Jules Payot - Educatia Vointei [PDF]

Zitiervorschau

M

o m

JULES PAYOT

VOINTEI TRADUCERE DE

I. CONSTANTINESCU

EDUCATIA VOINTEI

JULES PAYOT

EDUCATIA VOINTEI

TRADUCERE DE

I. CONSTANTINESCU

CUGETAREA - GEORGESCU DELAFRAS BUCURE$TI IV. — STB. POPA NAN, 21 1672 - 943

S. A.

CITl'I'I

LUCRAREA

CUM AM

CUCERIT VI A J A DE

GEORGESCU DELAFRAS aparuta in

EDITURA „CUGETAREA“ in a treia edi^ie

Aceasta carte umca in literatura noastri a fost unanim elogiata §i recomandatd tuturor cititorilor, in deosebi celor tineri.

PREFAfA LA EDIflA INTAIA „Ceea ce e de admirat eate c& ei recunosc au nevoie de profesor ei de inv&t&tur& pentru toate celelalte lucruri ei le studiaz& cu oarecare grijS, numai etiinta vietii n'o invatS deloc ei nu doresc s’o invete.“ Nicole. ,,Cuvantare asupra trebuintei de a nu te con ­ duce dupS hazard*.

In secolul al XVII-lea in cursul unei parfi din al XVIII-lea, religia stapanea necontestata spi­ rited. Problema educatiei voinfei nu se putea pUne in toata generalitatea ei. Forfele de care dispunea Biserica noastra catolica, aceasta neasemanata educatoare de caractere, erau deajuns pentru a indruma, in liniile ei mari, vieafa credincio$ilor. Astazi insa aceasta directiva lipse$te majoritafii spiritelor ganditoare §i ea n’a jost prin nimic inlocuita. De aceea. ziare. reviste, carfi, romane chiar ’) se intrec a deplange nivelul astazi joarte scazut al voinfei. Aceasta boala generala a voinfelor, a jacut sa se iveasca doctori. Dar ace§ti lecuitori de suflete, sunt din nenorocire imbuibafi de doctrinele psihologice dominante. Ei atribue inteligenfei o inraurire joarte 1)

A se vedea in aceasta privinta L’effort de Berenger.

8

- JULES PAYOT

inseirinatd asupra voinfei. I$i inchipuie ca ceea ce ne lipse§te este o teorie metafizica dovedita asupra ceea ce e dincolo Ignoranfa lor in aceasta privinfa este scuzabila. Dupa o lege acceptata de Economia Politico,, cultura porne§te totdeauna dela terenurile cele mai neproductive, dar mai u?oare de lucrat, la cele mai fertilet dar care se lucreaza mai greu. La fel este $i cu campul gtiinfei psiJiolegice : s’au studiat fenomenele cele mflie Ufoare, cele mai pufin fecunde in urmari ~vtffibftante pentru orientare, inainte de a se ataca fenomenele esenfiale, a caror studiere este mai dificild. Abia acum incepe a se vedea ^impede neinsemnatatea rolului ideii in caracter §i inferioritatea ei fara leac in inv&lmd^agul pornirilor. Voinfa este o putere sentimentala §i orice gand de a se putea acfiona asupra ei, trebue sa fie colorat de pasiune. Daca s’ar fi studiat de aproape mecanismul voinfei, s’ar fi infeles ca teoriile metafizice inseamna pufin §i nu exista simfimant care, ales cu luare amintey n’ar putea, pentru intrebuinfarea inteligenta a resurselor noastre psihologice, sa ia conducerea viefii intregi. Un avar i$i jertfe§te toate satisfacfiile sale tru. pe§ti: se hrane$te prost, se culca in pat tare, traie§te fara prieteni, fara vreo placere sufleteasca, de dragul banilor, §i voi disprefuifi, cand e vorba bunaoara de alegerea unui simfirrf&nt superior, sa facefi acest simfimant destul de putemic in con$tiinfa voastra, pentru indrumarea viefii intregi. Aceasta inseamna ca nu vd'dafi seafna cat de variate sunt mijloacelece ne prgzinta psihologia pentru a ne inlesni sa ajungerri. a fi, ceea.ce voim sa fim. - J)in pacate s’a facut foarte pufin pana acum in direcfia studierii resurselor noastre din acest punct de vedera. Spiritele care au condus gdndirea europeana in ace$ti din urma treizeci de ani, au fost df. fapt imparfite in doua teorii, care sunt pur ■$? simplu t

E D U C A flA V O IN fE I

9

negafia educafiei voinfei. Intaia consta in a privi caracterul ca un bloc neclintit asupra caruia n’avem nicio putere. Vom examina mai departe aceasta teorie copilareasca. A doua ar fi, in' aparenfd, favorabila educaftei voinfei. Este teoria liberuiui. arbitru.1Stuart Mill insu$i, in „hogica“ merge p&na a spune ca aceasta doctrina a intrefinut la aparatorii ei un simfimant v iu : „cultura personala“ . Ei bine, impotriva acestei afirmari ale unui determini§t, noi nu ne temen ca consideram. teoria liberuiui arbitru ca tot atat de primejdioasa pentru stapanirea de sine ca cealalta teorie, a neclintirii caracterului, §i tot atat de descurajatoare. De fapt ea a facut so se considere ca lucru u§or„; natural, libertatea de sine, care este, dimpotriv$, o opera de mare intindere, opera care cere mutia grija §i o f unoa§tere foarte precisa a resurselor noastre psihologice. Prin insa§i simplitatea ei, aceasta teorie a inqelat multe sprite foarte fine, foarte patrunzatoare in studiul condifiilor voinfei; ea a pricinuit deasemenea psihologiei — §i sa zicem, omenirii — un rau ireparabil. De aceea inchin aceasta carte domnului Ribot ’). O inchin mai pufin fostului meu profesof, aceluia caruia ii datorez gustul pentru studii psihologice, de­ cat omului de inifiativa care, cel d’intai in Franfa, a alungat metafizicul din psihologie, care a lasat hotarit la o parte studiul naturii feneomenelor de con§tiinfa, pentru a cereeta in mod savant antecedentele §i concomitentele necondifionate ale starilor intelectuale, volifionale, etc. Aceasta metoda, e bine de notat, nu neaga intru nimic metafizica, ea nu ex­ clude psihologia metafizicei, ci numai metafizica psihologiei, care este altceva. 1) Theodore Ribot, cel mai mare psiholog francez din seoolul X IX (n. 1839 t 1916) n. tr.

10

JULES PAYOT

Ea consta in a trata psihologia ca o ?tiinf£. Or, scopul savantului nu este a §ti, ci a prevedea pentru a putea. Daca, de pilda, pe fizician nu-l prea intereseaza ca teoria ondulatoare a luminii n’ar fi decat o ipoteza neverificabila, numai cu aceasta ipotezd sa reu§easca, ce-i pasa psihologului ca ipoteza sa, de pilda ipoteza corelafiei absolute a starilor nervoase ?i a starilor psihologice, ar fi nefavorabila, daca ipoteza reu§e§te ? A reu§i, a putea sa prevezi viitorul, a modifica fenomenele dupa dorinfa noastra §i intr’un cuvant a face cu viitorul ceea ce voim noi sa fie, iata rolul savantului $i prin urmare al psihologului. Aceasta este cel pufin concepfia ce ne-am facut noi despre sarcina noastra. A trebuit sa cercetam cauzele salbiciunii de voin\a de astazi. Am crezut ca singurul remediu impotriva acestei slabiciuni trebue cautat in cultura abila a starilor afective. Mijloacele pentru na§terea §i intarirea simfimintelor liberatoare, pentru nimicirea sau innabu§irea simfimintelor ostile stapanirii noastre de sine, acesta ar putea fi subtitlul carfii pe care o prezentam cititorilor. Totul era de facut in aceasta directie. Aducem partea noastra de con­ tribute la efortul acestei opere de cea mai mare insemnatate. In loc de a trata educafia voinfei in abstracto, am luat ca subiect esenfial educa^ia vointei a$a cum o cere munca intelectuala indelungata $i staruitoare. Sunt pe deplin convins ca studenfii, $i muncitorii inteligenfi in genere, vor gasi in aceasta indicafii foarte folositoare. Am auzit pe mulfi tineri plang&ndu-se de lipsa unei metode pentru a ajunge la stapanirea de sine. he ofer ceea ce mi-au sugerat asupra acestui subiect •aproape patru ani de studH fi de meditafii. JULES PAYOT Chamonix, 8 August 1893

PREFAfA EDlflEI A DOUA

Primirea atat de binevoitoare a presei franceze §i straine; ravna citiorilor care au epuizat intaia edifie in catena saptamani, dovedesc ca aceasta carte a venit la timp §i ca, ea raspunde unei necesita(i a publicului luminat. Mulfumesc numero$ilor corespondenfi in deosebi studenfilor in drept in medicina, care mi-au adresat documente atat de abundente §i atat de prefioase, in sprijinul capitolului intai din cartea V-a. Unii se ridica impotriva pesimismului meu. Niciodata, spun ei, n’au vorbit atata despre mi§care ?i rafiune. A vorbi e insa prea pufin lucru, cand ceea ce trebue, este sa se lucreze. Mi se pare ca majoritatea tinerilor confunda sgomotul agitaliilor, actiunei creatoare. Unii, §i din cei mai autorizati, cred ca tineretul §colar se compune in buna parte din diletanfi §i din enervaft. Or, dilentatismul §i enervarea sunt doua boli ale voin^ei care trebue sa fie vindecate. Partea practica a educafiei voinfei, n’a intampinat decat laude fara rezerva. Nu tot a§a copitolele III (cartea 1-a) §i I (cartea Il-a). Ma afteptam sa fiu combatut asupra acestor puncte, dar mulfi critici mi se par a merge alaturea de chestiune. $i, mai intai e bine sa se observe ca eu n’am afirmat niciodata ca ideea este lipsita de orice inraurire asupra voin(ei. In aratarea actelor determinate de voinfa, am facut o foarte larga parte indemnurilor

12

JULES PAYOT

instinctive §i obi?nuinfelor, dar ceea ce susfin este, ca de o parte voinfa superioara consta in a supune tendintele noastre ideii §i ca, de alta parte, ideea n’a^e direct §i imediat nicio putere impotriva pornirilor inferioare. Puterea ideii impotriva acestor du§mani, este indirecta; ea trebue, sub teama de nereu§ita, s’o ia de acolo unde exista, adica dela startle afective. Lucru ciudat, pe cand eu ma a§teptam sa vad teoria mea despre libertate foarte viu combatuta de catre partizanii liberului arbitru, au venit mai de graba partizanii insu§irii innascute a caracterului sa se ridice impotriva mea. Afara de aceasta, teoria liberului arbitru pare tot mai mult parasita de educatorii care sunt in cearta nu cu abstracfiile, ci cu realita.fi vii. Mi se semnaleaza in aceasta privinfa ca Marion, care este o at&t de mare autoritate in materie, arata energic in cursul sau dela 1884 — 1885 raul ce ne-a facut, practic, ipoteza metajizica a liberului arbitru, impidec&ndu-ne de a studia condifiile libertafii reale, restransa de altfel, pe care trebue sa le cucerim prin propriile noastre eforturi. In prefafa la teza sa asupra solidaritafii morale, el opune hotarit formulei d-lui Fouillee ’) ca ideea libertafii noastre ne face liberi, punctul de vedere practic, mai adevarat mai folositor, ca a ne crede atat de liberi, inseamna sa omitem a ne asigura de ceea ce se poate obfine dela libertate. Nimic mai ade­ varat decat aceste cuvinte ale lui Marion. Nu suntem liberi decat daca §tim sa ne cucerim libertatea prin lupta grea. In ce prive§te repro$ul ce mi se adreseaza de a nu fi facut o parte destul de larga caracterului innascut,1 1) Alfred Fouillee, psdholog, socioiog $i filosof framioez (n. 1838 t 1912), autorul unui mare numar de lucrari In aceste stiinfe (n. tr.).

E D U C A flA VOUSTfEI

13

mi se pare ca aceasta inseamna a se opri cineva la o concepfie foarte imperfecta despre ceea ce este un caracter. Un caracter nu este o substanfa simpla. Este o rezultanta foarte complexa de inclinari, de idei, etc. Prin urmare este gre$it a se atribui caracterul unor insu§iri innascute, fiindcd aceasta ar insemna mai intai sa se afirme ca o rezultanta, o determinare a dozei, a cantitafii de elemente eterogene, un fel de grupare de forfe, poate fi innascuta, ceea .ce este de neinfeles. Inseamna apoi a se afirma ca se poate menfine in stare de puritate perfects, elementul innascut, ca acesta poate fi degajat de substanfele in care il inconjura inrauririle mediului, ale educafiei, ceea ce este imposibil. Aceasta imposibilitate ne impune cea mai mare heincredere in fixarea parfii datorite elementului innascut. In ultimul rand, a se susfine posibilitatea insu§irii innascute a caracterului, aceasta inseamna o afirmare impotriva careia se ridica toata experienfa noastra, toate e x p e r ie n c e educatorilor, ca §i practica omenirii intregi. Se poate pretinde ca elementele esenfiale ale caracterului, tendinfele, sunt totdeauna nemodificabile ? Noi dovedim (cap. II, par. Ill), ca nu ramane nimic nemodificabil §i ca un simfim&nt se poate modifica, innabu§i sau intari. DacS omenirea intreaga n’ar fi de aceasta parere, nu $i-ar da nimeni osteneala de a se ocupa cu educafia copiilor. S’ar insarcina cu aceasta insa§i natura, prin legile el nestramutate. Aceste vederi teoretice ajung pentru infirmarea doctrinei insufirii innascute a carecterului. Sa se citeasca apoi pentru desavdr^irea convingerii, lucrarile recente asupra carapterului1). Sa se studieze1 1) Ribot, Revue philosophique, Nov. 1892 ; Paulhan, Les caracteres, 1894 ; Perez. Le caractire de Venfant a Vhomme, 1892.

14

JULES PAYOT

va vedea ca exista in cea mai mare parte a timpului mai ales a treia parte din lucrarea lui Paulhan ?i se o pluralitate de tipuri in acela§i individ, ca evolufia face sa dispara ori sa se schimbe cu varsta tendinfele, inclinarile; ca sunt frecvente substituirile de caracter la acelea§i persoane §i ca, deci, nimic nu este mai rar decat un caracter innascut §i de neschimbat. In imensa majoritate, copiii prezinta spectacolul unei anarhii de inclinari. Oare educafia n’are de scop tocmai de a ordona aceste desordini, a organiza stabilitatea §i unitatea ? Adesea chiar daca crede cineva opera educa\iei terminata, intervine criza libertafii, care, ca o vijelie, mdtura totu l; incepe din nou anarhia. $i daca tanarul, izolat de acum incolo, nu-§i creaza el caracterul, va deveni o simpla „marioneta Dealtfel, daca ar putea ji innascut caracterul, daca fiecare ar primi ca dar placut la na$tere uni­ tatea desavar§ita a mirafii sale, ar trebui sa intalnim numai caractere in jurul nostru. Unde sunt ? Ni le procura oare lumea politico, ? Afara de rare excepfti, care fac posibil contrastul, nu se vad cazurile unei yie\i intregi indreptate spre un fel su­ perior. Risipirea, nestatornicia ideilor $i simftmintelor sunt atat de mari, agitafta stearpa e atat de comuna $i e atat de rara ac\iunea fecunda, ca nu se vor gasi decat joarte rar suflete de copii in trupuri de barbafi. In literatura nu s’a vazut oare aproape unanimitatea acelora care \in un condeiu in m&nS, consacrandu-§i puterile, dupa groaznicul uragan dela 1870 pentru glorificarea bestiei umane ? $i ceea ce dovede§te dreptatea suverana a ideii lui Manzoni in privinfa scrierilor care afafa la oameni senzualitatea animalica, este ca natalitatea descre$te pe masura ce cresc excitarile. In loc de a se

FD U C A flA VOINfEI

15

stimula ceea ce este mai malt §i mai nobil in noi, aproape toft ace§ti scriitori s’au adresat instinctelor noastre inferioare; ei ne-au considerat ca redu§i la maduva spinarii §i la termina\ia ei..., in locul unei literaturi de ganditori, ne-au dat o literatura de oameni fara ca p '). Dar la ce sa mai continuam ? Nu este oare clar ca ceea ce se nume§te caracter implied unitate §i statornicie §i daca, afara de acestea, caracterul pretinde orientate catre $eluri superioare, atunci se mai poate spune ca e innascut ? Aceasta unitate §i aceasta stabilitate, impotriva carora lucreaza anarhia noastra din fire, trebue sa fie incet, incet cucerite. Acei care nu vor ori nu pot s'o ceara, trebue sa renunfe in acelafi timp la ceea ce constitue marimea personalitafii umane, adica la libertate §i la stapanirea de sine. JULES PAYOT Bar-le-Duc, 20 Ianuarie 18941

1) E vorba de o anumita epoca de decadents literarS !n Frernta (cand s’au tipirit romane ca „La gargonne" n. tr.).

I

PARTEA TEORETICA

CARTE A INTAlA

PRELIMINARII CAPITOLUL I

Combaterea raului: diferitele forme ale lipsei de voinja la studenfi §i la muncitorii intelectuali. Caligula dorea ca Romanii sa n’aiba decat un singur cap. spre a putea fi decapita^i cu o singura lovitura. Este de prisos a se formula o asemenea dorin^a pentru du$manii ce avem de combatut. Cauza aproape a tuturor nenorocirilor, este una singura : slabiciunea voin^ei noastre, groaza noastra de orice eforturi, mai ales groaza unei sfor^ari neintrerupte, durabile. Pasivitatea noastra, u$urin^a noastra, distrac^ia, lipsa de concentrare, sunt atatea denumiri pentru a desemna fondul de lene universala, care este in firea omului ,ceea ce este pentru natura greutatea. Este foarte limpede ca adevaratul potrivnic al voin^ei staruitoare nu poate fi decat o forta continua. Pasiunile sunt, prin firea lor, trecatoare : ele dureaza cu atat mai pu^in cu cat sunt mai violente. Venind la rastimpuri, ele ne ingaduie sa le asemanam intre ele, afara de cazuri foarte rare unde acestea merg pana la o fixitate §i la o for^a ruda cu nebunia, so-

20

JULES PAYOT

cotindu-le ca pe adevSratele piedici ale continuitStii eforturilor. In rastimpurile ivirii lor, este loc pentru o destul de mare continuitate de muncS. Este insS o stare sufleteascS fundamentals care tine neintrerupt §i care se nume^te moliciune, apatie, lene, trandSvie. Reinnoirea de sfortSri frecvente, nu este decat reinnoirea luptei impotriva acestei stSri fire$ti, fSrS a se dobandi de altfel o izbandS decisivS impotriva-i. Zicem stare fundamentals fireascS, fiindcS de fapt omul nu se inhama bucuros la o sfor^are indelungatS, decat sub presiunea nevoiei. CSIStorii sunt unanimi in a declara ca la toate p o p u la t e necivilizate, se constats incapacitatea absolutS de orice efort stSruitor. Robert observS cu dreptate cS intaile eforturi de atenjie voluntarS trebue sS se fi fScut de femeile constranse prin frica de bStaie la o muncS regulatS. pe cand barba^ii lor se odihneau §i dormeau. Nu vedem oare disparand sub ochii no?tri Pieile-Ro^ii, care prefers sS se lase a fi extermina^i decat sS faca o muncS regulatS, care le-ar da indestularea de care au nevoie ? Dar, farS a cSuta atat de departe exemple bine cunoscute, nu se $tie oare cu cats incetinealS poate fi constrSns copilul la o muncS regulatS ? Cat de ran sunt apoi taranii ?i atyi muncitori cu bra^ele care cautS sS facS lucrul mai bine decat s’a fScut inaintea lor $i decat se face in jurul lor ! Pute^i trece in revistS cu Spencer *) obiectele de care vS servi^i zilnic : nu este unul care, cu un u$or efort al inteligentei, n’ar putea fi mai bine adaptat serviciilor ce aduce, §i vefi ajunge, ca §i Spencer, la incheierea cS in adevSr „cea mai mare parte a oamenilor i?i ia ca scop de a trece prin viea^S cheltuind cat mai pu^ina gandire posibilS" DacS rechemSm amintirile noastre de studen^i,1 1) Spencer. „Introducere la ?tiinta socialS'.

EDU GAflA VOINfEI

21

ca$i dintre camarazii no§tri ar putea fi cita^i ca muncitori ? Nu faceau aproape to^i minimul de eforturi numai pentru a trece examenele ? De altfel de prill liceu efortul personal, efortul de gandire le este atat de penibil! In toate ^arile se tree exame­ nele numai cu efortul memoriei. Astfel idealul acestor studen^i nu este prea ridicat. Ceea ce urmaresc sunt „locuri de functionary locuri prost platite, rau considerate, fara viitor, fara orizont, unde omul imbatrane§te pe o perna de scaun pe care asista zilnic, in neantul unei ocupa^ii aproape sterile, la decaden^a ?i toropirea treptata a facultailor sale intelectuale, dar in care gase?te, se vede, o nespusa placere de a nu trebui sa se gandeasca, sa vrea, sa se mi§te. O reglementare tutelara da activita^ii lui mi?carea automata a unui ceasornic, scutindu-1 de oboseala cinstita de a se mi$ca, a trai“ 1). De altfel nu trebue sa fie invinui^i numai slujba§ii. Toate meseriile, toate carierele, cat de sus ar fi, nu dau omului posibilitatea de a avea o personalitate, de a-iji desfa§ura vigoarea de care ar fi capabil. In primii ani, spiritul poate gasi in slujba exercitarea unei activity. Curand insa combinaliile de tot felul, numarul cazurilor care cer efortul gandirii, al reflexiunii, scade. Indeplinirea functiumlor celor mai inalte, care in aparen^a cer puternice eforturi ale spiritului, devin o simpla chestiune de obi$nuin^a. Advocatul, magistratul, medicul, profesorul traiesc pe un fond de cuno^tin^e dobandite, care nu spore^te decat foarte incet §i foarte rar. Efortul se mic^oreaza din an in an ; din an in an descresc prilejurile de a se pune in joc faculta^ile superioare ale spiritului. De acum incolo urmeaza scobori^ul. Inteligen^a se toce$te din lipsa de exerci^iu, impreuna cu aten^ia §i puterea de ra^ionament $i de reflexiune. Daca nu-§i creaza cineva alaturea de cariera o or-1 1) Mameu,«rier. ..Eduoatia burgheziei“ .

22

JULES PAYOT

dine de preocupari intelectuaie, nu poate scapa de aceasta amor(ire treptata a energiei. Deoarece cartea de fa^a se adreseaza mai ales Studen(ilor muncitorilor intelectuali, este necesar a se observa foarte de aproape formele ce ia la dan^ii rdul care trebue combatut. Forma cea mai grava a raului, la studen(i, este aceasta atonie, aceasta lancezeala sufleteasca x) care se manifesto in toate ac(iunile lor : tanarul doarme prea multe ceasuri, se scoala amor^it, mole$it, lene$, i$i face toaleta incet, cascand §i pierzand un timp considerabil. Nu se simte „antrenat“ ; n’are chef de nicio munca, face toate rece, trist, alene. Aceasta lene, aceasta tanjeala i se cite?te parca pe fa^a ; are aerul vag, uneori molatic §i distrat; nici vigoare, nici precizie in mi^cari. Dupa diminea^a pierduta, ia o gustare, apoi se duce la cafenea, pentru a citi ziarele pana la anun^uri1 2), fiindca aceasta nu cere nicio sfjor(are. Capata pu^ina vigoare dupa amiaza, dar aceasta vigoare o cheltuie^te in conversa^ii, in discu^ii sterile §i mai ales (fiindca to(i lene?ii sunt invidio?i) in defaim ari: oameni politici, literati, profesori, to(i i§i ca­ pata partea lor de critica. Seara nenorocitul tanar se culca desnadajduit, adesea mai scarbit ?i mai toropit decat diminea^a cand s’a sculat §i decat in ajun, fiindca aceea^i lipsa de vlaga ca la lucru, o depune de cele mai multe ori $1 la placeri. Nicio bucurie nu se poate culege fara truda ; orice fericire presupune un efort. A citi o carte, a vizita un muzeu, a face o plimbare prin padure, sunt placeri care cer o ini(iere; sunt placeri active §i singurele care au valoare, 1) Fenelon. „Educa(ia fetelor". 2) Este vorba brobabil de o anumita studenpme franceza decazuta de pe la sfar$itul secolului trecut $i ineeputul celui de acum. Tineretul trecut prin focul razboiului mon­ dial se infati?eaza ?i in Fran(a ca §i aiurea cu totul altfel ?i nu pu(in au contribuit desigur la aceste biciudri ?i indemnuri aa acele din oartea de fa(a (n. tr.).

E D U C A flA VOINfEI

23

singurele care innoiesc, care primenesc voin$a. Lene§ii i?i impun vieafca cea mai de?arta posibila ; ei lasa ca placerile sa li se strecoare printre degete, fara a strange mana. Sfantul leronim ii aseamana glume$ cu acei solda^i din gravuri, care stau totdeauna cu sabia trasa, fara a lovi. Bine in^eles lenea fundamentals! nu impiedica unele momente de energie, unele „lovituri“ . Ceea ce displace tuturor popoarfelor necivilizate, nu sunt eforturile violente, ci este munca ordonata, continua, care cere o cantitate de energie mult mai mare. O cheltuiala de for|e, fie $i slaba, dar statomica, sfar§e$te prin a uza mai mult decat marile cheltuieli distan­ c e , intrerupte prin lungi odihne. Lene$ii suporta foarte bine razboiul, care cere violente sfor^ari momentane, urmate de lungi pauze de neactivitate. Arabii au cucerit un intins imperiu ; nu 1-au putut pastra insa, fiindca le-a lipsit statornicia, eforturile perseverente care organizeaza administrarea unei ^ari, construiesc drumuri, infiin^eaza ?coli, a§ezaminte culturale, industrii. Tot astfel cei mai mul^i studen^i lene§i, biciuiti de apropierea examenului, sunt in stare „sa-i dea un branciu" ; ceea ce nu le place sunt eforturile moderate dar repetate zilnic, timp de luni §i ani. In adevar numai in efortul masurat, dar neintrerupt, sta energia reala §i fecunda a oricarei munci. Altfel se poate zice ca este o munca lene$a. Munca fara intrerupere inseamna bine in^eles $i continuitate de direc^ie, fiindca energia voin^ei se traduce mai pu^in prin eforturi multiple decat printr’o orientare spre acela$i ^el a tuturor puterilor spirituale. lata un tip de lene? foarte frecvent: un tanar se arata vioiu, vesel, energie ; rar se intampla sa nu faca nimic. Intr’o zi a citit un tratat de geologie, un articol al lui Brunetiere asupra lui Racine, $i-a aruncat ochii asupra catorva ziare, a revazut cateva note, a facut ciorna unei disertajii, a tradus cateva pa-

24

JULES PAYOT

gini din engleze$te. N’a ramas un singur moment neactiv. Colegii lui ii admira puterea de munca ?i varietatea ocupafiilor. Noi trebue sa ve^tejim insa pe acest tanar cu numele de lene$. Pentru psiholog aceasta multiplitate de lucrari nu indica decat o aten^ie spontana de o anumita boga^ie, dar este departe de a fi o incordare voita. Aceasta pretinsa putere de munca variata, nu dovede§te decat o mare slabiciune de voin^a ; este un tip de student lene? pe care-1 vom numi omul neconcentrat, risipit. Aceasta „hoinareala a spiritului“ , x) este placuta desigur, dar nu este decat o plimbare de agrement. Nicolle, nume§te „spirite de musca“ 1 2) pe ace?ti muncitori care alearga ici-colo fara folos. Sunt, dupa frumoasa imagine a lui Fenelon, „ca o lumanare aprinsa intr’un loc unde sufla vantul“ . Marele neajuns al acestei risipiri de eforturi este ca nicio impresie n’are posibilitate de a se desavar^i. Se poate spune ca legea absoluta care dirijeaza munca intelectuala, este ca ideile §i sim^imintele ce avenf, stau in noi ca la han ; sunt ni$te oaspe^i trecatori pentru noi, ni$te straini pe care-i uitam curand. Vom vedea in capitolul urmator ca munca intelectuala adevarata, implica orientarea tuturor eforturilor intr’o singura direc^ie. Aceasta groaza de eforturi adevarate, adica de coordonarea tuturor sfor^arilor particulare in vederea uuni scop lamurit, se complica cu teama nu mai putin mare de efort personal. Crearea unei opere, munca de inven^ie, de descoperire, de dispozi^ie originala, este una, §i altceva este inmagazinarea in memorie a lucrurilor facute de al^ii. De altfel, daca efortul personal pare atat de greu unora, este fiindca ele cer neaparat coordonarea. Cele doua forme supreme de lucru intelectual sunt nedespar^ite 1) Leibnitz, „Theodicea“. 2) Nicolle „Despre primejdia intret±nerilor“.

EDUCATIA VOINfEI

25

in orice lucrare productive. De aceea se poate constata cat de mult aceasta munca displace marei majorita^i a elevilor, care vor fi totu?i maine „clasa dirigenta“ . Elevii claselor de filosofie, de pilda, sunt elevi buni, stimula^i de examenul final. Ei sunt muncitori §i, in genere, exac^i in lucrarile lor. Din nenorocire ei nu reflecteaza, nu cugeta de loc. Aceasta lene a spiritului se traduce printr’o aplecare de a gandi prin vorbe, nimic mai mult Astfel, studiind psihologia, niciunul din ei nu se gande§te ca facand toata psihologia aplicata, este intocmai cum facea Jourdain proza, fara sa §tie, §i ar fi infinit mai simplu sa se examineze pe ei in§i§i $i sa gaseasca exemplele personale, in loc de a refine exemplele ce gasesc in car^i. Ei au insa o aplecare neinvinsa de a invafa mai bine decat a cauta. Enorma supraincarcare ce sunt nevoi^i a impune memoriei lor, ii sperie mai pu^in decat cel mai u$or efort personal. Sunt pasivi pretutindeni, cu unele exceptii, bine in^eles, dar intr’o masura foarte slaba pentru elita elevilor buni. Proba experimentala a acestei incapacita^i de eforturi persona] e, ne-o prezinta in Franca concursurile trimestriale pentru locul intaiu. Majoritatea elevilor se tern de acest exerci^iu. A fi obligat de a face o compozi^ie cu un subiect dat, unde trebue sa gase?ti tu insu^i materialul de cele mai multe ori, sa impar^i dupa un plan nou materia insu?ita in timpul cursului, punand in tratarea subiectului limpezime §i acel lucidus ordo, cerut de cititor, aceasta este pentru ei ceva cu totul neplacut. Bine infeles aceasta groaza de munca personala o va duce elevul cu sine la universitate §i fara mare paguba, deoarece niciun examen nu se va ocupa de ce este candidatul, cata pricepere are, neexaminandu-se decat starea memoriei lui §i nivelul — nivel adesea foarte scazut — al cuno§tin^elor sale. Fiecare student con?tiincios §i care va reflecta, i§i va marturisi cat de mic este intr’un an de medicina, de

26

JULES PAYOT

drept, de ^tiinje naturale, de istorie, suma de eforturi, altele decat acele ale memoriei. De aceea e curios de a se urmari, pana la savanti, forrtiele subtile ce le poate lua lenea, lene bineinteles care nu exclude multa munca, mari ingrijorari, fiindca aici cantitatea un inlocuie?te decat calitatea, ci mai degraba cantitatea muncii este ade.sea vatamatoare calitatii. Eruditii germani rad adesea de noi, Francezii, ca §obolanul din fabula, ei scot din foe castanele pe care le rontaim noi. Comparatia ni se pare foarte justa : §obolanul este in adevar simbolul muncii de „eruditie“ . ...$obolan cu ghiara lui, Delicat cum altul nu-i, Dand cenu?a la o parte, De castane ’§i face parte ; Baga degetele-odata, Se intinde inc’odata, O castana apoi doua, apoi trei a capatat, Lucru bun, dar de furat... Este in adevar o munca lasata §i reluata. Sprijinit mereu de texte, spiritul nu este chemat sa faca opera de creator $i poate studia rodnic, chiar daca a pierdut fina lui putere de patrundere. In aceasta privinta, timpul se va insarcina sa confirme prevederile lui Renan asupra $tiintelor de pura erudite. Ele n’au viitor. Rezultatele lor sunt prea sarace, prea supuse la controverse. La cele douazeci de mii de volume ce vin sa se ingramadeasca in fiecare an la Biblioteca Nationala, se vor adaoga in mai pu|in de cincizeci de ani, ?i fara a se socoti periodicele §i ziarele, un milion de volume, ingrojjand enorm colectia actuala. Un milion de volume ! Luand ca grosime mijlocie doi centimetri, aceasta da un vraf de patru ori mai

EDUCATIA VOINfEI

27

’ nalt decat Mont-Blank ! Nu este deci evident ca din ce in ce mai mult Istoria se va debarasa de nume proprii, pentru a se servi de mari fapte sociale, totdeauna foarte ipotetice in cauzele §i efectele lor §i ca condi^ia pura va pierde, ucisa de enormitatea mormanului de materiale, toata autoritatea pe langa spiritele ganditoare ? Nu ! Acumularea se va considera din ce in ce mai pu^in ca o munca adevarata. Se va ajunge a se da acestui fel de produc^ie adevaratul ei nume de lucruri, rezervandu-se numele de rriunca operei muncite, lucrarilor regulate, cu eliminarea amanuntelor prisoselnice concentrarii pe care o produce supremul efort al gandirii. A crea inseamna de fapt a cauta silueta esen^iala, dominatoare §i a o pune in lumina. Detaliile de prisos, laturalnice, nu fac decat sa alterneze adevarul $i ele indica intru catva ochiului exercitat cum in straduin-, tele noastre intelectuale se strecoara ceva din lenea indaratnica ce zace in noi. Aceasta lene intelectuala fundamentals se poate spune ca o agraveaza inea intregul nostru sistem de invatamant. Programele invatamantului secundar, par menite a face din fiecare elev un risipit. Ele obliga pe ace§ti nenorociti adolescen^i a atinge totul numai in treacat §i, prin varietatea materiilor ce au de absorbit1), sunt impiedeca^i de a patrunde lucrurile in fond. Cum sa se gandeasca ace§ti tineri ca intreg sistemul invatamantului secundar de azi e fara rost ? $i totu?i el tinde a ucide in elev intreg spiritul de initiative §i toata dorinta de loialitate in munca. Acum cativa an i') puterea artileriei franceze era mediocra, acum ea este neasemanat mai puter-1 2 1) Aceste observatii atSt de intemeiate asupra programului prea incarcat al invatamantului secundar in Franta, dateaza de acum cincizeci de ani. La noi $i azi aoeastS chestiune continua a fi obiectul unor discutii interminabile (n. tr.l. 2) adicS inainte de 1894 (n. tr.).

28

JULES PAYOT

nica. De ce ? fiindca obusul zbucnea atun,ci lovind obiectul tintit, dar nu pricinuia mare paguba. Astazi, dupa inventarea unui detunator special, obusul, dupa ce a lovit, mai inainteaza cateva secunde, apoi patrunde adanc, in plina inima a suprafe^ei, in atingere directa cu toate parole unde explodeaza, sfaramand §i prefacand totul in pulbere 2). In educa^ia noastra actuala s’a uitat a se adaoga spiritului detunatorul sau. Nu se lasfi niciodata cuno^tin^ele adunate sa patrunda ad&nc. Vrei sa te opre$ti ? Nu se poate ! Inainte, inainte ! N’ai prins, n’ai injeles bine ideea abia schitatfi prin cele citite ? Nu-i nimic. Ina­ inte, inainte ! Ca un nou jidov rfitficitor, trebue sa mergi farfi oprire ; trebue sfi treci prin matematici, prin fizicS, prin chimie, zoologie, botanica, istoria tuturor popoarelor, geografia celor cinci parji ale lumii, doufl limbi vii, mai multe literaturi, psihologia, logica, morala, metafizica, istoria sistemelor... Inainte, inainte, spre mediocritate ; ia cu tine din liceu, orl din gimnaziu obi?nuin^a de a vedea totul superficial, de a judeca dupfi aparen^e !... Aceastfl cursft rapidfi nu se va domoli nici la universitate gi pcntru mul^i studenji ea va deveni mai rapidfi. Adfiogati la aceasta cfi cerin^ele vietii moderne lind a reduce la nimic viea^a noastrfi interioara, ca ele due risipirea spiritului la un grad care cu greu va mai putea fi depfi$it. / U^urin^a comunica^iilor, freeven^a cfilatoriilor, deplasarile la mare, la munte, ne risipesc gandirea. Nu mai e timp pentru citit. Se traieste o viea^a $i agitata §i de§arta in acela$i timp. Nu mai e timp pentru citire. Ziarul, a^a^area nefireasca a spiritului, u?urin^a cu care informa|iile poarta interesul cititorului prin faptele diverse din1 1) Jj>i aceasta descriere a tunului ?i obuselor dateaza tot de acum cincdzect de ani Autorul acestei car^i n’a putut sfi prevada atunci ce desvoltare gigantiefi vor lua uneltele de rfizboiu (n. tr.).

EDUCATIA VOINfEI

29

•cele cinci continente, fac ca pentru mul£ citirea unei •car^i sa para ceva fad, plictisitor. Cum sa rezi§ti risipirii spiritului pe care tinde s’o produca mediul, cand nimic din educa^ia noastra nu ne-a pregatit pentru aceasta rezisten^a ? Nu cazi prada disperarii cand te gande$ti ca nu se intreprinde nicaieri, direct, con$tiincios, opera de capetenie care este educa^ia voin^ei ? Tot ce se face in aceasta privin^a, are in vedere altceva ; totul tinde numai spre mobilarea, spre impodobirea inteligen^ei §i nu se cultiva voin^a decat in masura in care aceasta este necesara pentru munca intelectuala. Dar ce zic ? Se cultiva ? Se excita, atata tot. Lumea nu se gande?te decat la prezent. Este azi un intreg aparat de reprimare $i de imboldire forjata : mustrarea profesorului, luarea in ras a camarazilor ; de o parte pedepsele, iar de alta recompensele, laudele. Maine nimic decat perspectiva departata, vaga a unui examen de licen^a in drept, de doctorat in medicina, la care vor ie$i biruitori $i studentii cei mai lene$i. Educa^ia voin^ei se face la noroc. $i totu?i, oare nu energia este ceea ce face pe omul intreg? Fara ea nu raman oare sterile darurile cele mai stralucite ale inteligentei ? Nu este energia instrumentul prin care a infaptuit omenirea tot ce e mare §i frumos ? Lucru ciudat! Toata lumea i?i zice in sine ceea ce spunem noi aici. Toata lumea sufera de aceasta dispropor^ie intre cultura supra incalzita a spiritului $i aceasta slabiciune de voin^a. Dar nicio carte din cate au aparut pana acum n’a aratat mijloacele de indrumare spre bine cu educa^ia voin^ei. Nimeni nu ijtie ce sa faca pentru a-$i insu^i aceasta opera pe care indrumatorii no?tri nici n’au schi^at-o macar. Intrebaji zece studen^i; lua^i la intamplare dintre acei care nu muncesc. Marturisirea se va rezuma in aceasta : „in liceu profesorul fixa pentru fiecare zi, ba chiar §i pentru fiecare ora lucrul ce aveam de

30

JULES PAYOT

facut. Ordinul era limpede, precis : aveam de invaJat cutare capitol din istorie, cutare teorema de geo­ metric, sa facem cutare exerci^iu, sa traducem cu­ tare pasagiu ; mai m u lt: eram susjinuti, incurajati sau dojeni^i, dupa cum implineam sau nu acest pro­ gram ; ravna, luarea la intrecere intre noi, era sprijinita cu caldura ?i abilitate. Astazi, aproape nimic din a$a ceva. Nicio sarcina precis fixata ; dispunem de timpul nostru dupa plac. Cum n’am avut niciodata vreo ini^iativa in impar^irea muncii noastre, cum, de alta parte nu ni s’a aratat niciodata vreo metoda de lupta impotriva slabiciunii noastre, suntem intocmai ca ni§te oameni care, arunca^i goi in adancul unei ape, dupa ce au inva^at sa innoate, in loc sa fie lasa^i sa arate ce ?tiu, sunt incin?i cu o tripla cingatoare de pluta ?i, fire§te, se inneaca... „Nu ?tim nici sa muncim, nici sa voim ; nu ?tim de unde sa invajam mijloacele de a ne face singuri educa^ia voin^ei. Nu exists nicio carte practica asupra acestui subiect. Astfel ne resemnam §i cautam a nu ne gandi la retragerea, la renun^area noastra, ceea ce este foarte dureros. Vine a!poi cafeneaua, beraria §i camarazii care sunt de o relativa voio§ie.. A?a ne trece timpul". Aceasta carte de a carei lipsa se plange atata tineret, incercam noi s’o scriem.

CAPITOLTJL H

'J'inta ce trebue sa urmarim De?i programul de inva^amant nu se ingrije?te de voin^a copilului §i a tanarului, noi ne dam bine seama ca valoarea noastra a tuturor sta numai in energie §i ca nu e nimic de facut, in nicio privinta, cu un om slab. Tot a§a cum, de alta parte, §tim ca

E D U C A flA VOINfEI

31

munca noastra infati?eaza masura aproximativa a puterii noastre de vointa. Nu ne sfiim deloc a ne lauda ca suntem muncitori. Exageram valoarea muncii noastre. ,Nu ne costa nimic sa ne laudam ca ne sculam $i incepem a lucra din zorii zilei, $tiind ca nimeni nu-§i va pune mintea sa vie sa ne controleze. Sj>i daca, intamplator, va ve^i duce diminea^a la acest muncitor stra^nic §i-l veti gasi in pat, va ve^i convinge u$or ca fiecare din vizitele voastre poate da peste o asemenea decep^ie. Cauza va fi vreun spectacol, ori vreo serata din ajun, care nu ingaduise sculatul din zori §i urmarea este, bine in^eles, ca acest grozav student muncitor cade la examen. In privin^a acestei munci istovitoare cu sculatul din zori, minciuna studen^easca este mai generala decat in privin^a ori carui alt subiect. Mai mult inca, nu este tanar care sa nu se minta pe sine insu?i §i sa nu-$i faca mari iluzii asupra muncii sale $i asupra puterii lui de a face eforturi. Dar ce sunt aceste minciuni daca nu recunoa?terea marelui adevar ca omul nu pretuie^te nimic daca-i lipse§te energia ? Orice indoiala rostita de cineva asupra voin^ei noastre, ne rane§te in modul cel mai crud. Sa ni se tagaduiasca puterea de munca ? Nu inseamna aceasta sa fim invinovatiti de slabiciune, de lene ; sa se creada ca suntem incapabili de eforturi statornice, fara de care trebue sa renun^e cineva de a se ridica deasupra saraciei intelectuale a celor mai mul^i dintre oamenii care se indeletnicesc cu a?a. numitele profesiuni libere ; nu inseamna sa fim privi|i ca ni$te mediocri fara leac ? !| Omagiul adus muncii, dovede?te existenta unei/ nevoi de energie la to^i studenfii. $i cartea de fa{a nu este decat o cercetare a procedeelor prin care poate fi indemnat la munca un tanar cu inclinari §ovaielnice, spre a se intari intr’insul ravna de a munci pana la a o preface mai intai in hotariri

32

JULES PAYOT

ferme, arzatcare ?i trainice $i apoi in deprinderi sanatoase de nebiruit. $i, inainte de toate, prin munca intelectuala, trebue sa intelegem fie studierea naturii §i a operei altora, fie productia personala. Munca productive cere mai intaiu studiu ?i cuprinde toate genurile de eforturi intelectuale. Instrumental de lucru este in primul caz atentia propriu zisa §i in al doilea, gandirea sau concentrarea in sine. In ambele cazuri insa, e vorba de o mare atentie ?i, a lucra inseamna a fi atent. Din nenorocire atentia nu este o stare sufleteasca statornica, fixa, durabila ; n’ar putea fi asemanata cu un arc necontenit intins. Ea consta mai degraba intr’un numar de incordari mai mult sau mai putin intense ?i succedandu-se cu o anumita repeziciune. Daca atentia este energica ?i otelita, aceste eforturi urmeaza atat de des incat dau iluzia continuitatii ?i aceasta continuitate aparenta poate sa tie cateva ore zilnic. finta ce trebue urmarita, este deci stimularea unor eforturi de atentie intense §i staruitoare. FarS indoiala, unul din cele mai frumoase rezultate ce ar putea dobandi cultivarea puterii exercitate asupra noastrS inline, este repetarea eforturilor facute curajos ?i zilnic, obositoare, ce e drept, pentru student, fiindca tineretea lor arzatoare, navalnica, cere statornic predominarea vietii animalice asupra vietii reci in aparenta, necolorate §i impotriva firii celor mai multi muncitori ai inteligentei. Dar aceste eforturi intense §i statomice nu sunt inca deajuns. Ele pot fi anarhice §i risipite, de aceea este necesar ca in acela§i timp ele sa fie indrumate catre acela^i tel. Pentru ca o ideie, un simtimant sa se aclirhatizeze in noi ?i sa se contopeasca cu firea noastra, trebuesc conditiuni de adapostire, de legatura, de intimitate ; trebue ca printr’o progresiune de inraurire, inceata dar statornica, aceste idei, aceste simtiminte

EDUCAJIA VOINTEI

33

sa extinda cercul iegaturilor, sa se impuna incetul cu incetul prin valoarea lor proprie. Uita^i-va cum se produc operele de arta : un gand, adesea un gand din tinere^e, nascut cu putere de viea^a, ramane la inceput .timid ?i fntunecat la oamenii de geniu. O citire, vreun incident in viea^a, o expresie fericit aruncata in treacat de vreun autor care — ocupat cu altceva §i nepregatit cu acest fel de gandire — vedea ideea fara a-i in^elege rodnicia, da acestei idei, care clocote^te, con§tiin|a valoarei ce contine si a rolului ce ar putea sa aiba. Din acest moment, ideea se va hrani cu toate alimentele trebuitoare : calatorii, convorbiri, citiri, ii vor procura elemente diferite pe care le va absorbi §i o vor intari. Astfel Goethe a plimbat timp de treisprezece ani concep^ia sa despre Faust. In tot timpul acesta, ea germina. crescu, prinse radacini din ce in ce mai adanci §i trase din experien^a sucul nutritor din care a fost alcatuita aceasta opera geniala. A?a trebue sa lucreze — pastrandu-se toate proportiiile — oriee idee importanta. Daca ea nu face decat sa treaca prin mintea noastra, fara a incolti, fara a rodi, este ca ?i cum n’ar fi fost. Trebue sS se dea ideii ^a?nite o aten|ie repetata, neintrerupta, iubitoare ; nu trebue parasita inainte ca ea sa prindS viea^a proprie, inainte de a deveni un centru de organizatie. Trebue pastrata multa vreme in constanza, revenindu-se des la ea ; numai astfel ideea va prinde vitalitatea trebuitoare pentru a atrage la dansa, prin acea tainica putere de insuflefire care se nume§te asociafia de idei, ganduri rodnice ?i simtiminte puternice pe care si-le va incorpora. Aceasta munca de organizare a ideii sau a sim^imantului se impline?te incet prin acfiunea lini?tita si rabdatoare a spiritului. Desvoltarea ei se face intocmai ca acele minunate cristale de laboratoriu : ele cer depunerea lenta ?i regulata a mii de molecule in sanul unui lichid absolut lini§tit. 3

34

JULES PAYOT

lata cum orice descoperire este o opera a voin^ei. Newton a verificat descoperirea gravita^ii univer­ sale „gandindu-se totdeauna la dansa“ . Cine se mai indoie?te ca geniul nu este decat „o indelungata rabdare“ , sa asculle declara^ia lui Darwin : ,,Ca subiect de meditate §i de citire, alegeam numai ceea ce ma facea sa ma gandesc de-a-dreptul la ceea ce vazusem sau la ceea ce credeam ca voiu vedea. Sunt sigur ca aceasta discipline m’a ajutat sa fiu in stare a face ceea ce am facut in $tiinta“ . Iar fiul sau adaoga : „tatal meu avea puterea de a nu pierde din vedere un subiect timp de multi ani“ J). La ce bun de altfel sa slarui asupra unui adevar a§a de evident ? E de ajuns sa ma rezum : tinta ce trebue sa urmareasca muncitorul intelcctual, este energia atentiei voluntare, energie care inseamna nu numai vigoare §i eforturi frecvente, ci ?i — mai ales — o orientare foarte lamurita a tuturor gandirilor noastre spre un singur scop ?i prin subordonarea, in tot timpul necesar, a vrerilor, a simtimintelor, a ideilor noaslie, unei mari idei conducatoare, dominante, pentru care lucram. Este idealul dela care lenea omeneasca ne va indeparta totdeauna, pe care trebue insa sa ne straduim a-1 realiza cat mai desavar^it posibil. Inainte de a examina mai de aproape mijloacele pentru a preface intr'o vointa trainica dorinta slaba, §ovaielnica, trebue sa ne debarasam de doua teorii filosofice opuse, dar denpotriva de pagubitoare pen­ tru opera stapanirii de sine.1

1)

Vieafa $i corespondents lui Darwin (1888).

EDUCATIA VOUSTfEI

35>

CAPITOLUL III

Inlaturarea teoriilor descurajatoare si fal§e in priprivinfa educa^iei voin^ei.

Polemica nu trebue sa fie niciodata decat un lucru pregatitor de care scnitorul trebue sa se serveasca cu ingrijire, dar s’o pastreze pentru dansul. Nimic nu este mai nerodnic decat simpla negatie. Pentru a convinge, nu folose$te la nimic citirea. Trebue opera constructive, iar nu negativa. Deoarece cuprinsul cartel de fata este in intreg'ime o lucraie de constructie, oferind o doctrina mai sanatoasa §i mai ales mai solid intemeiata pe rezultatele cele mai hmpezi nie psihologiei, ea ataca de-a-dreptul doua teorii foarte raspandite, tot atat de depline pentru rezultatele lor practice, pe cat de. fal$e prin conceptiile lor. Fal§a in sine §i regretabila din punct de vedere praetic, este in cel mai mare grad teoria care con­ siders caracterul ca ceva neschimbator. Expusa de Kant, reinnoita de Schopenhauer, aceasta ipoteza §i-a ca?tigat §i sprijinul lui Spencer. Dupa Kant, caracterul nostru se trage din lumea spirituals $i odata coborit in lumea spatiului §i a timpului, atat caracterul cat §i vointa raman in noi a^a cum s’au nascut, fara sa le puiem schimba cat de putin. Schopenhauer afirma de asemenca ca diferitele caractere sunt innascute §i neschimbatoare. Nu se poate schimba ,,specia“ de motive de care vointa egoistului, de. pilda, este inraurita. ,,Puteti, prin educate, sa in§elati pe un egoist, sau sa-i schimbali ideile, sa-1 faceti sa inteleaga ca singurul mijloc

36

JULES PAYOT

pentru a se ajunge la bun traiu, este munca gi cinstea, iar nu ingelatoria, dar trebue sa renun^a^i la gandul de a-1 face sim|itor la suferin^ele altora, aceasta fiind desigur mult mai cu neputin^a decat a preface plumbul in aur. Po^i ajunge chiar sa-1 faci pe egoist sa in^eleaga ca, renunfand la un mic folos, ar putea cagtiga unul mult mai mare ; pe un rau poji sa-1 faci sa injeleaga ca pricinuind cuiva o durere, el igi poate caguna sie-gi alta mai mare, dar cand e vorba sa combata cineva egoismul, rautatea din sine insugi, aceasta este ca gi cum ar vrea sa faca pisica sa nu-i mai placS goareci". *) Herbert Spencer, degi pornind din cu totul alt punct de vedere, admite, impreunS cu gcoala engleza, posibilitatea de prefacere cu vremea a caracterului omenesc sub constrangerea unor puteri exterioare, a condi^iilor de viea^a, dar aceasta operS cere veacuri gi teoria este deci descurajatoare din acest punct de vedere, fiindca un student nu se poate gandi la zece secole de viea^a, ci la o putin^a de pre­ facere in timp de douazeci de ani. „Daca trebue atata vreme“ , igi zice el, „nu pot sa pornesc la munca pentru imbunatafirea starii mele m orale; nu voiu putea lupta impotriva caracterului meu, mogtenire dela stramogi gi care reprezinta mii, poate milioane de ani de experien^a inregistrate organic in creierul meu. Ce pot face eu cu ata^i stramogi uni|i impotriva slabei mele voinje proprii ? Cum sa scap macar de o parte a mogtenirii ce mi-au trecut ? N’are niciun rost sa incerc a ma revolta ; sunt sigur dinainte de infrangere. MS pot mangaia numai cu gandul ca, in vreo cincizeci de ani, urmagii mei, prin jocul regulat al mediului social gi al eredita^ii, vor ajunge, intocmai ca acele magini pare, mereu perfectionate, mereu prefacute, dau acum, ca zeciuiala, devotament, spirit de ini^iativa, etc.“ l) l) Schopenhauer

Bazele moralei.

EDUCATIA VOINTEI

37

Defi aceasta chestiune de caracter, inf§t?ata din acest punct de vedere, depafefte oadrul subiectului acestei car^i, t n a o examina in generalitatea ei f i in situa^ia cea mai tare pentru adversarii mei. Teoriile ce le-am expus, mi se par un exemplu convingator al lenei de spirit care, ca fi pacatul initial, nu poate fi fters, chiar fi la cele mai mari inteligen^e ; lene de spirit care le face sa sufere fara revolta sugestia limbajului. Suntem to^i atat de bine deprinfi a ne gandi numai cu vorba, incat vorba ne ascunde realitatea ce vrea sa infa^eze. Vorba fiind unica, ne face sa credem ca exista fi o unitate reala a lucrurilor. Acestei sugestii provocate de cuvantul caracter, datoram teoria lenefa a caracterului neschimbator. Cine nu vede ca de fapt caracterul nu este decat o rezultanta fi rezultanta unor for^e totdeauna expuse modificarii ? Caracterul nostru are o unitate asemanatoare cu aceea a Europei : jocul alian^elor, propafirea sau decaderea unor State, schimba necontenit rezultanta. Ei bine, a$a se intampla fi cu pasiunile noastre, cu sim^imintele, cu ideile noistre, care sunt intr’o vefnica framantare fi care, pe de alta parte, prin alian^ele ce incheie sau pe care le rup, pot schimba intensitatea fi chiar natura rezultatului. De altfel intreg tratatul acestei carji va fi o de­ monstrate a putin^ei de transofmare a caracterului. Daca cercetam acum care sunt argumentele in sprijinul teoriei, nu vom gasi la Kant decat vederi a priori fi aceste vederi pe care le credea trebuitoare pentru a intemeia pe ele posibilitatea libertatii, s’ar fi rupt din sistem ca o ramura uscata, daca marele filosof n’ar fi confundat fatalismul cu determinismul, cum vom vedea indata. La Schopenhauer, gasim mai multe cita^ii decat argumente, caci lui ii place sa-fi etaleze erudi^ia fi sa ingramadeasca autoritatile, defi autoritatile nu pretuesc cat cea mai mica proba de fapt. lata singurele

38

JULES PAYOT

argumente ce gasim la dansul : 1. Daoa in adevar caracterul ar fi perfectabil, ar trebui sa se gaseasca la jumatatea mai yarstnica a oamenilor mai multa virtute decat la cea tanara, ceea ce nu e cazul. 2. . Cine s’a dovedit odata a fi om rau, a pierdut pentru totdeauna increderea noastra, ceea ce dovede^te ca noi toll socotim caracterul ca neschimbator. Ce dovedesc asemenea argumente pentru cine reflecleaza un moment ? Se pot numi acestea argu­ mente ? Intrucat asemenea afirmari — de altfel exacte in linii mari — pot dovedi ca riimeni nu-§i poate schimba caracterul ? Ele dovedesc numai ca marea majoritate a oamenilor in vieata, n’a intreprins niciodata, in mod serios, vreo reformare a caracterului. Ele constata ca inclinarile stapanesc aproape toaie faptele vie^ii, fara intervenirea voin^ei. Cea mai mare parte a oamenilor este condusa de ceva dm afara. nu dinlauntru : oamenii se iau dupa mode, dupa opinia publica, fara a mai incerca sa li se impel r'veasca, asa cum nu ne gandim a ne impotrivi invartirii pamantului in jurul soarelui. Mai putem care tagadui ca lenea de vointa este aproape universala ? Cea mai mare parte a omenirii isi petreee vieata cautand din ce sa traiasca. Muncitorii, saracii. femeile, copiii, ca si ,,oamenii de lume“ , nu mai cugcta de loc ; sunt ni$te papusi1), papusi mai complicate §i probabil con^tiente, dar princi­ p a l tuturor mi^carilor lor izvoreste din regiunea doriritelor invo’ untare ?i a sugestiilor straine. IesHi din animal’lste printr’o evolufie inceata, sub presi unea asprelor nevoi ale luptei pentru traiu, cea mai mare parte, indata ce imprejurarile exterioare inceteaza de a-i imboldi, tind a se cobori din nou- Tar toti acei carora o arzatoare sete de ideal si oarecare nobleta sufleteasca nu le procura motive interioare pentru a porni pe calea anevoiasa a liberarii lor din 1) Port-Royal „Logioa“ .

E D U C A flA VOINTEI

39

ce in ce mai desavar^ita din animalitate, se lasa du?i de suvoiu Nu trebuie deci sa ne miram cand constatam ca numarul batranilor virtuosi nu prea depil­ a t e pe acela a tinerilor $i avem dreptate sa ne ferim de ticalo§ii dovedi^i. Singurul argument valabil ar fi daca s’ar dovedi ca toata lupta este fara folos, ca un egoist nu poate niciodata, chiar daca ar dori, sa faca jertfe insemnate. O asemenea afirmafie nici nu merita insa a fi examinata. Se vad la§i infruntand moartea pentru bani. Nu exista nicio pasiune care sa nu. poata birui frica de moarte, dar cel ngai mare bun ce poseda egoistul este desigur viea^a. Nu s’au vazut oare egoi§ti, imping de un entuziasm trecator, sa-§i jerfeasca vieata pentru patrie sau pentru vreun alt scop nobil ? $i daca aceasta stare trecatoare a fost cu putin^s, ce devine atunci faimosul operari sequitur esse (a lucra inseamna a fi) ? Un caracter care se transforms radical, fie §i pentru o jumatate de ora, nu este un caracter neschimbator si se poate spera ca aceste sebimbari se vor repeta din ce in ce mai des. Pc ebfel, unde a intslnit Schopenhauer caractere cu totul unitare, egoiste dels intaia pana la ultima ggndirc, d.?!a Inl&nil pans la cel din urma- simtimant ? O asemenea 'simplificare a firii omene?ti probabil c~; n’a feat niciodata realizata ?i, inca odata aceasta crcdinfa derpre caracter ca ar putea fi ceva unbar, cm bine r.mcgen, nu poate rezista nici observal.iei cele; mai superficiale. Caracterul este rezultanta unor foru. eterogene $i aceasta afirmare, bazatc pe observatiile unor oameni in carne $i oase si nu pe ab&tracfii, ajur.ge pentru a rasturna teoria c a ;vS a Jui Kant §i a lui Schopenhauer. In ce prive?te p e.Spencer, aiunge sa i s£ arate ca bunele inclinari sunt tot atat de ereditare si tot atat de puternie organizate ca si cele rele $i ca cineva poate avea, cu pu^ina dibacie, tot atatea puteri stramo-

40

JULES PAYOT

?e§ti pentru sine, cat §i contra sa. In tot cazul este numai o chestiune de mai mult ori mai pu^in §i Ca cele ce urmeaza in aceasta carte, speram ca vor rezolva ?i restul. Sa lasam deci aceasta teorie a caracterului neschimbatoi, fiindca vedem ca ea n’are nicio baza. Sa preamarim pe Schopenhauer care a inoculat ger­ mander aceasta teorie. Ea ar fi pre^uit pentru noi cat doua corpuri de armata, daca am fi avut §i noi teoreticieni ai descurajarii ?i in deosebi un Taine care, cu o ingustime de vederi de nein^eles la un spirit atat de inalt, n’a putut s& deosebeasca fatalismul de determinism ?i cafe, din reac|iune impotriva omului cousinian, a me!rs pana la a privi viea^a noastrS ca independents de voin^a noastra, iar virtutea ca un produs cum ar fi, de pilda, zaharul. Inchipuire naiva, copilareasca, care, prin brutalitatea ei, a indepartat pentru multa vrenie spiritele dela studiul dcterminismului psihologic §i care a fal?ificat, dela aparijia ei $i mul^i ani dupa aceasta, semnifica^ia car^ii lui Ribot asupra boalelor voin^ei. Atat este de adevSrat ca in aceste materii, in genere delicate, e mai bine sa ai inaintea ta o legiune de adversari decat un prieten tSios, dar nepriceput.

II Ne ramane acum sa inlaturam din drumul nostril o teorie cu mult mai indraznea^a, care afirma ca ar fi posibil ca cineva sa devie stapan pe sine dar care, fiindca a privit aceasta opera de liberare de sine ca prea lesnicioasa, a produs mai mul^i descuraja^i de­ cat teoria fatalita^ii. Este vorba de teoria liberului arbitru Liberul arbitru ?i libertatea morala a caror soarta

E D U C A flA VOINfEI

41

s’a cautat a se lega una de alta, nu numai ca nu se impaca intre ele, ci i§i sunt chiar protivnice. A se infafi^a tinerilor ca atat de u?oara opera indelungata, rabdatoare §i de statornica staminas a liberarii de sine, inseamna a-i expune dela inceput descurajarii. Dupa ce opt ani de frecventare a ?colii, profesorii au Jinut pe tineri in contact cu oamenii de voinja ai antichita^ii, mari^i inca prin perspectiva, le-au umplut sufletul de entuziasm, ei sunt buni de pus in fa^a sarcinii celei mai insemnate a vie^ii, neascunzandu-li-se nicio greutate, dar aratandu-li-se ca pot fi siguri de biruin^a, daca nu se vor abate dela tinta urmarita. Nu poate deveni cineva stapan pe sine printr’un fiat, a$a cum Franca n’a putut deveni dupa 1870, nu­ mai printr’un fiat, Franca puternica de azi. Ea a de­ pus timp de douazeci de ani *) eforturi neintrerupte, dureroase, pentru a se ridica. Tot astfel ridicarea noadtra individuals cere staruin^a rabdatoare. Cum ? Se vad oameni muncind timp de treizeci de ani in meseria lor, pentru a ca?tiga dreptul de a se odihni la t^ra, iar operei acestea atat de inalte, atat de nobile a stapanirii de sine sa nu i se consacre niciun timp ? De aceasta atama doar ceea ce voim noi, deci ceea ce vom fi ; de ea atarna rolul ce vom juca in viea^a, in societate. Prin ea ne putem impune stimei, respectului tuturor. Ea ne poate deschide toate por^ile, ne poate duce la toate izvoarele fericirii §i este admisibil ca tinerii sa nu se ingrijeasca de aceasta ? Dispre^ul aratat acestei opere, ascunde de bunaseama o suferin^a tainica, cum ni s’a putut intampla fiecaruia dintre noi. Care e studentul care n’a sim^it dureros disproporjia dintre dorinjele de a realiza ceva bun §i slabieiunea voin^ei lui ? Sunte^i liberi, ne spuneau pro-1 1) E vorba de anii dela 1870 pSna la 1893, cfind a ap&rut aceasta carte (n. tr.)

42

JULES PAYOT

fesorii no§tri. !=>i aceasta afirmare o desmint realita^ile, spre disperarea noastra. Nimeni nu ne-a pregatit pentru aceasta lupta ; nu ne-a inva^at nimenii cum se cucere§te voin^a incetul cu incetul ; nimeni nu ne-a sprijinit in aceasta direc^ie §i apoi, printr’o reac|ie foarte fireasca, am acceptat cu avant doctrinele copilaroase ale lui Taine §i ale fatali§tilor care ace^tia cel pu|in ne consolau, ne indemnau-da resemnare in fa^a zadarniciei acestei lupte. §i atunci ne lasau lini§ti|i, de§i in voia.vantului, amor^induptte pentru a nu simti minciuna acestor doctrine mangaietoare a lenei noastre. Cauza principals a acestor teorii fataliste ale vointei, este cealalta teorie, teoria naiva $i nenorocita in acelasi timp a filosofilor partizani al liberului arbitru. Libertatea morala, ca $i libertatea politica, ca tot ceea ce are oarecare pre$ in lumea aceasta, trebue cucerita prin lupta grea §i sustinuta neincetat, Ea este rasplata celor tari, celor indemanated§, celor staruitori. Nimeni nu e liber, daca nu e vrednic sa fie. Libertatea nu este niciun drept, nicluri fapt, ea este o rasplata, rasplata cea mai inalta, cea mai aducatoare de fericire ; este pentru toate evenimentele vie^ii ceea ce este lumina soarelui pentru o priveli^te ?i cui n’a §tiut s’o cucereasca, ii vor fi refuzate toate bucuriile adanci $i trainice ale vie^ii. Nicio chestiune n’a tost mai intunecata, mai neinteleasa decat libertatea Bain o nume^te : zavorul ruginit al metafizich. E clar ca prin libertate noi intelegem stapanirea de sine, predominarea continua a simtimintelor nobile $i a ideilor morale asupra inclinarilor animalice. La o stapanire de sine farai nicio §tirbire, nu trebue sa ne gandim. Prea putine veacUri ne despart de primitivitatea, de salbaticia unor stramo^i care se adaposteau in pe?teri, ca sa ne putem libera cu totul de anumite inclinari, de egoism, de pofte neinfranate, ca ?i de lenea ce ne-au lasat mo§tenire. Marii sfin^i care au invins in acea-

E D U C A flA VOII'TJ’EI

43

sta lupta neincetata a firii umane cu firea animala, n’au cunoscut bucuria biruin|elor senine §i necontestate. D^r, o spunem din nou, opera ale carei mari linii le tragem, nu este atat de greu de implnit ca sfin|irea de sine, caci lupta Jmpotriva lenei §i a pasiunii este aitceva decat a cauta sa starpe?ti in tine pana la radacini egoismul, de pilda. Totu$i, chiar astfel redusa, lupta e lunga §i anevoioasa. Nici ignorantii, nici ingamfat-ii nu o pot birui. Este o tactica, o linie de conducere care trebue cunoscuta, trebue urfnata ; este o munca indelungata care tre­ bue primita. A intra in arena fara a cunoa^te legile psihologiei sau fara a urma sfaturile acelora care le cunosc, inseamna a voi sa birui la §ah pe un adversar exercitat, fara a cunoa^te jocul. — „Dar“ , vor spune partizanii unui liber arbitru himeric, daca nu pute^i creea nimic, daca printr’o vointa cu totul voluntara, printr’un fiat, nu puteti da cutarui motiv, sau cutarei cauze o putere pe care nu o are prin fire proprie, nu suntet.i liberi ! — Ba da. suntem liberi. $i nu ravnim alta libertate. Tn loc de a pretinde, cum face^i dumneavoastra, sa dam putere unui motiv printr’o simpla vrere, printr’un act misterios, bizar, contrariu tuturor legilor ?tiintifice, noi vrem sa i-o dam printr’o inteligetifa aplicare a legii de asocia^ie. Noi nu poruncim firii omenesti decat ,supunandu-i-ne. Singura garan$ie a libertatii noastre sunt legile psihologiei, care devin astfel singurul instrument posibil al liberarii ; perttru noi nu exista libertate decat in sensul determinismului. Iata-ne ajun?i la punctul lamurit al d,£sbaterii noastre. Ni se spune : — Daca nu admiteti ca vointa e in stare, numai prin libera ei ini^iativa $i fara s’o doreasca nimeni, sa asigure precumpanirea unui motiv fara inraurire asupia puterilor care actioneaza libere, atunci pre-

44

JULES PAYOT

supunefi dinainte dorin^a. Studentul dvs. care nu va dori sa munceasca, nu va munci niciodata. Ajunge^i astfel $i la ideea de predestinare §i la o predestinare mai cruda decat cea calvinista, deoarece calvinistul menit sa ajunga in iad, nu-$i da seama de aceasta nu-1 parase?te niciodata nadejdea ca va intra in Impara^ia Cerurilor. Studentul dvs. insa, printr’un examen adanc al con§tiin^ei, i§i poate da seama ca nu ravne?te la aceasta, neavand nici harul sfant, ca deci orice sfor^are ar fi zadarnica $i, dupa deviza din „Infernul“ lui Dante, trebue sa lase la poarta orice nadejde. lata chestiunea pusa cat se poate de lam urit: am ori nu am dorin^a de mai bine — daca nu o am, orice efort e zadarnic — sau, cum dorin^a nu atarna de mine, iar harul divin coboara unde vrea el, suntem in ghiarele fatalita^ii ! — Foarte bine, dar invoindu-ne cu aceasta, noi cedam mai pu^in decat s’ar parea. Nota^i bine ca dorin^a de mai bine, oricat de slaba ar fi, ne ajunge, fiindca ne gandim ca, folosindu-ne de mijloacele de cultura ce i se potrivesc, vom putea desvolta aceasta dorinta, sa o intarim, s’o transformam intr’o hotSrire bine chibzuita ?i trainica. — Dar aceasta hotarire, cat de slaba ar fi, ea va trebue ?i daca ea n’a existat dinainte, nu ve^i putea face nimic— Admitem bucuros aceasta. Credem mai intai ca, chiar partizanii liberta^ii prin a?a zisul fiat vor fi de acord cu noi ca nu se poate pune temeiu pe o hotarire de a fi mai bun, care nu se razema pe nicio dorin^a. A indeplini impotriva voin^ei o opera indelungata, a nu ne fi drag ceea ce cautam sa realizam, inseamna a lua dinainte acestei opere orice nadejde de reu^ita. Pentru a izbuti trebue sa-i fie draga cuiva aceasta sarcina. — Dar, inca odata, aceasta dragoste, aceasta do-

EDUCATIA VOINfEI

45

rin^a o are, ori nu o are studentul dvs ? Daca nu o are, iata-1 osandit pentru totdeauna. — Admitem aceasta dilqma, zicem noi. Da, dorin^a este necesara. Fara dorin|a de libertate nu poate fi libertate ! Dar dureroasele efecte ale acestor predestinari nu ating decat o categorie de oameni pe care, partizani ai liberului arbitru celui mai absolut, ii considers ca pe ni§te predestinari. In adevar, grupul predestina|ilor seamana cu grupul acelor nenorociti aliena|i, atin§i de demenfa morala. Admitem, fara s’o putem demonstra $i nuniai fiindca n’am intalnit niciodata cazuri negative ca daca, de pilda, vei intreba pe un om oarecare in toate mingle daca prefera cariera glorioasa a unui Pasteur aceleia de be^iv decazut, acesta va raspunde desigur ca da. Dar aceasta este ceva de sine infeles, cine o poate contesta ? Cine a cunoscut oameni cu totul nesimfitori fa^a de stralucirea geniului, a frumuserei, a inal^irnii mo­ rale ? Daca o asemenea bruta exista, ori a existat, marturisesc ca acest caz nu ma intereseaza. Iar dacS postulatul meu este privit ca temeinic de cea mai mare parte a oamenilor cu sim^ uman, aceasta imi ajunge. Caci daca un om prefera decaderea celei mai respingatoare specii umane marimea unui Socrate, a unui Regulus, a unui Vincent de Paul, acea­ sta preferinta, cat de slaba ar fi ea, imi ajunge, fiindca a prefera inseamna a. iubi, a dori. Aceasta dorinra, cat de fugitiva s’ar presupune, poate fi sprijinita, intarita ; ea va create, daca va fi cultivate, ^i se va transforms prin. jocul, condus cu abilitate, al legilor psihologiei, intr’o' hotarire viguroasa. Este intocmai cum dintr’un graunte, hrana unor furnici, rasare un stejar care infrunta vijeliile. Prin urmare, a fi ajuns in stramtoarea acestei pre­ destinari. lucrul nu ne turbura intru nimic, fiindca —1 afara de un grup de aliena^i pe care ii sacrifica chiar ?i partizanii liberului arbitru prin fiat §i poate

46

JULES PAYOT'

un grup de cateva duzini de brute fara leac — suntem to(i cat se poate de predestina^i. Morala n’are deci nicio trebuinta de a-§i lega soarta de teoriile atat de riscate — §i repets m : atat de descurajatoare — ca aceea a liberului arbitru. Morala n’are nevoie decat de libertate, ceea ce este cu totul altceva, $i aceasta libertate nu e posibila de­ cat in §i prin determinare. Pentru a ne asigura libertatea, este de ajuns ca imaginatia noastra sa fie !n stare de a concepe un plan de viea^a $i sa-1 realizeze. Con^tiin^a si practica legilor de psihologie, ne vor ajuta prin unele indepartari pe de o parte, prin unele aliante de alta parte sa ne asiguram predominarea planului ales §i sa facem ca timpul, marea putere de liberare, sa lucreze in noi, pentru realizarea acestui plan. Concep|ia noastra de libertate nu e poate atat de seducatoare pentru lenea noastra ca teoria liberului arbitru. Dar ea are asupra acestuia' din urma avantajul de a se potrivi cu realitatea firii noastre psihologice ?i morale ?i de a nu se expune la ridicolul afirmarii orgolioase a liberta^ii noastre absolute, mereu contrazisa de adevarata robie in care ne 1;in du§manii no?tri launtrici. §i daca acest conflict n ar fi decat amuzant pentru psihologul observator, raul n’ar fi decat pe jumatate, dar el nu intarzie de a produce descurajarea in cele mai bune intentiuni Mai mult, e aproape sigur ca aceasta teorie a libe­ rului arbitru a indepartat — $i aceasta este o pierdere de nereparat — multe spirite patrunzatoare dela studiul conditiilor vointei1). 1) Pentru a ne insu?i aceasta convingere, e de ajuns sa vedem in ce adanca uitare a cacut lucrarea psihologica cea mai temeinica ce a produs ?coala lui Cousin privitoare la voinjia. E vorba de acea minunata „Expunere a activitatii voluntare pentru a servi la ^tiin^a educatiei“ , scrisa de Debs (1844). E)ebs a murit catre varsta de 34 de ani, credem. Sunt In

EDU CA flA VOINTEI

47

Acum cand calea e cura^ata de teoriile cele mai cu trecere asupra naturii voinfei, putem patrunde in inima subiectului nostru §i a studia de aproape psihologia voinfei.

cartea lui paglni de o patrundere prodigioasa, daca te gande$ti la vremea cand s’a scris aceasta carte. Paginile 30 $i urmatoarele, con^in o expunere foarte lamurita a teoriei reproduse de W. James, ca voin^a nu leaga -lucrurile decat in ordinea mintala. Ce n’ar fi putut face in aceasta ardine de studii spiritul atat de fin al lui Jouffroy, daca n’ar fi fost abatut de disculjiile bizantine la moda asupra liberului arbitru ! Aceasta teorie fatala a impiedicat timp de .iumatate de veac studiul vointei.

CARTEA DOUA

PSIHOLOGIA VOINTEI CAPITOLUL I

Rolul ideilor in voin^a. Daca elementele vietii noastre psihologice ar fi simple, n’ar fi nimic mai u?or decat a se studia primejdiile ca $i mijloacele ce infati?eaza in opera stapanirii de sine. Dar aceste elemente formeaza intre ele o alianffi $i chiar combina^ii care fac anevoioasS analiza amfinun^itfi. Este totu?i u$or de observat cS toate elementele viefii noastre intime se reduc la tr e i: ideile, starile suflete?ti ?i actiunile noastre.I

I Cuvantul idee cuprinde multe elemente diferite. Deosebirea cea mai adanca pe care psihologul preo■cupat de raporturile inteligentei §i ale vointei ar putea face intre ideile noastre, este deosebirea de idei centripete $i idei centrifuge. Un mare numar

E D U C A flA VOINTEI

49

de idei ne vin din afara ; ele sunt „trecute prin strecuratoare", cum zice Montaigne, adevara^i oaspe^i trecatori, care nu sufera nicio lucrare de asimilare §i carora memoria noastra le serve$te numai ca intrepozit. Ideile cele mai contradictorii stau alaturi noi purtam un timp in noi o adunatura de ganduri venite din citirile, din conversable, chiar ?i din visurile noastre ; straini care s’au furi§at in noi, servindu-se de lenea noastra de spirit §i cea mai mare parte sub haina autoritab vreunui scriitor ori vreunui „magistru“ . In acest arsenal unde sunt lucruri bune §i lucruri rele, lenea §i sensibilita/tea noastra trebue sa caute o indrepta^ire. Ideile de aoest fel trebue sa le stapanim. Le putem randui, le putem face sa evolueze dupa vrerea noastra, dar daca noi avem putere asupra lor, ele nu au nicio putere asupra noastra ; cele mai multe sunt numai ni$te cuvinte, nimic mai mult, iar lupta vorbelor impotriva lenei §i a sensibilitab noastre, este lupta oalei de pamant impotriva oalei de fier. Fouillee a sus^inut o teza in general fal?a, vorbind de idei-forje- El n’a vazut ca ceea ce poate savar§i ideea, ii vine aproape toitdeauna din alianb ei cu adevaratele forb , care sunt stranse afectiv. Experienb de fiecare minut ne convinge de slaba putere a ideii. Este mare departare intre consim b rea curat formala §i credinb inrauritoare §i impingatoare la lupte. Indata ce inteligenja se gase§te in situa^ia de a trebui sa lupte singura, fara ajutor din afara impotriva brutalei cohorte a puterilor senzuale, ea e condamnata la neputinbIn starea de sanatate, aceasta izolare a inteligenbi este imposibila ; dar boala ne procura foarte lamurit dovada ca orice putere imbolditoare la fapte inseminate, emana din senzualitate. Nu susbiem ca inteligenb n’are in sine nicio putere, dar ca ea nu e in stare sa respinga, sa alunge greoaiele tendinb animalice ; iata ce ni se pare foarte sigur. 4

50

JULES PAYOT

Ribot a demonstrat in „Mala.dies die la volonte“ cu sprijinul unor exemple hotaritoare, ca pe cand sensibilitatea este adanc atinsa, pe cand bucuria care urmeaza sensa^iei nu se ive$te, pe cand ea ramane rece, fara viea^a, o fiin^a inteligenta devine incapabila de a mi§ca cel pu^in mana pentru a pune o iscalitura. Cine dintre noi, sculandu-se dupa o noapte nelini§tita ?i o odihna neindestulatoare, nu s’a gasit intr’o situate asemanatoare ? Intr’o stare de adanca toropeala, dar cu inteligenta destul de limpede, noi vedem ce ar trebui sa facem, dar in acel moment simtim ca ideea are pu^ina putere prin ea insa§i- Daca insa, in acela?i moment vom auzi servitoarea vorbind cu un vizitator cunoscut, care se anun^ase, dar de care uitasem, atunci ru§inea, incurcatura in care ne gasim, ru^inea de a ne fi gasit neimbracat, ceea ce este un sim^imant, ne face sa sarim din pat in cea mai mare graba. Cauzele citate de Ribot, ilustreaza puternic con­ trasted dintre efectele ideii §i acele ale simtimantului. Unul din bolnavii pe care ii citeaza, in neputinta de a face voluntar cea mai mica mi$care, de?i inte­ ligenta lui era neatinsa, sari cel d’intai din trasura cand se intampla ca aceasta sa izbeasca pe drum o femeie. Din nenorocire se crede ca starile patologice sunt stari aparte pe cand acestea nu sunt decat o denaturare, o ingro?are a realitatii. Dupa cum un sgarcit oarecare va fi totdeauna gata sa rada de prostiile lui Harpagon, fara sa se vada pe el insu^i, ca in piesa lui Moliere, tot astfel refuzam de a ne vedea in aceste stari limpezi ale boalelor mintale care ne rod. Dar toata expenenta noastra ne-a convins de neputinta ideii. Fara a mai vorbi de alcoolici, care §t(u foarte bine care sunt urmarile betiilor lor, dar nu le simt decat la intaiul atac de apoplexie, cand e prea tarziu, ce este oare neprevederea daca nu ve-

EDUCATIA VOINTEI

51

derea viitorului amenintator, fara simtimantul acestei amenin^ari ? Iar cand vine mizeria, omul se vaeta : „Ah, dac’a^i fi $tiut!“ §tia, dar nu era acea cunoa$tere sim^itoare, emo^ionanta care, in ce prive?te voin^a, este singura care pre^ue?te ceva. De desubtul acestui strat superficial de idei care nu patrund, se gasesc ideile care se pot bucura de sprijinul sim^imintelor trecatoare. De pilda : petrece cineva mai multe zile in lene, cite^te, dar cartea ce §i-a pus in gand sa scrie, sta colea ; nu se apuca de lucru, de§i i?i da bine seama de interesul ce are de a lucra. Deodata po§ta ii aduce ?tirea izbanzii repurtate de un prieten ?i iata ca a venit imboldul ravnei. $i ceea ce n’au putut produce cele mai inalte §i mai puternice considerate a putut s’o produca intr’un moment unda emotiva de ordin inferior. Imi voiu aduce totdeauna aminte de un eveniment care-mi arata cu o eviden^a izbitoare deosebirea dintre idee §i emo^ie : treceam odata in zori de zi, la Buet, peste un ghefar cu o panta repede al carei fund se pierdea in intuneric. Deodata incepui sa alunec, dai nu-mi pierdui capul nicio clipa. Aveam con^tiinta de situa^ia critica in care ma aflam ?i vedeam limpede primejdia. Dar. pe cand ma gandeam ca mi-a venit sfar$itul, am izbutit, ca prin minune, sa incetinez alunecarea §i sa ma opresc de tot la o suta de metri mai jos. Trecui apoi incet §i foarte lini^tit ghetarul, servindu-ma de toiagul de munte. Dar, dupa ce ma vazui scapat de-abinelea, fui abia atunci cuprins de un tremur grozav (poate §i din cauza slabirii in urma unei asemenea incordari de forte). Ma trecu o sudoare prin tot trupul, simteam cum imi bate imma $i abia atunci ma cuprinse o frica grozava, nespusa ; intr’o clipa vederea primejdiei deveni simtimant al primejdiei. Mai in adanc decat ideile venite din afara ?i adoptate provizoriu de catre starile afective trecatoare, se gasesc ideile care, desi venite $i ele din exterior.

52

JULES PAYOT

se gasesc !n armonie cu simtimintele fundamentale ?i inchee cu aceasta o aliantS atat de stransa incat nu se ?tie daca a absorbit ideea sim^imantul ori simtimantul ideea, in a$a grad ele se confunda cu ideile din izvor interior, ie$ite din adancul firii noastre §i care sunt traducerea in formule limpezi a caracterului nostru insu§i, a tendin^elor noastre profunde. Personalitatea noastra le da o calda colora^ie ; ele devin intru catva sim^iminte. Intocmai cum lava, racita dupa ce a ajuns la suprafa^a, ramane inca fierbinte ani de-a-randul la o anumita adancime, aceste idei pastreaza in schimbarea prin care trece, caldura originii lor afective- Ele sunt in acela§i timp inspiratoarele §i sprijinitoarele intregei activita^i, intr’o direc^ie data. Totu^i, trebue sa nu pierdem din vedere ca aceste idei nu sunt pe deplin id e i: netede, lamurite, u?or conduse, ele iau locul sim^imintelor, care sunt stari psihologice puternice dar incete, greu de manuit. Sunt mult diferite de ideile de suprafa^a care formeaza pe ,,omul verbal" §i care adesea nu sunt ele in?ile decat vorbe, semne goale ale unor lucruri insemnate. Vlaga lor pome^te intru catva dela radacini. Este o energie de imprumut pe oare cauta s’o scoata din izvorul viu al sim^imintelor, cu un cuvant pasiuni ale starilor afective. Cand o idee ca aceea de care vorbim, na$te intr’un suflvt doritor de a o primi, printr’un indoit §i tainic ferment de inchegare pe care-1 vom studia, aceasta idee atrage catre ea simtimintele care sunt in stare sa o rodniceasca; ea se hrane^te intru catva din aceste simtiminte, se intare$te, iar pe de alta parte limpezimea ideii trece in simtiminte, dandu-le nu vigoarea, ci orientarea. Ideea este pentru simtiminte ceea ce este punerea in actiune, s’ar putea zice magnetizarea, pentru nenumarate curente din vergeaua de fie r ; ea le dirijeaza in acela$i sens, distruge conflictele ?i din ceea ce nu era decat o adunatura fara nicio or-

E D U CA flA VOIN'fEI

53

dine, formeaza un curent disciplinat, de o putere insutita. Astfel ajunge uneori, in politica, o formula fericita a unui om popular, pentru a indruma catre o tinta bine lamurita toate forjele pana atunci anarhice §i contradictorii ale unei democra^ii. Dar, reduse la ele inijile, sunt neputincioase fa$a de brutalitatea inclinarilor. Cui nu i s’a intamplat sa fie cuprins noaptea de o frica fara temeiu, o frica ridicola care-1 face sa ramaie pironit in pat, cu puternice batai de inima, cu tamplele umflate de navala sangelui ?i nefiind in stare, fara niciun te­ meiu, de a potoli aceasta frica, de$i judecata n’a slabit inteligen^a, ramasa limpede. Pe acei care n’au trecut printr’o asemenea intamplare, ii sfatuesc sa citeasca la ^ara, iama, in timpul unei vijelii, „U$a zidita“ din povestirile fantastice ale lui Hoffmann. Ei vor vedea desigur cat de pu^in trag in cumpana judecata lor, ideile lor limpezi fa^a de emo^ia produsa de frica. Fara a vorbi insa de sim^iminte atat de puternice §i aproape in­ stinctive, se poate constata lamurit diferen^a intre puterea realizatoare §i ideea ?i starile afective, studiindu-se $i sim^imintele castigate. Sa se compare credin^ele de intelectualitate „papagaliceasca“ ale burgheziei din micile ora$e cu credin^a sim^ita a unui dominican, de pilda. Acesta, simftnd adevarul religios, e in stare sa faca sacrificii de sine, sa se lipseasca de tot ce-i trebue lumii, sa indure saracia, chinuirea trupului, traiul cel mai aspru. Burghezul, la care credinfa este de ordin intelectual, se duce la biserica, dar nu se ruijineaza de egoismul cel mai respingator. E bogat $i exploateaza fara mila pe un biet servitor pe care-1 hrane?te prost, cerandu-i munca istovitoare. Sa se compare §i postulatele socialismului bulevardier, care nu se va lipsi de nicio placere, nici chiar de cheltuieli de simpla vanitate, cd socialismul simtit al unui Tolstoi care, cople$it de

54

JULES PAYOT

toate bunurile : noble^a, avere, geniu, traeyte viea^a unui ^aran rus. Tot astfel ideea ca moartea este ceva ce nu poate fi inlaturat, continua sa ramaie o abs­ t r a c t pentru cea mai mare parte de oameni. $i aceasta idee atat de mangaietoare §i odihnitoare, atat de in stare a slabi in noi sim^imintele ambifioase, trufia §i egoismul, ?i a seca izvorul suferin^elor, ramane fara inraurire asupra purtarilor noastre. $i cum ar putea sa fie altfel cand chiar la cei osandi^i la moarte in genere ideea mor^ii este simfita numai in ultimu] moment. Citi^i, de pilda, in aceasta privin^a, randurile din „01ivier Twist“ , celebrul roman al lui Charles Dickens : „Acest gand era ve?nic treaz in mintea lui, dar intr’un fel nelamurit ?i fara sa-§i poata pironi gandul asupra-i- In vreme ce se infiora de groaza §i i se urea sangele la cap, gandindu-se ca avea sa moara in curand, el numara in ne§tire vergile de fier dela grilajul tribu.nalului §i se mira ca una din aceste vergi e rupta, intrebandu-se daca n’au de gand sa puna alta in loc. Abia in sear a acestei din umia zile triste, ii se infaJi?a in minte cu toata grozavia situa^ia lui desnadajduita ?i infrico^atorul desnodamant in fa^a caruia se afla. Pana atunci nu-?i daduse seama destul de lamurit de faptul morjii atat de apropiate". E de prisos sa mai ingramadim alte exemple. Fiecare poate gasi, rascolindu-§i amintirile §i experien^a, un numar de fapte caracteristice prin care se va patrunde de temeinicia incheierilor noastre. Nu. Ideea prin ea insa^i nu este o for^a. Ar fi o for^a numai daca ar putea inlatura din con§tiin^a alte elemente. Gasindu-se insa in conflict cu starile afective, este nevoita, spre a putea lupta, sa imprumute dela simfimant puterea ce-i lipse§te.

E D U C A flA VOINfEI

55

II Aceasta neputin^a a ideii, este cu atat mai descurajatoare cu cat avem asupra-i toata puterea. Determinismul asocia^iei diferitelor stari de con^tiin^a, folosit cu dibacie, ne da o libertate aproape absoluta In regiunea intelectuala. Insa$i legile asocia^iei ne permit sa rupem un lan^ de stari asociate, de a in­ troduce elemente noua §i a lega apoi la loc lan^ul. Pe cand cautam un exemplu concret pentru a ilustra aceasta afirma^ie teoretica, intamplarea, ajutatoare credincioasa a oamenilor care urmaresc o idee, imi puse la indemana exemplul cautat. Se auzi fluieratul sirenei unei fabrici. Acest sunet, aceasta stare prezentativa, a rupt fara sa vrea re^eaua ideilor ce urmaream, introducandu-mi deodata in con§tiin^a imaginea marii, un profil al mun^ilor Corsicei, apoi minunata priveli§te ce se desfa?oara depe cheiul Bastiei. Fluieratul fabricei avea intocmai acela$i sunet ca fluieratul vaporului pe care-1 auzeam atat de des. Ei bine, liberarea noastra este aceasta : este legea celui mai tare. O stare prezentativa este, in regula generala, mai tare decat una reprezentativa $i daca flu­ ieratul auzit poate destrama $irul unor idei la care vrei sa te gande^ti, va fi deajuns sa intrebuin^am in mod con$tient acela§i procedeu Noi putem, cand voim, sa producem in noi stari prezentative, spre a ne libera de asociajii prea puternice, sa introducem stari prezentative care vor rupe violent lantul. Exista mai ales o stare reprezen­ tativa deosebit de supusa §i cu aplicarea lesnicioasa, aceasta este : mi^carea §i dintre mi^cari acelea care alcatuesc graiul. Po|i rosti cuvinte, poti citi cu glas tare ; po^i face a$a cum fac calugarii care vor sa-?i

56

JULES PAYOT

infranga ispitele, sa te biciui, sa rupi cu violen^a asociajiile ce vrei sa distrugi. Putem de asemenea sa impunem cu for^a ideea careia voim sa-i asiguram biruin^a, astfel incat aceasta la randu-i sa fie punct de plecare pentru o noua direc^ie a gandirii. De altfel in aceasta sarcina a noastra suntem puternic ajuta^i de marea lege a memoriei. Orice amintire are nevoie pentru a se intipari adanc, de o repeti^ie prelungita §i cat mai frecventa. Ea are mai ales nevoie de o aten^ie vie §i, ca sa zicem a§a, simpatica. Altfel, substraturile cerebrale ale lanjurilor de idei pe care le inlaturam din con^tiin^a §i le ^inem departe de noi, slabesc, se intuneca §i istovirea lor va avea ca urmare dispari^ia ideilor corespunzatoare. Noi suntem deci stapanii gandirii noastre ; putem smulge plantele cele rele ; mai mult chiar, putem nimici partea de teren pe care cre?teau. Dimpotriva, cand voim sa pastram asocia^iile de idei prezente ?i sa le lasam sa se desvolte, trebue ca inainte de toate sa avem grija de a indeparta starile prezentative straine de obiectul ce ne intereseaza §i in stare de a navali in con^tiin^a noastra; trebue sa cautam tacerea, linijjtea, sa inchidem ochii chiar, daca ^esatura gandurilor noastre este prea ginga?a. Mai mult chiar, vom chema in ajutorul nostru stari prezentative in stare sa ne ajute : vom vorbi cu glas tare, ne vom a§terne pe hartie cugetarile ; scrisul, mai ales, ne este un ajutor pre^ios in medita^iile indelungi, oaci sprijina gandirea §i face mainile $i ochii tovarafji ai mi^carii ideilor. Pe mine, o dispozi^ie fireasca, cultivata putemic prin indeletnicirile mele, ma impiedeca de a citi fara sa articulez, $i astfel cugetarea e sus^inuta de trei lan^uri de senza^ii prezentative §i chiar de patru, deoarece e greu sa articulam fara sa auzim cuvantul rostit *).1 1) Se $tie ca amintirea unui cuvant este foarte complexa, compunandu-se din patru elemente §i anume : 1. o imagi-

E D U CA flA VOINfEI

57

In rezumat, fiindca avem deplina putere asupra mu?chilor no?tri §i mai ales asupra acelor ai organelor sim^urilor sau ai acelor in care joaca rol graiul, ne putem libera de robia asocia^iilor de idei. Binein^eles ca pot fi deosebiri atarnand de firea fiecaruia dintre noi. §i, in psihologie, ar fi mare gre§ala astazi daca ar voi cineva sa generalizeze cazul sau, deoarece in fiecare zi ies la iveala tipuri noua care pana atunci se confundau'). De aceea eu n’a? afirma decat pentru mine, ca singura amintire pe care o pastrez intreaga, ?i pe care o rechem totdeauna cea dintai, cand vreau sa schimb mersul gandirii mele, este preimagina^ia unei mi§cari. Am putere asupra gandirii mele numai fiindca sunt stapan pe mu$chii mei. Oricum ar fi, din punct de vedere al educajiei voin^ei prin ea insa^i, concluzia acestui capitol este destul de descurajatoare. Avem toata puterea asupra ideilor noastre, dar... puterea ideilor noastre in lupta impotriva lenei ?i a sensibilita^ii, este aproape de nebagat in seama. Sa vedem daca nu vom fi mai noroco§i, studiind mijloacele ce ni le pun la indemana starile afective pentru opera stapanirii de sine.

na^ie motrice (cuvantul ro s tit); 2. o imagine vizualsi (cuvantul scris sau tiparit) ; 3. o imaginable auditiva (cuvantul auzit) ; 4. o imagine motrice grafica (cuvantul scris). Gandirea fiind imposibila fara graiu, e clar c5, sub orice be~ satura a gandirii se desfa?oara una sau mai multe b^saturi, formate din imaginile de care vorbim. Cand scrii, cele patru feluri de imagini pot sprijini gandirea. 1) Ribot. Revue philosophigue: „Ancheta asupra ideilorgenerale".

58

JULES PAYOT

UAPITOLUL

II

Rolul starilor afective in voin^a.

I Inrauririle ce pot exercita starile afective asupra voin^ei noastre, nu trebuesc exagerate. Ele pot totu§i sa ne faca sa infruntam fara §ovaire moartea §i suferin^ele. A recunoa?te puterea lor, inseamna a constata o putere empirica universala. Aceasta lege empirica se poate insa transforma intr’o lege $tiin^ifica, adica a se desprinde dintr’o lege mai inalta ?i a se privi ca o urmare trasa dintr’un adevar vadit. Daca, prin analiza, despar^im elementele legate intre ele care constitue sim^imantul, gasim intransele acela^i lucru, ca la un adagio de Beethoven : un motiv fundamental scurt strabate varia^iunile care uneori !1 acoper, alte ori il scot in relief. Aceasta fraza mereu renascand in mii de forme, este intocmai ca sufletul unic §i in acela$i timp diferit, care da viea^a desvoltarii muzicale. Totdeodata aceasta fraza pe care se razima intregul adagio cu multele sale boga^ii, are drept corespondent in sim^imant o tending elementara. Aceasta tending da unitate simjimantului. Asupra ei se pot desfa?ura varia^iunile foarte bogate ale senza^iilor de placere, de durere §i amintiri. Dar ea este aceea care coloreaza cu o nuanja particulars toate aceste elemente secundare. Intoc­ mai cum la Descartes creaturile nu exista decat printr’o creafiune continuata, a lui Dumnezeu, placerile ?i durerile, senza^iile §i amintirile noastre, n’au realitate decat tot printr’un fel de create continuata.

EDUCATIA VOINTE1

59

In toate acestea scapara for^a vie a tendinjei. Daca aceasta dispare, nu ramane decat o gramada de stari psihologice reci, moarte, simple abstract, fara culoare §i fara putere. Acestui fond substantial al oricarui simjimant, trebue sa-i atribuim faptul ca starile acestea au o atat de mare putere asupra noastra. De fapt tendint-ele nu sunt altceva decat activitatea noastra, voin|a noastra de a trai care, disciplinata cu dureroasa stra$nicie, a fost constransa sa paraseasca in timpul desvoltarii sale directiile multiple, raspandindu-se apoi pe caile autorizate, supunandu-se intru catva legii neiertatoare de a pieri sau a ajunge in acele canaluri care sunt tendin^ele particulare organizate. Aceasta activitate, sub inraurirea durerii care o conduce §i care se va traduce prin serii de mijpcari mu^chiulare legate intre ele $i alcatuind o ac^iune, sau un anumit grup de ac^iuni limpede diferen^iat de altele, aceasta este forma inijiala a oricarei ten­ ding. Activitatea fara disciplina durerii, s’ar fi impra?tiat in toate direc^iile, pierzandu-§i astfel vigoarea. Experien^a a silit-o insa sa se canalizeze in tendin|ele noastre §i aceste tending, dupa cum se vede, sunt intru catva energia noastra centrala, primitive, care prin §uvoaie fierbin^i i§i deschide drum prin coaja superficial^ a ideilor dobandite $i a simtimintelor secundare de origine exterioara. Este forjja noastra vie care se revarsa in mu$chii carora le este harazita aceasta sarcina §i care se traduce in acte obi?nuite, ceea ce explica ?i puterea conducatoare a inclina^iilor. Ele se compun dintr’un grup de mi$cari sau mai just dintr’o masa de mi^cari elementare. De pilda materialul muscular pus in mi§care de manie, de iubire, etc este totdeauna §i in toate cazurile acela^i in intregul sau. Mai mult inca, el este aproape acela§i la intreaga specie umana. Ceea ce vedem ca este, a fost la toate nenumara-

60

JULES PAYOT

tele genera^ii care ne-au transmis existen^a. Pe fondul acesta cam §ters, fiecare a?terne inovajiile sale. Totalul este insa a§a de comun incat ?i copiii din leagan i-ar putea in^elege insemnatatea. Aceasta le­ gatura intre cutare tending §i cutare serie de expresii musculare, se datoreijte eredita^ii. E un lanfc de cateva secole §i se in^elege ca legatura facuta intre cutare idee sau cutare mi$oare musculara n’are nicio putere alaturi de celelalte legaturi, devenite automate. De aici se poate prevedea ca singurul m ijloc pentru a nu cadea sdrobite in aceasta lupta neegala, este a cauta alian^e ?i a face cauza comuna cu tendin^ele ereditare. In felul acesta vom putea inceroa o lupta in care legatura §ubreda dintre idee §i acjiune sa nu fie rupta. Puterea sim^imantului se manifests printr’o mare boga^ie de efecte. Un sim^imant viu poate turbura starile psihologice cele mai independente de dansul in aparen^a, ca de pilda percep^ia obiectelor sensibile. Este adevarat ca orice percep^ie, chiar elementara, este o interpretare a unor semne oarecare. De pilda : fara sa vad o portocala, judec dupa oarecare semne ca trebue sa fie o portocala. Aceasta inter­ pretare devine insa cu inchipuirea instantanee, automatica §i deci foarte greu de inlaturat. Ei bine sim^imantul alunga in fiecare clipa interpretarea adevarata ?i sugereaza o alta interpretare, halucinanta. Fara a mai vorbi de frica ce provoaca noaptea ni§te interpretari cu totul nein^elese ale unor sgomote foarte fire§ti, §tim cu to^ii cum ne orbe^te ura cu prilejul unor intamplari foarte simple. Ne putem da seama de aceste fal§ificari ?i cand ne gandim la atatea pareri gre?ite ale unor mame asupra frumuse^ii §i moralita^ii copiilor sau la nostimada din Mizantropul lui Moliere care-?i bate joc de iluziile pro­ vocate de iubire:

EDUCATIA VOINfEI

61

„Ce paid, ce alba e, ca iasomia, „Ce groaznic de neagra e bruna drdgufd. Dar nu numai percep^ia poate fal§ifica sim^iman"tul. Simtimintele mai tari nu respecta de loc pe •cele mai slabe. De pilda — §i vom sublinia in curand insemnatatea acestui fapt —, vanitatea, sim^imant atat de viu la mul^i, poate alunga din con$tiin|a sim^imintele in adevar sinuate. Sim^i mintele privite de unii •oa ceva elegant, sunt putemic sugerate de amorul propriu. §i aceste pseudd-sim^iminte pun stapanire pe con§tiin^a ?i alunga sim^imintele reale, intocmai cum o fantoma ivita inaintea ochilor unui halucinat, il poate face sa-§i inchipue ca are in fa^a o fiin^a reala. In urma unei auto-sugestii de acest fel, studentul i?i jertfeyte uneori placerile adanci §i rodnice ale varstei $i situa^iei lui pentru pretinse placer! care, despuiate de inveli$ul sim^imantului sugerat de vanitate $i de cei din preajma lui, raman ni§te lucruri goale, urate. Tot astfel oamenii de lume, superficial!, fara gust, nu sunt in stare sa caute inlauntrul lor insu?i sim^imintele adevarate, mul^umindu-se cu acele ce le inspira mediul vietii lor, totdeauna grabite, neroade ?i sterpe. Ace§tia s’au deprins sa-?i inchipue ca incearca in adevar acele sim^iminte de imprumut pe care, in lumea lor, trebue sa para ca le simte cineva $i aceasta deprindere ucide intr’in?ii in cele din urma puterea unei emotii reale. Aceasta supunere la teroarea exercitata de „ce are sa zica lumea“ , face din ei ni?te fringe dragufe, politicoase, dar fara nicio originalitate ; ni$te papu?i ale caror sfori sunt in mainile altora. Chiar $i in momentele cele mai serioase, ceea ce i§i inchipue ei, nu e decat un sim^imant de imprumut. Este clar ca putand fal?ifica percep^iile $i sim^imintele noastre adevarate, cat de sanatoase ar fi

62

JULES PAYOT

acestea, starile afective vor turbura cu ujjurin^a starile psihologice delicate, cum sunt acele ale unor amintiri puternice. Sj>i fiindca orice judecata, orice credinfa se razema pe ni§te cercetari mai mult sau mai pu^in desavar^ite, urmate de o pre^uire limpede a elementelor cercetarii, este evident ca simtimantul va putea sa aiba urmari uria?e. „Principala intrebuin^are ce facem de iubirea noastra“ , zice Nicole, in lucrarea sa Con§tiin\a de sine, „este sa ne incredin^am ca ceea ce lubim e ceva real“ . Aproape to^i ne inchipuim ca luam hotariri, ca alegem din multe drumuri pe unul din ele, acela pe care il voim noi. Din nenorocire, aproape totdeauna, in hotarirea ce credem ca am luat-o noi, nu e nicio participare a voin^ei noastre con^tiente. lnclinarile, sigure de izbanda lor, se invoiesc sa lase intru catva inteligen^a noastra sa chibzuiasca ; ii lasa mangaierea departs de a se crede stapana, dar in realitate e vorba de o suverana constitutionals care face parada, peroreaza, dar nu guverneaza. In adevar, inteligen^a atat de supusa violen^ei starilor afective, n’are cine §tie ce mangaiere din partea voin^ei. Acesteia nu-i place deloc sa indeplineasca ordinele reci ale inteligentei, ci ii trebuesc ordine vii, colorate de pasiune. Patologia ne arata oameni cu totul in neputin^a de a voi, ca de pilda, omul de care am mai vorbit, care sare cel d’intai din trasura pentru a da ingrijire unei femei calcata de trasura lui §i ajunsa sub picioarele cailor, — aceasta cu privire la o vrere particulars. Cu atat mai mult o voin^a trainica, solida, trebue sa fie sprijinita de simtiminte puternice §i ele, daca nu statornice cel pu^in des imboldite. „ 0 sensibilitate intensa“ zice Mill, „este instrumentul §i condi^ia care-^i da putin^a sa exerci^i aspura-^i o stapanire puternica. „Pentru aceasta sensibilitatea are insa nevoie sa fie cultivata Cand a primit aceasta pregatire, ea nu formeaza numai pe eroii primei mi§cari, ci pe eroii

EDUCATIA VOINfEI

63

vointei stapana pe sine. Istoria §i experien^a dovedesc ca cele mai pasionate car act ere arata o statornicie neclinitita in sim^imantul lor despre datorie, cand pasiunea lor a fost indrumata in acest sens.“ Omul care se observa pe sine insu?i, va vedea ca afara de actele devenite automatice prin obiijnuin^a, orice vrere este precedata de o unda emotiva, de o percep^ie afectiva a faptului ce vrea sa indeplineasca- Pe deoparte, cum am mai aratat, gandul lucrului ce vrei sa intreprinzi, nu e in stare sa te faca sa sari din pat diminea^a, pe cand simtimantul ru§inii ca ti-ai uitat promisiunea data unui prieten de a te scula dimineafa, te face sa sari §i sa te imbraci in toata graba. De altfel educa^ia atat de pu^in ra^ionala ce se da astazi copiilor, este intemeiata in parte de o percep^ie nelamurita a adevarului. Intreg sistemul de laude, de rasplatiri, de pedepse, se razima pe credinja nedeslu^ita ca numai emo^iile pot pune in mi^care voin^a. De aceea unii copii la care senzualitatea este pe o treapta mai de jos, nu pot fi educate in privin^a vointei, prin urmare ?i in orice alta privin^a. „Trebue sa marturisim, zice Fenelon ca din toate greuta^ile educa^iei nici una nu se poate asemana cu aceea -de a create ni$te copii carora le lipse?te sensibilitatea. Toate gandurile lor sunt distrate ; ei asculta ?i nu simt nimic“ . Daca privim societa^ile §i vrerile lor colective ca o multiplicare a ceea ce se petrece la indivizi, vom vedea foarte deslu?it ca ideile nu conduc lumea de­ cat indirect §i sprijinindu-se pe sim^iminte. „Raspandirea' unor idei“ , observa Michelet in lucrarea sa Femeile Revolufiei, „nu inseamna cea d’intai ivire a formulei acestei idei, ci mai mult desavar?ita ei clocire, cand, dupa ce a fost primita in caldura puternica a iubirii, incol^e?te, fecundata de puterea inimii." Spencer sus^ine cu dreptate ca „simtimintele conduc lumea." Stuart Mill sus^ine insa, ras-

64

JULES PAYOT

punzand lui Michelet, ca „nu emo^iile $i pasiunile au descoperit invartirea pamantului in jurul soarelui.“ Evident ca nu, dar aceasta descoperire a facut sa nasca, spre folosul ei, sim|iminte puternice fara de care ea ar fi ramas fara nicio inraurire asupra puterii omene?ti. Aceasta idee a incol^it §i a dat roade in sufletul unui Pascal, al unui Spinoza. In sufletul acestuia din urma mai ales, simjimantul de pu^ina insemnatate in univers al globului nostru, ?i deci sim^imantul nimicniciei noastre, a patruns atat de adanc incat nimeni nu poate avea o legatura mai stransa cu operele lui, fara a sim^i ceva din marea lini$te a lucrurilor eterne. Aceasta descoperire a produs efecte puternice numai la filosofii meditativi, deoarece numai la ei a provocat na§terea unor emo^ii adanci. Voin^a uiiei na^iuni, a unui grup politic, este o rezultanta de stari afective (interese, ingrijorari, simpatii comime, etc.) iar ideile pure n’au decat foarte pu^ina putere spre a conduce popoarele. De altfel e deajuns sa atragem asupra acestui punct luarea aminte a cititorilor noijtri. Ei vor gasi in istorie dovezi numeroase ale slabiciunii ideii asupra ac^iunii $i puterii emo^iilor. Vor ?ti de pilda sa deosebeasca partea ce au ideile pure, lipsite de emo^ii, ?i partea de suferin^e, de manii, de temeri §i de speran^e in sim^imantul patriotic care ne insufle^e§te pe to^i. In ce prive^te dovezile individuale, cea mai distrata privire aruncata asupra „comediei umane“ , le va procura asemenea dovezi cu duzinileIntre exemplele ce am citat la capitolul I al acestei car^i, ei vor gasi bigoji care nu §i-ar ierta sa lip— seasca odata dela liturghie §i care totu?i nu vor §ovai a distruge fara mila buna reputable a unor „amici“ ai lor ; vor vedea politicieni care fac parada de darnicia lor, dar carora le-ar fi groaza a se cobori in cocioabele mizerabile §i a veni in directa atingere cu saracii. Vor privi uneori ca paraliza^i la tur-

E D U CA flA VOINTEI

65

burarile provocate de senzualitate in con^tiin^a lor proprie $i vor ramanea uimi^i de ideile josnice ce e in stare sa faca a incolfi in cugetarea lor, altfel stapana pe ea insa?i, o secre^iune ingramadita intr’o anumita parte a corpului lor ; vor pune in fa^a acestei neputin^e a ideii jertfa intreaga nu numai a existentei lor, ci ?i a oricarui amor propriu ce poate produce in suflet un adanc simjamant religios ; se vor patrunde de netemeinicia proverbului qui amat, non laborat, fiindca, dimpotrivS, omului care iube$te ii este lesne §i placut sa indeplineasca orice lucru ; vor vedea de asemenea cu cata uijurin^a sim|;amantul de mama poate trece peste orice sim^imant de onoare §i patriotism. Esen^ialul pentru aceasta categorie de oameni este sa traiasca, sa duca o viea|a oricat de ticaloasa, dar sa traiasca. Vor vedea insa, dimpotriva, patriotismul arzator al unei Cornelii, care dovede?te ca sim^imintelor celor mai puternice li se pot impune cu deplina izbanda simtiminte de natura secundara, artificial^, exemplu foarte pre^ios, fiindca el ne dovede$te putin^a de desradacinare a celor mai temeinice sim^iminte instinctive. Dupa o asemenea cercetare, fie chiar sumara, nimeni nu va putea sa nu se convinga de atotputernicia starilor afective asupra voin^ei.

II Din nenorocire, daca partea afectiva a firii noastre are o precumpanire atat de vaditS in viea^a noastra psihologica, puterea noastra asupra-i este foarte slaba. 5j>i ceea ce e mai grav, este nu numai ca, prin examinarea faptelor se “poate incredin^a oricine de realitatea acestei slabiciuni, ci se poate dovedi ca 5

66

JULES PAYOT

nici nu se poate ca ea sa nu existe de fapt. Aceasta neputin^a nu este in realitate decat o urmare a insagi naturii sim^imantului. Am demonstrat in alta parte ca orice actiune asupra lumii exterioare se servegte de rnugchii nogtri drept instrument ; fara acegtia nu este posibila mcio actiune exterioara. Dar orice imboid venit din afara, pe orice cale, are ca efect provooarea unui raspuns al fiintei care-1 primegte, raspuns muscular binein^eles. Impresiile ex­ terioare sunt insa peste masura de variate ; tot atat de variate vor fi dar gi rSspunsurile ce vin pe cale musculara. Dar orice forma ar lua acest act, el cere o cheltuialS de for^S. Pentru aceasta cheltuiala natura a prevazut masuri minunate : in momentul cSnd o impresie atinge sim^urile, inima incepe sa bat§ mai tare, iar respiraj;ia se iu^egte, toate functiile de nutritie incep sa se migte ca dupa o lovitura de biciu. Aceasta rascoala fiziologica imediata este ceea ce alcatuegte in fond emo^ia. Ea este cu atat mai puternica cu cat rascoala este mai adanca, gi fara aceasta emo^ia nu se produce. Rascoala aceasta este insa automatica ; mai mult, ea scapa aproape cu totul de intervenirea voin^ei noastre, ceea ce este foarte supSrfitor pentru stapanirea noagtra de sine. Noi nu putem nici sS oprim, nici macar sa potolim direct bStSile inimii noastre, nu putem opri scurt o pornire de groaza impiedecand quasi-paralizia intestinelor, nu putem in accesele de senzualitate sa oprim elaborarea fluidului seminal gi masarea lui. Nimeni mai mult decat noi nu e patruns de ideea ca oamenii stapani pe sine sunt rari, ca libertatea este rasplata unor eforturi indelungate pe care pufcini au curajul sa le intreprinda. De aici rezulta ca aproape to^i oamenii sunt robi ai legii determinismului, ca sunt manati de vanitatea lor, de inclinarile lor neastamparate gi ca, in mare majoritate, ei sunt, cum zice Nicole „nigte papugi“ de care trebue sa ne fie mila ; orice rau fi-ar pricinui cineva, singura atitudine po-

EDUCAqriA VOINfEI

67

trivnica pentru un filosof, pentru un cugetator, este lini§tea 51 seninatatea superioara. E drept ca Alceste care crede in liberul arbitru, se supara, de altfel fara rezultat, noi suntem insa pentru lini$tea surazatoare a lui Philinte din Mizantropul lui Moliere : ...Orice mi se ivi-s’ar la fiecare pas, La furie c’a voastra eu nu pot fi atras. spiritu-mi, in fine, nici nu e ofensat, Cand vad un om mi§elnie, nedrept, interesat, Cum ar fi ni§te fiare ce sange vor sa vada, Maimufi rautacioase, ori lupi pornifi pe prada. lata ce trebue sa fie atitudinea unui cugetator. Chiar daca vrea sa se razbune, trebue sa faca aceasta cu mult calm. Daca totu§i vrei sa te razbuni, trebue sa o faci cu cea mai rabdatoare lini?te. Dar in^eleptul nu se razbuna ; el cauta numai a se pune la adapost pentru vijtor, impiedecand prm masuri cumin^i pe aceia care ar voi sa-i mai tulbure tihna ;?i facandu-i sa in^eleaga ca e mai bine sa-1 lase in pace. In loc de aceasta liniste dispre^uitoare, ce vedem ? O ranire a amorului propriu, o nedelicate^a fa^a de noi, provoaca numaidecat, fara voia noastra, o adanca turburare fiziologica. Imma incepe sa svacneasca, sa se sbuciume nebune$te cu contractari dureroase ; sangele e impins spre creier in aruncaturi navalnice, aprinzand acest organ atat de ginga? §i provocand un $uvoiu de ganduri violente, ganduri de razbunare nesocotite, exagerate §i fara rezultat dealtfel. Filosofia noastra prive^te neputinciosa la acea­ sta deslan^uire cu desavar?ire animalica pe care o desaproba ?i o blameazS. De ce aceasta neputin^a ? Fiindca emo^ia are ca antecedente neapSrate turburarea viscerelor, asupra carora vointa noastra n’are nicio putere. §i, neputand inlatura aceasta turburare

68

JULES PAYOT

organica, nu putem impiedeca psihologic navalirea ei in con$tiin^a. Este oare nevoie sa mai inmulpm exemplele ? N’avem oare in senzualitate o proba saritoare in ochi in privin^a cauzei organice a turburarilor psihice ? Oare nebunia trecatoare, automatismul ideilor noastre, nu inceteaza dupa ce este alungata cauza presupusa ? E nevoie sa mai reluam exemplele cu frica, analizate mai sus ? Nu este oare de o eviden^a limpede ca nu se poate sa nu fim fara putere impotriva simpmintelor, de vreme ce cauzele lor esen^iale, cauzele de ordin fiziologic ce le produc nu cad in puterea noastra ? Sa ni se ingaduie aici o amaliza personala, care va arata §i mai bine conflictui neegal xnlre gandire 51 visare • Intr’o zi mi se aduse ?tirea ca fiul meu, care piecase de dimineata, n’a fost vazut la prietenii unde era vorba sa se duca. Inima incepu sa-mi bata cu putere, dar, stand sa judec, gasii numaidecat 0 explicatie mul|umitoare. Cu toate acestea, nelini§tea celor din jurul meu $i ideea ce-i veni nu ?tiu cui, ca fiul meu putea sa se fi jucat pe malul apei foarte repezi §i adanci ce trece pe aproape de locuinta mea, ma turbura. Numaidecat, de§i imi dadeam seama ca aceasta presupunere e de o posibilitate foarte indoiasa, turburarea fiziologica de care vorbii mai sus, deveni extrema. Imi batea inima sa se rupa : sim^eam o dureie ascu^ita la radacina parului, care mi se zbarlise ; imi tremurau mainile §i-mi treceau prin minte ideile cele mai neinchipuite, cu toate sfor^arile mele de a alunga aceste ganduri pe care le credeam fara rost. Cand, dupa o jumatate de ora de cautare, baiatul fu gasit, inima-mi avea inca zvacniri puternice. $i, lucru ciudait, de$i aceasta turburare pentru care ’mi faceam repro^uri, se dovedi fara rost, simteam totu?i, o nevbie materiaJa de a o folosi in mod violent,

EDUCATIA VOINTEI

69

substratul maniei ?i a] nelini^tei fiind vadit acela?i, sa fac o scena bietei servitoare care n’avea nicio vina. Ma oprii insa indata, in fa|a aerului de mahnire al bietei fete nevinovate, hotarindu-ma sa las furtuna sa se potoleasca dela sine, pentru care era nevoie de catva timp. Fiecare poate face asupra propriei sale persoane observa^ii la fel 51 fiecare va ajunge la aceea$i incheiere descurajatoare, ca nu putem face, direct, nimic impotriva sim^imintelor noastre.

m Iata-ne deci aproape Jintui^i pe loc. Opera stapanirii de sine este evident cu neputin^a. Totalul car^ii este deci mincinos. Educafia proprie este vorba goala, fiindca evident omul n’are putere decat asupra gandirii sale. Intrebuinjarea inteligenta a determinismului ne face liberi §i ne ingadue sa ne jucam cu legile asocia^iei ideilor. Dar ideea este neputincioasa ; ea n’are decat o putere derizorie im­ potriva puterilor brutale, in contra carora trebue sa pornim la lupta. De alta parte, daca sim^imintele sunt atotputernice, daca ele comduc dupa placul lor percep^ii, amintiri, judeca^i, ra^ionamente, daca afara de aceasta simtimintele puternice nimicesc §i alunga pe cele slabe, dacS intr’un cuvant ele exercita un despotism aproape nelimitat, acest despotism va merge pana la capat, neadmi^and poruncile ra^iunii, nici con­ trol ul voin^ei noastre. Suntem boga^i in mijloace de ac^iune numai acolo unde aceste mijloace nu pot fi intrebuin^ate. Con?tiinja care guverneaza vieaja noastra psihologica asigura atotputernicia unei plebe nedisciplinate §i

70

JULES PAYOT!

imposibila de condus. Puterile cu judecata sunt puteri numai cu numele, ele au glas consultativ dar nu deliberativ. Nu ne ramane deci decat sa aruncam desnadajdui^i lancea §i scutul, sa parasim terenul de lupta, sa ne marturisim resemnafi infrangerea §i sa ne refugiem intr’un fatalism care ne va procura cel putin mangaiere pentru toate umilin^ele noastre, pentru toata lenea §i lipsa noastra de curaj.

IV Din fericire situa^ia nu e atat de disperata cum s’ar putea crede. Forfa ce lipse?te inteligenjei, i-o poate da uii factor esenjial pe care 1-am omis pana acum Ceea ce nu poate acum, marea putere liberatoare, timpul, !i ingaduie sa o cappte cu incetul. Lipsa libertajii imediate, o vom suplini printr’o stra­ tegic, prin mijloace intermediare, indirecte.

V Dar, inainte de a expune metoda noastra de a ne libera, e bine sa nu neglijam nici unul din mijloacele noastre ?i sa vedem daca, neputand exercita aproape nicio putere asupra esen^ialului starilor noastre afective n’am putea incerca de a exercita o inraurire asupra materialului secundar al emo^iei. Asupra materialului psihologic esen^ial, care cuprinde cea mai mare parte din organele nesupuse vomfei, in deosebi asupra inimii, nu putem exercita nicio inraurire directa prin mijloace psihologice. Singurele noastre mijloace de ac^iune sunt exterioare

EDUCATIA VOINfEI

71

§i apar^in medicinei. O manie violenta poate fi potolita indata, luandu-se pu^ina digitalina, care are calitatea de a regula bataile inimii. Se poate pune capat celor mai violente infrigurari sexuale prin luarea de medicamente speciale. Se poate birui lenea, toropeala fizica §i intelectuala, band cafeaV Dar aceasta iu^e$te bataile inimii, provocandu-i o greutate de respira^ie. Multor oameni nervo?i, cafeauna le pricinue^te o contractare §i un tremur al membrelor, ii predispune astfel la temeri, la nelini§ti fara temeiu ?i chiar la spaime fara nicio ra^iune. Dar mijloacele noastre de ac^iune sunt foarte limitate, puterea noastra directa asupra esen|ialului sim^imintelor, abia merita a fi luata in seama. Nu e insa tot a$a cu interven^ia mu$chilor in materialul sim^imintelor. Sta in puterea noastra traducerea exterioara a sim^imintelon, deoarece putem sau nu sa savar$im mi?carile ce ne plac, intru cat exista o legatura statornica intre sim^imant §i ceea ce ce produce in exterior. Este insa in psihologie o lege generala, ca atunci cand doua elemente vin adesea in contact, unul din acestea tinde de a trezi pe celalalt. Ca urmare a acestei legi, cei mai patrunzatori dintre psihologii practici pe care i-a preocupat educa^ia sim^imantului, cum sunt Igna^iu de Loyola §i Pascal, recomanda actele exterioare ale credin^ei ca foarte in­ dicate pentru a pune sufletul in starea afectiva corespunz§toare. Se §tie ca in starea de somn hipnotic, atitudinea care corespunde unei emo^ii, poate sugera neaparat emojia. „Oricare ar fi pasiunea ce ai voi sa exprimi prin atitudinea pacientului*', zice Braid, „cand sunt pu?i in joc mu^chii necesari acestei pasiuni, izbucne?te deodats pasiunea insa?i §i ii raspunde intreaga organiza^ie. Dugald-Stewart istorise?te ca Burke simjea adesea ca se aprinde in el mania, pe masura

7?

JULES PAYOT

ce imita semnele exterioare ale pasiunii. Nu vedem oare cum cainii §i chiar unii oameni, dupa ce se joaca luptandu-se intre ei, sfar$esc adesea prin sur parari in toata forma ? §i oare rasul, lacrimile, nu sunt molipsitoare ? Jj>i nu se §tie ca rade cineva mai mult cu cat e mai nebun ? Un om trist, posomorit nu e oare un strica-chef, o adevarata nenorocire pentru familie ? N’a stabilit oare Confucius, ca $i Loyola de altfel, ca gesturile ceremonialului chinez infa^ifeaza o idee inalta despre autoritate $i ca aceste gesturi sugereaza simfiminte corespunzatoare. Iar pompa marea^a a Bisericii catolice cu ceremonialul ei de adanca psihologie nu produce oare ?i asupra sufletelor celor mai pu^in credincioase o impresie putemica ? Desfid pe orice om de buna credin^a de a putea impiedeca in sufletul sau o vie mi?care de respect in momentul cand, dupa cantarile liturgice, urmeaza, in cea mai mare tacere, o prosternare a tuturor credincio^ilor. !=>i oare vizita unui prieten care aduce veselie in casa, nu ne insenineaza in mijlocul celei mai mari griji ? De altfel e cu totul de prisos sa mai ingramadim exemple ; fiecare din noi le poate gasi cu u^urin^a daca le cauta. Din nenoricire nu se pot provoca decat sim^iminte care existau dinainte. Aceste sim^iminte le treze§ti, le insufle^eijti, nu le creezi. Sim^imintele reinnoite raman insa adesea destul de slabe. Ac^iunea din afara asupra launtrului, poate fi privita numai ca un sprijin pre^ios ; ea serve?te mai mult pentru a pastra sim^imantul in lumina con$tiin^ei. Este ceea ce am vazut ca sunt mi^carile §i mai ales scrisul, pentru gandire, adica un ajutor pre^ios pentru a impiedeca distrac^iile sa abata aten^ia §i pentru a mengine pe planul intaiu lan^ul de stari de con$tiin^a, ve?nic gata a se rupe si a lasa sa se introduca in locul lor alte stari. Sa crezi insa ca po^i sugera astfel sufletului un sim^imant care n’a incol^it dinainte, sau

E D U C A T IA V O IN T E I

,

73

V .

care abia incepe sa incol^easca intrinsul, inseamna sa nu-^i dai seama ca elemental esen^ial al oricarui sim^imant scapa de sub puterea noastra. Astfel, cand o emo^ie fierbe in noi, sta in putin^a noastra de a n’o lasa sa se exteriorizeze. Mania, are nevoie pentru a se exprima, de pumni stran?i, de falci incle§tate, de contractarea mu^chilor fe^ei, de o respira^ie gafaitoare : quos e g o ! Pot porunci mu§chilor mei sa se destinda, pot porunci gurii sa surada ; unii pot sa-?i potoleasca zvacnirile respira^iei. Daca insa n’am incercat sa innabu?im intaile manifestari slabe inca, ale emo^iei nascande ; daca le-am lasat sa creasca, sforjarile noastre smit in primejdie de a ramane zadarnice, mai ales daca din launtru voin^a nu izbute§te a trimite in ajutor alte sim^iminte, cum sunt sim^imantul demnita^ii personale, temerea unor izbucniri, §i altele. S’ar putea face aceea$i constatare la emo^iile senzuale. Daca mintea se intovara?e?te cu dorin^a, daca impotrivirea dinlauntru slabe?te, impotrivirea mu§chilor, agen^i ai dorin^ei, nu poate sa ^ina mult. $i, in regula generala, nu folose$te la nimic sa incerci asedierea du^manului, ridicand impotriva-i intariri materiale, daca trupele de asediere prind de veste ca §efii lor au lasat-o moale, fiind gata sa intre in tratative. Acest refuz al mu$chilor de a asculta de glasul pasiunii, trebue sa fie sprijinit cu tarie de toate puterile interioare intovara§ite. De aici reiese ca din afara nu se poate face mare lucru asupra launtrului. Inraurirea ce putem exercita direct pentru a provoca sau a nimici in suflet un sim^imant, este deci foarte slaba. Ceea ce vor procura aceste m ijloace externe, nu poate fi decat un adaus, pre^ios desigur, dar care se poate numai alatura la o acfiune interioara, daca aceasta este dinainte destul de puternica.

74

JULES PAYOT

VI

Daca ne-am margini deci numai la prezent, daca am trai de azi pe maine, fara prevedere, intreaga lupta ar fi inutila. Am asista neputincio^i la conflictul intre idei, sim^iminte §i pasiuni ce se petrece an noi. Lupta ar fi interesanta, dar inteligen^a ar fi o spectatoare descurajata dinainte. Ea ar putea cel mult, cum se fac pariurile la alergari, sa se mul^umeasca a se distra, ghicind care va fi rezultatul luptei. Ca$tigand acest pariu, ea ar ajunge sa creada ca nu mai poate gre§i. De altfel, cei mai mul^i oameni nici nu-$i bat capul cu altceva, aproape to^i fiind victime ale credin^ei ca ei cunosc dinainte viitorul §i, daca se intampla sa se adevereasca ceea ce doreau ace?ti oameni se cred liberi. Inteligen^ei, ru^iinata de neputin|ia ei, ii place totu§i sa continue a se hrani cu iluzia ca ea e suverana. In realitate insa, inclinarile trateaza toate chestiunile fara dansa §i ea n'are mai multa inraurire asupra rezultatului luptei decat metereologul care ?tie ca a doua zi va ploua, orientandu-se dupa gradul de saturate al atmosferei. Dar ceea ce este regula — ?i o regula meritata pentru to^i acei care n’au facut niciun efort pentru a-?i ca?tiga libertatea — nu este cat de pu^in o re­ gula necesara. Poate ajunge omul sa porunceasca in casa lui. Libertatea refuzata astazi, timpul ne poate ingadui sa o cucerim mai tarziu. Timpul este marele nostru liberator. El e puterea suverana care desrobe?te inteligen^a, cafe ii da putin^a de a scapa de robie faj;a de pasiuni ?i de animalitate. Fiindca starile afective de tot felul sunt for^e brutale $i

E D U CA flA VOIN fEI

75

oarbe $i este soarta oamenilor care nu vad bine, fie >ei §i ni§te herculi, sa fie condu$i de oameni care vad limpede. Inteligen^a folosindu-se de abilitatea ei, se va asocia cu timpul §i printr’o tactica lini§tita, rabdatoare, dar neintrerupta, va cuceri incet dar sigur putere §i chiar dictatura, o dictatura temperata numai prin lenea suveranului §i prin revoltele supu§ilor la rastimpuri. Trebue sa studiem acum natura ?i efectele acestei liberari prin timp. Vom studia apoi mijloacele prac­ tice pentru a ne desrobi.

CAPITOLUL m

Posibilitatea domniei inteligenfei.I

I Ceea ce este de o insemnatate capitals in opera cuceririi de sine, este fixarea, legarea intr’o temeinica deprindere a ideii $i ac^iunii, astfel ca, atunci >cand rasare in minte ideea, fapta sa o urmeze cu exactitatea $] puterea unui reflex. Am capatat insa pana acum descurajatoarea siguran^a ca numai simJimantul e in stare sa produca asemenea fapte apToape automatic. Aceasta legatura intre o idee, ideea de a lucra, de pilda, §i traducerea in fapta a acestei idei, nu se indepline?te la rece, ci pentru ca ideea sa devie trainica, sa nu se mai poata frange, este. nevoie de o sudura, ceea-ce se poate face numai cu ajutorul caldurii sim^imintelor afective. Astfel ideea poate dobandi o tarie extrema. De •altfel, ce alta este educa^ia daca nu o punere in actiune a unor simtiminte viguroose pentru a crea obi§nuin^e de gandire, de activitate, adica a orga-

76

JULES PAYOT

niza in spiritul copilului sisteme de legare a unor idei cu altele, a ideilor cu sim^imintele, a ideilor cu faptele ? Copilul se deprinde incet, incet a-^i stapani aten^ia, a-$i innabu^i tending de a face sgomot §i gesturi neastamparate, sa se poarte bine, sa se jina curat, fie de frica, de amor propriu sau de dorin^a de a face placere parin^ilor. Trebue sa ne folosim deci cu abilitate de sim^iminte fire^ti §i puternice, spre a rupe legatura dintre anumite inclinari §i infa^i^area lor fireasca, pentru a face sa se pro­ duct o inchegare trainica intre vorbe, idei $i unele fapte pana atunci nelegate intre ele. Emo^iile religioase in epocile sau in mediile sociale cu credin^a adanca, alcatuesc o masa de o tarie extrema, fiind compuse din sim^iminte elementare, dupa ce ele in$ile formau un manunchiu puternic ?i foarte bine prins laolalta. Teama de opinia publica, respectul autorita^ii persoanelor in ve^mant cu un caracter sacru, multele amintiri ale educa^iei, teama de „pedeapsa de apoi“ , speranfa Impara^iei Cerului, groaza de un Dumnezeu razbunator, care este pretutindeni, care vede §i aude totul, cunoscand §i judecand gandurile cele mai tainice, toate acestea se contopesc intr’o stare afectiva extrem de complexa, dar care can§tiin^ei i se pare foarte simpla. La flacara acestui sim^imant atat de puternic, se fac contopiri definitive intre idei §i fapte §i aceasta atmosfera atat de inalta nu poate provoca manie la firile religioase superioare, — atat de repede §i de sincera le este resemnarea. Nici chiar castitatea, neprihanirea, nu pricinuesc vreo lupta, vreo inte^ire, atat de desavar^it de purificate, de sfin^ite le sunt sim^imintele §i atat de innabu§ite a ^ a rile senzuale care infierbanta creierul altor fiin^e de o moralitate inferioara. Este o frumoasa pilda de biruin^a ca?tigata contra unor tending atat de puternice numai prin impotrivirea sim^imintelor superioare. Renan spunea: „simt ca viea^a mea este mereu

EDUCAJIA VOINTEI

77

guvernata de o credin^a pe care n’o mai am ; credin$a are aceasta particularitate, ca ea continua sa lucreze, chiar §i dupa ce a disparut". Aceasta nu este particular numai credin^ei ; orice emo^ie simcera, care a legat un timp indelungat faptele cu oarecare idei, poate sa dispara ; ea lasa insa in urma ei aceasta legatura, dupa cum in silogism termenul de mijloc dispare, dupa ce a adus concluzia. Dar asemenea legaturi pe care sim^imantul le innoada atat de bine, le poate indeplini $i ideea, dar aceasta numai daca poate ca§tiga complicitatea starilor afective. Nimic nu e mai obi$nuit decat aceasta. In educa^ia ce primim in familie $i in liceu, parin^ii $i profesorii no§tri pot indeplini, dupa cum am vazut, orice contopiri voiesc intre idei $i fapte ; tot astfel ?i religia. Dar, in opera de educate a nostra pTin noi inline, nu mai este a?a. Sarcina e mult mai complicate ; ea cere o cuno$tin|a aprofundata a firii noastre psihologice, a mijloacelor de oare dispune din acest punct de vedere. Dupa ie?irea din liceu, tinerii calauzi^i pana atunci de paring sau de profesorii lor si carora regulile ^coalei le impuneau un lucru ordonat, bine definit, trebuind sa intre in $coala vie^ii pentru care n’au, fara pregatirea specials, nicio indrumare, nu ?tiu pe ce cale sa apuce. Daca sunt trimi?i de acasa, arunca^i in ?uvoiul vre-unui ora? mare, fara supraveghere, adesea fara sfatul cuiva $i mai ales fara alta sarcina decat doar pregatirea unui examen, care este altceva decat felul intrebuin^arii timpului de pana atunci, nu simt nicio alta grija de­ cat doar aceea, atat de slaba, a temerii de a cadea la examenul dela sfar?itul anului. Dar cea mai mare parte de studen^i, admi$i fara mari greutati, la s colile superioare, alunga ?i aceasta teama, neavand nici un alt imbold la munca serioasa : „voiu citi maine, poimaine, luna viitoare !“ In fa^a unor condi^ii atat de neprielnice, trebue sa

JULES PAYOT

78

asiguram predominarea ideii §i sa-i gasim un sprijin in simjimintele tinerilor. Aceasta este o chestiune didactica. Inainte de toate trebue sa trecem. insa in revista mijloacele noastre, fara a trece cu vederea vreunul ?i a examina foarte de aproape chestiunea de a §ti cum sa operam legaturile trebuitoare intre cutare idei §i cutare fapte.

II Vom examina ma intai raporturile ideii cu puterile ajective priulmce operei de stapdnire de sine. Unii filosofi, prea pu^ini, care s’au ocupat cu ra­ porturile inteligenjei cu sim^imantul, se vad indemnati de a deosebi doua feluri de cuno$tin^e : cuno?tin^a curat intelectuala §i cuno?tin^a prin sim^imant, prin inima 1). Este un tel incorect de expunere a unui adevar fundamental. Orice cuno$tin^a este intelec­ tuala ; dar cand cuno?tinta este inso|ita de o emo^ie,. se produce o contopire intima a celor doua elemente, intelectual §i sensibil, §i sim^imantul mai cuprinzator intru catva ?i mai intens decat ideea, se a$eaza in plina lumina a corujtiintei, respingand in pen­ umbra ideea asociata. Am vazut mai sus exemplul ideilor reci pana atunci, care trezesc deodata emo^ii violente, a$a incat de aici inainte ideea nu va mai putea sa apara in con$tiin|a, fara sa cheme indata dupa dansa amintirea emo^iei, amintire care nu e altceva decat emotia in stare crescanda. In felul acesta, daca nu mi-a§ inchipui ca alunec acum intr’o prapastie, dupa exemplul dat in una din pagii astfel, viziunea limpede a minciunii, a ratacirii, desvelirea promisiunilor amagitoare ale prezentului, prevederea unui viitor dureros pentru mandria omeneasca, pentru sanatatea, pentru fericirea, pentru demnitatea noastra — in fa|a dorin^ei care altfel ar fi innabu?it temeiurile in stare de a o impiedeca in mersul ei — , alte dorin^i, ale starii afective, care i se vor pune impotriva §i care, daca nu o vor putea birui, nu-i vor lasa decat o izbanda indoielnica, desonoranta intrucatva §i nesigura. Stapanirea lini^tita a con:?tiin^ei, o vom inlocui prin nelini^te §i razboiu. In acest chip vom putea inarma in con^tiin^a, im­ potriva lenii mul^umita de sine, $i pe ni§te potrivnici care se vor o^eli in lupta $i care la urma vor ca?tiga victorii din ce in ce mai dese, din ce in ce mai hotaritoare. Ne aducem aminte de adorabila figura a lui Heruvim din „Nunta lui Figaro" (Heruvim vorbind Suzanei) : „nu mai ?tiu ce e cu mine ; de catva timp imi simt pieptul sbuciumat, inima mi se sbate numai la vederea unei femei ; cuvintele de iubire $i de voluptate ma fac sa tresar §i sa ma turbur. In sfar^it dorin^a de a spune cuiva te iubesc!, a devenit pentru mine a§a de putemica, incat alergSnd prin pare, le spun vorbind singur : nu stapanei tale,

90

JULES PAYOT

$ie, pomilor, vantului... ieri am intalnit pe Marceline...“ §i continua, vazand pe Suzana razand : „De ce nu ? E femeie ! E fata ! o, fem ei! Ah ! cat de dulci sunt vorbele acestea !“ Ei bine, daca Heruvim ar fi fost in stare sa fie stapan pe sine macar'o clipa, daca s’ar fi uitat mai de aproape la Marcelina, sa vada urafenia ei, batrane^ea §i prostia ei, dorin^a lui ar fi fost grav zdruncinata. $i cine ar fi pricinuit aceasta ? O cercetare atenta, adevarul. Pasiunea puternica impiedeca trezia spritului cri­ tic, dar daca se produce defaimarea voluntara a obiectului, pasiunea este in primejdie de a se stinge. Lene?ul, chiar $i cel mai bine intarit cu argumente sofistice, are in unele momente pornirea de a se a^terne pe munca, cand dovada superiorita^ii muncii fericitoare asupra unei vie^i trandave se arata in stralucirea ei Momentele acestea fac sa nu mai fie apoi cu putin^a o vieaja de lene, fara remu^cari. Ceea ce e posibil, cand po^i opune sofismelor adevarul, se poate realiza §i in cazuri care par §i mai anevioase, cand e vorba de pilda, sa opui sofismelor adevarate minciuni voluntare, sau — ceea ce e mai de seama — , cand impotriva unui adevar care stinghere§te opera stapanirii de sine, se intinde o re^ea de minciuni prielnice. Este limpede ca o minciuna voluntara nu poate avea vreo inraurire asupra purtarii noastre, decat daca ii acordam incredere Astfel, daca minciuna nu e decat o formula goala, sau un papagalism, aceasta nu va servi la nimic. Dar poate ca aici potrivnicii no§tri se vor intreba razand : — Dar bine, am putea deci sa ne min^im pe noi inline, cu §tiin1,a ? Sa chibzuim noi inline o min­ ciuna $i sa ne lasam in§ela^i de ea ? Aceasta n’are nici un sens ! — Da, e fara sens in aparen^a, dar foarte expli-

E D U C A flA VOINTEI

91

cabil pentru cineva care se gande$te la extraordinara putere de desrobire ce ne-o dau legile aten^iei ?i ale memoriei. Nu ne inavfa oare legea cea mai generala a memoriei ca orice amintire care nu este improspatata din vreme in vreme tinde a se $terge, a-§i pierde din limpezimea ei, a se intuneca $i a se pierde dm memoria uzuala ? Zicem ,,uzuala, adica din memoria de care ne servim obi§nuit, lasand deschisa chestiunea de a se §ti daca nu se poate ca o amintire sa se piarda cu desavar^ire. Dar noi suntem in foarte larga masura stapanii aten^iei noastre. Putem prin urmare osandi la moarte o amintire numai refuzand a o mai chema in conStiin^a, pentru ca dimpotriva sa-i dam toata intensitatea ce voim, acordandu-i cat mai des toata aten^ia. To|i muncitorii, de§i cu destula inteligen^a, ajung de nu mai re^in in memorie decat ceea ce vor neaparat sa re^ie. Dar, orice fapt, orice intamplare asupra careia nu mai revenim, la care nu vrem sa ne mai gandim, dispare pentru totdeauna din memorie, afara de purine exceptii, binein^eles. Leibnitz a in^eles foarte bine ce inraurire poate avea asupra noastra aceasta lege, cand voim sa ne formam cu incetul o convingere pe care nu o avem : „Putem“ , zice el, „sa ne facem sa credem ceea ce voim, abatandu-ne aten^ia dela un lucru neplacut, spre a ne gandi la un altul care ne place. Astfel, daca privim mai multa vreme temeiurile unei pareri favorite, aj ungem in cele din urma sa o credem mai aproape de adevar“ . In definitiv o convingere poate sa rezulte numai din motive prezente in spirit. Dar, a aduna aceste motive, inseamna intru catva a face o ancheta ?i noi putem, daca voim, sa facem aceasta ancheta. Mai intai putetn s’o lasam cat se poate mai incomplete, sa nu ^inem seama de unele lucruri importante. Dar, orice ancheta cerand oarecare activitate a spiritului, lenea intra in func^ie §i nimic nu e mai u§or decat sa ne oprim cat mai curand.

92

JULES PAYOT

U§urin^a se indoie§te insa daca ne temem ca ancheta va scoate la iveala lucruri neplacute. §i, dupa ce am ciuntit astfel ancheta, putem apoi prea bine sa cantarim motivele §i sa facem ca dorin|ele care ne plac sa precumpaneasca pe celelalte, fal§ificand greutatea faptelor. Un tanar care iube^te o fata §i s’a hotarit dinainte sa o ia de sofie, nu va mai cauta sa ia in fo rm a l asupra parintilor ei, asupra starii sanatatii sau asupra obar^iei averii lor. Poate sa-i tot arate cineva ca aceasta obar$ie e cam turbure ; ce are a face ? doar fata nu poate fi raspunzatoare de gre§elile stramo^ilor ei. Din potriva insa, daca va cauta sa scape de legatura care il stinghere§te §i de promisiunile ce ii va fi smuls surprinderea sim^imintelor §i a neexperien^ei lui, atunci va cauta sa stabileasca fara mila raspunderea familiei pana la cei mai indeparta^i stramo^i. Atata e de adevarat ca motivele nu se pot asemana cu ni?te greutaji intotdeauna neschimbate, dupa cum o cifra pusa inaintea alteia sau altora, devinfe de zece, de o suta, de o mie de ori mai m are; un motiv asociat cu un sim^imant sau cu altele, capata o valoare cu totul diferita. $i> deoarece suntem intr’o larga masura stapanii acestei asocia^ii, putem da ideilor ce preferam valoarea §1 puterea precumpanitoare ce ne place. Mai mult, aceasta putere inlauntrica o putem sprijini pe toate inrauririle favorabile exterioare, putem sa ne folosim nu numai de prezent, ci ?i, prin memorie, de trecut. Printr’o intrebuin^are indemanatica a mijloacelor de care dispune inteligen^a, putem deveni stapanii viitorului. Suntem liberi a ne alege car^ile de citit in a§a fel incat sa inlaturam pe acele care ne-ar putea imboldi inclinable senzuale sau ne-ar predispune la o stare de reverie ce^oasa, sentimentala, atat de favorabila leneviei. Putem mai ales sa indepartam, fie dintr’o data, fie printr’o mare raceala pe camarazii care prin spiritul lor, prin felul lor de a fi $i prin viea|a ce o due, intaresc in

EDUCATIA VOINfEI

93

noi dispozijiile cele rele ; ne distrag dela lucru, ne ademenesc sa ne luam dupa dan$ii $i $tiu sa-?i legitimeze lenea prin aparen^e de adevar. Nu avem doara to^i cate un sfetnic cate sa nu se sfiasca a ne arunca in mare intr’un moment de primejdie, de pe o insula pe care ne-am afla ; exista insa un mijloc foarte simplu de a nu ne teme de asemenea insule ale pierzarii : sa nu ne apropiem de dansele. lata in totul mijloacele ce avem pentru a lupta impotriva puterilor duijmane ale raj;iunii. Putem sa le oprim de a ne yorbi in graiul l o r ; putem rastuma printr’o strategie in^eleapta teoriile, sofismele de care atarna dorin^ele noastre §i chiar sa rapim orice valoare unor adevaruri rau facatoare. La aceste mijloace de ac^iune mai adaugam folosirea inteligenta a mijloacelor exterioare : indepartarea noastra de mediul prielnic pasiunilor §i de condi^iile care le pot sprijini.

IV Aceste proqedeuri tactice alcatuiesc insa toate mai mult pregatirea decat razboiul propriu zis. §i aceasta pregatire poate fi intrerupta pe nea$teptate prin vreo pasiune oare a crescut cu toate eforturile noa­ stre contrarii, sau mai degraba folosindu-se de neatenjia sau de a^ipirea voin^ei noastre. Dar cand furtuna se deslan^ue, cand de pilda da buzna in con^tiin^a senzualitatea, nu trebue sa uitam ca toate elementele cu care pasiunea S’ar putea hrani, sunt ideile §i aceste idei pe care pasiunea tinde a le lega dupa placul ei, noi putem incerca sa le legam dupa placul nostru. Daca lupta e intr’adevar neegala, daca focul se intinde din ce in ce mai departe, tre­ bue cu toate acestea ca voin^a noastra sa nu se dea

94

JULES PAYOT

invinsa. §i fiindca acest val crescand de stari afective nu este o putere unica, impmsa de un elan, ci sunt puteri greoaie §i impar^ite, care in rostogolirea lor sgomotoasa taraie §i puterile potrivnice dar invinse, datoria noastra, e sa facem toate sfor|arile spre a sprijini in aten^ia §i simpatia noastra pe ace§ti alia^i nenoroci^i. Poate vom reu?i sa-i strangem la un loc ?i sa reluam apoi victorio^i atacul, sau cel pu^in sa facem o retagere ordonata ; recucerirea noastra proprie va fi apoi mai u?oara, mai hotaritoare. De pilda cand suntem prin$i de o senzualitate, putem sa nu pierdem un singur moment ru$inea infrangerii noastre ; putem trezi §i pastra in spirit presimjirea limpede o istovirii ce va urma dupa saturarea deplina a poftei : pierderea unei zile frumoase de lucru productiv. Tot a?a cand suntem prin^i de o lene, cum se intampla uneori §i oamenilor celor mai mimcitori, putem, de§i nu suntem in stare a birui lancezeala, nici a infrange revoltele „bestiei‘‘, sa rechemam in minte bucuria muncii, a deplinei stapaniri de sine, etc. in acest caz criza va fi desigur mai scurta §i revenirea in sine mai u^oara. Trebue chiar sa renun|am adesea la lupta directa §i sa potolim turburarea sensuala, de pilda ie^ind din casa §i pornind la plimbare sau in vizita la un prieten, etc. Cu un cuvant, cercand a indeparta ideea fixa, a o toci, a o sili cel pu^in sa imparta con^tiinia cu alte stari introduse artificial. Tot astfel ne putem amagi lenea citind o carte de calatorii, de pilda, desenand, cantand, pentru ca apoi cand spiritul s’a trezit, sa profitam de aceasta pentru a incerca sa ne apucam din nou de lucrul intrerupt din lenevie sau din toropeala. In sfar?it, daca vointa a fost batuta, ceea ce nu se intampla numai odata, nu trebue sa ne pierdem curajul. E de ajuns ca, a§a cum face un innotator cand da peste un ?uvoiu repede, sa inaintam prevazatori, pu^in cate pu^in, spre a nu fi tara|i, cum s’ar

E D U CA flA VOINTEI

95

intampla daca ne-am lasa desnadajdui^i in voia ?uvoiului. Astfel, cel pu^in vom ca§tiga timp, caci timpul formeaza deprinderile §i ne da vigoarea inclinarilor fire?ti. Puterea celora care nu desnadajduiesc niciodata, este minunatfi. In Alpi se gasesc infundaturi in st&nci care se intind la sute de metri adancime. Aceste prapastii ingrozitoare sunt formate de necontenita sapatura a ?uvoaielor in timpul verii. Atat de mult ac^iunile cele mai neinsemnate in aparen^a, repetate mereu, produc rezultate peste orice p r o p o s e cu cauzele. E adevarat ca noi nu dispunem, ca natura, de sute de veacuri, dar nici nu avem de sapat in granit. Nu e vorba decat de a nimici deprinderile rele $i a le inlocui incet, incet cu deprinderi bune. finta noastra este numai de a ingradi senzualitatea §i lenea in hotare rationale, fara a spera, bineinteles, sa le inchidem cu desavar^ire in aceasta ingraditura. De altfel, chiar ?i infrangerile se pot intoarce in folosul nostru, atata e de adevarat ca mijloacele pentru perfectionarea noastra sunt foarte numeroase. De fapt resentimentul, acest fel de desgust amar, de oboseala trupeasca, de mole?eala intelectuala in care ne afunda senzualitatea satisfacuta, e bun de altfel pentru cel ce o mesteca $i o remesteca spre a-i simti toata amaraciunea §i pentru a-§i intipari in minte amintirile. Cateva zile de lene desavar?ita nu intarzie a starni un simtimant de impovarare, insotit de un desgust de sine, pretios pentru experienta noastra. E bine sa se faca din cand in cand experiente de acestea lamurite §i cat se poate de hotaritoare pentru ca prin. compararea intre ele, virtutea ?i munca sa se arate ceea ce stmt in realitate : izvoare de fericire neprihanite §i obar^ia tuturor simtimintelor celor mai nobile §i mai viguroase : simtimantul propriilor tale puteri, mandria de a te simti muncitor otelit §i m inunat de pregatit spre a face servicii mari semenilor

96

JULES PAYOT

tai §i tarii tale In lupta aceasta de desrobire, sunt deci infrangeri care pretuesc cat ni§te victorii. Dar e timpul sa lasam considerable generate. Ramane ca§tigat ca se pot lega in sisteme trainic cimentate cutare vrere cu cutare serie de fapte ?i ca, invers, se pot rupe asocia|iile suparatoare cele mai puternice. Reziilta de aici ca educa^ia voin^ei tale prin tine insuti este posibila Ramane acum sa studiem de aproape modul asocia^iilor, adica procedeurile sigure spre a se ajunge la stapanirea de sine.

CARTEA TREIA

MIJLOACELE INTERIOARE. Mijloacele interioare a caror putere de ac^iune este fara gre$, pentru a crea, a intari sau a distruge anumite stari afective $i care trebue neaparat sa premearga intrebuinjarii mijloacelor exterioare, cuprind: 1. Reflexia meditativa 2. Ac^iunea.

CAPITOLUL I

Reflexia meditativa.

*

Vom adauga in supliment studiul igienei corporate in raporturile sale cu modul de energie speciala pe care 1-am luat ca subiect de studii, adica in munca intelectuala. Zicem reflexie meditativa, pentru a deosebi aceasta lucrare intelectuala de lucrarile asemanatoare. Prin aceste cuvinte nu in^elegem insa starile de visare, in deosebi visarea sentimentala, care este cum vom vedea unul din du?manii impotriva carora tre­ bue sa luptam cu toata energia in opera stapanirii de sine. Pe cand in visare aten^ia dormiteaza, las&nd Educa^ia vointei

7

98

JULES PAYOT

firul ideilor §i sim^imintelor sa se legene lene? in con^tiin^a, de care se leaga la intamplare, dupa placul asociajiilor de idei §i adesea in felul cel mai neprevazut, reflexia meditativa nu lasa nimic la intam­ plare. Cu toate acestea ea se deosebe$te de studiul care tinde a ca§tiga cuno?tin^e precise, in sensul ca nu urmare§te „innobilarea sufletului" ci „faurirea lui“ . In adevar, ceea ce urmarim prin studiu, este sa cunoa§tem; in reflexia meditativa e vorba de cu totul altceva. Scopul este de a ne starni in suflet mi$cari de ura sau de iubire. In studiu suntem stapani^i de procurarea adevai-ului, in reflexia medita­ tiva nu ne ingrijm de adevar ; preferam o, minciuna folositoare unui adevar neprielnic ; toata cercetarea noastra este stapanita exclusiv de un motiv de utilitate. Spre a intreprinde cu folos aceasta lucrare, se cere sa fi studiat foarte de aproape psihologia. Trebue sa fim familiariza^i cu cele mai mici amanunte asupra firii noastre. Trebue sa cunoa;tem mai ales cauzele faptelor noastre intelectuale §i ale vrerilor noastre. Trebue sa fim bine lamuri^i asupra raporturilor dintre aceste fenomene, sa fi cercetat inraurirea lor reciproca, asocia^iile ?i combina^iile l o r ; sa cunoa?tem ?i inrauririle mediului fizic, intelectual §i moral asupra vie^ii noastre psihologice. Toate acestea cer o mare obi^nuin^a de observa^ie, ?i de observa^ie ascu^ita., subtila, urmarita anume din acest punct de vedere utilitar. Inca odata, sarcina noastra este de a cauta cu rabdare toate motivele care sunt in stare sa trezeasca in noi avanturi de iubire sau de ura, de a inchega alian^e §i combina^ii intre idei §i idei, intre imele ?i altele dintre sim^iminte §i intre idei $i sim^iminte, sau de a rupe asocia^iile ce le credem vatamatoare. Avem de asemenea sarcina de a folosi toate legile aten^iei §i memoriei, a §terge sau a intipari in con-

E D U C A flA V O I N fE I

9?

$tiin^a ceea ce credem folositor. Trebue sS facem sa se „distileze“ in sufletul nostru ideile §i simlimintele folositoare ?i sa transformSm tot ce este idee abstracta in afec^iune sensibilS, vie. Reflexia meditativS ?i-a ajuns $inta cand a starnit in suflet puternice pomiri de iubire sau repulsiuni energice. Pe cand studiul tinde a afla, a eunoa$te, reflexia tinde la fapte. DacS ne gandim cS fapta este totul la om, ca ea nu pre^ue^te decat in mSsura in care lucreazS, cu folos ; daca, pe de alta parte, ne vom aduce aminte ca faptele sunt in unanimitate provocate de stari afective, vom in^elege indata insemnStatea capitals de a studia bine mecanismul delicat in care se pot desvolta §i amplifica ac^iunile favorabile operei noastre. II In chimie, daca intr’o solute care confine mai multe corpuri in saturate, cufundSm un cristal. din adancimile solufiei, moleculele de aceea§i naturS cu cristalul vine sS se grupeze incet in jurul lui, mi^cate de o atracfie misterioasS. Cristalul se mSre$te pu^in cate pu^in §i dacS starea de lini§te dureazS un timp, sSptSmani sau luni, cSpStSm acele minunate cristale care, prin volumul ?i frumuse^ea lor, fac bucuria ?i mandria unui laborator. Dar daca turburS cineva la fiecare blipS Jucrarea, agitand lichidul, depunerea se face neregulat, cristalul nu se desvoltS, ci rSmane foarte mic. Acela$i lucru se intamplS $i in psihologie. DacS men^mem pe planul intaiu al con§tiin^ei o stare psihologicS oarecare, stSrile intelectuale $i stSrile afective de aceea$i natura vin sS se grupeze pe nesimjite in juru-i, printr’o afinitate tot atat de misterioarS ca aceea a formSrii cristalelor. Daca

100

JULES PAYOT

aceasta stare e men^inuta mult timp, ea poate organiza in juru-i o masa considerabila de puteri, sa ca^tige intr’un chip hotaritor o stapanire aproape desavar§ita asupra con^tiinjei, innabu§ind orice . alta stare sufleteasca. Daca aceasta „cristalizatie“ s’a operat cu incetul. fara sdruncin, fara intreruperi, ea capata un caracter de remarcabila soliditate. Grupul astfel organizat, are ceva puternic, cald, definitiv. 5->i notaji ca nu este poate nicio idee care sa nu fie in stare, daca voim, sa-$i creeze in noi un „clan“ , o grupare numeroasa. Ideile religioase, sim^imantul matern, dar §i sim^iminte urate, ru§inoase, ca de pilda iubirea de bani pentru ,bani, pot ajunge in noi la atotputernicie. Sunt rari insa oamenii ?i mai ales oamenii tineri la care se formeaza marea lini^te trebuitoare acestei opere de inalta cristalizare. Studentul duce o viea^a prea lesnicioasa ?i prea variata, mai ales la Paris §i in alte ora§e mari. Un val de afa^ari. de ispitiri de tot soiul vin sa bata la poarta con^tiin^ei lu i; ideile navalesc una dupa alta ; dupa un sim^imant vin sa-1 asalteze intr’o goana nebuna, doua^ zeci, treizeci de alte sim^iminte. Adauga^i la acest ' torent miile de sensa^ii care napadesc sim^urile; \mai pune^i cursurile, car^ile, ziarele, convorbirile, $i nu vefi putea asemana aceasta goana prin con1 $tiin^a decat cu un $uvoiu navalnic care se izbe$te cu furie ?i cu un vuiet asurzitor de bolovanii din albia apei. Acei care se reculeg o clipa ?i care, dincolo de momentul de fa^a, incearca sa prevada viitorul, sunt foarte pu|in numero^i. E a$a de bine sa te la§i in voia acestei navale de impresii desordonate, sa te la?i ame^it ?i dus de valuri. Aceasta cere a?a de putina incordare din parte-^i. De aceea, cum observa Channing in ..Educa^ia personala“ , cei mai mul^i oameni se cunosc atat de pu^in pe ei in^iiji, cat cunoa§tem

E D U CA flA VOINfEI

101

noi ^arile din cantrul A friceix). Ei nu §i-au intors niciodata privirile dela lumea exterioara, spre a §i le indrepta asupra lor in§i§i, sau mai just, fiindca §i-au deschis con$tiin^a numai pentru lucrurile din jurul lor. nu au avut niciodata curajul ca sub acest puhoiu venit din afara sa caute a-$i sonda adancul solid §i statomic al fiinjei lor proprii. §i astfel ace§ti oameni tree prin viea^a purta^i de evenimentele exterioare, fara originalitate, fara stapanire de sine, ca frunzele purtate de vartejuri. Folosul. ce 1-ar putea trage din experien^ele lor, e nul, fiindca a^i lasa privirea sa rataceasca asupra atator lucruri, e tot una cu a nu vedea nimic. Numai acei oameni pot culege experience bogate, facand descoperiri de tot felul, care, cu tot $uvoiul impresiilor ce-i cuprind, nu se lasa tari^i, ci i§i pastreaza sangele rece trebuitor pentru a observa §i a refine intamplarile, ideile, simfjpiintele ce tree inaintea ochilor §i minfii lor, supunandu-le apoi operei de selecfie §i de asimilare necesara. Odata ce devenim cu totul con$tienfi de finta urmarita de a ne intari voinfa §i in deosebi voinfa noastra de a munci, trebue sa facem triajul tuturor inprejurarilor exterioare, a tuturor impresiilor, ideilor ?i simfimintelor. silind forfele folositoare sa se opreasca, sa-§i produca pe de-a-intregul efectele, lasand sa treaca puterile vrajma§e, fata sa le dam cea mai mica atenfie. Taina succesului este de a ne folosi de tot ce poate servi scopurilor noastre.1

1) Aceasta acum emoizei de ami, cand a fost scrisa aceasta carte tn. tr.).

102

JULES PAYOT

m Munca psihologului este deci lamurit indicata prin toate studiile precedente. Iata-le in linile lor m ari: 1. Cand un simtimant prielnic intra in con§tiin|a noastra, trebue sa-1 impiedecam de a trece repede, ajintind intreaga noastra atenfie asupra-i ?i silindu-1 sa trezeasca ideile ?i celelalte sim^iminte favorabile ce poate trezi. Cu alte cuvinte sa-1 silim sa produca, sa dea tot ce poate da. 2. Daca un sim^imant de care avem nevoie refuza a se trezi in noi, sa cercetam cu care idee, sau cu care grup de idei poate avea oarecare legaturi, fixandu-ne aten^ia asupra acestor idei, re^inandu-le puternic in con^tiin^a §i a?teptand sa se trezeasca acest sim^imant dorit, prin jocul firesc al asocia^iei. 3. Daca da navala in conjjtiinta noastra un sim$imant nefavorabil operei ce urmarim, sa nu-i daruim nicio atenjie, cautabd a nu ne gandi la dansul, ci a-1 face sa piara intrucatva, din lipsa de hrana. 4. Daca un simtimant nefavorabil s’a intarit ?i se impune aten^iei noastre, a$a incat sa nu-1 mai putem alunga, sa exercitam o critica necrulatoare asupra tuturor ideilor de care atama insa?i obiectul acestui sim^imant. 5. Sa avem asupra imprejurarilor exterioare ale vie^ii o privire patrunzatoare. mergand pana la cele mai mici amanunte, in a$a fel incat sa folosim cu inteligen^a toate resursele $i sa evitam toate pri­ mejdiile. Acesta este, ca sa zicem a$a, programul general pe care trebue sa cautam a-1 aplica.

E D U C A flA VOINTEI

103

IV Sunt insa cateva puncte asupra carora trebue sa staruim. Cand studentul se va fi patruns de necesitatea de a nu mai „fugi de el insu$i“ , cand va fi in^eles desftul de bine ca distracjia e o slabiciune care s’ar putea asemama cu tremurul membrelor, el va §ti sa gaseasca momente pentru reculegere. Nu-?i va mai impra$tia spiritul, cum fac to^i camarazii s a i; nu va citi zece ziare pe zi ; nu-iji va mai pierde timpul iucand car^i, discutand cu inver^unare asupra unor lucruri de nimic $i ame^indu-se in tot felul ; va considera ca o cinste sa fie stapan pe sine §i nu se va lasa in voia ?uvoiului care duce pe ceilal^i. Dar mijlocul cel mai sigur de a ajunge la aceasta stapanire de sine, este de a de?tepta in sufletul nostru reflexiuni vii sau repulsiuni energice. Stu­ dentul va cauta deci, prin reflexii simple, familiare, sa se sileasca a iubi munoa, a uri viea^a neroada, mole^ita §i fara rost a lene^ului. Experien^a lui proprie ii va insufla mereu aceste reflexiuni pe care nu le va lasa sa fie u$or alungate din minte de alte idei, ci va avea grija sa le pastreze, sa le guste pe indelete, silindu-se sa le mad desvolte. sa le largeasca tot mai mult. In loc de a gandi numai cu vorbele, ca oamenii de rand, va cauta sa priveasca obiectul gandirii lui concret ?i ^inand seama de toate imprejurarile. A privi in general, ca din fuga, este metoda spiritelor lene$e. Spiritele active ?i chibzuite, lasa dimpotriva sS se filtreze, sa se distileze in gandire picatura. cu picatura diferitele puncte ale medita^iei, sa-?i creeze „fagurul lor de miere“ *).1 1)

G. ^SandL „Scrisoare catre Flaubert".

104

JULES PAYOT

Fiecare §tie §i repeta, de pilda, ca munca aduce o mul^ime de placeri de tot felul ?i le in$ira pe rand : mai intai o puternica satisfac1;ie a amorului propriu, apoi bucuria mai inalta de a-?i sim^i faculta$ile o^elindu-se, de a produce mul|umire parin'^ilor, de a-?i pregati o batrane^e fericita. Studentul nostra nu se va mul^umi catu^i de pu^in cu o asemenea enumarare, care este numai verbala. Cuvintele sunt ni$te semne scurte, indemanatice. care iau in gandire locul lucrurilor, care sunt aproape intotdeauna complexe, impovaratoare §i care silesc pe om la o sforfare de gandire cu atat mai insemnata cu cat sunt mai numeroase amanuntele. Astfel, spiritele mediocre se multumesc numai cu cuvintele, gandindu-se la lucruri abstracte, moarte, a$a incat rasunetul lor in viea^a interioara e nul. De altfel cine nu vede ca vorbele se urmeaza foarte iute §i ca din multimea de imagini invocate de dansele, niciuria nu ajunge a fi pe deplin limpede, lamurita ? Rezultatul acestor evoca^ii superficiale, este pentra spirit un fel de osteneala stearpa, un fel de zapaceala, produsa de mi§unarea acestor ima­ gini care se pierd. Leacul acestei boli, este de a privi lucrurile in amanunt §i limpede. De pilda sa nu spui cu u?urin^a : „parin^ii mei au sa fie- multumi^i!“ . Aminte^te-^i de tatal tau ; prive§te bucuria lui la fiecare din succesele tale ; vezi-1 in inchipuirea ta primind complimentele prietenilor, familiei ; inchipue-^i mandria mamei tale, placerea ei de a se plimba in vacan^a la bra^ul fiului ei de care e mandra ; prive?te in gand la masa de seara la care se vorbe?te de tine ; pana ?i nevinovatele reflexii ale surorii tale mai mici care se gandeijte la tine, trebue sa ^i-le inchipui, sa le gu?ti cu placere. Cu alte cuvinte, cauta ca prin evocarea lamurita a cutaror gesturi, a cutaror vorbe sa gu?ti adanc fericirea acestor fringe iubite care i$i impun cele mai grele iertfe, care se lipsesc adesea de multe lucruri, spre

EDUCATIA VOINfEI

105

a-ti face tie tinere^ea mai fericita, luand asupra lor greutatile traiului pentru a-^i u§ura ^ie umerii. $i tot astfel va trebui sa-^i imaginezi pana la cele mai mici amanunte concrete bucuriile unei batrane^e care incoroneaza o viea^a de m unca: autoritatea cuvantului, a scrisului tau, respectul tuturor marilor interese ce prezinta viea^a, chiar daca e lipsita de toate placerile materiale. De asemenea trebue sa ne patrundem pe indelete de temeiurile neatarnarii ce ne da munca, sim^imantul de putere, de tarie ce desvolta, fericirile nenumarate ce procura celor energici, sau placerile ale caror farmec le indoie^te. Cand a meditat cineva asupra tuturor temeiurilor acestora §i a altora inca, cand a lasat gandirea sa se imbuibeze mult timp de parfumul lor, e cu neputin^a sa nu-^i invioreze voin^a un entuziasm lini§tit dar barbatesc. Dar, inca odata. cand se iveijte o inclinare, un dor de silin^a, trebue sa starui sa-i dai toata intinderea, toata taria. Chiar daca e vorba de un sim^imant introdus in con?tiin^a pe nea^teptate de un eveniment exterior, de pilda de o ceremonie in onoarea vreunui savant, trebue sa cautam neaparat a-1 desvolta, a-1 intari. E de prisos sa mai spunem ca atunci cand imprejurarile fac sa se nasca un desgust pentru anumit fel de vieata §i cautam a-1 inlatura, trebue neaparat sa ne dam bine seama de aceasta, in amanuntele cele mai precise. Trebue, ca sa zicem a§a, sa rumegam, adica sa repetam mereu in gand toata ura^enia vie^ii trandave. Cineva din antichitate a facut observa^ia, ca daca inghi^i un graunte de piper, nu-1 sim^i; daca insa il por^i in gura in toate partile $i-l mesteci, limba $i cerul gurii simt o iuteala care te face sa stranu^i $i sa-^i lacrimeze ochii. Tot astfel, in in^eles figurat, este cazul cu vieata trandava §i senzuala : daca o rumegam, ea provoaca in noi desgustul §i ru§inea. Acest desgust nu trebue

106

JULES PAYOT

sa se atribue numai raului de care suferim, ci tuturor lucrurilor de care atarna §i care atarna de el. Nu trebue sa facem ca lacomul acela pe care 1-a oprit doctorul sa manance pepeni, deoarece i s’ar putea intoarce boala : „nu mai mananca fiindca il amenin^a doctorii cu moartea; se chinue insa $i vorbe§te mereu de aceasta lipsa ; vrea cel putin sa -vada pepenii $i socoate foarte ferici^i pe acei care pot sa manance. De aceea trebue nu numai sa urim vieaja trandava, aceasta stare nenorocita in care spiritul neocupat, pustiu, se sfa?ie singur, devine prada preocuparilor josnice, absurde ?i trebue sa ne ferim a invidia vieafa celor lene?i ?i a vorbi de ea. Trebue sa dispre^uim pe camarazii care ne predispun la trandavie, precum ?i placerile ce ne mana spre acest viciu. Intr’un cuvant, trebue sa urim nu numai boala, ci §i pepenele care provoaca intoarcerea ei. Dupa cum se vede, taina cea mai mare spre a intari in noi un simfimant oarecare, este de a men^ine mult timp in con$tiin^a ideile de care atarna, de a da acestor idei un relief, o vigoare, o preciziune pronunfata. $i. spre a se ajunge aici, este nevoie neaparata de a se patrunde concret amanuntul viu .§i caracteristic. Aceasta metoda permite sim^imantului sa se desvolte prin atrac^ia ce exercita asupra sim|imintelor asemanatoare ?i prin bogajia temeiurilor care se trezesc unul pe altul. In sprijinul acestei lucrari, s’ar putea intrebuin^a citirea unor anume car^i, in scopul de a favoriza incol^irea cutarui simtimant particular ce urmarim. Exemplele ce le vom desvolta in partea practica a acestei carji, vor putea fi de mare ajutor acelora care nu au deprinderea reflexiilor de acest fel. Toate car^ile care descriu binefacerile sau bucuriile stu■diului $i a muncii in genere §i ura^enia unei vie^i trandave, de alta parte, ajuta minunat acest scop. Citirea unor memorii ca ale lui Stuart Mill, a scri-

E D U CA flA VOINfEI

107

sorilor lui Darwin, poate avea efecte foarte bune in aceasta chestiune. Daca medita^ia este bine condusa, daca am §tiut sa facem §i inauntru §i in afara calmul, lini^tea care ingadue undelor emotive de a patrunde pana in adancimile con?tiin^ei, vom ajunge desigur la o hotarire. Nu trebue sa se creada ca toate eforturile acestea ar veni in ajutorul propa?irii noastre. Dupa cum observa Mill. „Cand omul e in aceasta stare excep^ionala, nazuin^ele §i faculta^ile lui devin modelul dupa care el compara §i judeca simtimantul $i ac^iunile lui de alta data. Tendin^ele obi§nuite se modeleaza §i se potrivesc dupa aceste mi^cari de excitable nobila, cu tot felul lor fugitiv. Se intampla cu noi acela$i lucru ca §i cu acele instrumente care se zice ca devm mai bune sub degetele unui mare artist. Cand am cercetat cu o privire hotarita toata viea|a noastra, e cu neputinja ca ea sa nu prezinte pentru noi la un moment dat o insemnatate cu totul alta decat atunci cand trae?ti de azi pe maine ?i, cand ai gustat in imaginable toate bucuriile ce le da munca §i ai suferit toate amaraciunile vietii intunecoase a unui om lipsit de vointa, nu se poate ca toata gandirea noastra §i intreaga noastra activitate sa nu primeasca un puternic imbold. Din nefericire, daca nu ne intoarcem adesea la desenul schi^at, spre a completa planul §i a-i accentua trasaturile, $uvoiul atatarilor exterioare trecand din nou prin con§tiinta, vom pierde totul. Pornirile cele bune daca nu le reinnoim, nu vor produce recolta faptelor.

108

JULES PAYOT

V. Este a§a dar de o im portant capitals de a nu ne grabi sa ne aruncam din nou in noianul impresiilor din afara. Trebue sa ne reculegem, sa dam avanturilor de entuziasm puntru munca §i de repulsiune pentru lene timpul de a-$i atinge ^inta,. adica de a produce hotariri ferme. Hotarirea vie, limpede formulata, este in opera aceasta a reinnoirii de sine, de o trebuin^a absoluta. Sunt oarecum doua feluri de hotariri, amandoua produse de meditate, sunt hotaririle cele mai gene­ rate, care imbrati^eaza intreaga existenja, care indrumeaza lamurit viea^a spre un ^el aniunit. Aceste hotariri vin in genere in urma unor lungi $ovairi intre mai multe feluri de yiea^a cu putin^a. $i, mai in genere inca, ele sunt sfar§itul unor lupte grele ; ele arata in sufletele cele mari respingerea brusca, definitiva, intr’um avant de entuziasm, a sugestiei atat de puternice a staruin^elor familiei §i a rela^iilor cu prejudeca^ile moderne, care tind a indrepta viea^a tanarului pe drumul batatorit de muljimea cea mare. Pentru sufletele slabe, pentru firile molatice, ho­ tarirea e pacea ru$inoasa §i mi$elnica a celor invinfi, e triumful mediocrita^ii, parasirea definitiva a oricarei incercari de lupta, impacarea cu o vieata corauna, ?tearsa. urata §i refuzul de a mai asculta de indemnurile unui ideal mai inalt, care nu se potrive$te cu sufletul lor vulgar. Intre aceste doua cazuri foarte diferite, care ajung la hotariri nestramutate, se gasesc toate gradele slabiciunii tinerilor, care uneori se regasesc pe sine, dar care nu pot innabu§i glasul ce-i chiama la o vieata superioara $i care,

•

EDUCAJIA VOINTEI

109

din lipsa de voin^a, recad mereu in felul de viea^a ce dispre^uesc. Sclavi revolta^i §i amara^i care nu se invoiesc ca ceilalji, cu decaderea lor, care simt frumuse^ea unei vie^i de munca, dar nu sunt in stare a m unci; care sufera din cauza uratei vieji de trandavie, dar nu fac nimic pentru a ie?i din aceasta viea^a. Ni?te sclavi insa pe care cunoa^terea legilor psihologiei ii poate libera daca nu-§i pierd prea curand nadejdea rascumpararii lor $i daca nu pretind ca aceasta sa se faca a$a deodata, imediat. Daca aceste hotariri au o atat de mare insemnatate, e pentru ca ele sunt intru catva o incheiere, o traducere in forma precisa §i scurta a unei nenumarate cantita|i de cerin^e, de experience, de reflexii. de citiri, de sim^iminte, de inclinari. De pilda pentru direc^ia generala a purtarii, trebue sa alegem intre cele doua mari ipoteze asupra universului. Sau vom admite impreuna cu scepticii ■ca lumea a$a cum exista este intru catva rezultatul unor fericite intamplari care nu se vor mai repeta, ca prin urmare voin^a, con?tiinCa, nu s’au ivit pe acest pamant decat din intamplare, sau admitem teza contrarie ca universul este pe cale de evolujie spre o desavar§ire din ce in ce mai inalta. Teza sceptica are de partea ei un singur argu­ ment, ca noi nu §tim nimic, ca suntem inchi$i in acest Cinut departat al naturii, in aceasta mica celula ?i ca ar fi o indraznea^a pretence din partea noastra de a considera ca legi universale nimicul ce cunoa?tem. Teza contrarie are de partea ei adevarul de fapt §i intru catva stapanirea acestuia. Nu cunoa$tem decat lumea noastra, dar aceasta lume este ordonata $i de multa vreme, caci viea^a presupune neschimbatoarea stabilitate a legilor naturii. Daca, de pilda, astazi impreuna cu calitajile vazute ale graului, exista $i calitati hranitoare, apoi maine po^i vonstata caractere diferite, iar poimaine proprieta^i veninoase ; niciun fel de alta vieaCa nu se va putea

110

JULES PAYOT

organiza. Legile naturii traesc, deci sunt statornice. Viea^a datand din perioade silurice. aceasta inseamna ca sunt cateva milioane de ani de cand legile naturii sunt ceea ce sunt. De aceea spuneam ca teza „moralista“ are de partea ei adevarul. Evolu^ia lumii, care Jine de mi­ lioane de ani, a produs fiin^e cugetatoare ?i aceste fiin^e cugetatoare au creat fiin^e morale. Trebue sa. admitem deci ca mersul lucrurilor tinde spre gandire §i moralitate. Istoria naturala 51 Istoria omenirii ne inva^a ca toate grozaviile acelei lupte pentru. train au ajuns la formarea unei omeniri superioare. Pe de alta parte, gandirea cuprinde in sine ordinea §i statornicia, intocmai ca $i vieaja. Haosul nu se poate inchipui. A gandi inseamna a organiza, a clasa. $i oare nu sunt gandirea ?i con^tiin^a singurele realita^i pe care le cunoa^tem ? Iar a admite teza sceptica, ce ^lta inseamna aceasta decat a se proclama ca singura realitate cunoscuta este o himera ? A proclama aceasta, nu are niciun in^eles pentru noi. Sunt ni$te propozi^ii pe care le rostim fara a avea nimic la spatele lor. Argumentele in favoarea tezei moraliste sunt deci foarte tari teoretic, iar in practica ele sunt hotaritoare. Teza scep­ tica nu ajunge la altceva decSt sa indrepta^easca egoismul personal de a nu recunoa?te alta valoare decat abilitatea. Dac§ prime§te ?i virtutea unele laude, este numai cu titlu de dibacie superioarS. Sa adaugam la aceste temeiuri ca alegerea nu este facultativa, ci obligatorie, caci a nu alege, inseamna totu$i in acest aaz a alege. A primi o viea^a de lene §i de placeri, inseamna a admite de fapt ipoteza ca via^a omeneasca nu are alt pre^ decat ca instrument de placere. Aceasta este insa o teza care, de$i simpla ?i naiva, nu e mai pu^in metafizica. Mul$i oameni sunt mai metafizici decat i$i inchipue ; sunt fara s’o §tie, asta e totul Este dar cu neputin^a a nu se alege intre cele

educatia

vousrpEi

11 1

doua mari ipoteze metafizice. Aceasta alegere poate veni dupa an> de studii §i de chibzuire. Apoi, intr’o buna zi, un argument capata un relief mai viu, frumuse^ea §i inal^imea tezei moraliste covar^esc sufletul omului •§i prime?ti fara zabava aceasta teza, fiindca numai ea da o ra^iune existen^ei noastre, dand $i un in^eles sfor^arilor noastre spre mai bine, in lupta contra nedreptajii ?i imoralita^ii. De aici incolo alegerea fiind facuta, nu mai ingaduim un singur moment evenimentelor sceptice sa ne patrunda in spirit, le respingem cu dispref, fiindca este o datorie superioara a placerii de a filosofa, datoria de a lucra §i de a lucra cinstit. I|i paze?ti cu ravna datoria ta morala care devine un principiu de viea^a §i da existen^ei noastre un farmec, o fragezime, o inal^are ideala, pe care niciodata nu o vor recunoa?te diletan^ii, a caror gandire ramane neputincioasa de a produce afec^iuni §i o activitate solida §i barbateasca. Viea^a este indrumata, dupa aceasta hotarire solemna. Faptele noastre nu mai sunt lasate in voia evenimentelor exterioare. Nu mai putem fi un in­ strument docil in mainile unor oameni mai energici. Chiar batu^i de furtuna, vom §ti sa ne pastram calea; suntem cop|i pentru sarcinile superioare; aceasta hotarire e ca tiparul pentru monede. Uzarea va putea ?terge cateva trasaturi, se vor cunoa§te insa intotdeauna liniile mari ale chipului gravat in bronz. Aceasta mare hotarire morala trebue sa fie insotita la omul de munca de o alta hotarire : intocmai ca Hercule, tras intr’o parte §i in alta de viciu §i de virtu^i, el va trebui sa primeasca cu hotarire viea^a de munca $i sa respinga trandavia. Aceasta in ce prive?te hotaririle generale ce nu se iau decat odata in viea^a, hotaririle solemne ca primirea unui ideal, afirmarea unui adevar sfin^it. Dar scopul fixat nu-1 vom putea atinge dintr’o-

112

JULES PAYOT

data. Un studiu atent ne aratS care sunt mijloacele cele mai nimerite pentru atingerea acestui scop, dar aceste mijloace trebue sa voim sS ni le insu$im $i orice vrere cuprinde in sine o hotSrire. Aceste hotSriri par^iale devin insS foarte lesnicioase, in­ data ce a fost luatS temeinic hotSrirea cea mare. HotSririle par^iale decurg din cea principals, cum decurg corolarele din teorema. Putem totu§i, dacS ni-e greu sa luSm o hotarire particulars, cum ar fi de pildS traducerea unui text oarecare din Aristotel, sS ne gandim la temeiurile care pot da imbold la aceastS lucrare ; dacS textul in sine e neplScut, nu se poate afirma insS cS efortul trebuitor pentru a scoate dintr’o paginS un in^eles pe care poate nu 1-a avut niciodatS, nu ar fi o gimnasticS viguroasS §i numai atunci devii comptient de marea pStrundere de spirit ce desvoltS aceastS luptS pas cu pas, cu fiecare cuvant, cu fiecare propozi^ie. precum ?i de sfor^Srile necesare pentru a gSsi un $ir logic, cand dupS opt zile de trudS fyi aplici facultS^ile ojelite la o paginS din Descartes sau la un capitol din Stuart Mill. E?ti ca unul din acei soldafi romani care faceau exerci^ii cu o povarS indoitS decat cea cerutS in timp de rSzboiu. Rar se intamplS ca, hotSrirea cea mare fiind prezentS in minte, sS nu ajungS cateva considera^ii simple, familiare ?i 1Smurite cu privire le unele hotSriri deosebite, pentru a pune in mi§care voin^a. Cele expuse panS aici, ne aratS de ce element necesar succesului in inva^Smant se lipsesc profesorii, cand nu se ingrijesc ca fiecare ramurS de studiu sS fie precedatS de o expunere cat se poate de convingStoare a marilor foloase generale §i particulare ce vor trage elevii din aceste studii. Pot spune, in ce mS prive$te, cS am studiat ani intregi latina, al cSrei folos nu mi 1-a arStat nim eni; pe de altS parte eu am vindecat de acest desgust pe un numSr de eievi, numai punandu-i sS citeascS §i completandu-le

E D U C A flA VOUSTfEI

113

apoi minunata expunere a lui Fouillee asupra trebuin^ei studiilor clasice.

VI Cu toate acestea se va ivi de buna seama o obiec(iune indaratnica in spiritul unora dintre cititori. Ei au auzit atat de des repetandu-se ca este o nepotrivire intre activitate $i medita(ia prelungita $i ca cugetatorii sunt de obiceiu pujin apleca(i spre viea^a practica, incat pentru acjiune folosul reflexiei me­ ditative prelungite nu li se pare prea sigur. Aceasta fiindca ei confunda pe acei care se agita numai, cu oamenii de ac^iune intr’adevar vrednici de acest nume. Omul agitat, sbuciumat, e contrariul omului de ac^iune. Cel dintaiu are nevoie sa lucreze, dar activitatea lui multipla se compune din ac(iuni fara legatura de azi pe maine. Deoarece insa toate succesele in viea^a, inclusiv cele in politica, nu se pot capata decat printr’o continuitate de eforturi in aceea§i direcjie, sbuciumul acesta sbamaitor face mult sgomot dar treaba, §i mai ales treaba buna, pu(ina sau de loc. Activitatea ordonata, bine indrumata , sigura de sine, implica o meditate adanca. $i tofi oamenii mari activi, ca Enric al IV-lea ?i Napoleon, chibzuiau multa vreme inainte de a intreprinde ceva, fie ei in§i§i, fie prin mini?trii lor. (Sully). Cine nu mediteaza, cine nu are pururea prezent in minte scopul general ce urmare?te, cine nu cauta cu toata straduin(a cele mai bune mijloace pentru a atinge scopurile par(iale, ajunge, vrand nevrand, jucaria imprejurarilor. Neprevazutul il turbura, silindu-1 sa intoarca mereu carma in alta direc(ie §i sfar^ind prin a pierde d i r e c t generala ce trebue sa urma-

114

JULES PAYOT

reasca. Cu toate acestea vom vedea ca ac^iunea trebue sa inso^easca intotdeauna reflexiunea meditativa ; singura aceasta din urma nu ajunge, de?i ea este condtyia trebuitoare a oricarei vie^i active §i rodnice. Zicem condi^ia trebuitoare. fiindca suntem, mai mult decat ne gandim, ni$te straini pentru noi in­ line. Ar trebui cu drept cuvant sa fim mahni^i cand vedem ca nu e niciunul la mie omul adevarat: mai to^i sunt in purtarea $i in faptele lor particulare ca ni$te papu§i, mi^cate de o suma de for^e neasemanat mai puternice decat ale lor. Ei nu-?i traesc viea^a proprie mai mult decat o archie de scandura aruncata intr’un §uvoiu ?i tarita fara sa $tie de ce §i cum. Ace$ti oameni pot fi asemana^i ?i cu ni^te sfarleze care se invartesc, dar nu-$i pot da seama de vantul ce le pune in mi^care. Educa^ia, sugestiile atat de puternice ale graiului, apasarea peste masura de puternica a opiniei camarazilor §i a lumii in genere, proverbele, axiomele cu impresia ce produc $i in sfar$it inclinarile fire^ti, mana pe cei mai mul^i dintre noi. $i sunt foarte rari aceia care tari^i de atatea curente nebanuite i$i indreapta mersul lor spre un liman ales de mai inainte §i §tiu a se opri la timp, pentru a-?i cauta pimctul de orientare spre calea dorita. Chiar §i pentru acei care indr3znesc a incerca aceasta recucerire de sine e atat de restrans popasul acestei incercari ! Pana la douazeci ?i $apte de ani, tanarul e impins de val, fara a se gandi prea mult la soarta sa ?i cand incepe a voi sa-si ia direc^ia vie^ii, e prins in ni?te §uvoaie care il tarasc fara voie. Somnul ia a treia parte din timp ; lucrurile de toata ziua, imbracatul, masa, mistuirea, cerin^ele lumii, ale funcfiei, indispozi^iile. bolile ii lasa foarte pu^in timp pentru viea^a superioara. Inainte, mereu inainte ! Zilele tree §i e§ti batran cand incepi a$i vedea limpede viea^a.

EDUCATIA VOINfEI

115'

De aici vine acea putere uria§a a Bisericii catolice *) care §tie unde duce pe oameni ?i care, pusa in cuno§tin^a celor mai adanci adevaruri ale psihologiei practice, prin spovedania §i calauzirea sufletelor, a^terne un drum larg pentru turma cea mare a papu§ilor, sprijina pe cei slabi cand $ovaie §i impinge intr’o direc^ie sim^itor de uniforma aceasta mul^ime, care fara ea s’ar fi coborit ori ar fi ramas, din punct de vedere al moralita^ii, pe aceea§i treapta cu animalele. A$a e ! tot tineretul sufera intr’o masura de necrezut de sugestiile venite din afara. Familiile de filosofi sunt rare §i de aceea sunt rari copiii care primesc o educate ra^ionala. Dar §i aceia care primesc o asemenea educate, se vor invarti intr’o atmosfera de nerozii, datorita nu numai servitorilor ?i servitoarelor cu mentalitatea lor, ci $i unor prieteni ai familiei care stau cu totul sub inraurirea „opiniei publice", cu toate scaderile ei. To^i ace$tia vor imbuiba mintea copilului cu formule care „au trecere" In societate. Chiar daca familia a ridicat bariere puternice impotriva diferitelor prejudeca^i, copilul are de atatea ori profesori care reflecteaza foarte pu^in §i colegi molipsi^i de spiritul comun. Mai m u lt: traind printre semenii sai. copilul cel mai bine educat, va trebui sa se deprinda cu limbajul celor mai mul^i dintre ace$tia. Se $tie insa ca acest limbaj este de origine populara 1 2). Muljimea §i-a alcatuit un limbaj dupa chipul ei, varsand in acest limbaj toata mediocritatea $i un 1) Autorul vorbe$te de puterile Bisericii catolice, aceasta fiind biserica najiei sale, far5 a releva celelalte biserici cu aceea$i menire moralizatoare (n. tr.). 2) Este vorba brobabil prin afirmarea de „origine populara“ in sensul de limbaj comun, vulgar, de acel jargon a] limbii mahalalelor, iar nu de limba poporului rural, limba najiunii, pe care faranimea o pastreaza, nu o strica (n, tr.).

116

JULES PAYOT

dispre^ pentru expresii, pentru idei §i simjjminte superioare ; judecata naiva, cuvinte din topor ; de toate se gasesc in acest limbaj, o mul^ime de asocia^ii de idei disparate ; apoi cuvinte de lauda pen­ tru boga^ie, pentru putere, uneori pentru fapte razboini je, dar dispre^ pentru bunatate, pentru desinteresare, pentru viea^a curata, pentru munca intelectuala, mai ales, iar noi suferim to^i in mare masura aceasta sugestie a limbajului. Voi^i probe ? Daca spune cineva: „un om mare“ . Vorba aceasta va starni desigur idei de putere, de viea^a pompoasa, ceremonioasa, inainte de ideea unei mare^ii morale. Toji vor evoca pe Cesar nimeni pe E pictet! Daca se vorbe?te de „fericire“ , se ive$te de asemenea in­ data in minte ideea de putere, de boga^ie, ca ?i de triumf, de aplauze ! Daca ve^i face experienja cu vreo cincisprezece cuvinte, cele mai caracteristice din tot ce face ca pentru un cugetator viea^a sa merite a fi traita $i daca simula^i ca a^i fi cautand, din punct de vedere psihologic, imaginile ce insotesc cuvantul, ca sa nu banuiasca nimeni tinta morala a acestei anchete, ve^i afla adevarul. Ve^i trage atunci incheierea ca acest limbaj e instrumentul cel mai puternic al ne^tiin^ei neroade, in paguba spiritelor de valoare. Or, pentru viea^a in mijlocul acestui mediu, fiecare din camarazii studenjilor no$tri se joaca cu teancuri de bancnote, pe care le schimba in barii marun^i pentru „cheltuielile zilnice" la diferite „ocazii“ 1). Proverbele. zicatorile, glumele, cuprind intr’o forma vie §i concisa „in^elepciunea popoarelor", adica reflecjiile oamenilor care nu cunosc regulile elementare ale unei bune observa^ii §i care habar n’au in ce consta o experien^a doveditoare. Aceste 1) E vorba desigur de cazuri care nu se pot generaliza (n. tr.).

EDUCATIA VOINTEI

117

proverbe repetate intr’una, capata la urma o autoritate pe care n’ar fi cuminte sa o tagaduim. Vorbe§te cineva de un tanar care-§i sacrifica proste?te toate placerile cu adevarat demne de acest nume, de§ertaciunea de a tari din berarie in berarie vreo femeie grosolana $i capricioasa ? „Tinere^e, n’ai ce-i face !“ , zice cutare personaj grav, care vrea sa ex­ prime idei largi. Mare noroc inca daca acesta nu incurajeaza pe tanar sa continue, manifestand via sa parere de rau ca pentru el „a trecut timpul" acestor nebunii... Ei bine, trebue sa avem curajul s’o spunem : asemenea formule consfin^ite fac tinerilor raul cel mai mare ce li se poate face, fiindca-i impiedica de a cugeta, de a vedea adevarul. $i, deoarece in toate tarile din Europa ?i din America tineretul e aruncat, la ie^irea din llceu, in ora$e mari. fara nicio supraveghere reala, fara nicio tutela morala ; deoarece niciodata acest tineret n’a fost prevenit impotriva acestei atmosfere fatale de prejudeca^i absurde ce se respira in mediul studen^esc, conduita desordonata $i adesea dezastruoasa a tinerilor se explica foarte bine. Cetele de studenp zurbagii pe care ii desaproba oamenii „a$ezati“ , nu sunt decat urmarea ideilor sub orice critica din capetele acelora?i „oameni a§ezati“ , realizate substantial ?i obiectiv. Sugestia imprejurarilor exterioare, sugestia mediului $i a limbajului, este atat de putemica incat acei care izbutesc sa se libereze la o varsta matura, sunt de invidiat. Slabiciunea voin^ei §i puterea imbolditoare a inclinarilor inferioare, fac pe mulp dintre ei sa caute a-$i legitima prin pilduiri, prin pro­ verbe nu numai tinerejea lor rasgaiata, ci $i varsta matura care continuS viea^a tineretei. Toate ratScirile acestea acumulate de educate, exemple, limbaj, mediu. favorizate de inclinari, formeaza in spirit im fel de negura deasa care denatureaza vederea lucrurilor.

118

JULES PAYOT

Pentru risipirea acestei neguri, nu e decat un singur mijloc : refugierea de cate ori se poate intr’o singuratate meditativa, inlocuindu-se in minte sugestiile mediocre ale celor din jurul tau prin sugestiile vre unui spirit inalt §i lasand ca aceste sugestii binefacatoare sa patrunda lini^tit pana in adancul sufletului. Singuratatea prielnica acestor patrunderi , este u$oara studentului; niciodata dupa aceea el nu va mai gasi o libertate a$a de deplinS i?i este in adevar trist sa fie cineva atat de pu^in stapan pe sine intr’o epoca in care se bucura de o neatarnare desavar$itS. Nu e insa mai pu^in adevarat ca in acest colJ retras din noi inline, putem, fie prin noi inline, fie ajutandu-ne cu reflexiile cugetatorilor, sa risipim pu^in cate pu^in iluziile noastre. In loc de a judeca lucrurile dupa pre^uirea altora, sa ne deprindem a le privi in ele in?ile. Sa rupem mai ales cu obiceiul de a judeca placerile ?i impresiile noastre dupa parerile altora. Vom vedea atunci cum oamenii care se mulpimesc cu placeri inferioare, nefiind in stare a ravni la placeri superioare, nu numai ca imbraca pe cele dintai cu aparen^e mincinoase, impodobindu-le cu toata vorbaria de laude, dar invalue in dispret ?i in batjocura placerile superioare §i tot ce e vrednic de stima. Un filosof care cugeta $i nu se ia dupa a?a numita opinie publica, este pentru dan?ii un visator, un „original“ , un nebun. Omul care mediteaza, e un „cautator de chintesente", care cade in fantana, uitandu-se la stele... Toate epitetele de lauda, toate sprintenele dactile sunt inchinate viciului, iar greoaiele spondee sunt pentru virtute ; pe cat e unul de gra^ios, de elegant, pe atat de „aspru, rigid, pedant" e celalalt. Insu?i Moliere, cu tot geniul lui, nu ne-ar putea face sa radem de viciu. Nu Celimene, cocheta fara inima §i fara pic de sinceritate e ridicola. ci lui Alceste, omul de treaba, ale carui cuvinte ?i gesturi

EDUCATIA VOINTEI

119

dovedesc pretutindeni bun sim^ §i judecata i se atribue calitatea de a fi comic...Jj>i elevi de amandoua sexele sunt cuprin^i de uimire cand afla ca omul serios, Alceste, e un „tanar elegant". Intr’atata cuvantul virtute evoca puternic in mintea unora sugestiile din limbajul de toate zilele in care s'a aciuiat tot ce e vulgar §i josnic. Max Muller socote$te la trei sau patru mii numarul cuvintelor intrebuin^ate de un Englez cultivat, iar cele intrebuin^ate de „marii maestri" la cincisprezece sau douazeci de mii. Ei bine, tot ce e mare, nobil, se gase?te in vocabularul cuvintelor care nu sunt decat rare ori intrebuin^ate in conversable zilnice $i care formeaza deosebirea intre calabalacul „omului de lume“ ?i graiul cugetatorilor. Din nenorocire, cu aceasta malware a graiului de catre gandire, e intocmai ca §i cu mun^ii: gloata poate face uneori cate o excursie pe culmile mun^ilor, dar ea locue^te in atmosfera din vale. De aceea asocia^iile de idei, ideile amestecate, se impotrivesc oricarui spirit inalt. Nicole scrie in „Primejdia convorbirilor" : „Din copilarie am auzit infa^i^andu-se unele lucruri ca bune, iar altele ca rele. Cei care ne-au vorbit de dansele, ne-au intiparit in minte ideea acjiunii acestor lucruri ?i suntem deprin^i a le privi in acela$i fel ca ?i a le lega cu acelea$i inclinari ?i acelea?i pasiuni. Nu le mai judeci dupa adevaratul lor pre^, ci dupa preful ce-1 au in parerea oamenilor". O mai spunem odata : in reflexiunea atentiva studentul va gasi leacul ?i va inva^a sa vada prin el insu§i. Ca se va arunca in valurile vie^ii ca to^i ceila lb se poate $i chiar trebue s’o faca, fiindca altfel n’ar avea nicio experien^a §i nu s’ar putea feri de nicio primejdie. Dar, dupa ce a facut experien|;a vietii comune, trebue sa reintre in el insu?i, sa-$i analizeze cu ingrijire impresiile. De aici incolo nu trebue Sa se mai in?ele asupra valoarei, asupra ma-

120

JULES PAYOT

rimii §i mai ales asupra raportului lucrurilor cu el insu§i; trebue sa indeparteze tot ce este de impor­ table straina ?i astfel el va scoate din vieaba studenbeasca ordinara concluzia ca, in genere, acest fel de vieaba inseamna o jertfire a tuturor placerilor ti'ainice, a bucuriilor inalte ?i senine ; este o jertfa facuta vanitabii de a se crede liber, de a umplea berariile de rasete, de strigate §i de galagie, de a bea ca un bebiv, a se intoarce acasa pe la doua dimineaba, a se arata pretutindeni la brab cu femei pe care a doua zi le poate vedea la brabul altora, tot atat de mandri de a se afi?a cu ele. Dupa inchisoarea din internat, dupa supravegherea atat de plina de grija a parinbilor, e lamurit ca in purtarea fara frau a studenbilor este o manifestare sgomotoasa de independenta 1). Dar la ce e buna aceasta manifestare ? Numai simbimantul real al independenbei, aduce bucuria cea mare, restul nu e decat vanitate. Este o prebuire foarte gre^ita a produsului net de fericire ce poate aduce aceasta vieata sgomotoasa, iar incat prive^te vanitatea, e foarte u$or sa o satisfaci intr’un chip inteligent! Cat de mult ramane in urma bucuria studentului de a fi prebuit de profesori, de a trece examene stralucite, de a se fi simbit om mare in ora;ul sau, de aceasta mulbumire de^arta a unor placeri la indemana §i a celui mai de rand baiat de prSvSlie, care, cum §i-a luat leafa se §i duoe „sfi petreaca" ! A§a dar, studentul s3 reintre in el insu$i §i sa trateze cu o critica aspra toate placerile acestea care nu aduc altceva decat oboseala $i desgust, invaluite in vanitate §i iluzii. Afara de aceasta studentul tre1) Autorul vorbe^te mereu de „studenti“ nu ?i de studente, poate din cavalerism („femeia sa n’o atingi nici cu o floare“ , a spus doar Victor Hugo) sau poate atunci cand a scris Payot aceasta carte, numarul fetelor studente era aproape neinsemnat. AstSzi problemele studiate in aceasta carte privesc, deopotriva ambele sexe (n. tr.).

EDUCAJIA VOUSTfEI

121

bue sa despice una cate una toate prejudeca^ile, sofismele ce se vantura impotriva muncii intelectuale ; sa deschida bine ochii $i sa priveasca de aproape ?i in amarumt unele din ac^iunile zilnice §i din principiile ce le conduc. Aceste reflexii sa le sprijine cu citiri bine alese §i sa lase la o parte tot ce nu vine in ajutorul voin^ei lui. Va descoperi astfel o lume noua ; nu va mai fi osandit, ca prizonierii incatu§a$i in pe§tera lui Platon, ci i?i va incorda privirea cu lumina cea curata a adevarului. Astfel i§i va creea o atmosfera de impresii sanatoase §i barbate?ti; va fi o personalitate, o inteligen^a stapana pe ea insa?i; nu va mai fi impins in direc^iile cele mai potrivnice de indemnurile venite fie dela inclinarile lui oarbe, fie dela limbajul lipsit de orice orientare sanatoaseS, fie dela camarazi, dela lume, dela mediu. Cu toate acestea, e foarte lamurit c3 putem sa ne adapostim in singuratatea cea mai adanca §i in aceasta singuratate sa traim totu$i cu mintea in mediul lumii. Singuratatea dorita este numai aceea in care omul se retrage indepartand cu totul preocuparile josnice, silindu-se a nu primi decat obiectele ?i temeiurile care pot pune in mi$care in sufletul nostril simjimintele ce voim sa le incercam. Opera aceasta n’are nevoie de retragere in vreo manastire $i se impaca foarte bine cu indeletnicirile zilnice. E de • ajuns sa cautam a ne pastra in timpul plimbarii sau acasa la noi „o retragere launtrica" ?i a ne indrepta aten^ia vreme mai mult sau mai pu^in indelungata, in fiecare zi sau in fiecare saptamana, numai asupra motivelor care pot pune in mi^care sim^iminte de repulsiune impotriva gandurilor §i indinarilor rele,. iar nu sa le imbr&ti$3m.

122

JULES PAYOT

VII atunci tanarul nu numai ca va scapa de robia sugestiilor vulgare §i de ratacirile provocate de pasiune ; nu numai ca purtarea lui se va modela dupa adevar. ci va scapa $i de grave primejdii. Stapanirea de sine inseamna nu numai scuturarea noastra de sugestiile lumii exterioare, ci inseamna totdeodata, $i mai cu seama, predominarea inteligenfei asupra puterilor oarbe ale sensibilita^ii. Daca arunca cineva o privire atenta asupra purtarii copiilor, a celor mai mul^i §i a marei majori­ t y a barba^ilor, ramane uimit de pomirea tuturor de a lucra dupa imboldul intaiului moment $i de neputin^a vadita in care se gasesc de a-$i potrivi pur­ tarea dupa scopuri ceva mai indepartate. In fiecare clipa emotivitatea lor ii impinge la cutare sau cutare isprava. Dupa o unda de de$ertaciune, ori de cumin^enie, urmeaza in con^tiin^a lor o unda de manie, un avant de iubire, etc. £j>i daca inlaturam faplele obligatorii sau obi§nuite, ramane ceva care are drept principiu, mai ales in societate, trebuin^a de a^i atrage parerea buna a unor oameni al caror indreptar este adesea foarte pu^in ridicat. Jj>i pomirea naiva, dar atat de putemica, a aoeluia ce vrea sa traiasca numai dupa capul sau, sa se ia numai pe sine ca model a tot ce e bine, face ca mul^i sa socoteasca a fi oameni de ac^iune numai pe acei care se agita mereu, pe neastampara^ii, pe acei care nu pot sta locului oricat ar trebui. Oricine se inchide in singuratatea sa, pentru a medita. a cugeta, i$i atrage criticile acestei lumi. Cu toate acestea, tot ce s’a facut in lume mai mare, mai trainic, se datore§te oamenilor medita-

E D U C A flA VOINfEI

123

tivi, cugetatori. Munca rodnica §i folositoare omenirii, a fost indeplinita in lini^te, fara graba, fara sgomot de catre acei visatori de care am vorbit, care „cad in fantana, uitandu-se la stele". Ceilatyi, galagio?ii, politicienii, cuceritorii, sbuciuma^ii, care umple istoria cu neroziile lor. privi^i dela distan^a, n’au decat un rol foarte mediocru in mersul omenirii. Cand Istoria — a?a cum se in^elege acum *) §i care nu e altceva decat o adunatura de anecdote, menite sa mutyumeasca curiozitatea cam neroada a publicului a$a zis literar — va face loc istoriei adevarate, scrisa de cugetatori pentru cugetatori, vom fi foarte mira^i vazand cat de pu^in a schimbat mersul larg al civiliza^iei ac^iunea acestor mari neastamparafi. Adevaratii eroi ai istoriei, care sunt mari descopertori in ^tiin^e, in arte, in litere, in filosofie, in industrie, vor lua locul intaiu, care li se cuvine de drept. Un biet meditativ ca Ampere, care niciodata n’a §tiut sa ca?tige bani §i de care portareasa lui radea cu lacrimi, a facut prin descoperirile lui, pentru revolujionarea societa^ii ?i chiar a metodelor razboiului, mai mult decat un Bismark $i im Moltke impreuna. Un George Ville a facut mai mult pentru agricultura decat cincizeci de mini§tri de resort laolalta. Cum voiji ca studentul sa reziste opiniei generale care cople?e§te de laude neastamparul, sbuciumul, pe care le confunda cu ac^iunea rodnica ? Cum voi^i ca el sa nu considere ca o trebuinfa de a-$i da, cel pu^in sie-§i, iluzia ca trae?te cand face galSgie, lucreaza, a9a cum lucreaza, adesea fara nicio sabuin^a daca, dupa formula primitiva, aceasta inseamna a trai ? Toate nenorocirile vin din aceasta fatala nevoie de a lucra nesocotit de repede, fiindca a§a ii place opiniei publice.1 1)

Sunt $i atatea exceptii foarte onorabile (n. tr.).

124

JULES PAYOT

In singuratate, acest sbucium n’ar constitui prin sine insu?i mare primejdie, fiindca n’ar avea in ce sa se cheltuiasca. Dar, prin tending aceasta de a lucra la repezeala, fara socotin^a, studentul devine jucaria imprejurarilor exterioare. Sosirea unui coleg la ora lucrului, o intrunire publica, o serbare, un eveniment oarecare, il smulg dela lucru. Caci se poate observa cu u^urin^a ca neprevazutul abate din cale voinjele slabe. Salvarea se poate gasi numai in reflexiunea meditativa ; prevederea evenimentelor ex­ terioare poate sa ^ina §i locul energiei absente. Stu­ dentul poate insa inlatura neprevazutul din existen^a lu i; el poate sa prevada u?or ocaziile de pierdere de timp ce i s’ar putea prezenta. {j>tie, de pilda, ca prietenul cutare sau cutare va cauta sa-1 duca la berarie sau la plimbare. El poate foarte bine sa pregateasca dinainte formula unui refuz, sau, daca refuzul fara inconjur ii vine greu. poate pregati o minciuna §i sa taie scurt orice staruin^ex). Daca insa nu s’a hotarit dinainte sa stea acasa pentru a lucra $i nici nu ?i-a pregatit formula care sa puie capat oricarei incercari de a-1 intrerupe dela lucru, el are mul^i sor^i sa-?i piarda ziua aoeea degeaba. Din pimct de vedere psihologic, o prevedere inseamna a preimagina intamplarile. Daca aceasta preimagina^ie e vie ?i l&muritS, ea este egala cu o semi-incordare, astfel c& r&spunsul sau faptul ur- 1 1) Noi nu aprobam de loc intransigent lui Kant In acea­ sta privinta. Cum ? Ml-e IngSduit sS omor un om, c&nd sunt In stare de legitimS apSrare ?i nu-mi este IngSduit, tot pentru legitimS aparare, s i spun o minciuna pentru a scapa de ni$te nepofttyi ? Este mai mult decat un drept, este o datorie de a-^i apara munca $i gandirea. Scuza refuzului printr’o minciuna este adesea singura arm§ ce o ai la Indemana pentru a te apara, fara a jigni pe cineva. Ura-ta $i chiar de neiertat, e numai scuza care poate fi vatamStoare cuiva. Un adevar spus cu gandul de a lace rau, e tot atat de vinovat ca o minciuna ; ceea ce formeaza vina unui fapt, este intenpa rau voitoare.

EDUCATIA VOINTEI

125

meaza cu o mare repeziciune : intre gandul faptului sau al raspunsului ce vei da §i realizarea obiectiva a acestui gand, nu este timp material ca sa poata interveni o inte^ire a intamplarilor exterioare sau indemnurile colegilor. Intamplarile potrivnice hotaririi noastre nu fac intru catva decat sa provoace indeplinirea automatica a faptelor care corespund hotaririi. Numai pentru fiin^ele slabe viea^a este alcatuita din intamplari neprevazute. Pentru cine n’are o ■finta lamurita, sau pentru acela care, avand aceasta finta nu ?tie sa-§i $ie privirile indreptate asupra-i, lasandu-se a fi mereu distrat, numai pentru ace?tia viea^a ajunge ceva fara §ir. Dimpotriva pentru cei care se opresc adesea sa „ocheasca $inta“ §i sa-?i fixeze direc^ia, nimic nu este neprevazut. Pentru aceasta trebue sa avem insa o cuno§tin^a foarte limpede de ceea ce suntem, de gre$elile noastre obi§nuite, de cauzele care de obiceiu fac sa ne pierdem timpul $i sa ne tragem prin urmare o linie de conduita. Nu trebue, ca sa zicem a?a, sa ne pierdem din vedere pe noi inline. Vom putea astfel sa micforam din zi in zi puterea datorita intamplarii in viea^a noastra. Nu nu­ mai ca vom §ti, fara §ovaiala, ce trebue sa zicem §i sa facem in cutare imprejurare exterioara, de pilda sa rupem orice legatura cu prietenul cutare, sa schimbam birtul, camera, ori sa plecam pentru catva timp la ^ara, ci vom putea sa ne intocmim un plan complet §i amanun^it de lupta impotriva tuturor intam­ plarilor interioare. Planul acesta este de insemnatate capitals. Daca e bine alcatuit, §tim ce trebue sa facem cand ni se infige in minte o sugestie sensuala ?i n’o putem alunga. Sj>tim cum sa biruim apucaturile de sentimentalitate fumurie, precum §i triste^ea $i descurajarea. Ca un bun general, am masurat toate piedicile ce prezinta calita^ile du§mariului ; ne dam seama

126

JULES PAYOT

de Rrcutityile terenului de lupta, ca §i de defectele propriilor noastre trupe, dar indata am cumpanit §i putin^a unei izbanzi, ^inand seama de lipsurile comandamentului du§man, de foloasele cutarei afundflri sau a cutarei ridicaturi de teren ?i de calita^ile de insufle^ire ale trupelor noastre. Atunci putem sa pornim inainte. Du^manii dinauntru §i din afara ne sunt cunoscu^i ; cunoa§tem de asemenea ?i tactica lor §i punctele lor slabe. Izbanda finala poate fi socotita ca sigura, caci am prevazut totul, pana §i a retragere in ordine, in cazul unei infrangeri par^iale. Tocmai asupra acestor primejdii exterioare §i interioare care pot cople§i pe student, trebue acum sa ne fixam luarea aminte. Trebue sa studiem tactica cea mai nimerita pentru a invinge aceste primejdii. Vom vedea cum pot fi folosite imprejurarile exterioare* cum putem face sa conlucreze la educa^ia voin^ei noastre prin noi inline, chiar §i ceea ce contribue de obiceiu sa ne accelereze caderea morala. Atat e de adevarat ca reflexiunea, inteligen^a, sunt ni$te liberatoare sigure §i e atat de sigura biruin^a cu timpul a acestor puteri ale luminii impotriva greoaielor §i oarbelor puteri sensibile !

VIII Dupa cum se vede, reflexia meditativa e de o rodnicie minunata in rezultate. Ea da na§tere unor putemice mi§cari afective, transforma dorin^ele timide in hotariri energice, neutralizeaza inrauririle sugestiilor limbajului $i ale pasiunii, ingadue privirea deslu?ita in viitor §i prevederea primejdilor de obar$ie interna, impiedicand §i imprejurarile externe, mediul, de a ajute lenea noastra innascuta. Dar nu numai foloasele enumerate le putem a§tepta

EDUCATIA VOINTEI

12T

dela aceasta putere binefacatoare, caci pe langa ajutorul direct ce ni-1 pune la indemane, ea e bogata §i in rezultate indirecte. Ea ne ajuta sa scoatem din experien^a zilnica reguli mai intai provizorii, care merg intarindu-se, precizandu-se ?i capatand apoi autoritatea $i limpezimea unor principii conducatoare ale purtarii noastre. Aceste principii se formeaza prin depunerea inceata in furdul gandirii a unor multiple observa^ii de amanunt, depunere care nu se indepline§te la oamenii zapaci^i, nici la cei care se agita mereu, care nu se folosesc de exp erien ce trecutului §i la care, intocmai ca la elevii neaten^i, se regasesc me­ reu acelea^i abateri iji acelea$i gre^eli, nuniai ca la ei sunt abateri ?i gre^eli de purtare. Dimpotriviu la acei care cugeta, trecutul ?i prezentul sunt ca o lec^ie neintrerupta, lecjie care impiedica repetarea in viitor a gre^elilor care se pot evita. £j5i aceste lec^ii se condenseaza cu incetul, devenind reguli §i fiind ca un fel de experience concentrate din care rezulta un elixir. Formulate in maxime foarte lamurite, aceste reguli due la disciplinarea dorin^elor variabile, a mi§carilor fireijti care au direc^ii potrivnice §i fac sa domneaca in viea^a o ordine statornica §i sigura. Aceasta for^a cuprinsa in orice principiu limpede formulat, provine din doua cauze care tind catre acela§i scop. Mai intai este o regula aproape absolute in psihologie ce orice idee a unui lucru ce trebue sau nu trebue adus la indeplinire, dace aceaste idee este destul de deslu$ita, are, in lipsa unor steri afective contrarii, o putere de realizare care se explice prin imprejurarea ce intre idee ?i fapte nu este vreo deosebire esen^iaie. Un lucru conceput este un fapt care a §i inceput se existe. Preimagina^ia este ca o „repeti^ie generaie11 a actului ; este o semi-incordare inaintea incorderii finale, a$a incat lucrul preima-

128

JULES PAYOT

ginat este repede adus la indeplinire ; turma inclinarilor n’are timp sa-§i ridice glasul. Daca, de pilda te-ai hotarit sa te intorci acasa pentru a lucra $i ai prevazut ca prietenul cutare care te rugase sa mergi cu dansul la un teatru, va starui, i^i pregate$ti raspunsul $i, vazandu-1. il preintampini ’ „Imi pare foarte rau ; credeam ca voiu putea merge, dar imprejurarea cutare ma sile$te sa ma intorc numaidecat acasa“ . Tonul hotarit cu care spui acestea, i$i va rapi orice putin^a de a-$i lua vorba inapoi §i totdeodata va convinge pe prietenul tau ca orice staruinta e zadamica . Intocmai cum in politica oamenii de initiative se hotarasc repede, indraznet $i trag dupa dan^ii pe nehotariti, pe frico§i, pe cei care stau la ganduri, tot astfel in con§tiinta, starile limpezi, hotarite raman stapane pe situate, a$a incat daca-^i fixezi pana’n amanunt calea ce vrei sa urmezi, indeplinirea programului dinainte hotarit, preintampina sugestiile lenei §i ale de^ertaciunii. lata intaia explicate a acestei puteri, in ce prive§te principiile. Aceasta nu este insa singura §i nici cea mai importanta. Pentru a gandi, noi nu putem tari dupa noi o sumedenie de imagini care ne-ar impovara. De aceea inlocuim clasele de obiecte diferite prin prescurtari iscusite, prin semne ce avem la indemana §i care nu sunt altceva decat cuvintele. §tim ca, atunci cand voim, e deajuns sa ne Jinem un moment aten^ia fixata asupra unui semn oarecare. spre a vedea ivindu-se imaginile, dupa cum rotiferiiJ) usca^i, invie cand faci sa cada asupra lor o picatura de apa. Acela^i lucru e cu simtimintele noastre : sunt lucruri greoaie, impovaratoare pentru gandire, de aceea le inlocuim pentru trebuin^a zilnica prin cuvinte care sunt semne scurte ce se pot manui u$or §i care, prin asocia^ie sunt foarte1 1) „Rotiferi“ sau „rotitori“ o specie de viermi microscopici, inzestrati cu un fel de apanat invartitor (n. tr.)

EDUCATIA V O IN fE I

129

nimerite pentru a trezi sim^imintele ce reprezintii. Anumite ouvinte vibreaza de emo^ia pe care o arata, astfel sunt cuvintele: onoare, noble^a de suflet, demnitate omeneasca..., tradare, mi^elie, etc. Ei bine, principiile sunt §i ele prescurtari concise, energice, absolut proprii a trezi sim^imintele complexe, mai mult sau mai pu^in putemice, pe care le reprezinta in can^tiinfa cu care s’a obi^nuit cineva. Cand medita^ia a provocat in suflet mi§cari de iubire sau de repulsiune, e bine, deoarece aceste mi^cari dispar curand, sa se pastreze o formula care sa le poata rechema la nevoie §i care le rezumS intru catva. Aceasta e cu atat mai folositor cu cat o formula precisa se fixeaza in gandire cu o mare trainicie. U§or rechemata, ea atrage dupa sine simtimintele carora le serve?te ca semn practic §i dela care i§i trage puterea. In schimb, ea le trece limpezimea ei, inlesnirea de a fi. treaza, u^urin^a ei de transport. Daca in educa^ia de sine nu ai reguli lamurite, pierzi orice mladiere, orice vedere generala in lupta impotriva mediului §i a pasiunilor. Fara ele lupti pe intuneric ?i cele mai frumoase izbanzi rSman fara rod. Astfel regiulile de purtare dau voin^ei noastre hotarirea, vigoarea grabnica care asigura trium ful; ele sunt bune imbolduri ale sim^imintelor ce voim sa trezim. Aceste ajutoare noua §i pre^uite ale liberarii noastre, tot medita^ia reflexiva le trezefte in noi, deoarece numai aceasta meditate ingadue spiritului de a scoate din experien^ele noastre necontenite coexisten^ele ?i randuirea statornica din care e alcatuita $tiin^a noastra despre viea^a, adica puterea noastra de a prevedea §i a dirija viitorul.

130

JULES PAYOT

IX In rezumat reflexia meditativa produce !n suflet avanturi afective pre^ioase, cand §tim sa le folosim ; mai mult, ea este marea liberatoare, ajutandu-ne sa rezistam clocotului sim^imintelor, pasiunilor, ideilor care se napustesc fara ordine spre lumina con^tiin^ei. Ea ne ajuta de asemenea sa nu ne afundam in puhoiul de atalari venite din afara. Sj>i aceasta putere de a reveni, a ne regasi pe noi inline, este o prilejuire rodnica de fericire. fiindca, in loc sa ne lasam a fi tari$i in mod pasiv, fara sa ne mai intoarcem vreodata, putem dimpotriva sa reluam amintirile placute ale vie^ii, sa le rumegam, ca sa zicem a$a, §i sa le traim din nou. Afara de aceasta, oare nu insemneaza nimic sa cape^i o con§tdin^a putemica despre personalitatea ta ? Nu sim^i oare ceva din bucuria ce o simte un bun innotator de a se lupta cu valurile, lasandu-le sa se umfle ?i sa treaca pe sub dansul ca o desmierdare, sau taindu-le de-a-curmezi§ul ? Daca simtimantul puterii noastre in lupta biruitoare impotriva elementelor naturii, provoaca totdeauna in noi emo^ii adanci placute, ce interes palpitant n’ar trebui sa legam de lupta aceasta a voin^ei impotriva puterilor barbare ale sensibilita^ii ! Fara indoiala ca, daca Corneille e a$a de sus pus in admira^ia urma^ilor, aceasta se datore^te felului cum a zugravit bucuriile stapanirii de sine, iar daca personagiile lui n’ar fi capatat a^a de u§or izbanda, daca lupta lor contra fatalita^ii firii noastre animale ar fi fost ceva mai indelungata, teatrul lui ar fi fost mai adanc omenesc §i, infa^andu-ne un ideal foarte nobil, Corneille ar fi ajuns nu nuznai cel intaiu dintre poetii dramatici ai Fran^ei, ci geniul cel mai inalt §i mai admirabil al tuturor timpurilor.

EDUCAT1A VOINfEI

131

i. CAPITOLUL II

Ce inseamna a medita §i cum sa meditam. I Daca reflexia meditativa are o atat de mare insemnatate in opera noastra de liberare, trebue numaidecat sa cercetam cum trebue sa meditam §i sa examinam ajutoarele, materiale intru catva, pe care cuno^tin^a legilor psihologice §i experien^a ni le pot procura in acest exercitiu. Inca odata, in privin^a reflexiei meditative, e vorba ca aceasta sa trezeasca in noi puternice inclinari de iubire sau de ura, sa provoace hotariri, sa formuleze reguli de purtare, sa ne scape de indoitul vartej al starilor de con^tiin^a, de obar§ie interioara §i a celor provocate de lumea exterioara. Marea regula generala pentru a reflecta §i a me­ dita in mod, folositor, decurge din insa§i examinarea nature! gandirii. Noi gandim cu vorbele. Cum am aratat mai inainte, pentru a gandi a trebyit sa ne debarasam de imaginile reale, fiindca acestea sunt greoaie, impovaratoare, anevoie de manuit. Le-am inlocuit cu semne scurte, care se pot refine u$or §i se pot trece altora cu aceea$i u^urin^a. Aceste semne sunt cuvintele generale. Cuvintele asociate cu lucrurile au proprietatea de a putea evoca aceste lucruri oricand voim, cu condi^ia ca vorba sa fie intrata in memorie dupa experien^a lucrurilor, sau cel pu^in sa fi avut grija de a i se adaugi aceasta experien^a a lucrurilor. Din nenorocire noi inva^am in copilarie mai intai cuvintele (afara doar de ceea ce prive§te cuno?tintele elementare, percep^iile simple, etc.) §i celor mai multe din aceste cuvinte. noi n’am avut timpul ori putin^a sau curajul de a „adauga paielor

1?2

JULES PAYOT

§i boabele de grau“ , adica de a da lucrurilor adevarata lor insemnatate. Sunt un fel de spice goale. To^i, far a deosebire, avem in memorie un numar dim aceste cuvinte : ,,N’am auzit niciodata fipand un elefant“ . Cuvantul ^ipand nu poate fi privit decat ca un paiu gol. Gloata are o mul^ime de cuvinte din acestea. Cutare declara, spre a inchide o discu^ie, ca a?a s’a rostit experien^a, cand el habar n’are de ce condi^ii trebue sa intruneasca o experien^a, ca sa fie doveditoare. Spi a§a mai departe. Daca am examina frazele cele mai intrebuin^ate de noi zilnic, am ramanea inlemi^i de lipsa de claritate a atator ganduri §i am descoperi chiar ca pana §i cei mai inteligen^i vorbesc adesea ca ni§te papagali, fara ca vorbelor lor sa le corespunda vreo realitate. Ei bine, a medita inseamna intru catva a bate paiele ca sa cada boabele. Regula care domina in toate acestea e de a inlocui totdeauna cuvintele prin lucruri, dar prin lucruri vazute in cele mai mici amanunte ale lor. Trebue sa ne particularizam intotdeauna gandirea. s’o facem concreta. Daca e vorba, de pilda, sa ia cineva hotarirea de a nu mai fuma, va trebui sa examineze toate neajunsurile fumatului, dela din^ii care se innegresc pana la miile de franci pe an ce costa fumatul chiar a unei singure Cigari dupa fiecare masa ; el va constata u§or adevarul observa^iei atat de drepte al lui Tolstoi ca tutunul tocefte agerimea min^ii. Daca, de pilda, va inicerca cineva intr’o zi, cand mintea ii va fi cu desavar?ire limpede, sa urmareasca o subtila deduc^ie filosofica, continuand-o apoi, fumand, va vedea in­ data cat de greu e, dupa ce a fuma't cateva ^igari sa-$i mai fixeze gandirea asupra unui punct, sa mai in^eleaga ceva. §i cateva experience de acest fel, il vor convinge ca tutunul toce§te ascuCi§ul cel mai fin al unui spirit superior. Pe de alta parte, examinand lucrurile de aproape, u?or i§i va putea da seama ca placerea de a fuma e una din acele placeri curat fizice,

EDUCATIA VOINfEI

133

care peste pu$in timp pierd caracterul lor de placeri, spre a lua caracterul unei deprinderi tiranice §i se va gandi atunci la toate cazurile cand a suferit din cauza acestei tiranii. Prin aceasta observa^ie §i prin atatea altele de acest fel el va da tarie hotaririi ce a luat in momente de stapanire de sine de a nu mai fuma. Tot a$a va trebui sa se procedeze, examinand fiecare amanunt mul^umirea de tot felul ce aduce munca, daca nu se lasa biruita de tirania unei placeri in?elatoare, ca fumatul 5. a. In genere, numad coborandu-ne pana la cele mai mici amanunte ale analizei, vom putea risipi sugestiile limbajului, iluziile pasiunii, controland migalos afirmajjiile mincinoase. Vom cerceta in partea practica a acestei car£i §i afirma^ia atat de des repetata, ca nu se lucreaza bine decat in Capitals. In starlit, tot numai prin observajde amanun^ita am putea da prevederii noastre o siguran|a fara gre? in privin^a primejdiilor care provin din pasiunea §i lenea noastra, intocmai ca si prevederea primejdii­ lor $i a ajutoarelor venite dela mediu, dela diferitele noastre legaturi, dela meserie, precum dela cazu­ rile intamplatoare, etc. Spre a ne ajuta in meditatiile noastre, trebue sa fugim de sgomot, sa ne reculegem, apoi sa consultarn carjile care au legatura cu subiectul medita^iei noastre, sa ne recitim notele §i in sfar^it pentru o sanatoasa munca a imaginatiei. sa ne infa^i^am intr’un chip lamurit, precis, concret, toate amanuntele primejdiei de care suntem amenin^ati precum ?i foloasele cutarui sau cutarei purtari. Nu-i deajuns a se trece prin toate in fuga, trebue sa vezi, sa auzi, sa sim^i, sa pipai. Trebue ca printr’o reflexie intensiva sa faci ca subiectul examinat sa-1 ai inaintea ochilor, ca $i cum ar fi de fa^a in realitate, ba §i mai m u lt: intocmai cum arta ne reda o scena, o pri|veli§te a naturii cu mai mult logica si mai unitara

134

JULES PAYOT

decat realitatea, tot a§a imagina^ia trebue sa tie redea obiectul medita^iei noastre mai lamurit, mai lo­ gic, §i mai adevarat decat in realitate, prin urmare mai viu §i mai in stare de a ne inrauri.

II SUnt imele lucruri care ne pot fi un ajutor netagaduit pentru ca reflexiile noastre sa-?i produca tot efectul. Avand exp erien ce pre^ioase ale inainta^ilor, folosindu-se de observable personale neincetat eontrolate prin spovedanii, marii carmuitori de con§tiin$a ai Bisericii pentru care a de^tepta in suflet emo^ii puternice nu e ca pentru noi un mijloc, ci scopul suprem, ne dovedesc cata insemnatate au in psihologie lucrurile cele mai neinsemnate. Nu pofci privi la o ceremonie intr’o biserica bine oranduifta, fara a fi patruns de admira^ie pentru ^tiin^a desavarsita cu care s’au intocmit toate. pana la cele mai mici amanunte. De pilda la o ceremonie funebra, catolica, toate gesturile, toate atitudinile, cantarile, orga, pana §i lumina sumbra a geamurilor, conlucreaza cu o logica minunata spre a preface in avanturi puternice de evlavie durerea familiei, a rudelor. Acelor ce iau parte la asemenea ceremonii cu credinta cincera, emo^ia trebue sa le patrunda sufletul pana la adancimile cele mai intime. In genere, in biserica, aceste ceremonii atat de desavarsit organizate; produc efecte puternice. Acolo insa unde aceste efecte nu se produc, se recomanda unele procedeuri drastice, foarte sigure pentru a mi§ca sufletele. Fara a mai vorbi de alte cazuri ale „retragerilor launtrice“ §i pentru a nu ne ocupa decat de mijloacele recomandate a se kitrebuinta in singuratate,

EDUCATIA VOINfEI

135

nu se poate sa nu fim izbi^i de ajutorul cerut dela fizic pentru susfinerea moralulni. Sfantul Dominic a nasoocit mataniile, inviorand astfel medita^ia printr’o ocupa^ie mamuala §i intru catva prihtr’un fel de de joe de mi§care a trupului. Sf. Francisc de Salles recomanda mai cu seama ca, in momentele de slabire a aten^iei, sa recurgem la acte exterioare, la atituduni nimerite pentru a starni gandirea, la citirea si chiar rostirea cuvintelor cu glas tare. Leibnitz, intr’un pasaj bine cunoscut din Systema Theologicum, scrie : „Nu pot imparta§i parerea acelora care, sub cuvant ca adora pe Dumnezeu in spi­ rit $i in adevar, izgonesc din cultul divin tot ce atinge sim^urile, tot ce a^ata imagina^ia, ne^inand in deajuns socoteala de slabiciunea omeneasca. Nu putem nici sa ne pironim aten^ia asupra ideilor noastre interioare, nici sa ni le intiparm in minte, fara a le ajuta prin mijloace exterioare. Jj>i semnele acestea sunt cu atat mai inrauritoare cu cat sunt mai expresive". De aceea, folosindu-ne de experien^a, trebue ca, atunci cand in reflexia meditativa nu ne vine inspira^ia, sa recurgem la citirea unor car^i prielnice mai ales scopului nostru, trebue sa ne sus^inem aten^ia prin cuvinte rostite cu glas tare, ceea ce. dupa cum am vazut, este un mijloc sigur pentru a constrange reprezentajiile noastre §i a le sili sa ni se supuna. Trebue chiar sa ne scrim medita^iile ; intr’un cuvant trebue, pentru a ne conduce reprezenta(iile dupa placul nostru, sa ne calauzim de precaderea ce au asupra lor starile prezentative $i in deosebi acele recomandate mai sus (cuvinte rostite, scrise, etc.). Astfel vom putea alunga din con$tiin(;a principalele piedici ce se opun reflexiei, adica amintirea placerilor sensibile §i a distrac^iei imagina^iei, sadind in locul lor ideile pe care le voim. In ce prive^te timpul cel mai nimerit pentru acest fel de medita^ii afective, ni se pare ca este sapta-

136

JULES PAYOT

mana dela sfar§itul vacan^ei, inainte de reinceperea cursurilor. In fiecare vacan^a, adica de trei oil pe an, e bine sa reluam pe de-a-intregul medita^iile folositoare §i, intr’un fel de ,,retragere“ care ar fi mai placuta daca ne-am infunda intr’o padure, sau ne-a/m plimba pe ^armul marii. Astfel de retrageri sunt nespus de folositoare. Ele o^elesc voin^a, fac din student o personalitaite con§tienta. Dar ?i in cursul anului $colar el trebue sa-§i rezerve adesea cateva clipe de reflexii cu privire la sine insu§i in intervalul activi'ta^ii. Seara, inainte de a adormi, sau noaptea, cand te de?tep|i, ori in momentele de odihna, in loc de a lasa sa-fi dea navala in con^tiin^a preocuparile josnice, ce e mai u?or decat sa-^i reinnoe§ti bunele hotariri luate §i sa-^i regulezi de mai inainte ocupa■Jiile sau recrea^iile ? Ce ocupajie poate fi mai folo­ sitoare diminea^a, cand te treze^ti din somn sau pe cand te imbraci ori te a§ezi la lucru, decat sa faci sa se improspateze, sa „se innoiasca planta dorin^elor celor bune“ $i sa-^i insemni totdeodata planul purtarii de peste zi ? Deprinderea aceasta a meditatiilor dese, se capata foarte iute. De altfel ca?tigarea acestei deprinderi e a$a de rodnica in bune rezultatie, cS n’am putea indemna in deajuns pe tineri sa faca efortul trebuitor pentru a preface aceasta deprindere intr’o necesitate.

CAFITOLUL IU

Rolul ac^iunii in educajia voin^ei

I Reflexia meditativa este neaparat trebuitoare. Ea singura insa e neputincioasa, in vederea unei actiuni comune, ea aduna puiterile imipra^tiate ale sufletului, le da avant, dar, intocmai cum vanturile oele mai

EDUCATIA VOINTEI

137

puternice din largul marii, sfar§esc prin a se istovi in zadar, daca nu dau peste o panza de corabie pe care s’o umfle §i s’o impinga inainte, tot a$a emo^iile cele mai puternice se sting fara folos, daca nu fructifica cu fiecare izbucnire ceva din energia lor, daca nu lasa nicio urma in activitatea noastra. Daca o parte din munca ce o impline^te un stu­ dent i se fixeaza in memorie sub forma de amintire, activitatea noastra se depune in noi in forma de deprinderi active. Nimic nu se pierde din viea^a noastra psihologica. Natura e un contabil minu^ios: acjiunile noastre cele mai neinsemnate in aparen^a, daca le repetam cat de pu^in, ele formeaza cu saptamanile, lunile, anii, un total enorm care se inscrie in memoria organica sub forma de deprinderi ce nu se mai pot desradacina. Timpul, acest aliat atat de pre^ios al liberarii noa­ stre, lucreaza cu aceea§i indaratnicie lini§tita impotriva noastra, cand nu-1 silim sa lucreze pentru noi. El intrebuin^eaza pentru noi sau contra noastra legea dominanta a psihologiei, legea deprinderii. Suverana §i sigura de izbanda, deprinderea inainteaza cu iscusinta, parand a nu se grabi. S’ar parea ca ea §tie ce uimitoare putere au ac^iunile savar^ite cu incetul, dar repetate la infinit. Un lucru savar§it chiar cu anevoin^a la inceput, cand se repeta, lucrul se face mult mai u§or. La o a treia. a patra reproducere, sfor^area scade treptat, mic§orandu-se pana ce inceteaza cu totul. Dar inceteaza ea oare in adevar ? Anevoios la inceput, lucrul ajunge pu^in cate pu^in o trebuin^a §i de unde la inceput era vadit neplacut, el devine ceva de a carui indeplinire nu ne mai putem lipsi. Ce aliat pre^ios avem aici pentru ceea ce voim sa facem ! $i cum se pricepe acest aliat de a preface repede intr’un drum larg §i batut cararea pietroasa pe care ne era greu sa apucam ! Ne trebue o dulce sila spre a ne duce acolo unde ne hotarisem sa ajun-

138

JULES PAYOT

gem, dar unde la inceput lenea noastra se impotrivea sa mearga. . Dar aceastii fixare in deprinderi a energiei noastre, nu reflexia meditativa o poate indeplini, ci aten^ia $i nu-i de ajuns a se proclama in termeni generali trebuin^a ac^hum. Cuvantul ac^iune acopera ?i adesea ascunde din vedere realitafile ce urmare^te. Ceea ce ne intereseaza aici e ac^iunea studentului. Dar a lucra inseamna pentru dansul a in­ deplini o mul^ime de acte speciale §i dupa cum nu exista voin^a, ci numai ac^iuni voluntare, tot a$a nu exista acjiuni, ci numai fapte proprii. Pentru studentul in flosofie de pilda, a lucra inseamna a se scula la ora $apte, a citi cu o aten^ie patrunzatoare cutare capitol din Leibnitz sau din Descartes, a lua note, etc. Chiar §i citirea cere o mare cantitate de eforturi succesive ?i aten^ie. A lucra, inseamna §i a-§i vedea notele, a le inva^a pe de rost, a cau'ta materialul unei conferin^e. a-i fixa planul general, apoi planul fiecarui paragraf ; a cauta, a medita, a cerceta, etc. Sunt rare prilejurile in viea^a unui om de a savar$i fapte de erou. Dupa cum o excursie pe Mont Blanc cere zeci de mii de pa$i, sforfari, sarituri, scari taiate in ghia^a, tot astfel viea^a celor mai mari savan^i se compune dintr’o lunga serie de eforturi rabdatoare. A lucra inseamna deci a indeplini mii de ac^iuni marunte. Bossuet, care era un admirabil diriguitor de con^tiin^a, prefera „in locul sfor^arilor celor mari, extraordinare, la care ajungi prin avanturi energice, de unde cazi insa cu atat mai adanc, sacrificiile cele mici care sunt uneori cele mai arievoioase ?i mai chinuitoare“ , castigurile modeste, dar aigure, faptele lesnicioase, dar repetate §i care se prefac pe nesim^ite in bune deprinderi. Pu^inul e deajuns pentru fiecare zi daca in fiecare zi ca^tigi acest pu^in. In adevar omul, curajos nu e deloc acela numai decat, sile?te-te sa te duci in graba si vesel

EDUCA'TIA VOINTEI

139

acolo unde ai fost chemat, daca e vorba de un lucru important §i de folos. Dar daca, dupa curs, un amic vrea sa te ia la plimbare fiindca e vremea frumoasa, tu nu te lua dupa dansul, ci pleaca iute acasa $i apuca-te de lucru. Te atrage in drum o vitrina, parca-^i face cu ochiul, dar tu daca $tii ca ai de lucru, treci de partea cealalta a strazii $i nu-|i pierde vre­ mea. Prin „auto-pedepse“ de acestea te vei deprinde sa invingi anumite inclinari ale tale de a fi pretutindeni §i a te afla intotdeauna in treaba, caci daca dormi, ori te plimbi, cand ai de lucru, aceasta inseamna nu ca vrei sa te odihne^ti, ci ca te dai lenei. In felul acesta, chiar de pe bancile liceului, la studii, elevul inva^a o §tiin^a mai pre^ioasa decSt latina sau matematicile, anume §tiin^a de a se stapani. de a lupta impotriva • neaten^iei, impotriva greuta^ilor §i a neplacerilor, impotriva silei de a cauta in dic^ionar sau in gramatica, impotriva dorin^ei de a-§i pierde timpul visand. $i ca 1 urmare mangaietoare, vom vedea ca progresele indeplinite in studiu simt intotdeauna, orice s’ar zice, in pro­ p o s e directa cu progresele in opera stapanirii de sine. Atat este de adevarat ca energia voin^ei este totdeodata cea mai pre^ioasa cucerire ?i cea mai rodnica in urmari fericite. Niciuna din micile sforfari cerute pentru aceasta nu e pierduta ; fiecare aduce partea sa intru formarea deprinderii; fiecare contribue ca acjiunile urmatoare sa fie mai lesnicioase. Acjiunile noastre lucreaza asupra noastra, formandu-ne deprinderea de a fi aten^i, de a ne pune iute $i la timp la lucru, de a nu (ine socoteala de imboldurile unor dorinte neprielnice, a?a cum nu ^inem seama de bazaitul mu^telor. Pe langa aceasta am vazut mai inainte ca ac^iunea sus^ine putemic insa?i gandirea. Introducandiu-ne in con^tiin^a in fiecare moment, stari prezentative de aceeasi natura cu ideile noastre, ac^iunea intare$te

140

JULES PAYOT

aten^ia §i ne-o reinsufle^egte cand se stinge. A-^i scrie cugetarile, a lua note cand citegti, a-^i preciza §i formula obiectiunile, acestea, cum am spus, au acelagi rol de sprijinire a gandirii noastre ca gi lucrarile manuale din laborator pentru savant, sau cu formulele pentru geometrie. Dar mai este gi un alt rezultat extrem de impor­ tant al ac^iunii. A lucra, inseamna gi a ne manifesta, a proclama voin^a noastra. Ac^iunile- noastre ne angajeaza public pe un anumit drum. To^i moraligtii afirma trebuinja pentru oricine vrea sa aleaga un gen de viea^a potrivit cu datoria, sa pomeasca >,cu indrazneala" gi deodata pe calea cea buna, impotriva tuturor deprinderilor ?i inclinarilor lui de mai inainte. Trebue sa infruntam totul, sa ne smulgem din vechiul nostru „eu“ §i, dupa vorba hotarita a lui Veuillot, trebue „sa servim pe Dumnezeu cu indrazneala“ . Nu putem sublinia in deajuns cat de miult ajuta sim^imintelor §i voin^ei noastre o manifestare publica gi fara ocoluri. Ac^iunile noastre de mai inainte se leaga mai presus decat ne inchipuim, mai intai printr’o nevoie de logica dupa care o viea^a fara randuiala statornica ne izbegte atat de neplacut incat preferam chiar sa ramanem cei dinainte decat sa ne schimbam, fie chiar in bine, apoi pruntr’un respect omenesc foarte puternic ?i foarte indreptatit, deoarece gtim bine ca lipsa de randuiala in ac^iunile noastre va face impresia unei slabiciuni de voin^a aproape de demen^a. lata de ce e important ca, atunci cand rupi cu viea^a trandava, sa faci din aceasta o chestiune de onoare, un legamant fa^a de tine §i fa^a de al^ii : i^i schimbi restaurantul, locuin^a, rela^iile ; fiecare cuvant ce rostegti trebue sa fie o afirmare a voin^ei de a lucra cum trebue ; orice sofism desCurajator, trebue sa-1 respingi cu polite^a, dar cu energie. Nu vei lasa niciodata ca cineva sa ia in ras munca in

EDUCATIA VOINfEI

141

fa|a ta, nici sa laude viea^a studentului care trae$te in voia vanturilor. Faptul de a fi crezut de aljii a§a cum am vrea sa fim, aceasta trebuin^a atat de adanca de aprobarea altora, chiar a unor oameni pe cari nu-i cunoa^tem, indoie?te puterea noastra de a lupta impotriva slabiciunii noastre. Sa adaugam la aceste diferite inrauriri ale ac^iunii placerea ce avem lucrand, placere a$a de vie incat mul|i lucreaza numai pentru a lucra, farS Scop, fara folos §i adesea chiar in paguba lor. Aceasta placere are ceva imbatator, ceva care te amete?te ?i aceasta poate din faptul ca ac^iunea mai mult decat orice alt lucru, ne da simfimantul existen^ei $i puterii noastre. Din toate privin^ele a$a dar e neaparat trebuitor ca medita^iei sa-i adaugam ac^iunea, fiindca numai ac^iunea poate organiza deprinderi sanatoase §i, mai mult inca, sa transforme in trebuin^e, fapte care la inceput erau cu totul neplacute. Numai lucrand, ne putem o^eli in lupta impotriva trebuin^elor fatale ale naturii §i sa triumfam la fiecare pas asupra a tot ce e potrivnic deplinei noastre stapaniri de sine. Mai mult, manifestandu-ne in afara voin^a, aceasta ac^iune ne angajeaza onoarea $i ne intare§te hotaririle pe de o parte prin ac^iunea insa^i, pe de alta prin chemarea in ajutor a opiniei publice, aducandu-ne ca rasplata bucuriile ei vii §i trainice.

II Din pacate timpul activita^ii voluntare e foarte scurt. Cerin^ele fiziologice ?i sociale ne iau o buna parte a vie^ii. Pana la cinci sau $ase ani copilul trae$te o vieafa animala. Rostul lui e doar sa doarma, sa manance, sa se joace. Ii este deajuns ca are de

142

JULES PAYOT

descurcat haosul impresiilor externe care napadesc pragul con§tiin|ei lu i; departe de a putea domina lumea exterioara e parca zapacit de dansa. Pana la 38 ani are prea mult de furca. studiind ce-au gandit al$ii, ca sa mai poata gandi prin sine insu§i. Odata §coala secundara terminata, i se pare ca ar putea incepe sa-§i apar^ina sie§i, sa se studieze el insu^i, sa observe societatea in care intra §i toate lacultatile lui ascu^ite, calite de ani intregi de cultura desinteresata. Din nenorocire, daca cunoa§te destul de bine lumea fizica in care se desvolta, privirile i se intuneca deodata ; im nour se coboara de o parte intrefacultatile lui de observa^ie §i el insu$i, de altH parte, intre spiritul sau critic §i societate. Visari nelamurite, avanturi mari, fara nicio Jinta, ii umple con$tiinta. La varsta aceasta se produce o revolu^ie in corpul adolescentului, incepe pubertatea. $i, la varsta cand ar £i putut sa fie stapan pe sine, pasiunile ii umple sufletul. E nenorocirea lui daca, a$a cum se intampla in toate universita^ile din Europe si America, se vede lasat in toata libertatea, fara sprijin, fara un conducator de con^tiin^a, fara posibilitatea de a strabate negura deasa de iluzii care-1 innabu$a. Studentul ramane aproape ame^it, nefiind in stare sa se conduca, se lasa condus de prejudeca^ile ce domnesc in juru-i. Care-i omul format care ducandu-se cu gandul inapoi la varsta asta n’a blestemat neprevederea societajii care arunca pe tineri la ie^irea din liceu sau din gimnaziu intr’un mare ora?, fara sprijinitori morali, fara alte sfaturi decat stupidele formule intrebuin^ate spre a imbraca in culori stralucitoare ceea ce nu e de fapt decat o viea^a de bestialitate ? Lucru ciudat! La mul^i paring de familie gase?ti un fel de prejudecata impotriva vie^ii de student muncitor §i cihstit, atat e de mare inraurirea ideilor curente. Adauga^i la aceasta ca in izolarea lui, tanarul nici nu §tie sa lucreze : niciodata nu i s’a aratat o m e-

EDUCAT1A VOINTEI

n s-

tod a de lucru potrivit cu puterile lui §i cu natura spiritului sau. De aceea anii de studii superioare sunt in genere pierdufi pentru opera liberarii de sine. $i totu$i, anii ace^tia sunt cei mai frumo^i, cei mai fermecatori ai vie^ii lui. Studentul i$i apar^ine aproape pe de-a-’ntregul. Miile de greuta^i ale vie^ii sociale abia daca le simte. Nu vezi la dansul niciun gand al unei meserii sau al unei cariere. Nu-?i da seama deloc de grijile ce va avea cand va fi cap de familie ; zilele lui sunt ale lui, numai ale lui. Dar, ce valoreaza, libertatea exterioara pentru omul care nu este stapan pe sine ? „Aici poruncefti tuturor“ , i se poate spune, >,numai ^ie insu^i nu“ , cum spime Beaumarchais in ,,Nunta lui Figaro". $i zilele tree foarte adesea fara niciun folos. De altfel, chiar in aceasta deplina libertate, fatalitaiile existen^ei rapesc mult tdmp. Diminea^a pana se scoala, apoi jumatate de ora pentru toaleta, drumul de acasa pana la facilitate §i inapoi, de acasa la birt, masa; timpul digestiei, care nu se impaca cu munca spi­ ritului ; cateva vizite, cateva scrisori, deranjamente neprevazute, plimbarile trebuitoare, orele rapite de unele indispozifii ; toate trebuin^ele acestea neaparate absorb, daca mai punem §i cele opt ore de somn,. trebuitoare acelora care muncesc. aproape saisprezece ore pe zi. Socoteala e irjoara de facut. Mai tarziu se adauga la aceste trebuin^e grijile carierei, $i atunci, chiar taind cat de mult din timpul mesei §i al plimbarii, vor fi rari studen^ii care vor dispune de canci ore pe zi numai pentru ei, pentru munca ce le e placutS, pentru medita^ia linLjtita. Pe de alta parte, daca din munca aparentS vom scoate timpul citirii, al copierii, al scrierii §i timpul rejinut pen­ tru respirare — cand nu e cu putin^a nicio sfor^are — se poate vedea cat de scurt e timpul unui cfort real al spiritului. £j>i oricine va sta sa judece cu sinoeritate, se va revolta impotriva acelor biografii mlncinoase §i atat de descurajatoare pentru tineri in

144

JULES PAYOT

care ni se arata savan^i sau mai ales oameni politici, lucrand cate cincisprezece ore in fiecare zi. Din fericire, dupa cum observa Bossuet intr’un pasaj citat mai inainte, oricat de pu^in ai lucra, daca pu^inul se adauga zilnic, aceasta ajunge ca sa fa d un drum bun, mergand chiar cat de incet, numai sa nu te opre§ti mereu din drum. Ceea ce e impor­ tant pentru munca intelectuala, este, nu vom zice regularitatea. dar continuitatea. S’a spus ca geniul nu e e decat o indelunga rabdare statomica. Toate marile lucruri s’au indeplinit prin rabdare staruitoare. Newton a descoperit gravitatea universala numai purtand-o necontenit in minte. „E de necrezut ce po£i face cu vremea, cand ai rabdare sa a?tep^i; sa nu te grabe§ti“ scrie Lacordaire. Privi^i natura : uri $uvoiu ca acela care a pustiit valea Saint-Gervais nu aduce decat o cantitate neinsemnata de materii. Dimpotriva, ac^iunea inceata a ploilor §i a inghe^urilor, mersul abia sunlit al ghe^arilor, rod pe fiecare an piatra cu piatra perejii stanco^i §i due la vale gramezi uria§e de aluviuni. Un §uvoiu care rostogole?te pietri$, mananca pe fie­ care zi granitul peste care trece §i ajunge in cateva secole sa sape gaturi foarte adanci in stanca. Tot a$a e cu lucrurile omene^ti : toate se fac prin acumularea unor sfor^ari atat de mici incat, privite in ele in^ile, par in afara de orice proporfie cu opera ce indeplinesc. Galia, odinioara acoperita cu paduri ?i mla^tini, a fost des^elenita, brazdata cu drumuri, cu canale, cu cai ferate, semanata cu sate §i ora$e, prin zeci de mii de sfor^ari musculare neinsemnate in ele incite. Fiecare litera care compune gigantica opera „Some“ a Sfantului Thomas d’Aquin, a trebuit ca acest ganditor s’o scrie cu mana proprie ; pentru ti* parirea ei a trebuit ca lucratorii sa ia in mana una cate una literele le tuciu, muncind fara intrerupere cateva ore pe zi, timp de cincizeci de ani. Numai astfel a putut fi tiparita aceasta opera uria^a.

EDUCATIA VOINTEI

145

Ac^iunea, activitatea 3urajoasa capata in adevar doua for^e de valoare neegala. Uneori ea procedeaza prin mari incordari, prin scurte izbucniri de vigoare, alteori, dirhpotriva, se ajunge la rezultat printr’o munca regulata, rabdatoare, staruitoare. $i in razboiu rezisten^a impotriva oboselei $i a descurajarii este insu§irea cea mai temeinica §i adesea izbanzile cele mari se datoreaza numai acestei insu­ lin. Caxid e vorba insa de munca, rachetele acestea n’au ce cauta : repezelile acestea de lucru peste masura, nu sunt recomandabile din niciun punct de vedere §i mai totdeauna sunt urmate de perioade foarte lungi de lancezeala §i de lene ; adevaratul curaj sta deci aici in rabdarea indelungata $i sta ruitoare. Lucrul important pentru student e sa nu stea niciodata fara treaba. Daca timpul are o valoare fara seaman, aceasta este fiindca momentele ce se pierd, sunt pierdute pentru totdeauna. Trebue deci sa le economisim. Cu toate acestea noi nu suntem cat de pu$in parta^i ai acestor reguli severe, ai „tablourilor“ foarte exact alcatuite. cu indicarea anti­ cipate a folosirii fiecarui ceas de lucru. Rare ori pla­ n'll! e indeplinit cu exactitate, iar lenea omeneasca e atat de iscusita pentru a-§i crea aparen^e de ra^iune, incat ne servim adesea de ele pentru a nu face nimic in orele neindicate pe tablou. Singurele paragrafe respectate cu sfin^enie, sunt acelea care indica repausul, plimbarea. Pe de alta parte neputin^a de a te constrange sa urmezi toate regulile in amanuntele hotarite, obi§nue§te u§or voin^a de a se vedea batuta in sfor^arile ei sim^imantul acesta ca sun­ tem §i vom fi intotdeauna invin$i in lupta pentru regula facuta dinainte, e unul din cele mai proprii pentru a ne descuraja. Apoi se intampla adesea ca e§ti rau dispus pentru lucru in orele hotarite pentru aceasta §i, dimpotriva, bine dispus in orele rezervate plimbarii . 10

146

JULES PAYOT

In munca intelectuala trebue mai multa libertate §i mai multa spontaneitate. !~>i scopul ce trebue sa urmarim in aceasta educate a energiei noastre, nu e deloc in supunerea oarba la im fel de lozinca de caporal. Scopul ce trebue sa-?i propue studentul e cu totul altul: sa oaute a fi totdeauna $i pretutindeni activ. Pentru aceasta nu se cer ore amumite, fiindca toate orele sunt deopotriva de bune. A fi activ inseamna sa sari diminea^a ourajos din pat, sa-^i faci repede §i ingrijit toaleta, dar fara multa pierdere de timp ; sa te pui la masa de lucru fara ?ovaiala §i nelasand sa patrunda in spirit nicio preocupare straina. A fi activ la lucru mai inseamna a nu citi niciodata pasiv, ci a face totdeauna sforjari pentru a patrunde cat mai bine in^elesul celor citite. $i tot a fi activ, inseamna cand te scoli hotarit sa faci o plimbare sau sa vizitezi un muzeu, atunci cand i^i sim^i sleindu-se rezerva de putere nervoasa §i eforturile tale inceteaza a fi rodnice. Caci este cu totul neindicat a se starui multa vreme in eforturi sterpe care te istovesc ?i te descurajeaza. Trebue sa §tii sa profi^i insa de acele clipe de intreruperi a lucrului pentru a vizita expozi^iile de arta sau a convorbi cu prieteni inteligen^i. Po^i fi activ chiar §i cand mananci, silindu-te sa mesteci bine alimentele, a?a incat sa fere^ti stomacul de o sporire de munca. Mizeria cea mare a studentului. sunt aceste momente de iner^ie, de orice lipsa de voin^a, risipite proste^te in lene. A-^i pierde ore intregi cu toa­ leta, a lasa sa-^i treaca ore intregi cascand sau frunzarind in lene o carte, apoi alta, a nu §ti sa iei nicio hotarire, nici a lucra §i nici a nu face absolut nimic in zuia aceea, este in adevar o stare nenorocita, mai ales daca nu-i deloc nevoie sa cau£i a fi activ, caci ocaziile ^i se infa^i^eaza toata ziua, de diminea^a pana seara. Mijlocul de capetenie ca sa ajungi la stapanirea energiei tale, este sa nu te culci niciodata seara ina-

EDUCATIA VOINfEI

147

int€ de a hotari lamurit ce vei lucra a doua zi. Nu e vorba de cantitatea lucrului, caci la aceasta s’ar putea aplica cele spuse mai sus despre tablourile prln care se fixeaza felul intrebuin|arii timpului, ci e vorba numai de felul lucrului. A doua zi diminea^a, odata sculat, i^i aduni gandurile. i$i lamure§ti spiritul, chiar in timpul cat i^i faci toaleta, nelasandu-1 sa apuce in alta parte, ?i silindu-1 sa se inhame indata la lucru. Daca la plimbare sau in timpul cat cite^ti ceva, sim^i in con$tiin^a remu?carea ca nu faci nicio treaba, trebue sa ie folose^ti numaidecat de fiorul cald al pomirii bune ce ^i se na§te in suflet. Nu trebue sa faci ca aceia care vineri dimineata hotarasc viteje§te ca de luni se vor pune negre?it la lucru. Daca ace­ dia nu incep sa lucreze indata, pretinsa lor hotarire nu-i decat o minciuna, o in§elare de sine, o pornire neputincioasa. Trebue, cum zice Leibnitz, sa ne folosim de pornirile cele bune „ca de glasul lui Dumnezeu care te cheama“ . A pierde aceste prilejuri, a in^ela aceste pomiri bune, amanand indeplinirea lor ; a nu ne folosi indata de ele spre a crea bune depFinderi §i a face ca sufletul nostril sa guste bucuriile intaritoare ale muncii, a§a ca sa le pastreze mult timp aroma, e cea mai mare crima ce poate savar§i cineva impotriva educa^iei energiei. Scopul nefiind de a^i robi activitatea unei reglementari severe, ci de a lucra viguros pretutindeni §i totdeauna, trebue sa folose§ti pana §i sferturile de ora §i chiar minutele. lata ce spune despre Darwin fiul sau. „ 0 particularitate a caracterului tatalui meu, era respectul pentru timp. Nu uita niciodata ce lucru pre^ios e timpul. Economisea §i minutele. Niciodata nu pierdea minutele ce i-ar fi ramas libere, inchipuindu-§i ca nu facea sa se apuce atunci de lucru. El indeplinea totul repede, cu un fel de ardoare stapanita“ .

148

JULES PAYOT

Aceste minute, aceste sferturi de ora pe care to£L, aproape to^i, le pierd a?a de proste§te, sub cuvant ca nu face sa se apuce de lucru in momentul acela, ajumg la sfarjitul anului sa alcatuiasca un enorm capital pierdut. D’Aquesseau, care pre^uia §i el timpul, fiindca so^ia lui cam intarzia sa serveasca masa de pranz, ii infa$i§a intr’o zi o carte scrisa in timpul acelor sferturi de ora de a$teptare. E a§a de u$or ca in timp de cinci sau zece minute sa-^i incordezi spiritul. sa citesti cu zel un paragraf, sa-^i inaintezi lucrul cu cateva linii, sa copiezi cateva randuri, sa-^i pui la curent tabla de materii a notelor §i a citirilor. De aceea avem dreptul sa spunem ca niciodata nu se poate plange de lipsa de timp acela care 9tie ce sa faca cu dansul. S’a observat insa ca tocmai acei care au mai mult ragaz nu gasesc niciodata timp sa faca ce au de facut, atata e de adevarat ca, a te plange ca n’ai timp sa lucrezi, nu inseamna altceva decat a marturisi ca e^ti fara vlaga §i ca ^i-e groaza sa faci un efort. Daca cercetam insa cauza pentru care ne pierdem adesea timpul fara folos, vedem ca in cele mai multe cazuri slabiciunea moastra se datore^te intru catva §i faptului ca nu ne-am lamurit bine lucrul ce avem de facut. Este o experien^a foarte cunoscuta pentru mul^i, ca daca seara, inainte de a se culca, nu vad limpede ce au de facut a doua zi, i§i pierd diminea^a fara niciun folos. Nu trebue niciodata sa fixezi un scop general. Sa nu zici niciodata : „maine voiu lucra“ , nici chiar „maine ma voiu ocupa de studiul moralei lui Kant“ , de pilda. ci trebue totdeauna sa-^i fixezi lamurit ce anume ai de fa cu t; sa-^i zici, de pilda: „maine voiu citi neaparat Rafiunea practica a lui Kant, sau : „voiu studia si voiu rezuma cutare capitol din fiziologie“ . La aceasta pova^a de a-^i hotari totdeauna lamurit ce ai de facut, trebue sa mai adaugam si aceea de

EDUCATIA VOINTEI

149

a termina totdeauna conftiincios lucrul inceput, spre a nu fi silit sa revii la acelafi lucru, sau sa o iei dela capat. A nu avea niciodata nevoie de asemenea reluari, a cauta ca ce facem sa fie un lucru definitiv, inseamna o mare economie de timp. ' De aceea studentul trebue sa citeasca cu vigoare fi cu patrundere tot ce citefte ; sa faca rezumat in serfs, sa copieze, daca e nevoie, extrasele ce prevede ca-i vor fi trebuitoare fi sa-fi imparta neaparat notele sub titlurile tablei de materii care ii va inlesni sa le gaseasca ufor oricand va voi. In felul acesta nu va mai avea niciodata nevoie sa reciteasca acelafi lucru, afara numai daca e vorba de o opera de capetenie, a carei cercetare trebue repetata. Lucrand astfel, mergi incet. dar, nefacand niciun pas inainte fara sa-^i fi asigurat bine spatele, n’ai sa fii silit niciodata sa dai indarat. §i, cu pasul domol dar hotarit §i contdnuu, inaintezi cum trebue, ba chiar, intocmai ca broasca ^estoasa din fabula, ajungi inaintea iepurelui, care e mai sprinten, dar nu afa de metodic. Credem ca nu exista vreo regula mai esen^iala pentru lucru : Age quod agis; sa faci fieoare lucru la randul lui, temeinic, fara graba, fara enervare. Marele om de stat loan de Witt, prfm-ministru al Olandei, conducea toate trebile republicii, gasind totufi timp sa faca vizite fi sa ia masa de seara in tovarafia prietenilor. Daca-1 intreba cineva cum gasea timp sa termine atatea treburi fi sa mai fi petreaca pu^in, el raspundea liniftit: „Nu-i nimic mai u fo r ; e vorba numai sa faci fiecare lucru in­ ceput fi care se poate termina, atunci; sa nu-1 am ai; sa nu lafi niciodata pe a doua zi, ceea ce po^i face astazi“ . O activitate care nu se supune acestei reguli de a termina totdeauna cat mai neintarziat lucrul inceput, ca sa nu fie nevoie de reluari, este o activi­ tate desordonata, lipsita de unitate ; ea sboara dela un obiect la altul fi este poate mai rea decat tran-

150

JULES PAYOT

davia, fiindca trandavia se desgusta de ea insa§i, pe cand agita^ia, sbuciumul acesta nerodnic, sfar§e§te prin a te desgusta de lucru, inlocuind bucuria atat de adanca a muncii implinite cu indispozi^ia, zapaceala, sila produsa de multe lucruri ce ai facut si pe care nu le po^i aduce la capat. Sfantul Francisc de Sales, vede in acesite intreruperi §i schimbari ve^nice o viclenie a diavolului. ,,Nu trebue“ , zice el, .,sa te apuci de mad multe lu­ cruri deodata §i laolalta, caci adesea du$manul ne indeamna la acest fel de a lucra, pentru ca, impovarati de prea multa munca, sa nu mai ispravim nimic, lasand totul pe jumatate. Cateodata el ne inspira chiar voin^a de a ne apuca de o treaba minunata, pe cafe el crede ca nu o vom aduce la indeplinire, spre a ne impiedeca de a intreprinde alta, de mai pu^ina insemnatate dar pe care o putem duce cu inlesnirile la bun sfar$it“ . Pe de alta parte, o observa^ie pe care am facut-o adesea, e ca lucrurile incepute ?i neispravite, te fac sa pierzi mai multa vreme ; i^i lasa parca o indispozi^ie la fel cu aceea pe care ^i-o produce cautarea solu^iei unei probleme urmarita de multa vreme in zadar. Sim^im atunci o nemul^umire ; lucnarea parasita se razbuna pentru dispre^ul nostru, preocupandu-ne mintea, stingherindu-ne in celelalte lucrari. Aceasta se intampla din cauza ca ateh^ia trezita nu ?i-a primit satisfac^ia ei legitima. Dimpopotriva. lucrul indeplinit cu dragoste, lasa in spirit un sim^imant de mul^umire $i intru catva de dorinja satisfacuta gandul se libereaza de o grija ?i e liber sa se indrepte spre alte ocupa^ii. Ceea ce e adevarat despre un lucru intreruipt, e tot a§a de adevaraut despre un lucru ce trebue sa-1 faci $i nici nu te apuci de dansul. Ai, de pilda, foarte lamurit sim^imantul ca trebue sa scrii o anumita scrisoare, dar n’o scrii. Zilele tree ; gandul nevoiei ce aveai de a scrie aceasta scrisoare iji sta pironit in

EDU CA flA VOIN'fEI

151

minte ca o remu$care ce merge crescand, dar tot n’o scrii. In cele din urma aceasta povara i^i devine atat de apasatoare, meat te hotara^ti sa te a§ezi §i sa faci scrisoarea, dar e zadarnic, scrisul' nu-^i mai aduce acum bucuria ce produce orice treaba facuta la timpul sau. Sa facem deci fiecare lucru in momentul cand trebue sa-1 facem §i sa ducem totul la bun capat in timpul cuvenit.

Ill Cand in sufletul unui tanar s’a consolidat aceasta insemnata ?i rodnica deprindere de a se decide repede sa lucreze fara infrigurare, simplu, cu buna voie, fara ocoliri, nu e nicio situate inalta la care sfi nu poata ravni. Daca i se pare ca are oarecare Idei noua asupra lucrului, sau vede intr’un fel nou unele chestiuni vechi, el poate purta in minte aceste idei, aceste ganduri oricat de mult timp. chiar §i opt-zece ami. Cu mumca staruitoare, va aduna in aoest timp su'te de imagini, de asemanari ascunse pentru to^i. Ideile vor orgianiza materialul, se vor nutri cu dAnsul, se vor intari, vor create. $i precum din ghinda stejarului ies copaci uria§i, din aceste idei, rodite timp de ani de aten^ie, vor ie?i car^i bune, lucrari viguroase, de care se vor servi atS^ia in lupta impotriva r&ului; vor fi pentru ace^tia ceea ce sunt pentru osta§i tr&mbitile, efind sunS atacul, sau, aceste produse viguroase ale mintii se vor concretiza, se vor intrupa intr’o vieatfi frumoasfi, con^tienta, onesta. plina de o activitate generoasS. § i nu trebue sa ne ascundem: daca am avut fericirea de a ne putea inalta pana la domnia inteligen^ei, aceasta aristocra^ie ce ne acorda inva^atura

152

JULES PAYOT

ar putea deveni tot atat de vrednica de ura ca $i aristocra^ia banului, daca nu vom face ca superioritatea noastra inteleetuala sa coneorde cu viea^a noa­ stra morala. Voi to^i care la ie§irea din $coala secundara a^i devenit studen^i in drept, in litere, in stiin^p, in medicina, ave^i datoria sa fi$i cei mai activi, mai constant binefacatori ai acelor care i$i ca$tiga cu greutate existen^a, fara a putea sa arunce o privire dincolo de trairea zilnica. Studen^ii sunt meni^i a forma clasa conducatoare in toate ^arile, chiar §i in acele cu vot universal. Caci mul^imea care nu e in stare a se conduce singura, se va increde intotdeauna in aceasta privin^a, in lumina acelora care §i-au mladiat sufletul, §i-au intarit mintea §i judecata prin ataxia ani de cultura desinteresata. Aceasta situate creaza insa datorii foarte lamurite tuturor tinerilor care s’au imparta§it de binefacerile invajamantului superior, fiind limpede ca, spre a conduce pe al^ii, trebue sa §tii mai intai sa te conduci pe tine insu^i. Spre a predica altora cumpatarea. desinteresarea, devotamentul, trebue sa infa^i?ezi acestea prin exemplul vie^iii tale §i sa §tii sa prime^ti cu inima deschisa sarcinile ce vei avea de implinit, ducand o viea^a de munca ?i de activitate viguroasa, cu cuvantul §i cu fapta. Daca in fiecare an ca^iva studen^i s’ar intoarce in satele saiu in ora^ele lor ca doctori, ca advoca^i, ca profesori, hotari^i a folosi fiecare prilej pentru a vorbi, a lucra pentru binele ob^tesc, a arata fiecarui om, oricat de modesta ar fi situa^ia lui, cel mai mare respect; a nu lasa sa se petreaca nicio nedreptate, fara a protesta energic §i straruitor, a introduce in raporturile sociale mai multa bunatate, mai multa dreptate adevarata, mai multa ingaduin^a, in douazeci de ani s’ar constitui, spre fericirea tuturor tarilor, o aristrocra^ie noua, cu desavar§ire respectata §i care ar fi atotputernica pentru binele general.

EDUCATIA VOINTEI

153

Orice tanar care iese din universita|i §i nu vede in advocatura, in medicina, etc. decat banii pe care-i pot aduce aceste cariere ?i care nu se gande$te deceit sa petreaca proste$te, nu-i decat un mizerabil §i, din fericire, in aceasta privin^a, opinia publica se in§eala din ce in ce mai pu^in.

IV Dar, ni se va obiecta poate ca munca neincetata, preocuparea statornica a unei idei, o asemenea activitate totdeauna treaza, poate fi vatamatoare sanata^ii. Aceasta obiec^iune vine dela ideea gre^ita oe ne facen despre munca intelectuala. Continuitatea e luata aici in in^elesul omenesc. E limpede ca somnul, intrerupand mimca, aduce odihna ; e limpede pe de alta parte, dupa cele spuse mai sus, ca cea mai mare parte din zi e, de voie de nevoie, distrasa dela ocupa^iile intelectuale. A lucra, inseamna numai a ne sili mintea sa nu se gandeasca decat la obiectul studiului, tot timpul cat nu avem altceva de facut. Pe de alta parte cuvantul munca nu trebue sa trezeasca in mintea noastra icoana unui student, stand mereu pe scaun cu pieptul aplecat pe masa. Po^i foarte bine sa cite^ti, sa meditezi. sa compui, plimbandu-te; aceasta este chiar metoda cea mai buna, cea mai pu^in obositoare §i cea mai rodnica in descoperiri. Plimbarea inlesne§te intr’un mod deosebit lucrarea die asimilare a materialelor §i a intrebuin$arii lor. In adevar, a fi un muncitor intelectual nu presupune de loc ca trebue sa fii neprevazator. Astazi mai ales, cand cunoa§tem atat de bine raporturile intre fizic §i moral, am fi vrednici sa ajungem de rasul ignoran^ilor, daca n’am ?ti sa ne cru^am sanatatea.

154

JULES PAYOT

Mai ales cand adunarea materialelor e partea inferioara a lucrarii noastre, alegerea ?i organizarea lor au cu totul alta importan^a. Nu e savant carturarul care §tie cele mai multe amanunte, ci acela care are un spirit totdeauna activ, totdeauna in lucru. Nu trebue'sa confundam $tiin^a cu erudi^ia. Erudi^ia e prea adesea lene de spirit. Pentru a crea nu e deajuns sa ai o buna memorie, trebue ca spiritul sa domine materialele $i acestea sa nu-1 ingreueze. Cu toate ca e desigur ceva foarte distins a parea bolnav de prea multa munca §i ca aceasta pare a face cinste voin^ei noastre, trebue sa recunoa§tem ca e nevoie sa se dovedeasca mai intai daca in adevar numai munca poate fi cauza slabirii puterilor noastre. Proba aceasta e insa cu neputin^a de facut. Ar trebui sa se poata face socoteala tuturor celorlalte cauze de sleire a puterilor, ceea ce ar fi o intreprindere ridicola. $i, s’o spunem hotarit: nu vom putea sa §tim niciodata daca ceea ce se atribue prea multului lucru, nu vine poate mai degraba din senzualitate. Nu cred sa se vada des liceeni §i mai tarziu studen^i cu desavar§ire cuminpi, care sa fie surmena^i de munca : singurul surmenaj la varsta asta e pricinuit de deprinderile vicioase. Acolo unde nu aceasta e cauza surmenajului, ea trebue cautata in desamagiri, in invidie, in gelozie §i mai ales intr’uin amor propriu bolnavicios, a^a^at peste masura, provenind dintr’o privire, dintr’o in^elegere gre^ita a locului nostru in lume §i dintr’un sim^imant exagerat al personalita^ii noastre. Daca cineva este indeajuns de energic pentru a indeparta din con^tiinta aceste sim^iminte mistuitoare, prin insa§i faptul acesta se inlatura cea mai mare parte din cauzele oboselii. Noi credem ca munca intelectuala bine oranduita, care respecta igiena, adica viea^a §i timpul totdeodata, este ceea ce ne poate inlesni o inalta desvoltare a cugetarii; munca fara gre^elile sensualita^ii,

EDUCATIA VOINfEI

155

munca vesela §i increzatoare, fara invidie, fara vanitate ranita, este cea mai proprie pentru intarirea s&nata^ii. Daca procuri aten^iei idei frumoase §i rodnice, gandirea le framanta §i le organizeaza ; daca la§i impresiile intamplatoare sa adune materialele, osteneala e vadit aceea§i ca §i cum ar fi prezidat voin^a la alegerea lor. E rar insa ca intamplarea, acest du^man al odihnei noastre, sa nu aduca totdeodata §i un roiu de contrarietati. De fapt omul trae$te in societate §i are nevoie de stima §i chiar de laudele altora. §i cum rar se intampla ca atyii sa aiba despre noi aceea?i parere buna ca noi inline, iar pe de alta parte ataxia din semenii no$tri simt lipsi^i de tact $i adesea de iubire cre^tineasca, se intampla indeob^te, in toate situa^iile, ca viea^a sociala e plina de jigniri de tot felul. E o incurajare mai mult pentru omul muncitor cand vede ca trandavii i§i ispa§esc crud lenea. fiindca in mintea lor stearpa, cresc, ca pe un ogor rau cultivat, o mulj;ime de buruiene rele. Ei i§i petrec vremea rumegand idei me­ diocre, jigniri mediocre, invidii, ambi^ii mediocre. Nimic nu e mai bun pentru fericirea noastra decat a inlocui asemenea preocupari cu munca sanatoasa §i, cine zice fericire zice sanatate. Atat e de adevarat ca munca e legea ob§teasca a omenirii §i oricine se leapada de aceasta lege, renunja totdeodata la toate bucuriile inalte §i trainice. La aceste observa^ii trebue sa mai adaugam ca munca risipita, fara metoda, obose§te §i ca adeseori ’ se imputa muncii in sine, ceea ce pome?te dintr’o indrumare gre^ita a muncii. Ceea ce obose^te, e mul^imea ocupa^iilor dintre care niciuna nu aduce cu ea bucuria tihnita a lucrului ispravit. Spiritul harJuit din toate parole, pastreaza in orice lucrare un fel de nelini^te surda. Lucrarile parasite dupa ce au fost numai schijate, produc o framantare intelectuala foarte suparatoare. Michelet spunea lui Goncourt, ca pe la treizeci de ani suferea de dureri de

156

JULES PAYOT

cap ingrozitoare, provenind dela mutyimea de lucruri ce facea ; se hotari atunci sa nu mai citeasca carji, ci sa scrie el insu§i. „Din ziua aceea, cand ma sculam, §tiam foarte bine ce aveam de facut §i gandirea mea ne mai indreptandu-se decat la un singur obiect, cand lucram, m’am vindecat“ . Nimic nu-i mai adevarat: a voi sa faci mai multe lucruri deodata, inseamna sa te expui negre§it la oboseala : Age quod agis, sa facem cu temeiu ceea ce facem. Nu numiai ca acesta e m ijlocul de a merge iute, dupa cum am vazut, dar e ?i mijlocul sigur de a te feri de oboseala §i a culege din bel?ug bucuria lucrului dus la bun capat.

V. In rezumat, daca medita^ia rascole§te in suflet emotii puternice, nu le poate valorifica sub forma de deprinderi. Educa^ia voin^ei insa e cu neputin^a fara crearea unor deprinderi bune §i trainice. Fara acestea ar trebui sa reincepem totdeauna acelea§i sfor^ari. Numai deprinderile ne ingadue sa fixam biruin^ele §i sa mergem inainte. fj>tim insa acum ca aceste deprinderi numai ac^iunea le poate crea. Prin a lucra trebue sa intelegem indeplinirea curajoasa a tuturor ac^iunilor marunte care tind spre ajungerea la tel. Ac^iunea fixeaza cugetarea; ne leaga public intr’o anumita direcjie $i produce totodata $i adanca bucurie. Timpul a§a de scurt al activita^ii noastre este insa §i mai impu^inat prin lipsa de metoda a studentului in munca lui. Cu toate acestea, am spus-o : „Cat de pu^in ajunge pentru fiecare zi, daca ziua aduce putinul aoesta“ . Rabdarea eforturilor innoite necontenit, produce rezultate gigantice. A$a dar studenrtul

EDUCATIA VOINfEI

157

trebue sa-§i insu§easca deprinderea activita^ii necontenite. Pentru a izbuti, trebue sa-$i fixeze in fiecare seara lucrul ce are de indeplinit a doua z i ; sa profite de toate inclinarile sale cele bune, sa termine orice lucrare inceputa, sa nu faca decat un singur lucru deodata §i sa nu-$i risipeasca nicio particica din timpul sau. Asemenea deprinderi il vor indrepta^i sa nadajduiasca oele mai inalte situa^ii intelectuale §i-l vor pune in stare de a pla'ti societatii datoria de recunoftin^a pe care binefacerile ce a primit dela dansa, il obliga sa o recunoasca. Munca astfel in^eleasa. nu poate sa surmeneze nicioadta. Oboseala ce se pune pe seama muncii, provine mai totdeauna din excesele de sensualitate, din nelini§te, din emo^iile egoiste, dintr’o gre?ita metoda de lucru. Munca bine in^eleasa, obi^nuim^a gandirilor nobile si inalte, nu pot decat sa intareasca sanatatea, $i aceasta este o condi^ie fiziologica minunata pentru a putea fi cineva lin?tit, impacat, fercit.

CAPITOLUL IV

Igiena trupeasca a studentului, privita din punct de vedere al educafiei voinjei.

Am cercetat pana acum numai partea psihologica a subiectului nostru. Ne ramane sa examinam condi^iile fiziologice ale stapanirii de sine. Voin$a $i forma ei cea mai inalta, aten^ia, sunt strans legate de un sistem nervos. Daca centrii nervo^i se istovesc repede, sau daca odata istovi^i nu-$i mai regasesc vigoarea decat cu o extrema incetineala, niciun efort, nicio staruin^a nu sunt cu putin^a. Debilitates tru­ peasca e inso^ita de o voin^a sovaelnica, de o aten^ie scurta si lancezanda. daca Jii seama ca in orice

158

JULES PAYOT

fel de activitate. izbanda atarna mai mult de o energie neobosita decat de once alte iniprejurari, va trebui sa crezi ca intaia condijie a oricarui succes in cucerirea de sine este de a fi, dupa o vorba celebra, „un bun animal". Mai totdeauna entuziasmul moral merge mana ’n mana cu aceste momente de voio§ie in care trupul ifi indepline^te func^ia armonica, ca un instrument bine acordat, fara a distrage con^tiin^a intima §i a o indrepta asupra-i. In aceste momente de deplina vigoare, voin^a e atotputernica in noi ^i aten^ia poate fi putemic incordata. Dimpotriva daca suntem slabi, fara vigoare, sim^im adanc lan^urile grele ce ne leaga spiritul de timp §i infrangerile voin^ei noastre se datoresc adesea unor indispozitii de ordin fiziologic. Adaugaji la aicestea rasplata fireasca a oricarei munci care intrebuin^eaza puterile fara a le istovi, e un simtimant de buna stare, de bucurie care jine destul de mult timp. Daca istovirea se produce dela inceputul lucrului, atunci nu se ive$te acest sim^imant placut de putere sporita, ci ii ia locul o sensa^ie nesuferita de oboseala §i de desgust. Pentru nenoroci^ii ace?tia lipsi^i de putere, munca despoiata de bucuria adanca a raspla^ii, este o truda, o pedeapsa, o durere. Mai mult inca. to^i psihologii sunt de acord asupra im p orta n t condi^iilor fiziologice pentru omenire. Cand o circulate activa emite in creier un sange curat, bine nutrit, amintirirle, §i prin urmare deprinderile, se intiparesc repede §i pentru multa vreme. Condi^ie a unei vreri §i a unei aten^ii prelungite §i viguroase, cu deosebire prielnica memoriei, sanatatea nu se margine^te numai a rasplati munca prin bucuria care este urmarea ei, ci are pe langa aceasta o inraurire nemarginita asupra fericirii. Ea este, cum s’a zis, cifra care, pusa inaintea zerurilor vietii, da acestora valoarea lor. Imagines e fericita §i Vol­

EDUCA^IA VOINTEI

158

taire spunea lui Harbey, care avea o femeie incantatoare §i toate darurile boga^iei : „N ’are nimic, daca nu mistue“ . Din nenorocire munca intelectuala rau in^eleasa, poate fi vatamatoare, Ea impune nemi^carea trupului. viea^a sedentara, inchiderea in incaperi rau a$ezate, in sfar^it a sta ^intuit pe scaun. Aceste neajunsuri grave, la care se mai adauga o rea igiena alimentara, nu intarzie a slabi stomacul. Digestia devine anevoiaoasa §i, deoarece stomacul e invaluit intr’o re^ea deasa de nervi, turburarile acestor organe au o puternica inraurire asupra sistemului nervos. Dupa masa capul se congestioneaza, picioarele se racesc intru catva, sim^i un fel de iritabilitate care contrasteaza ciudat cu bucuria de dupa masa a ^aranilor §i meseria^ilor. Starea nervoasa se inrauta£e§te din ce in ce ?i mul^i muncitori intelectuali ajung de nu-§i mai pot stapani impresiile; inimai le palpita la cea mai mica contrarietate, sto­ macul li se sgarce§te. Acesta este intaiul grad al nervosismului, caci nervosismul are aproape totdeauna ca punct de plecare o stare defectuoasa a func^iilor nutritoare. Creierul inceteaza de a mai fi marele regulator §i in locul ritmului lini^tit, viguros al vie'tii sanatoase, vine iritabilitatea §i turbura­ rile unei vie^i bolnavicioase. $i cu toate acestea, atotputernicia ce ne darue$te timpul in opera stapanirii de sine, aceasta ni se da pentru a ne schimba temperamentul §i a ne intari sanatatea. Intr’o pagina celebra Huxley ne compara cu ni$te jucatori de §ah ; avem ca tovara§i la joc un potrivnic rabdator §i fara mila, care nu ne iarta nici cea mai mica gre^eala, dar care plate§te cu o damicie imbel^ugata pe juicatorii cei buni. Acest potrivinic este natura ?i e cu atat mai rau pentru cine nu cunoa^te regulile jocului. Studiind aceste reguli, care sunt descoperite de savan^i §i mai ales

160

JULES PAYOT

aplicandu-le, e§ti sigur ca vei ca^tiga la joc ?i ca§tigul e sanatatea. Dar cu aceasta cucerire a sanatajii e acela$i lucru ca ?i cu cucerirea liberta^ii noastre : ea nu este rezultatul unui fiat, ci al unei mutyimi de ac^iuni marunte, pe care le indepline$ti. de sute de ori pe luna, sau pe care refuzi a le indeplini. Trebue sa-^i indrep^i aten^ia asupra mai multor puncte §i sa atribui fiecarui amanunt im portant sa. Trebue sa ai grija de caldura, de frig §i de umezeala, de cura^irea atmosferei, de luminatul odaiei, de ceea ce mananci; sa faci exerci^ii indestulatoare. Dar, ar putea striga cineva, asemenea griji ar face vieaja ridicola §i ^i-ar absorbi tot tim pul! E un simplu sofism. Aceste griji sunt o chestie de obi^nuin^a. Nu-^i trebue mai mult timp pentru ai manca d/upa regulile igienei decat a manca oricum. De asemenea nu-^i trebue vreme mai multa pentru a te plimba pufin, decat sa stai lene§ intr’un fotoliu pentru o digestie nesanatoasa, sau sa cite^ti ziarele la cafenea. Nu-i mare pierdere de timp nici daca i$i vei mai aerisi din cand in cand camera de lucru. E deajuns sa-^i fixezi odata pentru totdeauna schimbarile ce trebue sa faci in felul tau de viea^a. Singurul motiv de a nu lucra cu rutina e lenea, lene intelectuala de a prevedea, lene fizica de a duce la indeplinire. Inca odata, rasplata va fi sanatatea, care este condifia tuturor celorlalte, a succesului §i a fericirii tale. Func^iile asupra carora trebue sa ne indreptam mai mult aten^ia, sunt func^iile de nutri^ie. Chestia cea mai importanta aici este felul §i cantitatea alimentelor. Pana la lucrarea lui Berthelot, chestia alimentajiei ramasese empirica. Astazi insa problema se pune intr’un fel foarte limpede. Se ?tie ca nici un aliment gras sau hidrocarbonat nu poate inlocui albumina in reconstituirea ^esuturilor. Albumirta este deci trebuitoare alimentatiei. Pe de alta parte,

E D U C A flA VOINfEI

161

insa. daca in loc de a se lua o doza suficienta de albumina, se mare^te prea mult doza, rezultatul e cu totul ciudat. Aceasta depa§ire a dozei provoaca o precipitare a albuminei, in dauna organelor noastre, intr’o cantitate mult mai mare decat cantitatea de albumina inghi(ita. E deajums daca vom inghi^i in fiecare zi albumina 'azotata in cantitate cam de 75 de grame. Tot ce se absoarbe peste aceasta cantitate, departe de a se asimila, tinde a provoca o precipitare a al­ buminei mu$chilor. lata dar ce reese de a ic i: studentul mananca in restaurant de doua sau trei ori mai multa came decat trebue sa manance. Pe langa aceasta, oricare ar fi. cantitatea de albumina inghi(ita, daca nu absorbim totdeodata ?i alimente grase sau hidra^i de carbon, precipitarea de albumina se savar$e?te totu§i §i in acest caz ; in cazul contrar, inceteaza. Din aceasta cauza li s’a dat acestor ali­ mente denumirea de doza azotata protejata, cand se amesteca cu cele 75 grame de albumina. De alta parte, se $tie ca munca provoaca in deosebi descompunerea grasimii sau a feculelor. Se ?tie apoi ca omul cheltue^te pe fiecare zi dela 2800 para la 3800 de calorii, daca munca este intensa1). 75 grame de albumina dand 307 calorii, daca luam ca m ijlocie superioara 3000 de calorii, ramane ca mxmcitorul intelectual sa mad gaseasca aproape 2700 calorii. Fiindca nu asimilam mai mult de 200 pana la 250 grame de substance grase (225 X 9.3 = 2092 calorii), urmeaza sa mai capatam cam 600 de calorii din alimente hidrocarbonate (vreo 150 gr.). N’avem decat sa cautam in car^ile speciale valoarea fiecarui aliment in albumina, in substance grase §i in elemente hidrocarbonate, spre a ne compune alimenta(ia zilnica. 1) Un gram de albumina da 4,1 calorii. Un gram de grasime da 9.3 calorii. Un gram de hidrat de oarbon da 4.1 aaloiii. 11

162

JULES PAYOT

Incheerea ce se impune, odata experienja facut§, e ca mancam prea mult, prea multa cam e mai ales. Impunem stomacului §i intestinelor o munca peste masura. La cei mai mul^i oameni din clasa bogata, partea cea mai mare a puterilor castigate prln opera digestiei sunt intrbuin^ate pentru a mistui. Sa nu se creada ca exageram. Intr’adevar, in timpul dige­ stiei noi ne-am mistui pere^ii stomacului §i ai intesti­ nelor, daca suprafa^a lor n’ar reinnoi necontenit Jesutul care le apara §i care se face cu o mare repeziciune, pe mSsura ce membrele digestive il ataca. Aceasta singura munca e enorma. Intestinele au de §apte sau opt ori lungimea corpului, pe o la^ime de 30 cm. Suprafafa de lucru a intestinelor §i a sto­ macului e cel pu^in de 5 metri patra^i. Adaugafi la aceasta munca insemnata ce constitue reinnoirea necontenita, timp de mai multe ore pe zi, a peri$orilor care captu$esc o suprafa^S a§a de m are; mai pune^i ?i puterile intrebuin^ate pentru a mesteca, puterile cheltuite de mi^carile peristaltice ale sto­ macului pentru formarea unei cantita^i insemnate de saliva, pentru producerea sucurilor digestive ale stomacului, ale pancreasului, ale be$icii fierei §i ne vom da seama de uria$a cheltuialS de puteri ce reclama actul digestiei. Deci, nu e limpede oare ca oamenii care manancS prea mult sunt curate animale, reduse la rolul pu^in onorabil de slujitori ai tubului digestiv ? Mai pune^i pe langa aceasta ca cei mai mul|i, in fa^a mul^imii de alimente ce trebue sa inghita. gasesc ca e obositor sa le mestece bine ?i in felul acesta mai ingreuiaza munca digestiei §i o prelungesc, deoarece sucurile digestive nu pot patrunde decat cu incetul prin gramada de alimente nesfaramate bine. Cat de folositoare ar fi. o bro$ura in care sa se arate pentru fiecare aliment proporjia de albumina, de substance grase, de elemente hidrocarbonate asim ilabile! Toate tratatele speciale dau propor^ia de

E D U C A flA VOINTEI

163

azot. Azi $tim insa ca mul^i din compu§ii azota^i nu sunt, la drept vorbind, alimente repartatoare. Cu un asemenea indicator studentul §i-ar putea alcStui lista de bucate pentru fiecare masa cu indoitul folos de a se hrani bine §i de a-§i feri organele digestive de o munca peste masura, produsa in dauna muncii intelectuale. Chestia numarului §i a orei mesei, apare ca ceva cu totul neinsemnat pe langa im portant capitals a dozajului alimentelor. Nu doar ca am vrea sa vedem pe student cantarindu-jji la fiecare masa bucatele cum facea Comaro, dar, dupa ce le va fi cant5rit de cateva ori, tanarul i$i va da seama cam cat trebue sa manaince ?i se va feri cel pu{in de risipa enorma de puteri la care este os&ndit acela care i?i ia masa la birturi §i care, in sgomotul conversafdilor, mananca pana la ghiftuire1). Igiena respira^iei e cu mult mai simplS. La drept vorbind, a respira un aer curat, unora nu le pare de loc a fi o trebuint§ ; am vSzut atS^ia tineri care prefers a respira un aer stricat, respingator, decat sa patrunda in camera lor cu aerul curat $i pu^in frig. Igiena multor a^ezaminte de educate §i a at&tor locuin^e. a ramas in aceasta privin^a in stare primitiva. Cu toate acestea e dovedit cS aerul stricat te face sa fii suparacios, nemultumit, nelini$tit. Organismul neavand stimularea sanatoasS ce i-o da aerul 1) Nu putem parasi acest subiect f5r& a vorbi de intrebuin^area cafelei. Nu trebue s’o izgonim dela mas3. LuatS in mare cantitate $i fiartS la foe, enerveazd; pregatitS insS dupa obiceiul arab — infuzatS in ce$ti m ici — e mai putin iritanta, ajutS foarte mult digestia. Chiar in afarS de ora mesei, o cantitate mica, dimineata de pilda, poate sa risipeaesca acea greutate a spiritului de care se plSng at&tia im$i care lucreaza cu mintea sa provoace un viu imbold intedectual, cu coedi^ia sa nu se abuzeze; pe de alt5 parte sa profit: neaparat de acest imbold spre a te a$eza la lucru, intrebuinitarea cafelei in aoeste aonditid, nu aduce niciun neajuns.

164

JULES PAYOT

curat, e silit sa caute stimulari vicioase. Studentul nu e de loc nevoit sa „rumege“ in camera lui acela§i aer prea des respirat; poate aerisi adeseia, ba inca §i mai bine, poate lucra in aer liber. Pe langa aceasta se poate plimba prin odaie §i sa citeasca, sau sa vorbeasca cu glas tare. Se $tie sa surdo-mu^ii neexercita^i pentru a vorbi, au plamanii foarte slabi §i abia sunt in stare sa stinga o lumanare a^ezata la ca^iva centimetri de gura lo r ; vorbirea e o gimnastica energica a plamanilor. Trebue sa notam ca pozi^ia garbovita a celui care scrie sau cite§te, stinghere^te foarte mult mi$carile respiratoare, ceea ce cu timpul poate ajunge vatamator pentru student. Spre a lupta impotriva acestei cauze de slabire a organismului, trebue sa ne deprindem a ^ine bustul cat se poate mai drept, spre a da pieptului libertatea $i inlesnirea in mi§carile respiratoare. Toate aceste masuri sunt insa neindestulatoare §i trebue sa ne intrerupem lucrul adesea. Sa ne sculaiii in picioare, spre a face cateva mi^cari pe care Lagrange le nume^te „gimnastica respiratoare". Aceste mi^cari se compun din inspira^ii lungi care se pot face artificial, imitand ceea ce se petrece diminea^a instinctiv, cand ne intindem. ’ Ridicand foarte incet in sus amandoua bra^ele, ^i le departezi unul de altul, respirand cat se poate mai adanc, apoi la?i in jos bra^ele, dand afara aerul inspirat Afara de aceasta e foarte folositor ca, ridicand bratele, sa te inal^i in varful picioarelor, ca §i cum ai incerca sa te faci mai in a lt: operai^ia aceasta provoaca desdoirea coloanei vertebrale, desdoire care ingadue coastelor sa descrie de jos in sus un seg­ ment de cere cu mult mai mare decat arcul obi§nuit. Pe langa ca exerci^iul acesta impiedica in^epenirea coastelor, mai deschide apoi un mare numar de vezicule pulmonare astupate, in care nu mai putea patrunde oxigenul. Astfel, suprafa^a de

EDU CA flA VOIN fEI

165

schimb intre sange §i aer se mare^te, ceea ce explica fenomenul constatat de Marey, c ! ritmul respira£ei ramane nemodificat chiar §i in timpul de repaos, dupa mai multe exerci^ii de acestea. S ! notam apoi ca intrebuin^area greuta^ilor este aici contraindicata, fiin d c! nicio sfor^are nu e cu putin^a fara oprirea respira^iei. Aceste masuri care priesc foarte mult, nu sunt totu^i decat paliative, care nici intr’un caz nu ne pot scuti de exerci^iul propriu-zis. Evident ca exerci^iul nu creaza nimic prin el insu$i. El lucreaz! indirect, imbunatityind cu totul func^iile de nutrijie. Dupa cum am vazut, i^i po^i mari in camera ta capacitatea respiratoare prin exercifii corporale la care recurgi din cand in cand, nu poji face in s! ca sangele sa circule mai repede §i prin urmare sa treaca mai des prin plamani. Func^ia respiratoare §i cea circulatoare. sunt intru catva aceea^i fimc^ie, privita din doua pxmcte de vedere. Tot ce activeaza pe una, lucreaza §i asupra celeilalte. Intr’o oomunicare facuta la Academia de §tiin^e in 1879, Lavoisier atragea aten^ia asupra faptului ca un om cand e flamand, dupa o munca muscular!, asimileaz! aproape de trei ori mai mult oxigen decat cand e in repaos. Prin urmare primul efect al exerci^iului, e de a face sa patrunda in organism o cantitate insemnat! de oxigen. $i, pe cand studentul care de obiceiu sta mult timp fa r! mi§care se v l!gue^te cu incetul, oel care se mi$c! in aer bber, munce$te cu im sange mai bogat, cu o respirajie mai activ!. Creierul ajvmge in stare de eforturi mai energice §i mai prelungite. Ins!§i inima lucreaz! mai pu^in, de§i d ! mai mult, fiin d c! in vreme ce nemifcarea produce o stagnare a sangelui in capilare, stagnare inso^it! de incetinirea combustiunilor vitale, dim potriv! in timpul m i$c!rii, al exerci^iului, prntr’o acfiune de „vecin!tate“ . crculajia in capilare

166

JULES PAYOT

e provocata de mu$chii care lucreaza $i aceast! ,,inima periferic!“ alcatuita de elasticitatea arterelor fine, reduce prin munca sa proprie, munca organului central. Acestea nu sunt insa singurele binefaceri ale activita^ii musculare, fiindca, dupa cum a demonstrat Paul Bert, mu$chii sunt fixatori ai oxigenului. Ei sunt propriu zis organe respiratoare ; in ei se opereaza un schimb foarte important intre oxigenul inspirat ?i acidul carbonic care trebue sa se elimine. 5j>i cu cat aceste schimburi sunt mai energice, cu atat arderea substan^elor grase din alimente este $i ea mai energica. Nemi§carea impiedicand arderea rezervelor de substance grase, ea ing&due depunerea acestor substance pretutindeni §i duce de-a-dreptul la ingra^are. Aceste depozite nu sunt de altfel sin­ gurele neajunsuri ale leneviei corporale, daca este adevarat, cum pare a fi dovedit, ca artiitismul, po­ dagra, piatra, respira^ia anevoioasa. au drept cauza esen^iala produsele incomplet arse din cauza lipsei unei respira^ii destul de energioe. Aceasta respirajie atat de im portant! a mu?chilor nu tine insa numai in timpul muncii caci, dupa cum am vazut, aceste organe pastreaza mult timp o supra-activitate res­ piratoare. Trebue sa notam de altfel ca mi$carea e neaparat trebuitoare pentru cea mai mare parte din tinerii familiilor bogate ?i a tuturor acelora care man!nca prea mult. Mi$carea, chiar ?i un exerci^iu violent, le este trebuitor pentru arderea prisosului de ali­ mente inghitite. Omului care mananca mult §i duce o vieata de trandavie i se astupa toate vasele care primesc ch ilu l1). E cuprins adesea de indispozitii, de desgust mai ales dimineata cand repaosul de peste noapte contribue a inrautaji efectul supra-nutritiei. Stomacul nelucrand, sangele se ingroa^e, se incarc! 1) Lichid oe iese dm alimente $i intra In sSinge (n. tr.).

E D U C A flA VOINTEI

167

adicS cu materii nearse. Se produce astfel la de$teptare o stare de contrarietate foarte frecventa. E u$or de infeles aceasta toropeala, aceasta lene a spiritului, provenita din ingramadirea rezervelor. Exista o dovada saritoare in ochi ca in adevar aceasta este cauza oboselii : daca te a?ezi cu hotarire la lucru, in loc ca oboseala sa creasca, ea scade dimpotriva, dupa cum scad prin oxigenarea lor materiile ingramadite de prisos in sange. In rezumat, mi^carea provoaca o vie §i energica opera de asimilare, transportul repede al unui sange bogat §i, din contra, eliminarea in scurt timp a materiilor de desasimilare. Afara de aceste efecte generate asupra sanata^ii. aproape nu mai e nevoie sa vorbim despre efectele fericite ale plimbarii, asupra mbjcarilor peristaltice ale stomacului *).

II. Am in ia ^ a t pana acum rolul mi§c§rii, al exercifiului, numai din punct de vedere al func^iilor de nutri^ie. Acesta e punctul de vedere esen^ial pentru subiectul nostru, fiindca voinja $i aten^ia sunt in legatura foarte stransa cu buna stare a organismului. Exerci^iul muscular are pe langa acestea §i legaturi1 1) Studentul obi^nuind, in general, a sta jos sau in p icioare, nem i;cat, mu$chii care inconjura viscerele abdominale, sunt de regulS in stare de destindere, de odihna. Neactivitatea lor ii las§ f5ra ac^iune impotriva depunerilor de grasime care m iresc volumul p&ntecelui ?i pe langa aceasta ei inceteaza de a sprijini cu putere stomacul care se di­ late. Lagrange, in frumoasa lui carte „Exercitiul la adulti“ , arata procedeurile ce intrebuinteaza gimnastica suedezS spre a comb ate aceasta stare de lucruri. Aceste procedeuri constau in $apte mi^cari pe care le poate executa foarte u$or aricine acasa la ddnsuL

168

JULES PAYOT

mai pu^in importante, dar mai intime cu voin^a. In adevar, la copil voin^a prinde cu sfiala a se in ceroa prin acte musculare. Deprinderea indelungata de care avem nevoie fiecare pentru a deveni stapani pe mi§carile noastre, ne o^ele^te voin^a ?i ne disciplineaza aten^ia. Care din noi n’are sim^imantul foarte deslu^it ca §i la varsta noastra, in orele de adanca lene, a incerca sa faci o mi^care, a te ridica, a ie§i din casa, etc. este adesea un act de voin^a anevoios ? $i cine poate nega prin urmare ca activitatea musculara, sau mai bine zis mi^carile vii, precise, caci mersul neintarziind a deveni curait automatic, nu mai are valoare din acest punct de vedere), nu sunt ni§te mi^caii minunate de voin^a §i de aten^ie ? Aceasta e atat de adevarat incat nevropatilor, care nu sunt in stare de aten^ie. li se ordona exerci^iul muscular. O sfor^are cuprinde in sine voin^a $i voin^a se desvolta, ca toate faculta^ile noastre, prin repeti^ie Mai mult, munca musculara, de indata ce incepe a fi folositoare, devine o durere. $i a $ti sa rezi$ti imei dureri, aceasta nu se poate numi decat voin^a §i inca cea mai inalta. De aici se vede deci bine ca exerctyiul este direct, prin el insu$i, ca im fel de $coala primara a voin^ei. Ar insemna insa aceasta ca exercifiul n’are nicio inraurire asupra inteligen^ei ? De loc. Inraurirea aceasta e reala ; lenea corporala e vatamatoare ; perceptiile noastre se reinnoesc foarte pu^in; stam bucuros inchi^i intr’o monotonie posom orita; ne lasam a fi cuprin$i de urat $i de sila, §i felul acesta de a fi atat de trist, a carui experien^a am facut-o cu tojii, provine munai din cauza vie^ii fizice greoaie, a ideilor care se trezesc anevoie din cauza lipsei de im bolduri, de excitari exterioare. Starea aceasta contrasteaza puternic cu limpezimea ideilor §i cu marea vioiciune ?i boga^ie de impresii a acelui care mediteaza plimbandu-se pe cim p. Nu se poate nega deci

EDU CAflA VOINfEI

169

inraurirea extrema a exerci^iilor corporale asupra faculta^ilor noastre.

III. Cu toate acestea studentul trebue sa priveasca de aproape gre§elile mari ce se faptuiesc cu privire la acest exerci^iu ale carui binefaceri le-am dovedit. Se confunda adesea doua lucruri foarte diferite : sanatatea §i for^a musculara. Sanatatea robusta o constitue vigoarea organelor respiratoare §i ale aparatului digestiv. A f i ' sanatos inseamna a mistui bine, a respira liber, a avea o circulate a sangelui energica $i regulata ; mai inseamna, de alta parte, a rezista cu inlesnire variajiilor de temperatura. Aceste insu^iri de rezisten^a n’au insa nicio legatura de cauzalitate cu for^a musculara. Atle^ii de bSlciu $i putem icii halei pot avea o sanatate §ubreda, pe cand cutare om de cabinet poate sa aiba o sanatate de fier §i o putere musculara mediocra. Nu numai ca nu trebue sa ravnim for^a atletica. ci trebue sa fugim de dansa, deoarece ea nu se intare§te decat prin exerci^iul violent ?i asemenea exercifii impiedica jocul regulat al respirajiei, provoaca o congestie vadita in vinele gatului §i ale frun^ii §i simt de sigur istovitoare. Este apoi cu neputm^a a se face in acela§i timp eforturi fizice intense §i eforturi intelectuale energice. Mai mult inca, sleirea de puteri produsa de aceste sfor^ari, predispune trupul la raceli, atat de obi^nuite la $3rani §i la oamenii dela munte. Sa mai adaugim ca exerci^iul corporal violent nu-i folositor decat in cazul cand trebuesc arse rezervele nutritive provenind dintr’o supra-nutri^ie. Dar muncitorul intelectual care face eforturi energice de

170

JULES PAYOT

aten^ie, cheltue^te tot atatea, ba poate chiar mai multe materii hranitoare decat ^aranul care lucreaza pamantul. Astfel incat studentul vrednic de acest nume, nu se poate asemana de loc cu acei functio­ nal! de birou care au de indeplinit totdeauna aceea$i treaba §i a caror inteligenta nu cere decat slabe sfortari, lasand mintea tot atat de lene?a ca §i trupul. Cu cat lucrezi mai mult intelectualice?te, cu atat mai pu^in ai nevoie de acest exerci^iu muscular, menit sa arda prisosul de materii neintrebuintate. Lucru ciudat: noi laudam in Franca educa^ia atletica ce o primesc tinerii englezi ?i o admiram fara vreo patrundere a lucrurilor, cu lipsa totala de spi­ rit $tiintific ce caracterizeaza spiritul public din vremea noastra. Suntem ca orbiji de cateva mari licee unde caminul costa pana la 5.000 franci pe an $i de bogatii fii de lorzi care frecventeaza universitStile ca amatori, ?i nu vedem ca aceasta minoritate trebue comparata tocmai cu minoritatea oamenilor de sport dela noi. Englezii inteligenji nu privesc de loc cu placere aceasta exagerare a exercitiilor fizice in §colile engleze. Wilkie Collin in prefa^a lucrarii sale „Sot §i so^ie*', scrisa la 1871, constatS o suparatoare desvoltare de grosolanie ?i brutalitate in societatea britanica. $i abuzul exercitiilor fizice. zice autorul, a contribuit in cea mai mare parte la aceasta. Mathew Arnold, a carui nepartinire nu o va contesta nimeni, invidiaza sistemul de educate francez. Ceea ce caracterizeaza, dupa dansul, pe barbari $i pe burta-verzi, e ca celor dintai le plac numai demnitatile, satisfacerile vanitatilor lor, exercitiile corporale, sportul, placerile sgomotoase, iar cei de al doilea nu pre^uesc decat infrigurarea §i vuetul afacerilor; me?te?ugul de a ca§tiga bani, traiul bun, palavrele. 5j>i, dupa dansul, educa^ia engleza tinde a mari numarul burta-verzilor ?i barbarilor. El observa cu dreptate ca „purii muncitori ai inteligentei sunt tot a$a de morali ca §i purii atleti". Ar fi putut

E D U C A flA VOINTEI

171

s3 adauge ca gimnaziile grece$ti, unde exerci^iul fizic era in mare cinste, erau manjite de obiceiuri im potriva naturii. De altfel. este oare vreun muncitor intelectlual care sa nu-$i poata consulta experien^a personala ? Capitalul nostru de puteri nu e a$ezat in doua incaperi despar^ite prin ziduri : incaperea puterilor cerebrale §i a puterilor fizice. Tot ce cheltuim peste cat trebue, in exerci^ii violente, e pierdut pentru lucrarile min^ii. Nataraul, omul incapabil de a cugeta, n’are decat sa se ghiftuiasca ou alimente §i bauturi de tot felul, apoi sa-$i cheltuiasca puterile ce-i lasa digestia in exerci^ii obositoare; n’are decat s5-$i contemple cu mnadrie mu^chii de atlet. Ca sa propunem insa viitorilor no^tri medici, viitorilor no^tri avocap, inva^a^ilor no§tri, litera^ilor no§tri asemenea preocupari, nu ne trece prin minte. Marile victorii omene^ti nu se ca$tiga nicSieri cu mu$chii, ci se ca$tiga cu descoperiri $tiin^ifice, cu inven^ii, cu sim^iminte inalte ?i idei rodnice. Noi am da mu^chii a cinci sute de lucratori voinici, im preuna cu mu^chii cu desavar^ire nefolositori ai atletilor §i oamenilor de sport pe inteligen^a putemica a unui Pasteur, a unui Ampere sau unui Malbranche. De altfel omul cel mai bine antrenat nu va intrece niciodata la alergari un cal §i nici chiar un caine, iar un goril nu se teme, in lupta, de un hercule de balciu. Superioritatea noastra nu consta dar in greutatea mu$chilor. Dovada e ca omul a domesticit animalele cele mai putemice $i a bagat in cu$ca tigri §i lei, pentru bucuria copiilor care viziteaza gradinile publice. E foarte vadit ca rolul puterii musculare scade din zi in zi, fiindca o inlocue$te inteligenfa, prin pu­ terile neasemanat mai man ale ma$inilor, iar de altS parte soarta oamenilor putemici prin mu?chii lor, e de a fi din ce in ce redu^i la rolul de m a$ini; un intreprinzStor care nu lucreaza cu bra^ele, carmuegte pe lucratori, iar intreprinzatorii sunt la rSn-

172

JULES PAYOT

dul lor carmui^i de un inginer cu mainile fara bataturi. In rezuniat: razboiul ce due umii spre a face din copiii no?tri ni§te atle^i, este un lucru fara judecata. Acest razboiu se reazima pe o oonfuzie grosolana intre sanataite §i puterea musculara; el tinde a face din tinerii noijtri, in paguba puterii lor intelectuale, ni$te luptatori fara delicate^a. Cand e vorba sa alegem intre tinerii taxi in teme ?i in cei tari. in box, nu putem sta la indoiala. Sa nu luam drept progres aceasta tending de a ne readuce la animalitate. Exces pentru exces. Eu a$i prefera pe cei din ?colile evului mediu, care ne-au dalt pe Sfantu Thomas d’Aquin, pe Montaigne, pe Rabelais, in locul acelora din §colile oare ne vor da invingatori la lopa^ica *) Sa o spunem verde. Daca s’ar lua luptelor acestora predial ce le da o vanitate neroada (neroada, cad, altfel cum ar putea fi privita ca superioara vanitatea legata de unele lucruri care sunt de fapt inferioare pom irilor anim alice! Nimeni nu $i-ar mai impune oboseli ce reclama pregatirea unor lupte de intrecere cu lopa^ica. Nu trebue sa imitam in aceasta privin^a mentalitatea tipicara $i brutala din Anglia, d amintim ca in $colile din Suedia s’a renun$at cu totul la rujnatoareie sfor^ari fizice. Acolo oamenii se ingrijesc sa formeze tineri robu^ti sanato$i §i au in^eles ca abuzul exerci^iilor fizice, duce la sleirea puterilor, la surmenaj, cu mult mai sigur decat studiul socotit a fi peste masura. Dine cele ce preced rezulta lamurit ca in alegerea exerci^iilor fizice ce e bine sa recomandam studen^ilor trebue sa se tie seama de o regula neclintita : aceste exerci^ii nu trebue n id sa enerveze §i nici macar sa mearga pana la obosirea peste masura.1 1) Acum mingea nu se mai bate cu lopajica, ci cu racheta sau cu pidorul (n. tr.).

E D U CA flA VOIN'fEI

173

IV. Daca se fac gre^eli a^a de primejdioase ou privire la exercitiul fizic, apoi gre^eli nu mai pu^in nenorocite se fac, in ce prive^te munca intelectuala. To^i i§i inchipue ca aceasta munca trebue sa fie neaparat sedentara. Dupa cum am mai spus, ideea unui muncitor intellectual ne de§teapta numai decat imagines unui om stand pe scaun cu capul intre maini, pentru a medita, sau cu pieptul strivit de masa la care scrie. O spunem inca odata : nicio idee nu e mai gre­ ets. Este drept ca cele dintai lucrari nu se pot face decat la masa de lucru. Spre a traduce, trebue gramatica $i dic^ionar ; spre a citi, trebue sa-^i sus^ii aten^ia §i sa-^i fixezi amintirile, luand note, a?ternand pe hartie sugestiile trezite de autor. Dar, odiaita acest lucru terminal, orice lucrare de memorie propriu zisa, nu numai ca po^i s’o impline^ti afara din casa, dar ca$tigi mult daca o faci la aer, intr’o gra­ ding publics, de pilda, sau chiar pe camp. Afara de lucrarea de memorie, meditatia $i cauitarea imui plan de organizare a materiei, sunt multe inlesnite prin plimbarea in aer liber. Intru cat ma private, marturisesc ca toate ideile noua ce am avut fericirea sa descopar, mi-au venit in timpul plimbarilor mele. Mediterana, Alpii sau padurile Lorenei, formeaza un tablou de baza al tuturor concep^iilor. Spencer, care nu poate fi banuit de lene, spime ca „organizarea cuno^tinjelor e cu mult mai important^ decat ca§tigarea lor $i pentru aceasta organizare sunt necesare doua lu cru ri: tim­ pul §i lucrarea sponltana a gandirii“ . Iar Cicero ne spume: Quidquid conficio aut cogito, in ambulationis fere tempus confero“ *). Mi$carea ce faci plimban-1 1) Orice fac sau cuget, aproape numai in timpul plim barii imi reu$e§te.

174

JULES PAYOT

du-te, sangele care circula cu mai multa vioiciune, aerul curat care imbiba trupul cu un oxigen mai bogat, toate acestea contribue oa gandirea sS aibS o vlaga, o spontaneitate ce arare ori o poate capata cineva in munca sedentara. Mill poveste?te in „M emorii“ ca ?i-a compus cea mai mare parte din Logico sa, in drumul spre biroul Companiei Indiilor. Atat este de adevarat ca munca rodnica poate fi indeplinita intr’o mSsura foarte larga in aerul liber §i in plina lumina a soarelui.

V. Acum dup5 ce am vorbit de exercifiul fizic, ne rSmane sa vorbim de repaos. Odihna nu inseamn& lene. Mai mult inc§, lenea nu se impaca cu odihna. Repaosul presup une mai intai munca, dupa care urmeaeza, dac5 nu oboseala, cel pu^in nevoia de intremare. Niciodata n’a gustat vreim lene? bucuria odihnei cu drept ca?tigata, caci daca, dupa cum zice Pas­ cal, frigul face placuta caldura, munca face plScutS odihna. Repaosul fara osteneala care s5-l justifice, inseamna trandavie, cu uritul ?i posomoreala ei de nesuferit. Dupa cum spune Ruskin „repaosul glorios e al caprioarei care ingenunche gafaind pe patul ei de granit ?i nu al boului care-?i rumega nutre^ul in grajd“ . Repaosul adevarat, e somnul. Lini?tit ?i adSnc, somnul aduce o intremare completa. Pu^in dupd de?teptare, te sim^i invioart ?i cu provizie de energie pentru munca. Din nenorocire chestia somnului e una din cele mai pline de idei gre?ite. Cu mania de a reglemen'ta totul cu o autoritate cu atat mai ridicola cu cat temeiul acestor reglementari nu e decdt o adunatura de legi empirice, igieni?tii marginesc la

EDUCA^IA VOINTEI

175

9ase sau §apte ore durata somnului. Singura regula aaire se poate aplica aici, este numai una, foarte generala, adica : de a nu te oulca prea tarziu ?i a sari din pat indiata cum te-ai trezit. A nu ne culea prea tarziu, este o porunca ; trebue sa osandim cu tot dinadinsul lucrul prelungit pana la miezul nop^ii. Temperatura sangelui incepe a se cobori pe la ora patru dup’amiaza $i sangele are tending de a se incarca in amurg cu materii de desasimilare. Nidodata nu poate fi vreo sfor^are intelectuala ceva mai intensa la ora aceasta. $i dacS se spune ca e§ti bine dispus, mai bine decat peste zi, se prea poate ca aceasta sa fie o iluzie provenita din cauza ca spiritul slabit, se mul^ume^te u$or cu o munca mediocra. Mai mult, aceasta incordare tardiva a spiritului, e daunatoare somnului §i pricinue^te o agitate care poate face ca odihna oe urmeaza sS nu fie indestulatoare. Poji crea un fel de infrigurare in m omentul cand totul te imbie la somn, dar este o socoteala proasta. I\i surmenezi creierul pentru o munca mediocra, in dauna fragezimii §i vigoarei medita^iei de a doua zi. Rezultatul cel mai sigur al acestei nesocotiri a legilor naturii, este numai sporirea exdtarii. Nu. Pentru seara trebue pastrata munca maiteriala, de pilda notele insamnate cu creionul pe carte §i pe care trebue sa le culegi, sa cau^i pSr^ile ce voie^ti sa dtezi intr’o lucrare proiectata, diferite lamuriri, etc. s Nu vad n id folosul muncii prea de diminea^a. Mai intai, rar ai putea sa te scoli mai multe zile de-a-ran dul la ora patru. Trebue sa te bizui pe alt ajutor decat acela al voin^ei tale, ajutor care e totdeauna slab, cand e vorba, de pilda, sa tred din caldura placuta a patului in atmosfera rece a camerei. Aveam odata o camera la uin brutar ai carui lucratori aveau ordinul ca, iefind in zorii zilei dela lucru, sa vie sa ma scoale, cu toate protestarile mele. O iarina intreagS

176

JULES PAYOT

m’am a^ezat la masa de lucru dela ora cinci diminea|a. Din aceasta experien^a am scos incheerea ca, de$i ma pomeam cu greu, totufi, staruind, izbuteam sa lucrez. Dupa biruirea primelor greuta^i ale omului sculat din sbhm, treaba incepea sa mearga. Marturisesc ca toate cuno?tin^ele ce ca^tigiam in acele ore matinale, erau definitive ; restul zilei insa eram oam somnoros $i §i la urma urmei a trebuit sa con­ stat ca folosirea orelor de peste zi, menite pentru munca, erau cu mult mai pre^ioase decat acea sculare prea de diminea^a. Singurul folos al metodei de pom ire regulata a lucrului de diminea^a, este ca nu pierzi nicio diminea^a §i-^i faci zilnic lucrul trebuitor, pe cand altfel e§ti in primejdie de a-^i risipi in alt mod timpul necesar efortului intelectual . In genere insa, nu trebue sa prelungim prea mult §ederea in pat, pentru doua motive : intai fiindca, prelimgit peste timpul trebuitor — care bine in^eles este variabil pentru fiecare — somnul ingroa$a sangele. .fi-a i pierdut toata diminea^a ; Ji-e lene, e?ti suparacios, trist, |i-e frig adesea, e§ti prea impresionabil. Dar nu acesta este neajunsul cel mai grav al somnului peste masura : se poate stabili o regUla obi$nuita, fara excep^ie, anume ca orice student care trandave§te in pat pana tarziu, care sta culcat mult timp dupa ce s’a trezit, e manat fara doara spre practici singulare. Spune-mi la ce ora te scoli ?i-^i voiu spune daica e§ti vicios.

VI. Afara de somn, odihna se gase$te §i sub forma de recreate. Este neaparat necesar sa nu lucrezi intr’un mod neintrerupt. Vechea comparable a spiritului cu arcul pururea incordat §i care la urma i?i pierde orice

EDUCATIA VOINfEI

177

tfirie, este exacta. Munca fara raspiata ei naturala, oare este odihna, ajunge o corvada. {j>i pentru desvoltarea §i rodnicia lor, trebue sa lasam oarecare timp intre diferitele lucrari. Acest repaos este un adevarat ca$tig pentru lucrul insu^i. In adevar, munca intelectuala nu se poate implini fara o lucrare activa in centrii nervo§i. Invers, o lucrare activa in centrii nervo^i, face adesea sa inainteze cercetarile noastre intelecfouiale, chiar daca aceasta lucrare nu-i inso^ita de nicio oon^tiinja. Astazi nu mai este nevoie sa aparam aceasta rodnica descoperire a legaturii initre idei $i un „substrat nervos“ . Astfel, cand lucrarea intelectuala inceteaza, activitatea centrilor nervoiji nu se opre$te §i ea nuimaddec&t: lucrarea continua incon$tienta $i la urma fixarea $i elaborarea amintirilor profits din aceasta. De aceea e o prostie sa tred fara niciun ragaz la al'tS lucrare. Mai intai pierzi ca?tigul luerarii spontane care se indepline?te in regiunile subcon?tiente ale spiritului, iar pe de alta parte trebue intru catva sa pui stavila curentelor de sange stabilite §i sa le readaptezi dup£ un alt plan. Este ca $i cum ar trebui s5 opre^ti un tren pom it §i sa-1 dai inapoi spre a-1 impinge apoi pe alta linie. Mai bine e sa la§i ca avantul sa se potoleasca dela sine, dandu-1 catva timp odihnei, facand pu^in exerci^iu fizic ?i a§teptand sa se restabileasca lini^tea in circulatia cerebrala. In Indelungata mea practica in inva^amant, am vazut adesea elevi care numai anevoie puteau urmari mersul cursului ?i care nu vedeau lamurit legatura dintre chestiuni, dar care, dupa cele cincisprezece zile de repaos din vacan^a Pa?tilor, se inapoiau cu desavar§ire schimba^i. In pauza facuta, s’a operat in gandirea lor o a$ezare, o limpezire, s’a desavar$it o randuire a materiei, facandu-i cu totul stapani pe curs. Fara acest repaos binefacator, schimbarea nu s’ar fi putut indeplini. Nu s’a sens in deajuns asupra trebuintei repaosu12

178

JULES PAYOT

lui pentru acei care muncesc. Cata dreptate are Topfe r ! „Trebuie sa lucrezi, prietene, cand e de lucru §i apoi sa faci un popas: sa vezi lume, s5 iea aer, sa hoinare$ti, fiindca astfel mistui ce ai inva^at, observi legi §tiin^a cu viea^a, in loc de a o lega numai cu memoria". Nu trebue insa sa cautam odihma ca un scop. Ea nu este $i nu trebue sa fie decat un mij loc pentru a ne reinsufle^i energia. Sunt insa multe feluri de a te odihni §i alegerea distrac^iilor nu poate fi ceva indiferant pentru cine vrea s5-?i intareasca voin$a. Caracterele esen^iale ale unei bune distrac^ii trebue sa fie mai cu seama de a iu^i circula^ia §i ritmul respira^iei ?i in deosebi de a provoca o ac^iune mai intensa a mu$chilor pieptului, a $irei spinarii, a inveli^urilor musculare ale stomacului §i de a odihni vederea. Dela inceput aceste oondi^ii cerate ne hotaresc sa izgonim cu desavar$ire jocul de car^i, $ahul $i in genere toate jocurile la care nu putem lua parte decat stand in locuri inchise, intr’un aer supraincarcat de fum de tutun, fiindca acestea au $i neajunsurile $ederei pe loc §i, foarte adesea, neajunsurile unei atmosfere nesanatoase. Dimpotriva, plimbarea pe camp, hoinareala plina de farmec pirn padure, indeplinesc o parte din programul impus, dar numai o parte, deoarece lasa in nemi^care mu§chii $irei spinarii oare intereseaza respira^ia ?i mu§chii care invalue stomacul. In schimb insa umple plamanii cu aer curat $i odihnesc in mod placu't ochii. lam a, patinajul, este cea mai intensa dintre placerile exerctyiului fizic §i una din cele mai complete ca varietate de mi^cari, iar in timpul verii, innotul este cel mai viguros din exerctyiile respiratoare; ambele au o minunatS putere de recreare pentru muncitorul intelectual. La aceasta se adauga

EDUCATflA VOINfEI

179

vSslitul, cu frumaasele priveli§ti de pe malurile apei ; gradinarituil cu mi^carile felurite ce im pune1). Acasa, pe vreme de ploaie, biliardul sau lucrarile de tamplarie, sunt indeletniciri minimate. Apoi popioele, mingea, aceste jocuri batrane^ti care n’ar trebui sa fie inlocuite niid cu croketul, nici cu tenisul. In timpul vacan^ei nimic nu e mai sanatos decat excursiile vesele cu sacul de-a-spinare prin Alpi, prin Pirinei, in Vosgi sau in Bretania, cu toata oboseala ce pot produce aceste excursii. Trebue sa avem insa grija de toate exerd^iile care produc asudarea, ca acestea sa nu oboseasca peste masura, deoarece excesele la munca intelectuala, pot produce neurastenia. Pe langa binefacerile imediate ale distrac^iilor, placerea exerci|iilor sanatoase are vui foarte mare rol igienic, ca once emotie placuta. S’a zis ca cel mai bun intaritor este mul^nmirea oe o Sim#. Mul^umirea fizka e ca un cantec de trrrnif al organismului bine echilibrat. $i cand la mul^umirile animalice se adauga inaltele satisfacjii ale muncii intelectuale, care nu sunt potrivnice nici unui fel de fericire, ci dimpotriva dau o savoare m inunata tuturor celorlalte placeri, atunci fericirea este desavar?ita. Pentru tinerii destul de stapSni pe sine, spre a-§i regula viea^a in felul cel mai bun, viea{a merita a fi. traita. Din aceasta cohorta de elitS putem face parte toji, daca vom $ti sa voim. VII. In rezumat, energia voin^ei, a voin^ei staruitoare, cuprinde putin^a imor indelungate sforjari. Dar, fara 1) Nu vorbim aici de v§n3toare, care adesea e istovitoare §i care nu poate fi in niciun caz exercitiu obi$nuit, nici de scrimS care, fiindcS provoacS o obosealS nervoasS, e cu desav£r$ire oprita tinerilor care lucreaz3 cu creierul (Lagrange. „E xerdtiul la adulp").

180

JULES PAYOT

sSnatate, sfor^arile durabile sunt cu neputm^a. Sanatatea este deci o condi^ie a energiei morale. „Nimeni nu intra aici, daca nu este geometru“ , zicea P laton; nimeni nu intra aici, vom zice noi, daca nu se ^ine de legile igienei, in ce au acestea mai sigur. Dupa cum voin^a se alcitue$te din sforjari mici dar repetate, tot ajja temelia ei se sprijina pe observarea catorva reguli igienice : regula in privin^a hranei, a aerului ce respiram, a circula^iei sangelui. Ea presupune odihna ?i exerci^ii fizice bine in^elese. In privin^a aceasta a trebuit sa comba'tem exagerarile, astazi la moda; provenite din imitarea fara nicio masura a Angliei. Ne-am straduit a trace in revista, pe scurt, distrac^iile vatamatoare $i cele folositoare, nu farS a fi lamurit in treacat condi^iile unei munci intelectuale rodnice. •Adanca noastra convingere este ca inteligen^a, sensualitatea §i voin^a atama in cea mai mare parte de starea corpului. Daca, dupa cum zice Bossuet, sufletul e stapan pe trupul ce-1 insuflete§te, el nu poate pastra mult timp aceasta stapinire, daca trupul e slabit, ruinait. In asemenea condi^iuni de sanitate, putem sa inoercam ?i chiar s i izbutim sa facem un efort eroic ; dar acest efort nu va putea fi urmat indata de altele, caci cel dintaiu va aivea ca rezultat o istovire desavar§ita. $i, in viea^a de azi, a?a cum ne-a facut-o civiliza^ia, prilejurile de eroism sunt rare, atat de rare incat nu trebue sa ne pregatim pentru e le 1), ci pentru eforturile mici dar repetate in fiecare zi, in fiecare ora. O voinja o^elita prin asemenea eforturi necontenite, ne va gasi cu mult mai pregati^i decat altele la fapte mari, cand va bate ceasul sa le implinim. Dar aceste eforturi repetate se chiami statomicie, spirit a?ezat ?i, indata ce e starudnta in 1) Autorul nu s’a g&ndit prooabil cu . cat se vor inmulfi prilejurile de eroism ce prezinta epoca de rSzboale in care trSim (n. tr.).

EDUCATIA VOINTEI

181

eforturi, trebue sa fie staruin^a §i in desvoltarea puterilor. Nu ne gandim niciodata cat de multa dreptate aveau cei vechi, cand rosteau frumoasele lor maxime : mens sana in corpore sano. Sa fim deci sanato§i ?i in putere, spre a pune la indemana voin^ei noastre proviziile de energie fizica fara de care orioe efort, de orice fel, ramane neputincios ?i sterp.

CAPITOLXJL V

Privire generala. Iata-ne ajuiiji la sfar$itul par^ei int&ia a tratatului nostru. Mai intai am lamurit natura diu$manilor ce avem de cambatut in aceasta lupta atat de nobila §i de rodnica impotriva puterilor inferioare ale firii noa­ stre. Am vazuit ca pasiunile au atata insemnatate in lupta aceasta pentru cucerirea de sine numai prin ajuitorul ce le da marea naostra du?mana, care este lenea, puterea de iner^ie care tinde fara incetare a face pe om sa cada din nou pe treapta de unde s’a ridicat a?a de greu prin secole de eforturi. Am vazut ca, prin stapanirea de sine, trebue sa ne ferim de a ne mul^umi cu o voin^a care lucreaza cu intreruperi, ca suprema energie este energia continua, prelungita timp de luni §i de ani intregi ?i cd piatra de incercare a voin^ei, este durata. Apo-i a trebuit sa ne cura^im drumul de dona teorii filosofice, amandoua deopotriva de descurajatoare, dupa parerea noastra : una pretinde ca nu avem nicio putere asupra caracterului nostru, ca acesta este predeterminat, inmascut, ca sumtem ceea ce suntern, ca nu putem incerca nimic pentru liberarea noastra, teorde fara in^eles §i care denota o obi?nuin^S de a

182

JULES PAYOT

gandi numai cu vorbele §i o necunoa$tere a faptelor elementare ale psihologiei, de a§a natura incat ar trebui sa ne miram cand o vedem sus^inutS de filosofi de valoare, daca n’am cunoa§te putemica sugestie exercitata de teoriile precoocepute, sugestie care se suprapune spiritului, impiedicandu-1 sa vadS faptele cele mai invederate. Cealalta teorie, a liberului arbitru, nu e nici mai pu^in naiva, nici mai pu^in raufacatoare, intru cat prve^te prefacerea caracterului ca o opera de mo­ ment §i prim aceasta ea indeparteaza de sigur pe morali$ti dela studiul psihologiei. Cu toate acestea, numai in cunoa^terea adancita a legilor naturii noastre putem gasi indica^iile care ne vor ingadui reformarea caracterului. Dupa ce am matuirat terenul de aceste doua teorii, am intrat in studiul psihologic al subiectului nostru. Am vazut marea putere ce avem asupra ideilor noastre §i slabul sprijin ce acestea ne pot da direct, in vreme ce nu avem nicio inraurire directs asupra sim^imantului, care este atotputemic aspura noastra. Din fericire insa, cu ajutorul timpului ?i al unei diplomat^ patrunzatoare, putem ocoli toate greuta^ile $i sa aj ungem prin procedee indirecte, sa triumfam tocmai atunci cand infrangerea parea sigura. Aceste procedee care ne procura stapanirea de noi inline, le-am studiat cu rabdare in capdtolele asupra reflexiei meditative, asupra ac^iunii ?i, patrun$i de raportul strans dintre fizic ?i moral, a trebuit sa cercetam intr’un capitol de igiena condi^iile fiziologice prienlice exerci^iului voin^ei. Am terminat deci partea curat teoretica a lucrarii noastre ; acum trebue sa ne coborim in amanunte si sa aplicam la viea^a studentului marile legi ge­ nerate, studiate pana aici in ele incite. Cu alte cuvinte trebue sa studiem de aproape natura anumitelor primejdii care amenin^a autonomia morala a stu­ dentului §i natura ajutoarelor pe care le poate gasi,

E D U CA flA VOINTEI

183

spre a se apara impotriva lor, fie in el insu$i, fie in afarS. Vom impar^i aceasta a doua parte, care este un tratat practic, in doua carji IV §i V. Cartea IV-a cuprinde doua man subimpar^iri, una consacrata du$manilor cu care avem de luptat (pars destruens) ; cealalta (pars construens) este expunerea de medita^ii menite a inspira tinerilor o vie do­ lin g a unei vie^i energice, impusa numai de voin(a. Cartea V-a trece in revista aliajii exteriori ce pot gasi student pentru educa^ia voin^ei in lumea inoonjuratoare.

n PARTEA PRACTICA

CARTEA PATRA

MEDITATIILE PARTICULARE

CAPITOLUL I

Du$manii ce avem de combatut: sentimentalitatea turbure ;i sensualitatea. I.

Du$manii pe care trebue sa-i combatem, am vazut ca sunt d o i: sensualitatea §i lenea. Lenea fiind p5rasirea continua de sine, constitue mediul trebuitor desvoltarii tuturor germemilor viciului $i intru catva orice pasiune josnica cuprinde in sine lenea. Ba nu n'e-am teme de loc sa afirmam ca toate pasiunile inferioare sunt, cum spuneau stoicii, o slabire a voin^ei. In adevar, ce alta e a fi pasionat decat a inceta sa fii stapan pe tine ? Pasiunea este animalitatea victorioasa, este : imboldul orb al eredita^ii care intuneca inteligen^a, o asupre^te §i, m ai'm ult inca, o pune in serviciul e i ; este suprimarea sim^imantului omenesc, injosirea a tot ce face onoarea, demnitatea noastra de oameni §i ra^iunea noastra de a fi. Cat timp ascultam de glasul ei, noi ne reluam randul in seria zoologica. § i cu toaite aoestea, dupa parerea noastra, pasiu­ nile avand o durata scurta, sunt mai pu^in prim ejdioase decat acele puteri care au o ac^iune vatama-

188

JULES PAYOT

toare in tot momentul §i pe care le-am asemanat cu ac|.iunea greuta^ii la o piatra. $i precum o casS nu e solida decat atunci cand arhitectul mtoarce, in folosul stabilita^ii zidurilor, insa§i legile greu'tS^ii, tot astfel, opera regenerarii noastre nu va fi durabila decat dupa oe vom fi neutralizat cu desavar?ire ac^iunea puterilor vrajma$e, opunandu-le organizarea victorioasa a puterilor prielnice scopului nostru §i dupa ce vom fi silit chiar anumite puteri potrivnice sa lupte pentru noi. Dar, dupa ce poji recunoa§te dela intaia psrivire daca o putere ne e vrajma$a ori prielnica ? Nimic mai simplu. Orice putere psihologica e prime jdioasa pentru voin^a noastra, daca lucreaza in acela?i sens cu lenea §i e pri­ elnica daca lucreaza in sens contrar. Opera ce trebue sa intreprindem, este deci foarte lamurita. Mai intai trebue sa slabim sau sa distrugem, daca e cu putin^a, puterile care tind sa ne ruineze energia §i sa dam cat mai mult ajutor acelora care tind a-i da mai multa tarie. Cauzele slabirii voin^ei staruitoare sunt multe. Cea dintai ca importan^a, e acea sentimentalitate vaga, atat de obi^nuita la tineri §i care indrumeaza pe nesim^ite imagina^ia sa se scufunde in reverii voluptoase, care sunt adesea cauza tristelor obi^nuin^e singuiare. Vine apoi inraurirea nenoroci'ta a unor camanazi care nici nu se mai gandesc sa faca vreo sfor^are pentru imbunata^irea felului lor de a fi. £j>i viea^a de cafenea, de birt, triste^ea, descurajiarea, armata de sofisme de care se servesc cei lene§i, spre a-§i scuza trandavia, sofisme atat de repetate incat se impun pana §i oamenilor lumina^i §i care la urma ca^tiga autoritaitea, piin punerea in eviden^a a unor axiome din cele mai raufacatoare I

E D U CA flA VOINTEI

189

II. Vom inoepe deci studiul faptelor psihologice vatam&toare voin^ei, prin cercetarea acestei sentimemtalitaji vagi a nSzuin^elor fara ^inta. In liceu baie^andrul ^inut in frau de disciplina gfcolii, ocupat cu o mul^ime de lucruri la care e obligat, manat de ambtyie, de grija examenelor, silit sa duc3 o viea^a cumpkitata ?i regulamentata cu stra?nicie, n’are aproape de loc vreme sa se dedea la lungi visSri, cel pu^in acuma cand s’a mic^orat numarul orelor de studiu ?i s’au sporit orele de rearea^ie. El nu mai poate, cum faceau altadatS mai toft elevii in term, sa-?i comsacre o parte din timpul prescris pentru studiile de seara evocarii scenelor pasionate de dragoste. Dar la ie?irea din liceu, aruncat deodalta singur intr'un ora? mare, f5ra rude, fara supraveghere, fara s3 fie obligat indata la munca ?i chiar fara indicarea vreunei munci lamurite, ceasurile de deplina parasire de sine, de moliciune, de lene desavar?ita, devin tot mai numeroase. Din nenorodre, tocmai la aceasta epoca se desavar?esc transformarile fiziologice incepute de mult. Cre?terea e aproape terminata; enormia sfor^are trebuitoare copilului spre a clasa, a-?i 13muri lumiea exterioara, s’a im plinit; miairea cantitate de puteri ramase oareoum fara intrebuintare, devine o cauzS de turburari: de?teptarea com­ plete a sim^ului sexual, coloreaza deodata gandirea cu reflexe pe oaxe nu le avea -pana acum. Imagina^ia intervine ?i ea ; aceasta stare de suferin^a reala, dar poetizata de literatura, Beaumarchais o zugrave?te a'tat de bine in Heruvim : „Nu iube?ti nicio femeie anumita, iube?ti dragostea". La varsta aceasta

190

JULES PAYOT

e In noi atat de mare pu'terea de transfigurare, de noua vedere a lucrurilor, . o atat de putemica revarsare de viea^a, o nevoie atat de adanca de a im­ partial cu cineva comoara fiin^ei noiastre, de a ne devota, de a ne jertfi unei cauze, incat este ou adevarat o epoca binecuvantata. Dar v a i! Acesta este ?i un moment hotaritor al vie^ii. Ardoarea aceasta trebue sa fie cheltuita. Dac5 ea nu se indreapta spre indeletiniciri vrednice, e in primejdie de a se indrepta spre placeri josnice $i ru§inoase. Este in acest moment lupta lui Hercule intre virtute $i viciu. Qricare va fi calea aleasa, aoeasta va fi imbra£?ata cu o infrigurare extremS. Pentru cea mai mare parte dintre tineri, alegerea nu cere multa gandire. Ei se indreapta incotro ii mana desgustul de srtudiu, pildele rele, lipsa de recrea^ii sanatoase, slabiciunea voin^ei lor care a ?i inceput a se manji, a se corupe. Despre aoe§ti tineri nu s’ar putea spune ca dezerteaza din lupta, deoarece ei nici nu incearca macar sa inceapa a lupta. De altfel, trebue sa marturisim ca frumoasele romame ce le trae^ti in inchipuire, viitorul ce £-1 aranjezi dupa plac, sunt de mii de ori mai interesante decat munca $i cer mai purine sfor£ari... De aceea, de in­ data ce studiul incepe sa-1 plictiseasca ?i fiindcS un student poate oricand sa arniSie pe a doua zi ceea ce ar avea de facut azi, el se lasa in voia visarilor, care ii absorb timpul cel mai pre^ios . Ca^i tineri traesc astfel cate un roman dadit din tot felul de lucrari desperechiate, vreme de saptSmani $i luni, reluand tema in sute de feluri diferite, inchipuindu-§i eroina in tort felul de im prejurari, adresandu-i chiar cu glas tare cuvinte care nu li se par nidodata destul de tandre, destul de duld, de calduroase! A ! cat de palide $i fara de culoare sunt romanele scriitorilor no§tri pe langa propriile noastre romane la 18 a n i! Le lipse$te atua^iilor §i personagiilor acel bel?ug de afiec^iune, acea gene-

E D U C A flA VOINTEI

191

roasa desinteresare, care e darul acestor ani privilegia^i. Numai mai tarziiu cand imagina^ia s’a indreptat in spre lucruri serioase ?i s’au mai racit pu^in, cerem romancierilor sa inlocuiasca pentru noi pe poetul care a fost ?i care mu mai este... Din nenorocire noi dadim aceste romane frumoase in orele ce se cuvin m undi ?i foarte adesea multi tineri se deprind a$a de bine cu visarea, incat orioe lucrare serioasa ajunge pentru ei ceva ou neputin^a de indeplinit. Un cuvant dtit, o sugestie, e deajuns pentru a-i instraina cu totul de munca. O ora a trecut repede, inainte de a ne fi venit in fire. $i apoi, prin contrast, vieata singurateca a studentului izolat in odiaia lui, lucrarile lui adesea plictisitoare. i se par atat de urate, inccLt ii piere orioe curaj. E a$a de amar sS te cobori dinitr’un cer fermecat la prozaismul vietii rea le! Oricum am lua-o visarea vaga e foarte vatama'toare. Cate ore rodnice pentru munca se cheltuesc fara niciiun folos §i in g o l! Aceasta risipa de inteligenta ?i de sim^imant, se datore?te unor cauze superficiale, dintr’o destrabalare a imaginatiei, dar din nenorocire §i din cauze ad&nci. Una din aceste cauze este transformarea fiziolologica de care am vorbit. Este inceperea barbatiei, este de alta piairte departarea insemnata dintre acea­ sta capacitate fiziologica $i capacitates sociala corespunzatoare. Dela terminarea studiilor secundare, un tamar trebue sa lucreze opt sau zece ani pentru a-§i crea o situate care sa-i ingSdue a se insura „cum trebue“ . Se admite la noi ca o fata trebue sa-?i „cum pere barbatul“ §i sunt rari tinerii care indraznSSC a infr^nta o insuratoare. fara zestre, bizuindu-se pe tineretea, pe straduinta §L,,pe curajul lor, spre a ajunge la buna, stare. Ei prefera sa ajjtepte §i ade­ sea i§i fac o socoteala foarte gre^ita^ Din, nenorocire zestrea mi vine fara fata $i foarte adesea zestrea vine s5 acopere o sanatate ^ubreda, gustul de risipa, in~

192

JULES PAYOT

oapacitatea de a fi de vreun ajutor in casa §i neajunsurile care rezulta ?i pentru barbat ?i pentru femeie din lenea ei. Cu astfel de obiceiuri sociale, rar se poate insura un tanar inainte de 30 de ami, a$a incat zece ani, cei mai frumo§i din vieata, tree fie in lupte totdeaima anevoioase impotriva trebuin^elor fiziologice, sau in viciu. Sunt rari aceiia care lupta cu vrednicie mai mult timp impotriva acestor slabiduni §i astfel majoritatea studentilor i?i risipe^te tinere^ea intr’o viea^S neroada $i demoralizatoare. Te cuprinde mahnirea cand stai sa sooote^ti toaite nenorocirile priicinuite de moda fatala a casatoriilor tarzii. Cate bucurii, cata sanatate ?i vigoare risipitte proste^te! Cad §i daca insuratoarea are unele neajunsuri, daca impune sardni grele, e bine sa le im puh£ cel pu^in la o varsta cand omul e in stare sa le duca cu voio§ie. Sfor^arile trebuitaare pentru a trai $i a faoe ?i pe ai sai sa traiasca, cel pu$n nu sunt sforjiiri cu totul .egoiste ; ele formieaza penitru un om tanar o disdplima barbateasca $i sanatoasa a m undi pentru altul. Pe langa aioestea, daca o casatorie fara zestre are vuiele neajunsuri, are in schimb $i mari foloase morale. So^ul $i sojia simt desavar^ita lor solidaritate; pentru femeie e un in teres de mana intaia sa lase barbatului ei mintea limpede §i sa se ingrijeasca de aproape de sanatatea lui. Ea nu lasa vreunei servitoare fara moralitate grija de a pregati masa- Pregatirea diferitelor feluri este pentru dansa ca un instrument pe care 1-a studiat, pe care-1 cunoa^te §i cu care umbla indemaniatec; ea cunoa?te efectele nutri^iei ingrijite asupra sanata^ii aceluiia care e totul pentru dansa. Pe de alta parte barbatul i?i simte inalta datorie fa^a de sojia lu i; se gande^te §i la cazul cand s’ar intampla ca el sa moara inaintea ei $i are grija sa diminueze urmarile acestei primejdii printr’o asigurare asupra viejii lui, care este $i o economie ?i o prevedere. Cand plea/ca un-

E D U CA flA VOINfEI

193

deva, el §tie ca lasa acasa o femeie de bun sim^ ?i de inima, cu trupul sanatos §i plin de vigoare; $tie ca, inapoindu-se, va gasi totdeauna o dragoste credincioasa §i o dulce mangaiere in neajunsurile, in necazurile lui. $tie ca va gasi casa in ordine, curata, cu acel aer de sarbatoare ce au casniciile in care domne^te fericirea. Nu poate fi pentru un tanar un sim^imant mai intaritor decat acela pe care-1 pro­ duce aceasta inso^ire a doi in^i de bun simj de inima, impotriva nenorocirilor si a boalei. Pe masura ce iniadntezi in varsta, dragostea si fericirea sporesc : munca lui de o parte, economia ei de alta, ii pun in masura de a~si infrumuse^a interiorul locuin^ei; fiecare obiect de prej cumparat, fiecare mobila noua, e rezultatul unei jertfe, sacrificiul unei placeri oarecare, unei mul^umiri care nu e ceva de rand, — aiceasta fara a mai vorbi de copii, care creaza legaturi de o tarie extraordinary. In casniciile care au inceput modest, bunastarea se mareste cu varsta, greuta^ile scad si batrane^ea e cu desavarSire fericita, fiindca nu te po|i bucura cum trebue de siguran^a, de liniste, de avere, decat dupa ce ai muncit timp indelungat spre a le dobandi. Omul nu se bucura mult fara remu$cari decat de bunuri platite scump ?i cu sforfari *). Nu trebue dar sa sovai de a te insura de tanar Si deoarece aceasta nu e cu putin^a decat renun^and la zestre mare, vei avea avantajul de a-Ji alege so^ia pentru ea insfisi, pentru insusirile ei. De altfel, trebue sa marturisim ca fetele pe care le vor lua mai tfirziu tinerii nostri, sunt din ce in ce mai pu^in bune pentru c3satorie. Cresteroa de sera ce primesc, lipsa de exerci^ii fizice, de aer liber, le fac adesea nedestoinice pentru greut§tile unei sarcini. Medicii constata to^i intr’un glas ca s’ar inmul^i in mod ingrijoritor nesan&tatea organilor de nastere1 1)

Sully Prudhomme. „Fericirea“ .

1U4

JULES PAYOT

lilt* ft'mcii. Apoi, foarte purine mame au curajul sau puU'tc u de a-?i alapta singure copiii. Lucru §i mai grav, trSndavia in care cele mai multe fete i?i petrec anii dupa ie§irea lor din pensionat, hrana foarte bun5 ce primesc, lipsa de orice oboseala, seratele a|aiatoare la care sunt duse, citirea romanelor sentimentale ce li se ingadue, la care le indeamna reclamele din ziare §i pe care le gasesc in jumalele de mode, toate aiceste cauze contribue a le pervert! imagina^ia. Nimeni nu-§i da seama cat de grozave sunt suferin^ele ascunse ale fetelor trandave. Mai mult inca, fiind crescute intr’o viea^a de ragaz, nevazand decat aparen^ele poleite ale legaturilor din „lumea buna" sigure de altfel de ziua de maine, ele nu cunosc nimic din realitatea lucrurilor, $i i$i fac despre toate acestea ni§te idei menite a le pro­ duce desamagiri dureroase, cand li se infa^eaza realitatea. Ele au cu siguran^a, in genere, mai pu^in bun sim| decat fetele din familiile muncitoare. Dar, se zice, fetele bogate au superioritatea invataturii. V a i! Ne facem iluzii mari asupra acestui punct. Ele nu ajung niciodata la o cultura solida. Pot aduina in memoria lor multe lucruri, dar nu a$tepta^i dela dansele eforturi de imaginable creatoare. Nu pute|i capata dela ele decat foarte greu „personalitatea“ . Un inspector general al inva^amantului in Franca, pre^edinte de mai mul$i ani al comisiei de capacitate pentru fete, constata lucrul acesta in mai multe din rapoartele lui anuale. De altfel orice ar face, barba^ii cand se insoara sunt aproape intotdeauna cu mult mai inaintabi din atatea puncte de vedere, incat ele nu vor putea fi fa^a de barbat, mai ales daca acesta munce?te $i cugeta, decat ni$te eleve mediocre. Dar, §i fara mare invafatura, o femeie in^eleapta, cu judecata sanatoasa, cu observa^ia pStrunzatoare, e nespus de pre^ioasa pentru un sob cSrturar. El trae^te din ce in ce mai presus de mediu ; i$i urmare^te cu rabdare campul lui de idei

E D U C A flA VOINfEI

195

la urma pierde orice punct de atingere cu lumea incon juratoare. Femeia insa trae?te cu totul in lumea aceasta. Ea poate face un seceri? bogat de observa^ii pe care barbatul, dispre^uitor de amanunte nu le-ar fi putut vedea. Ea serve?te ca trasatura de unire intre lume §i soful ei ; cateodata femeia culege dintr’o singura intamplare un manunchiu de inva^aminte pre^ioase din care barbatul vede numai partea generala. Stuart Mill vorbe$te totdeauna cu multS lauda de doamna Taylor. Dimpotriva prietenii lui §i in deosebi Bain, afirma ca aceasta era de un spirit foarte vul­ gar . Ei n’au in^eles ca pentru un cugetator ca Mull, inchis numai in abstractive lui, daca d-na Taylor avea o judecata patrunzatoare §i un spirit observator, ea trebue sa-i fi inlesnit, dupa cum spune insu$i Mill, materialul celor mai frumoase teorii economice ale lui. Astfel, in a sa „Economie Politica", Mill lauda spiritul cu desavarfire practic al femeilor §i darul lor de a deosebi amanuntele. Aceasta este marea inraurire a d-nei Taylor. $i pentru un motiv de acela§i fel, o femeie inzestrata cu un spirit de observatie intru catva comun, dar patrunzator, este cu mult mai pre^ioasa pentru im cugetator decat un harem intreg de femei savante1). Tanarul inchinat muncii intelectuale, s’ar putea insura oricat de timpuriu. Este insa bine in^eles ca el nu poate face aceasta indata dupa iefirea din liceu, ori din gimnaziu. In cei cativa ani ce vor trece el trebue s5 lupte pentru a se libera de robia trebu1) Femeia, zice cu multa dreptate Schopenhauer, e izbita de un fel de miopie intelectuala, care-i ingadue, printr’un fel de intuitie, sa vada luarurile de aproape cu multa patrundere. Privirea noastra, dimpotriva, trece fara a se opri, pe-de-asupra lucrurilor care sar in ochi fi oauta sa vada dincolo de ele. De aceea noi avem trebuin^a sa fim condufi cumva de ele pentru a vedea lucrurile cat mai simplu $1 mai repede („Cugetari fi fragmente").

198

JULES PAYOT

intelor fiziologice. Aceasta e numai o chestie de tactica ; rau intreprinsa, infrangerea e sigura.

III. Nu trebue sa ne temem, intr’o carte scrisa mai ales pentru tinerii dela optsprezece pana la douazeci $i cinci de ani, de a vorbi despre chestiunea atat de imporatnta a sensualita^ii. A nu vorbi de un lucru de care au suferit geniile cele mai nobile ale omenirii, este simpla fa^amicie. Kant axe in aceasta privin^a o pagina foarte frumoasa, inlocuita in traducerea franceza cu mai multe linii de puncte. Punctele acestea spun multe asupra spiritului public in privin^a acestei chestii §i cand te gande?ti la vulgaritatea cuvintelor ce schimba intre dan§ii oamenii „bine cresculi“ dupa masa, cand fumeaza, ar trebui sa fii un nerod pentru a lua drept buna moneda acea­ sta pudoare, care nu-i decat fatamicie, §i a nu indrazni sa spui ceea ce este de datoria unui om de inima sa spuie. E foarte adevarat ca sentimentalitatea vaga, produsa de varsta pubertatii, se transforma curand in sensualitate ; imaginile nelamurite se deslu§esc, dorin^ele nehotarite ajung fapte $i studentul, ori se lasa a fi biruit de obiceiuri ruijinoase, ori, cum face minoritatea tinerilor mai indrazne^i sau mad boga|i, umbla pe la femeile care se vand. Urmarile acestor stari de lucruri se exagereaza de obiceiu pana intr’atata incat tabloul prea incarcat nu mai inspaimanta pe nimeni. Nu-i mai pu^in adeva­ rat totu$i, ca sanatatea se resimte serios de aceste abuzuri. Tinerii care le savar$esc, capata o infa^i$are batrancioasa, se produce o inmoiere a spatelui, o slabiciune musculara vadita, o greutate in maduva

EDUCATIA VOINTEI

197

spinarii, simptome ascunse $i care sunt trecute cu vederea in vartejul bel$ugului animalic . Culoarea fe^ei se ve^teje^te, fragezimea dispare, ochii au, infati§area §tearsa, lanceda; sunt imprejmuiti de un cearcan vanat. Trupul incepe a se garbovi. totul arata o oboseala care, repetandu-se adesea, nu intarzie sa atace insa$i izvoarele vie|ii ; este intru catva pregatirea durerilor de stomac, a nevralgiilor, a ingra^arii inimii, a slabirii vederii, care incep sa amarasca viea^a dela varsta de treizeci de ani. Aceasta inraurire dezastruoasa a sensualita^ii nu se intinde numai asuipra coipului, ci ?i memoria se toce?te intr’un chip de necrezut; spiritul i§i pierde orice mladiere, orice vigoare, abia se mi$ca, lanced ?i cuprins parca de toropeala. Aten^ia e slaba, nesigura; zilele tree intr’o nepasare tembela, intr’o mole^ala, intr’o lene desgustatoare. lji pierzi mai cu seamaa acea mul^umire barbateasca ce o da munca ; aceasta ajunge o corvada, de indata ce-i lipseijte rasplata ei fireasxia. In sfar$it, deprinderea cu placerea fizica, inlocue$te emo^iile mai dulci §i mai trainice ale sufletului prin putemice emotii vulgare. Aceste sguduiri violente ruirieaza bucuria placerilor lini$tite. $i, fiindca plaicerile sexuale sunt scurte ?i lasa in urma lor oboseala §i desgust, ceea ce urmeaza e ceva trist, posomorit, de o triste^e cople$itoare care te im­ pinge sa cauji alte placeri sgomotoase, brutale, vio­ lente. E un cere vicios descurajator. E de prisos a se mai adaoga la acest tablou, care nu e de loc incaroat, urmarile sociale ale desfraului, atat de dureroase pentru femei intr’o societate ca a noastra pe jumatate barbara inca, de oarece ea asigura tinerilor din clasele bogate nepedepsirea seducerilor §i care se sile^te sa faca nevatamatoare urma­ rile destrabalarii cu fetele aiuncate in desfrau. Cauzele acest ei sensuality sunt mai multe. Am vazut ca una e organica. Dupa cum chemarea in

198

JULES PAYOT

con^tiin^a a activita^ii stomacului ia forma suferinJei numita foame, dupa cum chemarea in con^tiin^a a activita^ii organelor respiratoare, e acel sim^imant de innabu$ire care se produce cu toata violen^a indata ce aerul inceteaza de a mai patrunde in plamani, tot a$a exista o chemare in conjjtiinta a organelor sexuale, cand se ingramade^te in ele fluidul seminal, o chemare brutala, ppnmcitoare §i care printr’o putere nu in deajuns de explicate, turbura jocul regulat al min^ii, cat timp dorin^a nu e satisfacuta. Cu toate acestea, aici nu e ca la foame suferin^a din cauza lipsei, ci este, dimpotriva, suferin^a din cauza bel$ugului prea mare. E un prisos de puteri, care trebuesc cheltuite, dar in fiziologie ca ?i intr’im buget, viramentele de fonduri sunt cu putin^a ?i putem trece la un alt capitol sumele neintrebuin^ate. Trebue sa gasim un mijloc de echivalare §i oricare ar fi obar^ia puterii ce prisose^te, oboseala de orice fel ar fi, o risipe^te §i o distruge. A?a incat, daca ar ramanea numai Jupta impotriva acestei trebuin^e, impotriva imboldurilor ei, ar fi o lupta u^oara. Dar aceasta trebuinja e intru catva biciuita, a^a^ata de o mul^ime de cauze care prefac cate odata imboldurile acestea intr’o izbucnire de nebunie furioasa, de neinfranat, care te poate face sa savar$e?ti fapte de smintit, fapte criminale chiar. Cea dintai cauza a^a^atoare sta in regimul nostru alimentar. Cum am mai spus, aproape to^i mancam prea mult. Hrana noastra e §i prea imbel^ugata §i prea tare. Cum spune Tolstoi in Sonata Kreuzer, ne hranim ca ni$te armasari. Uita^i-va la acei stu­ dent care se scoala dela masa, ro§i, congestiona^i vorbind tare, plini de veselie violenta §i spune^i daca munca intelectuala va fi posibila tot timpul cat va dura digestia lor anevoioasa ?i daca nu va triumfa in ei animalitatea. La aceasta Cauza de excitare sa mai adaugam $ederea indelungata in banca, adesea in atmosfera

EDUCATIA VOINTEI

199

calda a salilor de curs, dau pe scaune in aerul greu, imbacsi't, al cafenelei in timpul iemii ; sa mai punem apoi somnul prea mult prelungit, care e o cauza sigura de sensualitate intaratata, deoarece, dupa un asemenea somn, voin^a pare ca topita, bestia stapane§te pe om, fara vreo impotrivire. Spiritul insu§i e somnoros §i daca multora li se pare ca in aceste ore caldioele, in pat, medita^ia ar fi rodnica, i§i fac numai inchipuiri: limpezimea, agerimea min^ii simt slabe; ideile cele mai banale par atunci originale ?i daca ai voi~ sa a^temi pe hartie frumoasele ganduri oe evoca diminea^a, bagi de seama ca n’ai faicut n im ic: pretinsa lucrare a spiritului nu era decat im automatism de gandire fara valoare. Automatism in adevar §i automatul in noi inseamna animalul in voie cu instinctele ?i dorin^ele lui $i cu inclinarea lui fireasca; ^inta alergarii gandului lui este placerea sensuala, a$a incat putem for­ mula ca o regula fara excep^ie, cum am spus-o mai sus, ca orice tanar care sta in pat o ora sau mai multe, dupa ce s’a de$teptat, devine in mod fatal vicios. La aceste cauze de ordin fizic, sa mai adaugam inraurirea mediului. Este clar ca prietenia cu camarazi mediocri, fara caracter, fara energie, fara moralitate nu poaite sa fie decat foarte vatamatoare. $i din nenorocire trebue sa marturisim fara ocol ca un numar insemnat de studen^i din toate ^arile, sunt ni§te simpli derbedei. Se produce intre grupele lor un fel de intrecere de sminti^i: cei mai nebuni dau tonul celorlal^i. La birt, la cele mai multe grupari masa e sgomotoasa ; studentii se infierbanta in discu^ii ridiicole, fara metoda ; die aici ies a^a^a^i, gata sa sufere sugestiile unor camarazi grosolani $i indrazne^i. Fuga la berarii! $i orgiile incep. Dupa un sdruncin atat de violent nu e?ti in stare penitru multa vreme sa te intorci la munca lini?tita ?i la multumirea delicata a cugetarii. Desfraul acesta. depune

200

JULES PAYOT

un fel de drojdie stricata, care descompune sim^imintele superioare, atat de nestatomioe la un tanar. $i daca acestea ar fi singurele cauze de pierzanie, naturile bune, simple, ar putea la urma urmei sa le ocoleasca. Din nenorocire insa sunt §i alte sugestii de ordin mai inalt §i sofisme de toata ziua care legitimeaza cele mai rele excese. In partea psihologica a acestei car^i am studiiat raporturile dintre tending §i inteligen^a. Tending, oarba prin ea insa?i prime?te dela intelect o direc^ie lamurita §i din momenitul cand devine can^tienta de scopul §i de mijloacele sale, puterea ei se indoie^te. Pe de alta parte, tending atrage intru catva ?i grupeaza in jurul ei idei de aceea^i natura cu dansa. Ea le imprumuta puterea ed §i capata inapoi o putere marita. Este aid miad mult decat o alian^a stransa, este o solidaritate atat de mare, inca't tot ce slabe^te pn urn. din par^i, slabefte ?i pe cealalta ?i tot ce intare$te pe una, intare§te §i pe cealalta. Aceasta e adevarat mad ales pentru tendin^ele de ordin sexual. Imaginile au aid o enormia putere de realizare, deoarece inrauresc cu cea mai mare repeziciune organele producatoare. Cand tending este exdtata, ea aprinde mintea intreaga §i tinde a produce o sugestie violenta aproape halucinanta. Rolul imagina^iei in pasiunea amoroase e a§a de mare ca nu e nevoie sa-i mai exageram calificarea. Intr’un spirit neocupat in deosebi, se poate spune ca obiectul principal al.lucrarii automatioe a gandirii, e felul acesta de dorin^e. $i dovada ca dragostea n’a putut fi preocuparea de capetenie a vie^ii dacat pe la Cur^i ?i in „lumea buna" de azi, deoarece oamenii din aceste cercuri traesc in trandavia cea mai de plans. Pentru oamenii muncitori insa ea nu-i decat ceea ce trebue sa fie, ceva pe-de-a-supra trebuin^ei. De aceea e o mare nenorocire ca in aceasta lupta ?i a$a destul de grea, in loc ca studentul sa fie sprijinit,

EDUCATIA VOINTEI

201

incurajat de mediul ih care trae§te, el nu gase?te decat imboldiri care il fac sa se dea bittut. Cel mai mic accident poate sfarama aici bara slaba a carmei $i sa lase sufletul in voia automatismului pasiunii. Cu con?tiin|a unui tanar e acela^i lucru ca ?i cu marea in luna Martie : ea nu-i niciodata lini^tita §i cand s’ar parea ca este, o cercetare atenta descopera framantarea unor valuri putemice, pe care vantul cel mai u§or le poate preface in talazuri uria$e. Ar trebui dar sa se fereasca oricine cu cea mai mare grija de tot ce poate stami o vijelie macar de o clipa. Dar cum va pUtea face aceasta, cand tanarul trae^te in mijlocul unei societal ?i a unei literaturi in care mi$una a^a^ari de tot felul ? Tanarul traegte ca intr’o atmosfera care imbata. In jurul lui totul pare alcatuit pentru a turbura dreapta lui judecata cu privire la placerile dlragostei. E mai mult decat sigur ca marea majoritate a oamenilor „bine crescu|i“ sunt strain! de placerile artistice ?i intelectuale §i adesea tot atat de pu^in in stare de a simji adanc §i intr’un chip durabil frumuse^ile naturii ; dimpotriva placerile sensuale pe care le pot gusta nu numiad oamenii, dar §i aproape toate animalele, nu cer sacrificii prelungite : acestea se dobandesc cu u§urin^a $i, deoarece gesturile delicate dispar foarte cu•Tand, nu mai e§ti in stare de alte placeri decat de placerile grosolane. In genere rezultatul acestei stari de lucruri e ca toate adunariie din „lumea buna“ simt numai excitari sensuale, mascate cu diferite pretexte : muzica, jocuri scenice, etc. Tanarul care se intoarce dela o serata, intra in modesta lui camera de student cu imagina^ia turburata. Intre acele lumini, acele dan,suri, acele toalete provocatoare §i camera lui saraca de student, este uh contrast ucigator pentru sanatatea spiritului. Nicio impresie nu e mai descurajatoare pentru dansul, fiindca nimic nu 1-a obi^nuit sa faca critica acestor pretinse placeri. El nu s’a pa-

202

JULES PAYOT

truns niciodata de adevarul ca, bogat cum e in putere §i iluzii, nu e in stare sa vada, ceea ce este ; el i?i faure§te, din tot felul de lucruri desperechiate lumea lui exterioara $i personagiile pe care le face sa se mi$te dupa inchipuirea lui. !j>i aceasta halucina|ie e atat de vie incat se interpune intre el $i realit&tea pe care i-o ascunde. De aceea, nu-i de mirare ca, prin contrast, vieafci lui atat de lini$tita, atat de parnica, atat de libera, cu adevarat ferid'ta, ii pare nesuferit de monotona ?i trista. Niciodata bietui student n’a incercat sa se adanceasca in sine. In educa^ia lui de mai inainte, nimic nu 1-a pus in stare sa se apere de aceste primejdii. Ba dimpotriva ! Literatura contimporana, aproape in cea mai mare parte e o glorificare a sexualita^ii. Daca ar fi sa ne luam dupa cei mai mul|i dintre romancierii §i poe^ii no$tri, ^inta cea mai inalta, cea mai nobila ce-?i poate propune o fiin^a omeneasca e mul^umirea unui instinct care ne pune in rand cu toate animalele *). Nu trebue sa ne mai mandrim cu faptele noastre nobile, ci cu o trebuin^a fiziologica. „Ceea ce Carlyle ura cu mai multa inver^unare la Thackeray, e ca dragostea e infa^i^ata de dansul in felul francez, ca intinzandu-se asupra intregei noastre existence §i formand marele ei interes, in vreme ce, dimpotriva, lucrul ce se cheama dragoste, e marginit la un foarte mic numar de ani din viea^a omului §i chiar in acest timp atat de scurt, nu-i der.at unul dintr’o mul^ime de lucruri, nemarginit mai importante, de care are a se ocupa omul. Drept vorbind, orice chestie de dragoste e un lucru atat de mic, atat de neinsemnat, un lucru care, intr’o epoca de alte griji, initr’o epoca eroica, nimeni nu1 1) E vorba, oum spume Eminescu, de „acel instinct atat de van ce le-abaite ?i la pasard de vre-o doua ori pe am“ (n. tr.).

EDUCATIA VOINTEI

203

■?i-ar da osteneala sa se mai gandeasca, cu atat mai pu^in sa vorbeasca de aceasta" 1). $i Manzoni scrie : „Eu sunt dintre acei care spun ca nu trebue sa vorbe$ti de dragoste in a$a fel ca 6a faci sufletele cititorilor sa incline spre pasiunea .aceasta ; dragostea e trebuitoare in lumea asta, acfiunea ei nu va lipsi niciodata, dar nu e necesar, nici folositor ca sa-^i dai osteneala sa o mai cultivi, caci voind sa o cultivi, nu faci altceva decat s’o starne^ti ?i acolo unde nu-i nevoie. Suint alte simtiminte de care morala are nevoie §i pe care un scriitor ar trebui sa se sileasca, dupa puterile lui, a le face sa patrunda din ce in ce mai mult in suflete, astfel e mila lubirea aproapelui, blande^ea, ingadtiin^a, spirittil de sacrificiu". Cuvintele lui Carlyle §i ale lui Manzoni stmt cu■vintele cele mai judicioase ce s’au scris asupra acestui subiect atat de important al iubirii. Pe langa ten­ d in g fara rost a literaturii la- indemana marelui pu­ blic, adica a literaturii de mana a doua, au trecere •$i o mullame de sofisme care desarmeaza mai dinainte pe student in incercarile lui de stapanire de sine. Aceste sofisme se datoresc in cea mai mare parte medicilor. Ei le-au lansat ce acel ton hotarit $i cu acea incredere neclintita pe care o au mul^i dintre dan?ii, cand infa^eaza ca axiome neindoelnice ni?te judeca^i scoase din induc^iuni cu adevarat copilare$ti. $i mai intai ei citeaza exempltil animalelor, spre a dovedi seria intreaga de trebuin^e fire§ti ce au de indeplinit aceste func^iuni fiziologce. Ca ?i ■cum largile rastimpuri ale acestei func^iuni la cea mai mare parte dintre animale nu s’ar indrepta toctnai impotriva tezei, $i pe de alta parte, n’ar fi tocmai spre onoarea omului de a §ti sa se deosebeasca de ni$te trebuin^e curat animalice. De altfel ce trebtun^a e aceea de care ata^i oameni1 1)

Pasagiu citat de d-na Carlyle.

204

JULES PAYOT

au putut sa se lipseasca ? !!j>i n’ai dreptul sa fi uimit cand cite?ti in lucrarea unui medic celebru ca „iubirea Jine in viea^a omului un loc precumpanit'or, Cand ajungi la o anumita varsta, atunci cand nu mai po^i avea alta nadejde decat de a nu cobori prea Lute povami?ul care duce la batrane^e, recuno§ti ca totul e de§ertaciune, afara de iubire!“ — iubirea fizica bine in^eles, caci nu e vorba de altceva in tot capitolul. Cum ! toate placerile intelectuale ?i artistice, iubirea de natura, eforturile pentru imbunatajirea soartei saracilor $i a desmo§tenitilor so­ c ie ta l, iubirea parinteasca, milostenia, toate acestea nu sunt nimic §i ai da toate acestea pentru o clipa de spasm, care ne pume la rand cu aproape toate animalele ? Ca insu§i Renan a rostit cuvinte la fel, o intelegem, fiindca niciodata acest mare stilist n’a avut vreo preocupare umana in studiile lui. Optimismul lui de om mul^umit de sine, semn exterior al unui suflet la urma urmei mediocru, nu gase^te nimic respingator in aceste conceptii. Dar, ca im medic care in toate zilele e in lupta cu suferin^a omeneasca §i care in toate zilele vede oameni murind, sa propovaduiasca o asememea parere, e ceva care te face sa incremene^ti! Sa cercetam cu to^ii existen^a noastra, s’o cerce tarn §i pe a altora. Nu e oare lucru vadit ca la marea majoritate a taranilor, a lucratorilor, a tuturor oamenilor care due o viea^a sanatoasa, activa, care nu mananca in fieoare zi pana la indigestie §i nu stau douasprezece ore in pat, la to|i ace^tia dragostea ocupa o foarte restransa parte din preocuparile vietii. Ca dragostea e totul pentru lene$i, aceasta o §tim, deoarece pentru ei se fac jurnale §i carfi menite sa-i a^ate. Dar cat de aspra le e pedeapsa! La varsta cand aceste placeri le sunt refuzate, pentru dan§ii viea^a se decoloreaza §i-§i pierde orice interes. Parerea ca in viea^a noastra dragostea e totul, e inso^ita adesea de sofisme tot atat de monstruoase.

EDUCATIA VOINfEI

205

'Castitatea e declarata vatamatoare sanata^ii ! Cu toate acestea nu se vede ca tagmele de calugari, pentru care castitatea e o regula neclintita, sa fie mai bantuite de boli decat lumea prostitu^iei. Daca ai inchide intr’o camera, fara car^i, fara putin^a de a lucra pe un tanar, de buna seama ca sugestia sensuala ar putea deveni de nebiruit ?i i-ar pricinui turburari grave, nu in sanatatea corpului, ci in inteligen^a lui. Dar pentru un tanar activ, energic, su­ gestia nu ajunge niciodata sa fie de neinfranat. Inca odata, viramenitele de fond, adica intrebuin^area in alt fel a inclinarilor fiziologice, sunt posibile ?i munca invinge curand dorin^ele pasionale. Pe de alta parte primejdiile infranarii, atat le proplematice, nu inseamna nimic fa^a de urmarile excesuilui contrar. Cand numai la Paris sunt doua spitale pentru boli de acest fel, cand pe fiecare an numarul bolnavilor atinfi de inmoierea maduvei spinarii ?i de ataxie locomotrice in urma exceselor, merge crescand, este cel pu^in ridicol sa vezi pe autorul unei car^i enorme de 1.500 de pagini, proclamand ca infranarea e vatamatoare sanata^ii ! Nu e oare vadit ca, dimpotriva, excesele amoroase sunt ruinatoare, pe cand infranarea da organismului §i inteligen^ei o vigoare §i o plinatate de energie admirabila ? $i apoi mijlocul de a birui poftele noastre sta oare in a le ceda totdeauna ? Chiar $i cei incepatori in psihologie $tiu ca principalul caracter al oricaror pofte este un fel de lacomie, de nesa^iu, care se intarata cu atat mai mult cu cat ii cedezi mai u?or. Curios mod de a potoli indrazneala du?mianului, acela de a bate in retragere, de cum se ivegte ! A spera sa potole?ti poftele sexuale prin ingaduinte, inseamna a da dovada mai cu seama de o foarte mare necunoa§tere de sine. Aici a ceda nu inseamna a potoli, ci a in­ tarata. Spre a infrana sensualitatea, trebue sa lup^i in contra-i prin toate mijloacele. Dar sa lasam aceste teorii medicale ; ele sunt atat

206

JULES PAYOT

de naive, atat de copilare§ti, incat nu po^i vedea in. acest fapt decat o noua dovada de neajunsul radical, al studiilor logice, psihologice $i morale la cei mai mul^i dintre stu d en t in medicina. Trebue deci sa luptam impotriva dorin^elor. E adevarat ca izbanda e grea, ea este insa triumful cel mai mare al stapanirii de sine. $i cand obiceiul e sa-^i ba^i joc de sufletul curat al unui tanar de douazeci de ani, cand vezi in desfrau o dovada de barbate, nu-i oare trist sa te gande^ti la ciudata. rasturnare a lucrurilor, produsa de acel limbaj de care am vorbit, de formulele gasite gata ? Puterea puterilor, vigoarea curata, voin^a desrobita, triumfatoare, nu e oare aceea de a ramanea stapan in lupta impotriva acestui instinct atat de putemic ? Aid. e barba^ia, nu aiurea; este in aceasta stapanire de sine. Biserica are dreptate cand vede in castitate garantia cea din urma de energie a voin^ei, energie care la randu-i garanteaza preotului putin^a tuturor celorlalte sacrificii. Dar, daca izbanda e posibila, ea nu este u§oara. Aici, ca $i in alta parte cu cat cucerirea e mai de invidiat, cu atat ea cere mai multe sfor^ari $i o abilitate staruitoare. Leacurile sunt felurite, cum sunt §i cauzele. Inainte de toate trebue sa indepartezi conditiile care te predispun; trebue sa-^i regulezi cu toata asprimea somnul, sa nu te culci decat cand e?ti obosit §i sa te dai jos din pat indata ce te-ai trezit ; sa te fere?ti de urn pat prea moale, care te imbie dimineata sa stai mult timp trandav. Daca vointa ^i-e prea slaba pentru a sari indata in pat, va trebui sa recurgi la cineva, fie ?i platindu-1 pentru aceasta, care sa te scoale din pat indata, cu toate protestarile. Mai mult inca, studentul va trebui sa aiba grija de hrana lu i; sa se fereasca de mancaruri care-1 incalzesc prea tare, de came prea multa, de vinuri

E D U C A flA VOINTEI

20?

alese, vinuri tari cu care n’ai ce face la varsta asta. Lucrul cel mai bun pentru dansul este sa-?i ia, pe cat posibil, departe de facilitate, o locuin^a lini§tita„ vesela, cu aer §i soare mult §i sa manance cat mai des acasa, ceva u§or de pregatit. I Trebue sa se fereasca de a sta prea mult jos ; sa pastreze in camera lui aer curat, o temperatura m ijlocie ; sa iasa in fiecare seara 51 sa mediteze asupra lucrului de a doua zi, continuandu-$i plimbarea pana ce va obosi; numai atunci sa se culce. Aceste plimbari trebue sa ?i-le impuie tanarul pe orice fel de vreme. Un umorist englez observa ca ploaia cade totdeauna mai tare §i vremea e cu mult mai rea pentru cel ce priveijte in strada pe geam decat pentru cine nu se teme sa iasa. Sa nu uitam ca la tinerii care au un regim alimentar cumpatat ?i care se Jin de regulile unei igiene in^elepte, imboldirile de ordin fiziologic nu sunt nici dese, nici greu de alungat $i ca lupta impotriva sensualita^ii ar fi u§oara daca sugestiilor fizice ne le-ar ajuta stimularile de obar^ie intelectuala cu imaginile §i cu aten^ia lor. Am studiat mai sus cu de-a-manuntul raporturile stranse intre inteligen^a §i pasiune. Pasiunea, oarba din fire, n’are nicio putere fara ajutorul inteligenjei; daca izbute§te sa ca?tige complicitatea acesteea, pa­ siunea poate sa se mareasca §i sa dea na^tere, in interesul ei, unei mi^cari navalnice de idei §i de simliminte ajutatoare, carora nu se poate impotrivi nici voin^a cea mai o^elita. Tanarul trebue sa aiba deci grija de a nu da pasiunii ajutorul gandirii sale. De asemenea nu trebue sa uite ca, in regula generala, lupta directa impotriva sensualita^ii e primejdioasa ; orice atentie i se da, chiar pentru a o combate, 0 intare§te. Aid. a avea curaj inseamna a fugi ; a lupta,. inseamna a se in^ela, a ataca du§manul in front in­ seamna a fi infrant. Pe cand marile cuceriri intelectuale se fac cuge-

208

JULES PAYOT

tand necontenit asupra lor, izbanzile cele mari asu­ pra sensualita|ii se fac daca nu ne gandim niciodata la dansele. Trebue cu orice pref sa impiedicam intalnirea ideilor cu ispita care abia se na§te ; sa im­ piedicam ca imaginile sensuale care dorm inca in spirit sa se de^tepte una pe alta ; sa ne ferim de a citi romane sau alte publica^ii cu cuprins pomografic. Este in Diderot o paging oare face cat inghi^irea unei substance afrodisiace din cele mai violente. Trebue sa ne ferim de a privi ilustratiile obscene, mai primejdioase chiar puntru lini$tea sufletului decat descrieri ata^atoare. Sa ne ferim de societatea camarazilor desfrana^i; trebue sa prevedem imprejurarile, ocaziile pana in cele mai mici amanunte ; sa nu lasam niciodata sa fim surprin§i de ispite. La inceput nu e decat o idee fara putere care se furi§eaza in noi. Daca in acest moment e?ti cu luare aminte, nimic mai u?or decat sa alungi pe nepoftita, dar daca la$i imaginile sa se deslu^easca, daca sim^i placere a le de§tepta ?i a te invoi cu dansele, atunci e prea tarziu. lata de ce leacul suveran e munca spiritului : cand gandirea e viu ocupata, imboldirile sfioase ale pasiunii sunt oprite fara nicio putere la pragul con^tiin^ei; sa nu li se acorde nicio audien^a, ele nu pot sa intre decat numai atunci cand spiritul e neocupat, caci e mult mai adevarat decat se crede ca trandavia e mama viciului. In clipele de visare, in momentele cand mintea e neocupata, ispita se introduce in con§tiin^a. Aten^ia indreptandu-se asupra ei, o intare^te, o precizeaza. Amintirile intiparite in memorie se de?teapta una pe alta §i astfel ceata de alia|i ai bestiei sensuale inainteaza, organizandu-se din ce in ce pana in momentul cand voin^a ra^ionala se retrage, lasand camp liber puterilor animale. De aceea puttm spune fara teama ca ne vom in^ela, ca lene§ul, trandavul, va fi foarte adesea robit .sensualita^ii sale, numai fiindca golul gandirii lasa

E D U C A flA VOINTEI

209

con$tiin^a deschisa sugestiilor sensuale, dar ?i fiindca un om, un om tanar ma ales, are nevoie de placeri, de zguduiri puternice §i cand aceste placeri, aceste zguduiri, nu te dud sa le ceri dela munca intelectuala, dela distrac^iile sanatoase $i robuste, e fatal sa le ceri mai tari ?i mai violente 'dela deprinderle vicioasie sau dela desfrau. De aceea nu-i de ajuns sa fii ou spiritul ocupat pentru a te impotrivi pasiunilor sensuale; trebue oa aceasta ocupa^ie sa aduca ea placerea, mul^umirea unei munci rodnice. Munca risipita in zadar, aten^ia impra§tiata asupra prea multor obiecte, nu aduce nicio mul^umire, ci dimpotriva, produce o iritare, o nemul^umire de sine, foarte vadita §i aproape tot atat de prielnica deslan^uirii pasiunilor ca ?i lenea insa$i. Numai munca metodica, ordonata, da gandirii o preocupare putemica, continua §i trainica. Ea aduce mul^umirea pe care o gusta turi?tii, sim^inoU-§i propria lor vigoare §i vazand piscul muntelui apropiindu-se din clipa in clipa. De asemenea, numai munca pune stavila de granit cople^irii spiritului de catre sugestiile sexuale. Daca la munca aceasta serioasa, alaturi §i ni$te deprinderi viguroase, daca §tii sa cau^i placerile ce le-am aratat mai sus, nu mai ramane pentru a fi salvat decat sa dai. nazuini;elor vagi ce le de§teapta pubertatea, satisfac^ii precise. Nimic nu e mai u?or la varsta aceasta fericita dela optsprezece para la douazeci §i cenci de ani decat a te indragosti dfe natura, cu mun^ii ei, cu marea, cu padurile ei ?i a iubi pana la pasiune tot ce e frumos, mare, datator de curaj, artele frumoase, literatura (literatura oea buna, bine in^eles) ^tiin^a, fara a mai pune la socoteala orizonturile noua ce ofera desvoltarea ideilor sociale, oui vrea sa li se devoteze. Cat de bine va fi rasplatit pentru eforturile sale tanarul care va indeplini un program ca acesta ! Puterea lui marita, inteligen^a sa desvoltata, sensibilitatea cultivata in mod nobil, ii 14

210

JULES PAYOT

vor crea o viea^a demna de invidiat. Chiax infrangerile suferite nu-i vor rapi nimic din demnitatea barbateasca, deoarece le va gusta amaraciunea ?i va §ti sa se ridice cu hotarire ?i sa reinceapa lupta. Chiar daca o izbanda deplina nu e cu putin^a, nu inseamna insa a fi biruitor in aceasta lupta daca nu vei fi ?i invins adesea ?i daca nu-^i vei primi cu inima voioasa ?i infrangerile.

IV. Trebue sa studiem insa mai de aproape cele doua forme ce ia sensualitatea in viea^a studentului. Am mai spus-o : mijlocia moralitatii studenjilor este mediocra ?i aceasta se datore?te faptului ca tinerii sunt arunca^i in haosul vre-unui ora? mare, fara supraveghere ?i fara calauzire. De aceea un mare numar dintre ei i?i pierd vioiciunea ?i puterile in amoruri josnice. Nimeni nu le deschide ochii. Ame^i^i de noul mediu, mult timp nu sunt in stare sa impra?tie iluziile naive care servesc de temelie concep^iei lor despre viea^a de student. Nimeni nu-i pune sa cugete asupra placerilor lor §i de aceea nu ajung decat foarte tarziu sa-?i dea seama de partea precumpanitoare ce are vanitatea in iubirile lor. CamaAzii pe care ii vad la birt, n usunt facu^i ca sa-i lumineze. Mul^i dintre dan?ii au metrese ?i unii, se in?eala ei in?i?i, atyii, din famfaronada, exagereaza placerile situa^iei lor, fara a-?i da seama ca aceste placeri sunt foarte indoielnice ?i scump platite. Ei sunt sili^i sa traiasca in tovara?ia unor femei ordmare ?i neinteligente, carora trebue sa le sufere capriciile, prostiile, imbufnarile ?i gustul lor de risipa. Aceste fringe dau placerea materials, fara nicio mul^umire adevarata. Cea mai mare parte

ED UCATI A VOINTEI

211

dintre studen^i au asemenea amante numai din vanitate, spre a se putea lauda §i a se plimba cu ele. Daca nu le-ar ^ine „pentru galerie“ , nu le-ar putea suferi nici opt zile 1). Este o lipsa desavar§ita de spirit critic : daca pui placerile materiale §i satisflactiile vanita^ii pe un taler al balantei, pe celalalt ar trebui sa pui frumoasele dimine^i de lucru rodnic §i placut, pierdute §i inlocuite prin zile intregi de indispozi^ie, de ruina fizica, de abrutizare. Ar trebui sa pui calatoriile atat de instructive, al caror prilej il pierzi, datoriile de platit mai tarziu, parerile de rau ale varstei mature §i toate mahnirile $i injosirile momentului ce-1 trae§ti. Nu-i decat un singur leac : sa fugi de primejdii §i, daca e prea tarziu, sa rupi cu hotarire, sa-^i sehimbi mediul, sa parase?ti pe camarazii a caror inrauirire o crezi primejdioasa, sa-^i sehimbi la nevoie locuin^a ?i chiar cartierul. Trebue sa adap^i in gar,dire, in cuvinte §i in fapte un fel de viea^a potrivnica aceleea care ne face sa suferim, dar mai ales trebue sa supunem placerile datorite legaturilor cu „femeile de studen^i" imui examen critic sever. Daca un student ar aplioa timp de cincisprezece zile acestor amoruri trecatoare o buna metoda de pre^uire ; daca, dupa o cercetare amanuntita, ar trece zilnic intr’o coloana placerile ?i in cealalta plictiselile, ar ramanea uimit, vazand rezultatul. Ar fi poate §i mai uimit daca in fiecare seara sau din doua in doua ore §i-ar nota „starea sufleteasca". Ar incepe sa-§i dea seama de amagirea extraordinary care fal^ifica totalul fiecarei zile §i care-1 face sa creada ca petrece sau a petrecut, cand fiecare moment de peste zi, luat in sine, e mai degraba un moment de plictiseala, de desgust, sau, in cazul cel mai bun, de 1) A se vedea in aceasta privinta un frumos capitol in ..Testament literar" al lui Maxim de Campe ; „Amurgul", „Vanitatea“ .

212

JULES PAYOT

nepasare. Ratacirea se datore$te unui fenomen ciudat de auto-sugestie, oare alunga amintirea realita^ii §i pune in locu-i o amintire nascocita ?i mincinoasa. Aceasta pseudo-amintire e o stare in intregime inchipuita ; e starea de comptiin^a a§teptata, care dupa o naiva iluzie ar fi trebuit sa existe, dar care n’a fost niciun moment prezenta in con^tiin^a. Puterea de iluzie in aceasta privinta e atat de mare incat foarte adesea omul nu da nicio aten^ie starii prezente, reale a sufletului sau, fiindca acea­ sta stare reala nu se potrive$te cu ceea ce crede el ca trebue sa se produca. Ei bine, nicaieri aceasta iluzie nu-i mai putemica §i mai vatamatoare decat la student cand i§i pre^ueijte placerile ce-i ofera femeile. O mai spunem odata : aproape toate clipele petrecute in aceste nenorocite momente cu creierul imbacsit de idei vulgare ?i neghioabe, pline de capricii de nesuferit, sunt in sine neplacute, iar suma acestor momnete neplacute, se transforma intr’o amintire iplacuta numai sub inraurirea vanita^ii. Nu ne temem a repeta : nu se ^ine socoteala nici de timpul risipit, nici de banii cheltui^i proste?te, nici de ruina inteleotuala, care urmeaza dupa abuzuri; nu te gande?ti la multumirile jertfite, la muzeele ce ai fi putut vizita, la cardie alese ce ai fi putut c it i; ui^i sacrificiul unor conversa^ii inteligente, a unei plimbari cu ni?te buni amici ; nu te gande$ti ca desgustul care te cuprinde in urma orgiei, este unul din cele mai triste ale existen^ei ?i din cele mai vrednice de dispre^; nu te gande^ti ca te lipse$ti in timpul vacan^ei de o calatorie in Alpi, in Pirinei sau in Bretania ; ui^i ca pumai cu prepil catorva nopti de toropeala ai fi putut face o calatorie in Belgia, in Olanda, pe malul Rinului sau in Italia ; nu te gande^ti deloc la seceri^ul bogat de amintiri ce le inmagazineaza in memorie calatoriile la varsta de douazed de ani, amintiri pe care le rechemi mai

E D U CA flA VOINTEI

213

tarziu §i care dau atata farmec zilelor de triste^e §i de griji plictisitoare. Mai pierzi pd langa acestea car^ile frumoase de arta §i descrierile de calatorii, gravurile, tablourile: tovara§i credincio§i de toata viea^a, pe care i-ai avea la indemana in timpul lungilor seri de iarma, dar pe care nu le cumperi. Insa?i vanitatea, mul^umita de aceasta nevoie de a se afi§a, e de calitate cu totul inferioara. Ea nu pre^ue$te de buna seama cat mandria succeselor datorite muncii, nici chiar cat miile de vanitaji scuzabile ale studentului mandru de a-§i arata modestele lui comori artistice, sau de a-$i povesti calatoriile. Viea^a studentului care „petrece“ , este dar o vieia^a ingrozitor de monotona, ingrozitor de stearpa §i pe langa acestea, neroada, neroada pana la desgust.

y. Urmarile sociale ale prostitutiei simt dim cele mai nenorocite ; viea^a atat de trista nUmita, prin rastalmacire de sigur, „viea^a vesela", pregate^te pe tineri la o morala din cele mai proaste §i adesea la o grozava uitare de sine. In sfar§it primejdiile care ameninja sanatatea studentului, sunt atat de mari $i e atat de durabila resfrangerea ce va avea asupra anilor urmatori risipa de bani de timp, incat pentru toate motivele acestea, crdem ca nu e nevoie sa mai aratam cat sunt de reprobabile aceste obi$nuin^e vicioase. Trebue sa mai vorbim inca de un viciu din-cele mai urite §i mai grave. E vorba de un viciu care n’are prim el insuji nimic atragator ; nicio chestie de vanitate nu vine sa fal$ifioe pre^uirea placerilor ce inlesneyte acest viciu. Este pur ?i simplu un viciu §i im viciu ru§inos care se ascunde, e fara indoiala un

214

JULES PAYOT

foete?ug, o stare patologica foarte lamurita, un viciu care acelui ce-i cade victima ii pricinueijte numai pareri de rau. Toate aceste motive fac ca tratamentul sa fie simplu, vindecarea sigura. Niciun sofism nu acopera uraciunea aeestei obi$nuin^e. Niciun romancier, niciun poet nu i-a cantat pana acum, dupa cat ?tiu, deliciile §i gloria. Niciun tata de familie nu spune fiului sau : „du-te, fa ?i tu a$a, tinere^a; tineretul trebue sa-§i traiasca viea^a !“ Lucru ciudat: nu se vede nici ca acest viciu sa fie incurajat de d-nii medici, dupa ce au afirmat ca desfraul e necesar sanata^ii. Numai dragostea, a?a numita dragoste cu o vadita inconsecven^a, se declara impotriva aeestei forme simple, atat de economica §i atat de sigura a amorului fizic. Daca indeplinirea func$iilor fiziologice este sfanta, nu s’ar putea explica excluderea aeestei satisfac^ii, singura la indemana studenjilor timizi, saraci sau slu^i. Nu se poate trage din purtarea lor un blam impotriva acestui viciu, care nu face decat sa vateme sanatatea generala a aceluia care o practica ; nu da na^tere la boli sexuale, nu face alte victime afara de dansul, nu lasa copii abandona^i, nu pricinue^te nici sinucideri, nici drame familiare. Nenorocitul student cazut prada acestui viciu nu lasa, cand iese din facilitate, pe nimeni care sa-1 blesteme toata viea^a x). E sigur ca cel atins de aceasta boala e redus la propriile lui sensa^ii, fara amestec de sentimente straine lui. Aceasta face ca lupta sa fie, nu vom zice u^oara, ci cu putin^a. $i aici trebuinja e pu|in lucru, e cu putinja sa operezi, cum am mai spus, „un virament de fonduri“ §i sa treci la alt capitol din buget prisosul de putere. Tot raul vine din imagima^ie, de acea lucrul cel mai cuminte e ca odata ce o asemenea sugestie |i se ridica in con§tiin|a §i te sim^i1 1) Toate aceste afirmari negative, sunt numai ipotetice. Se cunosc urmari tragice ale viciului de care e vorba (n. tr.).

EDUCA^IA VOINfEI

215

invins de mai inainte sa pleci §i sa-^i cau^i societatea sau sa te a$terni la lucru cu barbate. Mai cu seama aici lupta direeta e primejdioasa ?i po^i birui numai fugind. Trebue sa-^i vezi de drum, dupa cum faci cand te latra cainii, §i care te latra cu atat mai mult cu cat le dai mai multa aten|;ie. Daca izbanda desavar$ita e cu neputinfa, trebue cel pu^in sa te sile$ti sa faci ca infrangerile sa fie cat mai rare cu putin^a, mai indepartate vmele de altele. Sa adaugam ca principala cauza a acestui viciu e tot pustiul min^ii, care lasa ca sugestiile sa capete toata puterea, cum $i lipsa de imbolduri sanatoase §i puternice. Lucrul cel mai bun este deci §i de asta data mimca metodica, adica rodnica $i voioasa ?i o viea^a bogata in placeri active ?i energice.

CAFITOLUL. n D u§m anii ce trebuesc com batu ^i: cam arazii, etc.

Terminand partea principala a lucrarii noastre, ne ramane acum sa trecem repede in revista pri­ me jdiile secundare care amenin^a munca studentului Intaia lui datorie este evident sa-§i aleaga cu ingrijire camarazii. Sub masoa de priteni va gasi in jurul sau pe cei mai mari du§mani ai viitorului lui. In primul rand un oarecare numar de tineri bogaji, care razgaia^i de acasa, deprin^i cu o viea|a de lenevie §i neavand grija zilei de maine, i§i pierd proste$te tinere^ea pregatindu-?i astfel nimicnicia varstei mature §i care, sili^i sa-$i marturiseasca sie-§i ca sunt oarecum de dispre^uit, i§i bat joc de sarguin^a celor muncitori, pentru a-?i ascimde acest dispre^ propriu. Este insa $i un altfel de tineri §i mai de temut ?i care inca de prin liceu i$i exercita inraurirea lor ne-

216

JULES PAYOT

norocita. Ace$tia sunt cei pesimi$ti din cauza slabiciunii lor, cei descuraja^i inainte de lupta. Ca to^i neputincio$ii, ei sumit peste masura de invidio^i, fatamici ?i de o gelozie josnica. Aceasta stare uracioasa de spirit face din ei prozeli^i ai unei anumite credin^e, apostoli rabdatori §i plini de staruin^a. Scopul lor pare a fi de a descuraja bunele voin^e ; ei exercita in fiecare clipa o actiune mole§itoare. Pandind slabiciunile fiecaruia, ajung la urma sa ca?tige o inraurire vatamatoare. Con§tien^i de slabiciunea §i de tristul viitor ce-i a^teaapta, gasesc un fel de placere sa impiedice pe al^ii dela orice eforturi. Aljii dintre ei sunt simpli lene§i, oaire vor indemna, vor sfatui pe camarazii lor de a nu face nimic ; vor cauta sa-i atraga la berarie, le vor inlesni ocaziile de desfrau. Studen^ii francezi sunt cu mult superiori in unele privin^e alter studen^i, inchi§i cu grija in societa^ile ce-§i formeaza §i care le iau orice inifiativa, orice independents, indemnandu-i adesea sa bea fara masuia. Francezii sunt mai cumpata^i §i mai stapani pe sine, dar in cea mai mare parte ei se laiuda numai cu libertatea de care se bucura. De fapt, de$i lasa^i de capul lor intr’un ora§ mare, ei poarta pretutindeni cu dan$ii un simt de supunere foarte aspru, un fel de robie ce-§i impun, fiindca au acest simjimant intr’in^ii. Vanitatea atat de mare la douazeci de ani ii face sa se supuie fara murmur opiniei publice, adica opiniei unor camarazi, care pot fi cei mai rai derbedei, dar prin indrazneala lor i§i iau aere de autoritate; se infati?eaza ca oaxneni siguri de sine, i?i iau un ton care nu admite raspuns §i se folosesc de termeni violent pentru a vesteji purtarea cuminte §i cinstita a celor buni. Ace$ti indrazneti au totdeauna toate calitatile care impun vointelor slabe §i dau tonul tuturor acelora care vin in atingere cu dan?ii. Autoritatea lor se mare?te prin puterea ce le dau ucenicii ademeni^i care primesc orbe$te o viea^a de placeri, vieata ceat

E D U C A flA V OIN fEl

21T!

mai obositoare, cea mai pustie, cea mai neghioaba ce-$i poate inchipui cineva, ca fiind adevarata viea^a de student. Ei i§i ruineaza astfel sanatatea §i inteligen^a, spre a fi pe placul acelora pe care ii admira pana intr’atata incat ii imita in modul cel mai slugamic. „Daca ne-am margin! numai la viciile noastre proprii, observa Chesterfield, pu|ini oameni ar fi a?a de vicio$i cum sunt“ !). „A te distinge, a straluci, ca tinerii care due 0 viea^a de placeri" inseamna, dupa cum spune acela^i autor, „a stralud ca un lemn putred in intuneric“ . Un tanar cu adevarat independent, e acela care respinge asemenea sugestii, care §tie sa dea acestui fel de fericire numele ei adevarat de corvada obo­ sitoare §i primejdioasa. El §tie sa refuze indemnuri de acest fel, politicos, dar nestramutat. Nu se va lasa a fi luat in ras, se va feri de orice incercare de discu^ie asupra muncii $i asupra chestiilor de placere, el cunoscand in aceasta privin^a solu^ia cea mai ade­ varata. $tie ca marea majoritate a camarazilor sai nu s’au gandit niciodata la efirmuirea propriei lor vie^i; §tie ca ace$tia simt du§i ca de un vartej, ca m?te jucarii incon^tiente, arunca^i in toate direc^iile de puterile exterioare, iar parerii lor nu-i da mai multa im portant decat da un medic alienist desechilibra^ilor pe care-i examineaza. Cum adica, fiindca ace?ti tineri au ni$te prejudeca^i absurde, acei care-$i dau seama die aceasta absurditate, trebue sa se supuna felului lor de a vedea, sa-?i sacri­ fice libertatea, sanatatea, multumirile rodnice ale muncii, spre a nu le auzi ironiile, batjocurile ?i a merita bunavoinja sau chiar admira^ia lor ? J-Jtiind ca placerile acelor tineri nu sunt decat oboseala ?i buimacire, e bine oare sa se amestece in galagia lor ? $tiind ca viea^a lor de toate zilele nu e decat un canal de scurgere a medioorita^ii §i a grosolaniilor1 1) Scrisorile lui Chesterfield cStre fiul sau.

218

JULES PAYOT

gloatei, vor suferi autoritatea epitetelor, a asociatiilor lor de cuvinte, de formule, de pretinse axiome care servesc numai sa legitimeze triumful bestiei din om asupra voin^ei rationale ? Niciodata tanarul sanatos la trup §i la minte nu va primi o asemenea lepadare de sine. Mai bine sa fuga de cazarmile studen^e^ti, sa-$i caute intr’o mahala departata o locuin^a care sa-1 puie la adapost de camarazii care n’au nicio treaba ; o odaie dragala?a curata, aranjata cu gust, inveselita de lumina soarelui $i de verdeaja, daca se poate ; trebue sa caute tovara§ia unor oameni superiori, sa viziteze pe profesorii sai, sa-i puie in curent cu lucrarile lui, cu necazurile §i cu nadejdiile lui, cautand printre dan§ii un fel de director de corujtiin^a. In locul berariei §i cafenelei sa viziteze metodic muzeele sau sa se plimbe la Jara, ori sa stea de vorba acasa cu vreun amic cu judecata sanatoasa §i spirit inalt. Cat despre atitudinea studentului fa|a de socie­ tyJile de camarazi, aceasta trebue sa fie de o simpatie desavar$ita. Cei mai mul^i tineri nu pot decat sa ca?tige parasind oafeneaua pentru adunarile studen$e$ti; vor gasi de sigur acolo un mediu cam mediocru, dar se pot gasi §i elemente superioare cu care vor lega cuno^tin^a $i se vor imprieteni. Singura primejdie foarte mare, pentru student, dar nu mai mare decat viea^a de cafenea, sunt acele deprinderi care-§i infig adanc radacinile in reguinile intunecoase ale activita^ii noastre §i incet, incet ii stapanesc intreaga voin^a oprind-o pe loc, intocmai cum Guliver a fost ^intuit de pamant cu mii de legaturi prin firile lui de par pe care piticii le legasera de ^aru?i mici in pamant. Din cand in cand studentul e nevoit sa primeasca imboldurile camarazilor ; trebue „sa-?i faca partida“ obi?nuita care, in sali adesea pline de fum de tutun $i intr’o nemi^care vatamatoare, ii consuma orele, datonte plimbarii in aer liber. O alta primejdie

EDUCATIA VOINfEI

219

foarte mare e gramada de ziare §i de reviste care impra§tie spiritul, il resfira $i prin urmare ii nimicesc puterile. Gandirea capata o ata^are, o infrigurare, intocmai ca acele pe care le dau corpului diferitele stimulente §i aceasta a^a^are a spiritului, este indoit de ruinatoare ; ruinatoare prin ea insa§i $i prin sterilitatea ulterioara. Cine nu-i rau dispus $i enervat dupa citirea a opt sau zece ziajre §i cine n’a fost indemnat sa compare oboseala nervoasa, daunatoare sanata^ii, care urmeaza dupa aceasta citire cu mul^umirea viguroasa §i adanc sim|ita ce ^i-o da munica metodica, rodnica §i folositoare. Se cere o condi^ie : tanarul sa ramana stapan pe sine, aceasta citire de ziare sa nu devie o deprindere pagubitoare, o risipire a puterilor mintale ; studentul poate gasi acasa la dansul o distrac^ie moi folositoare §i mai odihnitoare, de pilda voia buna §i rasetele unor camarazi veseli $i chiar discumble sugestive. Sunt destule posibilita|i de a se gasi elementele bune ale unei societal de camarazi ale§i. Dupa cum tiparul a desrobit inteligenta, punand la indemana spiritelor independente operele marelor genii ale tuturor timpurilor, asocia^iile de studen^i desrobesc pe fiecare din ei de legaturile banale dela birt, de intalnirile intamplatoare §i-l pun in atingere cu spirite §i caractere foarte diferite unul de altul §i printre care pot gasi amici dupa inima lor. Fara aceste asociatii, rela^iile ar fi ramas o chestie de noroc. Aceste ,,expoziiii de suflete“ , cum se numesc asocia^iile de tineri, ingadue gruparile de spirite ?i saractere simpatice, fie prin asemanare, fie prin contrast, grupari trebuitoare educa^iei de sine, dupa cum vom vedea* Cat despre rela^iile cu „lumea mare“ , studentul nu poate ca^tiga de aici decat ceea ce se nume$te o purtare „desghe^ata“ §i acel lustru de „distinctie“ ; acesta e singurul folos ce poate trage. Ceea ce se cheama „lume“ , mai ales in provincie, nu e o socie-

220

JULES PAYOT

tate menita sa o^eleasca inteligenta nici caracteruL Morala e acolo de o inferioritate intristatoare §i de o fatarnicie fara margini. Banul legitimeaza totul. Singura religie este adora^ia slugamica a boga^iei. Tanarul nu poate primi aici vreo lec^ie mai presus de nivelul mijlociu, foarte coborit, al con$tiin^elor ; de buna seama ca nu prime?te acolo nicio lec^ie de cumpatare. Nu se poate inva^a in aceasta lume nici a stima superioritatea inteligenjei sau a caraoterului. Din cauza lipsei de orice cultura temeinica, oamenii de lume sunt strans lega^i de prejudeca^ile stapanitoare. Prostia fiind molipsitoare, nu trebue mult timp ca tanarul care frecventeaza aceasta societate sa vada cum se spulbera ideile lui cele mai scumpe §i ceea ce este mai grav ,el va ajunge sa-$i bata joc de generoasa lui indignare de altadata impotriva unei stari sociale defectuoase §i de setea lui de dreptate ?i de sacrificiu. Lumea il va modela in curand pe acest tanar dupa tipicul e i : nepasator fa^a de tot ce nu e grija de cariera. Ii va lua orice adevarata ra^iune de a trai ?i va seca intr’insul izvorul entuziasmului. Se va chema ca a progresat, cand va fi ajuns unul din acei oameni care „privesc totdeauma, asculta, dar nu cugeta niciodata", pe care Mariveaux1) ii compara cu drept cuvant cu ni§te oameni care $i-ar petrece viea^a numai la fereastra. Se va chema c5 a pro­ gresat cand va ajunge sa traiasca fara a se interesa de nimic ; silit, spre a-§i ascunde sie-§i pustiul grozav de plctisitor al existen^ei sale, sa se supuie indatoririlor tiranice care fac dn viea^a omulu de lume vea^a cea ma plicticoasa §i mai neroada totdeodata, ce se poate inchipui $i de o monotonie pentru care nu se gase§te leac. Orice disou^ie asupra unor lucruri care ar produce pareri deosebite, tree drept semnul unei educa^ii rele §i convorbirea nu se in1)

„Vieata Marianei" partea V-a.

EDUCATIA VOUSTfEI

221

varte^te decat asupra unor nimicuri. Un tanar inteligent §i de caracter, e strain pentru dan$ii; nu numai ca-§i pierde astfel vremea degeaba dar i$i lasa acolo totdeauna ceva din vigoarea lui morala. E de o mie de ori mai folositoare convorbirea cu camarazii; ciocnirea violenta a parerilor, discutiile, ca ale eroilor lui Omer, presarate cu observajii spirituale pasionate.

CAPITOLUL m D u fm a n ii ce avem de c o m b a tu t: sofism ele lene$ilor.

I.

Lenea, ca toate patimile, cauta a se legitima prin inteligen^a. Jj>i fiindca cea mai mare parte dintre oamenii mici nu incearca sa combata tendin^ele inferioare din ei, putem prevedea ca axiomele solemne, dictonele cu aere grozave, nu var lipsi pentru a scuza $i chiar a preamari pe lene$i. Am studiat pana acum ?i speram ca am sguduit definitiv credin^a in neschimbarea caracterului primit la na^tere. Am vazut in aceasta naiva teorie un exemplu al puterii ce au cuvintele de a ne face sa credem in unitatea lucrurilor pe care le indica ; nu vom mai vorbi despre aceasta credin^a decat nu­ mai spre a observa ce putemic sprijin da ea moliciunii §i lenei noastre. Ea $i-a gasit poate principalul sprijin al puterii sale in revolta noastra impotriva incetinelei cuceririi de noi inline §i, printr’o justa rasplata ea da lenei noastre insutit puterea ce a imprumutat dela dansa. Aceasta teorie nu e de altfel decat unul din ajutoarele ce le gase^te lenea in arsenalul maximelor nascocite de partizanii ei. Diavolul, zice o fabula de demult, e silit sa-?i varieze

222

JULES PAYOT

ademienirile, spre a ispiti pe ceilalfi vicio^i, pentru lene$i insa nu-i nevoie de a§a ceva. Ei inha^a ?i inghit momelile cele mai grosolane §i infrico^atul pescuitor e sigur ca va prinde ceva de fiecare data. Intr’adevar nicio pasiune nu-i mai grabita a primi indrepta^irile cele mai fal?e, cele mai naive. E o plangere generala printre student : cei care sunt silit, spre a putea trai, sa primeasca o func^ie de pedagog sau de profesor la vreun institut sau de meditatori in familie, chiar $i acei care trebue sa dea cateva lec^ii, declara pe intrecute ca munca materials ii absoarbe. Timpul este insa totdeauna bun platnic pentru cel ce §tie ce sa faca cu dansul. E cu neputin^a ca in cele douazeci §i patru de ore ce tree de pe o zi la alta, sa nu p o t gasi cele patru ore trebuitoare §i care sunt deajuns oricui pentru o temeinica cultura intelectuala. Sunt deajuns cateva ore pe zi daca ai grija sa -t pastrezi pentru studiu timpul in care spiritul e stapan pe toata vigoarea, pe toate resursele tale. Daca pe langa aceste ore de aten^ie incordata mai adaugi, pentru insemnarea notelor, copierea lor, punerea in regula a materiei, intrebuin^area momentelor care de obiceiu se pierd proste§te, vom vedea ca nu e nicio cariera care sa nu ingadue, pe langa implinirea obliga|iilor acelei cariere, cea mai larga desvoltare a spiritului. Cu atat mai mult cu cat, dupa cum am vazut, profesiunile mai pu^in tipicare in aparen^a, ca advocatura, medicina, profesoratul, dupa catva timp inceteaeza aproape cu desavar$ire a pune la contribute inteligen^a. Dupa ca^iva ani, profesorul i§i §tie cursul; avocatul §i medicul nu mai dau decat foarte rar de vreun caz nou. Aceasta §i explica cum in posturile cele mai inalte gase§ti oameni neremarcabili in specialitatea lor, care fara a— ^i da seama §i-au lasat facultatile superioare sa rugineasca din lipsa de exercitiu ; care, in afara de ocupatiile lor obligaitorii, sunt de o prostie care te pune

EDUCATIA VOINTEI

22S

in uimire. Oboseala profesorului, intre al^ii, nu e cat de pu^in de natura intelectuala. Ea provine din istovirea mu^chilor, care contribue la rostirea cuvintelor §i fiindca mu^chii ace§tia formeaza un grup restrans, se obosesc repede. Dar aceasta oboseala locala n’are decat o inraurire slaba asupra starii puterilor geinerale §i nu exclude de loc putin^a mumd i intelectuale. De altfel mul^i oameni recunosc, cand ii strangi cu u§a, ca ar putea gasi trei sau patru ore pe zi peoitru studii, diar, zic ei, pentru cat este de facut, ar trebui sa lucreze nu trei, ci $ase ore pe zi §i atunci prefera sa nu faca nimic. Dar cine nu face asemenea socoteli die om lene? §i se pune la lucru hamic, studiind cate trei ore pe zi, va vedea, lucrand, ca e tot una daca lucreaza cineva §ase luni cate trei ore pe zi ori trei luni cate §ase ore pe zi, aeeasta insa numai in privin^a lucrului nu ?i in privin^a urmarilor, caci, dupa cum spune Leibnitz „spiritul nostru departe de a se o^eli prin prisosul de munca, dimpotriva se toce§te“ . Al^i lene§i recunosc ca timpul nu le lipse^te, dar zic ei, e nefolositor sa te a$ezi la lucru cand nu e?ti dispus. Spiritul greoiu, somnoros, nu face nimic de seama. De aceea, adauga ei, am renun^at de a mai lucra diminea^a, cand pierdem o mul^ime de timp pana ce ne apucam de lucru. Este o profunda eroare, daca ai dormit bine, po^i totdeauna, silindu-te, sa te apuci de lucru, dupa un sfert de ora. N’am vazut niciodata un tanar, daca a dormit bine noaptea, sa nu fie rasplatit printr’o munca rodnica, pentru staruin^a lui impotriva acestei somnolence matinale ; inteligenCa se de$teapta curand, se mi$ca cu inlesnire, iar aceasta pretinsa toropeala a inteligenCei nu-i altceva decat toropeala voinCei.

224

JULES PAYOT

II. Nu putem trece in revista toate sofismele lenei. Dar, intr’o carte menita a folosi tinerilor care muncesc, trebue sa relevam una din axiomele cele mai vatamatoare; o axioma enun^ata, formulata cu multa u^urin^a de oameni care sunt departe de a~§i da seama de ravagiile ce pricinuesc cuvintele lor. Tinerii care vor sa munceasca §i pe care conditiile lor de viea^a ii silesc sa stea in vreun ora§el, sunt descuraja^i dinainte, auzind cum se repeta peste tot locul ca munca intelectuala nu e cu putin^a decat in universita^ile cele mari. In Franca se aude adesea spunandu-se ca mimca nu-i cu putin^a decat la Pa­ ris. Nu se poate ceva mai nenorocit $i mai descurajator decat aceasta afirma^ie repetata solemn de oa­ meni de talent. Ea nu confine decat 6 foarte mica parte de adevar. Orice autoritate s’ar putea cita spre a o sprijini, e cu desavar^ire falsa. Mai intai are impotriva-i faptele. Cea mai mare parte dintre cugetatorii cei mari §i-au desavar§it concep^iile in singuratate. Descartes, Spinoza, Kant, Rousseau, Darwin, Stuart Mill, Renouvier, Spencer, Tolstoi, care au schimbat cugetarea omenirii asupra atator lucruri, i$i datoresc singurata^ii cele mai multe din izbanzile lor. $i intr’adevar, in natura muncii intelectuale nu e nimic care sa aiba nevoie de ?ederea in Capitala. Ca in Franca numai Parisul consfinje^te talentele, ca numai el poate organiza in jurul omului care a biruit, o reclama mereu reinnoita, o credem. Din cauza centralizarii noastre peste masura, aten^ia intreaga ne este.indreptata in spre Paris $i numai in acest focar, spre care se indreapta privirile tuturora, reputajiile devin rasunatoare. Dar

E D U C A flA V O IN fE l

225

acest privilegiu nu este numai al talentului in spe­ cial; deoarece §i un uciga$ vestit oarecare, se bucura de o reclama la fel cu a unui scriitor, ale carui opere vor dura veacuri. Afara de acestea daca Parisul este trebuitor pentru a pune in lumina numele celebre nu este de loc trebuitor §i in timpul lungei perioade de munca, de eforturi care trebue sa premearga primelor succese. Ca au unii neaparata nevoie de Paris, fizicienii, psihofizicienii, care au trebuin^a de laboratoare, aceasta nu e de loc dovedit §i ar inceta cu desavSr?ire de a fi adevarat, daca fa cu lty ie ridicate la rangul de university cu dreptul dea avea §i a-$i procura anumite lucruri, §i-ar putea desvolta mai mult instala^iile lo r 1). Aceste university ar aduce o noua dovada de legea formulata de Haegel, marele natu­ ralist german, ca producible ^tiin^ifice ale universit y i o r sunt in proporfie inversa cu marimea lor. $i aceasta din cauza ca in ^tiin^a, ca $i aiurea, vigoarea spiritului, ini^iativa, pasiunea cercetarii, pot inlocui ajutoarele materiale §i pot face minuni cu mijloace purine, pe cand cu laboratoarele stralucite, puterea gandirii ramane sterila. Ceea ce e important deci in aceasta, e de a avea entuziasmul oare, acesta face lucrarile cele mari. Un laborator nu ne serve$te decat pentru verificarea ideilor preconcepute ; ideea este descoperirea ?i nu aparatul sugereaza idei. In afara de ramurile $tiin^ei ramane istoria care are nevoie de documente, ?i care trebue sa le cercetezi acolo unde se gasesc, dar filosofia, literatura, filosofia istoriei ?i, dintre ?tiin£e, matematicile, zoo1) E locul a se exprima surprinderea $i mahnirea ca un proiect al senatorlui Liard, privitor la universitatile regionale, a fost respins de Senat, in urma interventiei unui lost profesor de filosofie, d-1 Challemel-Lacourt. Acest pro­ iect urmarea sa asigure libertatea profesorilor diferitelor fa c u lty , liberand cu desavar$ire gand.'rea §tiintifica de orice ingerinte straine ?i, mai mult, era un minunat mjloc de descentralzare intelectuala. 15

226

JULES PAYOT

Iogia, chimia vegetala, geologia, au ele oare nevoie neaparata de ?ederea intr’un ora? mare ? Daca talentul nu sta atat in absorbirea multor materii, cat in asimilarea materiilor alese ?i daca spiritele de valoare se disting mai cu seama prin puterea lor de a organiza faptele observate sau culese ?i a le da viea^a, cine nu vede ca dupa cercetarile noastre in biblioteci, trebue sa urmeze perioade lungi de medi­ tate ?i de lini?te ? Chiar bibliotecile acestea atat de man, au serioase neajimsuri. Cu inlesnirea de a vedea ceea ce inainta?ii no?trii au gandit despre chestiunile care ne intereseaza, ajungem a pierde obiceiul de a gandi prin noi inline. Sj>i cum nicio putere nu slabe?te mai curand din lipsa de exerci^ii decat puterea sfortarii personate, ajungem foarte repede a inlocui tot­ deauna ?i pretutindeni eforturile de cercetari active, personate, prin eforturi de memorie. Mai totdeauna capacitatea de gandire personala e invers proportonala cu boga^a ajuftoarelor ce ni le pune la indemana mediul in care traim. Pentru aceste motive, studenjii inzestraji cu o memorie foarte buna, sunt totdeauna inferiori camarazilor lor, mai pu^in inzestrat- Ace?tia din urma, neincrezatori in capaci­ tatea lor de tnere in memorie, recurg la ea cat se poate de pu^in. Ei fac o alegere scrupuloasa a ma­ teriilor pe care repeti^ia ne-o va introduce in me­ morie, nu-i incredin^eaza decat ce-i este esen^al, lasand ca uitarea sa secere tot ce-i intamplator. $i apoi e nevoie ca ceea ce e esen^al sa se organizeze repede ?i temeinic. O asemenea memorie e caun fel de armata de elita putemic „incadrata“ . De aceea tanarul care n’are la indemana marile biblioteci, sa se inconjure numai de cart alese cu cea mai mare ingrijire, sa le citeasca cu luare aminte, sa mediteze asupra lor, supunandu-le criticei, inlocuind ceea ce lipse?te prin observata personala ?i

E D U C A flA VOINTEI

227

prin eforturi de patrundere care o^elesc minunat spiritul *). Lini?tea meditativa e numai decat trebuitoare pentru luerarea die organizare de care vorbim ?i e greu sa ai la Paris aceasta lini?te. Pe langa ca nu vei avea niciodata aici acea lini?te desavar?ita pe care o gase?ti la |ara ?i unde sa „auzi intru catva gandurile“ , ca sa zicem asa, dar ?i mediul igienic al marelui ora? e din cele mai pu^in prielnice. Orizontul dinaintea ferestrei tale, astupat de mul^imea co?urilor de fabrici ?i a tuburilor de aerisire a canalurilor, acest mediu nefiresc ?i de supra-excita^ie, acea­ sta ?edere pe loc, fie din placere, fie pentru studiu, totul contribue la ruinarea sanata^ii. Mai mult inca, la Paris ajungi la urma sa cape^i ceva din sbuciumul gol care e un fel de caracteristica a acelor care locuesc in ora?ele mari. Sunt aici prea multe impresii care fierb in jurul tau. $i in sbuciumul acesta ajungi la urma de-|i pierzi mult din personalitatea ta. Aten^ia se indreapta mereu asupra lucrurilor mici, aceasta tocmai din cauza ca e greu sa te reculegi in goana aceasta, ?i fiindca e?ti prea supus modei. Mai adauga ca insu?i lucrul are aici ceva infrigurat ?i nesanatos. Spre a te convinge n’ai decat sa cite?ti ancheta foarte instructive ?i foarte sincera facuta de Huret1 2) ?i vei vedea cat de mult se resimte starea muncitorilor intelectuali de toate cauzele de a^a^are dimprejur. Vei vedea urmarile vie^uirii intr’un mediu de enerva^i ?i te va cuprinde mila pentru suferin^ele acestor tineri care ajung la urma urmei foarte nenorocij;i. Gand vedem deci cata enervare poate produce ?ederea in stramtoare, la catul al patrulea, intr’o strada plina de galagie, departe de camp §i de padure, se pime in 1) Pentru aceasta este insa necesar ca autorii ji editurile sa puie la indemana tinerilor studio?i cartea de §tiinta cu preturi acces!bile ?i celor cu mijloace restranse (n. tr.). 2) Jules Huret, „Ancheta asupra evolupei literare".

228

JULES PAYOT

adevar intrebarea ce ar putea sa adauge starea de lucruri valorii intelectuale a unui tanar? Sa nu mi se vorbeasca de societatea in care intri la Paris. Din fundul unui sati?or po$i fi in atingere cele mai inalte spirite contimporane. Pentru aceasta n’ai decat sa le cumperi volumele 1). Ace?ti oameni mari punand in operele ce scriu tot geniul lor ?i fiindca de obiceiu nu le place sa vorbeasca de lucrarile ce pregatesc, ei socotesc prezen|a, societatea eltora numai ca o intrerupere, fie §i placuta, del a lucru ?i de aiceea folosul intelectual pe oare un tanar 1-ar putea trage din contactul cu dan?ii, e tot atat de neinsemnat pe cat de mare ar putea fi acela ce 1-ar trage din mediita^ia asupra lucrarilor lor. Foloasele insemnate ce poate avea un tanar hotarit ?i de talent din atare legaturi, este numai nobila ravna pt. «'are o sim$i pipaind intru catva rezultatele unei vie^i de munca. Dar astfel de legaturi sunt privilegiul unei foarte mici minorita|i. Singurul ca?tig insemnat ?i care este de pre^uit, al ?ederii la Paris, este cultura estetica ce o poji capata : muzica, pictura, sculptura, oratorie ; pentru toate acestea gase?ti in adevar in acest uria? ora? minuniat o ini^iere artistica, care in cele mai multe ora?e din provincie lipse?te. Dar, odata capatata aceasta ini^iere, provincia pune la indemana muncitorului intelectual multe mijloace, daca va ?ti sa le intrebuin|eze cu folos. De altfel a fi provincial nu inseamna a locui intr’un sati?or, re?edin^a de subprefectura. Poate sa fie cineva provincial la Paris, caci daca acest nume are vreun infeles, nu poate insemna altceva decat lipsa oricarei preocupari superioare. Provincialul e omul a carui minte e plina numai cu intrigi fara insemnatate, care in vieata nu gase?te altceva decat sa manance, sa bea, sa doarma §i sa ca?tige parale ; 1) Vezi n. tr. din pagina precedents, privitor la car^i ■§i gi biblioteci.

EDUCATIA VOINTEI

229

e burta-verdele care n’are alta treaba mai buna decat sa fumeze §i sa joace car^i, sa faca glume grosolane cu oamenii de acela^i nivel1), dar daca in provincie fie chiar §i intr’un sat, un tanar are sinful naturii §i daca stS in legatura cu cei mai man cugetatori, mai mult decat sigur ca nu merita le loc epitetul cu sens insultator de ..provincial". $i cate compensajii nu ofera aceasta departare de centrele mari ! Ca^iva autori au asemanat ora?elele cu ni§te manastiri. §i in adevar gase^ti in multe din aceste localita^i o linipte, o tacere religioasa ; i}i po^i urmari aici mersul gandirii, fara a fi mereu distrat de mediul inconjurator. Nu mai e acea impra?tiere a spiritului. Trae§ti adancit in tine ; te bucuri de gandirea ta. In aceasta lini^te neturburata, impresiile fiind mai rare, ele ca§tiga in adancime. Ideile se de$teapta unele pe altele, se grupeaza dupa inrudirile lor ; amintirile i?i recapata viea^a, iar cre?terea inceata, lini?tita $i putemica a inteligen^ei, e mult superioara desvoltarii pripite, neegale §i infrigurate ce prime^ti in marile ora$e. Nop^ile aici sunt nopji de odihna care i^i dau toata puterea trebuitoare pentru a doua zi, iar orele de recreare le petreci in padure sau in camp ; sunt ore de intremare. Nici afatare, nici frigu ri; urmarirea lini?tita ?i sarguitaare a unei idei pana la cele mai adanci ramificatii, devine lesnicioasa. Po^i indeplini lucrarile de memorie §i cu cat folos, cu cata rodnicie ! Fara a sta aplecat asupra mesei de lucru, ci afara, la camp sau in padure. Sangele biciuit de umblet $i parca imbibat de oxigen, intipare?te intotdeauna in creier amintirile ce i se incredin^eaza in aceste momente fericite. Lucrarea de compozitie, meditatia, devin lesnicioase, ideile alearga in minte, se grupeaza cu voio§ie ; te intorci acasa spre a te a§eza la masa de lucru cu un plan lamurit, cu un -----------------» 1) E vorba probabil de o anumitS categorie de provin­ cial!. Burta-verzi de ace$tia nu lipsesc nici la Paris (n. tr.).

230

JULES PAYOT

seceri? imbel§ugat de imagini §i de idei §i, mai mult inca, cu toate foloasele igienice ale exerci^iului in aerul liber ?i curat. r*eci e de prisos a mai starui, caci nu imprejurarile exterioare formeaza talentul; desvoltarea nu se face din afara inauntru, ci dinauntru in afara. Impreju­ rarile exterioare nu sunt niciodata decat accesorii ; ele ajuta sau contrariaza §i poate mai pu^in decat se crede de obiceiu. Nu trebue dar sa clasam pe stu­ dent, in studenjj care lucreaza la Paris $i al^ii care nu locuesc in Capitala ; nu sunt decat doua categorii de stabilit pentru dan^ii: cei care lucreaza serios, cei ou vigoare §i cei care nu ?tiu sa lucreze, voin^ele slabe. Cei dintai, oricare ar fi mediul unde s’ar gasi, vor face minuni cu putine mijloace ; ceilal^i, chiar daca ar fi inconjura^i de biblioteci §i de laboratoare, nu vor face niciodata nimic.

III. Iata-ne ajun$i aproape la sfar^itul car^ii a patra. Era trebuin^a mai intai sa cercetam de aproape chestia sentimentalita^ii vagi, turburi, stare atat de primejdioasa pentru voinja. I-am examinat cauzele §i leacurile, apoi a trebuit sa distrugem naivele iluzii care provoaca atat de mari amagiri in pre^uirea ce face studentul placerilor lui. A trebuit sa ne oprim asupra tristului subiect al sensualita^ii, asupra feluritelor forme ce ia, §i sa studiem mijloacele de a lupta impotriva lor. In sfar$it, a trebuit, in mersul nostru, sa distrugem prejudeca^ile, sofismele, sub forme de axiome ce le sugereaza lenea celor care refuza cu orice chip sa lucreze. Ne ramane acum sa facem opera ^ia inversa, adica sa construim. Dupa meditajiile distructive de care am dat atatea

E D U CA flA VOINTEI

231

exemple §i pe care fiecare student va putea sa le intregeasca prin exp erien ce ?i reflexiile lui per­ sonate, trebue sa vie meditatiile intaritoare, menite sa dea imbold v o in C §i sa intareasca energia.

CAPITOLUL IV

Bucuriile muncii. I.

Niciun gand nu-i atat de trist ca acela pe care ni-1 inspira repedea scurgere a viefcii noastre. Sim^im cum se due pentru totdeauna orele, zilele, anii. Luam cuno^tin^a de aceasta mi§care care ne tara^te cu repeziciime spre pragul mor^ii. Acei care traiesc o viea^a irjurateca §i i§i pierd timpul cu lucruri de nimic ; acei care nu lasa in urma lor o opera care sa arate drumul pe care au mers, simt o impresie ciudata cand arunca o privire inapoi ; anii care nu lasa alta amintire decat a unor necontenite sfor^ari fara rod, par pustii, fara nicio urma. Viea^a ce a trecut se reduce la nimic §i fara voie se na$te sim^imantul ca trecutul nu e decat un vis zadamic. Pe de alta parte cand drumul incepe a pierde din interesul nouta^ii, cand greuta^ile vie^ii ne arata cat de marginite ne simt puterile $i vedem lamurit mo­ notonia prezentului §i a viitorului, mersul vie^ii pare a se iu^i §i la impresia ca trecutul nu-i decat un vis, se adauga alta §i mai chinuitoare, ca ?i prezentul e tot vis. Pentru acei care nu §tiu sa-$i cucereasca, peste fatalita^ile vie^ii organice, peste lene, peste indatoririle vie^ii sociale §i ale func^iei lor cateva ceasuri de meditate rodnica, visul acesta are ceva dureros de pasiv. Ei sunt du§i ca ni$te prizonieri intr’un tren rapid §i fara voia lor.

232

JULES PAYOT

Cel in^elept e dus tot a?a de iute ca ace?tia, dar el a cugetat la zadamicia oricarei impotriviri §i primind cu resemnare ceea ce nu se poate schimba, nu se poate inlatura, se sile!?te ca cel pu^in sa dea drumului ce strabate aparen^a unui drum lung pe care $tia ca trebue sa-1 strabata. El ajunge le aeeasta nelasand ca trecutul sa dispara pe-de-a’ntregul. El $tie ca pentru acei a caror trecere prin vieata nu lasa nicio urma, simtimantul acesta ca intreaga vieata e numai o iluzie depart!, fara nicio realitate, ajunge ceva de nesuportat. {ptie ca acest sim^imant este de neevitat la acei lene§i ?i la „oamenii de lume“ , la politicienii de rand, a caror vieata e plina numai de preocupari marunte ?i de opinteli sterpe ; intr’un cuvant la to^i aceia a caror munca nu da niciun rezultat vazut, pipaibil. Acest simtimant distrugator al realitatii, nu se poate inlatura decat daca ti-ai inchinat intreaga vieata vreunui gand mare pe care-1 realizezi incetK prin eforturile tale. Atunci incerci un alt simtimant, aceia al realita^ilor vie^ii. Foarte viu la plugarul a carui fiecare opinteala lasa urme, acest simtimant atinge cea mai inalta desvoltare la scriitorul patruns de rolul sau social. Pentru dansul fiecare zi mai adauga ceva la rezultatele atinse in ajun. Vieata acestuia ajunge chiar a se contopi intru catva cu opera lui §i a-i imprumuta ceva din realitatea ei concreta. De aceea putem spune ca vieata mumcitorului este adanca $i substantial!, cu totul alta decat a omului care nu face nimic. Trandavia zilnica ucide simti­ mantul existenfei noastre, inlocuindu-1 cu un vis zadamic $i vrednic de dispret- Numai munca voioasa, lini$tita $i rodnica poate da vietii multumire deplina. Prins in asemenea munca, omul poate spune : „simt ca traiesc" §i aeeasta se preface intr’un simti­ mant care inzece§te bucuria de a trai §i pe care lene^ul nu o cunoa§te.

EDU CA flA VOINfEI

232

Pe de alta parte, daca viea^a de munca intelectuala, n’ar fi dela sine bogata in ore placute, daca n’ar fi un izvor viu de unde ta?nesc din bel$ug mul^umirile unei vie^i active, aceasta 1-ar feri insa in tot cazul pe muncitorul intelectual, ca ?i pe muncitorul cu bratele, de trandavie. §i numai prin faptul ca omul muncitor scape de necazurile, de grijile meschiner de uratul ?i tristetea de nesuferit a celor lene$i, vieata lui e totu§i mult mai de invidiat decat oricare alta. „In timpul ?ederii mele la Maer“ , scrie Darwin, sanatatea mea slabise §i ajunsesem de o lenevie scandaloasa ; de atunci mi-a ramas impresia ca nimica nu-i mai de nesuferit decat lenea“ . Iar Pascal z ic e : „Cand un soldat ori un plugar se plange de osteneala, cea mai mare pedeapsa e sa-1 la?i sa nu faca nimic“ . In adevar lene§ul e un fel de heantontimerumenos, un sinuciga? $i trandavia com­ plete de trup §i de spirit, nu intarzie sa produca o plictiseala dureroasa, apasatoare. Aceasta plisctiseala dureroasa ?i apasatoare, o simt foarte curand multi oameni bogati pe care averea ii scoate din tabara muncii mantuitoare §i care nu mai au curajul de a se apuca de vreo treaba temeinica. Ei sunt chinuiti de urat, i§i taraie desgustul peste tot locul, ori oauta o distractie in placerile sensuale, care insa nu intarzie, dupa ce s’au saturat de ele, a le indoi suferintele. Lenea absolute este inse rare ?i, dupe cum zice proverbul: „diavolul i?i bate capul se geseasce de lucru pentru cei care n’au“ . Cand spiritul nu-i ocupat cu lucruri inalte, e curand nepedit de preocuperi josnice. Omul care nu face nimic, are timp se-?i mestece §i se-?i rumege micile lui supereri. Aceasta fremantare, departe de a hreni spiritul, il ruineaze. Puterea simtimintelor necanalizate, neputand se se reverse in regiunile inalte ale naturii noastre, spre a le rodnici, se respande?te in adancurile animalitetii ?i se corupe. Renile cele mai neinsemnate de

234

JULES PAYOT

amor propriu, se inraiesc ; necazurile neinlaturabile ale vie^ii invenineaza traiul §i turbura somnul. Vazut de aproape, repaosul unui mare boier nu e de loc de invidiat. Pana §i placerile lui ajung a fi o corvada ; ele i$i pierd orice gust, orice farmec, fiindca placerea omului e nedespar^ita de activitate. Lenea are inraurire asupra trupului, sanatatea istovindu-se prin lancezeala, prin mole$irea ce introduce in func1;iile de nutri^ie $i de legatura. Iar cat prive$te inteligen^a, manifestarile ei sunt, in aceasta stare, nehotarirea $i preocuparea stearpa ?i obositoare. „Spiritul se roade singuir“ , dupa cumintea vorba populaira. In ce prive$te voin^a, abia daca mai e nevoie sa reamintim repeziciunea intristatoare cu care se toce^te la omul trandav. Orice sfor^are ajunge la dSnsul dureroasa pana intr’atata incat el gaseijte prilej de a suferi acolo unde omul activ nici nu banue?te macar posibilitatea unei suferin^e. Cat de diferit e omul muncitor ! Munca este forma continua, durabila a oriearei sfor^ari, ea constitue un mijloc minunat de educate a voin^ei §i munca intelectuala, mai mult decat oricare alta, caci cea mai mare parte din muncile manuale nu impiedica hoinareala aproape completa a gandirii, pe cand munca spiritului presupume intru catva ?i supunerea corpului incordat prin aten^ia $i disciplina viguroasa a cugetarii $i a sim^imintelor. Daca aceasta putere dictatoriala asupra gandirii nu e urmata, din pricina oboselii, de o parasire de sine desavar^ita, daca nu ai grija sa nu abuzezi de puterile tale, daca §tii sa ^i le menajezi in a$a fel oa in tot timpul pe care nu -1 po^i da muncii intelectuale sa-^i pastrezi o vigoare mai redusa, dar totu^i indestulatoare, vei capata deprinderea acestei prezen^e de spirit, a acestei veghieri a controlului de sine. $i fiindca secretul fericiri nu sta decat intr’o calauzire a propriei tale gandiri §i a sim^imintelor, vei fi gasit astfel prin

EDUCATIA VOINfEI

235

aceasta cale indirecta a muncii, piatra filosofala a fericirii. E suparator de altfel ca vulgarul limbajului de mahala, acest jargon al limbii, a legat de cuvantul munca toate ideile de anevoin^a, de oboseala, de durere, pe cand in psihologie e de o eviden^a de netagaduit, ca orice efort provoaca placere, cu condi^ia ca cheltuirea efortului sa nu treaca peste ceea ce poate da aportul normal $i regulat al hranei chibzuite. Montaigne face, in privinta virtu^ii, observa^ia ca „semnul cel mai lamurit al in^elepciunii, e o voio?ie contiuna... Ea e totdeauna senina... Virtutea nu-i a$ezata pe culmea unui munte colturos, prapastios, §i cu neputin^a de urcat. Cei ce s’au apropiat de ea, o $tiu, dimpotriva, a§ezata intr’o campie frumoasa, rodnica §i infloritoare... Po^i ajunge la ea, daca ?tii me§te§ugul, pe drumuri umbroase, cu paji^ti frumos mirositoare... Fiindca oamenii n’au cautat acea­ sta virtute suprema, frumoasa, triumfatoare, iubitoare, atat de placuta §i de curajoasa, du$mana fa­ jita ?i neimpacata a necazurilor, a neplacerilor, a grijilor ?i nevoilor, au intruchipat aceasta icoana neroada, trista, ar^agoasa, necajita, amenintatoare, furiosa, §i au a^ezat-o pe o stanca in mijlocul maracinilor ; o vedenie care sa sperie lumea“ . Ceea ce spune Montaigne despre virtute, ar fi putut s’o spuie §i despre munca intelectuala. Nu avem desrtule cuvinte pentru a convinge pe tineri despre natura reala a muncii care e de asemenea „placuta, frumoasa, triumfatoare, du^mana fa ^ a ?i neimpacata a necazurilor". Caci fericirea ce-^i procura munca nu este o fericire negativa. Ea nu numai ca nu lasa ea viea1?a sa-§i piarda farmecul, sa se prefaca intr’un vis searbad, fara realitate ; nu numai ca nu lasa ca spiritul sa fie copletjit de suparari §i de necazurile marunte ale traiului, ci, afara de aoeasta, e $i prin ea insa$i

236

JULES PAYOT

§i prin urmarile ei, cand e statornica, un izvor viu de fericire. Ea se ridica prin ea insa?i cu mult deasupra oamenilor de rand. Ne face sa ne a^ezam pe picior de egalitate §i de intimitate cu spiritele cele mai inalte §i mai nobile ale tuturor timpurilor. Prin aceasta innoie?te intr’una interesul nostru de viea^a. Pe cand un om trandav are nevoie de tovara§i adesea mult inferiori, spre a-§i ucide timpul, omul muncitor i$i ajunge sie-§i. Neputinja de a se satisface, pune pe trandav intr’o atarnare de atyii, il indatoreaza la mii de sarcini pe care omul muncitor nu le cunoa^te, astfel incat, cand zicem ca „munca e libertatea", nu facem o metafora. Epictet impar^ea lucrurile in unele care atama $i altele care nu atama de noi. El observa ca din faptul ca urmarim lucrurile care nu atama de noi, vin cele mai multe din necazurile §i suferin^ele noastre. Ei bine, pe cand fericirea trandavului atarna numai de altul, omul deprins cu munca, gase$te cea mai mare mul^umire in sine insu?i. Mai mult, trecerea timpului, care pentru un lene§ nu inseamna decat mersul inainte al varstei §i al unei vie^i sterpe, mare§te, cu incetul dar sigur, comoara de cuno$tin£e a unui student muncitor. $i dupa cum in fiecare seara po^i vedea cu cat au crescut unele plante, tot a§a, dupa fiecare saptamana de truda, im tanar poate capata o con^tiin^a de cre?terea puterilor, faculta^ilor sale Cre?terea aceasta inceata dar necontenit repetata, il poate urea §i pe treapta cea mai inalta de putere intelectuala. $i fiindca, dupa inal^imea morala nimic nu straluce§te cu o lumina mai vie decat o inteligen|a culti­ vate, omul muncitor vede din an in an sporind autoritatea lui asupra celor care-1 inconjoara, pe cand lene§ul nu face decat sa se prosteasca, cu varsta. §i astfel se intampla ca batrane^ea, indepartand

EDUCATIA VOINTEI

237

pu^in cate 'pu^in toate placerile sim^urilor, da cea mai aspra desminfire nevoiei satisfacerilor curat egoiste, iar acelor care s’au imboga^it cu o cultura larga §i umanitara, le inmulte$te bucuriile vie^ii. Niciunul din izvoarele fericirii nu poate seca de tot cu trecerea timpului. Nici interesul pentru §tiin^a sau pentru arte frumoase ori pentru natura, pentru omenire, nu se mic$oreaza. Cu totul dimpotriva. $i nimic nu e mai adevarat decat ouvintele lui Quimet: ,,Cand a sosit batrane^ea, eu am gasit-o neasemit mai putin amara de cum o spunea^i voi. Anii aoeia pe care voi mi-i aratasera^i atunci drept culmea mizeriei ?i a nenorocirii, au fost pentru mine mai dulci decat ai tinere^ii... Ma a$teptam la un varf de munte in.ghetat, pustiu, ingust, innecat in ceata $i am vazut dimpotriva in jurul meu un orizont intins, care nu se aratase pana atunci niciodata privirii mele. Priveam cu mult mai limpede in mine insumi $i in fiecare lucru...“ §i Quinet adauga : „Voi afirma^i ca sim^imintele se tocesc cu tim pul; eu simt insa foarte bine, ca chiar daca a$ trai un secol, nu m’a$ impaca niciodata cu ceea ce ma revolta a s t a z i . Astfel, vieafa muncitorului intelectual e o vieaja cu adevarat fericita. Ea nu ne lipse?te de nicio fericire reala, ci ne poate da pe deplin sim^imantul realita^ii existen^ei noastre §i sa alimge impresia nelini§titoare §i dureroasa a omului lene$, ca viea^a e un vis fara rost. Aceasta viea^a de munca intelectuala ne scapa gandul de robia umilitoare care face din omul fara munca o jucarie in voia impdejurarilor exterioare ; ne lasa mintea sa se framante rumegand preocupari de rand, sau ganduri josnice. Pe langa aceste binefaceri indirecte, o viea^a de munca mai adauga $i altele : ea o^ele^te voinfa, izvorul oricarei fericiri durabile ; ne face sa locuim in cetatea luminii, populata cu elita omenirii ?i in1 1) ..SpirituI nou“. cartea VH-a, cap. II.

238

JULES PAYOT

sfar?it, ne pregate§te o batrane^e fericita, inconjurata de stima §i de respect. Pe alta cale ea ne da din bel$ug, pe langa muljumirea superioara a sufletului §i a inimii, $i cele mai placute satisfac^ii de mandrie, care se rezuma in autoritatea ce ca§tigam §i in sim^imantul superiority1;ii noastre. Aceste multumiri pe care le cauta atata oameni imediocri, adesea fara a le gasi in lafairea luxului lor, in avere, in demnita^i, in puterea politica, omul muncitor le gase^te, fara a le cauta, ba inca mai mult decat ar cauta, in plina masura, in seceri^ul bogat al placerii superioare cu care il daruesc legile drepte ce stau la temelia luicrurilor.

II. E clar ca medita^iile noastre de pana acum, atat acele „distructive“ cat §i acele menite a intari dorin^a binelui, nu pot fi decat ni$te schi^e. Schi^e de altfel foarte necomplete $i pe care fiecare va trebui sa le imboga^easca dupa exp erien ce lui personale, dupa reflexiile §i citirile lui. Punctul de capetenie in acest fel de medita^ii, este de a nu trace niciodata cu u§urin^a asupra niciunei idei, asupra niciunui simtimant in stare de a mari desgustul de viea^a trandava sau a da avant voin^ei celei bune. Trebue, oum o spuneam mai sus, ca fiecare motiv sa se „distileze“ cu incetul in suflet, sa-1 patrunda pana in fund §i sa produca vii mi?cari de repulsiune sau de atrac^ie. Pana aici am studiat mai cu seaema mijloacele noastre intime. Ne ramane o privire asu­ pra lumii exterioare, asupra mediului, in in^elesul cel mai general §i sa cercetam de aproape ajutorul ce poate gasi in acestea un tanar doritor a-§i desavar§i educajia vointei.

CARTEA CINCIA

MIJLOACELE CE NE PUNE LA INDEMANA MEDIUL. CAPITOLUL I

Opinia publica, profesorii. I.

Pana aici am cercetat chestiunea educapei voin\ei, ca ?i cum n’am dispune decat de mijloace cu totul personate, $i ca §i cum am fi izola^i, fara a putea a^tepta vreun ajutor dela societate. / Este insa foarte clar ca, redu$i astfel la propria noastra energie, n’ar trece mult $i am arunca armele §i ne-am opri din mers, deseuraja^i de incetineala cuceririi stapanirii de sine, caci daca avantul spre desavar§irea voin^ei noastre trebue neaparat sa pornsasca dela natura noastra morala intima, acest avant are nevoie de a fi sprijinit de foarte putemice sim^iminte sociale. In realitate noi nu suntem niciodata izola^i ?i redu^i la propriile noastre mijloace ; familia noastra, ced din jurul nostru, oamenii din satul sau din ora$elul nostru ne sus^in eforturile prin aprobarile lor, prin aratarea dragostei §i a simpatiei lor, fara a prejudicia aprobarile unui public mai mare, cand e vorba de succese stralucite.

240

JULES PAYOT

Nicio opera insemnata nu se indepline^te !n lume fara eforturi prelungite ?i niciun efort nu poate fi sus^inut vreme de luni §i de ani intregi, fara aceasta imbarbatare a energiei de catre opinia publica. Chiar ,§i aoei care resping fa^i? parerile publicului, gasesc in calda simpatie a unei m in ority entusiaste curajul de a infrunta majoritatea. A te impotrivi insa singur unei unanim ity §i inca vreme indelungata, acesta e un lucru supraomenesc, de care nu cunosc niciun exemplu. Bain, vorbind cu Mill despre energie, sus^inea ca cele doua izvoare eseni^ale ale ei sunt: ori o vigoare imbel$ugata din fire, sau imbold care sa a^ate aceasta •energie. Mill raspunse ca ambtyia nu e niciodata in deajuns de apreciata. Opinia publica este insa in adevar un stimulent energie §i cand n’o contrazice nimic §i nimeni, puterea ei poate deveni uria?a. La Atena, unanimitatea admira^iei pentru puterea fizica §i pentru geniul literar, a facut sa rasara, cu tot teritoriul restrans al acestei ^ari, cea mai bogata pleiada de atle^i, de poe^i §i de filosofi ce a putut pro­ duce vreodata o Jara. La Sparta, dorin^a de a primi aplauzele publicului, a produs o rasa de o energie fara seaman. E cunoscuta istoria acelui copil spartan care a fost surprins furand o vulpe : ascunzand-o sub haina, copilul se lasa ca vulpea sa-1 mu?te §i sa-i sfa$ie pantecele, fara a-$i trada taina. Sa nu ni se spuna ca acestea sunt popoare excep^ionale, deoarece putem vedea pe cele din urma trepte ale rasei umane, cum sunt Pieile-Ro^ii, oameni care indura qhinurile cele mai crude, insultandu-?i du?manii, ?i afara de aceasta, o mul^ime de criminali i?i pun capul sub ghilotina cu un curaj stoic, nevoind sa para mi?ei. $i in societatile noastre modeme, dorin^a nu de a ca?tiga independenta $i siguranta, ci de a-$i multumi luxul §i de a pared; dorin^a de a intrece pe al^ii $i a-$i implini cine $tie ce vanitate, face ca o intreaga lume de comercian|i, de bancheri,

EDUCATIA VOINTEI

241

de industrial sa indeplineasca ocupajiile cele mai respingatoare. Mai to^i oamenii judeca lucrurile numai dupa pre^uirea opiniei publice. Jj>i aceasta opinie publica, nu numai ca umfla panzele care ne pun in mi?care barca, ci ea ne manue?te ?i carma, impiedicandu-ne de a ne alege singuri drumul ?i reducandu-ne la un rol cu totul pasiv. Aceasta inraurire a parerii altora asupra noastra, e atat de putemica, incat nu putem suferi semnele de disprej. nici chiar ale unor necunoscu^i, sau ale unor in?i pe care avem tot temeiul sa-i disprefuim noi. Tofi profesorii de gimniastica ?tiu ca prezen^a unui strain face pe elevi sa savar?eaesca minuni. La ?coala de innotat, la patinaj, cand te sim^i observat, indrazneala iji create mult. De altfel, daca am voi sa masuram aceasta atotputernicie a altuia asu­ pra noastra, ajunge sa ne gandim la suferin^a ce am incerca ducandu-ne imbraca^i ca cer?etori, chiar intr’un ora? unde n’am fost niciodata sau, mad cu seama, trecand pe strada unde locuim intr’un costum ridicol. Suferin^a ce simte o femeie cand pune o rochie care nu-i la moda, ne da o masura a greutajii cu care apasa asupra noastra parerea altora. Imi aduc foaret bine aminte de suferin^a adanca ce incercasem acum douazeci de ani, cand eram in liceu, fiindca ie?isem intr’o tunica cu un petic foarte mic la cot ?i pe care de sigur numai eu il ?tiam. Ei bine, despotismul acesta grozav pe care societatea il exercita aspura oelor mai mici din faptele noastre, nu ne gandim sa-1 organizam cu chibzuinta in folosul binelui ; puterea aceasta o lasam sa se piarda, in loc de a o intrebuin^a. In liceu, copilul sufera in cel mai inalt grad inraurirea parerii camarazilor, a profesorilor ?i a parintilor sai, fiindca toate aceste puteri diferite se indreapta spre acela?i punct. Totu?i aceste puteri nu se exercita decat in vederea muncii intelectuale, ?i chiar asupra acestui punct camarazii de ?coala judeca 16

242

JULES PAYOT

foarte gre§it. Ei au oarecare disprej pentru $colarul sarguitor, dar de o inteligen^a mediocra. Succesele u$oare, elegante intru catva §i care rasar singure, multumita rodniciei terenului, !i ademenesc. Regasim la copii gre§eala capitala a sistemelor noastre de educate, care jertfesc culturii intelectuale cultura voin^ei. Dar intreita opinie, a parin^ilor, a profesorilor, $i a colegilor, contopindu-se intr’un §uvoiu bogat, cu o singura direc^ie, izbutim sa formam in liceu ni§te tineri minima^. care, lasa^i in voia lor n’ar mai face nimic. Mai mult inca, parerea aceasta se exprima lamurit in fiecare trimestru prin semne pipaite, prin locul dobandit de elev in urma compozi^iei ce a facut, prin notele citite in clasa, prin dojenirile sau prin laudele profesorilor inaintea tuturor con?colarilor. Ba inca se face prea mult apel la sim^imintele egoiste, la intrecerea dintre unii §i al^ii §i foarte pu^in la sim^imantul personal al datoriei. Nu se atrage in deajuns luarea aminte asupra viei placeri ce da simiimantul cre§terii vigoarei intelectuale, asupra multumirii perfec^ionarii de sine, asupra satisfac^iei de tot felul ce da munca, atat prin ea insa?i, cat §i prin urmarile ei. Invelim intru catva pe elev in pluta ,in loc sa-1 inva^am sa innoate neajutat. Acea­ sta e cu atat mai rau cu cat de indata ce elevul intra in facilitate, se gase?te cu desavar?ire izolat. Profesorul e prea sus, iar p arin g sunt prea departe. Un singur lucru ramane care ar putea inrauri asu­ pra studentului: gandul la viitorul sau, gand foarte nelamurit insa §i pe care de altfel exemplul altora mai mari care au trecut fara prea multa truda, il reduce in cele din urma la neputin^a. Apropierea examenului provoaca sfor^ari momentane, totdeauna desordonate §i care seamana mai mult cu o indopare artificiala decat cu o hrana sanatoasa. Studentul ar putea fi sus^inut din afara, de opinia

EDUCATIA VOINfEI

243

camarazilor sai. Din nenorocire aceasta opinie, dupa cum am vazut, slave^te de obiceiu, ori se preface ca slave^te cu totul altceva decat mumca. Daca un tanar are trebuin^a de acest imbold, al laudei celorlalti, spre a Lucra cum trebue, il poate a^tepta numai dela un gmp mic, dela o elita, aleasa cu ingrijire din multime. Studentul oare se hotara^te sa faca din viea^a lui altceva decat o talmacire a cantecelor lui Beranger sau a poeziilor lui Alfred de Musset, poate, daca vrea, sa-$i gaseasca u$or §i chiar sa-§i creeze singur un mediu prielnic planurilor sale. Sunt o mul^ime de tineri care ies din liceu cu nazuin^e inalte, dar, dupa cum observa M ill1) „Indina^ia catre sim^imintele nobile e la multe firi o planta delicata pe care inrauririle potrivnice o fac sa se ofileasca lesne... La cea mai mare parte dintre tineri aceasta planta se ve§teje?te curand, daca ocupa^iile lor, societatea in mijlocul careia sunt arunca^i, nu sunt prielnice pentru exerci^iul faculta^ilor celor nobile. Oamenii i§i pierd nazuin^ele lor nobile, dupa cum i§i pierd §i aplecarile intelectuale, fiindca n’au timp, ori nu sunt inclina^i sa le cultive §i se dedau plaoerilor de rand, nu fiindca le prefera, ci fiindca sunt singurele care se pot atinge cu u$urin^a, §i ajung curand singurele pe care sunt in stare a le cauta“ . Cea mai buna deslegare a greuta^ilor provenite din inferioritatea morala a celor mai mul^i studen^i, ar fi, pentru cine are o Jinta ceva mai inalta, in formarea de grupe mici de cate trei sau patru cam&razi hotari^i sa-§i uneasca truda. Aici rolul profesorilor de facultate ar putea fi uria§, daca §i-ar da pe deplin seama de insemnatatea sarcinii lor ?i de autoritatea ce pot exercita asupra studenjilor. Din nefericire gre?itele pareri ce domnesc asupra rolului inva^amantului superior, impiedica pe cei mai mul^i dintre profesori sa-§i dea 1) „Utilitarismul“ , cap. II.

244

JULES PAYOT

seama de datoriile lor. Se tot repeta *) ca rolul pro­ fesorului de facultate se deosebe$te cru totul de al profesorului de liceu. Acesta din urma e mai intai de toate un educator, cel dintaiu e un savant. Datoria profesorului secundar e sa se ocupe de sufletul copilului, sa-1 modeleze, daca se poate ; profesorului universitar i se cuvine indiferen^a senina a cercetatorului, care n’are alta grija decat cautarea adevarului $tiintific. Ei bine, asemenea afirmatii sunt de-a-dreptul monstruoase. Preten^ia aceasta s’ar putea admite daca profesorul ar trai numai din ?tiinta lui, din descoperirile lui, daca ar fi izolat in laboratorul sau, in cabinetul sau de lucru. Dar nu e tocmai a?a. De?i profesor de facultate ?i om de $tiin^a, el trece in fiecare luna pe la cassa pentru a-$i primi salariul. Acest act e deajuns pentru a schimba situa^ia savantului in acea de profesor inainte de toate, care are datorii nu numai fa^a de §tiin^a, ci $i fa^a de studen^i. Spre a ne da seama de aceste datorii §i a vorbi cu temeiu de aceasta chestiune, trebue sa studiem starea sufleteasca a studentului la intrarea lui in universitate. Materialul pentru acest studiu il gasesc in evocarea nepartinitoare a propriei mele stari suflete§ti la aceeaiji varsta, in plangerile colegilor de atunci, pe care le gasesc in scrisori pastrate §i in raspunsurile la anumite chestionare atat ale studen^ilor de atunci cat §i ale celor actual i ; sunt §i unele marturisiri scapate fara voie, ori rostite cu naivitate. Aceasta stare sufleteasca, iat’o in trasaturi generale : in timpul celor dintai saptamani, studentul simte un fel de be^ie care seamana cu a prizonierului ce ?i-a recapatat libertatea. E intru catva o stare1 1) Chiar ?i Foullee reounoa?te in treacat sui>erficialitatea acestor vederi in cartea lui atat de minunata privitoare le invatamantul secundar clasic.

E D U CA flA VOINTEI

245

negativa ; e senza^ia de a te fi eliberat de orice constrangere. Mai toti simt trebuin^a de a-§i afirma lor in§i§i aceasta libertate, prin galagie, prin ijedere pana noaptea tarziu prin berarii §i aiurea. Ce mandrie sa te po^i lauda a doua zi ca te-ai intors acasa in zori !... Mul^i dintre cei mediocri §i fara vointa, vor cauta tot timpul studiilor vieata aceasta neroada, obositoare $i stearpa. Firile de elita insa, i?i revin repede. Apoi lipsa de bani sile§te pe studentii saraci sa-§i schimbe felul de traiu, sa rupa cu camarazii lor de lene $i atunci, in urma acestei constrangeri materiale binevenite, dorinta unei vie^i superioare se de^teapta la cei mai multi dintre dan$ii, mai ales la acei care au o judecata sanatoasa, dar sunt slabi de vointa. Acestea sunt cele doua categorii de student care merita interesul profesoiilor lor ?i, slava Domnului, ace§tia sunt in numar destul de imbucurator. Odata ce obi§nuinta libertatii a impra^tiat betia nebuna dela inceput $i tinerii i?i vin in fire, mai toti simt ca sunt dureros de izolati. Multi dintre ei vad limpede ce le lipse^te. La varsta asta nevoia unei putemice train in vieata morala, e atat. de vie, incat ei cauta din instinct prieteni la care vor gasi propriile lor aspiratii. Asemenea grupari s’ar putea alcatui u§or, daca toti tinerii de inima s’ar revolta cu hotarire impotriva tiranicei opinii a mediului, care ii sile$te sa para a fi ceea ce in adancul sufletului lor se straduesc sa nu fie. Cati dintre ei, din sfiiciune, din lipsa de curaj moral, nu regreta formulele admise, de care-?i dau bine seama ca simt mincinoase. Ei se prefac ca au despre vieata o conceptie mediocra pe care de fapt nu o au ; afecteaza o grosolanie de care mai intai le e sila, dar cu care din nenorocire se obi§nuiesc apoi. Dar gruparile acestea de colegi nu sunt deajuns, afara numai daca imul dintre camarazi ar avea o valoare morala hotarit precumpanitoare, ceea oe nu

246

JULES PAYOT

prea e cu putin^a la varsta asta. Se simte trebuin^a unui sprijin mai inalt, a unei aprobari §i unei orientari venita mai de sus, $i cand se constata ce admi­ rable au studen^ii pentru profesorii pe care ii stimeaeza, cand vezi taria lor de credinja in ace^ti profesori, cat de pu^in vrednici s’ar arata ei prin talentul lor, nu po^i fi decat adanc mahnit. gandindu-te ca nu se face nimic cu acest sim^imant de admirable, de credin^a. Profesorii abia daca-$i cuinosc studen^ii; ei nu §tiu nimic despre purtarea, despre trairea lor din trecu't, nimic despre familia lor, nimic despre dorin^ele, despre aspira^iile lor, despre visurile lor de viitor. Daca s’ar gandi cineva ce insemnatate poate avea un cuvant de incurajare, un sfat bun, o do j ana prieteneasca chiar, la acea varsta binecuvantata de douazeci de ani. Biserica noastra catolica, are pentru sufletele acestea indrumatori de con^tiin^a cu destuia autoritate1). Daca Universitatea cu inalta ei cultura, cu §tiin^a ei, ar imprumuta dela Biserica tot ce experienja ?i adanca ei cunoa?tere de oameni a sugerat acestei mari institu^ii, ea ar putea stapani, necontestata ?i fara nicio rivalitate, sufletul tineretului. Cand ne gandim la ceea ce Fichte 1 2) $i profesorii germani au putut face, cu toata ignoran^a psihologica pentru marirea Germaniei, numai prin convergenta desavar^ita a vederilor $i prin ac^iunea lor asupra studentilor dela om la om, nu se poate sa nu fim mahni^i vazand ca la noi nu se face nimic in acest sens, de§i cu tineretul francez s’ar fi putut face mi§cari de zece ori mai puternice. 1) Cum am observat ?i in alt loc, autorul se refera nu­ mai la catolicism, aceasta fiind biserica natiei sale. De sigur ca $i Biserica noastra ortodoxa are asemenea indrumatori de con^tiin^a (n. tr.). 2) Din lucrarile lui Fichte, cele mai principale in aceasta direcpe pot fi citate „Menirea omului“ §i „Cuvinte catre natiunea germana" (n. tr.).

E D U CA flA VOINfEI

247

Vede^i insa §i ce s’a petrecut in Franca §i ce a putut indeplini un om energic ca Lavisse, con^tienit de ^inta ce-§i fixase. El a §tiut inainte de toate sa grupeze pe studen^i. Apoi, cateva grupuri create, i-au ajuns sa spuie in termeni foarte lamuri^i ce p