Fisa de Lectura [PDF]

Zitiervorschau

Fișa de lectură Titlul operei literare: Istoria Ieroglifică Autorul: Dimitrie Cantemir Personaje: INOROGUL – Dimitrie Cantemir, autorul lucrării, în care este prezentat ca posesor al unor virtuți ce lipsesc celorlalți eroi din povestire. STRUȚOCĂMILA - Mihai Racoviță, făcea parte dintr-o puternică familie boierească moldoveană, fiind înrudit de 2 ori cu familia Cantacuzino. ELEFANTUL - Antioh Cantemir, un om cu spete mari. CORBUL - Constantin Brîncoveanu. Brîncoveanu aparținea uneia dintre cele mai vechi și mai bogate familii din țară, fiind, după tată, descendent din boierii Brîncoveni - Craiovești; mama sa era fiica marelui postelnic C. Cantacuzino. VIDRA - Constantin Duca, la data ținerii adunării fost domn al Moldovei și mazilit de curînd, deci un adversar al celor doi frai Cantemir la tronul Moldovei. ȘOIMUL - Toma Cantacuzino, nume de mare viteaz, a întreținut relații strînse cu Dimitrie Cantemir, văr al soției acestuia, dar și al lui C. Brîncoveanu. HAMELEONUL - Scarlat Ruset. Are un rol odios în Istoria Ieroglifică, unde este "mare meșter al minciunilor și prefăcătoriilor", cum îl caracteriza N. .Iorga MUȘTELE - "ciocoimea, slugile boierești". Unii dintre acești așa-ziși "ciocoi", țărani. MONOCHEROLEOPARDALUL, adică licornul și leopardul - Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, fost domn al Moldovei. Licornul era pentru vechii greci un animal ce simboliza puterea neînfrîntă și curățenia sufletească. LEUL – Moldova. VULTURUL - Țara Românească.

Rezumat Partea a patra, care cuprinde răscoala trupelor otomane din Constantinopol, în iulie 1703, trupe care au detronat pe sultanul Mustafa II. Aceasta mișcare a întîrziat plecarea spre țară a lui Mihai Racovița, care, în urma schimbării cîrmuirii turcești, avea nevoie de o confirmare. Atunci încearcă Antioh Cantemir (Fiul), să surpe în favoarea sa domnia lui Racoviță, dar nu izbutește. Conținutul romanului este incifrat printr-o serie de măști și simboluri. Împărăția patrupedelor sau Țara Leului este Moldova, Țara Românească este împără ția păsărilor sau Țara Vulturului. Imperiul Otoman este împărăția peștilor, înalta Poartă este templul Pleonexiei (al lăcomiei). Constantinopolul este Cetatea Epithimiei (a poftei de înavuțire). Dintre mă știle personajelor, cele mai importante, principalii protagoniști, care se înfruntă sunt Corbul (Constantin Brîncoveanu) și Inorogul (Dimitrie Cantemir). Inorogul este, mitologic vorbind, un animal fabulos: cal alb, cu corn în frunte, simbol al agerimii spirituale, care trece peste orice obstacole și își învinge adversarii. Mihai Racoviță este primit într-un final și confirmat cu o oarecare întîrziere de noul sultan și pornește spre țară cu boierii lui. Ajuns în Moldova, el rămîne un instrument în mîna marilor boieri, care prădează și exploatează cumplit pe țărani. Intriga romanului este extrem de complicata, inexplicabilă, aproape imposibil de urmărit. Cu toate acestea conținutul romanului se rezumă, în mare parte, la următoarele fapte: aducînd doruri mari la templul Pleonexiei, din Cetatea Epithimiei, Corbul (Constantin Brîncoveanu) reușește înlocuirea Vidrei (Constantin Duca) cu Struțocămila (Mihail Racoviță) la cîrmuirea patrupedelor Corbul și Struțocămila bănuiesc ca Fiul (Antioh Cantemir) și Inorogul (Dimitrie Cantemir) uneltesc în împărăția peștilor și pun la cale prinderea Inorogului. Este trimis, în această misiune, Șoimul (Toma Cantacuzino), însă acesta este cucerit de prietenia Inorogului și planul eșuează. Dar Hameleonul (Scarlat Ruset) îi întinde Inorogului o cursă. Acesta cade în ea și este prins și predat crocodililor (bostangiilor, corpul jandarmeriei turcești).

Inorogul este aruncat în închisoare. Părăsit de toți, pînă și de fratele sau. Inorogul reușește, pînă la urmă să scape, răscumpărîndu-se printr-o mare suma de bani. Între timp, conjunctura politică se schimbă. Corbul și Inorogul sunt nevoiți să se împace, iar Corbul este obligat să accepte domnia fiului, în împărăția patrupedelor. Efecte savuroase, de un umor modern, ce atinge limita absurdului, scoate Dimitrie Cantemir din combina țiile de mă ști, ce contravin

sensului

naturii:

Struțocămila

(combinație

de

struț

și

cămila)

și

Monocheroleopardalis (combinație de leu, inorog si leopard), masca tatălui sau- Constantin Cantemir. Pentru a-și consolida poziția, boierii munteni și cei moldoveni, împreună cu domnii celor doua țări, încheie un tratat de sprijin reciproc, îndreptat mai ales împotriva fra ților Cantemir și a cîtorva partizani ai lor, care amenințau situația dobîndită de marea boierime, cu prilejul alegerii noului domn, de care a fost vorba mai sus. Cu această ocazie s-a organizat și un banchet. Dar cu prilejul banchetului, pe care Cantemir și l-a imaginat ca a fost dat de fiarele și păsările de pradă, cînd toți boierii se bucurau de biruința și de puterea lor nemărginită, are loc pe neașteptate răscoala țăranilor din cele doua țări. Muștele (care aici sunt țăranii) năvălesc la banchet și mănîncă bucatele boierilor. Cantemir spune ca a avut atunci loc o adevărată ridicare în masă a celor supu și din amîndouă țările române, pentru ca nu mai puteau suferi asuprirea. Boierii nu pot prinde, însă, clasele țărănești răsculate care apăreau și dispăreau mereu.

Comentarii Personajele "Istoriei ieroglifice" evoluează pe o imensa scena imaginară, modalitate artistică folosită pentru exprimarea unei critici atotcuprinzătoare a epocii. Actorii sunt păsări, dobitoace, jigănii, iar regizorul vieții este Fortuna, care rareori este buna, fiind de cele mai multe ori neprielnică. Portretele sunt în general morale, referindu-se la etica personajului, ca acela al Nevăstuicii, care o întruchipează pe Helgea, viitoarea soție a lui Mihail Racovi ță. Femeie frumoasă, "cu negri și mîngîioși ochi", are o viață desfrînată, fiind descrisă cu sarcasm de Cantemir, cu prilejul căsătoriei ei - din interes - cu bătrînul Racoviță. Alături de "nevasta fecioară", Struțocămila (Mihail Racoviță) este o apariție monstruoasă: "ghebul, gatul, flocos

pieptul, botioase genunchele, catalige picioarele, dantoase fălcile, ciute urechile, puchinoși ochii, suciți mușchii, întinse vinele, lăboase copitele cămilei". Acțiunile personajelor sunt exclusiv verbale, sub forma de polemici, tirade nesfîrșite, monologuri, Lupul fiind singurul care consideră ca într-o lume stăpînită de ipocrizie și minciuna, cea mai potrivită atitudine este tăcerea, ca singura modalitate de a ilustra protestul. Pentru Cantemir scrisul este singura modalitate de a se afirma într-o lume în care domină abilitatea politica, minciuna, lăcomia, necinstea. Noblețea sa intelectuala, setea de afirmare spirituală constituie modalități ale revanșei pe care dorește s-o aibă asupra numeroșilor dușmani și asupra sorții sale nedrepte. Deși de-a lungul vremurilor "Istoria ieroglifică" a fost socotită roman, pamflet politic, epopee, satiră socială, carte de memorii, eseu, poem, spectacol cu măști, ea nu poate fi încadrată într-o specie anumită, fiind alcătuită în stil baroc, care, sub pretextul urii și răzbunării, scoate în evidență ideile filozofice și neliniștile lui Cantemir despre condiția omului în lume, fapt ce 1-a determinat pe Lucian Blaga să-1 numească "Inorogul alb" al gîdirii românești.