuri. Dar prin toate-aceste feluri de popoare Ce pe lata-þi faþã când ºi când combat, Fiii României în deºert îi cat, În deºert îi cheamã vocea cea d-onoare.

L A UN N O R Nor ce treci fãr’ de þintire! Eu ca tine sunt strãin; Tu verºi ploaie ºi mugire, Eu vãrs lacrimi ºi suspin. Tu doreºti întinsa mare Dintru care te-ai nãscut; 168

CUPRINS Legende istorice

Eu suspin cu nerãbdare Dupã þara ce-am pierdut. Prin eterul cu flori d-aur Tu ferice rãtãceºti, Poþi sã verºi al tãu tezaur Pe tãrâmul ce doreºti. Eu în locuri tot strãine Numãr anii ce grãbesc; Nu pot face nici un bine, Þãrii mele ce doresc. De vei merge colo-n þarã, Spune celor ce-i vedea Cã-n durere crud,-amarã Se consumã viaþa mea. Iar nu spune trista ºtire Dragei mele, fraged crin, Ei sã-i spui cã-n fericire Viaþa-mi fuge, dulce, lin!

ÎN ÞÃRI STRÃINE ªI-AU SCUTURAT În þãri strãine ºi-au scuturat Anii mei tineri florile june; Ochii cu lacrimi d-amãrãciune Zilele toate le-au salutat!

169

Dimitrie Bolintineanu

În darn speranþa viselor line Mi-aratã cupa cu dezmierdãri, Aceste roze de desfãtãri Pãlesc în umbra þãrii strãine. Sufletu-mi cade zdrobit de dor, ªi-a rãnii plantã vindecãtoare Nu se va naºte l-al vieþii soare Nici chiar în noaptea din viitor. Viermele rupt-a la rãdãcinã Floarea ce cade cãtre pãmânt, ªi s-o renascã pe-al ei mormânt Nu mai e-n viaþã nici o luminã.

170

Legende istorice

LEGENDE SAU BASME NAÞIONALE ÎN VERSURI 1858

171

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

ªIR’TE MÃRGÃRITE (Înºirã-te mãrgãritare)

Mii de candele lucesc La palatu-mpãrãtesc, Cãci sã face clacã mare Spre-a-nºira mãrgãritare. Dintre cei ce sunt veniþi, Alþii nu-s mai strãluciþi, Mai frumoºi, mai rãpitori Ca doi tineri frãþiori: Pãrul lor în undã linã ’Noatã dulce sub luminã Ca pârâul fugãtor Sub un soare lucitor. Fiecine istoriseºte Istoria ce doreºte, Iar când toþi au savârºit, Copilaºii au vorbit: µ „Douã june surioare, Dulci ca razele de soare, Pe sub lesele-nflorite Torc mãtãsuri aurite, ªir’te mãrgãrite!“ Iar pe drumul lãturat Trece fiul de-mpãrat. 172

Legende istorice

µ „Doamne, fã-mã-a ta mireasã, Fã-mã-a ta femeie-aleasã ªi-oi aduce þie-n dar Vase cu mãrgãritar!“ Asfel zice sora mare, Cu trufie ºi-ngâmfare. µ „Fã-mã, doamne, nevesticã, Zice sora cea mai micã, ªi-þi voi face doi feciori, C-ale pãrului meu flori!“ µ „Tu sã fii a mea mireasã... Dulce, mândrã-mpãrãteasã!“ Nouã luni, de nouã ori Strãlucirã printre nori, Iar când fuse-a noua ori, Doamna naºte doi feciori Cu cosiþele-aurite... ªir-te-mãrgãrite! ªi cu-atâta cât vorbea, Mãrgãrelul se-nºirea. Iarã sorã-sa cea mare Cugetând spre rãzbunare, Aducând doi arãpei, I-au ascuns în patul ei. Iar pe-acei frumoºi feciori, Drãgãlaºi ca douã flori, 173

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Îi îngroapã prin grãdinã, Ling-o veºtedã tulpinã. Din copiii bãlãiori Rãsãrit-au brãdiori: Dar când stelele voioase, Flori din aer auroase, Încununã coama serii, Când sunt dulci ºi limpezi cerii. Cei doi brãdiori ce cresc Între dânºii-aºa vorbesc: µ „Dormi, tu, dulce frãþior? Cãci eu cerc un aspru dor De maicuþa mult iubitã Ce se plânge pãrãsitã.“ µ „Nu dorm, cãci am auzit Viersul maicãi mult dorit, Ea ne cheamã plângãtoare Colea-n umeda-nchisoare.“

VIERSUL MUMEI „Lanþurile greu mã-ncing, Ochii lãcrimând se sting: Dar sã vãz pe copilaºi Bãlãiori ºi drãgãlaºi, Stinge-s-ar a mea-ntristare Într-o dulce sãrutare! 174

CUPRINS Legende istorice

Unde sunteþi, dragii mei, Plãpânziori ºi mititei? Spuneþi, mândre florioare, Cin’vã scaldã-n lãcrimioare? Cin’vã leagãnã-n cântãri? Cin’v-adoarme-n sãrutãri?“

COPILAªII „Seara primaverii caldã Cu dulci lacrime ne scaldã; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopþii stea tãcutã Cu dulci raze ne sãrutã. Dar noi nu mai adormim De când plânsul þi-auzim, Maica noastrã, nu mai plânge, Plânsu-þi inima ne frânge!“ Sora mare-era mireasã Dalbã, mândrã-mpãrãteasã. Sora mare tot aude ªi cu-aceste gânduri crude: µ „Împãrate, zise ea, Dacã mâine n-ãi tãia Cei doi brazi ce fruntea-nclinã Pe fereastra din grãdinã, Casa ta voi pãrãsi ªi-n deºerturi voi fugi.“ 175

Dimitrie Bolintineanu

Doamna zice ºi pe loc Brãdiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nfloritã ªi de rouã poleitã, P-un tapet de ghiocei, Iatã c-au sãrit scântei, ªi scânteile rouate ªi de soare sãrutate Se schimbarã-n doi feciori Drãgãlaºi ca douã flori. µ „Noi suntem cei doi feciori Cu cosiþele-aurite... ªir’te mãrgãrite!“ Mãrgãrelul, cât vorbea, Singur iute se-nºirea. Iarã când a fost numit Cu mãicuþa ce-au vorbit, Cele mãrgãritãrele S-au schimbat în lãcrimele. Împãratu-a cunoscut Copilaºii ce-au pierdut, P-a lor maicã doritoare El o scoate din prinsoare. Însã soaþa-i vinovatã, Între doi fugari lãsatã, În deºerturi a plecat... Soarele s-a-mbucurat.

176

CUPRINS Legende istorice

CÃPRIÞA DE AUR În nori cinºi cu roze ºi cu-aur curat Se culcã ferice al vieþii-mpãrat. Dar fiul de rege pe calu-i ce zboarã Goneºte-o cãpriþã, plãpândã ºi uºoarã, Cu cornii auriþi. Ea fuge-n pãdure ºi cel ce-o preurmã, Lãsându-ºi fugarul, pe jos o mai urmã Sub arbori frunziþi. Iar fiicele nopþii pe lume cobor ªi-nvãluie toate cu pletele lor. O slabã femeie cu seci oseminte, Cu feþe zbârcite, pãru lui nainte ªi-aºa i-a vorbit: µ „Te-nturnã,-mpãrate, cãci mândra cãpriþã A fost mai nainte frumoasã domniþã Cu pãr aurit. Un zmeu se rãpise de chipu-i dorit, Dar juna fecioarã l-a dispreþuit. Atunci el îi schimbã popoarele sale În arbori ce formã dumbrava din vale, Dumbrava de chin. Domniþa frumoasã cu plete leite Se schimbã-n cãpriþã cu coarne-aurite, Frumoase strãin! 177

Dimitrie Bolintineanu

Acum e cãpriþã cât ziua luceºte ªi dulce fecioarã cât noaptea domneºte. Acolo-i castelul în care petrece. Dar câþi o preurmã, sub paloºu-i rece Ca spicul s-abat. Streine, te-nturnã spre locuri mai bune! Sã mori când eºti mândru, puternic ºi june E mare pãcat!“ µ „Fii bunã ºi-mi spune, ce pot ca sã fac, Turbatele-i gânduri în flori sã prefac?“ µ „Te du de gãseºte, sub plopul ce plânge, Fugaru-i ce-adapã cu tânãrul sânge De fii de-mpãraþi! El poate sã-þi spuie misterele sale... Dar tot e mai bine sã pleci p-a ta cale, Spre junii tãi fraþi!“ Ea zice. Streinul voios mulþumi. Spre plopul ce plânge, prin noapte porni. µ „Tu, care-ntreci vântul prin marea-þi iuteþe ªi-ntuneci lumina cu-a ta frumuseþe, Al soarelui fiu! O, cal dalb, mã-nvaþã ce pot face doare Sã capãt amorul cãpriþei-fecioare, Îmi spune, sã ºtiu!“ Dar calul necheazã. Sãpatele stânci Revarsã prin noapte rãsunete-adânci. 178

Legende istorice

µ „Ascultã, strãine cu faþã mult albã! Ea doarme cu mâna pe sabia-i dalbã ªi cu-ochii deschiºi. Acel ce-ar ajunge sã-i dea sãrutare Când este-adormitã, va face schimbare În sorþii închiºi. Dar ochii fecioarei lucesc înfocaþi ªi cei ce s-apropiu, se-ntorc spãimântaþi. Tu du-te, sarutã, ºi nu te-ndoieºte, Cãci ochiu-i nu vede, deºi strãluceºte, Frumos cãlãtor. Odatã ce buza-þi de frunte-i v-atinge, Magia fatalã pe loc se va stinge Ca visul de dor.“ Strãinul pãtrunde prin vechiul castel. A morþii tãcere domneºte prin el. Iar steaua durerii, tãcutã ºi plinã, Ieºind de sub neguri, revarsã luminã Pe tristul palat. Ici-colo prin curte zac oase-aruncate, Zac oase de tineri ce-n nopþi furtunate Azil au cãtat. Pe patu-i molatic domniþa dormea, Cu sabia-n mânã ºi cu ochii privea Ca valuri de raze ce splendidul soare Rãsfrânge voioase p-a zilei ninsoare, Ce parcã-o pãtrund. 179

Dimitrie Bolintineanu

Cosiþele-i late cãdeau despletite În valuri dulci d-aur, voios risipite Pe sânu-i rotund. Pe rozele buzei, ce pier ºi-nfloresc, Cuvinte-ntrerupte, ca fluturi plutesc, Pe feþele-i albe, cu sânge picate, O rouã de lacrimi tãcutã s-abate În cursul umbrit. Ca valul sub focul cerescului soare, Sub mantia-i d-aur al sãu sân tresare De vise rãpit. µ „O, rarã minune“, strãinu-a strigat, Vãzând-o dormindã pe fragedu-i pat. El pasã spre patu-i ºi cât nainteazã Ai fetei ochi seamãn mai mult cã vegheazã, Mai mult vii se par. Guriþa-i se miºcã ºi va sã vorbeascã: µ „Oh! nimeni în lume n-o sã mai ghiceascã Misterul amar!“ Strãinul cu fricã se pleacã pe pat ªi pune pe buze-i un lung sãrutat. Fecioara se scoalã ºi zice-ntristat: µ „D-acuma magia va fi fãrâmatã, Tu scapi viaþa mea, Dar cine-mi va spune sã fie mai bine?...“ 180

CUPRINS Legende istorice

Îi zice fecioara necatã-n suspine µ ªi dulce plângea. µ „D-ai fi tu ferice cu sufletul meu, Trãieºte, fecioarã, cãci el este-al tãu.“

ZIORINA Armia de þarã de trei zile bate, Arde ºi fãrâmã strãinii-n cetate. Prin pulberea deasã vine-un cal uºor. Astfel trece-un vultur învelit în nor. Cãtre domn se-ndreaptã... Cavalerul sare... E Ziorina, fiica-i, dulce la cãtare. Ea ridicã coifu-i; pãru-i graþios, Ca lung fluviu d-aur se revarsã-n jos, Pe sub gene-i scântei douã lãcrimele Cum sub nori luminã douã dalbe stele, ªi râuritoare, p-al ei chip senin, Cad din rozã-n rozã ºi din crin în crin. Bunul domn o mustrã pentru ce sã vie Sã-ºi expuie viaþa... Sã se-nturne-o-nvie. Rara-i frumuseþe reunea, rãpiþi, Împrejuru-i bravii cei mai strãluciþi. Ea pricepe lesne cât era doritã. Despre-a lor simþire graþios profitã. Smulge de la sânu-i o plãpândã floare Umedã d-a sale line lãcrimioare ªi cu niºte termeni dulci ºi rãpitori Ea vorbeºte-ntr-astfel cãtre-adoratori: 181

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

µ „Cine va purcede dup-aceastã floare, Udã de suspine ºi de lãcrimioare, Îi voi da, pe viaþã ºi pe Dumnezeu, Mâna ºi juneþea sufletului meu!“ Zice, µ aruncã floarea dincolo-n cetate, Dincolo de ºanþuri unde tunul bate. Zece bravi s-aruncã dupã floarea sa ªi-ncã-o mie d-alþii primilor urma. Astfel ei intrarã prin cetatea tare, Astfel se-ncepuse falnica-i luare. Dupã multe zile, domnul generos ªade cu Ziorina sub un cort luxos. El întreabã bravii care din ei doare Au cules pe ºanþuri o frumoasã floare, Ca sã vie-ndatã, fiica lui sã-i dea. Nimeni nu rãspunde; nimeni nu venea. Un bãtrân acolo la vederi apare. Merge spre domniþã, zice cu-ntristare: µ „Iatã-aceastã floare µ ce viteaz frumos Dete pentru tine ºi-a murit voios!“ Dup-aceste vorbe, fata, gânditoare, Cu-ale sale lacrimi scaldã-aceastã floare.

STEFAN CEL TÂNÃR ªI DOAMNÃ-SA ªtefan stã la masã, zi de sãrbãtoare. Doamna lângã dânsul ºade gânditoare. Genele-i noroase cautã pe jos, Iar pe mânã-i pleacã capul ei frumos. 182

CUPRINS Legende istorice

Umbrele durerii coper-a sa faþã, Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceaþã. µ „Astãzi, zice domnul, zece mii ucig. Ordinele-s date... Furcile se-nfig!“ Doamna se-nfioarã, fruntea-i se-numbreºte. În profunde gânduri mintea-i rãtãceºte. µ „Cât de dulce vinul râde-n cupa mea! Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!“ Domnul ia paharul ºi cu doamna-nchinã. Cupele rãsunã; fruntea lor luminã. µ „Doamne, multe rele faci p-acest pãmânt, Multe prãzi ºi-ucideri fãrã de cuvânt...“ Zice. Domnu-aruncã cupa p-a sa faþã. Sângele pe frunte-i râurã ºi-ngheaþã. Doamna-ºi ºterge roua ºi cãtând la cer: µ „Astãzi orice crime printr-o crimã pier! Doamne! roagã cerul... Eºti înveninat!“ Domnul sub durere-i cade sãgetat. Tremurã, pãleºte... Viaþa-i mai apune ªi zdrobit de doru-i aste vorbe spune: µ Chiar pe soþu-þi tânãr ai înveninat!“ µ „Zece mii, de moarte, moartea-þi a scãpat!“

DROMICHETE Lisimac închinã toatã-oºtirea sa Ce-n tãrâmul dacic soarta delãsa. ªi, bând apã, zice-necat de suspine: µ „Zei prea buni! Ce rele revãrsaþi pe mine! 183

Dimitrie Bolintineanu

Dintr-un mare rege pe pãmântul meu, În strãine locuri astãzi rob sunt eu!“ Dacii, dupã datini, cer sã-omoare prinºii; Însã Dromichete vine printre dânºii ªi-astfel le vorbeºte: µ „Dacii mei stimaþi, De vom da noi morþii p-ãºti strãini bãrbaþi, Fraþii lor veni-vor c-oaste mult mai mare În pãmântul nostru pentru rãzbunare. Dacã, dimpotrivã, viaþa le-am cruþa, Amicie lungã ne vor conserva.“ Regele vorbeºte. Popolul consimte. Regii se sãrutã, cu mândre cuvinte. Dacii cheamã prinºii la splendide mese Unde vase d-aur ºi bucate-alese, Vinuri generoase pe meseni rãpesc Printr-un lux ce farmecã-ochiul omenesc. Însã l-alte mese dacii-atunci s-aºazã ªi din vase simple, simplu ospãteazã. Lisimac nu ºtie pentru ce cuvânt Cu-ndoite moduri, douã mese sânt. Crede cã barbarii vor sã-i învenine. Dromichet pricepe ºi cu vorbe line: µ „Nu luaþi aminte chipul cum mâncãm. Noi cunoaºtem luxul, dar nu-l practicãm. El dã nevoinþe cari-aduc în viaþã Griji ce schimbã-n lacrimi oriºice dulceaþã. Cu simplicitatea, prin strãine þãri Nu cãtãm prin arme prãzi ºi rãzbunãri. Însã de ne-alungã Dumnezei ºi þarã, Moartea pentru-aceste nu ne pare-amarã. Ne-apãrãm cu suflet, devenim eroi, Cãci nevrând rãu altor, nu-l vrem pentru noi!“ 184

Legende istorice

BÃTÃLIILE ROMÂNILOR (Fapte istorice) 1859

185

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

ANA-DOAMNA I

Sufletul lui Carol, regele maghiar, De dorinþi trufaºe se îmbatã-amar, Dar cea mai fatalã ce-a putut sã fie E ca sã supuie dalba Românie. Exaltat de dorul care l-a rãpit, Cheamã cavalerii ºi-astfel le-a vorbit: µ „Vieþuieºte-un popol dincolo-n Carpaþi, Popol de mari fapte ºi de rari bãrbaþi. Astfel cum un arbor lângã casã creºte ªi, crescând, lumina soarelui opreºte, Astfel astã-datã, pe al nostru sân, Creºte ºi va creºte popolul român. Sã surpãm stejarul într-a lui junie ªi sã spargem cuibul cel de bãrbãþie. Sã-njugãm la carul cel triumfãtor Cãpitanii ageri ºi pe domnul lor! Sã stingem, prin lanþuri ºi prin împilare, Focul sãu de viaþã, de neatârnare, Pânã sã roºeascã d-a se mai gândi Fericit ºi liber pe pãmânt a fi!...“ Astfel zice Carol, iar maghiarii-aprinºi Jurã sã zdrobeascã ºoimii cei ne-nvinºi.

186

Legende istorice

II

Carol intrã-n þarã, asupreºte foarte; Unde calcã, lasã lacrimi, doliu, moarte! Astfel se preface cel mai mândru loc. Unde trece, arde un torent de foc. III

Domnul ºi boierii ºed în lata salã µ Toþi bãtrâni ce poartã pãrul alb cu falã. În acele timpuri un boier român Se stima pe atâta cât era bãtrân, Cãci pe cât în vârstã el înaintase În mai multe lupte încã se-nsemnase. Solii de la Carol dau regala carte. Despre cele scrise domnului fac parte: „Dacã Severinul încã nu predai ªi vasal de astãzi mie nu te dai, Cu oºtire mare voi veni la tine Sã te pui în lanþuri pentru-a ta ruºine!“ Iatã cum rãspunde domnul generos: µ „Ce dureri apasã sufletul frumos, Cât, uitând cu totul regalã mãrire, Se coboarã astfel prin a lui gândire? Inimile zboarã cãtre bucurie, Dar mai iute încã zboarã spre mânie; Iar cel ce domneºte popoli pe pãmânt, κi luminã calea numai de cuvânt. Un domn se mãreºte prin înþelepciune. Patimile-n sânu-i vin din slãbiciune! Orice domn se aflã patimii robit, L-al mãririi templu nu va fi primit. 187

Dimitrie Bolintineanu

Voi lua-n vedere toate câte-mi scrie; Pân-atunci, voi mergeþi, fiþi-mi oaspeþi mie, În repaos fraged inimile daþi ªi cât viaþa-i tristã, de puteþi, uitaþi!“ IV

Cum se face noapte, domnul în tãcere Cheamã cavalerii ºi consiliu cere: µ „Voi, boieri de þarã! Ce vom face oare Sã nu pierdem pacea binefãcãtoare? Carol, sub pretexte, fãrã de cuvânt, Catã sã robeascã ãst frumos pãmânt!“ Unul dintre dânºii ºi acel mai june Cu mãrinimie aste vorbe spune: µ „Doamne! Douã chipuri, douã drumuri sânt... Amândouã rele pentru-acest pãmânt... Unul este lupta, pierdere fãloasã; Celalt este pacea, viaþã ruºinoasã! Însã pentru mine, d-ar fi sã doresc, Aº alege chipul cel mai vitejesc, Cãci mai dulce-mi pare moartea cu mãrire Decât cu ruºine trista vieþuire!“ µ „Ale tale vorbe, Basarab a zis, Îmi îmbatã dulce sufletul închis. Ele mã rãsfaþã ca visãri plãcute De copilãrie, de mulþi ani pierdute, Pe atunci când viaþa luce fãrã nor, Ochiul fãrã lacrimi, gândul fãrã dor! Zici cã sã ne batem, sã pierim cu falã? Oh! Vedeþi ce dulce sufletul se-nºalã! 188

Legende istorice

Celor slabi în lume dat-a Dumnezeu Mintea sã se lupte cu tiranul rãu. Oastea ne lipseºte ºi ne vor supune... Sã batem tiranii prin înþelepciune! Sã le dam ce cere, dar p-al lor cuvânt C-or ieºi îndatã din acest pãmânt... Mai târziu, cu timpul, oºti mai mari vom strânge ªi-al lor jug cu falã ºi folos vom frânge!“ Astfel le vorbeºte domnul cel mintos. Cei mai mulþi suscris-au actul ruºinos. V

Ana, junã doamnã, printre dânºii vine, Ca dorinþa dulce printre vise line. Ea desface vãlu-i: raze de mândreþe, Prin flori de junie, îi lucesc pe feþe. Cãutatu-i dulce, dar umbrit de dor Ca un foc de soare o vedem prin nor. Zeul ce inspirã frageda junie Cu frumoase gânduri de mãrinimie, Varsã-n faþa-i dulce foc dumnezeiesc, Iar în vorbã-i graþii ce pe toþi rãpesc. Iatã cum vorbeºte: µ „Mâna voastrã scrie Pentru þara voastrã moarte ºi robie. Însã mâna voastrã nu s-a veºtejit, Inimile-n lacrimi nu vi s-au topit! Nu! Cãci peste toate mintea omeneascã În faptele noastre trebui sã domneascã! Dar sub vorba mintei, mândre domnitor, Oamenii îmbracã slãbiciuinea lor! 189

Dimitrie Bolintineanu

Doamne! Voi, mai-marii capi ai þãrii noastre! Cãutaþi în fundul inimilor voastre Cugetãri ºi lacrimi pentru-acest pãmânt Ca flori rãtãcite pe un vechi mormânt! Rupeþi legãtura care ne supune ªi preparã þãrii ani d-amãrãciune.“ Zice. Douã lacrimi genele-i stropesc ªi ca roua linã p-al ei chip lucesc. Sub aceste vorbe cu care-i rãspunde, Bucuria-i dulce domnul îi ascunde: µ „Tu, ce jos în lume fraged am iubit, Suflete prea gingaº, mie prea dorit, O, femeie rarã! Dulcea ursitoare Nu þi-a dat în parte griji apãsãtoare, Ci prin frumuseþe ºi-ani desfãtãtori, Lacrimile noastre sã le schimbi în flori. Lasã-ne dar nouã grijile strãine ªi petrece-n casã zile dulci ºi line!“ Timpuri de virtute ºi de fapte mari! Suflete strãbune, nobile ºi rari! Aþi trecut ca frunza ce de vânt rãpitã, Lângã tristul arbor cade veºtejitã. Dar stejarul mândru încã se-nveleºte Cu cununa-i verde care ne rãpeºte. Iar tu, Românie, totul ce doreºti, Tot ce perzi odatã, nu mai dobândeºti! Sã cãtãm în noaptea timpurilor stinse Faptele sublime, numele ne-nvinse! Cãci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Sã ne mai consoale, e lumina lor. 190

Legende istorice

Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobeºte, Cu trecutu-i dulce, cel bãtrân trãieºte, ªi încins în lanþuri, robul cel strãin Anii libertãþii cântã dulce, lin. VI

Într-o salã mare, cu lumini puþine, Intrã cãpitanii, nobilã junime. Nu sunt de pãrerea sfatului domnesc: Actul de-nchinare îl dispreþuiesc. Vor ca sã loveascã armia maghiarã ªi sã spele pata ce-ar pica pe þarã. La lumini de candeli ce se-ngân uºor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii sãi se lasã peste adunare, Strãbãtuþi de dalbã, nobilã-nfocare. Pãru-i spice d-aur din togã scãpând, Sânu-i alb ca crinul îi sãrutã blând. Generoasa doamnã astfel le vorbeºte: µ „ªtiþi cã totd-auna, cela ce domneºte Are mari rãspunderi, mari împiedicãri, ªi-n înþelepciune catã cugetãri. Domnu-nchinã þara ca s-o mântuiascã D-armia strãinã ce va s-o robeascã. Aºteptând sã vie timpul priicios. Astfel, prin furtunã un pilot mintos Strânge pretutindeni vãlurile sale ªi cu vijelia merge p-a lui cale. Însã numai domnul e rãspunzãtor La strãini de faptã-i; nu al sãu popor. 191

Dimitrie Bolintineanu

Sã spãlãm noi hula ce ne-apasã foarte, Printr-o generoasã ºi frumoasã moarte! Sã lovim strãinii, prin strâmtori adânci!... Sã-mbãtãm de sânge vulturii din stânci!“ Astfel zice doamna. Cãpitanii vor ªi toþi jur sã moarã pentru þara lor. VII

Oºtile maghiare þara pãrãsesc. Dar ieºind, pe cale pradã ºi robesc. Prada ºi robia nu sunt rãnitoare Ca aceste vorbe crude, râzãtoare: „O, români, ascundeþi armele-ostãºeºti ªi-mbrãcaþi d-acuma rochii femeieºti! Ca acel ce vine sã vã rãzboiascã, A vã cere-n luptã, sã nu se joseascã!“ VIII

Dar a lor trufie repede-a pierit. Printre stânci românii, iatã-i, au sosit!... Sãgeþile pleacã, aerul strãbate, P-armia strãinã râurã turbate... Soarele pãleºte... Gemete adânci, Surde, ne-nþelese trec din stânci în stânci. Coiful se despicã; inima slãbeºte; Pe hârcile goale, sabia loveºte; Sângele se varsã pe sânge-nchegat... Sufletele zboarã... Cerul s-a-nnorat. Caii nechezeazã ºi turbeazã foarte; Oamenii se-mbatã de sânge ºi moarte. 192

CUPRINS Legende istorice

Mulþi s-apuc la luptã ºi-n turbarea lor, C-unghii ºi cu gura se fãrâm, s-omor. Astfel cum s-aratã dupã vijelie Arbori, flori ºi ierburi rupte pe câmpie, Arme ºi cadaveri d-oameni ºi de cai, În grãmezi ici-colo stau zãcând pe plai. Carol schimbã portu-i... Scapã cu ruºine; Dar puþini îl urmã, puþini fug cu sine. Multe zile râul sânge-a revãrsat ªi-ale lor cadavre le-au împrãºtiat. Multe nopþi vulturul ce pe stâncã plânge, S-a hrãnit cu carne, s-a-mbãtat de sânge! Pânã-n timpii noºtri, coifuri ostãºeºti, Paloºe ºi pinteni, prin stânci mai gãseºti. IX

P-o mãgurã verde muzicile sunã, Cãpitanii tineri cu respect s-adunã Lângã cãpitanul june, înfocat, Ce-ntr-aceastã luptã mândru-a comandat. Cãpitanu-aruncã coifu-apãsãtor: Pãrul p-al sãu umãr cade râzãtor.

CETATEA ALBÃ (AKERMAN) ªtiþi voi câte valuri se ridic pe mare Când o vijelie suflã cu turbare? Astfel sunt la numãr mândrii musulmani Ce-apãrã cetatea sclavã de mulþi ani! 193

Dimitrie Bolintineanu

Într-un fluviu d-aur, soarele luceºte ªi pe coifuri, arme, focu-i strãluceºte. ªtefan stã sub cortu-i împletit cu fir; Cetele Moldovei lângã el deºir. Pasã dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate. Îi urmez panþirii ce pe cai în spume, Ca uºoare vânturi, lunecã prin lume. Cãlãraºii þãrii pe vânoºi fugari, Îmbrãcaþi în zale ca bãtrâni stejari. Între toþi curtenii pasã cu mândreþe, În veºminte d-aur, cu frumoase feþe. Apoi toporanii de securi armaþi ªi codrenii ageri ºi de toþi stimaþi, Ziºi ºi pieptul þãrii, cãci aveau chemare S-apere Moldova de oºtiri tãtare. Dupã dânºii pasã sprinteni vânãtori Renumiþi în lupte ca sãgetãtori. ªi tunarii þãrii toþi în negre poarte, Pestriþate-n roºu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmã oºti de mercenari, Cei cu fruntea micã, ce se zic tãtari. Unguri laþi în spete, cu mustãþi stufoase, Leºi cu pãrul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii ºi-alþi republicani Pasã mai de laturi cu-ai lor cãpitani. Ei erau vasalii lui ªtefan cel Mare Si veneau la luptã dup-a lui chemare. Cetele române râur în câmpii Ca râuri de ploaie dupã vijelii. Cu ªtefan sub cortu-i capii toþi s-adunã Ca sã rânduiascã lupta împreunã. 194

Legende istorice

Unul d-între dânºii vorba a luat: µ „Armia turceascã creºte ne-ncetat. Dunãrea tresare, geme sub povarã ªi cu ne-ncetare varsã oºti în þarã. Nu ar fi mai bine, mare domnitor, Sã-aºteptãm sã vie noul ajutor?“ ªtefan îi rãspunde cu vorbire linã: µ „Oastea noastrã-i bravã, chiar de-ar fi puþinã. Lupul singur numai, ºtiþi aceasta voi, E d-ajuns sã spargã turme mari de oi. Focul dupã fumu-i nu poþi socoti; Sufletul cu trupul nu poþi potrivi; Bãrbãþia sfântã care ne mãreºte Numãrului mare locul împlineºte. Mulþimile-neacã numãrul cel mic; Sufletele însã mai mult le ridic. Astfel vijelia fumul sparge-ndatã, Dar mai mult aprinde flacãra-i turbatã!“ Dorobanii pleacã. Soarele din nor Se rãsfrânge splendid pe pieptarul lor. Viile rãsfrângeri ce-n metal se-ngânã, Turburã, orbeºte armia pãgânã. Lãncile pe piepturi lunecã uºor Sau rãstoarnã bravii dupã caii lor. Sabia în coifuri intrã sau se frânge; Armele lucioase se roºesc de sânge. Sângele se varsã... Paloºul de fier Se înfige-n carne pânã la mâner. Caii calcã leºuri, se incruntã foarte, Oamenii se-mbatã de turbata moarte. Turcii iau de fugã... pasã spre cetate. 195

Dimitrie Bolintineanu

Poarta se deschide oºtii fãrâmate. Însã fugãtorii, cu cei ce-i alung, Cu spedele-n spate, totd-odatã-ajung. Cum pe faþa mãrii, dupã o furtunã, Valuri lângã valuri luptã împreunã, Astfel în cetate prin adânci strâmtori, Mestecaþi se luptã vinºi ºi vingãtori. Strigãte de-nvingeri, de plângeri durere Se înalþã în aer... Soarele repiere. Pe o latã piaþã, printre fum ºi sânge, Armia lui ªtefan mai ales se strânge. Acolo-i seraiul. Paºa, cu puþini, Apãrã haremul necat de creºtini. ªtefan îºi repede calul alb de spume, Dintr-o gurã-n alta trece mândru-i nume. S-a luat seraiul. Sabie ºi foc, Pradã ºi urgie fulger acest loc. Cum prin vijelie sunã felurite Vânturile nopþii, printre stânci trãsnite, Ploile muginde, tunetele-adânci, Râurile turburi ce cobor din stânci, Astfel se înalþã sunetele d-arme, Strigãtele d-oameni, crâncenele-alarme. Locul de cadavre este semãnat, Sângele torente gâlgâie turbat. Calul, la vederea leºurilor moarte, Sforãie, rãsaltã, se-nspãimântã foarte; A derãpãnãrii umbrã l-a lovit... Omul singur vede, pare fericit! 196

CUPRINS Legende istorice

În derãpãnare sufletu-i se-mbatã. În oroarea morþii gloria sa catã. O femeie turcã printre cete pasã... Merge cãtre ªtefan; în genunchi se lasã, κi ridica vãlul: ochii lãcrimaþi D-o durere mare par împovãraþi. Pe bãlaia-i coamã flori apar voios Cum luceºte p-aur smalþul graþios ªi cum crinii tineri printre raze-albesc, Prin buzele-i rumeni dinþii strãlucesc. Astfel cum lumina soarelui vãratic Aureºte faþa lacului molatic, Cãutarea vie noatã voluptos În azuru-i dulce, candid, languros, Sub albeaþa dulce dupã juna-i faþã Râur delicate valuri de roºaþã, Ca dorinþi frumoase prin vis virginal, Ca buchet de roze prin vas de cristal. ªtefan, cu mirare, calul sãu opreºte, Crede-un vis ferice, care-l amãgeºte. µ „Cum în dalbe lupte tu eºti curajos, Doamne! dupã luptã, fii mãrinimos!“ ªtefan se gândeºte. C-o miºcare face Omul de s-alinã, armele de tace.

ROVINA Cu degetele d-aur, fragedele zori Iar deschid spre lacrimi ochii muritori. Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite, 197

Dimitrie Bolintineanu

Mircea stã cu capii armiei dorite. Pãrul lui strãluce ca fuiorul alb, Scapã valuri late de sub coiful dalb. Faþa lui luminã de trãsuri frumoase, Sub trãite zile grele, furtunoase, El ridicã fruntea fãr-a suferi. Vocea lui rãsunã fãrã-a osteni. Domnul le vorbeºte. Soarele s-aratã. Dulcele repaos pe strãini îmbatã. Ei sunt mulþi la numãr, dar înfemeiaþi. Au venit la luptã de rãpiri chemaþi ªi dorinþa pradei e cãzutã foarte, Rar înalþã omul pân’sã-o cate-n moarte. µ „Pentru þara noastrã însã noi murim! În amoru-i tânãr inima mãrim! Cât n-or fi românii un popor de sclavi, Demni de tot dispreþul popolilor bravi, Cât roºi-vor încã jugul crud sã poarte, Cât a lor mãrire or cãta prin moarte, N-o cãlca strãinul într-acest pãmânt Fãrã sã gãseascã chiar al sãu mormânt. Cel ce nu se luptã pentru-al þãrii bine Nu meritã viaþa decât spre ruºine! Dar va fi, din contra, martor Dumnezeu! Inima îmi spune ºi român sunt eu!“ Zice, sunã-n bucium. Sub alt cort el pasã. Vede pe-a lui doamnã si-ntristatã-o lasã. Acolo se vede doamna ºi-a lui fiie Dulce ºi frumoasã ca o bucurie, 198

CUPRINS Legende istorice

Albã, purpuratã, cu peri aurori Semãnaþi cu lacrimi, ale morþii flori. Pe guriþa-i micã, fraged zmeuritã, Sãrutarea pare încã adormitã! Iar pe fruntea-i trece umbra unui chin ªi pe braþ i-o pleacã ca pe-un moale crin. µ „Fiica mea cea dulce! doamna-mumã spune, Sã-nãlþãm la ceruri sfânta rugãciune! De va pierde domnul lupta, viaþa sa, În robie crudã noi ne vom pleca. Dar robia noastrã fi-va dezonoare, Moartea cea mai asprã, mai degrãdãtoare... Între douã rele, moartea nu-i mai rea. Pentru-al nostru suflet, roagã fiica mea!“ Strigãte de-nvingeri s-aud depãrtat... Paloºul pe fiicã muma a-nãlþat! În amoru-i straniu doamna e sublimã. Fiica, tremurândã, capul ei înclinã... Palidã, pierdutã, lacrimi strãlucesc P-ale sale feþe... farmec îngeresc! Altã ºtire vine... Paloºul coboarã ªi sãrutã dulce juna-i feþioarã. Mircea cu românii pe strãini a stins. Moartea lor e crudã... Baiazid învins.

CAHUL Stelele de aur prin eter luceau. Turcii ºi moldavii printre flori dormeau. Ionaºcu trece noaptea în veghere; κi adapã dulce sufletu-n durere, 199

Dimitrie Bolintineanu

Apoi zice-n sine: „Slabe muritor! Nu-i destul cã soarta te-a supus la dor, Pentru ce chiar însuþi îþi urzeºti în lume Altã suferinþã care te supune? Viaþa ºi mãrirea, fericiri lumeºti, Vine-o zi în care tu le pãrãseºti, Iar a ta þãrânã viermilor e datã Cât de dalbã fie fala ce te-mbatã!“ Cheamã capii oºtii ºi-astfel le-a vorbit: µ „Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-aþi servit! Voi, feciori din þarã ce, venind în lume, V-au scãldat cu lacrimi ale voastre mume, A sosit momentul jugul sã zdrobim... Sau prin mândra moarte sã ne nemurim! Puþin timp în lume un erou trãieºte, Dar în scurta viaþã secoli vieþuieºte! Cãci de dulce falã trece cununat ªi, murind, în urmã-i nu va fi uitat. Cel dintâi muri-voi pentru-al þãrii bine! Cel dintâi lovi-voi cu-a mea cãlãrime!“ Zice. Dar sub cortu-i iatã a pãrut Doamna lui maghiarã, ca un vis plãcut. Coama-i poleitã de raze de soare, P-albu-i sân revarsã valuri râzãtoare. Chipul ei cel palid prevesteºte-un rãu. Ce,-necat, se luptã cu sufletul sãu. Însã cu mãrire ea atunci vorbeºte, Vorba-n dulci suspine i se rãspândeºte: µ „Doamne, cu cãlãrii tu sã nu te duci! Capul lor pe aur te-a vândut la turci. I-a lãsat sã intre fãrã-mpotrivire 200

Legende istorice

ªi þi-a scris cã-i numai o prea micã-oºtire, Când p-aceastã þarã se vãrsau mereu. Eºti trãdat de moarte, o, stãpânul meu!“ Astfel zice doamna. Lacrimi, dulci roºeþe Înecau atuncea palidele-i feþe... Domnul cãtre hatman cautã mirat. Iar acest din urmã pare turburat, Tremurã, pãleºte, temerea-ºi ascunde, Apoi nalþã glasul ºi-astfel îi rãspunde: µ „Ale mele fapte par bãnuitoare; Dar, o, mândre doamne, nu sunt trãdãtoare. Timpul vã va spune într-al meu favor. Cel dintâi în luptã merge-voi sã mor!“ Zice ºi se-nchnã. Domnul aprobeazã. Acuzatul iese. Ochii îl urmeazã. Cu-a lui cãlãrime pleacã într-un zbor Cãtre turcii falnici... ºi se-nchinã lor. Domnul dã semnalul, buciumele sun. În treizeci pãtrate, bravii lui se pun. Turcii pun în frunte cetele-nchinate, Dar cu focuri crude le trãsnesc în spate. Domnul dã un ordin cãtre vânãtori Ca sã-ndrepte focul peste trãdãtori. Între douã focuri, cu-a lui cãlãrime, Trãdãtorul hatman piere cu ruºine. Cu virtute rarã moldovenii mor! Turcii se-nspãimântã de nepãsul lor. Cu-ai lor cai s-aruncã repezi pe pãtrate Ce ca stânci de piatrã stau nestrãmutate. Desperaþi descalic, se târãsc pe mâini, Muºcã de picioare pedeºtrii români. 201

Dimitrie Bolintineanu

De trei ori moldavii turcii îmbrâncirã, Dar tãtarii ageri ajutor sosirã. Cum spumoase valuri ce pe mãri pornesc, Aflã vânt contrariu, stau, se zguduiesc, Apoi iar se-nturnã repezi, spumegate, Astfel se-nturnarã cetele turbate. Toþi restrânºi, p-ai noºtri, repede cobor, Îi strivesc prin numãr ºi prin focul lor. Calul ºi piciorul nu mai pot sã calce Decât pe cadaveri... Câmpu-n sânge zace. Braþele-amorþite spedele scãpau. Cei armaþi nu catã, nu ºtiu unde dau. O furtunã crudã repede-a-nceput!... Pulberea-i udatã, tunurile-amut. Domnul, cu durere, cãtre-ai sãi vorbeºte: µ „Omul ºi natura, tot ne pãrãseºte. Nu mai e scãpare, noi am fost tradaþi!... Cel puþin muri-vom ca niºte bãrbaþi! ªi prin moartea noastrã dalbã, vitejeascã, S-arãtãm ca neamul demn e sã trãiascã! Lupta ce se pierde cu-acest chip sublim Este-o biruinþã! Fraþii mei, murim!“ Zice ºi s-aruncã cu stindardu-n mânã Într-o mare ceatã d-armie pãgânã. Cei mai bravi îi urmã, iar pe calea lor Turcii rânduri, rânduri cad zdrobiþi ºi mor. Noaptea pune termen într-a lor zdrobire. Domnul se retrage cu puþinã-oºtire. Dupã niºte ºanþuri toþi se grãmãdesc ªi se bat trei zile pânã flãmânzesc. Paºa lor propune lupta sã încete, 202

Legende istorice

Cu cuvânt ca viaþa, þara sã respecte. Pe coranul sacru jurã ºapte ori. Ionaºcu merge la apãsãtori. Dar abia creºtinii locul lor prãdarã ªi-ntre cai pe domnul, turcii îl legarã. Caii fãrã frâne zboarã pe câmpii, Fug ca douã pãsãri printre vijelii. O turbare crudã pe creºtini conjoarã. Dupã cum jurarã, cautã sã moarã: Intru prin turcime, moartea cãutând. Pân’la cel din urmã s-abat omorând. Stinsu-s-a lumina gloriei moldave! Plângi, o, tristã þarã, sufletele brave Ce-au picat în luptã pentru-al tãu amor! Plângi cu plâns de moarte pe mormântul lor! Râul peste vale curã sângerat; Câmpul de torente de sânge-i scãldat, Nu mai poate-nghite valul cel de sânge Ce pe valuri negre necurmat se frânge. Valea-i despoiatã d-ale sale flori; Pãsãrile-oprit-au imnii rãpitori, Numai corbu-ntunã cânturi întristate. Vânturile nopþii, printre tufe-uscate, Prin mugiri duioase rãsunau cu dor Ca suspinul dulce sufletelor lor. Sabia strãinã trece peste þarã; Pentru fiii þãrii viaþa-i o povarã! Cei bãtrâni cu lacrimi roagã pe cei juni Sã le curme viaþa; ºi demnele mumi Pe feciori îndeamnã la rezbel sã sarã, κi fãrâmã pieptul, arãtând sã moarã. 203

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

O, strãini ce-n þarã dulce v-aþi umbrit, Nu-i destul cã soarbeþi sângele-i dorit, Dar purtaþi în þarã alþi strãini c-urgie. Oh! blestemul nostru peste voi sa fie! Sã n-aveþi în viaþã þarã sã doriþi! Peste faþa lumii sã vã rãspândiþi! Sã cãdeþi sub lanþuri barbare, strãine, ªi de soarta voastrã sã n-aveþi ruºine! Iar voi, fii de þarã, voi, ce vã lasaþi Ca sã v-amãgeascã strãinii-nsetaþi, Ce vã soarbe hrana, traiul ºi junie, De trei ori blestemul peste voi sã fie!

SOLII LUI ÞEPEª LA MOHAMET Mohamet ascultã, iar trimisu-i spune: µ „Tu doreºti, prin arme, þara a supune, Robi a ne reduce? Sufletu-þi fugos Numai prin batalii poate fi voios. Sunetul de arme, gemetele-amare Popolilor lumii ce-i încarci de heare, Singure împacã sufletu-þi turbat. Astfel fiul stâncii seamãna-n pãcat, Numai când prin noapte, printre vijelie, Apa, vântul, norii urlã cu urgie! Dar gândit-ai oare dacã poþi sã þii Sub a ta putere þãrile ce-mbii? Cãci aceste locuri de când sunt sub soare Au sorbit torente d-armii ºi popoare. Împãrate mândre! pe cât te mãreºti, 204

Legende istorice

Tot p-atât te fãrâmi, tot p-atât slãbeºti. Pe cel mai nalt arbor crivãþul abate! Un stejar a creºte cearcã greutate. În mulþi ani se face, dar într-un minut Vijelia bate, arboru-a cãzut. Vei putea tu þine sub a ta putere Toate aste locuri fãrã-ngreuiere? Pasãrea protege puii mititei Câþi pot sã-nveleascã aripile ei; Dar pe câþi aripa-i micã nu-nveleºte Sunt lãsaþi furtunii, uliu-i rãpeºte. Candela rãvarsã razele-i de foc Ce pãtrund în umbrã pânã la un loc; Dar trecând de cercu-i noaptea deasã-ascunde Negrele-i mistere; raza-i n-o pãtrunde. Aste þãri stropite de sânge de bravi, Rugin lesne lanþul popolilor sclavi! Vrei a trece râul ce te þine-n cale, Fãr’sã cerci nainte valurile sale? Dar aceste valuri, de mai multe ori, Au plecat trufia multor cãlãtori! Astãzi poþi învinge, cãci ai mare-armie; Dar ce-þi sigureazã stabilã domnie? Poþi sã þii în þarã câte cete sânt? Poþi sã ºezi chiar însuþi într-acest pãmânt? Nu! Tu treieri lumea fãrã încetare. Þara noastrã-i micã, sufletul tãu mare. Mâine te vei duce cu oºtirea ta: Mâine din robie ne vom deºtepta. 205

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Vrând sã pleci sub jugu-þi aste þãri creºtine, Tu ne-arunci în sânul limbilor vecine! Mare împãrate! Trage-te d-aici ªi ne recunoaºte drepturile-antici! Numai prin aceasta poate ca sã fie, Între turci ºi þarã, pace, omenie. Pace, omenie nu vor fi, nu sânt Între robi ºi tirani, jos p-acest pãmânt!“ ªi-mpãratul zice: µ „Noi, cu arma-n mânã Nu putem învinge naþia românã. Drepturile þãrii sã le respectãm, Ca-n strãine braþe sã n-o aruncãm!“

FECIOARA DE LA PRUT Bogdan întâlneºte în dumbrava latã, Rãtãcind sub arbori, un bãtrân c-o fatã. Cel bãtrân pe capu-i poartã pãr d-argint. Sub trei rãni deschise umblã suferind. Fata pare-n doru-i ca o sãrbãtoare Ce strãluce-n umbra grijii trecãtoare. Valuri dulci de purpur neacã-ai feþei crini, Ochii-i de durere ºi de plâns sunt plini. Pãrul ei cel galben albu-i sân sãrutã ªi-astfel sãrutându-l, faþa-i împrumutã. µ „Doamne! Þara piere... Bine ai venit!“ Zice... Dar sub doru-i cade... a murit. Fiie-sa-l susþine... Doru-i nu vorbeºte, În torent de lacrimi nu se rãspândeºte, 206

CUPRINS Legende istorice

Dar cu suflet mare astfel a vorbit: µ „Mi-au ucis tãtarii mândrul meu iubit! Astãzi, iatã, piere chiar al meu pãrinte! Peste toatã þara seamãnã morminte! Dar voi nu combateþi, nu sunteþi români! Aruncaþi mai bine armele din mâini!“ Zice. Dar tãtarii p-acolo-nnorarã. Domnul va sã fugã prin pãduri de þarã. Fata smulge arcul unui luptãtor ªi-n tãtari s-aruncã cu sufletu-n dor. La aceastã faptã ei se ruºinarã ªi-nturnând toþi caii, spre tãtari plecarã. Iar tãtarul fuge. Domnul stã mirat: Nu-nþelege fuga cum s-a întâmplat. O fecioarã blondã cãtre dânsul pare ªi-i aruncã capul hanului cel mare.

BÃTÃLIA DE LA VARNA Generalii pasã sub un cort creºtin Unde-n cursul nopþii lung consiliu þin. Acolo se vede regele Lehiei, Huniad, eroul þãrii Unguriei, Mari prelaþi ai papii, tineri cavaleri, Vlad al României cu mai mulþi boieri, Cãci creºtinii popoli din vecinãtate, Îndemnaþi de papa, turcii vor a bate.

207

Dimitrie Bolintineanu

Ladislav acolo cel întâi vorbeºte: µ „Reuºita dalbã mie îmi zâmbeºte, Dar doresc sã-mi spuneþi dacã-mpãrtãºiþi Dulcile-mi speranþe, consilieri iubiþi! Cãci credinþa vie trebui’ sã domneascã În orice-ntreprinde mintea omeneascã. Cele mai deºarte lucruri care sânt Ea le-nvieþuieºte jos p-acest pãmânt. Ea ne poartã-n viaþã, cum lumina dulce Printre cãi ascunse paºii ne conduce. Ea bucurã viaþa, cum dulcile flori Împletesc cununa cea de sãrbãtori!“ Huniad ia vorba: µ „Preamãreþe sire! Capul meu rãspunde despre reuºire! Sufletele noastre nu s-au îndoit ªi credinþa dulce le-a dumnezeit. Nimene nu poate dimpotrivã-a zice Dintre generalii ce se aflã aice!“ Astfel zice bravul. Toþi se bucurau. Domnul ºi boierii singuri ascultau. Regele întreabã: µ „Doamne, ce durere Inima-þi înclinã astfel spre tãcere?“ Vlad atunci rãspunde celor adunaþi: µ „Eu sunt de pãrere luptã sã nu daþi! Dupã multe pãsuri ºi cercare vanã, Mi-este cunoscutã spada musulmanã. Voi duceþi în luptã prea puþini ostaºi; La vânat sultanul duce-atâþi arcaºi. Dar s-aveþi oºtire mult mai numeroasã, Iarna ce soseºte nu e priincioasã. Sire, preoþi, nobili! Astãzi, m-ascultaþi! Ar fi mult mai bine sã vã înturnaþi 208

Dimitrie Bolintineanu

ªi la primãvarã, cu mari oºti creºtine, Sã-ncepeþi rãzbelul pentru-al lumii bine.“ Regele rãspunde: µ „Noi vom fi puþini, Dar avem speranþa pusã în creºtini. Grecii, oºti alese nouã ne-mprumutã. Flota genovezã credem cã ne-ajutã.“ Vlad rãspunde încã regelui aºa: µ „Între greci credinþa nu puteþi lãsa. Grecii sunt slabi foarte ca sã nu vã-nºale! Robi ai fericirii cei materiale, Genovezii încã nu se cumpãnesc Între fala dalbã ºi-aurul turcesc. Sã nu cereþi fapte nobile, mãrite, Limbilor ce-s date speculei josite! Inimile voastre catã generos; Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos? Inima ce simte fãrã-nþelepciune, Simte dimpotriva lucrurilor bune!“ Huniad se scoalã, strigã contra sa. Cu focoasã vorbã ce vorbeºte-aºa: µ „Ungurul nu fuge dinaintea morþii! Tu, române doamne, þii pe dreptul Porþii. Tu trãdezi creºtinii, cuvântând aºa!“ Cu virtute-anticã domnul asculta. Lupta se decide. Vlad, l-a lui plecare, Regelui Lehiei zice cu-ntristare: µ „Dacã soarta, sire, mintea þi-a-nvelit, Ca sã te zdrobeascã, fie ce-ai voit! 210

Legende istorice

Plec; dar las cu tine ceata româneascã, Fiul meu sã-þi serve ºi sã te doreascã. Îþi mai las, o, sire, doi pagi credincioºi ªi doi cai ca vântul ageri ºi fugoºi!“ ªi-arãtându-i caii, îi mai zice: „Sire! Iatã-a ta scãpare la nefericire!“ Turcii dau nãvalã, sparg, ucid amar. Furia lor n-are pace, nici hotar. Astfel într-o turmã lupii când coboarã, Fãrã de repaos, sparg, fãrâm, omoarã. Huniad cu mândra ceatã de români Cade printre dânºii... vin la piepturi, mâini, Intrã pân’la corturi unde-n pace linã Amurat rãsfaþã fruntea lui seninã. Se spãimântã... fuge... însã, ruºinat, Se înturnã; cade pe creºtini, turbat. Intrã-n niºte cete... De departe vede Regele cel tânãr... Calul sãu repede... Îl rãneºte-n frunte... Regele-a cãzut... Un spahiu reteazã capul sãu plãcut. Armia creºtinã fuge spãimântatã. Huniad el însuºi, viaþa-n fugã catã. Preoþii ce-l urmã, rechem dureros Vorbele-nþelepte domnului mintos: µ „Inima ce simte fãrã-nþelepciune, Simte dimpotriva lucrurilor bune!“

211

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

DOUÃ LUPTE I

Luna se înalþã palidã ºi plinã, Varsã peste taberi râuri de luminã. Somnul dulce planã pe combãtãtori. Miriade pãsãri ciripesc prin flori. Apele le-ngânã; caii-n nerãbdare Varsã-n sânul nopþii lungã nechezare. Ionaºcu singur e neliniºtit. Ochii sãi se-nturnã cãtre rãsãrit, Apoi dã semnalul... Bravii sãi s-adunã... Pleacã sã combatã duºi de blonda lunã. Se duceau moldavii bãrbãtaþi de dor, Ca setoase pãsãri ce la râuri zbor. II

Zorile se varsã. Paºa se trezeºte; Cheamã capii oºtii ºi-astfel le vorbeºte: µ „Voi, credinþa noastrã, voi, preanobili fii; Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii! Vã puneþi sub arme! Trâmbiþele sune! Vulturii ºi corbii turme sã s-adune! Soarele pãleascã pe umbrosul cer! Armia intre-n cãrnuri pânã la mâner! Calul sã turbeze în frâul ce-l strânge! Din duºmani sã muºte ºi sã-noate-n sânge! Cum o vijelie risipeºte-un nor, Spulberaþi îndatã rândurile lor! Sabia sã cazã peste ei c-urgie! Viaþa lor ºi-averea ale voastre fie!“ 212

Legende istorice

Astfel zice paºa. Toþi se pun la rând. Semiluna-n aer planã fluturând. Dar pe altã parte lonaºcu vine, Pune spre bãtaie cetele creºtine. Intrã printre rânduri pe un cal nebun Ce varsã pe nasuri flacãrã ºi fum. Aurele leagãn coama-i jucãtoare; Coiful sãu luceºte, coperit de soare; Maiestatea luce p-al sãu chip umbrit ªi, privind ostaºii, astfel le-a vorbit: µ „Turcii calcã þara, catã s-o robeascã... Dar nu-i încã ruptã spada vitejeascã! Inima Moldovei încã n-a slãbit: Sângele prin braþe-i nu a putrezit. Cei strãini nu calcã þara vitejeascã Sabie ºi moarte fãrã sã-ntâlneascã. Aste multe cete ce ne înconjor, Pot sã scalde þara cu sângele lor! Încã-o datorie! încã-o luptã nouã! Biruinþa dalbã ne surâde nouã, Cãci aceastã þarã nu e scrisã-n cer Printre þãri robite ce prin secoli pier! Astfel zise domnul. Toþi se-nverºunesc. Ambele-avangarde iute se lovesc. Armele-otomane cad ºi se fãramã P-ale noastre coifuri, zale, piepþi d-aramã. Astfel cum s-aratã p-o hârtie-aprinsã Ce-n cenuºe trece pân-a nu fi stinsã, Scânteioase raze ce lucesc ºi mor, Ne-ncetat pier turcii sub armele lor.

213

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Hatmanul Sfircioschi sparge totd-odatã, La Tighina, altã numeroasã-armatã... Treizeci de stindarde domnul saluta ªi, privind trimisul sângerat, zicea: µ „Fii iertat, o sânge! de vei naºte-odatã, Patrie românã, mare, lãudatã.“

MIHAI ÎN TRANSILVANIA Batori Andrea, domnul de Ardeal, Lui Mihai îi scrie: „Credincios vasal, Sã te scoli cu fiii-þi ºi sã vii la mine Ca sã capeþi pace, graþie ºi bine!“ Iar Mihai rãspunde: “Fac precum tu vrei. Voi veni la tine cu toþi fiii mei!“ Zice ºi purcede cu oºtiri de þarã, Hotãrât sã-nvingã sau mãreþ sã piarã. Ca nãscânzii fluturi ce rup vãlul lor ªi p-aripiori d-aur ies, se cerc în zbor, Zorile fãramã valurile-umbroase ªi se vãrs în aer dulci ºi auroase. Dar Mihai vorbeºte: µ „Jugul cel de dor Spartu-s-a sub braþul cel triumfãtor; Dar creºtinii popoli din aceastã þarã Mai amare lanþuri astãzi ne preparã. Astãzi vingãtorii din Cãlugãreni Au ajuns sã fie sclavi la ungureni. Eu urãsc în viaþã orice tiranie, Ori de ce naturã, ori de unde vie! 214

Legende istorice

Vie de la cela ce se zice rãu, Ce ne pleacã fruntea sub paloºul sãu; Vie de la cela ce din amãgire Ne vorbeºte nouã despre fericire! Ea degrabã astfel sufletu-omenesc, Cât sã fie liberi oamenii roºesc. Azi o zi frumoasã pentru noi luceºte. Sub aceste arme lumea vã priveºte! Umbrele strãbune din mormântul lor Vã surâde dulce într-un sfânt amor. Zilele ascunse în viitorime Vã-mpletesc cunune, fragede, sublime; Þara vã admirã... Juni, bãtrâni, femei, Pentru voi se roagã, o, vitejii mei. Junele fecioare, inimi delicate, Pentru voi rãvarsã lacrime curate. Printr-o dalbã luptã, azi vã strãluciþi! Meritaþi amorul þãrii ce doriþi. Nu luaþi aminte vorbele de falã ªi cu care înºiºi ungurii se-nºalã! Sub aceste vorbe de deºertãciune Ãst popor ascunde trista-i slãbiciune. Astfel cum pe faþa celor care mor Mincinoase roze râurã uºor.“ Zice, dã semnalul. Trumbetele sun’; Tabãra se miºcã... Cetele s-adun. Avangarda noastrã spre vrãjmaºi porneºte. Cum pe cãi pierdute cel ce rãtãceºte Aflã-un râu, s-opreºte ºi cu gândul sãu Mãsurã puterea-i cu fatalul rãu, Apoi cu tãrie se aruncã-n valuri, Îndreptându-ºi mersul dincolo, la maluri, 215

Dimitrie Bolintineanu

Astfel ºi românii pe unguri vãzând, Stau, a lor putere mãsurã în gând, Apoi cu virtute cãtre ei coboarã, Hotãrâþi sã-nvingã sau, de nu, sã moarã. Rândul se rãreºte. Fâlfâiesc stindarde, Strãlucesc la soare sãbii, alebarde; Dar stindarde, arme s-amestec, s-unesc; Armele se nalþã, fulgerã, lovesc. Aerul rãsunã de strigãri turbate, Deturnãri de arme, vaiete cruntate. Duruiri de care, tropote de cai Ce cu vierºunare se cobor pe plai. Pedestrimea noastrã un minut se frânge. Dar Mihai soseºte... Pe fugari restrânge. µ „O, viteji! Ce faceþi? Unde mergeþi voi? Nu-i p-acolo drumul dalbilor eroi! Calea ce luat-aþi la fricoºi convine, Merge la robie, merge la ruºine! Iatã calea voastrã, printre neamici. Câþi sunt bravi, sã vie, sã-i vedem aici! Cei fricoºi sã fugã, precum se dezbinã Ruºinea d-onoare, umbra de luminã!“ Vorbele lui cheamã pe ostaºi la loc ªi le-aprinde sânul de eroic foc. Domnul þãrii însuºi merge-n fruntea lor, Cu sabia-n mânã, mai zicând cu dor: µ „Mergeþi, daþi de ºtire la pãrinþii voºtri, Cã pe când din luptã au fugit ai noºtri, Mihai prin mulþime moartea cãuta!“ 216

Legende istorice

Aste mândre vorbe mai mult îi miºca, Cum un fulger splendid ne-ncetat loveºte Pe bizara-i cale lucruri ce-ntâlneºte, Fãrã sã s-opreascã dupã ce-a lovit, Astfel domnul nostru trece neprivit, Sparge tot ce poate pe fatala-i cale, Fãrã sã-ºi opreascã pasurile sale. Ungurii pierdurã semeþia lor; Cel fugar atacã pe cel vingãtor. Pe sinistra cale ce Mihai îºi face, ªire de cadaveri-n lac de sânge zace. Au turbat românii! Ungurii slãbesc... Ale nopþii umbre lupta învelesc. Valea-i coperitã d-arme fãrâmate, De cadavre d-oameni rupte, dezmembrate. Colo mortul zace peste cel rãnit ªi învingãtorul peste biruit. Caii ce-nainte, ca vânturi turbate Strãbãteau vârtejul furiei turbate, Abãtuþi de moarte zac înþãrânaþi, Lângã cavalerii morþi sau fãrâmaþi. ªoapta se mãreºte, apoi scade, piere. Fremet de turbare, plângeri de durere, Gemete profunde, crude vãitãri Ce se schimbã, leºin, prin lungi suspinãri. Peste tot se-nalþã, cresc ºi scad de tot ªi tãcerea tristã cade peste tot. Armele de luptã ce la mândru soare Fermecau vederea prin a lor splendoare, 217

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Pline sunt de sânge cu colb închegat; Ochiul nu le vede decât întristat. Cardinalul fuge cu puþini flãcãi; Iar în fugã piere, junghiat de-ai sãi.

DOMNUL IONAªCU Ionaºcu-adunã capii la senat. Cu durere-n suflet el a cuvântat: µ „Poarta cere darea d-astãzi îndoitã; Dar Moldova noastrã cade mai zdrobitã; Însã nu-i acesta lucrul cel mai rãu; Dar cu asta þara pierde dreptul sãu. Drepturile sale sunt tot ce-i rãmâne, Sunt tot viitorul þãrilor române. Toatã faþa þãrii fiilor moldavi E stropitã nobil cu sânge de bravi. Cum au fost pãrinþii, fiii n-au sã fie? ªi-au uscat ei oare sufletu-n sclavie? Voi, fruntaºii þãrii, ce sub arme-albiþi, Din trecuta falã, dulce vã hrãniþi. Preoþi, sfinþi apostoli de creºtinãtate, Nobilaþi durerea þãrii ce s-abate! Misia cereascã cum o sã-mpliniþi, Când creºtinii popoli vor cãdea robiþi? Tu, junime vie ºi mãrinimoasã, Tu, ce-n orice locuri inima-þi frumoasã Râurã mari gânduri printre muritori, Cum o primãvarã varsã dalbe flori, 218

CUPRINS Legende istorice

Vei vedea tu oare cetele strãine Fãrâmând cu moarte þãrile creºtine, Fãrã sa se rupã sufletu-þi de dor, Fãrã sã se-nalþe braþu-þi vingãtor?“ Astfel zice domnul mândru-aplaudat. Sufletul lui ªtefan pe toþi s-a vãrsat. Domnul cu poporul jurã ca sã piarã, Pe tãrâmul luptei, pentru sfânta þarã.

COPÃCENII I

Plângi, frumoasã þarã, lacrime de sânge! Plângi, precum durerea ne-ncetat se plânge, Cãci amãrãciunea ce te-a-nconjurat Sufletul tãu fraged crud a fãrâmat! Fiii tãi cei vitregi fost-au pentru tine Mai amari ca vârful sabiei strãine! Ei te darã sclavã la tiranii tãi µ Tu bãtuºi trei secoli pe nemicii rãi; Dar putuºi învinge dalba tinereþe Ce simþeau spre fiii-þi plini de frumuseþe? Le lãsaºi tu capul cel încununat. Ei þi-au smuls cununa, la strãini a dat. Îi lãsaºi sã joace cu-armele sublime ª-ai tãi fii le darã hordelor strãine. Plângi, º-ascunde plânsul, sã nu dezveleºti Ruºinoasa faptã celor ce iubeºti.

219

Dimitrie Bolintineanu

II

Intrã prin Moldova mii de turci, tãtari, Domnul cu muntenii ºi fãloºi maghiari. Domnul României scrie lui Dumbravã: „Nu venim a bate þara noastrã bravã, Ci sã scoatem domnul cel nelegiuit Ce-naintea Porþii s-a dispreþuit. Vin’de te închinã domnului ce vine, Cãrui toatã þara sã-i doreascã bine.“ III

Falnicul Dumbravã pe boieri chema ªi citind scrisoarea le vorbeºte-aºa: µ „Iatã-acum cu totul þara sub sclavie! Dar ce-mi face viaþa ºi mai crudã mie E sã vãz românul astãzi trãdãtor Aducând strãinii contra þãrii lor! Câþi din voi au încã sufletele pline De mãrirea veche, vie dupã mine!“ IV

Soarele se-nalþã sub un cer senin. Peste patru taberi varsã raze lin. Dar sub cort, la masã, cei mai mari s-adunã... Muzicile joacã, cupele rãsunã. Acolo se vede pentru prima ori Domni români sã-nchine pentru-apãsãtori, Cãci din timpu-acela suflete-njosite Apãreau pe tronul þãrii strãlucite. 220

CUPRINS Legende istorice

Oastea lui Dumbravã peste câmp senin Vine cãtre corturi... Ambii domni închin! Vine, dar loveºte pe convivi la masã. Domnii, cu teroare, mese, corturi lasã. Ionaºcu vine. Din trei pãrþi de loc El loveºte turcii ºi-i trãsneºte-n foc. Apoi cade p-unguri, fãrâmã c-urgie, Cei mai mulþi, de moarte, scapã prin robie.

LUAREA HOTINULUI I

Serascherul vede cetele moldave, Oºtile muntene, tinere ºi brave. Dar a lor splendoare turburã mai rãu Fala musulmanã ºi sufletul sãu. El tânjeste domnii pentru ce sã vie În cuprinsul luptei cu puþinã-armie. Petricei rãspunde pentru-ai lui moldavi: µ „Sunt puþini la numãr, însã toþi sunt bravi.“ Paºa se mânie, c-un hanger loveºte Domnul peste faþã - fruntea lui roºeºte. II

Pe dorminda frunte vechiului Hotin Luna plinã varsã valuri d-aur lin. Dar sub cortu-i mândru serascherul cheamã Capii ordii sale ºi le cere seamã. Pe lucioase stofe paºii s-aºezau; Numai domnii noºtri pe picioare stau. 221

Dimitrie Bolintineanu

Serascheru-aratã planurile sale. Paºii toþi se-nchinã ºi gãsesc cu cale. Apoi cere vorba domnilor români ªi-astfel le vorbeºte: µ „Ce tãceþi, voi, câini?“ Domnul României astfel îi rãspunde: µ „Umbrele ºtiinþei pânã-a nu pãtrunde Este nevoinþã garde sã-nºiraþi, Cãci în somn molatic turcii toþi sunt daþi.“ Paºa se mânie ºi mânia-i creºte, Cu mãciuca d-aur el pe domn loveºte. Ambii domni atuncea cortu-au pãrãsit; Dorul ce-i pãtruride gândul le-a mãrit. Petricei vorbeºte mândrelor armate: µ „Þãrile române sunt azi înherate. Cela care-aude hulã ºi-ntristare ªi mai pleacã fruntea, suflet nobil n-are. Sufletu-i meritã sã fie-umilit ªi decât ruºinea mult mai înjosit.“ Zice. Cãpitanii jurã rãzbunare. La poloni, românii trec cu mic, cu mare. III

Leºii se coboarã, turcii se trezesc. Armele rãsunã, vãile mugesc. Petricei deschide porþile pe datã. Leºii intrã,-atacã, lupta-i verºunatã. Zorile revarsã peste luptãtori, Peste morþi, pe sânge, luminoase flori. Petricei, în frunte, p-al sãu cal rãzbeºte. Vede serascherul... capul îi rãpeºte. 222

CUPRINS Legende istorice

VORNICUL DUMITRU Paºa din Silistra cu Hatif unit Vor s-apuce þara cu oºtiri d-elit. Vornicul Dumitru înainte iese Cu treizeci de turnuri ºi cu oºti alese. Pune-n care tunuri învelite-n lemn ªi le duce-n taberi sub al pãcii semn. Scrie cã le duce birul de la þarã. Paºii le primirã ºi se bucurarã. Dar când aste care printre turci intrau, Oºtile române mai pe jos veneau. Lãzile se farâm. Tunurile pline Fulgerã d-odatã cetele strãine. Turcii se-nspãimântã ºi se risipesc, Iar românii ageri, ager îi cosesc.

MIHAI LA VIDIN Domnul merge-n frunte luminat mereu De lumina dalbã sufletului sãu. Nimeni nu mai poate domnului sã urme. Cãpitanii roagã pasul sã-ºi înturne. Câþiva turci vãzându-l repede-l atacã. Mândrele lui arme furia-i împacã. Unul dintre dânºii care mai trãieºte κi ridicã lancea. Domnul se sfieºte. El apucã lancea cu-ambele lui mâini Aºteptând s-ajungã bravii lui români. Amândoi cu mâna cruda lance þin. Turcii cãtre dânºii cu turbare vin. 223

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dar ca douã valuri pe mãri furtunoase Iatã vin Buzeºtii cu sãbiile scoase. Ei ucig strãinul ºi pe domn îl scap ªi toþi trei s-aruncã în al oºtii cap.

COROBA Într-a nopþii pace ei sãrbãtoresc Pânã când în aer stelele albesc. Dar atunci în sala cea de sãrbãtoare Coperit de rane un ostaº apare: µ „Hanul cu tãtarii vin p-acest pãmânt ªi îl schimbã-n doliu ºi în trist mormânt!“ Astfel zice bravul ºi sub rãni s-abate. Domnul îl sarutã ºi cu bunãtate Zice: µ „Mergi d-alinã nobilul tãu chin P-al meu pat molatic în repaos lin!“ Danþul urmã cursu-i: muzicile sunã. ªtefãnicã-vodã dãnþuie c-o junã. µ „Dulce copiliþã! ªtefan îi zicea, Vrei sã-þi dau coroana ºi cu viaþa mea?“ µ „De voieºti, o, doamne, dulce sã-mi fii mie, Lasã desfãtarea, mergi la bãtãlie!“ Domnul stã pe gânduri, pare ruºinat. Cheamã cãpitanii... Toþi a-ncãlecat. Zboarã la Coroba, pe tãtari loveºte, Îi fãrâmã crâncen ºi pe mulþi robeºte. D-acolo se-nturnã cãtre mândra sa ªi cu-a lui coroanã îi dã mâna sa. 224

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

LUPTA ÎNTRE ROMÂNI ªtefãnicã-vodã intrã-n Românie. Radul, domnul þãrii, cum aude-i scrie: „Fiul meu cel tânãr, ce pãs furtunos Turburat-a oare sufletu-þi frumos, Cât sã tacã glasul sângelui frãþiei ªi sã calci cu moarte fiii României? ªerpii între dânºii încã nu s-omor, Nu-nvenin cu moarte cei din neamul lor. Pentru ce românii, fii ai ceeaºi mume, Mult mai rãu ca ºerpii face-vor în lume? Bãrbãþia-i mândrã când un crud strãin Poartã în sânul þarii moarte, pradã, chin, Cãci atunci pe popol dalba-i razã luce ª-ale sale bunuri le revarsã dulce! Astãzi ºase popoli þara ne-mpresor, Cãtre noi cu moarte ºi robie vor!... Numai prin unire vom scãpa de soartã, Iar prin dezbinare þara noastrã-i moartã. Dar tu vrei prin arme ca sã ne fãrami ªi, zdrobindu-þi fraþii, servi ai tãi tirani.“ Astfel Radul scrie vorbe dulci ºi line. P-a lui faþã curã lacrime divine. Apoi merge-n cortul domnului bãtrân Care îi deschide sânul de român.

226

CUPRINS Legende istorice

SIRETUL I

„Viaþa, orice bunuri într-aceastã lume Dãm cu fericire pentru-al þãrii nume. Toate sunt plãpânde pe acest pãmânt; Numai bãrbãþia trece de mormânt. Bãrbãþia noastrã pe strãin încântã... Limbile vecine bine ne cuvântã. La numele nostru toþi se-nturnã blând ªi privesc românul de mãrire-arzând. Din vrãjmaºul sânge, cu-armele sublime Scris-am dreptul þãrii în viitorime. Iatã ce ne face voioºi sã luptãm, Pentru þara noastrã zilele sã dãm.“ Astfel este cântul celor care mor ªi vesteºte fala sufletelor lor. II

Leahul stricã pacea ºi prin þãri robeºte. Rareº cheamã capii ºi-astfel le vorbeºte: µ „Scris-am prin solie rãilor strãini Sã nu calce pacea, dulce la creºtini... Iatã cum solirã: Pacea nu-i cãlcatã, Numai mintea voastrã este turburatã. Aste vorbe-s bune pentru staturi mari, Între douã naþii libere ºi tari... Nu pot sã le zicã o vasalã þarã Ce de-atâtea oare am supus la hearã.“ La aceste vorbe toþi se inimau; Toþi spre rãzbunare braþul îºi armau. 227

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

III

Pe Siret la vale Petru Rareº pasã. Capii leºi cu toþii stau fãlos la masã. Siguri de izbândã, împletesc cu flori Cupele de aur printre sãrbãtori. Aþi vãzut lãcuste ce-n noroase droaie Se strecor în aer ca un nor de ploaie, Ce-ºi precurmã zborul ºi cobor din nori Unde vãd o vale cu frumoase flori, Apoi fãrã veste, crude ºi flãmânde, Mistuiesc îndatã plantele plãpânde, Ierburile-amare care le displac, Coadele tãioase ce cãzute zac? Astfel ºi moldavii trec, s-opresc d-odatã, Sparge a Lehiei tabãrã armatã.

GLUBAVII I

Ce îþi foloseºte, scumpã Românie, Dulcea-þi frumuseþe, rara-þi bogãþie, Anii tinereþii ce te înconjor, Când tu eºti robitã, sfântul meu amor! Vai! aceste bunuri, þara mea creºtinã... Servã sã rãpeascã inima strãinã ªi sã facã doru-þi mai nesuferit, Cugetând la fiii-þi ce s-au risipit! Fruntea ta se-nclinã ca o dulce floare Ce se veºtejeºte fãrã foc de soare, 228

Legende istorice

Dar nu eºti ursitã ca sã veºtejeºti, Þara mea cea dulce, fãrã sã trãieºti... Vin-întâi la viaþã... Fiii tãi s-adunã... Armãsarul strigã... Armele rãsunã... Spulberã cu moarte pe apãsãtori... Cinge-þi înc-o datã fruntea ta cu flori! II

Þara n-are capãt... Mulþi ambiþioºi Se certau pe tronul vechilor strãmoºi. Dar sultanul face paºalâc din þarã ªi trimite-oºtire turcã ºi tãtarã. Câþi aveau în inimi sânge românesc, La pierirea þãrii uitã ce doresc. Cei mai mari ai þãrii strig în adunare: µ „Astãzi se fãrâmã sfânta neatârnare Ce pãrinþii noºtri, printre timpi de dor, Le-au pãstrat prin lupte, cu sângele lor. D-astãzi tot românul va trãi-n sclavie ªi va trece viaþa fãrã bucurie. Plânge-va sub lanþuri palid º-abãtut ªi strãin în locul unde s-a nãscut. Peste tronul þãrii suflete mârºave Vor domni spre hula naþiunii sclave. Dar decât o viaþã veºtedã d-amar, Plinã de-njosire fãrã de hotar, Pentru nobili inimi moartea-i mai doritã, Moartea cu mãrire celor bravi iubitã. S-apãrãm prin arme þara ce dorim ªi cu-a noastrã viaþã noi s-o-nvieþuim!“ 229

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Astfel strig d-odatã fiii cei de þarã ªi domnind pe Radu toþi fãloºi s-armarã. La Glubavi devale turcii sunt trãsniþi ªi s-abat ca frunza câmpilor cosiþi.

CLEJANII Cinci columni de flãcãri coperite-n fum, Din cinci pãrþi de lume peste þãri detun. Turcii ºi tãtarii cad amar pe þarã Ca turbate râuri dupã ploi de varã. Sunetele d-arme, tropote de cai, Uruiri de care trec în jos pe plai. Strigãte de falã, plângeri de durere, De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere, Peste faþa þãrii repede cobor, Dintr-un munte într-altul leºinã ºi mor. Unde calcã turcii tot s-atristã foarte, Totul ia culoarea de mormânt, de moarte. Pe bãrbaþi înþeapã... Junele fecioare Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare. Mumele cu corpul coper pruncii lor ªi-n aceastã luptã cu durere mor. Radu cheamã capii º-astfel le vorbeºte: µ „Mehmet-bei c-oºtire þara ne robeºte, Dar cât al meu sânge nu va putrezi, Fruntea-mi în sclavie nu voi umili. Lanþu-ncinge corpul când inima cade, Când nu mai roºeºte ca sã se degrade! 230

CUPRINS Legende istorice

Cel ce poartã jugul e de lanþuri demn: Al oricãrei crime lanþul e un semn. Dar a noastrã þarã pe viitorime N-are sã roºeascã d-a noastrã ruºine. Cel ce geme-n lanþuri, martor Dumnezeu! Nu-i din fiii þãrii, nu-i din neamul meu!“ Cãpitanii jurã cu solemnitate Viaþa lor sã deie pentru libertate. Cetele române se re-mbãrbãtesc, Cu-arme ºi tãrie pe strãini trãsnesc. Sângele se varsã... C-orice loviturã Naºte-un val de sânge ce pe sânge curã, Albele turbane picã, se desfac... Pe pãmânt, în rânduri, musulmanii zac. Sunetul trompetei nu le dã miºcare. Caii fãrã frâne-i calcã sub picioare; Câþi se pun sã fugã nu scap de mormânt, Fug ca nori de ploaie fulgeraþi de vânt, Strãlucitul soare scuturã de ceaþã Pletele-i lungi d-aur, luminoasa-i faþã, Cum flãcãul tânãr scuturã uºor Pãrul lui cel galben ºi râurãtor.

ÞUÞORA Cãtre domnul Petru tânãra sa fatã Într-o zi purcede tristã, doloratã. κi ridicã vãlul cu aur þesut. Ca o aurorã chipu-i a pãrut. Ochii-umbriþi de gene râur lacrimi line, Râurã tezauri de graþii divine. 231

Dimitrie Bolintineanu

Vorba-i ca murmura aurei uºori Printre rozioare, delicate flori. Pãrul ei ce noaptea faþa-i împrumutã În ridente bucle sânul ei sãrutã. µ „O, mãreþe doamne, fii ascultãtor. Au venit cazacii, prad, robesc, omor. Fii cu bunãvoie pentru-aceastã þarã! Scoalã-te ºi sparge ceata lor barbarã!“ µ „Fiicã, nu deschide sânu-þi frãgior Grijilor ce farâm omul pieritor. Inima fecioarei sub dureri s-abate Ca sfioasa floare prin furtuni turbate. Cel ce-þi dete viaþa þie þi-a lãsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncununã cugetele line Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbatã dulce de cereºti visãri ªi ne lasã nou negrele vegheri!“ µ „Dar când omul uitã drepturile-i sfinte, Nu-i iertat femeii sã-i aducã-aminte?“ Zice: ochii pleacã dulci ºi lãcrimaþi, Domnul îi sãrutã perii sãi curaþi ªi cu dalbe lacrimi: µ „O, preadulce fiie! Îi vorbeºte domnul; Voia ta sã fie!“ De trei ori din ceruri rumenele zori Au deschis spre lacrimi ochii muritori. Dar a treia datã lupta se precumã. Inamicul fuge ºi moldavii-i urmã. Taie ºi fãrâmã pe cazaci cu dor, Prinde în robie pe hatmanul lor. 232

CUPRINS Legende istorice

CORNUL LUI SAS I

Înceteazã, þarã dulce ºi iubitã, A spera mai bunã, mai frumoasã-ursitã, Pe cât timp în viaþã nu vei cãuta, În trufaºe lupte, fericirea ta! Lanþu-ncinge numai braþe nearmate, Slabe de robie ºi de laºitate. Dar a ta ursitã, o, patria mea, A pieri-n uitare, scrisã nu era! Misia-þi în lume fuse glorioasã... Pentru ce pleci capul, þara mea frumoasã? Este încã timpul; moartea n-a cuprins Tot sufletu-þi nobil de durere stins. În a vieþii carte, zile de putere Poþi sã afli încã, þarã de durere! Scaldã al tãu suflet în al vieþii foc, Între popoli liberi ia-þi mãreþul loc! II

Oºtile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tãbãrând, au mas, D-acolo Potoski domnului dã ºtire: „Noi avem pe þarã drept de moºtenire, Câºtigat prin moartea vechilor eroi. În pãmântu-acesta noi suntem la noi!“ Astfel scrie leahul îngâmfat de falã ªi-n plãceri molatici inima-ºi înºealã. Astfel scrie leahul; dar acest popor Nu plecase încã inima sub dor. 233

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Domnul se ridicã cu a lui oºtime ªi, lovind, zdrobeºte oºtile strãine. Armia polonã laurii-a pierdut. Unii leºi s-aruncã ºi se-neacã-n Prut; Alþii scap prin fugã º-alþii prin robie. lar moldavii taie... strig cu ironie: „Ce luaþi d-a fuga, strãnepoþi d-eroi, În pãmântu-acesta nu sunteþi la voi!“ ªase mii, în luptã, din poloni picarã; Pe Potoski-l duce coperit de fiare.

PETRU ªCHIOPUL Petre strânge capii cei mai renumiþi ªi cu dor le zice: µ „Fraþii mei doriþi! Alte dãri strãine Poarta-mi cere mie; Calcã dreptul þãrii ºi ne dã-n robie. Noi n-avem putere sã ne-mpotrivim, Înarmaþi cu chipul dupã cum dorim, Cãci e stinsã þara, cetele-s pierite Prin atâtea lupte lungi ºi strãlucite. Dar eu nu voi încã þara-mi sã robesc ªi d-acum nainte tronul pãrãsesc!“ Au rãspuns boierii: µ „Domnul ce-a sã vie. Asculta-va turcii, mãcar cine fie. Noi vom pune banii pentru þara ta, Numai de la tronu-þi nu te depãrta!“ Petre le rãspunde: µ „Mulþi au ca sã fie, Cu-njosite datini, demni fii de sclavie, 234

CUPRINS Legende istorice

Pentru care fala ºi-al þãrii amor Nu le mai înalþã sufletele lor, Care-nclinã capul numai sã trãiascã, Care-ºi vând chiar þara numai sã domneascã. Însã pe domnie þara nu-mi vând eu, Nu ucid eu pacea sufletului meu!“ Astfel zice domnul. Toþi se întristarã. Petru lasã tronul, avuþie, þarã.

GHERGHIÞA Pe o vale-ntinsã, luna de prin nori Varsã valuri d-aur peste luptãtori. Unii-n somnul dulce sufletele lasã, Alþii-nºealã timpul bând voioºi la masã, Alþii-nfrânã caii, spãl armele lor Sau revarsã-n noapte doine dulci de dor. Dar Vlãduþã-vodã stã sub cort ºi spune Vorbe de mirare doamnei sale june: µ „Fiecine catã tronul domnitor ªi strãinu-i face mânã d-ajutor. Poate cã sã-nvingem armia maghiarã, Însã vom aduce pacea dulce-n þarã? Noi neavând putere, turcii-ntãrâtãm ªi cu chipu-acesta tara o trãdãm!“ Zice... Cum un ºarpe ce, cãlcat, se-nalþã, Doamna, turburoasã, capul sãu realþã. Arde-n frumuseþe, viaþã ºi mânie, Ca un arc în ceruri printre vijelie!... 235

Dimitrie Bolintineanu

Ochii-i plini de lacrimi ºi langor ceresc, Într-un râu de patimi se re-nvieþuiesc: µ „Când al nostru suflet înrobit se-nchinã, Orice cuget nobil ni se pare crimã. Forþa sufleteascã, foc dumnezeiesc, Sã nu se mãsoare pe lut omenesc! Vulturii ce-atacã tauri cu turbare Mãsurã curajul cu-a lor turmã mare? Tu-þi ascunzi cu-aceasta slãbiciunea ta; Moartea nu se cade spaima þie a-þi da! Cela ce de moarte se codeºte foarte, Poartã-n al sãu suflet semn amar de moarte. Astfel muritorul ce-anii grei insult, La numirea morþii tremurã mai mult. Sã doreascã viaþa robul ce roºeºte, Când sã fie liber inima-i gândeºte! Cei bravi nu vor viaþa când pe muritori Ea nu varsã dulce drãgãlaºe zori! Fenixul, se zice, când îmbãtrâneºte, Se-nconjoarã-n flãcãri ºi se-ntinereºte. Astfel nasc românii chiar prin moartea lor, Cãci ei sunt din neamul celor ce nu mor.“ Zice. Cerul nopþii luce sub luminã. De discursul doamnei, domnul se-ndivinã. Dã semnal de luptã... bate pe maghiar ªi cu moarte-l sparge pânã la hotar.

236

CUPRINS Legende istorice

CONSILIUL SECRET La senat s-adunã capii cei mai bravi, Soli germani, soli unguri, deputaþi moldavi, Preoþi venerabili cu pãstorul mare, Nobilã junime plinã de-nfocare. Dar Mihai cu faþa nobilatã-n dor, Cel întâi se scoalã ºi le zice lor: µ „Astãzi turcii calcã drepturile sfinte, Schimbã viaþa-n moarte, þãrile-n morminte. D-astãzi peste faþa dalbelor câmpii Pe ruine-nalþã splendide geamii. Câmpul schimbã faþa ºi se-mbracã-n doliu; Dupã dânºii urmã flãcãri, moarte, spoliu. Prin altare sfinte vasele zdrobesc; Intrã prin familii, pe copii turcesc; Mume ºi fecioare ruºinos insultã; De nici o putere barbarii n-ascultã. Suflete-njosite ce-n lume trãiesc Ca sã ruºineze neamul omenesc, În aceastã þarã calea lor aratã ªi de dorul þãrii fierbântat se-mbatã. Neamul nostru piere; dar ce e mai rãu, Cade cu ruºine pe mormântul sãu! D-astãzi înainte numai cu arma-n mânã Va scãpa de moarte patria românã. Între viaþa sclavã º-un mormânt fãlos Nu-întârzie-un suflet nobil, generos. Astfel totdauna þara liberarã Vechi eroi ce-n falã se glorificarã. Inima lor mare sã vieze-n noi! Sã pierim sub arme ca strãbunii-eroi!“ 237

Dimitrie Bolintineanu

Astfel zice domnul. Un boier rãspunde: µ „Dorul þãrii noastre sufletu-mi pãtrunde. Vorbele-þi sunt mândre, dulce mã rãpesc Din amare gânduri unde rãtãcesc! Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine Sã-mblânzim pe hearã prin cuvinte line. Þara-i obositã ca un trist mormânt, Aur, arme, braþe, doamne, nu mai sânt. Apãrarea noastrã, cât de dalbã fie, Ar scorni pe þarã zile lungi d-urgie. Inimile noastre zboarã cãlduros Peste-al bãrbãþiei zid alunecos, Dar înþelepciunea cautã-a ne duce Prin furtuni turbate cãtre þelul dulce.“ Zice. Dar eroul astfel a vorbit: µ „Înþeleaptã-mi pare vorba ce-ai grãit, Dar de-nþelepciunea robului ce-n fiare Tremurã sã piarzã zilele-i amare. Poate-al þãrii tale nobil, sfânt amor A putut sã-þi facã gând îndoitor? Este-nchisã calea pacea dulce-a cere. Turcii pleacã fruntea numai la putere; În lumina minþii orbi sunt ochii lor; Singuri îºi preparã negru venitor. Frica d-a ne pierde pare slab prepus. Nimeni cu-arma-n mânã þara n-a supus. Ne-nvoirea noastrã, setea de domnie Inimilor sclave datu-ne-a-n sclavie. Fraþii de Moldova, dalbi, leali eroi, Gintele vecine vor veni cu noi. Dar de-am fi chiar singuri, încã-ar fi mai bine Sã murim cu falã decât cu ruºine!“ 238

CUPRINS Legende istorice

Capul legii noastre cere-a cuvânta. Flacãrã divinã luce-n faþa sa: µ „Legea ni se calcã, þara se robeºte ª-armia românã tot mai vieþuieºte.“ Zice ºi realþã braþu sãu în sus, Arãtând pe cruce chipul lui Isus: µ „Crist muri pe cruce pentru-umanitate ªi prin moarte dete lumii libertate. Nu-i creºtin acela ce nu ºtie-a da, Pentru-al þãrii bine, pacea, viaþa sa! Dincolo de moarte radios strãluce Soarele mãririi eroilor, dulce. Ochii-nþelepciunii, cei de moarte plini, Nu pot sã pãtrunzã dulcile-i lumini. Astfel este omul ce-njosirea-abate: Tremurã sã moarã pentru libertate. Dar poporul nostru, nobil, generos, Rupe cu-a lui viaþã lanþul ruºinos.“ Astfel le vorbeºte. Domnul oaste strânge, Luptã mare-ncepe, pe barbari înfrânge.

ªERBÃNEªTI I

Când vedea-vom încã un erou român!.. Secolii se scurã... fiarele rãmân... Nici o zi n-aduce a þãrii mãrire; Viaþa noastrã trece fãrã strãlucire. La gândiri de falã, sufletul, cãzut, Tremurã ca sclavul ce s-a abãtut. 239

Dimitrie Bolintineanu

Jugul pentru dânsul s-a fãcut un bine. Viaþa în robie nu mai e ruºine! ªi cu toate astea, o, pãmânt iubit, La mai mândre zile tu ai fost ursit. Dacã poþi tu încã sã mai simþi, o, þarã, Cânturi de mari fapte ce te-ncununarã ªi sã verºi tu încã lacrimi de mândrie, latã-un cântec încã, tristã Românie. II

P-un gonaci în spume, Manta cel bãtrân Trece sub vedere corpul sãu român. Peste barba-i albã, pletele-argintoase, Razele de soare scânteiesc voioase. Apoi generalul, mândru d-ai lui ani, Zice-aceste vorbe cãtre cãpitani: µ „Sabia strãinã pleacã frunþi plecate; Când inima-i slabã, braþele-s legate. Mulþi roºeau în viaþã mândru-a mai gândi În strãbuna þarã fericiþi a fi; Cãci robia lungã sufletu-njoseºte Tot atât cât corpul dureros zdrobeºte! Cât sub arme dalbe popolul a stat, Chiar la zile rele fost-a respectat. Numai cu-arma-n mânã d-azi românu-n lume Va putea fi liber ºi fãlos în nume. Vulturul cel mândru cãruia s-a smuls Aripile, zace de dureri pãtruns, Dar când creºte aripa-i, îºi apucã zborul, Sparge cu mândrie vânturile, norul. Astfel ºi românul astãzi rearmat, Locul sãu în lume liber ºi-a luat.“ 240

CUPRINS Legende istorice

Cum în vijelie frunza cea stricatã Zace pe sub arbori tristã, rãsturnatã, Se dobor strãinii peste câmpul lat. Mustafa dã fuga de puþini urmat.

MUSTAFA-PAªA Soarele-apusese. Lupta tot urma; Dar împinºi, românii, spatele-nturna. Iar Mihai Viteazul la ai sãi cuvântã: µ „Un român de moarte nu se înspãimântã. Ce vor face oare slabele femei, Dacã voi daþi dosul, o, vitejii mei.“ Zice ºi soldaþii, ruºinaþi, se-nturnã... Domnul pasã-n frunte; toþi cu falã-l urmã. Vede comandantul Mustafa-paºa, Prin bravurã catã lupt-a precurma. Chiar ca semizeii din antichitate, El îl cheamã-n luptã ºi fãlos combate. Oºtile-n mirare privesc ºi s-adun. Caii lor resaltã, armele rãsun. Se fãrâm pe zale far’ sã verse sânge. Domnul schimbã-ndatã spada-i ce se frânge. Paºa trage-atuncea paloºul tãios. Fierul sparge zaua domnului frumos. Paºa se doboarã sub o loviturã ªi cu viaþa pierde sângele pe gurã. Turcii cu dezordin repede s-avânt. Cei mai mulþi dintr-înºii aflu-al lor mormânt.

241

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

CÃLUGÃRENII I

În umbrosul spaþiu se revarsã zori. Turcii dorm p-o coastã însmãlþatã-n flori. Dar oºtenii noºtri ºi cu domnul june Cãtre cer înãlþã sfântã rugãciune. Domnul cheamã capii ºi-astfel le-a vorbit: µ „Voi, cu care-n viaþã crud am suferit, V-aduceþi aminte vechea vitejie! Umbrele strãbune, astãzi cu mândrie Vã privesc sub arme p-ãst fãlos pãmânt. Azi mãrirea veche iese din mormânt. Nu vã fie teamã despre-a lor mulþime, Ce de vitejie fuge cu ruºine! Astfel cum un arbor creºte mai frumos Când abaþi din ramuri cele de prisos, Astfel ºi poporul pentru-a fi ferice Trebuie sã facã dalbe sacrifice. Astãzi toatã lumea cãtre cer se-nchinã Sã triumfe mândru cauza creºtinã. Dacã vom învinge pe apãsãtori, Dorurile þãrii s-or preface-n flori, Soarele mãriei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Dacã ne vor bate, d-astãzi pe pãmânt N-om avea scãpare nici chiar în mormânt. Limbile strãine, cu dispreþuire Pe români numi-vor în nefericire. Urmãtorii noºtri, abãtuþi de dor, Vor roºi de viaþa pãrinþilor lor. 242

Legende istorice

Însã vom învinge... Cu sãbiile-n mânã N-a supus strãinul patria românã. Ceea ce nu sperã, nu-i demn sã merite Fructele speranþei cele dobândite.“ Zice. Toþi de falã seamãnã-mbãtaþi. Domnul trece podul cu puþini armaþi. Patru paºi de frunte cearcã sã-i popreascã, Dar românii treier armia turceascã. Astfel mândrii vulturi cãtre vânturi zboarã, Despicând curentul care-i împresoarã. Precum douã râuri peste câmpul lat Se-ntâlnesc adesea pe comunul pat, Astfel se-mpreunã, râurã, se frânge Al ambelor armii spumegosul sânge. Ei pãtrund la corturi... Într-a lor iuþime Se înturnã. Tunul bate cu asprime. Pe tot frontul oºtii lupta s-a întins; Peste tot turbarea sufletele-a-ncins. Inima românã însã nu rãceºte: Dorul biruinþei o însufleþeste. Turci mai mulþi s-adunã... prin români fac cale. Oastea noastrã pierde tunurile sale. Ca torent ce curã dupã vijelii. Aflã bariere peste lungi câmpii, κi opreºte cursul, geme, se lãþeºte, Apoi cum abate lanþul ce-l opreºte. Fuge peste luncã, gros spumând, turbat, Urlã, greu îneacã câmpul depãrtat. Astfel otomanii se revãrs nainte, Oripeunde calcã, seamãnã morminte, De creºtine corpuri luncile-s velite; Brãþele sunt rupte º-armele zdrobite. 243

Dimitrie Bolintineanu

Însã pretutindeni bravii ce s-abat, Sprijinã cu pieptul vântul cel turbat. Dar Mihai aºteaptã corpu-ajutãtor... Va veni-nainte de pierirea lor? Soarele-i aproape sceptrul a-ºi depune. Domnul îngenunche, face rugãciune: µ „Doamne, ce-eºti în ceruri, blând, ascultãtor, Fii cu bunãtate pentru-al tãu popor. Iar de cere soarta prada sa cu-asprime, Cruþã astã þarã ºi loveºte-n mine!“ II

Ajutorul vine!... Domnu-a-ncãlecat... Smulge o secure de la un soldat. Cum un vultur cade peste pãsãrele, Le fãrâmã-n gheare ºi-aripile-i grele, Astfel cade domnul peste-un corp osman. Vede de departe paºa Caraiman, Ce cu cel mai tare cere a combate. Sabia-i luceºte... mulþi creºtini abate. Între alte prade vede trei copii, Fraþi d-acelaºi sânge, juni frumoºi ºi vii. Fiecare-n luptã pe pãgân îl cheamã ªi combat cu dânsul fãrã nici o teamã. Însã tineri încã, junii frãþiori Sub a lui secure cad ca trei dulci flori. Caraiman cu calul peste dânºii pasã, Dar Mihai soseºte, vede crudul paºã: µ „Nu-i curaj cu pruncii a te mãsura. D-eºti voinic, cu mine vin-a te lupta!“ Astfel zice domnul ºi spre paºa zboarã. 244

Legende istorice

Paºa þine-n dreapta sabia-i uºoarã, Iar în mâna stângã þine steagul sfânt Ce se desfãºoarã legãnat de vânt. Caii lor în salturi zboarã ºi s-opresc. Armele, lovite, scântei ºi lucesc. Lupta este scurtã. Sub o loviturã Paºa cade, varsã sângele pe gurã. Dar Mihai rãpeºte steagul cel vestit ªi l-ai sãi se-nturnã fãrã-a fi rãnit. Când se-nalþã-un suflet mai presus de lut, Temerile morþii ruºinos amut. Sabia românã scânteie p-aramã. Kirali din tunuri pe nemici sfãramã. Avangarda turcã fuge ruºinos, Calcã p-ienicerii ce combat fãlos. Cei mai mulþi dintr-înºii cãtre pod s-adunã, Se strivesc, pierd ºartul; arma noastrã-i tunã. Iar în ameþealã singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme ºi sub caii lor. Mulþi, de crudã spaimã, se aruncã-n apã, Însã nici acolo zilele nu-ºi scapã; Apa mocirloasã îi reþine-n fund; Câþi silesc sã scape, încã se cufund. Agonia-i crudã; moartea-i ruºinoasã. Plini de tinã-noatã-n unda mocirloasã... Trei mari paºi s-aruncã ºi prin apã mor. Chiar Sinan vizirul cearcã soarta lor. Un spahiu îl scapã, dar pe coasta latã Armia turceascã fuge sfãrâmatã. Astfel se zãreºte peste-un moºoroi, Alergând furnice dupã repezi ploi. 245

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

O, Sinan! trufia-þi ce se face oare? S-a topit cu roua sub al zilei soare! Oºtile-þi fãloase repede-au pierit Ca florile d-aur dintr-un vis dorit! Cum în capul turmei taurul purcede, Domnul înaintea cetelor se vede. Calul din ardoare-i pare-nflãcãrat, Sângele din spada-i curã ne-ncetat. Hasan-paºa þine încã-n apãrare. Astfel prin furtunã vechiul trunchi apare Înfruntând cu pieptul vântul furios, Dintre pomiºorii care cad pe jos. Domnu-nvitã paºa piept la piept sã vie, Dar Hasan dã dosul prins d-a lui urgie. Sângele desfundã lutul cel uscat. De turbane, d-arme câmpul e-ncãrcat. Leºurile rânduri zac în lac de sânge... Corbu-n nerãbdare de plãcere plânge. Noaptea scapã restul turcilor învinºi. Ei s-ascund prin tufe de spaimã cuprinºi.

BÃTÃLIA PE GHEAÞÃ Mihai, domnul þãrii, de soldaþi urmat, Trece prin Turcia Danubiu-ngheþat. Turcii mulþi pe gheaþã repede s-adunã; Lupta-ncepe crudã º-armele rãsunã; Nechezarea-ngânã strigãtu-omenesc; Îngheþate vânturi suflã ºi mugesc; Crivãþul cu neaua bate turcii-n faþã; 246

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Mâinile lor p-arme se lipesc, îngheaþã; Caii fãrã cârmã fug oriunde vor, Poartã cu dezordin cavalerii lor... Arma nu mai poate sã reverse sânge; Ei se muºc cu dinþii, unul p-altul strânge. Valuri de ninsoare râurã din cer; Gheaþa se cufundã; luptãtorii pier ªi-n urgia crudã toþi disputã foarte Locul de bãtaie, patul lor de moarte. Cãtre-aceasta turcii se rãresc amar. Cei mai mulþi sub gheaþã repede dispar, Iar Mihai cu bravii trece mai nainte ªi Rusciucul schimbã-n doliu ºi morminte.

MOVILA LUI RÃZVAN Fiii de Moldova într-o zi s-adun ª-ale þãrii rele astfel le expun: µ „Ungurii cu leºii se disputã iarã Cine-a pune domnii în aceastã þarã. Fiii þãrii noastre încã n-au murit ª-a lor þarã, drepturi d-astãzi s-au robit. Leahul cere þara ca o moºtenire; Ungurul trimite pe Rãzvan c-oºtire; Numai noi, moldavii, încã n-am vorbit! Dar când moldoveanul va fi înjosit Cât sã nu roºascã de a sa ruºine, Îcã-o sã-mi aleagã pe tirani mai bine! Însuºi noi acuma domnul sã numim ªi cu arma-n mânã ca bravi sã murim! Astfel strigã þara suspinând sub silã 248

CUPRINS Legende istorice

ªi alege-ndatã domnu-i pre Movilã. Apoi cãtre unguri domnul a solit: „Drepturile þãrii ce le-aþi nimicit Sunt a ei avere, viaþã, onoare, nume ªi cu-al nostru sânge le-am pãstrat în lume. Vã duceþi din þarã sau vã aruncaþi Masca creºtineascã ce pe frunþi purtaþi, Cãci creºtini în vorbe, faptele vi-s rele... Hearele pãgâne nu-s atât de grele! Ne siliþi cu turcii armele s-unim ªi poloni, ºi unguri sã vã nimicim!“ Cu oºtiri de þarã domnul a plecat ª-a-ntâlnit pe unguri la Areni la sat. Domnul îngenuche, face rugãciune, Apoi dã semnalul muzicii sã sune. Lupta este asprã; fieru-n cãrni se frânge, Câmpul se îneacã într-un lac de sânge. Ungurii se pleacã, seamãnã învinºi. Moldovenii-i urmã de turbare-aprinºi. Ungurii iau fuga, moldavii-i gonesc, Îi omoarã, îi prinde sau îi risipesc.

BRAHA CÃPITANUL Noi te lãsãm, o, patrie, O, þarã de suspine! Vom trece viaþa-n lacrime, Înstrãinaþi de tine! Sub greutatea lanþului Al nostru braþ s-abate; 249

Dimitrie Bolintineanu

Prin mãrãcini picioarele Se-mlãdiu sângerate. ªi când ne las puterile, Când inima slãbeºte, Sub lovitura biciului Virtutea noastrã creºte. Dar dorurile corpului Uitãm cu toþii-ndatã Când umbra dulce-a patriei Prin lacrimi ni s-aratã. Astfel cânt moldavii de tãtari robiþi, Astfel cânt pe cale abãtuþi, zdrobiþi. Întâlnirã cete ruse ºi române Ce-au scãpat din spada hoardelor pãgâne. Dar moldavii catã robii-a libera... Capu-oºtirii ruse le vorbeºte-aºa: µ „De-þi lovi tãtarii dupã cum vã place, Are sã se strice noua noastrã pace.“ µ „Cum nu ne vom bate, doamne, când zãrim În robie soaþe, fiice ce dorim?“ Astfel strig românii ºi pe lângã dânºii Ordele turbate vãd trecând cu prinºii. Braha stã, priveºte... O femeie trece Cu picioare goale, noatã-n huma rece, Cu vesminte rupte, perii revãrsaþi, Braþele sub lanþuri, ochii-i lãcrimaþi. Tinerica prinsã cãtre dânsul catã. Strigã cu durere, cade leºinatã. Braha recunoaºte pe soþia sa. 250

CUPRINS Legende istorice

κi cheamã vitejii, p-al sau cal zbura. Sare peste rânduri, fãrâmã º-ucide. Ruºii nu cuteazã calea-i a închide. Apoi dã nãvalã ºi fãrâmã amar, Pân’ la cea din urmã viaþã de tãtar. Liberã toþi prinºii ºi p-a lui consoartã O primeºte-n braþe; însã, vai! e moartã!...

MÃRIREA LUI MIHAI I

Din trei þãri române, cei mai mari s-adunã ªi cu trei coroane pe Mihai cununã. La prea mândre mese cãpitanii-nchin Pentru sãnãtatea regelui creºtin. Dulcile speranþe ce pe toþi conjoarã Împletesc cu roze timpul care zboarã. Mâna verginalã, fragedã ca crin, Atrãgea din harpe sunetul divin, lar accentul vocii cei armonioase Se-ntuna cu-aceste vorbe graþioase: „Tu, reunire splendidã, De minte, de tãrie, D-amor; cereascã glorie! Sublimã armonie! Ce-n coama dalbã-a zorilor Verºi valuri auroase ªi pe guriþa verginei Pui roze graþioase, Uneºte d-astãzi þãrile 251

Dimitrie Bolintineanu

C-o singurã cununã! Protege-a noastrã patrie ªi domnul ce-o rejunã! Ascultã rugãciunile-i, Vezi lacrimile-i line Ce zbor cu fumul florilor, Prin spaþiu, cãtre tine!“ Astfel cântã hora junelor vergine. Dar Mihai revarsã lacrime divine. II

Domnul trece noaptea singur în veghere. Inima-i rãpitã fuge spre durere, Pânã somnul dulce cu-aripa-i d-eben Vine de-i îmbatã sufletul sãu demn. Printre vise vede o fantasmã dulce. Faþa-i ca lumina florilor strãluce, Ca torent sub soare râurã-ai sãi peri; Ochii-i plini de lacrimi seamãn rupþi din ceri. Vãlu-i alb ca crinul graþios se-ndoaie, Brâu-i strãluceºte c-arcul cel de ploaie. Ea vorbeºte... µ „Cerul binevoitor Preurseºte þãrii splendid viitor; Însã tu pieri-vei fãrã bucurie, Cei strãini preda-vor þãrile c-urgie, Ce prin ani de chinuri sã vã curãþiþi: Suferinþa-nalþã popolii robiþi: Fierul vechi prin flãcãri astfel tinereºte.“ Zice ºi dispare... Domnul se trezeºte.

252

CUPRINS Legende istorice

PETRU ªI ASAN Împãratul Anghel ºade în palat, De mai-marii þãrii mândru-nconjurat. Printre capii oºtii intrã doi strãini, Doi români din Mezii, mândri ca doi crini! µ „Împãrate-doamne! la-ne în oºtire, Dar ne lasã-a noastrã veche moºtenire!“ µ „Nu voi pune-n oaste doi români barbari. De vã place lupta, mergeþi la bulgari!“ µ „Împãrate doamne! Nu se cade þie Astfel de mustrare cu-astfel de mânie!“ Anghel trage-o palmã fratelui primar. El înclinã capul, însã geme-amar. P-o mãgurã neagrã cei doi fraþi s-adunã; Jurã sã nu moarã fãrã de rãzbunã... Dupã-a lor chemare, mezii ºi bulgarii Se cobor din munte sub cei fraþi primari. Sate ºi þinuturi celor doi se-nchinã. Tremurã, pãleºte fala bizantinã. Anghel pasã însã spre rãsculãtori. Cei doi fraþi vorbirã cãtre luptãtori: µ „Pânã când românul capul o sã plece Umilit sub jugul tiraniei grece? Cela ce dã viaþa, printr-un magic vis Îngerul sãu dulce nouã a trimis ªi ne-a zis: purcedeþi cu îndemânare ªi vã bateþi mândru pentru neatârnare! Domnul tuturora astfel a voit. Nu sunteþi poporul Domnului iubit? 253

Dimitrie Bolintineanu

Grecii, prin mândrie ºi prin necredinþã, A pierdut amorul de la providinþã. Domnul ne trimite în acest rãzboi... Credeþi întru Dânsul ºi va fi cu voi.“ Astfel ei vorbirã cãtre luptãtori. ªi atacã p-Anghel prin adânci strâmtori. Cum din munþi se varsã, urlã cu urgie, Undele de ploaie dupã vijelie, Se cobor românii spre vrãjmaºi în vãi... Anghel pierde lupta ºi soldaþii sãi ªi abia c-o sutã de viteji, prin apã Roºie de sânge, împãratul scapã.

254

Legende istorice

LEGENDE NOI

cu note din cronicile românilor 1862

255

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

MÂNIA LUI ªTEFAN ªtefan al Moldovei la Vaslui soseºte. Cheamã pe miniºtri, astfel le vorbeºte: µ „Morþi eraþi în viaþã ºi v-am înviat! Cu a þãrii cârmã cinste vi s-a dat. Sã vã fac plãcerea fãrã mãrginire, Am lipsit pe rude de a mea iubire, Am jertfit prieteni ºi ostaºii mei Ce-au lucrat cu þara la mãrirea ei; .......................... .......................... Numai sã domneascã pacea p-ãst pãmânt ªi sã pot a zice: pentru toþi domn sânt! .......................... .......................... La mãrinimia care am avut Pentru toþi, rãspundeþi, ce fel aþi fãcut? Voi primirãþi cârma ca sã o slãbiþi! Apãraþi coroana ca s-o umiliþi! Ca sã cazã domnul, aþi voit sã piarã Cu neatârnarea-i sfânta noastrã þarã. Aþi cãtat mãrirea, cinstea sã-i luaþi, La strãini hulitã s-o îngenucheaþi!... Cãci a ei mãrire datã-n al meu nume, Mici ºi fãrã merit vã fãcea în lume. Neputând sã mergeþi unde suntem noi, Au voit sã cazã domnul pân’ la voi. 256

CUPRINS Legende istorice

Dar ªtefan cel Mare încã vieþuieºte!... O, arcaºi! îmi spuneþi, þara ce doreºte?“ „Moarte!“ strig-arcaºii... Sãlile rãsun... Trei miniºtri mândri capul lor rãpun.

APRODUL PURICE S-aprinsese-n luptã Hroiot cel tiran. Când s-abate calul marelui ªtefan, Purice-i oferã calul sãu îndatã. Domnul nu ajunge scara ridicatã. µ „Doamne! Moviliþã mã voi face eu, Ca sã poþi sã-ncaleci dupã gâtul meu! Zice ºi se pleacã. ªtefan, fãrã muncã, Prin mijlocu-acesta pe fugar s-aruncã. µ „Purice, sãrace! De voi câºtiga, În movilã-naltã eu te voi schimba. Omul este mare, nu prin al sãu nume, Naºtere, avere, ci prin fapte bune; Faptele sunt nobili, nu þãrâna sa Ce deopotrivã viermii-o vor mânca. .......................... ªi acum, Movilã, aidi a ne lupta! Cãci urmaºii noºtri nu ne-or semãna! Mulþi români chiar astãzi la strãini aleargã ªi prin ei aºteaptã þara ca sã meargã. ªi cum vrei ca viaþa la ei a afla, Când tu nu o afli în inima ta! Cel strãin nu-þi face niciodatã bine Fãrã sã câºtige drepturi peste tine. 257

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Nu zic c-o sã piarã neamul românesc; Dar sunt timpi în care popolii slãbesc; Cum sunt ani în care pomul ce rodeºte Nu dã nici o roadã, deºi înfloreºte. Popolii se pleacã când mai-marii lor În descurajare cu inima mor!... Când sunt robi ei înºiºi l-a lor slãbiciune, Cum vor face liber un popor în lume? Popolul acela este ca sfârºit, Este cel din urmã: e la robi robit. Cãci întotd-auna un popor se face Mare ori nemernic, celor mari cum place. ªi sã ºtii, aproade, cã vor trece ani Pânã sã mai vie Dragoºi ºi ªtefani!“ Zice, pleacã, învinge. Hroiot se umilã. Purice aprodul s-a fãcut Movilã.

COPILUL DIN CASÃ Trage cu sãgeata scutierul mare; Unde-atinge face poarta de intrare. Un copil din casã apoi a venit, Turla se clãdeºte unde a lovit. Domnul ªtefan trage: unde-atinge, face Biserica Putnei ce-ntre dealuri zace. Alt copil din casã a-ntrecut pe domn, A atins în dealul ce-l chemau Sion. Însã domnul ªtefan zice cu asprime: µ „Un copil din casã m-a rãmas pe mine! Umilit de dânsul, domn nu mai pot fi; Ori eu las domnia, sau el va muri!“ 258

CUPRINS Legende istorice

Un bãtrân îi zice: µ „Domnii din vechime Ar fi dat lui cinste, cãci a tras mai bine. Doamne al Moldovei, tu l-ai pizmuit, Domnul pân’ la ºerbu-i azi s-a coborât! Dacã dai tu morþii cei cu hãrnicie, Cu acei nemernici ce-ar putea sã fie? Vrei sa fii domn mare printre cei mai tari? Pe supuºi-înainte fã-i sã fie mari! Farul cât de luciu, focul lui dispare, Dacã nu se pune p-o nãlþime mare. La o curte unde meritu-i gonit, Moartea ºi cãderea scara i-au suit. Dacã prin rãzboaie domnul este tare, Numai prin dreptate va ajunge mare.“ ªtefan se gândeºte, apoi a vorbit: µ „O, bãtrân cu minte, bine ai grãit! Sã se ierte darã cel copil din casã ªi de azi sã ºeazã la domneascã masã. Mulþi vrãjmaºi au domnii, însã cel mai rãu Este chiar mânia sufletului sãu.“

PETRU RAREª Rareº l-ai sãi zice: µ „Marele sultan A jurat sã nu-mi dea tronul moldovan Pânã nu va trece de trei ori cãlare Peste mine... Spuneþi, asta cum vã pare?“ Un bãtrân îi zice: µ „N-a jurat deloc; Va sã te-umileascã cu acest mijloc“. 259

Dimitrie Bolintineanu

µ „Sã mã umileascã? Asta nu mã-amânã... Mâine-oi fi în þarã ºi cu arma-n mânã!“ µ „Mâine-i fi în þarã, cel bãtrân i-a spus; Însã nu sub arme, ci ca domn supus. La strãini domnia cela ce o cere Dã dovezi cã n-are viaþã ºi putere. Tu ai fost odatã domn neatârnat, Cãci ai fost de fiarã pus ºi apãrat. Azi te pune turcul; azi nu mai domneºti. Dintre toþi românii singur tu rob eºti. Nu poþi sã fii altfel fãrã de trãdare; ªi ea nu e arma sufletului mare. De-i primi domnia c-umilinþa ta, Iarã c-umilinþã tu o vei lãsa. Mulþi au zis ca tine pân’ la tron sã vie; ª-apoi toþi cãzurã sub a lui robie; Tronul are lanþu-i ce-i mai greu de spart Decât cel ce domnii la supuºi împart. Unul e de aur, celalt de-acioaie; Unu-abate trupul, celalt gândul moaie. Rareº, dacã astfel domnu-i umilit, Ce va fi poporul? Oare ai gândit? Ori mai jos ca tine el o sã coboare, Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare. Nu primi domnia ºi rãmâi supus, Dar cu suflet mândru ºi cu fruntea sus.“ Rareº nu ascultã. Merge domn în þarã, ªi domnia-i scurtã, viaþa-i e amarã.

260

CUPRINS Legende istorice

BARNOSCHI-DOMNUL O, sãracã þarã! Turcii cei mai rãi Judecã ºi-omoarã domnii mari ai tãi! Încã azi Barnoschi, domn cu nume mare, La serai purcede între turci cãlare! Sala e întinsã; sfatul numeros, Chiar sultanu-ascultã prin cafas umbros. µ „Iatã omul!“ zice satrazanul mare. Toþi privesc la dânsul prinºi de admirare. µ „E-nþeles cu leºii þara sã predea, Astã carte spune împotriva sea.“ µ „Cer sã se ucigã el ºi toþi ai sãi!“ A mai zis vezirul marilor cãlãi. Dar mufti rãspunde: µ „Capul dacã piere, Gloatele reintrã în a lor tãcere.“ µ „Moarã! strigã paºii µ este osândit!“ µ „Voi mã daþi la moarte, domnul a vorbit. Voi muri cu falã, cum românul moare Pentru þara sfântã! Nu-s român eu oare? Nu voi sã mã apãr, cãci nu voi sã dau Turcilor în þarã drepturi ce ei n-au. Dreptul vã lipseºte... Patria românã N-a învins-o nimeni cu armele-n mânã! Ea plãteºte vouã sã o apãrãþi; Nu ca sã o spargeþi, nu sã-o-ngenuncheaþi. Mândri de puterea cea materialã, Peste þarã drepturi vã luaþi cu falã. Dar acea putere fãrã de cuvânt E ca vasul mândru pãrãsit la vânt. 261

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

Dumnezeu rãpeºte sfânta cugetare Popolilor barbari supuºi la pierzare.“ µ „Moarte!“ strigã paºii. Domnul jos pe piaþã, Cu virtute rarã, pierde a lui viaþã. Dar când cade capul, calul sãu ce-l port Necheazã, tresare, apoi cade mort... Turcii se-nspãimântã. Ei ºi-aduc aminte Ale lui Barnoschi agere cuvinte.

MIHAI ªI UCIGÃTORUL În cetatea Clujul, într-un vechi palat, Stã Mihai Viteazul rege coronat. Ungurii, românii, saºii i se-nchinã: Dacia revarsã vechea sa luminã, Dar atunci s-aduce capul lui Andrei * Ce fugind din luptã fu ucis d-ai sãi. Ucigaºul pare: crima îl mândreºte; Lauda mulþimii încã o mãreºte. Capul se expune. Domnul, gânditor, Cu aceste vorbe varsã al sãu dor: µ „Crima când se face chiar spre-al nostru bine, Ea rãmâne crimã, meritã asprime, Cela ce o iartã este vinovat Pe cât cel ce-o face este degradat.

* Cardinalul Andrei Batori (n. a.).

262

Legende istorice

Cela ce în umbrã pe vrãjmaº omoarã. Dumnezeu ºi omul insultând, coboarã. Piarã ucigaºul! Voi înmormântaþi Pe acest om mare ºi onoare-i daþi!“ Ucigaºul piere. ªi cu pompã mare Batori primeºte sfânta mormântare.

263

CUPRINS Dimitrie Bolintineanu

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE Între cele mai pl[cute produceri ale literaturii române sunt =i vor r[mâne poeziile dlui +erb[nescu. De la cele dintâi încerc[ri ale dlui Bolintineanu, care se deosebeau prin aceea=i însu=ire, nu cunoa=tem poezii a c[ror limb[ s[ fi produs auzului aceea=i pl[cere ca poeziile citatului autor... Titu MAIORESCU, Critice, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1990, p. 114. ... Versurile sale (ale lui Dimitrie Bolintineanu, — nota alc.) patriotice =i eroice corespundeau a=a de bine necesit[\ilor suflete=ti ale contemporanilor s[i! Garabet Ibr[ileanu, Pagini alese, vol. II, Editura de stat pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1957, p. 18. Legendele au trezit un interes extraordinar prin patriotismul lor focos =i prin strania lor muzic[. Bolintineanu r[mâne =i azi un poet fragmentar remarcabil, =i o bun[ oper[ de izolare d[ o colec\ie surprinz[toare de instantanee poetice. El este întâiul versificator român cu intui\ia valorii acustice a cuvântului, care caut[ cuvântul pentru ceea ce sugereaz[ dincolo de marginile lui no\ionale =i face din vers o singur[ arie. Bolintineanu e auditiv =i mecanic =i asta duce mai aproape de poezia modern[. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetic[ direct, f[r[ asocia\iuni. Vestitele versuri Un orologiu sun[ noaptea jum[tate. În castel în poart[ oare cine bate? sunt, dac[ alung[m nedreapta deciziune cu care au fost stigmatizate, foarte bune versuri. Sincoparea cuvântului orologiu, spre a suna mai rotacizant, termina\iile metronomice tate—bate, întrebarea obosit[ ce

264

Legende istorice

indic[ nea=teptarea nici unui element turbur[tor, dau rândurilor un ce horc[it, cavernos, o caden\[ de ma=in[rie, care îns[ vine din fonetismul psihic, nu din ritmica exterioar[ a stihurilor. De aci va înv[\a Eminescu s[ analizeze subcon=tientul. În afar[ de sim\ul acustic, Bolintineanu posed[ plastica dinamic[, însu=irea de a strânge într-o linie r[sucit[ toat[ virtualitatea unei mi=c[ri. T[iate, unele versuri apar ca ni=te momente în perpetu[ de=f[=urare cu capetele infinite. Ba chiar virtutea de c[petenie face a fi aceea de a izola un gest sau un obiect pe o pagin[ alb[, ca într-un studiu preg[titor de pictor, f[cându-l etern, inexplicabil. G. C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ în prezent. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p.238. Legendele istorice, cele mai cunoscute scrieri ale lui Bolintineanu, consacr[ balada istoric[ =i, o dat[ cu ea, numele lui Bolintineanu în literatura noastr[. Succesul lor în epoc[ a fost imens, iar dup[ moartea poetului, pân[ ast[zi, Bolintineanu a fost cunoscut ca autor în primul rând al legendelor, din care unele, tip[rite des prin manuale, sunt larg cunoscute =i, înso\ite de melodie (Muma lui +tefan cel Mare, Cea de pe urm[ noapte a lui Mihai cel Mare), au devenit ni=te cântece aproape populare. Ele au în genere caracterul unor balade inspirate din istoria na\ional[, pream[rind lupta poporului de-a lungul veacurilor pentru ap[rarea libert[\ii. Multe din legendele scrise în prima perioad[ a activit[\ii lui Bolintineanu au ca punct de plecare O sam[ de cuvinte ale lui Neculce. Mai târziu, în culegerile B[t[liile românilor (1859) =i Legende noi (1862), poetul va recurge la cronici, nu numai cele vechi (Ureche, Costin, Neculce), ci =i la izvoare mai noi (+incai, Kog[lniceanu, Laurian etc.)... În centrul legendelor sunt figuri de eroi, de obicei voievozi, intra\i adânc în con=tiin\a poporului ca lupt[tori împotriva cotropitorilor otomani. Cele mai multe se refer[ la +tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel B[trân. Aten\ia poetului e îndreptat[ nu atât spre descrierea luptelor, cât spre consemnarea la eroi, în versuri patetice, a unor gesturi =i atitudini exemplare prin semnifica\ia lor patriotic[, de natur[ s[ trezeasc[ la contemporani sentimentul demnit[\ii na\ionale, ideea luptei pentru libertate. Eroii legendelor lui Bolintineanu sunt to\i patrio\i =i-=i exprim[ dragostea de \ar[ în cuvânt[ri pline de sentin\e =i maxime mobilizatoare, cu aluzii la contemporaneitatea scriitorului. Cuvânt[rile iau aspectul unor lungi tirade, acoperind spa\iul întregii poezii,

265

Dimitrie Bolintineanu

reducând la minimum substan\a propriu-zis epic[. Un atare procedeu tehnic caracterizeaz[ în genere legendele, conferindu-le un pronun\at caracter liric. El e determinat de scopul agitatoric pe care autorul, lupt[tor patriot, îl urm[rea în mod con=tient în scrierile sale, într-o epoc[ — perioada premerg[toare anului 1849, ca =i cea a Unirii, — de mare entuziasm pentru emanciparea na\ional[ =i social[. Istoria literaturii române, vol. II. Editura Academiei, Bucure=ti, 1968, p. 547-548. Cele mai cunoscute poezii ale lui Bolintineanu sunt Legende sau basme na\ionale ]n versuri (1858). Inspirate din istoria na\ional[, legendele au ca punct de plecare culegerea lui Neculce O sam[ de cuvinte (Daniil Sihastrul, Muma lui +tefan cel Mare etc.), sau cronicile lui G. Ureche, Miron Costin. (Legendele din volumele B[t[liile rom`nilor, 1859, =i Legende noi, 1862, sunt inspirate din cronicile publicate de +incai, Kog[lniceanu, Laurian.) Scriitorul evoc[ episoade istorice dramatice, care pun ]n lumin[ virtu\i eroice =i atitudini de m`ndrie na\ional[. Eroii legendelor — domnitori, comandan\i militari sau simpli oameni din popor — sunt personalit[\i cu ]nsu=iri excep\ionale de bravur[ =i sacrificiu pentru cauza ob=teasc[, devenind astfel eroi romantici, care r[spund av`ntului generos al scriitorilor progresi=ti de la 1848. Bolintineanu, de multe ori prolix, captiv al unui ne]nfr`nat flux verbal, a ob\inut ]ns[ efecte surprinz[toare prin acele formul[ri senten\ioase, memorabile, care s-au transmis peste timp, circul`nd desprinse de contextul =i de numele autorului („Viitor de aur \ara noastr[ are / +i prev[d prin secoli a ei ]n[l\are“, „Cei ce poart[ jugul =i-a tr[i mai vor / Merit[ s[-l poarte spre ru=inea lor“, „Unde tronul poart[ uri =i r[zbun[ri / Moartea se a=az[ p-ale sale sc[ri“). Poetul a intuit, pare-se, mai mult dec`t oricare scriitor al epocii, valoarea sugestiv[ a cuv`ntului pentru a evoca mi=carea =i universul auditiv... }nrudite ca tematic[ cu legendele istorice, poemele de respira\ie mai larg[ ale lui Bolintineanu Sorin sau T[ierea boierilor la T`rgovi=te, Andrei sau C[derea Nicopolei =i Conrad, de=i reu=ite numai par\ial, sunt compuneri interesante ]n genul medita\iei filozofice =i etice, influen\ate vizibil de poemele lui Byron. }n cel de-al treilea ciclu, Basme, din ansamblul de Poezii editat ]n 1865, poetul abordeaz[ motive folclorice pe care le trateaz[ ]ntr-o manier[ ro-

266

Legende istorice

mantic[ specific[, d`ndu-le o culoare tenebroas[, uneori macabr[, alteori grotesc[. Balada fantastic[ Mihnea =i baba, ]n care strofele se rostogolesc ]n ritmul dezl[n\uit al unei cavalcade, e, ]n acest sens, o admirabil[ reu=it[ artistic[ („Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[, / Fuge ca v`ntul; / Sun[ p[durile, f`=ie frunzele, / Geme p[m`ntul; / Fug legioanele, zbor cucuvelele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunec[, mun\ii se clatin[, — / Mihnea tresare“). Ciclurile Florile Bosforului =i Macedonele, din acela=i volum, ilustreaz[ ]nclina\ia poetului spre exoticul oriental. }n decor de serai, cu flori luxuriante, cu giamii =i caice, se petrec nocturne idile melodramatice, cu odalisce frumoase, roabe r[pite sau sultane plictisite. Nu lipsesc cuvintele turce=ti, cu sonorit[\i bizare, menite s[ dea culoare: halaica, hanima, namaz, numele exotice Almelanir, Biulbiul, Ispahan, Mehrube, Candili, Dilruban. Antologic[ r[m`ne San-Marina, poezie a transhuman\ei p[store=ti, plin[ de gra\ie, pastelistic[ =i idilic[, ]ntr-o viziune etnografic[, ]n care intr[ desigur nostalgia „macedonean[“ a autorului. Ritmul este incantatoriu =i sugestiv, ]ntr-o tehnic[ a caden\elor =i repeti\iilor ne]ntrecut[ ]n epoc[ („San-Marina ast[zi are / S[rb[toare de p[stori, / O serbare / De plecare / La Vardar, ce cur[-n mare, / Alerg`nd pe pat de flori. / Se ]ntinde mas[ dalb[ / Pe un plai l`ng[ c[tun, / Cu sm`nt`n[ / De la st`n[ / +i cu fagi de miere alb[ / +i cu vin de la Zeitun...“). Bolintineanu a scris de asemenea poezie satiric[, viguroas[ ca ton, dar prozaic[, uneori de simpl[ cronic[ rimat[ (de=i ciclurile sunt intitulate fastidios: Nemesis, Menadele, Eumenidele), o ]ncercare de epopee, neterminat[, Traianiada (1868). Romanele lui Bolintineanu (Manoil, 1855; Elena, 1862) poart[ semnul pionieratului ]n acest gen literar, av`nd o construc\ie conven\ional[ =i eroi lipsi\i de consisten\[ epic[. Ele intereseaz[ totu=i nu numai ca experiment literar, ci =i pentru notele de observa\ie =i critic[ social[, izvor`te din tendin\a scriitorului de a propaga idealul emancip[rii na\ionale =i sociale... George IVA+CU, Istoria literaturii rom`ne, vol. I, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1969, p. 463-465. ... Un prilej de medita\ie, dar =i de ]nfrigurat[ =i contradictorie op\iune, de atrac\ie =i de respingere, de entuziasm grav =i de hilaritate, ni-l ofer[ recitirea operei poetice a lui Dimitrie Bolintineanu — poet a=ezat ]n istoria

267

Dimitrie Bolintineanu

\[rii cum nu se poate mai r[u =i mai nedrept, tocmai c`nd limba vorbit[ nu era nici unitar[, dar nici neunitar[, c`nd jalea \[rii ]=i =tersese totu=i un ochi de lacrimi, dar ]l avea pe cel[lalt ]nce\o=at. Bolintineanu, minunatul =i tristul de El, n[scut cu mult dup[ tiparul de lemn al diaconului Coresi, cel plin de har =i aur[ de pionier, dar ]nainte ca plumbul literelor de tipar s[ fie la ]ndem`na oricui prin ieftinire, Bolintineanu cel tr[ind imediat ]n aerul marelui V[c[rescu Ien[chi\[, d[t[torul legii principale =i groase pe care toat[ suflarea poeziei culte trebuia s-o urmeze ca s[ poat[ exista ]ntr-adev[r („Cre=terea limbii rom`ne=ti =i-a Patriei cinstire“), Bolintineanu cel tr[ind ]ns[ ]naintea formul[rii naturale =i nuan\ate a testimoniului v[c[re=tean ]mplinit de Eminescu, Dimitrie Bolintineanu, cel f[r[ norocul de a rescrie cu propria sa m`n[ Miori\a, cum =ansa, iar nu mai marele talent, ]l h[r[zise pe Alecsandri — prin aceasta, =i poate nu numai prin aceasta — nemuririi... Nu-l putem considera ]n acest context (s[ zicem, ]n contextul Miori\ei =i al lui Toma Alimo=) pe Dimitrie Bolintineanu ca precursor (=i nu numai pe el). Ne ]ntreb[m atunci cu o real[ ]ndrept[\ire, de ce revenim asupra versurilor lui, de ce ]n ciuda pasagiilor rizibile (nu pu\ine) ]l \inem totu=i ]mbr[\i=at ]n sensibilitatea noastr[ modern[ aspr[ =i dur[, ]ncercat[ nu numai de o experien\[ istoric[ tragic[, dar =i izolat[ de trauma unor comunic[ri de valori mult u=urate de secol, =i nu ]ntotdeauna favorabile vechilor ierarhii zugr[vite? }n ce rezid[ for\a misterioas[ =i cercetat[ de ]ngeri a poeziei lui Dimitrie Bolintineanu, ce monezi de aur a b[tut el cu b[taia inimii lui, c[ p`n[ ]n zilelele noastre sensibile au vad =i cheltuial[? Care sunt pricinile ce ne determin[ pe noi cei care, cercet`ndu-l pe Rainer Maria Rilke ]ndurera\i de emo\ie =i de comprehensiune virginal[, sau ]n t`rziul dimine\ii ]ncepute de cu sear[ ]l a\ipim sub t`mpl[ pe Bacovia r[scolitorul, =i totu=i ne re]ntoarcem din c`nd ]n c`nd, cu aprig[ ]nfrigurat[ curiozitate, asupra vechilor scriituri ale lui Dimitrie Bolintineanu? (...) }n cazul lui Bolintnineanu, c[ci el ne preocup[ acum =i ne st`rne=te toate aceste g`nduri =i compara\ii, prezen\a lui ]n contemporaneitate trebuie=te explicat[ cu mult mai nuan\at. Bolintineanu avea un Ideal (ca =i Heliade R[duleascu, cel care ]nt`iul l-a salutat ]n scris, r[m`n`ndu-i lui Mihai Eminescu s[-i fie printre ultimii contemporani care au adaos un epitet de aur la nobilul ideal al poetului) — ideal mai pu\in vindicativ, mai mult preventiv — cu exemple imediate

268

Legende istorice

de traum[ istoric[, dar =i cu intui\ia caracterului ciclic al acestor posibile traume. El nu a exprimat nici durerea na\ional[, =i nici visul \[rii, de=i a fost un dureros =i un vis[tor. Un „nu =tiu ce“ anume, ]n poezia lui, semnific[ ]ngrijorarea, un fel de ]ngrijorare, aparte, din c`nd ]n c`nd ]mp[cat[ cu sine, din c`nd ]n c`nd vis[toare. Structura poeziilor lui, catastrofic[ uneori, dar alteori istea\[ p`n[ la proverb, ne las[ no\iuni de neuitat, ]n mo=tenire. (...) A fost ceva monoton =i de caracter ]n tot destinul lui Bolintineanu, o \inut[ irepro=abil[ =i nespectacular[, un romantism =i o dragoste de \ar[ mai frumoas[, o nechivernisire care pl`nge p`n[ toce=te piatra cu lacrima lui, dar pl`nge ascuns, pl`nge ]n somn, de ]ndat[ ce se simte privit, ]ncepe brusc s[-\i sur`d[ ]ncurajator. Nichita ST{NESCU, Carte de recitire, Ed. Cartea rom`neasc[, Bucure=ti, 1972, p. 91-97. Pentru Dimitrie Bolintineanu, „na\iunea este poporul“, incluz`nd ]n structura acesteia, ]n componen\a sa factori cum sunt: toate clasele sociale „care tr[iesc sub acelea=i legi“, limba, datinile, precum =i „t[r`mul“, ]n\eleg`nd prin aceasta teritoriul constituit istorice=te. Se poate remarca prezen\a ]n cadrul acestei defini\ii at`t a componentelor de factur[ material[, c`t =i a celor spirituale. }n optica patriotului muntean, una dintre tr[s[turile definitorii, primordiale ale unei na\iuni o constituie independen\a =i suveranitatea sa, pe care autorul le sintetizeaz[ ]n dreptul na\iunii „de a se guverna precum ea voie=te“. Un al doilea drept sacru al na\iunii, str`ns legat de primul =i tocmai ca o ]nt[rire a ideii de independen\[ =i suveranitate, este considerat dreptul „de a se p[stra“ ]n ]n\elesul de conservare a fiin\ei, a integrit[\ii teritoriale, a intereselor na\ionale. D. Bolintineanu, aduc`nd aceast[ idee ca valoare de postulat, men\ioneaz[ expres c[ „o na\iune are dreptul de a respinge prin putere orice agresiune nedreapt[ de afar[“. Un alt drept inalienabil, sacru, ]n cadrul exercit[rii nestingherite a independen\ei =i suveranit[\ii na\ionale este considerat de autor „acela al dezvolt[rii libere a tuturor facult[\ilor sale“, adic[ a poten\ialului s[u creator ]n domeniul produc\iei materiale =i spirituale, care laolat[ s[-i afirme =i s[-i valideze capacitatea =i persoanlitatea ]n concertul celorlalte na\iuni.

269

Dimitrie Bolintineanu

Din opera filozofic[ =i social-politic[ a lui D. Bolintineanu ]n problema na\iunii se degaj[ ca tr[s[tur[ dominant[ spriritul s[u patriotic, referin\ele sale cu privire la ideea de patrie =i sentimentul patriotic, la limba na\ional[, literatura =i istoria na\ional[, cunoa=terea =i venerarea trecutului istoric, pe care le consider[ elemente constitutive, componente indispensabile ale con=tiin\ei na\ionale. }n lucrarea Cartea poporului rom`n. Cuget[ri filozofice =i politice cu privire la starea actual[ a Rom`niei, care avea s[ apar[ la finele deceniului al =aptelea, Bolintineanu exprim[ patetic, testamentar, idei =i ]ndemnuri de o semnifica\ie deosebit[ p`n[ ]n timpurile noastre, menite a asigura vigoarea =i a afirma personalitatea unei na\iuni. „O na\iune, scria acesta, trebuie s[ fac[ sacrificii pentru interesele generale, s[ iubeasc[ limba, literatura, istoria sa, s[ onoare trecutul, s[ lucreze pentru viitor“. C. Gh. MARINESCU, Al. T{NASE. Con=tiin\a na\ional[ =i valorile Patriei, Ed. Junimea, Ia=i, 1982, p. 57-58. Prin zonele rezistente ale liricii sale, Bolintineanu anun\[, mai abitir decât contemporanii s[i mai înzestra\i, modernitatea poeziei române=ti. Z. ORNEA, Interpret[ri, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1988, p. 185. ... Meridional prin sorginte =i imagina\ie, Bolintineanu a adus în literatura noastr[ Orientul mirific =i senzualitatea, laurii solari, clima blând[ =i roz[. Când viziunile lui se epuizeaz[, când arborescen\ele fanteziei sale se topesc =i când formele gra\ioase =i fragile îng[duie substan\ei lirice s[ transpar[, poetul se dezv[luie în plenitudinea sa. Descoperi atunci în Bolintineanu nu numai un premerg[tor al lui Eminescu, dar mai cu seam[ un precursor al lui Macedonsky... I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 73. Dac[ am gândi poezia exclusiv ca un verb muzicalizat, Bolintineanu, cu ropotitoarea lui balad[ trubadureasc[; Eminescu, prin magica armonie transcendent[; Co=buc stilizând, cum preclasicii dansurile vechi, o hor[ tutelar[, ca într-un Codex Cajoni al poeziei; Goga cu monodia lui liturgic[; Ion Barbu, cu timbrul criptic de cristale senzuale repercutându-se molatic în oglinzi descântate; Bacovia, cu disonan\ele exasperate scrâ=nind într-o

270

Legende istorice

roman\[ a dezol[rii provinciale (ca o pavan[ cântat[ la caterinc[); iar acum, la urm[, poetul „necuvintelor“, cu joaca lui de-a cuvântul total, f[cut s[ evolueze ca o emana\ie nemijlocit[ a fiin\ei — ei sunt dintre cei care au cristalizat, din rumorile cosmopolite sau din melosul mioritic, tonalit[\i care r[mân proprietatea exclusiv[ a limbii poetice române=ti. Nu-i putem contesta lui Bolintineanu un loc legitim în aceast[ companie ilustr[. Gabriela OM{T, Postfa\[ la cartea: Dimitrie Bolintineanu, Legende istorice, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 155. Înzestrarea special[ a lui Bolintineanu, vizibil[ în legende, dar mai ales în basme, const[ ... în tehnica muzical[ a versului s[u, capabil s[ imit[ onomatopeic armoniile naturii sau s[ exprime ritmic emo\iile, pe cele mai variate registre. Poetul e un mare alc[tuitor de blesteme în metru amfibrahic (“S[-\i arz[ pl[mânii de-o sete adânc[/ +i ap[, tirane, s[ nu po\i s[ bei“), un autor neîntrecut de pasaje simfonice... Prin astfel de însu=iri Bolintineanu s-a impus în literatura român[ ca un poet foarte personal, u=or de recunoscut în imita\ii, ca un adev[rat =ef de =coal[. Al. PIRU, Istoria literaturii române, Editura Grai =i suflet — Cultura Na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 57-58.

271