Empatie [PDF]

Zitiervorschau

Comunicarea empatica

Intr-o lume din ce in ce mai grabita ne vine tot mai greu sa dam dovada de rabdarea de a-i asculta pe ceilalti inainte de a ne exprima propriile dorinte. Vrem ca ceilalti sa ne inteleaga dorintele fara a fi dispusi sa le acordam noi mai intai aceasta sansa. Si chiar daca ii ascultam, de multe ori o facem doar din dorinta de a replica, de a intrerupe, de a spune dupa ce auzim doar cateva cuvinte: “Te inteleg perfect, stai sa-ti spun cum mi s-a intamplat si mie exact la fel!” Ascultam judecand, criticand, evaluand, interpretand, suprapunand propriul nostru ego, propriile noastre valori, propriile noastre experiente personale peste ceea ce auzim de la cel care se gaseste in fata noastra. Si, ceea ce este la fel de rau, dam sfaturi fara sa cunoastem in amanunt situatia in care se gaseste celalalt. Chiar daca aceste sfaturi sunt bine intentionate, ele sunt complet lipsite de valoare… sau, si mai rau, daunatoare! Nu este de mirare ca acesta are de multe ori o atitudine defensiva atunci cand ii vine randul sa ne asculte: in loc sa se concentreze asupra mesajului pe care vrem sa i-l transmitem se concentreaza sa-si apere pozitia, sa-si pastreze imaginea, sa evite sau sa respinga amenintarea pe care o simte in urma faptului ca l-am ascultat in modul descris anetrior. Comunicarea devine astfel alienata, blocandu-se fie la nivelul apararii, fie la nivelul contraatacului. Comunicarea empatica ne poate ajuta sa revenim la relatii armonioase cu cei din jurul noastru – fie ca este vorba de familie, prieteni, colegi de serviciu sau oameni pe care ii intalnim pentru prima data. Unul dintre principiile de baza ale comunicarii empatice este aceea de a-l intelege pe celalalt inainte de a ne face noi insine intelesi. Ascultarea empatica poate fi asadar definita drept acel mod de a asculta cu intentia sincera de a intelege “harta” celuilalt, modul sau de a vedea realitatea, felul in care se simte in legatura cu lucrurile asupra carora comunica, valorile si atitudinea sa. ___________________________ Iata mai jos un fragment edificator asupra acestui principiu:

“Un tata mi-a marturisit candva: -Nu ma pot intelege cu fiul meu. Nu vrea sa asculte ce-i spun. -Da-mi voie sa repet ceea ce mi-ai spus chiar acum, am replicat. Nu te intelegi cu fiul tau pentru ca nu vrea sa asculte ce ii spui? -Da, chiar asa. -Da-mi voi sa incerc inca o data, i-am spus. Nu te intelegi cu fiul pentru ca el nu vrea sa asculte ce ii spui dumneata? -Da, asta am spus, replica, impacientat. -Credeam ca daca vrei sa intelegi pe cineva, dumneata trebuie sa-l asculti, i-am sugerat. -Ah! exclama. – Urma o lunga pauza. Ah! repeta, pe masura ce i se lumina mintea. Ah, Da! Dar… eu il inteleg! Stiu prin ce trece. La vremea lui am trecut si eu prin toate astea. Cred ca ceea ce nu inteleg e de ce nu vrea sa asculte ce ii spun! Omul nu avea nici cea mai vaga idee despre ce se petrecea in mintea baiatului lui. Privea in mintea sa si credea ca vede in ea lumea intreaga, inclusiv pe baiatul sau!” (Stephen R. Covey, Eficienta in 7 trepte). ___________________________ Un alt principiu de baza in ascultarea empatica este acela de a nu-i impune celuilalt propriul tau sistem de valori, motivatii, propriile atitudini, propria ta experienta de viata… de aceea o astfel de ascultare necesita un mare efort de a arata toleranta. Judecam, evaluam, interpretam, dam sfaturi grabite fara sa ne dam macar seama. Iata mai jos un exemplu de astfel de comunicare: ___________________________ “-As vrea sa merg diseara la teatru, dar mi-e greu sa aleg intre atatea piese bune. -Ei, nu pot fi chiar atatea piese bune intr-o singura seara! (evaluare) -Ba da… o comedie, o drama antica pusa in scena intr-o maniera moderna si o opereta! -Ah, orice in afara de opereta, ultima pe care am vazut-o a fost groaznica! (experienta personala)-Dar mie imi place inca de cand eram mica si mergeam cu parintii… -Iar dramele astea antice… sunt complet demodate! (afirmarea propriilor valori) -Dar… -Nici un dar! Nu-ti ramane decat comedia! (sfat dat conform propriilor experiente, valori etc.) -Eu ma gandeam mai mult la… -Niciodata nu esti in stare sa iei o hotarare inteleapta! (critica) -Ba nu… TU nu esti niciodata in stare SA MA ASCULTI!” ___________________________ Cel de-a treilea principiu fundamental al comunicarii empatice: raspunsul pe care il dam trebuie sa contina doua parti. Voi folosi dialogul de mai sus pentru a explica mai bine acest principiu.

Partea logica – se refera la reformularea cu propriile noastre cuvinte a continutului comunicarii. Astfel putem fi siguri ca nu vom evalua, interpreta, critica, judeca. O forma mai simpla este repetarea uneiparti semnificative a mesajului pe care tocmai l-am ascultat. Partea legata de sentimente – se refera la incercarea de a explora, de a intelege, de a reflecta care sunt sentimentele asociate continutului logic al comunicarii. ___________________________ “-As vrea sa merg diseara la teatru, dar mi-e greu sa aleg intre atatea piese bune. -Spui ca sunt multe piese bune diseara? (repetarea continutului) -Da… o comedie, o drama antica pusa in scena intr-o maniera moderna si o opereta! -Asadar ai vrea sa te hotarasti intre acestea trei? (reformularea continutului) Sa inteleg ca toate trei iti plac la fel de mult? (reflectarea sentimentelor) -Nu… cred ca cel mai mult imi place opereta, pentru ca mergeam impreuna cu parintii la astfel de piese cand eram mica. -Vrei sa spui ca dintre cele trei genuri, opereta iti este cel mai aproape de suflet si prin urmare acolo te-ai simti cel mai bine? (reformularea continutului si reflectarea sentimentelor) -Da! Cred ca la opereta as vrea sa merg! Multumesc ca m-ai ascultat!” ___________________________ Voi repeta in finalul acestui articol ca aceste tehnici nu vor avea efectul asteptat daca nu le folosim cu dorinta sincera de a-l asculta si de a-l intelege pe celalalt, propria lui viziune asupra lumii, propriile sale sentimente, valori, atitudini. Cat depre sfaturi, ele ne vor fi cerute doar in momentul in care cel cu care comunicam va simti ca il intelegem intr-o masura suficient de mare incat sa aiba incredere in judecata noastra. De aceea orice sfat dat (chiar cu buna intentie) inainte de a ne fi cerut va fi interpretat drept o lipsa de respect si nu numai ca nu va imbunatati comunicarea, ci chiar o va inrautati. Suntem suficient de rabdatori, suntem suficient de toleranti pentru a comunica in mod empatic cu ceilati? Rezultatele obtinute ar putea justifica efortul pe care il vom depune… de Corina Marin

IMPACTUL EMPATIEI ASUPRA COMUNICARII EFICIENTE !

Tuturor, ne place sa fim placuti, apreciati, ascultati cand avem ceva de spus, nu neaparat aprobati cat ascultati, inclusi si acceptati. Sentimentele pe care le dorim a le avea ceilalti pentru noi, sunt cele pe care trebuie sa le impratasim la randul nostru, celorlalti. Sa comunicam cu cei din jur, indiferent de forma de comunicare, presupune a ne respecta reciproc, a ne implica cu adevarat in comunicare, a poseda abilitati de comunicare, competente. Am observat cu totii deseori, ca exista acei parteneri de dialog care sunt agreati si acceptati cu usurinta, simpatizati si ascultati, parerea, opiniile lor sunt importante, si aceasta deoarece ei sunt oamenii care au dezvoltat o competenta numita inteligenta emotionala. Inteligenta emotionala, este o competenta ce presupune a fi empatic si a avea capacitatea de detectare si interpretare corecta a reactiilor emotionale. Esti empatic, atunci cand reusesti sa rezonezi cu partenerul/partenerii de dialog, chiar daca opiniile sunt diferite, reusesti sa gasesti resurse in a asculta si alte pareri, nu emiti judecati de valoare in necunostinta de cauza, iti susti ideile, opiniile argumentat si respecti si punctul de vedere al celuilalt. A fi empatic presupune a avea deschiderea de a te transpune in locul celuilalt, empatia influenteaza asadar gradul de eficienta al comunicarii. Daca abordam pozitiv, constructiv un dialog, atunci recunostem din start ca nu suntem posesori ai adevarului absolut, si nu ne pripim in a concluziona, nici nu ne limitam a ne emite propriile opinii, altele neexistand si neacceptandu-le . Depinde de noi ce atitudine abordam in dialogul cu ceilalti, alegerea ne apartine, desigur, trebuie sa gasim deschidere si dinspre ceilalti spre comunicare constructiva.

Persoana empatica, abordeaza comunicarea cu ceilalti printr-o atitudine pozitiva, manifestand blandete, este neamenintatoare, calda, vesela, iar atunci cand doreste sa-si impuna un punct de vedere recurge la un ton ferm, argumente, si nu la jigniri ieftine, neintemeiate. Atitudinea noastra pozitiva fiind, ii va determina pe partenerii nostri de dialog sa fie pozitivi si receptivi, nu neaparat sasi insuseasca punctul nostru de vedere, dar sa manifeste deschidere si spre alte orizonturi. Daca dezvolti aceasta sensibilitate esti perceput de catre ceilalti ca fiind o persoana corecta, onesta, verticala, care stie sa asculte si ceea ce spun ceilalti, care are capacitatea de a intelege ce simt, ce stiu si ce asteptari au ceilalti si atunci modul tau de abordare a dialogului va veni in inampinarea acestor asteptari, raspunsurile vor fi mai aproape de realitate, pertinente, echilibrul rasare acolo unde exista deschidere reciproca spre comunicare, dialog, fara sa-ti pierzi taria si veridicitatea propriei opinii, si totusi sa o respecti si pe a celuilalt. Conversatiile constructive, pozitive, empatice, duc la crearea unor legaturi , se leaga prietenii, relatii. De regula, avem conversatii placute, agreabile in functie de trairile, sentimentele pe care le avem in timpul desfasurarii, manifestarii schimbului de idei, opinii, cuvinte, ganduri si, conversatia devine o experienta placuta. Persoanele care se fac placute cu usurinta intr-o conversatie, devin parteneri de dorit ai dialogului, sunt mereu ” cautate “, opinia lor este deseori consultata, solicitata, sunt percepute ca fiind disponibile dialogului, comunicarii pozitive. Desigur, echilibrul emotional vine din experienta, empatia se poate invata, dezvolta in timp,, se experimeteaza si se cimenteaza prin experienta si atitudine pozitiva.

Folosindu-ne de simturi, ascutindu-ne spiritul de observatie, vom reusi a patrunde dincolo de mastile abordate de catre partenerii de dialog, citim ceea ce se ascunde in spatele acestor masti. Aceasta inseamna sa fim atenti la limbajul trupului, la tonul si inflexiunile vocale abordate de ceilalti, la alegerea cuvintelor folosite de catre ceilalti, sa simti entuziasmul sau dimpotriva timiditatea, retinerea, ori ” furia ” cu care ceilalti inteleg a aborda un subiect, si, reusind sa ” talmacesti ” ce simte partenerul de dialog, vei stii ce vrea si ce-si doreste de fapt, dincolo de aparente. Deschizand aceasta ” fereastra ” catre ceilalti, vom putea aborda o atitudine potrivita la un moment dat, mulata pe situatie, si vom evita polemici inutile, devenim mai concisi, lucizi, ne vom centra in unele cazuri atentia pe cauza si nu numai pe efect, vom emite opinii obiective, pertinente, vom fi perceputi in cele din urma ca parteneri verticali de dialog. Desigur, acesta este cel mai fericit mod de a-ti transpune empatia in practica, si, bazandu-te si pe intuitie, perceptie in profunzime si nu superficialitate in interpretarea atitudinii celuilalt. Toate acestea conduc la disponibilitate emotionala, sensibilitate, adica, la optimizarea interactiunii noastre cu ceilalti in comunicare, conversatie. Putem evita incalcarea unor limite pe care partenerii de dialog le impun, sau, putem creea cu arta noi insine limite partenerilor de dialog, fara sa lezam moralul, persoana, opinia celuilalt, si mentinand respectul reciproc.

In situatiile in care, intuim, observam, simtim din atitudinea, modul de abordare aspru, distant al partenerului de dialog o retinere, opozanta fata de deschidere la comunicare, ne gasim in fata indisponibilitatii acestuia pentru dialog, partenerul de dialog nu este disponibil a impartasii si alte opinii, pareri, idei, nu si le va insusi in acel moment, cauzele fiind mai mult sau mai putin obiective, si daca vom forta nota nu ne vom atinge scopul ci exista risul sa ne indepartam de scopul initial al conversatiei si, dialogul degenereaza cu usurinta in polemici ce se pot transforma in , ulteriror poate, scandaluri de proportii, desi nici unul din parteneri nu a avut aceasta intentie, insa, terenul, ” scena si actorii ” au fost vulnerabile in acel moment si se instaleaza nemultumiri, neputinte, frustrari, mai apoi ura. Pentru a ne atinge scopul e necesar a ” pandi ” momentul potrivit, a intui disponibilitatea partenerilor de dialog, si vom interactiona pozitiv si constructiv, tinand seama de aceste instrumente conventionale, si transpunandu-ne in practica abilitatea de a dialoga, comunica. Comunicarea devine astfel agreabila, se pastreaza limitele bunului simt, si se bazeaza pe respectul reciproc, se creeaza astfel legaturi de comunicare.

Comunicare este de dorit a fi o experienta placuta, agreabila, pozitiva, constructiva, scopurile propuse vor fi astfel atinse. Este evident asadar, impactul pe care-l are empatia asupra eficientei comunicarii. Nu este imposibil, presupune un minim de efort, deschidere spre ceilalti si nu centrare pe propria persoana, depinde doar de implicare si de cat de mult doresti sa stabilesti relati, sa impartasesti puncte de vedere, opinii, sa conturezi si sa construiesti ceva. Desigur, sunt situatii in care te ” lovesti ” de rea credinta, de incapatanarea, de zidul impus de partenerii de dialog, din variate motive, de opozanta neargumentata si atunci fortand nota nu-ti atingi scopul, caci ai nesansa de a ” fi intalnit ” un partener de dialog care nu este nici deschis si nici disponibil dialogului si al carui scop este altul, inteligenta emotionala, maturizarea si echilibrul emotional vor intui aceste ” manevre ” . Astfel de parteneri e de dorit a fi evitati.

Imi pun si va pun intrebarea, in blogosfera, impactul empatiei asupra eficientei comunicarii , avandu-se in vedere ca nu putem observa direct partenerii de dialog, nu exista contact vizual direct, deci nu putem interpreta limbajul trupului, putem insa sesiza atitudini, abordari, observa in timp constanta sau inconstanta in elaborarea si emiterea unor opinii, este evident sau mai putin evident… este arta disimularii preponderenta, sunt mastile mai greu de deslusit, exista interes si deschidere spre dialog si comunicare constructiva sau dimpotriva de a influenta deciziile , alegerile, pe diverse teme si subiecte … am sesizat intr-o proportie mai mare sau mai mica prezenta empatiei pe taramul comunicarii ? Personal, consider ca e de dorit sa meditam fiecare si sa ne raspundem fiecare din noi noua insine, mai apoi sa abordam aceasta tema, nu atat de mult prin discutii, ci, mai important prin atitudinile pe care le vom aborda pe viitor si acesta pentru ca blogosfera sa devina un mijloc eficient si o fereastra deschisa spre comunicare si nu arena, ring sau podium …

Empatia in comunicare de Mizgai Ancuta » Joi Ian 21, 2010 5:29 pm Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot ‘’eticheta’’ o persoana ca fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa. In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane. Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare. Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in “psihologia” partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament. Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia. Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale. Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana? R: Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si

sentimentele. Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp. Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment. In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari. De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane. Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor. Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare? Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv. In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta. Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare. O interventie ’’brutala’’ in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane. Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor. Autor: Mizgai Ancuta, psiholog Cabinet psihologic - Mizgai Ancuta Mihaela Mizgai Ancuta Junior Mesaje: 4 Membru din: Mar Oct 13, 2009 5:23 pm

ALTE ARTICOLE

Izolarea sociala cauzata de lipsa aptitudinilor sportive 

IUBIRE & IERTARE



Cum devenim dependenti?



Ce facem cand ne pensionam?



Oferte de colaborare



Solitudinea si activitatea creierului



Folosirea NLP in diminuarea hiperkineziei



Expeditie Brazilia



Intre dominare si supunere



Viata este ca o cafea buna

Sus Trimite prietenilor

Empatia in comunicare - Aroganta si Inhibitia de Mizgai Ancuta » Mie Feb 10, 2010 12:42 pm Cineva din anturajul tau este cea mai laudaroasa si ingamfata persoana din lume. Cum ar trebui abordata respectiva amica pentru a-i mai potoli „elanul”? Daca cineva din cercul de amici sau prieteni are tendinta de a epata, de a iesi in evidenta, de a-i ridiculariza pe ceilalti, de a se posta pe un nivel superior celorlalti si de a arata asta, este indicat sa nu i se atraga atentia in mod direct, pentru ca ar declansa o reactie de aparare, ceea ce ar duce la o accentuare a acestei manifestari. Intr-o astfel de situatie este bine de stiut ca dorinta acuta de a iesi in evidenta, de a etala calitati pe care poate nu le poseda, ascunde nesigranta, teama de esec, neincrederea in fortele proprii, timiditate sau pur si simplu o hiperexagerare a imaginii de sine. Acestea ar fi o parte din motivele manifestarii unui astfel de comportament care, in general, indica o lipsa. E foarte important ca atragerea atentiei sa nu se faca in public, o discutie in particular e mult mai eficienta, pentru ca intr-un cadru restrans scade si nevoia de a iesi in evidenta. Astfel, scutul poate fi mai usor inlaturat, comunicarea putand imbraca diferite ’’haine afective’’potrivite situatiei, deschiderea si acceptarea propriilor greseli fiind facilitata. Uneori un comportament transant poate avea pe termen scurt efect de inhibare a manifestarii, insa, nu va elimina cauza, sau poate fi ignorat. O usoara indiferenta si ocolirea a companiei sale ar putea sa il faca pe acesta sa inteleaga ca are un comportament gresit. De multe ori un comportament nonverbal clar exprimat poate avea un efect mult mai rapid si patrunzator decat cel verbal. Ai o prietena foarte buna, insa, este timida si discreta. In ce mod trebuie sa te porti cu ea, pentru a o ajuta sa scape de dezinhibitii? Aceasta tipologie presupune tendinta de interiorizare, de „ascundere sociala”, asa ca modul de reactie in interrelationarea cu ea este indicat sa fie destul de delicat, rabdator, pentru ca treptat sa isi reconstruiasca propria imagine de sine. In aceasta situatie empatia presupune raportarea la ceilalti prin raportarea la sine. Ce inseamna asta?

Daca increderea in propria persoana e scazuta, automat empatia este defectuoasa, ceea ce conduce la o socializare redusa. Sa luam un exemplu aleator: o prietena are retineri sa iasa in societate, cu atat mai mult in grupuri unde nu cunoaste majoritatea persoanelor. Argumentele aduse de ea ca motivare a retinerii sale, desigur, de cele mai multe ori nu sunt plauzibile si pot fi referitoare la aspectul fizic, tinuta, pregatire si lista poate continua. Nu e important argumentul adus, ci veridicitatea lui. Un rol deosebit in acest caz il are raportarea la realitate, contrargumentarea cu lucruri obiective din experienta anterioara. De asemenea, conteaza foarte mult capacitatea noastra de a-i insufla siguranta, chiar si atunci cand prin gesturi stangace face minore gafe. O putem asemana cu debutul mersului biped la copil, aceea nesiguranta si tendinta de a cauta punct de sprijin in obiectele din jur. Asadar, spre deosebire de celelalte doua situatii abordate, in acest caz, neincrederea si nesiguranta sunt factori care fac sa „schiopateze” relationarea interpersonala, generand comportamente sociale stangace. Radacinile acestora isi pot avea originile inca din perioada copilariei. Ar fi absurd sa ne asteptam la o schimbare brusca a comportamentului lor, chiar daca vom depunde un efort constant si sustinut. In comunicarea si relationarea cu o altfel de persoana este bine sa se foloseasca o tonalitate care sa insufle incredere, un comportament de sprijin si motivare. In mod special sa se evite reprosurile, daca totusi acestea sunt necesare, ar fi indicat sa se faca prin exemplificare. Am specificat toate aceste aspecte tocmai pentru a reliefa faptul ca in cazul acestor persoane, un comportament superficial, de nerabdare sau care sa arate nepasare si neintelegere, poate accentua aceasta trasatura manifesta. Autor: Mizgai Ancuta, psiholog Cabinet Psihologic - Mizgai Ancuta Mihaela Mizgai Ancuta Junior Mesaje: 4 Membru din: Mar Oct 13, 2009 5:23 pm Sus Trimite prietenilor

Empatia in comunicare - tipuri de personalitate de Mizgai Ancuta » Mar Feb 16, 2010 9:53 am Ce tipuri de personalitate sunt cele mai dificile? Nu exista un tip mai dificil decat altul asa cum nu putem spune ca sunt tipuri de personalitati unele mai bune si altele mai rele, ar fi o utopie. Oricum nu regasim un tip de personalitate sa zicem in „stare pura”, ci, in general, suntem rezultatul unei combinatii de caracteristici de personalitate specifice tipurilor deja cunoscute: personalitate anxioasa, personalitate paranoida, personalitate isterica, peronalitate obsesionala, personalitate narcisista, personalitate dependenta; personalitate pasiv-agresiva. Observam ca am surprins niste caracteristici de personalitate care se manifesta accentuat si care influenteaza caracterizarea persoanei in functie de aceasta, reducand-o la un singur cuvant atribut: vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa. Ca si concluzie putem spune ca fiecare tip de manifestare presupune un comportament diferit

a celor ce relationeaza cu aceste persoane, care sa tina cont de cadrul in care se manifesta, ce tip de relatie exista intre cele doua persoane, motivul ascuns care declanseaza aceasta manifestare. Cum se pot imbina cel mai bine diversele tipuri de personalitati, intr-un cerc de prietene? In general cele extroverte simt ca se pot pune in valoare, se pot manifesta, langa persoanele introverte, fiindca au impresia ca sunt ascultate, nu sunt stingherite in a atrage atentia asupra lor. Dar as putea spune ca nici una dintre ele nu ar avea de castigat, pentru ca, daca intr-un cerc de prietene una are o tendinta manifesta de a se lauda iar cealalta se simte timorata si stangace in relatiile sociale, aceasta relationare personala nu face decat sa accentueze deficientele fiecareia dintre cele doua persoane. Si daca tot ne referim la cerc de prieteni atunci este bine de stiut faptul ca trebuie sa constientizam, apeland la empatie, nevoile celuilalt, reusind astfel sa pastram un echilibru. Trecem de la orientarea auto-psihica (spre propria persoana) la orientarea allo-psihica (spre ceilalti) si nu facem altceva decat sa intelegem sau sa incercam sa intelegem persoana/persoanele cu care interrelationam. Astfel, daca in cercul de prieteni avem doar firi extroverte, buna intelegere are la baza capacitatea de a acorda spatiu si timp pentru a se manifesta fiecare, in caz contrar situatiile pot deveni tensionate si generatoare de frustrari. Stim ca personalitatea ne defineste si prin comportamentul de raspuns la stimulii exteriori sau interiori, definindu-ne astfel unicitatea. Importanta este insa si capacitatea noastra de adaptare la societatea in care traim, astfel incat rezultatul sa fie unul optim atat pentru noi cat si pentru ceilallti. Pentru asta este nevoie de o buna capacitate de intelegere a celorlalti, care poate decurge din autocontrol si cunoastere de sine. Asadar, cum ar trebui sa ne comportam cu o astfel de personalitate? In nici un caz sa nu ignoram starea si atitudinea sa. Nu castigam nimic, daca ne facem ca nu observam sau ca nu ne pasa. Va cauta si va reusi in cele din urma sa ne faca sa-i adresam cel putin un cuvant si sa-i remarcam atitudinea. Totodata, ar fi bin sa nu cadem in jocul pe care la inceput. A reactiona tot intr-un mod pasiv-agresiv va conduce la un cerc de reprosuri si acte reciproc agresive, care nu vor duce la nimic bun. Prin identificarea motivului supararii si intelegerea acestuia va se poate evita un conflict care ar putea aduce daune fiecaruia. Autor: Mizgai Ancuta, psiholog Cabinet psihologic - Mizgai Ancuta Mihaela

Comunicare: Calitatea de a fi empatic

Calitatea de a fi empatic Cand iti dai seama de calitatea de a fi empatic?

Atunci cand: - reusesti sa rezonezi cu persoana din fata ta - vibrezi pe aceeasi frecventa cu el, chiar daca opiniile sunt diferite - reusesti sa asculti si alte pareri - nu consideri ca parerile tale sunt singurele cele mai bune - iti sustii opiniile cu argumente si respecti si alte puncte de vedere

Empatia influenteaza o comunicare A fi empatic inseamna a te transpune in locul celuilalt, a te pune in ,,papucii’’ lui si a judeca lucrurile asa cum le vede, gandeste si le interpreteaza el. Abordarea pozitiva si constructiva a oricarui dialog, lasa loc pentru comunicare si recunoasterii faptului ca nu tu esti cel care detine adevarul absolut. A fi empatic inseamna sa nu te pripesti sa tragi concluzii, sa emiti propriile opinii, altele neexistand si neacceptandu-le. Pentru orice ni se intampla numai noi suntem de vina si nu interlocutorul nostru. Depinde de noi ce atitudine abordam in dialogul cu ceilalti, alegerea ne apartine, desigur, trebuie sa gasim deschidere si dinspre ceilalti spre comunicare constructiva. Daca vrei sa afli mai multe despre comunicare iti recomandam alte articole din aceasta serie, printre care si “Comunicare – cheia care iti deschide toate usile” sau “Exprima-te clar“