Neag Ioana Paula - Disertatie [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA: STRATEGII ȘI POLITICI DE MANAGEMENT

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator ştiinţific Conf.univ.dr. Isac Florin

Absolvent Neag Ioana Paula

ARAD 2019

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA: STRATEGII ȘI POLITICI DE MANAGEMENT

STRESUL PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ CU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

Coordonator ştiinţific Conf.univ.dr. Isac Florin

Absolvent Neag Ioana Paula

ARAD 2019

1

Cuprins Introducere ............................................................................................................................... 4 Capitolul 1. ............................................................................................................................... 6 1.1.Stresul ……………………………………………………………………………………. 6 1.1.1.Noțiuni introductive…………………………………………………………………. 6 1.1.2. Forme de stres………………………………………………………………………. 7 1.1.3.Stresul ca mediator al starii de sănătate…………………………...…….…………. 10 1.1.4.Manifestări generale ale stresului asupra organismului……………………………. 12 1.1.5. Teorii ale stresului…………………………………………………......................... 13 1.1.6.Modalități de coping……………………………………………………………….. 16 Capitolul 2............................................................................................................................... 19 2.1.Persoanele cu dizabilități…………………………………............................................... 19 2.1.1. Delimitări conceptuale: deficiență, dizabilitate, handicap……………………….... 19 2.1.2. Definițile adoptate de Organizația Mondială a Sănătății…………………………... 21 2.1.3. Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății (CIF)………… 22 2.1.4. Drepturile persoanelor cu dizabilității/handicap……..…………………………… 24 Capitolul 3. ............................................................................................................................ 27 3.1.Metodologia cercetării …………................................................................…………… 27 3.1.1.Obiective.................................................................................................................. 27 3.1.2. Ipoteze……………………………………………………………………………. 27 3.1.3. Designul cercetării……………………………………………………………….. 28 3.1.4.Constituirea și descrierea esantionului..................................................................... 28 3.1.5.Materiale utilizate în cercetare................................................................................. 32 3.1.6.Descrierea probelor utilizate.................................................................................... 32 3.1.7. Analiza calitativă a datelor……………………..………………………………… 35 3.2. Rezultatele cercetarii……. …………………………………………………………….. 35 Concluzii................................................................................................................................. 45 Anexe……………………………………………………………..………………………… 48 Bibliografie............................................................................................................................. 57

2

Introducere Motivaţia alegerii temei . De-a lungul timpului au existat numeroase preocupări pentru promovarea și protecția drepturilor și demnității persoanelor vulnerabile, în special a persoanelor cu dizabilități. Nu întodeauna persoanele vulnerabile s-au bucurat de drepturi și politici de incluziue, de care acestea se bucură azi. Deși gândirea socetăți despre dizabilitate a cunoscut momente și viziuni diferite de-a lungul timpului, în zilele noastre demnitatea și egalitatea de șanse sunt drepturi ce nu pot fi înstrainate ale omului modern, care poate să beneficieze de toate aceste drepturi recunoscute și reglementate. Din acest motiv persoanele cu dizabilități au dreptul să beneficieze pe deplin de universalitatea, indivizibilitatea, interdependența și interrelaționarea tuturor drepturilor fundamentale, fără discriminare. Pentru ca aceste drepturi sa nu fie încalcate, sa fie respectate și mai ales ca persoanele cu dizabilități să se bucure pe deplin de ele există specialiști care să ii ajut și să îi susțin. Un alt subiect tot mai discutat de-a lungul timpului consider că il reprezintă stresul. Chiar dacă în literatura de specialitate este menţionat impactul pe care stresul il are asupra sănătăți noastre, totuși manifestările, reacțile acestuia sunt resimțite și trăite în mod diferit . Apariția stresului în viața noastră de zi cu zi, duce la probleme de percepție, de trăire a lui, de formarea unor cogniții iraționale și diferite modalități de coping. Am ales această temă pentru că indiferent de postul ocupat, de modul în care acești specialiști interacționează cu persoanele cu dizabilități, gradul de dificultate este mai ridicat de cât atunci când lucrează cu persoane tipice. La elaborarea acestei lucrări duce în primul rând o experiență personală, stresul personal mai ridicat atunci cand lucrez cu persoane cu dizabilităti și modul în care mă raportez eu la aceste persoane în comparație cu ceilalți colegi. Pornind de la ideea că fiecare persoană reacționează diferit la stresul provocat de munca cu persoane cu dizabilități în funcție de genul și varsta acestora dar și de gradul de dizabilitate și vârsta beneficiarilor, prin această lucrare doresc să evidențiez importanța acestor specialiști și astfel realizarea unor modalități de relaxare a acestora. Importanţa problematicii analizate. În România, numărul persoanelor cu dizabilități creşte de la an la an, acest lucru ducând la necesitatea unui număr mai mare de specialiști. Odată cu dezvoltarea medicinei, a științei există din fericite tot mai multe tratamente, terapii și aparatură care să ajute persoanele cu 3

handicap, dar tot personalul specializat este cel care evaluează și stabileste ce se potrivește mai bine pentru fiecare beneficiar, și astfel acesta este supus unui stres voluntar, deoarece există și multe riscuri. Argument metodologic (structura lucrării). Lucrarea de faţă îşi propune analiza diferențelor în ceea ce privește nivelul de stres la personalul care lucrează cu persoane cu dizabilități. Lucrarea este structurată în două părţi : prima parte analizează conceptele problematicii studiate din punct de vedere teoretic,datele prezentate fiind găsite în special în articole de specialitate deoarece am dorit sa prezint informaţii cât mai actuale. Cea de-a doua parte cuprinde cercetarea propriu-zisă, cuprinzând relațile dintre nivelul de stres si genul si vârsta personalului dar și în funcție de varstă și de gradul de dizabilitate al beneficiarului. Partea teoretică a lucrării este structurată în 2 capitole mari : 1. Stresul, 2. Dizabilitatea Scopului lucrării urmărește urmatoarele obiective: alegerea metodelor necesare cercetării, găsirea eşantionului experimental, aplicarea pe eşantionul supus cercetării a probelor folosite; analiza şi prelucrarea datelor obţinute dar şi tragerea concluzilor generale în baza informaţiilor obţinute Cercetarea este construită pe o structură clasică astfel: scopul, obiectivele, ipotezele, eşantionul, instrumentele de cercetare, prezentarea şi analiza datelor obţinte și concluzii. Această lucrare s-a realizat pe un esantion de 90 se subiecți.

4

CAPITOLUL 1 1.1.STRESUL 1.1.1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE În 1996 Hans Selye a folosit pentru prima data noțiunea de stres, acesta fiind pe atunci încă student la facultatea de medicină din Praga. Primele lucrării în legătură cu notiunea de stres apar la Hipocrate şi susţine că boala este suferinţă şi leziune. Noțiunea de stres de azi a fost obtinută cu timpul, această noţiunea se tot lărgeşte şi se completează. Cuvântul „stress”, după cum susţine J.B. Stora (1999), vine din limba latină din cuvântul „strângere” – ce înseamnă a cuprinde, a îmbrăţişa, a strânge, a restrânge, a lega, a îndurera, a răni, a jigni. Acestea dau naştere în limba franceză cuvântului „étreindre” – adică a împrejura cu trupul, cu membrele, a strânge cu putere. Dar acest gest de îmbrăţişare puternică, poate avea o semnificaţie pozitivă sau una negativă – cea pozitivă – ca manifestare a iubirii iar cea negativă poţi să strângi pe cineva la piept chiar până la sufocare. Câteva definiţii ale noţiunii de stres: - Stres – nume dat oricărui factor de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală” (Breban, 1980, p.577) - „Stare a unui organism pe cale de a reacţiona la un agent agresor (engl. stressor) oarecare: plagă, infecţie etc., efort „stresant”, durere, bucurie etc.” ... (Piéron, 2001, p. 334). - „Stres – cuvânt englezesc utilizat pentru prima dată de H. Selye în 1936, pentru a desemna starea în care se găseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun în pericol mecanismele sale homeostatice. Termenul de stres desemnează atât agentul stresor cât şi reacţia corpului la acesta”. (Larousse, 2000, p.301.) Modul în care pacientul gândește este legat de modul în care se raportează acesta la boală. Această notiune de stres duce in anii cincizeci să fie luată ca rol intr-o maladie dimensiunea psihologică. Datorită modului in care organismal raspundea nespecific la boală, Hans Selye s-a hotărât să studieze aceasta boală în aprofunzime. El analizează efectele diferiţilor agenţi stresori (traumatismele, arsurile, frigul etc.) şi redă totalitatea răspunsurilor neobijnuite provocate de catre aceste efecte. El consider că numele potrivit pentru acestea sa fie: „sindromul general de adaptare” şi, în anii 1946 - 1950 el realizează ansamblul teoriei sale. Prin aceasta el dezvoltă pentru început ipoteza că maladiile aşa-zise de adaptate ar putea fi produdul reactiilor normale de obijnuire obținute de un stress. În prima sa carte, numită „Stress” folosește acest cuvânt în 5

sens de condiţie în care organismul reacționează la diferiţi agenţi de stres. Hans Selye consideră stresul, în mod fundamental, un răspuns fiziologic. Chiar și asa , el face o deosebire a efectelor stresului – în eustres şi distres – primele ca efecte positive, iar celelalte ca efecte negative. (după . Stora, 1999) Noţiunile de eustres şi distres sunt folosite pentru a marca efectul pozitiv al stresului, respectiv cel negativ. La nivelul conceptual,există diferența: stres pozitiv şi stres negativ, însă la nivel practic diferența este inoperantă, pentru că nu se poate trasa o linie clară de delimitație între ei. „Eustresul reprezintă o stare de stres, validată printr-o reacţie însoţitoare moderată catecolaminică şi cortizolică (...) şi (...) diferenţa faţă de distres este fundamentală atât din punct de vedere a agenţilor stresori (...) cât şi a consecinţelor sale pentru organism care sunt, în general, favorabile”. (Iamandescu., 2002, p. 12). Acesta nu trebuie asemănat cu orice emoţie plăcută şi durata lui este de ordinul minutelor, orelor si foarte rar, a zilelor. Exemple de eustres: arătarea sentimentului de dragoste, reântâlnirea

unei persoane dragi, aflarea unei veşti minunate, fredonarea unei melodii,

contemplarea unui râu, a unui loc, etc. Ca eustres putem enumera şi următoarele: dansul, actul sexual, practicarea unor sporturi etc. Suma tuturor caracteristicilor negative și nocive pentru organismal nostrum ale stresului se numeste distres. 1.1.2.FORME DE STRES A) GENERALE:

Forma stresului

Denumirea

Factori principali

stresului  profesională

Tehnostresul

- excesul informational

stresul hiperbar

- presiune atmosferică ridicată

 fizică

Sportive

- efortul muscular, supra-antrenament

 psihosocială,

Psihic

- examene - trăsături de personalitate vulnerabile

„stresul de viaţă”

la stres: personalitatea senzitivă, cea psihastenă, cea distimică, imaturitatea afectiv comportamentală, tipul A,

6

controlabilitatea externă, autorealizare - familia, dezrădăcinarea,

Social

dezumanizarea instituţiilor sociale - urbanizarea, televiziunea, microelectronica  ambientală

 „şocul viitorului”

stresul fizic

- căldură, frig, trepidaţii, zgomot

Industrial

- aparatura, toxicitate, zgomot

Urban

- aglomeraţie, poluare, zgomot

gravitaţional

- radiaţii, acceleraţie

„communication”

- telecomunicaţii, telecomputerizare

cybernation”

- cibernetică şi automatizare

 metabolic  prenatal

- oxidativ, osmotic şi

- hypoxia

neonatal  sindromul dereglărilor posttraumatice de stress (Jurcău, 2003, p.236) B) PARTICULARE

STRESORI EXPERIMENTALI

Fizici

Atârnarea

Psihici

Calcul

STRESORI NATURALI Tracasări cotidiene Aglomerarea

Evenimente majore de viaţă Boli

arithmetic

Traume şi catastrofe Accidente: - aviatice, - feroviare, - rutiere

Cateterism cardiac Competiţie

Bugetul redus

Operaţii chirurgicale

Expunere la frig

Deprivarea

Conflicte de rol

7

Spitalizări

Imersia în apă rece

Izolarea socială

-

Emigrare

Calamităţi

Deces

Dezastre

Pensionare

Războaie

maternă Imobilizare

-

de Nevoile de

-

de

hrană Şocuri electrice

- afecţiune

somn Zgomot

-

- afiliere

senzorială

Ameninţarea integrităţii fizice

Filme

- afirmare

neplăcute Noi stimuli

Sub/suprasolicit are

(Clasificare după Băban, 1998)

O altă grupare a formelor de stres este: CRITERIU (după)

FORME

 durata de acţiune

- acut, cu durata de minute, ore - cronic – durează zile, luni

 continuitatea acţiunii agentului - continuu - discontinuu, intermitent

stressor  numărul

de

intervenţii

factorilor stresori  natura factorilor stresori

a - unici - repetaţi - fizici: termici, electrici, sonori - chimici: substanţa odorizante, poluante - biologici - psihologici/mentali: emoţionali, prin exces sau deficit informaţional - sociali: acasă, la locul de muncă, lipsa culturii

 nivelul localizării reacţiei la - sistemic (la nivelul întregului sistem – organism) stress

- nervos, neuroendocrin - neuro-sistemic 8

 calitatea reacţiei la stress

- eustres – care are efecte favorabile - distres – cu efecte nocive

 modul de producere a stresului - prin stimulare - prin suprastimulare (după Jurcău, 2003,p.236)

1.1.3.STRESUL CA MEDIATOR AL STĂRII DE SĂNĂTATE O persoană trece zi de zi prin ântâmplări, trăiri care care pentru majoritatea reprezintă o experiență stresantă. Evenimentele acestea în numeroase cazuri În viața de zi cu zi o persoană trece prin evenimente, trăiri care pentru cei mai mulți constituie o experiență stresantă. Aceste evenimente sunt considerate de cele mai multe ori agenți stresori, iar reacțile la acești agenti sunt numite răspunsuri la stres. Stresul este provocat de numeroase evenimente - de la calamităţi până la cele mai minore întâmplări zilnice. După Atkinson. (2002) evenimentele stresante pot fi încadrate în câteva categorii: -

evenimente traumatice – „situaţii de pericol extrem ce se situează în afara domeniului experienţei umane obişnuite” (Atkinson., 2002, p. 674).

-

controlabilitate – pentru o persoană care trece printr-un eveniment greu de controlat, aceste este considerat ca fiind stresant.

-

predictibilitate – daca exista posibilitatea de a preciza apariția unui eveniment stresant, chiar daca nu il putem evita sau controla, aceasta posibilitate reduce severitatea stresului.

-

sfidarea propriilor limite – situatile care ne testează limitele, chiar dacă sunt previzibile și controlabile, sunt resimpțite ca fiind stresante.

-

conflictele interne – categoriile de mai sus au privit evenimentele externe care duc la stres, dar acestea pot fi și interne, cum ar fi conflictele noastre interne. Unele situați ne pun să alegem între scopuri sau unele cai de acțiune incompatibile, sau cand două dorinte sau motivatii interioare se afla în opoziție.

Stresul iși face apariția, atât ca un agent extern, care este perceput de persoană dintr-o dimensiune spatio-temporală cat și ca agent intern, perceput din trairile acesteia.

9

“Sănătatea mintală pare a fi o vastă sinteză, o rezultantă a unei mulţimi de parametric, ce se proiectează pe modelul genetic al existenţei individuale…” (Tudose, 2002, p.21) O dezvoltare normală duce

la recunoaşterea si acceptarea grijilor, greutătilor şi

perioadelor de criză din viaţa tuturor de orice natură ar fi ele. ”Criza de obicei implică evenimente asociate cu pierderea şi o experienţă asociată cu întreruperea ataşamentului faţă de persoane, locuri sau lucruri.”(Mitrofan I, Buzducea D, 2002, p.181). Atunci cand nu aceptam unele pierderii și nu ne exprimăm durerile, acestea pot devein un pericol pentru psihicul nostru dacă nu sunt depășite corespunzător.Intelegerea și aceptarea de sine este esenţială în regăsirea de sine. Criza conține aspect subiective, aceasta fiind asociată cu cu un raspuns emotional .Criza este un eveniment ce are loc pe parcursul unei perioade de timp și este alcătuită din etape, momente, faze.In urma

acestei crize numic nu mai este cum afost.Tehnicile

psihoterapeutice cele mai fregvente (după Mitrofan I, 2002) cuprind: în criză, tratament suportiv speciale, tehnici de orientare psihanalitică,tehnici cognitiv comportamentale şi existenţiale. Pierderile suferite de o persoană pot fi clasificate în două actegorii: asteptate și neasteptate. Pierderile asteptate sunt cele despre care stim și pe care le putem preveni din timp, iar trecerea peste aceste pierderi are loc cu mai putin effort, mai usor.Pentru a depasi această perdere este nevoie de o perioadă mai mică de timp, iar cele neasteptate sunt rezultatul întâmplării, ele te surprind neplacut. Trecerea peste acestea este mai grea, acest lucru determinând revenirea la viata normală într-0 perioadă mai lungă de timp. Pierderea de așteptare poate fi cea mai grea şi mai chinuitoare pierderi deoarece cu privire la viitor persoanele ce trăiesc această pierdere nu mai reuşesc să găsească iesire pentru problemele lor sau dacă le găsesc nu mai reuşesc să le realizeze. Există trei faze ale durerii: 

Durerea de inceput (ce are ca reacţii :negarea, alarma, panica)



Durerea acuta



Durerea subsidiara. Odată cu psihicul, stresul solicit în totalitate organismal, chiar dacă pentru început factorii stresori acționează asupra psihicului. Prin modul sau de a acționa stresul atacă atat adaptarea cat și astmularea organismului, dar și uzura acestuia. Fiecare om trece din când în când prin unele situaţii stresante. Diferitele surse ale

stresului sunt legate de: 10

- adecvarea persoană, mediu – aceasta cuprinde atât mediul natural cât şi cel social. Astfel pot apărea ca surse de proveniență a stresului diferitele tipuri de poluări(poluarea sonoră, poluarea aerului,etc.) blocajele în trafic, crima, violul, modul în care suntem priviți și tatați de către ceilalți, calamităţile naturale, schimbările majore etc. - condiţiile de muncă – condiţii necorespunzătoare de muncă, responsabilitate pentru alte persoane, relaţiile colegiale defectuoase, supraîncărcarea, serviciul obositor, timp îndelungat într-un post determinat, imposibilitatea de dezvoltare a carierei - viaţa de familie – timpul redus petrecut cu familia datorită multor ore de muncă, problemele în familie, criză existenţială, etc. (după Stora, 1999) 1.1.4.MANIFESTĂRI GENERALE ALE STRESULUI ASUPRA ORGANISMULUI Privite din punct de vedere fiziologic acestea reprezintă modificări neuroendocrine şi imune. Au ca efecte - disfuncţii fiziologice - boli acute sau cronice Privite din punct de vedere al personalităţii cu referire la afecte şi emoţii Au ca efecte - stare de bine sau, dimpotrivă, - tensiune psihică - autoevaluare negativă - agresivitate, iritabilitate, apatie, depresie - alienare. Privite din punct de vedere al funcţiei cognitive Au ca efecte - incapacitatea de a lua decizii - scade capacitatea de concentrare - amnezii - hipersensibilitate al critici - inhibiţii - blocaj mental. Privite din punct de vedere al comportamentului Au ca efecte - vulnerabilitate la accidente - dependenţa de alcool, tutun, substanţe 11

- crize emoţionale - anorexie, bulimie - comportament impulsiv, sau evitativ, sau antisocial - tremor - sinucidere. Privite din punct de vedere al sănătăţii Au ca efecte - conflicte la locul de muncă - absenteism - accidente - insatisfacţii - eşec social. (după Derevenco, 1992)

In cursul stresului(distresului) principalii hormoni eliberaţi sunt: „catecolamina (în special noradrenalina şi adrenalina) ce pot favoriza bolile cardiovasculare şi cortizolul, care scad rezistenţa organismului faţă de infecţii şi faţă de cancer”. (Iamandescu, 2002, p. 11). O reacție la stres este și rezultatul variabilelor personale și cele situașionale. Trebuie calculate costurile și beneficiile rezultatelor la stres, pentru că dacă costul controlării stresului este mai mare decât beneficiile înregistrate, atunci copingul nu numai că nu scade distresul dar îl şi ridică. Tipurile de agenși stresori nu actionează singuri, acestea se suprapun, în marea majoritate a timpului. Evenimentele critice de viaţa de zi cu zi şi stresul produc un stres acut - şi nu în totdeauna previzibil - şi se suprapun peste celelalte tipuri de stres întâlnite.

1.1.5.TEORII ALE STRESULUI Multitudinea formelor de stres şi căutarea soluţiilor pentru efectele acestuia au dus la mai multe teorii (după Jurcău, 2003): 

modelul fiziologic -

teoria activării – reprezentanţi Cannon, Lancey, Magoun - teorii centrate pe rolul formaţiunii reticulare şi a sistemului simpatodrenal

-

teorii fiziologice – reprezentanţi Levi, Coz, Mason, Frankenhauser – teorii centrate pe rolul răspunsului neuroendocrin la stres.

12

-

teoria răspunsului – reprezentanţi Selye – teorie centrată pe rolul sistemului hipofizocorticosuprarenal



modelul cauzal -

teoria stimulului – reprezentant Schotch – teorie centrată pe identificarea stresului cu stimulii

-

teoria evenimentelor de viaţă – reprezentanţi Holmes, Rahe – teorie centrată pe reajustarea psihică şi socială a organismului



modelul interacţional -

teoria cognitivă – reprezentanţi Lazarus, McGrath, Folkman – teorie centrată pe faptul că organismul omului mediază relaţia stimul-reacţii

-

teoria vulnerabilităţii individuale – reprezentanţi Beech, Eysenk, Friedman – teorie centrată pe rolul tipului A de personalitate şi a gradului de nevrotism.

A) Modelul fiziologic

Acest modelul fiziologic al stresului,mai este numit şi model biologic apare introdus de catre Hans Selye şi pune accentual pe reactia organismului la stimuli care provin din mediu stresori. Selye sustine că stresul biologic numit iniţial sindromul general de adaptare(SGA), are trei faze: 1) reacţia de alarmă, care conţine: - faza de şoc: acestea sunt reacţii fiziologice ale organismului la factorii stresori (hipotermie, hipertensiune, inhibiţia SNC, reducerea tonusului muscular, etc.) - faza de contraşoc: aceasta conține fenomene de ansamblu inverse celor de şoc (creşterea presiunii arteriale, hiperglicemie etc.) 2) stadiul de rezistenţă –este predominarea processelor anabolice, de sinteză, în corticosuprarenală, dar şi în alte ţesuturi; creşterea rezistenţei organismului faţă de agenţii stresori. 3) stadiul de epuizare – predomină fenomene de uzură şi distrofie echivalente. (după Derevenco, 1992) 13

Există o diferență între reactia la stress și consecința acestuia. Consecinţele stresului pot fi: (după Băban, 1998): -

globale - care ataca starea de sănătate şi confortul fizic şi psihic, la modul general;

-

particulare –acesta afectează unul din nivelele structurale şi funcţionale ale organismului.

B) Modelul cauzal şi teoria stimulilor Intr-o alta teorie stresul apare identificat cu factorii de stres care mai sunt numiți și stresori sau agenți stresanți. În ceea ce priveste cauza, acesta consideră persoana ca avand posibilitatea de a se opune unor factori din mediu. Trecerea nivelului optim al stresului produce reacţii la stres ce pot cauza alterări trauma psihofiziologice. Modelul cauzal, numit şi model ingineresc, denumește stresul drept o funcţie a stimulilor exprimată prin formula S=f(s). Relaţia dintre stimul şi reacţie este unilaterală şi unidirecţională şi ar putea fi descrisă de relaţia:S-R.

C) Modelul interacţional al stresului Băban (1998) observă faptul că anul apariţiei cărţii lui R.S. Lazarus – „Psychological stress and the coping process” (1996), poate fi determinat momentul care marcheaza începuturile unei noi periode în studiul stresului. Odată cu publicarea teoriei lui Lazarus, cercetările stresului fac trecerea de la bîologic la psihologic ducand, in final, la teoria tranzacţională a stresului. Teori fundamental a stresului are patru concepte fundamentale: 1) interacţiunea sau tranzacţia 2) sistemul cognitiv 3) evaluare 4) copingul Tranzacția este relatia bidirecțională dintre mediu și persoană și cuprinde negocierea activă intre cerințel și presiunile mediului, ierarhizând scopurilor individuale, prin testarea mediului inconjurator, astfel persoana declansază mecanismele de coping.

14

1.1.6.MODALITĂŢI DE COPING Perspectivă generală Odata cu dezvoltarea ontologică omul, fiind mereu în contact cu agenţii stresori, şi-a dezvoltat mecanisme prin care face faţă acestora. Aceste mecanisme pot fi fie de evitare, fie mecanisme de adaptare. In literature de specialitate mecanisme de prevenire și de apărare la stress poartă numele de coping. Lazarus și Launtier au introdus acest termen in anul 1978. Dacă putem defini noșiunea de stres ca fiind o relație organism-mediu. În urma acestei relați - organismul raspunde la agenţii stresori folosindu-şi rezervele, modul de adaptare. Aceasta poate duce însă la epuizare sau boală. Termenul de „coping” – este format dintr-un ansamblu de mecanisme şi conduit, care individual le foloseste pentru a le pune între el şi evenimentele văzute ca nişte agenţi stresori pentru a le putea elimina sau măcar diminua și stăpâni efectul asupra stării sale de confort fizic şi/sau psihic. Lazarus şi Folkman (1984) definesc „coping-ul” ca „ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale ce sunt destinate controlării stresorilor ce ameninţă sau ce depăşesc resursele unui individ.” (Jurcău, 2003, p.243) Odată cu această definiție putem observa ca pune în evidenţă patru caracteristici elementare ale copingului: 1. rolul proceselor conjunctive şi al acţiunii. 2. copingul reprezintă mereu un proces de tranzacţie între persoană şi mediu (în vederea combaterii stresului). 3. se atrage atenţia asupra diferenței dintre mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. 4. subliniază faptul că există forme eficiente şi mai puţin eficiente de coping. Copingul cuprinde următoarele etape: 1. Anticiparea (avertizarea) –esta atuci când situaţia poate fi observată, prevenită și amânată ( persoana se poate pregăti pentru confruntare). 2. Confruntarea –este atunci când are loc răspunsul, redefinirea situaţiei şi reevaluarea ei. 3 Postconfruntarea –apare când se exaluează din punct de vedere al semnificaţiei personale ceea ce s-a întâmplat.

15

Strategie de coping reprezintă un răspuns voluntar şi necesită un efort conştient. Dacă este utilizată în mod repetat, ea se automatizează şi poate fi activată cu un control conştient redus (sau câteodată fără). Metoda de coping constă în schimbări în funcție de context, de domeniu, de mediu și de vârstă. Acesta diferă de o varsta la alta, daca persoanele mai învârstă preferforme passive ale copingului, orientate spre emoții, cei mai tineri utilizează mai des forme de ajustare orientate spre problem. Deși există o multitudine de surse de stres ce nu pot fi controlate dar o formă de coping eficientă permite aceptarea sau până la urmă chiar ignorarea factorului de stres. Funcţionalitatea/disfuncţionalitatea copingului este condițonată de mai mulţi factori cum ar fi :de cine, când şi cum foloseşte o anumită strategie, tipul de ameninţare existent şi factorii ambientali. Clasificarea mecanismelor de coping este următoarea : - mecanisme afective -mecanisme cognitive -mecanisme comportamentale. În 1997 Miclea susține că în locul mecanismelor de coping afective este mai corect să spunem folosim de coping biochimice pentru că emoţiile se reduc la componente neurobiologice, în special biochimice. Odată cu aceasta observație,clasificarea mecanismelor de coping devine astfel: - mecanisme biochimice - mecanisme cognitive - mecanisme comportamentale. Copingul biochimic – reprezintă reacţia la stress care are o evidentă componentă biologică ducând la mutaţii la nivel biochimic. Mijloacele de reducere a reacţiei biochimice la stres sunt extrem de variate și

sunt

generate spontan de organism ca o reacţie de apărare

(exemplu:secreţia masivă de endorfine), sunt favorizate deliberat de persoana în cauză(exemplu:consumul de medicamente, alcool, droguri). Copingul cognitive- cuprinde ameliorarea informaţională a situaţiei stresante(modalităţi de prelucrare a informaţiei).Acesta cuprinde totalitatea mecanismelor de prelucrare a informaţiei care conțin funcţia de diminuare a reacţiei la stress. Acestea nu se axează pe stres ci pe 16

informaţia despre acesta. În stres apare o mediere cognitivă a stresorului realizată printr-o evaluare primară şi una secundară, urmate de un şir de evaluări şi reevaluări. Nu doar natura stresului este vizată de acest șir de evaluări ci și reacţiile persoanei la situaţiile stresante. Copingul comportamental-este cel care adună toate comportamentele unui om în relaţia cu stresul, comportamente care duc la prevenirea sau eliminarea reacţiei la stres. Aproape orice comportament poate avea functie adaptativă sau profilactică într-un anumit context. O parte din comportamentele cu funcţie adaptativă sunt:fuga, lupta, încercările de anihilare ale stresorului, perseverenţa, antrenamentul sistematic, etc. Din analiza mecanismelor de coping nu trebuie reulte faptul că acestea nu pot funcţiona împreună, de cele mai multe ori omul recurgând simultan la instrumentele sale de coping cognitive, biochimice, comportamentale. Modul în care reactionează afectiv individual la stres după Jurcău (2003), se pote orienta astfel: - modificând sensul orientării atenţiei – direcționând-o de la sursa stresului (strategii de evitare) sau spre sursa stresului (strategii de vigilenţă) - modificând semnificaţia subiectivă a evenimentului - aceste strategii sunt eficiente pe termen scurt şi reduc tensiunea emoţională (ex: fac haz de necaz, reduc implicaţiile negative, văd mai mult laturile pozitive ale problemei etc.) -

modificând

direct

configuraţia

organism-eveniment,

duce

la

funcționarea

comportamente active de înfruntare a problemei. Cosnier în 2002 susține că există cateva modalități de gestionare a stresului cum ar fi: a) susţinere socială – aceasta este considerate ca o formă de ajutor nespecializat (ajutorul este cerut cunoscuţilor) sau specializat (ajutorul este cerut psihologilor, psihoterapeuţilor, consilierilor, asistenţilor sociali). b) gestiunea emoţiei –prindiferite metode de relaxare sau prin consumul de medicamente, droguri sau alcool. c) gestionarea problemei –cuprine un ansamblu de tehnici de rezolvare a problemei. d) o combinaţie a punctelor de mai sus.

17

CAPITOLUL 2 2.1. PERSOANE CU DIZABILITĂȚI 2.1.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE: Problematica persoanelor cu dizabilități formează un câmp semantic complex, care se află într-o continuă schimbare , dar în acelaşi timp, este nevoie de atenţie sporită in ceea ce priveste modului în care sunt folosiţi termenii respective, pentru că nu întotdeauna reprezintă realitatea, iar acest lucru poate pote produce prejudicii demnităţii umane. În literatura de specialitate se folosesc mai mulţi termeni care, în funcţie de modul de abordare a problematicii persoanelor cu dizabilități, pot clarifica delimitări semantice folositoare în înţelegerea corectă şi nuanţată a fenomenelor avute în vedere (Gherguţ, 2001, p. 12): aspectul medical – deficienţa, aspectul funcţional – incapacitatea sau dizabilitatea, aspectul social – handicapul. Căutarea unei definiţii unitare, care să fie în acelaşi timp riguroasă şi să nu stigmatizeze, a constituit obiectul preocupărilor ultimilor ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a propus utilizarea a trei concepte distincte, utilizate şi până atunci însă nu într-un mod unitar (Manea, 2008, p. 8): infirmitatea sau deficienţa (”impairment), incapacitatea sau dizabilitatea („disability”), handicapul („handicap”). În funcție de acestor delimitări s-a elaborat Clasificarea Internaţională a Deficienţelor, Dizabilităţilor şi Handicapurilor (ICIDH-1), aceasta a fost adoptat ca document de lucru de către O.M.S. în anul 1980. CIF-ul este şi un instrument care ajută la apărarea și realizarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, pe lângă acestea este și o metodă valoroasă în standardizarea stărilor de sănătate, unirea abordărilor de diagnostic şi de evaluare a stărilor de sănătate şi a funcţionalităţii. Măsurarea dizabilităţii este dependentă de doi factori: fidelitatea şi validitatea baremelor, pe de o parte, şi calitatea actului medical (privind diagnosticul stării prezente şi prognosticul, estimarea tendinţei de evoluţie), pe de altă parte. Evaluarea şi expertiza persoanelor cu dizabilității este foarte importantă deoarece este un proces continuu şi indispensabil. El este fundamentat pe o serie de elemente importante: filozofie a modului de evaluăre, coerenţă şi construcţie complexă a ceea ce conțone evaluarea, legislaţie adegvată şi flexibilă. La evaluarea unei persoane cu 10 posibile dizabilităţi, sunt evaluate următoarele domenii, care au o strânsă legatură între ele: evaluarea medical complexă, evaluarea psihologică , evaluarea educaţională și evaluarea socială.Pentru copii scopul evaluării este acela de a arata calitatea şi nivelul funcţionării structurilor anatomice, funcţiilor organice, activităţilor şi participării copilului cu dizabilitate la viaţa socială, pentru aceasta se ține cont de mediul în care el trăieşte şi gradul în care beneficiază sau nu de servicii speciale, 18

cum ar fi: protezare, mijloace tehnice, îngrijire, recuperare, educaţie etc. Evaluarea persoanelor cu dizabilităţi este un proces lung și complex care arată cantitativ şi calitativ particularităţile dezvoltării şi capacităţii de învăţare a acestuia, urmărește planificarea şi programarea planului de servicii personalizat şi programele de intervenţie personalizate. Conceptul de dezvoltare semnifică modificările secvenţiale ale unui organism de la naştere până la moarte, modificări determinate de ereditate sau de interacţiunea cu mediul şi factorii educogeni, care se desfăşoară pe mai multe paliere (Gherguţ, 2005, p. 52. Tulburările specifice ale procesului de dezvoltare al persoanei cu dizabilitate are loc în diferite paliere ale structurii personalităţii,astfel, orice deficienţă care există împreună cu o serie de tulburări derivate, mai mult sau mai puţin grave, care afectează în special funcţiile şi procesele psihice complexe: psihomotricitatea, limbajul, mecanismele reglatorii conştiente, autocontrolul etc. (Gherguţ, 2005, p. 129). De-a lungul timpului, problema persoanelor cu dizabilitate a fost abordată diferit de la epocă la epocă. Deschamps (apud Vrăşmaş, 2001, p. 9), analizând atitudinea societăţii faţă de copiii cu handicap, evidenţiază patru tipuri de reacţii: exterminarea; segregarea; acordarea cetăţeniei reduse; recunoaşterea drepturilor egale. În viata de zi cu zi intalnim persoane care se abat de la normalitate, privind dezvoltarea psihofizică a persoanei prin fptul ca unele aspect ( fiice, mentale, senzoriale) raman in urmă. Pentru acestea în literature de specialitate există termini specifici. Normal –modul echilibrat a unei persoane de adaptatre la mediu, raportată la un grup de aceeaşi vârstă şi mediu social și cultural Anormal –modul anormal cuprinde abateri ale unei persoane peste standarde, insuficienţe retard în dezvoltare (fizic, psihic, senzorial etc), abateri comportamentale, afecţiuni fizice; OMS ( Organizația Mondială a Sănătății), prezintă trei direcții în rezolvarea problemelor: 

Aspectul organic- deficiennta



Aspectul functional- incapacitate



Aspectul social- handicap/ dizabilitate propriu zisa

Deficienţa este o anomalie a unei structuri fiziologice, anatomice definitivă sau temporară ca urmare a unui accident sau a unei boli. Aceasta cuprinde cinci categorii: psihic, sensorial, fizic, de limbaj și de comportament. Elementul care generează deficiența cuprinde termini ca: 19



deficit- care este conotatia cantitativă a deficienței;



infirmitate- este absența, reducerea remarcabilă a unor funcții importante ale unei persoane. ( referindune la cei care au deficiețe motorii accentuate, dar și la cei care au deficiențe mintale accentuate și necesită ajutor în permanență.



Invaliditate- cuprinde pierderea, diminuarea unor capacităși ale peroanei, cum ar fi capacitatea de muncă.

Incapacitatea- cuprinde aspectul functional al deficienței. Acesta reprezintă pierderea sau regresia posihbilității de a face o activitate motric sau cognitive sau un comportament. Aceasta apare in urma deficiennței si este o acțiune, un comportament considerat important în viața de de zi cu zi ( de comunicare , de locomoție, de limbaj) Dizabilitate / Handicap- Situație a unei persoane dezavantajate, într-un mod sau altul, în raport cu alte persoane. (Laruse, 1991, p. 533). Termenulde handicap a fostinlocuit cu cel de dizabilitate, deoarece primul termen are o conotatie cu o puternică încarcatura negativă. Cercetările la nivel European arată că aproximativ 10% din populatie are o anumită formă de dizabilitate. Conform Organizației Internaționale a Persoanelor cu Dizabilitate (DPI), aceasta este definite ca : rezultatul interacțiunii dintre o persoană care are o infirmitate și barierele ce țin de mediul social și atitudinea de care se poate lovi. O informare corectă despre dizabilitate a comunitștii poate transforma o atenție de curiozitate, dispreț sau mila a celor din jur într-o curiozitate pozitivă, care ajută la incluziunea social a persoanelor cu dizabilități. Aceasta incluziune este cu atat mai usoară cu cat societatea este mai atentă la nevoile lor și investeste in creearea facilitășilor necesare pt ei. 2.1.2. DEFINIȚILE ADOPTATE DE ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII. S-a urmărit găsirea și formularea unei definitii a persoanelor cu dizabilitate care să fie în același timp și riguroasă și să nu constituie obiectul preocuparilor unui numar ridicat de cecetatori. Printre aceștia unul dintre cei mai importanți a fost P. Wood care a adus propuneri de reconceptualizare. Acestea fiind acceptate apoi prin consens de Organizația Mondială a Sănătății în anul 1980; Acest lucru a avut loc datorită utilizării a trei concepte diferite: infirmitatea sau deficiența care cuprinde și arată orice pierdere, anomalie sau modificare a unei structuri sau a unei funcții anatomice, fiziologice sau psihice. Această denumire este folosită 20

pentru descrierea și perturbarea la nivelul unor membre, organe sau a altor structuri ale organismului, dar

și la nivelul funcțiilor psihice. Conceptul este operațional la nivelul

organismului. Unele exemple folosite pentru realizarea unor cercetari: „lipsa vederii”, „ambliopia”, „surzenia”, „mutismul”, „paralizii ale membrelor”, „amputatii ale membrelor”, „intarzierea mintala”, „deficienta de vorbire” s.a.; - incapacitatea sau dizabilitatea („disability”), care arată orice micșorare ori pierdere a aptitudinii de a realiza o activitate în condițiile considerate normale pentru o ființa umană. Dizabilitățile sunt rezultate ale perturbărilor la nivelul persoanemai exact la nivelul personalității sale; ele ilustrează reducerea functionalității sau restricția în activitate (de lungă durată) provocate de o deficiență. De-a lungul timpului în cadrul studiilor și cercetăriilor au fost cercetate diferite tipuri de dizabilități, considerate ca dificultăți, exemple: „de vedere”, „de auz”, „de deplasare”, „de autoservire” etc.; Handicapul este definit ca orice dezavantaj de care suferă o anumită persoană ca rezultat al unei deficiențe sau a unei dizabilități care nu o lasă să își satisfacă total ori parțial obligațile care ar trebui să fie normale pentru ea ( la nivelul varstei sale, genului și cu diferiții factori sociali si culturali). Noțiunea de handicap arată rolulpe care din punct de vedere social trebuie atribuit persoanei cu deficiență sau dizabilitate, rol care o determină să fie în dezavantaj în comparație cu alte persoane de acelsi gen, varsta, categorie social, etc.. Dezavantajele apar și se manifestă în mare masură în cadrul interacțiunii persoanei cu handicap cu mediul social din care povine dar și mediul cultural. În cercetările, masurătorile și studiile realizate în diferite țări au fost utilizate formulari de genul „imobilizat la pat”, „limitat la domiciliu”, „inapt de a utiliza transportul comun”, „inapt de munca”, „izolat social” s.a, pentru că în acest mod, handicapul urmărește să capete caracteristicile unei probleme sociale, cum ar fi aceea a respingerii sau excluderii persoanelor cu deficiență sau cu dizabilitate. În urma acestor

delimitari s-a elaborat

Clasificarea Internationala a Deficientelor, Dizabilitatilor si Handicapurilor (ICIDH-1),acesta a fost adoptata în 1980 ca document de lucru de catre O.M.S. 2.1.3. CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A FUNCȚIONĂRII, DIZABILITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII (CIF) Înteracțiunea dintre individ și factorii de mediu este importantă în analiza nevoilor persoanelor cu dizabilității. Aceste analize se fac de la nivelul afectării, limitării ale activității ți restrictii în participre, pană la nivelul de funcţionare cel mai de sus la care o persoana poate ajunge, posibil , la un moment dat şi care defineşte capacităţile în diferite domenii ale activităţii si participării 21

sale. Aceasta sta la baza Clasificărilor Internaţionale ale funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii mai exact CIF şi CIF-pentru copii si adolescenţi, acestea pun accent pe participarea şi funcţile păstrate, nu pe incapacitate şi limitare, ţin cont de factorii de mediu, de domeniile de sănătate şi domeniile asociate sănătăţii. În data de 22 mai 2001 a fost adoptat CEF. Cinci ani mai tarziu in care a avut loc consultanță internaţională şi verificare în practică acesta se dezvoltă. Acesta nu cuprinde doar persoanele cu dizabilităţi, ci toţi oamenii. Aceste clasificări au un rol ridicat şi în scaderea folosirii terminologice şi de etichetări, care pot fi: persoană anormală, debilă, deficientă, dezavantajată social, deviant, handicapat, idioat, malformat, mutilat, paralizat, invalid etc. Abordarea tradiţională a dizabilităţii – acesata este considerată ca o caracteristică individuală a persoanei,ea a fost înlocuită în ultimi ani cu abordarea social. În această perioadă s-a pus accentul pe condiţiile defavorizate, nepotrivite ale mediului şi societăţii.Acestea stau la baza discriminării şi accesibilităţii în număr cat mai mic la drepturile generale ale omului şi acest lucru duce la restricţiile in participare. Modelul tradiţional medical este în totalitate insuficient dar și inutil în evaluarea medico-socială a beneficiarului cu probleme complexe, a stărilor care nu pot fi tratate sau prevenite. Noua clasificare pune acentul pe perspectiva bio-psiho-socială în cercetarea dizabilităţii scoțând în evidență prin conceptul de funcţionare nevoia de a fvoriza activităţile în ajutorul persoanei cu handicap pe aspectele pozitive ale interacţiunii dintre aceasta şi contextul în care trăieşte, factorii de mediu și persoanele cu care interacţionează. CIF uneşte în continuum nevoile

unei persoane cu handicap datorate deficienţei şi

problemele de sănătate ale acestei persoane. În acest situație cuvântul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru a arăta limitările de activitate sau restricţii de participare. CIF aduce pentru prima dată evaluarea social care este centrată pe căutarea factorilor contextuali în care persoana cu handicap locuieste, urmărind - calitatea mediului fizic, precum şi a nevoi de viaţă şi dezvoltare; - participarea în comunitate, în activitățiile cuprinse în viaţa civlă şi socială; - barierele care apar în mediul fizic şi social în care trăieşte persoana cu handicap; - facilitatorii şi/sau barierele existente în ceea ce privește nivelul atitudinilor existente în mediu. Facilitatorii si/ sau barierele existente in mediul fizic şi social se refera, printre altele, la: - produse şi tehnologii care asistă un mare ajutor persoanei în viaţa de zi cu zi: orteze, proteze; - produse, tehnologii şi amenajări pentru asigurarea nevoilor de transport în interiorul şi în afara locuinţei; - produse şi tehnologii necesare pentru a facilita comunicarea; 22

- produse şi tehnologii care facilitează integrarea educaţională; - produse, tehnologii şi amenajări care facilitează integrarea în muncă; - produse, tehnologii şi amenajări care asigură participarea la cultură, activităţi recreative; - designul, construirea şi amenajarea clădirilor pentru a asigura accesul persoanei Atitudinile - consecinţe observabile ale obiceiurilor, practicilor, ideologiilor, valorilor, normelor, credinţelor – influenţează comportamentul individual şi viaţa socială la toate nivelurile, de la relaţiile interpersonale şi asociaţiile comunitare până la structurile politice, economice şi legale. De exemplu, atitudini individuale sau ale societăţii despre credibilitatea şi valoarea persoanei ca fiinţă umană pot motiva practici pozitive, onorifice sau practici negative şi discriminatorii. Unul dintre scopurile utilizării CIF este identificarea intervenţiilor care pot îmbunătăţii nivelul de participare a persoanelor cu dizabilităţi. CIF poate contribui la identificarea sursei principale a “problemei”, fie că este vorba de mediu, sub forma prezenţei unui obstacol sau a absenţei unui facilitator, de capacitatea limitată a individului în sine sau de o combinaţie de factori. Prin intermediul acestei clarificări, intervenţiile pot fi orientate în mod corespunzător, iar efectele lor asupra nivelelor de participare pot fi monitorizare şi măsurate. 2.1.4. DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI/HANDICAP Prin Legea nr.448/2006 (actualizata 2016) privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, sunt reglementate drepturile persoanelor cu handicap. Pentru asigurarea asistentei de recuperare/reabilitare, persoanele cu nevoi special au dreptul la: a) analize medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei dar și în conditiile prevazute în Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale în cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate si a normelor sale de aplicare; b) servicii gratuite de cazare și masa atât pentru persoana cu handicap cat și pentru însotitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unitatile sanitare cu paturi, sanatorii și statiuni balneare, la recomandarea medicului de familie sau a celui specialist specialist, asigurate de la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, conform Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate; c) bilet gratuit pentru tratament balnear, în decursul unui an, conform programului individual de reabilitare și integrare sociala dar și a recomandarii medicului de familie sau a medicului specialist. 23

Persoanele cu dizabilitate au acces liber dar și egal la orice forma de educatie, indiferent de varstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap dar și de nevoile educationale ale acestora. Acestora li se asigură educația permanentă și formarea profesională de-a lungul întregii vieți. Persoana cu dizabilitate ori, în funcție de caz, familia sau reprezentantul legal al acestora constituie principalul factor de decizie în alegerea formei dar și tipului de învățământ, precum și a unitații de școlarizare. În cadrul procesului de școlarizare, fără să se țină cont de nivelul acestuia, persoanele cu dizabilitate au dreptul la: • servicii educationale de sprijin (professor intinerant); • dotarea instituților de învățământ cu echipament tehnic adaptat tipului și gradului de handicap și utilizarea acestuia; • adaptarea mobilierului în functie de gradul de handicap, din salile de curs; • adaptarea manualelor scolare și cursurilor în format accesibil pentru elevii și studenți cu deficiente de vedere sau de auz; • utilizarea echipamentelor și softurilor ajutătoare în sustinerea examenelor de orice tip și nivel. Pentru a asigura acesul persoanelor cu handicap în unitatile sș instituțiile de invățământ, autoritațile publice sunt obligate să ia urmatoarele masuri folositoare: - să promoveze și să ajute la garantarea accesului la educație și formare profesională al persoanelor cu handicap; - să asigure școlarizarea la domiciliu a persoanelor cu dizabilități nedeplasabile pe durata perioadei de școlarizare obligatorie, dar si pregatirea școlară, indiferent de locul în care această persoana cu dizabilități se află, inclusiv prin cadrele didactice de sprijin/itinerante; - să determine accesul la formele de educatie permanentă, adaptandu-le nevoilor educationale ale acestor persoanelor; - sa sprijine legătura dintre unitatile de invațamânt speciale sau de masă cu familia persoanelor cu dizabilități, în vederea asigurarii unei oferte educaționale care raspunde nevoilor individuale ale acestora; - sa sprijine și să faciliteze

pregatirea cadrelor didactice în vederea adaptarii nevoilor

educationale pentru elevii cu handicap din grupe sau clase de învățământ; - să asigure posibilitatea efectuării unui sport de către orice persoană cu dizabilitate, precum și pregatirea cadrelor didactice ăn vederea insușirii de catre acestea a unor notiuni medicale specifice; - să asigure servicii educationale de sprijin pentru persoanele cu dizabilitate si familiile acestora; 24

- să asigure intrarea în unitatile și instituțiile publice și de învățământ - să asigure nevoia persoanelor cu dizabilitate la obtinerea unei locuinte, autoritățile publice au obligatia sa ia masuri necesare pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru inchirierea/ cumpîrarea la nivelurile inferioare, a locuintelor care apartin domeniului public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia. Persoanele cu dizabilitate gravă beneficiază de urmatoarele drepturi: - dăruirea unei camere de locuit, care sa fie suplimentar fata de normele minimale de locuit prevazute în lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuintele care apartin domeniului public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia; - stabilirea chiriei, în funcție de condițiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinte, detinute de stat sau de unitatile administrativteritoriale ale acestuia, la tariful minim prevazut de lege. Persoanele cu dizabilitate gravă și accentuată beneficiaza de gratuitate pe toate liniile de transport urban dar și mijloace de transport în comun de suprafata si cu metroul. De aceste prevederi beneficiază si urmatoarele persoane: - însotitorii persoanelor cu dizabilitate gravă, în prezența acestora; - însotitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezețta acestora; - însotitorii adultilor cu dizabilitate auditivă și mintală accentuată, în prezența acestora, în urma anchetei sociale realizate de catre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primariei în a carei raza teritoriala iși are domiciliul sau resedinta persoana cu dizabilitate; - asistenții personali ai persoanelor cu dizabilitate gravă; - asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu dizabilitate gravă sau accentuată. Persoanele adulte cu handicap grav beneficiaza de: - gratuitatea transportului interurban, la alegere, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele, în limita a 12 calatorii dusintors pe an calendaristic; - gratuitate transport urban cu mijloace de transport în comun de suprafata și cu metroul.

25

CAPITOLUL 3

3.1. METODOLOGIA CERCETARII 3.1.1.OBIECTIVE În cadrul acestei lucrari sunt urmărite următoarele obiective:  identificarea factorilor de stres.  în cadrul acestei analize exploratorii vom încerca să identificăm ponderea în care apartenența la o categorie de vârstă (21-30, 31-40, 41-50) și gen ( feminine, masculine)influențează nivelul de stress al personalului care lucrează cu persoane cu handicap.  modul în care nivelul de stres este influențat de tipul de handicap al beneficiarilor ( motor, mintal) și varsta acestora (copii sau adulți) al personalului care lucrează cu acestea.  efectuarea asocierii dintre mecanismele de coping utilizate.

3.1.2. IPOTEZE Ipoteza 1 : Există diferențe semnificative între personalul de gen feminin și personalul de gen masculin care lucrează cu persoane cu dizabilități în ceea ce priveste nivelul stresului. Ipoteza 2 : Există diferențe semnificative între personalul care lucrează cu persoane adulte cu dizabilități și personalul care lucrează cu copii cu dizabilități în ceea ce priveste nivelul de stres. Ipoteza 3 : Există diferențe semnificative între personalul care lucrează cu persoane cu dizabilitate motorie și personalul care lucrează cu persoane cu dizabulitate mintală în ceea ce priveste nivelul de stres. Ipoteza 4 : Există diferențe semnificative pe dimensiunea stres, în funcție de apartenența la categoria de vârstă (21-30, 31-40, 41-50) a personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități. Categoria de vârstă mai înaintată va înregistra un nivel mai scazut de stres . Variabile: Variabila independentă(VI) - apartenența la categoria de vârstă (21-30, 31-40, 41-50). Variabila dependentă (VD)-stresul. Ipoteza 5: S-a presupus că există o corelație semnificativă invers proporțională între stima de sine și stresul la locul de muncă a personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități . Ipoteza 6 : Un nivel ridicat al stimei de sine a personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități se asociază cu un nivel mai ridicat al stilului de coping. 26

3.1.3. DESIGNUL CERCETARII Cercetarea de faţă este un studiu cercetare cvasi-experimental pentru ipotezele 1și 4, avand design unifactorial inter-subiecți , pentru ipoteza 5 design corelational și non-experimental pentru ipotezele 2 și 3 deorece măsoară diferenţele între grupuri pe dimensiunea stres,

3.1.4. CONSTRUIREA SI DESCRIEREA ESANTIONULUI În cadrul lucrarii de cercetare au participat 90 de persoane care lucrează în domeniul sănatăți cu o varsta cuprinsă între 21 și 50 de ani. Alegerea participanților s-a facut pe baza unor criterii bine stabilite de al început. Personal care lucrează cu persoane cu dizabilități, avand urmatoarele functii: psiholog, asistent social, asistent personal, psihopedagog. În funcție de gen au participat 43 de angajați de gen masculin Și 47 de angajați de gen feminin. În ceea ce privește vârsta am avut trei categorii: 21-30, 31-40 și 41-50 ani, 31 angajați cu vârsta cuprinsă între 21-30 de ani, 33 cu vârsta între 31-40 de ani și 27 angajați cu vârsta cuprinsă între 41-50 ani. Din punct de vedere al postului ocupat avem: 38 de psihologi, 18 asistenti personali, 26 psihopedagogi, 4 asistenți sociali si 4 asistenti medicali. Aplicarea testelor s-a desfăşurat în perioada noiembrie 2018 – aprilie 2019, în cadrul DGASPC din județele Arad si Cluj și alte cazuri. Tabel 1 – Genul subiecților Gen

Frequency Valid

Percent

Valid Percent

Cumulative Percent

1-Barbati 43

45,7

45,7

45,7

2-

47

54,3

54,3

100,0

90

100,0

100,0

Femei Total

27

În tabelul de mai sus (Tabelul 1) se voate observa că există diferențe in ceea ce privește numărul de femei și bărbați în eșantionul nostru. Cercetarea cuprinzând 45,7% personal de gen masculin și 54,3% de gen feminin.

Gen

Bărbați 46%

Femei 54%

Fig 1. Procentul eşantionului în funcţie de gen Tabel 2 – Vârsta subiecților

Vârstă

Valid

Frequency

Percent

Valid Percent

Cumulative Percent

21-30 ani

31

34,8

34,8

34,8

31-40 ani

33

37,0

37,0

71,7

41-50 ani

27

28,2

28,3

100,0

Total

90

100,0

100,0

28

În ceea ce priveste vârsta subiecţilor, observăm din tabelul 3 următoarele: personal cu varsta cuprinsă între 21-30 ani au un procent de 34,8%, cei care aparțin grupei următoare 3140 ani reprezentând un procent de 37%, iar ultima categorie de vârsta 41-50 au un procentaj de 28,2%. Din acestea rezultă că esantionul este format în ceea mai mare măsură din apersonal cu vârsta cuprinsă între 31-40 ani.

Varsta 28,2%

34,8% 21-30 ani 31-40 ani 41-50 ani

37%

Fig 2. Procentul eşantionului în funcţie de vâstă

29

Tabel 3 – Postul ocupat

Cumulative

Valid

Frequency

Percent

Valid Percent Percent

1- Psiholog

38

67,4

67,4

67,4

2-Psihopedagog

26

15,2

15,2

82,6

3-Asistent personal

18

13,0

13,0

95,7

4-Asistent social

4

2,2

2,2

97,8

5- Asistent medical

4

2,2

2,2

100,0

Total

46

100,0

100,0

Din tabelul 3 putem observa că esantionul este format din 67,4% psihologi, 15,2% psihopedagogi, 13% asistenti personali, de 2,2% asistenti sociali și 2,2% asistenti medicali.

2,2%

2,2% 13% 15,2% 67,4%

Fig 3. Procentul eşantionului în funcţie de postul ocupat

30

Tabel 4 – Vârsta beneficiarilor

Valid

Frequency

Percent

Valid Percent

Cumulative Percent

1-Adulți

42

44,7

45,7

45,7

2-Copii

48

55,3

54,3

100,0

Total

90

100,0

100,0

În tabelul de mai sus (Tabelul 4) se voate observa că există diferențe în ceea ce privește numărul de beneficiari adulți și beneficiari copii în eșantionul nostru. Cercetarea cuprinzând 44,7% personal care lucrează cu beneficiari adulți și 55,3% personal care lucrează cu beneficiari copii.

Gen

Adulți 46% Copii 54%

Fig 4. Procentul eşantionului în funcţie de vârsta beneficiarilor

31

3.1.5. MATERIALE UTILIZATE ÎN CERCETARE Pentru realizarea obiectivelor și verificarea ipotezelor în cadrul cercetarii s-au folosit 5 probe: Chestionar date personale, Scala de percepție a stresului( Levenstein), Chestionar stres care vizează stresul la locul de muncă, Scala de stimă de sine care vizează stima de sine a esantionului, și Scala de coping care vizează modalitățile de coping. 3.1.6. DESCRIEREA PROBELOR UTILIZATE Pentru atingerea obiectivelor şi verificarea ipotezelor s-au aplicat următoarele probe: Chestionar date personale- cuprinde 6 întrebări cu date despre funcția ocupată. Scala de percepție a stresului (Levenstein)- Se numeste Perceived Stress Questionnaire, a fost elaborat de Levenstein și Colab, în 1993 și este un instrument relevant in stabilirea nivelului de stres perceput. Este alcătuit din 30 de itemi, cu 4 variante de raspuns (1aproape niciodata, 2-cateodata, 3- adeseori, 4-aproape intodeauna). Cotarea se face in felul urmator: pentru 8 dintre cei 30 de itemi(1,7, 10, 13, 17, 21, 25, 29), cota data de subiect se inversează, aceasta calculanduse descrescator( 4-Aproape niciodata, 3- cateodata, 2- adeseori, 1- aproape ântodeauna). Scorul obtinut cuprins intre 30 -120 face incadrarea în una dintre următoarele grupe: 30-59 arata stres redus, 60 -89- stres moderat și 90-120 –stres intens. Chestionar –Stresul la locul de muncă- este alcatuit din 5 itemi, cu raspunsuri de la 1 la 7. Pentru interpretarea probei se aduna cifra ce se află în faţa itemului si scorul final poate fi cuprins între 4 – 28 astfel: 4 – 12 – nivel crescut al stresului la loculde muncă 12 – 21 - nivel mediu al stresului la loculde muncă 21 – 28 - nivel scăzut al stresului la loculde muncă Scala de stimă de sine - „Self-esteem scale” elaborată de Rosenberg (1965) este alcătuita din 10 itemi, cu raspunsui de la 1 la 4 pe unde 1 reprezinta „sunt în total dezacord”, iar 4 „sunt întrutotul de acord”. Cu cât scorul este mai mare cu atât stima de sine este o trăsătură mai evidentă la persoana investigată. Coeficietul alpha chronbach original al chestionarul variaza între 0,72 și 0,87, pentru studiul de față coeficinetul alpha cronbach este de 0.67 Scala de coping “COPE Inventary”elaborată de Carven, Scheier şi Weintraub şi face referire la modelul stresului elaborat de Lazarus (1989).

32

Chestionarul cuprinde 53 de itemi, fiecare formă de coping fiind evaluată prin patru itemi diferiți, excepţie făcând copingul prin recurgere la alcool/medicamente – ce este măsurat doar printr-un singur item. Cele 14 tipuri de scale diferite ce măsoară strategiilor de coping sunt: Copingul activ – face referire la acţiunile concrete ce urmăresc înlăturarea stresorului sau reducerea efectelor sale (itemii 1, 14, 31, 40), planificarea – se referă la modul de gândire, paşii şi modalităţile de acţiune (itemii 2, 15, 30, 45), eliminarea activităţii concurente – evaluează modul în care persoana se substrage de la situaţia problematică pentru a se putea concentra mai mult asupra soluţionării ei (itemii 3, 16, 28, 42), reţinerea de la acţiune – măsoară opusul tendinţelor impulsive şi premature de a acţiona chiar dacă situaţia nu o permite; este o formă de coping activ în sensul focalizării pe stresor, dar în acelaşi timp o strategie pasivă, până în momentul în care circumstanţele vor permite acţionarea (itemii 4, 17, 29, 43). Căutarea suportului social instrumental – evaluează tendinţa de a cere sfaturi, informaţii, ajutor material folositor în acţiunea de reducere a situaţiei; considerat formă de coping activ (itemii 5, 18, 32, 44). Căutarea suportului social-emoţional – în ce măsură persoana tinde să ceară înţelegere, companie sau suport moral de la cei apropiați pentru a diminua stresul (itemii 6, 19, 33, 46). Reinterpretarea pozitivă – tendinţa unei persoane de a extrage un beneficiu chiar şi dintr-o situaţie nefavorabilă; nu are scopul doar de a reduce stresul ci poate fi şi punctul de plecare pentru un alt gen de acţiune asupra stresorului (itemii 7, 20, 34, 48). Acceptarea – cuprinde 2 situaţii – acceptarea stresorului în vederea acţiunii asupra lui sau acceptarea faptului că nu poate face nimic pentru al reduce. (itemii 8, 21, 35, 47). Negarea – refuzul de a crede în stres sau evitarea sursei de stres ca şi cum nu ar fi real (itemii 11, 24, 38, 52). Descărcarea emoţională – tendinţa subiectului de a-şi reduce stresul prin evitarea afectelor şi emoţiilor negative (itemii 10,23,37,51). Orientarea spre religie – măsură în care subiectul apelează la ajutor divin (itemii 9, 22, 36, 49).Pasivitate mentală – evitarea confruntării cu problema prin alte modurii (itemii 13, 26, 27, 53). Pasivitate comportamentală – evaluează tendinţa de răspuns la stres prin ameliorarea efortului, abandonarea angajării în atingerea scopului sau chiar eliminarea stresorului (12, 25, 41, 50). Recurgerea la alcool/medicamente – itemul 39 identifică dorinţa de a recurge la medicaţie anxiolitică sau alcool în cazul stărilor de disconfort. Coeficietul alpha chronbach original al chestionarului este de79 , pentru studiul de față coeficinetul alpha cronbach este de .910 33

3.1.7 PROCEDURA DE LUCRU La acest studiu au participat 90 de voluntari, personal care lucrează cu persoane cu dizabilități, atat în domeniul public de sanatate atat cat și în cel privat din judetele Arad și Cluj. Acestea avand funcțile de psiholog, psihopedagog, asistent personal, asistent social si asistent medical. Cercetarea s-a desfășurat în decursul a șase luni, noiembrie 2018- aprilie 2019. Cei care au participat la cercetare nu au fost renumerati, participarea lor fiind una voluntară. Acestora permițândulise respectarea intimității, informațile cu caracter personal nu au fost cerute, prin care ar fi putut fi identificați. Împreună cu fișele de raspuns, participanți au primit indicați concrete legate de modul de raspuns. Li s-a subliniat faptul ca nu exista raspunsuri gresite sau raspunsuri corecte, doar informați care sa arate care este trairea lor actuale și experiențele prin care au trecut. Ei au fost rugați sa raspundă sincer și spontan, fara a fi presati de timp în momentul testări.

3.2. ANALIZA CALITATIVĂ A DATELOR În carul lucrarii de fața am folosit pentru interpretarea datelor urmatoarele două programe SPSS 17 și Excel. S-au urmărit indicii descriptivi statistici generali: valori maxime, valori minime, media, abaterea standard, varianță dar şi aspecte legate de comparaţii între medii , Testul t, Testul ANOVA şi corelaţiile Pearson. În urma interpretării datelor am vrut să demonstrez că există diferențe semnificative între nivelul de stres al personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități în functie de genul acestora, de vârsta lor, de categoria de vârsta a persoanelor cu care lucrează, dar și de tipul de dizabilitate a beneficiarilor. În acesta cercetare am folosit doar două din categoriile de dizabilități: mentale și motorii. Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) este unul dintre cele mai utilizate programe în analiza statistica datelor.Acest program a aparut pentru prima dată în anul 1968, a evoluat până la versiunea 17, iar arile de aplicabilitate s-au extins de la versiune la versiune, odată cu modul de efectuare şi cu rezultatele oferite. Programul este utilizat în zilele noastre în marketing, cercetare experimentală, educaţie, sănătate etc. În afară de analizele statistice posibile, programul poate fi folosit cu succes pentru managementul datelor (selectare, reconfigurare, creare de date noi) şi pentru documentarea și pastrarea datelor (există un dicţionar metadata, care reţine caracteristici ale datelor). Se mai poate adăuga adaptabilitatea privind tipurile de date acceptate ca şi modulul de construire a rapoartelor. Prin comparative

34

cu alte programe de acest gen, destul de multe, acesta se distinge nu atât pringradul de acoperire a funcţiilor statistice, cât prin structurarea riguroasă şimodul ușor de utilizare. Pentru ipoteza a 5- a în care presupunem că există o corelație invers proporțională între încrederea în sine și stresul la locul de muncă folosim corelația Pearson. Rezultatele acestei corelați ne ajută să descoperim daca cele două variabile dunt direct sau invers proporționale sau daca există diferențe statistice semnificative între cele două dimensiuni. În găsirea diferentelor semnificative din punct de vedere statistic pe dimensiunea stres, în ceea ce privește genul personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități, unde presupunem că personalul de gen feminin are un nivel mai ridicat de stres am aplicat testul T. Tot testul t am aplicat și pentru ipotezele 2 și 3 unde am verificat digerentele semnificative din punct de vedere statistic pe dimensiunea stres în ceea ce priveste vârsta beneficiarilor (copii sau adulți) și tipul de dizabilitate a beneficiarilor (motor, mental) cu care acest personal lucrează. Testul t este folosit pentru a verifica efectele unei variabile independente asupra uneia sau a mai multor variabile dependente, iar folosirea sa este rezervata compararii a două conditii sau grupe (doua niveluri ale variabilei independente). Rezultatele testului t, ajută să descoper daca doupă metode diferă în mod semnificativ. Două modele experimentale de bază, intersubiective și intrasubiective, pot fi analizate cu testul t. Pentru ceea de a 4-a ipoteză care cere să găsm diferența semnificativă pe dimensiunea încrederea în organizație în funcție de apartenența la categoria de vârstă (21-30, 31-40, 41-50 ani) a personalului, am aplicat ANOVA. Procedura One-Way ANOVA (ANOVA unifactoriala) constă în analiza variantei (dispersiei) pentru o variabilă dependentă cantitativă de catre o singură variabilă independentă (factor). Analiza dispersionala este folosită pentru a testa ipoteza potrivit căreia mai multe medii sunt egale. ANOVA este considerată o extensie a testului t pentru două esantioane. Graficele folosite pentru areprezenta și a descrie datele obținute pentru cele 6 ipoteze am folosit programul Excel. Ipoteza 1. Există diferențe semnificative între personalul de gen feminin și personalul de gen masculin care lucrează cu persoane cu dizabilități în ceea ce privește nivelul stresului

35

Tabel 3.1. Date statistice descriptive- GEN Group Statistics Eroarea

FEMEILE

N

SC_SSc Personal de gen

Media

Abaterea

standard a

standard

mediei

47

31.72

1.711

.312

43

20.94

1.911

.350

feminin Personal de gen masculin Rezultatele obţinute în SPSS pentru prima ipoeză, în ceea ce priveste diferențelor între personalul de gen feminin și personalul de gen masculin care lucrează cu persoane cu dizabilități pe nivelul de stres sunt prezentate în tabelul 3.2. de mai jos: Tabel 3.2. – GEN Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances

t-test for Equality of Means 95% Intervalul de Sig. (2-

F SC_SSc

Variante

Sig.

.713 .402

t

df

Diferenta

tailed) mediei

Eroarea

incredere al

standard a

diferenței

diferenței

Inferior Superior

27.409

90

.000

12.800

.467

11.865

13.735

27.409

89.231

.000

12.800

.467

11.865

13.735

egale asumate Variante egale neasumate

Rezultatele arata că există diferențe semnificative între personalul de gen feminin și personalul de gen masculin care lucreză cu persoane cu dizabilități (t(90)=27,409, p=.000), astfel ipoteza se susține. Astfel, se constată că personalul de gen feminin are un nivel de stres mai ridicat comparativ cu personalul de gen masculin datorită fapului că media scorurilor obținute este mai mare decât în cazul personalului de gen masculin.. Vezi tabelul 3.1. 36

35 30 25

20

Personal de gen feminin

Personal de gen masculin

15 10 5 0 1

2 1

2

Grafic 3.1. Date statistice-GEN Ipoteza 2. Există diferențe semnificative între personalul care lucrează cu persoane adulte cu dizabilități și personal care lucrează cu copii cu handicap în ceea ce privește nivelul de stres.

Tabel 3.3.- Date descriptive-vârsta beneficiarilor Group Statistics Eroarea

FEMEILE ST_AB

Personal care lucrează

S

cu copii cu handicap Personal care lucrează

N

Media

Deviația

standard a

standard

mediei

48

218.17

18.387

3.357

42

160.30

26.151

4.774

cu adulți cu handicap

37

Tabel 3.4.-Vârsta beneficiarilor Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances

t-test for Equality of Means

Sig.

F ST_ABS Variante egale

1.279

Sig.

t

df

.263 9.909

(2-

Diferenșs

tailed)

mediei

Eroarea

95% Interval de

standard

incredere al

a

diferenței

diferenței Inferior Superior

90

.000

56.867

5.837

46.184

69.550

9.909 82.041

.000

56.867

5.837

46.155

69.578

asumate Variante egale neasumate

În tabelul de mai sus se poate observa că există diferențe semnificative în ceea ce privește personalul care lucrează cu copii cu dizabilități și personalul care lucrează cu persoane adulte cu dizabilități , în ceea ce priveste nivelul de stres ((t(90)=9.909; p = .000). Astfel, se constată că personalul care lucrează cu adulții cu dizabilități are un nivel mai ridicat de stres decat personalul care lucrează cu copii cu dizabilități. Personalul care lucrează cu adulți cu dizabilități are un nivel mai ridicat de stres, deoarece chiar daca vorbim de aceeași dizabilitate, gradul de percepție a situației în care se află crește, provocând crize de furie, frustrare, refuz de a fi ajutați, refuz de a coopera. Un alt motiv al fi violența, un adult cu dizabilități este mult mai greu de linistit, astfel personalul unedori se află și în pericol.

38

1

2

Personal care lucrează cu copii cu handicap

Personal care lucrează cu adulți cu handicap

1

2

Grafic 3.1.-Date statistice-Vârsta beneficiarilor Ipoteza 3.Există diferențe semnificative între personalul care lucrează cu persoane cu dizabilitate motorie și persoane care lucrează cu persoane cu dizabilitate mentală în ceea ce privește nivelul de stres.

Tabel 3.5.-Date descriptive- tipul de handicap Group Statistics Eroarea

FEMEILE SC_SC

N

Medie

Abaterea

standard a

Standard

mediei

Handicap psihic

45

135.13

11.942

2.180

Handicap motor

45

140.63

21.774

3.975

39

Tabel 3.6.-tipil de handicap Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances

t-test for Equality of Means 95% Confidence Sig. (2-

F SC_S

Equal

10.023

C

variances

Sig.

t

df

tailed)

Mean

Std. Error

Differenc Differenc e

e

Interval of the Difference Lower

Upper

.002 -1.213

90

.230

-5.500

4.534 -14.576

3.576

-1.213

84.99

.231

-5.500

4.534 -14.632

3.632

assumed Equal variances not

8

assumed

Rezultatele arată că nu există diferențe între personalul care lucrează cu persoane cu dizabilitate motorie și personalul care lucrează cu persoane cu dizabilitate mentală pe nivelul de stres (t(90) = -1.213; p =.005), astfel ipoteza nu se sustine. Astfel, se constată ca cele două grupuri nu prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de stres. Nivelul de stres al personalului nu se diferențiază deoarece ambele categori de beneficiari provoacă un grad mai ridicat de stres în rândul personalului. Deși dizabilitatea diferă gradul de muncă este la fel de ridicat, astfel personalul este obligat să depuna aceeasi atenție,implicare, empatie și îndemânare în ambele situați.

Ipoteza 4. Există diferențe semnificative pe dimensiunea stres, în funcție de apartenența la categoria de vârstă (21-30, 31-40, 41-50) a personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități. Categoria de vârstă mai înaintată va înregistra un nivel scazut de stres. Variabile: Variabila independentă(VI) - apartenența la categoria de vârstă (21-30, 31-40, 41-50). Variabila dependentă (VD)-stresul Pentru a testa această ipoteză vom aplica aplica tehnica ANOVA

40

Tabelul. 3.7.- Vârsta personalului ANOVA Sum

of

Squares Media_stres

df

Mean Square F

Sig.

Between Groups 18,218

22

9,109

,000

Within Groups

40,391

68

,939

Total

58,609

90

9,698

Media pentru nivelul 1 (21-30 ani) al stresului fiind m= 4,9375 , iar pentru nivelul 3 (41-50) , m=5,8077. Astfel, există o diferență semnificativă în ceea ce privește stresul în funcţie de nivelul autoperceput la categoriile de vârstă (21=30, 31-40,41-50 ani). Din cele prezentate mai sus rezulta că pe dimensiunea stres. Coeficientul obținut demonstrează faptul ca nivelul de stres este mai scazut la categoria de vasta 3 (41-50 ani) și este semnificativ mai scăzut decât în celelalte grupe de vârstă (21-30, 31-40 ani) (coeficient F=9, 698, la un prag de p= 0,000). Nivelul de stres al personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități depinde în foarte mare măsură de uni factori. Aceștea pot fi: gradul de aceptare a personalului de catre beneficiaracesta creste o data cu, cunoasterea și modul de abordare a personalului; gradul de empatie a personalului- aceasta aparand în timp cu multa muncă; securitatea și siguranța beneficiarului în raport cu personalul- este de dorit ca personalul să ofere prin atitudinea sa siguranță si încredere beneficiarilor; Mai multe studii au demonstrat că persoanele mai învârstă au în mai mare masură satisfăcute aceste nevoi, datorită anilor de experiență.. Prin urmare personalul care aparțin unei categoriii de vârstă mai înaintate au un grad mai scăzut de stres. Ipoteza 5. S-a presupus că există o corelație semnificativă invers proporțională între stima de sine și nivelul de stres al personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități. Pentru a testa această ipoteză, vom aplica corelația Pearson, stima de sine şi stresul la locul de muncă. Redăm în tabelul 3.8., matricea corelațională Tabelul 3.8.– Matrice corelațională

41

Correlations Item1 Item1

Item2

Item3

Item4

Devotament

Pearson Correlation 1

,562**

,311*

,470**

,165

Sig. (2-tailed)

,000

,036

,001

,274

46

46

46

46

1

,664**

,781**

,403**

,000

,000

,005

46

46

46

46

Pearson Correlation ,311*

,664**

1

,777**

,441**

Sig. (2-tailed)

,036

,000

,000

,002

N

46

46

46

46

46

Pearson Correlation ,470**

,781**

,777**

1

,202

Sig. (2-tailed)

,001

,000

,000

N

46

46

46

46

46

Pearson Correlation ,165

,403**

,441**

,202

1

Sig. (2-tailed)

,274

,005

,002

,178

N

46

46

46

46

N Item2

Item3

Item4

Stres

46

Pearson Correlation ,562** Sig. (2-tailed)

,000

N

46

,178

46

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). După cum se poate observă în tabelul 3.8. , rezultatele obținute arată că există un coeficient semnificativ de r = ,403 semnificativ la un prag p = 0,01, pe itemul 2 și un coeficient semnificativ de r= ,441 la un prag de 0,01 la itemul 3 " care reprezinta stima de sine. Astfel, ipoteza 5 se validează, demonstrând faptul că personalul care lucrează cu persoane cu dizabilități, care au un nivel mai ridicat de stima de sine au și un gad mai scazut de stres la locul de muncă. Cu cât crește stima de sine cu atât scade și stresul la locul de muncă. 42

Ipoteza 6. Un nivel ridicat al stimei de sine se asociaza cu un nivel mai ridicat al stilului de coping. Tabelul 3.8- Mecanism de coping la femeile cu stima de sine ridicată Correlations SC_SSc SC_SSc

Pearson Correlation

SC_SC 1

Sig. (1-tailed)

.002

N SC_SC

.304**

Pearson Correlation Sig. (1-tailed)

90

90

.304**

1

.002

N

90

90

**. Correlation is significant at the 0.01 level (1-tailed).

Pentru pentru ipoteza 5 am folosit corelatia Pearson demonstrând că personalul care lucrează cu persoane cu handicap care au stima de sine ridicată au un mecanism de coping ridicat (.r =.304 , la un prag de 0.01).

43

CONCLUZII Cercetrea de față a pornit de la ideea că nivelul de stres al personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități este condiționat de unii factoi precum: vârsta si genul, dar și de vârsta și de tipul de dizabilitate a beneficiarului. Persoanele cu dizabilităţi au nivelul de satisfacţie în viaţă mai scăzută decat persoanele fără dizabilităţi, deoarece starea lor subiectivă de bine este afectată de sănătate și de circumstanţele de viaţă, iar acest lucru crește gradul de efort pe care personalul specializat îl depune în munca cu acestea. Un lucru care influențează nivelul de stres a personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități il reprezintă atitudinea celor din jur, în special a apropiaţilor: membrii familiilor care aceptă mult mai greu gradul de handicap a celor dragi, și astfel cresc gradul de stres a personalului insistând și cerând acestora uneori imposibilul, recuperarea imediată sau chiar vindecarea caompletă a beneficiarului. Un alt lucru care scade nivelul de satisfacție a persoanei cu dizabilități îl reprezintă neaceptarea și neintegrarea din partea cadrelor didactice, colegi, prejudecăţile la care sunt supusi, segregarea și în cele din urmă autosegregarea, nu fac decat să scadă si mai mult sansele la o viaţă implinită, și de asemenea și acestea duc la creșterea nivelului de stres la personalul care lucrează cu persoane cu dizabilități. Prin intervenția de îmbunătățite a circumstanţelor de viaţă a persoanelor cu dizabilități care, prin schimbarea atitudinii celor din jur, au posibilitatea să trăiască într-o lume cu mai puţine prejudecăţi, o lume a șanselor egale la o viaţă normală, am pornit cercetarea investigand nivelul de stres la personalul care lucrează cu persoane cu dizabilități raportandumă la încadrarea lor în diferite categorii. În lucrarea de fața se urmărește cercetarea diferențelor semnificative pe dimensiunea stres în funcție e apartenența la: gen ( feminin, masculin), una dintre categoriile de varstă (21-30, 31-40 și 41-50), varsta beneficiarilor cu care personalul lucrează ( copii sau adulti) și tipil de handicap al beneficiarilor (motor, mental). Studiul de faţă şi-a propus cercetarea diferențelor semnificative pe dimensiunea stres în funcție de apartenența la una dintre categoriile de vârstă și gen ale personalului, dar si varsta și gradul de dizabilitate a beneficiarilor. Studiu s-a realizat pe un esantionul format din 90 persoane, personal specializat în munca de recuperarea a persoanelor cu dizabilități, aleși aleatoriu, compus din un număr inegal de femei și bărbați, s-au respecta normele deontologice și confidenșialitatea amgajaților. Am aplicat folosit 5 probe: Chestionar date personale, Scala de percepție a stresului( Levenstein), Chestionar stres care vizează stresul la locul de muncă, 44

Scala de stimă de sine care vizează stima de sine a esantionului, și Scala de coping care vizează modalitățile de coping. Rezultatele obținute au fost prelucrate în SPSS și EXCEL, apoi interpretate .În urma prelucrarii datelor, am ajuns la următoarele concluzii: Pentru prima ipoteză datele obținute arată că exista diferență semnificativă pe nivelul stres în ceea e priveste apartenența la categoria de stres a personalului care lucreză cu persoane cu dizabilităși (t(90)=27,409, p=.000), astfel demonstrându-se că femeile care lucrează cu persoane cu dizabilități au un grad mai ridicat de stres în comparație cu barbatii.Această ipoteză a fost interpretată cu ajutorul testului t. În urma aplicării testului t, pentru ipoteza 2-a care demonstrează nivelul de stres al personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități în în ceea ce privește personalul care lucrează cu copii cu dizabilități și personalul care lucrează cu persoane adulte cu dizabilități în ceea ce priveste nivelul de stres ((t(90)=9.909; p = .000). Astfel, se constată că personalul care lucrează cu adulți cu dizabilități are un nivel mai ridicat de stres decat personalul care lucrează cu copii cu dizabilități. Ipoteza a 3-a nu se valideză, astfel rezultă ca nu există diferențe semnificative pe nivelul stres la persianele care lucrează cu persoane cu dizabilități, în funcție de tipul de dizabilitate a beneficiarilor. Pentru ipoteza a 4-a la interpretarea datelor am folosit din programul SPSS funcția ANOVA și astfel am obținut faptul ca aceasta se validează. Persoanele care aparțin categoriei de varstă mai ridicată are un nivel mai scazut de stres. Ipoteza 5 se validează, demonstrând faptul că personalul care lucrează cu persoane cu dizabilități, care au un nivel mai ridicat de stima de sine au și un gad mai scazut de stres la locul de muncă Pentru ultima ipoteză am folosit la fel ca și la ceea de a 5-a , corelațile si astfel sa demonstrate că personalul care lucrează cu persoane cu handicap care au stima de sine ridicată au un mecanism de coping ridicat. În urma celor prezentate mai sus se poate vedea că 5 din cele 6 ipoteze propuse pentru a fi cercetate se valideză. Astfel lucrarea de față poate să ajute la o bună dezvoltare a personalului studiat. Consider că am îndeplinit obiectivele propuse la începutul cercetării, și cred că datorită acestor rezultate în colectivul din care fac eu parte nivelul de stres al personalului va fi diminuat, deoarece aceste rezultate ajută la o organizare mai bună a echipei,ajută modul în 45

care benefciari, dar mai ales aparținătorii se raportează la aceștea. Nivelul de stres al personalului poate fi diminuat prin învățarea beneficiarilor să își alegă corect specialiști in funcție de nevpile lor, dar și prin educarea și formarea continuă a personalului, pentru a fi capabil să își gestioneze comportamentu, munca. Menţionez, că rezulatele obţinute de mine nu au pretenţia de a fi reprezentetave pentru toţi „actorii câmpului organizațional”, întrucât cercetarea s-a desfăşurat la nivelul unei singure organizații. Implicații manageriale: Din punct de vedere managerial consider că lucrarea de față aduce un plus de ajutor în cadrul instituților publice și private în care a avut loc cercetarea ,deoarece acestea funcționează după un

anumit

regulament,

care

subliniază

fatul

că

cel

mai

important

este

consumatorul/beneficiarul. Atât instituțile publice (spitale, centre, etc.) cat și cele private (clinici, centre, asociați) sunt cautate în funcție de nevoi, de dotării, dar în cele mai multe cazuri de profesionalismul de care personalul dă dovadă. Un bun manager va ști că un personal stresat nu își va îndeplini la fel de bine sarcinile, astfel poate duce la pierderea beneficiarilor. În cercetarea de mai sus am demonstrat că personalul care lucrează cu persoane cu dizabilității diferă în ceea ce privește nivelul de stres, în funcție de gen, apartenența la o anumită categorie de varstă, dar și de varsta sau tipul de dizabilitate a beneficiarilor. În funcție de aceste rezultate, conducerea poate repartiza beneficiarii astfel încât să se creeze o legătură, între personal și beneficiar. Dacă această legătură nu există beneficiarul are de suferit. Lipsa legaturii dintre cei doi poate duce la stagnarea achiziților beneficiarilor, sau chiar la regresie și astfel la întreruperea colaborări dintre familia/ aparținatorul legal al beneficiarului și centru. Chiar dacă dizabilitățile beneficiarilor sunt diferite, în zilele nostre există diferite grupuri, pagini pe retelele de social media, unde familia/ apartinători se informează și astfel întreruperea unei colaborării cu un beneficiar poate duce involuntar și indirect la pierderea unor potențiali noi beneficiari.

46

ANEXA 1

CHSTIONAR BIOGRAFIC Q1. Sex : O Masculin O Feminin Q2. Vârstă : O Sub 21 O 21- 30 ani O 31- 40 ani O 41- 50 ani O 51-60 ani O Peste 60 ani Q3. Cum aţi descrie originea dvs. etnică? O Română O Maghiară O Allta………………. Q4. Ocuoatia? O Psiholog O Psihopedagog O Asistent personal O Asistent social O Asistent medical Q5. Lucrezi predominant cu beneficiari: O Copii O Adulți Q6. Lucrezi predominant cu beneficiari cu dizabilitate: O Motorie O Psihică

47

ANEXA 2 SCALA DE PERCEPŢIE A STRESULUI (Levenstein) Mai jos sunt prezentate o serie de propoziţii. Citiţi-le pe rând, menţionând în ce măsura se potriveşte fiecare dintre ele cu starea dumneavoastră din ultimele 6 luni. Marcaţi răspunsul dvs. Cu unul dintre numerele de pe scala 1-4. 1 = Aproape niciodată 2 = Câteodată 3 = Adeseori 4 = Aproape întotdeauna 1. Mă simt odihnit. 2. Simt că sunt asaltat de prea multe cerinţe. 3. Mă simt iritat sau nemulţumit. 4. Am prea multe lucruri de făcut. 5. Mă simt izolat sau singur. 6. Mă aflu în situaţii conflictuale. 7. Fac lucruri care îmi plac cu adevărat. 8. Mă simt obosit. 9. Simt că nu mă pot descurca pentru a-mi atinge scopurile propuse. 10. Mă simt calm. 11. Am prea multe decizii de luat. 12. Mă simt frustrat. 13. Mă simt plin de energie. 14. Mă simt tensionat. 15. Problemele mi se adună cu grămada. 16. Mă simt deseori presat de timp. 17. Mă simt protejat şi în siguranţă. 18. Am multe necazuri (probleme). 19. Mă simt presat de cerinţele altor persoane. 20. Mă simt descurajat. 21. Sunt mulţumit de mine însumi. 22. Mi-e teamă de viitor. 23. Fac multe lucruri pentru că trebuie să le fac şi nu pentru că îmi plac. 48

24. Mă simt criticat şi judecat. 25. Mă simt fără griji. 26. Mă simt epuizat mental. 27. Nu pot să mă relaxez. 28. Mă simt copleşit de responsabilităţi. 29. Am suficient timp pentru mine. 30. Mă simt sub presiunea “termenelor fixe”. * Chestionarul se numeşte Perceived Stress Questionnaire, a fost elaborat de Levenstein şi colab. (1993) şi este un instrument relevant în stabilirea nivelului de stres perceput. Cotarea se face astfel: pentru 8 dintre cei 30 de itemi ( 1, 7, 10, 13, 17, 21, 25, 29 ), cota dată de subiect se inversează (se va marca descrescător): 4 = Aproape niciodată 3 = Câteodată 2 = Adeseori 1 = Aproape întotdeauna Interpretare: Scorul, cuprins între 30 şi 120, permite încadrarea în una dintre cele 3 categorii: 30 – 59 -> stres redus; 60 – 89 -> stres moderat; 90 – 120 -> stres intens.

49

ANEXA 3 CHESTIONAR Scala Stresului la Locul de Muncă Alege dintre afirmaţiile următoare UNA care descrie cel mai bine cât de mult îţi place locul tău de muncă. Bifează afirmaţia respectivă. 1. Îl urăsc 2. Îmi displace 3. Nu-mi place 4. Îmi este indiferent 5. Îmi place 6. Sunt entuziasmat 7. Îl ador Alege dintre următoarele afirmaţii UNA care arată cât de mult timp te simţi satisfăcut de locul tău de muncă. 7. Tot timpul 6. În majoritatea timpului 5. O bună parte din timp 4. Cam jumătate din timp 3. Uneori 2. Rareori 1. Niciodată Alege dintre următoarele afirmaţii UNA care descrie cel mai bine ce simţi despre schimbarea locului de muncă. 1. Aş părăsi acest post imediat dacă aş găsi altceva de făcut. 2. Aş accepta aproape orice alt post unde aş putea câştiga tot atât cât câştig acum. 3. Am vrea să-mi schimb atât locul de muncă cât şi profesia 4. Am vrea să-mi schimb locul de muncă actual cu un altul în acelaşi domeniu de activitate. 5. Nu sunt nerăbdător să-mi schimb locul de muncă dar aş face-o dacă aş putea obţine unul mai bun. 6. Nu-mi trece prin cap nici un alt loc de muncă în schimbul căruia l-aş părăsi pe al meu. 7. Nu mi-aş schimba locul de muncă pentru nici un altul. Alege dintre următoarele afirmaţii UNA care arată care crezi că este situaţia ta comparativ cu alţi oameni. 7. Nimănui nu-i place locul său de muncă mai mult decât mie. 6. Îmi place locul meu de muncă mult mai mult decât place majorităţii oamenilor postul deţinut 5. Îmi place locul meu de muncă mai mult decât le place majorităţii oamenilor postul deţinut

50

4. Îmi place locul meu de muncă cam tot atât cât le place majorităţii oamenilor postul deţinut 3. Îmi displace locul meu de muncă mai mult decât displace majorităţii oamenilor postul deţinut 2. Îmi displace locul meu de muncă mult mai mult decât displace majorităţii oamenilor postul deţinut 1. Nimănui nu-i displace locul lui de muncă mai mult decât mie Pentru interpretarea probei se aduna cifra ce se află în faţa itemului si scorul final poate fi cuprins între 4 – 28 astfel: 4 – 12 – nivel crescut al stresului la loculde muncă 12 – 21 - nivel mediu al stresului la loculde muncă 21 – 28 - nivel scăzut al stresului la loculde muncă

51

ANEXA 4 SCALA DE STIMĂ DE SINE Vă prezentăm mai jos zece propoziţii care descriu sentimentele despre propria dumnevoastră persoană.Vă rugăm citiţi cu atenţie fiecare propoziţie şi indicaţi prin încercuire care din cele patru răspunsuri vi se potrivesc personal. 1=sunt în total accord 2=nu sunt de accord 3=de accord 4=foarte de accord. 1. Simt că am mai multe calităţi bune. 2. Câteodată mă simt nefolositor. 3. Simt că sunt o persoană de valoare cel puţin la egalitate cu ceilalţi. 4. Aş dori să am mai mult respect faţă de mine însumi. 5. Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca şi ceilalţi oameni. 6. Câteodată mă gândesc că nu sunt bun (bună) deloc. 7. Am o atitudine pozitivă faţă de persoana mea. 8. Simt că nu am prea multe motive să fiu mândru (mândră) de persoana mea. 9. În general sunt satisfăcut(ă) de mine însumi. 10. În general sunt înclinat(ă) să cred despre mine însumi că dau greş în ceea ce intreprind.

Scala este aplicată individual sau colectiv, fără limită de timp, subiectului îi revine sarcina de a nota în dreptul fiecărui item varianta de răspuns care i se potriveşte. Interpretarea datelor se face prin însumarea notelor date de subiect fiecărui item.

52

ANEXA 5

SCALA DE COPING

Mai jos aveţi enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oameni sunt sau acţionează când se simt stresaţi sau se confruntă cu o problemă gravă. Gândiţi-vă cum simţiţi şi acţionaţi dvs. înşivă, în general, în astfel de situaţii, şi alegeţi varianta care se potriveşte mai bine cazului dvs. Notaţi pe foaia de răspuns cifra: 1 = de obicei nu fac acest lucru. 2 = Rareori fac acest lucru. 3 = Fac uneori acest lucru. 4 = Fac deseori acest lucru.

1. Mă angajez în activităţi suplimentare care pot contribui la rezolvarea problemei. 2. Încerc să-mi formulez o strategie despre ce am de făcut. 3. Las de-o parte alte activităţi pentru a mă concentra asupra problemei. 4. Îmi impun să aştept momentul potrivit pentru a reacţiona. 5. Îi întreb pe oamenii care au trecut prin experienţe similare ce au făcut în acea situaţie. 6. Spun cuiva ce simt. 7. Caut ceva bun în cea ce mi se întâmplă. 8. Învăţ să trăiesc din problema mea. 9. Caut ajutorul lui Dumnezeu. 10. Sunt prost dispus şi îmi exteriorizez emoţiile. 11. Refuz să cred ce s-a întâmplat. 12. Renunţ la încercarea de a obţine ceea ce vreau. 13. Mă implic în muncă sau în alte activităţi pentru a-mi abate gândul de la problemă. 14. Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema. 15. Îmi fac un plan despre cum să acţionez. 16. Mă concentrez asupra situaţiei care îmi dă de furcă şi dacă e nevoie las celelalte lucruri mai în voia lor. 17. Mă ţin deoparte, nu fac nimic, până când situaţia nu o permite. 53

18. Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac. 19. Încerc să obţin suport moral de la prieteni sau de la rude. 20. Încerc să privesc lucrurile printr-o lumină diferită, mai pozitivă. 21. Accept că faptul s-a petrecut şi nu mai poate fi schimbat. 22. Îmi pun speranţele în Dumnezeu. 23. Îmi las sentimentele să iasă la iveală. 24. Îmi spun că nu s-a întâmplat cu adevărat. 25. Renunţ să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile. 26. Merg la filme, mă uit la TV pentru a mă gândi mai puţin la problemă. 27. Prefer să visez la alte lucruri. 28. Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activităţi. 29. Mă asigur că nu înrăutăţesc lucrurile acţionând prea curând. 30. Mă gândesc bine la paşii pe care-i am de făcut. 31. Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas. 32. Vorbesc cu cineva pentru a afla mai multe despre situaţia respectivă. 33. Îmi împărtăşesc sentimentele cuiva. 34. Învăţ din lucrurile care mi se întâmplă. 35. Mă obişnuiesc cu idea că faptul s-a petrecut. 36. Încerc să găsesc liniştea în religie. 37. Mă simt foarte stresat şi îmi exprim sentimentele. 38. Mă comport ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. 39. Consum alcool sau iau medicamente pentru a mă gândi mai puţin la problemă. 40. Acţionez direct pentru a soluţiona problema. 41. Reduc efortul pe care obişnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor. 42. Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele de a trata cu problema. 43. Mă feresc să acţionez prea repede. 44. Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea. 45. Mă gândesc cum aş putea să mă descurc cel mai bine cu problema. 46. Caut înţelegere de la cineva. 47. Accept ca realitatea faptul care s-a petrecut. 48. Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experienţe. 54

49. Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei. 50. Mă obişnuiesc cu idea că nu pot să mă descurc cu problema şi abandonez încercările. 51. Sunt deprimat şi îmi dau seama de asta. 52. Îmi spun mie însumi: ”nu poate fi adevărat” 53. Dorm mai mult ca de obicei.

Chestionarul a fost aplicat colectiv, fără limită de timp, cu indicaţia dată subiectului de a răspunde cum acţionează în general când se confruntă cu o problemă – aceasta pentru a identifica dispoziţiile coping generale. O altă indicaţie data subiecţilor a fost aceea ca nu există răspunsuri „bune sau mai puţin bune” şi că important este să răspundă sincer la întrebări. Răspunsurile subiectului reprezintă cifre de la 1 la 4, aşezate în faţa itemilor. Interpretarea se face prin însumarea numerelor ataşate de subiect fiecărui item , pe cei 14 factori şi scorul pe fiecare factor poate fi cuprins între 4 şi 16.

55

Bibliografie 1. Andreotti, C., Thigpen, J. E., Dunn, M. J.,Watson, K., Potts, J., Reising, M. M., (2013). „Cognitive reappraisal and secondary control coping: Associations with working Beddoe, A. E., & Lee, K. A. (2008). „Mind-body interventions during pregnancy”. In Journal of between self-esteem and body dissatisfaction cross pregnancy: A prospective study. In Journal of Health Psychology, 14(1), pp. 27– 35. 2.

Blissett, J., & Farrow, C. (2007). „Stability of womens’ cognitions and psychopathology „. In Cognitive Therapy and Research, pp. 19-34.

3.

Calvete, E., Estevez, A., & Corral, S. (2007). „Intimate partner violence and Cognitive schemas as moderators and mediators in pregnancy.” In Behaviour Research and Therapy, 45, pp.791–804.

4. Chang, L. Kenne , M. &Maloney , P. R. (2009). Coping style and depressive symptomatology during pregnancy”

in International Journal of Intercultural

Relations, 35(3), pp. 320–330. 5.

Clark, A., Skouteris, H., Wertheim, E.H., Paxton, S.J., & Milgrom, J. (2009). „The relationship

6.

Cohen, S., Kamarck, T., & Mermelstein, R. (1983).” A global measure of perceived stress.” Journal of Health and Social Behavior, 24, pp. 385–396.

7. DiPietro, J. A., Hilton, S. C., Hawkins, M., Costigan, K. A., & Pressman, E. K. (2002).” Maternal stress and affect influence fetal neurobehavioral development”. In Developmental Psychology, 38, pp.659–668.diverse sample”. In Journal of Psychosomatic Obstetrics and Gynecology, 29(2), pp. 97–104. 8. Dunkel Schetter, C. (2011). „Psychological science on pregnancy: Stress processes, biopsychosocial models, and emerging research issues”. In Annual Review of Psychology, 62, pp.531–558. 9.

Dunkel Schetter, C., & Glynn, L. M. (2011). „Stress in pregnancy: Empirical evidence and theoretical issues to guide interdisciplinary research.” In R. Contrada & A. Baum (Eds.), Handbook of stress , pp. 321–343

10. Dunkel Schetter, C., & Lobel, M. (2012). „Pregnancy and birth: A multilevel analysis of stress.” in Handbook of health psychology, pp. 427–453. 11. Dunkel, S. & Glenn, L. (2012). „Relations among self-esteem, and trait coping style” in Social Behaviour and Personality, 40(6), pp 105–114. 56

12. Dunkel-Schetter, C.,& Glynn, L. M. (2011). „Stress in pregnancy:Empirical evidence and theoretic issues to guide interdisciplinary research”. in R. J. Contrada & A. Baum (Eds.), 13. Guardino, C. M.,& Schetter, C.D. (2013). Coping during pregnancy: A systematic review and recommendations.” in Health Psychology Review, 8(1), pp.70–94. 14. Hamilton, J. G.,& Lobel, M. (2008). „Types, patterns, and predictors of coping with stress during pregnancy: Examination of the Revised Prenatal Coping Inventory in a 15. Hay DF, Pawlby S, Waters CS, Sharp D. (2008).”Antepartum and postpartum exposure to maternal self-esteem: different effects on different women outcomes”. In J Child Psychol Psychiatry , 49(10), pp. 1079–1088. 16. Kramer, M. S., Lydon, J., Seguin, L., Goulet, L., Kahn, S. R., McNamara, H.,(2009). „The role of stressors, psychological distress, in pregnancy.” In American Journal of Epidemiology, 169, pp.1319–1326. 17. Memory, positive and negative affect, and symptoms of anxiety/depression. Anxiety, Stress,& Coping,” 26(1), pp. 20–35. 18. Obstetric, Gynecologic and Neonatal Nursing, 37, pp.165–175. 19. Ockhuijsen, H.D. L., Boivin, J.,Hoogen, A.V.D.,&Macklon, N. S. (2013).” Coping after recurrent miscarriage: Uncertainty and bracing for the worst.” In Journal of Family Planning and Reproductive Health Care, 39(4),pp. 250–256. 20. Pakenhama, K. I., Smitha, A.,& Rattana, S. L. (2009). „Application of a stress and coping model to antenatal depressive symptomatology.” Psychology,Health &Medicine, 12(3),pp.266–277. 21. Roesch, S. C., Dunkel Schetter, C., Woo, G., & Hobel, C. J. (2008). „Modeling the types and Self esteem: Prospective influences of body image satisfaction, and exercise behavior in pregnancy.” In Annals of Behavioral Medicine, 36, pp. 54– 63. 22. Symons Downs, D., DiNallo, J.M., & Kirner, T.L. (2008). „Determinants of pregnancy and 23. The handbook of stress science: Biology, psychology, and health (pp. 321–343). timing of stress in pregnancy. Anxiety, Stress and Coping.” in Handbook of health psychology, pp. 87–102.

57