Inmormantarea Sinucigasilor PDF [PDF]

Zitiervorschau

i

INMORMANTAREA SINUCIGASILOR i

MOMENT PASTORAL $1 MISIONAR

INMORMANTAREA SINUCIGA§ILOR MOMENT PASTORAL §1 MISIONAR

Editura Sf. Mina Iasi, 2015

Cuprins Cuvant lam u ritor............................................................................5 Randuiala inmormantarii sinuciga§ilor ............................... 10 Slujba de acasa ...................................................................... 10 Sfintirea apei §i a casei ......................................................... 14 Cateheza psaltica ...................................................................23 Randuiala de la poarta cimitirului.......................................27 Randuiala de la mormant..................................................... 29 Cuvant pastoral ............................................................................35 Bibliografie selectiva ................................................................ 42

3

Cuvant lamuritor inmormantarea este un moment pastoral si misionar pe care preotul este dator sa-1 administreze cu mult tact §i cu toata compasiunea de parinte duhovnicesc pentru familia indurerata. Cu atat mai sensibil este acest moment cand este vorba despre slujba de inmormantare a unui om care s-a sinucis. Cu toate ca Biserica Ortodoxa are un punct de vedere bine precizat canonic referitor la inmormantarea sinuciga§ilor, reglementarile tipiconale au ramas pana astazi la stadiul unor indrumari sumare, de ordin general, §i care nu sunt mentionate nici in Molitfelnic, nici in Agheasmatar sau Panihida. Norma canonica opre§te aducerea jertfei la Sfanta Liturghie pentru cei care §i-au luat viata cu buna §tiinta sau avand mintea intreaga. Aceasta norma este prevazuta in canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei (t 385). La intrebarea: „Daca cineva nefiind in minti ridica mana asupra sa, sau se arunca in prapastie, sa se faca pentru el vreo aducere sau nu?, recomandarea Sfantului Timotei a fost urmatoarea: „In privinta acestuia 5

clericul trebuie sa se lamureasca, ori de a facut aceasta cu adevarat ie§it din minti fiind. Caci de multe ori rudeniile celui ce a patimit aceasta, vrand sa obtina aducerea jertfei §i rugaciune pentru el, mint §i zic ca nu era in minti. Uneori insa a facut aceasta din cauza tratamentului j ignitor al oamenilor, sau altminteri oarecum din scarba §i pentru acesta nu trebuie sa se aduca jertfa; caci msu$i uciga§ de sine este. Deci, clericul negre§it trebuie sa cerceteze cu de-amanuntul, ca sa nu cada sub osanda." (Arhid. prof. dr. loan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe - note §i comentarii, Editura Polisib S.A., Sibiu, 1991, p. 375). Raspunsul Sfantului Timotei al Alexandriei se refera la doua grupe de sinuciga§i: cei cu bund §tiinta sau cu mintea intreaga §i cei alienati mintal sau „nefiind in minti", dar lasa la aprecierea clericului sa decida, dupa cercetarea cu de-amanuntul, daca poate sa aduca jertfa §i rugaciune fara sa cada sub osanda. Pentru cazurile de sinucidere cu buna §tiinta, cand se constata cu certitudine ca sinuciga§ul a fost in integritatea facultatilor mintale, canonul §i vechile Pravile interzic acordarea asistentei religioase, deoarece prin actul sau el si-a inchis definitiv calea spre pocainta. Un astfel de sinuciga§ era ingropat de obicei la marginea cimitirului 6

unde preotul savar§ea doar un trisaghion pe marginea gropii (a se vedea Pravila bisericeasca, Ierom. Nicodim Sachelarie, editia a Ill-a, editata de Parohia Valea Plopului, jud. Prahova, 1999, paragraful 1849: Sinuciderea, p. 457). Pentru cazurile de sinuciga§i alienati mintal, a celor „nefiind in minti", Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a emis Hotararea nr. 506/1949, temei nr. 7923/1949, precizand ca: „slujba inmormantarii sinuciga§ilor «ie§iti din minte» sa fie facuta numai de catre un singur preot §i nu in laca§ul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul sa poarte numai epitrahilul, savarsind slujba dupa ritual redus. Sa nu se traga clopotele §i sa nu se tina cuvantari. Randuiala inmormantarii in acest caz este urmatoarea: Binecuvantarea de inceput, rugaciunile incepatoare, Aliluia §i troparul Cel ce prin adancul intelepciunii..., Ectenia intreita pentru morti: Miluie§te-ne pe noi, Dumnezeule..., cu rugaciunea: Dumnezeul duhurilor §i a tot trupul..., Rugaciunile de iertare, otpustul §i Ve§nica pomenire (a se vedea Tipicul bisericesc tipdrit cu aprobarea Sfdntului Sinod, Editura IBMO, Bucuresti 1976, pp. 270-271). Pentru cazurile cand preotul §i enoria§ii parohiei cunosc faptul ca in decursul vietii sale sinuciga§ul a fost totu§i un bun cre§tin, pentru 7

ca preotul sa poata gestiona cat mai corect un astfel de moment pastoral si misionar, inca din anul 1992 Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei §i Bucovinei, din inalta dispozitie a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, a aprobat un ritual sumar, propus de Preasfintitul Calinic Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei lasilor, intitulat Rdnduiala slujbei de inmormdntare a sinuciga§ilor. Textul aprobat, cu temeiul M.M.B. 3200/24.07.1992, a fost comunicat preotilor din Arhiepiscopia Iagilor ca randuiala tipiconala canonica, menita sa-i indrume in astfel de momente. Rdnduiala inmormantarii sinuciga§ilor propusa acum, „valabila doar pentru inmormantarea sinuciga§ilor, care in decursul vietii lor au fost buni cre§tini, iar sfar§itul lor nu prezinta certitudine cu privire la deplinatatea facultatilor mintale", cuprinde urmatoarele §ase momente distincte: 1. Slujba de acasa; 2. Sfintirea apei, a casei §i a locului nefericitului eveniment; 3. Cateheza psaltica desfa§urata in drumul spre cimitir; 4. Ran­ duiala de la poarta cimitirului; 5. Randuiala de la mormant; 6. Cuvantul pastoral. A§adar, Rdnduiala inmormantarii sinuciga§ilor, in forma propusa, substantial imbunatatita, cu o nota penitentiala vizibila - slujba incepand cu Troparele de umilinta, „nepricepandu-ne de 8

nici un raspuns" la rugaciunea noastra - este foarte folositoare preotilor din parohii, care, din pacate, se confrunta cu astfel de cazuri din ce in ce mai des.

9

Randuiala inmormantarii sinuciga§ilor Randuiala aceasta este valabila doar pentru inmormantarea sinuciga§ilor care in decursul vietii lor au fost buni cre§tini, iar sfargitul lor nu prezinta certitudine cu privire la deplinatatea facultatilor mintale.

Slujba de acasa Preotul, imbracat doar cu epitrahilul, din fata sicriului, cadind, zice: Binecuvantat este Dumnezeul nostru... Cantaretul: Slava Tie, Dumnezeul nostru..., Imparate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru... Preotul: Ca a Ta este imparatia... Cantaretul: Amin. Troparele de umilinta, glasul al 6-lea: Miluie§te-ne pe noi, Doamne, miluie§te-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacato§ii robii Tai; miluie§te-ne pe noi. Slava... 10

Doamne, miluie§te-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici nu pomeni faradelegile noastre, ci cauta §i acum ca un milostiv §i ne izbave§te pe noi de vrajma§ii no§tri, ca Tu e§ti Dumnezeul nostru §i noi suntem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale §i numele Tau chemam. §i acum... U§a milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intm tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu e§ti mantuirea neamului cregtinesc. Preotul zice ectenia: Miluie§te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne §i ne miluieste. Cantaretul: Doamne, miluieste (de trei ori). Inca ne rugam pentru odihna sufletelor celor din veac adormiti intru dreapta credinta §i pentru ca sa li se ierte lor toata gre§eala cea de voie §i cea fara de voie. Cantaretul: Doamne, miluieste (de trei ori). Ca Domnul Dumnezeu sa a§eze sufletele lor unde dreptii se odihnesc. _________

11_____________________

Mila lui Dumnezeu, imparatia cerurilor §i iertarea pacatelor lor, de la Hristos Imparatul cel fara de moarte §i Dumnezeul nostru, sa cerem. Domnului sa ne rugam. Cantaretul: Da, Doamne, Doamne, miluieste. Apoi preotul cite§te rugaciunea: Dumnezeul duhurilor §i al tot trupul, Care ai calcat moartea §i pe diavol 1-ai surpat §i ai daruit viata lumii Tale, Insuti, Doamne, odihne§te sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde au fugit toata durerea, intristarea §i suspinarea. §i orice gre§eala au savar§it ei, cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, ca un Dumnezeu bun §i iubitor de oameni, iarta-le lor. Ca nu este om care sa fie viu §i sa nu gre§easca; numai Tu singur e§ti fara de pacat, dreptatea Ta este dreptate in veac §i cuvantul Tau adevarul. Ca Tu e§ti invierea §i viata §i odihna celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, Hristoase Dumne­ zeul nostru, §i Tie slava inaltam, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte §i cu Preasfantul §i bunul §i de viata facatorul Tau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. 12

Cantaretul: Amin. Preotul: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie. Cantaretul: Slava..., §i acum..., Doamne miluie§te (de trei ori). Binecuvinteaza. Preotul: Cel ce a inviat din morti, Hristos, Adevaratul nostru Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintilor maritilor §i intru tot laudatilor Apostoli, ale preacuvio§ilor §i de Dumnezeu purtatorilor parintilor no§tri, ale Sfantului §i Dreptului Lazar celui a patra zi inviat §i pentru ale tuturor sfintilor, sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, in corturile dreptilor sa le a§eze, in sanurile lui Avraam sa le odihneasca §i cu dreptii sa le numere, iar pe noi sa ne miluiasca, ca un bun §i de oameni iubitor. Apoi, preotul zice: Intru fericita adormire, ve§nica odihna da, Doamne, sufletelor celor adormiti intru nadej­ dea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, §i le fa lor ve§nica pomenire. 13

Cantaretul: Ve§nica lor pomenire (de trei ori). Dupa ce se incheie slujba din casa §i se scoate sicriul, preotul imbraca felonul, intra in casa si incepe slujba de sfintire a apei. Daca ne aflam in Saptamana Luminata, sfintirea apei se va face dupa randuiala specifica. Sfintirea apei §i a casei Preotul, imbracat cu epitrahilul si cu felonul, din fata unei mese asezate spre rasarit, pe care se afla Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce, vasul cu apa, sfe§tocul, un sfesnic cu lumanari aprinse, tamaie §i pomelnicul cu cei vii, face inceputul obi§nuit, astfel: Preotul: Binecuvantat este Dumnezeul nostru... Cantaretul: Slava Tie, Dumnezeul nostru..., Imparate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime.„, Tatal nostru... Preotul: Ca a Ta este imparatia... Cantaretul: Doamne, miluieste (de 12 ori), Slava..., Si acum..., Veniti sa ne inchinam... (de trei ori) Psalmul 142 Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea 14

o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. intru dreptatea Ta scoate din necaz sufle­ tul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau. Slava..., Si acum..., Aliluia (de trei ori), apoi Dumnezeu este Domnul..., glasul al 4-lea §i troparele Nascatoarei de Dumnezeu: Catre Nascatoarea de Dumnezeu, acum cu osardie sa alergam noi, pacatosii si smeritii, si sa cadem cu pocainta, strigand din adancul sufle15

tului: Stapana, ajuta-ne, milostivindu-te spre noi; grabeste ca pierim de multimea pacatelor; nu intoarce pe robii tai neajutorati, ca pe tine singura nadejde te-am castigat. Slava..., Si acum... Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Ca, de n-ai fi stat tu inainte, rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit din atatea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate ne voile. Psalmul 50 Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu este inaintea mea pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca, iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca, iata, adevarul ai iubit; cele nearatate si cele asam se ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi 16

curati; spala-ma-vei si mai mult decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh sta9

A

panitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-m a de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat. Arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei. Preotul: Domnului sa ne rugam. Cantaretul: Doamne, miluiegte. 17

Preotul: Ca sfant esti Dumnezeul nostril si Tie slava inaltam, Tatalui, si Fiului, si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Cantaretul: Amin. Tropar, glasul al 6-lea (de trei ori): Din cer trimite harul, Datatorule de viata, §i sfinte§te apa aceasta §i o arata a fi curatitoare de toata intinaciunea. Preotul: Domnului sa ne rugam. Cantaretul: Doamne, miluie§te. Iar preotul cite§te asupra apei aceasta: Rugaciune D um nezeule cel cu nume mare, Parintele Domnului nostru Iisus Hristos, singurul Care faci minuni fara de numar, al Carui glas este peste ape multe, pe Care vazandu-Te apele s-au temut §i s-au tulburat adancurile §i multimea vuietului apelor; al Carui umblet este in mare §i cararile in ape multe §i pa§ii Tai nu se cunosc; Care, prin botezul Unuia-Nascut Fiului Tau celui intrupat §i prin venirea Preasfantului Duh asupra Lui in 18

chip de porumbel §i prin glasul Tau cel parintesc, ai sfintit curgerile Iordanului, pe Tine acum cu umilinta Te rugam §i cu staruinta cerem noi, nevrednicii Tai robi (acum preotul afunda de trei ori mana dreapta in apa si face semnul Sfintei Cruci, zicand de fiecare data): Trimite harul Preasfantului Tau Duh §i sfinte§te apa aceasta (de trei ori). §i cu cereasca Ta binecuvantare binecuvinteaza-o, curate§te-o §i xi daruie§te harul §i binecuvantarea Iordanului §i puterea care curate§te toata intinaciunea §i care vindeca toata neputinta §i alunga demonii §i toate uneltirile §i cursele lor. Iar cu venirea, cu lucrarea §i cu harul Preasfantului Duh, arat-o a fi tuturor robilor Tai, care cu credinta o vor bea, o vor lua §i se vor stropi cu ea, spre iertarea pacatelor, spre departarea patimilor §i alungarea a tot raul, spre inmultirea virtutilor §i vindecarea bolilor, spre sfintirea §i binecuvantarea caselor §i a locurilor, spre alun­ garea tuturor duhurilor celor pierzatoare §i raufacatoare §i spre dobandirea harului Tau. Ca Tu e§ti Cel ce binecuvintezi §i sfinte§ti toate, Dumnezeul nostru, §i Tie slava inaltam, impreuna §i Unuia-Nascut Fiului Tau §i Preasfantului §i Bunului §i de viata Facatorului Tau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Cantaretul: Amin. 19

Preotul: Pace tuturor. Cantaretul: §i duhului tau. Preotul: Capetele noastre, Domnului sa le plecam. Cantaretul: Tie, Doamne. Iar preotul citegte aceasta: Rugaciune Pleaca, Doamne, urechea Ta §i ne auzi pe noi, Cel ce ai sfintit apele Iordanului cu aratarea Hristosului Tau, §i ne binecuvinteaza pe toti, cei ce prin plecarea capului nostru aratam semnul supunerii fata de Tine, §i ne invrednice§te a ne umple de sfintirea Ta, prin gustarea §i stropirea cu apa aceasta; §i sa ne fie noua spre sanatatea sufletelor §i a trupurilor. Ca Tu esti sfintirea noastra §i Tie slava inaltam, impreuna §i Unuia-Nascut Fiului Tau §i Preasfantului §i bunului §i de viata facatorului Tau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Cantaretul: Amin. Preotul luand Sfanta Cruce, o afunda in apa crucis, de trei ori, in timp ce se canta troparul acesta, glasul 1: 20

Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau (de trei ori). Rugaciune la sfintirea untdelemnului Doamne, Dumnezeul nostru, cauta acum cu milostivire spre rugaciunea mea, a smeritului §i nevrednicului Tau slujitor, §i trimite harul Preasfantului Tau Duh peste untdelemnul acesta §i il sfintegte ca sa fie spre sfintirea casei acesteia §i spre alungarea tuturor puterilor potrivnice §i a bantuielilor diavole§ti. Ca Tu e§ti Cel ce binecuvintezi §i sfinte§ti toate, Dumnezeul nostru §i Tie slava inaltam, Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Cantaretul: Amin. Iar preotul, luand agheasma, strope§te toti peretii casei §i locul de jur imprejur, zicand: In numele Tatalui, §i al Fiului, §i al Sfantului Duh, prin stropirea cu aceasta apa sfintita, sa se departeze toata lucrarea diavoleasca cea vicleana. Amin. Apoi preotul ia agheasma §i strope§te locul unde s-a sinucis persoana, toata casa in interior §i in exterior si prin curte, daca s-a sinucis acasa, zicand stihurile Invierii: 21

„Sa invie Dumnezeu, risipindu-se vrajma§ii Lui §i sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe El. Precum se impra§tie fumul §i nu mai este; precum se tope§te ceara de fata focului, a§a sa piara diavolii de la fata lui Dumnezeu; iar poporul cel binecredincios sa se bucure de Domnul §i sa se veseleasca. Sa fuga §i sa se departeze de la casa §i locul acesta tot vicleanul diavol, prin stropirea cu aceasta apa sfintita §i niciodata sa nu se mai intoarca, ci sa se stinga; in numele Tatalui §i al Fiului §i al Sfantului Duh. Amin." (Psalmul 67,1-3) Dupa ce preotul a stropit peste tot cu agheasma, ia un beti§or cu putina vata la un capat, il inmoaie in untdelemnul sfintit §i face cu el semnul Sfintei Cruci pe peretii camerelor, zicand: Se binecuvinteaza casa aceasta, prin ungerea cu acest untdelemn sfintit, in numele Tatalui §i al Fiului §i al Sfantului Duh. Amin. Daca locul unde s-a sinucis persoana este altundeva, dupa inmormantare, preotul insotit de rudele sinuciga§ului se va deplasa la acel loc, stropindu-1 cu agheasma §i rostind aceleasi stihuri ale Invierii: „Sa invie Dumnezeu...". Dupa ce preotul a terminat de miruit casa, la inte­ rior §i exterior, i§i scoate felonul si insote§te cortegiul, 22

mergand in urma acestuia §i stropind neincetat cu agheasma pe tot traseul. Cortegiul va fi insotit numai de crucea care i se va pune la mormant. Cateheza psaltica Pe drum - de la casa mortului pana la poarta cimitirului - se poate face pentru participant!, spre invatatura, o cateheza psaltica alcatuita din 14 tanguiri, cantate de cantaret, pe glasul al 6-lea. Tanguirea I: „Veniti toti credincio§ii sa plangem dimpreuna pe cel care, pana mai ieri, a fost dupa chipul credintei noastre, dar, astazi, dezbracat de toata frumusetea, in intuneric se sala§luie§te §i cu mortii se ingroapa, lepadandu-se prin faptele lui necugetate de prietenia lui Hristos." Tanguirea a Il-a: „Vai mie, ticalosul §i spurcatul, ca m-am facut rob vrajma§ului prin faptele mele cele rele, §i in iad, unde sunt toti cei asemenea mie care mai inainte §i-au luat viata, nu este pocainta; ci voi a§tepta invierea, cand voi fi scos afara fara de cinste §i aruncat in focul ve§nic al gheenei de Judecatorul, de care m-am despartit cu singura voia mea." 23

Tanguirea a Ill-a: „Vai mie, ca nu-§i va mai aduce aminte de mine Dum nezeu, nici m ultim ea ingerilor, nici adunarea arhanghelilor, nici cetele proorocilor §i ale apostolilor, nici multimile mucenicilor §i ale tuturor dreptilor, ci singur voi suferi din pricina ticalosului meu sfarsit, alegand osanda in locul pocaintei, dandu-ma demonilor din voia mea li­ bera, care m-au coborat intru adancul cel mai de jos al intunericului gropii." Tanguirea a IV-a: „Viermele cel neadormit §i focul cel nestins ma chinuie amarnic intru adancul iadului. O, amar mie! Cum s-a incuiat u§a milostivirii lui Dumnezeu, din pricina vietii mele netrebnice §i a faptelor mele cele murdare!" Tanguirea a V-a: „Covar§ind eu cu buna§tiinta multimea pacato§ilor, m-am facut cu §tiinta uciga§ al sufletului §i al trupului meu, omorandu-le pe amandoua talhare§te, cu singura voia mea." Tanguirea a Vl-a: „ Am gre§it vanzand sange nevinovat, a strigat Iuda, cel ce L-a vandut pe Hristos. insa arhiereii 24

§i batranii i-au zis: Ce ne prive§te pe noi? Tu vei raspunde de aceasta. §i el, aruncand argintii in templu, a plecat §i, ducandu-se, s-a spanzurat." Tanguirea a VH-a: „Vai mie, ca viforul rautatilor s-a napustit asupra mea ucigandu-mi trupul cu pietrele faptelor mele cele rele §i cu pom irile mele cele nebune§ti §i intunecandu-mi frumusetea sufletului, golindu-1 de haina cea luminoasa a Sfantului Botez §i imbracandu-1 in haina impestritata, tesuta de mai marii rautatilor spre vadirea pacatelor faptuite din voia mea." Tanguirea a VUI-a: „Cazand intru intristarea patimilor si a paca­ telor mele cele multe, din voia mea, mi-am patat haina trupului meu §i mi-am intinat cu totul podoaba cea dupa chipul §i dupa asemanarea lui Dumnezeu, intrecandu-i pe toti cei mai inainte de lege." Tanguirea a IX-a: „ 0 , suflete al meu, astazi cu faptele tale cele nelegiuite ti-ai aprins focul gheenei intru care va sa arzi, intocmai lui Iuda, §i ai deschis zavoarele maniei lui Dumnezeu; ti-ai ucis trupul §i sufletul, 25

faptele §i viata, ramanand afara de corabia cea mantuitoare a iui Dumnezeu." Tanguirea a X-a: „Rugaciune cu osardie catre induratul Dum­ nezeu n-ai avut, o, omule! De aceea, gand nesatios §i indraznire fara de omenie s-a napustit asupra ta, luandu-ti zilele, §i astfel facandu-te fiu al gheenei, precum odinioara Avesalom." Tanguirea a Xl-a: „Vai tie, omule! Tu cel ce erai mai inainte in ceata credincio§ilor botezati in numele Sfintei Treimi, de bunavoie te-ai facut ca§tig §i mancare celui viclean, lipsindu-te de hrana §i de bautura vietii ve§nice." Tanguirea a XH-a: „N-am ascultat glasul Scripturilor, petrecandu-mi in pustiul patimilor §i al pacatelor cele de multe feluri viata » mea. instrainatu-m-am de Dumnezeu precum Datan §i Aviron, negura adanca a pacatelor intunecandu-mi mintea §i omorandu-mi trupul §i sufletul intru cuno§tinta §i nu intru necunostinta." Tanguirea a XHI-a: „Voie sloboda fara recuno§tinta ai avut, o, suflete, fata de Ziditorul meu, lipsindu-ma de 26

pamantul fagaduintei §i alergand neintelepte§te pe caile pierzarii. §i ca un alt Ahitofel, afland pe vrajma§ul, m-am plecat dupa sfaturile lui, ucigandu-ma." Tanguirea a XlV-a: „Incuiatu-s-a tie cerul, o, omule, dandu-te vrajma§ilor celor nebuni cu pacatele tale cele de multe feluri. Stinsu-ti-s-au zilele tale fara de pocainta catre Dumnezeu. Pentru aceasta, ticaloase 5

7

suflete, care de voia ta te-ai dezbracat de podoaba virtutilor, ce vei face cand va veni Judecatorul sa cerceteze pacatele tale?"

Randuiala de la poarta cimitirului Preotul zice ectenia mortilor in cadrul careia ii pomenegte pe cei care sunt inmormantati in acel cimitir, zicand: Miluie§te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne §i ne miluie§te. Cantaretul: Doamne, miluieste (de trei ori). Inca ne rugam pentru odihna sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, §i pentru ca sa li se 27

ierte lor toata gre§eala cea de voie §i cea fara de voie. Cantaretul: Doamne, miluie^te (de trei ori). Ca Domnul Dumnezeu sa a§eze sufletele lor unde dreptii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, imparatia cerurilor §i iertarea pacatelor lor, de la Hristos, imparatul cel fara de moarte §i Dumnezeul nostru, sa cerem. Domnului sa ne rugam. Cantaretul: Da, Doamne, Doamne, miluieste. Apoi preotul citegte rugaciunea: Dumnezeul duhurilor §i al tot trupul, Care ai calcat moartea §i pe diavol 1-ai surpat §i ai daruit viata lumii Tale, Insuti Doamne, odihne§te sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, care odih­ nesc aici, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde au fugit toata durerea, intristarea §i suspinarea. §i orice gre§eala au savar§it ei, cu cuvantul, cu lucrul, sau cu gandul, ca un Dumnezeu bun §i iubitor de oameni, iarta-le lor. Ca nu este om care sa fie viu §i sa nu gre§easca; numai Tu singur e§ti fara de pacat, dreptatea Ta este dreptate in veac §i cuvantul Tau adevarul. 28

Ca Tu e§ti invierea §i viata §i odihna celor adormiti intru nadejdea xnvierii §i a vietii ve§nice, care odihnesc aici, fiecare cu al sau nume, Hristoase Dumnezeul nostru, §i Tie slava inaltam, xmpreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte §i cu Preasfantul §i bunul §i de viata facatorul Tau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.

Randuiala de la mormant Preotul, zice: Sa luam aminte. Pace tuturor. Cantaretul: Si duhului tau. Prochimen, glasul al 8-lea: In tot pamantul a ie§it vestirea lor, §i la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu §i facerea mainilor Lui o veste§te taria. Preotul: Intelepciune. Cantaretul: Din Faptele Sfintilor Apostoli, citire. Preotul: Sa luam aminte. 29

APOSTOLUL (Faptele Apostolilor 1,15-20) Cantaretul: „In zilele acelea, sculandu-se Petru in mijlocul fratilor (iar numarul lor era ca la o suta douazeci), a zis: Barbati frati, trebuia sa se implineasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus. Caci era numarat cu noi §i luase sortul acestei slujiri. Deci acesta a dobandit o tarina din plata nedreptatii §i, cazand cu capul inainte, a crapat pe la mijloc §i i s-au varsat toate maruntaiele. s-a facut cunoscuta aceasta tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim, incat tarina aceasta s-a numit in limba lor Hacheldamah, adica Tarina Sangelui. Caci este scris in Cartea Psalmilor: «Faca-se casa lui pustie §i sa nu aiba cine sa locuiasca in ea! §i slujirea lui s-o ia altul»." Preotul: Pace tie, cititorule. Cantaretul: Si duhului tau. Apoi: Aliluia, glasul 1: Stihul 1: Lauda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, §i adevarul Tau in adunarea sfintilor. 30

Stihul 2: Dumnezeul Cel Preamarit in sfatul sfintilor mare §i infrico§ator este peste cei dimprejurul Lui. Preotul: Intelepciune, drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie. Pace tuturor. Cantaretul: Si duhului tau. ’

»

Preotul: Din Sfanta Evanghelie de la Sfantul Evanghelist loan, citire Cantaretul: Slava Tie, Doamne, slava Tie. Preotul: Sa luam aminte. EVANGHELIE (loan 13,16-30) „Zis-a Domnul: Adevarat, adevarat zic voua: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel ce 1-a trimis pe el. Cand §titi acestea, fericiti sunteti daca le veti face. Nu zic despre voi toti; caci Eu §tiu pe cei pe care i-am ales. Ci ca sa se implineasca Scriptura: «Cel ce 31

mananca painea cu Mine a ridicat calcaiul impotriva Mea». Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde. Deci ucenicii se uitau unii la altii, nedumerindu-se despre cine vorbe§te. Iar la masa era rezemat la pieptul lui Iisus unul din­ tre ucenicii Lui, pe care-1 iubea Iisus. Deci Simon /N

Petru i-a facut semn acestuia §i i-a zis: Intreaba cine este despre care vorbe§te. §i cazand acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este? Iisus i-a raspuns: Acela este, caruia Eu, intingand bucatica de paine, i-o voi da. §i intingand bucatica, a luat-o §i a dat-o lui Iuda, fiul lui Si­ mon Iscarioteanul. §i dupa imbucatura a intrat satana in el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai curand. Dar nimeni din cei care §edeau la masa n-a inteles pentru ce i-a zis aceasta. Caci unii socoteau, deoarece Iuda avea punga, ca lui ii zice Iisus: Cumpara cele de care avem de trebuinta la sarbatoare, sau sa dea ceva saracilor. Deci dupa ce a luat acela bucatica de paine, a ie§it numaidecat. §i era noapte." Cantaretul: Slava Tie, Doamne, slava Tie. Preotul: Domnului sa ne rugam. Cantaretul: Doamne miluiegte. 32

Rugaciunea: Stapane mult-indurate, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai dat Sfintilor Tai Ucenici §i Apostoli cheile fmparatiei cerurilor, iar dupa sfanta invierea Ta, cea de a treia zi, cu harul Tau le-ai daruit puterea de a lega §i dezlega pacatele oamenilor, ca sa fie legate §i in cer cate de dan§ii pe pamant s-au legat, §i tot a§a sa fie dezlegate §i in cer cate de dan§ii pe pamant s-au dezlegat; Cel ce prin nespusa Ta iubire de oameni ne-ai invrednicit §i pe noi smeritii §i nevrednicii robii Tai sa fim mo§tenitori ai aceluia§i preasfant dar §i har, ca §i noi de asemenea sa legam §i sa dezlegam cele ce se intampla in poporul Tau; insuti, Preabunule imparate, prin mine, smeritul §i nevrednicul slujitorul Tau, iarta sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, cu tot neamul lor cel adormit, si orice au gre§it ca oameni in aceasta viata; iarta-le lor toate cate au pacatuit cu cuvantul, sau cu lucrul, sau cu gandul, dezlegandu-i §i de legatura pusa asupra lor in orice chip, cu care ei in§i§i din manie sau din alta pri­ cing s-au legat pe sine, sau de la arhiereu, sau de la preot, sau de la altcineva au suferit o alunecare ca aceasta, prin pizma §i prin lucrarea diavolului. 33

Binevoiegte, Preabunule §i mult-indurate, ca sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii vegnice sa se numere cu sfintii, care din veac au bineplacut Tie, iar trupurile sa se dea firii celei zidite de Tine. Ca binecuvantat §i preaslavit e§ti in veci. Amin. Apoi, se coboara sicriul mortului in groapa, zicand: „A1 Domnului este pam antul...", „Ca praf si cenu§a sunt..." Daca sicriul acestuia este pus in mormantul unui cre§tin ortodox care a murit in randuiala lui Dumnezeu, - ceea ce nu este recomandat sa se faca - , in acest caz groapa nu se mai pecetluie§te, fiind pecetluita atunci cand i s-a facut inmormantarea. Dupa aceasta preotul va rosti un cuvant despre viata ca dar al lui Dumnezeu §i despre pacatul deznadejdii, cand suntem incercati de necazuri.

34

Cuvant pastoral Am savar§it inmormantarea unui fost enoria§ care din pacate nu a inteles ca Dumnezeu a dat omului doar uzufructul asupra vietii, nu insa §i dreptul de proprietate. Privarea lui de privilegiile cre§tine§ti la inhumarea sa este o masura de condamnare, de dezaprobare §i de descurajare a gestului facut. In caz de suicid, Biserica nu admite circumstante atenuante decat in situatia celor lipsiti de discernamant. in ce prive§te tulburarile psihice, actul este dincolo de vrerea noastra. §tiintific, este vorba de o stare de suferinta psihica, caracterizata printr-o inhibitie corticala grava, din cauza actiunii unor substante biochimice deprimante, extrem de puternice, care anihileaza tendintele fire§ti de viata. Viata este cel mai de seama dar primit de la Dumnezeu ce trebuie primit, pretuit, conservat §i ocrotit. De aceea, Biserica nu permite sa evoci personalitatea, din nefericire franta, a celui sinucis. Sinuciderea este cel mai mare pacat fata de sine, caci prin ea omul i§i inchide definitiv calea 35

spre pocainta. Sinuciga§ul da dovada de necredinta sau de o credinta bolnava precum cea a lui Abimelec (Judecatori 9, 54-57), a lui Saul (1 Regi 31, 4-6) ori a lui Iuda Iscarioteanul (Matei 27, 5 §i Fapte 1, 18). Prin uciderea trupului sau, care este biserica Duhului Sfant (1 Corinteni 6, 19; Ro­ mani 14, 8-12), sinuciga§ul nu are iertare nici in lumea aceasta §i nici in cea viitoare. De aceea lui nu i se pot face pomenirile cuvenite §i nici nu este ingropat in cimitir cu cei credincio§i. Este impropriu sa consideri suicidul un martiriu, cum incearca multi sa o faca. Martirii sunt altceva. Ei nu s-au sinucis, ci au fost martirizati de persecutori pentru o cauza nobila: pentru Hristos §i Evanghelia Sa. Or, suicidul este o latura maligna a agresivitatii umane, un act de devianta a comportamentului, de decompensare psihica, manifestata din partea celui ce-§i simte fiinta inconjurata de factori traumatizanti §i de circumstante anomice. Daca omul este menit unui drum de implinit, suicidul se opune implinirii acestui drum. In suicid se cunosc urmatoarele etape: manipularea ideii de suicid, amenintarea cu ideea, tentativa §i realizarea sa. Cercetarile arata ca doar 10-12% dintre sinucideri se datoreaza unor tulburari psihice, cum 36

ar fi: psihopatiile, psihozele maniaco-depresive, psihozele schizofrenice, oligofrenia, sindroamele dementiale, sindroam ele discordante, sindroa­ mele confuzionale, sindroamele delirant-halucinatorii, depresive, hipomaniacale, restul datorandu-se mizeriei, deziluziei afective, anxietatii, etilismului, unor e§ecuri sau stari conflictuale de natura sociala (la barbati), unor conflicte de natura afectiva (la femei). De asemenea, suicidul se mai datoreaza abuzului parental ori lipsei de afectivitate parentala (la copii), solitudinii sau bolilor incurabile (la batrani). Vrajma§ii cu care omul incheie §i realizeaza alianta impotriva sa sunt: spanzurarea, armele albe, impu§carea, drogurile sau medicamentele in cantitati sporite, asfixierea, agentii fizici, chimici, biologici, defenestrarea §i altele, pe care mintea omeneasca sanatoasa le cunoa§te, dar nu le admite. Astfel, ele se constituie intr-un sumbru zapis al vrajma§ului, adica al diavolului. Sinuciderea este o gaura in eul propriu, o criza existentiala, o stare de disperare, o agresivitate intoarsa contra sinelui, un act dureros de neimplinire umana, un e§ec de valorizare spiri­ tuals a existentei, o privare de destin, in care dialogul subiectului cu moartea incepe intotdeauna pe un plan irational. 37

Suicidul devine in acest fel agresivitatea ma­ ligna asupra propriului eu, imaginea rasturnata a fericirii umane, expresia agresivitatii maxime a unor uciga§i timizi, care au intors uciderea spre sine. Aceasta agresivitate este impotriva credintei, dar §i a darului vietii. Iar daca Dumnezeu e Domnul vietii (Fapte 3, 15), inseamna ca e un pacat impotriva lui Dumnezeu. A crede in Dum­ nezeu inseamna a da sens vietii. Omul este un sistem viu, ca fiinta alcatuita din trup - „templu al Duhului Sfant" (I Corinteni 6, 19)

si suflet,

creat dupa „chipul lui Dumnezeu" (Facerea 1, 27). El este un univers, iar moartea inainte de vreme, cauzata de o heteroagresivitate detumata, constituie o crima iresponsabila. §i asta pentru ca se intrerupe parteneriatul cu Dumnezeu. Suicidul oculteaza dimensiunile ontologice ale mortii demne, confiscandu-i sfintenia, ceea ce ingreuneaza trecerea sa in nemurire §i reintegrarea sufletului in ceata celor vii. in societatea actuala, depersonalizata §i anonima, trebuie evitat a se muri banal, exclusiv natural §i intamplator, confiscandu-i-se mortii atributele de sfintenie §i demnitate, cat timp moartea este o concentrare maxima de spiritualitate. De aceea viata merita §i trebuie sa fie intotdeauna respectata, valoarea 38

ei nedepinzand de nici o conditie a acestei lumi, adesea disperate, cat timp toate vietile au o valoare egala inaintea lui Dumnezeu. Masura profilactica pentru cei ce risca sa-§i strecoare capul sub §treang, ca sub o pern a, trebuie sa fie inlaturarea (asanarea) trairilor maladive, care pot deveni dominante, sau de disperare prin serviciile terapeutice duhovnice§ti §:i religioase deservite de preoti, mai ales la spovedanii. Multi subiecti ai acestor stari maladive cauta in prealabil un medic, un psiholog, un duhovnic, ceea ce ne face sa credem ca, in profunzimile sale, omul constientizeaza ca siguranta lui este data de semenul sau. Cu atat mai mult siguranta lui este in Dum­ nezeu, pe Care-L cauta cu ajutorul celorlalti. Omului i-a fost menit sa sfargeasca inconjurat de afectiunea celorlalti §i nu de indiferenta. Or, absenta celorlalti, in care rezida securitatea vitala a semenului, duce la suicid. §i prin aceasta se neaga un adevar incontestabil: Nimeni nu trebuie sa paraseasca arena vietii fara §tirea Aceluia care ne-a adus pe lume. Cei mici la suflet, contaminati de gandul autodistrugerii, trebuie umanizati, recon§tientizati, salvati, deoarece nimic din ceea ce inseamna omul nu apartine lui, pentru ca proprietarul vietii omului este doar Dumnezeu. 39

Nu este cu putinta omului sa fie uman fara Dumnezeu, sublinia adeseori Parintele Dumitru Staniloae. De aceea, slujitorii au o responsabilitate fata de semeni in fata lui Dumnezeu pentru a-i face sa con§tientizeze ve§nicia din ei. Mai ales acum, in aceste vremuri de deruta morala §i religioasa, este nevoie de o sporita stare de trezvie, de o cautare duhovniceasca permanenta a celor care traumatizeaza gandirea sanatoasa a societatii in care traim §i care, din pacate, face sa tindem spre un spor negativ de populatie, dar §i spre pierderea unor suflete in osanda ve§nica. Ei au datoria de a ne determina sa credem nu numai ca, daca nu starpim abuzurile impotriva vietii (crima, avort, eutanasie §i suicid), riscam sa disparem ca natiune, ci §i ca omul a fost creat de Dumnezeu cu chipul icoanei Sale intiparit in suflet, pentru a se imparta§i din slava ve§nica a dumnezeirii. Gestul acestui sinuciga§ ar trebui sa fie o lectie din care sa invatam ca avem misiunea sfanta de a umple golul existential pe care il traiesc ace§ti oameni prin iubirea noastra ce se cere disponibila, astfel ca omul in discutie sa nu se simta singur. In primul rand, sa nu uitam ca securitatea omului suntem noi ceilalti, prin care se afirma 40

adevarata comuniune de viata cu Dumnezeu §i care mentine inca palpaind, doar printr-un semn, printr-un gest, printr-o conlucrare cu harul lui Dumnezeu, firavul puls al vietii acestor oameni. Unii dintre semenii no§tri, cu o personalitate fragila, aflati intr-o criza acuta de con§tiinta §i disperare, i§i pot manifesta dorinta de a se da mortii, dar adeseori aceasta dorinta nu este intr-atat de puternica incat sa nu poata fi prevenita. Deci, sa ne manifestam toata solicitudinea in a ajuta pe cel aflat intr-un impas existential! Probabil ca daca i s-ar fi oferit un climat mi­ crosocial §i eclesial afectuos §i sensibil acest om ar fi evitat gestul sau, expresie a unei disperari launtrice. De aceasta data, strigatul lui de ajutor nu a fost auzit de nimeni. Unde este raspunsul nostru?!

41

Bibliografie selectiva Hotardrea Sf. Sinod nr. 506 / 1949. Temei nr. 7923 1 1949, publicata in re vista „Biserica Ortodoxa Romana", nr. 7-10,1949. Invdtatura de credinta cre§tina ortodoxa, Editura MMB Trinitas, Ia§i, 2007. Slujba de inmormantare a sinuciga§ilor, temeiul M.M.B. 3200/24.07.1992. Tipicul bisericesc tiparit cu aprobarea Sf. Sinod, edi­ tura IBMO, Bucure§ti, 1976. t Calinic Botoganeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ia§ilor, Scripcaru, Prof. univ. dr. Gheorghe, Predici la mmormantari - 53 de modele, Editura Gedo, Cluj, 2007. Brani§te, Pr. prof. dr. Ene, Liturgica speciala, Edi­ tura IBMBOR, Bucure§ti, 1990. Dragoi, Preot Eugen, Inmormantarea §i pomenirile pentru morti, editia a patra, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2002. Floca, Arhid. prof. dr. loan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe - note §i comentarii, Editura Polisib S.A., Sibiu, 1991. 42

Necula, Pr. prof. dr. Nicolae D., Traditie §i innoire in slujirea liturgica, vol. I, Galati, 1996; vol. II, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Ga­ lati, 2001. Sachelarie, Ieromonah Nicodim, Pravila bisericeasca, editia a Ill-a, editata de Parohia Valea Plopului, jud. Prahova, 1999.

43

Coperta I: Sinuciderea lui luda, fragment de fresca, Manastirea Dobrovat (1529) Coperta IV: Imparta§irea Apostolilor (luda scuipa cele sfinte), fragment de fresca, Manastirea Sucevita (1596)

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei t CALINIC BOTO§ANEANUL, episcop al lasului Tnmormantarea sinucigasilor moment pastoral si misionar/ PS Calinic Boto§aneanul. - la§i : Editura Sf. Mina, 2015 ISBN 978-606-759-032-6

Caseta tehnica: Text: t Calinic Botofaneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ia§ilor Cuvant lamuritor: Preot dr. Matei Coruga Lectori: Preot prof. univ. dr. Mihai Vizitiu Preot prof. univ. dr. Viorel Sava Preot prof. univ. dr. Vasile Nechita Arhim. Dosoftei Scheul Corector: prof. Daniela Livadaru Tehnoredactor: Rema Zugravu Designer: Lucian Dragomir

„luda a zis: Am grejit vanzand sange nevinovat. (...) $i el, aruncand argintii in templu, a plecat $i, ducandu-se, s-a spanzurat". (Mate!27,4-5) EDITURA SF. MINA

ISBN 978-606-759-032-6