Epurarea Apelor Uzate [PDF]

Zitiervorschau

 Universitatea Politehnica Bucureș t  Facultatea : Ingineria sistemelor biotehnice

Epurarea apelor uzate provenite de la prelucrarea fructelor si legumelor

Student: Specializare: ingineria produselor alimentrate Anul IV-743

Cuprins: 1. Capitolul 1 Noțiuni generale…………………………….………………………………….3 2. Capitolul 2 Apa în Industria Conservelor……………………………………………………5 3. Capitolul 3 Formarea apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe ……………7 4. Capitolul 4 Caracteristicile apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe...........8 5. Capitolul 5 Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume..............................................................................................11 6. Bibliografie........................................................................................................................16

2

Capitolul 1. Notiuni generale Industria prelucrarii legumelor si fructelor are un specific aparte datorita materiilor prime pe care le foloseste- produse vegetale cu risc crescut de perisabilitate si a caracterului sezonier al activitatii acesteia. Astfel obiectivul principal al acestei industrii este acela de a furniza populatiei produse sigure, fie sub forma semiprocesata fie sub forma procesata, caracterizate de o valoare nutritiva cat mai ridicata. In tarile industrializate cateva dintre motivele dezvoltarii industriei prelucrarii legumelor si fructelor sunt: 

Diversificarea ramurilor industriei alimentare nationale, mai ales pentru scaderea importurilor



Stimularea productiei agricole nationale (ecologice)



Crearea de noi locuri de munca in domeniul agricol si industrial



Reducerea pierderilor de legume si fructe



Imbunatatirea modului de alimentatie a populatiei prin utilizarea in alimentatie a materiilor prime indigene, de caliate si ecologice



Dezvoltarea gamei sortimentale prin obtinerea de noi tipuri de produse procesate

Prin conserve se inteleg produsele alimentare care se pot pastra un anumit timp (mai scurt sau mai indelungat) ca urmare a unui tratament fizic,chimic sau biochimic,in functie de metodele de conservare utilizate care conduc la timpi de pastrare diferiti. Am putea clasifica alimentele conservate in : conserve propriu-zise, la care microorganisme si enzime sunt complet distruse ; semiconserve, care au o durata de conservare limitata,care tine de intervalul de timp in care lucreaza agentul conservant. Din prima categorie fac parte conservele obtinute dupa u tratament de sterilizare cu durata de pastrare de la 1,5 la cativa ani. In categoria semiconservelor intra produsele conservate prin refrigerare,marinare,murare,congelare si conservare chimica. Toate aceste procedee au la baza limitare actiunii microorganismelor care pot provoca alterari de origine biologica,avand la origine microflora epifita prezenta in mod curent pe suprafata legumelor si fructelor.Pe parcursul caonservarii,pe langa actiunea micoorganismelor,mai trebuie luate in considerare si actiunile unor factori,cum ar fi :aerul si caldura care pot provoca alterari de origine fizico-chimica.

3

Clasificarea tehnologica- dupa componentul chimic principal 1. amidonoase: cartofi, ardei, pastarnac, patrunjel, castan 2. bogate in zaharuri: struguri, mere, pere, gutui, prune, caise, cirese, visine, piersici, sfecla de zahar 3. bogate in sb. pectice si acizi: lamai, coarne, agrise, coacaze, corcosuse 4. bogate in acizi, sarace in sb. pectice: visine, porumbele, afine 5. sarace in acizi, bogate in sb. pectice: gutui, zmeura, cirese, ridichi 6. bogate in sb grase: alune, nuci, seminte de struguri, samburi grasi 7. bogate in sb. proteice: mazare, fasole, linte, brocoli, varza de Bruxelles, alune de pamant 8.

aromate: ceapa, usturoi, hrean, leg. cu frunze si radacinoase

Procesul tehnologic general de fabricare a conservelor de legume sterilizate cuprinde următoarele faze principale : 

Sortarea I-a;



Spălare;



Sortarea a II-a;



Curățire;



Divizare;



Tratamente tenmice preliminare : opărire, prăjire;



prepararea lichidelor de acoperire (saramură, bulion, sos tomat, soluție de oțet);

 

spălare recipientelor; umplere;



marcare;



închidere;



sterilizare;



condiționarea recipientelor pline;



depozitare.

4

1- cantarirea materiei prime 2- spalare 3- sortare 4- calibrare, decojire 5- tratament termic la cazanul duplicat 6- filtrare 7- presarea fructelor pentru obtinerea sucului 8- spalarea, sterilizarea recipientelor goale 9- umplerea recipientelor 10- inchiderea recipientelor cu produs 11- sterilizarea recipientelor in autoclave 12- etichetarea si ambalarea grupata a recipientelor Fig. Schita unei sectii de produse conservate cu zahar

Capitolul 2. Apa în Industria Conservelor Apa- are un rol important in fabricile de conserve vegetale deoarece are intrebuintari multiple:  Intra direct in componenta unor conserve ca solutie de sare (la conservele de legume), la prepararea siropului de zahar (pentru compot), la prepararea mustarului  Este folosita in diferite operatii tehnologice: spalarea materiilor prime, oparirea, fierberea, racirea etc.  Este folosita la spalarea recipientelor reciclabile;  Este folosita la producerea aburului in cazanele generatoare de abur;  Este folosita pentru igienizare utilajelor, spatiilor de productie si alte scopuri sanitare. 5

In industria conservelor vegetale apa are intrebuintari multiple in procesele tehnologice,ca materie prima sau auxiliara,ca apa de spalare,la sortare,racier si transportal diverselor materii prime,etc.Din aceasta cauza acest sector al industriei alimentare este un important consummator de apanecesarul acestuia fiind stability in functi de procesele de productie si diversitatea tehnologiilor de fabricatie adoptate. Apa care vine in contact cu produsele sau utilizata la spalarea recipientelorpoate fi apa industriala sau recirculata insa apa de clatire trebuie sa fie apa potabila.Apa utilizata in tehnologia de fabricatie a conservelor trebuie sa fie apa potabila sis a corespunde STAS 134284,este vorba despre apa folosita in scopuri tehnologice:spalare,oparire,sterilizare,sau pentru prepararea lichidelor de umplere,a amestecurilor ce intra in compozitia produselor. In industria conservelor duritatea apei poate influenta consistenta produselor vegetale conservate.Astfel sarurile de calciu si de magneziu prezente in apa formeaza cu substantele pectice din fructe produsi pectocalcici sau pectomagnezici insolubili,ceea ce duce la intarirea tesuturilor vegetale si la formarea in jurul lor a unei pelicule care sa influenteze negativ calitatea conservelor.Duritatea apei este in general cuprinsa intre 5-7o germane,deoarece o duritate prea mica a apei poate favoriza actiunea corosiva asupra cutiilor de conserve. O duritate redusa poate duce la inmuierea tesuturilor vegetale la oparire,care conduce la tasarea produselor si in final degradarea lor. Prezenta unor gaze in apa dintre care O2 si CO2 activeaza sau accelereaza coroziunea a suprafetelor metalice,iar O2 mai poate produce oxidarea unor substante din produsele cu care vin in contact.Evitarea fenomenului se poate face preincalzind apa sau aplicand o inchidere a ambalajelor sub vid. De asemenea prezenta manganului si a fierului in concentratii de maximum 0,1 mg/l,pot provoca aparitia unor precipitate sub forma

de dulfuri (sulful fiind luat din

tesuturile vegetale). In functie de sursa de provenienta ,apa utilizata direct in fabricatie sau in diferite alte procese termice (pentru incalzire sau racier) este adusa la parametrii necesari prin aplicarea

unor

metode

de

imbunatatire

a

calitatii

apelor,

cum

ar

fi:

sedimentarea,decantarea,filtrarea,dedurizarea,demineralizarea,dezodorizarea,etc. In ce priveste deversarea apelor reziduale rezultate din productie acestea trebuiesc colectate si in functie de provenienta

lor pot fi

utilizate ca materii prime pentru extragerea unor

componente valoroase (pectina din apa rezultata de la fabricarea sucurilor sau a gemurilor) sau supusa unor operatii de prelucrare prin decantare.Conditiile de deversare a apelor reziduale in receptoare naturale(rauri,lacuri,etc.) sunt stabilite prin STAS 4706-65. 6

Caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca apa sunt prevazute in standardele in vigoare, care se refera la caracteristicile organoleptice, fizice,chimice, radioactive, bacteriologice si biologice. Astfel apa folosita in industria conservelor trebuie: 

nu prezinte gusturi straine, cauzate de infectarea cu m icroorgnisme sau descompuneri de substante organice.



Fie incolora, colorarea apei indica prezenta sarurilor de fier sau o dezvoltare intensa de microorganisme, nu trebuie sa contina materiale in suspensie



Nu este admisa prezenta amoniacului, zincului, cuprului si nici a substantelor organice.



Sarurile de fier (peste 0,4-0,5 mg/l) favorizeaza innegrirea produselor cu continut de tanin, iar in contact cu proteinele se formeaza sulfuri, care in mediu acid dau nastere hidrogenului sulfurat care provoaca degradarea culorii produselor.



pH-ul trebuie sa fie usor alcalin



duritatea apei trebuie sa fie mijlocie intre 5-7 grade (1 grad de duritate= 1 mg CaO/ 100 cm3 apa); o duritate mare conduce in timpul fierberii legumelor la formarea pectatului de calciu sau magneziu ce provoaca rigiditatea tesuturilor superficiale si fierberea se realizeaza mai greu. Pe de alta parte, sarurile de magneziu in cantitati mari sunt daunatoare ambalajelor metalice, putand provoca coroziunea tablei. Apa semidura este intrebuintat cu succes la fabricarea muraturilor (ex. acidifierea naturala a castravetilor). Daca duritatea este mare produsele pot capata gust metalic. Obtinerea unei ape cu duritatea dorita se realizeaza in statii de tratare a apei.



Din punct de vedere bacteriologic trebuie sa fie indeplinite cerintele pentru apa potabila.

Capitolul 3. Formarea apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume Din cauza faptului că fabricarea conservelor este de regulă legată de perioada de recoltare a fructelor şi legumelor, aceste unităţi au procese de lucru mai ales cu caracter sezonier, la care materiile prime variază la diferite momente ca natură, livrare sau tranşe prelucrate. Ca urmare a acestei caracteristici a proceselor de lucru în fabricile de conserve de fructe şi legume, apele uzate produse în aceste fabrici variază şi ele ca, compoziţie şi volum în atât funcţie de materiile prime publicate, cât şi de modul de prelucrare a acestora, diferenţele putând fi considerabile. 7

Totoşi poate fi observat că în efluenţii lichizi proveniţi din aceste fabrici sunt prezente numeroase reziduri solide, în concentraţie de cele mai multe ori ridicată, care trebuie să fie extrase şi care pot fi valorificate în diferite în diferite moduri. În fabricile de conserve de fructe şi legume, în general materiile prime sunt mai întâi curăţate, în special prin spălare cu apă. În multe cazuri materiile prime sunt supuse unei dilacerări. Apoi de obicei fructele şi legumele sunt opărite (albite) sau sunt tratate cu vapori în cazane. Apoi de obicei urmează o uscare la temperaturi de 80 - 90°C. Din acest proces tipic de fabricaţie rezultă următoarele categorii de ape uzate: - ape uzate de spălare a materiilor prime introduse în procesul de fabricaţie; - ape de albire rezultate în urma dilacerării sau operaţiilor ulterioare. Apele reziduale din industria conservelor vegetale provin de la spalarea materiilor prime proaspete, din procesul tehnologic (oparire), de la tratamentul termic de pasteurizare si racire (ape de condens) si de la spalarea si igienizarea spatiilor de productie, a utilajelor si ambalajelor. Aceste ape contin cantitati însemnate de materii în suspensie (pielite, coji, resturi de fructe si legume, pamânt etc.) si substante organice dizolvate din sucurile fructelor si legumelor prelucrate. Datorita continutului variabil de acizi, glucide si protide, aceste ape au un consum biochimic de oxigen ridicat. Conservarea propriu-zisă a legumelor şi fructelor constă în general dintr-o sterilizare la adăpost de aer. Astfel, de exemplu, conopida, sparanghelul şi fructele, după o bună curăţare prin spălare cu apă sunt introduse în borcane cau cutii metalice şi apoi încălzite la temperaturi în vecinătatea valorii de 100°C. Castraveţii, sfecla roşie sau fasolea sunt frecvent preparate prin macerare în oţet şi se conservă cu sau fără adăugare de sare sau zahăr. În aceste cazuri din procesul de fabricaţie rezultă ape uzate de la curăţare a şi prepararea materiilor prime precum şi de la curăţarea instalaţiilor de fabricare şi incintelor. În conservarea prin congelare (la temperaturi de cca. - 40°C) se obţin în principiu acelaţi tip de ape uzate de la curăţarea şi prepararea materiilor prime ca şi în cazul conservării termice. La fabricarea dulceţurilor de asemenea efluentul de ape uzate este format din ape de spălare şi de albire, provenind de la curăţarea materiei prime şi fierberera preliminară, din ape de condensare provenite de la instalaţiile de producere a energiei termice, precum şi şi ape uzate (frecvent foarte încărcate) provenite de la curăţrea incintelor şi instalaţiilor.

8

Capitolul 4. Caracteristicile apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume Cantităţile de ape necesare pentru curăţarea materiilor prime (produselor brute) sunt de regulă mari. Cu toate că referinţele din literatura de specialitate sunt de multe ori contradictorii, totuşi se pot aprecia volume de 1-2 m3 pe tona de produse brute, putând ajunge în anumite cazuri particulare până la 3,6 m3/t. În tabelul 10.1 sunt prezentate valori informative ale volumelor de ape uzate rezultate la fabricarea a 1000 cutii de conserve (cu capacitate de 570 g) pentru diferite legume şi fructe.

Tabelul 1. Volumul apelor uzate pe tipuri de produse

Tip de produs Fasole verde Sfeclă roșie Morcovi Mazăre Spanac Roșii (întregi) Bulion de roșii Cireșe Caise Pere

Debit aprox. (m2) 6,6 3,9 3,6 3,9 3,0 2,4 1,2 6,2 8,6 8,0

Compoziţia apelor uzate rezultate din fabricile de conserve de fructe şi legume este în principal în funcţie de materia primă utilizată. În tabelul 2 sunt prezentate valori ale indicilor de impurificare a apelor uzate rezultate în urma unor cercetări efectuate în fabrici de conserve de legume şi fructe din Germania, iar în tabelul 3 sunt prezentate valori ale unor caracteristici ale apelor uzate rezuktate în fabrici din România.

9

Tabelul 3.

Produse prelucrate

Fructe conservate Vișine Vișine, căpșuni, cireșe Vișine, caise, cireșe Cireșe, vișine, căpșuni, fructe conservate Gutui, mere, pere, prune, vișine, caise, căpșuni Mere, prune, pere, vișine Mere, prune Caise Caise, cireșe, trandafiri, nuci verzi Caise, vișine, cireșe amare, portocale Zmeură Mere, pere, prune, vișine, mure Prune, piersici Mazăre, cireșe Fasole verde, caise Fasole verde, roșii, castraveți, caise Legume mestecate, ardei, roșii, fasole, gogoșari Legume mestecate, fasole verde, roșii

Impurități organice (CBO6), kg/tonă produs Fabrica de conserve de fructe din Băiculești

Producție realizată, t/zi

Apă uzată evacuată, 3 m /tonă produs

22,8

31,1

24,0

1,4

7,4-33,4

27,8-82,0

12,0-40,6

3,3-18,0

19,0-30,3

36,2-43,0

27,7-27,8

10,2-15

45,2

19,1

13,0

2,7

25,3

37,3

29,8

6,9

33,5

29,7

20,8

1,7

25,7-44,5

21,4-37,7

14,8-50,0

4,0-9,5

Fabrica de conserve din Vălenii de Munte 14,5 8,9 4,0 11,1 20,3 11,4

Suspensii, kg/tonă produs

2,4 2,1

14,5-24,4

7,7-29,4

7,3-25,4

1,2-12,8

14,3-22,1

17,5-20,6

13,4-19,6

5,2-8,9

19,0

32,2

28,9

5,0

14,8-22,0

55,0-81,4

50,0-52,4

5,7-20,0

13,1 98,0 105,0 Fabrica de conserve de fructe și legume ”Refacere” din Arad 35,7 26,9 3,6

44,0 5,1

24,1

24,9

2,6

5,6

33,0

112

17,5

27,6

9,4

179

56,6

95,8

16,4

102

49,6

20,0

Compoziția apelor uzate totale de la fabricile de conserve, mg/dm2 10

Tabelul 4. Materii în suspensie Roșii 450 Mazăre 300 Fasole 60 Spanac 580 Morcovi 1830 Sfeclă roșie 1600 Varză călită 60 Cireșe 20 Tipul produsului

Mineral

Materii dizolvate

Mineral

pH

Oxidabilit. (KMnO4)

CBO6

80 25 10 150 170 220 5 4

2500 6000 1670 1700 5800 5000 3300 4100

580 3360 970 950 1900 800 1600 1700

4,9 4,7 7,6 7,0 7,1 6,0 5,6 6,2

1100 2150 40 2700 800 -

1150 2710 240 280 1110 1500 1400 750

Ca elemente de poluare, apele uzate conţin în general materii pământoase, coji, resturi de legume şi fructe, etc. Aceste ape se caracterizează printr o încărcare organică ridicată (consum biologic de oxigen cu valoare mare). Totuşi în funcţie de natura materiei prime prelucrate , compoziţia apelor uzate poate prezenta fluctuaţii mari . Compoziția apelor uzate de la unele fabrici de conserve.

Tip de fructe Piersici Caise Roșii

Materii în suspensie, mg/dm2 600 260 270

CBO6, mg/dm3 1400 200 1000

Oxidabil (KMnO4), mg/dm2 2000 700 1160

pH

Temperatura 0C

7,6 7,6 6,6

31 30 32

Toate apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume au o tendinţă accentuată de fermentare acidă, care trebuie atribuită conţinutului acestora în zahăr şi alţi hidraţi de carbon. Această tendinţă face ca epurarea acestor ape să fie dificilă şi a necesitat să fie puse la punct metode speciale pentru tratarea acestui tip de ape uzate. Din cauza continutului ridicat în substanţe care se descompun, apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume – care adesea sunt deversate în mod intermitent – se manifestă foarte dezagreabil atât la deversarea în receptori naturali, prin formarea de depozite de nămol, o sărăcire considerabilă a oxigenului dizolvat şi dezvoltări puternice de ciuperci, cât şi la deversarea în reţelele urbane de canalizare, prin degajări de mirosuri supărătoare, coroziuni ale instalaţiilor, etc. 11

Capitolul 5. Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume În vederea epurării apelor uzate de la fabricile de conserve de fructe şi legume este necesară şi recomandabilă o separare netă între apele uzate de spălare şi albire, puternic impurificate, de apele uzate de condens şi răcire, mult mai puţin poluate. De menţionat că apele uzate de condens şi răcire pot fi evacuate în receptori naturali sau în sistemul urban de canalizare fără tratare, însă pot fi amestecate cu apele uzate de spălare şi albire în scopul diluării încărcării poluante a acestora, această din urmă soluţie fiind cea mai convenabilă şi economică. Pentru epurarea apelor uzate de la fabricile de conserve de fructe şi legume este foarte important ca acestea să fie introduse în instalaţia de tratare în stare proaspătă. În acest scop este necesar cât mai rapid posibil să se realizeze o separare cât mai completă a suspensiilor solide din apa uzată, atât din cauza faptului că depozitele de suspensii care s-ar putea forma riscă să contamineze permanent apele uzate proaspete cât şi datorită faptului că suspensiile separate din apa uzată pot fi transformate în stare proaspătă în furaje pentru animale sau pot fi compostate. Reţinerea suspensiilor solide din apele uzate se face prin epurare mecanică care se face prin: - sitarea apelor uzate prin grătare sau site – în tambure sau site vibratoare, acestea din urmă având funcţionarea cea mai sigură, căci nu se colmatează uşor şi separă corespunzător suspensiile de apă; la acest tip de instalaţii dimensiunea ochiurilor de pe suprafaţa activă de separare trebuie să aibă dimensiuni de 0,6 mm, dar se acceptă si dimensiuni de 0,9 mm, atunci când ulterior se va face o tratare cu reactivi de precipitare (coagulare) a apelor uzate; instalaţiile de sitare trebuie să asigure o evacuare rapidă a reţinerilor;

12

Schema de principiu al unei instalaţii de sitare prevăzută cu grătare rare şi cu grătare dese - decantarea precedată obligatoriu de un tratament chimic de precipitare (coagulare) – care se face în instalaţii care să conţină minimum două bazine dotate cu agitatoare (cel mai frecvent de formă cilindrică cu radierul sub formă de pâlnie) care funcţionează secvenţial alternativ astfel: se umple cu apă uzată primul bazin, după care are loc succesiv administrarea reactivilor de precipitare (coagulare) care poate fi varul în asocire cu sulfatul de fier sau aluminiu, sau aluminatul de sodiu şi a adjuvanţilor de floculare cum sunt: silicea activată sau polielectroliţii organici de sinteză şi amestecarea apei uzate cu reactivii de precipitare şi producerea reacţiei de floculare, faze care se realizează la regimuri prescrise de agitare a apei supuse tratamentului, apoi se opreşte agitatorul şi în bazin are loc faza de decantare a flocoanelor formate după care are loc evacuarea apei clarificate şi nămolului, faze care trebuie parcurse în timp ce cel de-al doilea bazin este umplut cu apă uzată şi finalizate înainte ca cel de-al doilea bazin să fie complet plin şi să fie iniţiat procesul; de menţionat că golirea bazinelor se face prin conducte orientabile, iar evacuarea nămolului se face prin conducte prevăzute cu vane de închidere rapidă, iar pentru dezhidratarea nămolului este preferabilă utilizarea filtrelor sub presiune de diverse tipuri, depunerii pe platforme de uscare, care, chiar dacă au sisteme de drenare eficace, totuşi se constituie în locuri de proliferare a insectelor şi rozătoarelor; prin acest tratament mecano-chimic se obţine o îndepărtarea de 40 90% a CBO-ului apelor uzate.

13

Instalaţie de tratare a apei supusă tratamentului cu coagulanţi-floculanţi

a.Schema generală ainstalaţiei b.Sectiune prin camera de vid 1. Admisia apei 2. Compartiment de admisie 3. Compartiment de aerare 4. Compartiment de evacuare a bulelor mari 5. Cameră de vid 6. Evacuarea apei 7. Conductă de evacuare a apei 8.Conductă cu închidere hidraulică de evacuare a nămolului flotat 9. Conductă cu închidere hidraulică de evacuare a nămolului decantat 10 Admisie apă 11.Aspiraţie aer. 12.Sistem de racloare pentru nămolul flotat 13. Sistem de racloare pentru nămolul decantat 14.Perete semiscufundat Epurarea biologică artificială a apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume se poate face în staţiile de epurare urbane, în filtre biologice (biofiltre), după ce acestea sunt în prealabil amestecate cu ape uzate menajere într-o proporţie favorabilă, şi după ce acestea au fost prealabil epurate mecanic cât mai complet. Pentru realizarea unor eficienţe de epurare corespunzătoare, instalaţiile de epurare urbane trebuie să fie bine adaptate ca dimensiuni şi funcţionare, condiţiilor fabricilor de conserve, în caz contrar în staţiile de epurare se pot produce mari dificultăţi, care antrenează o diminuare considerabilă a aeficienţei de epurare. Astfel, după referinţele din literatura de specialitate, de exemplu la fabricarea conservelor de pere, proporţia de ape uzate industriale în apele uzate menajere nu trebuie să depăşească o parte la cinci. De asemenea este foarte important ca apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume să ajungă la staţia de epurare urbană cât mai proaspete posibil, fiindcă dacă ajung în stare de fermentare este sunt infinit mai dificil de tratat (de aceea se recomandă în toate cazurile ca 14

separarea şi reţinerea suspensiilor solide grosiere din apele uzate de la fabricile de conserve de fructe şi legume să se facă prin sitare chiar la locul de producere a acestora, înainte de evacuarea în reţeaua de canalizare urbană). La epurarea biologică în biofiltre trebuie să fie permanent ţinut sub observaţie raportul C/N al apelor uzate şi să fie corectat dacă este necesar.

Schema de principiu a unei instalaţii de epurare bilogică cu biofiltru Dacă epurarea se realizează în filtre biologice, dar fără amestec cu ape uzate menajere, este important să se menţină în apele uzate un raport C/N optim, prin adăugare de săruri nutritive. Se menţionează că în acest caz , după toate probabilităţile există şi un deficit de fosfor, se recomandă să se adauge o parte din azot sub formă de fosfat de amoniu. Epurarea se face în biofiltre la care se face recirculare, obţinându-se astfel o diluţie a apelor uzate brute cu ape deja epurate biologic. Întro astfel de instalaţie, la apele uzate provenite de la fabricarea conservelor de sfeclă s-a putut reduce CBO5-ul de la 383 - 1568 mg/dm3 la 11 - 17 mg/dm3. Epurarea biologică cu nămol activ nu a fost utilizată decât rareori la tratarea apelor uzate de acest tip. Există referinţe în literatura de specialitate despre tratarea cu bune rezultate într-o instalaţie biologică cu nămol activ a apelor uzate de la o fabrică de conserve de fructe şi legume cu un debit mediu de 1200 m3/zi, care în timpul campaniilor poate ajunge la 2700 m3/zi. Instalaţia biologică era compusă din două bazine de aerare cu nămol activ care funcţionează în paralel, cu un timp de reţinere a apelor uzate în instalaţie de 4 ore. Aerarea apei se făcea cu sisteme mixte de perii 15

Mamouth şi insuflare de aer comprimat prin plăci poroase. Consumul total de energie al instalaţiei se încadrează între 100 – 120 kWh/zi. Nămolul biologic excedentar era transmis către treapata primară a instalaţiei unde se depunea în decantorul primar împreună cu nămolul primar. De menţionat că acest nămol amestecat fermenta anaerob fără dificultăţi. De asemenea în literatura de specialitate au fost prezentate experimentări efectuate în laborator pentru epurarea cu nămol activ a apelor uzate provenite de la fabricarea conservelor de fructe la care s-au obţinut următoarele rezultate: eficienţa de reducere a a CBO5-ului apelor uzate de 90%, timpul optim d aerare de 4 – 5 h, încărcare de 0,53 kg CBO5/kg.zi şi concentraţia medie a nămolului de 3400 mg/dm3. Variantele moderne ale procedeului cu nămol activ – şanţurile de oxidare sau activare sau bazinele cu nămol activ cu aerare cu turbine – sunt de asemenea indicate pentru epurarea apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume. În concluzie, apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume pot în principiu fi deversate în reţelele de canalizare urbane şi tratate în staţiile de epurare urbane fără consecinţe negative însă numai după ce au fost curăţate de suspensiile solide prin sitare şi au fost eventual neutralizate.

16

Bibliografie 1. Florea Julieta, Robescu D. – Hidrodinamica instalaţiilor de transport hidropneumatic şi de depoluare a apei şi aerului - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 2. Rojanschi V., Ognean Th. – Cartea operatorului din staţii de epurare a apelor uzate Editura Tehnică, Bucureşti, 1997. 3. I. RADU – Tehnologia deshidratării fructelor şi legumelor şi folosirea lor, Ed. Didactică şi pedagogică, 1972 4. B.SEGAL & COLAB. – Utilajul tehnologic din industria de prelucrare a produselor horticole, Ed.Ceres, Bucureşti, 1984 5. B.SEGAL & COLAB. – Tehnologia conservării fructelor şi legumelor, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1964

17