Fenomenul consumului de substante noi cu proprietati psihoactive 9786066737364 [PDF]

Zitiervorschau

Nicoleta-Elena BUZATU

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (,,etnobotanice'') Aspecte penale, criminologice, criminalistice şi medicale

Buzatu, Nicoleta-Elena a Studii:

Licenţiat în Ştiinţe Juridice (2004 - Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir" din Bucureşti); master în Dreptul afacerilor (2007 - Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir" din Bucureşti); Masterat în Criminalistică (2008 - Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea", Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative); doctor în Drept (2011 - Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept); postdoctorat (2015 Beneficiar: Universitatea din Craiova. Parteneri: Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu; Universitatea din Bucureşti; Universitatea de Vest din Timişoara).

a Activitatea:

Director adjunct la Institutul Internaţional pentru Drepturile Omului, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir" din Bucureşti; Decan la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir" din Bucureşti; Conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative a Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir" din Bucureşti; Profesor asociat Ia Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi; cercetător asociat la Academia Română, Institutul de Sociologie, Laboratorul Violenţă şi criminalitate. Prevenire şi mediere; membru în colectivul de cercetare la International Institute of Social and Economic Sciences, Republica Cehă, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

D Publicaţii:

A elaborat, în calitate de autor şi coautor materiale didactice, cursuri, monografii, articole, comunicări ştiinţifice; a realizat studii şi cercetări pe diferite domenii şi teme. Cu titlu de exemplu, amintim: Experimente şi simulări în laboratorul de criminalistică (coautor), Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010; Traficul şi consumul ilicit de droguri. Aspecte multidisciplinare, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012; Criminalistică, curs universitar, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013; Medierea, alternativă la instanţa de judecată (coautor), voi. I, Locul medierii în sistemu/jurisdicţional romdnesc, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013; Part V: The Right of Happiness, Chapter Thirty-Four - Consumption of Narcotics: ,,Fake Happiness''. în volumul The Right to Happiness. The Relation Between Happiness and the Qualiţy ofLife, Cambridge Scholars Publishing, United Kingdom, 2013.

Aknowledgement

Prezenta monografie reprezintă rezultatul activităţii de cercetare a autoarei efectuată în cadrul Proiectului strategic „Burse Universitare în România prin Sprijin European pentru Doctoranzi şi Postdoctoranzi (BURSE DOC-POSTDOC)" care a fost câştigat prin competiţie naţională în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară nr. 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere", Domeniul major de intervenţie 1.5. ,,Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării". Titlul proiectului: ,,Burse Universitare în România prin Sprijin European pentru Doctoranzi şi Post-doctoranzi (BURSE DOC-POSTDOC)" Cod Contract: POSDRU/159/1.5/S/133255 Beneficiar: Universitatea din Craiova Parteneri: Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Vest din Timişoara

Nicoleta-Elena BUZATU

Fenomenul consumului de substante noi cu proprietăţi psihoactive (,,etnobotanice") Aspecte penale, criminologice, criminalistice şi medicale

Universul Juridic Bucureşti -2015-

Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L. Copyright© 2015, S.C. Universul Juridic S.R.L. Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin S.C. Universul Juridic S.R.L. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al S.C. Universul Juridic S.R.L. NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOTIT DE SEMNĂTURA ŞI ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICA TE PE INTERIORUL UL TIME/ COPERTE. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BUZATU, NICOLETA-ELENA Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive ("etnobotanice") : aspecte penale, criminologice, criminalistice şi medicale/ Nicoleta-Elena Buzatu. - Bucureşti Universul Juridic, 2015 ISBN 978-606-673-736-4 613.83 343.575(498) REDACŢIE:

tel./fax: 021.314.93.13 tel.: 0732.320.666 e-mail: [email protected]

DEPARTAMENTUL tel.: 021.314.93.15 DISTRIBUŢIE: fax: 021.314.93.16 e-mail: [email protected]

www.universuljuridic.ro

Ci Capitolul I Fenomenul consumului substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive în România Secţiunea 1. Aspecte de ordin terminologic Oamenii au cunoscut drogurile din cele mai vechi timpuri, utilizându-le în diferite moduri. Pretutindeni în lume acestea făceau parte din viaţa omului, din cultura acestuia însă aveau valoare terapeutică ori semnifi­ caţie religioasă şi atâta timp cât nu se abuza de ele ar fi putut fi ţinute sub control până în secolul al XX-iea. O parte dintre acestea sunt cunoscute, însă tehnologia avansează având drept consecinţă apariţia unor noi sub­ stanţe sintetice. Noile tipuri de droguri sunt substanţe obţinute din plante care cresc în diferite părţi ale globului sau aşa cum spuneam mai sus, substanţe sintetice obţinute prin sinteză. Drogurile sintetice au cunoscut o expansiune deosebită pe piaţa din România în ultimii ani luând în considerare şi faptul că pe lângă substan­ ţele clasice au apărut şi derivaţi cunoscuţi drept „designer drugs". Plante etnobotanice - un subiect controversat, greu de înţeles chiar şi de specialişti în ceea ce priveşte această denumire. Etnobotanica face parte din patrimoniul tradiţional şi cultural al popoarelor şi se referă la regnul vegetal, sub multiple aspecte: denumiri populare ale plantelor şi originea acestor denumiri, atât celor din flora spontană, cât şi celor din culturi, utilizate în scop alimentar, în medicina tradiţională etc.1 Etnobotanica este o disciplină etnologică cu o tradiţie îndelungată în ţara noastră, dacă ţinem seama de culegerile de informaţii de pe teren des­ pre flora spontană şi cultivată în arealul românesc, începând cu preotul 1 Bojor, O., Ce efecte au produsele etnobotanice asupra sănătăţii? în Revista Galenus, 2010, disponibilă în format electronic pe https://www.revistagalenus.ro/toxi cologie/item/ 614-ce-efecte-au-produsele-etnobotanice-asupra-sanatatii.html?doing_ wp_cron, site accesat la data de 05 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Simion Florea Marian! , care dădea minuţioase rapoarte despre „botanica poporană română': în publicaţiile vremii2 , începând cu anul 1879. Sintagma „botanica populară" poate fi lesne convertită în „etnobo­ tanică'� În secolul următor, în anul 1968, Alexandru Hosztafi 3 publica un ,,Dicţionar etnobotanic"4, urmat la un deceniu de Valer Butură cu „Enci­ clopedie de etnobotanică românească"5, În „Cuvânt înainte" Ia acest volum, autorul face trimitere Ia o definiţie dintr-un tratat francez 6 în care acest termen era definit, destul de vag: ,,Etnobotanica este ştiinţa raportu­ rilor reciproce dintre om şi lumea vegetală", cu precizarea că ea „nu stu­ diază aparte nici plantele, nici societăţile omeneşti, dar tot ce le asociază este de domeniul său" 7• DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române8 defineşte termenul „etnobotanic" ca fiind studiul denumirilor populare ale plantelor; o ramură a etnobiologiei care studiază rela,tiile reciproce dintre om şi mediul vegetal. Termenul de „etnobotanice" înseamnă, de fapt, denumirea populară a plantelor. Etnobotanicele sunt plante aromatice (busuioc, dafin, levăn­ ţică etc.), plante otrăvitoare (mătrăgună, măselariţă etc.) ori plante cu

1 Simion Florea Marian (n. 01 septembrie 1847, llieşti, Suceava - d. 11/24 aprilie 1907, Suceava) a fost un folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române. 2 A se vedea Botanică românească (selecţie din articole publicate de S. FI. Marian în periodice), ediţie îngrijită, cuvânt înainte şi note de Antoaneta Olteanu, Editura Paideia, Bucureşti, 2000. De asemenea, a se vedea şi Botanica poporană română, voi. I (A-F), ediţie critică, introducere, repere biobibliografice, indice Botanica, indice capitole publicate antum/postum, text stabilit, indice informatori şi bibliografie de Aura Brădăţan, Editura Muşatinii, Suceava, 2008; Botanica poporană română, voi. II (G-P), ediţie îngrijită de Aura Brădăţan, Editura Academiei Române, Suceava, 2010; Botanica poporană română, voi. III (P - Z), ediţie îngrijită de Aura Brădăţan, Editura Academiei Române, Suceava, 2010. 3 Alexandru Borza (n. 21 mai 1887, Alba Iulia - d. 03 septembrie 1971, Cluj) a fost un preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului şi botanist, întemeietorul geobotanicii în România. 4 Borza, A., Dicţionar etnobotanic, Editura Academiei, Bucureşti, 1968. 5 Butură, V., Enciclopedie de etnobotanică românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979. 6 Poirier, )., Ethnologie Generale, Gallimard, Paris, 1968. 7 A se vedea Constantinescu, N., Etnobotanica, etnobotanice ..., Revista Cultura, Fundaţia Culturală Română, nr. 300 din 18.11.2010, disponibil pe http://revista cultura.ro/nou/2010/11/etnobotanica-etnobotanice%E2%80%A6/, site accesat la data de 30.10.2014. 8 DEX, Dicţionarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, Editura Univers Enciclo­ pedic, Bucureşti, 1998, p. 351.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

17

valoare medicinală, socială sau religioasă. Cantitatea folosită face dife­ renţa între efectele pozitive sau cele negative pe care le produc. Multe ţări din Europa şi Asia consideră aceste plante aromatice sau medicinale ca droguri uşoare şi în acelaşi timp legale. Termenul de plantele medicinale cuprinde în general părţi din plante, uneori măcinate, sub formă de extracte sau preparate în alt mod, care sunt utilizate pentru obţinerea unor beneficii legate de sănătate 1• Plantele aromatice sau plantele medicinale nu pot să facă rău, ci din contră, însă dacă sunt amestecate cu droguri de sinteză produc efecte nocive pentru organismul uman. Prin urmare, plantele halucinogene ar trebui să se numească droguri întrucât efectelor psihotrope ale plantelor li se adaugă cele nocive ale drogurilor cu care sunt „îmbunătăţite". Prin urmare, etnobotanicele sunt un amestec de prafuri sau plante uscate combinate cu diferite substanţe chimice. În componenţa lor se pot găsi urme de amfetamine, metamfetamine, mefedronă, cocaină, heroină ori canabinoizi sintetici. Proporţia acestor plante diferă de la plic la plic, de aceea unii consumatori riscă să consume substanţe impure, ameste­ curi nocive sau riscă să consume în supradoze. Denumirea agreată de statele membre ale Uniunii Europene pentru produsele comercializate prin intermediul „magazinelor de vise" sau ,,spice shop-uri" este aceea de „substanţe noi cu proprietăţi psihoactive" SNPP. Acestea sunt disponibile fie în stare pură fie îri combinaţii. Prin substanţe psihoactive conform art 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penaJ2 , se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătăţii. Substanţele noi cu proprietăţi psihoactive sunt cunoscute „pe piaţă" sub denumiri precum „droguri de sinteză", ,,droguri legale", ,,ierburi legale", ,,săruri de baie", ,,substanţe pentru cercetare" sau „reactivi de laborator". Pentru a utiliza o terminologie unică în această privinţă Decizia 2005/387 /JAI a Consiliului privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive defineşte3 : 1 Beers, M.; Fletcher, A.; Jones, T.; Porter, R.; Berkeits, M.; Kaplan, J. (coord.),

Agenda medicală Merck. Medicul casei, ed. a 2-a, Merck Research Laboratories (Division

of MERCK&CO., !Ne.), Whitehouse Station, NJ, 2003, traducere Trifănescu, O.; Vasilescu, A.V., Editura Ali, Bucureşti, 2011, p. 103. 2 Legea nr. 187 /2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012. 3 Decizia Consiliului 2005/387 /)AI din 10 mai 2005 privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive, publicată în

Nicoleta-Elena Buzatu „Substanţă psihoactivă nouă: un nou drog psihotrop în formă pură sau în preparat" - lit. a). ,,Stupefiant nou înseamnă o substanţă în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenţiei unice privind stupefiantele din 1961 a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii publice comparabilă cu cea reprezentată de substanţele enumerate în Tabelele I, II sau IV" - lit. b). „Drog psihotrop nou înseamnă o substanţă în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenţiei privind substanţele psihotrope din 1971 a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii publice comparabilă cu cea reprezentată de substanţele enumerate în Tabelele I, II, III sau IV" Jit C). ,,Preparat înseamnă un amestec ce conţine o nouă substanţă psiho­ activă" - lit. f). „Droguri legale" reprezintă un termen generic care denumeşte compuşii psihoactivi nereglementaţi la nivel internaţional sau produsele care îi conţin, preparate în mod specific pentru a imita efectele drogurilor cunoscute, de cele mai multe ori în scopul eludării măsurilor de control privind drogurile. Termenul de etnobotanice cu care substanţele noi cu proprietăţi psihoactive au devenit cunoscute în societate nu a fost inserat în cu­ prinsul actelor normative circumscrise acestui domeniu, având în vedere faptul că acesta reprezintă o denumire generică similară cu „droguri uşoare". De asemenea, termenul cuprinde o gamă largă de substanţe şi pro­ duse sintetice şi derivate din plante, inclusiv „substanţe chimice de cercetare", ,,pilule recreative", ,,droguri vegetale" etc. vândute de obicei pe internet şi în aşa-numitele „smart shop-uri/head shop-uri", promovate prin strategii de marketing sofisticate şi agresive şi, în anumite cazuri, intenţionat etichetate necorespunzător, ingredientele declarate fiind diferite de compoziţia reală1. Această denumire comercială este utilizată cu scopul inducerii unei percepţii pozitive asupra lor din partea societăţii întrucât este bine-cunoscut JO L 127 din 20.05.2005 (Council Decision 2005/387/)HA of 10 May 2005 on the information exchange, risk-assessment and control of new psychoactive substances, published in OJ L 127, 20.05.2005). 1 Ţone, C.; Ştefan, C.E.; Nenov, P., ,,Etnobotanice/e" vise care ucid, Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 13.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

19

faptul că plantele etnobotanice, în speţă plantele medicinale şi aromatice, pe baza cunoaşterii tot mai profunde a compoziţiei lor chimice, a însuşirilor lor farmacodinamice, constituie una din principalele surse de materii prime în vederea preparării unor produse naturale necesare menţinerii stării de sănătate. Valoarea terapeutică a acestor plante are la bază relaţia dintre structura chimică a substanţelor active şi acţiunea lor sinergică pe care o exercită asupra organismului. În faţa problemei „drog': omul de ştiinţă este pus în mare dificultate întrucât nu există un mod unitar de a-l defini. Multe substanţe psihotrope sau psihoactive denumite generic „droguri uşoare", au valoare medicală, socială sau religioasă, şi numai cantitatea consumată ori abuzul face dife­ renţa între efectele benefice asupra organismului sau cele dezastruoase. Conform art. 1 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind comba­ terea traficului şi consumului licit de droguri !, drogurile sunt plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin ase­ menea plante şi substanţe, înscrise în tabelele I-III din lege. Drogurile de mare risc sunt înscrise în tabelele I şi II din lege, iar drogurile de risc sunt înscrise în tabelul nr. III din lege. De aici rezultă că această noţiune in­ clude şi substanţele noi cu proprietăţi psihoactive care au fost introduse în tabelele respective. Termenii drog licit şi drog ilicit au fost utilizaţi din momentul incri­ minării prin lege a substanţelor psihotrope. Drogurile licite sunt substanţele psihotrope al căror consum sau vânzare nu este incriminată prin lege. Alcoolul, nicotina din tutun, cofeina din cafea, teina din ceai şi unele medicamente eliberate din farmacii fără prescripţie medicală pot fi considerate droguri admise de societatea în care trăim2 • În doze foarte mari, ele pot produce toleranţă atât fizică cât şi psihică. Drogurile ilicite sunt drogurile al căror consum sau vânzare în afara cadrului legal atrage răspunderea penală a persoanelor, constituind in­ fracţiuni. În funcţie de legislaţia diferitelor state, caracterul ilicit al dro­ gurilor este variat. Drogurile care fac obiectul unor convenţii inter­ naţionale sau legi naţionale sunt denumite şi droguri de abuz (abused drugs). 1 Publicată în M. Of. nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 163 din 06 martie 2014. 2 A se vedea, spre exemplu, Reid, T.R., Ce-i cu toată agitaţia asta? Cofeina este cel mai popular drog, în National Geographic România, ianuarie, 2005, p. 20 şi urm.

10 1

Nicoleta-Elena Buzatu

Substitutu/1 este orice substanţă sau asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciu­ percă ori părţi ale acestora al căror regim juridic nu este reglementat prin alte dispoziţii legale, care are capacitatea de a produce efecte psiho­ active şi care, indiferent de conţinut, denumire, mod de administrare, de prezentare sau de publicitate este ori poate fi folosit în locul unei sub­ stanţe sau preparat stupefiant ori cu efecte psihotrope sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional sau pentru aceleaşi scopuri. Ca urmare a incriminării traficului şi consumului de droguri, cele „clasice" au căpătat o tot mai scăzută pondere ca răspândire, în schimbul lor apărând noi substanţe, cu efecte similare sau mai puternice, denumite .,droguri de sinteză". Un drog de sinteză este un analog structural sau funcţional al unei substanţe aflate sub control, care a fost conceput pentru a simula efecte farmacologice ale drogului original evitând, în acelaşi timp, să fie clasi­ ficat drept ilegal sau să fie detectat cu kiturile standard de teste antidrog2 • Drogurile de sinteză includ substanţele psihoactive care au fost catalogate de către Uniunea Europeană drept substanţe noi cu proprietăţi psihoactive - SNPP, precum şi analogi ai unor droguri de creştere a performanţelor, cum ar fi steroizii de sinteză. Unele dintre acestea au fost iniţial sintetizate de către cercetători din mediul academic sau industrial, în efortul de a descoperi derivaţi mai activi dar cu efecte secundare reduse, şi au fost ulterior deturnaţi în scop ilicit. Alte droguri de sinteză au fost preparate pentru prima oară în laboratoare clandestine. Deoarece eficacitatea şi siguranţa acestor sub­ stanţe nu a fost îndeajuns evaluată în teste pe animale sau oameni, utili­ zarea lor poate conduce la efecte secundare neprevăzute3 • Denumirea de etnobotanice atribuită plicurilor care se găsesc în comerţ fie fizic, fie on-line şi care au provocat decesul mai multor per­ soane este greşită. Prin acest lucru se provoacă o mare confuzie. De asemenea denumirea sub care au fost înregistrate magazinele de plante etnobotanice a fost un truc comercial, atrăgând astfel prin denumirea aleasă, clienţi din diferite medii sociale, care au dat credit aspectului 1 Art. 2 lit a) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu pro­ duse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte nor­ mative în vigoare a fost republicată în M. Of. nr. 140 din 26 februarie 2014. 2 Costache, E.; Stoian, M.G., Noile droguri - posibile efecte ce pot conduce la acci­ dente rutiere, Revista de Criminologie, Criminalistică şi Penologie, nr. 3-4/2014, p. 172. 3 Idem.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I11

ştiinţific al acesteia. Acest lucru nu reprezintă decât o mască pentru comercializarea drogurilor aduse din străinătate, dar care compromit plantele medicinale. Practic, este o găselniţă deşteaptă a comercianţilor care a avut ca rezultat confuzia populaţiei (beneficiarii, organele legii, oamenii de ştiinţă etc.), ca aceasta să nu cunoască despre ce este vorba în realitate. Aceste magazine au compromis termenul de „etnobotanic", consacrat de ştiinţă. De subliniat faptul că termenul „noi" nu înseamnă neapărat „noi apariţii': mai ales că multe substanţe psihoactive au fost sintetizate pentru prima dată acum 40 de ani, ci substanţe care au apărut de curând „pe piaţă" şi care nu au fost prevăzute de cele două Convenţii, respectiv Convenţia Unică asupra Drogurilor Narcotice din 1961 şi Convenţia asupra Substanţelor Psihotrope din 1971.

Secţiunea 2. Aspecte generale cu privire la substanţele noi cu proprietăţi psihoactive De-a lungul istoriei fenomenul drogurilor a avut o evoluţie ascen­ dentă, în sensul că în perioada antică au fost folosite în scopuri medi­ cinale şi terapeutice de către vindecători, iar în perioada contemporană cultivate, produse şi comercializate de către reţelele infracţionale aparţi­ nând criminalităţii organizate. Drogul este o realitate psihosocială şi culturală care s-a năsut odată cu umanitatea, iar originile acestuia trebuie căutate la civilizaţiile antice care foloseau în cadrul ritualurilor religioase fumul plantelor aromatice sau al ciupercilor cu efect halucinogen sau cu efect stimulant, de către preoţi sau vraci cu scopul de a supune şi controla mase de adepţi. Astăzi, principiile active ale plantelor prelucrate în mod tradiţional şi folosite încă de la începuturile omenirii în scop terapeutic ori în ritualuri magice, în ceremoniile religioase sau doar pentru starea de satisfacţie organică indusă pot fi obţinute prin sinteză chimică şi cu efecte mult mai puternice şi mai periculoase decât cele ale plantelor din care au fost extrase 1 . Apariţia mai multor substanţe noi cu proprietăţi psihoactive necon­ trolate reprezintă o problemă serioasă pentru modelele actuale de

1 Stoian, G.M., Contribuţia expertizei fizico-chimice a probelor materiale la proba­ ţiunea judiciară, Asociaţia Criminaliştilor din România, Bucureşti, 2013, p. 15 6.

Nicoleta-Elena Buzatu control al drogurilor. Acestea au devenit disponibile la scară largă. Rapi­ ditatea cu care apar şi modalităţile de distribuire pun în dificultate proce­ durile existente de control al utilizării acestora. Studiile de specialitate efectuate au concluzionat că oamenii, în spe­ cial tinerii şi adolescenţii încearcă senzaţii noi, folosind substanţe noi. Astfel, traficanţii de droguri s-au adaptat cerinţelor pieţei, în sensul că au căutat şi au găsit noi substanţe care au efecte asemănătoare cu cele ale drogurilor clasice dacă acestea sunt consumate. În ţara noastră, au apărut noi tipuri de droguri care nu sunt altceva decât substanţe obţinute din plante care cresc în diferite părţi ale glo­ bului sau substanţe sintetice a căror producere urmăreşte un scop legal, fiind denumite impropriu substanţe sau plante etnobotanice. Din punctul de vedere al formei de prezentare, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice': sunt clasificate în două mari categorii 1: 1. amestecuri de plante şi chimicale destinate fumatului - produse de tip „Spice"; 2. amestecuri de prafuri chimice prizabile sau injectabile - substanţe psihoactive de sinteză cu efect energizant sau halucinogen, comerciali­ zate sub diferite denumiri şi amestecate cu energizanţi cunoscuţi: cofeină, creatină etc. Numeroase substanţe psihoactive noi care apar pe piaţa de desfa­ cere a drogurilor ilegale din Europa sunt sintetizate în afara Europei, şi anume în China şi într-o mai mică măsură în India, cele două ţări fiind identificate ca principale ţări-sursă. În urma cercetărilor efectuate de către formaţiunea specializată a Poliţiei Române s-a stabilit că aceste substanţe provin, în principal din China, existând însă şi importuri din Germania şi Anglia. Substanţele sunt introduse în România, în principal, prin intermediul societăţilor de curierat rapid, distribuitorii achiziţionându-le la un preţ relativ mic, de aproxi­ mativ 2 euro/g şi vânzându-le cu un preţ de până la 22 euro/g2 • 1 OEDT; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 2012, România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, REITOX, Bucureşti, p. 11. 2 OEDT; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 201 1, România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, REITOX, Bucureşti, p. 192.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I13

Profitând de faptul că unele dintre aceste substanţe nu sunt consi­ derate ca fiind ilicite în anumite ţări, diferite persoane fizice sau persoane juridice le importă şi le comercializează fără autorizaţie de comercializare prin diverse magazine şi în mod deosebit prin intermediul Internetului, obţinând astfel profituri importante. Decizia 2005/387 /JAI a Consiliului privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive defineşte „autorizaţie de comercializare" ca fiind permisiunea de a plasa un produs medicamentos pe piaţă, acordată de autoritatea competentă a unui stat membru, în conformitate cu Titlul III din Directiva 2001/83/CE (în cazul produselor medicamentoase de uz uman) sau cu Titlul III din Directiva 2001/82/CE (în cazul produselor medicamentoase veterinare), sau o autorizaţie de comercializare acordată de Comisia Europeană în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea produselor medica­ mentoase de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente ( 1) 1 . România a început să se confrunte cu acest fenomen care a apărut pentru prima dată la Galaţi, în anul 2006, acolo unde a fost deschis primul „magazin de vise" din ţara noastră, după ce firma a testat, iniţial, piaţa cu un magazin virtual. Marfa este destul de variată, începând de la pliculeţe cu ierburi „etnobotanice", substanţe halucinogene, pastile sau joint-uri gata preparate, până la accesorii precum foiţe, pipe sau râşniţe. Iniţial comercializarea acestor substanţe s-a realizat prin inter­ mediul Internetului, însă cererea tot mai mare a determinat deschiderea unor „magazine de vise", cunoscute sub denumirea de „Weed Shop", care comercializau direct aceste produse. Astfel, începând cu anul 2008, au apărut oficial primele informaţii despre comercializarea şi consumul de substanţe noi cu proprietăţi psiho­ active, sub denumirea de „plante etnobotanice" - substanţe cu efecte simi1 Decizia Consiliului 2005/387/JAI din 10 mai 2005 privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive, pu · ilPi-:; . . . ··. 127 din 20.05.2005 (Council Decision 2005/387/)HA of 10 May 20 , i'OÎl the inrdf•; mation exchange, risk-assessment and control of new psychofct;iVe substances, published in OJ L 127, 20.05.2005).

Nicoleta-Elena Buzatu lare drogurilor şi care nu se aflau sub control naţional, iar în anii 2009 şi 2010 fenomenul a înregistrat o continuă expansiune. Tot în 2008 s-au deschis astfel de magazine peste tot în ţară. Majo­ ritatea au fost amplasate în apropierea şcolilor ceea ce a determinat o creştere explozivă a consumului de astfel de substanţe de către adoles­ cenţi şi tineri. O caracteristică aparte a anului 2009, în domeniul reducerii cererii de droguri, a reprezentat-o interesul crescând al populaţiei faţă de consu­ mul de „plante etnobotanice" 1 . Au fost identificate 450 de „magazine de vise" de acest fel. Nu s-au identificat şi laboratoare aferente acestora care să prepare produsele. Acestea erau introduse în ţara noastră prin firme de curierat rapid, gata ambalate şi în amestecuri deja realizate, cu o valoare a pachetelor decla­ rată sub 10 dolari pentru a nu se efectua controlul vamal. Noua piaţă a drogurilor se caracterizează prin viteza cu care furni­ zorii răspund la măsurile de control impuse, prin oferirea de alte alter­ native pentru produsele restricţionate. În anul 2010, majoritatea „magazinelor etnobotanice" deschise în special în preajma şcolilor şi a spaţiilor de cazare a elevilor şi studenţilor au fost închise. Însă problema nu a dispărut. Până la închiderea acestora, unii patroni de weed-shopuri au recurs la tacticile folosite de orice mare magazin atunci când doreşte să-şi lichideze stocul de marfă, şi anume au făcut promoţii până au scăpat de marfă, alţii le-au vândut „pe sub mână", pe stradă, din maşină etc. Magazinele în care se vindeau „etnobotanice" s-au redeschis, sub alte paravane. Astfel, aceste produse au fost comer­ cializate în cluburi de noapte, baruri, internet-cafe sau în diferite maga­ zine cum ar fi: florării - ca îngrăşăminte pentru plante, odorizante de cameră, odorizante auto, săruri de baie; magazine de seminţe; centre de întreţinere acvarii - ca mâncare pentru peşti; pet shop-uri - ca mâncare pentru câini; sex shop - ca produse pentru curăţat obiecte sexuale etc. Această diversitate mascată a utilizării a îngreunat şi îngreunează în continuare colectarea şi interpretarea datelor privind prevalenţa „drogu­ rilor legale". 1 OEDT; ANA, Raport na,tional privind situaţia drogurilor 201 0, România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, REITOX, Bucureşti, p. 13.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I 15

Funcţionarea unor astfel de magazine s-a explicat printr-o lacună legislativă, în speţă prin omisiunea includerii acestor substanţe haluci­ nogene în cele 4 tabele care constituie anexe pentru Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, completată şi modificată ulterior, republicată în anul 2014, când a intrat în vigoare noul Cod penal al României. După anul 2010, când aceste magazine au fost închise de către auto­ rităţi, SNPP s-au vândut pe Internet, utilizând inclusiv reţelele de socia­ lizare Twitter şi Facebook pentru reclamă şi pentru atragerea de noi consumatori. Unii comercianţi şi-au deschis propriile site-uri ori au folosit site-uri închiriate, alţii şi-au vândut produsele prin anunţuri la mica publicitate. De obicei, aceste site-uri sunt găzduite de pe servere din afara ţării noastre, pentru a îngreuna identificarea acestora, domeniile pe care aceste site-uri sunt create sunt diferite şi IP-urile sunt schimbate periodic. Amintim totuşi faptul că la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000, s-a înregistrat o explozie a vânzărilor de droguri de sinteză pe Internet. Întrucât magazinele închise de autorităţi s-au redeschis şi on-line, Internetul a devenit un mare magazin de vise. Spre exemplu, este sufi­ cient să cauţi pe Google, şi astfel poţi cumpăra „etnobotanice" cu un singur click, iar marfa este livrată a doua zi la uşă, bineînţeles, contra cost. Livrările se fac de obicei prin curier rapid, şi pot ajunge la destinaţie în 1-3 zile în funcţie de distanţa şi momentul în care s-a realizat comanda. Coletele suspecte şi expeditorii lor sunt foarte greu de găsit. Piaţa on-line are implicaţii pentru răspândirea potenţială a noilor substanţe psihoac­ tive, iar monitorizarea ei este un element din ce în ce mai important de identificare a noilor tendinţe ale drogurilor. Disponibilitatea on-line a acestor substanţe este monitorizată perio­ dic de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie - OEDT, prin intermediul studiilor on-line cu obiective specifice (analize selective). Majoritatea furnizorilor de astfel de substanţe le-au vândut la vrac, ca pulbere pe ale căror ambalaje se menţionează faptul că sunt îngrăşă­ minte de plante, săruri de baie, tămâie, zăpadă ornamentală etc., şi nu sub formă de comprimate, deoarece acest lucru ar fi contrazis afirmaţia con­ form căreia astea sunt vândute pentru cercetare şi nu pentru consum. Dozele de substanţă activă variază în limite largi de la substanţă la substanţă, plecând de la câteva micrograme până la sute de miligrame.

Nicoleta-Elena Buzatu Este foarte important pentru utilizatorul final să cântărească dozele cu o precizie analitică, în loc să cântărească din ochi. Mulţi utilizatori nu au procedat astfel, fapt ce i-a condus către camerele de urgenţă ale spitalelor sau chiar au murit 1 • Cei care au consumat au ajuns la camerele de urgenţă a spitalelor şi datorită faptului că îngrăşămintele pentru plante au fost amestecate cu alte plante cu proprietăţi psihoactive, iar ca acestea să se lipească, să se omogenizeze cei care le-au fabricat sau le-au vândut au adăugat substanţe toxice precum acetona şi otrava pentru şobolani. Siguranţa substanţelor destinate cercetării nu a fost încă testată şi s-au făcut foarte puţine cercetări de toxicologie sau farmacologie asupra multora dintre aceste droguri, dacă nu chiar deloc. Mulţi dintre compuşii destinaţi cercetării au provocat efecte secundare neprevăzute şi inci­ dente adverse, datorită lipsei verificărilor efectelor secundare înainte de a fi comercializate2 • Consumul de SNPP poate avea implicaţii importante de sănătate şi politică publică, iar monitorizarea tendinţelor emergente este o provo­ care considerabilă. Noile tipare ale consumului de droguri sunt dificil de detectat, deoarece, în mod tipic, ele apar pentru prima dată la niveluri scăzute şi în localităţi specifice sau în cadrul unor subgrupuri restrânse ale populaţiei3 . Varietatea şi numărul canabinoizilor sintetici sau al altor substanţe care pot fi adăugaţi la produsele din plante prezintă noi provocări în ceea ce priveşte identificarea, monitorizarea şi analiza de risc a acestora. Când au apărut în ţara noastră, nu se cunoştea aproape nimic despre profilul farmacologic, toxicologic şi de siguranţă al acestor compuşi la oameni4• În zilele noastre, se cunosc ceva mai multe informaţii decât în anii 2006-2008, însă acest lucru nu este suficient Spice este un canabis sintetic considerat de unii o alternativă „sigură" la canabis, având efecte similare cu cele ale marijuanei. Drogul a fost de­ tectat pentru prima oară în anul 2008, în SUA de către Drug Enforcement Administration (DEA), însă au căpătat popularitate între anii 2010-2011. 1 Costache, E.; Stoian, M.G., op. cit., p. 173. 2 Idem. 3 OEDT, Situaţia drogurilor în Europa. Raportul anual 2008, Oficiul pentru publi­ caţii al UE, Luxemburg, p. 95. 4 Ţone, C.; Ştefan, C.E.; Nenov, P., op. cit., p. 17.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I17

Deşi Spice conţine material din plante uscate, analizele au demonstrat că ingredientele sale active sunt substanţe de sinteză. Astfel, în anul 2008 chimiştii criminalişti au descoperit că acesta nu este un produs inofensiv din plante aşa cum se susţinea. Constituenţii psihoactivi reali ai produ­ selor de tip „spice" au fost identificaţi ca fiind aditivi sintetici cum ar fi agonistul receptorului de canabinoide JWH-018 care imită efectele tetra­ hidrocanabinolului (THC) din canabis. Unele plante cum ar fi leandrul, mătrăguna, ciumăfaia, trompeta înge­ rului, omagul de grădină, tisa, cucuta sunt bine-cunoscute din cele mai vechi timpuri ca fiind otrăvitoare. Plante precum anasonul, dafinul, feniculul, leuşteanul, pătrunjelul, levănţica, păducelul, salvia, sunătoarea, busuiocul, cimbrul, coriandrul, hameiul, măghiranul, rozmarinul, tarhonul etc. pot deveni etnobotanice prin tehnica stropirii cu droguri de sinteză. Plantele etnobotanice sunt plante medicinale dar amestecate cu droguri de sinteză în diferite can­ tităţi devin nocive, iar dependenţa sau mai rău decesul survine în urma consumului mare de substanţă interzisă ori a supradozelor şi nu din cauza plantelor. Aceste produse se comercializează în special sub formă de ţigări, comprimate, pulberi, fragmente vegetale ambalate în plicuri, sub denu­ mite denumiri ca: Spice Gold, Genie, Puise, Spice Diamond, Wild Opium Mix, Shunk, Fly Agaric Mushroom, CM 21, Head Shot, Ninja, Blur, Pur by Magic ori plante celebre ca cornul secarei, keraton, mitragina, salvia, zorele etc. (Fig. 1). După cum se observă, plantele etnobotanice cuprind o gamă extinsă de denumiri şi proprietăţi fizico-chimice. Un capitol întreg de probabilităţi matematice le pot combina, permuta sau aranja.

ml

Nicoleta-Elena Buzatu

Fig. 1 - Produse ce conţin substanţe noi cu proprietăţi psihoactive ambalate sub diverse denumiri

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I 19

Această nouă situaţie reprezintă o provocare nu numai pentru struc­ turile naţionale abilitate pentru reprimarea traficului de droguri, dar şi pentru experţii şi specialiştii laboratoarelor criminalistice de analize fizico-chimice, din partea cărora se aşteaptă o reacţie rapidă şi adecvată în identificarea noilor şi neaşteptatelor combinaţii de droguri care apar pe piaţa ilicită, datorită ingeniozităţii producătorilor clandestini 1. Anumite firme sau persoane fizice au importat şi au comercializat astfel de produse, în special prin intermediul Internetului, obţinând pro­ fituri considerabile. Majoritatea nu şi-au încheiat activitatea, chiar dacă legea interzice. Enumerăm câteva produse cu titlu de exemplu: - Party Snuff Powder (Fig. 2): ,,Special Gold New Formula Party Snuff

Powder': Magic Kristal Party Snuff Powder': Pure By Magic Party Snuff Powder': Frenzy': Crank'd': ,,Special gold 201 1 ': Silver, Diamond Crystal': Nos': B/ast''. " 11

11

11

11

11

11

Fig. 2 - Party Snuff Powder

- Herbal Smoke Blends2 (Fig. 3): 11DJ': 11 Bonzai Winter Boost': 11 Bonzai

Summer Boost': Maya", www: Boom': Remix': Ninja': Katana': Diesel': Monkees': 0hg': Ml ': M6': Rasta". 11

11

11

11

11

11

11

11

11

11

11

11

Stoian, M.G., op. cit., p. 150. Pe ambalaj se specifică: Produs obţinut din plante şi extrase naturale de plante rare, cunoscute de foarte mult timp în lume pentru efectele lor. Ingrediente: potpourrl 1

2

Nicoleta-Elena Buzatu

Fig. 3 - Herbal Smoke Blends Aceste denumiri (fig. 1-3) le-am găsit pe internet cu ajutorul moto­ rului de căutare Google, căutând după sintagma „plante etnobotanice". Ierburile sunt vândute în diverse ambalaje, de obicei din plastic (pungi) şi sigilate. Fiecare produs are câte o etichetă pe care scrie pentru ce se utilizează, însă clienţii le folosesc în alt scop. Locurile preferate de

frunze uscate, extracte din flori aromatice şifructe exotice. Acest produs este un parfum de maşină, a nu se aprinde, a nu se ingera, evitaţi contactul cu pielea, a nu se lăsa Ia îndemâna copiilor, interzisă vânzarea către persoane sub 18 ani. Sursa: www.weed-shop.eu; www.piata.ro, accesate la data de 10.04.2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I 21 ,

consum sunt strada şi domiciliul personal. Perioada de consum variază în funcţie de disponibilităţile materiale, dar şi de ieşirile în oraş cu prietenii. Deşi publicitatea pentru produsele de tip „spice" se poate face cu referire la mirosul plăcut răspândit prin aprindere, atunci când aceste produse sunt fumate, efectele sunt descrise de către unii consumatori ca fiind similare cu cele ale canabisului1. În anul 2009 ambalajele cu numele şi marca produselor „spice" s-au diversificat. Compuşii psihoactivi adăugaţi acestor produse au continuat să se modifice, ca răspuns la noile măsuri de control, identificându-se astfel un număr de nouă canabinoizi sintetici noi2 (fig. 4-6). Pentru a masca adăugarea componenţilor chimici sintetici, produ­ cătorii completează amestecul cu o cantitate mare de substanţe care nu prezintă niciun risc, precum vitamina E, cafeină sau mentol. De ase­ menea, unele dintre amestecuri pot avea chiar reziduuri de metale grele, periculoase pentru organism. În 2010 - anul în care s-au închis magazinele care comercializau „plante etnobotanice" (consecinţă a modificărilor legislative), substanţele psihoactive comercializate sub numele de „droguri legale" sau „plante etnobotanice" se consumau în toate regiunile ţării. Pe primul loc se situa regiunea Bucureşti/Ilfov cu 6,0%, urmată de regiunea Sud cu 2,5%, Centru cu 1,6%; Vest cu 1,5%; Nord-Est cu 1,4%; Sud-Est cu 1,4%; Sud-Vest cu 0,9% şi Nord-Vest cu 0,7% 3 • Cele mai populare produse erau vândute între anii 2009-2010 sub numele de Special Gold şi Magic. Alte produse cu un conţinut asemănător sunt „Flower Magic Pudra", ,,Flower Magic Pudra+", ,,Charge+", ,,Flower

Power", ,,Crush", ,,Cristal bath", ,,Dark+", ,,Special Diamond", ,,Special Original". Mefedrona şi o parte din derivaţii ei au dispărut parţial din magazinele de „droguri legale" o dată cu intrarea în vigoare a primei ordonanţe de punere sub control a substanţelor legale.

Ţone, C.; Ştefan, C.E.; Nenov, P., op. cit., p. 15. OEDT, Situaţia drogurilor în Europa. Raportul anual 2009, Oficiul pentru publicaţii al Uniunii Europene, p. 97. 3 OEDT; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 201 1 , România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, REITOX, Bucureşti, p. 31. 1

2

Nicoleta-Elena Buzatu - Powder (fig. 4): ,,Pure by Magic': ,,Magic Kristal': ,,Magic Flower': ,,Charge': ,,SuperCharge': ,,Nas': ,,Special Cox': ,,Grey': ,, White Sensation ': ,,Special Gold" etc.

Flower Kristal

Special cox kristal

Special Gold Bath Salt Seafood Aroma

Fig. 4 - Powder

Special Gold New Bath Salt

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 23 - Smoke/Herbal Blend (fig. 5): ,,Katana': ,,Diesel': ,,Diesel B': ,,Ganja ,,Monkey': ,,Chil/aut': ,,Ml ': ,,M6': ,,Zen': ,,Boom': ,,Dj': ,,Maraciuca': ,,Bonzai': ,,KUSH" etc.

w:

Fig. 5 - Smoke/Herbal Blend

Nicoleta-Elena Buzatu - Pili: ,,Boom': ,,Happy Cops': ,,Mind Candy': ,,Euphori-E': ,,Diablo XXX': „E-Blast': ,,E-PEP': ,,Druids Fantasy': ,,E=XTC „Neuro Trance': ,,Speed Rush': ,, Turbo-3" etc.

Boom ills

Fig. 6 - Pili Trebuie precizat şi modul de administrare al substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive. Adesea există mai multe moduri prin care o astfel de substanţă poate fi introdusă în organism. Cele preferate sunt: - mestecarea plantelor îmbibate cu substanţe chimice şi absorbţia acestora prin ţesutul ce căptuşeşte cavitatea bucală; - înghiţirea şi absorbirea prin stomac; - fumarea şi absorbirea prin plămâni, cu ajutorul unor pipe speciale sau sub formă de ţigară; - prizarea pe nas a pulberii; - injectarea. Unele substanţe noi cu proprietăţi psihoactive pot fi administrate într-un singur fel, însă adesea acestea au căi multiple de administrare. Pentru consumul substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive se folo­ sesc anumite obiecte (accesorii), cum ar fi: blunturi, bonguri, pipe, dispo­ zitive de rulat ţigări sau jointuri, aparate de injectat tuburile de ţigarete cu tutun, canabis, plante etnobotanice şi alte substanţe, aparate de rulat blunturi, foiţe pentru rulat ţigări şi jointuri, conuri pre-rulate pentru jointuri, tuburi de ţigări şi ţigarete folosite la injectat, filtre de carton de dimensiuni şi culori diferite pentru rularea ţigărilor şi a jointurilor, grin­ dere, card grinder, cântare de mare precizie, balanţe de cântărit, vapori­ zatoare analogice şi digitale pentru evaporarea substanţelor active din

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 25 plante, brichete, scrumiere, seringi, ace, garouri, accesorii pentru Snuff & Snort (snortere, lame, dozatoare, oglinzi, linguriţe, pliculeţe), teste anti-drog pentru depistarea prezenţei substanţelor stupefiante ori a consumului acestora prin salivă sau urină. Alte accesorii folosite sunt: produse de curăţare a bongurilor, site din oţel inoxidabil pentru bonguri şi pipe, creuzete pentru bonguri. Bluntul este o foaie de tutun prelucrată, confecţionată din pastă de tutun foarte fină, care se foloseşte la rularea ţigărilor. Bangul sau pipa cu apă este un dispozitiv de filtrare pentru fumat. Este utilizat la fumul de tutun, canabis, plante etnobotanice sau alte substanţe cu proprietăţi psihoactive. Bongurile au diferite forme şi dimensiuni. Acestea pot fi din sticlă, acrii sau bambus. Pipa este un dispozitiv de filtrare pentru fumat utilizat în general la fumul de tutun sau plante. Dispozitivele de rulat ajută la rularea ţigărilor sau a jointurilor. Foiţele pentru rulat ţigări şi jointuri sunt simple, aromate, iar unele sunt chiar transparente. Grinderele (metalice, din lemn sau plastic) cu sau fără magneţi ajută Ia mărunţirea diferitelor plante. Păstrarea substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive se face în cutiuţe metalice sau din lemn, pliculeţe cu autosigilare prin tehnologia Ziplock, protecţii pentru jointuri sau suporturi pentru beţişoare parfumate. Există un risc epidemiologic ridicat ca urmare a răspândirii consu­ mului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive datorită faptului că per­ soanele care consumă acest tip de substanţe au un nivel ridicat de edu­ caţie în folosirea noilor mijloace de comunicare media (forumuri, bloguri, chat, etc.), unde îşi pot împărtăşi experienţe şi pot comanda acasă substanţele care sunt promovate cu ajutorul marketingului online. În majoritatea judeţelor, la nivelul secţiilor de primiri urgenţă, se menţine o problematică semnificativă cauzată de consumul de substanţe noi cu proprietăţi pshioactive. Deşi creşterea ponderii cazurilor de urgenţă direct asociate consu­ mului de astfel de substanţe nu este semnificativă, corelaţiile care apar între cazurile de urgenţă datorate poli consumului în care sunt prezente şi substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, în combinaţie cu alte sub­ stanţe psihoactive, precum şi cu cele în care diagnosticul de urgenţă este indus indirect de efectele consumului acestora (alte diagnostice - leziuni sau traumatisme produse prin autoleziune, accidente şi alte cauze externe).

Nicoleta-Elena Buzatu Ingredientele despre care se susţine că sunt din plante ale produ­ selor de tip „spice" nu sunt controlate la nivel internaţional, însă unele ţări europene au introdus astfel de produse pe lista lor cu substanţe controlate, în mod deosebit şi ţara noastră. În pofida eforturilor autorităţilor statului român de a reduce feno­ menul traficului şi consumului de substanţe noi cu efecte psihoactive s-a constatat creşterea numărului şi a frecvenţei cu care aceste substanţe ajung în diferite moduri să fie consumate. În paralel cu măsurile legislative luate, au fost făcute şi controale regulate de către de lucrătorii Serviciilor Antidrog din cadrul Brigăzilor de Combatere a Criminalităţii Organizate. Deoarece s-a impus luarea unor măsuri diverse de combatere a traficului de substanţe noi cu pro­ prietăţi psihoactive, controalele s-au desfăşurat împreună cu lucrători ai Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, Gărzii Financiare, Autorităţii Naţionale a Vămilor, Ministerului agriculturii, serviciilor de investigare a fraudelor cât şi ai altor structuri poliţieneşti de ordine publică. În Raportul Agenţiei Naţionale Antidrog pe anul 2014 1 , în funcţie de ţara de origine a drogurilor confiscate, s-a constatat că drogurile sintetice provin din Olanda, Spania şi Bulgaria, canabisul provine din Grecia, Belgia, Cehia, Italia şi Spania, rezina de canabis provine din Spania, Portugalia şi Italia, metadona provine din România, mescalina provine din Peru, triptaminele provin din Olanda şi JWC 018 provine din Italia. Notă: Menţionăm faptul că aceste poze ale produselor aşa-zise „etnobotanice" sunt prezentate cu titlu de exemplu. Acestea au fost găsite cu ajutorul motorului de căutare Google, însă paginile de Internet nu mai sunt de actualitate, în sensul că nu mai există ori şi-au schimbat denu­ mirea. De obicei aceste site-uri sunt găzduite de pe servere din afara ţării noastre, pentru a îngreuna identificarea acestora, domeniile pe care aceste site-uri create sunt diferite şi IP-urile sunt schimbate periodic.

EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 201 4, România. Noi evoluţii şi tendinţe, REITOX, Bucureşti, 2014, p. 191. 1

[ii Capitolul II Tipologia substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive Sectiunea 1. Caracteristicile substantelor noi ' ' cu proprietăţi psihoactive În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferite criterii de ordin ştiinţific, juridic, me­ dical ş.a. întrucât majoritatea substanţelor incluse în clasa stupefiantelor sunt naturale şi nu există o nomenclatură sistematizată, iar drogurile nu pot fi grupate în clasificări stricte. Acest fapt se datorează atât multitudinii acestor substanţe, a caracte­ risticilor diferite ale grupărilor chimice specifice, cât şi dificultăţilor de a corela gruparea chimică a acestora cu efectul produs asupra organis­ mului uman 1 • Peste tot în lume, profilul impurităţilor (caracterizarea) drogurilor este tot mai mult văzut ca o valoroasă completare ştiinţifică a muncii infor­ mative de rutină a forţelor legii. Studiul profilului impurităţilor poate răs­ punde la o mare varietate de întrebări, pornind de la relaţiile dealer-utili­ zator, sursa drogului, reţele de distribuţie şi rute de traficare, până la meto­ dele de obţinere şi precursorii folosiţi2 . Nu există droguri uşoare sau droguri puternice, bune sau rele, ci totul depinde de modul în care oamenii le utilizează şi de circumstanţele în care sunt folosite. Totodată, nu există standarde pentru „controlul calităţii", acestea putând fi amestecate cu alte substanţe, în scopul creşterii profitului, substanţe care însă măresc efectul şi aşa distrugător al drogurilor asupra celui ce consumă. La iniţiativa Ministerului Sănătăţii, în luna ianuarie 2010, s-au reunit experţi de la Agenţia Naţională a Medicamentului, Agenţia Naţională Antidrog, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Facultatea de Farmacie 1 Bercheşan, V.; Pletea, C., Drogurile şi traficanţii de droguri, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998, p. 66. 2 United Nations lnternational Drug Control Programme Vienna, Drug characterization/Impurity Profiling, Background and Concepts, Manual for use by National Law Enforcement Authorities and Drug Testing Laboratories, United Nations, New York, 2001.

Nicoleta-Elena Buzatu din Bucureşti - Catedra de Toxicologie şi Botanică, în scopul identificării produselor ce au în componenţă plantele şi substanţele cu proprietăţi psihoactive dăunătoare sănătăţii. De asemenea, specialiştii din cadrul Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate au reuşit să identifice ca prezente pe piaţa neagră din ţara noastră marile clase de substanţe, respectiv piperazine, catinone, triptamine şi canabinoizi sintetici. Pentru a determina dacă o substanţă este nocivă sau nu pentru om, fie ea toxică, fie psihoactivă, este necesar, mai întâi, a se cunoaşte struc­ tura ei chimică, a dispune de o anumită cantitate din acea substanţă şi de a efectua teste, atât in vitro (pe preparate biologice), cât şi in vivo (pe organisme vii). Dacă experimentele in vitro pot fi derulate relativ fără prea mari probleme, experimentele in vivo presupun sacrificarea unor organisme vii pentru observarea efectelor acestor substanţe. Nefiind vorba de a observa o toxicitate propriu-zisă, adică gradul de afectare a funcţiilor unui organ şi eventual moartea organismului, ci de a observa efectele halucinogene, psihotrope, ale substanţei asupra creierului şi a modului de comportare a organismului, este lesne de înţeles dificultatea în derularea şi finalizarea concludentă a unor astfel de experimente. Dacă experimentele de toxicitate se pot realiza pe animale, experimentele pentru a testa afectarea simţurilor şi a senzaţiilor oferite de consumul de astfel de substanţe trebuie realizate pe subiecţi umani, ceea ce este practic imposibil. Din aceste motive, dovedirea cu certitudine a caracte­ rului psihoactiv al unei substanţe este dificil de realizat 1 . În încercarea de a ajuta organul de urmărire penală şi de a expune cât mai corect situaţia de fapt, experţii în analiza drogurilor din cadrul Serviciului Expertize Fizico-Chimice din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române descriu, în cuprinsul rapoartelor criminalistice, detalii legate de structurile chimice ale substanţelor în cauză, asemănarea structurii lor cu cea a unor sub­ stanţe deja cunoscute ca având efecte psihoactive, prevăzute de legislaţia în vigoare. De multe ori, aceştia completează raportul criminalistic cu informaţii legate de incriminarea acestor substanţe în legislaţia internaţională. 1 Costache, E.; Stoian, M.G., Rolul probaţiunii ştiin,tiflce în combaterea flagelului drogurilor, în Revista Criminologie, Criminalistică şi Penologie, Studii, nr. 3/2015,

editată de Societatea Română de Criminologie şi de Criminalistică şi Asociaţia Procurorilor din România, p. 241.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I 29

Informaţiile se preiau doar de pe paginile oficiale de Internet ale organis­ melor însărcinate cu controlul sau politica privind drogurile, cum ar fi Drug Enforcement Administration - D.E.A. din cadrul Ministerului Justiţiei American. Întrucât în capitolul dedicat legislaţiei în vigoare am enumerat toate substanţele noi cu proprietăţi psihoactive interzise, în cele ce urmează vom prezenta pe scurt caracteristicile substanţelor care sunt întâlnite mai frecvent în practică. I. Substanţe noi cu proprietăţi psihoactive introduse în Tabelul I al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri prin O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi prepa­ ratelor stupefiante şi psihotrope:

1. BZP (benzilpiperazina) - BZP (1-benzilpiperazină) şi mCPP (1-(3-clorfenil)piperazină)

Benziipiperazina (BZP; 1-Benziipiperazina) (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists1 )

BZP pudră

CHARGE

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex. southernforensic.org/index.php/detail/index/475, accesat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Descriere: - este o substanţă cu proprietăţi euforice şi stimulante care se con­ sumă ca şi drog; - efectele produse de consumul acestei substanţe sunt comparabile cu cele produse de consumul de amfetamine; - are un mecanism mixt de acţiune, asemănător MDMA şi se com­ portă ca un receptor non-selectiv de serotonină; - această grupă de substanţe sintetice este derivată din compusul originar piperazină 1 şi include BZP (1-benzilpiperazină) şi mCPP (1-(3-clorfenil)piperazină); - producţia ilegală este formată din tablete şi capsule. BZP este cunoscut sub numele de „Party Pills" şi „Exodus". Alte denumiri: Benzylpiperazine, BZP, 1-benzylpiperazine, N-benzylpiperazine, 1-benzyl-1,4- diazacyclohexane. Denumiri stradale: BZP a fost asociat cu diferite denumiri stradale, care includ: ,,Az': ,,Benny': ,,Benny Bear': ,,Flying Angel': ,,Frenzy': ,,Legal E': ,,Legal X': ,,Nemesis': ,,Party Pills': ,,PEP"; ,,PEP X': ,, Twisted': ,, Wicked High': „XTC Metode de folosire: - întrucât se găseşte sub formă de pudră, tablete sau capsule, prin­ cipala cale de administrare este cea orală (prin ingerare); - aceasta nu exclude posibilitatea de a fi prizat (tras pe nas) sau fumat; - este, de asemenea, posibilă administrarea intravenoasă, dar o astfel de practică este rară; - este utilizat ca un înlocuitor pentru unele droguri, cum ar fi ecstasy şi cocaină; - se consumă în combinaţie cu MDMA, alte amphetamine şi cocaină; aceste combinaţii pot avea consecinţe periculoase. 1 Conform Dicţionarului Medical, piperazina este utilizată sub forma unor săruri variate, ca antihelmintic (http://www.dictio.ro/medicaljpiperazina); Conform DEX (p. 795), piperazina este substanţa care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă, utilizată în medicină la tratamentul gutei, împotriva nisipului din urină etc.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 31 2. CPP C10ff13C1N2)

clorofenilpiperazină

(1(3-clorofenil)-piperazină,

HO-Q

CI

meta-Chlorophenilpiperazina (Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry 1 )

Descriere: - este o substanţă psihoactivă care face parte din clasa piperazinelor având acţiune agonistă asupra receptorilor de serotonină. Incă din anii 2000 a fost identificată şi comercializată ca alternativă legală la stimulen­ tele ilicite în Noua Zeelandă şi vândută ca şi ecstasy în Europa şi Statele Unite ale Americii, sub formă de comprimate sau capsule cu diferite logo-uri; - totodată se comercializează în amestec cu MDMA, TFMPP şi BZP. Acest tip de drog mai este cunoscut în literatura de specialitate sub următoarele forme: mCPP,1-(3-Chlorophenyl) piperazina, 1-(m-Chloro­ phenyl) piperazina, 3-CPP şi CPP. Metode de folosire: - în principiu pe cale orală, prin ingestia de comprimate sau capsule; - se consumă în combinaţie cu în amestec cu BZP, TFMPP şi MDMA. 3. CP 47,497-C9= 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metidecan-2-il) fenol

2-[(1R,3S)-3-hydroxycyclohexyl]- 5-(2-methyldecan-2-yl)phenol (Sursa: Drugs-Forum2 )

1 Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry, http://www.chemspider.com/ Chemical-Structure.1314.html?rid=fbl83957-f047-4731-9f33-54f6ed7a30c6, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Drugs-Forum, https://drugs-forum.com/forum/showwiki.php?title= CP_47_497, accesat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Descriere: - este o substanţă cu proprietăţi agoniste asupra receptorilor canabinoizi; - în anul 2009 Universitatea din Freiburg, Germania a declarat că principalul ingredient activ din Spice este un analog al CP 47,497, în special omologul 1,1-dymethylcctyl din PC 47497. Metode de folosire: - poate fi fumat sau inhalat; - poate fi administrat pe cale orală cu un aliment cu un conţinut ridicat de grăsime, cum ar fi lapte integral, unt, unt de arahide, ulei de măsline sau smântână. 4. DOC (2,5-dimetoxi-4-cloroamfetamină)

2,5-Dimetoxi-4-chloroamfetamina (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1 ) Descriere: - este un drog halucinogen care face parte din clasa amfetaminelor, având efecte asemănătoare mescalinei şi LSD-ului; - vânzările pe internet sunt rare; la sfârşitul anului 2005 şi 2007 au fost raportate vânzări de DOC pe hârtie sugativă şi în capsule.

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sou thernforensic.org/index.php/detail/index/179, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 3 3 Metode de folosire: - poate fi administrat pe cale orală sub formă de comprimate; - nu există informaţii privind utilizarea DOC (2,S-dimetoxi-4-cloroamfetamină) în medicină. 5. DOI (2,5-dimetoxi-4-iodoamfetamina)

DOI (2,S-dimetoxi-4-iodoamfetamina) (Sursa: en.wikipedia.org)

DOI (2,S-dimetoxi-4-iodoamfetamina) (Sursa: EMCDDAl)

Descriere: - este un drog halucinogen, substituent de amfetamină având efecte asemănătoare LSD-ului, dar de o mai mare intensitate. Metode de folosire: - în principal se administrează pe cale orală; - la fel ca în cazul DOC, nu există informaţii privind utilizarea acesteia în medicină.

1 Sursa: Michael Bovens, ENFSI Drugs working group, în Michael Farrell, New drugs, EMCDDA, p. 4, disponibil pe www.emcdda.europa.eu - Michael_Farrell_ NEWDRUGS.pdf

\

Nicoleta-Elena Buzatu 6. Fluorometcatinona (flefedrona)

0�,

3-Fluorometcatinona (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1 )

4-Fluorometcatinona (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists Z)

3-FMC (Sursa: RC-CHEMICALS3 )

4-FMC (Sursa: Research Chemicals 4)

Descriere: - este un drog stimulant cu efecte similare mephedronei; - flefedrona este clasificată ca un produs chimic de cercetare şi se vinde pe Internet în scopul utilizării sale în laborator. Metode de folosire: - se consumă prin înghiţire, inhalare sau prizare; - nu există informaţii privind utilizarea acesteia în medicină. 1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/1265, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/594, accesat la data de 25 mai 2014. 3 www.rc-chemicals.com, accesat la data de 28 mai 2014. 4 http://research-chemicals-legal-highs.blogspotro/2012/03/flephedron-informa tionen-4-fmc-4.html, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 3 5 7. JWH-018 = Naftalen-1-yl-(1-pentilindol-3-il) metanona

JWH - 18 (Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry 1 )

Pudră albă (Sursa: EMCDDAZ)

Pudră albă (Conţinutul unui plic)

Descriere: Prin sistemul de avertizare timpurie al Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie (OEDT)3 a fost raportat pentru prima dată

1 Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry, http://www.chemspider. com/Chemical-Structure.8558143.html, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Michael Bovens, ENFSI Drugs working group, în Michael Farrell, New drugs, EMCDDA, p. 4, disponibil pe www.emcdda.europa.eu - Michael_Farrell_ NEWDRUGS.pdf 3 Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie fOEDT) este punctul de convergenţă pentru informaţiile legate de consumul de droguri în Uniunea Europeană. Rolul său este de a colecta, analiza şi difuza „informaţii autentice, obiective, fiabile şi comparabile" cu privire la droguri şi dependenţa de droguri, cu scopul de a furniza o imagine clară şi fundamentată asupra acestor fenomene la nivel european. fhttp://europa.eu/about-eu/agencies/regulatory_agencies_bodies/policy_agencies/e mcdda/index_ro.htm, accesat la data de 28.11.2014).

Nicoleta-Elena Buzatu în anul 2008 un canabinoid sintetic, şi anume JWH-0 18. La ora actuală, există peste o sută de compuşi cu activitatea unui receptor pentru canabinoide şi este posibil să apară în viitor substanţe noi din diferite grupe chimice. Dr. John W. Huffman, chimist în cadrul Universităţii Clemson (în prezent pensionat) a fost primul cercetător care a sintetizat JWH-0 18, iar denumirea dată acestuia semnifică iniţialele numelui său. Acesta a început cercetările sale privind o clasă de substanţe chimice găsite în marijuana, canabinoide, în anul 1984. Pe parcursul a 20 de ani cu sprijinul subvenţiilor generoase (prin granturi) acordate de National Institute on Drug Abuse (NIDA)1, dr. Huffman şi echipa sa de cercetare au dezvoltat mai mult de 450 de canabinoidele sintetice diferite care pot imita efectele marijuanei naturale2 • Dintre acestea, prin H.G. nr. 575/20 10 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, au fost interzise următoarele: JWH 250 = 2-(2-metoxifenil)-1( 1-pentilindol-3-il) etanonă şi JWH-073 = naftalen-1-il-(1-butilindnol3-il) metanonă, iar prin Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi com­ pletarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei Ia Legea nr. 339/2005 privind regimul j uridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope au fost introduse JWH-019 = 1-hexyl-3-(naphthalen-1-oyl) indole, JWH-081 = 4-methoxynaphtha len-1-yl-( 1-pentylindol-3-yl) methanone, JWH-203 = 2-(2-chlorophenyl)1-(1-pentylindol-3-yl) ethanone, JWH-210 = 4-ethylnaphthalen-1-yl (1-pentylindol-3-yl) methanone, JWH-122 = ( 4-methyl-1-naphthyl)­ (1-pentylindol-3-yl) methanone, JWH-022 = naphtalen-1-yl[l-(pent4-en-1-yl)-l H-indol-3-yl] methanone, JWH-200 = (1-(2-morpholin-4ylethyl) indol-3-yl])-(naphtalen-1-yl) methanone şi JWH-251 = 2-(2-me­ thylphenyl)-1(1-pentyl-l H-indol-3-yl) ethanone. Cercetătorul a auzit pentru prima dată de persoane care folosesc JWH-0 18 şi alte canabinoide sintetice pentru a se droga abia în 2008,

1 National Institute on Drug Abuse (NIDA), The Science of Drug Abuse and Addiction, Bethesda, Maryland. 2 The Surprising Origins of Synthetic Marijuana, disponibil pe http://www.leaf science.com/2013/09/25 /the-surprising-origins-of-synthetic-marijuana, accesat la data de 15 aprilie 2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 3 7 când o persoană i-a trimis un articol dintr-o revistă germană. Marijuana sintetică a apărut în Europa aproximativ doi ani mai devreme, prin 2006, la scurt timp după ce dr. Huffman a publicat o lucrare cu privire la cum se fabrică compuşii JWH. Totodată acesta a afirmat că efectele JWH-018 pot fi de 10 ori mai puternice decât THC şi nu au fost niciodată destinate uzului uman. Prin urmare, JWH-018 Naftalen- 1-yl-(1-pentilindol-3-il) metanona este un canabinoid sintetic cu efecte asemănătoare THC-ului, cu o durată de acţiune mai mare decât acesta. Aspectul JWH-018 este, de regulă, sub formă de pudră albă sau sub formă solidă. Metode de folosire: - se consumă în formă pură sau în amestec cu plante; - în formă pură aceste substanţe sunt solide sau uleiuri; - amestecurile pentru fumat conţin material vegetal uscat (unele plante sunt listate pe plicurile în care se vând, altele nu) la care a fost adăugat unul sau mai mulţi canabinoizi şi vitamina E; - amestecurile din plante care conţin canabinoizi sunt cel mai adesea fumate; - de asemenea, pot fi ingerate sub formă de infuzie. 8. 4-metilmetcatinona (mefedrona)

4-Methilmetcatinona , Mefedrona (Sursa: Southern Association of Forensic Scientistsl)

Plic ce conţine mefedronă (Sursa: EMCDDA2)

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/1092, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Michael Bovens, ENFSI Drugs working group, în Michael Farrell, op. cit, p. 4, disponibil pe www.emcdda.europa.eu - Michael_Farrell_NEWDRUGS.pdf

Nicoleta-Elena Buzatu

Mefedronă - pudră albă

Plic ce conţine mefedronă

Descrierea unei imagini vizuale în urma consumului de mefedronă (,,miau-miau") (Sursa: CSA Images l)

Descriere: - este un drog stimulant, un derivat al metcatinonei2 ; - în anul 2007 a apărut în Europa, câştigând o popularitate deosebită în rândul tinerilor consumatori sau consumatori dependenţi de droguri şi drept consecinţă a dus la o cerere specifică pentru această substanţă; supranumită „miau-miau", mefedrona a câştigat rapid teren în viaţa nocturnă europeană; - pe internet, mefedrona se vinde ca alternativă legală la cocaină şi ecstasy; 1 Sursa: CSA Images/Printstock Collection, www.csaimages.com 2 Metcatinona este un drog controlat în temeiul Convenţiei ONU din 1971.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 3 9 - este adeseori propusă ca un îngrăşământ pentru plante şi nu pentru uzul uman, substanţă chimică pentru cercetare, săruri de baie, pentru cercetare în domeniul botanicii etc.; - de asemenea, mefedrona se vinde în principal sub formă de praf, dar şi de capsule sau tablete.

Alte denumiri: ,,M-Cat': ,,Meow Meow': ,,miau-miau': ,,Bubble': Metode de folosire:

- se consumă în principal în combinaţie cu alcoolul şi alte stimu­ lente; - unii consumatori prizează mefedrona, dar cele mai multe catinone sunt ingerate; - din moment ce aceste substanţe sunt solubile în apă, acestea pot fi, de asemenea, injectate; - mefedrona nu are nicio valoare medicală demonstrată şi nicio utilizare legitimă cunoscută.

9. 4-metoxi-metcatinona (metedrona)

Metedrona (Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry1)

Descriere:

/

- este un drog stimulant cu efecte similare MDMA şi amfetaţninelor; - la fel ca în cazul flefedronei, nu există informaţii privind utilizarea acesteia în medicină. 1 Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry, http://www.chemspider.com/ Chemical-Structure.187475.html?rid=945a3108-Sb34-45 c7-900b-7fef960f2504, acce­ sat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Metode de folosire:

- unii consumatori o prizează sau o ingerează; - din moment ce aceasta este solubilă în apă, această substanţă poate fi injectată.

10. Oripavina

Oripavina (Sursa: Southern Association of Forensic Scientistsl)

Papaver orientale

Descriere:

Este alcaloidul principal al Papaver orientale. Este un intermediar important în biosinteza alcaloizilor morfinei. De curând, s-au dezvoltat tulpini noi de Papaver somniferum care acumulează thebaină şi oripavină şi nu morfină şi codeină. Prin urmare, oripavina a fost intens studiată din punct de vedere chimic pentru a sintetiza produse farmaceutice opioide, cum ar fi oximorfonă, naloxonă şi buprenorfină2 • Întrucât există posibilitatea ca oripavina să se modifice pe cale sintetică în scopul obţinerii altor narcotice, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat în anul 2003, ca aceasta să intre sub incidenţa legilor din 1961, referitoare la narcotice. Abia în martie 2007 Comisia 1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex. southernforensic.org/index.php/detail/index/500, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Hosztafi, S. - Recent Advances in the Chemistry of Oripavine and lts Derivatives, Advances in Bioscience and Biotechnology, 2014, 5, p. 704-717, publicat on-line în iulie 2014 în SciRes. http://www.scirp.org/journal/abb, http://dx.doi.org/10.423 6/abb. 2014.58084, accesat la data de 10.01.2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 41 pentru Narcotice a Naţiunilor Unite a acceptat aceste recomandări, astfel a fost înscrisă în Tabelul I.

Metode de folosire:

- se consumă sub formă de produse farmaceutice opioide (oximor­ fonă, naloxonă şi buprenorfină); - oripavina are proprietăţi analgezice, comparabile cu ale morfinei, însă nu este folosit în medicină din cauza toxicităţii crescute.

11. Toate speciile din genul Psilocybe

Specie de ciuperci din genul Psilocybe

Ciuperci uscate ce conţin psilocybina şi psilocina

OH

Psilocybina (3-[2-(Dimethylamino )ethyl] -4phosphoryloxyindole) şi sărurile acesteia (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1 )

Psilocina (3-[2- (Dimethylamino )ethyl] -4-hydroxyin dole) şi sărurile arsteia (Sursa: Southern Associ ţion of Forensic Scientists 2 )

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/197, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/196, accesat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Descriere: Psilocybe reprezintă un gen de ciuperci care cresc în mod natural pe tot globul, mai puţin în Antarctica. În America Centrala şi Mexic sunt răspândite cele mai multe specii cu proprietăţi halucinogene foarte pu­ ternice. Acest gen este cunoscut pentru speciile de ciuperci psihedelice, denumite generic „ciuperci magice" sau „psilocibe". Substanţele respon­ sabile de efectele halucinogene ale acestor ciuperci sunt psilocybina şi psilocina, aceasta din urmă fiind întâlnită doar în cantităţi foarte mici. Cele două substanţe de mai sus pot fi produse şi pe cale sintetică. Efectele consumului de ciuperci sunt asemănătoare cu cele ale utili­ zării de LSD, însă sunt de scurtă durată. După ingerare, psilocybina este transformată enzimatic în psilocină. Absorbită din tractul gastro-intestinal, efecte halucinogene apar, de obicei în decurs de 30 de minute de la inge­ rare, cu o durată a efectului de 4-6 ore. Alte denumiri: ,,Mushies': ,,shrooms". Metode de folosire: - sunt recoltate şi consumate proaspete sau uscate, gătite, prepa­ rate cu alte alimente pentru a acoperi gustul amar, fierte în apă pentru a face un ceai sau după ce au fost supuse unei extracţii cu lichide; - de asemenea, pot fi fumate; - ciupercile halucinogene nu se amestecă cu alcool sau alte droguri. 12. TFMPP - trifluormetafenilpiperazină

('"r:� H

7NJ

F-f,, F F

TFMPP - Trifluormetafenilpiperazina (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1)

TFMPP pudră

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/567, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 43 Descriere:

- este o substanţă care face parte din clasa piperazinelor; - se consumă ca şi drog recreaţional.

Metode de folosire:

- este utilizat ca un înlocuitor pentru unele droguri, cum ar fi ecstasy şi cocaină; - de obicei se consumă în combinaţie cu BZP, imitând astfel efectele produse de consumul de MDMA.

13. f3-ceto-MDMA (metilona) şi f3-ceto-MBDB (butilona)

Metilona; bk-MDMA (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists t )

Metilona (Sursa: EMCDDA3)

Butilona; bk-MBDB (Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 2)

B utilona (Sursa: EMCDDA4)

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), htth/forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/1167, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/593, accesat la data de 25 mai 2014. 3 Sursa: Michael Bovens, ENFSI Drugs working group, în Michael Farrell, New drugs, EMCDDA, p. 4, disponibil pe www.emcdda.europa.eu - Michael_Farrell_ NEWDRUGS.pdf 4 Sursa: Michael Bovens, ENFSI Drugs working group, în Michael Farrell, New drugs, EMCDDA, p. 4, disponibil pe www.emcdda.europa.eu - Michael_Farrell_NEW DRUGS.pdf

Nicoleta-Elena Buzatu Descriere: - este un drog halucinogen, stimulant, cu psihoactivitate crescută; - are efecte asemănătoare cu cele date de methylone şi MDMA. Metilona s-a vândut pe Internet sub numele „Ease" în anii 2 005-2006; - butilona este psihedelic şi stimulent al clasei chimice phenethylamine. Metode de folosire:

se administrează pe cale orală, dar se şi prizează.

II. În Tabelul II al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi comba­ terea traficului şi consumului ilicit de droguri, a fost introdusă urătoarea substanţă: ,,Bromo-dragonfly = 1-(8-Bromobenzodifuran-4-il)-2-amino­ propan". Bromo-DragonFLY

Bromo-DragonFLY (Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry 1 )

Plic ce conţine Bromo-DragonFLY

Descriere: - este un drog halucinogen, care face parte din clasa phenethilamine; - are un efect mai scăzut decât LSD-ul şi o durată de acţiune de până la câteva zile; - din anul 1990 a fost folosit ca produs chimic de cercetare pe şobolani. 1 Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry, http://www.chemspider. com/Chemical-Structure.8719838.html?rid=04ab5fd6-4bd1-4099-bS 09-782af24989 89, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 4 5 Alte denumiri: ,,FLY': ,,2C-B-fly': Metode de folosire: - se găseşte sub formă de tablete presate (mai rar), pudră, lichid îmbibat în hârtie sugativă; - uneori se consumă în combinaţie cu alte droguri, cum ar fi: LSD, canabis, 2C-B, Ketamină, methilonă, amfetamine, cocaină, Kratom, alprazolam şi alcool; - în cazul în care se consumă în doze mari de către oameni, toxici­ tatea este foarte ridicată.

III. În Tabelul III al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi comba­ terea traficului şi consumului ilicit de droguri, regăsim următoarele substanţe introduse prin O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi com­ pletarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupe­ fiante şi psihotrope: 1. Acidul ibotenic

Acidul ibotenic (Sursa: ChemSpider 1)

Descriere: - este un compus chimic care se găseşte în mod natural, printre altele, în Amanita muscaria şi ciupercile Amanita pantherina; - acidul ibotenic este folosit ca un sacrament în ritualurile şamanice.

1 Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry, http://www.chemspider.com/ Chemical-Stru cture.503 6193.html?rid= 29aad4Sb-cc15-45 6c-b05c-b3 lda8f5 7fff&page _num=0, accesat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Metode de folosire: - se prepară ceai din pulbere de Amanita muscaria; uneori se adaugă şi un îndulcitor pentru ceai; - când ciupercile Amanita muscaria se usucă conţin acid iboteic, care este mai puţin psihoactiv şi mai toxic decât muscimolul; acidul iboteic este transformat de ficatul uman în muscimol; - nu există informaţii privind utilizarea sa în medicină. 2. Amanita muscaria (L:Fr.) Lam.

Amanita muscaria

Amanita m uscaria uscată

Amanita muscaria preparată şi ambalată pentru comercializare

Descriere: - este o ciupercă otrăvitoare şi psihoactivă; - este uşor de diferenţiat datorită culorilor distinctive: roşu aprins şi galben cu buline albe; - conţine acid iboteic.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 47 Alte denumiri: este cunoscută şi sub denumirile de „buretele muşte­ lor': ,,buretele pestriţ" sau „pălăria şarpelui". Metode de folosire:

- ciupercile se consumă de obicei crude sau după ce au fost în prealabil puse la uscat; - de asemenea, pot fi gătite sau preparate ca ceai, pot fi consumate ca atare sau sub formă de infuzie; - una sau chiar jumătate de Amanita muscaria reprezintă o doză suficientă; - nu există informaţii privind utilizarea acestei ciuperci în medicină.

3. Amida acidului lisergic

LSA - Lysergic Acid Amide (Sursa: Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1)

lpomoea Vio/eacea

Seminţe de lpomoea Vio/eacea

1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/403, accesat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu Descriere: - aceasta este un precursor pentru LSD care are efecte asemă­ nătoare, dar mai puţin intense; - se găseşte în seminţele de lpomoea violacea şi Argyreia nervosa; - substanţa amida acidului lisergic este conţinută în bobiţele de zorele care se pun în pământ; zorelele sunt plante ornamentale cu tulpini volubile şi frunze întregi, cordate şi pubescente; - seminţele de zorele conţin cea mai mare cantitate de LSA din specie. Metode de folosire: - seminţele pot fi zdrobite şi mâncate sau îmbibate şi băute; - se consumă pe cale orală, bine mestecate înainte de a fi înghiţite. 4. Toate speciile din genul Argyreia Argyreia nervosa (Bunn.f) Bojer

Flori de Argyreia nervosa de diferite culori

Descriere:

- este o viţă de vie perenă, originară din subcontinentul indian se mai numeşte şi elefantul târâtor; - ca şi zorelele, face parte din Familia Convolvulaceae; acestea con­ ţin o triptamină naturală numită LSA - Lisergyc Acid Amide, asemenea LSD-ului.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 49 Metode de folosire: - frunzele şi rădăcinile nu conţin substanţe psihoactive şi prin urmare nu sunt folosite; - seminţele însă sunt consumate pe cale orală direct sau după extra­ gerea alcaloizilor; - nu există informaţii privind utilizarea acesteia în medicină. 5. 7-hidroxi-mitragyne

Frunze şi floare de Mitragyna speciosa

7-hidroxi-mitragyne (Sursa: Gerhold Chemetals, Metal Materials 1 )

Descriere: - este un alcaloid activ în planta Mitragyna speciosa; - are un efect agonist opioid; - în formă pură este vândut îndeosebi on-line, foarte scump. Metode de folosire: - se consumă pe cale orală sau prizat; / - nu există informaţii pentru utilizarea sa în medicina.

1 Sursa: Gerhold Chemetals, Metal Materials, metal-material.net, accesat la data de 25 mai 2014.

so I

Nicoleta-Elena Buzatu 6. Ibogaina şi Tabernanthe iboga (L.) Nutt

H

lbogaina (Sursa: Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1 )

Planta lboga Tabemanthe iboga

Plic ce conţine pudră de lbogaină

Descriere: - este o substanţă chimică psihoactivă naturală care se găseşte în anumite plante, în special în planta lboga - Tabernanthe iboga care conţine alcaloidul ibogaina; - Tabernanthe iboga este un arbust peren care creşte în pădurile tropicale; este pilonul central al practicii spirituale în unele zone din Africa care utilizează rădăcini în cadrul ceremoniilor. 1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex. southernforensic.org/index.php/detail/index/472, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I s1

Metode de folosire:

- se consumă în principal prin ingerare; - extractele din iboga şi alcaloidul purificat de ibogaină sunt utilizate în unele zone ale lumii în tratarea dependenţei de opiacee.

7. Ketamina

Ketamina (Sursa: Sursa: Southern Association of Forensic Scientists 1 )

Plic ce conţine Ketamină

Descriere:

Ketamină pu7

- face parte din grupa fenilciclidinelor şi a fost sintetizată pentru prima oară în anii '60; - este o substanţă cu efect disociativ şi folosită ca anestezic în medi­ cina umană şi veterinară; 1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/71, accesat la data de 25 mai 2014.

Nicoleta-Elena Buzatu - deşi, la nivel general, nu este folosită la oameni întrucât le induce episoade psihedelice, îşi găseşte totuşi uzul în cadrul unui număr limitat de proceduri medicale; - structura chimică a ketaminei este similară celei de PCP 1 dar acţio­ nează mult mai rapid; - Ketamina este de obicei o pulbere albă, granulată, inodoră, dar şi ocazional se găseşte şi sub formă lichidă. Printre denumirile stradale ale ketaminei pot fi citate: ,X: ,,Kay': ,,Special K': ,,LA coke", ,,Super acid': ,,Green", ,,Super C „purple".

Metode de folosire:

- ca drog recreaţional, ketamina este folosită în primul rând sub formă de pudră albă care se prizează, dar poate fi şi fumată în amestec cu marijuana sau tutun; - pulberea poate fi pusă în băuturi, ţigări sau dizolvată şi apoi injectată; - poate fi administrată şi pe cale orală, sub formă de tablete; singura sursa de ketamină este reprezentată de produsele farmaceutice; - Ketamina soluţie poate fi injectată, aplicată pe produse ce se pot fuma sau consuma cu băuturi; - în scop terapeutic şi psihedelic este injectată intramuscular.

8. Muscimol

Muscimol (Sursa: ChemSpider2 )

1 PCP este un drog sintetic fabricat pentru prima dată în anii '50 şi folosit ca anestezic veterinar. Se prezintă în formă lichidă, cristale, pastile sau praf şi poate fi fumat în ţigări, prizat, înghiţit sau injectat. 2 Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry, http://www.chemspider. com/Chemical-Structure.4116.html?rid=f943ce8d-e79b-450d-81f2-65f269dbd808&p age_num=0, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 53 Descriere:

- este principalul alcaloid psihoactiv prezent în ciupercile din genul Amanita; Amanita este o familie de ciuperci otrăvitoare din care face parte Amanita phalloides, Amanita virosa, Amanita citrina, Amanita cothurnata, Amanita verna, Ama nita muscaria sau Ama nita regalis; - substanţa rezultată este acidul ibotenic (premuscinol), iar prin decarboxilare se formează muscimolul; toxicul rezultat este halucinogen, termostabil la 60 °C şi persistă şi în ciuperca uscată.

Metode de folosire:

- în principiu, se consumă pe cale orală; - nu există informaţii pentru utilizarea sa în medicină.

9. Mitragyna

Arbore de mitragyna

Descriere:

- este un gen de arbore din familia Rubiaceae; - membrii acestui gen conţin alcaloizi împotriva �riei şi anal­ . gezice; - specii de acest gen includ Mitragyna ciliata, Mitragyna ledermannii,

Mitragyna parvifolia, Mitragyna speciosa, Mitragyna stipulosa, Mitragyna javanica şi Mitragyna inermis. Metode de folosire:

- frunzele sunt mestecate sau măcinate şi consumate; - frunzele uscate se fumează în joint-uri; - nu există informaţii pentru utilizarea mitragynei în medicină.

Nicoleta-Elena Buzatu 10. Mitragyna speciosa Korth (Kratom)

Frunze de Kratom

Floarea Kratomului

Kratom (Sursa: EMCDDAl)

Capsule ce conţin Kratom

Frunze uscate de Kratom

Pulbere de Kratom

1 Sursa: EMCDDA, http://www.emcdda.europa.eu/publications/drug-profiles/ kratom, accesat la data de 26 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

Kratom

I ss

Kratom Silver

Descriere: - Mitragyna speciosa Korth - Kratom este un copac de dimensiuni mari care creşte în Asia de sud-est; - frunzele folosite pentru substanţele active conţinute sunt de culoare verde închis; - florile sunt de culoare galbenă şi cresc în mănunchiuri; - se vinde on-line sub formă de frunze uscate, tinctură, răşină, pudră sau masă vegetală tocată mărunt pentru a se fuma în joint-uri. Denumirea stradală este „ Thang': ,,Kakuam': ,, Thom': ,,Ketum" sau ,,Biak". Metode de folosire: - în mod tradiţional frunzele de Kratom sunt mestecate 1 sau măcinate şi consumate, urmate de obicei de băutul apey:alde, ceai, cafea sau sirop de palmier; adesea în ceai se adaugă lămâre pentru a facilita extragerea alcaloizilor din plante; la cafea se mai adaugă zahăr sau miere pentru a masca gustul amar; - sub formă de pulbere Kratom poate fi amestecat cu miere sau pus într-un milkshake întrucât are un gust foarte amar; - frunzele uscate se fumează în joint-uri.

1 Uneori se adaugă sare pentru a preveni constipaţia.

Nicoleta-Elena Buzatu 11. Nitritul de amil

Nitrit de amil (Sursa: ChemSpider, Search and share Chemistry 1)

Nitritul de amil sub diferite prezentări Descriere: - este un compus chimic cu o varietate de izomeri cunoscuţi însă toate au un grup de amil ataşat grupei funcţionale nitrita; - este un lichid volatil, de culoare gălbuie; - se găseşte sub formă de fiole. Numele argotic al acestei substanţe este „Popper': ,,aur lichid" [,,Liquid gold'), ,,Rave': ,,Hi-tech': ,,Buzz': ,, Tribal juice" sau „Rush". Metode de folosire: - poate fi adulmecat sau inhalat direct din fiole, din vată sau alte materiale textile îmbibate cu lichid; acesta este foarte inflamabil; - se mai consumă în combinaţie cu cocaină sau cu MDMA şi astfel are un efect euforic intens; - în medicină este folosit pentru tratarea anginei. 1 Sursa: http://www.chemspider.com/Chemical-Structure.7762.html?rid=692a8 fc0-bd9b-47ac-ba53-cf8c254627db&page_num=0, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I s7

12. Nymphaea caerulea Sav.

Nymphaea caerulea

Plantă uscată

Descriere:

Plic ce conţine planta uscată, ambalată în vederea comercializării .:�\

- cea mai mică floare de lotus este cea de culoare albastră (Nymphaea caerulea}, fiind originară din Nil; - cunoscut sub numele egiptean Blue Water Lily, crjnul albastru de apă egiptean sau crinul albastru sacru, lotusul albastru are petale ascuţite înguste şi frunze plutitoare, cu margini netede; - îşi deschide florile dimineaţa şi se închide la amurg, fiind astfel considerat sinonim cu soarele în mitologia egipteană; - studiile recente au demonstrat că acesta are uşoare efecte psihoactive.

sa l

Nicoleta-Elena Buzatu Metode de folosire:

- florile sunt folosite la preparate diverse, cum ar fi ceai de lotus albastru, vin şi martini; - lotusul albastru este folosit din antichitate la crearea parfumurilor şi este şi în prezent folosit pentru aromaterapie; - nu există informaţii pentru utilizarea acesteia în medicină.

13. Rivea corymbosa (L.) Hallier f.

Frunze şi floare de Rivea corymbosa

Seminţe de Rivea corymbosa

Descriere:

- este o viţă de vie perenă căţărătoare, cu flori albe; - seminţele plantei conţin alcaloizi de secară cornută şi derivaţi ai acidului lisergic (Amida Acidului Lisergic - LSA), inclusiv ergina, isoergina, chanoclavina şi lyserol.

Metode de folosire:

- se face infuzie din seminţe; - nu există informaţii pentru utilizarea sa în medicină.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I s9

14. Salvinorin A-F şi Salvia Divinorum

/{{: �.

Frunze de Salvia divinorum

Inflorescenţă de Salvia divinorum

Plic ce conţine frunze pentru fumat

Frunze pentru fumat

Descriere: Salvinorin A-F conţine componente halucinogene cu efecte psihedelice. Nu există informaţii pentru utilizarea sa în medicină. Salvia divinorum sau înţelepciunea profeţilor este o plantă care creşte în Mexic. Face parte din familia Lamiaceae. Sunt mai multe specii de salvia, dar numai Salvia divinorum are efecte psihoac� Substanţa activă din Salvia divinorum este Salvinorin A, o substanţă chimică a cărei moleculă conţine numai carbon, hidrogen şi oxigen. Alte denumiri: ,,Salvia': Sage". 11

Metode de folosire: - frunzele de Salvia divinorum se consumă prin mestecare sau fumare; - se folosesc de obicei frunze îmbogăţite prin tratarea acestora cu extract de salvie;

Nicoleta-Elena Buzatu poate fi consumată şi sub formă de tinctură prin aplicare sublinguală; - ceaiul obţinut prin înmuierea frunzelor în apă fierbinte este relativ ineficientă, deoarece salvinorin A este uşor degradat în tractul gastro-intestinal; - vaporizarea frunzelor uscate sau extrasele fără ardere necesită dispozitive speciale şi la temperaturi destul de ridicate (>200°C) şi nu este o metodă tipică de utilizare. IV. Prin O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, s-a introdus în Tabelul IV al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri substanţa Gama-butirolactona (GBL) = Dihidrofuran-2(3H)-ona. 15. Gama-butirolactona (GBL)

Gamma-butirolactona (Sursa: Sursa: Southern Association of Forensic Scientists l)

Flacon ce conţine Gamma-butirolactona

Desert ere: Este un lichid higroscopic incolor uleios, solubil în apă. GBL a fost găsit în extractele din eşantioanele de vinuri nealterate. GBL este folosit 1 Sursa: Southern Association of Forensic Scientists (SAFS), http://forendex.sout hernforensic.org/index.php/detail/index/377, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 61 în mai multe sectoare industriale (spre exemplu, produse chimice, mase plastice, produse farmaceutice), fiind disponibil la furnizorii comerciali. Din GBL şi 1,4-butanediol ( 1,4-BD) se fabrică GHB - acid gama­ hidroxibutiric care este un drog sintetic folosit ca anestezic sau ca drog recreaţional. A fost utilizat de culturişti datorită faptului că induce un anume tip de somnolenţă benefică metabolizării unor proteine. Prin H.G. nr. 575/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, poziţia 2 „Gama-butirolactona (GBL) = Dihidrofuran-2(3H)-ona" din secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", a tabelului III al Legii nr. 339/2005, a fost abrogată. Alte denumiri: ,,G': ,,Geeb". Metode de folosire: - consumat pe cale orală (băut) diluat sau nediluat; - consumul de GEL în amestec cu alcool este extrem de periculos; - deseori este consumat în combinaţie cu alte droguri, cum ar fi ketamina, cocaina şi canabis; - prezintă interes pentru medicină. De precizat că, substanţele prezentate mai sus (pct I-IV) au fost introduse şi în tabelele anexă ale Legii nr. 339/2005 privind regimul juri­ dic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, prin aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, respectiv �2010.

V. Prin Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi prepa­ ratelor stupefiante şi psihotrope, Anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope (Tabelul II, secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional"), a fost completată, introducându-se o poziţie nouă, poziţia nr. 10, cu următorul cuprins: ,.10. Tapentadol".

Nicoleta-Elena Buzatu 16. Tapentadol

HO

Tapentadol (Sursa: Grey Pages l)

Tablete care conţin tapentadol (Sursa: Deep Lifecare2 )

Descriere:

- este o substanţă activă nouă care are proprietăţi agoniste asupra receptorilor opioizi şi proprietăţi suplimentare de inhibare a recaptării noradrenalinei aparţinând grupei fannacoterapeutice ,,Analgezice; opioide"; - substanţa este înregistrată ca medicament de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, la recomandarea căreia a fost introdusă în Tabelul II al Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modi­ ficările şi completările ulterioare, pentru stricta monitorizare a distribuţiei şi utilizarea în deplină siguranţă a medicamentelor conţinând această substanţă.

Metode de folosire:

- se administrează pe cale orală; - se consumă în combinaţie cu alcool sau alte substanţe; - prezintă importanţă pentru medicină.

Secţiunea 2. Alte plante şi substanţe psihotrope Aşa cum spuneam şi în secţiunea precedentă, plantele psihogene sau plantele psihotrope sunt acele plante care produc schimbări în ceea ce 1 Sursa: Grey Pages, http://derekwmeyer.blogspot.ro/2010/12/new-pain-reli­ ever-fda-approved-and.html, accesat la data de 25 mai 2014. 2 Sursa: Deep Lifecare http://www.deeplifecare.in/pain-killer-medicines.html, accesat la data de 25 mai 2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 63 priveşte modul de gândire, de a percepe lucrurile din jur sau dispoziţia persoanelor care le utilizează. Plantele psihotrope sunt de mai multe feluri. Astfel întâlnim plante care pot avea efect sedativ, antispastic, calmant; plante psihotrope cu efect stimulant, tonic, antidepresiv; plante psihotrope cu proprietăţi narcotice, hipnotice; plante psihotrope cu efect afrodiziac; plante psiho­ trope cu efect antitabacic şi antialcoolic; plante psihotrope cu efect adaptogen şi antialergice, de întărire a imunităţii naturale. În continuare, voi face o scurtă prezentare a unor plante psihotrope care cresc sau sunt cultivate în ţara noastră. Aceste plante sunt la îndemâna tuturor. Pot fi cumpărate din pieţe agro-alimentare, de la magazine (supermarket, minimarket ş.a.), magazine bio, florării etc. şi consumate ca atare sau în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice.

2.1. Plante psihotrope cu efect calmant 1. Anason

Frunze bazale şi inflorescenţe

Floare de anason

Fructe de anason

Fructe uscate de anason

Nicoleta-Elena Buzatu Anasonul este o plantă anuală aromatică, erbacee, cunoscută din cele mai vechi timpuri, cu răspândire largă în Asia occidentală şi Africa de nord-est. În ţara noastră se obţine doar prin cultivare ca plantă tehnică şi medicinală. Este folosit în industria alimentară, cosmetică şi farmaceutică. Denumirea ştiinţifică: Pimpinella anisum Denumiri populare: anason stelat, anison, bădean, pătrunjel de câmp. Încadrare taxonomică

Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Apiales (Umbellales) Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Genul: Pimpinella Specia: Pimpinella anisum

Descriere botanică: - prezintă o tulpină ca un cilindru, goală pe dinăuntru, ramificată, cu o înălţime de 30-80 cm; - are 2 tipuri de frunze: frunzele bazale sunt nedivizate, cordiforme, orbiculare şi zimţate; cele tulpinale sunt divizate; - florile sunt mici, de culoare albă, în umbele compuse; - fructele prezintă o formă ovoidă, acoperite de perişori, cu o lungime de 3-5 mm şi lăţimea de 2-3 mm, colorate galben-cenuşiu sau cenuşiu-verzui; au un miros plăcut şi gust dulce aromat Compoziţie biochimică:

- fructele de anason ajunse la maturitate conţin 1 1-13% apă şi 6-10% cenuşă; - mai conţin glucide simple, manito!, pentozani, pectine, amidon, celuloză brută, furfurol, acid cafeic, acid clorogenic, luteolină; - prin antrenare cu vapori de apă, din fructele de anason se obţine uleiul eteric; principalul component activ din acesta este anetolul care formează în prezenţa oxigenului din aer produşi de oxidare cum sunt aldehida anisică şi acidul anisic; - în compoziţia biochimică a uleiului eteric găsim: astragal, alcool anisic, vanilină, creozol, eugenol, safrol, miristicină; acizi volatili: acidul

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 65 propionic şi acidul butiric; acizi graşi: acidul petroselinic, streroli, cumarine.

Proprietăţi:

- are proprietăţi sedative şi antispastice pentru sistemul nervos vegetativ şi calmează activitatea organelor interne; - ajută la digestie, calmează spasmele nervoase, favorizează circula­ ţia şi menstruaţia dificilă; - printre alte efecte ale anasonului se numără: efectul tonic, anti­ spasmodic, diuretic, vermifug, emenagog, galactogen, stomahic, carmi­ nativ, eupeptic, antispastic, calmant, expectorant, stimulant în lactaţie.

Metode de folosire:

- se consumă sub formă de pulbere din fructe, infuzie/decoct din fructe, tinctură din fructe, ulei de anason, lapte şi lichior de anason.

Riscuri negative/de supradoză:

- anasonul este încadrat în grupa plantelor etnobotanice datorită proprietăţilor psihotrope, cunoscute din timpuri străvechi şi recunoscute de cercetări recente 1 ; - uleiul volatil de anason poate produce dermatoze şi stări alergice; - în doze mai mari de 5 picături pe zi are proprietăţi stupefiante şi poate produce pareze sau accidente vasculare ce�le; - nu se vor consuma fructele (impropriu seminţe) vechi deoarece pot deveni toxice; - preparatele pe bază de anason sunt interzise în timpul sarcinii; - printre alte consecinţe ale consumului în doze mari, se numără: starea de excitaţie, paralizie musculară, tremor, stare de euforie, somno­ lenţă, sensibilizare la soare, insomnie; narcotic pentru organism.

1 Ciocan, V., Plante etnobotanice din România - între adevăr şi pericol voi. I, Editura CERES, Bucureşti, 2011, p. 64.

Nicoleta-Elena Buzatu 2. Angelica

Tulpini cu frunze şi flori

Flori grupate în umbele

Angelica este o plantă erbacee care creşte spontan mai mult în regiunile montane, fiind ocrotită de lege. Numele acesteia se leagă de o sărbătoare religioasă, praznicul Sfântului Arhanghel Mihail, în preajma căreia planta înfloreşte. Este o plantă aromatică cu miros plăcut şi gust amar şi se cultivă în scop alimentar şi medicinal. Totodată se cultivă pentru calităţile sale psihotrope, de calmare a sistemului nervos central şi vegetativ. Denumire ştiinţifică: Angelica archangelica Denumiri populare: anghelică, angelină, antonică, buciniş, cucută mare, iarba celor şapte îngeri. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida {Dicotyledonatae] Ordinul: Apiales (Umbellales) Familia: Apiaceae (Umbe/liferae] Specia: Angelica archangelica Descriere botanică: are un rizom gros, napiform, din care pornesc rădăcini adventive

lungi; -

tulpina este robustă, cilindrică, striată fin (până la 30 cm) ; frunze sunt mari, lungi (60-90 cm), cu teacă mare, umflată şi striată; florile sunt alb-verzui, grupate în umbele mari, globuloase; fructele sunt diachene elipsoidale.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 6 7 Compoziţie biochimică: - rizomul şi rădăcinile conţin ulei eteric cu miros caracteristic, în cantitate de 0,10 - 0,37% în produsul proaspăt şi 0,28 - 1,0% în produsul uscat; - frunzele conţin ulei eteric în cantitate de 0,07 - 0,08% în cele proaspete şi 0, 1 2 - 0,43% în cele uscate; - fructele conţin ulei eteric în cantitate de 0,31 - 0,53% în fructele proaspete şi 0,32 - 2,0% în cele uscate; - uleiul eteric conţine terpene precum felandren, alfa şi betapinen; - conţine alte substanţe cum ar fi: limonen, mircen, ocimen, sabinen, terpinen, camfen, borneol, carvacrol etc.; acid metiletilacetic şi derivaţi ai felandrenului; - rădăcinile conţin şi cumarine ca: ostoi, ostenol, umbeliferonă, furano-cumarine; acizi organici precum acidul cafeic, clorogenic, angelic, succinic, malonic, oxalic, fumaric, citric; acizi graşi: acidul petroselinic, linoleic, palmitic etc. - glucidele sunt reprezentate prin zaharoză, fructoză, glucoză, umbeliferoză şi amidon. Proprietăţi: - are calităţi psihotrope, de calmare a sistemului nervos central şi vegetativ; - substanţele fitochimice din rădăcina decmgelică au proprietăţi tonice, stimulente, carminative, stomahice; - este un excelent tonic feminin şi reglator hormonal. Metode de folosire: - pulbere de angelică, tinctură, macerat la rece, ulei de angelică; - din rădăcină şi seminţe se prepară infuzie, tinctură, praf de rădăcină şi vin tonic; - din tulpinile plantei se prepară băuturi tonice şi relaxante. Riscuri negative/de supradoză: - consumată în cantitate mare manifestă o acţiune puternic inhi­ bitoare, deprimantă, afectează luciditatea, periculoasă pentru sarcină (poate induce avortul), alăptare şi diabet, poate produce vomă, hemo­ ragii, cefalee; - poate produce iritabilitate, iritaţii cutanate, fotosensibilitate şi arsuri solare dacă se expune la soare imediat după patru ore de la folo­ sirea sa externă.

Nicoleta-Elena Buzatu 3. Cânepa

Cannabis sativa

Cannabis sativa uscată

Floare femeiască

Floare bărbătească

Plic ce conţine Cannabis sativa uscată

Plicuri ce conţin droguri sintetice - cannabinoide (,.synthetic marijuana", ,,Spice" sau „K2"), cu diverse arome (vanilie, fructe de pădure ş.a.)

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 69 Cânepa este una din cele mai vechi şi importante plante textile cultivate. Multiplele sale întrebuinţări au generat numeroase credinţe şi obiceiuri în legătură cu cultivarea ei şi cu prelucrarea fibrelor. Specia Cannabis sativa cuprinde trei grupe ecologice, precum: Cannabis sativa australis ( cânepă sudică), cultivată în Europa şi sudul Rusiei în mod deosebit pentru obţinerea fibrelor textile; varietatea indica, cultivată în India, Japonia şi China în mod special pentru obţinerea substanţelor narcotice; soiuri dioice de tip Fibridia cu indivizi masculini şi feminini pe plante diferite şi soiuri monoice, cu flori mascule şi femele pe aceeaşi plantă, de tip Fibrimon. Varietatea de cânepă cultivată în România, Cannabis sativa, nu produce efecte halucinogene sau euforice 1 . Denumire ştiinţifică: Cannabis sativa Denumiri populare: cânepă. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Urticales Familia: Cannabaceae Genul: Cannabis Specia: Cannabis sativa Descriere botanică: - rădăcina este formată dintr-un pivot (pivotul pătrunde în sol până la 2 m în soluri normale şi până Ia 40-50 cm pe soluri turboase) şi numeroase ramificaţii laterale (rădăcinile laterale se întind până la 70-80 cm, iar masa principală de rădăcini se grupează până la 40-50 cm adâncime în soluri normale şi până la 20 cm în soluri turboase); - tulpina este dreaptă, de cca 2 m înălţime, cu miros caracteristic datorită substanţelor secretate de numeroşi peri glandulari, care se găsesc pe frunze, bracteele florilor şi fructe; - frunzele sunt digitat 3-7 sectate, cu foliole lanceolate şi dinţate; 1 Ciocan, V., op. cit., p. 40.

Nicoleta-Elena Buzatu - florile mascule sunt dispuse în cime racemiforme axilare, iar cele femele în glomerule axilare; - fructul este o nuculă brun-cenuşie, netedă, asemănătoare cu o mică rolă de rulment Pentru industria farmaceutică se cultivă specia Cannabis sativa var. indica - cânepa indiană. De la aceasta se utilizează vârfurile tulpinelor femeieşti, recoltate la înflorire, folosite ca narcotic, sedativ şi diuretic. Planta conţine substanţe, cum ar fi: canabinolul, canabidiol, tetrahidro­ canabiol, din care se prepară haşişul, folosit ca stupefiant 1 .

Compoziţie biochimică:

- făina de cânepă conţine proteine structurale (colagen, creatină, fibrinogen) şi proteine biologic active (globulinele); proteina conţine aminoacizi esenţiali (arginina, leucina, lizina, metioniona, fenilalanina, treonina şi valina); conţine fibre alimentare, acizi graşi esenţiali, micro­ elemente (stronţiu, torium, arsenic şi crom); lecitină, inositol, fitosteroli, carbohidraţi şi calciu; - uleiul de cânepă conţine acizi graşi esenţiali polinesaturaţi din familia omega ( acidul linoleic - omega-6 şi acidul alfalinoleic - omega-3); tocoferoli ( vitamina E), clorofilă, minerale (calciu şi magneziu); - sămânţa de cânepă conţine acid gamma-linoleic (AGL).

Proprietăţi: - Preparatele medicinale din cânepă au efecte sedative şi de aceea sunt utilizate în terapii din domeniile neurologic şi psihiatric; de ase­ menea, au o influenţă relaxantă asupra organelor interne şi a muşchilor în general, precum şi acţiune analgezică. Datorită acestor proprietăţi, preparatele din cânepă sunt folosite în afecţiuni gastrice grave (cancere), în ulcere gastrice, în afecţiuni ale căilor respiratorii - astm, emfizem, bronşită cronică, în nevralgii şi boli psihice. Cercetările au dovedit că pre­ paratele pe bază de cânepă au şi efecte anticovulsive şi chiar bactericide pot acţiona ca antibiotic2 •

1 Săvulescu, E., Botanică sistematică, Facultatea de Horticultură, Învăţământul la Distanţă. Atelierul de Multiplicat Cursuri, U.S.A.M.V., Bucureşti, 2010, p. 53. 2 Mihăescu, E. şi colab., Dicţionarul plantelor de leac, ed. a 2-a, Editura Călin, Bucureşti, 2008, p. 2 6.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I 71

- Printre alte efecte ale consumului menţionăm faptul că amelio­ rează senzaţia de greaţă şi vomă, stimulează apetitul pentru alimente dulci şi apetitul de mâncare în chimioterapie şi pacienţii HIV, efect relaxant asupra organelor interne şi asupra muşchilor şi are un efect analgezic.

Metode de folosire:

- de obicei canabisul este fumat sub formă de ţigară sau cu ajutorul unui dispozitiv folosit la fumat, cum ar fi un bong; adesea este amestecat cu tutun; - de asemenea, se fumează ţigări confecţionate manual din cânepă în amestec cu alte plante psihotrope, cum ar fi tei, dafin şi păducel; - întrucât THC-ul are o solubilitate mică în apă, ingestia de canabis duce Ia o absorbţie slabă a acestuia; - se mai foloseşte şi făina de cânepă şi uleiul de cânepă.

Riscuri negative/de supradoză:

- afectează echilibrul, coordonarea şi timfil!L_de reacţie, afectează negativ capacitatea de a conduce maşina, de a merge şi de a vorbi coe­ rent, creşte riscul depresiei, provoacă apatie, agitaţie, scăderea tensiunii arteriale şi somnolenţă; - afectează grav dezvoltarea mentală, determină boli mintale, tulbu­ rări psihotice, schizofrenie, anxietate crescută, teamă, lipsă de încredere, panică, halucinaţii vizuale şi auditive, pierderea identităţii personale, inhibă producţia de salivă, provoacă uscăciunea gurii, uscarea mucoasei nazale şi faringiene şi determină un consum crescut de lichide; - utilizate în exces, preparatele din cânepă pot crea dependenţă şi pot avea urmări grave asupra sănătăţii.

ni

Nicoleta-Elena Buzatu 4. Dafin

Flori de dafin

Ramuri de dafin

Frunze uscate de dafin

Dafinul este o plantă mediteraneană care creşte spontan, în locuri calde şi umede, ca arbust, ca arbore sau ca tufiş atunci când este cultivat. Denumire ştiinţifică: Laurus nobilis Denumiri populare: dafin, laur. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Laurales Familia: Lauraceae Genul: Laurus Specia: Laurus nobilis

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 73 Descriere botanică: - este un arbore de mică înălţime - maximum 10 m; - frunzele au formă ovală, margini ondulate, sunt consistente şi lucioase; pe faţă, frunzele au o culoare verde închis, cerată; - florile sunt mici, de culoare alb-gălbuie, dispuse în umbele mici; - fructul este o boabă alungită. Compoziţie biochimică: - frunzele conţin ulei eteric, volatil; - uleiul eteric are compuşi oxigenaţi - cineol, hidrocarburi terpenice - alfa-pinen, alfa şi beta felandren, eugenol, linalol, costunolidă, mucilagii, pectine, tanin etc. Proprietăţi: - datorită calităţilor sale deosebite de stimulent al sistemului nervos central şi periferic, dafinul este o adevărată plantă psihotropă ! ; are o acţiune benefică asupra sistemului nervos, aducând echilibrul în caz de anxietate sau depresie; - are efect carminativ, expectorant, diafo� detoxifiant, antiseptic intestinal, calmant, efect de antidot în otrăviri, efect antiviral, bactericid, este un sedativ natural, folosit împotriva insectelor, previne fermentaţiile din tubul digestiv, remediază şi tratează numeroase boli ale sistemului osos, pulmonar, muscular. Metode de folosire: - se folosesc frunze de dafin proaspete sau uscate, pulbere de frunze, infuzie, macerat, ulei; - se fumează ţigări confecţionate manual din dafin în amestec cu alte plante psihotrope: cânepă, tei, păducel. Riscuri negative/de supradoză: - consumat în cantitate mare provoacă vomă; - nu se recomandă persoanelor hipertensive; - uzul extern de ulei esenţial poate provoca reacţii alergice, cum ar fi dermatitele. 1 Pentru detalii, a se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 48.

Nicoleta-Elena Buzatu 5. Degeţelul: degeţelul roşu şi degeţelul lânos a. Degeţelul roşu

Inflorescenţă în formă de ciorchine (raceme)

Pedicel de Digitalis purpurea

Degeţelul roşu este o plantă ierbacee, viguroasă, bienală. Se întâl­ neşte în flora spontană din vestul Europei, din nordul Spaniei până în Norvegia. În ţara noastră este o plantă exclusiv de cultură. Denumire ştiinţifică: Digitalis purpurea Denumiri populare: degeţel, degetar roşu. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Genul: Digitalis Specia: Digitalis purpurea Descriere botanică:

- planta: este o specie bienală, exclusiv de cultură, în primul an numai cu o rozetă de frunze, în al doilea an cu tulpină erectă, nerami­ ficată, înaltă de 30-150 cm; întreaga plantă este păroasă; - rădăcina este pivotantă, lungă de 20-30 cm, groasă de cca. 1 cm, cu ramificaţii subţiri şi foarte dese, care acoperă în întregime rădăcina principală;

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 75 - tulpina se formează în cel de-al doilea an, groasă până la 3 cm şi este cenuşie din cauza perilor numeroşi, moi, alipiţi; - frunzele: în primul an acestea sunt dispuse în rozetă; în cel de-al doilea an, frunzele tulpinale apar altern, dimensiunile lor scăzând treptat către vârf; - florile: sunt grupate în raceme cu flori numeroase, dispuse într-o singură direcţie; florile au câte un pedicel lung de 1 - 1,5 cm şi câte o mică bractee ovală la bază; - corola este tubulos-campanulată, larg deschisă, este purpurie, rar albă, în interior palid roză, cu numeroase pete punctiforme; - fructele: capsule ovoide biloculare, lungi de cca. 1 cm, protejate de caliciul persistent; - seminţele numeroase sunt în interiorul fructului, lungi de cca. 2 mm, prismatice, cărămizii sau brune.

Compoziţie biochimică: Frunzele - conţin heterozide cardiotonice între Q,-49% şi 0,80% al căror aglicon este de natură cardenolidică şi heterozide necardenolidice al căror aglicon conţine un nucleu sterolic; - la rândul lor, heterozidele cardiotonice se împart după structura chimică a agliconului în trei grupe sau serii: A, B şi E; - mai conţin 10% substanţe minerale bogate în potasiu, fosfor, calciu, magneziu, mangan, aluminiu, fier, zinc, cupru, molibden şi cobalt; acizi: citric, cafeic, p-cumaric, ferulic, ascorbic; flavonoide, ca digiflavona sau luteolina, colină şi acetilcolină, mucilagii şi enzime. Florile - conţin substanţe cardenolide, cum ar fi: digitalinum verum, gluco­ verodoxina, purpureaglicozida B şi steroli precum sitosterol, stigmasterol şi colesterol; - dintre glucide, în flori predomină fructoza; - flavonidele cuprind derivaţi ai apigeniei şi luteolinei; - s-au izolat din florile intens colorate derivaţi antocianici, polifenoli, acid cafeic şi clorogenic. Seminţele - conţin glicozide cardiotonice din seria A şi B; - mai conţin saponine şi cca 30% ulei gras. Proprietăţi:

- degeţelul este o plantă renumită pentru calităţile sale psihotrope şi cardiotonice, însă numai degeţelul roşu şi degeţelul lânos sunt mai

Nicoleta-Elena Buzatu importante pentru medicină, fapt pentru care a fost încadrat în grupa plantelor etnobotanice 1 ; - preparatele fitoterapeutice din degeţel roşu au efect cardiotonic, diuretic şi creşte oxigenarea ţesuturilor, înlăturând totodată stazele şi edemele; - întrucât îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi la nivel cerebral, prezintă efecte psihotrope puternice fiind astfel şi un remediu pentru depresia nervoasă, tulburarea de somn şi migrene; - este cel mai apreciat în tratamentul insuficienţei cardiace şi a miocardopatiilor, neputând să fie înlocuit de nici un alt produs natural sau de sinteză.

Metode de folosire: - se consumă sub formă de pulbere de plantă titrată biologic în comprimate sau macerat la rece standardizat; - se ingerează sau se fumează în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice.

Riscuri negative/de supradoză: - se administrează doar sub supraveghere medicală, întrucât are dezavantajul că substanţele ei se acumulează pe muşchiul cardiac dând naştere la intoxicaţii; - planta este în totalitate toxică; - la supradozare se produce o acumulare a glicozidelor cardiotonice în miocard, cu apariţia pulsului neregulat, cianoza buzelor, insuficienţa respiratorie, stop cardiac în sistolă şi apoi deces. b. Degeţelul lânos

Racem de Digitalis fanata

1 Ciocan, V., op. cit., p. 106.

Pedicul de Digitalis fanata

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

In

Degeţelul lânos este o plantă erbacee, bienală, dar în anumite con­ diţii poate să fie şi perenă. Este originar din Europa Centrală şi Orientală. Creşte spontan prin tufărişuri, poieni, locuri pietroase, dar numai în părţile sudice ale ţării noastre. Are aceleaşi efecte ca şi degeţelul roşu, dar de 3-6 ori mai puternice. Denumire ştiinţifică: Digitalis Ionata Denumiri populare: degeţel de câmp, degetăriţă, degetar lânos, cucentă. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Scrophu/aria/es Familia: Scrophulariaceae Genul: Digitalis Specia: Digitalis fanata Descriere botanică:

- tulpina poate ajunge la maturitate până la 1,2 m înălţime, ramificându-se mult spre vârf; - partea superioară a plantei este în mod obişnuit păroasă, de unde şi numele de degeţel lânos; - frunzele sunt lungi, până la 20 cm, cu marginile puţin crestate; - florile, dispuse spre vârful ramurilor, se constituie într-un spic alungit, gălbui închis, uneori roşu-închis; - fructul este o capsulă ovoidă.

Compoziţie biochimică:

- compuşii chimici sunt cam aceiaşi ca la degeţelul roşu; - în plus faţă de acesta, în frunze s-au determinat substanţe minerale, cum ar fi bariu, crom, cupru, mangan, molibden, nichel şi stronţiu.

Proprietăţi:

- ca şi degeţelul roşu, prezintă o importanţă deosebită pentru medi­ cină ( este o plantă care are calităţi psihotrope şi cardiotonice), fapt pentru care a fost încadrat în categoria plantelor etnobotanice;

Nicoleta-Elena Buzatu - principalele calităţi ale plantei sunt: cardiotonică (datorita hetero­ zidelor cardiotonice produce o creştere a puterii de contracţie a mio­ cardului, urmată de o rărire a bătăilor inimii) şi diuretică; - întrucât îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi la nivel cerebral, prezintă efecte psihotrope puternice fiind astfel şi un remediu pentru depresia nervoasă, tulburarea de somn şi migrene; - printre alte efecte menţionăm că înlătură stazele, edemele, creşte oxigenarea ţesuturilor şi are rezultate pozitive şi în terapii privind cazurile de hidropizie.

Metode de folosire:

- din degeţelul lânos se pot obţine următoarele preparate: infuzie, tinctură, soluţie de digitalină, macerat şi pulbere; - se ingerează sau se fumează în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice.

Riscuri negative/de supradoză:

- în caz de supradozare pot apare simptome precum greaţa, vărsături, bigeminism şi tahicardie; - preparatele din degeţel lânos acţionează puternic asupra organis­ mului, fapt pentru care vor fi utilizate în terapii medicale cu precauţie şi sub îndrumarea medicului; - ca şi degeţelul roşu, degeţelul lânos este o plantă în totalitate toxică; - digitalina extrasă din plantă poate produce infarct şi deces.

6. Fenicul

Tulpină cu frunze

Flori grupate în umbelă

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 79 Feniculul face parte din familia plantelor perene şi este o plantă ce are un miros dulce, originară din Europa de Sud, din zona Mediteranei. În ţara noastră, feniculul creşte numai cultivat, fiind întâlnit mai ales în Câmpia Dobrogei, Olteniei, Crişurilor, Timişului, Bărăganului şi Moldovei. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Apiales (Umbellales) Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Genul: Foeniculum Specia: Foeniculum vulgare Denumire ştiinţifică: Foeniculum vulgare Denumiri populare: anason dulce, anason mare, anason nemţesc,

chimen dulce, chimen nemţesc, fincen, hanus, mărar bulgăresc, molură, molotru, secară de grădină. Descriere botanică: - plantă bienală de talie mare, până la 2,5 m; - tulpina este cilindrică, dreaptă, fin striată şi ramificată la bază; - frunzele sunt penate, cu segmente filiforme; - inflorescenţa fără involucru şi involucel; - florile aromatice sunt mici, cu cinci petale, galben-aurii, grupate câte 10-20 în umbele mari, terminale; - fructele sunt formate din două achene, uşor arcuite sau drepte de până la 10 mm lungime, fiind marcate de S coaste longitudinale foarte proeminente; micuţe, ele au o lungime de 4-10 mm şi o grosime de 1,S-4 mm; achenele sunt de culoare cenuşiu-verzuie până la brun-verzui, iar coastele longitudinale sunt galben-verzui. Compoziţie biochimică: - fructele coapte conţin 10- 16% apă şi cca 6,6 g% cenuşă, în care s-au determinat: cobalt, crom, fier, magneziu, molibden, nichel, potasiu, sodiu, zinc; - uleiul eteric care conţine tran-anetol, cis-anetol, estragol sau metil­ chavicol; derivaţi fenilpropanici, aldehidă anisică, acid anisic, metilcetonă, miristicină, acetaldehidă; derivaţi terpenici, fenchonă etc.;

Nicoleta-Elena Buzatu - fructele mai conţin şi lipide, printre care acizi graşi, acizi volatili, ceruri, esculină, tocoferoli, celuloză brută, glucide simple, pentozani, pectine, proteine, acid cafeic, shamarină.

Proprietăţi:

- fiind o plantă aromatică cu proprietăţi medicinale deosebite, printre care şi calmante pentru sistemul nervos vegetativ şi antispastice, a fost considerat plantă etnobotanică 1 ; - are efect antiseptic, antispastic, carminativ, stomahic, calmant, laxativ, diuretic, galactogen - stimulează secreţia lactată, tonic, vermifug, antiparazitar, conferă o stare de mulţumire, eficient în stări de nervo­ zitate, iritabilitate, efect afrodisiac, calmant, efect antiinflamator, antimicrobian.

Metode de folosire:

- frunzele şi fructele sunt consumate ca atare, uscate sau macerate în alcool sau ulei; - se mai consumă pulberea din frunze şi fructe, infuzia, decoctul din seminţe, siropul din rădăcină, tinctură de fenicul.

Riscuri negative/de supradoză:

- produce greaţă, vărsături, lichid în pleură, sensibilitate la soare, induce menstre la femeile aflate la menopauză; - nu se recomandă bolnavilor de diabet

1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 68.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I a1

7. Leuştean

Flori de leuştean

Frunze de leuştean

Frunze uscate de leuştean

Leuşteanul este o plantă aromatică care provine din Iran, apoi a pătruns în ţările mediteraneene, unde încă se mai găseşte în stare săl­ batică, cunoscută şi apreciată din antichitate, atât în scop culinar cât şi medicinal. În ţara noastră se cultivă în toate grădinile. Denumire ştiinţifică: Levisticum officinale Denumire populară: leoştean, libistoc, luştrean. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Genul: Levisticum Specia: Levisticum officinale

Nicoleta-Elena Buzatu Descriere botanică: - este o plantă perenă cu rădăcină pivotantă de mari dimensiuni, putând ajunge până la 100 cm; - tulpina este groasă, tubulară, înaltă între 80 şi 300 cm; - frunzele sunt 1-3 penat-sectate; - florile sunt galbene, lat-eliptice, turtite dorso-ventral. Compoziţie biochimică: - rădăcina de leuştean conţine amidon, zahăr, zaharoză, apă, răşină, acid de angelică; rădăcina proaspătă conţine 0,3-0,5% ulei, iar cea uscată 0,6-1,0%; - conţine d-terpinol, o legătură de tipul cineolului, un terpen, ester al acidului acetic, al acidului valeric şi al celui benzoic; - toate părţile plantei conţin ulei volatil (în jur de 70% alchilftalide care îi conferă mirosul specific, dintre care: butilftalida, ligustilida, seda­ nolida sau senkiunolida), gumirezine, taninuri, grăsimi şi săruri minerale. Proprietăţi: - principiile active pe care le conţine, printre care uleiul eteric bogat în cumarină şi nu numai, îi conferă calităţi imunitare şi tonice pentru sistemul nervos central şi vegetativ ce fac din leuştean o plantă psiho­ tropă sau etnobotanică 1 ; - leuşteanul are acţiune antiinflamatorie, antibacteriană, antipara­ zitară, antivirală, antifungică, stimulează funcţia hepato-biliară, acţiune tonic-aperitivă, creşte pofta de mâncare, diuretică, combate steatoza ficatului, reglează ciclul menstrual şi ameliorează dismenoreea, neuro­ tonic, uşor anticoagulant, sedativ, hipotensiv, efect expectorant în afec­ ţiuni respiratorii, antiinflamator, emolient şi cicatrizant la nivelul pielii în afecţiuni cutanate2 • Metode de folosire: - se consumă suc proaspăt, pulbere, infuzie/decoct din frunze, decoct din seminţe şi rădăcină, ulei de leuştean; 1 Ciocan, V., op. cit., p. 99. 2 http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/leustean­ levisticum-officinale-11661848, accesat la data de 05 mai 2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 8 3 - se fumează frunzele uscate de leuştean sau în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice. Riscuri negative/de supradoză: - administrat în cantităţi mari şi pe perioade lungi de timp, s-a observat (foarte rar) un efect iritativ al leuşteanului, în infecţiile renale; - de asemenea, folosit extern, în gargar�ează durerile de gât şi din toată zona gurii, însă în cantitate mare irită mucoasele.

8. Levănţica

Inflorescenţă spiciformă

Flori uscate de levănţică

Levănţica este o plantă aromatică de cultură, prezentându-se sub formă de tufe care au o nuanţă verde-cenuşie-albăstruie. Este o specie de origine mediteraneană, care creşte spontan pe coastele mediteraneene ale Alpilor francezi, Dalmaţiei şi Greciei. A fost cunoscută din Antichitate pentru mirosul ei deosebit de frumos, dar şi pentru puterile medicinale, în mare parte cunoscute. Denumire ştiinţifică: lavandu/a angustifo/ia Denumiri populare: aspic, epichinel, levand, levănţică de grădină, livant, spichinel. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta

Nicoleta-Elena Buzatu Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Genul: Lavandula Specia: Lavandula angustifolia Descriere botanică: - este o plantă perenă, cu durată mare de viaţă, de 20-30 de ani, cu port de tufă globuloasă, bogat ramificată de la bază, înaltă de 20-60 ( 100) cm; - rădăcina este lignificată, groasă de 2-3 cm; - tulpina este patrunghiulară la tinereţe, pubescentă, cu ramificaţiile bătrâne lignificate, brune; - frunzele sunt înguste, liniare, cu marginea revolută, lungi de 2-3 cm şi late de 3-5 mm, de culoare cenuşie; - inflorescenţă spiciformă de 20-30 cm, cu flori albastre-violacee; - florile sunt grupate în 3-8 verticile false, cu câte 3-7 flori labiate aproape sesile, dând aspect de spice laxe, lungi până la 7 cm; - fructe sunt nucule cafenii, lucioase, lungi de cca 2 mm, grupate câte patru. Compoziţie biochimică: - florile proaspete de levănţică conţin ulei eteric în cantitate de 0,5- 1 go/o, iar cele uscate 1,5-3% ulei esenţial; - acest ulei conţine acetat de linalil 25-55 go/o, butirat de linalil, geraniol, linalol în stare liberă, valerianat de linalil, borneol, cineol, deri­ vaţi cumarinici, etil-n-amilcetonă, nerol, furfurol, alfa-pinen, cariofilen, acizi şi esteri, tanin, o substanţă amară, săruri minerale ş.a. Proprietăţi: - întrucât are calităţi calmante şi relaxante pentru sistemul nervos central şi vegetativ, proprietăţi hipnotice şi antispastice, această plantă a fost încadrată în grupa plantelor etnobotanice 1 ; - pe lângă efectele sedative ale uleiului de levănţică cercetările clinice care au investigat efectele neurofizice au evidenţiat că are şi proprietăţi colagoge şi coleterice; 1 Ciovan, V., op. cit., p. 73.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I ss

- levănţica este diuretică, dezinfectantă şi sudorifică, dar şi tonică, cicatrizantă şi analgezică; - dă rezultate bune în boli de inimă pe fond nervos, în tulburări stomacale şi abdominale, în cefalee şi migrene, în afecţiuni renale, pre­ cum şi în reumatism şi stări de agitaţie, de nelinişte, de hiperexci-tabilitate, în insomnii.

Metode de folosire:

- din florile de levănţică se face infuzie, o băutură eficientă în rela­ xarea sistemului nervos; - de asemenea, se consumă şi sub formă de pulbere ca atare sau ţigări cu pulbere, tinctură şi ulei de levănţică. Riscuri negative/de supradoză: deoarece este foarte parfumată, trebuie folosită cu măsură.

9. Odolean

Flori grupate în inflorescenţe

Plantă uscată

Odoleanul sau valeriana este o plantă erbacee, care creşte spontan prin fâneţe, pe lângă pâraie şi locuri umede din zonele de câmpie, deal şi montane din ţara noastră, fiind răspândită în toată Europa şi Asia. Încadrare taxonomică

Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Dipsacales Familia: Valerianaceae Genul: Valeriana Specia: Valeriana officinalis

Nicoleta-Elena Buzatu Denumire ştiinţifică: Valeriana officinalis Denumiri populare: iarba pisicii, iarba mâţului, guşa porumbelului, năvalnic, valeriană. Descriere botanică: - tulpina este dreaptă, neramificată, de 20-150 cm, cu rizom vertical scurt, cu stoloni şi numeroase rădăcini adventive; - rădăcinile sunt galbene-brune la exterior şi albe în interior; - frunzele sunt imparipenat compuse, lungi de 5-2 5 cm, cu 5-11 perechi de lacinii lanceolate; - florile sunt mici, de 4-5 mm, grupate în inflorescenţe, culoarea acestora fiind roz sau albă; - fructul este o achenă. Compoziţie biochimică: - în rizomii şi rădăcinile uscate s-a determinat un procent de 19 % cenuşă, în care s-au evidenţiat: calciu, potasiu, magneziu; conţine de asemenea ulei eteric; - în rizomii şi rădăcinile proaspete s-au determinat valori mai mici de ulei eteric decât în materialul uscat; - uleiul eteric proaspăt de odolean conţine: pinen, camfen, dipenten, citren, hidrocarburi sesquiterpenice de tip azulenic, cariofilen, borneol, terpineol şi alte substanţe organice; - mai conţin tanin, lignane, mici cantităţi de flavonoizi, triptene, urme de alcaloizi şi valepotriaţi (monoterpene biciclice), fenoli, cetone, oxilactone, acid cafeic şi clorogenic, valeride (heterozide), lipază, oxidază, zaharoză, glucoză, săruri minerale etc. Proprietăţi: - este un bun calmant al întregului sistem nervos, are proprietatea de a micşora stările de excitaţie, de a regla activitatea inimii, de a induce un somn liniştitor etc.; - are efect sedativ asupra creierului şi a sistemului nervos, ajută la îmbunătăţirea stării de spirit, capacităţii de concentrare, tratează insom­ nia, are efect calmant pentru durerile din diverse patologii, are efect relaxant asupra musculaturii, diminuează rata bolilor cardiace, are efect antispastic asupra circulaţiei sanguine.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 8 7 Metode de folosire: - din odolean se prepară infuzie, pulbere de rădăcină, macerat, extract moale, pilule; � - se consumă în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice. Riscuri negative/de supradoză: - folosirea odoleanului în scopuri medicinale se face sub îndrumarea medicului, altfel, în condiţii de utilizare nesupravegheată, preparatele din această plantă pot crea dependenţă, precum şi dereglări fiziologice şi de comportament; - de asemenea, consumul în doze mari determină dureri de cap, excitabilitate, stare de tulburare, lipsa energiei dimineaţa, senzaţii de ameţeală, lipsa de concentrare şi coordonare; - se cunosc şi cazuri de intoxicaţie voluntară sau accidentală prin administrarea în doze excesive. 10. Păducel

Ramură cu frunze şi flori

Ramură cu fructe

Fructe uscate

Nicoleta-Elena Buzatu Păducelul este un arbust spinos care creşte în zona temperată, cu o mare răspândire de la câmpie până la munte, prin crânguri sau la margi­ nea pădurilor. Denumire ştiinţifică: Crataegus monogyna Denumiri populare: cacadară, gherghin, gherghinar, măceş, mălai­ moale, mălaiul-cucului, mălai-nesărat, mălăet, mărăcine, mărăcine-alb, floarea inimii. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Genul: Crataegus Specia: Crataegus monogyna

rară;

Descriere botanică: - are o înălţime de până la 8 m; - este un arbust cu ramuri spinoase, tulpină neregulată şi coroană

- frunzele sunt rombic ovale, cu lobi adânci; pe faţă sunt lucioase, pe dos verde-deschis; - florile sunt albe grupate în corimbe multiflore; - fructul, fals drupaceu, are pereţii interni sclerificaţi, la maturitate este roşu. Compoziţie chimică 1: - florile şi frunzele de păducel conţin 13% procyanidine oligomerice; 1,2-2,2% flavonoide, incluzând în acestea flavonoli şi derivaţi ai flavo­ nelor, ca de exemplu: hypcrozidul, vitexinrhamnozidul, rutina, vitexina; amine, catechine, fenoli, acizi carboxilici, purine, steroli, acizi triter­ penici - în special oleanolic, ursolic şi crategolic, ulei esenţial care conţine aldehidă anisică, taninuri de natură catehică, pectine, săruri minerale etc.; 1 Bojor, O., Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z, Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2003, p. 181-182.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 89 - fructele conţin taninuri de natură calcitică, vitaminele B1 şi C, anto­ ciani, flavonoizi, acizii: tartric, citric, ur�lic, oxalic, nicotinic, clorogenic, sorbito!, colină, acetilcolină, glucoză, fractQză, pectine, ceară, ulei gras, substanţe minerale; - seminţele nu conţin substanţe active. Proprietăţi: - datorită principiilor sale active cu acţiune sedativă pentru sistemul nervos central şi vegetativ, dar şi pentru calităţile sale antispastice şi tonice pentru sistemul cardiovascular, a fost încadrat în grupa plantelor psihotrope, în aşa-zisă grupă a etnobotanicelor 1 ; - de asemenea, au fost demonstrate efectele sedative şi diuretice; - are efect cardiotonic: creşte forţa de contracţie a muşchiului cardiac, creşte eficienţa utilizării oxigenului de către inimă, contribuie la normalizarea ritmului cardiac - efect antiaritmic, îmbunătăţeşte meta­ bolismul cardiac, are acţiune protectoare asupra pereţilor vasculari, este vasodilatator al vaselor sanguine coronare şi periferice, are efect sedativ, antioxidant, diuretic şi normalizează nivelul tensiunii arteriale. Metode de folosire: - din păducel se prepară infuzie şi tinctură, dar şi mixturi, vin medi­ cinal, extract fluid; - se fumează ţigări confecţionate manual din păducel în amestec cu alte plante psihotrope: tei, dafin, cânepă.

cap.

Riscuri negative/de supradoză: - consumul în doze mari determină insomnii, greţuri şi dureri de

1 Ciocan, V., op. cit., p. 81.

Nicoleta-Elena Buzatu 11. Salvie

Inflorescenţă spiciformă

Frunze de salvie uscate

Salvia este o plantă de origine mediteraneană, care se cultivă în ţara noastră prin grădini, ca specie decorativă şi medicinală. Denumire ştiinţifică: Salvia ojficina/is Denumiri populare: ci/vie, jale, jaleş bun, jaleş de grădină, jalnică, joaie, sa/bie, salvir, selghie, şerlai. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magno/iopsida (Dicoty/edoneae) Ordinul: Lamia/es Familia: Lamiaceae (Labiatae) Genul: Salvia Specia: Salvia officina/is Descriere botanică: - este un subarbust de cultură, cu baza lignificată, cu tulpina semi­ lemnoasă, înalt până la 80 cm; - tulpina este dreaptă; - frunzele sunt dispuse opus, ovate până la lanceolate, cu nervuri proeminente mai ales în partea inferioară; - florile sunt aşezate în spiculeţe simple sau ramificate, de culoare albastră-violacee, rar albe;

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 91 - fructele sunt nucule ovoide bruÎIB;-1-ungi de 2-3 mm; devin mucila­ ginoase în contact cu apa.

Compoziţie biochimică: - frunzele conţin 3-8% salviatanin; acizi fenolici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, ferulic şi galic; flavonoizi; ulei esenţial; rezine, vitamina 8 1 şi C, săruri de potasiu etc.; - uleiul eteric conţine linalol, acetat de linalil şi bornil, terpene, deri­ vaţi di şi triterpenici, tuionă, cineol, borneol, camfor, principii amare, pigmenţi fenolici şi chinoidici, acid ursolic, ocimen, mircen, substanţe estrogene, taninuri, gume, fitoncide (antibiotice naturale), zaharuri, să­ ruri minerale etc. Proprietăţi:

- întrucât este o plantă medicinală şi aromatică cunoscută încă din Antichitate pentru calităţile de protejare a scoarţei cerebrale, cu efecte puternice în menţinerea nealterată a facultăţilor intelectuale şi emoţionale până la vârste înaintate, a fost încadrată în grupa plantelor psihotrope 1 ; - are efect antioxidant - inhibă oxidarea lipidelor, inhibă enzimele de colinesterază determinând îmbunătăţirea stării de spirit, calm, vigi­ lenţă, memorie, efect antiinflamator, antimicrobian, stimulant, calmant şi depurativ.

Metode de folosire:

- preparatul principal care se obţine din salvie este infuzia; - se mai prepară: decoct, ceai - în combinaţie cu alte plante, pulbere, ţigări, tinctură, ulei, vin şi oţet; - se consumă în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice.

Riscuri negative/de supradoză:

- ca efecte secundare se menţionează că, după utilizarea îndelungată a extractelor alcoolice sau a celor preparate din ulei esenţial, pot apărea convulsii epileptiforme; - preparatele din uleiul esenţial sau extractele hidroalcoolice nu se vor utiliza intern în timpul sarcinii şi alăptării; 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 92.

Nicoleta-Elena Buzatu - bolnavii de diabet trebuie să-şi controleze glicemia atunci când consumă preparate din salvie, pentru a evita şocurile hipoglicemice.

12. Sunătoare

Plantă cu flori

Plantă uscată

Sunătoarea este plantă ierboasă, perenă, care creşte peste tot, de la şes până la munte, la marginea lanurilor de cereale, a pădurilor şi livezilor, pe păşuni şi pajişti. Denumire ştiinţifică: Hypericum perforatum Denumiri populare: asunătoare, buruiană de foc, buruiană de năduf, buruiană de pe răzor, drobişor, floare de foc viu, floare de năduf, floare-de-sunătoare, floare galbină, floarea lui Ioan, ghiu, harnică, hamei de pământ, iarba crucii, iarba spaimei, iarba sângelui, iarba spurcăţii, închegătoare, jale de munte, lemnie, osul iepurelui, pojar, pojarniţă, sanitoare, sburătoare, su naică, sunătoare, şerlai, şovârfgalben, şovârvariţă. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Theales Familia: Hypericaceae Genul: Hypericum Specia: Hypericum perforatum Descriere botanică:

- poate ajunge şi la 1 m înălţime, însă dimensiunea ei obişnuită este de 20-30 cm; - tulpina este dreaptă, ramificată, netedă, lemnificată sau se lemni­ fică destul de repede în procesul de vegetaţie;

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 93 - frunzele micuţe, au forme diferite;tele mai multe fiind ovale; - florile numeroase, au cinci petale galbene cu puncte negre şi stamine, sunt grupate în cime corimbiforme. Compoziţie biochimică: - părţile aeriene superioare, recoltate în timpul înfloririi, conţin 6,5-15% taninuri de natură catechinică şi proantocianidine: catechină, epicatechină, leucocyanidinp, 2-5% flavonoide, în special hiperozid 0,5-2%, rutozid 0,3-1,5%, quercitrină 0,3%, izoquercitrină 0,3%, quercetină şi camferol; - s-au mai determinat bioflavonoide cca 0,2%, derivaţi fluoroglu­ cinici până la 4% hiperflorină, acizi fenolici: cafeic, clorogenic şi ferulic, 0,05- 1% ulei esenţial, în special n-alcane, nafto-diantrone: hypericină şi pseudohypericină, beta-sterol, vitamina C şi A, xantină, colină, săruri minerale etc. Proprietăţi: - a fost încadrată în grupa plantelor psihotrope datorită calităţilor sale de a calma sistemul nervos central şi vegetativ 1 ; astfel, are efecte antidepresive, foarte eficiente în tratarea stărilor de anxietate, somnam­ bulism, enurezis, a stărilor de nervozitate, a insomniei şi a stresului cu toate manifestările sale negative; - are efect antiseptic, astringent, cicatrizant, vasodilatator, hipoten­ siv, antiinflamator, colagog. Metode de folosire: - se consumă sub formă de pulbere, ţigări, infuzie, decoct, tinctură, macerat în ulei sau ulei de sunătoare. Riscuri negative/de supradoză: - extractele pe bază de sunătoare au acţiune uşor antidepresivă hypericina inhibă monoaminooxidaza (M.A.O.) care are rol în activarea adrenalinei, noradrenalinei şi serotoninei; consumul poate duce în acest caz la stări convulsive uşoare şi la febră; - preparatele pe bază de sunătoare pot produce neplăceri gastrice, în mod deosebit atunci când se consumă pe stomacul gol; - în timpul sarcinii aceste preparate au efecte emenagoge şi avortive; 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit, p. 86-87.

Nicoleta-Elena Buzatu - pentru uzul intern, preparatele pe bază de sunătoare sunt anta­ goniste efectelor rezerpinei; - timpul de somn al consumatorilor de alcool este afectat; - alte efecte secundare pot fi anxietatea, senzaţia de uscăciune a gurii, oboseala, ameţeli, dureri de cap, disconfort gastric, disfuncţii sexuale; - nu este de neglijat cazul persoanelor care iau contraceptive orale, deoarece poate diminua eficienţa acestora; - de asemenea, cei care fac tratamente în cazul HIV/SIDA, neo­ plasme (cancere) cu diverse localizări, transplante (imunosupresie), tulburări de coagulare, fibrilaţie atrială (digoxin) sau depresie vor con­ suma preparate din sunătoare doar după ce discută cu medicul curant, deoarece aceasta influenţează efectul medicamentelor folosite în tratamentele acestor boli; - nu este recomandată expunerea pielii la razele solare, deoarece aceasta are un efect de fotosensibilizare.

13. Teiul cu frunza mare şi teiul alb sau argintiu a. Teiul cu frunza mare

Ramură cu frunze şi flori

Frunze şi fructe uscate

Teiul cu frunza mare este o varietate de tei cu frunze mari, cu flori galbene (foarte aromate), răspândit în toată Europa Centrală şi Meridio­ nală de la şes, până la zone montane. Are o creştere rapidă şi rezistenţă foarte bună la ger, la vânt, la poluare, foarte potrivit pentru parcuri în zonele urbane.

Fenomenul consumului de substânţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 95 Denumire ştiinţifică: Tilia platyphyllos Denumire populară: tei cu frunza mare. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida {Dicotyledoneae) Ordinul: Malvales Familia: Tiliaceae Genul: Tilia Specia: Tilia platyphy/los Descriere botanică: - este un arbore melifer, înalt de aprox. 30 m; - frunzele sunt simple, întregi, rotunde, ascuţite la vârf şi nervuri bine evidenţiate pe faţa interioară; bracteele sunt sesile sau pedunculate, de 8-10 cm lungime şi 1,5-2 cm lăţime, eliptice sau lanceolate, cu faţa inferioară tomentoasă, de culoare galbenă-verzuie, cu nervura principală formată din pedunculul inflorescenţei; - florile sunt galbene aurii, cu diametrul de 1 cm; staminele sunt numeroase, 30-80, grupate cu filamente lungi şi subţiri, iar ovarul este superior, cu stigmat globulos; - fructele sunt capsule sau nucule. Compoziţie biochimică: - florile de tei şi în mod deosebit bracteele conţin substanţe mucila­ ginoase, gumă, glucide, printre care zaharoză, colină, acetilcolină, sa­ ponine, flavone, taninuri, substanţe triterpenice etc.; - uleiul eteric are o compoziţie chimică complexă: flavonozide, deri­ vate din cvercetol şi chemferol, tilirozidă, acid protocatehic, acid elagic, fraxozidă, esculozidă, o saponină, un compus triterpenic - tiliadină, tani­ nuri galice şi alte substanţe cu acţiune neurosedativă, antivirotică şi antiseptică. Proprietăţi: - are calităţi neurosedative, calmante şi antispastice, benefice în toate afecţiunile psihice şi cardiologice, pe fond nervos şi numai, astfel încât a fost încadrat în grupa plantelor psihotrope i ; 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit, p. 103.

Nicoleta-Elena Buzatu - are efect sedativ, antispasmodic, diuretic, sudorific, relaxant, dimi­ nuează tensiunea nervoasă, anxietatea, hipertensiunea arterială, arterio­ scleroza, tratează simptomele din diferite boli, efect antiinflamator, aromatizant; - este ecoprotectiv şi are un efect de autoapărare împotriva micro­ organismelor şi insectelor. Metode de folosire: - pulbere (din flori măcinate bine uscate) ; - ţigări ( confecţionate manual din pulbere de tei în amestec cu alte plante psihotrope: cânepă, dafin, păducel); - infuzie, decoct, cărbune din lemn de tei (se obţine o pulbere) . Riscuri negative/de supradoză: - este toxic pentru cei cu probleme cardiace; totodată provoacă palpitaţii; - poate duce la impotenţă masculină; - insomnie. b. Teiul alb sau argintiu

Ramură cu frunze şi flori

Frunze şi fructe uscate

Teiul alb sau argintiu este un arbore care creşte frecvent în pădu­ rile de câmpie şi deal. Este o plantă medicinală, meliferă, adeseori cultivat în scop ornamental. Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa Denumiri populare: tei, tei alb, tei argintiu, tei bălan, tei bun, tei câinesc, tei văratic.

Fenomenul consumului de sub'sta.t!:_ţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 97 Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Malvales Familia: Tiliaceae Genul: Tilia Specia: Tilia tomentosa Descriere botanică: - este un arbore înalt de cca. 30 m; - lemnul său are o culoare alb-roşietică, fiind uşor şi omogen; - coroana teiului este bogată şi plină de ramuri; - frunzele sunt ovat-cordiforme, argintii-tomentoase pe partea inferioară, cu peri stelaţi; - florile sunt alb-gălbui, puternic odorante, grupate în cime corimbiforme; - fructul este o capsulă sau nuculă. Compoziţie biochimică: - florile de tei conţin 3-10% mucilagii (polizaharide), îndeosebi arabinoga-lactane şi acizi uronici; - mai conţin 2% taninuri condensate, dimeri ai procyanidinci, 1 % flavonoide, în special glicozide ale quercetinei (hiperozid, quercitrină şi izoquercitrină), astragalină, acizi fenolici (cafeic, cumaric şi elorogenic) şi 0,02-0, 1 % ulei esenţial conţinând alkane şi monoterpene. Proprietăţi: - la fel ca teiul cu frunza lată, şi acesta are calităţi neurosedative, calmante şi antispastice, benefice în toate afecţiunile psihice şi cardio­ logice, pe fond nervos şi numai, astfel încât a fost încadrat în grupa plan­ telor psihotrope 1 ; - are efect sedativ, antispasmodic, diuretic, sudorific, relaxant, cal­ mant al sistemului nervos, diminuează tensiunea nervoasă, anxietatea, hipertensiunea arterială, arterioscleroza, are efect antiinflamator, aroma­ tizant, ecoprotectiv şi de autoapărare împotriva microorganismelor şi insectelor. 1

Idem.

Nicoleta-Elena Buzatu Metode de folosire:

- pulbere (din flori măcinate bine uscate); - ţigări (confecţionate manual din pulbere de tei în amestec cu alte plante psihotrope: cânepă, dafin, păducel); - infuzie, decoct, cărbune din lemn de tei (se obţine o pulbere).

Riscuri negative/de supradoză:

- la fel ca şi teiul cu frunza lată, teiul alb sau argintiu este toxic pentru cei cu probleme cardiace, provoacă palpitaţii, poate duce la impotenţă masculină şi insomnie.

2.2. Plante psihotrope cu efect antidepresiv şi stimulant 1. Brad

Ramură de brad

Ramură uscată

Bradul este o specie europeană, răspândită în Carpaţi şi în Europa vestică. Limita răsăriteană a bradului trece prin ţara noastră. Denumire ştiinţifică: Abies alba Denumiri populare: brad alb, brad nemeş, brădălău, brădac, bră­ daică, brădan, brădişor, brădoi, brăduleţ bread, buhaci, cepi, haşcă, hăciugă, nemeş, pin alb, porob, sihlă, silhă, sâlhă1. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Pinopsida (Pinatae) Ordinul: Pinales 1 A se vedea http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemotera pice/bradul-alb-abies-alba-11682365, accesat la data de 05 mai 2015.

Fenomenul consumului de sub�nţe noi cu proprietăţi psihoactive

j 99

Familia: Pinaceae Genul: Abies Specia: Abies alba Descriere: - arbore de mari dimensiuni, poate ajunge până la o înălţime de 50 de metri; - în tinereţe coroana este piramidală, la bătrâneţe ajunge cilindrică, cu vârful rotunjit; - frunzele, lăţite şi dispuse pectinat pe două rânduri, au pe partea inferioară două dungi albe-argintii. Compoziţie biochimică: - uleiul esenţial obţinut prin antrenare cu vapori de apă din frunze şi rămurele conţine în principal: 1-a-pinen, 1-limonen, I-acetat de bornil, aldehidă laurică şi sesquiterpene; - uleiul esenţial obţinut din conuri conţine a-pinen, borneol, acetat de bornil, un alcool şi sesquiterpene; - scoarţa de brad conţine 4-8% tanin; - răşina din scoarţă se poate utiliza la fabricarea terebentinei. Proprietăţi: - bradul are proprietăţi psihotrope cu totul remarcabile, transfor­ mând neliniştea lăuntrică, nervozitatea şi încordarea în calm şi echilibru; din acest motiv a fost considerat1 ca fiind o plantă etnobotanică cu pro­ prietăţi benefice, stimulante ale sistemului nervos; - este antiseptic, antibiotic, calmant, îndulcitor, aromatizant, tonic, activează circulaţia sanguină, dă strălucire tenului, stimulează sistemul imunitar, este dezinfectant, ajută la regenerarea ţesuturilor lezate de infecţii şi are efect vitaminizant. Metode de folosire: - infuzie, decoct, ceai, ţigări, seminţe uscate, sirop de muguri; - din răşină se prepară tinctură, unguent, ulei.

1 Ciocan, V., op. cit., p. 120.

1 00 1

Nicoleta-Elena Buzatu

Riscuri negative/de supradoză:

- în componentele bradului care se folosesc în fitoterapie, nu s-au izolat substanţe toxice, însă, există persoane care manifestă alergii la compuşii volatili din acesta; - datorită componentelor din uleiul esenţial, stimulează secreţiile mucoaselor; totodată, are proprietăţi uşor diuretice. 2. Busuioc

Frunze şi inflorescenţe spiciforme

Busuioc uscat

Busuiocul este o plantă anuală, de origine tropicală. Este răspândit pe tot globul şi se cultivă adeseori prin grădini sau glastre, ca plantă aromatică şi ornamentală. Denumire ştiinţifică: Ocimum basilicum Denumiri populare: basic, basileac, bazilic, biesnioc, bizilioc, borjolică, bosioc, bosioc roşu, bosiog, bosioace, bosoioc, buruiana dragostei, busioc de grădină, busiloc, floarea bisericii, floare de noroc, mălăcină, mătăcină, mejioran, planta lui Hristos, vasileac, vasilic. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida {Dicotyledoneae) Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Genul: Ocimum Specia: Ocimum basilicum

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 01 Descriere botanică: - busuiocul se încrucişează cu multă uşurinţă, fapt pentru care există o multitudine de varietăţi de busuioc, deosebite prin talie, aspectul tufei, forma şi mărimea frunzelor, coloritul florilor, nuanţa şi intensitatea parfumului; dintre acestea, busuiocul comun este cel mai răspândit prin grădinile românilor; - are tulpinile lungi de 40-60 cm, ramificate; - frunzele sunt ovate şi peţiolate, pe dos cu numeroase glande secretoare; - florile sunt mici, albe sau alburii, în inflorescenţe spiciforme, spre vârful tulpinii şi al ramurilor; - fructul are patru nucule; - seminţele sunt negre, foarte mici, 800- 1.000 la un gram, oval alungite, înconjurate de o substanţă mucilaginoasă. Compoziţie biochimică: - principalul component biochimic al busuiocului este uleiul volatil, în cantitate de 0,5-1,5 g%, cu compoziţie foarte complexă; - uleiul esenţial este constituit în proporţie de 70-88% metil chavicol şi cantităţi mici de linalol, cineol, camfor, eugenol, limonen şi citrolenol; - s-au mai identificat anetol, beta-sitosterol; saponozide triterpenice şi taninuri în părţile aeriene ale plantei; - seminţele sunt bogate în mucilagii. Proprietăţi: - este recunoscută pentru efectele sale benefice stimulante pentru sistemul nervos; - acţiunea sa stimulantă se extinde şi asupra sistemului endocrin, respirator, digestiv, cu alte cuvinte, întregul organism; - este folosit în fitoterapie pentru acţiunea sa antiseptică, carmi­ nativă, galactogogă, antiemetică, diuretică, antiinflamatoare, antifungică, febrifugă; - printre alte efecte se numără ca fiind antispastic, calmant al tusei, sedativ, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, antiaterosclerotic, hipoglicemiant, antioxidant, antitumoral - împiedică degenerarea celu­ lară, creşte rezistenţa organismului la stres, îmbunătăţeşte circulaţia cerebrală, sporeşte atenţia şi puterea de concentrare, stabilizează emo­ ţiile, facilitează o mai bună exprimare a sentimentelor şi a individualităţii în general, antiviral, antimicrobian, calmant, întăreşte sistemul imunitar,

Nicoleta-Elena Buzatu afrodisiac - stimulează apetitul sexual, îmbunătăţeşte capacitatea de control a energiei sexuale, combate ejacularea precoce, energizant, aromatizant, tonic, previne îmbătrânirea precoce, ajută la regenerarea nervoasă şi mentală, efect protector contra radiaţiilor UV, beta şi gama.

Metode de folosire: - din flori şi frunze se prepară infuzii, decocturi, tincturi şi ulei; - se mai consumă şi sub formă de pulbere din frunze şi flori, sirop şi esenţă de busuioc. Riscuri negative/de supradoză:

- la consumul exagerat, la unele persoane poate produce efecte secundare, precum greaţa; - în cantităţi mari, uleiul este iritant al pielii; - uneori, la unele persoane prezintă intoleranţă; - femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite dozele medicinale de busuioc.

3. Calomfir

Tulpină cu frunze şi flori

Flori de calomfir

Calomfirul este o plantă erbacee, cu dezvoltare perenă, întâlnită în Europa şi Asia, care preferă locurile însorite. În ţara noastră se cultivă din cele mai vechi timpuri, ca plantă aromatică şi ornamentală. Denumire ştiinţifică: Chrysanthemum balsamita Denumiri populare: calapăr, calam/ir, spicule,te, vetriceauă.

l

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 0 3 Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicoty/edoneae) Ordinul: Astera/es (Compositales) Familia: Asteraceae {Compositae) Genul: Tanaceum/Chrysanthemum Specia: Chrysanthemum balsamita Descriere botanică: - tulpina aeriană este dreaptă şi poate ajunge până la 1,5 m înălţime, fiind acoperită cu perişori foarte fini; - frunzele au o formă ovală şi sunt uşor crestate; - florile au culoare galbenă. Compoziţie biochimică: - din lăstari cu frunze se extrage prin distilare şi antrenare cu vapori de apă, un ulei volatil denumit „Aethero/eum balsamitae"; - uleiul volatil conţine monoterpene, între care predomină cetonele, hidrocarburi, oxizi, flavone şi derivaţi fenil-propanici; - calomfirul mai conţine caroteni, taninuri, fitoncide, substanţe amare, dintre care s-au evidenţiat substanţe complexe precum lactone sesquiterpenice, specifică fiind balsamitona. Proprietăţi: - proprietăţile sale tonice, excitante şi stimulatoare ale sistemului nervos central şi periferic, fac din acesta o plantă psihotropă importantă 1 ; - este excelent în tratarea tulburărilor anxios depresive, în neur­ astenii, în combaterea stresului şi a oboselii cronice, în special a celei intelectuale; - preparatele de calomfir contribuie activ la asigurarea echilibrului psihic şi nervos al femeilor aflate în suferinţe specifice, combătând stările de spirit confuze, de isterie, de tensiune nervoasă, migrenele; - are efect antireumatic, antiparazitar intestinal, antirubeolic; - este folosit împotriva scabiei, muştelor de carne, ţânţarilor şi puricilor, aromatizant 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 135.

Nicoleta-Elena Buzatu Metode de folosire: - se prepară infuzie, pulbere din lăstari cu frunze şi flori, extracte, mixturi, cataplasme, tincturi, ţigări, uleiuri. Riscuri negative/de supradoză: - consumul în cantitate mare produce halucinaţii, convulsii, spasme şi chiar deces; - este interzisă utilizarea calomfirului în timpul sarcinii; preparatele de calomfir pot provoca avortul; - în supradoze poate avea efecte toxice. 4. Cimbrul: cimbrul de grădină şi cimbrul de cultură Cele două plante sunt înrudite botanic, cu proprietăţi aromatice şi medicinale asemănătoare, motiv pentru care, în fitoterapie nu se fac deosebiri între cele două specii, denumirea farmaceutică a lăstarilor înfloriţi fiind „Herba Thymi".

a. Cimbrul de grădină

Tulpină cu frunze şi flori grupate în verticile distanţate

Planta uscată

Cimbrul de grădină este o plantă anuală care se cultivă prin grădini şi se foloseşte drept condiment în bucătărie. Denumire ştiinţifică: Satureja hortensis Denumiri populare: cimbru adevărat, cimbru bun, cimbru de grădină, cimbru mirositor, lămâioară, lămâiţă.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I ms

Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Genul: Satureja Specia: Satureja hortensis Descriere botanică: - planta are înălţimea de 10-30 ( 45) cm; - tulpina este dreaptă, foarte ramificată de la bază, cu ramurile de culoare violetă; - frunzele sunt liniare sau liniar-lanceolate; - florile sunt liliachii, roze sau albe, cu pete purpurii pe partea internă, grupate câte 3-6 în verticile distanţate; - fructele sunt nucule. Compoziţie biochimică: - planta verde conţine apă biologică 75%; - planta uscată conţine 5,7-10,2 g% cenuşă, 1,23 g% oxizi de calciu, 1, 19 g% potasiu, 0,04 g% sodiu, 0,43 g% oxizi de fosfor, 24,7 mg% fier, 0,06 mg% molibden, 2,6 mg% zinc, 0,46 mg% cupru, 7,4- 19,2 mg% mangan; - ulei eteric: fenoli (timol şi carvacrol), hidrocarburi terpenice, p-cimen, alfa-pinen, camfen, mircen, limonen, menten, sabinen, terpi­ nolen, cariofilen, compuşi oxigenaţi ( 1,8-cineol, 1-borneol, alcool amilic, acetat de bornil, acetat de linalil, citronelal, linalool, geraniol, nerol, terpinen, terpineol, tujonă etc.); - planta mai conţine: acizi triterpenici (acid ursolic, acid oleanolic, saponine triterpenice), flavonoide, derivaţi de luteolină şi apigenină, ?-beta-glucozida, 7-diglucozida luteolinei şi alţi derivaţi; acizii cafeic, clorogenic, rozmarinic, vitamina 8 1 , vitamina C, lipide şi proteine; - seminţele conţin uleiuri grase - acid linoleic, acid palmitic, acid stearic, acid oleic şi linolic. Proprietăţi: - proprietatea cimbrului de a întări şi stimula sistemul nervos cen­ tral şi periferic, cunoscută şi recunoscută din vechime, a fost încadrat în grupa plantelor psihotrope sau etnobotanice 1 ; 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 139.

Nicoleta-Elena Buzatu - de asemenea, este şi antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant, calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifu g, tratează diferite boli, expectorant, stimulator, aromatizant. Metode de folosire: - se consumă sub formă de pulbere, ţigări medicinale, infuzie sau ceai, tinctură, vin de cimbru sau ulei de cimbru. Riscuri negative/de supradoză: - delir, convulsii, dureri abdominale puternice, vărsături; - este contraindicat în colon iritabil ulcer gastric şi gastrită hiperacidă. b. Cimbrul de cultură

Frunze şi flori

Plantă uscată

Cimbrul de cultură este o specie perenă, care se cultivă în locuri însorite şi cu temperaturi ridicate, pe soluri aride, nisipoase, fără apă stagnantă, din zona de câmpie până în cea montană. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Genul: Thymus Specia: Thymus vulgaris

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 07 Denumiri populare: cimbrişor, cimbrişor-grecesc, cimbru adevărat, cimbru bun, cimbru mirositor, iarba cucului, iarbă de lămâioară, lămâ­

ioară, lămâiţă.

Descriere botanică: - este un subarbust de cultură, în formă de tufă globuloasă, cu baza lemnoasă, înalt până la SO cm; - frunzele sunt eliptic-lanceolate, cu margini revolute, scurt tomentoase pe partea inferioară; - florile sunt mici, roze, grupate în verticile distanţate. Compoziţie biochimică: - părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi conţin 1,5-2% ulei esenţial cu compoziţie variată: carvacrol şi timol (60%), p-cimol şi bomeol; - mai conţine geraniol, linalol, acetat de bomil, alfa-pinen, citral, tuianol etc.; - saponozide, acid ursolic, oleanolic, cafeic; - derivaţi flavonici: luteolină şi luteolin-7-glicozid; - sterine, seruri, triterpene, un principiu amar etc. Proprietăţi: - la fel ca şi cimbrul de grădină, cimbrul de cultură are proprietatea de a întări şi stimula sistemul nervos central şi periferic, fiind astfel încadrat în grupa plantelor psihotrope sau etnobotanice 1 ; - printre alte efecte menţionăm că este antioxidant, diuretic, anta­ logic, revulsiv, tonic - neurotonic, cardiotonic, uterotonic, antispastic, antidiabetic, anestezic local, stimulant hepatocitar şi activator al circu­ laţiei, aromatizant, inhalator, sprijină funcţia pancreatică, antitusiv, expectorant, depurativ, detoxifiant, colagog. Metode de folosire: - se consumă sub formă de pulbere, ţigări medicinale, infuzie sau ceai, tinctură, vin de cimbru sau ulei de cimbru. Riscuri negative/de supradoză: - uleiul esenţial este contraindicat în hipertensiune arterială; este contraindicat şi în timpul sarcinii şi alăptării; 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 139.

Nicoleta-Elena Buzatu

1 08 1

- alte consecinţe: hepatotoxicitate, iritant pentru ochi şi mucoase, dermocaustic. 5. Coriandru

Frunze bazale

Inflorescenţă şi floare (exterioară şi interioară)

Fruct

Pulbere de coriandru

Coriandrul este o plantă aromatică, cunoscută din cele mai vechi timpuri. Creşte pe câmpuri sau pe malurile râurilor. Coriandrul este ori­ ginar din Europa, din ţări precum: România, Serbia, Croaţia, Bosnia sau Franţa. Denumire ştiinţifică: Coriandrum sativum Denumiri populare: anason, buruiana pucioasă, celiandrum, chimen, chiper, ci/antro, coleandru, iarbă puturoasă, ienupar, piper, piper alb, pă­ trunjel italienesc, pucioasă, puturoasă. Încadrare taxonomică Încrengătura: Magnoliophyta Clasa: Magnoliopsida

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 09 Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Genul: Coriandrum Specia: Coriandrum sativum Descriere botanică: - planta - specie ierboasă anuală, exclusiv de cultură, înaltă de 30-100 cm; - rădăcina este pivotantă, subţire, slab ramificată; - tulpina este cilindrică, glabră, fin brăzdată, ramificată numai la partea superioară; - frunzele bazale sunt întregi sau trilobate până la simplu-penat­ sectate, cele tulpinale de 2-3 ori penat-sectate cu laciniile dinţate şi liniare; - florile sunt grupate în umbele compuse, lung pedunculate, cu 3-7 radii şi lipsite de involucru; acestea sunt pe tipul 5, cu petale albe sau uşor roz-violacei, inegale la florile de la marginea inflorescenţei la care petala externă este mult mai mare (până la 4 mm); - fructele sunt globuloase, gălbui sau brunii, cu un miros plăcut la maturitate. Compoziţie biochimică: Fructele: - fructele coapte, uscate, conţin 9,5-12 g% apă şi 3,8-7,0 g% cenuşă; - principalul component al fructelor de coriandru este uleiul esenţial, cca 1% compus din 55-74% linalol, 20% monoterpene (alfa şi beta pinen şi limonen), anetol, camfor, acid oleic (cca 25%), petroselinic, linoleic; - fructele conţin şi sitosteroli şi glucide (20 g%), dintre care predo­ mină monoglucidele simple, glucoza şi fructoza, oligoglucidele precum zaharoza, rafinoza, dar şi pentozani şi urme de amidon; - s-au mai evidenţiat şi proteine ( 12,7-16,8 g%), printre care sunt şi următorii aminoacizi: acid aspartic, acid glutaminic, alanină, glicină, izo­ leucină, pralină, serină tirozină, valină, arginină, cistină, fenilalanină, histidină şi izoleucină; - mai conţin: acizii cafeic şi clorogenic, taninuri, cumarine, mucilagii, umbeliferonă, scopolamină, carotenoide, vitamina C etc.

1 10 1

Nicoleta-Elena Buzatu

Herba coriandri (partea aeriană a plantei): - conţine aceleaşi substanţe active, dar în cantităţi mai mici; - potasiu, magneziu, fier şi fosfor. Proprietăţi: - coriandrul se cultivă pentru fructele sale, denumite incorect se­ minţe, folosite în alimentaţie, dar şi în scop terapeutic pentru calităţile lor psihotrope, stimulante pentru sistemul nervos central şi vegetativ, afrodiziace, comparabile cu cele ale alcoolului (întâi excită, apoi deprimă), uşor hipnotice; provoacă beţii accentuate, urmate de prostraţie, dar sunt şi calmante pentru sistemul nervos central, alungând insomniile şi anxie­ tatea (frica de necunoscut), carminative şi stomahice 1 ; - are proprietăţi precum: vindecarea bolilor reumatismale, calmarea colicilor, calmează durerile musculare, ajută digestia şi este un bun aliat în dietele de slăbire, combate balonările şi constipaţia, scade colesterolul şi este considerat bactericid şi fungicid2 ; - este galactogog, antiinfecţios, antibacterian, antiviral, antiparazitar, stomahic, carminativ, antialergic, stomac şi ficat, antispastic, combate colicile şi tulburările digestive la noi născuţi, analgezic, afrodisiac mas­ culin, euforizant, neurotonic, antianxios, sedativ şi aromatizant - pe plan psihologic, uleiul de coriandru este revigorant şi relaxant, inspiră creativitate şi conferă o notă plăcută uleiurilor de masaj, ate­ nuând stresul şi iritabilitatea. Metode de folosire: - se prepară pulbere de coriandru, ţigări, infuzie din seminţe, infuzie combinată, tinctură, ulei eteric (esenţă de coriandru) sau ulei de coriandru. Riscuri negative/de supradoză: - uleiul volatil din seminţe poate provoca reacţii alergice, resimţite mai ales la nivel respirator, cu dificultate de respiraţie şi senzaţie de usturime pe căile respiratorii; - uleiul volatil este netoxic şi neiritant, dar stupefiant în doze mari. 1 Ciocan, V., op. cit., p. 146. 2 http://pronatura-spa.ro/?page_id=47#toggle-id-52, accesat la data de 08 mai 2015.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 1 6. Hamei

Inflorescenţe (cu aspect de conuri)

Inflorescenţe uscate

Hameiul este o plantă perenă agăţătoare, ierboasă, de mari dimen­ siuni. Este o specie euro-asiatică. Creşte prin tufărişuri, zăvoaie şi lunci. Se cultivă pentru conurile femeieşti, care se folosesc la aromatizarea berii. Denumire ştiinţifică: Humulus lupulus Denumiri populare: amei, cumulău, curpan, hamei, hamei sălbatic,

himei, himel, iarba berii, măiugă, mălugă, mămlugă, mei, mulugă, peste pădure, tofolean, vână de hamei, vi,tă de hamei. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledoneae) Ordinul: Urticales Familia: Cannabaceae Genul: Humulus Specia: Humulus lupulus Descriere botanică: - este o liană cu tulpină volubilă de 3-5 m; - frunzele sunt digitat-lobate, cu marginea lobilor serat-dinţată; - flori dioice, cele mascule sunt grupate în cime racemiforme, iar cele femele câte două la baza unor bractee, formează inflorescenţe cu aspect de conuri membranoase, globuloase; - fructul este o achenă;

Nicoleta-Elena Buzatu - bracteele ce alcătuiesc conurile ca şi periantul din jurul achenelor au numeroase glande care secretă lupulina, o substanţă amară şi aromatică, folosită în industria berei 1 . Compoziţie biochimică: - conurile de hamei conţin substanţe rezinoase amare (5-30%), în special acizi alfa-amari, între care tupulonele (2-16%) şi produşii lor de degradare oxidativă, taninuri condensate polifenolice (2-4%), ulei esen­ ţial până la 1 %, în special monoterpene şi sesquiterpene (beta-caryo­ filene, farnesene, humulene, myrcene, calcane, flavonoide, quercetină, camferol, rutozid, acizi fenolici, colină, amino-acizi, substanţe estrogene, grăsimi, săruri minerale etc. 2 ; - la maturitate tehnologică, conurile de hamei conţin în jur de 75-80 % apă şi 20-25 % substanţă uscată. Proprietăţi: - prin substanţele active din componenţa lor, preparatele din conuri de hamei au acţiune uşor sedativă, antibacteriană, antispastică şi tonică amară; - diminuează excitabilitatea sistemului nervos, diuretic cu eliminare de acid uric, calmant al durerilor provocate de menstruaţie, activează circulaţia sanguină, coleretic-colagog, astringent, antitrichomonazaic, analgezic, aromatizant, antispastic biliar, efect dezinfectant, estrogenic, hipnotic, antialergic, antitumoral, antivirotic - inhibă virusul herpesului, efect caloric şi uşor laxativ, previne cancerul mamar şi cel uterin la persoanele cu risc ereditar, anticelulitic, stimulează secreţia de lapte; - combinaţia de extracte de hamei cu extractele de odolean (valeriană) induce un somn liniştit, lipsit de efectele secundare ale barbituricelor; - se recomandă şi ca anafrodisiac (diminuarea apetitului sexual exagerat). Metode de folosire: - se prepară infuzie (în mod frecvent), dar şi decoct, extract, cata­ plasme, ceaiuri, pulberi, tincturi, uleiuri aromatice sub diferite forme, cum ar fi: conuri uscate, pulbere fină, presată sau nepresată, pulbere granulată, extracte şi combinaţii ale acestora; - din combinaţia hameiului cu alte plante medicinale rezultă un foarte bun ceai sedativ, cu care se ameliorează o serie de tulburări psihice, cum ar fi cele generate de stres sau de suprasolicitare. 1 Popovici, L.; Moruzi, C.; Toma, I., Atlas botanic, ed. a 2-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985, p. 112. 2 Bojor, O., op. cit, p. 137.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 1 3 Riscuri negative/de supradoză: - s-a semnalat că în timpul recoltării hameiului, la unii culegători pot să apară semne de iritaţie pe mâini, pe faţă, la ochi, însoţite de vărsături şi febră 1 ; respiraţie sacadată2 ; - două dintre principiile amare ale hameiului, humulona şi lupulona, pot avea efecte adverse toxice; - nu se recomandă utilizarea hameiului fără recomandarea medicului întrucât acesta ar putea determina scăderea puterii de concentrare; - hameiul nu este recomandat persoanelor cu tendinţe depresive; - hameiul poate produce contracţii ale uterului, motiv pentru care consumul acestuia nu este recomandat în timpul sarcinii; - datorită lupulonelor şi humulenei, produsele pe bază de hamei au acţiune sedativă, hipnotică şi spasmolitică; - alte consecinţe care apar în urma consumului excesiv de hamei sunt: dereglări metabolice sau hormonale, tulburări nervoase, scade imu­ nitatea şi potenţa sexuală, provoacă tulburări cardiace, îngraşă şi dă dependenţă. 7. Măghiran

Flori dispuse în inflorescenţe

Plantă uscată

Măghiranul este o plantă anuală sau bienală, aromatică, originar din Asia Mică şi este răspândit în tot bazinul Mării Mediterane. În prezent, este cultivat în toate ţările din Europa de Est şi Centrală, în Franţa, Spania, Italia, Grecia, Tunisia, India şi Extremul Orient. 1 http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/hamei-hu mulus-lupulus-11454904, accesat la data de 05 mai 2015. 2 http://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/hameiul-humulus-lupulus_ 14382, accesat la data de 09 mai 2015.

Nicoleta-Elena Buzatu Denumire ştiinţifică: Majorana hortensis Denumire populară: iedera, maghiran, maioran, majoran, maderan, maderan turcesc, mageran, magherete, magheran, maghieran, moderan, magherete, măghiran, mădiran, mărgăran, şovârf Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae (Labiatae) Genul: Majorana Specia: Majorana hortensis Descriere botanică: - are tulpina tufos ramificată, înaltă de 20-60 cm; - frunzele sunt lat-eliptic spatulate; - florile sunt mici, albe, palid liliachii sau roşietice, dispuse în inflorescenţe laxe, formate din spiculeţe globuloase; - fructele sunt nucule. Compoziţie biochimică: - în planta uscată s-au determinat: azot, calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, molibden, potasiu, sodiu, sulf, zinc; ulei eteric 1-1,65 g%; - uleiul eteric conţine compuşi oxigenaţi cum sunt: alfa şi gama terpi­ nen, tujanol, cis şi trans sabinen, alfa-teripineol, linalool, geraniol, derivaţi fenilpropanici ( eugenol şi carvacrol), hidrocarburi terpenice, lipide steroli, acizi graşi ( cafeic, ciorogenic, oleanolic, ursolic şi rosmarinic); - în măghiran s-au mai determinat: derivaţi flavonici (majoranina şi rutina), hidrochinonă, glucide, vitamina A şi vitamina C. Proprietăţi: - măghiranul are calităţi psihotrope, stimulante pentru celula ner­ voasă, cu reale calităţi imunostimulatoare, motiv pentru care a fost trecut în grupa aşa-ziselor plante etnobotanice 1 ; - are efect calmant, stimulează apetitul, combate balonările, măreşte peristaltismul abdominal, înlătură crampele stomacale, stimulează acidi1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 154.

Fenomen ul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 1 5 tatea gastrică şi digestia, vasodilatator, hipotensiv, stomahic, carminativ, bacteri cid, antispasti c, anafrodisiac, antireumati c, sicativ, expectoran t, sedativ, relaxant, antisepti c, antirenal, diuretic, stimulează lactaţia şi secreţi a biliară, tratează impotenţa, spasmofilia şi tulburările nervoase, efect anticeluliti c, anti depresiv, euforic şi aroma tizant.

Metode de folosire:

- s e prepară pulbere de măghiran, ţi gări, ceai sau infuzie de măghi­ ran, ti nct ură, ulei, ulei eteri c (esenţă) ; - s e consumă în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice.

Riscuri negative/de supradoză: - ulei ul esenţial este contraindicat în sarcină şi alăptare; - afectează hipertensivii şi persoanele cu AVC. 8. M olid

Ramură cu conuri (femele)

Ramură cu conuri (femele)

Frunze

Nicoleta-Elena Buzatu Molidul este un arbore predominant în pădurile de conifere din România. Acesta creşte în toată Europa, mai puţin în regiunile sudice, formând păduri întinse. Denumire ştiinţifică: Picea abies, Picea excelsa Denumhi populare: brad roşu, brad negru, brad înalt, brădaică, buhaci, chin, molete, molid alb, molid roşu, molid gras, molid sac, molidar, molift, pin roşu, podină, sihlă, târâş, târscior 1. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Pinopsida {Pinatae) Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae Genul: Picea Specia: Picea abies Descriere botanică: - coroana are forma ascuţit-piramidală, uneori aproape columnară; - frunzele în patru muchii înconjură ramurile; - conurile mascule galbene au numeroase stamine; - conurile femele tinere (inflorescente) sunt roşii-purpurii şi îndreptate în sus (erecte); spre maturitate devin brune şi se apleacă, apoi cad în întregime pe pământ. Compoziţie biochimică: - în frunzele de molid s-au determinat principii active benefice cum ar fi: răşini; principii amare; ulei volatil care conţine pinitol, coniferazidă, tocoferol, caroteni; microelemente precum: fier, cupru, aluminiu, fito­ nocide; - în răşina îngroşată şi distilată (esenţa de terebentină) se găsesc următoarele substanţe chimice: pinen, camfen, felandren; - s-au mai evidenţiat: monoterpene, fenoli, rezine, acizi organici şi alte substanţe organice, cu o compoziţie chimică complexă. 1 A se vedea şi Mohan, G., Atlasul plantelor medicinale din România, Editura Corint, Bucureşti, 2007.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 7 Proprietăţi: - are proprietăţi psihotrope deosebite, motiv pentru care a fost inclus în categoria plantelor etnobotanice, cu proprietăţi stimulante pentru sistemul nervos central şi vegetativ 1 ; - dezinfectant, depurativ, astringent şi vulnerar, efect favorabil în tratarea unor afecţiuni pulmonare şi gastrice, reumatism şi erupţii cuta­ nate, efect anticonvulsiv, antiseptic, antireumatic, calmant, relaxant în stările tensionate şi stimulator al circulaţiei sanguine. Metode de folosire: - se consumă mugurii, frunzele sau cetina, lăstarii şi conurile verzi, răşina, polenul, crengile şi rumeguşul; - se prepară infuzie, decoct, ceai, ţigări, seminţe uscate, sirop de muguri; - din răşină se prepară tinctură, unguent, ulei. Riscuri negative/de supradoză: - în componentele molidului care se folosesc în fitoterapie, nu s-au izolat substanţe toxice; cu toate acestea, există persoane care manifestă alergii la compuşii volatili; - administrarea internă a preparatelor din molid nu este indicată în bolile respiratorii cronice, îndeosebi în astmul bronşic evoluat şi în silicoză 2 •

1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 120. 2 http://www.bioterapi.ro/vegetale/index_vegetale_plante_medicinale_bradul_ si_molidul.html, accesat la data de 08 mai 2015.

Nicoleta-Elena Buzatu 9. Nuc

Ramură cu flori mascule

Frunze şi fructe

Fructe (nuci)

Miez de nuci

Frunze de nuc uscate

Nucul este un arbore impunător, care creşte spontan în Asia Mică şi în Peninsula Balcanică. Este cultivat aproape în toată ţara noastră, dar în zonele de munte adeseori suferă de ger. În unele părţi se sălbăticeşte uşor. A fost preţuit şi venerat ca arbore magic din cele mai vechi timpuri de greci, romani şi daci, fiind folosit atât ca aliment, medicament, cât şi pentru lemnul său. Denumire ştiinţifică: Juglans regia Denumiri populare: nuc, nuc costeliv, nucar, nucă dulce.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 9 Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Juglanda/es Familia: Jug/andaceae Genul: Jug/ans Specia: Jug/a ns regia Descriere botanică: - poate ajunge la 50 m înălţime; - trunchiul este gros, scoarţa netedă la tinereţe şi crestată adânc la bătrâneţe, argintiu-cenuşie şi crengi puternice, care formează o coroană largă şi bogată; - frunzele sunt imparipenate, cu 5-9 foliole eliptice, oblong-ovate sau ovate, cu marginile întregi; - florile apar odată cu frunzele, astfel, cele mascule sunt grupate în amenţi solitari sau câte doi, cilindrici şi multiflori, cu 10-20 stamine, iar cele femele sunt grupate câte 2-4, sesile, cu stigmate plumoase, de obicei purpurii; - fructul este o drupă sferică, cu o singură sămânţă; fructul este denumit nucă; - sămânţa are două cotiledoane mari, cerebriform zbârcite şi bogate în ulei. Compoziţie biochimică: - nucul conţine şi degajă în natură o mare cantitate de juglonă; - frunzele şi florile de nuc conţin tanin - 4 g%, inozitol, juglonă, ulei volatil cu o compoziţie chimică complexă, conţinut în pe1icarpul verde sau în coaja verde, clorofilă, amidon, pectine, acizi organici etc.; - nuca conţine protide - 15 go/o, grăsimi - 63 g%, hidraţi de carbon - 14 go/o, săruri de sodiu - 4 mg%, potasiu - 545 mg%, calciu - 70 mg%, fosfor - 430 mg%, vitamina A - 4 mg%, vitamina 8 1 - 0,35 mg%, vitamina 82 - 0, 10 mg%, vitamina 83 - 1 mg%, vitamina C - 15 mg%; s-au mai determinat şi cupru, zinc, sulf, fier, magneziu, iod, vitamina P, vitamina E, substanţe flavonoide, juglonă, hidrojuglonă etc.;

Nicoleta-Elena Buzatu - uleiul din coji de nucă conţine acizi graşi polinesaturaţi, acid linoleic, acid oleic şi acizi graşi saturaţi.

Proprietăţi:

- frunzele de nuc au proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, astrin­ gente, antidiabetice şi tonice-amare şi au efecte hipotensive, antisu­ dorifice şi cicatrizante; - au efect depurativ, stomahic, antidiareic, bactericid, antifungic, dezinfectant gastro-intestinal, antiscorbutic, uşor hipotensiv, antialergic, hemostatic, antileucoreic, antiinflamator, antisudorific, dezinfectant renal, antisifilitic, antimicotic, emolient, calmant, antieczematos, antia­ nemic, energizant, nutritiv, tonifiant fizic şi psihic, laxativ şi vermifug.

Metode de folosire: - pulbere din frunze şi flori, ţigări, infuzie/decoct din frunze de nuc, tinctură din coji verzi de nuci, tonic din nuci verzi, preparat antitusiv, sirop; - se consumă în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice. Riscuri negative/de supradoză:

- supradozajul, consumul de frunze de nuc fără sfatul medicului, dar şi staţionarea sub coroana nucului timp îndelungat nu sunt recomandate din cauza conţinutului ridicat de iod şi juglona din compoziţia frunzelor de nuc 1 ; - administrarea internă în doze mari a remediilor din nuc sunt greu suportate de persoane cu afecţiuni digestive; - de asemenea, trebuie acordată atenţie asupra consumului şi în cazul persoanelor cu hipertiroidie, colon iritabil sau gastrită acidă.

1 http://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/nucul-juglans-regia_l4648, accesat la data de 09 mai 2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 21 to. Orz

Plantă cu frunze şi spice compuse

Spice compuse

Cariopse decoticate

Pulbere de orz verde

Orzul este una dintre cele mai importante plante de cultură cu utili­ zare în nutriţia omului, animalelor şi în industria berii. De asemenea, este un tip de cereală integrală bogată în fibre şi proteine care oferă nume­ roase beneficii pentru sănătate celor care îl consumă. Denumire ştiinţifică: Hordeum vulgare Denumire populară: orz. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Liliopsida (Monocotyledonatae) Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Genul: Hordeum Specia: Hordeum vulgare Descriere botanică: - este o plantă anuală de toamnă, înaltă până la 150 cm;

Nicoleta-Elena Buzatu - la fiecare călcâi al rahisului se prind trei spiculeţe uniflore (toate trei sunt fertile); - creşterea tulpinii are loc prin alungirea primului internod bazal şi apoi a celorlalte de la bază spre vârf; internodiile sunt lipsite de măduvă pe toată lungimea lor şi nodul tulpinii este întotdeauna plin, format din fascicule liberolemnoase; - frunzele sunt dispuse altern şi sunt formate din teacă, numită şi va­ gină şi limb sau lamină; limbul frunzei este lanceolat, cu nervuri paralele şi dimensiuni ce variază în funcţie de factorii de mediu, umiditate şi sol; - concomitent cu formarea paiului, sub protecţia învelişului de frunze, creşte şi inflorescenţa numită spic, formându-se treptat rahisul şi spiculeţele cu elemente florale; - spicul este format din rachis, unul sau mai multe spiculeţe îmbră­ cate la bază de două formaţiuni denumite gleme, una sau mai multe flori formate din înveliş floral - palei, androceu cu trei stamine şi gineceu compus dintr-o singură carpelă, un ovar şi un stigmat bilobat şi penat; - fructul este denumit cariopsă, cu pericarpul sau învelişul format din 3-5 straturi de celule, endospermul, format din celule mari, la peri­ feria căruia se află mai multe straturi de grâunciori de aleuronă şi embri­ onul, aflat în partea inferioară a seminţei; - embrionul este alcătuit dintr-un muguraş (gemula), o tulpiniţă (tigelă) şi o rădăcinuţă (radicelă); muguraşul este protejat de coleoptil, iar radicula de coleoriză; embrionul întreg este acoperit în partea supe­ rioară de cotiledon (scutellum).

Compoziţie biochimică:

- în boabele de orz s-au determinat: apă biologică 13,9 g%, proteină brută 10,5 g% (prolamine, glutamine, globuline şi albumine), grăsimi 2, 1 g%, substanţe extractive neazotate 66,2 g%, celuloză 4,8 g%, cenuşă 2,8 g%; - în cenuşă se găseşte: fosfor 29,2 g%, potasiu 28,8 g%, siliciu 21,7 g%, magneziu 7, 1 g%; - orzul verde conţine şi cantităţi mari de clorofilă, dar şi o enzimă superoxid-dismutază ce intervine în neutralizarea radicalilor liberi oxidril; - când boabele de orz încolţesc, compoziţia chimică a acestora se schimbă, iar într-o anumită zi din perioada de încolţire devin foarte bogate în vitamine - A, E, F, PP, C, complex B etc., în săruri minerale fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier, în hormoni - îndeosebi cel de creştere.

Fenomenul consumului de subs tanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 23 Proprietăţi: - are proprietăţi revigorante, tonice pentru si stemul nervos, rege­ nerator al celul elor n ervoase, hepatice, reale calităţi imunitare şi afro­ diziace şi nu numai, proprietăţi ce fac din orz o importantă plantă psihotropă sau etnobotanică1 ; - este un stimulent al si stemului nervos, toni c cardiac, emolien t, astrin gent, favorizant al secreţiilor biliare, indicat în caz de hipotensiune arterială şi insufi cientă cardiacă, dar şi în afecţi uni pulmonare, afecţiuni digestive, urinare şi renale, atoni e gastrică şi in tes tinal ă, detoxifiant, antiiflamator, stimul ează activitatea horm onală, remineralizant. Metode de folosire: - se consumă fulgi de orz, orz verd e, suc de orz verde, pulbere de suc de orz verde în combinaţie cu alte plante sau substanţe chimice. Riscuri negat ive/de supradoză: - consumul în exces de orz reduce capacitatea organismului de absorbţie a fierului, zincului şi a altor min erale. 11. Pin

Ramură cu conuri

Muguri de pin

Pinul este un conifer foarte rezistent la condiţiile de mediu extreme, rezistă la ger şi secetă, se deosebeşte prin portul vertical, elegant şi prin frunzele aciculare colorate într-un verde închis2 • Pinul este un arbore originar din regiunile muntoase ale Europei şi Asiei nordice şi vestice. În 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 168. 2 http://www.flowertime.ro/conifer-pin-de-padure-536.html, accesat în data de 09 mai 2015.

Nicoleta-Elena Buzatu ţara noastră este relativ puţin răspândit, prin turbării - Cosna, Poiana Stampei, pe calcare - Nordul Moldovei, Cheile Bicazului, Munţii Apuseni sau pe soluri silicoase - Vrancea.

Denumire ştiinţifică: Pinus silvestris Denumiri populare: brad, brad de munte, chifăr, chin, joica, luciu, maiete, molid, pin de munte, pin roşu, pin silvestru, pinel, schin, silha, sosencă, tin, zadă1 . Încadrare taxonomică

Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Pinopsida {Pinatae) Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae Genul: Pinus Specia: Pinus silvestris

Descriere botanică:

- are tulpina şi ramurile roşii-cărămizii; - frunzele sunt lungi de 4-6-7 cm grupate câte două; sunt verzi-albăstrui sau verzi-cenuşii; - conurile au 5-7 cm lungime, cu aripa seminţelor de 3-4 ori mai mare decât sămânţa.

Compoziţie biochimică: - substanţele active din pin au la bază uleiul esenţial care este consti­ tuit din 50-90% monoterpene, ca alfa-pinene, beta-pinene, D-limonene, alfa-terpinene, gama-terpinenc, beta-ocimene, myrcene, camfene, sabinene şi terpinolene; - printre alte componente se regăsesc: acetatul de bornyl, borneol, cineol, citral, cadinol, caryofilene, camazulene, acizii valerianic, caproic şi izocaproic.

1 Mohan, G., op. cit.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 25 Proprietăţi: - are proprietăţi psihotrope, motiv pentru care a fost inclus în cate­ goria plantelor etnobotanice, cu proprietăţi stimulante pentru sistemul nervos central şi vegetativ 1 ; - are efect de dezinfectant bronşic, descongestionant, antiseptic, diu­ retic, antireumatic, antiiflamator, antimicrobian, expectorant, sedativ, calmant şi aromatizant. Metode de folosire: - se prepară infuzie, decoct, ceai, ţigări, seminţe uscate, sirop de muguri; - din răşină se prepară tinctură, unguent, ulei. Riscuri negative/de supradoză: - ca efecte secundare ale consumului pot apărea iritaţii ale pielii şi mucoaselor; - spasmele bronşice pot fi intensificate. 12. Rozmarin

Inflorescenţă spiciformă

Plantă uscată

Rozmarinul este un subarbust peren, plăcut mirositor, de origine mediteraneană, unde creşte spontan. În ţara noastră se cultivă în ghivece şi grădini. Denumire ştiinţifică: Rosmarinus officinalis Denumiri populare: dendrului, mirtin, rojmalin, rusmarin. 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 120.

Nicoleta-Elena Buzatu Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae (Labiatae) Genul: Rosmarinus Specia: Rosmarinus ofjicinalis Descriere botanică:

- înălţimea plantei este de 60-100 cm; - tulpina are ramuri arcuite sau ascendente; - frunzele sunt veşnic verzi, sesile, liniare, aciculare, coriace şi persistente; - florile sunt albăstrui palide, rar albe, în inflorescenţe spiciforme; - fructele sunt nucule.

Compoziţie biochimică:

- frunzele de rozmarin conţin: substanţe minerale (cupru, zinc), compuşi organici: ulei eteric; tanini, saponine, colină, acid glicolic, acid gliceric, urme de acid nicotinic şi vitamina C; - uleiul eteric conţine: hidrocarburi terpenice (alfa-pinen, beta­ pinen, camfen, limonen, mircen, cariofilen), alcooli (borneol, terpinen, terpinol, linalol), cetone ( camfor, depsidă); - s-au mai determinat: flavonide libere sau glicozidate cum sunt luteolina, diosmetina, hispidulina, rozmaricina şi alte substanţe organice cu compoziţie chimică complexă.

Proprietăţi:

- este o plantă recunoscută din antichitate pentru calităţile ei medicinale, de stimulent şi tonic pentru sistemul nervos, dar şi pentru proprietăţile afrodiziace, motiv pentru care a fost încadrat în grupa plantelor psihotrope sau etnobotanice 1 ; - stimulează secreţia sucurilor digestive, coleretic, colagog, anti­ septic, diuretic, stimulează activitatea psihică şi îmbunătăţeşte oxige­ narea creierului, calmant, folosit în stările de debilitate fizică, astenie şi în convalescenţă, anticelulitic, regenerant, tonifiant, tonic cardiac, hepa­ totonic. 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 181.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 27 Metode de folosire:

- se consumă sub formă de pulbere, infuzie, decoct sau ceai, tinctură, ulei şi vin de rozmarin; - de asemenea, se consumă în combinaţie cu alte plante sau sub­ stanţe chimice.

Riscuri negative/de supradoză:

- folosit în cantităţi şi doze mari, rozmarinul produce efecte epileptizante şi poate provoca contracţii uterine, având ca efect avortul la femeile însărcinate; - în doze mari (peste 1 5 grame pe zi), rozmarinul este toxic, producând crampe abdominale, greaţă, nefrite; - depăşirea dozei terapeutice poate duce la apariţia convulsiilor, de aceea utilizarea uleiului volatil trebuie făcută cu maximă atenţie.

13. Scorţişorul, scorţişoara

Arbore de scorţişor cu frunze şi flori

Coaja uscată a scorţişorului sub formă de batoane

Pudră de scorţişoară

1 28

I

Nicoleta-Elena Buzatu

Scorţişoara este coaja de culoare roşcat-cafenie a scorţişorului care este un arbore exotic cu calităţi aromatice cunoscute din Antichitate. Arborele de scorţişoară este originar din India, Sri Lanka, Bangladesh unde creşte spontan, dar se şi cultivă în Ceylon, Antile, Java, Madagascar şi China. Denumire ştiinţifică: Cinnamomum verum, zeylandicum Denumire populară: scorţişoară. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Magnolia/es Familia: Lauraceae Genul: Cinnamomum Specia: Cinnamomum zeylandicum Descriere botanică: - scorţişorul este un arbore exotic cu frunze veşnic verzi, ce atinge înălţimea de 10-15 m când creşte sălbatic sau sub formă de tufă când este cultivat; - frunzele arborelui sunt ovale, alungite şi pieloase, cu nervurile care se arcuiesc spre vârful lor; - florile sunt foarte parfumate, aranjate în panicule; - fructul este o bacă de culoare purpurie şi conţine o singură sămânţă. Compoziţie biochimică: Scorţişoara este scoarţa de 0,25-0,50 cm recoltată de la arborele de scorţişoară din Ceylon, specia zeylandicum şi de la specia C. cassia, scorţişoara de China, mai închisă la culoare, având suberul necurăţat. - scoarţa uscată la aer are un conţinut de cenuşă de 3,8-8,4 go/o, în care s-au determinat compuşi minerali cum sunt: oxalat de calciu, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu, zinc; - componentul principal al uleiului eteric este aldehida cinamică; compuşi oxigenaţi - eugenol, camfor, linalool, terpinol, aldehidă benzoică, furfurol, acetat de cinamil, benzoat de benzii, acizi graşi - acid cinamic, benzoic, salicilic, aldehidă salicilică, aldehidă metilsalicilică, aldehidă

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 29 o-metoxicinamică; hidrocarburi terpenice - alfa-pinen, beta-felandren, cariofilen; - scorţişoara mai conţine celuloză, amidon, pentozani, pectine, glu­ cide simple, ulei gras, taninuri. Proprietăţi: - calităţile tonice, stimulante ale sistemului nervos, dar şi calmante şi antispastice, stimulent al funcţiilor circulatorii, cardiace, digestive şi respiratorii, uşor afrodiziace şi nu numai, scorţişoara a fost considerată plantă psihotropă sau etnobotanică 1 ; - este un tonic cardiac, întăreşte muşchiul inimii, are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular, stimulează sistemul imunitar, este antioxidant, antiinflamator, antitumoral antigripal, aromatizant, anal­ gezic, antibacterian, calmant. Metode de folosire: - scorţişoara se fumează, prizează sau se pune în ceai; se foloseşte ca ingredient psihoactiv în: ţigări, absint şi alte tipuri de băuturi, dar şi în stimulente sexuale; - se mai prepară infuzie sau decoct - simplu sau în combinaţie cu alte ceaiuri, sucuri sau vinuri; - se mai consumă sub formă pulbere, tinctură, esenţă sau ulei eteric şi grog. Riscuri negative/de supradoză: - în cazul excesului, poate produce inflamaţii ale limbii, gingiilor, faringelui şi esofagului; - pudra de scorţişoară dacă este inhalată, inflamează mucoasa nazală; - produce o creştere a temperaturii corpului, produce secreţie salivară, lacrimală şi nazală; - scorţişoara în doze mari sau sub formă de ulei esenţial nu este indicată femeilor însărcinate şi copiilor; - la unele persoane, consumul în cantităţi mari poate cauza reacţii alergice; - aplicată pe piele, poate determina roşeaţă şi iritaţie; - cantităţile foarte mari de scorţişoară cassia pot fi toxice, îndeosebi pentru cei cu probleme hepatice. 1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 191.

Nicoleta-Elena Buzatu 14. Tarhon

Tulpină cu frunze

Frunze uscate

Tarhonul este o plantă aromatică, erbacee, perenă care provine din Asia. La noi în ţară este cultivată pentru frunzele sale aromate şi gustoase întrebuinţate în arta culinară. Denumire ştiinţifică: Artemisia dracunculus Denumire populară: dracon, matricea, taracan, tarahana, tarcon,

tarhon. Încadrare taxonomică Încrengătura: Spermatophyta Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) Ordinul: Asterales (Compositales) Familia: Compositae Genul: Artemisia Specia: Artemisia dracunculus

Descriere botanică: - tulpina este lemnoasă, înaltă până la 1,5 m, bine ramificată; - frunzele sunt înguste şi lungi, până la 10 cm lungime, ascuţite la vârf; - florile dispuse în capitule, au culoarea alb-verzuie, galbenă sau brună; - fructul este o achenă de dimensiuni foarte mici. Compoziţie chimică: - are în componenţă uleiuri volatile ce conţin compuşi aromatici de tip fenol-metil-eter, estragol, cumarine, flavonoide, mucilagii; - frunzele mai conţin săruri minerale, pectină, celuloză, substanţe azotoase, acetaldehidă, cumarină, vitaminele B 1 şi C.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 3 1 Proprietăţi: - are proprietăţi psihotrope evidente probate, stimulante şi tonice pentru sistemul nervos, digestiv şi cardiovascular 1 ; - stimulează digestia şi apetitul, carminativ, diuretic cu eliminare masivă de acid uric, expectorant, calmant al spasmelor bronhice, relaxant, antiinflamator, aromatizant, întăreşte imunitatea organismului, tratează patologii digestive, ginecologice, stomatologice, combate oboseala şi ajută la inducerea stării de somn. Metode de folosire: - din vârfurile plantei se fac ceaiuri şi decocturi; - se consumă frunzele ca atare, pulbere şi suc de tarhon. Riscuri negative/de supradoză: - este contraindicat în sarcină şi în alăptare, dar şi persoanelor care manifestă alergii la substanţele din plantă.

1 A se vedea Ciocan, V., op. cit., p. 187-188.

Cil Capitolul III Legislaţia naţională cu privire la substanţele noi cu proprietăţi psihoactive Consumul substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, impropriu denumite „etnobotanice" sau „droguri legale", s-a evidenţiat în anul 2008 şi a cunoscut o creştere şi o diversificare accelerată în ultimii ani, cu scă­ deri şi reveniri determinate de implementarea măsurilor legislative de punere sub control iniţiate de Guvernul României. Ţara noastră face parte din rândul ţărilor care de-a lungul timpului au depus eforturi constante pentru crearea unui cadru legislativ cores­ punzător, având ca scop punerea sub control a produselor şi substanţelor stupefiante şi toxice, alăturându-se totodată comunităţii internaţionale în lupta contra traficului de droguri1. Totodată, statul român s-a preocupat permanent de îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin semnarea convenţiilor internaţio­ nale în materie de droguri, adaptându-şi în acest sens legislaţia. Mai mult de atât, în contextul aderării României la Uniunea Europeană, în plan legislativ, a continuat procesul de armonizare cu aquis-ul comunitar2 , prin elaborarea şi adoptarea unor acte normative de îmbunătăţire a ca­ drului juridic naţional atât în domeniul reducerii cererii cât şi în dome­ niul reducerii ofertei de droguri. Extinderea şi formele concrete de manifestare a fenomenului drogu­ rilor au impus adaptarea şi modernizarea cadrului legislativ şi institu­ ţional, premise necesare menţinerii sub control a acestei forme de crimi­ nalitate3 . 1 Paraschiv, G.; Paraschiv, O.Ş.; Paraschiv R.G., Drogurile - un pericol pentru ordinea juridică naţională şi internaţională, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2014, p. 91. 2 A se vedea şi Bucur, R., Politici pentru armonizarea legislativă în domeniul dro­ gurilor în Mays, L.; Tarniţă, M., Selected Proceedings of the First lnternational Conference on Social Work Perspective son Quasi-Coercitive Treatment of offenders, 4-5 noiembrie 2009, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, p. 82-88. 3 Radu, M.E., Interpol - tendinţe şi orientări în dreptul internaţional contemporan, Editua ProUniversitaria, Bucureşti, 2014, p. 264.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 33 1. În efortul de a stăpâni fenomenul şi, totodată, de a se adapta la legislaţia internaţională, legiuitorul român a adoptat Legea nr. 143 din

2 6 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consu­ mului ilicit de droguri, publicată în M. Of. nr. 362 din 3 august 2000. În pofida eforturilor autorităţilor statului român de a reduce traficul şi consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive s-a constatat în continuare proliferarea acestui fenomen, precum şi creşterea numărului şi a frecvenţei cu care aceste substanţe ajung, în diferite moduri să fie consumate în ţara noastră. Prin urmare, această lege a fost modificată şi completată în nenumărate rânduri, iar în anul 2014 a fost republicată, după cum urmează: - Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în M. Of. nr. 261 din 18 aprilie 2002; - Legea nr. 39 /2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în M. Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003; - Legea nr. 522/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de dro­ guri, publicată în M. Of. nr. 1 155 din 7 decembrie 2004; - O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, publicată în M. Of. nr. 1039 din 28 decembrie 2006; - O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339 /2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 100 din 15 februarie 2010; - Legea nr. 92/2010 privind aprobarea 0.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru com­ pletarea Legii nr. 339 /2005 privind regimul juridic al plantelor, substan­ ţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 348 din 26 mai 2010; - H.G. nr. 575/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupe­ fiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143 /2000 privind pre­ venirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. nr. 509 din 22 iulie 2010;

Nicoleta-Elena Buzatu - O.U.G nr. 105/2011 pentru modificarea art 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de dro­ guri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 3 39 /2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publi­ cată în M. Of. nr; 855 din 5 decembrie 2011; - Legea nr. 187 /2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012; - Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în M. Of. nr. 515 din 14 augur 2013; - a fost republicată în M. Of. nr. 163 din 6 martie 2014; - Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupe­ fiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 322 din 5 mai 2014. Apariţia legii mai sus menţionate cu toate instituţiile pe care le con­ sacră, a creat un cadru legal modern şi adaptabil la realităţile manifestării fenomenului la noi în ţară. În practică, nu s-au înregistrat probleme deosebite în ceea ce pri­ veşte aplicarea textelor incriminatoare, iar acest lucru a dus la sancţio­ narea mai multor infractori. Prin prevederea unor cauze de nepedepsire sau de reducere a pe­ depselor în cazul denunţării unor participanţi la infracţiune, dar şi a con­ tribuţiei acestora la dovedirea vinovăţiei, în unele cazuri s-a ajuns şi la pedepsirea celor care organizau şi conduceau traficul ilicit de droguri, reuşindu-se astfel destructurarea unor reţele de criminalitate organizată.

2. Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 1095 din 5 decembrie 2005. Această lege stabileşte regimul juridic privind autorizarea substan­ ţelor stupefiante şi psihotrope precum şi a preparatelor care le conţin, substanţe aflate sub control internaţional, pentru care ţara noastră trans­ mite trimestrial şi anual raportări complete către Organul Internaţional de Control de la Viena, referitoare la producţia, importul şi exportul acestora, precum şi stocurile pe care le deţine România. Totodată, abrogă

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 35 Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor şi al substanţelor stupe­ fiante întrucât s-a impus, printre altele, şi modernizarea legislaţiei care să ţină seama de noile realităţi socio-politice şi juridice generate de actualul sistem constituţionaJl şi H.G. nr. 7S/1991 pentru stabilirea şi sancţio­ narea contravenţiilor la normele privind regimul produselor şi substan­ ţelor stupefiante. De-a lungul timpului şi această lege a fost completată şi modificată după cum urmează: - H.G. nr. 282/2008 pentru completarea tabelului I din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 206 din 18 martie 2008; - O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 100 din 1S februarie 2010; - H.G. nr. 57S/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupe­ fiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; - O.U.G. nr. 10S/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 85S din S decembrie 2011; - Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi prepa­ ratelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 322 din 5 mai 2014. Legea mai sus menţionată a fost elaborată de o comisie interminis­ terială alcătuită din Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, din Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale Antidrog, după o lege elaborată de Programul Naţiunilor Unite 1 Din punct de vedere terminologic, Legea nr. 73/1969 devenise uşor desuetă, fiind o lege care făcea referire la „unităţile socialiste", ,,organele de miliţie" etc.

Nicoleta-Elena Buzatu pentru Controlul Internaţional al Drogurilor şi revizuită de un grup de experţi întrunit la Viena în anul 2002 şi totodată au fost luate în consi­ derare şi sugestiile ce figurează în comentariile asupra Convenţiilor din 1961 şi 1971 publicate de Organizaţia Naţiunilor Unite. De asemenea, au fost cuprinse în lege atât observaţiile cât şi propunerile făcute de experţii francezi şi spanioli în domeniul farmaceutic la sfârşitul anului 2004 şi începutul anului 2005 când au fost prezenţi la Agenţia Naţională Antidrog.

3. Hotărârea Guvernului nr. 1.915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a preve­ derilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, sub­ stanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 18 din 1 1 ianuarie 2007. Potrivit acesteia, controlul şi supravegherea respectării regimului juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope de către Ministerul Sănătăţii se exercită prin verificarea documentelor şi prin inspecţii de către inspectorii farmacişti din Ministerul Sănătăţii în baza unui plan anual de inspecţii şi a procedurilor specifice elaborate de compartimentul de specialitate. De asemenea, sunt detaliate dispoziţiile Legii nr. 339/2005 privind utilizarea medicală a substanţelor şi a prepa­ ratelor stupefiante şi psihotrope, distrugerea, autorizarea în scop de cercetare, precum şi evidenţa şi păstrarea acestora. Această hotărâre de guvern a fost modificată prin: - H.G. nr. 349/2007 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, apro­ bate prin H.G. nr. 1.915/2006, publicată în M. Of. nr. 272 din 24 aprilie 2007; - H.G. nr. 396/2015 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339 /2005 privind regimul juridic al plantelor substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, aprobate prin H.G. nr. 1.915/2006, publicată în M. Of. nr. 397 din 5 iunie 2015. A abrogat Ordinul nr. 1.204/2004 al ministrului sănătăţii privind aprobarea certificatului pentru deţinerea de medicamente şi substanţe stupefiante şi psihotrope şi a modificat H.G. nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 37 4. Decizia Agenţiei Naţionale Antidrog nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardelor minimale obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri, publicată în M. Of. nr. 899 din 6 noiembrie 2006.

Managementul de caz aplicat în domeniul asistenţei consumatorului de droguri este o metodă de coordonare a tuturor serviciilor de asistenţă medicală, psihologică şi socială şi constă în activitatea de identificare a necesităţilor consumatorului, planificarea, coordonarea şi monitorizarea implementării măsurilor din planul individualizat de asistenţă a consu­ matorului de droguri, în funcţie de resursele disponibile. Standardele minime obligatorii sunt complementare cu normele de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asis­ tenţă a consumatorului de droguri şi se completează cu celelalte dispo­ ziţii în domeniul asistenţei consumatorului de droguri. Aceste standarde sunt grupate pe următoarele arii de interes: 1. descrierea metodei şi condiţii de utilizare; 2. şedinţe de management de caz şi tehnici aplicate; 3. aplicarea managementului de caz în funcţie de etapele procesului: 3. 1. evaluarea; 3.2. stabilirea programului integrat de asistenţă şi elaborarea pla­ nului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri; 3.3. semnarea acordului şi includerea în programul integrat de asistenţă; 3.4. implementarea planului individualizat de asistenţă a consu­ matorului de droguri; colaborare; 3.5. monitorizare şi evaluare; 3.6. terminare; 4. echipa multidisciplinară din centrul de prevenire, evaluare şi con­ siliere antidrog (CPECA) : formare, funcţionare, desemnare, situaţii speciale; 5. managementul informaţiilor; 6. advocacy; 7. situaţii speciale. 5. Decizia Agenţiei Naţionale Antidrog nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consuma­ torului de droguri, publicată în M. Of. nr. 899 din 6 noiembrie 2006.

Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri repre­ zintă intervenţiile şi măsurile terapeutice, psihologice şi sociale adaptate

Nicoleta-Elena Buzatu necesităţilor fiecărui consumator de droguri şi se întocmeşte în situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consu­ mului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin H.G. nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri poate fi modificat în urma reevaluării acestuia în vederea adecvării interven­ ţiilor la nevoile beneficiarului. Modificarea planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri se face de către echipa din CPECA sau de alţi furnizori, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz.

6. Hotărârea Guvernului nr. 282 din 12 martie 2008 pentru completarea tabelului I din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupe­ fiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 206 din 18 martie 2008. Prin articolul unic al acestei hotărâri a fost completat Tabelul I, subtitlul Stupefiante din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, introducându-se la poziţia 17, substanţa oripavina. Aceasta este un derivat al thebainei, constituent natural al opiului, ceea ce justifică includerea ei în anexă. Are proprietăţi analgezice, com­ parabile cu ale morfinei, dar nu este folosit în medicină, din cauza toxi­ cităţii crescute. Întrucât există posibilitatea de a se modifica, pe cale sintetică, pentru a obţine alte narcotice, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat, în anul 2003, ca oripavina să intre sub incidenţa legilor din 1961, referitoare la narcotice, iar în martie 2007 Comisia pentru Narcotice a Naţiunilor Unite a decis să accepte aceste recomandări. În acest context, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a comunicat decizia autorităţilor române, pentru a fi întreprinse măsurile corespunzătoare de modificare a legislaţiei interne. 7. Legea nr. 222 din 28 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară inter­ naţională în materie penală, publicată în M. Of. nr. 758 din 10 noiembrie 2008. Mondializarea crimei, perfecţionarea mijloacelor folosite de marea infracţionalitate internaţională, mobilitatea crescută a persoanelor, a

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 39 bunurilor, dispariţia treptată a frontierelor din interiorul Europei au dus la dezvoltarea puternică a unei infracţionalităţi cu caracter internaţional; tocmai de aceea este necesară o cooperare internaţională sporită atât în domeniul judiciar, cât şi în cel poliţienesc 1 . Prin legea mai sus menţionată, au fost emise noi măsuri privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în special în ceea ce priveşte aplicarea mandatului european de arestare2 , prelungirea duratelor de reţinere şi arestare temporară în vederea extrădării şi completarea cadrului procedural pentru extrădare, măsuri ce vizează şi cazurile de infracţiuni la regimul drogurilor.

8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 100 din 15 februarie 2010. Guvernul României a adoptat această ordonanţă de urgenţă 3 din următoarele considerente: - pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante şi substanţe; - din cauza intoxicărilor pe care le produc şi a riscului de abuz; - luând în considerare numărul mare de persoane care se prezintă la spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe; - numărul magazinelor prin intermediul cărora se comercializează aceste plante şi substanţe a crescut alarmant; - ţinând cont de faptul că orice întârziere determinată de parcurge­ rea procedurii legislative obişnuite ar putea afecta sănătatea sau viaţa unui mare număr de persoane, în special tineri; şi - în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. 1 A se vedea pe larg Radu, M.E., Cooperare judiciară internaţională, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2014. 2 Cu privire la mandatul european de arestare, a se vedea Rusu, M.I., Asistenţa judiciară în materie penală la nivel european, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 43 şi urm. 3 A se vedea Expunerea de motive a O.U.G. nr. 6 din 10 februarie 2010 pe www.cdep.ro - Camera Deputaţilor.

1 40

I

Nicoleta-Elena Buzatu

Prin această O.U.G. au fost puse sub control un număr de 36 de noi substanţe cu proprietăţi psihoactive, fiind simplificată totodată şi procedura de punere sub control a diferitelor substanţe identificate ca având proprietăţi stupefiante sau psihotrope. Astfel, această ordonanţă modifică şi Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în sensul că a fost schimbată modalitatea legislativă de modificare a tabelelor cuprinzând substanţele aflate sub control naţional, conţinute în anexele I-IV ale Legii nr. 143/ 2000 (prin hotărâre a Guvernului faţă de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, cum era prevăzut anterior). De asemenea, au fost modificate tabelele I-IV, astfel: - la tabelul I - s-au introdus 18 plante şi substanţe noi; - la tabelul II - a fost introdusă o substanţă nouă; - la tabelul III - au fost introduse 17 plante şi substanţe noi. Potrivit acestei O.U.G., Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, s-a modificat şi completat după cum urmează: În tabelul nr. I, după substanţa TMA-2 = 2,4,5-trimethoxyamphetamine s-au introdus următoarele plante şi substanţe: ,,1. BZP (benzilpiperazină) 2. CPP (clorofenilpiperazină) 3. CP 47,497 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metiloctan-2-il) fenol 4. CP 47,497-C6 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilheptan-2-il) fenol 5. CP 47,497-CS = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilnonan-2-il) fenol 6. CP 47,497-C9 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metildecan-2-il) fenol 7. DOC (2,S-dimetoxi-4-cloroamfetamina) = 1- ( 4-clor-2,5-dimetoxi­ fenil) propan-2-amina 8. DOI (2,S-dimetoxi-4-iodoamfetamina) = 1-(2,5-dimetoxi-4-iodo fenil)-propan-2-amina 9. Fluorometcatinona (flefedrona) = 1-(fluorofenil)-2-(metilamino) propan-1-ona 10. Indanilamfetamina 11. JWH-018 = Naftalen-1-il-(1-pentilindol-3-il) metanona 12. 4-metilmetcatinona (mefedrona) = 1-( 4-metilfenil)-2-metilami nopropan-1-ona 13. 4-metoximetcatinona (metedrona) = 1-( 4-metoxifenil)-2-(metila mino) propan-1-ona 14. Oripavina

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 41 15. Toate speciile din genul Psilocybe 16. TFMPP (trifluorometilfenilpiperazina) 17. �-ceto-MDMA (metilona) = 2-metilamino-1-(3,4-metilendioxi­ fenil) propan-1-ona 18. P-ceto-MBDB (butilona) = 1-( 1,3-benzodioxol-5-il)-2-(metil amino) bu tan-1-ona." În tabelul nr. II, după substanţa 2C-B = 4-bromo-2,5-dimethoxyphe­ nethylamine s-a introdus următoarea substanţă: ,,Bromo-dragonfly = 1-(8-Bromobenzodifuran-4-il)-2-aminopropan." În tabelul nr. III, după substanţa ZOLPIDEM = N, N,6-trimethyl-2-p­ tolylimidazol [1,2 = a] pyridin-3-acetamide s-au introdus următoarele plante şi substanţe: 1. Acid ibotenic 2. Amanita muscaria (L: Fr.) Lam. 3. Amanita pantherina 4. Amida acidului lisergic 5. Toate speciile din genul Argyreia 6. 7-hidroxirnitragynina 7. Ibogaina 8. Ketamina 9. Muscimol 10. Mitraginina 11. Mitragyna speciosa Korth (Kratom) 12. Nitrit de amil 13. Nymphaea caerulea Sav. 14. Turbina corymbosa (L.) Raf., Sin. Rivea corymbosa (L.) Hallier f. 15. Salvinorin A-F 16. Salvia divinorum Epling & Jâtiva 17. Tabernanthe iboga (L.) Nutt. În tabelul nr. IV, s-a introdus substanţa „Gama-butirolactona (GBL) = Dihidrofuran-2(3H)-ona." Totodată, aceeaşi ordonanţă de urgenţă modifică Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupe­ fiante şi psihotrope prin adăugarea unei categorii de „plante şi substanţe aflate sub control naţional", care urmează să se „actualizeze ori de câte ori este necesar, prin hotărâre a Guvernului" - art. 8, alin. ( 4).

Nicoleta-Elena Buzatu Tabelele I-III, au fost completate fiecare în parte cu câte o secţiune nouă, în care au fost înscrise plantele şi substanţele aflate sub control naţional: - la Tabelul I - a fost adăugată o secţiune cu 2 5 de substanţe noi; - la Tabelul II - a fost adăugată o secţiune care cuprinde 8 substanţe noi; - la Tabelul III - a fost adăugată o secţiune conţinând 3 substanţe noi. Prin urmare, Legea nr. 3 39/2005 privind regimul juridic al plan­ telor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, se com­ pletează prin O.U.G. nr. 6/2010, astfel: La anexă, după secţiunea „Psihotrope" a tabelului I se introduce o nouă secţiune, şi anume „Plante şi substan,te aflate sub control naţional": „Plante şi substanţe aflate sub control naţional 1. Acid ibotenic 2. Amanita muscaria (L: Fr.) Lam 3. Amanita pantherina 4. Amida acidului lisergic 5. Toate speciile din genul Argyreia 6. BZP (benzilpiperazina) 7. DOC (2,5-dimetoxi-4-cloroamfetamina) = 1-( 4-clor-2,5-dimetoxi­ fenil) propan-2-amina 8. DOI (2,5-dimetoxi-4-iodoamfetamina) = 1-(2,5-dimetoxi-4-iodo fenil)-propan-2-amina 9. CPP ( clorofenilpiperazina) 10. CP 47,497 = 2-(3-hidroxiciclohexil)- 5-(2-metiloctan-2-il) fenol 11. CP 47,497-C6 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilheptan-2-il) fenol 12. CP 47,497-C8 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilnonan-2-il) fenol 13. CP 47,497-C9 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metildecan-2-il) fenol 14. Fluorometcatinona (flefedrona) = 1-(fluorofenil)-2-(metilamino) propan-l-ona 15. Indanilamfetamina 16. JWH-018 = Naftalen-1-il-(1-pentilindol-3-il) metanona 17. 4-metilmetcatinona (mefedrona) = 1-(4-metilfenil)-2-metil aminopropan-1-ona 18. 4-metoximetcatinona (metedrona) = 1-(4-metoxifenil)-2-(metil amino) propan-1-ona 19. Muscimol

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 43 20. Nymphaea caerulea Sav. 21. Turbina corymbosa (L.) Raf., Sin. Rivea corymbosa (L.) Hallier f. 22. Toate speciile din genul Psilocybe 23. TFMPP (trifluorometilfenilpiperazina) 24. 13-ceto-MDMA (metilona) = 2-metilamino-1-(3,4-metilendioxi fenil) propan- 1 -ona 25. 13-ceto-MBDB (butilona) = 1-( 1,3-benzodioxol-5-il)-2-(metil amino) butan-1-ona." La anexă, după secţiunea „Psihotrope" a tabelului II se introduce o nouă secţiune, şi anume „Plante şi substanţe aflate sub control naţional": „Plante şi substanţe aflate sub control naţional 1. lbogaina 2. Ketamina 3. Mitragyna speciosa Korth (Kratom) 4. 7-hidroximitragynina 5. Mitraginina 6. Salvia divinorum Epling & Jativa 7. Salvinorin A-F 8. Tabernanthe iboga (L.) Nutt." Tot la anexă, după secţiunea „Psihotrope" a tabelului III se introduce o nouă secţiune, respectiv „Plante şi substan,te aflate sub control naţional": „Plante şi substanţe aflate sub control naţional 1. Bromo-dragonfly = 1-(8-Bromobenzodifuran-4-il)-2-aminopropan 2. Gama-butirolactona (GBL) = Dihidrofuran-2(3H)-ona 3. Nitrit de amil". Comercianţii au adus spre vânzare alte substanţe noi, care nu se regăsesc pe listele de mai sus. Mai mult decât atât, au profitat şi de faptul ca nicio autoritate a statului nu a controlat conţinutul unui astfel de plic, ci doar ceea ce scrie pe ambalaj. Astfel, multe dintre droguri au fost reintroduse sub alte denumiri. În unele cazuri s-a păstrat chiar şi denumirea veche a halucino­ genului - cum ar fi cazul Special Gold sau au apărut variante ale aceleiaşi mărci, ca de exemplu Special Cocs 1 • 1 Magazinele de vise vând droguri interzise sub denumiri inofensive, Sursa: Ziare.corn, 21 Septembrie 2010.

Nicoleta-Elena Buzatu 9. Hotărârea Guvernului nr. 575 din 16 iunie 2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. nr. 509 din 22 iulie 2 0 1 0. Lista etnobotanicelor interzise a fost completată, la propunerea Ministerului Sănătăţii, cu încă opt substanţe cu efect psihoactiv identi­ ficate de către experţi, întrucât unele plante şi substanţe aflate sub con­ trol naţional au fost reintroduse sub denumirea de îngrăşăminte pentru plante sau ca plante pentru odorizarea camerelor. În Legea nr. 143/2000 au fost aduse noi modificări prin această hotărâre de Guvern, astfel: - la Tabelul I - au fost adăugate două substanţe noi; - la Tabelul III - au fost adăugate şase substanţe noi. Prin urmare, Anexa la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, s-a modificat şi s-a completat după cum urmează: În tabelul nr. I, după substanţa „!3-ceto-MBDB (butilona) = 1-( 1,3-benzodioxol-5-il)-2-(metilamino)butan-1-ona" s-au introdus următoarele substanţe: „JWH 250 = 2-(2-metoxifenil)-1-( 1-pentilindol-3-il) etanonă JWH-073 = naftalen-1-il-( 1-butilindnol-3-il) metanonă". În tabelul nr. III, după substanţa „Tabernanthe iboga (L.) Nutt" au fost introduse următoarele substanţe: „2C-C = 4-cloro-2,5-dimetoxi-fenetilamină Etcatinonă = (RS)-2-etilamino-1-fenil-propan-1-onă Dimetocaină (larocaină) = (3-dietilamino-2,2-dimetilpropil)4-aminobenzoat Metilendioxipirovaleronă (MDPV) Metilbenzilpiperazină (MBZP) N,N-dialil-5-metoxitriptamină (5-MEO-DALT)". În tabelul nr. IV, substanţa „Gama-butirolactona (GBL) furan-2 (3H)-ona" s-a abrogat.

Dihidro

Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, a fost modificată astfel:

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 45 - la Tabelul I, la secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", s-au introdus alte şapte plante şi substanţe noi; - la Tabelul II, la secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", s-a introdus o nouă substanţă; - la Tabelul III, la secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", se elimină o substanţă. Anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, s-a modificat şi completat în felul următor: În tabelul I, la secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", după poziţia 25 au fost introduse şapte poziţii noi, poziţiile 26-32, cu următorul cuprins: „26. 2C-C=4-cloro-2,S-dimetoxi-fenetilamină 2 7. Etcatinonă= (RS)-2-etilamino- 1-fenil-propan-1-onă 28. JWH 250=2-(2-metoxifenil)-1-(1-pentilindol-3-il) etanonă 29. JWH-073=naftalen-1-il-(1-butilindol-3-il) metanonă 30. Metilendioxipirovaleronă (MDPV) 31. Metilbenzilpiperazină (MBZP) 32. N,N-dialil-5-metoxitriptamină (5-MEO-DALT)". î'n tabelul II, la secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", după poziţia 8 a fost introdusă o poziţie nouă, poziţia 9, cu următorul cuprins: ,,9. Dimetocaină (larocaină) = (3-dietilamino-2,2-dimetilpropil)4-aminobenzoat". În tabelul III, la secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", poziţia 2 „Gama-butirolactona (GBL) = Dihidrofuran-2(3H)­ ona" a fost abrogată. „Plantele etnobotanice" nu au dispărut de pe piaţă în urma adoptării celor două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, iar patronii aşa-ziselor „magazine de vise" au oferit spre comercializare, în shop-uri, magazine on-line sau prin mica publicitate, noi ierburi şi substanţe de acest fel.

10. La începutul anului 2011, a fost elaborat Programul de măsuri pentru combaterea comercializării şi consumului substanţelor/

Nicoleta-Elena Buzatu produselor noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii nr. 5/1194 din 18 februarie 2011, aprobată în scopul coordonării şi monitorizării activităţilor realizate la nivel naţional pentru prevenirea consumului de substanţe/produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele reglementate de lege, precum şi pentru combaterea proliferării acestora sub orice formă. În plan legislativ, măsurile prevăzute în acest program s-au con­ cretizat prin elaborarea Ordinului comun al ministrului sănătăţii, minis­ trului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului administraţiei şi inter­ nelor, ministrului finanţelor publice, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, din februarie 2011 1 pentru constituirea echipelor mixte ce vor efectua controale, conform competenţelor, în locurile şi/sau mediile în care se produc, se comercializează, se utilizează sau se consumă substanţe şi/sau produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele regle­ mentate. În esenţă, acest ordin instituie obligativitatea intervenţiei co­ mune a tuturor instituţiilor cu atribuţii în controlul respectării tuturor prevederilor legale în domeniul sănătăţii publice, al desfăşurării de acti­ vităţi comerciale, al comercializării de produse, bunuri şi servicii către populaţie, ori al prevederilor legislaţiei financiare aplicabile activităţilor comerciale2 • Programul de măsuri pentru combaterea comercializării şi consu­ mului substanţelor /produselor noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii a fost structurat pe trei mari domenii de intervenţie, respectiv:

1 Ordinul comun al ministrului sănătăţii nr. 121 din 16.02.2011, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 43 din 16.02.2011, ministrului administraţiei şi internelor nr. 43 din 17.02.2011, ministrului finanţelor publice nr. 1.647 din 16 februarie 2011, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 8 din 16 februarie şi preşedinţialului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 1/239 din 16 februarie 2011 pentru constituirea echipelor mixte ce vor efectua controale, conform competenţelor, în locurile şifsau mediile în care se produc, se comercializează, se utilizează sau se consumă substanţe şi/ sau produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele regle­ mentate (emitent: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în M. Of. nr. 123 din 17 februarie 2011). 2 OEDT; ANA, Raportul naţional privind situaţia drogurilor 201 1, România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, REITOX, 2011.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 47 măsuri organizatorice şi legislative, măsuri operative şi măsuri de prevenire. Potrivit Raportului naţional privind situaţia drogurilor din 2014 1 , în perioada ianuarie-decembrie 2013, rezultatele măsurilor de ordin legal, aplicate în urma controalelor efectuate în baza Ordinului comun nr. 5/1 1 94 din 1 8 februarie 2 0 1 1, se sintetizează astfel: - au fost desfăşurate 463 activităţi de control; - au fost aplicate 380 sancţiuni contravenţionale şi amenzi în valoare de 123.810 lei; - au fost confiscate 1 726 plicuri SNPP şi 2026 gr. de substanţe psihoactive noi; - au fost întocmite 49 dosare penale; - au fost cercetate 69 de persoane; - au fost reţinute 2 2 de persoane. 11. Legea nr. 1 94 din 7 noiembrie 2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, publicată în M. Of. nr. 796 din 10 noiembrie 2011. - modificată prin Legea nr. 187 /2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 20 12; - republicată în M. Of. nr. 140 din 26 februarie 2014. Această lege stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substan­ ţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare drogurilor şi totodată, instituie măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei. Prin urmare, operaţiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, inclusiv cele desfăşurate prin mijloace electronice, se supun autorizării prealabile în condiţiile legii, chiar dacă scopul pentru care au fost produse nu îl reprezintă consumul. Potrivit Raportului naţional privind situaţia drogurilor din 20142 , interesul online manifestat pentru fenomenul SNPP se află în continuă scădere, după adoptarea legislaţiei care prevede existenţa unei autori­ zaţii prealabile comercializării unor astfel de produse. 1 EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendin,te, REITOX, Bucureşti, 2014, p. 23. 2 EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendinţe, REITOX, Bucureşti, 2014, p. 190.

1 48 1

Nicoleta-Elena Buzatu

12. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 103 din 26 aprilie 2012 privind aprobarea Procedurii de autorizare a operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, şi a cuantu­ mului tarifelor de autorizare şi evaluare, publicat în M. Of. nr. 330 din 1 6 mai 2 0 1 2. Prezenta procedură reglementează activităţile realizate pentru eli­ berarea autorizaţiei prevăzute la art. 2 lit. h) din Legea nr. 194/201 1 pri­ vind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Autorizaţia se eliberează de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin Institutul pentru Con­ trolul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, pentru un singur produs şi un singur operator. 13. Hotărârea Guvernului nr. 784 din 09 octombrie 2013 pri­ vind aprobarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020 şi a Planului de acţiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020, publicată în M. Of. nr. 702 din 15 noiembrie 2013. Noua Strategie naţională antidrog şi Planul său de acţiune reprezintă răspunsul statului român la problema drogurilor şi cuprind obiectivele generale şi specifice precum şi acţiunile concrete ce vor fi implementate în perioada de referinţă de către toate instituţiile implicate în reducerea impactului fenomenului drogurilor la nivel naţionaJ l . Prin urmare, aduce noi elemente în ceea ce priveşte reacţia statului român la problematica drogurilor, prin dezvoltarea mecanismelor de coordonare, colaborare interinstituţională, transparenţă decizională, cercetare şi analiză strategică. 14. Legea nr. 51 din 17 aprilie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 3 3 9/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în M. Of. nr. 322 din 5 mai 2014. 1 http://www.ana.gov.ro/stire150_1.php, site accesat în data de 05 mai 2014.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 49 Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit protejarea stării de sănătate a populaţiei în mod deosebit a adolescenţilor şi adulţilor prin reducerea riscurilor de îmbolnăviri sau decese datorate consumului de astfel de substanţe cât şi reducerea fenomenului infracţional şi a circulaţiei de bani nefiscalizaţi pe piaţa românească. Această lege a modificat şi completat tabelele I, II şi III din Legea nr. 143/2000 după cum urmează: - Tabelul nr. I - o substanţă a fost radiată şi au fost introduse alte 28 de substanţe; - Tabelul nr. II - o substanţă a fost radiată şi au fost introduse alte 2 substanţe; - Tabelul nr. III - 3 substanţe au fost radiate şi au fost introduse alte 3 substanţe. Prin urmare, în tabelul nr. I, substanţa „Oxycodone = 14-hydroxy dihydrocodeinone" a fost radiată. În tabelul nr. I, după substanţa „JWH-073 = naftalen-1-il-(1butilindol-3-il) metanonă" au fost introduse următoarele substanţe: „JWH-019 = 1-hexyl-3-(naphthalen-1-oyl) indole JWH-081 = 4-methoxynaphthalen-1-yl-(1-pentylindol-3-yl) methanone JWH-203 = 2-(2-chlorophenyl)-1-( 1-pentylindol-3-yl) ethanone JWH-210 = 4-ethylnaphthalen-1-yl (1-pentylindol-3-yl) methanone JWH-122 = ( 4-methyl-1-naphthyl)-(1-pentylindol-3-yl) methanone JWH-022 = naphtalen-1-yl[l-(pent-4-en-1-yl)-lH-indol-3-yl] metha none JWH-200 = (1-(2-morpholin-4-ylethyl) indol-3-yl] )-(naphtalen-1-yl) methanone JWH-25 1 = 2-(2-methylphenyl)-1 (1-pentyl- l H-indol-3-yl) ethanone AM-2201 = 1- [(5-fluoropentyl)-lH-indol-3-yl] -(naphtalen-1-yl) methanone MAM-2201 = 1- [(5-fluoropentyl)-l H-indol-3-yl]-(4-methyl-naphta lenyl) methanone UR- 144 = (1-pentilydol-3-yl)-(2,2,3,3,-tetremethylcyclopropyl) methanone XLR- 1 1 = 1-(5-fluoropentyl)-lh-indol-3-yl)-(2,2,3,3,-tetramethyl cyclopropyl) methanone CB-13 = naphthalen- 1-yl-( 4-pentyloxynaphthalen-1-yl) methanone RCS-4 = (4-methoxyphenyl)-( 1-pentyl- lH-indol-3-yl) methanone RCS-4 ortho isomer = (2- ( 4-methoxyphenyl)-(1-pentyl-l H-indol3-yl) methanone

Nicoleta-Elena Buzatu RCS-4-C4 = ( 4-methoxyphenyl)-(1-butyl-l H-indol-3-yl) methanone RCS-4-C4-ortho isomer = (2-( 4-methoxyphenyl)-(1-butyl-l H-indol3-yl) methanone STS-135 = 1-(S-fluoropenthyl)-N-tricyclo[3.3. 1. 13, 7] dec-1-yl-1 H-in dole-3-carboxamide AKB48 = 1-pentyl-N-tricyclo[3.3.1.13,7]dec-1-yl-1H-indazole-3-carboxi amide NEB = 2-( ethylamino)-1-phenyl- 1-butanone 4-MEC( 4-methylethcathinone) = 2-ethylamino-1-( 4-methylphenyl)1-propanone 4-EMCf 4-ethylmethcathinone) = 1-(4-ethylmethcathinone) = 1-( 4ethylphenyl)-2-(methylamino) - 1-propanone MABP (Buphedrone) = 2-(methylamino)-1-phenyl- 1-butanone Pentedrone = 2-(methylamino)-1-phenyl-1-pentanone 5-IT (5-2-Aminopropyl)indole) = 2-( lH-indol-5-yl)- 1-methyl-ethyl amine 5-MeO-DALT(N,N-diallyl-5-methoxytryptamine) = N-allyl-N-[2-(Smethoxy-l H-indol-3-yl)ethyl] prop-2-en-1-amine Ethcathinone = 2-ethylamino-1-phenyl-1-propanone MBZP = 1-benzyl-4-methylpiperazine". În tabelul nr. II, substanţa „Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethyl amino-4,4-diphenylheptane" a fost, de asemenea, radiată. În tabelul nr. II, după substanţa „Bromo-dragonfly = 1-(8-Bromo benzodifuran-4-il)-2-aminopropan" au fost introduse următoarele sub­ stanţe: „4-MMA( 4-methylmethamphetamine) = N-methyl- 1-( 4-methyl phenyl)propan-2-amine 5-MA( 4-methylamphetamine) = 1-( 4-methylphenyl)propan-2-amine". În tabelul nr. III, substanţele „Metilbenzilpiperazină (MBZP)", ,,Etcatinonă = (RS)-2-etilamino-1-fenil-propan- 1-onă" şi „N,N-dialil-5metoxitriptamină (5-MEO-DALT)" au fost radiate. În tabelul nr. III, după substanţa „Metilendioxipirovaleronă (MDPV)" se introduc următoarele substanţe: „alfa-PVP = 1-phenyl-2-( 1-pyrrolidinyl)- 1-pentanone Naphyrone = 1-naphthalen-2-yl-2-pyrrolidin-1-ylpentan- 1-one MDPBP = 1-(3,4-methylendioxyphenyl)-2-(1-pyrrolidinyl)-1-butanone".

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 s 1 Anexa la Legea nr. 3 39/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, a fost completată astfel: - Tabelul I - au fost introduse 30 de poziţii noi; - Tabelul II - a fost introdusă o poziţie nouă. Astfel, în tabelul I, secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţional", după poziţia nr. 32 „N,N-dialil-5-metoxitriptamină (5-MEO­ DALT)" au fost introduse 30 de poziţii noi (33-62), cu următorul cuprins: „33. JWH-019 = 1-hexyl-3-(naphthalen-1-oyl) indole 34. JWH-081 = 4-methoxynaphtlen-1-yl-(1-pentylidol-3-yl) methanone 35. JWH-203 = 2-(2-chlorophenyl)-1-(1-pentylindol-3-yl) ethanone 36. JWH-21O = 4-ethylnaphthalen-1-yl-(1-pentylindol-3-yl) methanone 37. JWH-122 = (4-methyl-1-naphthyl)-(1-pentylindol-3-yl) methanone 38. JWH-022 = naphtalen-1-yl[1-(pent-4-en-1-yl)-1H-indol-3-yl] metha none 39. JWH-200 = (1-(2-morpholin-4-ylethyl)indol-3-yl])-(naphtalen-1-yl) methanone 40. JWH-251 = 2-(2-methylphenyl)-1-( 1-pentyl-lH-indol-3-yl)etha none 41. AM-2201 = 1-[(5-fluoropentyl)-lH-indol-3-y]-(naphtalen-1-yl) methanone 42. MAM-2201 = 1-[(5-fluoropentyl)-lH-indol-3-yl]-(4-methyl-naphta lenyl) methanone 43. UR-144 = (1-pentylindol-3-yl)-(2,2,3,3-tetremethylcyclopropyl) methanone 44. XLR-11 = 1-(5-fluoropentyl)-1H-indol-3-yl)-(2,2,3,3-tetramethyl cyclopropyl) methanone 45. CB-13 = naphthalen-1-yl-(4-pentyloxynaphthalen-1-yl) methanone 46. RCS-4 = (4-methoxyphenyl)-(1-pentyl-lH-indol-3-yl) methanone 47. RCS-4 ortho isomer = (2-( 4-methoxyphenyl)-(1-pentyl-lH-indol3-yl) methanone 48. RCS-4-C4 = l4-methoxyphenyl)-(1-butyl-1H-indol-3-yl) methanone 49. RCS-4-C4-ortho isomer = (2-( 4-methoxyphenyl)-( 1-butyl-lH­ indol-3-yl) methanone 50. STS-135 = 1-(5-fluoropenthyl)-N-tricyclo[3.3. 1.13, 7] dec-1-yl-1H­ indole-3-carboxiamide 51. AKB48 = 1-pentyl-N-tricyclo[3.3.1.13, 7] dec-1-yl- lH-indazole-3carboxiamide 52. NEB = 2-(ethylamino)-1-phenyl-1-butanone

Nicoleta-Elena Buzatu 53. 4-MEC ( 4-methylethcatinone) = 2-ethylamino-1-( 4-methyl phenyl)-1-propanone 54. 4-EMC-( 4-ethylmethcathinone) = 1-( 4-ethylphenyl)-2-(methyl amino)-1-propanone 55. MABP (Buphedrone) = 2-( methylamino)-1-phenyl-1-butanone 56. Pentedrone = 2-(methylamino)-1-phenyl-1-pentanone 57. 5-IT (5-2-Aminopropyl)indole) = 2-(l H-indol-5-yl)-1-methyl­ ethylamine 58. 4-MMA (4-methylmethamphetamine) = N-methyl-1-( 4-methyl phenyl)propan-2-amine 59. 4-MA (4-methylamphetamine) = 1-(4-methylphenyl)propan2-amine 60. Alfa-PVP = 1-phenyl-2-(1-pyrrolidinyl)-1-pentanone 61. Naphyrone = 1-naphthalen-2-yl-2-pyrrolidin-1-ylpentan-1-one 62. MDPBP = 1-(3,4-methylendioxyphenyl)-2-( 1-pyrrolidinyl)1-butanone". În tabelul II, secţiunea „Plante şi substanţe aflate sub control naţio­ nal", după poziţia nr. 9 „Dimetocaină (larocaină) = (3-dietilamino2,2-dimetilpropil)-4-aminobenzoat" a fost introdusă o poziţie nouă, poziţia nr. 10, cu următorul cuprins: ,,10. Tapentadol". Aceste substanţe introduse sub control naţional nu au fost utilizate ilicit în domeniul medical, agricol, industrial ori cel de cercetare. Piaţa de desfacere şi consum a substanţelor enumerate mai sus este cea folosită de traficanţii de droguri. 15. În prezent, pe ordinea de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor se află o propunere legislativă - Pl-x nr. 496 din 22 iunie 2015 pentru completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Iniţiatorii acesteia propun următorul amendament legislativ: „Articol Unic - Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi com­ pletările ulterioare, se completează după cum urmează: După art 26 se introduce un nou articol 26 1 , cu următorul cuprins: «Art 26 1 Tabelele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege se modifică prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 53 dintr-un tabel în altul, la propunerea Ministerului Sănătăţii sau a Ministerului Afacerilor Interne, în termen de cel mult 30 de zile de Ia data la care Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Afacerilor Interne a luat la cunoştinţă de existenţa respectivei plante sau substanţe, ori de la comunicarea hotărârii Comisiei de Stupefiante a Consiliului Economic şi Social al Naţiunilor Unite»." Conform art. 1 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind com­ baterea traficului şi consumului licit de droguri, republicată, drogurile de mare risc sunt înscrise în tabelele I şi II din lege, iar drogurile de risc sunt înscrise în tabelul nr. III. Drept consecinţă, plantele şi substanţele introduse prin H.G. nr. 282/2008, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010 şi Legea nr. 51/20 14 în tabelele I şi II ale Legii nr. 143/2000, republicată sunt droguri de mare risc, iar cele introduse prin aceleaşi acte normative în tabelul III sunt droguri de risc. Toate aceste reglementări stabilesc un cadru general privind regi­ mul juridic al plantelor şi substanţelor stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe şi măsurile ce se pot dispune pentru limitarea şi sancţionarea consumului şi traficului ilicit de droguri. Am prezentat aceste aspecte legislative pentru a evidenţia faptul că numai printr-o abordare unitară se poate realiza prevenirea şi com­ baterea traficului şi consumului ilicit de droguri - fenomen care distruge societatea modernă.

Capitolul IV Consumul ilicit de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive - probleme de ordin penal şi criminologic Secţiunea 1. Cauze şi împrejurări care favorizează consumul substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive Analiza factorilor sociali indică evoluţia fenomenelor criminogene, convieţuirea indivizilor fiind dependentă de regimul politic şi economic, de implicarea acestora în realizarea unor scopuri şi interese socio-indi­ viduale. Criminologia analizează aspectul cantitativ al fenomenelor sociale, comportamentul calitativ - psihic al indivizilor, frecvenţa actelor agresionale, raportul dintre factorii sociali şi formele infracţionale con­ crete. Crima şi criminalitatea există în limitele concepţiei privind raportul dintre indivizi şi societate 1 . Criminalitatea, sub toate formele, constituie o ameninţare globală prin amploarea luată, prin varietatea ei, dar şi prin ingeniozitatea mijlo­ acelor de care dispun şi pe care le utilizează pentru atingerea propriilor obiective. Modalităţile de săvârşire a infracţiunilor din domeniul criminalităţii organizate se concretizează în: traficul de droguri, spălarea banilor, falsul de monedă, traficul internaţional de autoturisme furate, traficul de arme, traficul de obiecte de patrimoniu, traficul de fiinţe umane, corupţia şi terorismul. În viaţa socială predomină acţiunea şi inacţiunea umană, astfel că, sub aspectul consecinţelor individuale sau generale ilicite, se pot iden­ tifica, explica şi aplica mijloace complexe de reducere a criminalităţii2 . Structura criminalităţii se raportează la realitatea empirică deter­ minând tipare şi modele teoretice care presupun o definiţie precisă, exhaustivă, formală, pentru a face posibilă evaluarea concretă, statistică, matematică a fenomenului. Strategia stabilirii structurii criminalităţii 1 Tănăsescu, I.; Tănăsescu, C.; Tănăsescu, G., Criminologie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2003, p. 236. 2 Dineu, A., Criminologie, Editura Şansa, Bucureşti, 1995, p. 74.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 ss determină elaborarea unei metode cu caracter abstract şi formal care explică fenomenele infracţionale pentru a se reţine procesele gene­ ratoare, relaţiile şi schimbările ulterioare în evoluţia criminalităţii 1 . Analiza structurală a grupului de fenomene criminogene relevă sem­ nificaţia faptelor brute, raportată la circumstanţele globale privind apa­ riţia acestora, permiţându-se măsurarea, prin indicatorii matematici şi modelele de reprezentare (perfecte sau imperfecte), cu caracter de sistem, reprezentate de: delincvenţa masculină şi feminină; de vârstă: delincvenţa juvenilă şi a majorilor; de organizare: delincvenţa aparentă (neorganizată, inconştientă) şi delincvenţa profundă (organizată, conşti­ entă); de natura factorilor criminogeni: criminalitatea în „gulere albe", criminalitatea de violenţă (mafia, omerta, violenţă transnaţională); de teritoriu: criminalitatea la nivel naţional şi transnaţional (criminalitatea privind stupefiantele, falsificarea de monedă, contrabanda, practica transfugilor, practica „preţului de transfer")2. În prezent, în întreaga lume se desfăşoară multiple acţiuni pentru reprimarea şi limitarea flagelului drogurilor; o analiză amănunţită a situaţiei consumului de droguri ne-ar conduce la cifre şi date care de multe ori pot fi obositoare. Datele oferite reliefează şi faptul că în unele state s-au luat măsuri serioase, s-a procedat la modificarea legislaţiei şi se înregistrează serioase progrese în această luptă a societăţii internaţio­ nale pentru reducerea fenomenului 3 • Crima organizată, care controlează această afacere a producţiei, traficului şi distribuţiei de stupefiante, nu se opreşte niciodată, ea explo­ atează la maximum orice spaţiu oferit de lege, orice „portiţă a legii", orice lacună a acesteia. De aceea, şi cadrul normativ trebuie mereu reevaluat şi adaptat, pentru a scoate de sub acoperirea legii formele de manifestare ale acestei industrii a răului şi produsele tot mai sofisticate pe care le oferă aceasta4• Potrivit Raportului naţional privind situaţia drogurilor 2011, România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes 1 Tănăsescu, C., Criminologie, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 151. Ibidem, p. 151-152. 3 Sandu, F.; Ioniţă, G.l., Criminologie teoretică şi aplicată, ed. a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 258-259. 4 http://www.cdep.ro/relatii_pub1ice/site2015.text_presa?pid= 101 19, Comunicat de presă din data de 29 mai 2015 transmis de Tîlvăr, A., Despre măsurile Guvernului în 2

lupta anti-drog.

Nicoleta-Elena Buzatu european al Agenţiei Naţionale Antidrog 1 , în anul respectiv, nu existau date concludente privind constituirea de reţele de crimă organizată im­ plicate în comerţul şi distribuţia de SNPP, însă nu se excludea posi­ bilitatea apariţiei structurilor organizate de trafic a substanţelor care au intrat pe lista celor interzise. Există mărturii care fac trimitere la cazuri concrete de elevi care s-au asociat cu persoane din lumea interlopă în scopul comercializării acestui tip de substanţe. Printre cauzele importante soluţionate de DIICOT în anul 2014 se numără şi următoarea2 : prin rechizitoriul emis la data de 14.08.2014 în dosarul nr. 98/D/P/2013 al Biroului Teritorial Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a 28 inculpaţi (dintre care 21 aflaţi în stare de arest pre­ ventiv), pentru săvârşirea, între altele, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi trafic de droguri de mare risc. În fapt, s-a reţinut că, în perioada 2013 - 2014, inculpaţii au constituit, au aderat ori sprijinit un grup infracţional organizat în vederea achiziţionării şi a comercializării pe raza municipiului Bucureşti a unor cantităţi semnificative de substanţe psihotrope şi psihoactive. De ase­ menea, s-a stabilit că respectivele substanţe proveneau îndeosebi din China şi ajungeau în România fiind disimulate în mărfuri legale expediate prin intermediul unor firme care prestează servicii de coletărie. Pe fondul activităţilor judiciare efectuate, au fost depistate 3, 14 kilograme sub­ stanţe psihoactive, 3,26 kilograme cannabis şi diferite cantităţi de haşiş, mefedronă şi comprimate ecstasy. Pe parcursul urmăririi penale au fost luate măsuri asigurătorii, constând în indisponibilizarea sumelor de 129.607 lei şi 18.434 euro, precum şi a 9 autoturisme de lux. Cauza a fost trimisă, spre competentă soluţionare, Tribunalului Sibiu. Condiţiile interne sau externe care au favorizat traficul ilegal şi consumul de droguri au fost amplasarea României pe rute de transport comerciale şi de turism care fac legătura între Orient şi Occident, dar şi nevoile marilor reţele de traficanţi de a-şi crea noi itinerarii de transport, pieţe noi de desfacere şi consum pentru droguri. 1 OEDT; ANA, Raportul naţional privind situaţia drogurilor 2011, România. Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, REITOX, 2011, p. 50. 2 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2014, p. 42-43.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 5 7 În Raportul de activitate pe anul 20 10 al DIICOT 1 se precizează faptul că o prioritate a activităţii a constituit-o şi investigarea fenome­ nului traficului şi consumului de produse denumite generic „etno­ botanice", asimilate atât medical, cât şi juridic, drogurilor de risc şi mare risc. În cel din 20122 , se arată că în materia criminalităţii organizate, ponderea statistică a fost deţinută de infracţiunile de trafic şi consum de droguri, prevăzute de Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat în cursul anului 2012, o cazuistică vastă reglementată de dispoziţiile Legii nr. 194/2011, referitoare la produsele denumite generic „etnobotanice". La fel ca şi în anii precedenţi, în anul 2013, activitatea Serviciului de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri s-a concentrat pe investigarea dosarelor privind săvârşirea infracţiunilor de trafic şi consum de droguri, fără drept, fiind vizate, îndeosebi, acţiunile delictuale de acest gen desfăşurate în cadrul grupurilor infracţionale organizate. România s-a dovedit a fi o alternativă viabilă de introducere a drogurilor în Europa, teritoriu de stocare şi livrare de droguri. Marile centre urbane şi universitare alcătuiesc „piaţa drogurilor", unde acţionează traficanţi străini sau români3 . De asemenea, potrivit Raportului de activitate al DIICOT pe anul 2014, ponderea statistică în materia criminalităţii organizate a fost deţinută de infracţiunile de trafic şi consum de droguri, fără drept, pre­ văzute de Legea nr. 143/2000, la care, în cursul aceluiaşi an, s-a adăugat, în principal, o cazuistică vastă reglementată de dispoziţiile Legii nr. 194/2014 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, denumite generic „etnobotanice" 4• Consumul de droguri se concentrează în mod deosebit în Bucureşti şi în câteva oraşe mari cum sunt Iaşi, Cluj, Constanţa şi Timişoara. Motivaţia consumului de droguri în general şi de SNPP în special este pe cât de amplă, pe atât de diversă. Teoriile formulate nu reuşesc să atingă/explice esenţa vulnerabilităţii persoanei care consumă astfel de substanţe care trăieşte într-o societate care a creat instituţii specializate, a formulat legi şi strategii împotriva flagelului. 1 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 201 0, p. 23. 2 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2012, p. 21. 3 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2013, p. 22. 4 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infrac,tiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2014, p. 34.

Nicoleta-Elena Buzatu Consumul de SNPP apare probabil ca o încercare de a depăşi starea de depresie şi insecuritatea personală. O structură labilă şi vulnerabilă găseşte în consumul de astfel de substanţe un refugiu, o pseudo­ modalitate de a-şi asigura confortul psiho-afectiv extrem de necesar, indiferent de vârstă, sex sau pregătire socio-profesională. În privinţa statusului ocupaţional al persoanelor care au apelat la serviciile de urgenţă ca urmare a consumului de substanţe psihoactive în anul 2013 se constată că, mai mult de jumătate din totalul beneficiarilor, sunt persoane neangajate (58,5%), aproximativ un sfert fiind elevi/ studenţi (24,7%)1. Pentru a evita ca evoluţia fenomenului să scape iremediabil de sub control, se impune elaborarea unor strategii coerente de prevenire şi combatere, pe termen scurt, mediu şi lung, punerea lor în practică de o manieră fermă, evaluarea şi readaptarea periodică a acestor strategii, în funcţie de evoluţia fenomenului2 . O politică anticriminală inteligentă în acest domeniu ar trebui să ţină seama de particularităţile care disting criminalitatea de trafic faţă de criminalitatea de pradă3 • În acest sens, ar trebui avut în vedere, printre altele, faptul că în cazul criminalităţii de trafic acţionează un mecanism de cerere şi ofertă, similar celui care reglează economia de piaţă. Dacă vrem să limităm fenomenul, trebuie să acţionăm asupra acestui mecanism, în sensul de a obţine o scădere atât la nivelul ofertei, cât şi la nivelul cererii. Esenţial într-o asemenea acţiune ni se pare faptul că pentru reducerea ofertei trebuie folosite cu precădere mijloace represive, iar pentru reducerea cererii trebuie folosite cu prio­ ritate mijloace preventive (de ordin medical, social, educaţional etc.)4• Aşa cum prevede art. 21 din Legea nr. 143/2000, republicată, formaţiunile centrale specializate în prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române, Ministerul Public şi Direcţia Generală a Vămilor transmit Agenţiei Naţionale Antidrog datele privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, substanţe chimice esenţiale, precursori şi 1 EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 201 4, România. Noi evoluţii şi tendinţe, REITOX, Bucureşti, 2014, p. 137. 2 Cio clei, V., Manual de criminologie, ed. a 4-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 247. 3 A se vedea pe larg, Cioclei, V., Despre ambiguitatea conceptului de criminalitate organizată, în Revista de Criminologie, Criminalistică şi Penologie nr. 1/2002, p. 19. 4 Cioclei, V., op. cit., p. 247-248.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 5 9 inhalanţi chimici toxici, necesare întocmirii raportului către Guvernul României şi către organisme internaţionale cu privire la evoluţia şi nivelul traficului şi consumului de droguri în România. De asemenea, transmit şi datele necesare elaborării de studii, sinteze şi analize pentru fundamentarea politicilor şi strategiilor de răspuns în lupta antidrog. În acelaşi scop, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale, pre­ cum şi alte instituţii publice sau private acreditate să desfăşoare pro­ grame şi activităţi de prevenire a consumului ilicit de droguri transmit datele solicitate de Agenţia Naţională Antidrog, în condiţiile legii. Deschiderea graniţelor României a condus la o creştere masivă a numărului de transport şi mărfuri care intră şi ies din ţară conferind, astfel, organizaţiilor criminale posibilităţi largi de camuflare a drogurilor şi de tranzitare a teritoriului ţării. Pentru efectuarea transportului, trafi­ canţii apelează la firme turistice sau la cărăuşi care, de cele mai multe ori, nu cunosc ce transportă, iar alteori atrag persoane cu situaţie materială precară, dispuse pentru o sumă de bani oarecare să îşi asume, în mod conştient, riscurile unei asemenea activităţi1 . România a devenit mai întâi un teritoriu de depozitare, apoi o piaţă de desfacere şi implicit de consum de droguri, caracteristic fiind faptul că cei mai mulţi consumatori sunt la rândul lor traficanţi, respectiv distri­ buitori. Din punct de vedere al originii, iniţial, drogurile erau tranzitate prin România de cetăţeni arabi sau africani. Ulterior aceste activităţi au fost preluate şi desfăşurate de cetăţenii turci, activităţi la care au fost cooptaţi treptat şi cetăţenii români. Drogurile pătrund prin diverse căi, de la ascunderea acestora pe/în corp, în bagaje de mână, în autoturisme personale sau TIR-uri, printre alte mărfuri în containere sau în amestec cu alte produse. Poliţiştii şi procurorii de la Crima organizată au descoperit o „rută a etnobotanicelor", şi anume2 : substanţele interzise plecau din China ca „agenţi anticoroziune", ,,polimeri", ,,acid acrilic" sau „polimer pentru absorbante" care ajungeau la firme fantomă din Spania şi Scoţia şi în cele din urmă în România într-un magazin din Capitală. Ulterior marfa ilegală pleca spre spice-shopurile din toată ţara. 1 Stancu, E., Tratat de Criminalistică, ed. a VI-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 738. A se vedea şi Popescu, D., Criminalitatea transfrontalieră, în Criminalistica - Revista de informare, documentare şi opinii nr. 2/2004, p. 29. 2 http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/razie-de-cosmar-pentru-vanzatorii-de-vi se-din-capitala-si-galati. html, autor: Pro TV, 12 aprilie 201 1.

1 60

I

Nicoleta-Elena Buzatu

Valorificarea probelor şi a mijloacelor de probă pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorilor şi tragerea lor la răspundere penală a constituit şi obiectul unor acorduri de cooperare semnate de România cu alte ţări în domeniul combaterii diferitelor manifestări ale criminalităţii interna­ ţionale 1. Consumul diverselor categorii de droguri, de origine vegetală sau sintetică, are efecte dezastruoase atât asupra organismului uman, cât şi asupra relaţiilor sociale la care participă toxicomanii.2 Gravitatea acestei toxicomanii sau flagel, cum este pe bună dreptate numită, preocupă statele şi întreaga comunitate internaţională, adoptându-se tot felul de măsuri, începând cu cele de natură socială sau medicală, dar şi cu măsuri poliţieneşti, inclusiv de natură militară, prin declararea, la propriu, a unui război împotriva producătorilor de cocaină sau de opiu 3 . Efectele cumplite ale diferitelor categorii de droguri sunt de acum larg cunoscute, iar cel criminogen este evident. Urmările consumului acestora constau în creşterea agresivităţii, pierderea autocontrolului, ajungându-se cu uşurinţă la agresiuni. Individul care devine dependent de droguri prezintă un indice crimi­ nogen superior celui care se află numai în faza de obişnuinţă deoarece modificările de comportament ale acestuia sunt tot mai prezente şi se adaugă nevoia tot mai acută de drog. Procurarea drogurilor necesită bani, pe care de cele mai multe ori nu-i are, iar de aici următorul pas este trecerea la violenţă sau furt. Avându-se în vedere urmările dezastruoase pentru consumatorii şi consumatorii dependenţi de SNPP şi pericolul creşterii criminalităţii, se impune să se intensifice studiul criminologic al flagelului drogurilor în scopul găsirii celor mai eficiente metode de luptă împotriva acestuia, aşa încât să se poată ajunge până la vârful „piramidei" în fiecare caz supus cercetării penale. Acest lucru ar permite anihilarea completă a reţelelor de traficanţi şi nu doar luarea de măsuri împotriva micilor distribuitori care sunt în legătură directă cu consumatorii prinşi sau care se autodenunţă, solicitând sprijinul organelor specializate pentru dezintoxicare. 1 Hurdubaie, I., Instrumente ale cooperării interna,tionale în domeniul valorificării mijloacelor criminalistice de proba,tiune, Editura ERA, Bucureşti, 2007, p. 169. 2 Termenul toxicoman definit în Legea nr. 143/2000 privind traficul şi consumul ilicit de droguri, a fost înlocuit prin art I, pct. 2 din Legea nr. 522/2004 cu termenul de consumator. 3 Stancu, E., Introducere în criminologia generală, ed. a II-a, Universitatea Creştină ,.Dimitrie Cantemir", Bucureşti, 1996, p. 112.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 61 Cauzele consumului de droguri sunt complexe. Numeroase studii realizate au încercat să lămurească originile şi evoluţia consumului de droguri, modul în care problema apare şi se dezvoltă. Astfel, s-au identificat factori care diferenţiază persoanele care recurg şi cele care nu recurg la droguri. Factorii asociaţi cu un potenţial crescut de consum sunt numiţi factori de risc. Cei asociaţi cu scăderea acestui potenţial sunt denumiţi factori protectori. Din cercetări a rezultat că există un număr foarte mare de factori de risc în ceea ce priveşte abuzul de droguri, corelaţi cu aspecte personale, familiale sau şcolare. Cea mai mare parte dintre teoriile explicative ale consumului de droguri, elaborate până în prezent, se pot clasifica în trei mari categoriî 1 : - teorii care susţin că abuzul de droguri este o conduită moştenită, din cauza unor factori cu caracter genetic-ereditar. Asemenea teorii conţin genul de explicaţie biologică; - teorii care consideră că abuzul de substanţe constituie o conduită dobândită, datorită unor factori sau structuri cu caracter familial, social ori cultural. Aceste teorii aparţin atât genului de explicaţie psihologică, cât şi genului de explicaţie psihosocială şi sociologică; - teorii mixte, care îmbină aceste două explicaţii. Acestea aparţin ge­ nului de explicaţie eclectică, care combină mai multe elemente etiologice. Pentru lupta împotriva abuzului de SNPP, una dintre cele mai mari dificultăţi constă în identificarea cauzelor care stau Ia baza consumului. Motivele pentru care un tânăr ajunge să se drogheze, sunt nenu­ mărate. Unii se droghează din curiozitate, alţii din mândrie, alţii din deznădejde sau din dorinţa de a experimenta ceva nou. Cei care devin consumatori de droguri din dorinţa de a experimenta ceva nou sunt de regulă „copiii de bani-gata" considerând consumul de droguri „ceva Ia modă". Droguri consumă însă şi cei care nu prea au bani. Tentaţiile se găsesc de cele mai multe ori în drumul lor spre şcoală sau pe internet Frecventarea cluburilor de noapte constituie de asemenea un factor care favorizează consumul de droguri. Prin urmare, principalele cauze interne care îi fac pe tineri să încerce sau să consume SNPP sunt: - curiozitatea şi tentaţia experimentării SNPP; - dorinţa de senzaţii tari; - nevoia de a ieşi în evidenţă.

1 Roncov, A.L., Consumatorul de droguri - victimă sau infractor. Perspective juridice şi ale asistenţei sociale. Teză de doctorat, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, 2010.

Nicoleta-Elena Buzatu - plictiseală, lipsa reală a preocupărilor; - lipsa de maturitate şi responsabilitate în luarea deciziilor; - problemele personale; - singurătatea, neintegrarea în colectivitate, în societate şi lipsa prietenilor. Principalele cauze externe responsabile de consumul de SNPP la tineri şi adolescenţi sunt următoarele: - anturajul; - presiunea grupului; - situaţia materială precară; - modelul şi climatul familial defavorabil; - nivelul educaţional şi cultural redus; - imitarea modelelor din mass-media; - insuficienta informare privind pericolul SNPP şi consecinţele lor asupra sănătăţii. Totodată, una dintre principalele cauze care a favorizat consumul de SNPP a constituit-o cadrul normativ existent, care a permis identificarea de noi breşe în vederea facilitării distribuirii până la consumatorul final al produselor cu efect psihoactiv sau psihotrop.

Secţiunea 2. Sancţionarea consumului, traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional Criminalitatea legată de stupefiante este una dintre cele mai impor­ tante probleme cu care se confruntă societatea, traficul şi consumul de stupefiante reprezentând grave infracţiuni contra sănătăţii1. Consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe întreg teritoriul ţării noastre. Consumatorii de droguri trebuie să respecte reglementările juridice în vigoare şi să răspundă pentru efectele negative produse prin compor­ tamentul lor. Întrucât consumul de droguri este ilegal, utilizatorii şi furnizorii sunt direct sau indirect implicaţi într-o reţea de delincvenţă şi posibil de 1 Chitidean, V., Combaterea traficului de droguri, în volumul Conferinţei Naţionale Antidrog - cu participare internaţională, ed. a III-a, Cluj-Napoca, 25-27 octombrie 2007, cu tema Impactul integrării României în Uniunea Europeană din perspectiva reducerii cererii şi ofertei de droguri ilicite. Tratamentul adic,tiilor. Provocări şi oportunităţi - De ce cad îngerii?, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007, p. 108.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 63 violenţă, în sensul că numeroşi tineri recurg la furturi, prostituţie şi chiar omucidere pentru a-şi procura banii necesari cumpărării dozei zilnice de drog. Activităţile ilicite, alături de repercusiunile fizice şi psihice asupra consumatorului, produc consecinţe şi în planul răspunderii penale, legea română, cât şi reglementările din alte ţări sancţionând aspru infracţiunile prin care se aduc atingere regimului juridic al drogurilor 1 • Având în vedere atât prevederile legii, cât şi opiniile exprimate în doctrină, apreciem că sancţiunea de drept penal este una din instituţiile fundamentale ale dreptului penal, care constă într-un complex de măsuri de constrângere, reeducare şi prevenire, ce se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au săvârşit o fapta prevăzută de legea penală 2 • Din examinarea doctrinei noastre penale rezultă că în decursul tim­ pului, în raport cu anumite condiţii economice, sociale şi politice, sancţiu­ nile de drept penal au cunoscut o continuă evoluţie, care se înscrie în contextul general al dezvoltării societăţii. La momentul actual sistemul sancţiunilor de drept penal cuprinde, pedepsele, măsurile de siguranţă şi măsurile educative 3 • În Raportului de activitate al DIICOT pe anul 2014, se arată că feno­ menul traficului şi consumului ilicit de droguri a înregistrat uşoare creşteri în România, având în vedere şi diversitatea substanţelor traficate şi apariţia de noi substanţe cu efecte psihoactive. În ceea ce priveşte traficul cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, fenomenul infracţional a cunoscut o diminuare, ca urmare a intervenţiei legislative care a avut ca efect închiderea aşa-ziselor „magazine de vise" prin care se comercializau respectivele substanţe, precum şi datorită instituirii unui regim strict de autorizare a operaţiunilor cu aceste produse4• Potrivit art. 22 alin. ( 1) din Legea nr. 143/2000, republicată, consu­ mul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe teritoriul ţării noastre. I. Prin Legea nr. 143/2000, republicată, sunt sancţionate mai multe fapte, care sunt prevăzute ca infracţiuni. Astfel, sunt incriminate: Paraschiv, G.; Paschiv, O.Ş.; Paraschiv R.G., op. cit., p. 90. Rusu, I., Individualizarea sancţiunilor de drept penal Curs master, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 201 1, p. 133. 3 Ibidem, p. 134. 4 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infrac,tiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2014, p. 34. 1

2

Nicoleta-Elena Buzatu - Orice operaţiuni privind obţinerea ori circulaţia drogurilor. Potrivit art 2 alin. (1) cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extra­ gerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) se prevede că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. - Operaţiunile internaţionale care au ca obiect drogurile. În confor­ mitate cu art. 3 alin. ( 1) şi (2), introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 1 0 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închi­ soarea de la 7 la 1 5 ani şi interzicerea unor drepturi. - Activităţile privind obţinerea de droguri pentru consumul propriu. Conform art. 4 alin. ( 1) şi (2), cultivarea, producerea, fabricarea, experi­ mentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţi­ nerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. În cazul în care un consumator este condamnat la pedeapsa închi­ sorii pentru săvârşirea unei alte infracţiuni decât cele prevăzute la acest articol, instanţa poate dispune potrivit art 18 includerea acestuia într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar. - Faptele prin care se înlesneşte consumul ilicit de droguri. În art. 5 se arată că punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în ase­ menea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. - Prescrierea de către personalul medical ori administrarea de dro­ guri în afara condiţiilor prevăzute de lege. Art 6 stipulează: (1) Prescri­ erea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate. (3) Obţinerea de droguri de mare risc prin

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 65 folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani. Art. 7 dispune: Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condi,tiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. - Fumizarea de inhalanţi chimici toxici unui minor în vederea consu­ mului. Art. 8 prevede că furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. - Organizarea, conducerea ori finanţarea activităţilor ilicite incri­ minate în textele prezentate. Art. 9 dispune: Finanţarea săvârşiriifaptelor prevăzute la art 2-5 se sancţionează cu pedepsele prevăzute de lege pentru acestefapte, limitele speciale ale acestora majorându-se cu o treime. - Îndemnul la consum ilicit de droguri. Art. 10 stipulează: Îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Din cele arătate mai sus, se observă că numai art. 4 din Legea nr. 143/2000, republicată, sancţionează şi consumatorul de droguri de risc sau de mare risc. Prin urmare, vom analiza doar infracţiunile prevăzute în art. 4 din legea mai susmenţionată. Obiectul infracţiunii Obiectul juridic Obiectul juridic special al infracţiunii 1 îl constituie relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică, relaţii a căror existenţă este condiţionată de respectarea normelor legale privitoare la cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea etc. şi consumul de droguri. Obiectul material Este reprezentat de substanţele şi plantele incluse în materia drogurilor. În ipoteza acestui articol, sunt incluse aici atât drogurile de risc, cât şi drogurile de mare risc, enumerate în tabelele I-III din anexa 1 a Legii nr. 143/2000, republicată. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat. Această calitate o poate avea doar o persoană fizică cu capacitate penală, consumator sau consumator dependent de droguri, cerinţă ce rezultă 1 Ştefan, C.E., Flagelul drogurilor, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2006, p. 1 19.

Nicoleta-Elena Buzatu implicit din textul incriminator. O persoană care deţine o cantitate cât de mică de droguri, care nu este consumator, nu va comite infracţiunea prevăzută de art 4, ci infracţiunea descrisă de art. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată, în speţă infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc. Legea nr. 143/2000 face distincţie între consumator şi consumator dependent. Înainte de modificarea şi completarea legii mai sus menţio­ nate prin Legea nr. 522/2004 1 se utiliza noţiunea de toxicoman. Consumatorul este persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism, iar consumatorul dependent este consumatorul care, ca urmare a admi­ nistrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale.

Subiectul pasiv Infracţiunea prevăzută în art. 4 Legea nr. 143/2000, republicată, are un subiect pasiv principal şi un subiect pasiv secundar. Subiectul pasiv principal al acestor două infracţiuni este în acelaşi timp şi subiect activ principal - autor2 • Cu alte cuvinte, în cazul săvârşirii acestor infracţiuni, autorul însuşi suferă consecinţele faptei sale, punându-şi în pericol sănătatea fizică şi psihică. Subiect pasiv secundar este statul ca garant şi ocrotitor al sănătăţii publice. Latura obiectivă Elementul material Infracţiunile prevăzute de art. 4 din legea mai sus menţionată au ca obiect material săvârşirea alternativă, fără drept, a uneia dintre următoa­ rele activităţi: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extra­ gerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea drogurilor de risc sau de mare risc. Cultivarea de plante ce conţin droguri este permisă în România, dar numai în baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Este permisă cultivarea plantelor ce conţin substanţe 1 Capitolul I, art. 1, lit. h) a fost completat de art. I, pct. 3 Legea nr. 522/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1 43/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. 2 Cu privire la autor, a se vedea Lefterache, L.V., Drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 460.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 67 aflate sub controlul legislaţiei naţionale numai dacă sunt prelucrate în scop tehnic, în vederea producerii de tulpini, fibre, sămânţă şi ulei, în scop medical şi ştiinţific şi numai cu autorizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti, pe baza estimărilor anuale stabilite potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 3 3 9 din 29 noiembrie 20051 şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia. Obligaţia proprietarului, posesorului ori deţinătorului cu orice titlu al unui teren cu destinaţie agricolă sau cu orice altă destinaţie este de a distruge plantele aflate sub controlul legislaţiei naţionale care ar putea creşte spontan pe terenul respectiv, suportând totodată costurile distru­ gerii plantelor spontane şi a culturilor neautorizate. În literatura de specialitate s-a arătat că, prin cultivarea în scop de prelucrare a plantelor ce conţin droguri se înţelege „complexul de activităţi privind însămânţarea, întreţinerea, îngrijirea şi recoltarea în scop de prelucrare, respectiv, culegerea, strângerea, adunarea plantelor din care pot fi extrase drogurile" 2 • În sensul Legii nr. 143/2000, producerea ilicită de droguri este o activitate ce are ca rezultat crearea unui drog care face parte din cate­ goria celor supuse controlului naţional. Din punct de vedere al conţi­ nutului, activitatea de producere ilicită de droguri este foarte apropiată de activitatea de fabricare ilicită de droguri. Noţiunea de „producere", aşa cum s-a spus în doctrină, cuprinde şi pe cele de „fabricare", ,,extracţie" şi ,,preparare" ori „condiţionare" a unui produs ori a unei substanţe stupe­ fiante sau psihotrope3 • Pentru a evita eventualele interpretări restrictive, legiuitorul a păstrat printre modalităţile infracţiunii şi noţiunile de ,,fabricare", ,,extracţie" şi „preparare" 4• Prin fabricarea de droguri se înţelege o activitate organizată, de tip industrial, care presupune un proces tehnologic, cuprinzând mai multe

1 Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. 2 A se vedea Dobrinoiu, V.; Canea, N., Drept penal. Partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 495. 3 A se vedea Diaconescu, G., Infracţiunile în legile speciale şi legile extrapenale, Editura Ali, Bucureşti 1996, p. 5 73. 4 Cu privire la noţiunile de fabricare, extragere şi preparare, transformare, oferire, punerea în vânzare, vânzare, livrare, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere, alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, a se vedea pe larg Hotca, M.A.; Dobrinoiu, M., Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 141-143.

Nicoleta-Elena Buzatu operaţii şi utilităţile corespunzătoare, la care participă un număr mai mare de persoane şi prin care se obţin droguri în cantităţi mai mari. Experimentarea drogurilor fără drept este o modalitate normativă al cărei conţinut presupune o activitate prin care sunt testate sau încercate substanţele ori plantele ce constituie droguri. Experimentarea drogurilor este permisă numai în scop uman, veterinar sau ştiinţific, în baza unei autorizaţii emise de organul competent. Medicamentele noi nu pot fi folosite în tratarea unor afecţiuni la om, decât după ce au fost omologate de forurile competente naţionale şi/sau internaţionale. Art. 1 pct. (2) lit. b) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman1, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27 /CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 2 , defineşte noţiunea „medicament după criteriul funcţiei sale" ca fiind „orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită la om sau îi poate fi administrată f . . . ) pentru restabilirea, corec­ tarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice"3 • Extragerea de droguri din plantele ce le conţin, fără autorizaţie, chiar şi pentru propriul consum, reprezintă o operaţie ilicită ce realizează conţinutul infracţiunii examinate. Prepararea drogurilor este o activitate prin care sunt amestecate anumite substanţe, în urma căreia se naşte un drog. Prepararea de droguri ca infracţiune nu trebuie să fie confundată cu amestecarea unor produse care, consumate, pot avea efecte asemănătoare cu cele ale unor droguri supuse controlului naţional. Transformarea drogurilor reprezintă o operaţiune prin intermediul căreia, cu ajutorul unor reacţii chimice la care se folosesc precursori, un drog este transformat într-un alt drog. Cumpărarea de droguri este o activitate prin care acestea sunt achi­ ziţionate contra cost de la distribuitori sau dealeri. Deţinerea de droguri este activitatea prin care o persoană stăpâneşte sau are în posesie asemenea substanţe.

1 JO L 311, p. 67, Ediţie specială, 13/vol. 33, p. 3 2 JO L 136, p. 34, Ediţie specială, 13/vol. 44, p. 1 1 6. 3 A se vedea şi C}UE. Concluziile avocatului general. Produsele pe bază de plante etnobotanice şi de canabinoizi sintetici comercializate exclusiv în scopuri recreative nu sunt medicamente, pe http://www.juridice.ro/325944/cjue-concluziile-avocatului­ general-produsele-pe-baza-de-plante-etnobotanice-si-de-canabinoizi-sintetici-comerci alizate-exclusiv-in-scopuri-recreative-nu-sunt-medicamente.html, 13 iunie 2014.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 69 După cum se poate observa, toate aceste modalităţi sunt aceleaşi cu o parte din modalităţile prevăzute de lege pentru cele două infracţiuni de trafic de droguri de risc şi de mare risc, reglementate de art. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată. Urmarea imediată Aceste infracţiuni au ca urmare imediată starea de pericol ce se creează pentru sănătatea personală, urmare a activităţilor desfăşurate de presupusul făptuitor prin care se încalcă regimul legal al drogurilor supuse controlului naţional. Legătura de cauzalitate Între acţiunea ce formează elementul material al laturii obiective şi starea de pericol pentru sănătatea publică trebuie să existe o legătură directă de cauzalitate. Aceasta rezultă ex re, din însăşi fapta comisă, astfel încât starea de pericol în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este inevitabilă.

Latura subiectivă

Având în vedere cerinţa ca activitatea incriminată să fie desfăşurată pentru consum propriu, elementul subiectiv poate îmbrăca exclusiv

forma intenţiei directe.

Forme. Modalităţi. Regim sancţionator

Forme Aceste infracţiuni sunt comisive, fiind susceptibile de acte prepa­ ratorii şi tentativă. Art. 1 2 din Legea nr. 143/2000, republicată, prevede că tentativa se pedepseşte în cazul în care faptele prevăzute în art. 4 alin. (1) privesc droguri de mare risc. Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii acestor infracţiuni. Infracţiunile prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, republicată, se consumă în momentul realizării activităţii incriminate şi producerii stării de pericol pentru sănătatea publică. Deţinerea de droguri pentru consum propriu poate îmbrăca în unele situaţii forma infracţiunii continue, de pildă cultivarea, experimentarea, prepararea, deţinerea sau transformarea drogurilor. De asemenea, poate îmbrăca forma infracţiunii continuate în cazul altor situaţii, de exemplu, cumpărarea, în care acţiunea ce defineşte elementul laturii obiective se prelungeşte în timp. Momentul epuizării survine la încetarea ultimului act de executare.

1 70 1

Nicoleta-Elena Buzatu

Cele două infracţiuni de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, fără drept sunt infracţiuni de pericol, astfel că, pentru existenţa lor, nu se cere să se fi produs vreun rezultat. Modalităţi În textul de lege sunt enumerate nouă modalităţi de comitere a acestor infracţiuni, şi anume: cultivarea, producerea, fabricarea, experi­ mentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţi­ nerea de droguri pentru consum propriu, fără drept. Acestea pot fi de asemenea comise faptic printr-o gamă variată de acţiuni. Regimul sancţionator Infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. ( 1) din Legea nr. 143/2000, republicată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Infracţiunile de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă în timpul urmăririi penale persoana care a săvârşit infracţi­ unile prevăzute în art. 4 denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevă­ zute de lege, aşa cum prevede art. 15 din aceeaşi lege. Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, republicată, drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor de deţinere de droguri pentru consum propriu se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin obţinerea dro­ gurilor, precum şi orice alte bunuri ce au făcut obiectul infracţiunilor de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, de asemenea, se confiscă, iar sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate şi banii confiscaţi constituie venituri ale bugetului de stat şi se evidenţiază într-un cont separat în bugetul de stat. O altă cauză importantă soluţionată de către DIICOT în anul 2014 este următoarea 1 : prin rechizitoriul emis la data de 30.09.2014 în dosarul nr. 28/D/P/2014 al Biroului Teritorial Gorj s-a dispus trimiterea în judecată a 12 inculpaţi (dintre care 11 aflaţi în stare de arest preventiv), pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional 1 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2014, p. 43-44.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 71 organizat, trafic de droguri de risc şi de mare risc, deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept şi efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, în formă continuată. S-a reţinut, în fapt, că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat în vederea achiziţionării, transportului şi, respectiv, vânzării de droguri de risc (cannabis) şi de mare risc (ecstasy), precum şi îndeosebi pentru comercializarea de produse psihoactive. Pe parcursul urmăririi penale au fost luate măsuri asigurătorii, constând în indisponibilizarea sumelor de 7.085 lei şi 100 euro, precum şi a 5 autoturisme. Cauza a fost trimisă, spre competentă soluţionare, Tribunalului Gorj. Tot în Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea trafi­ cului şi consumului ilicit de droguri, republicată, sunt reglementate cazurile în care tentativa la unele fapte ilicite se pedepseşte, cât şi împrejurările care agravează răspunderea penală a făptuitorilor, dar şi situaţiile în care aceştia sunt exoneraţi de răspundere sau pedepsele aplicabile sunt mai blânde. 1. Cazurile în care tentativa la unele fapte ilicite se pedepseşte Tentativa este forma de infracţiune care se situează, în faza de executare a infracţiunii, între începutul executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatului social­ mente periculos 1 • Ca formă a infracţiunii, tentativa se caracterizează prin faptul că întotdeauna rezultatul nu se va produce datorită întreruperii actului de executare ori datorită altor împrejurări, când actul de executare a fost efectuat în întregime. În conformitate cu art. 32 alin. ( 1) C. pen., tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. Potrivit art. 12 din Legea nr. 143/2000, republicată, tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2)-(3), art. 7 şi 9 se pedepseşte. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţi­ unilor prevăzute la alin. (1). 1 Mitrache, C-tin.; Mitrache, C., Drept penal român. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 281.

Nicoleta-Elena Buzatu 2. Împrejurărtle care agravează răspunderea penală a făptui­ tolilor Circumstanţele agravante sunt împrejurări care determină perma­ nent un grad de pericol social sporit infracţiunilor săvârşite şi/sau reflectă o mai mare periculozitate a infractorului, determinând în mod implicit agravarea răspunderii penale 1 • Cu privire la infracţiunile cuprinse în Legea nr. 143/2000, repu­ blicată, pe lângă situaţiile prevăzute în Codul penaJ2, potrivit art. 13, constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii: - persoana care a comis infracţiunea îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii; - fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuţii în lupta împotriva drogurilor; - drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, 1 Rusu, I., op. cit., p. 293. Art. 77 din Codul penal prevede: ,,Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante: a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; b) săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante; c) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri; d) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoa­ nei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze; f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii; g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă; h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte". 2

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 73 locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora; - folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art 2-1 O; - drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor. În conformitate cu alin. (2) al art 13, în cazul circumstanţei agra­ vante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârşirea faptelor într-o instituţie de învăţământ ori în locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăşi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii. Potrivit art. 1 1, dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 10 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. În situaţia reţinerii unei sau unor circumstanţe agravante, instanţa de judecată, aşa cum rezultă şi din textul legii, va avea la dispoziţie două variante, respectiv: aplică maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă (sau oricum se apropie de acest maxim), sau dacă apreciază că maximul special nu este îndestulător, în cazul închisorii, adaugă un spor de până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special 1.

3. Situaţiile în care făptuitorii sunt exoneraţi de răspundere sau pedepsele aplicabile sunt mai blânde Potrivit art. 14 din Legea nr. 1 43/2000, republicată, nu se pedep­ seşte persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art 2-9 şi care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autori­ tăţilor participarea sa la comiterea infracţiunii, contribuind astfel la identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalţi participanţi. De asemenea, în conformitate cu art. 15 din aceeaşi lege, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei pre­ văzute de lege. 1 Rusu, I., op. cit., p. 131.

Nicoleta-Elena Buzatu În situaţia consumului de droguri, dar şi a altor substanţe psiho­ active, urmat de săvârşirea unor infracţiuni pot deveni incidente preve­ derile art. 29 C. pen. sau art 77 lit. fJ C. pen. În actualul Cod penal, intoxicaţia constituie o cauză de neimputa­ bilitate, sau după caz, o circumstanţă agravantă. Cauzele de neimputabilitate sunt acele stări în care voinţa făptuito­ rului a fost alterată, acesta fiind fie constrâns să comită o faptă prevăzută de legea penală, fie din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa nu şi-a putut da seama de consecinţele socialmente periculoase ale faptei sale. Acestea au ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei. Astfel, art. 29 C. pen. dispune că „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive". Intoxicaţia reprezintă o stare psihofizică anormală a persoanei dato­ rată efectelor pe care le au asupra organismului şi facultăţilor psihice ale persoanei, anumite substanţe psihoactive introduse în corpul său. Săvâr­ şirea faptei într-o astfel de stare nu-i poate fi imputabilă făptuitorului 1. Substanţele psihoactive introduse în corpul unei persoane provoacă devieri de la starea normală psihofizică a acesteia, de la diminuarea până la anihilarea completă a capacităţii psihofizice intelective şi volitive în determinarea atitudinii faţă de faptele pe care le săvârşeşte în această stare. Prin urmare, starea de intoxicaţie influenţează răspunderea penală a persoanei în cadrul săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, în această stare. Felurile stării de intoxicaţie În doctrina penală se face deosebirea între diferite forme de intoxi­ caţie de care sunt legate şi consecinţe juridice distincte2 • a) După atitudinea persoanei care a dorit sau nu să ajungă într-o asemenea stare, se face distincţie între: - intoxicaţie involuntară, accidentală sau fortuită - este starea în care o persoană a ajuns independent de voinţa ei, spre exemplu persoana este

1 Mitrache, C-tin.; Mitrache, C., op. cit., p. 201. 2 A se vedea Dongoroz, V.; Kahane, S.; Oancea, I.; Fodor, I.; Iliescu, N.; Buiai, C.; Stănoiu, R., Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 400.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 75 constrânsă să consume substanţe aparent inofensive fără să-şi dea seama de efectul lor; - intoxicaţie voluntară - este starea în care o persoană ajunge consu­ mând în mod voit substanţe psihoactive al căror efect îl cunoaşte. În literatura de specialitate, intoxicaţia voluntară este cunoscută sub două forme: - intoxicaţia voluntară simplă - este aceea în care făptuitorul a fost conştient că poate ajunge în stare de intoxicaţie, însă nu a consumat sub­ stanţe cu proprietăţi psihoactive cu scopul de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală; - intoxicaţia preordinată sau premeditată - este starea pe care per­ soana şi-a provocat-o intenţionat pentru a avea mai mult curaj în săvâr­ şirea faptei sau pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. Importanţa acestei distincţii constă în consecinţele juridice pe care le poate avea asupra răspunderii penale. b) După gradul de intoxicaţie cu substanţe psihoactive, aceasta poate fi: - intoxicaţie completă - se caracterizează prin paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice; - intoxicaţie incompletă - se caracterizează prin aceea că intoxicaţia cu substanţe psihoactive este într-o fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate şi impulsivitate. Influenţa stării de intoxicaţie asupra răspunderii penale este diferită după felul în care aceasta este realizată şi după gradul de intoxicare. În concluzie, intoxicaţia involuntară completă produsă de substanţe psihoactive este cauză care înlătură caracterul imputabil al faptei (art 29 C. pen.).

Condiţiile stării de intoxicaţie Pentru existenţa acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: 1. în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul să se fi găsit în stare de intoxicaţie produsă de substanţe psihoactive; 2. starea de intoxicaţie în care se găsea făptuitorul să fie invo­ luntară; 3. starea de intoxicaţie să fi fost completă; 4. fapta comisă în această stare de intoxicaţie involuntară şi com­ pletă să fie prevăzută de legea penală, per a contraria nu-şi mai găsesc incidenţa prevederile art. 29 C. pen.

Nicoleta-Elena Buzatu Efectele diferitelor stări de intoxicaţie Fapta săvârşită în stare de intoxicaţie involuntară şi completă nu este infracţiune întrucât lipseşte caracterul imputabil al acesteia. Atunci când starea de intoxicaţie voluntară a fost provocată în vederea săvârşirii de infracţiuni, aceasta constituie o circumstanţă agra­ vantă judiciară - art. 77 lit. f) C. pen. În cazul în care starea de intoxicaţie nu îndeplineşte condiţiile cauzei de neimputabilitate şi nici condiţiile pentru a fi reţinută ca circumstanţă agravantă judiciară, aceasta poate fi avută în vedere în procesul de indivi­ dualizare a pedepsei în interiorul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Starea de intoxicaţie nu poate fi reţinută de către instanţa de jude­ cată ca circumstanţă agravantă întrucât legea nu mai prevede posi­ bilitatea reţinerii de circumstanţe agravante judiciare. De asemenea, starea de intoxicaţie involuntară, dar incompletă ori intoxicaţia voluntară simplă completă nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare pentru că sfera împrejurărilor ce pot constitui circumstanţe atenuante este expres determinată prin dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. pen. Astfel, starea de intoxicaţie a făptuitorului este o împrejurare legată de persoana acestuia şi nu poate fi valorificată de instanţa de judecată ca o circumstanţă atenuantă în ipoteza prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. întrucât aceste prevederi se referă la împrejurări legate de fapta comisă. Art. 77 lit. f) C. pen. prevede că este circumstanţă agravantă săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii. Intoxicaţia preordinată sau premeditată este o circumstanţă agra­ vantă ce reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pre­ găteşte pentru săvârşirea infracţiunii, provocându-şi această stare tocmai pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei sau pentru a o invoca drept scuză a săvârşirii faptei. În cazul în care premeditarea este prevăzută ca şi element circumstan­ ţial agravant al infracţiunii respective, cum ar fi spre exemplu omorul calificat - art 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., se va reţine doar infracţiunea în variantă agravantă, nu şi această circumstanţă agravantă generală. Dacă o persoană aflată sub influenţa drogurilor sau a altor substanţe psihoactive este implicată într-un eveniment sau o împrejurare în legătură

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 77 cu traficul rutier, pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă conform art. 336 alin. (2) C. pen. Dacă, persoana respectivă se sustrage ori refuză recoltarea mostrelor biologice, în vederea stabilirii prezenţei în organism a substanţelor psihoactive, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, aşa cum prevede art. 337 din C. pen. În cazul minorilor, efectele cauzelor de agravare indiferent dacă sunt stări ori circumstanţe nu vor influenţa limitele între care se vor lua măsurile educative.

Confiscarea

Drogurile şi bunurile care fac obiectul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2 000, republicată, sunt supuse confiscării. În cazul în care acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea dro­ gurilor şi a altor bunuri sunt, de asemenea, confiscate. Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate şi banii confiscaţi, constituie veni­ turi ale bugetului de stat şi se evidenţiază în cont separat în bugetul de stat. Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală 1 . De asemenea, păstrarea de contra­ probe este obligatorie. Potrivit art. 17 alin. (2), sunt exceptate de la distrugere: - medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităţilor spitaliceşti, după avizul prealabil al Direcţiei farmaceutice şi dispozitive medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii; - plantele şi substanţele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă industrie, în funcţie de natura acestora, care au fost remise unui operator economic public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte; - unele cantităţi corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic şi de cercetare ştiinţifică sau au fost remise instituţiilor care deţin câini şi alte animale de depistare a drogurilor, pentru pregătirea şi menţinerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale. 1 Art. 5 74 lit d) C. proc. pen.: când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenţa judecătorului delegat cu executarea, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Nicoleta-Elena Buzatu Dispoziţii procedurale Art. 19 din Legea nr. 143/2000, republicată, prevede în mod expres că în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 4, procurorul dispune, în termen de 24 de ore de la începerea urmăririi penale, evalu­ area consumatorului de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în scopul includerii acestuia în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că în funcţie de concluziile raportului de evaluare întocmit de centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în termen de 5 zile de la primirea acestuia, procurorul dispune, cu acordul consumatorului, includerea acestuia în programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Aşa cum prevede art. 20, în cazul în care, până în momentul pro­ nunţării hotărârii, inculpatul menţionat la art. 19 respectă protocolul programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de dro­ guri, instanţa de judecată poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 80, respectiv art. 83 C. pen. Nerespectarea, pe durata termenului de supraveghere, a progra­ mului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri atrage în mod corespunzător aplicarea dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., adică revocarea amânării aplicării pedepsei. II. Sancţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2 011 privind com­ baterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de actele normative în vigoare Aşa cum spuneam în capitolul anterior, această lege stabileşte cadrul legal al produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemă­ nătoare drogurilor, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Totodată, instituie proceduri obligatorii de autorizare a acestora, anterioară desfacerii în vederea consumului şi sancţiunile aplicabile în vederea nerespectării obligaţiilor respective, menite a proteja sănătatea populaţiei. Această lege incriminează: - Operaţiunile cu substituiţi care pot avea efecte psihoactive. În conformitate cu art. 2 lit. b) operaţiunile de incriminare sunt cele de

fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condi,tionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare,

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 79 transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse.

- Operaţiunile de mai sus efectuate fără autorizaţie. Art. 16 din legea mai sus menţionată prevede: (1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni Ia 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. (2) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. - Făptuitorul pretinde ori disimulează că produsele respective sunt autorizate ori comercializarea lor este permisă de lege, limitele de pedeapsă sunt mai aspre. Art. 17 din Legea nr. 194/20 1 1 stipulează: Fapta persoanei care, cu intenţie, efectuează fără drept operaţiuni cu pro­ duse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an Ia 5 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. - Împiedicarea controlului organelor competente de către persoa­ nele care efectuează operaţiuni interzise de lege cu substanţe care pot avea efecte psihoactive. În art. 1 8 din lege se arată că împiedicarea, Jără drept, sub orice formă, a personalului cu atribuţii de control din cadrul autorităţilor competente de a intra, în condi,tiile prevăzute de lege, în timpul programului normal de lucru, în sedii şi incinte cu scopul efectuării controlului constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei. - Publicitatea substanţelor care pot avea efecte psihoactive. Conform art. 19 publicitatea făcută oricăror produse pretinzând în mod credibil că prin consum acestea produc efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. De asemenea, art. 15 din legea mai sus menţionată prevede o contra­ venţie în sarcina furnizorilor de servicii prin mijloace electronice, în situaţia în care aceştia nu blochează în termen de 1 2 ore de la solicitare accesul la site-ul prin care se efectuează operaţiuni referitoare la produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. Astfel, potrivit alin. (1)

mo l

Nicoleta-Elena Buzatu

Nerespectarea de către furnizorii de servicii prin mijloace electronice a obligaţiei de a bloca accesul la site în termen de 12 ore de la primirea solicitării prevăzute la art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) din partea Ministerului pentru Societatea Informaţională constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la SO. OOO lei Ia 1 00.000 lei. Conform alin. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se Jac de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului pentru Societatea Informaţională. Potrivit art. 18 constituie contravenţie şi împiedicarea, fără drept, sub orice formă, a personalului cu atribuţii de control din cadrul auto­ rităţilor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în timpul programului normal de lucru, în sedii şi incinte cu scopul efectuării contro­ lului şi se sancţionează cu amendă de Ia 2. 000 lei Ia 5.000 lei. În art. 20 se arată că infracţiunile de mai sus sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru aceste infracţiuni. Potrivit Raportului de activitate al DIICOT pe anul 2014 1, se constată că, segmentul de infracţionalitate în discuţie a continuat să se manifeste şi pe parcursul anului 2014, fiind înregistrate 411 dosare penale având ca obiect infracţiuni prevăzute de Legea nr. 194/2011, iar în 111 dintre cauze au fost emise soluţii de finalizare a urmăririi penale (20 rechizitorii). Totodată, au fost identificate 37 noi substanţe cu potenţial psihoactiv. În legătură cu instrumentarea acestui nou gen de cauze, în acelaşi Raport2 se menţionează că, prin art. 232 din Legea nr. 187 /2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, au fost operate modificări ale normelor de incriminare din Legea nr. 194/20 11 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fiind, între altele, reduse limitele de pedeapsă. Consecinţa acestor modificări, prin rapor­ tare la dispoziţiile procesual penale din capitolul IV al C. pr. pen., constă în imposibilitatea utilizării în anchete a metodelor speciale de supra­ veghere sau cercetare prevăzute în art. 138 lit. a)-g) din C. pr. pen., împre­ jurări care sunt de natură a diminua semnificativ potenţialul de adminis­ trare a probelor necesare. 1 Raportul de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe anul 2014, p. 38-39. 2 Idem.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 a1 III. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope

Potrivit art. 52 alin. ( 1) din legea mai sus menţionată, constituie contravenţii şi se sancţionează, după cum urmează: - nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), art. 37 alin. (2)-(4) şi ale art. 44-46, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei 1 ; - nerespectarea prevederilor art. 43, cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei 2 ; 1 Art. 13 alin. (1) : Proprietarul, posesorul ori deţinătorul cu orice titlu al unui teren cu destinaţie agricolă sau cu orice altă destinaţie are obligaţia să distrugă plantele prevăzute la art. 11 care ar putea creşte spontan pe terenul respectiv. Art. 37 alin. (2): Prescrierea substanţe/or şi preparatelor prevăzute în tabelul II din anexă se face pe formulare speciale, securizate, sau în condici de prescripţii medicale ori condici de aparat, destinate exclusiv prescrierii acestora, în cadrul unităţi/or sanitare umane sau veterinare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Art. 37 alin. (3): Prescrierea substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelul lII din anexă se face pe formulare care se reţin la eliberare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Art. 37 alin. ( 4): Eliberarea substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelele Jl şi lII din anexă,fără prescripţie medicală, este interzisă, cu excepţia preparatelor prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în baza art. 6 alin. (2). Art. 44: {1) Orice persoană juridică autorizată, care deţine plante, substan,te şi preparate prevăzute în tabelele L II şi l/1 din anexă, este obligată să asigure condiţii de păstrare şi depozitare conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. (2) Orice persoană autorizată care de,tine plante, substanţe şi preparate prevăzute în tabelele L II şi lII din anexă este obligată să ia măsuri de pază pentru prevenirea sustragerii acestora. Art. 45 : (1) Substanţele şi preparatele prevăzute în tabelele II şi lll din anexă se pun în circulaţie numai în ambalaje adecvate, închise şi etichetate conform normelor meto­ dologice de aplicare a prezentei legi. (2) Ambalajele exterioare ale coletelor de expedi,tie nu trebuie să conţină nicio altă indicaţie în afara numelui şi adreselor expeditorului şi destinatarului, precum şi marca expeditorului. Art. 46: {1) Eticheta sub care un preparat este pus în vânzare trebuie să conţină în mod obligatoriu denumirea, cantitatea şi concentra,tia de substanţă activă, numărul seriei de fabricaţie, numele unităţii producătoare şi termenul de valabilitate. (2) Etichetele şi alte suporturi informaţionale, cum sunt prospectele ce însoţesc condiţio­ nările pentru distribuţia en-detail, indică modul de utilizare, precum şi precauţiile ce trebuie luate şi atenţionările ce sunt necesare pentru siguranţa utilizatorului, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 2 Art. 43: (1) Orice achiziţie, transmitere, operaţiune de comerţ export sau import de plante, substan,te şi preparate prevăzute în tabelele I şi II din anexă trebuie, în momentul efectuării operaţiunii, să fie înregistrată conform condiţiilor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Aceste documente se păstrează timp de 5 ani. (2) Comenzile şi facturile pentru plantele, substanţele şi preparatele prevăzute în tabelul II din anexă se efectuează pe formulare separate.

Nicoleta-Elena Buzatu - nerespectarea prevederilor art. 15 alin. ( 4), ale art. 4 7 şi 48, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei 1 ; - nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1 )-(3) şi ale art. 43, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei2 . 1 Art 15 alin. (4): Încetarea activităţii, precum şi orice modificare a situa,tiei care a justificat eliberarea autorizaţiei se notifică autorităţii emitente, înainte de a fi efectuată, în termenul şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Art. 47: (1) Orice publicitate cu privire la substanţele şi preparatele prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă este interzisă, în afară de publicaţiile ştiinţifice sau profesionale, recunoscute pe plan naţional, destinate cercetătorilor sau profesioniştilor. (2) Este interzisă distribuirea de eşantioane ale substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă. Art 48: Distrugerea substanţelor şi preparatelor identificate ca necorespunzătoare calitativ de către persoana juridică autorizată sau de Agenţia Naţională a Medica­ mentului, după caz, cu termen de valabilitate expirat ori care au fost returnate, se efectu­ ează de către o societate autorizată, în baza aprobării de distrugere emise de Ministerul Sănătăţii şi în prezenţa unei comisii constituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 2 Art 42 alin. (1) : Persoanele juridice autorizate să desfăşoare activităţi de cultivare, producere, fabricare, depozitare, de import şi export cu plante, substanţe şi preparate care conţin substanţe stupefiante şi psihotrope sunt obligate să transmită Ministerului Sănătăţii următoarele documente: a) o situaţie lunară a cantităţilor din fiecare plantă, substanţă şi din fiecare pre­ parat, importate sau exportate, cu indicarea ţării expeditoare şi a ţării destinatare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la sfârşitul fiecărei luni; b) o situaţie recapitulativă a datelor transmise conform lit. a) privind anul calen­ daristic trecut, inclusiv situaţia stocului la data de 31 decembrie a acelui an, cel mai târziu până la data de 15 februarie afiecărui an; c) situaţia privind cantităţile din fiecare substanţă şi din fiecare preparat, produse sau fabricate, în termenele prevăzute la lit. a) şi b); d) situaţia privind cantitatea din fiecare substanţă utilizată pentru fabricare, în termenele prevăzute la lit. a) şi b); e) o situa,tie privind estimarea necesarului de plante, substanţe şi preparate pentru anul calendaristic următor, conform formularelor prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, cel mai târziu la data de 31 mai a fiecărui an; f) o situaţie trimestrială din partea producătorilor, a fabricanţilor şi a distribui­ torilor, care să specifice mişcările cantităţilor de plante, substanţe şi preparate ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, la nivel naţional, efectuate în această perioadă. Art 42 alin. (2) : Datele prevăzute la lit. a)-c) se transmit pentru fiecare plantă cultivată, importată, exportată, în aceleaşi termene. Art 42 alin. (3): La cererea Ministerului Sănătăţii, persoanele juridice autorizate sunt obligate să transmită în cursul anului situaţii recapitulative după modelul formularelor prezentate în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 83 Aşa cum prevede alin. (2), constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dez­ voltării Rurale, Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi Agenţiei Naţionale Antidrog. De asemenea în alin. (3) se arată că dispoziţiile referitoare la contra­ venţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se completează cu prevederile Ordo­ nanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modifi­ cările şi completările ulterioare. Măsurile legislative adoptate, respectiv modificările şi completările tabelelor anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, şi legislaţia specială adică Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, nu au reuşit să ţină pasul cu ritmul rapid în care tipurile noi de substanţe sau amestecuri care nu sunt sub con­ trol - sunt introduse pe piaţă, astfel încât măsurile de combatere scontate nu au fost pe măsura aşteptărilor. La nivel naţional, în momentul de faţă, nu există o abordare unitară în cercetarea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 194/2011, iar tranziţia de la vânzarea de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în aşa-zisele „magazine de vise" la vânzarea acestor substanţe prin aceleaşi metode folosite de traficanţii de droguri, face ca efectele aplicării acesteia să fie foarte reduse în ceea ce priveşte fenomenul pe ansamblu.

Cil Capitolul V Particularităţi metodologice privind investigarea criminalistică a infracţiunilor din domeniul traficului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive Secţiunea 1. Modalităţi de depistare a traficanţilor Pentru investigarea criminalistică a faptelor care au avut ca mijloc folosirea substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, fie că este vorba de trafic, de implicarea în fapte antisociale ca urmare a consumului acestora, de drogarea cu intenţie a unei persoane pentru a profita de starea acesteia, de deces ca urmare a unei supradoze de SNPP, fie că este vorba de posibila depistare a unui laborator clandestin, este necesară aplicarea unor modalităţi specifice de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, interpretarea urmelor în context, precum şi cunoaşterea unor proceduri de relevare, ridicare, ambalare şi transport a SNPP. Depistarea drogurilor depinde în mare măsură şi de abilitatea poli­ ţiei şi a lucrătorilor din vămile române, mai ales de modul în care acestea cooperează cu structurile similare din străinătate, în primul rând cu cele din ţările vecine - Republica Moldova, Ucraina, Ungaria şi Bulgaria. În scopul contracarării activităţii infracţionale a traficanţilor de droguri, poliţia şi organele de justiţie şi-au îmbunătăţit permanent metodele şi mijloacele de luptă pentru prinderea şi condamnarea acestora prin folosirea agenţilor sub acoperire, a livrărilor supravegheate de droguri, interceptarea convorbirilor telefonice, supravegherea operativă etc., acestea reprezentând numai o parte din mijloacele introduse cu succes la noi în ţară. În vederea depistării traficanţilor de SNPP, organele de poliţie spe­ cializate apelează la diverse mijloace care depind de complexitatea feno­ menului şi specificul organelor cu atribuţii în acest domeniu - de capa­ citatea, competenţa şi experienţa acestora în acest tip de activitate. Depistarea traficanţilor presupune o activitate complexă, organizată minuţios şi uneori de lungă durată, în care investigaţiile şi verificările au o mare importanţă1 . 1 Pletea, C.; Bercheşan, V., Tratat de metodică criminalistică, Editura Carpaţi, Craiova, 1994, p. 284 şi urm.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

I ms

1. Metode tactice Mijloacele şi metodele clasice avute la dispoziţie de organele judi­ ciare s-au dovedit de multe ori insuficient de eficiente, şi aceasta, în con­ textul în care reacţia opiniei publice în a acorda sprijin organelor de cercetare penală nu este întotdeauna cea dorită, astfel că s-a impus diversificarea legală a mijloacelor de probă. În investigarea traficului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive se folosesc următoarele metode tactice: - folosirea şi supravegherea tehnică; - reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale care au legătură directă sau indirectă cu bunuri importate, exportate sau tranzi­ tate pe teritoriul naţional; - folosirea investigatorilor acoperiţi şi a colaboratorilor; - participarea autorizată la anumite activităţi; - livrarea supravegheată, când SNPP sunt luate sub control de poliţiile mai multor state pentru depistarea şi neutralizarea-reţelelor interna­ ţionale de traficanţi; - procurarea de SNPP, substanţe chimice etc., în vederea descoperirii activităţilor infracţionale; - supravegheri şi verificări ale evidenţelor financiar-contabile, inclusiv cele pe suport informatic; - supravegherea şi verificarea operativă a clădirilor, depozitelor sau terenurilor unde s-ar putea afla SNPP; - prelevarea de probe în vederea identificării şi expertizării bunu­ rilor suspecte. În doctrină 1 se menţionează faptul că există o regulă fundamentală şi anume pentru a fi folosite în procesul penal, mijloacele de probă trebuie să fie obţinute în mod legal. De asemenea, acest lucru rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 101 şi 102 C. pr. pen.

Supravegherea tehnică Prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea în scopul obţinerii de probe a următoarelor metode speciale de supraveghere sau cercetare: interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice şi obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.

1 Diaconu, O.V.; Morăreanu, C.Ş., Drept procesual penal - partea generală. Curs pentru studenţii programului cu frecvenţă redusă, Editura Universităţii din Piteşti,

2010, p. 69.

Nicoleta-Elena Buzatu Pot fi interceptate orice tip de comunicări, atât cele directe, cât şi cele efectuate prin intermediul oricăror mijloace de telecomunicaţii sau a sistemelor informatice. Condiţiile şi cazurile de utilizare a supravegherii tehnice prezintă similarităţi pentru toate modurile de comunicare. Potrivit art. 138 alin. (2) prin interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare se înţelege interceptarea, accesul, monito­ rizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare. Prin telefon se pot efectua atât comunicări verbale - de voce, cât şi de date - SMS (Short Message Service) şi MMS (Multimedia Messaging Service). De asemenea, poate fi inclusă şi comunicarea prin unde radio, posibilă cu ajutorul staţiilor radio de emisie-recepţie. În acelaşi articol, la alin (3) se arată că prin acces la un sistem informatic se înţelege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin inter­ mediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe, iar la alin. (4) că prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelu­ crarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Astfel, sistem informatic poate fi un calculator sau un telefon mobil din cate­ goria smartphone. Mijloacele de stocare a datelor sunt unităţile floppy (mai rar întâlnite), hard-disk-ul, unităţile optice şi memoria tip flash. Observarea sau înregistrarea conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora se face prin supraveghere video sau audio. Fotogra­ fierea presupune fixarea imaginii unei persoane sau a unui obiect în format digital ori pe hârtie fotografică, cu ajutorul unui aparat de acest gen. Prin localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice se înţelege aşa cum ne arată alin. (7) folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataşate. Percheziţionarea trimiteri/or poştale presupune verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poştale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc. Ca regulă, supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drep­ turi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. Prin excepţie de la această regulă, supravegherea tehnică poate fi autorizată şi de procuror.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 1 87 Investigatorii acoperiţi sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare. Aceştia culeg date şi informaţii în baza ordonanţei emise potrivit alin. ( 1)-(3) din art. 148 din C. pr. pen., pe care le pun, în tota­ litate, la dispoziţia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal. Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, dacă măsura este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor sau a probelor ce urmează a fi obţinute ori gravitatea infrac­ ţiunii şi dacă probele sau localizarea şi identificarea făptuitorului, suspec­ tului ori inculpatului nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare. În conformitate cu alin. (2) al art. 148 din C. pr. pen., măsura se dis­ pune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor prevăzute la art. 286 alin. (2) şi indicarea activităţilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat să le desfăşoare, perioada pentru care s-a auto­ rizat măsura şi identitatea atribuită investigatorului sub acoperire. Dacă, procurorul consideră că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obţine fotografii sau înregistrări audio şi video, sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. Potrivit alin. (8) investigatorii sub acoperire pot fi audiaţi ca martori în cadrul procesului penal în aceleaşi condiţii ca şi martorii ameninţaţi. În situaţii excepţionale, dacă folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obţinerea datelor sau informaţiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. Participarea autorizată la anumite activită,ti este reglementată de art. 138 alin. (11) din C. pr. pen. presupune printre altele efectuarea unor operaţiuni privind drogurile desfăşurate de organul judiciar, în scopul obţinerii mijloacelor de probă. Activităţile autorizate se pot dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală şi pot fi desfăşurate de un organ de cercetare penală, de un investigator cu iden­ titate reală, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.

Nicoleta-Elena Buzatu În conformitate cu art. 138 alin. ( 121 din C. pr. pen., prin livrare supravegheată se înţelege tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârşirea acesteia. Tehnica livrărilor supravegheate a drogurilor este considerată ca fiind o invenţie a sistemului judiciar american, existând date conform cărora era folosită încă din anul 1931, ulterior fiind utilizată şi regle­ mentată şi de către alte state 1 . Cadrul juridic internaţional pentru efectuarea livrării supravegheate este asigurat în principal de Convenţia Naţiunilor Unite asupra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, semnată la Viena la 20 decembrie 1988 şi Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la fronti­ erele comune, semnată în localitatea Schengen, Luxemburg, la data de 19 iunie 1990. Prima definire oficială internaţională a livrării supravegheate s-a produs în anul 1988, când această metodă specială a fost prevăzută în Convenţia Naţiunilor Unite asupra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, semnată la Viena la 20 decembrie 19882 • Astfel articolul 1 lit. k) din această Convenţie arată că prin livrare supravegheată se înţelege tehnica de a permite expedierile ilicite sau suspecte de droguri, narcotice, substanţe psihotrope sau substanţe cu care au fost înlocuite acestea pentru a Ie scoate din ţară, de a tranzita sau de a introduce în teritoriul uneia sau mai multor ţări cu ştiinţă şi sub supravegherea autorităţilor competente, în vederea identificării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor. Această tehnică specială de probaţiune poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituţiilor sau organelor competente. Livrarea supravegheată nu are prevăzută o anumită perioadă de desfăşurare. Prin urmare, aceasta este fixată în timp între data plecării transportului şi eventuala dată a descoperirii infracţiunii ori a arestării persoanei/persoanelor vizate.

1 Nadelmann, E., Cops Across Borders: The internationalization of U.S. criminal law enforcement, University Park, The Pennsylvania State University Press, 1993, p. 236. 2 România a aderat la această Convenţie prin Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 89 Acest procedeu probatoriu este pus în aplicare de către poliţie sau de altă autoritate competentă (spre exemplu autoritatea vamală, poliţia, autorităţile poliţiei de frontieră). La finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul ţării noastre, aceste autorităţi au obligaţia de a întocmi un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului. Modul de punere în aplicare a livrării supravegheate este stabilit, coordonat şi controlat de procuror. Punerea în aplicare a acestei tehnici speciale de probaţiune nu constituie infracţiune. 2. Metode tehnico-ştiinţifice de depistare a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive Drogurile şi implicit traficanţii pot fi descoperiţi prin următoarele metode tehnico-ştiinţifice: - folosirea câinelui detector de droguri, special dresat; - folosirea dispozitivelor cu raze X pentru controlul bagajelor şi a locurilor greu accesibile, ca şi aparatură de examinare neutronică, folo­ sirea radarelor, a navelor rapide, precum şi a sateliţilor. Mitul conform căruia un singur câine poliţist este capabil să desco­ pere droguri, explozibili, să meargă pe urmă etc. nu este adevărat. Un câine poliţist urmează doar o specializare şi doar în cazuri excepţionale două. Câinele poliţist de detectare şi semnalare stupefiante - câinele poliţist antidrog este câinele poliţist care poate identifica şi semnala mirosurile de substanţe stupefiante aflate în diferite medii. Aceştia sunt folosiţi în aeroporturi, staţii de cale ferată, porturi, puncte de trecere a frontierei, pe autostrăzi şi sunt puşi să caute prin autovehicule, trenuri, printre mărfuri şi bagaje de toate felurile, în magazii, case, vapoare etc. Cu ajutorul câinilor de serviciu, care au fost dresaţi pentru depistarea stupefiantelor, nu se pot descoperi decât acelea dintre ele care au miros. Substanţele stupefiante emană microelemente moleculare volatile ale elementelor de bază componente, având un miros specific faţă de alte substanţe, datorat structurii chimice, ceea ce permite ca descoperirea acestora să fie posibilă pe bază de miros. Mirosul câinelui se apreciază a fi de 100 de milioane de ori mai puternic şi mai subtil decât al omului. Astfel, câinii simt mirosul unor substanţe care pentru om nu au miros; deosebesc între ele mirosuri care pentru om sunt la fel; câinele poate percepe mirosuri care în condiţii normale de viaţă nu au pentru el nicio importanţă, precum parfumul

1 90 1

Nicoleta-Elena Buzatu

florilor, parfumul de iodoform etc., dar dacă i se cere, le sesizează uşor chiar dacă sunt în diluţii foarte mari. Pentru dresajul unui câine care să depisteze stupefiantele ascunse în orice condiţii de mediu este necesar un timp de 6 luni. În urma unei astfel de activităţi de descoperire a stupefiantelor, unii câini devin ei înşişi dependenţi de droguri, căutând în permanenţă stupefiante, până şi în padocurile lor. Cea mai folosită rasă de câini de către poliţie, atât la noi, cât şi în lume, este Ciobănescul German, cunoscut popular şi sub numele de „câinele lup". Labrador Retriver şi Golden Retriever sunt câini foarte blânzi şi jucăuşi, care datorită pasiunii lor pentru aport, sunt folosiţi cu succes în munca de poliţie pentru descoperirea şi semnalarea substan­ ţelor stupefiante şi a celor explozive 1 • Pentru depistarea SNPP sunt utilizate echipamente tehnice de înaltă performanţă - dispozitive cu raze X, în mod deosebit pentru controlul bagajelor greu accesibile, ca şi aparatură de examinare neutronică. 3. Identificarea consumatorilor sau a consumatorilor depen­ denţi de substanţele noi cu proprietăţi psihoactive Pentru identificarea consumatorilor ori a consumatorilor depen­ denţi în mod operativ, până la efectuarea unor investigaţii medico-legale, trebuie cunoscute anumite aspecte. Astfel, când se apropie momentul ingerării, inhalării ori injectării, la aceştia apar simptome precum: lăcrimarea, curgerea nazală, durere, mâncărime, căscât, stare de teamă, tuse slabă, transpiraţie, frisoane, dila­ tarea pupilei, irascibilitate, agitaţie, nervozitate. De asemenea, se observă schimbări de comportament, cum ar fi depresie, anxietate, lipsă de vlagă, pierderea puterii de concentrare etc. Obiectele aflate în preajma consumatorilor sau a consumatorilor dependenţi (pipe cu care s-a fumat, resturi de ţigări, fiole, filtre, lame de ras, oglinzi, ţigări rulate, pacheţele de aluminiu, prafuri, substanţe vegetale, ciuperci, capsule sau comprimate de origine necunoscută etc.) ori mirosurile specifice îi pot trăda că au consumat SNPP. Urmele lăsate pe membrele superioare, inferioare, pe gât ş.a.m.d. lăsate de instrumentele de administrare sunt indicii că acea persoană consumă droguri, iar aceasta presupune examinarea medicală.

1 Pentru mai multe detalii a se vedea Hadăr, M., Istoricul câinelui poliţist, în Revista Câinele poliţist, revistă trimestrială de informare, documentare şi opinii a Centrului Chinologic Sibiu, nr. 1/2010, p. 16-17.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 9 1 Pot fi identificaţi şi pe baza registrelor aflate la proprietarii farma­ ciilor, a reţetelor cu timbru sec onorate de policlinici, spitale şi farmacii pentru aceeaşi persoană, pe baza condicilor existente la camerele de gardă ori a evidenţelor unităţilor de intervenţie şi salvare.

Secţiunea 2. Metodologia investigării propriu-zise a traficului de substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive 1. Modalităţi de documentare pentru începerea urmăririi penale

Activitatea de documentare presupune obţinerea unor informaţii, date referitoare la fapta săvârşită şi autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente să decidă dacă este sau nu cazul să dispună începerea urmăririi penale1 • În cazul traficanţilor depistaţi la punctele de frontieră, la intrarea sau ieşirea din ţară cu SNPP asupra lor, se poate recurge la următoarele mijloace de probă: procese-verbale încheiate de vameşi sau cadre ale poliţiei de frontieră; rapoarte de constatare tehnico-criminalistică sau buletine de analiză; informaţii desprinse din declaraţiile date de alte per­ soane audiate sau de la complicii acestora; fotografii judiciare operative efectuate cu ocazia controlului sau percheziţiei corporale; obiecte sau înscrisuri găsite asupra persoanelor implicate în traficul de SNPP. În cazul traficanţilor depistaţi pe teritoriul ţării noastre, se folosesc: procese-verbale de prindere în flagrant cu astfel de substanţe asupra lor sau în momentul vânzării-cumpărării; fotografii operative efectuate cu ocazia prinderii în flagrant; obiecte şi înscrisuri găsite asupra acestora şi date furnizate de martorii oculari dacă aceştia există. Atunci când persoanele sunt depistate că sustrag stupefiante din spitale mijlocul de probă va fi procesul-verbal de prindere în flagrant În cazul prescrierii de droguri prin reţete cu timbru sec, fără ca aceasta să fie necesară, se recurge la: reţete cu timbru sec şi caietele cu evidenţa acestora; procesele-verbale de constatare; acte de expertiză medicală; declaraţii ale persoanelor pentru care s-au prescris stupe­ fiantele fără ca acestea să cunoască acest fapt. În cazul SNPP abandonate sau ascunse se efectuează o cercetare amănunţită în locul în care au fost descoperite, se fac fotografii şi se au1 Bercheşan, V.; Pletea, C., Drogurile şi trafican,tii de droguri, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998, p. 90 şi urm.

Nicoleta-Elena Buzatu diază persoanele prezente. Produsele şi substanţele se ridică, ambalează şi se predă specialiştilor în vederea descoperirii amprentelor sau oricăror alte urme care pot contribui la identificarea şi prinderea deţinătorilor.

2. Aspecte privind cercetarea locului faptei, colectarea, amba­ larea şi transportul probelor de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive Cercetarea la faţa locului este o activitate preponderent tehnică dar cu componente tactice desfăşurată de organele specializate de urmărire penală care permite perceperea nemijlocită a situaţiei locului unde s-a produs evenimentul, de cele mai multe ori infracţional, determinarea împrejurărilor în care s-a comis şi relevarea probelor materiale în vederea expertizării şi interpretării lor, având ca scop principal identificarea autorului şi dovedirea vinovăţiei sale 1 . Cercetarea locului faptei constituie un procedeu probatoriu care constă în deplasarea organului judiciar penal (a organului de urmărire penală sau a instanţei, după caz) la locul unde s-a săvârşit infracţiunea, unde s-a produs rezultatul ori unde au rămas urme în vederea constatării situaţiei locului săvârşirii infracţiunii, a descoperirii şi fixării urmelor infracţiunii şi a stabilirii poziţiei şi stării mijloacelor materiale de probă şi a împrejurărilor în care infracţiunea a fost săvârşită2 • Baza legală şi regulile generale ale cercetării locului faptei desfă­ şurată de organele de urmărire penală, abilitate în acest sens, este reglementată în prezent în Titlul IV, Capitolul VIII, art. 192- 195 din Codul de procedură penală. Astfel, potrivit art. 192 din C. pr. pen, prevede la alin. (1) că „Cerce­ tarea la faţa locului se dispune de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecăţii de către instanţa de judecată, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanţă pentru stabilirea adevărului, precum şi ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane". Astfel, în faza de urmărire penală, cercetarea locului faptei se dispu­ ne printr-o rezoluţie motivată de organul de urmărire penală, de obicei după începerea urmăririi penale in rem. Ca urmare a eliminării instituţiei martorilor asistenţi, noua reglementare nu mai prevede obligativitatea efectuării cercetării locului faptei în prezenţa acestora. Dacă se consideră

1 Ionescu, L., Criminalistică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007, p. 25. 2 Mateuţ, G., Tratat de procedură penală, Partea generală, voi. II, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 264.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 93 necesar, la cercetare pot participa şi părţile. Totodată, în actualul C. pr. pen. nu se mai stipulează în mod expres obligaţia organului de urmărire penală de a pune în vedere persoanei puse sub acuzare, care este reţinută sau arestată, şi care nu poate fi adusă la cercetare, faptul că are dreptul de a fi reprezentată şi că îi asigură la cerere reprezentarea. Apreciem că deşi regulile menţionate mai sus nu mai sunt prevăzute în mod expres de C. pr. pen., pot fi aplicate de organul de urmărire penală sau il}stanţa de judecată în procedura cercetării locului faptei. ln faza de judecată, cercetarea locului faptei se dispune de instanţă printr-o încheiere, după începerea cercetării judecătoreşti. Instanţa de judecată efectuează cercetarea locului faptei cu citarea părţilor şi în prezenţa procurorului, atunci când participarea acestuia la judecată este obligatorie. Din literatura de specialitate şi din practica judiciară reiese faptul că cercetarea locului faptei efectuată de instanţa de judecată, nu are întin­ derea celei efectuate de organul de urmărire penală, însă semnificaţia probatorie este la fel de mare, întrucât instanţa de judecată are posibi­ litatea să ia contact în mod direct cu anumite aspecte ale locului unde s-a comis fapta şi să aibă o viziune mai clară a rezultatelor cercetărilor ante­ rioare ale organelor de urmărire penală. Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că „Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane," pentru buna desfăşurarea a cercetării locului faptei. Prin „fa, ta locului" sau „locul săvârşirii faptei" se înţelege nu doar locul propriu-zis al săvârşirii infracţiunii, ci şi zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot culege date importante referitoare la pregă­ tirile, comiterea şi urmările faptei penale instrumentate, inclusiv căile de acces şi de retragere ale autorului/autorilor din câmpul infracţiunii. În raport cu modalităţile normative de comitere a unor astfel de fapte, în accepţiunea de loc al faptei, intră următoarele 1 : 1 Bercheşan, V., Cercetarea la faţa locului - principal mijloc de probă în procesul penal, Editura Little Star, Bucureşti, 2006, p. 261-262. A se vedea şi Goşa, D., Aspecte ale investigării tehnico-ştiinţifice criminalistice în cazul traficului de droguri, în Investigarea criminalistică a infracţiunilor din domeniul crimei organizate, Volumul celui de-al XII-iea Simpozion internaţional de Criminalistică, Asociaţia Criminaliştilor din România, Bucureşti, 2010, p. 161; Grofu, N., Cercetarea la faţa locului - activitate desfăşurată în cazul investigării infracţiunilor de trafic ilicit de droguri, în Mays, L.; Tomiţă, M., Selected Proceedings of the First International Conference on Social Work Perspective son Quasi-Coercitive Treatment of offenders, 4-5 noiembrie 2009, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, p. 193-194.

Nicoleta-Elena Buzatu - locurile din fabricile ori unităţile care produc, prepară ori condiţio­ nează medicamente ce conţin droguri de risc sau de mare risc şi împre­ jurările acestora; - laboratoarele de analiză chimică şi control a unor astfel de medica­ mente şi locurile învecinate acestora; - unităţile de învăţământ cu profil medico-sanitar (uman sau vete­ rinar) şi chimic care utilizează în procesul de învăţământ substanţe din categoria drogurilor sau precursorilor; - unităţile medico-farmaceutice (spitale, policlinici, dispensare umane sau veterinare, farmacii) care lucrează, eliberează ori prescriu medica­ mente ce au în conţinut droguri; - depozitele de materii prime ori de produse intermediare sau finite, precum şi zonele înconjurătoare; - firmele de comerţ exterior autorizate să efectueze importul sau exportul substanţelor incluse în categoria drogurilor; - terenurile cultivate cu plante din care se extrag droguri şi zonele înconjurătoare; - punctele de trecere a frontierei, inclusiv zonele limitrofe, precum şi zona de frontieră pe unde s-au introdus drogurile ori s-a încercat intro­ ducerea lor; - locuinţele, locurile amenajate şi locurile de cazare şi distracţie (hoteluri, moteluri, campinguri, restaurante, baruri, cluburi de noapte, cazinouri etc.) puse la dispoziţie pentru consum ilicit de droguri sau unde s-a tolerat un asemenea consum; - laboratoare clandestine folosite pentru obţinerea de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive; - porturile, aeroporturile, staţiile de cale ferată, autogări etc. unde s-a efectuat vânzarea-cumpărarea sau alte operaţiuni cu droguri de risc sau mare risc; - mijloacele de transport (auto, feroviare, navale şi aeriene) folosite pentru transportul drogurilor; - locurile unde se produc, se fabrică, se vând etc. precursori ori echi­ pamente sau materiale în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor; - unităţile şcolare, căminele, campusurile universitare etc. unde se semnalează consum şi operaţii interzise privind circulaţia drogurilor etc.

Laboratoare clandestine Din secolul trecut chimiştii creează fără încetare noi produse. De cele mai multe ori aceştia obţin medicamente extraordinare, alteori creează

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 95 produse care se dovedesc a fi discutabile. Totodată, se întâmplă ca o descoperire să fie abandonată de laboratoare recunoscute, dar să fie reluată de laboratoare clandestine pentru a se fabrica droguri. Laboratoarele clandestine sunt acele locaţii, locuinţe, încăperi în care se produc, transformă, prepară sau fabrică substanţe aflate sub control naţional, în speţă droguri, de către persoane care sunt implicate în traficul ilicit de droguri. După modul în care sunt amenajate acestea pot fi: - laboratoare artizanale care aparţin de obicei traficanţilor cu posibilităţi materiale reduse; în acestea se produc droguri cu o puritate scăzută sau îndoielnică întrucât nu-şi permit să plătească specialişti în domeniu care să cunoască procentajul de substanţă activă pe care trebuie să-l conţină un anumit drog sintetic; - laboratoare industriale ale marilor reţele de traficanţi unde îşi desfăşoară activitatea persoane cu studii de specialitate - chimişti, farma­ cişti, cercetători etc., foarte bine pregătiţi, care obţin droguri pure şi de calitate; din vânzarea acestora se obţin profituri enorme. Tendinţa reţelelor de crimă organizată este de a muta laboratoarele clandestine de fabricare a drogurilor din zona Europei de vest în ţări ca România şi Bulgaria, deoarece România are o lungă tradiţie în industria chimică şi în domeniul chimiei, cu un important număr de specialişti 1 . Potrivit Raportului naţional privind situaţia drogurilor 2014 al Agenţiei Naţionale Antidrog2 , în cursul anului 2013, pe teritoriul ţării noastre au fost identificate patru laboratoare clandestine, astfel: două destinate condiţionării de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în judeţele Arad şi Bihor şi două de producţie de mici dimensiuni, cu o producţie restrânsă, unul pentru substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în judeţul Hunedoara şi unul pentru amfetamine şi PMA în judeţul Timişoara. Conform Raportului de activitate al DIICOT 2014, au fost depistate cinci laboratoare clandestine de producere a substanţelor susceptibile de a avea efecte psihoactive. Laboratoarele clandestine folosesc toate posibilităţile care le stau la dispoziţie pentru a produce droguri. Astfel, se poate vorbi de imitarea de medicamente sau de „noi creaţii" care se pot dovedi foarte periculoase, cu 1 Ştefan, C.E., op. cit, p. 83. EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendinţe, REITOX, Bucureşti, 2014, p. 182. 2

Nicoleta-Elena Buzatu atât mai mult cu cât dozajul şi componentele utilizate sunt de cele mai multe ori aleatorii. Practica a dovedit că traficanţii nu folosesc prea des aceeaşi locaţie pentru producerea drogurilor, ci schimbă frecvent laboratorul pentru a nu fi identificaţi de poliţie.

Activităţile pregătitoare (premergătoare cercetării locului faptei) sunt următoarele: - primirea, consemnarea şi verificarea sesizării cu privire la săvâr­ şirea unei infracţiuni legate de traficul de SNPP; - asigurarea tehnico-materială prin trusele criminalistice specia­ lizate pentru astfel de cazuri, aparat foto şi orice alte mijloace tehnico­ criminalistice din dotare; - deplasarea de urgenţă la faţa locului; - asigurarea prezenţei specialiştilor, apărătorilor şi martorilorasistenţi; aşa cum spuneam mai sus, prezenţa acestora din urmă nu este obligatorie întrucât în C. pr. pen. nu se mai stipulează în mod expres obligaţia organului de urmărire penală de a pune în vedere persoanei puse sub acuzare, care este reţinută sau arestată, şi care nu poate fi adusă la cercetare, faptul că are dreptul de a fi reprezentată şi că îi asigură la cerere reprezentarea. După ce a ajuns la faţa locului, echipa de cercetare desfăşoară următoarele activităţi 1: - informarea operativă asupra evenimentelor ce au avut loc; - verificarea modului cum s-a acţionat până la sosirea echipei de cercetare; - determinarea modificărilor care au survenit în aspectul iniţial la locul faptei, persoanele care le-au făcut etc.; - identificarea martorilor oculari şi stabilirea persoanelor suspecte; - stabilirea metodelor concrete de cercetare a locului faptei. După luarea măsurilor pregătitoare trebuie desfăşurate activităţile de mai jos: - delimitarea locului săvârşirii infracţiunii şi stabilirea drumului de acces la locul săvârşirii infracţiunii, cât şi marcarea acestuia; - luarea de urgenţă a măsurilor de întrerupere a activităţii infracţio­ nale şi de prevenire a intoxicaţiilor cu SNPP;

1 Dumitru, M., Ghid de cercetare penală - conform noilor Coduri, ed. a 3-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 72.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 97 - examinarea urmelor şi obiectelor care prezintă un pericol iminent de modificare sau de dispariţie; - folosirea câinelui special dresat să depisteze droguri; - efectuarea percheziţiei corporale asupra persoanelor implicate în traficul şi consumul ilicit de SNPP; - căutarea, descoperirea, fixarea şi ridicarea SNPP ce au făcut obiec­ tul traficului sau consumului de aceste substanţe interzise; - examinarea corpului persoanelor implicate în consumul ilicit de droguri şi evidenţierea urmelor de înţepături, cruste, cicatrice etc. pe membrele superioare cât şi pe cele inferioare; - căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea prin foto sau film şi ridi­ carea altor categorii de urme, îndeosebi urme papilare pe ambalaje; - fixarea în detaliu a caracteristicilor individuale proprii fiecărui obiect sau urmă; - examinarea mijlocului de transport folosit pentru transportul SNPP; - examinarea încăperilor şi a locurilor deschise; - excluderea prin comparare la faţa locului a urmelor victimei sau persoanelor care au avut acces în câmpul infracţional; - ridicarea tuturor materialelor descoperite şi ambalarea acestora în vederea trimiterii lor la laboratorul de expertiză; - trimiterea urgentă a urmelor ridicate la serviciile criminalistice pentru identificarea rapidă a făptuitorului/făptuitorilor; - realizarea portretului vorbit a persoanei/persoanelor. Literatura de specialitate distinge două faze ale cercetării locului faptei: statică şi dinamică. În practică, împărţirea are un caracter oarecum convenţional întrucât cele două faze se întrepătrund riguros, ceea ce nu este grav dacă se păstrează integritatea probelor materiale 1 . În faza statică a cercetării locului faptei se va pune accent pe: - salvarea eventualelor victime intoxicate cu SNPP; - efectuarea fotografierii sau filmării judiciare operative pentru evidenţierea SNPP, a locurilor în care au fost ascunse; - descoperirea obiectelor corp-delict şi a urmelor vizibile; - efectuarea percheziţiei corporale asupra tuturor persoanelor găsite la locul faptei; - darea spre prelucrare a urmelor de miros câinelui special dresat să depisteze droguri. 1 Ionescu, L., op. cit, p. 29.

1 98 1

Nicoleta-Elena Buzatu

În faza dinamică a cercetării locului faptei se vor întreprinde următoarele măsuri 1 : - examinarea persoanelor suspecte că sunt sub influenţa SNPP de către medicul chemat la faţa locului, în vederea recoltării probelor de sânge şi urină; - examinarea minuţioasă a îmbrăcămintei, coletelor şi a oricăror alte obiecte; - identificarea ascunzătorilor; - examinarea conţinutului real al unor alimente, băuturi, conserve etc.; - se vor fixa prin fotografiere şi filmări de detaliu: urmele de injecţie, resturi de pulberi, pipe, ţigări, notiţe, agende, înscrisuri etc. găsite asupra persoanelor suspecte, precum şi obiectele găsite în ascunzători; - se acordă o atenţie deosebită ambalării şi ridicării corpurilor delicte; se păstrează pe cât posibil ambalajul original pentru a se evita contaminarea probelor; - toate pachetele vor fi sigilate şi apoi etichetate.

Căutarea probelor Căutarea se face cu ochiul liber, cu surse de iluminare, cu lupe, folosindu-se echipament de protecţie adică mănuşi şi mască respiratorie de protecţie. Se recomandă, ca fiecare încăpere să fie cercetată de două ori, întrucât la a doua cercetare se pot descoperi probe trecute cu vederea. Pe lângă trusa criminalistică se vor folosi truse specializate: truse cu reactivi pentru testarea drogurilor şi a substanţelor chimice esenţiale şi a precursorilor; sonda de control (periscop) pentru verificarea locurilor greu accesibile din autoturisme, aparatura radiografierii unor obiecte în care sunt ascunse stupefiantele2 • Trusa pentru testarea drogurilor este compusă din 6 seturi de tuburi cu reactivi pentru identificarea drogurilor după reacţiile de culoare. De asemenea, trusa mai conţine şi un set de 12 pungi din polietilenă pentru recoltarea unor produse sau substanţe suspecte de a face parte din cate­ goria drogurilor de risc ori a drogurilor de mare risc. Tuburile, 1 Cârjan, L.; Chiper, M., Criminalistică. Tradiţie şi modernism, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p. 468. 2 Stancu, E., op. cit., p. 706. A se vedea şi Ruiu, M., Aspecte specifice ale cercetării la faţa locului, în cazul investigării traficului de stupefiante, în Criminalistica - Mileniul III Lucrările Simpozionului din 1 9 aprilie 2001, Editura Little Star Impex S.R.L., Bucureşti, 2001, p. 244.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 99 confecţionate din material plastic transparent, conţin câte o fiolă cu reactiv, în tuburi introducându-se cantităţi mici din substanţele ori produsele suspecte 1 . La cercetarea locului faptei pentru detectarea SNPP se folosesc câini specializaţi în depistarea drogurilor şi kiturile de teste rapide pentru droguri, care pot furniza indicii despre existenţa acestor substanţe. Dovada prezenţei unor droguri se stabileşte de către laborator. Labo­ ratoarele criminalistice nu deţin întotdeauna resurse pentru a identifica toate elementele componente ale amestecurilor, în special acelea care nu sunt sub control. În cazul unui suspect de trafic de SNPP se caută în hainele şi în obiectele principale ale acestuia, cum ar fi: buzunare, cusătura hainelor, cutiuţe, pachete de ţigări, foi de ţigări etc. De asemenea, drogurile trebuie căutate în bagaje, precum şi în obiectele sau alimentele în care acestea pot fi ascunse sau disimulate. Ţinuta vestimentară se va examina cu atenţie întrucât se poate pune în evidenţă existenţa drogurilor impreg­ nate în ţesătură. Se vor căuta instrumentele şi obiectele utilizate pentru consumul de SNPP. La percheziţia corporală se caută în cavităţile corpului suspectului cum ar fi nas, gură, urechi, iar pentru rect, vagin şi pentru recoltarea probelor de sânge se solicită sprijin medical; dacă se suspectează că drogurile au fost înghiţite se va apela la tratament medical în scopul recuperării acestora. În cazul consumatorilor de SNPP pot fi găsite la faţa locului punguţe tip „spice", punguţe de drog (doze), droguri introduse în diverse tipuri de ambalaje, recipiente cu comprimate etc. SNPP pot fi găsite ca reziduuri pe mese, linguri, spatule, balanţe, pahare, pipete, râşniţe, cântare, pipe de sticlă cu care s-a fumat etc. Toate acestea trebuie colectate în plicuri corespunzătoare, iar lichidele trebuie colectate în containere curate, cu dop etanş pentru a împiedica evapo­ rarea. Se etichetează clar, distinctiv şi se sigilează. Când se examinează un autovehicul, trebuie insistat asupra cavită­ ţilor, de exemplu: rezervor, praguri, contraaripi, bare de protecţie, filtru de aer, radiator, locaşul roţii de rezervă, roata de rezervă, în tapiţerie, panourile uşilor, zona din spatele bordului etc. sau interiorul încăperilor (pereţi, tocurile uşilor, întrerupătoare, tablouri, mobilă, rezervoare de 1 Lăpăduşi, V.; Popa, G., Investigarea criminalistică a locului faptei - note de curs, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2005, p. 22-23.

200 1

Nicoleta-Elena Buzatu

apă etc.). Se caută flacoanele şi ambalajele care conţin medicamente sau cele care prezintă inscripţii specifice acestora 1 . SNPP pot fi găsite în formă pură sau amestecate cu alte substanţe. Lichidele pot fi îmbibate în hârtie, zahăr textile etc. Drogurile descoperite trebuie descrise în detaliu (formă, aspect, culoare, rezultatul testării cu trusa de reactivi). Totodată, se descriu şi ambalajele în care au fost descoperite şi înscrisurile existente pe acestea. Este interzis ca poliţiştii să testeze, prin gustare, drogurile sau orice alte substanţele descoperite, întrucât există pericolul intoxicării sau decesului. În cazul unei substanţe toxice, testarea va fi efectuată cu aparatura specifică, trusa narcotest sau în laborator. Colectarea urmelor După ce se pătrunde în locaţie se iau măsuri pentru a preîntâmpina aruncarea sau distrugerea SNPP. Diferitele droguri, precursori, SNPP, materii prime ori produse intermediare şi alte substanţe, reactivi, usten­ sile utilizate pentru sinteză şi consum, instalaţii etc. se fixează, se mar­ chează şi se descriu în detaliu2 , notându-se poziţia în care au fost desco­ perite. Pe etichetă se menţionează data şi ora când s-a ridicat proba. Se vor ridica toate materialele folosite de făptuitori la fabricarea, extragerea, prelucrarea, experimentarea ori consumul de droguri (apara­ tură, materii prime, precursori, reţete cu timbru sec etc.). Acestea sunt supuse confiscării. Când este posibil, SNPP se lasă în ambalajele originale. Acestea se ridică împreună cu documentele existente (reţete, chitanţe etc.), se eti­ chetează şi se sigilează. Orice inscripţie prezentă pe ambalaje se notează. Pentru colectarea fluidelor se utilizează pipete şi seringi, iar conţi­ nutul se transferă în recipiente sterile din sticlă sau plastic. Pulberile sau tabletele se ambalează în pungi din material plastic, separat pentru fiecare tip de substanţă. Instrumentele de laborator cum ar fi balanţe, linguri, spatule, seringi, sticlărie de laborator şi materialele de ambalat originale se colectează şi se ambalează în colete, separat de restul probelor. Plantele suspecte se ridică, se usucă, se ambalează în saci, în cutii sau în plicuri de hârtie.

1 Colectivul Institutului de Criminalistică al Poliţiei Române, Procedura cercetării la faţa locului în Poliţia Română. Manual de bune practici, Bucureşti, 2007, p. 132-133. 2 Fotografii, proces-verbal, schiţe la scară.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 201 Aspiratorul prevăzut cu filtru de microparticule se utilizează în scopul colectării reziduurilor de substanţe narcotice, în speţă praf sau firmituri. Totodată, este posibilă colectarea unor probe ADN sau amprente de pe ambalaje.

Protejarea probelor şi a personalului Dacă există suspiciuni cu privire la un laborator clandestin, după ce se pătrunde în locuinţă, depozit, garaj, hambar etc., se iau măsuri pentru a preîntâmpina aruncarea sau distrugerea drogurilor, inclusiv prin supravegherea perimetrului exterior al locului faptei. Locul faptei care constă în laboratoare clandestine este potenţial periculos. Substanţele chimice sunt deseori inflamabile, explozive, toxice sau corozive. Se pot găsi diverse droguri, precursori, SNPP, materii prime ori produse intermediare şi alte substanţe, reactivi, ustensile utilizate pentru sinteză şi consum, instalaţii, aparatură utilizată pentru produ­ cerea, condiţionarea, rafinarea şi experimentarea acestor produse. Trebuie să fie luate precauţiile necesare pentru asigurarea integri­ tăţii personalului. Imediat după ce locaţia a fost securizată, toate feres­ trele şi uşile trebuie să fie deschise pentru a se asigura o bună ventilaţie şi pentru a minimiza riscul de foc. Întrerupătoarele nu trebuie să fie acţionate înainte de ventilarea corespunzătoare a zonei; scânteile pot aprinde cu uşurinţă substanţele inflamabile 1 . De asemenea, pompierii trebuie să fie anunţaţi şi să fie prezenţi acolo unde se află laboratoarele clandestine, întrucât anumite substanţe chimice sunt deosebit de periculoase în amestec cu altele. Criminaliştii trebuie să poarte mănuşi nepudrate şi să folosească doar instrumente sterile. Totodată, aceştia trebuie să preîntâmpine intercontaminarea sau murdărirea substanţelor ca rezultat al depozitării necorespunzătoare, deoarece aceste aspecte pot avea drept consecinţă modificarea rezultatelor testelor. Ambalarea, depozitarea şi transportul SNPP confiscate se amplasează în recipiente corespunzătoare şi se etichetează clar şi distinctiv. Pe eticheta recipientului se menţionează data şi ora când s-a ridicat proba. De asemenea se documentează cantitatea de substanţe ridicate, însă cantitatea netă este stabilită în laborator. 1 Colectivul Institutului de Criminalistică al Poliţiei Române, Procedura cercetării la faţa locului în Poliţia Română. Manual de bune practici, Bucureşti, 2007, p. 134.

Nicoleta-Elena Buzatu După ce probele au fost etichetate, ambalate şi sigilate se predau organului de urmărire penală şi dacă se impune, se solicită sprijinul specialiştilor chimişti.

Fixarea rezultatelor cercetării locului faptei La final, rezultatele cercetării locului faptei sunt consemnate într-un proces-verbal, însoţit de fotografii, schiţe, desene etc. Din punct de vedere al formei şi cuprinsului, procesul-verbal de cercetare al locului faptei trebuie să cuprindă menţiunile indicate în art. 199 C. pr. pen. şi art 19 5 alin. ( 1) C. pr. pen. Potrivit art. 195 alin. (3) C. pr. pen., în toate cazurile se pot face schiţe, desene care se anexează la procesul-verbal. Deşi prevederile legale nu sunt obligatorii, practica judiciară a demonstrat că este util ca aceste schiţe şi desene să fie întocmite. Procesul-verbal şi schiţa privind traseul parcurs de câinele dresat în vederea depistării drogurilor trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni ca şi procesul-verbal şi schiţa cercetării locului faptei prevăzute de art. 195 şi 199 din C. pr. pen., semnate de agentul constatator şi de cel care l-a însoţit Fixarea fotografică a locului faptei trebuie să fie realizată în mod ordonat, trecând progresiv de la general la specific, pentru a se realiza o descriere fotografică completă a situaţiei, care să pună în evidenţă caracteristicile locului faptei şi să stabilească o „relatare" logică pre­ zentată vizual1. Pentru a surprinde în detaliu toate momentele importante, activi­ tăţile desfăşurate şi constatările efectuate cu ocazia cercetării locului faptei se poate face un film video care să fie anexat procesului-verbal. 3. Constatarea infracţiunii flagrante

Constatarea infracţiunii flagrante prezintă importanţă sub dublu aspect: pe de o parte duce la împiedicarea consumării activităţii ilicite, iar pe de altă parte, prin descoperirea infracţiunilor comise se realizează tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment cât mai apropiat de cel al comiterii faptei2 .

1 Manual de uz practic pentru cercetarea la faţa locului, editat în cadrul proiectului PHARE 2004, RO/04/IB/JB-04, ,,Întărirea Cooperării Poliţieneşti", Bucureşti, 2006, p. 9. 2 Stancu, E.; Aioniţoaie, C., Tactică criminalistică, Serviciul editorial şi cinema­ tografic al Ministerului de Interne, Bucureşti, 1992, p. 257-258.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 203 Art. 293 alin. ( 1) din C. pr. pen. prevede că „Este flagrantă infrac­ ţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire", iar în alin. (2) ,,Este, de asemenea, considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune". Noţiunea de infracţiune flagrantă are o sferă mai largă decât în Codul de procedură penală anterior, fiind adăugate situaţia făptuitorului urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, precum şi a celui care prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea. Actualul Cod de procedură penală reglementează doar obligaţia organelor de constatare să întocmească un proces-verbal şi să ridice mijloacele de probă. Aşa cum prevede art. 310 din C. pr. pen., în cazul infracţiunii fla­ grante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor, iar persoana care l-a reţinut trebuie să îl predea de îndată, împreună cu corpurile delicte, precum şi cu obiectele şi înscrisurile ridicate, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal. Recurgerea la constatarea infracţiunilor flagrante se va efectua numai atunci când în urma analizării tuturor împrejurărilor cauzei s-a ajuns la concluzia că activitatea ilicită nu poate fi întreruptă şi docu­ mentată în alt mod. Procedura în cazul infracţiunii flagrante este reglementată de art. 298 din C. pr. pen. Astfel, în caz de infracţiune flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile, iar după constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi, dacă aceasta declară că va face plângere prealabilă, începe urmărirea penală, altfel organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare. Constatând în flagrant infracţiunea, anchetatorii intervin în deru­ larea activităţii ilicite împiedicând amplificarea rezultatelor. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii devin astfel cunoscute chiar din faza iniţială a cercetărilor. Prinderea a cel puţin unuia dintre făptuitori poate duce la identificarea tuturor participanţilor. Pregătirea constatării infracţiunii flagrante presupune realizarea unor activităţi preliminare cum ar fi :

Nicoleta-Elena Buzatu - stabilirea oportunităţii şi necesităţii constatării infracţiunii flagrante prin măsuri de supraveghere a traficului de SNPP (aşa-zisa „livrare controlată"), interceptări telefonice şi alte măsuri operative; - obţinerea unor date complexe cu privire la făptuitor şi activitatea infracţională: naţionalitatea, cetăţenia, domiciliul şi/sau reşedinţa, antu­ rajul, complicii, antecedente penale, modus operandi folosit, de unde procură SNPP, modul de distribuire etc.; - pregătirea mijloacelor tehnice criminalistice, în speţă trusa pentru testarea drogurilor cu dispozitive pentru prelevări de aer, aparate de fotografiat şi camere de filmat.; - stabilirea momentului şi a modului de acţiune, componenţa echipei, analiza specificităţii fiecărui caz; în ceea ce priveşte momentul acţiunii, acesta trebuie fixat în perioada producerii, deţinerii sau altor operaţiuni cu privire la traficul de droguri. Realizarea efectivă a prinderii în flagrant presupune următoarele activităţi 1 : - identificarea martorilor oculari asigurându-se astfel posibilitatea de a se obţine şi alte probe decât cele care se constată nemijlocit; - stabilirea activităţii ilicite desfăşurate în momentul constatării, adică producerea, deţinerea, cultivarea, experimentarea sau orice operaţie privind circulaţia produselor ori substanţelor cu efect psihoactiv în cazul în care se desfăşoară fără drept; - declinarea calităţii de către organu/judiciar şi luarea tuturor măsu­ rilor pentru încetarea activităţii ilicite; organul de urmărire penală trebuie să-şi prezinte calitatea şi unitatea din care face parte, arătând actul doveditor; - acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate; atunci când sunt informaţii despre persoane care consumă SNPP este necesar să fie prezent la realizarea flagrantului şi un medic specialist; - identificarea făptuitorului pe baza actelor de identitate sau a datelor menţionate de acesta care vor fi verificate pe loc în evidenţele poliţiei; - dispunerea măsurilor procedurale cu privire la făptuitor, obiecte, valori şi înscrisuri descoperite. În cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează 1 Stancu, E., op. cit., p. 708-709; Gârbuleţ, I., Traficul şi consumul ilicit de droguri. Studiu de legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 325-326.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 205 toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală 1 . Făptuitorul va fi supravegheat şi păzit pentru a nu fugi, dar şi pentru a nu distruge mijloacele materiale de probă. Obiectele purtătoare de urme vor fi trimise la laboratoarele de specialitate pentru identificarea substanţelor stupefiante. Zona de acţiune a flagrantului după realizarea acestuia trebuie dega­ jată rapid în scopul prevenirii aglomerării la faţa locului cu persoanele curioase, intervenţiei altor infractori sau alte evenimente negative. 4. Efectuarea urmăririi penale propriu-zise Efectuarea percheziţiilor. Verificarea şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri În anchetarea traficului ilicit de droguri, printre primele acte de urmărire penală efectuate se află percheziţia - alta decât cea care se efectuează în cazul flagrantului. Percheziţia constă în activitatea tactică de căutare de noi dovezi, prin descoperirea şi ridicarea de obiecte şi/sau de înscrisuri care au legă­ tură cu comiterea faptei ilicite 2 • În funcţie de legătura cu derularea unui proces penal, percheziţia poate fi: - judiciară: percheziţia domiciliară, percheziţia corporală, perche­ ziţia vehiculelor şi percheziţia informatică; - extrajudiciară: percheziţia vamală, percheziţia efectuată la accesul într-o instituţie publică, aeroport, complex sportiv etc. Indiferent unde aceasta s-ar face, percheziţia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui ingerinţă disproporţională în viaţa privată. În Constituţia României sau în legislaţia principală sunt stipulate şi o serie de imunităţi procedurale care vizează şi instituţia percheziţiei, după cum urmează: - art. 84 alin. (2) din Constituţie 3 : în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi percheziţionat;

1 Radu, M.E., Drept procesual penal. Partea specială, Ed. Universitara, Bucureşti, 2014, p. 22. 2 Ionescu, L., op. cit., 2007, p. 191. 3 Constituţia României din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003; republicată, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare, în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.

Nicoleta-Elena Buzatu - art. 72 din Constituţie: deputaţii şi senatorii nu pot fi perche­ ziţionaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, cu excepţia infrac­ ţiunilor flagrante; - art. 95 din Legea nr. 303/2004 1 : judecătorii, procurorii şi magis­ traţii asistenţi nu pot fi percheziţionaţi, fără încuviinţarea secţiei cores­ punzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia infracţiu­ nilor flagrante; - art. 31 din Legea nr. 35/19972 : Avocatul Poporului nu poate fi percheziţionat fără încuviinţarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului; - persoanele care se bucură de imunitate diplomatică. Percheziţia domiciliară

Noţiunea de „domiciliu" are o interpretare extensivă în jurispru­ denţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind inclusă în noţiunea largă de „viaţă privată"3 • Aşa cum prevede art. 157 alin. (2) din C. pr. pen., prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau persoană juridică. Ridicarea de obiecte conţinând droguri, dacă acestea au fost desco­ perite de către lucrătorii de poliţie într-o locuinţă în urma unei sesizări pentru tulburarea ordinii publice, înainte de începerea urmăririi penale, este legală şi nu constituie percheziţie domiciliară în sensul dispoziţiilor C. pr. pen. 4 Percheziţia va viza, simultan, toate locuinţele, anexele, laboratoarele clandestine şi alte locuri stabilite cu ocazia documentării activităţii făptuitorului, prin echipe stabilite din timp. Laboratoarele clandestine pot fi amenajate în subsoluri, depozite, clădiri părăsite, construcţii izolate, bucătării etc. care sunt trădate de mirosul de acetonă, amoniac sau alte substanţe chimice.

1 Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul magistraţilor, publicată în M. Of. nr. 576 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare şi republicată în M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005. 2 Legea nr. 35 din 13 martie1997 privind organizarea şi funcţionarP.a instituţiei Avocatul Poporului, M. Of. nr. 48 din 20 martie 1997, republicată în M. Of. nr. 844 din 15 septembrie 2004 şi apoi în M. Of. nr. 277 din 15 aprilie 2014. 3 Trechsel, S., Human rights in criminal proceedings, Oxford University Press, 2006, p. 55 6-557. 4 Radu, M.E., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universitară, Bucureşti, 2014, p. 196.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 207 Cererea de încuviinţare a percheziţiei domiciliare poate fi formulată ?oar de procuror în cursul urmăririi penale, dar şi în cursul judecăţii. Incuviinţarea percheziţiei domiciliare în cursul judecăţii poate fi dispusă şi din oficiu. Competenţa de a dispune efectuarea percheziţiei domiciliare aparţine: - în cursul urmăririi penale - judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau instanţa corespunzătoare în grad celei în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală; - în cursul judecăţii - instanţa investită cu judecarea cauzei. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor printr-o încheiere care se dă fără cale de atac, în termen de 24 de ore de la primirea acesteia. Este obligatorie participarea procurorului, pentru a furniza eventuale lămuriri suplimentare necesare judecătorului pentru soluţj onarea cererii. In cazul în care judecătorul admite cererea, pe baza încheierii eliberează procurorului un mandat de percheziţie, care trebuie să conţină informaţiile obligatorii prevăzute în art 158 alin. (7) din C. pr. pen. 1 Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 157 din C. pr. pen. cererea poate fi respinsă. În actualul C. pr. pen., procedura de efectuare a percheziţiei este descrisă de o manieră laborioasă, care are drept rezultat acoperirea lacunelor vechii reglementări în materie de percheziţie domiciliară.

1 Art. 158, alin. (7): ,,Încheierea instanţei şi mandatul de percheziţie trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziţie; d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile; e) scopul pentru care a fost emis; f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziţia sau, dacă este cazul, şi a locurilor învecinate acestuia; g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se efectuează percheziţia, dacă este cunoscută; h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află în locul unde se efectuează percheziţia, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în Jocul ce urmează a fi percheziţionat; j) menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit o singură dată; k) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei".

Nicoleta-Elena Buzatu Procedeul probatoriu este pus în executare de procuror sau de organul de cercetare penală însoţit, după caz, de lucrători operativi. În art. 159 alin. (3) C. pr. pen. se arată că percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 06:00 sau după ora 20:00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. Aceasta poate fi continuată şi după ora 20:00, în măsura în care se impune. În cazul în care percheziţia se efectuează la domiciliile unor per­ soane despre care se cunoaşte că sunt consumatori sau consumatori dependenţi de droguri, trebuie apelat la concursul medicilor pentru a acorda asistenţa de specialitate, şi la nevoie, de a dispune internarea. Înainte de efectuarea percheziţiei, în temeiul art. 159 alin. (5) din C. pr. pen., organul judiciar se legitimează şi înmânează o copie a manda­ tului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziţia, repre­ zentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu care cunoaşte persoana la care se va efectua percheziţia şi, dacă este cazul, custodelui. În temeiul alin. (8) al aceluiaşi articol, dacă înainte de începerea percheziţiei, sunt predate de bunăvoie persoanele sau obiectele indicate în mandat, per­ cheziţia nu se mai efectuează. În cazul percheziţiei efectuate la sediul unei persoane juridice, man­ datul de percheziţie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective - alin. (6), art. 159 C. pr. pen. În cazul în care efectuarea percheziţiei este extinsă în locuinţele învecinate în condiţiile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spaţii vor fi înştiinţate cu privire la extinderea efectuării percheziţiei - alin. (7), art. 159 C. pr. pen. În conformitate cu art. 159, alin. (10) din C. pr. pen., persoanei percheziţionate i se va permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere. De regulă, persoana la care se face percheziţia trebuie să fie de faţă. Dacă aceasta este reţinută ori arestată, va fi adusă la percheziţie. În cazul în care nu se poate acest lucru, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliară se fac în prezenţa unui reprezentant ori martor asistent. Se vor căuta: culturi de plante, substanţe noi cu proprietăţi psiho­ active sau produse stupefiante, medicamente, colete, pungi, plicuri, râşniţe, cântare, ţigări, pipe, băuturi, înscrisuri, hărţi, telefoane mobile,

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 2O9 cartele telefonice, agende telefonice, adrese, corespondenţă, arme albe şi arme de foc, dar şi sume de bani etc. Potrivit alin. (12) al aceluiaşi articol, organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă, prin folosirea forţei, încăperile, spaţiile, mobilierul şi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscri­ surile, urmele infracţiunii sau persoanele căutate, în cazul în care pose­ sorul acestora nu este prezent sau nu doreşte să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectuează percheziţia trebuie să evite daunele nejustificate. Dacă în cursul percheziţiei se găsesc alte obiecte, a căror deţinere este interzisă, acestea se ridică. În situaţia în care locul faptei este situat în spitale, fabrici, depozite, laboratoare de cercetare, laboratoare clandestine etc., trebuie să se pro­ cedeze la o examinare amănunţită a dulapurilor, rafturilor şi sertarelor cu medicamente, reactivi, solvenţi şi alte produse chimice, ambalaje, reci­ piente care conţin produse intermediare sau finite, materii prime, în mod deosebit a celor care nu au etichetă. În locurile deschise, îndeosebi acolo unde se cultivă plante etnobo­ tanice, medicinale, aromatice etc. care sunt ulterior amestecate cu dro­ guri de sinteză, se va proceda Ia măsurarea cu exactitate a suprafeţei cultivate şi se va stabili densitatea plantelor pe aria de cultură. Şi în astfel de cazuri percheziţia trebuie extinsă şi la suprafeţele limitrofe, inclusiv la clădirile şi amenajările existente pe aceste locuri. Locul în care se desfăşoară percheziţia, persoanele şi obiectele găsite pe parcursul percheziţionării pot fi fotografiate şi înregistrate audio-video. Acestea vor fi anexate Ia procesul-verbal de percheziţie şi face parte integrantă din el. Precizăm că ridicarea de obiecte şi înscrisuri poate fi făcută ca activitate procedurală de sine stătătoare, în afara percheziţiei. În cadrul procedurii de ridicare a obiectelor şi înscrisurilor şi de efectuare a percheziţiei, sunt prevăzute dispoziţii speciale privind identificarea şi păstrarea obiectelor şi înscrisurilor. În art. 160 alin. (1) din C. pr. pen. se precizează că după identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează. În alin. (3) se arată că obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligaţia de a le păstra şi conserva, precum şi de a le pune la dispoziţia organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancţiunea prevăzută la art 275 din C. pen.

Nicoleta-Elena Buzatu De menţionat faptul că probele pentru analiză se iau cel puţin în dublu şi se sigilează. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri trebuie să fie consemnată în mod obligatoriu într-un proces-verbaJl care să reflecte în detaliu întreaga activitate desfăşurată de către organele judiciare şi rezultatele acesteia. Aşa cum se menţionează în alin. (3) şi (4) ale art. 1 6 1 din C. pr. pen., procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a făcut percheziţia, de avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum şi de persoanele arătate în C. pr. pen. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune despre aceasta, precum şi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. O copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevăzute Ia art. 1 59 alin. (5) sau (6) care au participat la percheziţie. Substanţele sau produsele ridicate, ambalate şi etichetate, trebuie trimise cu operativitate la laboratoarele de specialitate pentru analizarea în vederea stabilirii dacă conţin sau nu droguri. În art. 162 alin. (3) din C. pr. pen. se arată că mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în alin. (4) şi (5) se prevede că obiectele care nu au legătură cu 1 Potrivit art 161 alin. (2) din C.pr. pen., ,,procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; b) numărul şi data mandatului de percheziţie; c) locul unde este încheiat; d) data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei întreruperi intervenite; e) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziţiei, cu menţionarea calităţii acestora; f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziţie; g) descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amă­ nunţită, pentru a putea fi recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins; h) obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea perche­ ziţiei, precum şi menţiunile referitoare la înregistrarea audio-video sau fotografiile efectuate; i) menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare; j) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale."

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 21 1 cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia celor care sunt supuse confiscării, în condiţiile legii. Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în condiţiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparţin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei. Percheziţia corporală se efectuează în vederea descoperirii urmelor infracţiunii, a corpurilor delicte sau a altor obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză. Aceasta presupune examinarea corporală externă a persoanei/ persoanelor, care poate include şi examinarea cavităţii bucale, nazale, urechi, păr, îmbrăcăminte, obiecte pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său la acel moment. Tactic, trebuie să se procedeze astfel încât persoana percheziţionată să fie pusă în imposibilitatea de a reacţiona. Aceasta va fi pusă cu faţa la perete, la o distanţă de cel puţin un metru, în funcţie de înălţimea sa, apoi i se va cere să ridice mâinile deasupra capului, să se sprijine de perete şi să desfacă picioarele. Se cercetează pe rând, partea dreaptă şi stângă a corpului. Organul de urmărire penală trebuie să se aşeze într-o poziţie laterală, cu un picior în faţa piciorului celui percheziţionat de pe partea corpului cercetată pentru a permite dezechilibrarea rapidă a acestuia în cazul unui atac. Percheziţia amănunţită se efectuează de sus în jos începând cu obiectele de pe cap, apoi se cercetează spatele, porţiunile de sub braţe, mâinile de la umăr până la degete şi pieptul. Picioarele se verifică din interior şi exterior până la gleznă, manşetele pantalonilor, ciorapii şi pantofii. Cercetarea se face prin palpare fermă. Percheziţia obiectelor de îmbrăcăminte presupune verificarea în parte a fiecărei piese din care este formată, a lenjeriei şi a încălţămintei, la nevoie acestea putând fi scoase de pe corpul persoanei. Dezbrăcarea este necesară întrucât permite cercetarea minuţioasă a îmbrăcămintei şi percheziţionarea separată a corpului. Spre deosebire de percheziţia domiciliară, cea corporală poate fi dispusă, după caz de organele judiciare penale - organe de cercetare penală, procuror sau judecător sau de orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii şi securităţii publice. Se poate efectua numai de o persoană de acelaşi sex cu persoana percheziţionată.

Nicoleta-Elena Buzatu Percheziţia corporală nu se confundă cu examinarea fizică a per­ soanei, întrucât aceasta din urmă presupune atât examinarea externă cât şi internă a corpului persoanei, precum şi prelevarea de mostre biologice; fiind un procedeu probatoriu mult mai invaziv, necesită un control mai strict în privinţa modalităţii de executare. Probele pentru analiză se iau cel puţin în dublu şi se sigilează. Efectuarea unor investigaţii medicale în cazul în care modalitatea de transport este chiar corpul persoanei şi există indicii temeinice în legă­ tură cu acest fapt, organul de urmărire penală dispune, pe baza consimţă­ mântului scris, efectuarea unor examene medicale. Dacă persoana refuză, se solicită autorizarea procurorului care indică unitatea medicală unde se vor efectua aceste investigaţii. Asupra persoanei percheziţionate se pot găsi ţigări, j oint-uri, plicu­ leţe cu produse de tip Spice, telefoane mobile, bani proveniţi din vânzarea SNPP etc. Percheziţia unui vehicul este activitatea care constă în examinarea exteriorului sau interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. Întrucât, legea nu limitează aria de apli­ care, aceasta vizează toate tipurile de vehicule aflate în posesia oricărei persoane, cu privire la care există suspiciunea rezonabilă, că prin efectu­ area unei percheziţii vor fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului. Mijloacele de transport oferă o multitudine de posibilităţi de ascundere şi camuflare a SNPP. A fost prevăzută în mod expres posibilitatea organelor judiciare de a inspecta un vehicul prin examinarea vizuală a acestuia ori a unor părţi accesibile din acesta, dar şi prin dezasamblarea unor componente ale vehiculului. În mijloacele de transport auto, ascunzătorile sunt special amenajate sau se pot ascunde în plafon, tapiţeria scaunelor, podea, aripi, bare de protecţie, rezervorul de carburant, faruri, tabloul de bord, torpedo, roata de rezervă etc. Prin urmare, se impune folosirea unor specialişti cum ar fi mecanici, tinichigii auto în vederea descoperirii ascunzătorilor, evitându-se astfel riscul degradării din cauza necunoaşterii modului de demontare a unor ansamble. Poate fi folosit cu succes câinele dresat pentru depistarea drogurilor, uşurând descoperirea acestora. Autoturismele suspecte sunt date, de regulă, în consemn la punctele de frontieră dar vameşii pot să se sesizeze şi după aspectul general al

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 21 3 autoturismelor, bagaje şi mai ales după starea de nervozitate ori de emoţie a pasagerilor. Verificările au la bază atât comportamentul general al pasagerilor şi şoferilor, cât şi modul de aranjare a bagajelor şi mărfu­ rilor care poate oferi indicii că se ascund sau se maschează droguri în cazul autobuzelor şi autocamioanelor. La autocamioanele de transport internaţional de mărfuri, trebuie examinate toate zonele (instalaţia frigorifică, şasiul remorcii, sistemul de închidere a uşilor etc.), insistându-se pe cele unde apar urme de sudură sau de vopsire recentă. Vagoanele de cale ferată oferă multiple posibilităţi de ascundere, cum ar fi, spre exemplu, în toalete, compartimente ori chiar în instalaţiile exterioare ale vagoanelor. În avioane, pe lângă bagaje pot exista numeroase locuri de ascun­ dere, cu complicitatea personalului de bord sau din aeroporturi. Pe vapoare, SNPP pot fi ascunse în dulapuri, rafturi, magazii, lăzi frigorifice, elice, colaci de salvare etc. În unele cazuri, aceste mijloace de transport sunt „însoţite" de inves­ tigatori acoperiţi ori fac obiectul livrării supravegheate. Percheziţia informatică presupune cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, pentru descoperirea şi strângerea probelor necesare soluţionării cauzei. Accesul într-un sistem informatic presupune pătrunderea integral sau parţial în sistem, ori într-un suport de stocare a datelor informatice, în vederea obţinerii probelor. Se poate face la locul unde se află sistemul sau suportul accesat sau se poate face de la distanţă prin intermediul unor softuri speciale. În actuala reglementare procesual penală, pentru percheziţia infor­ matică şi accesul într-un sistem informatic, se instituie o procedură comună, în vederea respectării dreptului la viaţă privată. Percheziţia informatică poate fi dispusă: - în cursul urmăririi penale - la cererea procurorului de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală; există şi o situaţie specială în care dispoziţia de percheziţie informatică aparţine procurorului; - în cursul judecăţii - poate fi încuviinţată de instanţa de judecată din oficiu sau la cererea procurorului, a părţilor ori a persoanei vătămate.

Nicoleta-Elena Buzatu C. pr. pen. nu prevede o perioadă determinată pe parcursul căreia se poate efectua percheziţia informatică. Astfel, aceasta se poate încuviinţa şi pune în aplicare pe tot parcursul fazei de urmărire penală. Procedura efectuării percheziţiei informatice este reglementată de art. 1 68 C. pr. pen. Informaţiile care se pot găsi cu ocazia percheziţiei informatice sunt diverse: reţete de uscare a plantelor, de fabricare a drogurilor de sinteză, e-mailuri primite sau trimise altor persoane implicate, site-uri adminis­ trate de vânzători de SNPP, magazine virtuale care comercializează SNPP en-gros şi en-detail, rute de transport etc. Capturarea vânzătorilor de SNPP on-line este extrem de dificilă deoarece site-urile sunt înregistrate în străinătate. La terminarea percheziţiei informatice se întocmeşte un proces­ verbal de percheziţie informatică, care trebuie să conţină elementele indicate în art. 168 alin. (13) C. pr. pen.

Examinarea înscrisurilor poate conduce la stabilirea legăturilor infracţionale dintre diferite persoane. Totodată, poate contribui la identi­ ficarea locurilor de producere, depozitare şi desfacere a SNPP. Se mai pot obţine informaţii care să conducă la descoperirea unor reţele de traficanţi, organizare, compunere, trasee, mijloace şi metode folosite, iar în final desfiinţarea acestora. În cazul în care se găsesc înscrisuri redactate în alte limbi (chineză, japoneză, arabă, turcă, spaniolă, italiană etc.) sau cu texte cifrate se impune a fi traduse de traducători autorizaţi, descifrate şi exploatate în activitatea de urmărire penală. Dispunerea de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize

În principiu, în cadrul investigării criminalistice a infracţiunilor, ce se săvârşesc în legătură cu drogurile, poate fi dispusă o constatare tehnico-ştiinţifică sau expertiză criminalistică, în raport cu natura urmelor descoperite cu prilejul desfăşurării diverselor activităţi de anchetă. Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza fizico-chimică are ca scop stabilirea naturii şi concentraţiei produsului ori substanţei desco­ perite, cu ocazia desfăşurării activităţilor de anchetă asupra unor persoane ori ascunse în diferite locuri. Identificarea urmelor de substanţe cu efecte psihoactive se bazează pe punerea în evidenţă a caracte1isticilor calitative a fiecăreia în parte -

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 21 5 stare de agregare, formă de cristalizare, punct de topire, structură mole­ culară, proprietăţi biochimice, comportare faţă de reactivii specifici etc. Acestea se păstrează neschimbate, indiferent de conjunctura existentă în momentul folosirii lor ca mijloc de comitere a infracţiunii. Încă din timpul desfăşurării constatării în flagrant, cercetării la faţa locului, percheziţiei etc., se fac primele teste cu ajutorul unor truse cu reactivi. Ca metodă de identificare preliminară, aflată Ia îndemâna organelor judiciare se află trusa narcotest1 • Testele realizate cu astfel de truse au un caracter orientativ, consti­ tuind un indiciu care atestă prezenţa drogurilor. În cazul unor droguri necunoscute, aceste teste nu sunt concludente. În desfăşurarea anchetei, deosebit de utilă se poate dovedi dispu­ nerea şi efectuarea de constatări şi expertize medico-legale. Principalele probleme care pot fi lămurite sunt următoarele: - dacă persoana prezentată pentru examinare este sau nu consu­ mator de SNPP; - dacă persoana examinată prezintă urme de leziuni provocate în timpul administrării SNPP; - ce fel de SNPP consumă această persoană; - durata consumului de SNPP - interesează în ce măsură s-a instalat dependenţa, natura acesteia şi cât de mult este influenţat comporta­ mentul în ancheta; - în caz de deces, dacă acesta a intervenit ca urmare a unei supra­ doze; - dacă există urme pe baza cărora să se concluzioneze că adminis­ trarea SNPP a fost făcută forţat; - dacă persoana examinată suferă de afecţiunile pentru care este recomandat tratamentul cu medicamente ce conţin substanţe din cate­ goria celor aflate sub control naţional; - care este starea psihică a persoanelor examinate. Expertiza toxicologică se dispune, aşa cum prevede art. 188 alin. (1) din C. pr. pen., în cazul în care există o suspiciune cu privire la producerea unei intoxicaţii. Produsele considerate suspecte că ar fi determinat intoxicaţia sunt trimise instituţiei medico-legale sau unei alte instituţii specializate.

1 Pentru mai multe detalii, a se vedea şi Lazăr, M., Teste pentru droguri, în Revista de Criminologie, Criminalistică şi Penologie, nr. 1/2003, p. 24; Stoian, M.G., Amprenta chimică a drogurilor - o provocare pentru chimiştii criminalişti în stabilirea reţelelor de traficare şi distribuţie, în Revista de Criminologie, de Criminalistică şi de Penologie nr. 4/2009; Todorov, S., The analysis of syntetic drugs, în Criminalistica nr. 6/2009, p. 255.

Nicoleta-Elena Buzatu Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatări de specialitate cu privire la: - tipul substanţei toxice; - cantitatea; - calea de administrare; - consecinţele posibile ale substanţei descoperite; - alte elemente care să ajute la stabilirea adevărului. Controlul medical efectuat de personalul calificat de specialitate asupra tuturor persoanelor care prezintă simptomele unui consumator de SNPP sau la care există suspiciuni că ar consuma, se impune atât pentru recoltarea probelor biologice, cât şi pentru luarea unor măsuri medicale. Totodată, controlul medical se impune şi atunci când există mani­ festări specifice stării de consum de SNPP sau sevraj ori dacă se află în tratament medical şi dacă a consumat anumite doze de substanţe medi­ camentoase. Alte constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize criminalistice care mai pot fi dispuse şi efectuate în cauzele de acest fel sunt: biocriminalistice asupra urmelor de sânge, salivă, păr; grafoscopice - pentru examinarea înscrisurilor, reţetelor, actelor medicale; dactiloscopice, traseologice etc. Deoarece mijloc de probă este numai raportul de constatare tehnico­ ştiinţifică ori de expertiză fizico-chimică, numai experţii sau specialiştii din laboratoarele de profil pot să se pronunţe cu privire la natura şi concentraţia substanţelor ori produselor suspecte. Întrebările la care trebuie să răspundă specialistul sau expertul trebuie formulate clar şi precis 1: - dacă produsele ori substanţele supuse examinării sunt SNPP; - care este denumirea substanţei active şi gradul de concentraţie; - dacă, în raport cu numărul şi natura compuşilor existenţi în probele analizate, se poate aprecia sursa de provenienţă şi modalitatea de preparare a SNPP; - care este greutatea specifică a probelor supuse examinării. În urma examinării substanţelor sau produselor de către specialişti se pot formula următoarele concluzii2 : A se vedea şi Stancu, E., op. cit, p. 712. Pop, O.; Anghelescu, I.; Constantin, I.; Constantinescu, M.; Dan, N.; Manea, V.; Radu, A. ( coord.), Georgescu, I., Tratat practic de criminalistică, voi. III - Expertiza urmelor lăsate de obiecte şi a urmelor materie, Serviciul Editorial şi Cinematografic, Ministerul de Interne, Bucureşti, 1980, p. 528. A se vedea şi Ionescu, L.; Sandu, D., Concluziile 1

2

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 21 7 - cert pozitivă, de exemplu „Substanţa supusă examinării este JWH- 18"; - cert negativă, de exemplu „Substanţa supusă examinării nu este JWH-18"; - de probabilitate, de exemplu „Substanţa supusă examinării este probabil BZP ( 1-benzilpiperazină)"; - de imposibilitate, de exemplu „Nu se poate stabili dacă substanţa supusă examinării este BZP (1-benzilpiperazină)". După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările şi opinia expertului sunt consemnate într-un raport de expertiză, care se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. În multe situaţii, expertiza criminalistică se efectuează în conlucrare cu alte expertize, în special tehnice şi medicale, ajungându-se astfel la expertize mixte, complexe. Metode de identificare a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive O mare parte din activitatea laboratoarelor criminalistice este dedi­ cată analizei drogurilor de abuz. Substanţele stupefiante reprezintă o pondere importantă din această categorie, alături de substanţele halu­ cinogene. Analizele chimice detaliate ale probelor de droguri permit măsurarea concentraţiilor relative ale componenţilor majori, minori sau în urme, astfel încât, cu metodele analitice adecvate, pot fi obţinute pro­ filurile chimice complexe ale acestora. Printr-o asemenea abordare, am­ prenta chimică specifică poate fi stabilită pentru toate probele de droguri. Aceste profiluri ale impurităţilor pot conţine componenţii naturali, com­ ponenţii produşi în timpul obţinerii drogului şi agenţii de tăiere. Exami­ narea tuturor componenţilor unei probe, teoretic, furnizează o istorie completă a probei şi de aceea poate juca un rol cheie în caracterizarea probelor 1 . În practică însă, fără o corelare a muncii informative, a examinării vizuale a caracteristicilor fizice ale probelor (culoare, textură, prezentare generală), ale modului de împachetare a acestora (incluzând materiale, mod de împachetare, semne caracteristice, amprente etc.), este foarte dificilă tragerea concluziilor analizelor chimice comparative. Aceasta, întrucât condiţiile de producere în laboratoarele clandestine nu pot fi expertizei criminalistice în Identificarea criminalistică, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 1 Stoian, M.G., op. cit., p. 184.

20 11, p. 152- 1 63.

2m l

Nicoleta-Elena Buzatu

reproduse exact de fiecare dată, iar produsele ilicite obţinute sunt de obicei neomogene 1 . De foarte mulţi ani există preocuparea pentru stabilirea profilului diferitelor droguri, dar necesitatea existenţei diverselor echipamente de mare sensibilitate şi acurateţe a făcut să nu fie o metodă accesibilă tuturor laboratoarelor de analiză de droguri2 . Fără a intra în detalii, enumerăm următoarele metode de analiză a substanţelor stupefiante care sunt utilizate3 : - efectuarea unor reacţii specifice de precipitare - se bazează pe capacitatea alcaloizilor din droguri de a se combina cu ioduri complexe, cu acizi anorganici complecşi, cu săruri ale unor metale grele, cu acizi organici; - efectuarea unor reacţii specifice de culoare cu diverşi reactivi; - cromatografia pe strat subţire; - analiza prin spectrometrie în infraroşu cu transformată Fourier

(FTIR); - analiza prin cromatografie în fază gazoasă (GC); - cuplajul GC-FTIR; - analiza prin gaz cromatografie cuplată cu spectrometrie de masă (GC-MS); - analiza prin desorbţie termică (TD) cuplată cu GC-MS; - cromatografia în fază lichidă de înaltă performanţă (HPLC); - cromatografia în fază lichidă cuplată cu spectrometrie de masă (LC-MS); - electroforeza capilară (CE); - analiza prin difracţie de raze X (XRDJ; - aplicaţiile tehnicii spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS); - microscopia electronică cu baleiaj (SEM). Prin utilizarea acestor metode, creşte eficienţa procesului analitic, iar rapoartele de expertiză şi constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în laboratoarele chimiei judiciare au un înalt nivel calitativ, având la bază o argumentare ştiinţifică riguroasă, documentată şi verificabilă4• 1 United Nations International Drug Control Programme Vienna, în Stoian, M.G., op. cit., p. 181. 2 Stoian, M.G., op. cit., p. 194. 3 Pentru detalii, a se vedea Stoian, M.G., op. cit., p. 185-195. 4 Stoian, M.G., op. cit., p. 198.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 21 9 Rezultatele obţinute cu ajutorul echipamentelor analitice dispo­ nibile, vor constitui baze de date, care vor servi drept fundament al analizelor comparative. Pentru a face legătura între probe, este necesar ca toate caracteristicile chimice determinate să fie identice. Pentru a mări probabilitatea de rezolvare cu succes a acestor analize, se impune ca datele obţinute în laboratoarele chimice, să fie legate de celelalte infor­ maţii obţinute prin determinările fizice ale capturilor de droguri: logo-uri, metode şi materiale de împachetare, dar şi amprente papilare, acolo unde este cazul. Ascultarea persoanelor implicate Din perspectiva tacticii criminalistice, ascultarea se va face în funcţie de situaţia concretă a fiecărei persoane implicate. Declaraţiile suspectului sau inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, părţii civile, declaraţiile părţii responsabile civilmente, dar şi declaraţiile martorilor sunt mijloace de probă în procesul penal. Din punct de vedere legal, pentru a fi mijloace de probă în procesul penal, declaraţiile părţilor şi ale persoanelor sus-menţionate trebuie consemnate în anumite moda­ lităţi prevăzute de lege, respectându-se astfel dispoziţiile procedurale dar şi regulile de tactică criminalistică. Consumatorii de SNPP trebuie ascultaţi, pentru a se obţine date cu privire la filiere de traficanţi, surse de aprovizionare cu SNPP, existenţa altor consumatori cunoscuţi de ei, locurile de comercializare sau de consumare, preţul de vânzare pe kilogram ori al pliculeţelor, precum şi orice alte date care pot fi utile în activitatea de urmărire penală. Atunci când se audiază un consumator de SNPP, organele de cerce­ tare penală trebuie să manifeste prudenţă şi să ia măsuri de prim-ajutor, dacă este necesar, în conformitate cu prevederile normelor legale în vigoare. Probleme deosebite pot apărea atât în timpul ascultării consuma­ torului dependent, cât şi a consumatorului ocazional. Însă, aici pot apărea şi alte dificultăţi datorită administrării unei doze, relativ mari, în con­ diţiile în care organismul încă nu este obişnuit cu consumul de astfel de substanţe. În aceste cazuri, există posibilitatea apariţiei intoxicaţiei acute. Prin urmare, persoana poate avea un comportament asemănător cu cel al consumatorului dependent care este pe punctul de a intra în sevraj. În interogarea producătorilor, distribuitorilor sau consumatorilor de SNPP, trebuie să se stabilească legăturile dintre sursele de aprovizionare şi destinaţia acestora, urmărindu-se evaluarea volumului traficului ilicit pe raza unei regiuni sau zone geografice.

Nicoleta-Elena Buzatu Atunci când organele de poliţie sau lucrătorii vamali descoperă un nou tip de ascunzătoare, o nouă metodă de evitare a controlului, cei care se ocupă cu traficul de aceste substanţe îşi schimbă metodele şi tehnicile folosite, chiar şi ruta. Aceste schimbări trebuie cunoscute de organele de urmărire, aspect care se realizează şi prin ascultarea persoanelor implicate. Orice persoană implicată în traficul de SNPP, trebuie ascultată pornindu-se de la împrejurarea concretă în care a fost prinsă, pentru a se stabili: - locul (ţara, regiunea, zona etc.) şi persoana de Ia care a procurat SNPP; - metodele şi mijloacele folosite pentru procurarea acestora; - unde, când, cum şi cui trebuia să le predea; - preţul plătit sau suma ce urma să o încaseze pentru SNPP sau serviciile prestate. Ascultarea cetăţenilor străini implicaţi în traficul cu astfel de sub­ stanţe, care se află în tranzit prin România ori au ca destinaţie finală a călătoriei ţara noastră, pe lângă elementele arătate mai sus, trebuie să ducă la elucidarea următoarelor aspecte: - stabilirea tuturor legăturilor, a modului în care este organizat şi funcţionează traficul ilicit, procedeele folosite şi sarcinile fiecărei legături; - sursele de aprovizionare cu SNPP (persoane, localităţi etc.) şi modul de predare; - persoanele destinatare a SNPP şi orice date despre acestea. Totodată, trebuie identificate: - locurile de fabricare şi depozitare a SNPP şi stabilirea legăturilor acestora, atât pe teritoriul României, cât şi pe cel al altor state; - metodele, mijloacele şi locurile de ascundere a SNPP, în vederea tranzitării lor; - modul în care au reuşit să treacă neobservate prin mai multe puncte vamale, dacă au sau nu legături cu unii agenţi vamali, ai poliţiei de fron­ tieră sau alţi funcţionari ai statului şi mijloacele folosite pentru coruperea acestora; - alte aspecte legate de modul de operare, cum ar fi spre exemplu dacă au fost înarmaţi; - eventuale transporturi anterioare rămase nedescoperite, persoa­ nele implicate, metodele şi mijloacele folosite; - dacă existau contracte economice, cine sunt proprietarii şi dacă aceştia au cunoştinţă despre mijloacelor de transport folosite la comi­ terea infracţiunilor în legătură cu drogurile;

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 221 - modul de valorificare a SNPP, persoanele fizice şi persoanele juri­ dice implicate în această activitate, dacă s-au întocmit acte contabile, dacă s-au făcut evidenţieri în contabilitatea firmelor implicate, funcţionarii implicaţi în distribuţia de droguri; - eventuale transporturi, date despre alţi traficanţi, metode ce vor urma a fi folosite în vederea ascunderii SNPP, mijloacele de transport care vor fi utilizate şi traseele pe care aceştia intenţionează să le parcurgă. Ascultarea persoanelor implicate în traficul şi consumul de SNPP, desfăşurată cu profesionalism, poate oferi anchetei, pe lângă respectarea drepturilor procesuale ale celor implicaţi, şansa obţinerii unor informaţii deosebit de utile anchetei întrucât nu pot fi obţinute pe altă cale.

[ii Capitolul VI Implicaţiile şi consecinţele consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive din punct de vedere medical Secţiunea 1. Terminologie şi definiţii În conformitate cu dispoziţiile art. 34 din Constituţia României, republicată, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obli­ gat să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice. Totodată, dreptul la sănătate este menţionat în mai multe instrumente pentru drepturile omului, precum art 12 al Acordului internaţional asupra drepturilor economice, sociale şi culturale ale omului sau art. 24 al Convenţiei drepturilor copilului. Dreptul la sănătate reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului, fiind unul natural, pe care fiecare persoană poate să şi-l exercite inalienabil şi imuabil. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte conceptul de sănătate ca fiind o stare de bine fizic, psihic şi social. Dacă analizăm această definiţie, putem observa că acest drept este unul complex care cuprinde la rândul său aspecte precum dreptul la viaţă, la un standard de trai adecvat, la acces la îngrijiri de sănătate şi la alţi determinanţi majori ai sănătăţii, însemnând cu mult mai mult decât absenţa bolii sau a infirmităţii. Consumul mai mult sau mai puţin regulat de substanţe psihoactive, afectează sistemul nervos central şi conduce la manifestări dezadap­ tative, la apariţia unor probleme sociale, profesionale, psihologice ori somatice, persistente sau recurente 1. După încetarea sau reducerea consumului de substanţe apar simp­ tome de abstinenţă severe, manifestându-se astfel o serie de tulburări mentale care descriu efectele acute sau cronice ale acestor substanţe asupra sistemului nervos central. Acestea se manifestă prin comporta­ mente dezadaptative. Ca o consecinţă, oamenii care au o tulburare pro­ vocată de consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive vor avea şi o manifestare marcată psihocomportamentală. 1 Răşcanu, R., Dependenţă şi drog: aspecte teoretice şi clinic ameliorative, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, p. 83.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 223 Considerăm că prezintă importanţă următorii termeni: consumul, consumatorul, consumatorul dependent, efectele psihoactive, supradoza, sevrajul, halucinaţia, euforia, intoxicaţia, substanţa toxică, toxicitatea, abuzul, adicţia/dependenţa, craving-ul şi toleranţa. Consumul A fost definit de art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011 privind com­ baterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psiho­ active, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, repu­ blicată, ca fiind introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalităţi: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane. Caracteristica esenţială ce defineşte o tulburare de consum de sub­ stanţe este apariţia unei multitudini de simptome cognitive, comporta­ mentale şi fiziologice care indică faptul că persoana continuă să consume substanţa în ciuda problemelor apărute 1 . Consumul de risc este acela care determină o şansă mare de lezare în viitor a sănătăţii fizice ori mentale, în timp ce consumul nociv este cel care afectează deja sănătatea, iar împreună constituie abuzul. Consumatorul şi consumatorul dependent Aşa cum prevede art. 1 lit. h) din Legea nr. 143/2000, republicată, consumatorul este persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism iar potrivit lit. i) al aceluiaşi articol, consumatorul dependent este consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale. În funcţie de frecvenţa administrării substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, consumatorii pot fi clasificaţi astfel: - consumatori ocazionali care consumă astfel de substanţe în „ocazii speciale" adică experimental sau recreativ; - consumatori „de week-end" care consumă doze mari discontinuu, la sfârşit de săptămână cu scopul de a se relaxa şi a uita problemele cotidiene; 1 Georgescu, D.; Moldovan, A.M.; Cicu, G., Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenţilor şi tinerilor, Bucureşti, 2007, p. 9.

Nicoleta-Elena Buzatu - consumatori toxifilici care consumă regulat doze moderate şi care gândesc pozitiv că se pot lăsa oricând; - consumatori dependenţi care consumă doze mari şi regulate la un anumit interval de timp.

Efecte psihoactive

Acestea au fost definite de art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 pri­ vind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată. Unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modi­ ficări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori cre­ area unei stări de dependenţă, fizică sau psihică.

Supradoza În general, supradoza presupune administrarea unei cantităţi mai mari de droguri comparativ cu cea cu care este obişnuit corpul. Producerea unei supradoze depinde de nivelul de toleranţă al corpului şi poate apărea în următoarele cazuri1 : - dacă produsul este mai pur decât de obicei, iar consumatorii nu ştiu acest lucru; - după o perioadă de abstinenţă, timp în care nivelul de toleranţă al consumatorului a scăzut, iar el îşi injectează aceeaşi doză ca înaintea întreruperii; - în combinaţie cu alcoolul, care are un efect inhibator asupra recep­ torilor de la nivelul scoarţei cerebrale, crescând artificial pragul de toleranţă; - în combinaţie cu medicamentele, care au acelaşi efect asupra nivelului de toleranţă ca şi alcoolul. Sevrajul Reprezintă totalitatea tulburărilor fizice şi psihice, uneori grave, care apar la întreruperea administrării drogului sau la scăderea dozajului acestuia, de care individul a devenit dependent. Acest sindrom dispare la administrarea drogului iar dependenţa este astfel mascată. Prin urmare, sevrajul implică toleranţa şi indică dependenţa.

1 http://www.rhrn.ro/ro/resurse/informatii-despre-droguri/supradoza, accesat la data de 31iulie 2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 225 Halucinaţiile sunt acele percepţii senzoriale ce nu au corespondent în realitatea obiectivă. Individul „vede" imagini şi „aude" sunete inexistente. Prin euforie se înţelege senzaţia de bună dispoziţie, obţinută în mod artificial după consumul de droguri. Este faza în care individul scapă de orice influenţă exterioară, nesimţind nicio anxietate1 . Intoxica,tia Se defineşte ca un comportament maladaptativ asociat cu ingestia recentă de substanţă. Este rezultatul introducerii sau acumulării în orga­ nism a unor substanţe toxice. Efectele intoxicaţiei cu orice drog pot să varieze de la o persoană la alta şi depind de factori precum doza, circumstanţele şi personalitatea subiacentă. Recuperarea este completă, exceptând acele situaţii în care au apărut leziuni tisulare sau alte complicaţii. Cele mai comune modi­ ficări implică perturbări de percepţie, atenţie, gândire, judecată, compor­ tament psihomotor şi comportament interpersonal 2 . Din punct de vedere medical, intoxicaţiile cronice cu substanţe toxice asupra sistemului nervos, care induc o dorinţă de a consuma, greu de înfrânat, sunt cunoscute sub denumirea de narcomanii 3 . Substanţa toxică sau agentul traumatic chimic poate fi definit ca fiind orice factor (compus) chimic, care pătruns în corpul unei persoane are tendinţa de a perturba echilibrul fiziologic al organismului ce permite adaptarea la mediu, provocând modificări (leziuni) funcţionale şi/sau structurale, ce caracterizează starea patologică numită intoxicaţie ori decesul persoanei respective4• Toxicitatea este termenul ce defineşte amploarea reacţiei de răspuns a organismului viu, în care a pătruns o substanţă toxică, într-o anumită cantitate. Cea mai mică cantitate de substanţă care provoacă un efect determinabil se numeşte doză 5 • 1 Bercheşan, V.; Pletea, C., op. cit, p. 63. 2 Ivaşcu, A.O.; Teodorescu, A., Fenomenul consumului de droguri. Manifestări ale toxicomaniei la nivel psihiatric şi psihologic, Editura Psihomedia, Sibiu, 2010, p. 25. 3 A se vedea şi Goodman, L.; Gilman, A., Bazele farmacologice ale terapeuticii, Editura Medicală, ed. a li-a, Bucureşti, 1960, p. 49. 4 lftenie, V.; Dermengiu, O., Medicină legală, ed. a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 367. 5 Idem.

Nicoleta-Elena Buzatu În funcţie de efectele produse dozele pot fi terapeutice, toxice şi letale. Abuzul În sensul Legii nr. 339 /2005, prin abuz se înţelege consumul plan­ telor, substanţelor şi preparatelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, în afara unei prescripţii medicale. În DSM-/V- TR 1 abuzul unei substanţe psihoactive este definit ca pattern maladaptativ de utilizare a unei substanţe care afectează funcţio­ narea normală a individului sau îi provoacă suferinţă şi se manifestă prin unul ori mai multe din următoarele comportamente în decursul unei perioade de un an: - utilizarea recurentă a substanţei, având ca rezultat incapacitatea îndeplinirii obligaţiilor majore, cum ar fi şcoală, serviciu, familie; - utilizarea recurentă a substanţei în situaţii cu potenţial de periculozitate; - consecinţe legale generate de consumul substanţei; - continuarea utilizării substanţei în pofida persistenţei sau recurenţei problemelor de natură personală şi socială, cauzate de efectele psihice, somatice, comportamentale ale substanţei. Abuzul de droguri desemnează autoadministrarea în mod repetat a unui drog, în scopuri nemedicale. Adicţia Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat în anii '60 abando­ narea acestui termen în favoarea celui de dependenţă. Astfel, aceasta implică dependenţa psihică, comportamentul de căutare a drogului, de­ pendenţă şi toleranţă fizică, precum şi deteriorarea asociată sănătăţii fizice şi mentale. Diagnosticul de adicţie, de tulburare legată de consumul unei sub­ stanţe, este bazat pe un pattern patologic al comportamentului referitor la consum. Pattern înseamnă repetitivitate, timpi îndelungaţi etc., iar pato­ logic se traduce prin afara firescului, care produce deteriorare etc. În prezent, termenii de adicţie şi dependenţă se utilizează interşanjabil. DSM-IV-TR - Diagnostic and Statistica/ Manual of Mintal Disorders, 4�1 edition,

American Psychiatric Association, 2000. 1

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 227 Dependenţa Aşa cum este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, depen­ denţa este starea fizică şi/sau psihică ce rezultă din interacţiunea unui organism cu o substanţă ale cărei efecte sunt caracterizate prin modi­ ficări de comportament şi alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a consuma substanţa în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimţi efectele psihice şi pentru a evita suferinţele produse de drog1. Potrivit legislaţiei naţionale [art. 1, lit. d)] din H.G. nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea trafi­ cului şi consumului ilicit de droguri), prin dependenţa de droguri se înţelege „nevoia imperioasă sau persistentă de a continua consumul dro­ gului în scopul obţinerii unei stări de bine sau pentru a evita starea de rău, generată de întreruperea consumului". Dependenţa sau toxicomania este o stare de intoxicaţie cronică caracterizată prin necesitatea constrângătoare de folosire a unor substanţe medicamentoase sau toxice2 • Toxicomania (,,nebunia intoxicaţiei") este termenul care defineşte obişnuinţa morbidă (bolnăvicioasă) de a folosi doze repetate şi crescânde de substanţe toxice, între care şi stupefiante. Aşa cum este definit termenul în Dicţionarul de Criminalistică 3 , înseamnă obişnuinţa consumării continue şi în cantităţi progresive de substanţe toxice sau alimentare (alcool), care produc stări de euforie. Toxicomania duce la apariţia unor tulburări psihice şi fizice din ce în ce mai grave, care conduc la demenţă sau chiar moarte prematură. Dependenţa fizică poate fi definită ca fiind alterarea sistemului ner­ vos central, manifestată prin toleranţa la drog şi instalarea simptomelor sevrajului, când consumul drogului este întrerupt. Este o stare adap­ tativă, care are drept consecinţă apariţia de tulburări fiziologice intense din cauza consumului repetat al drogurilor şi care determină utilizarea continuă a acelor substanţe pentru a preveni simptomele abstinenţei 4•

1 Şerb, S.; Iacob, A.; Ştefan, C. ş.a., Traficul şi consumul de droguri. Prevenire şi combatere, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006, p. 16. 2 Stroescu, V., Farmacologie, Editura All, Bucureşti, 1999, p. 38-39. A se vedea şi Schiaucu, V.; Canton, R. (coord.), Manual de probaţiune, Editura Standard, Bucureşti, 2008, p. 219. 3 Dan, N.; Anghelescu, I. (coord.), Dicţionar de Criminalistică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 201. 4 Ştefan, C.E., op. cit, p. 21.

Nicoleta-Elena Buzatu Dependenţa psihică este definită ca o stare psihică particulară, mani­ festată prin dorinţa imperioasă şi irezistibilă a subiectului de a continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic. Se manifestă printr-o nevoie irezistibilă de a folosi acel mijloc, care este drogul, pentru a influenţa, a schimba sau a controla dispoziţia sufletească, sentimentele sau chiar conştiinţa de sine. Poate fi însoţită de dependenţă fizică şi toleranţă 1. Craving

Craving-ul (în limba engleză) sau pofta este un fenomen care caracterizează orice dependenţă şi are substrat neuro-fiziologic. Altfel spus, reprezintă dorinţa irezistibilă de repetare a nevoilor drogului, nevoi care pot apărea mult timp după o perioadă de abstinenţă îndelungată. Din punct de vedere neurobiologic se exprimă prin interacţiunea dintre substanţa psihoactivă şi sistemul dopaminergic din cadrul circui­ tului de recompensă. Toleranţa

Constă în dispariţia treptată a efectelor unei substanţe ce este admi­ nistrată repetat, pe o anumită perioadă de timp, încât pentru a putea obţine acelaşi efect se impune creşterea progresivă a dozei. Se caracte­ rizează prin reversibilitate2 , specificitate3 şi selectivitate4• Constă în dimi­ nuarea progresivă a răspunsului, în condiţiile administrării repetate a unei substanţe psihoactive, cu necesitatea creşterii dozei pentru obţi­ nerea efectului. În literatura de specialitate5 şi în practica medicală se utilizează şi termenul de toleranţă încrucişată, acesta desemnând capacitatea unui individ care după ce a consumat o perioadă un anumit drog, poate suporta doze mai mari dintr-un alt drog, neutilizat anterior. Idem. După un timp de la întreruperea consumului se restabileşte sensibilitatea iniţială. 3 Toleranţa nu este o proprietate generală pentru toate substanţele, ci numai pentru unele dintre acestea. 4 Toleranţa nu se instalează pentru toate efectele pe care le exercită o substanţă asupra unui organism. 5 Bercheşan V.; Pletea C., op. cit, p. 62-63; Gorun, G.Ş., Paradisuri artificiale. Toxicomaniile, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2003, p.15; Ţurlea, S., Bomba Drogurilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 98. 1

2

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 229 Datorită fenomenului de toleranţă consumatorul poate recurge la creşterea dozelor ajungând la supradoze (overdoze) cu consecinţe letale. Generic, în lucrarea „Diagnostic and Statistica! Manual of Mintal Disorders (DSM IV)" sunt recunoscute următoarele categorii de tulburări introduse de substanţele psihoactive: intoxicaţie, sindromul de absti­ nenţă, delirium datorat intoxicaţiei cu substanţă, demenţă datorată con­ sumului de substanţă, anxietatea indusă de uzul de substanţă, tulburările psihotice, disfuncţiile sexuale şi tulburările de somn induse de folosirea de substanţe.

Sectiunea 2. Efectele substantelor noi , , cu proprietăţi psihoactive Aşa cum am prezentat în primul capitol, ,,etnobotanicele", adică dro­ gurile sintetice reprezintă o altă categorie de droguri psihoactive, create în urma experimentelor şi a cercetărilor efectuate asupra compoziţiei şi a efectelor drogurilor psihoactive deja existente. Amestecurile de prafuri sintetice intră în categoria amestecurilor energizante, deoarece au efecte asemănătoare cu cele identificate în general în cadrul drogurilor stimulente clasice cum ar fi amfetamina, metamfetamina sau cocaina 1 . Astfel, drogurile sintetice au aceleaşi efecte ca şi drogurile psihoactive populare şi au în compoziţie substanţe chimice legale disponibile pe piaţă. Utilizarea substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive este deseori legată de probleme de sănătate. Consumatorii acestor substanţe au fost frecvent spitalizaţi cu intoxicaţii severe. Totodată, au existat sinucideri inexplicabile asociate consumului anterior de canabinoizi sintetici - spice, iar substanţe precum 4-metilmetcatinona (mefedrona), metilendioxipiro­ valerona (MDPV) şi 4-metilamfetamina (4-MA) au fost asociate cu cazuri de deces. Majoritatea drogurilor folosite din motive sociale, în mod legal sau nu, afectează creierul - sunt psihoactive. Acestea alterează aspectele mentale cum ar fi gândirea, agilitatea, concentrarea, emoţiile şi conştiinţa.

1 Botescu, A., Evaluarea riscurilor asociate consumului de substan,te noi cu proprietă,ti psihoactive în rândul copiilor şi tinerilor din România, Editura Alpha MDN,

Bucureşti, 2011, p. 31.

Nicoleta-Elena Buzatu Consumul greşit de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în scopul obţinerii unor efecte în afara celor terapeutice sau aromoterapie etc., utilizarea sporadică sau persistentă, nepotrivită şi fără legătură cu practica medicală obişnuită reprezintă o problemă mare a zilelor noastre. Consumatorul de droguri este perceput, în principiu, ca un individ iresponsabil, sugestibil şi influenţabil la opiniile altora, superficial, schim­ bător, agitat, orgolios, neglijent sau sarcastic, iar comportamentul său este caracterizat prin nesupunere faţă de reguli 1 . De asemenea, există miliarde de victime indirecte ale abuzului de droguri - societăţi, grupuri sociale şi mai ales familiile lor - consumul de stupefiante al unui singur membru al familiei afectând într-o anumită măsură pe fiecare component al grupului din care face parte2 • La acestea se adaugă consecinţe economice şi sociale cum ar fi pier­ derea de producţie, numărul sporit de accidente de muncă, absenţele de la lucru şi costurile sporite pentru îngrijirea medicală. Practic, efectele acestui flagel se extind cu uşurinţă asupra întregului mediu economico-social. Astfel, cumpărătorul va avea de suferit întrucât va trebui să achiziţioneze bunuri inferioare la un preţ mai ridicat datorită circulaţiei banilor negri din droguri, iar contribuabilul va fi lezat, deoa­ rece taxele şi impozitele achitate sunt necesare pentru eforturile guver­ nului şi ale forţelor de ordine care luptă cu acest flagel, cât şi ale centrelor de tratare şi reabilitare a celor dependenţi de droguri ş.a.3 Dincolo de riscurile pentru sănătatea proprie, la care se expune consumatorul de droguri, stigmatizarea, dificultăţile majore în gestio­ narea unor relaţii normale cu partenerul, familia, autorităţile publice şi cvasiimposibilitatea menţinerii într-un cadru socio-ocupaţional stabil, marginalizarea şi chiar excluderea socială sunt coordonatele ce mar­ chează în mod esenţial statutul consumatorilor de droguri. Din aceste cauze, reintegrarea socială a acestora este un proces de lungă durată, în cadrul căruia este nevoie de multiple intervenţii specializate4• Consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive este consi­ derat mai periculos decât cel de droguri întrucât nu sunt cunoscute 1 Oancea, L.C., Vulnerabilitatea şi consumul de substanţe psihoactive, în volumul Conferinţei Naţionale Antidrog, op. cit., p. 307. 2 Campbell, R., Copiii noştri şi drogurile, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, p. 66. 3 Paraschiv, G.; Paschiv, O.Ş.; Paraschiv R.G., op. cit., p. 79. 4 Pentru mai multe detalii, a se vedea Raportul naţional privind situaţia drogurilor 2012. România - Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european, p. 161.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 231 efectele pe care aceste produse î l au asupra organismului uman, consu­ mul acestora nu este reglementat cu precizie, iar medicii nu ştiu ce tratamente să aplice. Pentru majoritatea prafurilor se observă: euforie, halucinaţii, lipsa somnului şi a poftei de mâncare pe o perioadă de 7-1 0 ore pentru o doză normală şi mai mult pentru mai multe doze urmate de o stare de letargie prelungită 1. Gradul înalt de pericol al substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive pentru sănătate se reliefează prin numărul foarte mare de persoane, îndeosebi tineri, care se prezintă la spital în urma consumului acestora. Substanţele noi cu proprietăţi psihoactive de regulă se prizează2 sau se fumează în pipe speciale ori sub formă de ţigară, iar unele se injec­ tează. Consumul conţinutului plicurilor „etnobotanice" poate dezvolta dependenţă fizică sau psihică încă de la prima administrare care uneori este fatală. Tipul şi cantitatea de canabinoizi sintetici adăugaţi la unele produse naturale pot să varieze considerabil, iar unii dintre aceşti compuşi pot fi puternic activi în doze foarte mici. Drept rezultat, nu poate fi exclusă supradoza accidentală cu un risc de complicaţii severe psihiatrice sau de altă natură 3 • Multe droguri provoacă reacţii mult mai slabe în organism atunci când o persoană foloseşte acelaşi drog în mod regulat. Această mani­ festare se numeşte toleranţă. De obicei, reacţia mai slabă este datorată unei experienţe anterioare cu drogul respectiv sau cu un drog similar, dar chiar şi stresul intens poate schimba reacţiile la unele droguri4• Printre efectele menţionate de consumatori, în urma utilizării unor astfel de plante, se numără halucinaţii bidimensionale, experienţe extra­ corporale, transformare în obiecte, întoarcere în timp, crize de râs, stare de somnambulism sau chiar pierderea completă a conştiinţei de sine. În urma consumului de „Spice", alterarea percepţiei continuă în urmă­ toarele şase ore, atenuându-se lent, însă efecte minore pot fi observate chiar şi a doua zi. Un raport al Universităţii Tehnice din Dresden, Germania, a arătat că mai mulţi consumatori care au întrerupt consumul Botescu, A., op. cit, p. 31-32. Se trag pe nas. 3 OEDT, Situaţia drogurilor în Europa. Raportul anual 201 0, Oficiul pentru publicaţii al UE, Luxemburg, p. 102. 4 Kuhn, C.; Swartzwelder, S.; Wilson, W., Buzzed: The Straight Facts About the Most Used and Abused Drugs From Alcohol to Extasy {Tripat: ce trebuie să ştii despre droguri: de la alcool la extasy), trad. Nicolau, T., Editura Trei, Bucureşti, 2014, p. 464. 1

2

Nicoleta-Elena Buzatu au prezentat stări de vomă, palpitaţii, dureri de cap, depresie şi nelinişte, stări definitorii pentru sevraj, simptome ce au dispărut odată cu reluarea consumului1. Aceste substanţe sunt extrem de dăunătoare pentru sănătate şi pro­ duc efecte ireversibile. Cu toate că numeroase spitalizări şi decese au fost atribuite acestor substanţe în statele membre UE, efectele lor asupra sănătăţii nu au fost de multe ori testate, dovedind nevoia unei abordări mai complete pentru a răspunde acestui fenomen2 • O substanţă psihoactivă este o substanţă chimică ce reuşeşte să penetreze bariera hematoencefalică şi acţionează în principal asupra sistemului nervos central, unde afectează funcţiile creierului, rezultând în alterări ale percepţiei, stării de spirit, conştienţei, cunoaşterii şi compor­ tamentului3 . Fiecare drog acţionează asupra unui neurotransmiţător sau receptor la nivelul sinapselor, această acţiune ducând în general la efecte adverse pe termen lung. Principalii neurotransmiţători sau receptori sunt: dopa­ mina, serotonina, GABA, receptor NMDA, acetilcolina, receptorul opioid, adenozina, monoaminooxidaza (MAO). Activarea psihofarmacologică prin droguri este mult mai intensă decât cea prin stimuli naturali, fiind facilitată de repetarea administrării acestora. Astfel, se iniţiază meca­ nisme moleculare care generează toleranţă, dependenţă, sensibilizare şi utilizare compulsivă. Semnele abuzului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive sunt asemănătoare celor ale consumului de alte droguri, incluzând alcoolul, cum ar fi: confuzie, ameţeală, paranoia, lipsa de orientare sau de coor­ donare, depresie, agitaţie, iritabilitate, comportament impulsiv, insomnie, creşterea sau scăderea în greutate, constipaţie, tahicardie, transpiraţii, hipertensiune arterială. Alte comportamente care pot trimite la consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive sunt: deteriorarea relaţiilor sociale, schim­ bările de comportament, furtul de bani sau de bunuri de la alte persoane pentru obţinerea drogurilor ş.a.m.d. Organismul uman este o structură complexă, foarte organizată, alcă­ tuită din celule unice care funcţionează împreună pentru îndeplinirea funcţiilor specifice necesare susţinerii vieţii. Plantele etnobotanice

1 http://legaleilegale.blogspotro/p/droguri-legale.html, accesat la data de 31 iulie 2015. 2 Ţone C.; Ştefan, C.E.; Nenov, P., op. cit, p. 10. , 3 Costache, E.; Stoian, M.G., Noile droguri (... ), op. cit., p. 172.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 233 halucinogene pot acţiona asupra organismului în diverse moduri. Pe termen scurt, persoana care a utilizat aceste produse poate resimţi diverse efecte fizice 1 : - dureri puternice de cap; - ameţeli, senzaţie de greaţă şi vărsături; - creşterea frecvenţei cardiace; - creşterea tensiunii arteriale; - transpiraţie excesivă; - dilatarea pupilelor; - tremurături ale corpului. Efectele psihice produse de folosirea plantelor psihotrope sunt2 : - stări confuzionale - pierderea identităţii; - dispoziţii schimbătoare; - atacuri severe de panică, senzaţie de moarte iminentă; - râs fără motiv, euforie, relaxare; - imposibilitatea de a se concentra şi memora, diminuarea atenţiei; - probleme de raţionament logic, clarviziuni; - iluzii senzoriale şi distorsiuni spaţio-temporale; - halucinaţii, senzaţia decorporalizării (ieşirii - expulzării din corp); - senzaţie de omniscienţă (persoana se crede atotcunoscătoare); - frică, anxietate, angoasă, tristeţe, iritabilitate, paranoia etc. Consumatorii dependenţi de droguri prezintă structuri psihice fragile şi un profil de personalitate tipic conduitei dependente. Lipsa de încredere în sine, cu accentuate stări depresive este foarte prezentă la tinerii consumatori de droguri, care se simt foarte puţin securizaţi, fără să aibă repere valorice certe şi cu o mare nevoie de siguranţă, de valorizare şi de confirmare a propriei identităţi3 • Alte trăsături importante ale profilului lor psihic sunt capacitatea de concentrare deficitară, anxietatea, labilitatea afectivă, impulsivitatea şi sentimentele de gol lăuntric. Tendinţel e depresive şi instabilitatea emoţională sunt în strânsă legătură cu o suspiciozitate exagerată faţă de ceea ce se întâmplă în jurul său şi astfel proiectează propria nesiguranţă şi îndoială faţă de capa­ citatea de adaptare la cerinţele sociale. 1 http://www.interferente.ro/spune-nu-drogurilor-tipuri-de-droguri-plante-etnobo tanice.html, accesat la data de 31 mai 2010. 2 Idem. 3 Campbell, R., op. cit., p. 98.

Nicoleta-Elena Buzatu Ceea ce este deosebit de important de specificat este faptul că anu­ mite persoane pot manifesta halucinaţii deosebit de grave, care pot deveni extrem de periculoase atât pentru ele, cât şi pentru cei din jur. Riscurile consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive sunt majore, printre ele regăsindu-se hipertensiunea, infarctul, coma, chiar decesul. Compoziţia acestor substanţe este necunoscută, ceea ce face ca se­ vrajul să fie dificil de suportat de către persoana consumatoare. Printre simptomele sevrajului regăsim insomnia, lipsa apetitului, tremor, greaţă, transpiraţii, anxietate, depresie, agitaţie, paranoia etc. 1 Fiind o categorie de droguri de curând intrată pe piaţă, cu o com­ poziţie greu de verificat, face ca tratamentul persoanei dependente să fie unul complex, necesitând îmbinarea medicaţiei psihiatrie cu şedinţele de psihoterapie, terapie individuală, iar specialiştii în domeniu recomandă să se apeleze la un tratament de specialitate. În continuare, vom prezenta efectele produse de consumul SNPP întâlnite frecvent în practica medicală.

1. BZP (benzilpiperazina)

Efectele produse de consumul de benzilpiperazină sunt comparabile cu cele produse de consumul de amfetamine. Are un mecanism mixt de acţiune similar MDMA. Totodată se comportă ca un receptor non-selectiv de serotonină. Efectele majore produse de consumul de BZP sunt2 : Efecte psihologice: empatie, euforie, stimă de sine crescută, dezinhi­ biţie, apetit sexual crescut, nelinişte psihomotorie, stare de confuzie, extenuare şi stare de oboseală. Efectefiziologice: tahicardie, aritmie, hipertensiune, senzaţie de gură uscată, transpiraţie abundentă, deshidratare, frisoane, hipertermie. Cele mai severe efecte toxice sunt psihoza, toxicitate renală şi stop respirator. Riscurile asociate consumului de BZP sunt următoarele3 : Riscuri în plan psihologic: crize de anxietate, tulburări depresive şi alterări psihoactive. 1 A se vedea şi Cicu, G., Dependenţa de etnobotanice, disponibil pe http://color­ mind.ro/psihiatrie/ce-tulburari-tratam/dependenta-de-etnobotanice/, accesat la data de 31 iulie 2015. 2 Idem. 3 Idem.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 235 Riscuri în plan fiziologic: creştere însemnată a temperaturii corpului, convulsii, insuficienţă renală, coagulopatie, hemoragie, tromboze, afecţiuni cerebrale şi insuficienţă hepatică.

2. CP 47,497-C9 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metidecan-2-il) fenol Efectele cele mai frecvente sunt: relaxarea, dezinhibiţia, senzaţia de scurgere înceată a timpului, somnolenţa, alterări senzaţionale, dificultate în executarea unor funcţii psihice complexe, ca de exemplu capacitatea de concentrare a atenţiei, învăţarea, comunicarea verbală şi memoria. Riscuri în plan psihologic 1 : - consumul zilnic poate încetini funcţionarea mecanismelor psihice, ca de exemplu capacitatea de învăţare, concentrarea atenţiei şi memoriei; - efecte supra executării unor sarcini complexe care necesită luci­ ditate mentală şi coordonare psihomotorie cum ar fi aceea de a conduce un automobil; pot apărea reacţii acute de panică şi de nelinişte; - în cazul persoanelor cu predispoziţii patologice pot apărea o serie de tulburări psihiatrice de tip schizofrenic. Riscuri în plan fiziologic 2 : - respiratorii: tuse cronică şi bronşită în cazul persoanelor ce con­ sumă în mod regulat doze mari; - cardiovasculare: amplificarea simptomelor cardiace la persoanele ce suferă de hipertensiune sau insuficienţă cardiacă; - ale sistemului endocrin: alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător şi cu maturizarea sexuală; - reducerea capacităţii de funcţionare a sistemului imunitar. 3. Fluorometcatinona (flefedrona)

Această substanţă are un scurt istoric asupra uzului uman, iar toxi­ citatea acesteia nu este bine stabilită. Printre efectele sale ca stimulent se numără creşterea empatiei, euforiei şi energiei. 1 Expunerea de motive a Proiectului de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. A se vedea şi Toma, A., Magazinele de vise şi comercializarea „legală" a produselor halucinogene, 19.01.2011, http://pharma-business.ro/magazinele-de-vise­ si-comercializarea-qlegalaq-a-produselor-halucinogene, site accesat la data 28 noiem­ brie 2014. 2 Idem.

Nicoleta-Elena Buzatu Efectele adverse sunt similare consumului de mefedronă, şi anume: hipertermie, convulsii, precum şi alte complicaţii tipice în caz de supradozaj. Alte efecte secundare sunt: creşterea ritmului cardiac, palpitaţii, paranoia, psihoză şi bruxism. 4. JWH-018 = Naftalen-1-il-(1-pentilindol-3 -il) metanona JWH-018 produce efecte similare cu cele ale canabisului fumat, şi anume: somnolenţă, relaxare, scădere a tensiunii arteriale, halucinaţii şi iluzii. Au fost identificate următoarele efecte ale consumului de JWH-018 1 : În plan psihologic, cele mai frecvente sunt: relaxarea, dezinhibiţia, senzaţia de scurgere înceată a timpului, somnolenţă, alterări senzaţionale, dificultate în executarea unor funcţii psihice complexe, ca de exemplu capacitatea de concentrare a atenţiei, învăţarea, comunicarea verbală şi memoria. În plan fiziologic, cele mai des întâlnite sunt: creşterea apetitului alimentar, uscăciunea gurii, ochii strălucitori şi înroşiţi, tahicardie, transpiraţie abundentă, somnolenţă şi lipsa coordonării mişcărilor. Riscurile asociate consumului de JWH-018 sunt2 : În plan psihologic: consumul zilnic poate încetini funcţionarea meca­ nismelor psihice, ca de exemplu, capacitatea de învăţare, concentrarea atenţiei şi memoria; executarea unor sarcini complexe, care necesită luciditate mentală şi coordonare psihomotorie (capacitatea de a conduce un automobil). Pot apărea reacţii acute de panică şi de nelinişte. În cazul persoanelor cu predispoziţii patologice pot apărea o serie de tulburări psihiatrice de tip schizofrenic.

În planfiziologic:

- respiratorii: tuse cronică şi bronşită în cazul persoanelor care consumă în mod regulat doze mari; - cardiovasculare: amplificarea simptomelor cardiace la persoanele care suferă de hipertensiune sau insuficienţă cardiacă; 1 Expunerea de motive a Proiectului de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. A se vedea şi Toma, A., Magazinele de vise şi comercializarea „legală" a produselor halucinogene, 19.01.2011, http://pharma-business.ro/magazinele-de-vise­ si-comercializarea-qlegalaq-a-produselor-halucinogene, site accesat la data 28 noiem­ brie 2014. 2 Idem.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive j 23 7 - sistemul endocrin: alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător şi cu maturizarea sexuală; - reducerea capacităţii de funcţionare a sistemului imunitar. Administrarea repetată de JWH-0 18 dă dependenţă psihică. În cazul JWH-0 1 8, literatura de specialitate 1 menţionează un poten­ ţial cancerigen. Mai mult, supradozajul accidental poate genera compli­ caţii psihiatrice. De asemenea, toleranţa la astfel de produse poate creşte foarte rapid, fiind asociată cu un potenţial adictiv crescut comparativ cu THC-ul conţinut în canabis.

5. 4-metilmetcatinona (mefedrona)

Efectele specifice mefedronei sunt greu de evaluat întrucât aceasta se consumă în principal în combinaţie cu alcoolul şi alte stimulente. Această substanţă provocă sângerări nazale, arsuri la nivelul nasului, probleme ale circulaţiei sângelui, erupţii cutanate, halucinaţii, anxietate, paranoia, convulsii. Totodată se manifestă şi prin reducerea concentrării, reducerea memoriei de scurtă durată, tahicardie, palpitaţii, anxietate, depresie, hiperhidroză, midriază, trismus şi bruxism. Semne ale consumului pe termen lung şi ale intoxicaţiei cu mefe­ dronă2: - dificultăţi de respiraţie, ochii roşii, pupile dilatate; - schimbări ale temperaturii corpului, probleme ale termo-reglării corpului; - creşterea pulsului, palpitaţii, dureri de cap; - pierderea apetitului alimentar; - transpiraţii abundente; - răcirea extremităţilor corpului şi paloarea lor (albăstrirea vârfurilor degetelor); - anxietate, depresie, paranoia, agresivitate; - curgerea nasului (atunci când consumatorul obişnuieşte să prizeze pe nas); - pe termen lung poate crea impotenţă. Pofta de a consuma ( craving-ul) mefedronă este foarte puternică, după opinia consumatorilor este uneori mult mai puternică decât în cazul 1 EMCDDA, Understanding the „Spice" phenomenon, The Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2009. 2 http://www.dependenta.ro/droguri/etonbotanice, accesat la data de 25 iulie 2015.

Nicoleta-Elena Buzatu consumului altor droguri precum heroina, însă nu există date clinice care să confirme această ipoteză. Sindromul de abstinenţă nu este totuşi relatat ca fiind caracteristic acestei substanţe. La consumatorii depen­ denţi apar simptomele unui sevraj asemănător cu cel înregistrat la între­ ruperea altor droguri stimulante 1 . În urma consumului de mefedronă s-au semnalat şi cazuri de deces. 6. 4-metoxi-metcatinona (metedrona) Efectele subiective2 raportate sunt similare cu cele ale MDMA şi ale amfetaminelor, generând sociabilitate crescută, euforie, dezinhibare, energie, stimularea calităţilor afrodiziace. Reacţiile fiziologice3 includ dilatarea pupilei, hipertermie şi transpi­ raţie crescută. 7. Oripavina Fiind un derivat al thebainei (constituent natural al opiumului), din categoria stupefiantelor cu potenţial analgezic are un index terapeutic mic şi o toxicitate mai mare decât morfina. Prin urmare această substanţă nu se utilizează în medicină. 8. Ciupercile halucinogene Ciupercile halucinogene sunt cunoscute pe toate continentele lumii şi, în multe cazuri, sunt recoltate şi consumate proaspete sau uscate, gătite sau după ce au fost supuse unei extracţii cu lichide. Doza letală la adult este de aproximativ 50 g ciuperci sau 8 mg amanitină.

Intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubaţie4 : Sindromul muscarinic este provocat de muscarina din unele specii de Inocybes şi Clitocybes. Are un debut rapid, de la numai câteva minute şi până la trei ore, sub forma unor manifestări digestive, reprezentate prin: greţuri, vărsături, dureri abdominale însoţite de mioză şi creşterea cantitativă a secreţiilor, sub formă de transpiraţii abundente, sialoree, diaree, rinoree, lăcrimare. În practica medicală s-a constatat şi starea de 1 EMCDDA, Risk assessment report of a new psychoactive substance: 4-metilmethca Chinone (mephedrone], The Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2010. 2 http://www.sfatulmedicului.ro/comunitate/abuz-dependenta-si-intoxicatii, site accesat la data 28 noiembrie 2014. 3 ldem. 4 Iftenie, V.; Dermengiu, D., op. cit., p. 408.

I

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 239 confuzie, până la delir, tremurături-convulsii, urmate uneori de comă şi deces. Sindromul atropinic sau panterian provocat de muscimolul din unele specii de Amanita (muscaria, pantherina şi regalis), cu debut la 1-3 ore de la ingestie, se manifestă sub forma unor furnicături ale extremităţilor, midriază, tahicardie, stare de agitaţie psiho-motorie de tip ebrios, halu­ cinaţii, scăderea secreţiilor, la care se adaugă tulburări digestive (greţuri, vărsături, dureri abdominale) şi uneori convulsii şi comă. Sindromul halucinator sau psi/ocibian indus de psilocibină şi psilo­ cină din ciuperci de genul Psilocybes, este caracterizat prin: halucinaţii auditive, vizuale sau olfactive, dezorientare tempo-spaţială, hiperstezie, stare euforică, mers ebrios, midriază, urmate de somnolenţă, astenie, senzaţie de frig sau cald, tremurături.

Intoxicaţii cu perioadă lungă de incubaţie 1 : Sindromul faloidian sau micetismul holeriform tardiv, generat de Amanita phalloides, Ama nita verna ori Amanita virosa, specii cunoscute şi sub denumirea de ,,îngerii distrugerii". Acţionează prin două tipuri de toxine - falotoxine cu acţiune hemolitică şi amatoxine hepato şi nefro­ toxice - ce evoluează în trei faze: - faza de latenţă de 6 până la 24 de ore; - faza de agresiune ce debutează cu senzaţie de foame urmată în mod brusc de manifestări gastro-intestinale severe de tip holeriform (greaţă, vărsături abundente, diaree, dureri abdominale) ce durează 2-5 zile determinând deshidratare, sete, astenie, adinamie; starea de conşti­ enţă este păstrată; - faza toxico-parenchimatoasă cu necroze la nivelul rinichilor nefrită toxică la doze mici, şi ficatului - hepatită toxică la doze mari. În formele grave se constată paralizia membrelor, convulsii, comă şi deces în câteva zile prin stop cardiac. Ciupercile nu creează dependenţă fizică sau psihologică, dar consu­ mul îndelungat poate duce la toleranţă, în sensul că aceeaşi cantitate de ciuperci nu mai provoacă efecte la fel de intense. 9. TFMPP - trifluormetafenilpiperazină

Consumul unor doze mari cauzează uşoare efecte halucinogene, migrene, dureri de cap, dureri musculare, greaţă şi vomă. Totodată cauzează şi un sindrom de prăbuşire caracterizat de insomnie, lipsa apetitului şi cefalee. 1 fdem, p. 409.

240 1

Nicoleta-Elena Buzatu

De obicei se consumă în combinaţie cu BZP, şi astfel se comportă ca un agent eliberator de norepirefrină şi dopamină, iar combinaţia de astfel de substanţe conduce la efecte ce imită pe cele produse de MDMA. Combinaţia de TFMPP şi BZP are următoarele efecte secundare: insomnie, anxietate, greaţă, senzaţie de vomă, dureri musculare, impo­ tenţă, migrene şi rareori psihoză. Dacă se consumă cu alcool toate aceste efecte sunt accentuate. 10. Amanita muscaria (L:Fr.) Lam. (a se vedea şi pct. 8 Ciupercile halucinogene). Este cunoscută pentru proprietăţile sale halucinogene şi psihoactive datorate în special muscimolului. De asemenea şi Amanita muscaria (L:Fr.) Lam. şi Amanita pantherina conţin acid ibotenic. Consumul de astfel de ciuperci provoacă intoxicaţii ale sistemului nervos. Simptomele apar la 1 până la 3 ore după ingestie. Se constată tulburări gastrointestinale care duc la evacuarea rapidă a unei părţi din ciupercile ingerate, urmate de tulburări nervoase şi halucinaţii. Consu­ mată în cantităţi mari este letală. Efectele şi riscurile asociate consumului de Amanita Muscaria sunt 1 : Efecte pozitive: stare de bine, veselie, creativitate, stare de meditaţie, viziuni - halucinaţii vizuale. Efecte neutre: emoţii mai puternice decât de obicei; schimbarea stării sufleteşti; schimbarea percepţiei asupra timpului (trece mai repede sau mai greu decât de obicei); luminile şi culorile par mai puternice; somnolenţă, moleşeală; dilatarea pupilelor; impresia că obiectele se mişcă; dilatarea spaţiului. Efecte negative: frică puternică, dureri de cap a doua zi, cu o durată de aproximativ 24 de ore, greaţă, gaze, dureri de burtă, ameţeală, stare de leşin, tulburări mintale şi probleme de memorie. 11. Amida acidului lisergic (LSA) Fiind un precursor al LSD-ului prezintă efecte asemănătoare acestuia, dar de o intensitate mai mică. Consumul de LSA duce la o stare de oboseală, somnolenţă la cca 20 de minute după ingerare şi incapa­ citate de concentrare.

1 http://www.rhrn.ro/ro/resurse/informatii-despre-droguri/amanita-muscaria, accesat la data de 31 iulie 2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 241 12. Ketamina Ketamina aparţine grupului de anestezice generale. Aceasta produce diminuarea sensibilităţii dureroase şi a percepţiei mediului înconjurător, cu apariţia unei senzaţii de detaşare. Reduce sensibilitatea dureroasă şi produce sedare. Distorsionează percepţia propriului corp, a mediului şi a timpului. La doze mari apar halucinaţii, iluzii paranoide şi detaşarea completă faţă de realitate. Timp de câteva ore este afectată şi memoria 1. Efectele consumului de Ketamină sunt2 : În plan psihologic, cele mai frecvente sunt: relaxarea, dezinhibiţia, senzaţia de scurgere înceată a timpului, somnolenţă, alterări senzaţionale, dificultate în executarea unor funcţii psihice complexe, ca de exemplu, capacitatea de concentrare a atenţiei, învăţarea, comunicarea verbală şi memoria. În plan fiziologic, efectele cele mai des întâlnite sunt: creşterea ape­ titului alimentar, uscăciunea gurii, ochii strălucitori şi înroşiţi, tahicardie, transpiraţie abundentă, somnolenţă, lipsa coordonării mişcărilor. Riscurile asociate consumului sunt3 : În plan psihologic: consumul zilnic poate încetini funcţionarea meca­ nismelor psihice, ca de exemplu capacitatea de învăţare, concentrarea atenţiei şi memoria; executarea unor sarcini complexe, care necesită luciditate mentală şi coordonare psihomotorie cum ar fi aceea de a conduce un automobil. De asemenea pot apărea reacţii acute de panică şi de nelinişte. În cazul persoanelor cu predispoziţii patologice pot apărea o serie de tulburări psihiatrice de tip schizofrenic. În plan fiziologic, riscurile sunt: - respiratorii - tuse cronică şi bronşită în cazul persoanelor ce consumă în mod regulat doze mari; - cardiovasculare: amplificarea simptomelor cardiace la persoanele ce suferă de hipertensiune sau insuficienţă cardiacă; - sistemul endocrin: alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător şi cu maturizarea sexuală; - reducerea capacităţii de funcţionare a sistemului imunitar. Administrarea repetată de Ketamină dă dependenţă psihică. 1 Beers, M. (coord.), op. cit., p. 658. 2 Toma, A., Magazinele de vise şi comercializarea „legală" a produselor halucinogene, 19.01.2011, http://pharma-business.ro/magazinele-de-vise-si-comercia lizarea-qlegalaq-a-produselor-halucinogene, site accesat la data 28 noiembrie 2014. 3 Idem.

Nicoleta-Elena Buzatu 13. Mitragyna şi Mitragyna speciosa Korth (Kratom) Mitragyna consumată în doze mici are efecte stimulente, iar în doze mari are efecte similare opioidelor şi dă dependenţă fizică. Mitragyna speciosa Korth (Kratom) este o plantă cu efecte similare cocainei. Kratomul conţine mulţi alcaloizi inclusiv mitragynine, mitra­ phylline, 7-hidroxymitraynine, raubasine ( cunoscută frecvent sub numele de Rauwolfia serpentine) şi corynantheidine (yohimbe alcaloizi), substanţe ce produc: senzaţie de bine, efect analgezic şi antidepresiv, senzaţie de greaţă, vomă, constipaţie şi dependenţă. Folosirea în doze mari poate duce la un somn prelungit. Totodată, dozele mari au efect tranchilizant, provocând reverie. Dozele excesive determină dureri puternice de cap. Printre manifestările care apar în sevraj se numără: depresia, obo­ seala, neliniştea, lăcrimarea şi insomnia. Consumat în combinaţie cu antidepresive sau alcool, precum şi con­ sumul repetat într-o perioadă scurtă de timp, poate avea efecte secun­ dare nocive pentru organism. 14. Nitritul de amil (,,Popper") În combinaţie cu consumul de cocaină sau cu cel de MDMA are un efect euforic intens. Nitritul de amil este în mod obişnuit prizat sau inhalat din materia­ lele textile, chiar vată. Tras pe nas, acesta provoacă vasodilataţie gene­ rală, tahicardie şi hipertensiune intracraniană. Euforia este de scurtă durată, dar este intensă, durează maxim două minute şi este urmată de hipotensiune şi o senzaţie de relaxare. Frecventele efecte secundare ale utilizării acestuia includ durerile de cap. Unii consumatori acuză simptome precum: greaţă, senzaţie de vomă, iritaţii ale mucoasei nazale şi dermatite de contact. Efectele pe termen lung: afectare hepato-renală datorată toxicităţii crescute, disfuncţii neurologice severe. Un supradozaj prin ingestie se manifestă prin cianoză, pierderea cunoştinţei, comă şi chiar deces. 15. Salvia Divinorum Efectul pe care îl produce consumul acestei plante este o stare de beţie, dar diferită de cea a alcoolului. Când este fumată, efectele intervin foarte rapid. Când se consumă în doze mari persoanele au simţit o distorsionare dramatică a timpului,

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 243 halucinaţii, călătorii în alte locuri, planete, timpuri, detaşarea sufletului de corp, comunicări cu lumea spiritelor, reîncarnări în alte persoane, schimbări de identitate. Mulţi dintre aceştia consideră experienţa înfricoşătoare şi nu distractivă. Fumarea Salviei Divinorum produce iritări ale gâtului, dureri de cap şi o uşoară iritabilitate. Datorită efectelor negative greu de controlat, consumul acestei substanţe este discontinuu, rareori fiind raportate cazuri de dependenţă. 16. Gama-butirolactona (GBL) Consumat pe cale orală nediluat provoacă iritaţii esofagiene şi gastrointestinale. Supradozele de GBL pot cauza un comportament iraţional, boală severă, comă şi deces. Din GBL şi 1,4-butanediol f l,4-BD) se fabrică GHB - acid gamma hidroxibutirat care se administrează pe cale orală. Din punct de vedere al efectelor este similar cu Ketamina. Majoritatea deceselor se produc atunci când GHB se ia în asociere cu alcool.

Secţiunea 3. Complicaţiile consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive Aşa cum spuneam în primul capitol, drogul este o substanţă care din punct de vedere medical determină schimbarea stării mentale, psiho­ afective, precum şi a comportamentului uman. Indiferent de încadrarea juridică a substanţelor (legale sau ilegale) se impune informarea cu privire la efectele induse de consumul acestora. În practică, majoritatea oamenilor nu sunt bine informaţi despre efectele diferitelor droguri, şi prin urmare, nu pot înţelege corect acest fenomen, sau nu-şi pot forma o opinie proprie atunci când discută despre droguri cu alte persoane. Mai mult decât atât, necunoscându-se conţinutul real al plicurilor şi doza consumată, medicii nu ştiu ce tratament ar trebui să administreze. În urma consumului de droguri, pot apărea diverse complicaţii, de natură infecţioasă, psihiatrică ori neurologică. 1. Complicaţii infecţioase Complicaţiile de acest gen sunt: - boli cu transmitere sexuală; - infecţia cu virusul imunodeficienţei umane - HIV;

Nicoleta-Elena Buzatu - hepatite virale B, C, D; - tuberculoză; - leziuni buco-dentare; - infecţii ale pielii; - infecţii osoase şi la nivelul articulaţiilor; - inflamaţii ale vaselor de sânge; - endocardite infecţioase etc. Bolile cu transmitere sexuală sunt infecţii transmise de la o persoană la alta prin contact sexual. Infecţiile bacteriene cu transmitere sexuală includ sifilisul, gonoreea, uretrita non-gonococică şi cervicita clamidiană, limfogranulomul venerian, şancrul, granulomul inghinal şi trichomo­ niaza. Infecţiile virale cu transmitere sexuală includ verucile genitale, herpesul genital, moluscum contagiosum şi infecţia HIV sau SIDA 1. Infecţia cu virusul HIV are trei căi majore de transmitere: cel mai frecvent, vorbim de transmiterea sexuală, atât heterosexuală cât şi homo­ sexuală sau bisexuală, transmiterea prin contactul cu sângele unei persoane infectate - cale eliminată din punctul de vedere al serviciilor medicale, dar posibilă prin tatuaje, peercing, manichiură, pedichiură cu ace, respectiv obiecte utilizate în comun cu persoanele infectate cu HIV, risc de transmitere prin utilizarea de droguri intravenos folosind aceleaşi seringi - şi transmiterea de la mamă la făt2 • Sindromul imunodeficienţei dobândite - SIDA este cea mai severă formă a infecţiei HIV. Dacă în urmă cu 25 de ani abordarea infecţiei cu virusul imunode­ ficienţei umane HIV era preponderent medical, în prezent nu poate fi disociată de consecinţele psihologice, sociale, juridice şi economice. Îngrijirea persoanei seropozitive HIV, copil sau adult, implică specialişti cu diverse competenţe: medici, psihologi, asistenţi sociali, profesori etc. Virusurile hepatitice B, C şi D sunt principala problemă de sănătate publică legată de infecţiile virale hepatice, prin evoluţia spre boală cronică, spre afecţiuni invalidante sau chiar deces (prin ciroză şi carcinom hepatocelular). Ariile în care se manifestă aceste virusuri se suprapun, certificând implicarea lor în etiologia bolilor hepatice severe. Persoanele care îşi injectează droguri prezintă un risc crescut de infectare cu hepatita C, întrucât folosesc în comun ace şi alte instrumente

1 Beers, M. (coord.), op. cit., p. 117 6. 2 SIDA - cea mai gravă boală cu transmitere sexuală - Interviu dr. Victoria Bîrluţiu, disponibil pe http://sibiulOO.ro/sanatate/33079-sida-cea-mai-grava-boala­ cu-transmitere-sexuala-interviu-dr-victoria-birlutiu, accesat la data de 08.12.2014.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 245 specifice consumului de droguri, care pot fi contaminate cu sânge infectat cu VHC. Hepatita D este o infecţie acută sau cronică a ficatului cauzată de un virus de tip RNA, ce poate apărea, fie simultan cu infecţia cu virus hepatic B - coinfecţie, fie ulterior acesteia - suprainfecţie, fiind o formă mai agresivă decât celelalte forme de hepatită. O altă complicaţie infecţioasă importantă descrisă la consumatorii de droguri injectabile este tuberculoza. Tuberculoza este o boală infec­ ţioasă provocată de bacteria Mycobacterium tubercu/osis, numită şi bacilul Koch. Tuberculoza pulmonară trebuie totdeauna suspicionată şi inclusă în diagnosticul diferenţial al pneumoniei la persoanele ce folosesc droguri injectabile. Leziunile buco-dentare apar ca urmare a deficitului de igienă buco-dentară şi a malnutriţiei şi sunt la originea focarelor infecţioase şi a complicaţiilor loco-regionale şi metastatice ( cardiace, pulmonare). Pielea este cel mai mare organ al corpului care îndeplineşte nume­ roase funcţii importante, care includ reglarea temperaturii corporale, menţinerea echilibrului hidric şi electrolitic şi detectarea stimulilor dureroşi sau plăcuţi. Infecţiile pielii sunt următoarele: furuncule, abcese cutanate, celulite, limfagite, flebite, tromboflebite septice, piomiozite, necroze, gangrene, embolii etc. Cu privire la infecţiile osteoarticulare se evidenţiază osteita şi osteo­ artrita. Osteita este inflamaţia ţesutului osos, fără afectarea periostului sau a măduvei osoase. În cadrul osteitei există o cale directă de infectare cu germeni, cum ar fi spre exemplu, stafilococul, rezultată din traumatisme cu fractură deschisă şi una hematogenă, în cazul infecţiilor specifice TBC, sifilis, actinomicoză. Osteoartrita ( denumită în trecut artrită degenerativă, boală arti­ culară degenerativă sau boală artrozică) reprezintă o boală cronică a cartilajului articular şi a ţesuturilor înconjurătoare caracterizată prin prezenţa durerii şi a rigidităţii şi prin pierderea capacităţii funcţionale 1 • Vasculitele se referă la un grup heterogen de tulburări, caracterizate prin distrucţia inflamatorie a vaselor de sânge. În vasculită sunt afectate arterele şi vasele. Vasculita apare frecvent în bolile care afectează ţesutul conjunctiv, însă poate să apară şi în cadrul unor boli în care ţesutul conjunctiv este 1 Beers, M. (coord.), op. cit., p. 367.

Nicoleta-Elena Buzatu normal. Vasculita nu este o boală, ci un proces prezent în cadrul unei boli. De cele mai multe ori, factorii care declanşează vasculita nu sunt cunoscuţi. Inflamaţia se declanşează probabil atunci când sistemul imu­ nitar consideră în mod greşit că unele componente ale vaselor sanguine sunt substanţe străine şi declanşează împotriva lor un răspuns de apărare 1. Inflamaţia se poate produce la nivelul oricărui vas de sânge din organism. Vasculita poate fi limitată la vene, la arterele mari, la arterele mici sau la capilare, sau poate fi limitată la vasele dintr-o anumită parte a corpului (cum ar fi capul, un membru inferior sau rinichiul)2. Endocardita infecţioasă este o boală care determină apariţia de vege­ taţii la nivelul endocardului, în special la nivelul valvelor, cu perturbarea funcţionalităţii normale a acestora. Când cauza endocarditei bacteriene este injectarea de droguri sau folosirea prelungită a unei căi de abord venos, cel mai frecvent este afectată valva tricuspidă (care separă atriul drept de ventriculul drept). În majoritatea cazurilor de endocardită sunt afectate valvele mitrală sau aortică 3 . Endocardita apare frecvent la bărbaţii tineri, care abuzează de dro­ guri injectabile. Microorganismul infectat provine în cele mai multe cazuri de la nivelul pielii, fiind introdus în torentul sanguin în momentul administrării drogului injectabil. Mai mult de jumătate din infecţii sunt determinate de S. aureus. Evoluţia infecţiei este de obicei acută şi de multe ori este determinată de mai multe microorganisme4• De asemenea, în urma consumului de droguri, pot apărea boli ale aparatului respirator, ale aparatului digestiv şi tulburări endocrine. Copiii femeilor care au consumat droguri în timpul sarcinii se pot naşte morţi sau cu malformaţii. Potrivit Raportului naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendinţe al Agenţiei Naţionale Antidrog5 , se menţine sem­ nalul de alarmă în ceea ce priveşte bolile infecţioase asociate consumului de droguri (HIV, HVC, HVB), în special în rândul consumatorilor de sub­ stanţe noi cu proprietăţi psihoactive. Relevante în acest sens fiind valorile ridicate ale prevalenţelor HIV şi HVC, observate în rândul persoanelor 1 Beers, M. (coord.), op. cit., p. 386. Idem, p. 387. 3 Beers, M. (coord.), op. cit., p. 184. 4 http://www.romedic.ro/endocardita-infectioasa, accesat la data de 20.05.2015. 5 EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendinţe, RE ITOX, Bucureşti, 2014, p. 82. 2

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive j 247 care s-au prezentat la serviciile de urgenţă pentru probleme medicale cauzate de consumul injectabil de astfel de substanţe.

2. Complicaţii psihiatrice

Aceste complicaţii sunt următoarele: - depresia; - psihoza; - sindroamele confuzionale; - tulburări anxioase; - tulburări de personalitate; - insomnia; - delir şi demenţă. Sistemul nervos are două părţi componente: sistemul nervos cen­ tral - creierul şi măduva spinării, şi sistemul nervos periferic - nervii din afara creierului şi a măduvei spinării. Unitatea funcţională fundamentală a sistemului nervos central este celula nervoasă - neuronul. Depresia se caracterizează nu doar printr-o dispoziţie depresivă ci şi prin pierderea intereselor şi a bucuriilor, o reducere a energiei ce duce la o fatigabilitate crescândă şi la o activitate diminuată. La consumatorii dependenţi de droguri, depresia are câteva particularităţi. Spre exemplu, o frecvenţă mai mare a iritabilităţii şi a comportamentelor agresive, violente care sunt generate de intoleranţa la frustrări. Severitatea tulbu­ rării variază de la o tulburare depresivă scurtă, până la un episod depre­ siv major cu risc suicidar. Psihoza este o boală psihiatrică care se caracterizează prin pierderea contactului cu realitatea. Această pierdere se manifestă prin halucinaţii vizuale, auditive, olfactive, delir, tulburări în gândire, comportament dezorganizat şi incapacitatea de adaptare la o viaţă socială normală. Stările psihotice pot fi cauza ori consecinţa conduitei adictive - farmaco­ psihoze. Acestea sunt declanşate fie de consumul de droguri, fie apar post-sevraj sau în cursul tratamentului de substituţie. Sindroamele confuzionale se caracterizează prin dezorientare temporo-spaţială, îngustarea câmpului conştiinţei cu amnezie antero­ gradă, uneori manifestări halucinatorii şi delirante. Delirul în sine nu este o boală, ci mai degrabă un sindrom clinic. Se caracterizează prin debutul acut şi evoluţia fluctuantă, deficite adiţionale şi dezorganizare severă a comportamentului. Simptomul principal al tulburării anxioase generalizate este anxie­ tatea, generalizată şi persistentă, care nu apare doar în anumite condiţii de mediu.

Nicoleta-Elena Buzatu Dintre simptomele anxietăţii enumerăm: starea de nelinişte resim­ ţită pe o perioadă de mai multe zile, persoana devine agitată, obosită, are probleme cu somnul, toate acestea manifestându-se pe o perioadă mai mare de 6 luni, teama de a fi criticat, gânduri nedorite, intruzive etc. Strâns legat de anxietate este şi atacul de panică. Poate să apară senzaţia de sufocare, dureri în piept, tremor, ameţeli şi transpiraţii reci sau calde. Atacul de panică este un moment intens de spaimă însoţit de simptome fizice cum ar fi respiratorii, cardiace şi digestive. Tulburările de personalitate reprezintă modalităţi relativ inflexibile de a percepe, reacţiona sau interacţiona cu ceilalţi, inadecvate din punct de vedere social. Aceste tulburări sunt grupate în trei categorii. Cele din categoria A sunt comportamente excentrice sau ciudate; în categoria B sunt incluse comportamentele dramatice sau dezorganizate; iar în categoria C sunt incluse comportamentele dominante de anxietate sau inhibiţie 1 . Insomnia reprezintă dificultatea în iniţierea, menţinerea şi calitatea somnului. Se consideră că este normal ca durata somnului să fie între 7 şi 9 ore pe noapte. Delirul şi demenţa reprezintă cele mai frecvente cauze de disfuncţie mintaşă (cognitivă) - incapacitatea de a achiziţiona, a reţine şi folosi cunoştinţele în mod natural. Deşi delirul şi demenţa pot să apară împreună, între acestea există diferenţe semnificative, delirul debutează brusc, produce fluctuaţii ale funcţiei mintale şi de obicei este reversibil şi afectează capacitatea de a fi atent şi de a gândi coerent. Demenţa debu­ tează treptat, este lent progresivă şi de obicei este ireversibilă, cauzează pierderi de memorie şi declinul sever al tuturor aspectelor funcţiilor mintale2 • Demenţa indusă de consumul se droguri reprezintă o stare de regre­ sie intelectuală globală, o deteriorare progresivă cu evoluţie cronică. Degenerarea neuronilor constituie substratul apariţiei demenţei, prin pierderea funcţiilor acestora.

3. Complicaţii neurologice

Acestea sunt: - neuropatiile toxice predominant axonale şi demielinizante; - crizele epileptice; 1 Beers, M. ( coord.), op. cit., p. 631. Beers, M. ( coord.), op. cit., p. 480.

2

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 249 - sindroamele neurologice ( care se întâlnesc în perioada acută de administrare a drogului): sindrom extrapiramidal, sindrom cerebelos, sindrom piramidal, sindrom pseudobulbar, accidente vasculare cere­ brale, hemoragie subarahnoidiană. Prin definiţie, neuropatia reprezintă o disfuncţie a nervilor periferici. Leziunile acestora au două mecanisme majore de producere, şi anume mecanismul axonal (sunt afectaţi axonii) şi mecanismul demielinizant ( de afectare a tecii de mielină a nervului). Printre simptomele provocate de neuropatii se numără: furnicături, înţepături, arsuri, amorţeală, scăderea forţei musculare, a sensibilităţii tactile, termice etc. Crizele epileptice (comiţiale) pot apare atât în perioada acută de supradozare cât şi după o perioadă de latenţă necesară constituirii foca­ rului epileptic. Aceste crize sunt determinate de descărcări hipersincrone excesive dintr-un grup de neuroni din sistemul nervos central deter­ minând o serie de manifestări ce merg de la fenomene minime până la convulsii severe. Sindromul extrapiramidal se caracterizează printr-o asociere între o akinezie - mişcări rare şi lente, o hipertonie - rigiditate şi o tremurătură în stare de repaus. Sindromul cerebelos este o afecţiune a sistemului nervos central, care constă în afectarea cerebelului. Mai poartă denumirea de ataxie cere­ beloasă, manifestându-se prin incapacitatea de coordonare a echilibrului, mers ataxic, ebrios, dismetrie, adiadocokinezie, tremor intenţional, dar şi a mişcărilor corpului, extremităţilor şi mişcărilor oculare. Sindromul piramidal sau sindromul neuro-motor de tip central este un ansamblu de simptome apărute în urma întreruperii parţiale sau totale a căilor piramidale. Se manifestă prin semne de deficit al motilităţii voluntare care sunt în general urmate de semne de spasticitate, tradu­ când o activitate motorie reflexă. Sindromul pseudobulbar se caracterizează prin existenţa unor tulbu­ rări motorii din cauza afectării căilor supranucleare bilaterale, antrenând paralizii fără amiotrofie, cu tulburări ale fonaţiei şi deglutiţiei. Faţa este inexpresivă, labilitatea emotivă este pronunţată - plânge şi râde uşor, atenţia şi memoria sunt diminuate, tulburările de mers sunt caracte­ ristice - paşi mici, târâţi pe sol, mişcări lente. Reflexele sunt exagerate, vocea slabă, cu disartrie. Consecinţa imediată a dezintoxicării este instalarea sindromului de sevraj, care are la bază mecanisme farmacologice adaptative la expu­ nerea repetată la o substanţă psihoactivă.

2so l

Nicoleta-Elena Buzatu

Obiectivul terapeutic imediat este de a preveni şi de a atenua, pe cât posibil, suferinţele fizice şi psihice printr-o combinaţie de tratamente ce pot fi farmacologice şi relaţionale. Pe termen lung, obiectivele sunt diminuarea apoi oprirea consumării produsului. Depăşirea sevrajului nu reprezintă decât o parte limitată din tratamentul pacientului toxico­ dependent. Ea se înscrie în lanţul terapeutic complex, care cuprinde o fază de evaluare şi pregătire prealabilă şi prevede modalităţi concrete de continuare a terapiei 1. Pe lângă complicaţiile prezentate mai sus, consumatorii de sub­ stanţe noi cu proprietăţi psihoactive prezintă şi anumite tulburări

nespecifice ale comportamentului, asociate cu consumul de droguri,

cum ar fi: - schimbări în programul zilnic; - schimbări bruşte de dispoziţie; - declin în performanţele sportive2 ; - schimbarea cercului de prieteni; - schimbări ale ritmului nictemeral; - schimbări ale apetitului; - declin în igiena personală; - schimbarea stilului de îmbrăcăminte; - lipsa interesului pentru un hobby; - vânzarea obiectelor personale; - atitudine de revoltă; - comiterea unor fapte antisociale; - acte de violenţă; - izolare socială. Când adolescenţii şi tinerii consumă astfel de substanţe trăiesc parcă într-o altă dimensiune eşecul şi succesul. Ritmul ameţitor în care se produc toate evenimentele produc confuzie. Adolescenţii sunt cei mai influenţabili oameni, nu mai ştiu cine sunt şi ce vor să devină, sau ştiu atât de bine încât pot deveni de o încăpăţânare acerbă. Tot caruselul acesta de trăiri care se succed cu rapiditate îi pot bloca sau inhiba, devin irascibili şi agresivi, şi drept consecinţă nu vor să renunţe la alcool sau droguri pentru a-şi testa limitele ori pentru a încălca regulile.

1 Ivaşcu, A.O.; Teodorescu, A., Fenomenul consumului de droguri - manifestări ale toxicomaniei la nivel psihiatric şi psihologic, Editura Psihomedia, Sibiu, 2010, p. 103. 2 Pentru detalii, a se vedea Zamfir, V.M., Comunicarea în baschetul de perfor­ manţă -juniori, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2015.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 25 1 Secţiunea 4 . Tratamentul dependenţei d e substanţe noi cu proprietăţi psihoactive Potrivit art. 25 din Legea nr. 143/2000, republicată, orice persoană care are cunoştinţă despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, care va proceda conform legii. O persoană care consumă substanţe noi cu proprietăţi psihoactive poate cere ajutorul, nu doar familiei sau celor apropiaţi, ci şi medicului de familie, unui psiholog, medic psihiatru sau asistent social. Conform „Raportului naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendinţe, Ia nivelul ţării", se restrânge zona terito­ rială care înregistrează o problematică semnificativă a cazuisticii de urgenţă datorată consumului de astfel de substanţe. Aceasta rămâne în­ semnată doar în patru unităţi teritoriale, şi anume Municipiul Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Galaţi, unde se cumulează aproape două treimi (61,2%) din toată cazuistica înregistrată la nivel naţional. Cea mai mare pondere a cazurilor de urgenţă în care s-a raportat consum de astfel de substanţe (singular sau în combinaţie) a fost diagnosticată cu „intoxicaţie" (55,0% faţă de 60,3%, în anul anterior). Pe poziţia a doua, se situează cazurile diagnosticate cu „utilizare nocivă" (14,4% faţă de 11,2%), urmate de cazurile diagnosticate cu „tulburări mentale şi de comportament" (11,5% faţă de 12,1 %), de cele diagnos­ ticate cu „dependenţă" (10,0% faţă de 12,2%), de cele diagnosticate cu alte diagnostice (5,1 % faţă de 2%) şi de cele diagnosticate în categoria „sevraj" (3,3% faţă de 2,2%). Se observă creşterea ponderilor cazurilor diagnosticate cu „utilizare nocivă", ,,sevraj", ,,alte diagnostice", în detri­ mentul celor încadrate în categoria „intoxicaţie", ceea ce denotă prezenţa unor probleme serioase de sănătate cauzate de consumul de lungă durată a acestui timp de substanţe 1 . În aproape jumătate din cazurile de urgenţă în care s-a raportat consum de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive s-a optat pentru administrarea pulmonară sau prin fumat ( 45,0%), în timp ce, în 2 2,2% administrarea s-a făcut parenteral sau intravenos. De remarcat faptul că, între cele două sexe, există diferenţe statistic semnificative, femeile 1 EMCDDA; ANA, Raport naţional privind situaţia drogurilor 2014, România. Noi evoluţii şi tendinţe, REITOX, Bucureşti, 2014, p. 96-97.

Nicoleta-Elena Buzatu remarcându-se prin administrarea parenterală sau intravenoasă a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive într-o proporţie mai mare. 86,8% dintre persoanele prezentate în serviciile de primiri urgenţă ca urmare a problemelor de sănătate cauzate de consumul exclusiv de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, au fost persoane cu vârsta sub 34 ani 1 . În cazul în care o persoană a luat o supradoză de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, şi a fost găsită inconştientă, primul lucru pe care trebuie să-l facă cel care a găsit-o este să se asigure că are aer proaspăt. Apoi victima trebuie aşezată pe o parte şi supravegheată pentru a nu-şi inhala voma. Medicul sau ambulanţa trebuie chemată de urgenţă. Trebuie ridicată orice urmă de praf, tablete, pliculeţe, plante uscate etc. sau orice ar fi putut folosi şi aduse la spital pentru analize. În vederea determinării prezenţei drogurilor în organism, mostrele biologice reprezentate de o probă de sânge (venos) în cantitate de 15 ml şi o probă de urină în cantitate de cel puţin 2 0 ml se recoltează cu truse standard al căror prototip prezentat de producător a obţinut avizul Consiliului Superior de Medicină Legală, ce pot fi inscripţionate şi sigilate în aşa fel încât să se asigure siguranţa conţinutului. Proba de sânge va fi distribuită imediat după recoltare în mod egal, adică în cantitate de 5 ml în trei tuburi speciale de recoltare vidate, dintre care unul fără substanţă anticoagulantă, dar cu activator de coagulare cu microparticule de silicat, iar celelalte două cu o substanţă coagulantă. Proba de urină va fi introdusă într-un flacon special. Recoltarea se poate efectua în cadrul unei instituţii medico-legale, iar când acest lucru nu este posibil, la orice unitate sanitară autorizată. Astfel, mostrele biologice pot fi analizate numai în laboratorul de toxico­ logie din cadrul instituţiei medico-legale în vederea întocmirii buletinului toxicologic cu valoare probatorie în justiţie. Buletinele toxicologice întocmite în alte laboratoare nu pot fi utili­ zate ca mijloace de probă. Acestea pot fi folosite pentru stabilirea diag­ nosticului şi a terapiei adecvate, în cazul în care persoana respectivă a fost internată în unitatea medicală unde a fost efectuată recoltarea. Metoda prin care se determină prezenţa în organism a substanţelor psihoactive de chimie analitică şi/sau gaz-cromatografică, în cadrul insti­ tuţiei medico-legale trebuie avizată de Consiliul Superior de Medicină Legală. 1

ldem.

Fenomenul consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive 1 253 După efectuarea determinărilor şi întocmirea buletinului toxicologic, probele biologice rămase neprelucrate vor fi menţinute în cadrul institu­ ţiei medico-legale timp de şase luni în congelator la o temperatură de cel mult - 18°C, după care vor fi distruse. La solicitarea expresă a organului judiciar, se poate efectua per­ soanei de la care s-a recoltat mostre biologice, în vederea determinării prezenţei drogurilor în organism, un examen medical clinic. Examinarea clinică se efectuează de către un medic, de cele mai multe ori în cadrul instituţiei medico-legale, în vederea interpretării stării clinice psiho-neurologice induse de consumul recent de diverse sub­ stanţe psihoactive. Aceasta este obligatorie în cazul în care în urma unui eveniment de trafic rutier a rezultat decesul sau au fost produse leziuni traumatice corporale persoanelor implicate. La solicitarea expresă a poliţistului rutier, examinarea clinică se efectuează persoanei căreia i se recoltează mostre biologice în vederea determinării prezenţei în organism a substanţelor psihoactive. După examinare, medicul va completa formularul de examinare şi va concluziona dacă a constatat sau nu elemente clinice sugestive consecu­ tive consumului recent de substanţe psihoactive (sau băuturi alcoolice). Formularul examinării clinice medicale cuprinde 1 : 1. Indici antropometrici: Greutate (kg). Înălţime (cm). 2. Ţinută: ordonată/dezordonată. 3. Atitudine: 3. 1. adecvată/neadecvată situaţional; 3.2. cooperant/necooperant. 4. Comportament: 4. 1. liniştit/neliniştit/agitat; 4.2. ostil/revendicativ/agresiv (verbal/fizic; auto/hetero)/expansiv. 5. Comunicare verbală: coerentă/incoerentă. 6. Orientare: 6. 1. temporală: orientat/dezorientat; 6.2. spaţială: orientat/dezorientat; 6.3. alopsihică: orientat/dezorientat; 6.4. autopsihică: orientat/dezorientat. 7. Tulburări emoţional - instinctuale (râs/plâns/dezinhibiţie): prezente/absente. 1 Iftenie, V.; Dermengiu, D., op. cit., p. 386-387.

Nicoleta-Elena Buzatu 8. Tulburări de echilibru: 8. 1. static (proba Robert, proba braţelor întinse): prezente/absente; 8.2. dinamic (mers cu ochii deschişi/închişi) : prezente/absente. 9. Incoordonare notorie: 9. 1. tremor: prezent/absent; 9.2. imprecizie în mişcări (proba: indice-nas, indice-ureche, indice­ indice) : prezentă/absentă. 10. Facies: necaracteristic/palid/hiperemic. 11. Halenă alcoolică: prezentă/absentă. 12. Examen ocular: 12. 1. pupilă: normală/midriază/mioză/inegalitate pupilară (O.D. > ; =;