Introducere în psihanaliză / Prelegeri de psihanaliză / Psihopatologia vieții cotidiene [PDF]

Zitiervorschau

~~- ,r.'-"'.

.

,.,A'-

,A,-.....@.

A.._.i .••. _ '\k. .. j,..

;tt GERI VIEl'II DECOTIDIENE PSIHANALIZi\: PSIHOPATOLOGIA

~., 'Ij

1\

.I '

,

\

~

i

:

I

~

,

(

,

J.

-

,

,

It

'd J

(1856-1.939)

Control ~tiintific ~i confruntare:

prof. dr. GR. TANASESCU

Traducerea a fost facuta dupa lucmirile: Zur psychopathologie des Alltagslebens (1904) Uber psychoanalyse (1910) !?i Vorlesungen zur Einfiihrung in die Psychoanalyse (1916-17) din Gesammelte Schriften, volumele : IV, VII, 1924, Internationaler Psychoanalytischer Verlag, Leipzig, Wien, Zurich, editie ingrijita de Anna Freud, Otto Rank ~i J. A. Storfer.

Colectia "Lucrari fundamentale". initiata de Nadia Nicolescu, este coordonata de dr. Viorel Nicolescu :;;i I;)tefan Westfried

Pentru

uzul cadre lor didactice

$i al studentilor

ISBN 973-30-1103-7

Redactor:· ~tefan Westfried Tehnoredactor: Victoria Ghimi~ Coperta colectiei: Eugen Stoian

-

viitori profesori

CUPRINS

Studiu introductiv: Sigmund Freud sau dreptul (Dr. Leonard Gavriliu)

la" adevar 7

INTRODUCERE IN PSIHANALIZA Partea int'ii: ACTELE RATATE I. II. III. IV.

Preambul Actele ratate Actele ratate (continuare) Actele ratate (sfiri?it)

pqr..tea a dotw: VISUL V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. XIII. XIV. XV.

XVI. XVII. XVIII. XIX. XX. XXI. XXII.

67 74 83

97

....

DificuWiti i?i abordari preliminare Ipoteze ~i tehnica interpretarii ., Continutul manifest ~i ideile latente ale visului Visele copiilor Cenzura visului Simbolistica visului Elaborarea visului Analiza unor vise . Trasaturi arhaice i?i infantilismul visu1ui Realizarea dorinte1or Incertitudini ~i critici

Partea a treia:

65

113 124 133 141 148 157 171 180 190 200 210

TEORIA GENERALA A NEVROZELOR

Psihanaliza ~i psihiatrie Sensul simptomelor Fixarea 1a trauma psihica. Incon~tientul Rezistenta ~i refulare Viata: sexuala a omului Dezvoltarea libidoului ~i structurile sexuale Puncte de vedere cu privire la dezvoltare ~i regresiune. Etiologie " XXIII. Modalitatile de form are a simptomelor XXIV. Nervozitatea comuna XXV. Angoasa .....••

221 230 241 250 260 271 284 296 308 317

5

I

XXVI. Teoria libidoului ~i "narcisismul" XXVII. Transferul ..... XXVIII. Terapia psihanalitica PRELEGERI

Prelegerea Prelegerea Prelegerea ptelegerea Prelegerea

JJO 34l

J57

DE PSIHANALIZA 367

tntti a doua a treia a patra a cincea

PSIHOPATOLOGI1\.

315

380

J88 395

VIET!I

COTIDIEKE

I. Uitarea de nume proprii . II. Uitarea de cuvinte striiine . III. Uitarea de nume l?i de grupuri de cuvinte IV. Amintiri din copilarie l?i "amintiri-ecran" V. Lapsusurile . VI. Erori de citire !li de scris . VII. Uitarea de impresii !li de- proiecte VIII. Confuzii l?i stlngacii . IX. Actele simptomatice l?i accidentale K. Erorile ~ . XI. Actele ratate complexe . KIl. Determinism. Credinta in hazard ~i superstitie. Puncte de vedere •..•.••..•......

40 1 408

4lJ

Hl ~J7 ~71 488 506 326 548

5H 557

SIGIViUND FREUD SAU DREPTUL LA ADEVAR "IJIlortalitatea lnseamna sa fii iubii de cei multi anonimi" (Freud)*)

Cercetatorul operei lui Fr e u d este colifruntat de la bun lllceput cu abundente afirmatil ~i interpretari erollate, uReori de-a dreptul fanteziste, continute intr-o buna parte din literatura imensa consacrata psihanalizei. Chiar ~i autori absolut oliorabili llil. alte pri .••• inte ofera adesea, in a.cest domeniu, texte din cele mai. regretabile. Ceea ce pe buna dreptate a primit denumirea de "prejudeciili freudiel'le" CORstituie !?i azi 0 realitate anevoie de lnvins, pina !}i.ill alte tari in care scrierile paril1telui psihanalizei se afla demult la Indemlna publicului 1>. In aceasta privinla dificultati.le slut Inca !?i mai mari la noi, unde foarte multa lUme nu a cunoscut psihanaliza dedt din auzite, ori din dirtile de vulgarizare, de felul celor redactate d. dr. C...•. lact., Mihail Moldovan, C. Iordiinescu, Th. Loewenstein, sau de un 'I'.Corozel, ca sa nu mai Torbm de bio~urile tiparite de unil detractori allimali de interese obscure. l\fonografia elaborata de dl'; 1. Pop e s c u - Sib i u (revizuitii de la editie la edit1e, ultima purttnd titlul Conceptia psikanalitica. Expunere !ji criticii~ M. Welt her, Sibiu, 19~7), incorporata mai tIrziu fra~mentar tntr-o lucrare scrisa, de pe alte pozitii ideologice, in col.aborare Cll prof. dr. docent Vie tor Sa hIe a n u (Introducere criticil in psihanalizif, Editura Dacia, 1912), ca!?i c1b!va eseurI pe tema conceptiei despre sexualitatea lui Freud, semnate ~. dr. 10 s i f We s t fr i ed, reprezinta, credem, singurelQ ~ontributii aotabile in directia ~xploriirii obiective a freudismului. "Psilt,analiza scria la un moment dat V. Sa hIe a 11 u - a abordat domenii delicate ale vietii umane (copiliiria, sex'IJ4lit"t.ea, arttd in care imixtiunea 1ucidiUitii investigative' se izbe~te, prin traditie, de multe prejud-eciiti" 2). Reputatul psiholog G. Po Ii t z e r observas(t i?i el: "DepiIJ lon.g~mp.s dijd, depuis les premieres debuts, de l4 psychanalyse; ses adversai~s ont l~r;lame le droit de 1a juger sans 1a conntlitre- B,. Din acest PURct de vedere, .J' r e u d se ana, parca, sub puterea unul' blestem: acela d&-a fi la aesfir!?it rastiHmacit, dellaturat, autilat. 0 textura compiicatii dQ factori favorizeaza aceasta injustitie. Iar opiuiile de a doua sau a treiamtna, mo!?tenite fara osteneala, ca ~j formulele critice concepute c.a sa !?ocheze imediat cititorul, fara preocupari serioase pentru adevar, sint de 0 pers!stentii lufioriitoare. "Psiltanaliza freuditrna - observa J. P. 11a p Ii 11 ~i T. S. Kr a w e c - a tljuns sa f~ Rimp1icata lA culm~ in mintt!d. marelui public. Intocmai cum intregul evolutionism a1 lui Darwin a fost r~dus lo, expresia magici! "omul se trage din maimuta", pe care 0 auzim 'in vorbirea. de toate 1!ilt!le,.~ofLa$a pozi1;ialui Freud in

e

the

i

*) Motto ~reluat de la I r v i n f St on e, 'l'ke' passions of the Mind, a Novd Life and Work oj Si;gmund Freud, Cassell, London, 1971. 1) Pie r reF 0 11: e y roIl a s, La revolutio.l?- freudienne, Henoel-Ganthier,

197D, p. 8.. Vi Q tor' Sahl~ anu, Psiltanttliza: pro $i contra, tn"Lupta de clasll", Anut LI, li,19'ir; p. 76.. ~) G e 0 r g e 9 Pol i t z& r, Le mytke de l'o,ntips.'!Jchanalyse,in Ecrits, t. 2,. Editions Soclah~5. Paris, 1969, pp. 39-{0.

Paris,

2)

r

t I!I!""

Iegdtura eu baza sexuaUi a nevrozeloreste supersimplifieata prin fraza: "Din punet de vedere psihologie este da'unator sa reprimi viata sexuaIa", Pe dnd, in realitate, Freud eonsidera neeesara reprimarea sexuaZitatii, daea in joe este supravietuirea 4). eulturii $i civilizatiei"

F r e U d Xnsu~i ne relateaza, in eseul Contrzbutie la istoria mi$eilrii psihanalitice, un fapt deosebitde semnificativ in legatura cu modul in care procedeaza de obicei falsificatQrii freudismului, indiferent de mobilurile careii imping la actiune'; "lntr~o 'zij un 'asistent :de Za clinica vieneza unde tineam Un curs de un. semestru, imiceru permisiunea de a audia Zectiile mele. Le-a ascuZtat cu multii atentie, in tacere, iar dupa ultima expunere se oferi sa ma ins.9teasca citiva pa$i. In cursuZ pZimMrii, imi marturisi ca serisese, cu incuviintarea $efuZui sau de catedra, 0 carte care combiitea teoriiZe meZe, adaugind ca acum regreta ca a facut-o, din moment ee, datorita preIegeriZor meZe, i$i putuse face o. idee mai exacta asupra acestor teorii, Daca Ze-ar fi cunoscut mai. dinainte tot. a$ade bine, n-ar fi scris cartea. Inainte de a se fi apucat de lucru,intrebase Ia clinica daca n-ar face bine sa citeasca "Interpretarea viseZor" 5), insa ise raspunsese ca. nu merita osteneala ... Cu toate acestea, imi spuse' el, incheind, era prea tirziu, nimic din cartea sa nu mai putea schimbat, deoarece era gata tiparita, De altfeZ, nici n-a socotit necesar sa faca dupa aceea vreo declaratie cu privire Za schimbarea ce se produsese in spiritul sau fata de psihanaZizii" 6).

Ii

Sarcina limpezirii lucrurilor nu este deloc u~oara, data fiind, pe.de o parte, complexitatea proprie teoriei freudiene, efortul ei proteic de a'reflecta cufidelitate dialectica derutanta a fenomenelor psihice, a omuluiconcret integrat in rela~ tiile sale multiple de natura biologica :,;i sociala, iar pe de 'alta parte tenacitatea demna deo cauza mai buna cu care sirguiesc laziduL de rezistentaimpotriva psihanalizeifreudiene acei ,ideologi care nu se impaca curnaterialismul, rationalismul, .scientismul:,;i ateismul 'Jui ••F r eu d. Nu iriHtnplator regimulnazista fost cel mai. furibund adversar al psiJ1analizei, ordonind .in mai 1933 arderea pe rug a cartilor lui F r en d ~i prigoana impotriva adeptilor saL Luind cuno9tinta cleaceste acte de barbarie, F I' e u d, care calificase hitlerismul' drept un fenomen"pur medieval :;;ireactionar", nu s-a putut opri sa nu comenteze ironic '; "Am fiicut'progrese, n'U glumi!': multumesc

in EvuZ Mediu m-a'r fi ars pe mine in carne.$ioase, sa~mi arda cartile" 7). Dar ce ar fi spus e1 daca armai'fi

$i conditii

politice

pe Gind

azi se'

trait sa Yaall, IlU . p~~te multi ani, cuptoarele mortii de la Auschwjtz sau Buchenwald? Butada sa amara nu prefigurase nici pe departe adevaratacruzime afasdsmului. Trebuinta prezentarii mai pe larg a lui Si g m u n .:.'na,sub directa indrumarea lui E r It s t B r ii eke 'ii a asistentilor acestuia; S'igmun·d E2xner 'i1 Ernst von Fleischl-Marxow. Dela c,el dinHi, spirit de .'0 mare generozitate, a' fnvatat, intre altele, ca nimeni nu are dreptui sa faca in sWnta observatii superfic'iale. Propagator convins al ideilor lui Helmholtz,Brucke sustinea sa singure fortele £.1zice'ii chimice, excluzind arice iriterventie de ordin suprariatural, pot explica fenomenele vietH, totalitatea reilc'~iilor organismelor 'ii ca, In acest caz, pentru investigarea lor rodnica se recoApropiindu-si solidele' pfincipii de cercemarida 0 metodafizlcocrhatematiea31. tare ale profesorUlui sau, Fl'eud a intrephns unele studii originale de histologie nerv6asa,' soldatecU: 'trei comunicari - doua asupra radacinilor nei'voasC', ~i a treia asupl'a ganglionilor spinaE lei Petron1Yzon, o' specie de peste prirnitiv, incluse intt-un volu:rn al .Academieide 'itiihte 4): 'Va' rllai descoper( de asemenea, cotlexiunetl pedunculului inferior cucreierul mic. Aceste lLicrari ale lui Freud; de$imincire, au insemnat '0 biruihfaa observatiei rnlcroscopice preCise 'ii a iriterpretarii genetice, flind favorizate de ameliorarea tehnicii preparatelor histologice, prin utilizarea clorurii de aur in colorarea tesuturilor.

9) Mart heR 0 bert, op. cit" vol. II" p, 261. , Yl M.i c he 1 d e lVI' U z a n, ..Freud et la, mort,'.in "L' Arc", 34, 1968, p. 55. 1) Dr ,C. R o,m,an e s c u,Locul doctrinei, lui Freud insocietatea contemporana, In, "Symposion ", 11, 5, '1969, p. 12, , ~) ,Di die r, An z i e u, L'.iJ,..uto-analyse,P.D.F., Paris,.1959, p. 7. 3),Vezi Ma,.rthe Robert, op. dt.,vol. I, p. 64. 4) Uber Spinalganglien und Riickenmark des Petromyzon, Akademie der Wissenschaft, Wien, 1877.

t

12

Conc9mitE-nt, tinarul medicinist a frecventat aproximativ un an Institutul de Chimie· al ·lui L u d v'; i g, interesindu-se· de analiza gazelor. Dupa absolvirea facultatH. a intrat, ca "Sekundarartzt", in clinica de psihiatrie a lui The 0 d 0 r Meynert, cel mai mare anatomist al creierului,din acea vreme5). In aceasta perloacla, Freud a elaborat lucrari ~tiintifice de o. malta clasa ("he produced some first-class origi1iaZ works", dupa expresia lui E. Jon e s), de f€lul acelei monogram, serisa in colborare eu Dr. 0: R i e, despre paraliziile cerebrale hemilaterale la copii (KZinische Studien aber die haZbreitige ZerebraZZahrnung del' Kinder, 1891) ~i al monografiei consacrate diplegiilor cerebrale la copii (Zur Kenntnis deT zerebraZen DipZegien des Kinderalter, 1893). In domenIu.1 tulburarilor de limbaj ~i ideatie, a descris 0 "afazie asimbolica" (1891). "in anii care urmeaza ~ nepovestef?te el In autobiografie ~ in timpuZ 'serviciuZui de intern Za. cZinidi., am publicat .observatii asupra diverseZor cazuri de maladii organice ale sistemul'ui nervos. Treptat· m-am famiZiarizat cu acest domeniu $iputeam locaZiza un focal' in bulb nU maz avea nimic de adaugat, eu Nind ·cu 0 precizie la care anatomopatologuZ ceZ dintii din Viena care a trimis la disectie un caz cu diagnosticuZ de polinevritii acuta, Faima diagnosticelor meZe confirmate de a:utopsie imi aduse 0 afZuentii de medici americani, carom Ze tine am expuneri insotite de prezentarea de bolnavi din 6). sectorulmeu"

In 1884, Freud rateaza In ultimul moment recunoa9terea sa oficiala ca descoperitor al anesteziei locale, aHt de Importanti'! in mica chirurgie. Preocupat de gaslrea un or mijloace terapeutice noi, farmaceutice (chimioterapie), care sa duca la un· reviriment in neurologie, 9i. studiind in .acest sens in. mod experimental efec'tele fiziologice ale cocainei (alcaloid prea putincunoscut atunci), el a stabilit capacitatea anestezica a acestuia, in special in cazurile de infectii "locale 7). Din pacate, insa, fHnd ocupat cu chestiuni personale (logodna cu Martha Barnays), a aminat efectuarea .experimentelor decisive, multmnindu-se cu publicarea unui articola9 intreo revista. In acest timp, un prieten al sau, K a r 1 K 0 11 e r, caruia Freud fivorbise de proprietatile cocainei, s-a grabit sa ia pe seama saexperimentarea, comunicind imediat rezultatele la Congresul de oftalmologie de la Heidelberg. eu toate acestea, Freud ramine autorul moral f?i·de netagaduit al· anesteziei locale. In 1885, pe dnd se afla la·· C h arc 0 t, Hnarul Freud· mai era inca pasionat de munca de labbrator. Avind vii in minte cercetarile sale de anatomie ~i de histologienervoasa, el i-a cerut maestrului ingaduinta Sa-9i continue 9i au fost reduse la tacere, con~tiinta recapatindu-~i cursul normal 11) • In acest mod se afirma psihanaliza

8)

S. F r e u d, Metapsychologie, p. 510.

\E. Jon e s, Freud's Psychology, in Papers on Psycho-Analysis, Bailliere, Tindall and Cox, London, 1923,p. 22. 10) S. F r e u d, Introducere in psihanalizii, in vol. de fata. 11) S. F r e u d, Prelegeri de psihanalizii, in vol. de fata. 9)

23

ca intrument, ca metoda de cunoa~tere a cauzelor dezechilibrului ~i ca metoda de terapie psihica. Incepind din anul 1920 (Jenseits des Lustprinzips, 1920; Massenpsychologie und Ick-Analyse,

1921;

Das Ick und das Es, 1923;

Hemmung,

Symptom

und Angst,

etc.), Freud i~i revizuie~te inmulte privinte teoria pulsiunilor ~i teoria referitoare la structura "aparatului psihic" care - dupa cum va conchide el la un moefortului de explorare a lumii exterioare ment dat ~ "s-a dezvoltat tocmaidatorita :;i care a trebuit, in consecinta, sa realizeze in structura sa un anumit grad de adaptare" 12). De data aceasta el va descrie trei instante psihice, antinomice in grade diferite (sine Ie, eul, supraeul), intre care se instituie complexe raporturi dinamice, economice (investitii energetice, compensari, clecompensari etc.) ~i implicit structurale. Abordarea in acela~i timp genetica a problemei structurii psihicului, _bine reliefata de Rut h L. M u n roe 13), da procesului structurarii un aspect dialectic. Putem urmari, direct pe un text clintr-o cartE; a lui Freud (ramasa neterminata), Abriss del' Psychoanalyse (1938), tabloul genezei ~i constelatia functiilor celor trei "organe" ale psihicului uman14) : "Psihanaliza face 0 supozitie, a carei discutare este rezervata filozofiei, dar a carei justificare Tezida in consecintele ei. 1926

Cunoa:;tem doua categoTii de elemente implicate in ceea ce numim Psyche (saa viata mintala): in primul rind organul ei material :;i scena actiunii, creierul (san sistemul nervos) $i, in al doilea rind, actele noastre de con$tiinta care ne sint date imediat $i nu pot fi lamurite mai departe prin nici un fel de descriere.Tot ceea ce se gase:;te intre aceste doua categoTii de elemente ne este necunoscut $i date Ie $tiintei nu pot include nici 0 relatie nemijlocita intre aceste doua puncte terminale ale cunoa$terii noastre. Daca aceasta exist a, in cel mai bun (;az ne-aT permite 0 exacta localizaTe a proceselor con$tiintei, dar nu ne-ar ajuta in intelegerea lor. /1 Cele doua ipoteze ale noastre pornesc de la aceste puncte finale, sau initiale, ale cuno$tintelor noastre. PTima se refera la pToblema localizarii. Presupunem ca viata psihica reprezinta functia unui aparat caTuia ii atTibuim caracteristicile unei Tealitati extinse spatial $i constituite din mai multe parti asemanato are cu ale unui telescop, microscop, sau ceva similar. Fara a nega unele incercaTi anterioare in aceasta directie, elaboraTea unei conceptii ca aceea de fata constituie 0 inovatie $tiintificii. / / Am ajuns la cunoa$terea acestui aparat psihic prin studierea dezvoltarii $i evolutiei omului. Celei mai arhaice dintre aceste zone sau organ psikic i-am dat numele de sine. Acesta contine tot ce este ereditar; dat la na$tere, ceea ce este cOnstitutional, instinctele inainte de toate, care i$i au originea in organizarea somatica $i i$i gasesc aici 0 prima expresie psihica (in

12)

S. F r e u d, Die Zukunft einer Illusion, p. 466. R. L. M u n roe, Schools of Psychoanalytic Thoughts,

Holt, Rinehart & Winston, New York etc. 1955,p. 83.. 14) In psihologia sovietica, de exemplu, A. N. Leo n tie v vorbe~te despre scoarta cerebrala ca de "un organ capabil sa formeze alte organe", un fel de "organe functionale", In a~a fel lncit orice functie psihica reprezinta un rezultat al activitatii unOI' asemenea organe "de structura variata" ~i stabile. In fond aceste "organe functionale" slnt sisteme de reflexe conditionate, dar mult mai complexe ~i mai elastice decit stereotipurile dinamice (Biologicul $i socialul in psihicul omului, in "Analele Romano-Sovietice", seria Ped. - Psihol., 2, 1961). R. R u y e r le-a spus 13)

viscere psihologice. 24

acest sine), in fonne necunoscute noua 15). / / Sub influenta lumii reale exterioare, speciala. Din a mediului inconjurator, 0 portiune a sillelui sufera a dezvoltare ceea ce initial constituia un strat cortical, prevazut cu organe de receptare a stiell dispozitive care actioneazii ca un ecran protector impotriva stimumulilor:;;i liZor, ia 1W$tere 0 structura aparte care, de -acum inainte, actioneazi'i ca un intermedial' intre sine :;;i lumea exterioara. Acestei zone a spiritului nostru i-am caracteristici ale eului. Ca urmare a dat denumirea de eu. / / lata principalele conexiunii pTeexistente dintTe simturi :;;i activitatea motTice(musculara), eul are-sub comanda sa mi:;;carile voluntare. cu rol in autoconservare. Relativ la realitatea din afarii, eul i:;;i indepline:;;te sarcina luind cuno$tinta de stimuli, inmagazinind in memorie experienta referitoare la ace$tia, evitind stimulii deasebit de putcrnici (prin fuga), prin interactiunea cu stimulii moderati (adaptare) :;;i, in final, invatind sa transformein avantajul sau lumea exterioara (prin activitate). Cit prive:;;te reaUtatea interioarii, relatia cu sinele, eul i:;;i 'indepline:;;te sarcina prin obtinerea controlului asupra cerintelor instinctuale" prin decizii in legiiturii cu de satisfacere a acestora, prin aminarea satisfacerii in conditii de permisiunea timp :;;i de mediu favorabile, sau prin suprimarea totalii a excitatiei. In activitatea legate de tensiunea stimuli/or, de faptul dacii tensa este condus de consideratii siunile Ie sint intrinseci sau introduse din afarii. Emergenta acestor tensiuni este in - general simtitii ca neplacere (Unlust), iar scaderea lor ca pIa cere (Lust). Dar probabil ca ceea ce este simtit ca placut sau nepliicut nu constituie masura absala ritmul schimbiirilor acesteia. Eul tinde spre luta a tenshmii, ci ceva referitor a:;;teptata placere :;;i cautii sa evite starea de neplacere 16) 0 cre$tere a neplacerii, $i prevazuta, este 'insotita de a stare de anxietate, ca de un semnal. 0 astfel de cre:;;tere, fie ca ea i:;;i are originea in afarii sau in interior, are semnificatia unui pericol. Din timp in timp eul se deconecteazii de lumea exterioara :;;i de visele din cursu I somnului, conditii in care au loc schimbiiri cuprinzatoare in structurasa. Din starea de somn se poate vedea ca aceastii reorganizare constii intr-o distributie particulara a energiei psihice. i i Lunga perioada a copi/ariei, in decursul careia tiintele umane in devenire riimin sub dependenta parintilor, lasa dupa ea~ ca un precipitat, inchegarea in peTimetrul eului a unei structuTi speciale, prin care se prelunge:;;te influenta paterna :;;i maternii. I-am dat numele de supraeu., (Uberich). In masura in care acest supraeu se diferentiaza de eu, sau se opune, el consttt'uie 0 a treia putere de care cuI are de tinut seama. / / Functiunea eului sM in satisfacerea simultanii a ceTintelor sinelui, supraeului:;;i realitiitii Cll alte cuvinte el trebuie sa fie in staTe sa reconcilieze intre ele cerintele acestora 17). Raportul eomplet dintTe en :;;i Sllpraeu devine pe deplin inteligibi/ daca ne referim-

i

15) In 1923, F r eu d admitea ca "ceea ce este refulat constituie pentru noi prototipul incom"tientului ", deducind in acest mod notiunea de incon~ticnt din teoria refularii (Das Ich und das Es. in Gesammelte Schriften, VI. Band, p. 357). In 1915(Triebe und Triebschicksal€; Das Unbewusste) el fusese ins a mai aproape de realitate spunind eEl "materialul refulat TIU acopera intreg incon;;tientul". (Metapsyehologie, p. 480). De fapt aceasta din urma conceptie este cea care il reprezinta cu ade-varat, in cazul celeilalte fiind vorba, probabil, de 0 inadvertenta. 16) Dupa E.. J 0 n e s ~i altii (vezi, de ex., P. F 0 u g e y r 0 11 a s, La revolution freudienne, p. 179) mentionind ca S. Freud considera principiul placerii ca un caz particular al tendlntei universale, prezenta in toata materia vie, de a-~i men tine. stabilitatea fata de perturbatiile provenite din interiorul sau exteriorul sistemului, M. G 0 1u ~i A .. Die U observa ;;i ei ca "in termeni cibernetici, am putea spune ca el (principiul placerii, n_n.) reprezinta un caz particular al reglarii homeostazice" (Introducere in psihologie, p. 36). 17) Vezi ;;i S. F I' e u-d, New Introductory Lectures on Psycho-Analysis, W. W.Norton, New York, 1933_,p. 103.

25

I

la atitudinea copilului fata de parinti, in primii ani de viata. Aceasta influenta parentala include desigur in actiunea ei nu numai personalitatea parintilor prode rasa $i nationale care priu-zi$i, ci $i pe aceea a intregii familii, a traditiilor se manifesta prin aceasta, tot a;;a de bine ca $i cerintele mediului social cel mai In acela$i fel supraeul, in cursul dezvoltarii apropiat pe care ei il reprezinta. individului, recepteaza contributia $i a celor din urma succesori $i substituti ai parintilor, cum sinteducatorii $colari $i modelele admirate din viata publica, idealurile sociale. Trebuie observat ca, cu toata diferenta lor esentialii sinele $i supraeul au ceva com un: $i unul $i celi'ilalt reprezinta influente ale trecutului'sinele influenta ereditaiii, iar supraeul, in esenta, influente venite din parte a altor determinat de propria experienta oameni -, in vreme ce eul este in principal individ'uali'i" is).

Tinind cont de textul de mai sus, ca ~i de multe altele, este greu sa se mai puna in seama lui Freud 0 conceptie biologizanta, cum fac criticii care nu-i cunosc dedt segmentar opera, sau care pur ~i simplu pierd din vedere laturile ~i aspectele sociale pe care ea Ie cuprinde ca elemente esentiale. Dupa cum s-a aratat, teoria supraeului a lui· Freud reflecta rolul protector al societatii' in viata omului ~i in special rolul acesteia in reprimarea agresivitatii primitive 19), cit 'ii un rol formativ superior, in sensul a ceea ce noi numim integrare socia1a. Inca din 1923 (Das Ich und das Es), Freud d'efine'ite. 'ii un eu ideal care. spre deosebire de eu (omul a'ia cum estel, reprezinta omul a'ia cum ar trebui sa fie, modelat de 0 cenzura morala puternica. "Eul ideal - spune Freud - satisface toate conditiile pe caretrebuie sa le satisfaca esenta superioara a omului (oo.) Sentimentele sociale se bapcpt -'cs zeaza pe identiJicarile cu ceilalti membri ai colecti-

mconiHient r~""i J!ml!I

~ ~

Z Fig.

1

In 1932, Freud viti'itii care au acela$i eu ideal" 20). 'ii-a reprezentat grafic sistemele dinamice ale personalitatii, a'ia cum Ie vedea el atunci, in felul schemei pe care 0 reproducem a1iiturat (vezi fig. 1) 21). In aceasta schema simbolul "pcpt - cs" se refera la sistemul periferic P (= Perceptie), cuprinzind initial "precon$tientul" cladit pe "reziduuri mnezice" 22). Comentind aceasta reprezentare grafica in carte a sa Psyche, Soma, Germen, B 0 r is R y b a k atrage atentia asupra faptului ea supmeul se scufunda adinc in' sine, eu care este eonstrins sa intretina relatii inti me, in eaJitatea sa de "mo$tenitor al complexului lui Oedip". R y b a k crede ca spatiul afectat sinelui este totu'ii prea mie, pentru ea el sa corespunda proportillor date de psihanaliza freudiana diferitelor structuri. ale "aparatului psihic". Este aiei mai degraba

o proiectare a personalitiitii ideale dominata de Un eu rational. De altfel. noteazi'i B 0 r i s R Y b a k pe aeeea'ii pagina, uitam prea des 0 eoncluziefundamentala a

is) S. F r e u d, An Outline of Psychoanalysis, Standard Edition, vol. XXIII, Hogarth Press & The Institute of Psychoanalysis, London, 1939, pp. 144-148. 19) S. A bra m s, N. R 0 s s, Fundamentals of Psychoanalytic Theory, McGraw'Hill Book Co., New York, 1965, p. 32; despre persistenta agresivitatii primitive la intoarcere, Cartea Romaneasca. Dmul modern, vezi Mar i n Pre d a, Imposibila Bucur€'iti. 1972. 20) S. F r e u d, Das Ich und das Es, in Gesammelte SchTiften, VI. Band, p. 381. 21) S. F r e u d, New Introductory Lectures on Psycho-Analysis, p. 111. 22) S. F r e u d, Das Ich und das Es, p. 363.

'26

iui Freud,care care incumbii

spune: "eUl civilizatiei

trebuie sa expulzeze sinele. Aceasta este 0 sarcina tot G$a ca $i secarea mla$tinilor Zuydersee" 2:3).

1. Pop e s c u - Sib i u da 0 alta schema grafica (vezi fig. 2). Schita din figura 2 vrea sa reprezinte, spuneP 0 pes c u - Sib i u, faptul di prin evolutia sociala filogenetica copilul se na;;te aUt cu un eu vegetativ (instinctual), dt ;;i cu un latent eu social filogenetic (stratul arhaic al con;;tiintei moral-sociale), .care predispune copilul la socializare, ilface apt pentru "grefarea" eului social .ontogenetic (con;;tiinta morala). Supraeul ar reprezenta "traditia" pe care se. cla.de;;te eul social ontogenetic sau eul ideal (con;;tiinta morala actual a, dobindita). Antagonismul dintre eul social ;;i eul vegetativ determina numeroase conflicte intre individ ;;i societate, prin a carol' solutionare se cristalizeaza eul rational (sau critic, ·care are in vedere integrarea sociala a personalitatii umane 24). Este aici 0 varianta grafica diagramatica, rezultata dintr-o interpretare personala a textelor freudiene, Tara a Ie deforma. Comprimat intre tentatiile sinelui ;;i opreli;;tile nu intotdeauna justificate ale unui supraeu implacabil (diferit de la individ la individ ;;i de la un mediu .social la altul) , eul sufera adesea deteriorari, reversibile sau nu. In orice caz, pozitia sa este mai mult dedt dificila ;;i, de aceea, subliniaza Freud, anxietatea este modul sau obi;;nuit de existenta 2,,). Pentru a se proteja, eul l;;i structureaza 0 serie cum slnt refularea, regresiunea, £Ie mecanisme de aparare (Abwehrmechanismen), Eul rational sau critic I

~.

.

ZONA

deliberarii ~,~ IEul ideal) ~ Eulso~alsau 1-con!ftii~19_morala - - - - - ;:;;.ontOgenetic)~

8

reprimarii

- - - -

cenzurlirii

filogenetic (supraeul)

i2

j-J.

z

w

r"y. Z

refularii sublim/irii

Eul vegetatlv . sou instinctual

o u z

Fig. 2 jormatia reactionalii, izolarea, anularea retroactiva, proiectia, introiectia ;;i altele, despre care yom vorbi mai departe, adiror important a in cunoa;;tere, ca ;;i in formarea personalitatii, a fost la. noi subliniata nu demult de catre Vasile

Pavelcu2£).

S-a obiectat lui Freud ambiguitatea conceptului de eu. Mai curind este yorba de dificultatea de a introduce claritatile amagitoare ale logicii formale clasice, Intr-un domeniu suprasaturat de dialectica reala a feno~enelor, in care unitatea contrariilor ;;i identitatea lor apar derutante. Privind tabloul general al dezvoltarii ';;i diferentierii psihicului, al genezei unor contrarii care fiinteaza In unitate ;;i nu Apud B 0 I' i s R y b a k, Psyche, Soma, Germen, Gallimard, Paris, 1968,p. 27. Ion Pop e s c u - Sib i u, Conceptia psihanalitica. Expunere $i critica, Editura H. Welther, Sibiu, 1947, pp. 72-73. 23) 24)

25) 26

S. F

V.

pp. 120-129

I'

e u d, New Introductory

P a vel c u,

Invitatie

Lectures On Psycho-Analysis, la cunoa$terea de sine, Editura

p. 103.

$tiintifica, 1970, 27

mai putin in contradictie ~i influent a reciproca, a~a cum apar toate acestea in teoria lui Freud, nu se poate sa nu obscrvam coincidenta cuceea ce Len i n (dedublare numea nucleul dialecticii, anume "dezvoltarea ca unitate a contrariilor a unicului in contrarii acesteu)" 27). Cu toate ca

ce se exclud

reciproc

$i

raporturile

reciprocedintre

nu afi~eazapretentii in acest sens, paginile scrise de Freud. de exemplu in eseul sau Das Ich und das Es, ramin a expresiva demonstratie de analiza dialectica, fara a fi nici pe departe singurele de acest fel in opera sa. Psihologia sa dinamica este, in definitiv, 0 psihologie dialectica, iar P. Fa u g e y r a II as nu exagereaza afirmind "caracterul integral dialectic al gzndirii lui

Freud"

2S).

6. Determinismul freudian Cu formatia sa ~tiintifica de Iaborator, Freud a fost preocupat inca de la inceput de intelegerea ~i explicarea fenomenelor. "Freud - spune Ed gar Pes c 11a fost intotdeauna animat de spiritul $tiintific cel mai riguros •. precizia observatiilor sale duse pina la cele mai marunte detalii, grija sa neabatuta de a-$i supune ipotezele verificarilor experimentale, sint dovezile cele mai bune ale exigentei spiri'tului sau critic" 1). Freud a descoperit in scurt timp ca nu intotdeauna a concluzie

intuitiva, bazata pe observatie directa, este infailibila, ~i atunci a recurs la deduc~ tie. Sub influenta lui Her man n Yon He 1mho I t z 2), care a fast unul din mentorii sai, credea ca sarcina ~tiintei in general consta in reducerea fenomenelor naturale la forme simple, a~a cum (dupa He I mho I t z) problema fizicii era reducerea fenomenelor la forte invariabile de atractie ~i repulsie, a carbr intensitate depinde de distanta. Fizica perioadei de debut ~tiintific a lui Freud era dominata de metoda de gindire determinista, care era verificata mai ales in domeniul mecanicii unde, prin experiente idealizate (conditii artificiale), se prezicea soarta unui sistem oarecare pe baza cunoa~terii sale la un moment dat, precum ~i a cunoa~terii legilor care-l guvernau. 0 adevarata frenezie a determinismului cuprinsese Iumea ~tiintifica, incercindu-se descrierea tuturor fenomenelor in lumina conceptelor acestuia. "Grice fenomen din nat'ura este guvernat de 0 lege! Cunoa$terea starii sistemului $i CU1Wa$terea legilor ne vor permite sa prezicem soarta sistemului in viitor. Cea mai mare minune este tocmai faptul (dupa cum atlt de frumos se exprimase Poi n c a I' e) ca minuni nu au loc in natura, ca natura este ci de legi" 3). Acest climat de idei I-a influentat puguvernatii nu de intZmplari,

ternic ~i pe Freud, fara insa a-I subjuga. Comentatorii cu lacune in informatie reduc determinismul freudian la determinismul mecanicist .sau n considera un determinism intrapsihic, tot de factura mecanicista. Astfel, dupa A r low ~i B r e n n e r, conceptul psihanalitic de determinism ar consta din afirmatia ca arice raspuns comportamental rezulta din sall' este in functie de un stimul anterior 4), adica pur ~i simplu formula behavio27) V. 1. Len i n, Caiete filozofice, Editura de Stat pentru Literatura Politica, Bucure~ti, 1956,p. 322. 28) P. Fa u g e y r a II a s, op. cit., p. 297. 1) Ed gar Pes c h Pour comprendre la pensee de Freud et la psychanalyse, Bordas, 1946,p. 20. ~) H. v 0 n He 1mho 1t z (1821-1894) este unul dintre primii fiziologi care incearca sa dovedeasca existenta incon~tientului, punind in evidenta 0 a~a-zisa "inferenta incon~tienta" in perceptia spatiului (Cf. Leo Postman, Perception and Learning, in S. Koch, Ed., Psychology,. A. Study of a Science, vol. 5, McGraw-Hill, New York, 1959, p. 46). 3) L. In f e 1d, Noile cai ale $tiintei, Editura $tiintifica, Bucure~ti, 1960, p. 27. 4) J. A. A I' low, C. B r e n n e r, Psychoanalytic Concepts and the Structure of Theory, International Universities Press, New York, 1964.

28

rismului lui J. B. Wa t son: (S-R) sau R = f (S), ceea ce constituie 0 simplificare excesiva, care nu corespunde intotdeauna niei macar fenomenelor mecanicii dasice. Vom avea mai departe prilejul sa vedem ca un B. F. Ski n n e r, de!?i pornit la D critica nemiloasa a psihallalizei, a gasit la Freud 0 formula mult mai complicata a determinismului. Intr-adevar, Freud a facut mult mai mult dedt sa aplice 1a individul uman ni!?te legi universale 5). J)emersul eel mai caracteristic al freudismului consta in ext in de rea determi~nismului 1a intreaga viata psihici'i, sub forma cauzalitatii absolute. Intemeiat pe rmaliza a nenumarate cazuri, patologice Eii normale, Freud afirma, pentru prima aara In acest mod categoric, ca in viata psihica nu exista nimic arbitral', nimic 'lntlmplator !?i nedeterminat, totul, pina la cele mai insignifiantegesturi, cuvinte, id·~i, emotii, avind fie 0 cauza conEjtienta, fie de cele mai multe ori 0 cauza ascunsa in structurile adinci ale incon!?tientului, ca atunci dnd este yorba de uitari de nume, pierderi de obiecte, greEieli de pronuntie, greEieli de scris, substitutii de cuvinte, intervertiri de expresii (Versprechen, VeTlesen, Verschreiben, Missverstede hen, VergTeifen etc.), fenomene pe care el Ie clasifica in clasa manifestarilor psihopatologie cotidiana. (Psychopathologie desc1'llltagslebens). "Anumite insuficiente ale psihicului nostru ... - spune el - $i anumite ade 'in aparenta neintentionate se dovedesc, daca. Ie supunem examenul'ui lJsihanalitic, ca fiincl perfect motivate $i determinate de factori care scapa con$tiintei" 0). In aceasta prima faza a elabo7) rarH conceptiei sale deterministe el neaga, 0 data cu existenta "liberului-arbitru" I/i existenta hazardu1ui In desfaEiurarea fenomenelor psihice: "eu cred 'in hazaTdul exterior (real), dar nu cred 'in hazardul interioT (psihic)" 8). Freud denumeEite aceasta conceptie a sa deteTminism psihologic absolut. Nu trebuie sa se mai creada, cum se Intlmpla nu arareori, ca pentru Freud intregul determinism psihic este opera fortelor oculte ale inconEitientului. "Multi arata En g 1ish & En g 1ish - folosesc tennenul determinism psihanali$ti psihic numai 'in legiituTii eu motivatia ineon$tientii, dal' se paTe ca aceeptii ca posibild $i cletel'minarea comportamentului de eiitTe motive eon$tiente, eu to ate determinat di este lipsitd de interes" 9). In realitate, nota bene, comportamentul depulsiuni ~i instincte, de motive inconEitiente, Freud il considera patologic, chiar lii in cazul unor indivizi sanatoEii mintal 1ii psihanaliza, cum am vazut, pre~onizeaza un om al viitorului dominat de conEjtiinta, de ratilme. "Distinctia 'intTe spune el, subli motivatia con$tientii $i motivatia incon$tientii 0 datii stabiliti'i ninid posibilitatea actelor voluntare rationale -, convingeTea noastrii este doar cd motivatia eon$tientd nu se extinde asupTa tuturor deciziilol' motTice. De minima non CUTat pmetoT. Dar ceea ce Tam'ine nemotivat pe de 0 paTte, i$i afla motivele

R. L. M u n roe, op. cito, p. 27. S. F l' e u d, Psihopatologia vietii cotidiene, in vol. de fata. 7) "Determinism - scriu Rob e l' t S. ~Woo d W 0 l' t h EiiMar y R. She en a n - is the belief or scientific postulate that all events in nature have their sufficient .causes. As applied to the human organism determinism means that every act or thought or emotion has its sufficient causes, though these may be very complex and difficult to disentangle because of the complexity of the organism and of the -environement. Freud believed heartly in determinism. He would not admit that any act "just happened" or that it was due to "free will" ... \Vhere there in no .conscious motive there must be an unconscious one" (ContempOTaTY Schools of Psychology, Methuen & Co Ltd, London, 1955, p. 274). 8) S. F l' e u d, op. cit. 9) Horace B. English, Ava ChampncyEnglish, A. Comploehensive Dictionary of Psychological and Psychoanalytical TeTms, David McKay Co., New 5)

6)

York,

1964, p. 417.

la alUi sur sa, in incon$tient, incit rezulta ca determinismul psihic apare fara solutie de eontinuitate" 10). Determinism-ul intrapsihie care se atribuie, pe de alta parte, conceptiei psihologice a lui Freud, este fie nascocirea unoI' detractori, fie 0 iluzie de interpretare, cind nu este pur ~i simplli preluarea necritica a nascocirii sau a iluzieL In primul rind este necesar, ~i posibil, sa clarificam faptul ca conceperea unui determinism intrapsihic nu reprezinta un fapt scanda10s pentru ~tiinta, pasihil de incriminari dezonorante, cum inca se mai considera. Pentru aceastaclarificare sa apelam la serviciile unui filozof roman contemporan, care se ocupa de mai bine de doua decenii de problema determinismului in ~tiinta ~i ale carui cercetari sint unanim apreciate. Acest £ilozof, 1. T u d 0 s e s c u, porne~te de la premisa ca definitia conceptului de cauzalitate nu se poate limita la cuprinderea relatiilor cauzale tranzitive. Cauza ~i efeetul nu se gasesc numai in raporturi de tranzitivitate, ci ~i de imanenta. Actiunea nu trebuie conceputa numai ca interactiune cu altceva, ci in primul rind ca interaetiune eu sine. "Sinteza imanentei $i tranzitivitiItii 'in determinarea fenomene1or - conchide 1. T u d 0 s e s e u - poate oferi temeiul definirii eauza1iti'itii ca raport de necesitate genetica atit intre sisteme, cd $i in sistem. Ca'uza $i efectul nu ne apar in aeest eadru numai ca extremitati ale unei relatii genetiee polare, ci ~i ca moduri eorelate de manifestare, (aetiva ~i pasiva) ale aceluia$i sistem. Daea notam cauza cu A ~i efeetul cu B, definirea caue" zalitatii va trebui sa ia in consideratie doua cazuri posibile : a) relatia cauzala de 1a A la B, cind A ~i B apartin unoI' nivele sau sisteme Sl ~i S2 diferite, ce S2 succed spatio-temporal potrivit schemel :

b) relatja schemei:

cauzala de 1a A la B, cind A' ~i B apartin

aceluia~i sistem Sl potrivit

(A ,'--;' B)::; Sl . II Primul model semnifica 0 relatie cauzala intre doua elemente apartinind unor sisteme diferite, aflate in raporturi de coorclonare, iar al doilea model semnifica o relatie cauzala intre doua elemente sau sectiuni ale aceluia~i sistem, elemente aflate in raporturi de subordonare fata de sistem./ / Mentionam ca primul model (cel tranzitiv) al cauzalitatii S2 conserva ca un model de cauzalitate univoca,. iar eel de al doilea model (eel imanent) se struetureaza ca un model de cauzalitate biunivoca. Aceasta pentru ca termenii A ~i B sint fiecare in parte ~i cauza ~i efect" activ ~i pasiv. De un de rezulta ca modelul cauzalitatii imanente este configurat in fapt de schema : (A ~

B) ::; 51 . 1/

Intrucit clefinitia cauzalitatii implica ambele tipuri de cauzalitate imanentii), inseamna ca va fi moddata cuprinzator de schema:

[A::; Sl--to

(tranzitivii

~i;

B ~ A2J + [(A;-- B) ~ SlJ"lll.

1. T u d 0 s e s c u mai arata ca, pretutindeni !?i intotdeauna, la orice nivel dE' structurare a materiei, ambele tipuri de cauzalitate actioneaza corelativ, cu preponderenta unuia sau a celuilalt, in functie de gradul de complexitate structurala ..

S. F I' e u d, Psihopatologia vietii cotidiene, in vol de fata. 1. T u d 0 s e s c u, DeteTminismul $i $tiinta, Editura :;>tiintifiea, Bucure!?ti" 1971, pp. 79-80. 10)

11)

30

A~adar, determinismul intrapsihic (sau imanent, sau endopsihic, sau intranu reprezinta 0 aberatie din punct de vedere :;;tiintific :;;imozofic. Fenomenul exista ca atare fii inca preponderent la sisteme de .felul omul'ui, iar psihologiei, indeosebi, nu i s-ar putea interzice sa se. ocupe in mod special de acest tip de determinism (sau de cauzalitate). Numai ca Freud nu s-a limitat, totU:;;i, la aceasta forma a determinismului. Visele, arata el, intre altele, au nu doar cauze incon:;;tiente; ci intotdeauna se poate pune in evidenta :;;i 0 cauza exterioara, un eveniment diurn (exeitatie exterioara) care precede visul :;;i-i furnizeaza explicatia, fapt deosebit de qorde stabilit mai ales la copii. Darpe masura ce "aparatul psi hie" se c1ezvolta, avind a organizare complexa, ca la individul adult, pot interveni :;;i "excitatii pslhice" (interioare), neinsotite de un complement din afar a 12). Inetiologia nevrozelor, de asemenea, se disting :;;i factorii constitutionali favorizanti, dar rolul declanfiator il are invariabil, un tra'umatism de origine externa, cu radacinile in reIatii interumane. Toate cazurile morbide analizate C:2 Freud pun cauzale,' cit :;;i autoraporturi cauzale, realizind un in evidenta atit heteroraporturi model de cauzalitate biunivoca, in sensul ca uneori constitutia ereditara are primul cuvint, cauzind conflicte cu mediul (traumatizante) care la rindul lor amplifica dificultatile interiaare, pe ciud alteari startul n da un eveniment neferieit din exterior care pune in dificultate un angrenaj psi hie debil, alienabil. Bineinteles, ca uneori centrul de greutate se va depIasa de la tranzitivitatc ia imanenta, pe 0 rul,a complicata, pel1dinte de factori biolog-iei, psihologici :;;i sociali, a:;;a cum se manifesta ace:;;tia in inc1ividualitatea concreta a celui care traie~te conflictul ell mediul :;;i implicit conflictul intrapsihic, care urmeaza inexorabil primului, putindu-l depa:;;i pe toate dimensiunile, "Originea unui simptom - spune Freud sistemic!)

Be reduce deci la stimuli din exterior, care au fost in mod neceSClr con~tienti la un moment clat, dar care apoi at. devenit inconfitienti ca urmare a amneziei. Scopul si'mptomului, tenclinta sa, este insa, dimpotriva, in toate cazurile, un proces endopsihic care la un moment dat a putut deveni con,)tient, dar care. tot a$a de bine' poate ramine scufundat in inconfitient. Dar put in intereseaza caamnezia pe care se intemeiaza simptomul, cum eBte a voalat originile, adica evenimentele cazul isteriei; scopul, tendinta simptomului, scop fii tendinta care inca de la' in-ceput au putut fi inconfitiente, - ele sint acelea care determina dependenta simpde inconfitient, atitin nevroza obsesionala, cit ,)i in isterie" 13). Ni se tomului of era :;;i 0 schema didactica a ceea ce Freud denume:;;te "ecuatia etiologidi a nevrozelor" H), e1aborata cu mult -mai inainte ca Kurt Lewin sa-:;;i fi facut cunoscute

"ecuatiile"

sale.

B. F. Ski n n e 1', care il critica pe Freud pentru ca nu este behaviorist suti 1a suta, face observatia, demna de luat in seama, ca Freud chiar :;;ipentru capricii caUla determinanti externi, luindu-:;;i sarcina de a explica in sens determinist chiar :;;i "comportamentul determinantului interior" ("the behavior of inner determiner"). "El a Nicut acest lucru - scrie B. F. Ski n n e l' - punind in evidenta cauze externe pina atunci neobservate, tinind de mediu sau de geneza individu111.1... Aceasta l-a dus la reprezentarea fiecarui lant cauzal, pe care I-a descoperit, ca 0 serie de trei evenimente. Un fapt de mecli11., cel mai adesea legat de cop ilaria individului, care 1.fii are efectul sa'u asupra aparatul11.i mintal intern care, la rindu-i, produce manifestarea de comportament sau simptomul. Faptul de mediu, starea sau procesul psihic, simptomul comportamental acestea sint cele

12)

S. F

1:J)

Ibidem,

l'

H) Ibidem,

e u d, Introducere

in psihanalizi'i,

in vol. de fata.

p. ~5U.

p. 303. 31

trei verigi ale lantului cauzal la Freud 15). Privind schema lui Freud, observam ca Ski n n era simplificat, totu~i, lucrurile: el a omis 0 a patra veriga, cea care reprezinta evenimentul traumatic actual, pierdut din vedere de majoritatea critieilor sau comentatorilor grabitL . Dupa cum vedem, ne aflam In fata unui tablou complex al cauzalitatii la Freud, departe de formula behaviorista S-+ R, pe care i-o atribuiau A 1'10 W ~i B l' e n n e r. Ne vom face 0 idee inca ~i mai completa despre formula complexa a determinismului la Freud, luind cunostinta de urmatorul text cu totu1 remareabil, din mai multe puncte de vedere : "Cit despre factorul e.rtern, acesta consista in pn.:siunea e.rercitatd de educatie, care se face purtiitorul de cuvint al cerintelor mediului civilizat $i a carei influenta este dupd aceea inlocuita prin actiunea directd chiar a acestui mediu. Civilizatia n-a putut Iua na$tere $i nu s-a putut dezvolta decit gratie renuntarii la satisfacerea anumitor trebuinte, $i en cere ca toti aceia care, in flu.rul generatiilor, Val' sd profite de avantajele vietii civilizate, sa renunte la rindu-Ie la satisfacerea anumitor instincte jG). In cursul vietii individuale are loc 0 neincetata transformare a presiunii e.rterioare in presiune interioara. Datoritii .influentei permanente a mediului civilizat, din ce in ce mai multe inclinatii egoiste se transforma in inclinatii sociale, ca urmare a cumuliirii elementelor Eros-ului. In sfir$it, putem admite ca orice presiune interna a ciirei actiune se manifestd in cursul evoZutiei umane n-a fost initial, adica la inceputul istoriei umane, dedt o presiune e.rternd. Oamenii care vin astdzi pe lume aduc cu ei 0 anumita predispozitie de a-$i transforma inclinatiile egoiste in inclinatii sociale, predlspozitie care face parte din structura pe care au mO$tenit-o $i care opereazd aceasta transformare nu in virtutea unei predispozitii ereditare, ci sub presiunea factorilor e.rteriori. Astfel ca fiecare individ s·ufera nu numai influenta mediului sau civilizat actual, ci $i pe aceea a mediUm' in care au trait inainta$ii sai" F). Se desprinde din aeeste rinduri 0 conceptie determinista mult diferita de mecanicism, eu ee"te elemente de interactiune dialectica, intersistemica ~i intrasistemica, amintindu-ne de coneeptul de cauzalitate reciproca dezvoltat de F l' a n e isH a 1b wac h s 18). Totadata', i?i nu numai aici, ci in 'tntreaga sa opera, Freud carelc'aza cauzalitatea cu structura ~i structura cu interactiunea (dei?i n-o face explicit), impunlnd ideea de continuitate genetica, de conexiune a structurilar ~i a substructurilor in sens determinist-cauzal, pe un model care ni S2 sugereaza a fi spiraloid. In plus, 1. T u d 0 s e s c u semnaleaza la Freud 0 corelatie a conceptelar de structura ~i finalitate, scriind : "Orientate pe acest faga:?, cercetarile de analiza structuraia ar putea, intTe altele, oferi prilejul intemeieTii unei e.rplicatii cuprinziitoare, CClre sa deschida $i 0 peTspectiva asupra viitorului, perspectiva intrevazuta de aUfel pc temeiurile

is) B. F. Ski n n er, Critique of Psychoanalytic Concepts and Theories, in "The Scientific Monthly", 5, 1954, p. 302. iG) CInd, deci, imaginindu-~i un a$a-zis "mod de existenta nonrepresiv", Her bel' t Mar c use predica "liberarea trebuintelor instinctuale :;;i a satisfactiilor ramase pIna acum tabtl sau refulate" (Eros et Civilisation. Contribution Ii Freud, Editions du Minuit, Paris, 1963, p. 10), el nu are dreptul sa se erijeze in disci pol a1 lui Freud sau in continuator al san. A sa "reinterpretare a cQnccptiei teoretice a lui Freud" (ap. cit., pp. 16-17) nu este decit 0 vasta opera de denaturare vulgara, iar acela care pretinde a face 0 eritica a revizionismului neo-freudian, nu-i el insu~i mai putin, ~i poate nici mai mult, deeIt un revizionist situat pe pozi\iile omului preistoric al cavcrnelor. 17) S. F l' e u d, Considerations actuelles sur la gueTre et sur la mort, In Essais de psychanalyse, Payot, Paris, 1967, p.p. 244-245. 18) ]\1a r i 0 Bun g e, F. Hal b wac h s, T h. S. K u h n, J. Pia get, L. R 0 S 2 n f e 1d, Les theories -de Ia causalite, P.U.F., Paris, 1971, pp. '71-76.

32

finalitatii inca de Freud" 19). Remarca e1ogioasa care, dupa parerea noastra, s-ar potrivi in primul rind lui Al f red Ad 1e r fii ~co1ii sale de "psiho1ogie individuala", dar care nid adresati:i freudismului nu este deplasata .. Un element esentia1 a1 conceptiei. freudiene despre determinism este notiunea de supTadeterminare, reluata mai tirziu de Louis Althusser, in studiile sale structu· raliste. Freud Insu~i a pre1uat-o, cu siguranta, de la W. W u n d t, despre al carui principiu aZ cauzeZor compZexe se vorbe~te inca in Zur Psychopathologie des AlltagsZebens 20). Wundt insista asupra faptului ca, in anumite cazuri, se intimpla mari dificultati in stabilirea categoriei in care trebuie trecuta 0 tulburare data, IncU mai conform cu adevarul ar fi sa Be atribuie aceasta tulburare actiunii simultane ;;;i combinate a mai multor cauze 21). Schema freudiana mentionata de noi este, de al1£el, construita pe principiul complexului cauzal. Nu este Insa mai putin adevarat ca Ul'lii psihanali~ti, din dorinta de a descopeti "cauze ultime", deroga des de 1a acest principiu. Charles de Montet denunta 0 astfel de derogare la psihanalista elvetiana Ray m 0 n d e de Sa u s sur e care, In l'EncephaZe (8, 1924), analiza cazul unui tinar obsedat, analiza efectuata prin prisma unei cauze unice de ordin prep onderent endogen. Socotind naive astfel de ,explicatii care ignora "complexitatea vie" a fenomenelor, de Montet se ralia la reZativismul psihologic, axat pe notiunea de "Esentialul este spune de M 0 n t e t - ca ansambl'ul conditiilor probabilitate. care determina comportamentul nU poate fi redus nici Za un. singur mobil, nici la o pluralitate de mobiluri, nici in sfir$it, la cutare tendinta sau cutare instinct, luate decurge in mod necesar din persistenta in prezent a tuturor izolat. Comportamentul

momentelor 9i a tuturor factorilor trecutului (cauzele organice 9i psihice constituind o unitate, 0 stare totala nedeductibila); aceasta interdependenta se manifesta nu numai in interiorul individului, ci 9i in afara lui, deoarece individul exercita 0 influenta, de exemplu, asupra mediului sau social, provocind aici prin comportamentul sau reactii 9i raspunsuri particulare, pline de consecinte, in continuare, pentru propria sa conduita 9i conceptie despre viata" 22). Dupa parerea noastra, Freud n-a ajuns niciodata la 0 astfel de conceptie a determinismului probabilist, care implica 0 multitudine de variahile interconexate 9i iJ:1tercurente, cu determinatii statistice, Intrudt el a fost mereu (:a 9i fascinat de ideea transmisa de 'H e 1 ill h 0 1t z, a reducerii fenomenelor naturale la forte simple 9i 1a cauze ultime. Clnd Norbert \Viener, deci,. crede a gasi la Freud elemente de indeterminare 9i de probabilitate, probabil ca are in vedere in primul rind implicatia componentei irationale in conduita 9i gindirea oamenilor, genera to are de actiuni imprevizibile 23). Desigur, in opera lui Freud exista numeroase teze care ar putea servi drept baza unoI' opinii ca aceea exprimata de Nor b e r t \V i en e r, mai ales daca se iau in consideratie 9i rationamentele probabiliste neexplicite, cuprinse in analiza cazurilor concrete. "Ar fi 0 eroare - citim, de exempZu, in Vorlesungen zur Einfiihrung in die Psychoanalyse - sa se creada ca 0 $tiinta nu se compune decit din teze riguros demonstrate $i nu ar avea noima sa pretindem acest Zucru. 0 astfel de exigenta este apanajul acelor temperamente care alearga dupa autoritate, cautind sa substituie catehismului religios un altul, fie el $i $tiintific. Catehismul $tiintei nu cuprinde dedt putine propozitii apodictice, majoritatea afirmatiiZor sale prezentind

L T u d 0 s e s c u, op. cit., p. 189. Terminata de Freud in 1901 carte a este editata In 1904 (Kharger, Berlin). 20) W. W u n d t; Volkerpsychologie, 1900, 1. Band, pp. 371 9i urm., apud S. F r e u d, Psihopatologia vietii cotiediene, In vol. de lata. 22) C h a r 1 e s . de M 0 n t e t, Le relativisme psychologique, F. Alcan, Paris, 1926, p. 21. 23) Vezi N. Wi e n e r, Cybernetiq'ue et societe, Union Genera1e d'Editions, Paris, 1962, pp. 10-11. 19) 20)

.3 -

cd. 404

33

numai anumite grade deprobabilitate" 21,). In astfel de asertiuni este, fnsa, vorba mai curind de relativismul adevarurilor ~tiintifice, dedt de 0 viziune probabilista asupra desfa~urarii fenomenelor realitatii, de admiterea jocului dialectic dintre necesitate ~i intimplare. In mare, Freud ramine la ideea determinismului absolut.

7. Instinctul

co structura

determinanta,

dor

~i determinate

Afirmatia lui Will i a m Jam e s, ca omul poseda 0 garnitura de instincte "mal numeroase ... decit a tuturor celorlalte mamifere, inclusiv maimuta" 1), a dus In cele din urma, in jurul anului 1924, dupa cum ne raporteaza How a I' d H. Ken elleI', la intocmirea unei liste care inventaria nu mai putin de 6000 de instincte umane. Un veritabil "monstru statistic", Aceasta situatie incredibila a pus la ordinea zilei redefinirea instinctului, prin care James intelesese 0 activitate care realizeaza scopuri neprevazute dinainte, datorita unei coordonari de acte care nu "este rezultatul educatiei, precizind : "Este ca 0 functie care determina structura anatomicii a animalului" 2). Pe baza acestei definitii erau inglobate in sfera instinctului ru:;;inea, frica de intuneric, curiozitatea, jocul, instinctul matern ~i patern, dar ~i "instinctul" de proprietate, modestia, simtul igienic ~i multe altele. Definitia data mai tirziu de etologistul N. Tin b erg e n ("mecanism nervos organizat ierarhic, sensibil la oanumita pregatire, declan~are !Ii dirijare a impulsurilor de origine interna ca ~i externa, :;;i care reactioneaza la aceste impulsuri prin mi:;;carl coordonate care contribuie la conservarea individului !Ii a speciei" 3) nu este nici ea in masura sa puna ordine in acest domeniu. De aceca Ken dIe l' propune patru criterii dupa care sa se acorde calitatea de instinct unui act de comportament: 1) activitate complex a ; 2) structura rigida; 3) se manifesta inainte ;;i in afara de arice invatare ; 4) apartine intregii specii 4). Conceptul freudian de instinct (in expresie originala der Trieb = instinct, pornire, inclinatie, impuls, imbold, forta vegetativa) este unul din cele mai controversate din intreaga psihanaliza 5). Francezii n traduc adesea prin "pulsion'" englezii prin "drive" (energie, forta, imbold, stimulent), dar se fac :;;i diferentieri abstruse, se prop un modele reinterpretative, reformulari neurofiziologice ~i cauzaliste. Starea de confuzie era marita de 0 dec1aratie ambigua a lui Freud insw;;i, In Neue Folge "der Vorlesungen zur Einfilrung in die Psychoanalyse (1933) : "Teoria instinctelor este, ca sa spunem a:;;a, mitologia noastra. Instinctele slnt fiinte mitice superbe In indeterminarea lor. In munca noastra nu Ie putem neglija nici 0 clipa, ~i totu~i niciodata nu sin tern siguri ca Ie vedem !impede" 6). Intr-o etapa inca timpurie a dezvoltarii teoriei psihanalitice (Triebe und Triebschicksale, 1915), bazindu-se pe investigarea c1inica a tulburarilor psihice ca sursa principala de cuno:;;tinte, Freud definea instinctul ca pe un stimul venit din interiorul organismului, din fata caruia nu este posibila retragerea, satisfacerea sa avind

S. F I' e u d, Introducere in psihanalizii. W. Jam e s, 'Precis de psychologie, Marcel 2) Ibidem, p. 521. 3) N. Tin b erg e n, The Study of Instinct, p. 112. 4) How a l' d H. Ken dIe 1', Basic Psychology, New York, 1963, pp. 246-247. 5) 1. G. S a l' a son, Personality, J. Wiley & p. 33. 6) Apud M a u I' ice Be n ass y, Theoriede op. cit., p. 36. 24) 1)

34

Riviere Ed., Paris, 1932, p. 352. Clarendon Appleton

Press,

Oxford,

- Century

-

Sons, New York, London, l'instinct,

1958, Crofts, 1966,

in S. Nacht, Paris,

un caracter imperios. "Nu $tim - scria el, mentinindu-se in cadrele unei cercetari cu mijloace psihologice - daca acest proces este de natyra strict chimica sau daea poate sa corespunda $i unei liberiiri de aUe forte, de exemplu mecanice. Studierea forte lor pulsionale depa$e$te terenul psihologiei; cu toate ca faptul de a fi generat de 0 suna somatica este elementul absolut determinant pentru instinct, el nu ni se face cunoscut in viata psihica d(?cit prin scopurile sale"J) In afan'i de scap, care consUl intr-o satisfacere a unei trebuinte ~i duce la suprimarea starU de tensiune, a aHa caracteristica a instinctului este obiectul sau, adica mijlocul prin care i~i atinge scopul. De~i Freud admite ca legitima intrebuintarea termenilor "instinctul jocului", "instinctul de distrugere", "instinctul gregar" etc., el propune ca toate instinctele sa fie grupate deocamdata in doua categorii : instinctele eului (sau de autoconservare) ~i instinctele sexuale, motivind aceasta diviziune prin faptul ca "biologia ne invata ca sexualitatea nu poate fi a~ezata pe acela~i plan ell celelalte functiuni ale individului, deoarece tendintele sale depa~esc individul ~i au drept scop producerea de noi indivizi, adica conservarea speciei" 8). Destinul instinctelor este triplu: satisfacerea imediata (descarcarea pulsion ala), refularea (insotita de dezvoltarea unoI' formatiuni de substitutie, de simp tome morbide) ~i sublimarea (canalizarea intr-o activitate derivata, investitia de energie fiind deturnatapentru creatia artistic a, ~tiintifica sau pentru alte activitati de ordin social superior). In Jenseits des Lustprinzip (1920), instinctul este vazut ca "expresie a unei tendinte inerente oriciirui organism viu $i care il impinge sa reproduca, sa restabileasca o stare anterioara la care a fost obliga#isa renunte, sub influenta forte lor exterioare perturbatoare; expresia unui fel de elasticitate organica sau, daca preferati, a unei inertii a vietii organice" U). Pe baza un or exemple din viata animalelor (pe~ti, pasari), Freud remarca determinismul istoric al instinctelor. Instinctele "organice" nu sint dedt factori de conservare, istoriee~te dobinditi, exercitindu-se in conditii de me diu invariabile. Pin a aici nu este nimic de obiectat. Freud risca ins a 0 ipoteza speculativa, construita pe un sofism : "Dadi admit em - spune el - ca pe un fapt experimental care nu comporta nici 0 exceptie, ca tot Ceea ce este viu se intoarce la starea neorganica, moare din motive interne, atunci putem spune: scopul spre care tinde intreaga viata este moartea; $i invers: ceea ce nu este viu este anterior a ceea ce este viu" 1lif. Eroarea lui Freud este a·ici, credem, aceea de a fi atribuit finalitate unui fen omen de degradare, de destructurare ~i de cad ere, pe dnd finalitatea este caracteristica sistcmelor vii in ascensiune. Daca scopul vietii este moartea, pentru simetrie logica ar fi trebuit sa ni se arate ~i care este scopul mortii 11). Dupa parerea noastra, problema nu poate fi solutionata in termenii finalitatii, fara a se cadea intr-un cerc vieios. Vazind de asta data in instincte mai ales latura conservatoare ~i de echilibrare ~i mergind pe aceasta pista "in extremis", era ine-

7j S. F l' e u d, Triebe und Triebschicksale, in GesammeZte Schriften, V. Band, pp. 448-449. 8) Ibidem, pp. 450-451. 9) S. F l' e u d, Jenseits des Lustpr{nzips, p. 226. 10) Ibidem, p. 228. 11) ,,0 evolutie - spune J. Pia get - poate avea un caracter dirijat fara a fi citu~i de putin finalizata. Exemplu : evolutia entropiei in fizica. Cre~terea progresiva a entropiei este un model de evolutie dirijata, in care nu se gase~te nid o urma de finalitate ... Chiar in domeniul psihologic, ~i probabil ~i sociologic, un de problema se pune cu totul altfel dedt in fizica, intrucit aici putem considera con~tiinta care i~i asuma scopuri, ma intreb daca finalitatea nu este intotdeauna reductibila la 0 directie ea insa~i impusa de echilibrarea cresdnda a unei structuri" (Entretien sur les notions de "Genese et de Structure", Mouton et Co, La' Haye, Pans, HJ65). Pia get neglijeaza ~i el directia echilibrarii, de unde confuzia, tendinta respingerii finalitatii in genere.

35

vitabil readuca

ca Freud fiinta

sa ajunga vie

la

opozitie mereu infrinta

la concluzia

ca "tntreaga viata instinctivi'i tinde sa sexuale, vitale, in schimb, fac 0 absolute, care este moartea. "Eliminarea

moarte" 12). Instinctele

acestei "finalitati"

substantei sexuale 'in cursul actului sexual corespunde, 'intr-o anumita masura, separi'il'ii dintre soma $i plasma germinativa. Tocmai de aceea stare a care urmeaza satisfactiei sexuale complete seamana cu moartea $i de aceea la animalele inferi-oare moartea urmeaza imediat procreatiei. Aceste fiinte mol' dupa ce au procreat, pentru ci'i dupa eliminarea Eros-ului prin satisJacfie, moartea i$i mascheaza libertatea de actiune $i nU mai inWne$te obstacole in realizarea planUlilor sale" 13). Sintem

mereu lapunctul de pornire: ce planuri? - ne intrebam, fara a gasi nici un raspuns valabil. "Scopul" vietH fiind moartea, "scopul" mortii este tot moartea, 0 reciproca fiind in acest caz inca ~i mai ilogica. $i totu~i, cum vom vedea, absurdul are logic a sa, dupa cum ~i logica are absurdul ei, din moment ce reflecta 0 realitate care contine absurd. Teoria freudiana a dualismului instinctelor (Lebenstrieb ~i Todestrieb, Eros ~i Thanatos, Libido ~i Agresiunea) reprezinta la prima vedere 0 aventura pur specu1ativa in labirintu1 unei teorH bio1ogico-filozofice obscure, aceea a plasmei germinative ncmuritoare ~i a somei muritoare, conceputa de A. We ism ann, pe care Freud 11 citeaza copios cu 1ucrari ca Uberdie Dauer des Lebens (1882) ~i Uber Leben und Tod (1892) ~i pe care el a vrut sa-1 duca la ultima sa expresie, ca intr-un joc intelectual dezinteresat. La UTI- moment dat, chiar, Freud incearca parca sa se scuze pentru aceasta copilarie; "AI' putea fi intrebat daca, $i in ce masuTa, adeT eu insumi la aceste ipoteze. Voi Taspunde: nu adeT mai mult dedt a$ cauta Sa obtin pentTu ele adeziunea, credinta altom, Sau, mai exact: n-a$ putea spune in ce masura credo Mi se pare ca nu trebuie Sa facem sa inteTvina aid factorul afectiv. Te poti abandona unui rationament, urmaTindu-i deTularea pina la limita extrema, $i aceasta pur $i simplu din curiozitate $tlinfifica ... Recunosc ca cea de a tTeia etapa a teoriei instinctelor, in care ma ap,gajez aici, nu poate pTetinde la aceea$i certitudine ca prime Ie doua" H).

,. Ajun~i aid, am putea in continuare sa nu mai dam nid 0 atentie unei teorH in care nici autoru1 ei nu are incredere !ii din care diferiti ideologi au biitut cu zel monedii falsa, imprimindu-i insa efigia propriei lor conceptH, de regUla de esentii retrograda. Dar teoria lui Freud se refer a la fapte pe care Ie constatam zilnic !ii ea dezvolta un cert nucleu dialectic. Ea nu depa~e~te nki in profunzime !ii nici in inedit, nici in adevar !ii nici in indrazneala, in fond, ceea ce Friedrich Engels a spus, cu cUeva decenH inaintea sa, pe tema vietH ~i a mortii. "Nici 0 fiziologie scrie En gel s - nu este consideratii iitiintifica daca nU concepe moartea ca pe dacii nU concepe cii Un moment esential al. vietH (H e gel, Enz., I, 1952-1953), nega1ia vietii este cupTinsii esential in viata 'insii$i, astfel ca viata este inteleasa. totdeauna in raport cu rezultatul ei necesaT pe care-l contine permanent 'in gerasupra mene moaTtea. Caci numai la aceasta se l'educe conceptia dialecticii vietii. Insa pentru cine a 'inteles aceasta s-a ispTavit cu orice vorbarie despre nemUTiTea sufletului. MoaTtea este sau descompunerea corpului oTganic, caTe nu lasa in ufma lui nimic, in afara componentelor chimice care au format substanta lui, sa'll lasa in urma lui un principiu de viata, care este mai .mult sau mai putin identic cu sufletul $i caTe supravietuie$te tuturor oTganismelor vii, nu 11umai omu-

S. F l' e u d, Jenseits des Lustprinzips, p. 229. S. F l' e u d, Das Ich und das Es; p. 392. H) S. F l' e u d, Jenseits des L'llstprinzips, pp. 251-252. (Prima teorie a instinctelor, despre care vom discuta mai departe, se refera la largirea notiunii de sexualitate; vezi!ii M a U l' ice Ben ass Y. Theorie de l'instinct, p. 8). 12) 13)

36

lui. A$adar, aici este suficient sa ne Ziimurim pur $i simplu, cu ajutorul dialecticii, asupra naturii vietii $i mortii pentru a 'inZiitura 0 superstitie straveche. A trai inseamna a muri" 15). Citindu-l pe En gel s, nu ne mai speriem de asertiunile lui Freud care, desigur, :in calitatea sa de materialist ~i ateu, a inte1es prea bine ca s-a ispravit cu orice vorbarie despre "nemurirea sufletului". Sa mergem, insa, mai departe. Socotind ca inc6n~tientul, ca structura in cea mai mare parte instinctual a, constituie principa1u1 factor de determinare endogena a comportamentului (structurd determinantd) ~i postulind :in ace1a9i timp atrofierea programatidi a vietH instinctive a individului, Freud ad mite a prin urmare posibilitatea actiunii determinante a unui factor exterior care, evident, urma sa fie mediat, dar care in cele din urma trebuie sa exercite 0 presiune cauzala asupra cauzei, imprimindu-i acesteia anumite efecte (cu repercusiunile lor cauzale ulterioare, cum este de a~teptat). Intrebarea este: se poate spera, practic vorbind, la un asemenea rezultat? Cercetari experimentale riguroase raspund afirmativ. Inca Wi 11i a rn: Jam e S stabile~te doua legi de varia tie a instinctelor: (a) 0 lege a inhibarii instincte10r de catre deprinderi, ~i (b) 0 lege a caducitatii, care prevede ca un numar de instincte se dezvolta pina la 0 anumita virsta, pentru ca apoi sa dispara. De unde consecintele: daca instinctul a putut functiona in perioada sa de energie maxima, el este dub1at de 0 deprindere care :ii supravietuie~te, pre1ungindu-i reactiile; :in timp ce daca, lipsind imprejurarile, nu ~i-a putut crea 0 deprindere complementara, animalul va putea mai tirziu sa intilneasca excitanti adecvati, dar far a a instinctual se mai manifesta vreo reactie 16). Aceasta inseamna ca comportamentul afla sub contro1ul factorilor de mediu. Fara solicWiri adecvate din exterior instinctul se stinge, ca un reflex condition at mirecare (ceea ce $i a fost, far a indoiala, altadata, in istoria speciei respective, :inainte de a se fi transformat in structura stereotipa ereclitara). J. Jay n e s a imaginat un simplu 9i ingenios aparat, cu ajutorul cihuia a demonstrat ca puii de gaina, din rasa New Hampshire Red, pornesc in urmarirea unui cub de mucava verde, care este pus in mi9careprintr-un dispozitiv mecanic, daca sint expu9i acestui stimul in primele 54 de ore de 1a ie$irea din gaoace (vezi fig. 3). Zece ·zile mai tirziu, ei inca mai urmareau cubul, de9i mai rar $i nu aUt de staruitor. Puii expu$i aceluia9i cub mobil pentru prima oar a la vlrstade 11-12 zile nu-l mai urmaresc. Experimentul lui Jaynes demonstreaza existenta unei perioade critice in emergenta instinctului 9i, de asemenea, faptul ca comportamentul instinctiv sta in directa dependenta de aparitia in mediu a unor stimuli apro-pi~aff17). Intre instinct 9i invatare are deci loc un proces interactional inclinat, din . punct de vedere evolutiv,m- iavoarea invatarii. Analizind exeprimentul_de--mai-. sus, alaturi de altele similare (cu ciorLde. Canada, pui de broasca tesf(;sa marina etc.), How a r d H. Ken dIe r conchide ca este zadarnica incercarea de it interpreta comportamentul ca fiind determinat exclusiv de factori ereditari sau de factori de mediu. "A argumenta ca comportamentul instinctual este exclusiv Junctie de factorii ereditari ar fi tot at'it de ridical ca a atribui conditionarea exclusiv influentelor de me diu. Se $tie cd sistemul fiziologic al organismuiui, care este 'in mare masura determinat genetic, joacd un 1'01 important 'in dobindirea raspunsurilor conditionate. A t~intreba daca fie factorii de mediu, fie cei ere-

F. En gel s, Dialectica naturii, Editura Politic a, Bucure~ti, 19i6, pp. 269-270. W. Jam e s, op. cit., p. 531-535. 17) J. Jay n e s, Imprinting: The Interaction of Learned and Innate Behavior, 1. Development and Generalization, II The Critical Period, in "Journal of Comparative PhysiOlogical Psychology", 49, 1956, pp. 201-206; 50, 1957, pp. 6~10. 15)

16)

37

vitabil ca Freud sa ajunga la concluzia ca "intreaga viata instinctiva tinde sa f'eaduca fUnta vie la moarte" 12). Instinctele sexuale, vitale, in schimb, lac 0 opozitie mereu infrinta acestei "finalitati" absolute, care este moartea. "Eliminarea substantei sexuale 'in cursul actului sexual corespunde, intr-o anumita masura, separarii dintre soma $i plasma germinativa. Tocmai de aceea starea care urmeaza satisfactiei sexuale complete seamana cu moartea $i de aceea la animalele inferiuare moartea urmeaza. imediat procreatiei. Aceste fiinte mor dupa. ce au procreat, pentru ca dupa eliminarea Eros-ului prin satisfactie, moartea i$i mascheaza libertatea de actiune $i nu mai intilne$te obstacole in realizarea planul'ilor sale" 13). Sintem IDereu lapunctul de pornire: ce planuri? - ne intrebam, fiira a gasi nici un raspuns valabil. "Scopul" vietii fiind moartea, "scopul" mortii este tot moartea, 0 reciproca fiiud in acest caz inca i?i mai ilogica. $i totu~i, cum vom vedea, absurdul are logica sa, dupa cum ~i logica are absurdul ei, din moment ce reflecta 0 realitate care contine absurd. Teoria freudiana a dualismului instinctelor (Lebenstrieb ~i Todestrieb, Eros ~i Thanatos, Libido ~i Agresiunea) reprezinta la prima vederc 0 aventura pur speculativa in labirintul unei teorii biologico-filozofice obscure, aceea a plasmei germinative ncmuritoare ~i a somei muritoare, conceputa de A. We ism ann, pe care Freud 11 citeaza copios cu lucrari ca aber die Dauer des Lebens (1882) ~i aber Leben und Tod (1892) ~i pe care el a vrut sa-l duca la ultima sa expresie, ca intr-un joc intelectual dezinteresat. La un. moment dat, chiar, Freud incearca parca sa se scuze pentru aceasta copilarie: "A$ putea fi intrebat daca, $i in ce masura, ader eu insumi la aceste ipoteze. Voi raspunde: nu ader mai mult decit a$ cauta sa obtin pentru ele adeziunea, credinta altoTa. Sau, mai exact: n-a$ putea spune in ce masura cred. Mi se pare ca nu trebuie sa facem sa intervina aici fUctorul afectiv. Te poti abandona unui rationament, urmal'indu-i derularea pina la limita extrema, $i aceasta pur $i simplu din curiozitate $tiintifica ... RecUnOsc ca cea de a treia etapa a teoriei instinctelor, in care ma a:rz,g,ajezaici, nu poate pretinde la aceea$i certitudine ca primele doua" 14). ,. Ajun~i aici, am putea in continuare sa nu mai dam nici 0 atentie unei teorii in care nici autorul ei nu are in credere ~i din care diferiti ideologi au biitut cu zel moneda falsa, imprimindu-i insa efigia propriei lor conceptii, de regula (Ie esenta retrograda. Dar teoria lui Freud se refer a la fapte pe care Ie constatam zilnic ~i ea dezvolta un cert nucleu dialectic. Ea nu depa~e~te nici in profunzime ~i nici in inedit, nici in adevar ~i nici in indrazneala, in fond, ceea ce Friedrich Engels a spus, cu citeva decenii inaintea sa, pe tema vietH i;>ia mortii."Nici 0 fiziologie scrie En gel s - nu este considerata $tiintifica daca. nU concepe moartea ca pe un moment esential al vietH (H e gel, Enz., I, 1952-1953), daca nu concepe ca negatia vietii este cuprinsa esential in viata insa$i, astfel di viata este inteleasa totdeaunain raport cu rezultatul ei necesar pe care-l contine permanent in germene - moartea. Caci numai la aceasta se reduce conceptia dialectici1. asupra vietii. Ins a pentru cine a inteles aceasta s-a ispravit cu orice vorbarie despre nemurireasufletului. Moartea este sau descompunerea corpului organic, care nu lasa in urma lui nimic, in afara componentelor chimice care au format sUbstanpa lui, sau lasa in urma lui un principiu de viata, care este mai mult sau mai putin identic cu sufletul $i care supraviepuie$te tuturor organismelor vii, nu numai omu-

S. F r e u d, Jenseits des Lustprinzips, p. 229. S. F r e u d, Das Ich und das Es, p. 392. 1~) S. F r e u d, Jenseits des Lustprinzips, pp. 251-252. (Prima teorie a instinctelor, despre care vom discuta mai departe, se refera la largirea notiunii de sexualitate; vezi ~i M a u r ice Ben ass Y. Theorie de l'instinct, p. 8). 12)

13)

36

lui. A$adar, aici este suficient sa ne lamurim pur $i simpZu, cu ajutoruZ dialecticii, asupra naturii vietii $i mortH pentru a inZatura 0 superstitie straveche. A trai inseamnd a muri" 15). Citindu-l pe En gel s, nu ne mai speriem de asertiunile lui

Freud care, desigur, in calitatea sa de materialist !ii ateu, a inteles prea bine ca s-a ispravit cu arice vorbarie despre "nemurirea sufletului". Sa mergem, insa, mai departe. Socotind ca incon~tientul, ca structura in cea mai mare parte instinctual a, constituie principalul factor de determinare endogena a comportamentului (struc;;1 postulind in acela~i timp atrofierea programatica a vietH tura determinanta) instinctive a individului, Freud admitea prin urmare posibilitatea actiunii determinante a unui factor exterior care, evident, urma sa fie mediat, dar care in cele din urma trebuie sa exercite 0 presiune cauzaZa asupra cauzei, imprimindu-i acesteia anuinite efecte (cu repercusiunile lor cauzale ulterioare, cum este de a~teptat). Intrebarea este: se poate spera, practic vorbind, la .un asemenea rezultat? Cercetari experimentale riguroase raspund afirmativ. Inca Will i a in Jam e s stabile~te doua legi de variatie a instinctelor: (a) 0 lege a inhibarii instinctelor de catre deprinderi, !ii (b) 0 lege a caducitatii, care prevede di un numar de instincte se dezvolta pina la 0 anumita virsta, pentru ca apoi sa dispara. De unde consecintele : daca instinctul a putut functiona in perioada sa de energie maxima, el este dublat de 0 deprindere care ii supravietuie~te, prelungindu-i reactiile; in timp ce daca, lipsind imprejurarile, nu !ii-a putut crea 0 deprindere complementara, animalul va putea mai tirziu sa intilneasca excitanti adecvati, dar fara a mai manifesta vreo reactie 16). Aceasta inseamna ca comportamentul instinctual se ana sub controlul factorilor de mediu. Fara solicitari adecvate din exterior instinctuZ se stinge, ca un reflex conditionat oarecare (ceca ce ~i a fost, fara indoia1a, altadata, in istoriil speciei respective, inainte de a se fi transformat in structura stereotipa ereditara). J. Jay n e s a imaginat un simplu ~i ingenios aparat, cu ajutoru1 caruia a demonstrat ca puE de gaina, din rasa New Hampshire Red, pornesc in urmarirea unui cub de mucava verde, care este pus in mi~care printr-un dispozitiv mecanic, daca sint expu~i acestui stimul in primele 54 de ore de la ie~irea din gaoace (vezi fig. 3). Zecezile mai tirziu, ei inca mai urmareau cubul, de~i mai rar ~i nu aUt de staruitor. Puii expu~i aceluia~i cub mobil pentru prima oara 1a virsta de 11-12 zile nu-l mai urmaresc. Experimentul lui Jaynes demonstreaza existenta unei perioade critice in emergenta instinctului ~i, de asemenea, faptul ca comportamentul instinctiv sta in directa dependenta de aparitia in mediu a unor stimuli apro-prlal;P7). Intre instinct ~i invatare are deci loc un proces interactional inclinat, din punct de vedere evolutiv,in favoarea invatarii. AnaHzind exeprimentulJie-:-maisus, a1aturi de altele similare (eu eiorLde Canada, pui de broasca tes[;asa marina etc.), How a r d H. Ken dIe r eonchide ca este zadarnica incercarea de a interpreta comportamentul ca fiind determinat exclusiv de factori ereditari sau de factori de mediu. "A argumenta cd comportamentuZ instinctual este excZusiv ereditari ar fi tot atit de ridicaZ ca a atribui conditionarea Junctie de factorii excZusiv influenteZor de me diu. Se $tie cd sistemuZ fizioZogic aZ organismuiui, care este in mare masura determinat genetic, joacd un roZ important in dobindirea rdspunsuriZor conditionate. A tt; intreba dacd fie factorii de medin, fie cei ere-

F. En gel s, DiaZectica natnrii, Editura Politica, Bucure~ti, 19i6, pp. 269-270. W. Jam e s, op. cit., p. 531-535. 17) J. Jay n e s, Imprinting: The Interaction of Learned and Innate Behavior, 1. Development and Generalization, IT The Critical Period, in "Journal of Comparative PhysiOlogical Psychology", 49, 1956, pp. 201-206; 50, 1957, pp. 6~10. 11»

16)

37

Fig. 3 ditari determinii caracterul comportamentului, este ca $i cum te-ai intreba dacil lungimea singurii, sau numai liitimea determina aria 'linui dreptunghi" 18) Ca arice manifestare fenotipica, arata l?i J. Piaget, instinctul este ininteligibil in afara interactiunii indisolubile dintre mediu l?i programarea ereditara. Nu exista instincte pure, iar tendinta vieW, pe palierele ei superioare; este de a elimina instinctele cu "logica" lor prea putin flexibil8,. Inteligenta va mOl?teni instinctul, reglarea progr~mata va face loc autoprogramarii creatoare."Dupa sfiirimarea instinctului - spune J. Pia gel -, 'incepe 0 nuua evolutie cognitiva, care porne$te chiar de la zero, pentru ca montajele 'inniiscute. ale instinctului au dispiirut $i pentru ca oridt de ereditare ar fi, sistemul nervos cerebralizat $i inteligenta 'in calitate de capacitate 4e a 'inviita $i de a inventa, activitatea care trebuie desfa$uratii este de acum 'inainle fenotipicd" 19). Atari conc1uzii ne certifica faptul ca proiectul esential al psihanalizei, care consta in transcenderea incon$tientului, in "desecarea" instinctelor (ca a mlal?tinilol' Zuydersee, dupa compal'atia memorabila a lui Freud), nu este 0 intreprindere utopica, ci 0 posibilitate confirmata de l?tiinta, l'ealizabila 0 data cu progresul societatii l?i al civilizatiei. Expeditiile teoretice ale lui Freud, dincolo de granitele pSihDlogiei, in antropologie, sociologie l?i etica, nu reprezinta doar 0 veleitate de om de l?tiinta dornic sa se afirme l?i in domeniile limitrofe, ci i:;;i au baza de plecare in programul reprezentativ al psihanalizei : transformarea fondului instinctual al omului, a naturii sale ani male, intr~o natura cu adevarat umana. "In general - spune E. Jon e s, unul dintre cei mai credincio~i discipolLai lui Freud se prezice cii dacd progresul fizicii va continua 'in ritmul actual, ornenirea va ajunge cU:Qnd in ~situatia copiilor care se joaca ..cu. pistoalele 'incarcate. In orice caz, este sifjur-ca puterea omului .a5upra lumii matei-fuTe,chiar at'it de inegalii cum este 'in momentul de JaW, a depa$it cu mult controlul omului asupra lui insu$i. Viitorul ne poate arata ca a dobindi acest control, a face tot atit de disponibil incon$tientul,cum este con$tiinta, va insemna in istoria omului 0 era la fel de importanta cum y, fost aceea a aparitiei con$tiintei. Scopul psihanalizei este de a face posibil acest Iucru" 29). Acest scop a determinat pe psihanali~ti sa-,;;1 caute aliati printre celelalte i?tiinte. 0 epoca de incurajare fara precedent a cercetarilol- intel'disciplinare n-ar mai tl'ebui sa condamne cu u:;;urinta tendinta spre multilateralitate a lui Freud ~i a psihanalizei.

How a r d H. Ken dIe r, op. cit., p. 250. J. Pia get, Biologie $i CUlWa$tere, Editura Dacia, Cluj, 1971, pp. 383-384. 20) E. Jon e s What is Psychoanalisis?, International Universities Press, New York, 1948, pp. 107-108. 18)

19)

38

Jean Jacques Rousseau eredea di omul este bun de la natura, societatea fiind ace:ea care n eorupe ~i-l degradeaziL Freud, dimpotriva, este eonvins ea omul se prezinta eu un fond natural defieitar (in raport eu noul sau rol .existential, am spune) ~i ea numai 0 societate echitabila if poate ridica pe 0 treapta mai inalta a scarii umane. In conceptia sa, cali tate a de om nu se mo~tene~te, ci se dobinde~te. Aceasta nu reprezinta nicidecum 0 denigrare a speciei umane. "Departe de noi - spune Freud - intentia de a nega tendintele nobile ale naturii 'umane ... Daca insistam asupra a ceea ce este rau in om, este numai pentru ca altii nu vad deloc acest aspect, ceea ee nu amelioreaza eu nimie natura omeneasea, ci doar 0 face de neinteles. Numai renuntind la aprecierea morala unilaterala avem $ansa de a gasi formula care sa exprime e:raet raporturile existente intre eeea ce este bun $i ceea ce este rau in natura umanii" 21). Cind Freud constata reprimarea (necesarii) de catre societate a un or ins1:lncte, sau ingradirea lor, e1 nu Ie deplinge deloc, w;;a cum, intelegind superficial lucru:rile, au facut-o san 0 mai fac ~i astazi unii epigoni freudi~ti. "Noi am aratat spune e1 - ca. presiunea exterioara. pecare educatia $i mediuZ- ie exercita asupra (}Tnului au drept efect sa. contribuie la orientarea vietii instinctive spre· bine, Javorizind trecerea de la egoism la altruism22). In numele acestui idealumanist, Freud critica vehement orinduirea burgheza, care cu1tiva ipocrizia, dezinteresindu-se de fapt de radicala ~i real a transform are a omului in directia desavir~irii umanitatli acestuia. "Societa.tile noastre civilizate - scria el in 1932 -, care cer o conduita. buna, fara a se sinchisi de tendintele care 'ii stau la baza, au obi$nuit in acest fel un mare numar de oameni sa se supuna, sa se conformeze eonditiilor lumil civilizate, fara ca natura lor sa participe la aceusta supunere" 23). eclor care, pe de aW't parte, idealizeaza societatile primitive, hedonica "stare de natura", Freud Ie raspunde prin aratarea dezavantajelor vietii salbatice. Cu toate ca civilizatia are neajunsurile ei, este de preferat "starii de natura". Nazuintele irationale de abolire a culturii, a civilizatiei, sint expresia miopiei ~i ingratitudinii unor grupuri neinsemnate 24). Naturismul idilic ~i reactionar nu poate gasi nici 0 baza teoretica in freudism, ~i nici anarhismul individualist, decit cu pretul unoI' mistificari grosiere, in maniera acelora fiicute de suprareali~ti ~i respinse ~u hoti't2'ire de Freud 2:;). Cultul libertatyi individuale arbitrare nu are asentimentul lui. Dimpctriva, el Ii den1011streaza irationalitatea. "Dezvoltareacivilizatiei citim in Das Unbehagen in del' KUltur, 1930 - 'Ii impune (libertatii individuale, n.n.) restrictii $i echitatea cere ca de aceste restrictii sa nu fie scutit nimeni" 26). In fat a ratiunii ~l a axperientei, crede el, 11imc nu poate pina la urma rezista, a~a incH, avind incredere in ratiunea omului, in inteligenta sa, putem fi optimi~ti 27). Aparind idealul primatului inteligentei umane, contra revoltei oeuUa a instinctelor, Freud se pronuntii in acela~i timp pentru construirea unei societati rationale, care sa asigure 0 dreapta repartizare a bunurilor ~i care sa regleze in spirit justitiar raporturile sociale dintre oameni, anihilind agresivitatea 28), rapacitatea,

S. F r e u d, Int1'Oducere in psihanaliza, in vol. de fatiL S. F I' e u d, Essais de psychanalyse, p .. 246. 23) Ibidem, pp. 246-247. 2'.) S. F I' e u d, Die Zukunft einer Illusion, p. 442. 25) S. F r e u d, Scrisoare catre Stefan Zweig, in M a I' the Ro b e r t, La re'volution psychanalitiqtle, t. II, p. 252. 25) S. F l' e u d, Malaise dans la civilisation, Editions Denoel et Steele, Paris, 1934, p. 33. 27) S. F I' e u d, Die Zuicunft einer Illusion; p. 643. 28) Revue internationale des sciences sociales, UNESCO, v. XIII, 1, 1971, consaera intregul numar problemelor agresivitatii umane, subliniind exactitatea vederilor Iui F r e u d.. 21) 22)

39

rivalitatea otraviUi de du~manie ~i ura etc. Deoarece, insista el, "pasiunile instinctive sint mai puternice decit interesele rationale, civilizatia trebuie si'i. faca totul pentru a stavili agresivitatea umana $i pentru a-i reduce manifestarile cu ajutorui: reactiilor psihice de ordin etic" 29). In vederea infaptuirii unei ordini sociale rationale a armonizarii intereselor individuale cu acelea ale colectivitatii ~i a biruintei fortelor vietii simbolizate de Eros, cu toate ca accentul il pune pe aspectele de ordin psihologic ~i etic, Freud nu exclude revolutia sociala ca forta determinanta a transformarii con~tiintei, nu se declara impotriva revolutiei. EI dovede~te o intelegere clara a raporturilor antagoniste dintre exploatatori ~i exploatati ~i arata ca este imposibil ca clasele oprimate sa adopte morala opresorilor, din moment ce vad inea un instrument de subjugare. "Cind 0 civilizatie - spune el n-a depa$it stadiul in care satisfacerea unei parti a membrilOl' ei este conditionata de oprimarea

altora, poate a majoritatii, cum este cazul oricarei civilizatii actuale, de la sine ca in inima oprimatilor cre$te 0 ura puternica impotrivCl' civilizatiei care se sprijina pe truda lor, dar din ale carei bunuri se imparta$esc atit de put in. Nu ne putem a$tepta sa gasim la oprimati 0 interiorizare a intersa nu recunoasca aceste dictiilor morale, deoarece ei mai curind sint inclinati interdictii, ei tind sa aboleasca insa$i aceasta civi]izatie, sa-i nege bazele pe care se sprijina (...) Inutil sa mai spunem ca 0 civilizatie care lasa neindestulat un numiir atit de mare din membrii sai $i ii duce la revolta, nu are nici 0 perspectivii. de a se mentine, $i nici nu 0 merita" 30). Aparator dintotdeauna al fericirii umane.

se intelege

Freud s-a apropiat mult de adevarata solutie a problemelor care-l preocupau pe plan social, preocupare f0arte fireasca pentru un om de ~tiinta interesat de determinismul fenomenelor psihicului uman, cu neputinta de izolat de fenomenele sociale. "Etica bazata pe religie - ciUm in Das Unbehagen in del' Kultur, care reprezinta 0 veritabila diatriba la adresa societatii capitaliste - agita promisiunqa unei lumi de dincolo mai bune. Dar atita timp cit virtutea nu va fi recompensatiir aici pe pamint, sint incredintat ca etica va predica in de$ert. De asemenea, mi se pare in afara de orice indoiala faptul cli 0 schimbare realii a pozitiei oarneniloT fata de proprietate va fi in acest sens mai eficace decit orice comandament etic. Dar aceasta conceptie justa a sociali$tilor ar fi umbrita $i facutii fara valoare practica in eazul unei noi subaprecieri idealiste a naturii umane 31). Freud ne

atrage astfel atentia asupra faptului ca nu este p05ibila faurirea unui om nou, daca 5e ignora natura umana autentica,legile functinnarii d, mascate adcsea de cc.nvenientele sociale. Trebuie sa se ia masuri eficiente pcntru transform area. posibila, a acestei naturi, mergindu-se, sugereaza Freud, pina la dictatura democratica, ration ala. Societatea este realmente transformabila in masura in care ~i omul: este educabil ~i real mente educat 32). In termenii psihanalizei, ~i desigur in limitele ei, Freud pleda pentru un om demn de civilizatie, dar ~i pentru 0 civilizatie demna de om, vazind necesitatea unei organizatii de conducatori superiori, siguri ~i dezinteresati, care sa lupte pina la capat pentru realizarea acestui plan grandios, politic, social ~i pedagogic 33).

S. F r e u d, Malaise dans la civilisation, p. 48. S. F r e u d, Die Z'ukunft einer Illusion, p. 419. 31) S. F r e u d, Malaise dans la civilisation, p. 78. 32) S. F r e u d, Die Zulwnft einer Illusion, pp. 415-416. Avind in vedere anvergura gindirii lui Freud" Ideea sa clara in privinta determinismului social-cultural al psihicului uman, pe care culturali~tii americani n-au facut decit sa 0 amplifice, Pie r reF 0 u g e y roll a s arata ca "nu este exagerat sa. se spuna 9a. 29) 30)

Freud a jucat un rol capital freudienne, pp. 102-103). 33)

40

S. F r e u d, Ibidem.

in procesul

de socializare

a psihologiei"

(La revolution.

PSihi::mallza freudiana n-a emis niciodata pretentia de a se substitui in acest sens;; politologiei, ciea J:~i ofera serviciile sale speciale, care nu pot sa contravina in nici un fel idealului de om ~i de fericire faurit de marii gJ:nditori J:n domeniul socia~ lului. Civilizatia, pentru Freud, "desemneaza totalitatea actiunilor $i organizatiilor a caror instituire ne indeparteaza de starea animala a stramo$ilor nO$tri $i care urmaresc doua scopuri: protectia omului contra naturii $i reglementarea relatiilor interumane" 34). l\Iunca este, in conceptia freudiana, mijloc de fericire, daca este libera ~i ducela J:nflorirea aptitudinilor individului. "Simpla muncii profesionalii - spune· el :...a$a cum este ea la indemina orieui, poate juea .rolul atribuit in "Candide" eultiviirii noastre ... PosibiZitatea de a transforma componentele narcisiee, agresive $i chiar erotiee ale energiei psihiee 'in munea profesionaZii $i in relatiile sociale pe care ea Ie implicii, ii dii muncii 0 valoare eu nimie mai prejos decit aceea de a-i fi indhidului indispensabilii pentru mentinerea $i justificarea existen{ei sale in societate. Daca este libel' aleasii, orice meserie devine izvor de bucurii deosebite" 25). In aeest fel Freud, eu spiritul sau realist, adversar al escatologiilor, ne dezvaluie J:ntreaga dificultate a operei de transformare a naturii umane, dar ~i intreaga sa mi'tretie. Metoda freudiana, observa cu patrundere I g ()r Car u s 0, este ponderat optimista cu privire la dezvoltarea con~tiintei ornului, dar J:n acela~i timp este "Un m:ertisment impotriva oriciirui optimism total, care neaga con-· tradictiile prezente sau viitoare" el(i). Observatie care atrage J:nca 0 data atentia asupra greutatilor pe care Ie are de J:nfruntat omul J:n directia propriei sale perfectionari, a socializarii instinctelor, a progre~ului In general.

8. De

10

incon~tient

10

con~tiinta

Ca un soi de compensatie pentru exagerarile psihologiei starilor de con~tiinta,. care ignora total fenomenele psihice subliminale (J 0 h n S t u art Mill, de exem~. plu, de clara ca incon~tientul este neant, ca nu exista niei un fel de activitate psihie~ In afara con~tiintei), la psihologii moderni a aparut tendinta de supralicitare a ineon~tientului, de demonstrare a "naturii ineon$tiente a intregii activitiiti psihice in general" 1). Intr-o vreme se aji.msese la proliferarea a tot felul de form~ de ineon~tient, numarul lor ridicJ:ndu-se, noteaza M i h aiR ale a, pJ:na la 20 2). Freud, manifestlnd prudenta ~tiintifica, prefera sa vorbeasca de "ipoteza incon$tientului" ~i, pe lInga refulare, indica drept izvor al acestuia amneziile 3). Pentru Freud, chiar ~i intr-o perioada mai timpurie a dezvoltarii teoriei sale psihanalitice, structura psihicului nu este pur ~i simplu binara. In studiul Das Unbewusste (1915), el distinge, pe linga con~tiinta ~i incon~tient, un precon$tient. p. 27. Ibidem, p. 18. 36) 1. Car u s 0, Psychanalyse et ideo logie, in "Bull. de Psychologie", XXIII, 4-5, 1969-1970, p. 219. 1) A. H e s n a r d, op. cit., p. 61. 2) M. R ale a, Problema incon.~tientului, In vol. Scrieri din trecut, E.S.P.L.A., Bucure~ti, 1957, p. 26. 3) S.. F r e u d, Introducere in psihanaliza, in vol. de fata. F. V. Bas sin considera incon~tientul freudian drept un "factor care mediaza .ocult 1egatura dintre afectele primare de un tip obi~nuit, ajunse 1a con~tiinta, ~i expresia ulterioara a acestor afecte, care s-ar traduce numai In forma simbolica a viselor, a semne10r clinice, a actiunilor gre~ite etc.". Scotind In evidenta realitatea indubitabila a conf!xiunilor aSCUnse de con$tiintii,psiho1ogul sovietic concede ca problema ridicata de Freud este legitima, defectuoasa fiind "metodologia" {Contrib'utii la problema "incon$tientului", in "Probleme de filozofie" (1952), observatie care, insii. dupa parerea noastra, comporta discutii}. 31)

S. F r e u d, Malaise dans la civilisation,

35)

I J

I

41

Drice act psihic, admite Freud, trece prin doua faze, intre care se intercaleaza o "cenzura", un fel de post de graniceri. In prima faza, actul psihic este incon:;;tient ~i apartine sistemului 1cs. In caz ca cel'lzura il respinge, trecerea la faza a doua este ratata (= refulare). Este insa posibila, in cazul trecerii examenului ~i "perchezitiei" cenzurii, intrarea in faza a doua ~i deci dobindirea dreptului de cetatenie in sistemul Cs. Aceasta nu illseamna ca raportul acestui act psihic cu con~tiinta este univoc determinat, deoarece actul respectiv cste numai s'usceptibil de a deveni con:;;tient, daca trece de cenzura ~i, pe de alta parte, procesul poate fi reversibil, in functie de 0 multitudine de factori interni ~i externi. Ulterior Freud a descris, cum am vazut, un "aparat psihic" in care locd incon~tientului este precizat in detaliu. Relatia dintre diferitele instante psihice este complcxa ~i dinamica. Incon~tientul opereaza uneori chiar in sfera con;;;tiintei (eului) sub forma faptelor psihice incomplet refulate sau derefulate. "Astfel, un pentru lOoi - arata Freud - dintr-un sine psihic, necunoscut individ se compune eul ca element de supi'afata, emanat cUn $i incolO:;;tient, peste care se suprapune ca dintr-un nucleu" 1,), Insu~i eul llU reprczil1ta, in sistemul P (= Perceptie) .aceasta viziulle, dedt un fragment al sinelui (incon~tientul primordial) care a suferit al1umite modificari sub impactul lumii exterioare, prin internwdiul organenu est2 nici el dedt partial con~tient, minuind un cod lor de sim\, iar supmeul de legi ~i de nonne adesea ininteligibile ~i supunind eul unoI' sanctiuni severe. "Dat Hind modul de formare a supraeului - serie Freud -, se intelege ca vechile conflictz care au avut loc intre eu :;;i obiectele de concentTotie libidinala ale sinelui se prelungesc in conflicte desfa:;;urate intTe eu $i mO$tenitoTul sine,lui, Gelid supraeul ~{il). Aceasta situatie dramatica a con~tiintei este defin itorle p2ntru. realit.atea psihica, atita tirep cit se are In vedcre starea de fapt a on1ului comun, care se lasa de obicei prada instinctelor 91 pornirilor irationale G). Daca insa con~tiinta apare initial diminuata !?i strimtorata in teoria p:;ihanalitica (reflectlnd 0 situatie admisa ca existlnd in realitatca cotidlcma a unei societati date), in practjca psihanalitica i 5e acorda in schimb rolul viorii btli, preco111zlndu-se faxcl njci un cchivoc suprerr'1atia con;;tUntei. HUn,de era sil1el~, trebu'ie S:l fie eul. Aceste C'UVln,te extraoTdinare ale z.ui-'FreL~cZ. - sl1bliniaza I gar Car u S 0 in om, eLl enl sCiu l10n .>l 111'0..1).Cc:,_-'i ele rnaTturisesc 0 i,iL-credere nezdrunczIl.ata val' sa spuna:

unde

era sinelc,

en trebuie

sa cZ-evin dirt, ce hL ce maio

UTt1,Gil(' 7).

Psihanaliza nu numai ca 11 ajut21 pe om sa descopere noi fatete ~i relatii 2.1e existeJ1tei {con~tientizare)r ci realizeaz3, In conditii fav:)rabile~ 0 veritabila 111110:bilare a sa. Chiar $i incon~tientul proprlu-zis este susceptibil de iUlegrare con~ .')tienta, In pofida pozitii1or ct::;tinute initial (the achieving of consCiOUS!1,eSSy cum spune Ern est Jon e s). Impulsurile subcorticale, instinctE::le, tcndintele animalice, afectele catastrofice pot £i C0119ticntizatc, In seop'Lll atci1u,arii S2U chiar H1Tu'larii efectelor lor negative, nefaste. Paleostructurile fUl1ctiono.le pot interaC"~:on3 in sens convergent ell n20structurile functional2, in conforn1itatc~ CD legea c1ialectica a negarii negatiei. In acest fel, individul l;;i revizuie.;;te specia, ~i-o l;reincorporeaZ8!' prin filtrele cOl1;;tiintei sale un:anc . .actiuni _terapeutice decit in masura in care eleconstituie efecte secundare ale J~meiafectiuni organke oarecare. sestraduie~te 8-0 inla!ure. AceastE1este 0 lacuna pe earepsihanaliza Ea·' vrea sa olare· psihiatriei bazapsihologica ·caI'@'n lipse$te, sperind sa deseopere te1'enu1 comun care sa faca inteleas;",intilnirea dintre p tulburare somatica .,;;i'0 t1.l1burare psihica. Bpre a ajunge. aici,psihanaliza trebuiesase tin a 1a distanta de orIce presup~zitie de ordin anatomic.

i

·.·d

•.•••••..••••••.....

0) ]Vlai 'tLcziu, J. L. Mo r e nova pUne totw~i 1a punet 0 psihoterapie de grup of Sociornetry, GrQup Psychptherapy and {vezi Who shall survive ? Foundations .sociodrama, Third Edition, Beacon Bouse Inc., NeVI York, 1978. Editia j'ntii a apa['ut In 1934. (Nota trad)

'%

chimie sau fiziologic, sanu se sprijine 9.edt pe notiuni pur psihologice, ceea ee, ma tem, va fi tocmai motivul pentru care eo. va va aparea 1a inceput ciudata. Mai este in sflr;>it, 0 dificultate, de care, de altfel, nu va voi face res,ponsabil nici pe dumneavoastra, dupa cum nu voi acuza nici pregatirea dumneavoastra anterioara. Dintre premisele psihimalizei, dona ;;ocheaza pe toata lumea ;;i Ii atrag 0 dezaprobare generala: una dintre ele se love~te de b ,prejudecata intelectuala, eealalta de 0 prejudecata estetico-morala. Sa nu desconsideram pre a mult aceste prejudecati, ele reprezinta elemente viguroase, rama;;ite utile, chiar necesare, ale unoI' faze din dezyoltarea umanitatii.Ele s-au mentinut datorita fortei vietH afective ;;i lupta impotriva lor' este dificila.' " Potrivit celei dintli dintre aceste premise neagreate alepsihanalizei, procesele psihice 0.1'fi prin ele fnsele incon;;tiente, in ceea ce prive~te cele eom;tiente, aeestea nu 0.1'fi decit acte izolate, fractiuni aie vietii psihiee totale. Amintiti-va, in legatura cu aceasta, ca noi sintem, dimpotriva, obi;;nuiti sa identificam psihicul cu con~tientul, ca socotim tocrrw.i con;;tiinta drept 0 caracteristica definitorie a psihicului ;>i ca psihologia com;ta pentru noi in studiul continutului com;tiintei. Aceasta identificare a psihismului cu con;;tiinta ni se pare chiar atit de fireasca incH vedem 0 absurditate manifesta in ceo. mai mica obiectie care i s-a1' opune. Cu toate acestea, nu se poate co. psihanaliza sa nu obiecteze impotriva echivonajului. Prinlapsus poetul vrea sa sublinieze ceva ~i nu ne este greu sa constatam ca el dore~te sa ne avertizeze asupra persoanei respective care este distrata, obosita sau amenintata de un aeces de migrena. Dar dacii. poetul se sluje~te de lapsusui eu sens,fire~te ca noi nu trebuie sa-i exageram importanta. Un lapsus poate fi in realitate totalmente lipsit de sens, poate sa nu fie dedt un accident psihic sau sa nu aiba sens dedt in chip exceptional, fara a-I putea refuza poetului dreptul de a-I spiritualiza prin inzestrarea cu un sens, spre a-I pune astfei in serviciul intentiilor pe care Ie urmare~te. Nu va mirati deci daca va spun ca in . leg3.tura cu acest subiect va puteti instrui mai bine citindu-i pe poeti dedt studiind lucrarile filologilor ~i psihiatrilor. Gasim un asemenea exemplu de lapsus in "Wallenstein" (Piccoiomini, actui I, scena a V-a). In scena precedenta, Piccoiomini a Iuat cu infIacarare partea ducelui, glorificind binefacerile pacH, binefaceri care :'i-au dezvaluit in cursul caIatoriei pe care a facut-o il1sotind-o pe fHca lui Wallenstein in tabara de razboi. El Ii lasa pe tatiU acesteia ~i pe trimhul curtii in ceo. mai profunda consternare. Si scena continua. QUESTENBERG. Vai noua! Unde am ajuns, 'prieteni ? aare 11 vom Iasa, sa pIece cu rnintea stapiniti'i de aceasta himera, fara a-I chema inapoi ca sa-i deschidem numaidecit ochii ? aCTA VIa (tulburat dintr-o profunda reflectie). - Pe aimei mi i-a deschis el acum ~i ceea ee vad este departe de it ma bucura. QUESTENBERG. La ce te reieri, prietene ? aCTA VIa. Fie blestemata aceasta caIatorie ! QUESTENBERG. De ce ? Ce s-a intimpiat ? OCTAVIa. Vino t Trebuie sa merg neintlrziat pe nenorocita urma, pe car;j 0 vad cu oehii mei... Vina ! (Vrea sa-l duca cu sine). QUESTENBERG. Ce ai ? Unde vrei sa mergi ? aCTA VIa (grabH). La ea 1 QUESTENBERG. La ... , OCTAVIa (revenindu-~i). La duce ! Sa mergem etc. Octavio voise sa spuna: "La el, la duce !". Dar ei saV.ir~ise un ~i prin cuvintele La ea ne reveIeaza (eel putin noua)faptul ca a ghicit sub ce influenta exalta tinarul razboinic binefacerile pacii. O. Rank a descoperit in opera lui Shakespeare un exemplu de acela~i gen, i.nca ~i mai frapant. ExempIuI este extras din Negustorul din Venetia, mai precis din celebra seena in care iericitul indragostit are de ales intre tre\. Eldite. Nu a~ avea nimie mai bun de facut dedt sa va citesc scurtu! in care Rank se refera 10. acest detaliu. Negustorul din Venetia de Shakespeare (actul III, scena a II-a) un caz de lapsus foarte subtil motivat din punet de vedere poetic striHucit pus in valoare din punct de vedere tehnic; ca 91 exempiul

i

6 -

cd. 404

81

desC01)erit de Freud

111

n\~)"allenstein", acesta

dovedeste

capoetli

c-:"~::l~;:;C

bine mecanismul ~i sensul actului ratat :;i presupun .vi' auditor i~telegere3 sensului sau .. Constrinsa de tatal ei' sa-~i aleaga un sot prin tragere 1a sorti, Portia a reu~it,. printr-o fericita intimplare, sa scape de toti pretendentii care-i erau dezagreabili. Gaslhd in sflqit in Bass~mio 0 persoa::ia pe plac, ea se teme ca nu cumva ~i 81 sa aleaga sortul neci~tigator. AI' dad, a~adar, sa-i sugerezein modul eel mai dellcat ca 9i-n acest caz el poate fi sigur de dragostea ei, dar legamintul fi'lcut a impiedlca s2-1 incul1o~tinteze·· cic acest fapt. Pe cind ea este prada acestei lupte j!jterioare, poetul 0 face sa-1 spuna pretendentului drag; "Ramii, te rog ; mai ramii 0 zi sau doua mal ina1nte de a te lnCTedinta hazardulu1, cad daca alegerea durnitale va fi neizbutita, voi pierde compania. Deci a~teapta. Ceva imi spune (insa nudrBgostea) ca nu doresc pierderea dumitale ... A~ putea sa te ciilauzesc, in a~c: fel incH. sa te fac sa alegi ceea ce trebuie, dar a~ deveni sperjura ~i ji-a~ \1Oi-0. Astfel s-a1' putea sa nu ma obtii ~iatunci m-ai face sa regre: ca n-am saviqit pacatul de a fi sperjura. Ah, .ochii ace~tia care m-au :ulburat si m-au impartitin doua ; una care iti apartine, cealaltii can? €2te a dumltale ... care est'e a mea, voiam sa zic.' Dar chiar daca ea imi ecc;rtine, ea. este tot a dumita1e, a9a ca rrdi ai intreaga". fi) "Acest lueru, in legatura ell care ea dorise sa faea numai a aluzie, cad in fondaI' fi trebuit sa-1 pastreze sub taeere, ~i :::nurne ea este intreaga a lui 91-1iube. eeea ce este greu de admis :;;i imposibil de demonstrat. Astfel, pr~u1 nostru de~lers este total neputincios. 122

Impotrlva oridirei a~teptari, ne vi~e un. ajutor dlntr-o dlrectie pe care inca nu am luat-o in considerare. Limbaju14) care nu datoreaza nlmic hazc1rdului, ci constituie, ca sa spunem a~a, un sediment 'al cuno~tintelor acumu1ate, limbajul, pe care nu trebuie totu~i s'a-1 utilizam fadi precautie, cunoa~te "visele in stare de veghe": acestea sint produse ale imaginatlei, fenomene foarte generale care se observa atit la persoan.e1'e sanatoase, clt ~i la bolnavl ~i pe care oricine Ie po ate cerceta pe sim? insu~i. Ceea ce distinge in mod deosebit aeeste productii imaginare este faptul ca au primit denumirea de "vise eu ochii deschi~i" ~i efectiv ele nu prezinta nici unul din ce1e doua caracteristicicomune propriu-zise. A'ia cum 0 arata nume1e lor, aceste vise nu au. nici () legatura eu stare a de somn, iar in eeprive~te a1 doilea cal'acter conn este vorba nici de perceptii, niei de halucinatii, ci mai curind de reprezentari : ~tim ca imaginam,. canu vedern, ci gindim. Aceste vis.e 5e observa la vlrsta ··care precede pubertatea, adesea incepind eu a doua copilarie, ~i dispar la virsta adulta, dar ele persista uneori pina 1a adinci bEitrineti2. Continutul acestor prod use ale imaginatiei este dominatde o motivatie foarte transparentq. Sint scene ~i evenimente in care egoisambitia, nevoia de putere sau dorintele erotice ale persoanei care astfel i~igasesc satlsfacerea. La tineri domina visele de ambitie ; feJl1ei, care i~i eanalizeaza intreaga ambitie in succesele amoroase, pri'"ul lac este ocupat de visele erotice. Dar adesea sesizam ~i la barbati trebuinta erotica si pe fundal1il acesta toate succesele si ispravile erotice ace~tor visato;i nu au co. scop dedt cucerirea admir~tiei 9i favorurilor femeilor. Pe linga aceasta, visele in stare de veghe sint foarte variate au~ 0 soarta vadata. Unele din ele sint abandonate dupa 0 scurti'i perioada de timp, pentru a fi inloeuite ; altele sint mentinute, dezvoltate complicate ~i adapt ate conditiilor schimbapina 10. stadiul unoristorii toan, ale vietH. Ele, co. sa spunem a~a, tin pasul eu timpul ~i poarta "marea" ce .atesta influent a noii situatE. Ele constituie materia prima a produetiei poetke, cad tocmai imprimindu-le vise101' in stare de veghe anumite transformari, _anumite travestiri san abrevieri autorul operelor de imaginatie creeaza. situatii De care Ie plaseaza in romane, nuvele sau lJleSe dete~tru. Dar intotde~ur::a visiitorul in cauza, direct saU prin identifleare mo.nifesta eu altcineva, este e1'ou1 vise101' sale in stare de veghe. Acestea~i-au primit p1'obabil numele datorita faptului ca,In ceea ~e prlve~te raporturile lor eu realitatea, nu trebuie considerate ea fiind mai reale dedt visele p):'opriu-zise. Be mai poate ea aceasta. asemanare de nume sa se intemeieze pe un caracter psi hie pe eareinea nu-l cunoa,;,tem, pe care il caub'im. E posibil, de asemeneo., sa nu fim Indreptatiti sa dam pre a mare importanta acestei asemanari de nume. AUtea 9i at'ltea probleme, care nu 'lor puteo. fi elucidate dedt mai tirziu. *

4) Extragindu-~i teoria din investigatia lingvistica ~i reducind de regula practica la simple jocuri intelectuale, de cenac1u psihanalitic, sclipitoare, dar sterile, francezul Jacques l.acan hipertrofiaza una din laturile freudismului, e~uind in carieatura, calambur sau delir subtire (Cf. Leo n a r d G a v r 1i u, Structurii. $i determinism in psihologia abisalii., teza de doctorat, capitolul "De la. pansexualism la panglosie: Jacques Lacan ", text xerografiat, Universitatea "AI. 1. Cuza".

i

Ia;;i, 1972, p. 223-242.

~123

VI 1POTEZE

$1 TEHNICA

1NTERPRETARII

A9ada1', pentru a putea progresa in eercetih'ile noastre asupra visulnl, aVe'm nevoie de 0 noua cale, de 0 metoda nowl. Va voi face in legatura_ eu aceasta 0 propune1'e cit se poate desimpla : sa admitel11, in tot ceea ce va urma, ca vis1.1leste un fenomen nu somatic, ei psihic, Ce' inseamna acest l1.1er1.1, cunoa9teti; ee ne, autorizeaza, insa, sa proccdam asHel? Nil11ic, dar de asemenea nimie nu ne impiedica. Luerurile S2 prezinta in felul urmator: daca visul este un fen omen somatic, nn ne intcreseaza. EI nu ne poate interesa decit daca adl11item ea este un £enomen psihic. Deci ne apueam de lucru pe baza postulatului ca exist;} re21mente un asemenea fenomen, spre a vedea ce poate sa rezulte din cercetarea noastra faeuta in aeeste eonditii. Dupa rezultatul pe care il yarn fI obtinut, \rom judeea daca trebuie sa ne mentinem ipoteza 9i s-o adoptaTYl ca pe un rezultat. In fond, la ce nazuim, in ce seop intreprindem mm",ca noastra ? Seopul nostru este acela al 9tiintei in genere : vrem sa intelegem fenomenele, sa Ie raportam unele la altele ,?i, in ultima in.stanta, sa amplifieam pe d,t posibil puterea noastra fata de ele. Ne continuam deci activitatea admitind ea visul este un fenomen psihic. Dar, in lumina aeestei ipoteze, visul a1' fi 0 manifestare a celui care viseaza, omanifesta1'e de la care nU avem ee invata, pe care nu o intelegem. Ot, ee qti faCe dumneavoast~a in fata unei manifestari din. parte-mi, pe care nu ati intelege-o ? lVIi-ati pune intrebari, nu-i a~a ? De ce nu amproceda in mod asemanato1' eu insul care viseaza? De ee sa nu-l intrebam ee semnifica visul sau ? ' Amintiti-va d1 ne-am gasit intr-o situatie asemanatoal;e dnd am analizat unele acte ratate, un caz de lapsus. Cirtevaa spus : "Da sind Ding€' zum V orsehwein gekommen". In legatura eu aceasta, noi il intrebihn: .. nu, din ferieire nu noi il intrebam, ci alte persoane, eu totul straine de psihanaliza, 11 intreabEi ce vrea sa spuna eu aeeasta fraza neinteligibiJiL EI raspunde ea avea intentia sa spuna : "Das \varen Sehlceiner~in:" (emu. porearii), dar di a'ceasta intentie a fast refulata de alta, mai mooe1'at2 : "Da sind Dinge zum V orschein gekommen" (s-cm produs atunei Iucruri); .numai ca prima intentie, refulata, I-a determinat sa inloeuiasea in fraza cuvintul Vorsehein prin cuvintul Vorschwein, lipsit de sens, dar marc5nd eu toate aeestea aprecierea sa peio1'ativil in legatura eu' "luerurile care s-au modus". V-am explicat atunci di aceasta analiza eonstituie prototipul int1'egii eereetari psihanalitice 9i acum intelegeti de ce psihanaIiza cultiva o tehnica ee consta, pe cit posibil, in dezlegarea enigmelor sJ-e catre;. insusi subiectul analizat. Asa S8 face ea, la dndu-i, autorul visului trebu'ie sa n~ spuna e1 insu~i ce sen1nifica visul sau .. ,,' In p1'ivihta visului luerurile nu sint, eu toate. a:esA~ea,ch1a1' atn G: simple. In actele ratate noi am avut de-a face 111almtll eu. unele .cazun simple; dupa acestea, ne-am. gasH in fata aHora in care sublectulllltero124

gat nU voia sa ne furnizeze nici 0 informatie ~i chiar respingea eu indig-

f

I /,1

:'

III I

f

nare raspunsul pe care i-I sugeram. In eeea ee priveste visele, cazurile d.in prima categorie lipsesc eu totul: autorul visului s~stine fntotdeauna ca nu 9tie nimic. Interpretarea noastra e1 nu 0 poate respinge, pentru ea nu avem nici una sa-i propunem. Trebuiesa renuntam din nou la lncer:" carea noastra? Autorul visului ne9tiind -nimic, noi im;;ine neavind nici un element de informatie ~i nici 0 terta persoana nefiind mai bine informata, nu ne raminenici 0 speranta de a. aHa ceva. Ei bine, daca vre~i, renuntati la lncercare. Dar daea tineti sa n-o abandonati, urmati-ma. Va .voi_ spune, intre altele, ea este foarte posibil, chiar verosimil ea,dupa teate, autorul visului Sa 9tie ce semnifica visul sau, dar ca, nedindu-;;i seama ca 0 ;;tie, se crede in ignoranta. Imi yeti obiecta, in legatura ell aeeasta, ca introdue 0 nOlla. ipoteza, a doua de la inceputu1 eereetarilor noastre asupravisului ~i ca, f;kind aceasta, diminuez considerabil valoarea procedeului meu. Prima ipoteza : visul este un fen omen psihic. A doua ipoteza: se petree in om fapte psihice pe care e1 Ie sesizeaza, dar, de care nuare cuno~tinta etc. 1) Imi yeti replica ca nu avem dedt sa tinem seama de neverosimilul acestor doua ipoteze pentru a ne dezinteresa complet de concluzill~ care pot fi trase din, e1e. Da. insa eu nu' v-am invitat aid nid sa Vil reve1ez ~i nid sa va ascund arice ar fi. Am anuntat "lectii elementare servind de introducere in nsihanaliza", ceea ee nu i1~p1iea ~ituslde Dutin din parte-mi sa va fae () e'xpunere ad usum Delphini 2), adiea ~ exp~.ln~re piaEt, disimulind dificuIt:'itile, aeoperind laeunele, aruncfnd un voal peste indoieli, toate aeest"a pentrn a va face sa credeti pe deplin_di ati fnvatat ceva nou. Toemai penh'll ca sinteti ineepatori, amdorit sa va prezint ~tiinta noastra a~a cum este ea, eu inegalitatile ~i asperitatile ~ale, en pretentiile 5iiezltarile sale. Stiu ca lucrurile stan la fel In orice stiinta si ca mai ales nu pot sta altrel fntr-o ~tiinta aflata la inceputu~ile ~al~. i;ltitl, de asemen"ea, ca fnvatamintul se straduie~te cel mai adesea sa di,simuleze mai lntii in fata studentilor aeeste dificultati si imperfectiuni. Acest lueru nu este po'sibil in psihanaliza 3). Deci a~1 'form;lat d~ua ipoteze, din ea're una. o inglobeaza pc eealalta, iar daca procedeul vi separe anevoios ~i nesigul', fiindobi5inuiti cu certitudini de un nivel mai ridieat ~i en dedncW mai elegante, va puteti dispensa de a ma urma mai departe: In acest caz cred ca ati face bine sa renuntati eu totul la problemele psihologice, pentru ca in aeest domeniu nu yeti gasi caile precise ~i signre pe care 0 ;:,;tiinti'icare are slntcti disDU;;i sa Ie urmati. Este de altfel inutilca 1) In te'\:tul original: "Seelische Dinge im Menschen giut, die er weiss, olme ;zu wissen, class er sie weiss, usto". (Nota tract.) 1}_ Denulnirea data editiilor din clasicii antichitatii, destinate Instruirii fiului lui Luclo,,"ie al XIV-lea. Din aeestea erau epurate IJasajele considerate obscure, vulgare '~f'utatis 1nuktnrlis~ prelegerile lui Freud pot eonstitui un obiect de studiu plin de invi\t~nninte· penttu didaC'ttC'a universitara, Indeosebi lllceea ce priYe~te predarea disclp~il)el-or unlaniste. (Nota trad.)

125

""";;;1

eeva de oferit oamenilor sa umble dupa auditori :;;ipartizani.ln fayoareEl sa trebuie sa vorbeasca rezultatele si ca atare trebuie sa asteDte ca 2C'si 0 mama ?\; In familie copiii s1nt adesea numiti, in glumil, printi, primu1 nascut primind titlul de print mO$tenitor. Impilratul insu~i i~i spune tatCi a1 tarii. Tot in gluma copino;' Ii se spune viermi, iar n01 Ie spun em cu compasiune : bietii vienni$ori 2) • Dar sa revenim la simbo1ul casa ~i la derivatele sale. Cind, in vis, folosim stucaturile ea puncte de sprijin, nu avem aid 0 reminiscenta a reflectiei bine cunoseute a oamenilor .din popor la adresa unei femei eu sinii foarte dezvo1tati: ai de ce sa te apuci? In aceea~i imprejurare, oamenii din popor se mai exprima ~i altfel, spunind : "lata 0 femeie care are 0 gramadil de lemne in fat a easei", ca ;;i cum a1' vol sa confirme interpretarea noastra care vede in lemn un simbol feminin, un simbol al ma ternitil tii. In ceea ee prive~te lemnul, nu vom reu;;i sa intelegem ratiunea care a facut dinel un simbol al maternitatii, a1 feminitatii, dadi nu chemam in ajutor lingvistiea comparata. Cuvintu1 german Ho1z (== lemn) a1' avea .aceea;;i ddilcina cu cuvintu1 grecesc 0"'1), care inseamna materie, materie bruta. Dar adesea se intlmpla ca un cuvint generic sa sfi1'~easca prin a desemna un obiect particular. Or, exista in Atlantic 0 insula numita Madera, nume care i-a fost dat de portughezii care au descoperit-o, deoareee ea era pe atunci acoperita de paduri. In limba portugheza Jl/ladeira inseamna tocmai lemn. Fara indoiala ca recunoasteti in cuvintul madeira cuvintu1 latin materia u~or modificat ~i care, 1a ~indu-i, .inseamna rnaterie .in general. Or, cuvintu1 materia este un derivat de la mater, mama. Materia din care este facut un lucru este ea un fel de mama a acestuia. Deci toemai aceasta straveche conceptie s-a perpetuat in fo1osirea simbolului lemn pentru femeie, mama. Na;;terea este eu regularitate exprimata in vis printr-o relatie eu apa: te seufunzi in apa sau ie;;i din apa, eeea ee vrea sa spuna ca te na~ti sau e~ti nascut. Or, nu uitati ca acest simbol poate fi considerat ea punind in evidenta 0 dubla legatura eu adevaru1 transformismului : pe de 0 parte (~i avem aiei un fapt din epoci foarte indepartate) toate mamiferele terestre, inclusiv stramo;iii omului, descind din animale acvatice; pe de aIta parte, fiecare mamifer, fieeare om i;;i petreee prima faza a existentei sale in apa, adiea in lichidul amniotic din uterul mamei ;;i a se na;;te inseamna pentru el a ie~i din apE\. Nu afirmca toti eei ce viseaza cunose toate aceste lueruri, dar creel ca nid nu au nevoie sa Ie eunoasca. Fara indoia1a eil autorul visu1ui stie 1ucruri care i-au fost povestite in isa cunoa.'?teti in profunzime mecanismul de deforma1'e al v18e10r.5pre a intelege visele,va vetl servi intr-adevar de doua tehnici care se completeaza reciproc : veti stimula la autorul visului aparitia de amintiri, pina veti ajunge de 1a elementul substituit 1a substratul visului ,?i, potrivit cuno:;;tintelor dumneavoastra pe1'sonale, veti inlocui simbolurile orin semnificatia lor. In cursu 1 acestor 01Jeratii va veti afla In fata unoI' i;certitudini. D~r despre acea8ta, mal tirziLL' , , Putem relua acum 0 problema pe care am inca'cat s-o abordam anterior cu mijloce insuficiente. Am incercat, intre alte1e, sa stabilim 1'apo1'turile care ex1sta intre elementele visclo1' si substraturile lor si am gasH ca aceste raporturi sint paLm la numar ; ~dportul de la part~ la intreg, analogia, sau aluzia, relatia simbolicil 91 reprezentarea verbal a plastica. Vom intreprinde aceea9i cerceta1'e pc 0 scara mai vasta, comparind continutul I:nanifest al visului in ansamblu eLl visul latent C!9d cum ni-l

dez'{aluie interpret-area.

5pe1' ca nu vi se va mal intimpla sa confundati visul manifest eu vlsul latent. Avind mereu prezenta in minte aceasta dlstinetie, veti fi cl:?tigat, din punctul de vedere al intelegerii viselo1', mai mult dedt majoritatea cititorilo1' luerarif mele Interpretarea viselor j). Permiteti-mi sa va amintesc ca activitatea care transforma v1s1.11 latent in vis manifest se nume.'?te elaborarea visului. ActivHatea opusa, aceea care ne duce de la visul manifest la visul latent, se nume:;;te activitate de interpretare. Procesul de interpret are Unde sa suprime aetivitatea de elaborare. Visele de tip infantil, in care am 1'ecunoscut fara dificultate reaHzari de dorinte, au fost si ele SUDuse unei anumite elabora.ri, indeosebi in ce p1'1v2ste transformarea dorlntei intr-o 1'ealitate, cel mai adesea aceea a ideilor'ln imagini vizuale. In acestcaz este nevoie nu de interpretare, ci de 0 simpUi ochire Indanltul acestor doua t1'ans£o1'ma1'1.Ceea ee, in celelalte vise, se ~.dau?a. activltatii de elabori.H:~,este. cee~ ce ~oi r;-umim.~ef?rmarea Vlsuluz, lar aceasta nu poate 1t supnmata declt prm achvltalea noast1'a de interpretare. Avind p1'ilejul sa compar un mare numar de inte1'p1'2ta1'ide vise, am nosibilita:tea sa va eXDun Int1''-o maniera sintetica ceca ce activltatea de ~laborare onirica face' cu materialele idei10r 1atente ale viselor. Va rog totu~i Sa nu t1'ageti concluzii pripite din cele ce va voi spune. Va voi prezenta doar 0 desc1'iere care se cere urmarita eu 0 atentie concentrata. 1)

Se referii la lucrarea Die Traumdcutung,

a carei prima editie a aparut in

ceditura Deuticke din Viena, in anul 1900. Aceea;;i lucrare a fast publicata Limba fmncezi'i, mai tirziu, sl~b tltlul La science des reves. (Nota tract.)

in 171

Primul efect al procesului de elaborare a unui vis cansti'. 111 conc/ensarea acestuia din 'urmii. Vrem 53 spun em prin aceasta CCl continutu] visului manifest esie Tnai redus decit acela al visului latent, ca e1 reprezinta in consecinta un fel de traducere abrevlata a acestuia. Condensarea poate uneari lipsi, dar ea in general exist§. 9i adesea este considerabiJa. Nu 5e observi'l niciodata contrariu1, adicil niciodata nu se intimpla ca visul manifest sa fie mai intins decit vlsul latent si sa aiba un continut mai bogat. Condensarea se efectueaza printr-unul' din unniltoarele'tIei procedee : 1) uncle elemente latente sint pur ~i simplu eliminate; 2) visul manifest nu contine decit fragmente din anumite ansamblUl'i ale V1sului latent; 3) elemente1e latente care au trasaturi comune se regase:':'c fuzionate in visul manifest. Daca vreti, puteti rezen'a termenul "condensare" l1umai pentru aceST de den1onstr~it~ din Llrnla prOCedeLl. Efectele sale sint dease-bit deu~or Rememorind propriile dumncavoastra vise, yeti identifica Cll uwrir,ta cazuri de condensare a mai multor persoane in una slngura. C persoene; nlcatuitil in accst fel are aspc~ctul Iui A, tinuta lui B, face ceva care ami,> te9te de C, dar, eu toaLe acec;tea, '?tim ca este yorba de D. Prin accasti.\ combinare, fire~te, se reliefeaza un caracter sau un atribut eornun eclor patrLl persoane. Se realiza, de asemenea, un compus din mai multe obiecte sau localitati, eu conditia ca obiectele sau localitatile respective sa posede una sau mal multe trasaturi comune pe care visul latent s;,.Ie evidcntieze In rnod deo':iCbit. Este ca si , '.' cum s-ar forma 0 notiune nOUi~ Gt efen1er{t,

C1\Tlnd ca DtlclCll

elerncl1tu1

con1un.

Din

sllpraptlnerea

unitJ--

tilor condensate

intr-un tot CO'11POZitrezulta, in general, 0 imagine n~ corltllI'Uri vagi, analoaga ell aceea care se obtine suprapun.ind 11:1_:J1 rnuJte fotografii pe acela::;i c]i~eu. Procesul de elaborare oniric{l cste l)uternic angrenat 111 r}toduce~-c~:~ aces tor stl'UctLlri C01T:I)ozitE\ fUnd l.l.~or de dernol1strat Cd tras[ltf . .lrlle cor]'IP'-l'"

Cct"f'"

l,--tJ.,,-,

COnc'l'-;+u;e'~ ('0"C111"'1 "J"opn"~,,';': 101' 5'11t .•...•.•)Ll,

.C

1-,_

.~~.':"LLY.U

_

l.l.'-!C_' . .l..l..

, ..•.J..~'"

CN~at'" "'-:-

Ie,,] 1'"or1

••...••..... -'-.

~_"'

>,._l-

lOntD'1ti,,.}.-:--"'-.-~.'-"

aeola Ll11de aC0stea llI)SCSC, de c~{(~n1I)luprln alegerea eXpl"CSICl vel'''' belle pentru 0 idee datil. CtU10astem dciH condensari si stflIcturl corn1 ~d_ -,'~•••. (1~ a CL,_i t.t !.L ITTv1"nl~o'1iY'ri -'-~~~'-lJ."_l.l ~.A"'U u~ .1..1 1''11 'w->...l.111' sp'e,.ni'11 """' .._c.;...L ..•..•. ~..•.•..•. ')0''';1'' ')Cpc't gnn . 1e,-,"c1' \T0L"L'~ tInp;p lapsusuri. Amlntiti-vd de t.inarul care voia sa begLeitdigen (cuvint comF~13 din begleiten a Insoti '71beleidiuen a fi lipsit de resp':"ct) 0 doamnii. ExistJ ~i cuvinte de spirit a diror telmidi se reduce la 0 condensan:: de Deest gen. Fii.clnd insaabstrac1;ie de aceste cazuri, trebuie sa subliniem C2 procedeul respectiv apare Cd fiind cu totul neobi~nuit ~i bizaro Alcatuirea de persoane C0111pozite In vise are, e adevarat, corespondentul snu In anumite creatH ale imaginatiei noastre care adesea tope9te impreuna elemente ce nu se gasesc reunite in rcalitate ; ",,?a sint centaurii sau anima1ele legendare ale vechii mitologii saU din tablourile lui Bticklin Zi. 1n121ginatia "creatoareH este incapabila, de altfel, sa inventeze ceva; ea se multume9te sa imbine elementele separate unele eu altele. Darprocedeul pus in aplicare de procesul de elaborare prezinta particu1aritatea ca materialele de care dispune consti'! din idei, din care unele pot fi indecente ~i inacceptabile, dal' care sint modelate'ii ex primate coreet. Pl'ocesul de rlat

c::

,~-,.J

•••..... ~_•..

,

_

=

~I} flr-r:old

viziuni .flsalrul

172

pirolilor

(Ig27'-1901)~ pic-tor oe rrHto}ogie (CYn1~ui.l!e etc.). (I~ota trad.)

H5chl[n

inspir':-ite

1'1'-'

=

daborare onirica confcra acestor idei 0 aWi forma 9i este incC!mprehensib11faptul cn In aceastii transcriptie sau traducere ca 1:nt1'-oalta scriere sau limba el se sluje~te de proccdeul fuziunii sau al combinariL 0 traducere se striiduie~te in general sa tina seama de particularitatiJe textului sa nu confunde similitudinile. Procesu1 de ebborare onirica, dimpotriva, 5e stra_duie~te sa condcnseze douaiclei diferite, cautInd, ea int1'-un calambur, un cuvint eu mai multe sensuri in care sa se poata htilni cele doua idei. Nu trebuie sa ne gn'lbim sa tragem concluzii pc marginea acestei particularitati care, de altfel, poate cleveni deosebit de senmificativEl pentru conceperea procesului de elaborare onirica. Cu toate di condensarea obscurizeaza visul, nu aven, totu9i impresia ca ea a1'fi un efcct al cenzurii. Am putea s[l-1atribuim mddegrabi1 cauze de ordin mecanic sau economic in proccsul onirk : totusi cenzura isi are " , :aid parte a sa de contributie.· Efectele condensarli pot fi absolut extraordinure. Ea face pOsibila reunirea intr-un vis manifest a doua serii de idei latonie eu totul diferite, in H$C! fel ca putem obtine 0 interpretare aparent satisfacatoarc a unn! vis, avind prin aceasta ~i posibilitatea unei interpret-ari de ordinsuperior. Condensqrea mai are ca efeet tulburarea, complicarea raporturilor btre elementele visului latent si acelea ale visului manifest. Inacest fel un element manifest poate sa' ~orespunda simultan mai multor e1emente 1atcnte, dupa cum un elemenflatent poate participa 1[\ mai multe elemente manifeste : este yorba, ded, de un fel de Incruci~are, Constatam, de asemenea, in cUI'sul interpreUirii unui vis, ca ideile care apar in legi1iura cu un element manifest nu trebuie utilizate treptat, in ordinea succesiunii lor. Adesea trebuie a~teptat ca intregul vis sa-~i fi gasit interpretarea. Travaliul de elaborare onirica opereaza deci a transcriptie CLl totul neobi~nuita a ideilor viselar, 0 transcriptie care nu esie nki 0 traducere cuvint cu cuvint sau semn cu semn, nici 0 selectie calauzita de 0 anumita regula, ca atunci cind nu reproducem decit consoanele unui cuvint, omitind vocalele, niei ceea ce s-ar putea numi 0 Inlocuire prin reprezentare, situatie in care reliefam un element in dauna multoI' aHara: ne aflam in fata a ceva cu totul diferit ~i mult mai complicat. Un al doilea efeet al procesului de elaborare oniricil consta din deplasare. Din fericire, despre aceasta avem unele cuna~tinte prealabile; :i, atH timp cit nn am efectuat interpretarea visului, care ne permite sa apreciem graduJ de deformare. 0 Indoiala asemanatoare incercam in eazul in care doua clemente ale visului. se apropie in a~a fel incit par sa S2 afle in str1nsa legatura. Din aceasta putem trage concluzia faarte importanta CEl e1ernentele corespunzatoare visului latent trebuie sa fie ~i ele 1a fel de conectate, dar in alte cazuri putem constata ca elementele asociate in ideile latente apar disoci.ate In visul mlli'1ifest. in general, trebuie sa ne ferim de a incerca sa explicam 0 parte a visului manifest prin alta, ca ~i cum visul ar. fi canceput ca un tot coerent 9i £11' dispune de 0 reprezentare pragmatica. In majoritatea cazurilor, visul seamana mal curind cu un mozaic facut din fragmente de diferite pletre dmentate intre e1e, hi a9a fel ca figurile care rezultil nu corespund deloe contururilor' originare ale acestor fragmente. Existi'l, in realitate, 0 prelucrare secundara 7) a viselor, care l!?i asuma sarcina transformarii intI'-un tot aproape coerent a datelor celor mai imediate ale visului, dar a~ezind materialul intr-o ordine adesea absolut incom7)

178

"sckundiire

Bearbeitug"

in textul original (Nota trad.)

prehensibila t;;i completlnd-o