Fi Nelologisme Arhaisme [PDF]

Zitiervorschau

Fişă de lucru Clasa a IX-a Arhaismele. Neologismele Se numesc neologisme cuvintele împrumutate din alte limbi sau create recent prin mijloace proprii ale limbii române. Se numesc arhaisme (cuvinte învechite) cuvintele, expresiile sau construcţiile foarte vechi, care nu se mai întrebuinţează de mult în limba vorbintă.

1. Folosind un dicţionar al limbii române, stabiliţi sensurile cuvintelor subliniate în textele următoare şi arătaţi care dintre ele sunt arhaice (învechite) şi care sunt neologisme: a). „În cellalt unghi era aşezat un dulap prin ale cărui sticle se vedeau o mulţime de ciubuce de antep şi de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu, iar mai sus, pe o despărţire făcută întradins, se vedeau o mulţime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, şi câteva chisele de dulceaţă”.

(Nicolae Filimon - Ciocoii vechi şi noi)

b). „Galbânul - [...]. Când am ajuns la marginea acelui sac, am găsit o poporaţie foarte amestecată de galbini olandezi şi nemţeşti, de irmilici vechi şi noi, de carboave, până şi de sfanţigi, până şi firfirici, care cu toţii trăiau într-o armonie ce m-au adus în mare mirare, cunoscând dihoniile care despart astăzi naţiile”. (Vasile Alecsandri - Istoria unui galbân )

c). „Toate cuvintele polisemantice – şi în limba română sunt multe - au un conţinut pe care-l putem compara cu o reţea de sinonime, pentru că multe sensuri pot fi echivalente în situaţiile descrise la sinonimie cu un cuvânt deosebit.” ( I. Coteanu şi A. Bidu-Vrânceanu – Limba română contemporană, vol al II-lea)

2. Subliniaţi cu o linie arhaismele şi cu două linii neologismele din textele următoare, precizând sensul fiecăruia (la nevoie folosind un dicţionar al limbii române): a). „Dascălul Chiosea, bătrân cu antereu de calemcheriu, la cap cu cauc de taclit vărgat cu cearşaf alb, se plimba pe dinaintea băieţilor înarmat c-o avrgă lungă, arzând când pe unul, când pe altul, după cum i se părea. [...]. Apoi să fi dus sfântul pe vreunul să nu-şi ştie lecţia, că dacă nu-l ajungea cu nuiaua, apoi scotea imineul din picior şi-l azvârlea după dânsul [...]. De pe la alde Chiosea ieşeau dieci de vistierie şi calemgii; la de-alde el au învăţat să scrie româneşte logofătul Greceanu, văcăreştii, Anton Pann, Nănescu, Paris Momuleanu etc.”.

(După Ion Ghica – Şcoala acum 50 de ani)

b). „În exercitarea puterii executive, domnul era ajutat de şase miniştri [...]. Marele-vornic (marele-logofăt în Moldova) sau ministrul de interne, marele-vistier (ministrul de finanţe) şi secretarul de stat (ministrul de externe) formau Sfatul Administrativ [...]. Regulamentul organic a creat în toate oraşele câte un sfat orăşenesc, compus din cinci membri aleşi de staroştii tuturor corporaţiilor”. (După Istoria României, vol al III-lea)

Dicţionar (minimal): antép,s.n. (arh.) – varietate de vişin cu lemn

gálben (galbân), s.m. – monedă veche de

anteréu = anteriu, s.n. – haină lungă

iasomíe, s.f. – numele a doi arbuşti

calemcheríu,s.n. (arh.) – stofă pentru

imameá, s.f.(arh.) – capătul ciubucului prin

mirositor.

purtată în trecut de boierii români şi astăzi de preoţi. confecţionat anteriile sau turbanele

aur.

ornamentali, unul cu flori albe şi parfumate, celălalt cu flori galbene. care se trage fumul.

boierilor.

carboávă, s.f. (arh.) – monedă veche

iminéi, s.m. (arh) –pantofi cu vârful ascuţit,

caúc, s.n. (arh.) – acoperământ de cap,

irmilic, s.m. (arh.) – monedă turcească

chihlibár = chihlimbar, s.n. – produs fosil,

limoníu, adj. – galben ca lămâia

chiséa, s.f. – vas mic de cristal(de

logofăt, s.m. ( arh.) – 1. mare demnitar în

ciubúc, s.n. (arh.) – lulea orientală cu ţeava

sfánţig, s.n. (arh.) – monedă de argint (din

feligéan, s.n. (arh.) – ceaşcă de cafea fără

taclít, s.n. (arh.) – bucată de stofă sau de

firfiríc, s.m. (arh.) – monedă mică de

vistieríe, s.f. (arh.) – instituţie care

rusească de argint, în circulaţie în ţările româneşti în secolul al XIX-lea, egală ca valoare cu o rublă. rotund şi înalt, confecţionat din pâslă, purtat de boieri şi de soţiile lor. de obicei de culoare galbenă, folosit pentru fabricarea unor obiecte de artă sau pentru preparat lacurile fine. porţelan), în acre se ţine dulceaţa; (pop.) pungă de păstrat tutunul.

lungă având capul din fildeş sau chihlimbar. toartă.

argint; băncuţă.

purtaţi de ţărani; pantofi fini de marochin, purtaţi de boieri.

întrebuinţată pe vremuri şi în ţările româneşti.

ierarhia boierilor români în secolele trecute; şeful cancelariei domneşti; 2. secretar, copist într-o cancelarie; 3. vătaf. germ Zvanziger).

mătase vărgată, cu acre se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. administra, în trecut, banii statului; localul (încăperea) în care se păstra tezaurul public.

zarf, s.n. (arh.) – suport metalic lucrat

artistic pe care se sprijinea paharul de ceai sau felegeanul.