Ioana D'arc [PDF]

Zitiervorschau

Prezentare realizată de Silviu Dumea

Facultatea de Teologie Romano-Catolică Pastorală Anul I

1. Capitolul I. Viața sfintei Ioana d’Arc 1. Copilăria și familia 2. Adolescența și tinerețea

2. Capitolul al II-lea. Fapte, evenimente și lucruri deosebite din viața sfintei Ioana d’Arc 3. Capitolul al III-lea. Contextul socio-economic din timpul vieții Ioanei d’Arc 4. Imagini 5. Bibliografie

Ioana d'Arc (Joan of Arc sau Jeanne d'Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice. A fost supranumită de naționaliștii francezi fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 1453).

Ioana d'Arc s-a născut în în ferma familiei din Domremy, un sat din provincia Lorenna, în timpul Războiului de o sută de ani. Este fiica lui Jacques d'Arc și a Isabellei Romée și a făcut parte dintr-o familie cu cinci copii : Ioana, Jacques, Ecaterina, Ioan și Petru .

Când avea 13 ani, într-o zi de vară, în grădina tatălui său, ea a văzut o lumină mare şi a auzit o Voce care îi spunea să fie bună, cuminte şi pioasă.

Deşi s-a speriat, Vocea a revenit, însoţită de apariţii. Arhanghelul Mihail, Sfânta Caterina şi Sfânta Margareta i-au vorbit: "Ioana, vino în ajutorul regelui Franţei şi îi vei reda regatul".

Când le-a spus părinților despre decizia ei, aceștia au încercat să o convingă că viziunile cu îngeri si vocile care îi spuneau de misiunea ei divină, erau pur și simplu vise. Preotul satului, prietenii ei, chiar și guvernatorul orașului, toți au încercat să o oprească, dar a fost în zadar.

În februarie 1429, tânără - acum în vârstă de 16 ani - pornește spre Chinon. Timp de trei săptămâni este interogată de prelați și teologi care încearcă să verifice dacă spune adevărul. Dată pe mâna moașelor, pentru a confirma dacă este virgină, cum pretinde, Ioana spulberă orice îndoială asupra sa. I se dau armură, stindard și escortă.

Cât despre spadă, unii spun că i-ar fi dat-o căpitanul de Veaucouleurs, iar alții susțin că ar fi găsit-o în biserica SainteCatherine-de Fierbois, după cum îi indicaseră "vocile".

La vârsta de 17 ani, a pornit în epopeea care o va conduce până la sacrificiul suprem din 30 mai 1431, pe rugul de la Rouen, condiţie ultimă a succesului misiunii sale. Oamenii de arme acceptă să i se supună. Istoricii apreciază ca uluitor faptul că tânăra se face ascultată de bărbați ce nu au obișnuința disciplinei. Venirea ei îi redă încrederea Delfinului (regele Carol al VII-lea), care aștepta impasibil căderea Orleansului, aflat de multă vreme sub asediul armatei comandate de Talbot.

1. Ioana d'Arc este luată prizonieră În timpul unui atac împotriva armatei ducelui de Burgundia, Ioana a fost luată prizonieră. Pentru o sumă mare de bani, ducele a lasat-o pe mâinile englezilor, care au bagat-o la închisoare în Rouen.

2. Ioana d'Arc este acuzată de vrăjitorie și este adusă în fața justiției După un an de întemnițare, în final este acuzată de vrăjitorie și adusă în fața justiției. S-a spus că era sub influența Răului. Și-a declarat nevinovăția în fața judecătorilor și a spus: Dumnezeu mi-a fost întotdeauna călăuză, în tot ce am facut. Diavolul n-a avut niciodată putere asupra mea. Judecata ei a fost lungă si obositoare. La finalul ei, Ioana a fost condamnată să fie arsă pe rug.

3. Ioana d'Arc este arsă pe rug În piața din Rouen, soldații englezi au legat-o de rug, deasupra unui teanc mare de lemne. Un soldat i-a pus între mâini o cruce, pe care o facuse dintr-un băț. Ea i-a mulțumit și a strâns crucea la piept. Apoi un preot, i-a citit rugăciunile, și un altul i-a întins un crucifix pe care ea l-a sarutat. Când flăcările au izbucnit cu cruzime în jurul ei, fata a rostit cuvântul „Isus" și și-a dat sufletul.

Eroina a devenit un simbol al Ligii catolice în secolul al XVI-lea. Felix Dupanloup, Episcop de Orléans între 1849 - 1878, a facut eforturi de a o beatifica pe Ioana d'Arc, dar n-a trăit să vadă fapta împlinită. Beatificarea Ioanei d'Arc a avut loc în anul 1909, iar canonizarea ei a fost pe 16 mai 1920. Ziua de celebrare este pe 30 mai. Ca sfânt, Ioana d'Arc, a devenit unul dintre cei mai populari sfinți ai Bisericii Romano-Catolice.

Într-o zi, satul ei a fost invadat de englezi. Ioana a fost trimisă să locuiască la niște rude dintr-un sat vecin. Această adolescentă inocentă de la țară, care nu știa nici să scrie și nici să citească, a condus armata franceză către victorie împotriva unei armate mult mai puternice și că și-a eliberat țara. Dar în mai 1428, Ioana d'Arc nu mai avea nicio îndoială că fusese aleasă de Dumnezeu să vină în ajutorul regelui său și așa că a trecut la fapte.

În Ioana există mai multe personaje: există o sfântă care are viziuni mistice, există omul de război practic, curajos şi autoritar, dar există de asemenea faţa umană, vie şi sensibilă şi acest personaj este cel mai emoţionant.

Participarea sa la Războiul de 100 de ani a fost într-adevăr extradordiară și se poate oglindi influența divină în sprijinul armatei franceze.

 În ziua bătăliei, Ioana d'Arc a apărut pe câmpul de luptă îmbracată într-o armură albă și purtând propriul ei steag.  Această apariție a impresionat profund ambele tabere, pentru că nimeni nu mai văzuse vreodată o femeie pe câmpul de bătălie.

Ioana d’Arc la castelul din Orelans. Pictură din sec. XIX.

 Luptând alături de soldații ei, târându-se alături de ei prin noroaie și încurajându-i, Ioana d'Arc a obținut o victorie împotriva englezilor care a ridicat foarte mult starea de spirit a francezilor.  lupta nu se terminase și Ioana d'Arc a insistat să lupte pentru recucerirea orașului Orleans. Dar trupele erau deja obosite și când Ioana d'Arc a fost rănită de o săgeată, francezii au pierdut speranța și s-au retras.

Chiar daca ei au continuat să câstige batalii împotriva englezilor care dădeau semne de slăbiciune, Ioana era tot mai tulburată de acest măcel de ambele părți. Acest fapt a determinat-o să-i scrie regelui Angliei și să-i ofere ocazia retragerii. Scrisoarea ei din 1429 arată că Ioana d'Arc era o luptătoare convinsă. În mod cu totul neașteptat, englezii s-au retras, iar acest lucru i-a îngăduit lui Carol să intre în Reims pentru a fi încoronat.

Perioada în care a trăit Ioana d’Arc este marcată de Războiul de o sută de ani. Războiul de 100 de Ani a fost purtat între Anglia și Franța în intervalul 1337-1453. Acesta nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilități întrerupte de perioade lungi de pace.

La începutul secolului al XV-lea, Franţa se găsea într-o situaţie tragică. Englezii au invadat-o, reclamând coroana Franţei pentru tânărul rege Henric al VI-lea. Ei au ocupat Parisul, Normandia, numeroase locuri privilegiate şi sperau că aliatul lor, ducele de Bourgogne, îi va ajuta să cucerească ţara în întregime.

Ei au venit să-şi pună sediul în faţa Orleansului pe care puţin câte puţin l-au încercuit şi i-au dat foc. Dacă acaparau această poziţie cheie, ei ocupau apoi toată Franţa fără dificultate. Carol al VI-lea nu le-a opus deloc rezistenţă. El lâncezea în viaţa de la curte, mergând din castel în castel, de-a lungul văii Loirei, cu favoriţii lui. Francezii erau disperaţi. Ei şi-au întors privirile spre Dumnezeu, gândindu-se la profeţia conform căreia Franţa, pierdută de o femeie, va fi salvată de către o fecioară din târgurile provinciei Lorraine.

Războiul de 100 de ani

Imagine cu Ioana d’Arc de la sfârștiul secolului al XV-lea

Ioana d’Arc în timpul executării pedepsei

• http://www.roportal.ro/articole/ioana-darc-259.htm • http://fr.wikipedia.org/wiki/Jeanne_d%27Arc • http://angelinspir.ro/povestiri/ioana-d-arc-14121431.html • DUMEA E., Teme de istorie a Bisericii, Sapientia, Iaşi 2002. • COMBY J., Pour lire l’Histoire de l’Église, trad. rom. Să citim Istoria Bisericii, ARCB, Bucureşti 1999. • FRAZEN A., BAUMER R., Istoria Papilor, ARCB, Bucureşti 1996. • 100 de puncte fierbinți din Istoria Bisericii, Sapientia, Iași 2011.