INFLUENTA FACTORILOR FIZICO GEOGRAFICI ASUPRA PLANTELOR LEMNOASE - Referat [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I Al României” din Timişoara Facultatea: Horticultură si Silvicultură Specializarea: Silvicultură, anul II

Referat : INFLUENTA FACTORILOR FIZICO

GEOGRAFICI ASUPRA PLANTELOR LEMNOASE

Îndrumător:

Student:

Șef lucr. Dr. Ing Carolina Stefan

Panici Cristina

TIMIȘOARA 2022

INFLUENTA FACTORILOR FIZICO GEOGRAFICI ASUPRA PLANTELOR LEMNOASE Plantele lemnoase sunt organisme vegetale cu fizionomie si structura proprie, bine individualizate sub aspect morfologic. Arborii si arbustii nu pot fi analizati numai din acest punct de vedere, deoarece ei reprezinta adevarate sisteme biologice deschise de nivel individual de integrare, caracterizate prin schimburi permanente de substanta si energie cu mediul inconjurator. Pentru ca aceste schimburi trofice si energetice implica relatii permanente ale plantelor lemnoase cu factorii externi pentru ca studiul plantelor lemnoase este legat de ecologie. Deoarece schimburile trofice si de energie implica relatii neintrerupte ale plantelor lemnoase cu factorii externi in studiul dendrologic este inclusa si latura decelarii lor, domeniul ecologiei forestiere, a unui segment a acesteia, cunoscut ca autecologie. Ecologia forestiera este stiinta care se ocupa cu studiul relatiilor dintre plantele si animalele forestiere si mediul lor de viata (oikos-locuinta, logos-stiinta). Plantele lemnoase cresc de obicei in asociatii complexe, integrate intr-un sistem unitar cu mediul ambiant sau habitatul, care constituie comunitatea de viata sau ecosistemul. Mediul arborilor si arbustilor din ecosistem este format din elemente constitutive ale atmosferei, solului, reliefului, ca si ale biocenozei (asociatia plantelor si animalelor) care in raport cu plantele lemnoase joaca rol de factori ecologici. Componentele mediului care exercita diverse actiuni asupra arborilor sunt „conditii de viata”, pentru ca ele conditioneaza activitatile metabolice fundamentale, marind sau micsorand efectele factorilor ecologici propriu-zisi. De exemple, elemente ale mediului fizico-geograficsunt: miscari de aer, caldura din aer si sol, profunzimea, textura, structura, aciditatea, scheletul solului. Diferentierea elementelor fizico-geografice si biotice dupa importanta actiunii lor, in factori si conditii de mediu, ramane insa arbitrara, deoarece si factorii ecologici conditioneaza efectul altor factori ecologici, de exemplu apa din sol influenteaza accesibilitatea substantelor minerale, sau radiatia luminoasa a carei intensitate influenteaza miscarile stomatelor (deci accesibilitatea CO2). Arborii, cu tor caracterul lor de plante foarte vechi (majoritatea speciilor lemnoase erau formate la sfarsitul tertiarului), salbatice, rezistente la fortele naturii, prezinta o profunda specializare ecologica. Ele sunt adaptate atat la actiunea intregului complex de factori din arealul natural, cat si la actiunea factorilor individuali, mai ales la valori extreme ale acestora. Pentru principalele specii lemnoase din tara au fost elaborate fise ecologice, redau variatia potentialului lor biologic in functie de factorii ecologici, luati separat in cazul in care ceilalti factori ecologici au valori normale si nu intervin ca factori limitativi. Trasaturile ecologice definitorii si reprezentative a principalelor specii lemnoase sunt exprimate si cu ajutorul formulelor ecologice, de sinteza edafoclimatice.

1. Complexul factorilor ecologici (ecotop) Complexul factorilor ecologici este constituit din: I. Grupa factorilor fizico-geografici (abiotici, factori stationali, habitat) a.  factori climatici - climatopul: (caldura, lumina, precipitatiile, umiditatea atmosferica, vantul, compozitia atmosferica si presiunea atmosferica) b.   factori edafici (solul) – edafotopul (elemente minerale, humus, apa, aer, aciditate si alcalinitate, consistenta, caldura, textura, permeabilitate, volum edafic, profunzime, structura, schelet etc.) c.   factori geomorfologici - geotopul (altitudine, relief, microrelief, expozitie, panta). II. Grupa factorilor biocenotici (biotici)- Biotop a.  factori fitocenotici Factorii arboretului: compozitie, dimensiuni, structura, consistenta, inradacinare, litiera. Factorii subarboretului si semintisului: compozitie, structura, desime, raspandire, resturi organice Factorii paturii vii: compozitie, grad de acoperire, frecventa, inradacinare, resturi organice Factorii microflorei: compozitie, densitate, frecventa b. factori zoocenotici (zootop): fauna Factorul macrofauna (mamifere, pasari, insecte) Factorul microfauna O categorie aparte o constituie factorii antropeici (omul si animalele domestice) care exercita actiuni diverse si de multe ori extrem de importante asupra plantelor lemnoase. 2. Influenta factorilor de mediu asupra plantelor lemnoase Factorii climatici Lumina Este un factor determinant in procesul de fotosinteza, crestere, absorbtie si transportul apei, transpiratie, inflorire, fructificare. Speciile lemnoase manifesta exigente fata de cantitatea si calitatea luminii; unele se dezvolta in plina lumina, altele la umbra sau semiumbra( la o lumina difuza). In functie de comportamentul speciilor lemnoase fata de lumina, se poate face urmatoarea clasificare: - specii heliofile (cu temperament de lumina), exigente fata de lumina: Gingko biloba, Pinus sylvestris. Thuja sp., Larix decidua, Acer saccharinum, Betula pendula, Hibiscus syriacus, Platanus sp., Paulownia tomentosa, Robinia pseudacacia. -specii subheliofile (cu temperament de lumina spre mijlociu, dar care suporta putina umbra), --specii relativ exigente fata de lumina: Ulmus sp., Tilia sp., Thujopsis dolobrata, Daphne mezereum, Hydrangea macrophylla, Ilex aquifolium. -specii semiombrofile sau heliosciodofile (cu temperament de semiumbra sau de semilumina), specii cu exigente mijlocii fata de lumina. -specii ombrofile sau sciofile (cu temperament de umbra), specii cu exigente mici fata de lumina: Abies alba, Abies nordmanndiana, Tsuga canadensis, Fagus sylvatica, - specii cu amplitudine ecologica mare fata de lumina (cresc la lumina, umbra si semiumbra): Taxus baccata, Acer campestre, Carpinus betulus, Buxus sempervirens.

Reactia plantelor lemnoase fata de lumina depinde atat de stadiul de dezvoltare al plantelor, cat si de alti factori de mediu cum ar fi: temperatura, conditii edafice, umiditatea aerului. Puietii de brad, fag, tisa se dezvolta la o intensitate mica de lumina, cu varsta creste pragul minim de toleranta si plantele suporta mai bine insorirea. Speciile montane heliofile, intr-un climat mai cald si pe un sol mai bogat, la campie suporta semiumbra sau umbra (Sorbus aucuparia, Sorbus aria). Plantele sunt mai tolerante la cresterea intensitatii luminoase decat la reducerea ei, de aceea speciile de umbra se pot dezvolta si in conditii de mai multa lumina. Reactia plantelor fata de factorul lumina are o mare importanta in alegerea plantelor pentru spatii verzi, in diferite conditii de luminozitate datorate existentei cladirilor, zidurilor, vegetatiei arborescente deja instalata si microreliefului. Se va lua in consideratie si evolutia in timp a plantatiilor, prin cresterea in volum si inaltime a exemplarelor componente. Se modifica regimul initial de lumina, datorita umbrii reciproce. In amenajarile peisagere distributia luminii este asemanatoare cu cea din padure. La asocierea speciilor de marimi diferite, plantatiile vor fi executate astfel incat structura sa fie etajata, iar inaltimile sa descreasca spre exterior, in asa fel incat fiecare exemplar sa poata valorifica la maxim intensitatea luminii. Marimea, compactitatea frunzisului, rapiditatea de crestere a arborilor, trebuiesc luate in consideratie la preconizarea efectului de umbrire. Plantatiile in spatii verzi se vor executa tinand cont de exigentele plantelor fata de lumina prin introducerea unor masuri ca: controlul densitatii, eliminarea exemplarelor care sufera din cauza deficitului de lumina, completarile se vor face cu specii de umbra si semiumbra. In parcuri, sub plantatiile de-a lungul aleilor, cu timpul se vor introduce specii cu temperamentul de umbra, ca Hedera helix, Vinca minor, Euonymus fortunei radicans, pentru a inlocui gazonul. Caldura Temperaturile scazute reduc vitalitatea anumitor specii prin degerarea unor ramuri, favorizarea aparitiei unor plagi pe scoarta, deshidratarea si pot duce la efecte extreme - moartea puietilor si chiar a exemplarelor mature. Rezistenta speciilor lemnoase la temperaturi scazute din timpul iernii este corelata cu fenologia, intrarea mai devreme in vegetatie (pin, mesteacan, alun) sau mai tarziu ( catalpa, salcam, hibiscus). Ultima grupa fiind mai sensibila. Reactia speciilor lemnoase la temperaturi scazute este dependenta nu numai de adaptarea diferita fata de acest factor, ci si de gradul de dezvoltare a plantelor (puietii sunt mai sensibili decat exemplarele mature). De exemplu, puietii de Liriodendron tulipifera si Gingko biloba se protejeaza in tinerete pentru ca la maturitate sa reziste la temperaturi de - 30 C. Ingheturile tarzii (dupa pornirea vegetatiei) au efecte mai nefavorabile decat temperatura minima din timpul iernii si duc la degerarea frunzelor, lujerilor, florilor in curs de formare uneori chiar si la speciile rezistente la gerurile din perioada de iarna (brad, duglas, nuc negru, fag, stejar).

Daune provoaca si ingheturile timpurii de toamna la specii care au nevoie de un sezon lung de vegetatie (Maclura aurantiaca, Amorpha fruticosa, Paulownia tomentosa). Temperaturile extreme pozitive sunt mai putin limitative pentru dezvoltarea plantelor lemnoase ornamentale. Temperaturile ridicate din vara devin periculoase numai la aparitia unei secete prelungite (prin intensificarea proceselor de evapo-transpiratie). Adaptarea speciilor la un anumit regim de caldura se manifesta si prin cerintele fata de durata si nivelul temperaturii pozitive: molidul, care in arealul sau natural este adaptat la o temperatura medie anuale de 2-4 C, necesita cel putin 130 zile cu temperatura medie de peste 10 C, stejarul pufos adaptat la o temperatura medie anuala de 9-12 necesita 180-200 zile cu temperatura medie peste 10 C (Tomescu, A., 1967). Temperatura solului este dependenta de variatia temperaturii atmosferice dar ea este influentata si de factori specifici. Solurile care au o capacitate mai ridicata de incalzire si de pastrare a caldurii influenteaza pornirea

Precipitatiile si umiditatea atmosferica Regimul de umiditate este foarte diversificat, prin formele variate prin care influenteaza dezvoltarea plantelor (ploaie, zapada, chiciura, apa de condensare, umiditate atmosferica, apa din sol, apa freatica), prin marea sa mobilitate si prin inegala sa distributie pe glob. Apa este un factor limitativ pentru vegetatia lemnoasa care determina raspandirea naturala a speciilor. Precipitatiile sunt sursa principala de aprovizionare a plantelor cu apa, la acestea se adauga uneori si apa freatica de suprafata. Cantitatea anuala de precipitatii difera de la o regiune la alta si influenteaza distributia zonala a vegetatiei lemnoase. Decisiva este umiditatea in perioada de vegetatie, mai ales in perioada estivala mijlocie, cand maximele termice duc la intensificarea proceselor de evapo-transiratie a frunzelor. Iarna, apa sub forma de zapada, gheata, chiciura, poate fi o sursa de aprovizionare cu apa, dar poate exercita si alte actiuni pozitive sau negative. Zapada impiedica inghetarea si evaporarea apei din sol, apara vegetatia (semanaturi, puieti tineri, subarbusti) impotriva ingheturilor. Depunerile de zapada in coroane duc la ruperea si incovoierea ramurilor, uneori a trunchiurilor; daca poleiul este urmat de vant, ramurile se pot frange. Din volumul total al precipitatiilor o parte se pierde , pierderi prin evaporare, scurgeri de suprafata, infiltrare in panza freatica,restul se inmagazineaza in sol si reprezinta principala sursa de aprovizionare a plantei cu apa. Umiditatea atmosferica, in corelatie cu temperatura aerului influenteaza dezvoltarea plantelor lemnoase. Climatul Romaniei favorizeaza existenta speciilor mezofile, specii care au capacitatea de a-si regla in anumite limite consumul de apa in functie de cantitatea existenta. Deficitul ca si excesul de apa, durata in raport cu pragul de toleranta, poate avea efecte diferite asupra vegetatiei lemnoase, uneori letale.

Aerul Dintre componentii aerului, bioxidul de carbon si oxigenul intervin direct in procesul de fotosinteza si cel de respiratie, deoarece bilantul in atmosfera a CO2 si O2 este echilibrat (variatii neinsemnate apar in zonele industriale); acesti factori nu sunt limitativi pentru cultura plantelor. Echilibrul compozitiei aerului se datoreaza vegetatiei care produce oxigen si consuma CO2. Calitatea aerului depinde de ecosistemele forestiere ca si a celor din amenajarile peisagere, care au o contributie importanta in reglarea compozitiei aerului, fiind amplasate in asezarile urbane, puternic poluate fizic si chimic in urma arderii combustibililor, industriei, mijloacelor de transport la care se adauga si poluarea sonica si cea produsa de activitatea populatiei. Modificarile in bilantul oxigenului si bioxidului de carbon nu reprezinta pana in momentul de fata o problema ecologica pentru vegetatie, doar poluarea aerului (noxele) pot deveni factori limitativi pentru cultura unor specii lemnoase ornamentale. Miscarile aerului exercita diferite influente in functie de intensitatea lor. Vantul, prin intensificarea transpiratiei (evapotranspiratie) si modificarea starii termice a plantelor lemnoase influenteaza procesele biologice. Influenta exercitata de vant poate fi pozitiva (tranporta mase de aer umed, reduce din apa in exces, incalzeste sau racoreste atmosfera) cat si negativa. Caldura excesiva si seceta accentueaza vara deficitul de apa al plantelor, efectele gerului sunt amplificate de vant, apare seceta fiziologica cu urmari grave mai ales la rasinoase. La viteze mai mari ale vantului, actiunile mecanice pot afecta portul si viabilitatea plantelor. Arborii si arbustii expusi vantului cu o directie dominanta sunt asimetrici si inclinati. In locurile deschise se rup ramurile si trunchiurile. In spatiile verzi, speciile cu lemnul mai putin rezistent (tei, mesteacan, plop, salcam) pot fi puternic afectate, exemplarele cu coroana asimetrica si cele vatamate sunt mai expuse pagubelor si prin instalarea putregaiului. Pentru a evita actiunile mecanice negative in plantatiile nou infiintate din amenajarile peisagere, exemplarele izolate, in grupuri mici si in aliniamente vor fi tutorate, iar arborii mari ancorati. Doboraturi pe suprafete intinse, adevarate dezastre, se inregistreaza numai in masivele forestiere, pe pante mai mari sau in monoculturi de rasinoase. Plantatiile cu specii lemnoase reduc viteza vantului, in functie de compozitie, de intensitate, de suprafata ocupata si de pozitie in interiorul sau la adapostul lor, miscarile de aer se resimt mai putin. Pentru alcatuirea si dispunerea masivelor si perdelelor de protectie in spatiile verzi si pentru protejarea culturilor din pepiniere trebuie sa se cunoasca directia, frecventa si intensitatea vanturilor dominante. Speciile sensibile la deshidratare si temperaturi scazute vor fi amplasate la adapostul altor plantatii sau al constructiilor. Factorii biotici influenteaza direct (prin actiuni de contact) ori indirect prin modificarea mediului climatic si edafic sau prin intermediul unor substante chimice secretate de anumite plante sau microorganisme, dezvoltarea plantelor lemnoase. Actiuni directe pot consta in stanjenirea reciproca a tulpinilor si ramurilor unor exemplare care cresc prea aproape unul de celalalt (aceeasi specie sau specii diferite), presiunea fizica a

radacinilor, concresterea radacinilor, sustinerea plantelor agatatoare de catre tulpinile arborilor si arbustilor. La alegerea speciilor se va tine seama de caracterul invadant al unor specii care drajoneaza puternic sau a lianelor, de exemplu Clematis vitalba invadeaza cu rapiditate alte exemplare din plantatie, reducandu-le capacitatea de fotosinteza si aspectul estetic. Actiunile indirecte pot fi cateodata mai importante decat cele directe, deoarece determina convietuirea diferitelor specii si competitia pentru hrana si spatiu intre exemplare. Arborii actioneaza unul asupra altuia prin umbrire, cantitatea de lumina si precipitatii interceptata de coronament prin consumul de apa, elemente nutritive si microelemente din sol, prin capacitatea de exploatare a solului de catre radacini.