Economia de Schimb in Principatele Romane Zane 1930 [PDF]

Zitiervorschau

G.

Z A N E

PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAŞI

ECONOMIA DE SCHIMB ÎN

PRINCIPATE,LE

BUCUREŞTI EDITURA CASEI ŞCOALELOR 1

9

3

O

�O,Sfl1.-9S0.

www.dacoromanica.ro

G. ZANE PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IASI

ECONOMIA DE SCHIMI3 IN

PRINCIPATELE ROMANE

@ BUCURESTI EDITURA CASEI SCOALELOR" 1

9

3

0

40.141.-980.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

www.dacoromanica.ro

Dintre. toate institutiile care alcatuesc impreura eoonomia schimbului, mijlocul de circulatie, ramane hotarit cea mai insemnata. S'ar puteh spune chiar, c toate celelalte, aim sunt caile de comunicatie pe apa §i. pe u.scat, balciurile, organizatiile negustore§ti, greutatile §i. masurile, hârtiile valori, bancile etc., nu sunt decAt urmari fire§ti ale intrebuintarii unui mijloc sau altul de schimb. In raport cu forma schimbului, s'a produs §i. acea cunoscut.1 impartire a economiilor de schimb, in naturale, monetare pi ficiuciare. Hildebrand a fost de pärere cä aceasta clasificare, in ordinea enumerarii sale, poate fi luata chiar ca o schema de

evolutie a economiei tuturor popoarelor1). Astfel mijlocul de schimb servqte ca un criteriu general valabil pentru deosebirea marilor epoci ale istoriei econotnice universale i modul de circulatie al bunurilor, este riclicat la rangul unui instrument, capabil sa rezolve marea problema a legilor de evolutie sociala.

Lasand deoparte chestkmea, intrucat mijlocul de schimb este caracteristica cea mai cuprinzatoare a unei epoci econornice, i oprindu-ne numai la partea istorica a problemei, se poate spune cà istorice§te schema lui Hildebrand riu se justifica decat partial. Ceroetarile cari s'au facut in ultima vreme, arata ca nu putem vorbi de o evolutie asemanatoare a tuturor popoarelor, deoareoe fiecare in parte merge pe drumul sau, care de multe ori nu este identic nici macar cu acel al altor popoare din aceia§i epoca istorica, sau din aceia§i regiune geografica. Evo lutia eoonomiei noastre de schimb, dupa

cum rezulta dinteo atenta examinare a materialului docu1. Bruno Hildebrand. Die Nationalokonomie der Gegenwart und Zukuntt. Frankfurt. 1848; Natural-Geld und Kreditwirtschaft Jahrb. far Nationalokonomie und Statistik. vol. 2. 1864.

www.dacoromanica.ro

6

mentar, ne va arata ca teoria economistului german trebueste pe deantregul modificata. Schmoller are in intregime dreptate, cand sustine parerea ca' faza economiei monetare reprezinta o evolutie inceata de patru pa.na la cinci mii de ani, flea a mai socotl i epoca numerariului in natura 1). Ca in acest timp unele popoare au fost

pe o treapta de dezvoltare a schimbului superioara altora, oa unele au intrat in faza economiei monetare depline, ori a

celei fiduciare, mai thrziu ca altele, este neindoelnic. Din aceasta cauza o economie complect naturala la popoarele istorice,

este peste putinta de stabilit. Se poate vorbi cel mult de economia naturalä a unor triburi, cari pAna azi Inca, continua sa intrebuinteze mijloace arhaice de schimb. De asemeni este imposibil de a gasi forme curate de economic monetara, ci nurnai un tip dominant de circulatie in specie cea moneta,ra amestecat cu tipuri mai vechi, in proportii va.riabile, i cu urmarl mai mull sau mai putin profunde, inerente acestui mod de circulatie. Economia noastrà de schimb este straind, dupa cum vom vedea, de economia naturala propriu zisá, caci dela inceputul fundarii principatelor gasim o economie monetara care se intretae, continuu, cu cea naturala dealungul a sase veacuri.

Determinarea istorica, a ceiace se intelege prin economie naturala, intimpinä dificultäti, nu numai din cauza unui material documentar neindeajuns de bogat, dar mai ales datorita faptului cà prin acest termen se presup4m adeseaori lucruri deosebite. De pilcla, unii economisti iau termenul acesta ca reprezentând faza economica care nu cunoaste schimbul de loc; alii desemneaza prin el epoca and schimbul se realizeaza direct, iar altii, printre cari si Hildebrand, admit sub numele de economie naturala i faza and se fac schimburi pe monete-produse sau chiar metalice, insa nurnai accidental. In aceste acceptiuni, termenul de economie naturall, apare hotarit opus celui de economic monetara. 1. G. Schmoller. Principes d'économie politique. tr. de L. Polack. 111. 1905. 221 Cp. i Al. Dopsch. Naturalwirtschaft und Geldwirtschaft in Weltgeschichte

Archiv f. Rechts-und Wirtschaitsphilosophie. XXII. 3. 1929.

www.dacoromanica.ro

7

Termenuhli de economic naturala i se da insä §i. un cu totul alt trite les. Aceasta din cauza ca se schimbä punctul de privire. In loc de p. d. v. al schimbului, se ia acel al productiei, astfel ca se ajunge la concluzia a se poate numi economie naturall §i. faza and productia are loc numai pentru nevoile proprii ale

celui ce produce, and organizarea economica, bazata pe o unitate ca familia in intelesul cel mai larg este in ma,surA de a produce mai tot ceiace este necesar, chiar pentru o

societate mai desvoltatl. Aceasta ar fi epoca numita de Biicher, a economiei casnice inchise, §i. care in ordinea crow-

logica ar fi cea dintai in istoria popoarelor apusene. Din aceasta varietate de sensuri data termenului de economie naturala, a urmat o deosebita fixare istorica a unei sau altei epoci. Pentru o rezolvare §tiintifia a problemei, Wagner este de parere cà acest termen trebuie Iuat intr'un dublu sens. In primul, ar fi vorba de o stare a economiei nationale wide economiile individuale sunt Inca izolate i unde productia

proprie a bunurior pentru implinirea nevoior, intrece pe aceia a bunurilor obtinute prin circulatie §i deci i pe cele de vAnzare". In al doilea inteles termenul ar indica perioada in care bimurile sunt schimbate intre ele in natura., fara interventia monetei"1). Faze le istorice, indicate de aceste dou'l sensuri, date tenninologiei de economic monetara, nu coincid necesar una cu alta. Dupa pdrerea economistului german, putem avea o eco-

nornie naturala a productiei fara una naturala a circulatiei. Observavia este perfect exacta' §i. istoria economica a principa-

telor romane aduce una dintre cele mai elocvente marturii. Economia de schimb a tarilor noastre, a cunoscut forme superioare de circulatie, Inca din cel dintai veac al a§ezarii statelor. La sar§itul veacului al XIX-lea se putea vorbi de u.n trecut, care aducea din belwg märturiile hotaritoare ale unei complecte vieti de schimb, pe care economia tarilor romane o traise §ase veacuri dearAndul. Chiar din veacul al XIV-lea, i. A. Wagner. Principes d'dconomie politique, trad. de L. Polack, vol. II.

i6oi6x.

www.dacoromanica.ro

8

afläm importante institutiuni de stat, asezate pe baza monetara, ca organizarea vamara, circulatia comerciall monetara si emisiunile de monete, astfel ca putem vorbi despre o economic

monetara,desigur partiala,Inca pentru acea vreme. Dezvoltarea ei a urmat continuu, banul metalic capatând o intrebuintare din ce in ce mai mare si in adancime si in suprafata, iar functiunile sale devin cu vremea tot mai numeroase. Faptul ca imprejurarile politice au contribuit mai mult decat cele economice la dezvoltarea acestei economii banesti, are desigur rolul sau in armbnizarea deplina a aoestui mod de circulatie cu economia naturala a productiei. Modul dominant de productie a ramas in principate pang la inceputul veacului trecut, cel caracteristic economiei naturale. Productia se facea pentru acoperirea nevoior producatorului §i numai atat se vindea, cgt era necesar pentru plata

darilor. Abia atunci cand boierii incep sa fie patrunsi de inclinatia catre lux, i§i maresc productia mosiilor kr. Princapiul ca§tigului pentru castig, socotit ca norma a activitatii economice contimporane era necunoscut. Acumularea monetara sub forma tezaurizarii, pe care o intalnim des manifestata in veacurile trecute, nu era expresiunea unei astfel de tendinti. Tezaurizarea exclude rentabilitatea. Ea era, in aceiasi masura ca si in Apus, concretizarea unei pasiuni si totodata' un mijloc de siguranta. Paserarea banilor inceteaza de a se

mai manifesta in aceleasi proportii, incepand cu sfârsitul veacului al XVIII-lea i clispare aproape in intregime In cursul veacului urmator, care se caracterizeaza in prima sa jumatate, printr'o consumatie excesiva de numerar, produsa adesea ori violent in mijlocul clasei stapanitoare. Aceste doua forme economice: o economic naturala a productiei §i o economic monetara, ce devenea din ce in ce mai integrala, au coexistat cinci veacuri dearandul. Odata cu veacul

al XIX-lea, caracterul productiei incepe insa sl se schimbe; principiile arhaice care o dominau dispar, i sunt inlocuite cu principiile calauzitoare ale productiunii moderne. Desigur cä disparitia vechilor forme de productie s'a facut treptat, si ele Inca nici pana azi nu sunt cu desivarsire inlocuite. Dar

www.dacoromanica.ro

9

forma dominanta, intai la negustori, bancheri, boieri, iar mai tarziu §i la tarani, este aceia care cuprinde organizarea unei intreprinderi economice, ale Carel c4tiguri sä aduca la rânclul lor alte c4tiguri. Economia monetará serve§te de aceasta data o productie pentru schimb. Dezvoltarea sa va fi de arum inainte conditionata de marimea aoestei productii. Influenta politica cade pe planul al doilea, §i infra pe planul intai forta hotaritoare a factorilor econornici. Din cauza coexistentei timp atat de indehmgat, a economiei

naturale de productie cu economia monetara, aceasta din urma nu a putut lasa libera dezvoltarea urmarilor acestui mod de circulatie. Regimul numerarului a fost socotit intotdeauna ca aducator de progres. El da putinta unei cooperatiuni §.1 unei diviziuni a muncii cat mai perfectionata; el este un factor puternic al libertatii personale §i al tuturor activitatikr cari deriva din acenstä libertate; el creiaza posibilitatea acumularii uware i repezi de avere, i deci este un stimulent hotaritor al maririi productiunii. Dintre numeroasele efecte ale

economiei monetare, cele mai principale nu se pot sernnala la noi decat in veacul al XIX-lea, cand coexistenta celor doul forme economice, socotita de unii antagonica, disparuse. Este sigur, cä datoritä acestor imprejurari, s'au pastrat pana

tarziu forme arhaice de circulatie. Dei Inca din veacul al XIV-lea, gasim o circulatie monetara, totu§i chiar pana Ia mijlocul veacului al XIX-lea, ea nu cucerise tot terenul economiei noastre nationale. Alaturi de &Ansa, schimbul direct sau pe o

moneta-produs a continuat sa se practice, pana in timpurile din urma, iar ram4iti izolate se intalnesc §i in vremea noastra. Anume elemente din economia naturala a circulatiei se pot socoti Inca in fiinta, in mai toate tärile. Schmoller enumera printre aoestea serviciul militar obligator, obligativitatea luarii soldatilor in cartiruire, rechiziliile, toate nefiind altceva decat schimburi sau servicii in natura, consacrate legal de organizatia statului modern. Prestatiile in natura, dijmele etc., la noi, fac parte din aceia§i categorie de elemente ale eoonomiei naturale a circulatiei. Succesiunea indicata die Hildebrand, confruntata astfel cu

www.dacoromanica.ro

10

realitatile noastre istorice, nu capata verificarea necesarä. Intai pentru ca o economie naturala a productiei poate coexista cu o economie monetara dezvoltata; al doilea, fiindca o economie naturala a circulatiei a existat peste cinci veacuri concomitent cu. o economie baneasca, §i al treilea pentru Ca trecerea la economia fiduciara nu s'a facut printr'o lunga etapa de economic monetara complecta, ci s'a facut aproape brusc, trecandu-se foarte repede peste aceastä faza, dupà cum se va vedea mai tarziu. In afara de vestita schema a lui Hildebrand, circulatiunea a mai fost incadrata in alte scheme. Astfel sunt acelea ale lui Schmoller §i Diehl. Schmoller incearca 0 el o generalizare in evolutia economiei schimbului, distingand pentru popoarele din Apus trei epoci: i. Epoca dotninarii tribuhai, satului ori feudalitatii, cand intrebuintarea numerarului este restransä, daca nu lipsqte cu totul.

2. Epoca organizarii orawlor, cand 10 face aparitia numerarul, fArd a patruncle 0 la sate, uncle schimbul se face in natura, §i 3. Epoca economiei cantonale, ori teritoriale, devenita mai tarziu economia nationala moderna, cu domeniul economiei naturale redus simtitor in favoarea economiei monetare, care azi a cucerit aproape toatä viata economica 1).

Mai putin Inca decat schema lui Hildebrand, s'ar putea aplica evolutiei noastre, schema lui Schmoller. Spre deosebire de Apus, dupa cum remarcam i altadatä, noi nu am avut o viatä orA§eneasca propriu zisä. Istoria noastra este straina in intregime, de viata sbuciumata

a orwlor apusene. Tirania urbana a ora§elor italiene, suprematia politica a celor germane 0 luptele crAncene dintre burghezie i feudalitate din Germania, tendintele autonomiste ale orwlor franceze, exploatarea tAranimii de catre oraseni, au contribuit radical la schimbarea aspectului vielii economice apusene. i. G. Schmoller. op. cit. III. 1643 i urm.

www.dacoromanica.ro

11

Tasgurile noastre, atatea cate erau, se pierdeau in massa satelor, i clacä inlauntrul lor se dezvoltà o industrie oarecare si o organizare negustoreasca, pana in secolul al XIX-lea,

ele n'au fost generatoare a unor noi forme de activitate econo-

mica. Economia monetarl se dezvolta la fel si la. targuri la sate. Inca din veacul al XIV-lea avem dovezi sigure despre circulatia monetara la sate. Principatele romine sunt straine de asa numita economie cantonala sau teritoriala. Ele Ii incep istoria cu o economic nationala. Centralizarea politica a primelor noastre asezari de

state, oricat de rudimentara ar fi fost, totusi ea exprima o subordonare a intereselor particulare unui interes superior, acel al domniei, daca nu al intregei natiuni, care este nota caracteristica a economiei nationale. Chiar din veacul al XIV-lea si mai ales al XV-lea, avem marturii de masuri centrale

economice cari urmeaza sa se aplice pe tot teritoriul tárilor; privilegii vamale

normele organizarii vamale ale vremii,

emisiuni de monete indigene,desigur cu putere de circulatie in toata tara,o politica' a metalului pretios i o organizare fiscala aproape uniforma, pentru al XV-lea veac. 0 deosebire profunda stä astfel, intre evolutia generala a economiei principatelor romine 1i aceia a tarilor apusene. Mai de graba se poate ajunge Ia o comparatie cu acea a gusiei, cel putin din punctul de vedere al rolului oraselor. Este peste putintä, ca evolutia economiei generale sa nu fi influentat catusi de putin i economia de schimb, pentruca astfel o deosebire tot atat de insemnata intre evolutia. acesteia din urma fata de

acea a tarilor apusene, sa nu poata. fi inregistrata. Diehl dä o sisternatizare foarte interesanta, a tipurilor economiei de schimb, fära a li presupune si o anumitl valoare istorica. Din tipul cel mai arhaic se pot gasi Inca i astazi vestigii bogate, dupa cum forme superioare de circulatie s'au putut afla in timpuri stravechi. Astfel el admite doua man l. tipuri: a economiei naturale si a econorniei monetare. Cel dintai se poate subimparti in alte doua i anume: al economiei casnice natu-

rale si al econorniei de schimb naturale; cel de al doilea de asemeni se poate subimparti in doua tipuri: al economiei

www.dacoromanica.ro

12

monetei-produs 0 al economiei monetare propriu zisä. Aceste sunt tipurile esentiale i ele se pot socoti ca treptele ideale ale evolutiei economiei de schimb. Cea dintai forma, a economiei casnice naturale, se identi-

fied cu aceia din epoca descrisä de Biicher, sub numele de economic casnicä inchisa, in manifestarea sa cea mai tipica, caracterizata prin faptul cà circulatia dela productie pana la consumatie se efectuiaza in cercul inchis al casei". Despre aceasta forma avem numeroase marturii istorice sau chiar contimporane. Astfel viata economica a vechilor Germani din primele vremuri ale ezarii lor, acea a locuitorilor din Koreea sau din insulele MArii japoneze, mai ales din Loo-Choo.

A doua forma, este aceia in care schimbul se realizeaza rar 0 direct, product contra product. Popoarele cari practica in mod curent, acest fel de schimb sunt numeroase, chiar

in timpurile noastre. De pildä populatia unor teritorii ale State lor Unite, ale arhipelagului malaez, etc. Se citeaza o regiune anume Mengo (Uganda), unde pana.' in secolul al XIX-lea, impozitele se plateau in natura.

Aceste doul forme deschid drumul catre economia monetara', al carui prim tip se caracterizeaza prin schimbul cu ajutorul unui anurne product, devenit monetä. La vechii Germani s'au intrebuintat vitele, cerealele in Egipt, sarea i Lima in unele regiuni din Africa, tutunul in America (Virginia), petele la Anglo-Irlandezi, prin secolul al XV-lea i chiar mai tarziu etc. Intre aceasta forma §i aceia a economiei bane§ti propriu zis,a, se mai poate mentiona inca o formal intermediara, aceia in care metalele pretioase servesc schimbului, nu insa monetizate, ci in formai de bare, discuri, etc. Ea se rnai gase§te 0 in timpurile actuale, dupg. Carnegie, in uncle regiuni din China1).

La aceste douà forme fundamentale ale economiei schimbului, economia naturall i monetara, se mai adaugä Inca' una,

economia fiduciara. Aceasta descoperire o datoram tot hu Hildebrand, pentru care cele doua dintai forme apartineau trecutului i prezentului, iar cea de a treia viitorulm. Ea trei. K. Diehl. Theoretische Nationalalconomie. Jena. 1927 111. 240 i urm.

www.dacoromanica.ro

13

buia s aduca §i remedierea relelor pe cari li provocase eco-

nomia bineasca, rele cari nu se pot nega, cu tot progresul realizat prin aceasta forma de circulatie. Spre deosebire de discutiile survenitte in privinta celor din-

tai doua forme,discutii foarte bogate i contradictorii,cele asupra economiei fiduciare, in legaturile sale cu epocile precedente, sunt mai putin numeroase 0 mai putin controversate. In general este admis, ca.' nu se poate socoti economia de credit, ca

reprezentand o forma de schimb, radical deosebita de aceia monetara, ci cel mult ca un alt mod de manifestare a sa. Creditul nu exclude moneta metalica. Spre deosebire insa de circulatia monetara, in care plata se efectuiazg imecliat, in circulatia pe credit, serviciul prestat §i serviciul inapoiat sunt despArtite in timp. Interventia timpului in consumarea tranzactiei, este elementul specific 0 unic al acestui mod de schimb. Este §tiut ca inteo economie fiduciara: nu vom intâlni numai vanzarea pe credit, ci i itnprumuturi de bani pe gaj, on ipotea, h.rtii valori, etc. Astfel aceasta varianta a economiei monetare, nu poate fi socotita, nici ca o forma noua li nici ca o etapa radical distincta in economia schimbului. In evolutia schimbului din principatele romane, simptomele unei economii fiduciare so manifesta de pe la jumatatea veacului al XIX-lea, dar dezvoltarea sa deplina nu sra inlaptuit cleat in zilele noastre. Spre deosebire de economia monetarl, pentru care au trebuit peste cinci veacuri pana la o mai mare dezvoltare a sa, forma schimbului fiduciar a capatat un rol hotaritor numai in ateva decenii. Influenta pe care o are modul de productie asupra formei de schimb, apare cu acest prilej de netagaduit. Problemele pe care le ridica studierea economic" schirnbului, restranse chiar numai la fenomenele provocate de diversele

moduri de circulatie §i oonsiderand numai pe cele esentiale sunt numeroase. In afara de problema precizarii istorice a ma.-

rilor faze de evolutie, ale arei dificultati de rezolvare le-am vazut mai sus, fiecare epoca prune probleme deosebite. Pentru economia noastra de schimb, va trebui astfel s

sta-

bilim, cum s'a manifestat trocul, ce valoare economic-A a a-

www.dacoromanica.ro

14

vut si care au fost limitele sale de existenta. Economia. monetei-

produs, ne impune sa cercetam cari au fost mijloacele dc schimb mai obisnuite, ce legaturä aveau cu modul de productie si in ce raporturi se gaseau cu procedeele estimatiei monetare.

Intrebuintarea in schimb a banilor metalici, deschide o serie bogata de chestiuni, ca: determinarea suprafetei lor de circulatie, rolul lor in. economie, contributia data la organizare.a Statului, vechimea economiei banesti. Odatä stabilite aceste date, se impune observarea evolutiunii acestei forme de schimb. Se pune intrebarea, clacä ea a urma.t un drum ascendent, sau daca a avut de suferit anumite depresiuni i ce valoare reala au fenortenele, cari ar parea cà reprezinta aceastä decadenta. 'Desvoltarea economiei monetare s'a facut, dupl cum stim, sub presiunea unor factori diversi. In ceiace priveste economia noastra, ei au putut fi altii deCat aiurea, si din examinarea intregului material istoric, se vor degaja imprejurarile, cari au avut un rol hotaritor in aceastä directie, in cursulatAtor veacuri. Aläturi de imprejurarile politice i economice, mentalitatea vremii nu va putea fi neglijata. Intotdeauna banii au prefacut ideile oamenilor i este peste putinta ca, chiar inteo cercetare sumara, sa nu gasirn manifestari spirituale mercantile sau antimercantile, si in istoria economiei noastre monetare. Si atita vreme cat este unanim admisa contributia decisiva a econo-

miei banesti la formarea economiei moderne, se pune dela sine si problema raporturilor dintre trecutul nostru monetar capitalismul actual din tarile romAne.

Inlauntrul acestei economii bAnesti, organizarea sistemelor monetare este o chestiune de seaml. Monetele cari circula,

sunt in raporturi de valoare reciproce, fie prin hotariri de Stat, fie prin practici comerciale. Sistemele monetare stmt mijloacele de organizare rationala a economiei banesti, i fie legale fie comerciale, ele se intalnesc i in trecutul nostru. Monetele principale cari au alcatuit aceste sisteme, indic a. relatiile comerciale ale principatelor i prestigiul economic al

unei tari sau al alteia. Inteo economic monetara, pret-u.rile fiind expresiunea in

www.dacoromanica.ro

15

monete a valorii de schimb, cunoa§terea conceptiunei epocii asupra acestor categorii economice, este un util element in cornplectarea descrierii i analizii unui atare mod de circulatie. Atat cat se poate conchicle din restra.nsul material documentar,

anume din condicele de legi, o conceptiune asupra valorii de schimb §i asupra preturi1or, cel putin la inceputul veacului al XIX-lea, a preocupat spiritele oontimporanilor, cari au dat solutiuni, in care imitatia se tine alltari de considerarea sta.rior noastre economice. Condicile de legi, diverse mAsuri domne5ti sau hotariri de Divanuri, de Ob§te5ti Adunäri ori de Sfaturi Administrative, in legatura cu chestiunile monetare, oglindesc politica inonetara

economica a vremii. Aceste marturii sunt cu atat mai numeroase §i. mai pline de indicatiuni pentra starea econorrnei monetare, cu cat intrebuintarea unui sistem monetar, creia dificultati mai greu de pre1ntampinat. Prima jumatate a yea-

cului al XIX-lea ne ofera un prilej minunat, de a cunoa§te in intregime economia sa de schimb, prin unnarile eoonornice si problemele juridice pe cari le pune. Moratorii, recunowerea a ceiace numim azi impreviziune, preturi maximale la produse, fixari de cursuri monetare, reglementarea záráfiei, lupta contra alterarii i fa4ificarii de moncte, stint capitole imbel§ugate ale istoriei monetare din primele decenii ale veacului a,l XIX-lea, care in acea vreme, in Moldova, teritoriu la care limitam aceasta parte a, cercetarilor noastre treceau Inaintea tuturor celorlalte chestiuni. Asignatele ruse§ti, introduse in timpul ocupatiunii, vin sa complice §i mai mult economia principatelor romane §i totodata sa."

contribuie la prepararea terenului economiei fiduciare. Asupra acestei ultime forme de schimb, in a carei deplina dezvoltare ne gasim astazi, nu se pot pune in cadrul acestor cercetari, decat chestiuni in legatura cu origina sa §i anume; conditiile necesare forrnarii unei economii de credit, factorii

sai de dezvoltare, starea spiritului public, dreptul fiduciar, proectele institatiunitor de credit, diferitele improvizadi pi realizari. Astfel limitele acestui capitol se fixeaza, dela Inceputul fazei de pregatire, pana la Inceputul al inclusiv

www.dacoromanica.ro

16

introducedi primelor institutiuni, cari alcatuesc o economie de credit. Cu mentionarea bancherilor principali din primele decenii ale veacului trecut, §i a imprejurAdIor in care se infiinteaza, functioneaza 0 se prIbu§e§te cea dintai Banca National:a din principate, aceia a Moldovei, in anul 1856, se incheie aceste

cercetari, cari nu trateaza nici toate chesdunile esentiale si nici nu epuizeaza pe cele discutate, lucru dealtminterea Merent oricaror inceputuri, caci literatura economiei noastre isto-

rice, nu se afla decat la primii sai pa0. Pentru aceasta §i metodele intrebuintate trebuesc cu scrupulozitate examinate i aplicate. Doua operatiuni preliminarii sunt necesare, pentru. ca riscul vicierii rezultatelor sa fie cat mai mic §i anume: predzarea teoretica a notiunilor funclamentale §i verificarea materialului documentar. Intr'o cercetare asupra istoriei vieli economice, notiuni1e principale de cad ni servim, pot fi luate in sensuri diferite, din cauzl, fie ca.' intelesul pe cari li-1 atribuie contirnporanii e vaHabil, fie ca el a variat in cursul veacurilor. Am vazut in Gate feluri se poate lua termenul economie naturall". Tot a§a se intampla cu multe alte notiuni fundamentale, de pilda mercantiism, capitalism, credit, rationalism, etc. De aceia precizarea continutului notiunilor prinicipale, este cea dintai obligatiune §tiintifica care trebue implinitä.

A doua operatiune preliminara, spunem ca este verificarea materialului istoric. Este §tiut ca in. orke cercetare, in care metoda istorica are un rol, verificarea materialului se impune.

Aceasta a creiat de altminterea aproape in intregime, superioritatea §colilor istorice contimporane. Verificarea materialului In economia istorica, este o operatie poate 0 mai obligatorie, dacA tinem searna de faptul Ca multe din datele documen-

tare erau pentru contimporanii cad le mentioneaza, lucruri curente, simple, lipsite de importanta, astfel ca neatragandu-le

atentiunea, nu erau preocupati de intelegerea lor cat mai exacta. Apoi varietatea multor dintre fenomenele monetare era prea mare, pentruca confuziile, mai ales intr'o tara ca a

www.dacoromanica.ro

17

noastra, in care cultura a avut un a5a de tnic rol,

sa nu fie

posibile.

Materialul in oea mai mare parte este intern. Descried le strainilor, calatori sau ambasadori, §i lucrärile speciale asupra economiei noastre, cu referintä la economia de schimb, pot fi

folosite mai mult pentru veacul al XIX-lea. Acta le interne constituesc insa un tezaur pretios nu numai pentru lamurirea, adeseaori definitiva, a unor chestiuni speciale, in legatura cu schimbul, dar i la intelegerea intregei evolutiuni a economiei uoastre.

Carti le domnesti de privilegii fiscale ori vanaale, de Intl-

riri de danii, schimburi, Vanzari ori Imprni, zapisele de vindere-cumparare, condicile Vistieriilor, testamentele, folk de

zestre, catastihele de dari, condicile de mosii, scrisorile de negustori, ori diferitele jalbe ale locuitorilor, anaforalele Divanurilor sau Obstestilor Adunari, rezolutiunile Sfaturilor ,sunt isvoare dintre oele mai pretioase, pentru a stabili inteo anurnita

epoca starea circulatimii de bunuri. Dintre toate,

Carti le

domnesti intaritoare de tranzactii, zapisele de vinclere-cumparare au o importanta exceptionalta pentru cunoa..5terea nu numai a schimbului, dar i a muldplelor aspecte ale vied' economice. Este foarte surprinzkor cum aceste acte dintre cari multe sunt publicate, au trecut aproape neobservate, r5.-

manand neutiizate in restransele cercetari asupra

istoriei

noastre economice.

Un act de vindere-cumpkare indicä forma juridica a proprietkii, care poate fi urmArita astfel in evolutia sa, dela tipul familiar la cel individual. El mai poate arka terenurile ocupate i cele pustii, satele existente ori disparate, mijlocul de schimb, direct, pe moneta-produs ori metalica, felul monetei, compozitia pretului, cateodata cursul monetelor i pretul unor producte, sau al unor intinderi determinate de pamant, dreptul de dispozitie al Domnului asupra domeniului public §i privat, ordinea de succesiune, etc. In economia de schimb, aceste acte

sunt decisive, pentru a arata modal de circulatie, cel putin al bunurilor imobiliare. Oricat de bogat ar fi insä continutul tmor acte interne, ele G. Zane

2

www.dacoromanica.ro

18

totti§i sunt insuficiente pentruca numai cu informatale kr, sa se poatA trage conduzii referitoare la economia schitnbu-

ltd. Este astfel greu de adrnis, cä momentul cand gäsim cele dintAi acte interne, care atestä o vindere-cumpArare cu ajutorul monetei, este acel al inceputului practicarii acestui mod de circulatie. Inductiunea documentarA, aplicata in acest caz, dA rezultate desigur gre§ite, caci nirnic nu ni poate opri de a admite, cà i anterior actelor noastre scrise, s'a practicat un schimb pe monete. Va trebui in acest caz sà recurgem 0. la alte mijloace, anume la acetace s'a numit deductie istoricA: din stnictura generalA a unei epoci, sau dinteun complex ori o pluralitate de fapte de ordine diferite, sa tragem o concluzie in speta care ni intereseaza. De pada., pAna.' azi nu avem nici un act de vindere-cumpArare din veacul al XIV-lea, care sa ateste schimbul pe bani sau altfel de schimb. Ar urma deci, ea,

aceastä epoca trebue sA scape investigatiior noastre, dacá am recurge nurnai la ajutorul actelor de tranzactii. Dar din aceia§ epocA, cel putin din a doua jumAtate a veacului, avem mArturia unor institutiuni fundamentale, organizate pe bazA monetarA. Astfel vama, armatacum e sigur pentru inceputul sec. XV-lea §i probabil pentru veacul anterior,donath monetare, emisiuni de monete indigene, toate presupunAnd cel

putin in parte, o circulatie a valorilor pe monete metalice. Astfel lipsa zapiselor, cari sal ni dea putinta unor concluziuni pe bazA de inductie directA documentarA, nu poate opri mersul unor cercetAri. Deductia istoricA poate sA o serveasca tot a§a de bine, daca punctul de plecare este perfect sigur. Tot a§a ultima mentiune documentara, despre schimbul pe moneta-produs ori vita, sau despre troc, nu ni indreptate§te de bc a conchide la disparitia la acea data a acestui mod de circulatie. i in acest caz, mijloacele de verificare sunt numeroase, pentrucA numeroase elemente de economie se pot gAsi in diverse domenii ale vietii economice, depilda, renta in naturA, impozitele plA.tite in produse etc., astfel el dupA cum am mai vAzut, se poate sä ajungem chiar la alte concluzii, decit cele indicate de actele de vindere-cumpArare. Deductiunea istoricA trebue sa se aplice i in alte cazuri, fie

www.dacoromanica.ro

19

complectand, fie chiar inlocuind inductiunea

documenrtarl.

Astfel in elaborarea istoriei unei monete, cum e acea a leului,

se pune chestiunea momentului and leul dispare ca monea metalicA i incepe sa fie intrebuintat ca rnoneta de socotealä. Nici o marturie documentara directa nu precizeaza acest feno-

men. El insa se poate determina cu suficienta precizie, clatorita unor alte elemente din circulatia monetara. Incluctia documentara simplO, in unele cazuri ar duce la concluziuni gre§ite. Numlrul tot mai mare de preturi mixte, formate din monete, vite §i produse pe cari le intasinim in secolul al XVII-lea, ar putea servi ca o indicatie pentru gradul de dezvoltare al economiei bane§ti, §i, in comparatie cu a doua jumatate a secolului al XV-lea, and gasim mentiuni de schimburl aproape nurnai in monetä metalica, sä conchidem cá yea-

cul al XVII-lea marcheaza o decadenta a economiei bäneti. Tinand searna insa de multe alte fenomene, cari se manifesta in economia schimbului acestei epoci, ca estimatia prealabill a monetei-vita ori produs in monetà metalica, intrebuintarea monetelor de socoteall, mentalitatea mercantila etc. se impune o alta concluziune aceia ca, economia baneasca era in aceasta vreme pe cale de complecta dezvoltare, numai c manifestarea sa se fAcea in alte forme deal cele obi§nuite. Evident, ca asemenea procedee trebuesc folosite cu. cea

mai mare precautiune. Nu este exclus ca sá se stabileasca o legaturá de cauza la cfect, intre fenomene cari nu se afIlde loc in aceasta relatie. Sombart este unul dintre economi§tii istoiici

cari a intrebuintat stralucit aceste procedee de cercetare, utilizandu-le fie pe amandoua deodatä, fie numai Cate unul din ele. El a rezolvat anumite chestiuni, in mod definitiv, imtrebuintnd numai deductia istorica. In Evreii §i. viata economica" ca §i in Capitalismul modern" se pot glsi exemple dintre cele mai pretioase §i mai instructive. Materialul documentar la dispozitia cercetatorilor, este alit de bogat §i variat, incat prelucrat in sensul de mai sus aveim posibilitatea de a reconstitui o complecta istorie a economiei noastre de schimb. Lucrarea prezenta nu urmare§te sa fie o istorie a schimbului in principatele romAne. Ea cuprinde numai

www.dacoromanica.ro

20

clteva chestiuni esenOale, tratate intr'un cadru restrâns, §i este mai mult o incercare pentru ceiace ar putea fi odata expunerea economiei de schimb a istorki tarilor noastre, §i o dovadä cat de fecuncla este calea economiei istorice pe care niciodata econlomi§tii no§trii n'au crezut ca trebuie s'a: porneascl. De aci

§i caracterul in parte fragmentar al unor capitole, unele publicate

sub titluri potrivite imprejurarilor , §i aladata,

reluate acum, complectate cu nou material, §i revizuite dupa cerintele noului cadru.

www.dacoromanica.ro

CAP. I. ORIGINEA 1 DESVOLTAREA ECONOMIEI MONETARE.

www.dacoromanica.ro

Sisteme primitive de schimb.

0 cercetare a mijloacelor de schimb si a influentei lor asupra economiei noastre, inca nu s'a facut. Domeniul economic in care s'a lucrat mai mult pana acum, a fost acel al

raporturilor agrare, iar in ultima vreme s'a bucurat de o atentie mai deosebita, comert-ul si industria. Pentru problemele care ni preocupl, dezvoltarea numismaticii poate fi numai un folositor auxiliar, fara a constitul un mijloc de rezolvare a lor. Cercetarea mijloacelor de schimb, duce la domenii cu totul straine de numismatlea. Astfel pentru economia istorica, este in deosebi importanta, ansliza asa numitei

economii naturale ca si a economiei banesti, a carei cercetare sta departe si de obiectul si de metoda numismaticii. Stabilirea acestor faze, a trecutului eoonomiei noastre, in structura, aspectul exterior, durata si cauzele lor de dezvoltare ori

disparitie, constitue o serie de probleme de netagaduitä insemnatate, insa cu totil neglijata pana acum. CAci ceiace impune un interes special problemelor, din circulatiunea trecutä a bunurilor, nu este numai insemnatatea lor istorica; ele

prezinta si un interes actual, cad economia baneasca flintd Koala preparatoare" a capitalismului, fara cunoasterea acestor antecedente, raman lipsite de o explicatiune complecta, multe din manifestarile economiei contimporane. Ignorarea, in mare parte complectä a acestor antecedente, a dus desigur la

literatura superficialä care exista la noi, asupra originii si. factorior de dezvoltare a economiei noastre actuale, fled

www.dacoromanica.ro

24

ca sa poata da Oita astazi nimic precis §i definitiv. Una clupa alta, mai repede chiar deck de obiceiu, timpul a perimat toate aceste incercari; condamnate deja de lipsa litte1egerii istorice a societatii pe care o analizau, ele au trebuit sa dispara. Locul insemnat pe care asemenea cercetärt au menirea de a-1 ocupa tn productia cugetarii romAneVi, este

astfel Inca liber. In cele ce urmeaza se va cauta In limitele sä se procure i material pentru priceperea formarii economiei noastre contimporane, cu credinta c avand un nou punct de plecare, rezultatele oe s'ar obtine ar fi mai multurnitoare.

Va Ladle pot circulk in doul tnoduri principale; fie schimbandu-se direct unele pe allele, fie schimbAndu-se printr'un inter-

mediar oarecare. Circulatiunea pe credit, dupa cum am mai spus, nu constitue propriu zis o a treia categoric, de oarece interventia intermediarului daca' nu are loc in rnomentul transformArii valorii, are insa loc totdeauna mai tarziu.

0 deosebire esentiala este insa intre schimbul direct,numit g troc, §i schimbul prin intermediar. Ea a fost reataxcati tocmai de pe vremea jur4ti1or romani, care au inteles cà in schimb nu poate fi vorba de mara §i pret ci fiecare dupa nevoile sale §i imprejuräri diferite, schimba lucruri care ii erau nefolositoare contra altora de care are nevoe". 1) In schimbul prin intermediar, avem deaface cu. doul operatiuni distincte, o vindere i o cumjArare, in care lucrul vAndut marfa e cu totul altceva decat echivalentul sau, pretul 2). Acest echivalent intermediar a evoluat in natura sa. El a putut fi o marfa obi§nuità, ridicata la graclul de instrument de

schimb curent, sau o marfa specialametalul pretiostransformat in monetà. Din prima categoric de intermediare, istoria 1. Digeste, XVII, 1, XIX, 4. 2. Aceasta distinctiune este filicuta qi In vechile noastre legiuiri ; condica Caragea spune : cand tocmindu-ne, dam lucru pa bani, sau pa lucru numai, doar pretuit In bani, sau i pa bani i pa lucru mai putin la pretu

cleat bani, sau deopotrivit atunci aceasta se numelte vanzare", III, 2, I.

Asupra dreptului de vindere-cumparare In trecutul nostru juridic, .posedam o buna monografie. I. Peretz, Histoire de la vente en droit roumam, Teza. Paris. x9o4.

www.dacoromanica.ro

25

de care ne vom ocupa imediat,oonstituind imprelmä cu circulatia grin troc, ceiace se poate numi sisteme primitive de schimb. Deosebirea intre aceste doul sisteme primitive, a fost dealtminterea totdeauna bine facuta in trecutul nostru economic. Trocul era in general denumit schimb" i in documente se intrebuinteaza chiar aceasta terminologie, spre deosebire de vinderea-cumparare, in care se intrebuinteaza expresia de am vandut", am cumeconomica cunoa§te specii variate,

parat". Ideia pretului este rehefata cAteodata in actul de tranzactie1) chiar §i atunci and preyul nu este metalic. Trocul

se practica mai ales in circulatiunea valorior de aceia0 natura.; de pilda, tigani contra tigani, pamant contra pamInt, sate contra sate, fapte despre care avem numeroase marturii2). Nu lipsesc nici cazurile, in care schimbul sa. functioneze si intre valori deosebite. Gasim exernple de ocirn schimbate pe vite,3) mo0i pe tigani4) sau chiar locuri de cask' in Bucure§ti

schimbate tot pe tigani3) cum e cazul din 1705, ori tigani 0 pane data pe dugheni i bani6). Acest rnijloc de circulatie al valorilor trebue sä fie cu mult anterior fondarii principatelor, 0 este desigur prima forma a schimbului. El a continuat sä supravetuiasca mina in timpurile noi §i vestigiile sale li gasim pán in veacul al XIX-lea. In

ultima vreme, era practicat de negutatorii ambulanti, care trecand cu carutele lor incarcate prin sate, schimbau produsele industriei straine ca stofe, stambe, ace, beteala, cosmetice, etc., pe ora, gaini, vite, s. a. 2). Chiar dupa mijlocul secolului XIX-lea x. Cari vie am vandut-o Dum[isali] cu tocinealA ce am fAcut i miau dat plata viei, trei vaci cu vital si douii mAnzate i un gonitoriu vi §ase lei bath..." 1760, R. Rosetti, Cronica VAscanilor, no; ... 0 am vdndut dumisale mAtusii meali Negrusii aceastA mo0e ce se scrie mai sus drept o vacd, cod vitel..." 1706; G. Ghibhnescu, Surete i isvoade, XVII, 25. 2. 'Bib!. Acad. Rom., Cre0erea Colectiilor XIV, 126, 133, 136, 141. 142, 144; I. Bogdan, Documentele lui §tefan cel Mare, 2 vol., Buc., 1913. I. 152. 233, 235, 248, 300, 321z, 380, 435, 438, II. 161. 172; Radu Rosetti, Cronica VAscanilor. An. Ac. om., II, XXIX, 1907, 40; G. Ghiblnescu, Surete si isvoade, XVIII, 132. 3. Bibl. Acad. Rom., Cre0erea Colectilior XIV. 125, 147: etc. 4. M. Stefulescu, Documente Slavo-Romane relative la Gorj (1406-1665) Tg. Jiu. i908. 251. 5. Cre§t. Colect., XIV, p. 144. 6. R. Rosetti, Cronica Vascanilor. 130. 7. I. Heliade Radulescu, Pace sau insocire. Bucurelti. x863, 10 1 urm.

www.dacoromanica.ro

26

se mai gaseste un schimb in natura, realizat de dranii dela munte i cei dela ses sau bald, cei dintàiu, cobothnd cu care inca'rcate cu fructe i schimbandu-le cu gthne sau peste, iar cei dealdoilea urcAndu-se la munte, mai ales cu peste. Dealminterea, rämasite de ale trocului persisth thzlete i azi Inca la sate, facand parte din practicile curente ale negustorilor rurali1). Existenta sa in timpurile mai noi, a determinat pe autorii oodulth Callimachi, sA introduca in aceastä legislatiune un capitol special pentru reglementarea schimbulth, contirthnd i 2 artioole deosebite de acele ale vinderii-cumparärii, si care intrucatva modificate i reduse la numar i insemnatate,

se gasesc si in actualul cod civil.

Incerand a preciza partea trocului, in circulatia bunurilor, inthmpinam mari dificultati. Examinarea materialului documentar, ne-ar impune imediat concluzia, cä rolul trocului ar fi fost cu total secundar, caci aproape unanimitatea extrem de numeroaselor zapise de schimburi vorbeste de vânthri si cumparari pe baza monetara i rar de un schimb direct, prin rroc, dupa." terminologia actualg. Concluzia insä n'ar putea fi sigura, deoarece zapisele de tranzactiuni pe care le posedam, sunt aproape toate privitoare la circulatiunea de valori imobiliare ca sate, mosii, ocini, vii, locuri de prisaka, paduri, livezi, vaduri de moara, case, dughene i helestee. Gasiin de asemeni documente scrise la transfethrile de proprietate ale robilor, tiganilor i vecinilor, care din punctul de vedere al situatiunii de drept, par a fi fost considerati ca facand parte din categoria bunurilor imobiliare. Este sigur, cä actul se incheia datoritä faptului, ca.' era o garantie in siguranta transferärii, pe care o reclama insemnatatea valorilor schimbate. Faptul el mai toate valorile imobiliare se schimbau pe moneta, nu poate s. ne dovedeasca el i valorile mici, cele mobiliare mai ales circulau tot pe bath, deoarece schimbul pe bani putea fi un semn al afacerilor mai mari, pe care la toate popoarele istorice, numai moneta metalica a reusit sa le x. Vezi Columna lui Traian, 1882, No. 10-12. Obiceiurile juridice ale

poporului TO1/1$11, 582.

www.dacoromanica.ro

27

efectueze. Insä din punctl de vedere numeric, chiar la popoarele cu o economic putin dezvoltatl, se realizeaza mult mai multe schimburi mobiliare decat de cele imobiliare. In rezolvarea chestiunii, trebuesc deci introduse i alte elemente decat cele procurate de marturiile docutnentare ale circulatiunii de bunuri imobiliare. Ele vor fi luate in seatna in ordinea reclamata de aceste cerceta:ri, astfel c incercarea de a deterrnina insemnatatea trocului, isi va avea locul mai tarziu. Un fapt insä este stabilit in ceiace priveste trocul, i anume: tendinta constanta de a-I inlatura. Aceasta reese dint o serie numeroasa de fapte, printre cari intrebuintarea monetei-vita, ori produs, a celei metalice, a monetei de socoteaLI, fapte dintre care unele incep s se produca chiar din veacul al XIV-lea. Inlaturarea lui a trehuit sa. fie si la noi ca i aiurea, cerutal de aceleasi imprejurari. In primul rand greutatea care s'ar putea numi tehnica a realizarii schimburilor si in al doilea, lipsa unui etalon de masura al valorilor. Astfel de pilda, pro-

prietarul unor tigani care ar fi dorit ca in schimbul lor sa obtina o bucata de pamant, trebuia sà gaseasca numaidecat un proprietar de pamant care sa.' vrea a-si da ocina sa i anurne

numai pe tigani. Pe langa aceasta, trebuia s. tinä searna si de proportia reciproca a valordor, desigur greu de stabilit färã o unitate comuna. Toate aceste dificultati incetau odata cu intrebuintarea unei a treia valori, in general nurrata moneta, care sa poata indeplini aceste doua functitmi esentiale: intstrument de schimb i masura a valorii. Aceastd a treia valoare,

intrebuintata la noi din cele mai vechi timpuri, a avut cantinuturi variate, astfel c. se pot grupa trei categorii: a) Moneta-vita, mcneta-produs i tnoneta-om; b) moneta metalica. c) moneta mixta. In prima categoric intrau anumite bunuri curente, cai, vite albe, oi, albine, stupi, grAne, sare, miere, vin etc. ori oarneni ca robii, care gasindu-se intr'o situatiune speciall de drept vecinii i iganii puteau fi obiecte ca i rnijloace de schimb, functionand cu rol de pret, bine deosebit in schimb; in a doua banii metalici si in a treia bunuri curente impreunl ori corn-

www.dacoromanica.ro

28

plectate cu bath. Oricare ar fi fost natura sau cornpozitia acestei categorii de valori, ea avea totdeauna rolul pretului; schimbul era o vindere-cumparare.

Intre aceste trei grupe de intermediari, exista o deosebire speciala, nu atat din punctul de vedere al rolului indeplinit in circulatie, cat din acela referitor la influenta pe care o exercita schimbul pe unul din grupuri sau pe altul, asupra intregd economii. Trebuie facuta o prima deosebire intre grupurile monetelor-vita-produs 0. mixed i intre aceia a grupei monetei metalice. De§i moneta-vita sau moneta-produs realizeazg schimburi prin intermedir servind i ca o mAsura de va1oare,1 exercitand acelea§i funcduni primordiale ca §i cea metalica,

totusi o circulatie servita de ele reprezinta o forma a schimbului bazat pe un sistem primitiv. 0 economic servitA numai de astfel de mijloace de circulatie, este implicit intr'o stare primitiva. Nu poate fi vorba de organizarea unei economii nattonale care presupune realio legAturg organica. intre economiile particulare

zatA printeun schimb activ; nu poate fi vorba nici de o productie pentru alte nevoi decat ode ale producatorulm, pentruca piedicile sistemului de circulatie nu ingadue o productie pentru piata; nu poate fi vorba decAt de fenomene de schimb rudimentare, inregistrate rar i fAra,' influenta asupra mersului economiei. Situatiunea este cu totul alta, and acest

sistem functioneaza alaturea de acel al monetei metalice, sau cand se combina cu acesta. Influenta sa asupra organizArii economice este diferitg, cki daca intrebuintarea sa exclusiva este aproape fara efecte imediate, intrebuintarea monetei metalice duce la economia monetarA propriu zisa, a cArei actiune asupra desvoltgrii intregei societati este covarsitoare. Astfel ca intrebuintandu-se paralel aceste trei sisteme, rezul-

tatul lor va fi cu totul altul deck in ipoteza intrebuintkii

br

individuale.

Cercetand in materialul documentar, modul cum a functionat

acest sistem primitiv de schimb cat i limitele aplicarii sale, independent de functionarea celorlalte doul, se observA in-

www.dacoromanica.ro

29

teresante fe.nomene. Un loc deosebit de important in acest sistem, Ii ocupa vitele albe. Ele serweau ca sa sthimbe bunurile cele mai variate, sa achite de§ugubinele i gloabele, sä serveasca chiar ca moneta liberaborie internationalä. Se plateau cu ansele mai ales ocinile1) 0. se faceau cateodata cu ajutorul lor §i tranzactiurn insemnate; un exemplu avem in 1657, cand cu 50 de boi, 50 de vaci cu vitei §i 17 vaci grase se cumparä un sat pe Prut2). Uneori vitele albe aveau 1 o alta putere liberatorie decat aceia din tranzactiile comerciale. PAnä in timpurile mai noua3) se pastrase traditia, ca in principiu gloabele i de§ugubinele sà se plateasca In boi, al caror numar era adesea destul de mare; o mama uciga.,sa in in 1609 platea 50 de boi4). Numarul lor era fire§te determinat de imprejurari; el se putea ridica chiar la ioo ca in de§ugubina

de care e vorba in 1661 5) sau la 200 cum e in cazul amintit din 1586 6). Se pare ea gloabele ca i de§ugubinele se puteau achita i in alte valori atunci cand globitul nu avea boi. Gasim astfel achitari in pamant7) i in bath. Este probabil ca

a fost o epoca, când achitarea lor in vite sau bath, era obligatorie sau cel putin, achitarea in vite avea preferinta, dupa cum reese, clintr'un document din 1586 8). Tot ca o eventuala despagubire-sanctiunc era sistemul de a se lua anumite garantii in vite albe. Astfel strAmutarea nedreapta a pietrelor de hotar, I. G. Ghiblnescu, Surete i isvoade. II. 99; IV, 243 ; V. 279; XVII. 15 XX. 47.. Ispisoace si Zapise IP. 83; IIP, 139; Al. §tefulescu, Din trecutul Gorjului... 20, 29,5 4, 57. Doc. Slavo-romftne. 264, 342, 349, 436; §t. Greceanu,

Genealogiile documentale ale familiilor boieresti, publ. de Paul St. Greceanu, Buc. 1916, II, 189, 274, 275, 277. 278. 281; loan Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti. 1919. 207; Rev. ,,Ion Neculce"

IV. 181, 2. G. GhibAnescu, Surete i isvoade, IV. 212.

3. GAsim cazuri si in veacul al XIX; T. $tefanelli,Documente din vechiul ocol al Cimpulungului moldovenesc Buc. 1915, 316, 4. R. Rosetti, op. cit. 192 nota 1; alte cazuri. N. lorga,Documentele Bistritei II. 3. Studii si documente, VI, 480; G. GhibAnescu, Surete i isvoade; II. x8o, Ispisoace i Zapise II', 134, 151; Arhiva istoricA. I. 87. 5. G. GhibAnescu, Surete si isvoade. VI. 84. 6. Al. Stefulescu, Doc. Slavo-Romane, 249. 7. R. Rosetti, op. cit., 192 nota I, 193 nota, si 194 nota; deasemeni In G. GhibAnescu, Surete si isvoade, XIII, lo; T. $tefanelli, op. cit. 33.

8. ...n'a avut sA plateascA acea moarte de om cu vaci sau aspri ci a

dat si a Inchinat mosia..." Al. $tefulescu, Doc. Slavo-Romftne, 249.

www.dacoromanica.ro

30

trebuia sä coste pe faptuitor un numar de vite1). Un document din 1592 ni vorbeste despre o gloaba' de 1 2 boi cu coarnele albe", care urrneazd sa fie platitä de niste mostenitori cari vor

"calca hotarirea de irnpartire si se vor trage si. giudet"). Acest sistem a fost practicat de mai toate popoarele europene. In legile lui Dracon §i in vechile legi rornane, boii sunt considerati ca unitate de valoare legala in plata amenzilor. Tot asa ii intalnirn in Germania in timpul lui Othon cel Mare, in le-

gile Brehon-Laws" ale Irlandei, in legile Regiam Majestatern" ale Scotiei.3) casi in zaconicul lui *tefan Dusan4). Boii si vacile mai serveau la noi si in plati externe. Rare§ in a doua sa domnie, isi achita contributia pe care se angajase sa o dea armatei cruciate a lui Joachim de Brandenburg, in boi estimati la 100.000 florini, pe care li trimetea tocmai la Iaroslav6). Despot isi achita o datorie ca.`tre un nobil ungur tot in boi6), iar Lapusneanu oferea boi ingrasati pentru postav si Idngatori ostasesti7). Caii si oile se gasesc deasemeni alcatuind preturi, insä mai rar; mai des vom IntAlni caii in preturi mixte, care vor fi sem-

nalate mai thrziu. In fu.nctiunea dintaiu vorn gasi de pilda cazuri, and cu un cal bun" se curnpard un loc de moara 9), sau and cu patru cai se cumpara o mosk 9); in 1612 cu un cal se putea cumpara chiar un tigan cu femeia si copiii sai10). x. R. Rosetti, op. cit., 205 nota t; G. GhibAnescu, Ispisoace i Zapise, IP 85 ; cp Arhiva IstoricA, I. 78. 2. lulian Marinescu, Documente basarabene, fdlciene, putnene, etc. Bul. corn. ist. a Rorn. VII. 1928. 6. 3. G. Roscher. Principes d'économie politique. tr. de Wolowski, I. Paris, 1857, 282 nota 2

4. C. Jire6ek, Staat und Gesellschaft im mittelalterlichen Serbien, III,

Wien, 1912, p. 61. 5. N, lorga, Istoria comertului, I 190. 6. lbidem, 1, 195. 7. lbidem, 1, 187. 8. N. lorga, Studii si documente, XI, 79. 9. G. GhibAnescu, Surete i isvoade, XI, 159. xo. lbidem, VIII, 251; alte cazuri In: Surete si isvoade, 111, 310, XVI, 62, lspisoace si zapise 11', 157; Al. Stefulescu, Doc. Slavo-RomIne, 235; N. Docan, Studii privitoare la numismatica Tarii-Romanesti, An. Ac. Rom., S. 11, t. XXXII. 99,Ioo; T. Stefanelli, op. cit., 30; I. Filitti, Arhiva Cantacuzino, 209; T. G. Bulat, Contributiuni documentare la istoria Olteniei In sec. XVI, XVII si XVIII. RImnicul VIlcii. 1925, 55; I. VlAdescu, Despre (Taxi sau impozite, Bucuresti, s. a. 32, nota 24.

www.dacoromanica.ro

31

CAteodata li intalnim i ca plata akatuirii unor acte, ca de pilda in 1604, and unul din logofeti prirneste un cal si celalt o iapa fiindca a facut ispisoac[e] de marturie"1). Ca si vitele albe, call servesc la plati externe2).

Mai des gasim subt forma de prey, mierea sau stupii cu matce. 0 tiganca in 1710 se cumpara cu 30 de vedre de miere3), iar in 1650 cinci poloboace cu miere plAteauoocinal). Pe la mijlocul veacului al XVII-lea, o mosie este cumparata cu Ioo de stupi3) iar in 1685 alta era pLatita cu 50 stupi matce8).

In 1761 intreg targul HArlau se cumpara cu 600 de stupi7). Ca si vitele, mierea ori ceara puteau servi si in alte imprejurari

ca o contra-valoare ori valoare liberatorie; astfel gasim in 1774 o mosie care se zalogeste pentru 2 vedre de miere8). Granele serveau i ele la alcatuirea preVurilor. Inca dela sfarsitul secolului al XV-lea, se cumpara cu grau masurat cu ba-

nita, pamânt8), fapt care se repeta mai tArziu cu malaiul, de pildd io merte de mälai pentru un pamánt10). Cumpararea tiganior se putea face si cu grAu i cu alte bunuri, cum atesta un document din 161811). Inta lnim cAteodata preturi formate din yin. Un tigan se vinde in 1643 cu 100 de vedre de vin12), ceiace arata marea efting.tate a acestui produs. Altadafa cu cloud poloboace mari de miere se cumpara un loc in Iasi13). i. N. lorga, Studii si documente, Xl, 48. 2. Doc. Hurmuzaki, X VP. 1022. 3. G. Ghibanescu, Surete Si isvoade. VII, (Cuzestii), 268. 4. N. lorga, Studii si documente, V'. 84,; alt caz, G. Ghibanescu. Surete si isvoade, XVI, 137. 5. Arhiva Iasi, 1, 889 189 . 6. G. Ghibanescu, Surete si isvoade, V. 200; idem, II, III.

7. G. Ghibanescu, Ispisoace i Zapise, IV2, 235. 8. Bibl Ac. Rom. Cresterea Colectiilor, XIV, 16i; G. Ghibanescu, Ispisoace si Zapise VI2 240 9. G. Ghibanescu, Vlad Voda Calugarul, Aihiva, Iasi, 1896, 157; deasemenia in Ispisoace i Zapise, IP 39; Al. tefulescu. Doc. Slavo-Ro: mane, 36 37. jo. G Ghibänescu, Ispisoace i Zapise, IV, io9; alte cazuri In Surete si isvoade, III, 171, 172 IV. 116; Ispisoace i Zapise 1112, 16;Al. tefulescu Gorjul istoric, LXVI; Bulat, op. cit., 55. Ix. Al. Stefulescu, Doc Slavo-Romlne, 372. 12. BibI. Ac. Rom. Crest. Colect. XIV, 132; alt caz, Al. Stefulescu, Doc. Slavo-Romine, 553. 13. Ion Neculce. VII. 1928. 135-136

www.dacoromanica.ro

32

De cele mai multe ori, aceste preturi naturale sunt alcatuite din produse variate. Cumparatorul platea cu valorile pe care le avea la indemana, cal, ceara, postav, miere, grau i alte obiecte de schimb mai putin curente. Dovezile documentare, in aceastA privinta, sunt foarte numeroase. Dintre cele mai carac-

teristice, se poate cita cazul din 1424, cand un cumparätor plätea o mosie cu un cal, doua pahare, doua linguri i un brAu de argint1). La 1502 un document mentioneaza niste tigani cumpArati cu 70 de oi, un cal si doi boi3). Altadata gasim o ocina, un loc de moara i un helesteu vandute drept opt boi, cinci vaci cu vitel si opt oi cu miei3). Sistemul continua panä in timpurile mai noi. II gásim functionand in 1791 cand un cal, un manz, un berbec, doi carlani, o capra i un ied alcAtuesc impreuna un pret 4). Robii, vecinii i iganii se intalnesc i ei servind ca moneta, mai rar insà decAt vitele ori produsele. De obiceiu se gasesc complectand preturi monetare, sau pe acelea formate din produse 5 ).

Acest sistem de circulatie al valorilor, reprezinta o perfectio-

nare a trocului. Intr'o oarecare masurä, el inlatura piedicele oelui dintaiu, deoarece da; mijlocul de a avea un etalon de rnasura al valorii bunurilor, ales dintre obiectele curente in drculatie, deci la indemana tuturor. Dominarea circulatiunn de catrA un produs, in baza unei productiuni mai abundente, a ridicat acel produs peste tot locul la, rangul de instrument curent de schimb i deci de etalon al valorii. Astfel s'a efectuat p.,te tot locul, trecerea dela circulatie prin troc, la aceia printr'o

moneta oarecare. Popoarele agricole ori pastorale au adoptat r. Al. §tefulescu, Din trecutul Gorjului, 65. 2. G. GhibAnescu, Surete i Isvoade. I. 310. 3. 1. Bianu, Documente rornAne0i, p. I, t. I, fasc. 1, 1576-1629, Buc. 1907, 148; alte cazuri In : G. GhibAnescu, Surete i isvoade IV, 7. 18; X ro, II. 12 ; lspisoace zapise IP 3, 5; N. lorga,Istoria cornertului I, 64-65; Studii i documente. VI, 483; Documente mai ales argerne ale Eforiei Spitalelor Civile P. I. Bul. Com. ist. a Rom. III. Buc. 1924, 77; Arhiva IstoricA 1. 71.

4. T.

tefanelli, op. cit., 214.

5. G. Ghibinescu, Ispisoace

i Zapise. 1V1, 219; Al. §tefulescu, Doc. Slavo-Romane, 509; R. Rosetti, PArnAntul, etc. 261, Nota.

www.dacoromanica.ro

33

vitele, cele cu ocupatia de predilectie vânatoarea, s'au servit de piei. Sistemul este practicat Inca de pe timpul lui Homer, al lui

Dracon §i probabil raspandit mai la toate popoarele vechi. Origina cuvantului roman pecunia", atesta cu plenitudine, existenta acestui fapt. Roscher citeaza faptul, ca vechii Suedezi ii estimau averile in vite §i cä i astäzi Inca, cuvantul fe"---avere, inseamnd vite 1). In Rusia deasemnea ,cea mai veche denumire a banului este

skot", care inseamna vite; pe la anul moo termenul Skotniza" prin care se intelege locul unde se tin vitele, se confunda Inca cu cel de Vistierie2). Nu este de loc exclus ca cuvantul nostru ban" sa-§i traga origina tot dintr'o asemenea impreju-

rare. Incercarea etimologica a dictionarului Academiei Ro-

mane, facuta in acest senz, ar putea fi insa greu acbeptata 3). La Slavii de sud, boil erau intrebuintati ca mijloc oficial de plata chiar la inceputul veacului al XIV-lea, dupa cum se constata din tratatul comercial din 1332 al banului bosniac $tefan cu Ragusanii4), unde se intrebuintau in aceia§i vreme i alte mijloace nemetalice de plata3). Caii stmt

intrebuintati in acest scop §i de catre alte popoare. Se mentioneaza astfel ca serveau prin secolul VII-lea §i VIII-lea in compozitia pretului la Germani, ca §i la Kirgizt, ace§tia din urma utilizand in acest scop i oile6).

La alte popoare termetnul piele" se confunda cu cel de ban"7). In Rusia cuvAntul kunen" a fost sinonhn cu cel de 1. W. Roscher, op. cit., 282 nota 4. 2. Dr. Joseph Kulischer, Russische Wirtschaftsgeschichte, vol. I. Jena,

1926, 115.

3. Vezi 0 C. Moisil, Contributiuni la originea cuvAntului «Ban», Bul. Soc.

Nurn. Rorn. XV (192o), 33-34, p, 27 si urm.. In privinta originei cuvAn. tului «Ban»: Hajdeu: Etym. Magnum Rom. III; C C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor dregatorii in secolele XIV 0 XV, Bul. corn. ist. Rom., V. (1927) 59 nota I. 4. C. Jos. Jireèek, Die Handelstrassen und Bergwerke von Serbien und Bosnien während des Mittelalters, Prag., 1879, 6o. 5. C. Jirei3ek, Staat und Gesellschaft im mitellalterlichen Serbien, ilL 6o 61. 6. W- Roscher op. cit. 282-283, nota 4. 7. Dr. N. LAbuscA, Despre cunitA. Un impediment la cAsAtorie in vechiul drept rominesc ; o dare In Moldova In secolul al XVIII-lea, taIl, 1925. G. Zane

3

www.dacoromanica.ro

34

ban", Rana' cand a fost inlocuit cu serebro" sinonim francezului argent" 1). Termenul eston raha", care inseamna ban", este echivalent la Laponi si azi cu cel de blana" 2). In Rusia

chiar taxele vamale s'au platit in piei, pana in secolul al XV-lea . Karamsin spune ca in Rusia pieile au servit ca asignate mai mult de 500 de ani, fiind emise de tezaurul public. Ele si-au pierdut valoarea lor circulatorie cu prilejul dominatiei

Tatarilor, cand moneta metalica le ia locul, urtnand a se inlocui o grivna de piele cu a zecea parte dintr'o rubla 4). S2 povesteste ca in regiunea bail Hudson, chiar si in timpurile noi pielea de castorserveste drept moneta 5). Din cercetarea materialului documentar, din care numai o redusa parte a fost citatä, rezulta cà acest sistem a functionat

la noi din veacul al XV-lea, de and avem mairturii scrise despre tranzactii i pana dupa veacul al XVIII-lea. El a avut o raspandire generala, deoarece 11 gasim manifestandu-se pe toata

suprafata principatelor, atat la sate cat si la orase, mai frequent insa la cele dintaiu. El functioneaza paralel cu trocul, cu schimbul in monetà metalica i mixtà. Faptul Ca 11 gasim relativ des, insa cu mult mai rar decat cel pe bani, marturiseste

ca a avut o raspandire relativ frequenta; despre o intrebuintare exclusiva a sa nu poate fi vorba nici in veacul al XV-lea 5i nici macar in veacul XIV-lea, dupa cum vom incerca sä ara-

tarn In cele ce urmeaza, prin dovedirea existentii unei economii monetare partiale, cel putin in a doua jumatate a acestui veac. Suntem deci departe, de teoriile de evolutie econornica care ne vorbesc de faze succesive ale econorniei naturale, monetare si fiduciare si Inca si mai departe de teoriile lui Bilcher, z. J. Kulischer, op. cit., 28r, irbi 18. 2. W. Roscher, op cit., 28x nota 3 .

3. J. Kulischer, op. cit , 116

4. Karamsin, Histoire de la Russie. tr. de S. Thomas i Jaufiert. Paris. 181o. vol. V 483-4. Asemertea monete fiduciare au circulat i In antichitate. Se mentioneazA la Lacedemonieni, tot de piele, de tier In vechiul Bizant, de sticla in Egipt, de lemn la vechii Romani, etc. Fr. Lenormant. La monnaie dans Pantiquite, 3 vol., Paris, 1878-9 vol. 1. 2o7 i urrn. 5. La noi despre obiecte monete au scris M. C. Sutzu, Originea monetelor, Bul. Soc. Num. Rom. XIV. (r9r9) 29-30 p. 6 si urm. i C. Moisil, Obiecte de schimb anterioare inventiunii monetelor, Ibid. XVIII (x9.23) 45, p. 28 i urni.

www.dacoromanica.ro

35

referitoare la succesiunea unei economii inchise, orasenesti si

nationale, in raport cu suprafata pe care circula produsele. Dar nu-i mai putin adevarat, cal clacà nu gasim dominarea a-

cestui sistem, al unei singure sau mai multora din formele sale, intalnim extrem de interesante vestigii in unele din institutiile i obiceiurile economice sau sociale. Desigur nu poate fi considerata ca o urma a acestui sistem, intrebuin;area sa izolata; aceasta având loc paralel cu functionarea sistemului monetar metalic, care este sistemul general §i dela care se intamplau numai derogari, folosirea altor mijloace, apare mai mult ca o complectare a mijloacelor metalice insuficiente. Intr'o oarecare masura, functionarea acestui sistem paralel cu until metalic, este ceva nou, daca tinem seama

de aprecierea monetarl metalleä a monetei-vita ori -produs, care se intAlneste mai totdeauna in acest gen de circulatie. Cand vorbim de vestigiile sale, ne referim la anurnite institutiuni i fapte, care prin perzistenta Mr, atestä dominarea in trecut, in special a monetei-vite. Din aceste urme, trei sunt mai de seama i anurne: a) plata calului",

b) plata vulpei" c) efigiile monetare moldovene§ti. In documentele veacului al XV-lea 0 al XVI-lea, privitoare la transferari de proprietati imobiliare, se gase§te mentionat de numeroase ori un cal, care s'a dat Domnului de catre noul proprietar, cu prilejulconfirmarii vanzarii. In veacul al XVII-lea nu

s'ar mai intalni decat o singura data, dupa socotelile fa:cute de Vladescu 1), disparand apoi definitiv. Darea acestui cal, ar putea fi o taxa speciala pentru uncle intdriri de cumpäräri, de0 ea nu se truAlne§te in toate tranzactiile, iar atunci cand incepe sä se rareasca n'o gasim cu altceva inlocuita, ceiace ar I. In lucrarea citatA, VIAdescu dA i cifra docurnentelor cunoscute In aceastA privintA, pentru veacurile anterioare. Cu toatA ampla documentare a lucrArii, este discutabil dacA socotelile sunt exacte, deoarece sunt i alte do-

cumente publicate, care atestA aceastA daze 0 care se pare cA n'au fost

considerate In calcul. Astfel sunt cele publicate de N. Docan, op. cit., pe care VlAdescu nu-1 indicA la bibliografia operelor consultate, ceia ce denotA cA an rAmas strAine socotelilor acute.

www.dacoromanica.ro

36

putea sä insemne, cä intaririle nu se plateau propriu zis. Cel putin ateodata, era insa un act obligator al cumparatorului, caci in uncle documente se mentioneaza, cä Domnul a ertat calul. Din punctul de vedere al chestiunii care ni preocupa, ea are o

insemnatate speciala, pe care in parte o lämuresc obiceiurile de la vecini. In economia nisá s'a pastrat p5.n5. in veacul al XIV -lea traditia, ca la orke vânzare cumparatorul sa mai dea pe

deasupra, peste pretul stabiit, un cal, o vacd sau o alta vita, ceiace reprezinta pentru Kulischer, tocmai o amintire perzistenta a vechiului sistem de schimb prin moneta-vital). Obi-

ceiul se gase0e subt o forma variata la SArbi, unde exista in timpurile mai vechi darea calului la inscaunarea regelui, la instalarea unui demnitar, obiceiu pastrat 0 in veacul al XIII-lea ca un simbol", dupà Jirecek, in legatura cu anumite donatiuni2). Se pare a. Vlahilor din Serbia li se respecta de Tani o astfel de traditie; dupa documentul din 1348 al lui tefan Du§an, rezulta c acestora li se acorda dreptul de a transforma darea de 30 perperi intr'un cal, pe langá vitele anume in0rate, pe care le datorau manastirii Sf. Arhangheli. Se mai vorbe0e ,de asemeni de simbrii in manzi, eventual transformati Ii monetä (5 perperi unul) nu ca de un caz izolat, ci ca de un sistem de plata rezervat Vlahilor 3), poate in virtutea recunoasteni intrebuinprii generali7ate a acesturi mod de platä. In principate darea calului se pastreaz5. chiar atunci, and stim precis a cele mai multe dari se achitau in monetà metalled. Tot in legatura cu darea unui cal, este §i dreptul voevozilor, in veacul al XV-lea, de a lua ate un cal dela fiecare cneaz rAposat, ceiace reprezinta dupa Bogdan un signum dorninii". Ca strangerea acestor cai nu era numai deck in legatura cu nevoile directe ale domniei, o confirma faptul ca voevozii cedau

altora drepturile lor la cai, dupa cum se intAmpla in 1847, and sunt cedate manastirii Snagovului, toate drepturile privitoare la judetul Braila 4). Aflarea acestei institutiuni §i la alte 1. J. Kulischer, op. cit., III. 6t.

2. C. jiredek, Staat und Gesellschaft im mittelalt. Serbien, Viena IL 1912. 61-

3. Arhiva Istoria. III. 769. 4. I. Bogdan, Despre Cnejii Romini. An. Ac. Rom. II XXVI. 34-35.

www.dacoromanica.ro

37

popoare i mai ales in. forma de donatiune omagiala, fata de persoane particulare sau manastiri, ar putea sá ne indice ca nu poate fi vorba exclusiv de o dare cu scop tnilitar, mai cu seamA

daca se tine seama de organizarea ostaseasca a vremii. N'ar fi imposibil insa, ca si in Tara Româneasca s'o fi mentinut intr'o oarecare masura i redusele nevoi de cai pentru armata ale Dornnilor; existenta ei, credem cä trebue sa fie pusal neincloelnic printre rAmasitele unei circulatii pc baza monetei-cal, ca si in tarile vecine, i pastrata prin traditie ca expresia materiala a unui omagiu special, cateodata obligator. In. favoarea acestei pared, mai vine si faptul, ca in popor a Jamas pang azi foarte curenta,intrebuintarea termenuluigloaba in loc de call), amintind faptul ca odinioara calul a fost uni-

tatea de plata a amenzior, ceiace trebue sal se fi intAmplat inaintea veacului al XV-lea, deoarece in tot timpul de atunci incoace, gloabele s'au achitat in boi sau bath. Plata vulpii" este un alt vestigiu a dominatiunii poate si la noi a circulatiuni n. bunurilor prin piei. In popor a lamas }Ana azi obiceiul, ca la nunti sa se plateasca o dare simbolica,

anume vulpea. Dupg cercetarile regretatului N. LabuscA, aceasta vulpe" este stravechea cunita. de la Slavi, cAndva o taxa speciala la casatorie i despre care sunt probe documentare, ca la Slavi se platea in piei, de uncle a trecut la noi, achitAndu-se initial poate in piei de vulpe. Institutia se gaseste la Romanii din Po Ionia, care plateau in piei de jder i probabil ea a. fost adoptata in principate prin intermediul bor. Ca in adevAr

aceasta dare s'a achitat candva in piei de vulpe, vine sa o marturiseasca propria sa denumire vulpea". Daca ar fi fost vorba numai de o dare oarecare, nu am fi avut ten/Tenni vulpe", care exprima faptul Ca avem de a face cu o unitate specialA de plata, prezentand o valoare relativA, care ca si jderul din Po Ionia, se putea usor procura.

Efigiile vechilor monete indigene sunt si mai concludente in aceasta privinta. Pe intreaga serie a monetelor moldovenesti,

cu exceptia celor ale lui Despot si Tom 5a, and de fapt moI. Arhiva Istoria. III. 177.

www.dacoromanica.ro

38

netaria moldoveneasca incetase &à mai functionew pentru cc-

rintele circulatiuniii, se gaseste cel putin pe o fata, batuta, efigia unui cap de bou 1). Ea se gaseste pe toate variantele aceluiasi Domn, arätându-se prin aceastä constanta, ca efigia capului de bou era unul din elementele fundamentale ale desenelor monetare moldovenesti daca nu chiar singurul.

Nu s'ar putea sistine, cä acest chip de a ornamenta mone, tele este un produs original al monetariilor moldovenesti; este

in el desigur o influenta straina, tinand seama mai ales de faptill ca la multe popoare, primele lor serii monetare poarta efigiile animalelor, obisnuite mai inainte ca bani. De pilda mo-

netele grecesti, anterioare lui Solon, aveau batut pe dinsele capul unui taur, ca i pe cele romane, galice ori celte. Influenta probabil ca nu vine atat de departe; ea trebue s pnovinä de la speciile monetare ale vecinilor, insa din moment ce aceasta efigie este adoptat i mentinuta, inseamnä c prezinta pentru contimporani un interes oarecare, ca de pilda amintirea unor vremuri, din care noile mijloace de schimb trebuiau &à mai pastreze macar o reminiscenta, putea fi unul. Faptul cä efigiile mo-

netare din Tara Romineasca nu contin acest cap de bou", ci multe au un vultur, trebue atribuit unor alte influente straine, prezentând un grad superior de dezvoltare al artei monetare, care se urcase 'Ana la efigia. portret, pe care o constatam si pe uncle din monetele Tarii Romemesti 2).

La aceste vestigii s'ar putea adauga i fehil de plata al gloabelor

i desugabinelor, cari se pare el in mod obli-

gatoriu, trebuiau achitate in boi. ori bani, cu toate cà inlocuirea monetelor metalice in aceste pli, ax putea fi interpretata si ca o complectare a insuficientei banesti. 1. D. A. Sturdza, In Etyrnologicum Magnum Romaniae, III, 2432, descrie aceasta clara 0 de multe ori foarte bine desemnata, schitA a capului de bou drept un cap de bour" dupA ce In Uebersicht der Manzen und Medailleo des Farstenthums Romanien, Wien, 1874, 7 i urm o descrisese ca pe un ,,cap de bou"; N. Docan In Notita despre monetele lui Petru Mupt", An. Ac. Rom., S. II , XXX, (1907 8) 10 Insunte aceia0 descriere; C. Moisil In Monete vechi romingti sau putin cunoscute" An. Ac. Rom. S. H, XXXVIII (1915 - 16), da descrierea exacta identificand acest desen cu schita unui cap de bou. In aceia0 lucrare se da i o bibliografie a descrierilor vechilor mo nete romAne0i, p. 56 nota 3. 2. Vezi C. Moisil, Efigiile monetare ale Domnilor Romani, 8u1. Soc. num.. rom., XII, ([915) No. 25, 12,6 0 tlIm.

www.dacoromanica.ro

39

0 analiza amanuntita

a carei loc nu este aici,

a multor

obiceiuri populare, a eraldicei, a evolutiei p1ii darilor, ar putea sä mai descopere multe din aceste urme; pe noi ne intereseaza insa In prezent contributia pe care cele doua sisteme primitive descrise mai sus, au dat-o circulatiei bunurilor 5i consecintele pe care ea le-a avut. Este folositor de 5tiut acest lucru, caci o dominare daca nu exclusivä, cel putin preponderenta a lor, ne pune in fata economiei naturale" cu tot ansamblul sau de consecinti, in ceiace prive5te organizarea economica 5i social:a. Cu materialul pe ca,re I-am prezentat pana acum, o apreciere sigursa n'ar putea fi data, de oarece celelalte mijloace de circulatie, pe moneta-mixta i moneta-produs, n'au fost cercetate, i numai aa se poate stabili situatiunea economiei de schimb. Chestiunea a interesat in treacat pc unii din istoricii

no5tri, care cu ocazia unor lucräri referitoare la alte domenii, i-au indicat solutii, fara ca ele sa prezinte distinctifle observate mai sus. Astfel nu a fost facuta deosebirea intre schimbul prin troc §i circulaPa marfurilor pe baza unui sistem de schimb, alcatuit dintr'unul sau mai multe produse generalizate. Chiar in teoria economica, ambele aceste sisteme sunt adeseori confundate intr'unul singur, numit al schimbului In natura 5i care caracterizeazii a5a numita economic naturalia. In 5tiinta noasträ istorica, nu se vor1ae5te decal de schimbul

In natura, indiferent daca era troc sau vindere-cumparare. Distinctiunea nu are atat un interes teoretic, cat o in(semnatate

practica. Dupa cum semnalam in treacat mai sus, sistemul schimbului pe un produs-moneta, reprezinta o etapa superioara a schimbului prin troc. Prin intrebuintarea unui produs carecare ca mijloc de schimb, se prepara terenul economiei mone-

tare, atat de deosebita de economia propriu zis naturall. Se meld obi5nuinta, ca produsele sä alba o masura relativ constanta de valoare, iar ideia insa5i a valorii capata o conzistenta,

pe care nu putea sa i-o dea trocul. Circulatia de produse e menita sa se activeze i pätrunderea produselor in regiuni noi, face ca nevoi necunoscute sä apara 5i deci productia sä tinda a se mail Lamurirea acestei probleme din trecutul nostru economic, este deci neaparat necesara, caci cunoa5terea ei cat de

www.dacoromanica.ro

40

sumara, ne va ajuta la intelegerea economiei noastre de schimb, mai ales a celei bane§ti. Stfinta noastra istorica, ale carei rezultate sunt atAt de pretioase in alte domenii, ne ofera

de aceasta data, dupa cum spuneam, un sprijin mult mai redus. Totusi s'au emis câteva pared i asupra acestei chestiuni. la a carui parere s'a raliat recent I. VOADupl N'. Iorga, la inceputul vietii noastre ca state, nu putea fi vorba descu, decat de un schimb in naturd, pastrându-se pAna tarziu obiceiul,

ca moneta sa fie socotita ca o unitate abstractä, fictiva1). In altà parte, N. Iorga precizeaza, cl plata obi§nuitä se facea la

sate pela 1400 §i chiar mai irziu in cojoace, In vite, in ogoare" dar mai ales in vite, care mai inainte trebuiau s5. fie estimate in galbeni de aur §i zloti de argint" 2). I. Vladescu. sustine tot a§a cä in veacul al XIV-lea banul... se pare ca% nu era mijlocul de schimb intre locuitori, schimbul facAndu-se in natura, viata nefiind atat de complecta, in massa cea mare spre a cere §i multe §i diferite lucruri straine care ar fi necesitat

acest obiect (?) de schimb, banul"3). Se afirma deci prin aceasta a doua parere, existenta unei economii naturale pure, cu care incepe viata istorica, a principatelor romine §i care continua dealungul veacului al XV-lea. Deocamdat insä trebue relevat faptul, ca pentru a putea avea loc plata in produse ori in vite, a caror valoare a fost mai clinainte determinata in bani, trebue§te neaparat ca intrebuintarea banului sa fie cunoscuta,. sä aiba chiar un trecut §i o obi§nuinta inrädalcinatä, care sa dea putinta ca §i in lipsa sa sä fie utilizat, cel putin ca o uni-

tate ideala de masura. Deci trebue admis, ca in prealabil a existat o intensä circulatie metalica., a carei disparitie, necom-

plecta, a redus sistemul platilor numai la produse §i vite. r. Istoria industriilor la Romani, Buc. 1927, 47. 2. Negotul i mestesugurile in trecutul romlnesc Bucuresti, 1906 p, 77 :. In Geschichte des rumanischen Volkes in Rahmen seiner Staatsbildungen, Gotha 1905, vol. I, N. Iorga. intrebuinteaza terminologia Naturalwirtschaft"

(economie naturalá) pentru a caracteriza starea economiei In secolul XIV si in timpul lui Mircea cel BatrIn si Alexandru cel Bun (Xll, XIII, 256 si urm.) Bani erau totusi, de provenienta straina mai ales, si obtinuti de Domni prin vami. Monetele indigene aveau mai mult o Insemnätate politica, decat un curs zilnic". 259. 3. Op. cit. 32.

www.dacoromanica.ro

41

Daca adoptam aceasta parere, ne-am afla in epoca unei economii monetare, metalice, dispäruteinlocuita cu o economic de schimb, bazata pe un sistem de circulatie mijlocit de vite §i produse, intrebuintand totu§i una din functiunile monetei metalice §i anume tocmai pe cea mai caracteristica banului metalic 1).

ji mai putin Inca s'ar putea dovedi lipsa de intrebuinta/re a banului, prin lipsa unui comert de import §i Inca abundent, .dupa cum crede I. Vladescu, deoarece intrebuintarea banului nu este de loc determinatä de nevoile importului.

1. Intr'o conferintä tinutd la Institutul economic la i Noembre 1923 publicata subt titlul Rolul monetei In trecutul nostru (Bul. inst. econ. IL 1923, No. 1). N. Iorga corecteazd in parte pdrerile de mai sus, recunoscInd monetei un rol important, cel putin In unele schimburi, chiar in primele veacuri.

www.dacoromanica.ro

§ 2. Circulatia bAneasca 1 vechimea economiei monetare Intrebuintarea unuia sau a altuia dintre mijloacele de schimk.

are astfel tumari insemnate asupra economiei unui popor fl

ridicA pentru §tiintg probleme diferite. Aceste consecinte stint cu atat mai importante, cu cgt un mijloc anumit de schimb a pgtruns mai adAnc in organismul economic i cu cat rew%e sg s menting, o epocg mai indelungata. Dintre toate mijloacele

de schimb, acela care a putut determina mai mult aceste itnprejurgri, se §tie cà este metalial pretios, utilizat subt form.g de monetg. 0 societate, care intrebuinteazg pentru schimburi banul metalic este menitg a trgi o serie de fenomene, cu total necunoscute epocii de schimb prin produse sau vite; varietatea acestor fenomene §i influenta lor asupra celorlalte domenii economice, va fi deci in raport direct cu proportia valorilor, pe care banul ajunge sg le exprime. Aceasta este totdeauna opera unei indelungate evolutii i desf4urarea rolului pe care banul poate vorbi de existenta unei economii monetare, din moment poate vorbi de existenta unei economii monetare din momenit ce gäsim unele schimburi realizandu-se prin bani. Chiar atunci cAnd rolul banului trece din sfera circulatiei simple de mArfuri, pentru a ajunge in viata socialg expresia constanta a bogItiei, §i a determina prin aceasta vestitele acumulgri personale de metal pretios din veacurile trecute, i Inca nti s'ar putea vorbi de economic monetarg in sensul complect al cuvantului. Nurnai arid banul se gasete in situatia. de a exprima totalitatea valorilor existente inteo societate, atunci doar putem afirma, cä

www.dacoromanica.ro

43

economia monetara a atins plenitudinea dezvoltarii sale. Ea coincide deci cu monetizarea integrala a tuturor relatiilor economice.

Dar cercetarea unor atari probleme, trebue precedata de anumite lamuriri, in ceiace priveste rolul initial al banultu de metal, anume acela de a functiona ca instrument de schimb, §i pe care il aratam ca formand in trecutul nostru a doua categorie de mijloace de circulatiune a bunurilor. In materialul documentar care atesta, circulatiunea monetelor metalice, acestea apar intr'un numair covarsitor de mar-

turii istorice, purtand nume dintre cele mai variate, ceiace indka in parte si originea lor. Pe langa monetele nationale din

primele veacuri, gäsim aproape toate rnonetele popoarelor europene. Se intalnesc monete italiene, turcesti, unguresti, austriace, rusesti, franceze, polone, olandeze, spaniole, nemtesti

si chiar englezesti. Erau de aur, argint i aramA, cateodata chiar de diferite aliagii si de valorile cele mai diferite. Desigur

cl nu toate au circulat in acelasi titnp i nu toate au avut aceiasi importanta in economia noastra. De nenumarate ort gasim preturi formate din diferite monete, atatia lei, atatia taleri i atatia galbeni sau in multiple alte combinaOuni. Nu gasim mentiuni despre metalul pretios intrebuintat ca mijloc de schimb subt alta formal decat aceia monetarl; gasim insa, mai ales la inceputul istoriei noastre monetare, metal pretios in special argint circulind subt formA de marfa. Organizarea schimbului pe baza monetara, cere in prealabil organizarea unui sistem monetar, care sá reprezinte din punctul de vedere al valorii, coordonarea tuturor mijloacelor de schimb,

formate din monetä. Oricat de rudimentare ar fi, hare toate acestea trebueste stabiit un raport reciproc de valori, din moment ce sunt mai =lie specii de monete. Aceasta poate fi

opera unei masuri de stat, sau a unei practici de circulatiune. In mod obisnuit, run sistem legal sau comercial are ca baz.a un etalon monetar, care reprezintä printr'un plus de atare unitati, monetele cu valori mai mari, iar fractiuni din valoarea sa, pe cele mai mici. Ia noi acest rol a fost indeplinit de monete diferite, printre care ducatul, asprul, growl,

www.dacoromanica.ro

44

zlotul, talerul, leul, galbenul, cari intr'o anumita epoca, prin faptul cA se gaseau intr'o cantitate mai mare in circulatie §i erau primite mai bine de locultori, deveneau moneta dominantA, capatand odata Cu aceasta, caracteral unei monete oficilae, de§i nenationala1). Din aceasta cauz5: in istoria monetara romaneascl, s'ar putea

cu greu vorbi de un sistem monetar legal, in sensul de national, 'Ana la anul 1867. Sistemul intrebuintat in epoca baterti monetelor nationale, este inca discutat. Chiar clack' ar fi emanat

dela autoritatea Domnului, el trebue s. fi fost detertnirtat de circulatia monetar5. straina. Parerea lui C. Moisi12), ca sistemele noastre monetare au suferit neaparat influente straine,

datorita faptuki cA voevozii notri cautau sä facl monete asernAnatoare celor ale vecinilor, pentru a le introduce mai u§or, corespunde de sigur realitàtii, cgci nu numai cä toate popoarele §i-au imprumutat institut-iuni economice unele de la altele, adaptandu-le nevoilor br, dar Principatele Romane atat la sud i apus cat §i. la nord erau inconjurate de popoare, cari ajunseserl la o treapta superioarA de dezvoltare economica,

sau cel putin pastrau urmele unor faze superioare, astfel

cd

influenta lor putea fi resimtita. De atunci incoace toate sistemele care au functionat erau adaptäri, unele atat de perfecte, incat capatau un caracter oarecum national, cum a fost cazul cu sistemul leului, care a durat indelungata vreme. Studiul sistemelor monetare, apartine nu numai numismaticii,

dar §i economiei nationale. Monetele nationale din trecutul de catrA: circulatiei noastre, au fost studiate in mod savant numismatii romani Sturza, Severeanu, Docan §i mai aleMoisil.. Atat datorità obiectului, cat §i metodei, cercetarile numismaticii nu pot fi insa complecte i pentru aceasta trebue sä intervina

§i economia istoricl. In sarcina acesteia cad o serie de probleme speciale, printre care, aceia a fortei de circulatie monetara, a cantitatii de moneta aflatá in circulatie, a monetelor dominante, a puterii de achizitie i evolutia ei, a naturii pari. Vezi cap. Sisteme monetare i monete principale. 103-140. 2. Contributiuni la istoria monetAriei vechi románqti. B. S. N. R. XII,

1915, 23.

www.dacoromanica.ro

45

tiale ori integrale a economiei rnonetare, a influentei pe care aceastä economie monetara o exercità asupra productiunii si repartitiei averei sociale, cat si o serie de alte probleme stmilare.

Cele mai principale probleme, care se pun in economia noastra istorica, sunt desigur acelea a vechimei economiei noastre monetare si a imprejurarior in care s'a dezvoltat si a evoluat. Vom incerca rezolvarea lor in limitele acestor schite si a materialului disponibil. Cercetarea mai pe larg a banului ca mijloc de schimb, nu poate fi izolata de aceia a celorlalte functiuni ale sale. Astfel ca, dacä vom cauta sä determinam epoca, cand banii incep sä fie intrebuintati la noi, in drculatia produselor, in mod firesc se pune i chestiunea fenomenelor monetare i sociale determinate de intrebuintarea acestui instrument de schimb. Aceasta este chiar necesar pentru o buna rezolvare a chestiunilor, caci se poate intampla ca lipsind materialul documentar special

schimbului monetar, sá trebuiasca a ni servi de marturfile privitoare la alte intrebuintari a banilor. Nu se cunosc pana azi märturii documentare, care sa ateste direct existenta unui schimb intern pe bani In veacul al XIV-lea,

caci nu s'au gasit Inca acte in care sa, fie vorba de vre-o vindere-cumparare. Avem insa mat-tura despre alte intrebuintali a banilor, in domenii foarte variate, a cairor cercetare va impune concluzia c. exista un schimb intern si extern, prac-

ticat pe bani, cä se produceau in aceastä epoca o serie de fapte economice care ne dau dreptul de a vorbi, nu numat de o adaptare a banului ca mijloc de schimb cu tendinta de a deveni generala ,dar chiar de o oarecare economie monetara. par-

tiala. Aceste fapte sunt de ordine variate, din care trei mai p rincip ale :

r. baterea de monete nationale, 2. organizarea monetarä a regimului vamal si 3. acumularile considerabile de monete. Cercetari recente ale tinerei dar valoroasei tiinti numismatice rormine, au ajuns s stabileasca cä baterea de monete proprii, dateaza din veacul al XIV-lea. Investigatfile recente, mai ales

www.dacoromanica.ro

46

ale lui C. Moisil, au aratat ca dela Vladislav I, (1364-1374) s'au batut mereu monete nationale, atat de urmasill sau direct cat si de Dan, Mircea, Mihail, Radu II, Dan II, Vlad, Basarab ru §i Vladislav II; pana la Mircea cel Batran, monetäria Românesti a functionat in mod continuu. Concluzia la care a ajuns stiinta numismatica, e cä aceasta este o dovada evidentg, ca situatiunea economica i culturall a acestei tari reclama in mod imperios intrebuintarea alaturi de schimbul in natura 1a lacestui instrument de schimb, care este moneta. $i numeroasele tipuri i emisiuni din vremea lui Vladislav I i Radu I sunt semnele cele mai vddite cä moneta se intrebuinta in mod curent si cä avea un rol importam in tranzactiile comerciale. Iar faptul ea' in tezaure s'au gasit monete muntene amestecate cu monete de ale tärilor vecine, confirma neindoios puterea lor circulatorie i rolul lor comercial 1)". Tot C. Moisil a reusit sa stabileasca cal baterea monetelor mici, band este ulterioara baterii celor maH, care erau ducatii de argint, i cä ei apar in timpul lui Mircea. Acest fapt are o importanta deosebità. El marturiseste, cà intrebuintarea monetelor castiga nu numai in suprafata, ci si in adancime. Ea trecuse din sfera circulatiunii valorilor mari in

primul rand desigur a celor imobiliare, in acea a valorilor mici, deci i mobiiare, servind schimburile curente, pe care n'ar fi putut sá le serveasca numai ducatii 2). In Moldova se bat primele monete cam in aceiasi epoca. Cele

dintaiu cunoscute sigur, sunt ale lui Petru I

(1378-1393),

1.1r-

x. C. Moisil, Monetaria Tarii-Romanesti, 131 ; cp., D-r C. Severeanu, Contributiuni la Studiul Inceputurilor numismaticei prii RomInesti, Bul. Soc. Num. Rom. XII (1915) 25.p 104 i urm.; ...faptul cá toti Domnii din a doua jumatate a veacului al X1V-lea au batut monete de argint, este o dovada evidenta, ca situatiunea economica era de asa natura, Inca reclama Intrebuintarea acestui mijloc de schimb. Desigur ca schimbul In natura se facea pe o scarg destul de intinsa, ca SI In tarile vecine, dar pentru tranzactiile comerciale, Intrebuintarea monetei devenise indispensabila. Numeroasele tipuri monetare ce Intalnim sub Radu I, si multele emisiuni ce constatarn, sunt semnele cele rnai vadite despre intrebuintarea curenta a monetei In acest timp si despre rolul important ce avea In tranzactiile comerciale". C. Moisil, Monetele lui Radu I. Basarab, Bul. corn. mon. ist. Curtea Domneasca din Arges, 1923, 131. 2. C. Moisil, op. cit. 40 31 urm. 44.

www.dacoromanica.ro

47

nnând apoi cele ale lui Roman, refan I, Alexandru cel Bun, 11ia5 5i Stefan III), ceiace ne duce la acelea5i concluziuni ca §i pentru Tara Rom:Incased. A doua imprejurare, din care se poate deduce locul ocupat de moneta metalica, spuneam ca este organizarea monetard a regimului vamal. Este drept ca din veacul al XIV-lea nu avem nici un tarif vamal amanuntit 5i cu taxe in mod cert bane5,ti. Documentul in aceasta privintA., dela sfar5itu1 veacului, ar fi in-

suficienc pentru a conchide la organizarea monetara a regimului vamal. Avem insa un numar insernnat de privilegii vamale din veacul al XV-lea, in cea mai mare parte dm prima sa jumatate, 5i care atesta cu plenitudine acest fapt. Privilegiul lui Mircea din 14132) prevede perceperea taxelor varnale in fertuni, ducati, perperi, i bani, deci in patru monete cu total diferite; cel din 1421 al lui Rack II in fertuni, ducati, perperi si denari3), cel din anul urmator (1422) al lui Dan II pastreaza acelea5i monete, iar in cel din 1424, toate monetele sunt transformate in bani, (denari in 1atine5te) pentru ca sa, se revinA aproape numai la ducati i numai pentru taxele mici, la bani, in privilegiul din 1431 4). Privilegiul din 1437 al liui Vlad Dracul9 se deosebe5te foarte putin de cel al lui Mircea, o diferenta de orclin monetar fiind numai introducerea florinului, pentru perceperea unor taxe. 0 cornparatie a acestor privilegii, evidentiaza marea lor asemanare i degaja imediat impresiimea

cà ne aflam in fata unui privilegiu tip, care a suferit dela un domn la altul, doar ware rnodificari. Conceptiunea generala se pastreaza aceia5i 5i din toate reese o obimuinta de necontestat in folosirea monetei. Tarifarea este facuta cu preocuparea, ca sä se perceapa valori proportionale la toate rnarfurile 5i produsele, i deaceia se intrebuinteazA monete de valori

diferite dela cele mai marl, fertunul, mina la cele mai rnici, 1. C. Moisil, Contributiuni la Istoria monetAriei vechi române0i. 12 si urm 1. Bogdan, Relatiile Tarii Románesti cu Bra,covul i cu Tara Romineascii. Buc. 1905, 3-6; tiparit 0 In Hurmuzaki, XV, 0 In N. lorga, Negotul i meltqugurile, 243-245. 3. I. Bogdan, Relatiile, 51-13. 2.

4. Ibidem, 15-17, 32-38. 5. Ibidem, 71-74.

www.dacoromanica.ro

48

banii. Vamuirea trebuia sl se faca numai in monetà i numai la peste la un singur articol urma sä se facd in natura. Examinarea marfurilor care erau supuse acestor privilegii vamale, chiar a primelor in ordine cronologica, arata cä era vorba de un comert de import si export variat, reglementat i incurajat direct de catra domnie. Se gäseste astfel o grija permanentA, repetatA in fiecare act, ca vama sa nu depaseasca prevederile privilegiului si mare rau i urgie" va fi pentru boerul care o va calca, fie ca a cumpArat-o, fie ca o are capatata". Se prevad articole scutite de varna, ca postavul tAiat, sepcile francesti, hamurile, blAnile, fierul, funiile, inul, ca-

nepa, panza, arcurile, säbiile, scutiri care se repeta aproape in fiecare privilegiu, si care marturisesc incurajarea importului in tarà a acestor articole. Se mai observa cä fara deosebire, atat pentru marfurile importate, cat i pentru cele exportate, vama trebuia plätita in bani. Urmeaza deci, c negustorii care o

plateau, trebuiau sà poseada moneta lichida. 0 aka provenienta a acestor bani decat din comertul pe care-1 exercitau, ar fi greu de admis.

Trebuia deci ca atat vinderea cat si cumpararea, sau cel putin una din aceste operatiuni, sä se faca in principate cu ajutorul monetei. Cumparand pe bani, se lasa in tara o cantitate de monetä, care putea sä alba un rost numai dacl era primità in schimb, iar vanzand pe bath inseamna, ca in tara se gaseau bani cu care se opera in comert. $i aceasta in circulatia valorilor mobiiare, de consumatie curenta, iar nu a celor imobiliare care prin natura lor fiind mai importante, schimbul lor este menit in primul rand sa se realizeze pe bani. Insemnatele cantitati monetare straine, gasite in tezaurele veacului al XIV-lea, yerifica pe deaintregul aceste concluzii. Cele circa 4000 monete bulgäresti ale Tarilor Alexandra i Sracimir, aflate in tezaurul dela Slatina, marturisesc mai degraba ca orice alt isvor, origina lor comerciala, precum i celelalte moldovenesti i sarbesti gasite in tezaurele din acel veaci). Modul de organizare al tarifului vamal, desvalue astfel un mod de circulatie al valorilor r. C. Moisil, Monetele lui Radu I. Basarab. 123-125.

www.dacoromanica.ro

49

rnobiliare. Va trebui sa' admitem cä aceasta circulatiune trebuia

sa fad cu ajutorul monetei metalice, cel putin acea a marfurilor importate 5i exportate, din moment ce taxele vamale se percepeau in bani. 0 situatiune analoaga se prezinta in Moldova. Privilegiul vamal din 1407 al lui Alexandru cel Bun 1), cel din 1437 al lui Ilie Voevor12), 5i din 1435 5i 1437 ale lui

tefan 113), cel

din 1448 al lui Petra II4), cele din 1449 51 1452 ale lui Alexandre13) ca i cel din 1455 al lui Petru III Aron3) pentru a ne opri aci7), arata tot o organizare varnala pe baza monetara, fapt care impune acelea5i concluziuni ca i pentru Tara Româneasea. Dar pentru aceasta epocl vor urma i alte marturii, care sa contribue la intarirea concluzilier de mai sus; pe noi ne intereseazd veacul al XIV-lea, pe care digresiunea cu tarifele vamale ale sec. al XV-le.a s'ar parea cà 1-ar fi ocolit.

Mentionarea insä, a acestor tarife a fost fäcuta pentruca ele reprezinta continuarea i repetarea unor privilegii date in veacul anterior, 5i despre care nu avem marturii directe. Privilegiul din 1413 al lila Mircea, spune cä pargarii din Brasov s'au rugat de domnia mea sa le inoesc i sa. le intäresc a5ezamintele ce le-au avut dela strätno5ii domniei rnele pentru vamr, stramo5i cari evident nu pot fi altii decAt primai domni. De 5i se amintesc privilegii ce desigur au existat, totu5i nitnic nu indica cä ele au fost intocrnai ca cele ale veacului al. XV-lea 5i mai ales organizate pe baza monetard. Ipoteza aceasta n'ar i. Arhiva Istorica, I. 130 132. Vezi si I. Minea, Principatele romine etc.

107.-108.

2. Stoica Nicolaescu, Documente slavo-romIne cu privire la relatiile Tarii-Romanesti Si Moldovei In sec. al XV-lea si al XVI-lea, Buc. 1905,

86 87.

3 Ibidem, 90-91, 93-94 ; 1. Bogdan, Documente Moldovenesti din sec. al XV-lea si al XVI-lea In arhivul Brasovului, Cony. Lit. XXX1X, (19051 763 si urm. 4.1. Bogdan, Documente moldovenesti 829-830 5. S. Nicolaescu, op. cit., 103-104, 188x zo.; I. Bogdan, Documente moldovenesti, 830 Si urm. 6. Ibisdem, 114 115, p. 839 si urm.

7. Cp I. Nistor, Die auswartigen Handelsbeziehungen der Moldau im

XIV, XV u XVI. Jahrhundert. Gotha. 19E1; Das Moldauische Zollwesen in XV u. XVI Jahrhundert. Jahrb. far Gesetzgebung, Verwaltung und Volkswirtschaft, 36, 1912. I. 4

G. Zane.

www.dacoromanica.ro

50

avea sanse de exactitate, daca in acest veac nu am avea. a7.ea insemnatä productie de monete nationale, de care am vorbit mai sus, si dacd n'am gasi insemnate acumulari monetare, tocmai in manic Domnilor, care se stie cä trageau i venitul vamilor. Dupa cum aratam mai inainte, monetele indigene

aveau un rol pronuntat comercial. Odatä ce ele se gaseau in operatiunile de schimb, este greu de presupus, cä n'ar fi influentat i organizarea vamalA, punand-o pe baze monetare, cad daca am vazut pentru veacul al XV-lea ca organizairea. vamala monetara ne desvaluie existenta unui schimb monetary trebue acceptat pentru veacul al XIV-lea, cá schimbul monetar, ne poate clesvalui existenta unui tarif vamal monetar. Faptul

cä gasim chiar in pragul veacului al XV-lea, un privilegiu vamal, care reprezinth. o manuire asa de priceputa a banuluri metalic, n'ar putea fi socotit independent de vremurile ante-

rioare, daca privim chestiunea si din alt punct de vedere. Contrariul ar insemna c. ne aflam in fata unei inovatiuni pro-fund deosebitä de practica anterioarg; ea ar putea F socotitä ca un salt, pentru care n'ar fi fost nici o pregatire, nici macar la putinii negustori ai vremei, i careia practica curenta i s'ar fi

putut opune, cum s'ar intampla azi, and am trece brusc dela un sistem adanc inradacinat i titnp indelungat intrebuintat,. la unul cu totul nou. Cu atat mai mult, o introducere brusc4.0. unei atat de importante institutiuni este greu de admis, cu cat trebuie sa se tind seamd de conditiile de evolutie, pe care le reclama perfectionarea unei instimtii si mai ales de spiritul traditionalist, profund inrädacinat in mentalitatea unei societati ca aceia din epoca pe care o discutam. Asa ca ori din care laturä ar fi privitä problema, solutia inclina catre admiterea tmui "regim vamal monetar i in veacul al XIV-lea, cu atat mai mult cu cat in aceiasi epoca si la vecinii nostri Sarbi1) i Bulgari 2) va.mile se plateau in moneta metalica 3). 1. Arhiva IstoricA III, 104, E24; C. JireClek, Staat und Gesellschaft. 111. 71 urm. 2. C. J. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Prag. 1876. 41 1.

3. Privilegiul vamal din 1368 dat Brasovenilor de Illadislav (Hurmuzaki XVI, I-2) nu india taxe vamale In bani; vorbe0e Insd de plata unui tribut ,,vechiu i drept", 0 a unei tricesime. Nimic nu Ingitdue concluzia Ca n'ar

www.dacoromanica.ro

51

Lucrul acesta il mai confirml i acumulArile insemnate de monete, in mainile unor reprezentanti ai claselor staptinitoare,

fenomen pe care II remarcam mai sus si despre care se pot da urrnatoarele amanunte. Inca din veacul al XIII-lea, se pomeneste in aceste locuri despre mari cantitati rnonetare. In 1820 Barbat se rascumpArA, pkitind o non modicam cantitatem pecuniae"1); in veacul urmator, la 1330 se semnaleazA cererea lui Carol Robert adre-

sata voevodului Basarab, pentru a i se pad tributul de 7000 marci de argint, care intarziase a fi achitat2); intre 1364 si 1374, Vladislav I face dovada ca era posesorul unor cantitati hisenmate de monetA, dAruind manAstirei Vodita, din casa domneasca cate ioo perperi aur, anual, i pe deasupra Inca cite 300 saracilor3). In 1388 Petru Musat acordA lui Vladislav

lagello un imprumut in suma de 300 märci de argint% ceiace constituia o sumA foarte insemnata. Despre cantitati insemnate monetare, ne mai vorbesc tezaurele unor acumulatori anonimi, descoperite in ultima vreme. In cele patru tezaure gAsite panA azi,identificate ca apartinand yeacului al XIV-lea, s'au aflat numeroase monete; astfel, 408 in al doilea, aproape 6000 in al treilea i vreo 300 in cel de al patrulea, ceiace reprezintA cantitati considerabile de bani 6). fi fost platite in monete Termenul latin tributum", folosit In privilegiu, este lntrebuintat in alte, ocazii referindu-se la perceptiuni monetare, iar tricesima care functiona si la inceputul veacului al XV-lea, caci o gasim in toate privilegiile vamale mentionate anterior penti u Tara Romlneasca, reprezinta o taxi baneascd. Chiar i terminologia care indica actele de comert

pe care Brasovenii puteau sa le faca, arata ca e vorba de cumparari

si

vinderi, ceiace presupune mai de graba interventia monetei, declt circulatia si nu de schimburi In natura, pentru care limba latinti are pe produse termen propriu. Un alt privilegiu muntean, anterior celui din 1413, este cel dat de Mircea negustorilor poloni, I-Ara data certa,admis de Nistor ca fiind din 1408 (I. Nistor. Die auswartigen Handelsbeziehungen der Moldau in XV u XVI Jahrhundert, Gotha, 1911, 223), iar de I. Minea intre 1402 i 1406 (op. cit , 109 nota 3), si care de asemeni nu specifica taxele monetare, vorbind numai

de plata vamilor cumparate i vIndute (Arhiva Istorica I. 3-4 I. Citat In C. C. Giurescu, Organizarea financial-A a Tarii RomInesti In epoca lui Mircea cel BatrIn. An. Ac R. om. S. III. T. VII. M. I. 1927, z6, H. 454 483. 2 N. lorga, Istoria comertului. 1, 39 3. Al. Stefulescu, Manastirea Tismana. 48. 4. Arhiva Istorica, I, 177. 5. C. Moisil, Monetele lui Radu I. Basarab, 123 125.

www.dacoromanica.ro

52

Cifrele cunoscute privitoare la tributuri, donatiuni s imprumuturi nu indica desigur toate cantitdtile posedate de Domnii munteni sau de cei moldoveni; trebue sa fi fost rezerve considera-

bile, din moment ce numai tributul atingea suma enorma de 7000 marci i cand Vladislav avea venituri anuale asa de mari,. incat numai unei singure donatiuni putea sa-i destineze o suniä

de importanta celei date, fagaduite i pe fiecare an in viitor. Desigur e de admis, cä toate aceste valori reprezentau numai o parte din cantitatile pecuniare acumulate de Domni, cad trebue sä fi fost detinatorii unor frumoase averi banesti. Se pune insä problema, care este origine acestor valori mobiliare, care a fost modul lor de formatie, pentruca avand raspunsurile necesare sä posedarn Inca un element i Inca pre-

de apreciere a starii economiei noastre, privita din punctul de vedere al schimbului. Tinand searna de calitatea tios

persoanelor mentionate ca detinatoare, aceste averi pot proveni

din doua surse: din veniturile domniei si din maripularea. averei particulare a Domnului. Dintre veniturile domniei, s'ar

putea mentiona in primul rand (ladle i vamile, caci de 0. provenire direct din mine a acestut metal, nu se poate varbi, de oarece la noi nu s'a cunoscut niciodata o productie abundenta de aur i argint. Dupa o parere recenta 1) se afirma in veacul al XIV-lea, riddle par a se fi platit in naturl Dom4 nului, fiind luate din ceiace produceau locuitorii tare. Materialul documentar existent nu iinpune o concluzie precisa mnt acest sens. Documentul lui Mircea atribuit anului 1399, corectat in urma la 1409, indica ca dad, oieritul, porcaritul, albinaritul, galetaritul, vinariciul, gloaba, caii de olac, boii de carat, cat i un venit domnesc, amintit in celelalte trel documente din veacul al XIV-lea, pe care le intrebuinteaza Vladescu. Nu reese de loc, de nicaeri, ca s'ar fi putut pläti in natura., iar

faptul ca domniei, pentru intarituri de acte i se plateau cai, nu poate fi o indicatiune, deoarece aceasta plata putea avea un

cu totul alt sens, i dovada este ca se pastreaza Inca, intr'o vreme and stim precis, ca därile se achitau in bani. In docu1. I. Vladescu, op. cit., 31.

www.dacoromanica.ro

53.

mentata rnonografie a lui C. C. Giurescu, se sustine parerea contrarie, anume cä cheltuelile domniei n'ar fi putut fi satisfacute numai cu venitul vamilor i deci a trebuit.. sa se puie si un impozit personal pe cap de locuitor"1), un regim fiscal existand Inca din momentul fondarii priocipatelor i care ar fi putut fi de influentä ungureasca. Insuficienta veniturilor vamale, nu constitue desigur un fapt concludent in favoarea existentei unei dari monetare pe cap, cad daca aceasta insuficienta ar fi existat, ceiace iar nu e sigur, ar fi putut fi cornpensata i cu dari in natura, nu numai direct in bant. Decti ipotezelor cari se elaboreaza fie intr'un sens fie in altul, trebuie sà li se caute un teren mai solid decat cel de pana acum. Mai multe probabilitati de o sigura orientare am putea s. avem daca am tine in seama destinatiunea clàrilor. Fireste ca ele corespundeau unor nevoi reale, dar oricit de numeroase ar fi fost aceste nevoi, este greu de admis ca produsul plapi darior, eventual facuta in natura, sä fi devenit simple valori de intrebuintare a curtii domnesti. A putut ramâne un prisos, care s5, ia drumul schimbului i datoritä caruia sa" se fi adus o serioasa contributie la formarea averior banesti ale Doffnior. Oricum ar fi fost facuta plata lor, totusi därile trebuie sa fi fost un sprijin real la imbogatirea voevoztlor, la a caror venituri se adauga acel al vamilor vandute, ale caror taxe erau dupa cum se stie in bani. Dar in momentul and este doved.it, ca in circulatia principatelor erau cantitati apreciabile de bani si cà cel putin tranzactiile marfurilor importate i exportate trebuiau sä se inlaptuiasca pe bani, ce ar fi putut oare impiedica domnia, ca sa traga macar prin uncle dari, daca nu prin toate, o parte din aceasta cantitate monetara, pentru a fi scutita ceI putin partial de greutatile inerente marelui comert pe care 1-ar fi reclamat schimbarea produselor percepute. Cu atat mai mult darile in moneta cel putin partialputeau fi posibile cu cat si la vecini, era tendinta de parasire a darilor in natura, 2), de pilda la Sarbi, unde multe din ele se plateau in bani.3) 4), t. Organizarea financial% 28. 2. C. Jiraek. Geschichte der Bulgaren. 410. 3. Ibidem, Staat und Gesellschaft. II, 66 i urm. 4. Inteo lucrare consacratä altui subiect, N. Iorga a sustinut existenta

www.dacoromanica.ro

54

Despre manipularea unor averi personale ale Domnului, nu §titn nimic, dupa cum nu avem nici o lamurire despre deosebirea domeniului public de cel privat, confundat in unul sinigur, lucru confirmat si recent 1), asa c ramAnem la primele izvoare pc care le-am indicat provenientei averei domnesti. Acumularile

hanesti ar proveni astfel din sustragerea din circulatiunea interioara a unei parti din numerar, datorita mijloacelor indicate mai sus. Existenta unei circulatii monetare intense, este afirmatal si de unul dintre documentele privitoare la concentrarea numerarului. Am vazut ca Vladislav doneaz5 I000 de perperi mAnastirii Vodita i 300 la saraci. Acest mod de ajutorare implica i existenta prealabilä a unei orcat de restranse pro-

ductiuni pentru piata i o circulatie a acestei productiuni si pe bani, daca nu numai pe bani. Caci lipsa acestui mediu eco-

nomic n'ar fi putut provoca o donatie in bani, mai ales la saraci, care trebuie sä fi fost facuta cu scopul unei intrebuintaxi imediate, iar nu al unei tezaurizari. Producatorii puteau deci avea bani din care eventual sa plateasca därile domniei2). Marturii din veacul al XV-lea, aduc o noua intarire a acestei concluzii. Un document din 1415, arata ca. in Moldova banul patrunsese adanc la sate. Cu ocazia donatiunii lui Alexandru Voda facuta manastirii Humorului, acesta pune 50 ruble de argint, zaveasca pc cei ce au tinut satul acela i pe copiii lor si pe tot neamul lor"3). 0 alta indicatie o dau platile in bani a lefilor ostenesti; la 1426, un calaret din ostirea lui Dan II avea o perpera pe zi, iar un pedestras a treia parte, ceiace ar reveni la sase ducati4). Intrebuintarea banului capatase astfel o generalizare, care trecuse dincolo de sfera schimbului simplu; ea influentase unele institutii economice, cum am vazut ea' se unui bir In bani, cules la Inceput pentru Voevozi i apoi pentru Turci. Sate ai preoti din Ardeal, Bucuresti, 1902, 143. 1. C. C. Giurescu, Contribigiuni la studiul marior dregAtorii In secolul al XIV-lea i al XV-lea, 27. 2. Cp. I. Bogdan, Luptele Românilor cu Turcii pint{ la Mihai Viteazul, Buc. 1898, 41-43. 3. I. Bogdan, Despre Cnejii Romini. An. Ac. Rom. II XXVI p. 26. + N. Docan, op. cit. 62; I. Minea, op. cit., 185; C. Moisil, op. cit 39.

www.dacoromanica.ro

55.

intamplase cu organizarea vamilor, §i cum se intampla acum cu organizarea armatei. Economia veacului al XIV-lea, avea astfel caractere specifice

economiei monetare. Banul era acceptat nu numai ca un

cel putin in instrument de schimb, intrebuintat §i la sate, §i folosind nu numai claselor bogate, ci i oamenilor uncle, saraci, dar functiunea sa influentase organizarea unor institudaca nu_ tiuni economice i politice pe baza monetara, vama, dArile,---§i armata, dupa cum reese pentru inceputul secolului

al XV-lea. Aceasta adancd penetratie a banului, determinase nevoia maririi circulatiunii, pe care o confirma baterea monetelor indigene, iar tendita de acumulari monetare, ne arata CA banul metalic devenise expresia bogatiei economice §i de sigur un pivot al puterii politice. CA aceastd economic nu era o eco-

nomic tnonetara complecta, este neindoelnic; ea nu era in faza and banul poate exprima totalitatea valorilor existente si trebue sá fi fost tric,ä numeroase cantitati §i specii care sa-§i fixeze existenta §i sa-§i determine masura independent de bani.Aceasta o afirma in special numeroasele donatiuni ale voevozilor, facute in naturA; chiar i donatia, monetara a lui Vladislav I este complectatä cu o insemnatä. cantitate de produse. Cu atat mai putin credem, c. s'ar putea vorbi de o generalizare a perceperii veniturilor particulare in bani 1). Totui pana la economia naturala este o mare departare. In posesia acestor noi elemente pe care le detinem cu privire la schimbul §i organizarea unor institutiuni economice

din veacul al XIV-lea, se pot intr'o oarecare masura indica solutiuni pentru chestiunile discutate anterior, in legatura cu sistemele primitive de schimb, i mai ales cu locul ocupat de ele

in circulatiunea produselor. PAtrunderea banului in organizari de stat, tendinta de a-1 acumula, folosirea sa chiar partiala in z. Documentul din 1392, al lui Roman VodA, Intrebuintat de VM-

descu

i

pe care ll reproduce Inteo notA, in modul urmAtor : am dat

slugei noastre Ianaq Viteazul, pentru a lui credincioasA slujbA, trei sate pe

Siret, In mina lui cu tot venitul In bani", 48 nota io, luat din Arhiva lstoricA, z, 18-19, este grqit reprodus, pentrucA In Arhiva atit in text cit 0 In traducere nu este vorba de tot venitul In bani", ci de tot venitut in vecia.

www.dacoromanica.ro

56

circulatie, emisiunile monetare indigene, sunt fapte care atesta cä economia schimbului nu era nici dominata i nici cu tenr

dinta de a pastra aceste sisteme primitive de schimb. Cu atat mai putin deci, se poate vorbi de o economic naturall, care este consecinta fireascl a dominarii acestor sisteme. Se poate deci spune, atat cat ne permite putinul material existent, ca o economie naturala a circulatiei in sensul complect al acestui cuvânt, este stealing, de istoria noastra economica. Ea nu

se gaseste nici la inceputurile statelor noastrecel putin in a doua jumatate a seoolului XIV pentru cea dintai neputandu-se predza Inca nimic, 5l cu atat mai putin se poate vorbi despre ea in veacurile urmatoare.

Se pare chiar cã imprejurarile erau de asa natura, incat dadeau economiei noastre monetare aptitudinea de a se desvolta cu mare repeziciune. Este interesant de urmärit intensitatea pe care o atinge in epoca lui Stefan cel Mare. Din certetarea materialului documentar reiese, el economia noastra monetara atinsese un grad de dezvoltare superior veacurilor urmatoare. Aceasta se vede din generalizarea intrebuintaxii

banului in domenii variate, cat si din cantitatile insemnate in gloabele monetare ce sunt semnalate1). Amenzile justitie, sunt platite in bani i importanta delictelor sau a crimelor avea sa se masoare dui:4 cantitatea monetara ce trebuia sa fie platita 2). Ori, in veacurile urmatoare, de cele mai dupa cum dadearn multe ori, gäsim gloabele platite in vite, zaexemple mai inainte. Tot asa i garantiiile judiciare vestiledin toate documentele reiese cä erau platite in bani 3). In tranzactiile particulare, socotind dupa numarul docutnentelor colectate de I. Bogdan, banul apare aproape in unanitnitatea cazurilor ca mijloc de schimb, i de foarte putine ori, partile se,servesc si de vite ori produse. Comparativ cu veacul al XVI-lea sau al XVII-lea, proportia documentelor atestand un fel de schimb si a celor atestand pe celalt, este cu mult ma mare pentru veacul al XV-lea, in favoarea schimbului pe bani. 1. Vezi i I. Ursu, Stefan cel Mare, Bucureti, 1925, 329 i urm. 2. I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, 31. II, 265. 3. Ibidem I. 33, 42, 68, 69, 195.

www.dacoromanica.ro

§ 3.

Consolidarea economiei monetare. I. Organizarea interioar

i formele circulatiunii.

Doul imprejurari principale au conlucrat, ca economia noastra de schimb sà inregistreze asa de tirnpuriu fenomene supe-

rioare, ca acele monetare. Acestea sunt: o oarecare traditie monetara i apoi,

pricina decisiva organizarea statelor. Dupà cum aminteam mai inainte, voevodatelor anterioare Donmiei, nu li-a fast de loc straina intrebuintarea banilor. La

1247, Lythuon voevodul ;aril Severinului, este cunoscut ca trlbutar Ungurior. Fratele sau, prins in lupta din 1279, acefasi in

care Lythuon Ii gasise moartea, este tinut prizoner pana isi räscumpara viata cu bani1). Acesti bani trebue fireste sa fi provenit dintr'o circulatiune oarecare interioara, pe care la intemeiere, cel putin in Tara Romaneasca, a mostenit-o noul stat. Este stiut ca la toate popoarele europene, organizarea statelor este sirnultana cu introducerea sau dezvoltarea econorniei

banesti. Aceasta, mai ales cand organizarea se efectuiaza prin cuceriri. Un exemplu interesant ni-1 da Rusia, pentru care

dominatiunea Tatarilor a fost de o importantà covarsitoare, deoarece atunci s'a schimbat reginiul fiscal natural cu un sistern fiscal banesc, impingandu-se economia rasa dintr'un salt dela faza economiei naturale la aceia baneasca 2). 1. N. lorga, Istoria comertului I, 35; Onciu, Istoria Rominilor, 28. 2. J. Kulischer, op. cit., 402 si urm.

www.dacoromanica.ro

58

Nevoie de bani, Domnii vor fi avut dela hiceput, nu numai pentru luxul curtii, dar si pentru razboaie, care intotdeauna st oriunde au cerut bath multi. i despre lipsä de razboae nu se poate vorbi la noi, mai ales in primele veacuri. Chiar Basarab

I, (dupa Onciu), poarta si participa la diferite lupte, ca cea contra lui Carol Robert, aceia contra Bizantinilor i SArbilor. Desigur printre imprejurarile care au dus la introducerea din ce in ce mai adana a economiei monetare, trebue arnintia §i calitatea instrurnentului de schimb care este banul, superior tuturor celorlalte instrumente de schimb. Peste tot local s'a constatat tendinta de inlAturare a trocului sau a schimbului pe monetavita oriprodus, din moment ce o populati.e ia contact cu schimbul pe bani. Organizarea economica trebue atunci sa se adapteze acestei nevoi i monetizarea relatiior de schimb ca si a celorlalte, provocate de fenomenele circulatiunii, sA tinda .catre consolidarea definitivA a economiei monetare. Dar daca .acesta este un factor general care contribue la consolidarea economiei banesti, exista numerosi factori locah, cu actame limitatä asupra fiecarei tart care orienteaza intr'un sens sau altul, formele i fenomenele schimbulm. Dar mai inainte de a cerceta acesti factori, o chestiune prealabilä se pune: ce inseamna exact o consolidare a economiei banesti i ce fapte sau tendinti exprima aceasta consolidare. In sens general, prin consolidarea economiei banesti, sau mai bine zis, prin inrAdacmarea sa, trebue sl intelegem atingerea acehu grad de desvoltare, and functiunile banului metalic stint in intregime exercitate, and prin ele se determina o influenitA hotaritoare asupra organizarii economice, si mai ales cand prin ele se poate exercita acea presiune socialä, caracteristica boglPei bartesti. Cand paralel cu aceste fenomene, banul ajunge sA exprime i s poata pune in circulatiune, totalitatea valorilor economice, atunci economia bäneasca a atins complecta sa idezvoltare.

Consolidarea unei economii monetare, nu este dect exprimata

numai de formele schimbului. Interventiunea moneteivita, produs ori mixtä, nu poate ea singurA sa arate deplin, faza de

4:lesvoltare a schimbului, acidupà cum vom vedea ulterior

www.dacoromanica.ro

59

cu toata intrebuintarea mai frequenta in veacul al XVII-lea §i chiar al XVIII-lea a acestui gen de monete, economia monetara a principatelor se consolida din ce in ce mai mult. Revenirea partiall la monetavita oriprodus, nu poate fi privita ca un regres al economiei monetare propriu zise. Ea este provocata de insuficienta rezervei de numerar, disponibild in circulatiune, fenomen care poate proveni fie dintr'o rarire reala a monetelor, fie dintr'una relativa adica din inmultirea numärul'ui de tranzactiuni. Asemenea fenomene s'au produs din bel§ug in trecutul economiei noastre de schimb. Intensitatea lor a variat, fiind in funcOe de numero§i factori, iar consecinta lor imediata a fost intrebuintarea celei de a treia categorii de monete: monetele mixte, alcAtuite din bani impreung cu vite, ori cu produsele cele mai variabe. Cumparatorul neavand totdeauna la indemana canttitatea necesarA de moneta metalica, pentru a echivala valoarea märfii cumparate, o complecta cu o alta valoare, vite: boi, cai, oi, ori produse: grAu, miere, malai, etc. Sistemul acesta s'a practicat

Inca din secolul al XIV-lea §i a fost frequent in veacul al XVII-lea §i. al XVIII-lea. Gasim cazuri dintre cele mai variate

§i uncle dintre ele chiar pline de interes. In 1619, o too§ie este cumparati cu 1400 aspri i 2 boil), iar doi ani mai tarziu o alta este vânduta pe io galbeni §i 2 boi de negot2). Cam in aceia§i epoca o tiganc.1 este patita cu 40 lei §i 2 boi 3), iar un tigan la 1640 este estimat §i cumpArat cu 30 aspri plus 2 boi4). Altadata pretul unei singure tranzactiuni este alcatuit din 40 zloti tátre§ti, 30 taleri, 20 lel, 25 ughi §i i bou bun6); in alt caz 550 taleri de argint, 3 perechi de boi §i To vaci Cu vitei, platesc trei sliti in pustiu la Toporul 6). Vitele albe constitue de cele rnai multe ori, mijloacele cornplec tatoare ale pretului metalic7). Pentru acela§ scop, ceva mai i. I. Bianu, op. cit., 55. 2. Ibidem, 59. 3. Ibidem, 55. 4. Bibl. Ac. Rorn. Cre0. Colect XIV, 13z. 5. G. Ghibilnescu, Surete i isvoade, lspisoace i Zapise. II, 27. 6. Idem, Surete i isvoade. IX, 143. 7. Uricariul, XVIII, 361, XXIII, i3 G. Ghibanescu, Surete i isvoade. II, 24, 25, 35-36, 274; IV, 20, 90, 105; V. 45; VI, 57; VIII, 20, 37, 248, 290, 315

www.dacoromanica.ro

,50

rar insa, sunt uti1izai i caii. Inca din 1493 o mo0e este cumparata cu 420 aspri §i I cal, iar un munte cu 330 aspri §i un -call), cazuri repetate i altadata subt diverse forme2). Alte soiuri de vite §i diverse producte indeplinesc acela§i rol; mai des se mentioneaza oile, porcii, mierea, branza, mälaiul, pânea,

sau chiar produse industriale ca postavul3). Deasemenea si gloabele care de obiceiu trebuiau acbitate in vite ori bani, se platesc cateodata in aceasta forma mixta. Astfel este cazul

din 1696, cand o gtoabä se plate§te cu 30 de ughi, 12 oi, brgnza §i 12 miei negri4), iar o de§ugubina dela moartea unui Turc, e platita cu 360 z10, 7 iepe §i 13 cai5). Acest sistem de preturi vine sa afirrne, ca circulgiunea de bunuri e§ise din faza schimbului in natura. Nu poate fi vorba aici de un schimb in natura, sau de unul pe baza unui produs oarecare, pe Ianga care s'ar adauga bani metalici. Dupa cum vom vedea imediat, chiar

fata de aceste produse-elin moment ce se inglobau in pre,partile luau o atitudine imbibata, de mentalitatea unei economii monetare. X, 143, 151, 159, 16o; Cuzestii, p. XX; Ispisoace si Zapise 12, 133, IP I, 36, 157, 223, II", 37; Al. Stefulescu, Gorjul, p. XILX, LXV, LXVII, 159, 259; Din trecutul Gorjului, xo, 115; Documente slavo-r omlne, 505; I. Bianu ; .op. cit., 23; N. Iorga, Studii si documente, V' 84, VI 484; XVI 187; Documente mai ales argesene. 91; T. Stefanelli, op cit., 13;1. Filitti, Arhiva Cantacuzino, 227 ; Rev. lon Neculce", IV, 18o ; Julian Marinescu, op. cit., 67, 70. i. Al. Stefulescu, Documente slavo-romine, 34. 2. 1. Bianu, 158; G. Ghibánescu, Surete si isvoade, II, 233, III, 194; IV. -205, 212; XVI, 28 XX. 124. Cuzestii, 199, 207; P, 181; Al. Stefulescu, Tismana, 400; Doc. slavo-romine, 34, 142; N. Iorga, Documente mai ales argesene, 78 ; Re vista istoricA, X, (1924,) 266 ; N. Docan, op. cit., 69, 70, 73 ; Rev. Ion Neculce", V. 279. 3. Arhiva Istorica, I, 95, 128; Uricariul XXIII, 184, 255; XXV, 33; G. Ghibanescu, Surete i isvoade. II, 144, III, 171,-2; IV, 7, 205, 211; V, 17, 29, VI, 42, 72, VIII, 19, 37, 248, 290, 315 ; Cuzestii, p. XX, 268; XVI, 137; IX, 143 151, 159, 16o; X, 91, 175; Ispisoace i zapise I', 129; IP, 36, 123, 125, 157; IIP, 149-151 ; III', 37, 42, IIP, 16, 144 ; V', 50; Vlad Vodã Calugarul, Arhiva Iai, (1896), 134; Al. Stefulescu, Gorjul, 48; Doc. slavo-romine, 50, 51, 142, 146, 206, 228, 264, 372, 399; R. Rosetti, Cronica Vascanilor, 118; N. lorga, Studii si documente, V, 97, VI, 484, XVI, 187; Istoria Bisericii rominesti, I, 272; Ostasii dela Prut, An. Ac. Rorn., II, XXXVI, 144; Documente mai ales argesene, 97; T. Stefanelli, op. cit., 47, IN; N. Docan, op. cit., 71, 82, 83, 88-89 91, 93, 94; Arhivele Olteniei", 112, 125. 4. T. §tefanelli, op. cit, 16. 5. G. Ghibãnescu, Ispisoace, IV', 154; Vezi si Surete i isvoade, XVI, ro; Al. tefulescu, Gorjul istoric p. XLI-III, 215; Din trecutul Gorjului; 59; R. Rosetti, op. cit., 192, nota I, 193, 194; A. Vitencu, Vechi docurnente, 9 ; Rev. .Ion Neculce", V. 218.

www.dacoromanica.ro

61

0 cercetare mai anidnuntita ne va arata Ca dincolo de aceste manifestari, stä o economie de schimb cu o structura esential monetara. Urmarita in evolutia ei, se constata tendinta permanentä spre consolidare, in intelesul pe care 1-am precizat anterior. 0 serie de fenomene din domenii variate, contribute a clovedi aceastä stare de lucruri, i dintre acestea patru sunt mai principale: 1. evaluarea prealabila in monetä metalled a moneteivita

.oriprodus; 2. intrebuintarea generala a monetelor de socoteala; 3. mentalitatea populard monetara §i 4. mercantilizarea ideii de bogatie. Prime le doua fenomene rnärturisesc o deprindere adanca a intrebuintarii banului, nu numai in ceiace priveste atributele sale materiale, ci si functiunile sale economice; raritatea banilor sau lipsa din circulatie a unor monete, cu care se obisnuise poporul, aduc institutiuni noi, in legatura cu banii me-

talici, a earor atribute abstracte vor fi pe deplin utilizate. Atat until cat i celalalt fenomen, se produc din belsug, repetandu-se in diverse epoci i locuri. Cel dintaiu fenomen, aprecierea prealabila in moneta me-

talled a valorii produsului, care serveste ca instrument de schimb, se produce atunci cand schimbul se realizeafd printeun pre; format din vite ori produse, sau vite, produse i bani. De

pilda un pdmant urma sa se vanda pe 2 boi i trei oi; mai inainte insa ca tranzactia sa se efectueze, valoarea pamantului se aprecia in moneta, apoi se aprecia in acelasi fel si valoarea vitelor, iar in actul de vindere-cumparaTe se trecea mai totdeauna, ca s'a platit de pilda 2 boi si 3 oi, pretuite la atata in bani. Pentra ca pretul astfel compus, sä exprime cat mai just valoarea lucruki, aceasta operatiune se pare cd se facea adeseaori de oameni straini tranzactiuni, i cari aveau rolul unor

arbitri, indicati in unele documente ca oameni buni", oralseani" l) sau razesi.". Avem acre in care se mentioneaza chiar ca acestia au iscalit i actul de vanzare 2). Estimatiunea desigur 1. I. Bianu, op. cit. 64. 2. N. Iorga, Studii si documente, XVI, 400.

www.dacoromanica.ro

62

facura pe pretul curent, se numea biciuluialä", §i se intalne§te Inca' din veacul al XV-lea, continuand neintrerupt pana in secohil al XIX-lea1). Ea trebuie sa fi avut loc in toate cazurile, iar faptul ca, nu se gase§te mentionata decat in unele documenite, se datorete probabil imprejurarii, cä fiind o operatiune atAt de curentl, nu se mai socotea necesar de a o trece in act. Al doilea fenomen, pe care 11 semnalam ca specific unei eco-

nomii monetare consolidate, este intrebuintarea generala a unor monete de socoteall. 0 atare moneta nu are niciodata o existenta materiala, ci numai una idealä. Ea reprezinta o valoare nominari, care servete de masura valorii bunurilor, insä functioneaza gratie unei alte monete, avand o valoare intrinseca, sau a unui produs oarecare. 0 moneta de socoteala Ii face loc de obiceiu in economia unei täri in modul urmator. In circulatiune se gasesc la un moment dat o suma de piese metalice prea mici, care din aceasta cauza ingreuiazá operatiile cu valori mai mari. Atunci un multiplu al acestei piese serve§te ca unitate aritmetica fara ca el sä reprezinte i o unitate materialà. Un alt mod de penetratie al acestor monete, e tocmai cel Myers. Circulatia este dorninata de o moneta oarecare, cum a fost de pilda la noi leul; acesta avea ca submultipli: paralele, banii, 40 din primele §i 1 20 din cei dealdoilea alcItuind un

leu. Din motive asupra carora nu putem insista acum, dar asupra carora revenim mai tarziu 2), led metalic a dispgrut din circulatie, insä el constituia o rnasurä de valoare a.,sa de potrivitä cu cerintele economiei noastre, !nal locuitorii l-au pastrat, intrebuintaridu-1 in mod ideal, socotind numai in lei ins5. vanzarid i cumparând ca monete reale. Astfel t. Uricariul XII, 295; Arhiva lstoricA, l', 71, 86-87, 9,5, 128 ; G. Ghiblnescu, Surete i lsvoade, II, 217, 233; III, 67-68; IV, 44, 86; IX, 159; X. 91, 175; XIV, 40; Al. §tefulescu, Din trecutul Gor.jului, 20, 29, 54, 57; Gorjul, 22 I. Bianu, op. cit., 148; N. lorga, Studii ,qi documente, VI, 97; XI, 262; XVI;

400; Neamul Agarici An Ac. Rorn. XXXVH, II, 194; Docurnente mai ales argerne ale Eforiei sndalelor civile, I, Bul. Corn, 1st. a Rom , III, 1924, 77; Revista istoricA, XI, (1925), 46; XII, (1926), 254; atefanelli, op. cit., 29, 38-39, 55, 214; §t. Greceanu, Genealogiile documentale, II, 12, 14, 189, 274, 275, 277. 278; Vitencu, op. cit., ro, 22. etc. etc. Asernenea cazuri se gAsesc extrem de nurneroase; unele se mai glsesc indicate §i In notele referitoare la schimburr.

2. Vezi cap. DouA sisterne monetare ale leului. 143-170.

www.dacoromanica.ro

63

populatia principatelor s'a servit de aceastä monetä de s000teall mai bine de un veac, de pe l,a jumatatea veacului al XVIII-Iea

papa la reforma din 1867. Sunt probabilitatia cdror discucä i alte monete tiune urmeaza sa fie flcutä in aka parte, au indeplinit un asemenea rol, dupa ce avusesera o circulatiune foarte activd §i se inrädacinaserl in econornia tärii. Astfel au fost zlotii i talerii. Numismatii §i istoricii no§tri, sustin cà asemenea fenomene monetare nu sunt straine, intr'o oarecare masura, chiar veacului al XIV-lea i al XV-lea. Dupa. N'. Docan1), termenul some" intrebuintat pe timpul lui Stefan cel Mare, ar reprezenta o monetä de socoteald. C. Moisil crede cá §i perpera, pe care o intalnim in Tara Romaneasca, ar fi fost o monetä de socoteall2). Se sustine deasemenea ca scotul, fertunul i grivna ,nu erau monete reale. ci reprezentau num.ai o

valoare ideala, care se exprima curent prin gror, un scot fiind alcatuit din 2 gro0, un fertun din 6 scott §a o grivna din 4 fertuni3). In favoarea consolidärii economiei noastre monetare, mai vorbesc, dupa cum aratam, §i alte fenomene decat cele doua amintite mai sus. Aceasta rezultä tot aa de elocvent din mentalitatea monetara populara, exprimata in diverse chipuri. 0 caracterizare populara a monetei spune ca banul ca o cumpana

toate le potriveti dupà al sau prer4), aratând astfel prin aceasta plastica formula, ca.' poporul intelesese pe deplin rostul banului, nu numai ca instrument de schimb, dar §i ca etalon natural de valoare. Intre definitia lui Marx, in care se spune ca

banul este un echivalent general al marfurilor i intre ideia populara, ca banul servete a exprima prin pret valorile re1. I. Bogdan, Documentele lui §tefan cel Mare, I, 212 - 213. I. Nistor, Handel und Wandel, in der Moldau bis zum Ende des XVI Jahrhunderts. 1912. 115 si urm.; C. Moisil, Consideratiuni asupra monetelor lui Mircea cel BAtrin, Bul. Soc. Num. Rom. X, (1913) 20. p. 39-40. 3. C. Moisil, MonetAria TArii Rominesti, 121, 144-145; In Bosnia, in orasele 2

de pe tArmul estic al Adriaticei, in Serbia si in Venetia, in veacul al

XIII-lea i al XIV-lea perpera era numai o monetA de socotealA. Emilian

Lilek, Die Schatzkammer der Familie Hranidi, (Kosaca) in Wissenschaftliche Mittheilungen aus Bosnien und Herzegovina, v ol. 11, Viena, 1894, 153 cp. Jireek, Geschichte der Bulgaren, 444 nota 86 + I. Zanne, Proverbele Romanilor, Buc., 1903, IX, 19o.

www.dacoromanica.ro

64

ciproce ale marfurilor, cred ea' nu este nici o deosebire; ambele prind in formule deosebite acela0 fenomen. Multiple ghicitori,

proverbe, pove§ti, 0 mai ales poezii populare, atesta panä la evidenta faptul, ca banul avea in viata satelor un rol definitiv fixat, ridicat adesea 'Ana la importanta elementelor ftmdamentale ale vietii. In poeziile populare apar numele celor mai variate monete: zloti de aur, care dispar din circulatiune pe la jumatatea veacului al XVII-lea, pentru ca subt aceasta denumire, sa intalnim mai tarziu o mica monetà de argint intr'o continua depreciere, galbenii venetici, irmilicli turce§ti, rublele ruse§ti, galbenii austriaci i olandezi, icosarii, rubielele i altele Inca, se intalnesc de numeroase ori, servind nu numai pentru

stabilirea frecventei in circulatiune a unei monete, dar intr'o oarecare masura §i la precizarea epocii de elaborare a unei atari productiuni literarel). Al patrulea fenomen caracteristic §i pe care il semnalarn subt denumirea de mercantilizarea ideii de bogatie, este unul dintre cele mai insemnate. Cerinti metodice impun ca expunerea sa sat fie lasata mai la urma, cAnd va fi facutä impreuna cu cercetarea reactiunii antimercantile, care se constata in trecutul pnni. Bogatul i sdracul Ada-mi mie vin d'un zlot SA-1 beau cu bogatul tot. .

. .

.

.

Tu ai bani de vinturat

Galbeni multi de semAnat. Alexandri, 41, 42.

Tot cu galbeni venetici De cite o sutA si cinci Cu mahmudiele turcesti Cu rubiele arapesti Cu groase lipovenesti Cu dinari moldovenesti Si cu grivne muntenesti Hajdeu, Etym. Magnum 2420.

Corbea

Doind

Nu ti-i rosul de vInzare SA-ti dau galbeni i parale Cu bani sA ti-1 plAtim Cu galbeni sA-1 cumpenim Venetici de cite cinci.

Revista p. Ist. Arh. si Filolog. V112, 423).

Badiul

Infra In odaia mea Umple cu galbeni poala

Si salba-i de gologani FAcutA de doi ciobani Salba-i de sorocoveti Facuta de logofeti Si salba-i de irmilici Facuta de doi voinici ii salba-i de icosari FAcuta de doi primari *i salba-i de galbenasi FAcutA de coconasi.

www.dacoromanica.ro

Hajdeu, Idem 2421.

65

cipatelor noastre. Sà examinam deci factorii, care au conlucrat la procesul consolidArii economiei noastre monetare. 2. Factorii generali.

Sistematizand acesti factori dupä natura lor asa cum se reliefeaza dintr'o privire de ansambla, indreptata asupra trecutului nostru, ei s'ar putea grupa in 3 categorii i anume: politici, economici i psihologici.

i. Din categoria factorilor politici, cari au putut exercita o influenta reala asupra economiei noastre de schimb, trebue sä se mentioneze: a) ridicarea armatelor i purtarea rdzboaelor; b) suzeranitatea turceascd. a) In toate tàrile armatele au necesitat cheltueli man i deci Statul sau Domnul trebuia sä poseada insemnate cantitAti de numerar1). i la noi nevoia de armata a trebuit sa reclame

sumi mari de bani, fie pentru plata ostenilor 2), fie pentru I AmAnunte si concluzii privitoare la aceastA chestiune In Apus In W. Sombart, Krieg und Kapitalismus, Munchen und Leipzig, 1913. 2. In istoriografia noastrA, chestiunea platii ostasilor si a cAror anume. nn este bine precizatA. Am vAzut cA. pe timpul lui Dan este vorba de ostasi plAtiti; tot asa in vremea lui 11ia 1433-35. Acesta plAteste de ostas cmc grivne pe lunA, ceiace face dupa socoteala lui Bogdan 15 zloti pe lunA (1 grivna 3 zloti turcesti). Bogdan crede totusi cA pentru aceastA epocA lefegiii aproape nu existau si daca-i constatAm din cind In cind, de pilda subt llias ei par a fi chemati mai mult pentru garda personalA a Domnului sau ca mstructori, decit ca sA intAreascl toiul armatei". (Citeva observatiuni asupra indatoririlor militare ale cnejilor si boerilor moldoveni in secolul al X1V-lea si al XV-Iea, An. Ac. Rom., S. 11, XXIX, 622, 624). Prin ostirea in leafd mentionatA des de cronicari, ar trebui sA se inteleagA dupA Bogdan numai mercenarii, lefegiii. (Ibidem, 11-15, 16). Mentiuni de ostasi platiti, strAini sau bAstinasi, se Infalnesc des s,i intotdeauna, ca platiti de Domn. Mihai Viteazul are soldatii sAi, angajati din Ardeal, platiti cu leafd in bani, hranA, i imbrAcAminte (Hurmuzaki, XlI, 44; N. lorga, Documente nouA,

In mare parte rominesti relative la Petru Schiopul si Mihai Viteazul,

An. Ac. Rom., S. 11, XX, 471-2). Letopisetul Tarii Moldovei, atribuit lui Nicolae Mustea, povesteste ca Duca VodA nu voia sä cheltuiascA bani cu oastea pentru scumpetea lui" (Ed. Kogalniceanu, 11, t. Ill. 21). iar Cantemir in Descrierea Moldovei spune cA Domnii depe vremea sa, gAseau mai intelept sA stringA banii In lAzi, decit sA-i cheltuiascA cu ostirea. Asupra acestei chestiuni cp. memoriul. I. Bogdan, Documentul RAzenilor din 1484 §i organizarea armatei moldovene in secolul al XV-lea, An. Ac. Rom., S. If, XXX. 1908 si N. lorga, lstoria armatei. G. Zane

5

www.dacoromanica.ro

66

inarmarea lor. In documentele veacunlor XVXVII-lea, abundA cumparaturile de articole pentru rdzbaiu, ca arcuri, arme, scuturi, sabii, pusti, spade, sageO, fier de arme, otel, importate de

cele mai multe oH din Brasov si Tara Ungureasca. In mod continuu, in primele trei veacuri, o parte insemnatä din venitu-

rile taxii, vor fi mers in aceasta directie. Chiar in epoca lot Brancoveanu,deci intea vreme cand nu se mai putea vorbi de adeviarate armate,cheltuiala pentru ele era cea mai mare dintre toate cele in.terne, adica cam 60-70.000 taleri anual 1). Cu atat mai mult nevoile armatei reclamau in primele veacuri o satisfacere imediatä, cu cat razboaiele erau si mai dese si mai grele. Sumele de bani consumate cateodatá de ostiri, erau asa de maH, incat cantitatile procurate de tara sau domnie erau cu totrul insuficiente i trebuia sa se apeleze la altii, mai ales la

crestinii de pe aiurea. Sunt cunoicute astfel, cererile insistent' ale lui Stefan cel Mare si ale lui Mihai Viteazul, adresate in repetate randuri crestinatatii, care oricat ar fi fost de lipsita de interes sau generozitate, tratusi trebuie sa fi trimis ceva bani

in tara. Plata in bani a unora dintre astasi, contribuia malt ca sä se creieze din acesti oameni, agenti pretiosi ai economiei monetare, caci punandu-i in contact mai stranis cu banii, Ii obisnuia a vedea in ei, daca, nu wax un instrument de schimb de o calitate superioarA, dar cel mai pretios mijloc de acumnlare de valori. Instirutia armatei nationale contribuia deci pe trei cai la monetizarea economiet de schimb i progresiv la consolidarea economiei monetare: prin märirea cantitatii de

numerar aflator in tara, prin activarea circulatiei sale datorita numeroaselor cumpararturi i prin crearea unor agenti obisnuiti cu manuirea banului. b) Al doilea factor care a exercitat a influenta covarsitoare, mai mare chiar decat intretinerea armatelor, a fast situatiunea principatelor, din epoca suzeranitatii turcesti. Efectele acestei suzeranitati au trebuit sa fie cu at:It mai maH, cu cat aproape in tot cursul duratei sale, economia principatelor rebuise sa 1. I. Bogdan, Documentele lui tefan cel Mare; Documente moldovenesti, Re latille etc , Stoica Nicolaescu, Doc. Slavo-Romine, etc., Silviu Dragomir, Documente noud privitoare la relatiile Tarii Rominesti cu Sibiul in secolii, al XV-lea si al XVI-Iea, Buc. 1927.

www.dacoromanica.ro

67

satisfacta multe dintre nevoile Tarigradului. Chiar daca din relatiile dintre principate si Turd, pe care ii provoca aceasta suzeranitate, am tine seamd numai de obligatia platii unth tribut, si tot ne-am gasi in fata unui fapt indeosebi insemnat pentru economia Orli. Sumele cu acest titlu, pe care principatele le-au plätit Turcilor, sunt mari chiar dela inceput, devenind foarte mari cu un veac mai tarziu. Inca din 1456 Mol-

dova este impusa la un tribut de 2000 de galbeni unguresti1), urcat in timpul lui Stefan cel Ma,re la 4000 2), suind mentMuta i subt Bogdan cel Orb3). Subt Rares tributul se tripleaza, adica se sue la 12.0004) plus alte sume si a-

ceasta intr'o epoca cand puterea de cumparare a banilor ramanea constantä. Pe vremea lui Despot, tributul crescuse la 30.000 scuzi si acesta, probabil ca sd-si consolideze domnia, II urea' la 50.000 5); sub Iancu Sasul el atinse suma de 80.000 de

ducati8) iar pe timpul lui Petru Schiopul 50.000 taleri, deci aproape 30.000 galbeni 7). In Tara Romaneasca lucrurile se petrec la fel. Vlad Tepes plateste 10.000 de galbeni8), iar cu un veac mai tarziu tributul tarii ajunsese la 21 de poveri aspri, ceiace reprezinta 2.000.000 1. Doc. Hurmuzaki, 112, 669; dupa C. Giurescu se platea tribut si mai inainte subt, forma de daruri. Capitulatiile Moldovei, 55; Cp. si N.

A. Constantinescu, Inceputurile si stabilirea suzeranitätii turcesti in Moldova, Bucuresti, 1914. 18 si urm., tribsut al pace. 2. C. Giurescu, Capitulatfile Moldovei ',rascumparator Poarta Otomana, Bucuresti, 1908, 63.

3. A. Xenopol. Istoria Rominilor, IV, 288; sau 8000 dupa alte isvoare: C. Giurescu, Capitulatiile Moldovei, 65; N. A. Constantinescu, op. cit., 61. 4. A. Xenopol, 343; I. Ursu, Die auswartige Politik der Woywoden der Moldau, Peter Rares, 1527-1538, Berlin, 1907, 10. 5. A. Xenopol, V,89. 6. Buletinul Soc. Numismatice. XVIII, No. 46, 58-59,

7. N. Iorga, Documente noua in mare parte rominesti etc., 440-441.

8. A. Xenopol, 1st. Rom. V.24. Cronicarii Turci vorbesc 'de un tribut plait chiar pe timpul lui Mircea cel Batrin, I. Minea, op. cit., 137, 247..; deasemeni i pe timpul lui Dan 11 in a doua sa domnie (dupa Dukas). Idem nota. Tratatul din 1391, 1393 sau 1411 prin care Mircea inchina tam la Turcii, obligindu-se la plata unui tribut de 3000 bani rosii si 300 193

lei argint, cercetarile de specialitate au demonstrat Ca este fals. I. Bogdan, Luptele Rominilor cu Turcii, Buc., 1894, 88; N. lorga, Geschichte'des rumanischen Volkes. Gotha, 1905, II, 76; C. Giurescu, Capitulatiile Moldovei, 25-26,

41; 1. Minea, op. cit., 247 si urm. Contra D. Onciul, Din istoria Rominilor, 56. Ar fi fost platit India oara de Vlad, 1. Minea, op. cit., 272-3.

www.dacoromanica.ro

68

bani albi, adica cam 17.500 galbeni 1). Ceva mai tarziu, subt Milmea II Turcitul se plateau 16o.000 scuzi2). In epoca lui Mihai Viteazul pretentilunile turcqti cresc §i tributul platit e de 30.000 de galbeni 3). Cu tm veac mai in urtna, in epoca lui Brancoveanu, Turcii trageau anual din Tara Romaneasca 3/4 din veniturile sale, adica o suma cam de 400.000 taleri 4). Tributul oficial merge continuu crescand. In era Fanariotilor el atinge cifre fabuloase i numai raportarea lor la suma, cheltuelilor totale, poate sä. ne dea o idee justa de ceiace reprezenta tributul pentru tara. Toate aceste sume oficiale percepute de Turci, subt titlul de haraciu, pe§che§, emphimucatesi, rachibiaua §i altele, oricat de urcate ar fi fost §i ar fi avut tendinta sä devina, pe deoparte datorita laoomiei suzeranilor, iar pe dealta multumita grijli

Domnior, au fost mai totdeauna lasate in umbra de catra sumele pc care in particular Tu:cii le-au primit dela Domni, dela du§manii lor i mai ales de la pretendenti. In aceasta privinta au ramas Un nutnar insemnat de märturii documentare, in care chiar dacà ar fi patruns o urmrt din imaginatia, cu care in toate timpurile multimile au privit averea stapanilor lor, totui ele pot sä ne dea o idee de cantitatile imense de aur §i. argint, scurse pe aceasta cale catra Constantinopol, incepand cu epoca

cAnd domniile sunt sooase la vanzare. Se spune de pitdã ca. domnia 11 costa pe Lapuneanu 200.000 de galbeni 3); tot pentru domnie Mihnea fagaduqte Turcilor 600.000 de scuzi, §i pe deasupra 100.000 beglerbegului Greciei 6), iar pentru omoras.rea rivalului sau, Petru Cercel, promite atatia bani cat ar putea duce 600 de cal?). Petru Cercel se angajeaza Ia randul lui, sa plateasca nu mai putin de 1.000.000 de techini 8). Emanuel Aron continua seria promitand pentru domnie 600.000 i. N. lorga, Doc. Hurmuzaki, XI, Prefata, XIX. 2. Bul. Soc. Num., XVIII, 46, 58-59. 3. A. Xenopol, V, 197. 4. C. Giurescu si N. Dobrescu, Documente i regeste privitoare la Constantin Brincoveanu, Buc. 1907, XLIXLIII.

5. A. Xenopol, Ist. Rom., V, 105-6. 6. Ibidem, V, 50. 7. Ibidem, V, 58. 8. Ibidem, V, 58.

www.dacoromanica.ro

69

de ducati Aceste sumi, reprezentAnd numai promisiuni, ar putea fi exagerate i deci si nu dea o orientare sigura. Presupunerea ar putea fi intr'o oarecare mäsura intemeiatd, dar nu trebuie uitat CA la Turci in asemenea cazuri, nerespectarea unei promisiuni bane5ti se platea cu capul, ceiace constituia desigur un motiv puternic, spre a deterrnina seriozitatea fagaduintilor.

Dealtmintrelea diversek plati efective atesta acest fapt, dupg cum reese din cei 22.000 galbeni cheltuiti pentru donmie de Iancu Vocla 2), sau din suma de 150.000 de galbeni dati de Iancu Sasul, tot in ace1a5i scop5). Despre banii cheltuiti de Brancoveanu se povestesc lucruri care par a fi din domeniul irnaginatiei. Nutnai in 1703 el plate§te suma de 800.000 taleri

pentru a scapa de o incurcatura 4).

i

aceste sumi cresc

inereu, reprezentand valori din ce in ce mai mari, pana. in tim-

purile noi, eaci Turcii au incasat dela Principate, chiar in prima jurnatate a veacului al XIX-lea, cantitati considerabile de bani. Aceasta stoarcere a tarii de nurnerar, nu putea ramane fárä consecinti profunde. Unele au fost senmalate de !NI. Iorga, in special acele ce privesc crearea unei clase de speculanti de

moneta, straini la inceput, dar amestecati cu indigeni mai i cari in legaturi cu finanta de peste granita, ofereau credit Dornnilor, pentru satisfacerea nevoior urgente ale Varziu,

Turcilor pentru, ca apoi rambursarea sumelor sa devina una. din cele mai mari calamitati pentru tara5). Cantitatea de mo-

neta imprumutata' dela Turci, acleseaori direct din Constantinopol, trebuia scoasa mai apoi din principate i exportatA la Tarigrad sau aiurea. Inteo cara fail mine de metal pretios, averea sa baneasca este aproape nurnai mm produs al circulatiei de marfuri. Numai datorita unei circulatiuni active, o parte din 1. Ibidem, V, 164. 2. Ibidem, V, x 16. 3. Ibidem, V, 148.

4. C. Giurescu si N.Dobrescu, op. cit., XLIV; pentru alte epoci i cazuri: N. Iorga, Contributiuni la istoria Munteniei In a doua jumdtate a secolului al XVI-Iea, An. Ac. Rom, II, XVIII. (1895-96).

5. N. Iorga, Cercetari istorice cu privire la viata agrará a Rominilor.

Studii si documente, XVIIP, 25. Vezi i G. Bratianu, 0 carte de judecatd. a lui Vasile Lupu, Rev. Ist., V, 1-2, 22 i urm.

www.dacoromanica.ro

70

instrumentele de schimb pot fi captate, astfel ca o acumulare

baneasca sà poata avea loc. Cu cAt aceste aciumul5ri trebuiau sa fie mai mari, in favoarea be action:4nd mai ales politica, cu atat circulatia era menita. sä devind mai activa., nu in sensul ca acela0 produs avea sá treaca prin mai rnulte maini,

ci mai multe bunuri, indiferent daca erau venituri sau capitaluri, trebuiau sä fie svarlite pe piata. Forme le de schimb arhaice erau parasite §i odata cu activarea circulatiunii, schim-

bul de bani trebuia sa se dezvolte din 0e in ce mai mult. Faptul ca aceasta activare era destinata sa satisfaca nevoile de numerar ale Domnilor 0 ale cla3ei stapanitoare, impunea deci organizarea unui aparat potrivit, pentruca sumi cat mai mari

sä poatä fi sustrase. Datorit faptului ca aceste sumi luau dnimul granitii, se produceau fire0i fenomene periodice de raritate monetard, care se pot observa prin intrebuintarea in schimb a altor intermediari decat banul metalic, ca si prin numeroasele mäsuri luate in veacul al XVII-lea i XVIII-lea

de guvernele ardelene0i ,pentru a opri exportarea monetelor lor in principate, unde probabil cä datoritä raritätii, capatau un agiu accentuat. II. Consecintele generale ale suzeranitätii, ne duc Ia exarninarea celei de-a doua categorii de factori, anume a celor econo-

mici, dintre cari, unii se gasesc intr'o legatura arganica cu situatiunea politica internationala a tärilor rorrane§ci. Printre ace0i factori se pot enumera: a) regimul fiscal, b) iobagia si c) cre§terea rezervei de numerar. a) Nu poate fi vorba de exarninarea regimului nostru fiscal, despre o expunere cat de sumarl a organizatiei noastre cinan-

ciare 1), dupd cum n'a putut fi vorba de o cercetare propriu zisa a factorior politici. Este vorba numai de a vedea prin 1. 0 bibliografie a cercetarilor relative la problemele fiscale din trecut, a dat C. C. Giurescu In Organizarea financiara etc.

www.dacoromanica.ro

71

care latura a lor, aceste fapte se megiesesc cu economia monetara, i intrucat aceastd megiesie a putut influenta organizatia schimbului in principate. Privind problema subt aceasta infatisare, regimul fiscal apare pedeoparte in cea mai stransä relatie cu economia mouetard, iar pedealtaparte intr'o legatura organica cu suzeranitatea turceasca. Vladescu a inoercat sä arate cä insusi birul, cea mai importanta dintre darile trecutului, si-ar trage originea direct din aceastä imprejurare politica, care impunea principatelor mai inainte de toate plata unui tribut. Dar chiar in ipoteza ca birul ar fi mai vechiu de cat obligatia haracilului,dupa cum a sustinut C. C. Giurescu i deci nu s'ar putea stabili o legatura intre bir i tribut, totusi influenta plata aoestui tribut,la care mai tarziu s'a addugat sistemul cumpararilor de scaune domnesti asupra regimului fiscal, a trebuit sa fie covarsitoare. Ea se degaja in special din cloud caracteristici ale sistemului, una multimea i varietatea darilor, si a doua, exce-

sivitatea lor, care fail exceptie se manifesta in tot cursul istoriei noastre financiare. Intr'un document dela inceputul secolului al XVI-lea, se pot numara opt deiri sigure: oieritul, porcaritul, albinaritul, galetaritul, vinäriciul, gloaba, caii de olac, boii de carat, clan de care satul Polcauti este ertat, si care nu

par a fi singurele pe care satul avea sa le dea, deoarece

documentul mai adaoga ca scutirea se face mai pe scurt de toate dal-fie man i mici", formula in care s'ar putea cuprinde nu numai un rezumat al celor deja insirate, dar o prescurtare a altora de mai putina importantä, care n'au mai fost enumerate. Satul mai este scutit pe deasupra si de cele trei zile de pescuit morunii, iar alte documente, nu malt mai tarziu,

vorbesc precis si de alte dart Marturisirile din veacurile urmatoare, in ceiace priveste mai ales excesivitatea darilor, sunt atat de abundente si unanime, incat ele explica pe deaintregul cele trei fenomene, la a caror producere regimul fiscal a contribuit intr'o largd masura i anurne: extinderea iobagiei, haiducia1) i bajenaria. 1. Cp. Al. Philippide, Incercári asupra stdrii sociale a poporului romIn in trecut, Iasi, 1896, 37 si urm.

www.dacoromanica.ro

72

Influenta acestui regim fiscal asupra economiei monetare,

daca se manifesta prin exagerarile sale, in primul rand se exerdta prin natura i principiul sa'u de organizare. Atat cat se cunosc pana astgzi, dela cele mai vechi pang la cele mai noi, mai toate cradle catra domnie se achitau in bani, cazurile contrarii fiMd numai exceptii. Monetele metalice trebue deci sg fi patruns pang in satele cele mai depgrtate de centrele cornerciale, i orice sgtean, nescutit de dgri printr'o imprejurare oarecare, era obligat sg aiba cel putin atata monetà, card ii era necesara pentru plata dgrilor. Lipsa ei avea consecintele subliniate mai sus si cari, mai ales in veacul al XVIII-lea, erau in deplina lor manifestare. Din aceste obligaii, rezulta in mod fortat, o monetizare a relatiilor de schimb. Oricat de intadgcinat ar fi fost traditionalismul vechilor sisteme, el a trebuit sä iasd rnacinat din presiunea apararului fiscal. Vitregia situatiunii politice comanda astfel forme superioare de circulaPune, a cgror inradacinare a fost platita cu sacrificii seculare, in cea mai mare parte, numai a tgranimii. b) S'ar putea obiecta, ca in principiu iobagia ca i extinderea ei, nu constitue tin mijloc de dezvoltare a economiei banesti, ci din contra o piedica, a progresului ei. In sustinerea unei asemenea pareri,ar avea un rol hotäritor faptul,ca iobagia ducand la largirea economiior boieresti, adica a acelor unitati economice producgtoare singure aproape a tuturor obiectelor necesare oonsumatiei lor, eliming prin aceasta, cel putin partial, nevoia unui schimb cu alte unitati i deci i ocaziile care produc interventia banului. Numarul agentior de schimb este menit astfel sä descreasca, intr'un raport proportional cu intinderea iobagiei, cgci pe langa scaderea provocatä de integrarea progresivg a economiilor boieresti, se produce si o micsorare a nutnarului economiilor tgranesti. Astfel numarul acestor economii independente, care pe baza unui venit propriu ar fi putut participa la un schimb mai intensiv, scazand prin caderea lor in iobagie, i circulatia genefala se va restrange. Tot asa contribuie la micsorarea numdrului de schimburi i faptul cá prin extinderea vecinatatii, nivelul bunei stari al unui =mar

din ce in ce mai mare a populatiunii, este menit sa se co-

www.dacoromanica.ro

73

boare, influentand prin aceasta consumatiunea i bineinteles circulatiunea din intreaga taxa. Examinand insa fenomenul iobagiei Ir ansamblul sau, el desvaluie i alte consecinti decat cele de mai sus, care in parte sunt exacte; si aceste consecinti sunt deosebit de insemnate in dezvoltarea economiei banesti. In prealabil, trebueste evitata o eroare, anume credinta cà ar exista un antagonism intre productia

prin munca silita i economia monetara. Antichitatea a caret productie era bazata pe un regim esclavagist, a cunoscut o intensa economie monetara. Trebue de admis deci, ca si in regirnul muncii iobage au putut fi posihiitäi, ca sa se dezvolte circulatie baneasca. Evolutia economiel noastre, confirmä pe deplin aceasta supozitie. Iobagia a putut sä prezinte o importanta mai redusä fata de progresul economiei banesti, at:Ala vreme cat iobagirea era scopul maririi proprietätii funciare boieresti, a acumuldrii pentru simpla acurnulare. Cala vreme obligatiunea de prestare a unor zile de muncat a ramas in marginile traditiunii, productia nu putea creste cu acea abundentä, care totdeauna svarle in circulatiune cantitati Inca necunoscute de marfuri si care face sa reclame un aparat circulator adequat. Marirea latifundiului, fara marirea imediata a slujbei,

desigur ca nu putea duce la maxima productiei. Cu toate acestea, o anumità productie trebuia sa se dezvolte, caci marea

proprietate nelucratä sau putin lucrata, este terenul cel mai priincios pentru cresterea vitelor. Daca se mai aclauga la aceasta imprejurare si faptul ca in tinderea excesiva a proprietatii latifundiare duce la imputinarea locuitorilor, se reliefeaza si mai bine conditiile excesiv de favorabile pentru dezvoltarea

cresterii vitelor. Aceasta se constata progresiv in tot cursul istoriei noastre economice; chiar la inceputul veacului al XIX-lea, cea mai mare bogatie a tarii sau mai bine zis, a boierimii, o constituiau vitele. Deci, desi numarul consumatorilor era sortit sä descreasca, economille boieresti gasind astfel conditiuni de largire a granitelor, totusi productia boiereascd, mai ales cea destinatä schimbului, a crescut; i cu toata aprovizionarea fortata a Turcilor care se exercita pag-ubitor Inca:

la inceputul secolului al XIX-Ilea, productia animala a mers

www.dacoromanica.ro

74

crescand si a fost aproape singura care a adus bani in taxa', pana Ia acea epoca. Prosperitatea pastoriei, socotitä cel putin partial ca un efect

al iobagiei crescande ,se reliefeaza astfel ca unul dintre factorii esentiali, in formarea economiei noastre bänesti. Atunci and productia pastoral5. a inceput sä fie inlocuitä treptat de productia agricold, prin introducerea unui regim iobagist din ce in ce mai greu daca nu totdeauna de drept, insa in periobagia influenteaza decisiv orientarea manenta de fapt circulatiunii catra formele sale superioare. Dupa cum am aratat in alta parte 1), regimul agrar al primei jumatati a veacului al XIX-lea, svárlea pe piata cantitati considerabile de produse. Aparatul circulator trebuia s. s adapteze acestei noi productiuni si cea dintaiu conditie ca aceastä armonizare sa poata avea kc, a fost complecta monetizare a mijloacelor de schimb. c) Ar fi trebuit poate, ca aceasta expunere asupra factorilor care au contribuit sä modifice aspectul i structura economici noastre banesti, sa inceapä cu cercetarea cresterii rezervei monetare, care fall indoiala este nu numai factorul direct care a contribuit la dezvoltarea i consolidarea economiei monetare, dar este si acel care trebuie sa fi exercitat o influenta imediata si profunda. Totusi am semnalat mai intaiu cei1ali factori, mai mult indirecti, deoarece actiunea kr exercitandu-se aproape asupra intregei societati, impunea in procesele de schimb i circulatie, adoptarea unor anumite forme monetare, contribuind

astfel ca economia ;aril sa fie apta a absorbi cantitati mai mari de numerar i chiar a stimula energiile individuale in aceasta directie. Cresterea cantitatii banesti, fiind un fenomen dependent nu numai de factorii sai directi, ci i de intreaga atmosfera sociala, trebuia deci inceput, cu semnalarea imprejurarilor generale, care concurau indirect la obtirierea acestor rezultate.

Dar cantitatea de moneta care se afla inteo tard la un moment dat, este un fapt greu de stabilit, chiar azi, i cu atat

mai greu pentru o epoca and statistidle lipsesc cu dei. Burghezia rominã

i marxismul, Viata RomineascA. 1927, No. 2. i 3

www.dacoromanica.ro

75

sävarsire. Am vorbit apoi, despre o restrângere a intrebuintarii banului in schimb sau mai precis, de revenirea frequenta la alte instrumente de circulatie, incepand de la mijlocul secohilui al XVI-lea, ceiace ar indica nu o crestere a cantitatli metalice, ci din contra o descrestere a ei. Credem insa c5: rezolvarea

acestei chestiuni, dificila mai ales din cauza materialului extrem de redus, sta inteo stransa legatura cu lamurirea fenomenului de crestere a cantitatii monetare, atat fata de circu-

latie, cat si fatá de intreaga economie a tarii. 0 observatie atenta poate sa ne arate, cà desi in tara cantitatea monetarl creste, totusi schimbul e servit mai min ca inainte, si paralel cu importul de monete se produce o criza monetara a circulatiunii. Fenomenul are explicatiunea sa fireasca, dad. tinem seama de faptul c5: paralel cu cele doua fenomene de mai sus au putut avea loc anumite modificari in viteza circulatiunii, marirea numarului de obiecte schimbate, restrangerea circulatiunii pe credit sau manifestari spontane de tezaurizare. Toate aceste imprejurari pot creia o insuficiewiä monetara a circulatiunii, de o durata mai lunga sau mai scurta, care se resimte fie prin o depresiune a schimbului, fie prin recurgerea la alte mijloace de circulatiune. Deci cresterea cantitatri metalice este un fenomen care trebue privit atat din punct de veclere absolut cAt §i relativ.

In situatiunea, in care se gaseau la:rile noastre, se poate ca de multe ori, ele sa fi avut descresteri reale ale rezervei monetare, provocate de vreun asalt fiscal mai impetuos, insa nu aceste intimplari intereseaza momentan. Faptul care ne preocupa, este tendinta i actiunea constanta a economiei noastre bdnesti de a-si marl rezerva de numerar, indiferent de unele depresiuni 'trecatoare. Indiciile care servesc la o atare concluzie,

sunt date nu atat de circulatie, care nu poate oferi o masura justä, dupa cum aratatn mai sus, dar de acumulärile economiilor particulare. Este un fapt bine stabilit, ca in veacurile XVI, XVII i XVIII gasim cazun de averi banesti considerabile. thiar Iclaca aceste averi irn s'ar fi ridicat la cifrele pe care

le marturisesc documentele, torusi faptul ca ele se mentioneaza totdeauna cu o vadita inzistenta, atesta cà ne gasim inaintea unor cazuri putin comune. Astfel se afirrnä cä averea

www.dacoromanica.ro

76

confiscata de Turci in 1568 lui Petru, s'ar fi ridicat la surna de 500.000 de galbeni, dintre care zoo.000 luati direct de la el in Constantinopol, iar 130.000 desgropa0 de Turci din grajdurile domnesti, unde erau ascunsi in läzi de arama 1). Iancu

Sasul fuge din domnie, ducând cu sine too de camp, dintre

cari 40 cu bani2), iar Petru Cercel (1583-1585) fuge in Transilvania, urmat de 43 de care incArcate cu bani, scule si alte avutii"3). Se spune cà numai in Transilvania acest domn avea depusi 125,550 ducati i o sumA de alte obiecte pretioase4). Cazacii desgroapa in 1545 comori insemnate ascunse de domnul moldovean5). In veacul al XVII-lea gasim pe Radu Voda cu 19.647 ducati depusi la Banca Venetiei8 ; comorile lui Matei Basarab, prinse de Turci, sunt evaluate la 450.000 imperiali7). Sarsitul veacului al XVII-lea si ince-

putul caii de al XVIII-lea cunoaste formidabila avere baneasca a lui Brancoveanu. Izvoare nutneroase i variate8), evalueaza comorile sale la 10.000.000 taleri,-2o.000 pungi a care

500 taleri una, curn se socotea pe acea vrernein afara de numeroasele sale mosii din tarA ç.i Ardeal. Aceastd imensa avere mobiliarA ingrarnadita in case din Ardeal, sau depusa in strainatate, ca 53.893 galbeni la Brasov §-i 180.000 la Banca PublicA din Venetia, parte ascunsA la Adrianopol, parte la Ale-

xandria9), creiase lui Brancoveanu atAt in tara cat mai ales in Orient, o faima extraordinara. Ea ii castigase la Turci titlul de print al. aurului, Altyn Bey, iar cronicarii tarii II socoteau ca cel mai bogat Domn dela descalecarer,si pana [12.6. DacA am

lua cifra de mai sus ca verosimill, aceste zece milioane de taleri treprezintA cea mai mare avere mobiliara, pe care a cunoscut-o trecutul nostru. 1. Doc. Hurmuzaki, XI, Prefata N. lorga, XIXXX.

2. A. Xenopol, 1st. Rom., V. 149. 3. Ibidem, 50. 4. Doc. Hurmuzaki, 1V2 28; III, 90-91. 5. Ibidem_, 111, 22.

6. Doc. Hurmuzaki, 11/2, 422-423; VIII, 418. 7. Ibidem, V5, it.

8. N. lorga, Documente privitoare la Constantin Voda Brincoveanu Buc. 1901. 131, I35, 145 si celelalte izvoare citate de Giurescu si Dobrescu op. cit., p. XXX, Nota 1, 2, 3, 4. 9. C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. XXXV, XXXVIIIIX.

www.dacoromanica.ro

77

Din punctul de vedere al chestiunii care ne preocupà, s'ar putea obiecta ca aceasta acumulare, ca i celelalte citate, ar fi rezultatul unei excesive fiscalitati, a unei jefuiri de tara,cum se mai ales ea i Brancoveanu a, fost acuzat de spunea altadata, iar nu expresiunea unei mariri a rezervei generale abuzuri de numerar. Lasand de o parte mijloacele personale de acu-

mulare, care oricat de perfectionate ar fi, nu pot fi efective decAt Gaud ga'sesc un teren favorabil, trebue amintit faptul, semnalat 5i de Sombart, cä o cre5tere in adevar considerabila a, averilor particulare, rezultä totdeauna (sau cel putin a rezultat totdeauna in epoca capitalismului incepator), din o marire concomitenta a cantitatii totale de metale pretioase, de care o tara dispune1). 0 acumulare particulara sau chiar domneasca, nu poate fi conceputa independent de camitatea baneas.c5. existenth' Iu interiorul tärii, tot a5a 15icre5terea sa, trebue sa fie determinata de variatiile rezervei generale. Oricat ar fi fost de aspra presiunea fisca14, ea nu ar fi putut duce la stthrigerea acestor comori, la alcatuirea carora cel putin a celor Bra'ncovene5ti, C. Giurescu crede ca in cea mai larga masura a contribuit exploatarea averii personale a 'Domnului. Se poate \ orbi astfel cu o relativa siguran* de o tendinta activa a economiei noastre, de a-5i man l. rezerva generala monetara. Ramane sa examinam deci, cari erau sursele formarii acestei re-

i totodata cauzele ei de variatie. Principatele romAne 5i-au putut forma 5i mari rezerva lor metalica, prin urmatoarele mijloace: a) prada de razboiu, b) plata in moneta a produselor exportate, e) taxele vamale de import, export 5i tranzit, platite de zerve

straini,

d) importul camataresc de capitaluri, si e) banii lasati de trupele de ocupatie. Bineinteles ca nu numai aceste mijloace pot exista. Sombart mai enumara tributul, productia proprie, plata datoriilor 5i a 1. W. Sombart, Der Bourgeois, Zur Geistgeschichte des moderne

Wirtschaftsmenschen, Munchen i Leipzig, 1923, 410-411.

www.dacoromanica.ro

78

despagubirilor de razboiu. La acestea ar mai trebui sa se adauge averile aduse de emigranti, banii läsati de alatori, procentele capitalurilor depuse spre fructificare in sträinatate etc., insa unele din aceste surse n'au produs la noi niciodata, iar altele au avut o insemnatate cu totul secundara, pentru a merita o mentiune aparte. Despre prada de rAzboiu ca mijloc de imbogatire a tarilor, vorbesc in repetate rAnduri cronicarii. Ea este aratatA subt denumirea de dobAnda" 1), luata mai ales dela Poloni 1i Unguri, in epoca de inflorire militara a Moldovei si a Tarii Românesti. Expeditiuni anumite erau organizate in vederea prazii. C. Giurescu semnaleaza astfel cá *tefan cel Mare a voit sa-si scoata din Po Ionia tributul, pe care era obligat sa-1 plateascA Turcilor 2). Chiar i organizarea armatei indica prada de rdzboiu drept mijloc de inavutire. Ostirea ce rnergea in dobanda", de

care vorbesc cronicarii, era compusä din osteni in cea mai mare parte neplatiti de domn, dar cari aveau libertatea deplina a praddrii. Mihai Viteazul angajAnd soldati din Ardeal, ofera cdlaretilor 5 taleri pe luna, pedestrior 3, plus haine §i pane, iar dobAnda aloboda" 3). Pe acest sistem de venit, se baza o intreaga categoric de ostasi, care traiau curtenii din prada j daruri pentru vitejii. Curteniia, care era o situaPune, devine insa o povara incepAnd cu veacul al XVII-lea, and se produce decadenta militalA a Moldovenilor 4). DobAnda luata in razboiu, este aratata ca filnd alcatuita din bani, haine, cai, arme 5i allele 5). Prada kle monete este special amintita; in Letopisetul lui Azarie, vorbindu-se de o expeditie a lui Petru Voevod in Ardeal, se spune cä acesta s'a reintors, duand cu sine dela locuitorii acelei tari o multime 1. Miron Costin, Letopisetul "[aril Moldovei, I, 511 ; Letopiseturfarii Mol-

dovei dela Istratie Dabija pa.na la Domnia a doua a lui Antioh Cantemir 1661-1705, Ed. Giurescu Buc., 1913, 54; Letopisetul TArii Moldovei palm la Aron Vocla. (1359-1595), Ed. Giurescu, Buc. 1916. 55, 59, 173, 253.

2. C. Giurescu, Capitulatiile Moldovei, 63 ; afirmatiune confirmatä de isvoare. N. A. Constantinescu, Inceputurile si stabilirea suzeranitatii turc esti, 50.

3. Doc. Hurmuzaki, XII, 44. 4. I. Bogdan, Documentul Rgzenilor din 1484. 27, 39-40. 5. Letopisetul Tnii Moldovei dela Istratie Dabija, 64.

www.dacoromanica.ro

79

de talanti de aur i alte lucruri, spre folosul i indulcirea dorrniei"1), iar altädatä, ca dupa ce... au adunat multe co-

mori de aur in tara Ardealului s'au intors la ale sale, in Campulung"...

Faptul cä mentiunile noastre documentare referitoare la acest mod de imbogatire, nu sunt prea numeroase, nu credem

c'ar putea fi utilizat ca o dovada a lipsei de importanta a acestui mijloc. Este cunoscut cä obiceiul a fost curent intotdeauna si Inca este, subt forme variate, astfel ca in masura imprejurarilor, el trebue sa. fi fost practicat proportional si de Romani. Nu poate fi insa mai putin adevarat, ca tot prada a fost un mijloc puternic, atunci canc.. era practicat de altii, sa determine in mod simtitor i descresteri, cel putin temporare, a rezervei noastre de numerar. Mijlocul cel mai efectiv si care a fost intrebuintat in tot cursul istoriei noastre, este plata in monetä metalica a produselor exportate. Aceasta a fost calea pe care s'au scurs in tara cantitäti imense de metal pretios, despre a caror proportii pot sa ne dea o idee sumele varsate Turcilor i cele acumulate de Domni. Exportul principatelor a trebuit sä fie considerabil, si mai ales mult superior imporrului. Chiar la inceputul veacului al XIX-lea, and conditiile economice ale tarilor noastre au suferit a tronsformare, care in primul rand reclama un plus de import, se socotea cä suma banilor intrati pe export in Moldova in 1814, este de patru ori mai mare ca aceta esita pentru import2). Balanta comerciala a principatelor este activä

in continuu pana la unire si se pastreaza asa, multi ani dupa 1859. Prin acest export, activ, chiar atunci casnd Tur1. I. Bogdan, 194. 199 ;

Letopisetul lui Azarie, An. Ac. Rom., S.

11,

1, XXXI,

2. N. 1orga, Doc. Callimachi, II, 201-202. Mentiuni de acest gen, se ga-

sesc i pentru alte epoci. Miron Costin, vorbind de timpul lui Vasile Voe-

vod spune cd de au fost cindva vremi fericite acestor parti din lume, atuncia a fost plina teara leseasca, voiu zice, de aur la care ore acele vremi, curea In Moldova cu boi de negot, cu cai, cu mierea, i aducea den acea

tarn tot aur si argint. Ai putea zice ca sarac nu se afla pe acele vremi,

doar care nu-si vrea sa aiba". Letopisetul prii Moldovei in Opere complecte ed. Ureche, vol. 1. 558. Discutarea acestui pasagiu In I. Tanoviceanu, Rasturnarea lui Vasile Lupu, An. Ac. Rom., XXIV, 1901-1902), 125-127

www.dacoromanica.ro

80

cii ii puneau piedici, i§i explica prezenta in tara.' acea varietate exceptionala de monete, de care ni vom ocupa mai indeaproape ulterior.Este drept cä moneta metalica., prin puterea ei liberatorie internationala, are o suprafata nelinaitata de circulatiune, insa nu-i mai putin adevärat, cä circulatiunea sa. departe de a fi un vagabondaj, este o deplasare provocata in general de o schimbare de produse. Taxele vamale vor fi contribuit §i ele la marirea acestei rezerve, irisa numai atunci cand negustorul era strain si le platea cu rnoneta sa adusä de peste granita. Altminterea, prin achitarea lor de cdtre negustorul intern, care nu manipula decal o parte din cantitatea interioard, nu se poate vorbi de noi cantitati monetare introduse in tail. i daca tinem searna cä negustorimea din prima categorie a fost mai totdeauna bine reprezentata in principate, atunci aceastä sursä de noi cantitati monetare trebue sa-§i fi avut importanta sa. Importul de capitaluri destinate a fi speculate in tara, este in toi mai ales in veacul al XIX-lea, in special 'Ana la reforma agrara. Noile oonditii de productie, pe care le creia reforma dreprului iobag, cerea atat pentru o mai buna cultura a solului, cat §i pentru complectarea lipsurilor marilor proprietari, cantitati din ce in ce mai mari de numerar lichid. Imigrarea capitalurilor sträine gasea imprejurari favorabile, iar dobanda excesiv de mare, pe care o plateau datornicii, arata cä cle erau §i cautate i rare. Dar importarea de capitaluri straine este

mult mai veche &cat veacul al XIX-lea. Ea este contimporana cu epoca decadentei politice a principatelor, cand scau-

nele domne§ti incep a fi scoase la vanzare. Pentru satisfacerea nevoilor de bani ale pretendentior, mai ales pentru rambursarea sumelor imprumutate domnilor la Constantinopol, veneau la noi camatari rasariteni ,cleadreptul sau prin agenspre cel mai tiile lor, camatari, cari, nu numai ca inlesneau mare folos al kr pe Domni, impovarati de la o vreme cu toate datoriile neplatite ale inaintasilor kr, rnazali sau fugari, dar faceau speculatii din care folosea boierimea, care vindea ceara, miere, grâu, lenme"1). 1. N. lorga, CercetAri, 25-26.

www.dacoromanica.ro

81

Ocupatiile sträine, cari catre sfaritul veacului al XVIII-lea incep sà devina de lungl durata, au lasat cateodatä multi bani in tarA. Chiar daca abuzurile i jafurile au fost totdeauna nelipsite acestor ocupatiuni, insa cumparaturile pe bani gata, risipa §i luxul, mai ales a ofiterilor rusi, a svArlit in circulatia principatelor, cantitäti insemnate de monete. Kiseleff apreciath la 6o.000.000 lei sumele aduse in principate de Rusi, numai in primii ani ai ocupatiunii, dela 1828-1834 1).

Functionarea acestor mijloace, a dus treptat la o marire absoluta a rezervei noastre metalice. Crescuta i prin influenta altora de o importanta secundarä, cantitatea metalica a prin-

cipatelor, färd imensele pläti facute Turcilor, ar fi fost considerabilä. Cu atAt mai mult era menita sà atinga proportii exceptionale, cu cat dela inceputul istoriei statelor noastrc, se poate vorbi de o politica a rezervei de numerar. La 1409 Mircea opre§te exportul de me,:al pretios2), pe care in 1431 Dan II il lasä liber3), ceia ce insemna Ca in tara se acurnulaserd cantitati supraabundente. Vlad Dracul (1431-1446) revine la politica lui Mircea, interzicand Brasovenilor de a exporta nici argint, nici arama, nici florini, nici una din a-

cestea" §i nici Românii care ar merge spre Brasov sa nu poatä duce ducati, decat cei pc cari ar fi sa-i tind in san pentru cheltuialg. Nurnai banii Brasovenilor pot trece, oricati ar fi, macar cu carul" 4). Oricare ar fi fost rnijloacele de forrnare i de desvoltare ale rezervei noastre bane§ti, ea nu a putut rämâne neinfluentatà de variatiile rezervei metalice mondiale. Ori aceasta rezerva, din veacul al XVII-lea §i pand azi, a fost intr'o cre§tere continua, accentuatä mai ales la anumite epoci. De la inceputul veacului al XVI-Iea §i pand la inceputul celui al XVIII-lea, productia mondiala a metalului pretios, de§i mult mArita fatä de

cea anterioara, prin descoperirea minelor americane, tottri sporete relativ incet. Ea incepe sä creasca in veacul al 1. Vezi cap. Asignatele rusesti in principate. 2. N. Docan, op. cit. 6o. 3. 1. Bogdan, Relatiile, 39. 4. Ibidem, 76. G. Zane.

6

www.dacoromanica.ro

82

XVIII-lea in mod continuu, Rana ajunge in veacul al XIX-lea,

la ni0e proportii formidabile 1). Este imposibil ca aceasta revarsare de aur i argint monetizat, sa nu fi ajuns pang in spre tat-Re noastre, §i sa nu influenteze rezerva noastra metalled. In aceastà privinta este foarte concludent faptul cä si la noi, ca i aiurea puterea de cumparare a aurului ca a argintului descre0e continuu, ceiace arata ea cantitatile din circulatie se inmulteau rnereu. IIT. Pe langa factorii politici §i economici enuntati mai sus §i a cdror actiune a fost expusd in limitele permise de aceasta

cercetare, mai enuntam un factor, 0 anume unul psihologie, care prin actiunea sa, a contribuit la modificarea aspectului structurii economiei noastre bane0i. El este produs de conditiile §i atmosfera sociala, in care avea sä se desfa§oare viata individuala, §i care se mentin aproape uniform, in intregimea istoriei noastre. Imprejurarile umli trecut zbuciumat, plin de rdzboaie, näväliri §i ocupatiuni, au creiat o stare permacare reese dintr'o serie numeroasa i variatil nenta de spirit anume nesiguranta. M.anifestarea natura1 d. a unei de fapte atare situatiuni suflete0i, nu putea fi alta, deedt organizarea mijloacelor, care ar fi putut contrabalansa macar partial, elementele rare aduseserd grija i provocasera nesiguranta. Intr'o vreme i intr'o tard, cand aceste mijloace nu mai puteau reprezenta o aparare colectiva, totul ramânea la initiativa individului. i. Dela 1493-1885 productia mondiala de aur si de argint a crescut in modul urmAtor, socotitn in kgr. Si pe epoci mai principale : Aur

Argmt 1493-1600 : 1601-1700 : 1701 1800 : 1801

1850 :

1851-1885 :

1.167.200 1.861.700 3.745.895 2.378 195 11.512.726

35.690 45.615 112.783 100.709 1.276.676

Ad. Soetber, Materialien zur Erlauterung und Beurteilung der wirtschaftlichen Edellmetallverhalltnisse und der Wahrungsfrage, Berlin, 1886, p. 1-

www.dacoromanica.ro

83

Singurul mijloc efectiv, care putea raspunde catusi de putin acestei chemari fiind cel economic, trebuia ca acesta sä capete o Insemnatate deosebita. Nu putea fi vorba de dobandirea unor noi latifundii, care in momente grele nu erau in stare a folosi cu nimic; trebuiau valori care prin natura lor sà poata" fi usor subtilizate, datorita putintri de concentrare inteun volum

mic, si care sa poata fi repede transportate sau ascunse. Ori numai metalul pretios in mod curent subt forma monetarä putea corespunde acestei nevoi, si deci cu cat ea era mai mare, cu atat urtna sä fie reclamat mai cu inzistenta,

cel putin de clasa boiereasca si de Domni, care prin pozitia kr economica, puteau recurge la intrebuintarea unor atari mijloace de sigu.ranta. Daca inteo tara, in care nu patrunsese Inca spiritul capitalist al castigului pentru castig, asistam totusi la acumuldri monetare, nurnai in acesvimprejurari se pot vedea motivele kr rationale. Satisfacerea acestei nevoi, influenta desigur modul de schimb al produselor i alaturea de celelalte imprejurari care lucrau in acelasi sins, ea facea ca monetizarea instrurnentelor de circulatiune, sa se opereze pe o suprafata din ce in ce mai intinsd. Ar putea fi amintita, cu aceasta ocazie, explicatiunea pe car Sombart o da originii hartiilor-valori, cel putin a unora dintre aansele. Se stie, cä econornistul german atribuie Evreilor inventiunea unor hartii-valori, provocata de lipsa de siguranyi in care traia Evreimea in evul mediu. Persecutiunile i fr-quentele confiscari de bunuri au itnpus acestora, gasirea un-i modalitati de subtilizare a bogatillor lor monetare, pentruca

dupa trecerea furtunii, sa le poata scoate din nou la suprafatä. Hartia-valoare constimia un mijloc efectiv i penru aceasta o gasim atast de rdspandita la Evrei 1). Situatiunea Evreilor din veacul de mijloc i chiar de mai tarziu, nu difera mult de aceia a Domnilor si a clasei boieresti i chiar a taranimii, privita din punctul de vedere al limstitei folosiri a averii kr. Daca la noi anterior veacului al XIX-lea, hartia valoare a 1. W. Sombart, Die Juden und das Wirtschaftsleben, Munchen. 1922, 118 Si urm.

www.dacoromanica.ro

i Leipzig,

84

avut un rol extrem de redus, a functionat insä un alt mijloc de sigurantä, care a fost tezaurizarea i ascunderea tezaurelor.

Formarea tezaurelor cerea insä o sursà., care nu putea sä fie alta cleat circulatia monetail. Interese variate impingeau astfel la monetizarea instrumentelor de schimb, §i progresiv, prin actiunea mai multor factori la inräda'cinarea tot mai adânca a economiei monetare.

www.dacoromanica.ro

§ IV.

Reactiunea antimercanti15.

Actiunea 'tuturor acestor factori a acelor mai multi sirnultana ducea in mod inevitabil la inradacinarea profunclä a economiei bneti. Impra5tiat pe toatä suprafata locuitä a prin-

cipatelor, banul Ii desvaluie una câte una functiunile sale, devenind un element fundamental al intregii vieti sociale. Crizele de numerar, care dealtminterea au fost destul de nurneroase, contribuiau §i mai mult sä arate calitatile de neinlocuit ale acestui instrument de circulatie, iar crizele politice §i sociale, sa-i reliefeze §i mai pregnant atributele sale. Conlucrarea tuturor acestor irnprejurari cu puternice influente straine,

a trecut aurul i argintul dela functiunea de instrument de schimb i etalon de valoare, la aceia de mijloc de exprimare a bogatiei. Ca peste tot locul in Europa, §i in principate, aurul §i argintul este considerat ca singura avutie. Ideia bogatiei se mercantileaza astfel definitiv §i la noi And termenul de mercantilizare in acceptilmea sa primitiva. Acest

proces, care credem cä incepe s5 devina manifest pela inceputul veacului al XVI-lea, se desfal§oara din ce in ce mai amplu, pâra in timpurile noastre. Zicem credem" ca.' inceputul sau se poate pune la acea data', pentruca in asemenea materii, dacd nu este imposibil, e cel putin foarte greu, dupa cum afirma chiar Sombart, de a propune o data sigura, mai ales -dud informatiunile lipsesc. Avutia conceputa in acest sens, nu este reprezentata numai prin monetä metalica. In trei lucruri zace avutiaspune Mi-

www.dacoromanica.ro

86

tropolitul Varlamin bani, in vestminte 5i in pietre scumpe"1), intelegkid prin vestminte, ceiace era in veacurile trecuteo hainl boereascd, careia nu-i lipseau nici cusaturile cu fir, nici nasturii de aur sau diamante, si nici florile cu aur si margäritare. In cronica lui Eftimie, vorbindu-se de plecarea lui Ilia§ se spune

cä acesta a luat cu sine o gramadd de averi, printre cari se enumärä: talanti de aur si aspri de argint, vase de aur 5i de argint, 5i toate comorile vechilor Domni2). Caracterul mobiliar al valorilor care alatuesc o avu;ie, se poate observa iarasi intr'un document din 1574 unde este vorba numai de lunghi de aur si multi alti bani3). Acest caracter reiese din multiple alte in-

formatiuni, in special din cronici, care mentionand avutile

Domnilor, spun de pia.' a a zutia lui Vasile Voevod era strânsa in cetatea Neamtului"4), sau c, lau luk pe Doamna cu toata :casa sa si averea in saraiele imparatesti sa-i turceasa"6). Cate odata chiar un termen oarecare monetar, 'de exemplu florinul", este confundat cu insasi notiunea de avutie 6). Dealtminterea si legislatia vremii, dadea avutiei un caracter mobiliar, dupa cum reiese din Pravila lui Vasile Lupu, la Cap. Pentru furii care tin drumurile rata arme". Bogätia astfel conceputa, astiga in viata individuald si'n acea sociala, o importanta din ce in ce mai mare. Am aratat mai inainte prin ckeva exemple, in ce grad crescuse acumularea monetara, reprezentata mai ales prin tezaurele Domnilor, de5i informatiunile vremei nu-i arata pe acestia ca find singurii tezaurizatori, ci doar ca pe unii dintre cei mai insenmati. Acumularea de bani are o explicatie proprie, asupra careia am inzistat in partea privitoare la factorii psihologici ai consolidarii economiei noastre monetare. Dar daca aceasta este ex-

plicatiunea principala, ea trebueste complectata cu o alta, mai ales pentru acumularile de obiecte de metal pretios 1.

2.

B, P. Hajdeu, Etym, Magn, Rom. III, 14.16. I. Bogdan, Vechile cronici moldovenesti pana la Ureche, Buc. 1891

217.

3. Stoica Nicolaescu, op. cit. 198. 4. Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei, 590, 594. 5. Letopisetul Tarii Moldovei, atribuit lui Mustea, II. 6. Silviu Dragomir, op. cit. 71.

www.dacoromanica.ro

87

§i care constitue intr'o buna masura explicatiunea tuturor marilor tezaurizari din Apus, anume: pasiunea pentru aur i ar-

gint, care in tarile apusene a dus la alchimie, descoperiri geografice, politica mercantila, etc. Epoca medievala este plina in Franta, Spania, Germania, Italia etc. cu exemple de aceasta pasiune. Ea se mentine in Spania pang: in secolul al XVI-lea i cazul ducelui d'Albuquerque §i a ducelui de Alba, care posedau sute de farfurii de argint, ori a ducelui de Frias care lasase motenire 600.000 scuzi lichizi, sunt extrem de instructive, pentru exemplificarea acestui fenomen1). Intr'o masura mai mica, proportional insa cu situatiunea tarilor, poate mai mare asemenea fenomene se gasesc §i la noi, intarziate

insa fata de cele din Apus. La sfar§itul veacului al XVII-lea §i inceputul celui de al XVIII-lea, Tara-Româneasca cunoa§te formidabila avere a lui

Brancoveanu. Lasand deoparte estimatia globala a acestei averi, pe care am semnalat-o anterior, i ocupandu-ne numai de tezaurul sal', format din bijuterii, arginearii i ve§minte pretioase, vom vedea cä domnitorul muntean poate sta cu demnitate ark-urea de predecesorii sal din Apus. Un inventar corndin nefericire plect al acestui tezaur nu posedam; avern

insa un indiciu pretios, pentru a ne da seama de proportiile uneia din partile sale §i anume foile de zestre ale copiilor Nu intereseazä momentan, zestrea data in mo§ii, sate, rumâni, vite, tigani, case, etc., ci numai aceia data in obiecte de aur si argint. Totalizand aceste obiecte, fiji i fiicele lui Brancoveanu au capatat dela parintele lor 34 perechi de cercei, 5o brätari, 66 inele, 23 salbe, 12 lefti, 16 lanturi, 7 cununi, 8 coHere de

margaritare, 30 duzini de farfurii de argint, 27 duzini de cutite, 27 de furculite §i 27 de linguri, apoi nasturi, copci, sfe§nice, lighiane, ibrice, solnite, toate de argint. N'u trebue scapat din vedere ca toate aceste bijuterii erau montate cu pietre pretioase care trebue sá fi fost, dupa cum reese chiar din descrierea lui Brancoveanu, de o calitate superioara pi printre care se gasesc diamante mariroze cate 20 la o batara, t. W. Sombart, Der Bourgeois, 29 i urm.

www.dacoromanica.ro

88

smaragde, balasuri", rubine portoralii, rubine i märgaritare montate chiar i pe haine, de pilda: ii cu leasa de margäritar", islic cu floare in mijloc cu un diamant mai mare, si Cu 20 mai mici si cu 20 de flori de margäritar si ate cu o castitä cu tun robin", sau un islic cu flori de margaritar 5i cu zmaragdmi cu o tinta in mijloc, cu un diamant mare, roza mare si CU 7 mai mici", casi multe altele1). In momentul cAnd Turcii confiscau averea lui Brâncoveanu, au mai gasit in posesia Doamnei, un inel scump cum nu se mai vazuse pana. atunci niciodata la Poartk i alte giuvaericale in valoare de moo pungi, adica 500.000 taleri2). Obiceiul posedarii de 1ucruri pretioase, apartinea intregei clase boeresti, i desigur nu era necunoscut nici taranimiii, care 1-ar fi practicat, de ar fi avut rnijloace. In foile de zestre ale fiicelor i fiilor de boieri, ca in insemnarile lor de mosteniri i impartire, gäsim aproape totdeauna asemenea obiecte, care se transmiteau cu scrupulozi-

tate dela o generatie la alta. Transformarea tuturor valorilor in aur i argint, era o tendinta a timpului. Dinteun document din veacul al XVIII-lea se poate vedea ca." insasi biserica, prin glasul Mitropolitului Gavril Callimachi i al Patriarhului Avramie din Ierusalim, aflat in tara, recomanda ca prisosul veniturilor sä se plasese in giuvaeruri i lucruri de aur si argint, care in acelas timp impodobesc i sant vesnica avere, ce s pazaste la fiii fiilor in vreme de trebuinta este gata ajutoriu fiestecariia casä" 3). Despre load pe care-1 ocupau in viata individuala aceste tezaure,

vorbeste pregnant parabola celor trei prieteni ai ornului, din invAtaturile acelui Pseudo-Neagoie. Dealungul vietii omenesti, scriitorul veacului al XVII-lea, crede ca omul poate fi intovarasit de trei prieteni, carora le arata o afecttune deosebita, si anume: aurul si argintul, prietenul pe care 11 iubeste mai mult sr pentru care e gata sà sufere oriand, sotia, copii, fratii, rudele 1. Stefan D. Greceanu, Viata lui Constantin Vocla Brincoveanu de Radu Vel Logofat Greceanu, Buc. 1906. 278 si urm. 2. N. lorga, Documente privitoare la Constantin Vocla BrIncoveanu, 72 76 C. Giurescu si Dobrescu op. cit. p. XXIX. 3. D. Russo, Din corespondenta Doamnei Ana Racovita, Bucuresti 1911. Extras din Cony. Lit. 1911. 7.

www.dacoromanica.ro

89

si prietenii i apoi darurile sufletesti, bunatatea, mila, i cre-

dinta1). Categoria avutiei trece astfel, in viata particulara, inaintea tuturor celorlalte categorii ale vietii si ale lumii; primatul aurului si argintului este cu desavarsire afirmat. Acest primat al aurului i argintului aflat in viata individuala, Ii gaseste un loc analog in viata sociala. Despre puterea banului in rosturile vietn, ne-au ramas mar-

turii pline cle interes. Nu fapte care abundal st care vorbesc, despre cumpararea cu monete a celor mai putin economice bunuri, dar chiar marturisiri ale carturarilor vremii. Dupa Moxa, aurul este mai tare deal multimea ostilor, (el) poate

sparge cetati si a risipi ziduri... poate birui razboiul, poate pierde toate bärbatiile... e sageata lucie i sa infige lesne la inima de om" 2). Pentru Macarie aural deschide gura celui fail de glas, i o inchide celui vorbäret... calca legile i asezamintele... goneste rusinea" 3). El e mai presus decat insäsi dreptatea, caci se intreaba autorul cronicii atribuita lui Mustea in Letopisetul tarii Moldovei, ce vor sà ispraveasca pravilele 'uncle domneste lacomia banilor". Si desigur seria a-

cestor marturii nu este sarsitä. Chiar daca uncle din ele sunt influentate de conceptia teologico-ortodoxa a vietii, sau

traduse din cartile bisericesti, irnportanta lor nu scade cu nimic, din moment ce sunt intrebuintate in legaturá cu uncle din evenimentele dela noi, sezvind sä caracterizeze o stare

de lucruri, de multe ori traità de cronicar. Aceasta covarsitoare influenta, pe care metalul pretios o exercita, sau care cel putin i se piesupune, nu putea ramâne frä raspuns si un antimercantilism cat de potolit trebuia sä incerce sa se manifesteze. Subt forme variate si mai ales mult mai puternice, el se produce, in Apus, si cum era firesc pentru mentalitati inapoiate, totul era pus in seama mobilelor individuale. Inca din secolul al XIII-lea un Freidank, protesteaza contra faptului c. lumea se bazeaza aproape exclusiv pe bani,

si nu are nimic mai scump decat banul. Protestarile contra r. I. Bogdan, Cultura veche roming 8o-81. t. I, 369. 2. B. P. Hajdeu, Cuvente d'en Batr 3.

I. Bogdan, Vechile cronici, 210.

www.dacoromanica.ro

90

acestei pasiuni devin foarte frequente, adeseaori fiind socoatà

la noi ca un viciu, de care putini dintre oameni pot scapa neatinsi. La putintei se aflä a4cest dar ca sa nu-i biruiasca pofta làcomiei, i iubirea argintului", se spune in cronica atri-

buita lui Mustea, iar Miron Costiti referindu-se la Domni, care manifestau probabil mai mult aceasta pasiune, exclama: 01 nesatioasä hirea Domnilor spre latire i avutie oarb5."1); Ea duce la cel mai mare eau, caci spune cronicarul, nemila si

läcomia fac risipa tärilor". Altadata imitand autorii vechi, scriitorii nostri izbucnesc in imprecatiuni, ca acelea ale lui Ma-

carie, care spune aurului: O, aurule, vräjmasule, tirane färä rusine, faptura a vicleniei"...2). In general aceasta atitudine este motivata de consideratiuni teologice. Parabola lui Pseuclo-Neagoie are si ea un substrat teologic; in ea se cauta a se evidentia primatul valorilor sufletesti in legatura cu credinta crestina, atribuinduli-se o natura permanentä, spre deosebire de valoarea economica a aurului i cea sociala a relatiilor, eminamente trecatoare. Varlam tinde la aceleasi concluziuni, cu prilejul clasificarii speciilor de bogatii, spurthnd: ...banii sa strica de rugina i cheltuindu-se vremea-i sfarseste, vesmintele moliile le mänânca, de furi si de talhari pier, iar toate trecu..."3). 0 notita de pe Evangheliarul dela Voronet exprima cam aceiasi ideie, and zicea ca au:ul i argintul avere trecatoare ca umbra sunt" 4). Reactiunea antimercantilä capäta o expresiune incisiva si forma generala a unui sistem filozofic, in opera lui Dimitrie Cantemir: Divanul sau gMceva inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul". Cantemir a voit in aceastä opera, sà dea o noud filozofie normativä a vigii, dacd nu atat de noua in ideile sale, caci se inspira mult din filozofia religiei crestine 5i filozofia stoica, in tot cazul mult deosebita de conceptiunea 1. Miron Costin, Letopisetul Terii Moldovei, 514. 2. Op. Cit. 210.

3. B. P. Hajdeu, Etym. Magn. Rom. III. 2416. 4. 1. Bogdan, Evangheliile dela Humor i Voronet din 1472 i 155o. An. Ac. Rom. II. XXIX, 652.

www.dacoromanica.ro

91

dominanta a vremei sale. Pentru expunerea ei, Domnul moldovean a gasit o forma interesanta, punand fata in fata lumeaaa cum este §ilumea a5a cum ar trebui sa fie. In dialogul lumii" cu inteleptul", cea dintai reprezinta realitatea, iar cel de al doilea critica, idealul ti normele. In aceastä discutiune pe care o ima-

gineaza Cantemir, sunt desbatute toate marile probleme ale lumii §i in special ale vietii. Intre cei doi parteneri existä o continua contradictie; lumea" cauta sä arate i sa demonstreze

perfectiunea formelor in care ea se prezinta i utilitatea lor pentru oameni, inteleptul" din contra nu-i recunoa5te nici un merit §i nici o utikitate. Cum ca amagitoare i mincinoasä sa fiu spune lumea" nu cauti sä vezi §i sä cuno§ti frumusetile mele? nu priveti podoaba mea? nu oglinde§ti bunurile mele? nu iai aminte desfatarile §i desmierdärile mele?". Iar inteleptul Ii raspunde: Vezi frumusetile §i podoaba ta ca iarba i ca floarea ierbii; bunurile tale in mainile talha,rilor §i in dintele moliilor, destatarile tale pulbere §i fum, care cu mare grosime in aer se inaltä, i indata reschirandu-se, ca si cand n'ar fi fost se fac" 1). Si mai departe inteleptul" revine

pentru a spune din nou, ori nu sant avutiile tale fum, bunurile tale praf, §i desfatarile tale pulbere de vant ridicate..." repetandu-se adesea ori dupa psalmist, ideia temporaneitatii bunurilor lume5ti. Este desigur in aceasta conceptiune ceva mai mult deCat o simpla atitudine antimercantillä; ea insa o subsumeaza, i Inca-

drand-o in reactiunea generala fata de intreaga structura 5i conceptiea vietii, Ii cIa o i mai mare vigoare. Credem cä n'ar fi o gre§eala prea mare, daca s'ar insista asupra faptului, c.a pe and in Tara Româneasca conducatorul sau intrebuinta toate mijloacele pentru acumulari monetare §i tezaure considerabile, n aceiai epoca Domnul moldovean cugeta la de.5artaciunea tuturor acestor lucruri, fapte care ar putea fi expresiunea timpurie a materialismului excesiv, care intr'o oarecare masurà domina la Munteni §i a idealismului generos care nu oda,a a animat pe Moldoveni.

1. Ed. 1878, 50, 62-63.

www.dacoromanica.ro

92

Despre o influenta practicl a acestei reactiuni, credem ca., nu

se poate vorbi; de asemeni ar fi greu de precizat intensitatea insdsi a reactiunii, caci cele cateva manifestäri nu pot deter-

mina limitele sale. Este mai mult decat probabil, ca provenind din restrânse cercuri intelectuale, dealttninterea ca si in Apus, nu a trecut dincolo de granitile acestui teren, pe care, nu mai rAmane indoiala, nu 1-a cucerit in in.tregirne. Mai importanta este aceasta reactiue, prin fenomenele pe care le desvaluie; ea cea dintai ne vorbeste de mercantilizarea ideii de bogatie si in general a intregii vieti econornice. Ori aceste fenomene care reprezinta fapte concrete, marturisind in prealabil ceiace numeam consolidarea economiei banesti, sunt de o i mportanta capitalà, pentru orientarea pe care o va lua in viitor intreaga noastra. econotnie.

www.dacoromanica.ro

§ V.

Economia monetara ca scoala preparatoare", a capitalismului La inceputul acestui capitol, spuneam Ca cercetarile de acest fel, prezintal pe Langal un interes istoric §i un interes actual, datorital stransei legaturi care exista intre economia rnonetaral i forma prezenta economica: capitalismul. Sombart socoate chiar economia monetard, ca o etapa in care se preparal spiritul capitalist, deoarece in aceasta epocä spiritul omenesc se imbiba de o conceptiune asupra vietii economice, care va avea sa joace un rol hotaritor in epoca capitalista 1). Toti autorii sunt de acord a admite, cal nu s'ar putea vorbi de capitalism, dacal n'ar fi existat o epoca anterioara de purl economie monetara. S'a sustinut chiar, cä insui capitalismul nu-i deck o formal complicata a economiei balneti 2). Prin numeroase cercetdri documentare s'a stabiht, cä dezvoltarea unui sistem capitalist este strâns 1egaà, de forniele pe care le inregistreaza dezvoltarea i consolidarea economiei monetare. Desigur nu se poate spune, ca intotdeauna economia baneasca" a dus la capitalism, deoarece istoria economical cunoate epoci, cand diferite popoare au trecut dela economia baneasca la a-

cea naturala, dar se poate spune, ca o asemenea forma de schimb a constituit peste tot locul, materialul, care prelucrat de anumiti factori §i anume imprejurari, a dus la capitalism. 1. W. Sombart, Der Bourgeois, 400-401. 2. Pflenge. Grundlegung der vergleichenden Wirtschaftstheorien. Archiv für Sozialpolitik u Gesetzgebung 5, p. 94. citat In G. v. Below, Probleme der Wirtschaftsgeschichte. TUbingen, 1920, 404-5.

www.dacoromanica.ro

94

0 cercetare oricat de sumara asupra trecutului economiei noastre monetare, trebue sá incerce a rezolva chestiunea, dacä economia noasträ contimporan. a suportat si ea influente din partea vechiului sau trecut monetar, si eventual in ce forme si cu ce rezultate aceste influente s'au manifestat. Sombart, ocupandu-se de influenta pe care metalele pretioase au avut-o asupra originilor capitalismului, admite ca in afará de crearea unui spirit specific care serveste la elaborarea mentalitäii capitaliste actuale, intrebuintarea curenta a metalelor pretioase i dezvoltarea schimburilor pe baza monetard, care a dus peste tot locul la economia baneasca, a influentat capitalismul la o?igina sa, prin rolitil pe care 1-a avut in formarea statelor, averilor i pietilor1). Cercetand din acest punct de vedere, trecutul nostru economic, ajungem repede la concluzia, ca se poate vorbi si la noi de anumite raporturi intre economia baneasca i mentalitatea

monetara, formarea averior si a pietilor, cat si de efectele stabiirii acestor raporturi, in sensul celor indicate de Sombart. Fireste cl imprejurarile in care s'au stabilit asemenea relatii si formele in care ele s'au manifestat, nu pot fi identice cu cele din Apus; este vorba numai de fenomene, care prin natura lor se pot socoti asemanatoare unora din fenomenele produse in tarile Europei apusene.

Prima jumatate a veacului al XIX-lea ni ofera suficiente ocazii, pentru a sesiza o mentalitate specifica, care continea intr'insa un spirit capitalist latent. Incepand de pe la 1840, in ambele principate se incepe o asprä critica a sistemului monetar. Critica continua intetindu-se i devine extrem de viguroasä dupa Unire. Aceasta actiune nu avea insa numai un rol relativ.

Ea tindea la introducerea unui nou fel de schimb, nu numai prin inläturarea leului de socoteala i introducerea unui etalon monetar real, ci i prin adoptarea particulara i oficia15. a unor institutiuni, care trebuiau sal ducd la o noua, etapá a circulatiunii, adica, la economia fiduciara. Introducerea in tard a in1. W. Sombart, Der moderne Kapitalismus. Munchen si Leipzig. 1921

P. 541 si urm.

www.dacoromanica.ro

95

stitutelor de credit si a hârtiilor valori, este reclatnata cu impetuozitate, mai ales de clasa marilor proprietari. Epoca de dupa 1848 este martora unei nebanuite apologii a circulatiunii fiduciare1). Numai prin trecerea la aceasta nou.ä forma de schimb, se va putea scapa de toate relele economice i mizeriile sociale care bantuiau tara, si care dupa pärerea contimporanilor, trebuiau puse in sarcina modului de circulatie a bunurilor2). Reforma agrara dela 1864 i introducerea noului regim monetar din 1867, a temperat intr'o oarecare masurd impetuozitatea acestor manifestdri,insa in viata curentaihartiavaloare subt forma actiunii ori a obligatiei, ia un loc din ce in ce mai mare, chiar exagerat in diferitele intreprinderi comerciale i industriale, care iau. fiinta in acea vreme. Emisiunea primelor bilete ale Bancii Nationale, nu venea prea de timpuriu, se poate spune chiar cá intArziase, deoarece aseme-

nea mijloace de circulatiune erau cerute de mai bine de 40 de ani. Imprejurdrile in care se dezbate chestitinea hartiilor valori si

modul cuni ele se introduc in circulatia bunurilor din tarile noastre, arata importanta acestei chestiuni, pentru intelegerea 1. Vezi Cap Originea economiei de credit. 2. Principe le Alex. Moruz, ale cdrui lucrdri fac dovada unui remarcabil spirit de observatie, analizand cauzele crizei, intr'o carte pe nedrept uitata, cla o enumerare a lor, din care se poate vedea, cd toa'e apartin domeniului circulatiei. Acestea ar fi : i, lipsa complecta a monetei si a creditului national, 2, criza financiard. din Austria, 3, reaua stare a finantelor turceti, 4, cheltuelile pe care le necesitd produsele noastre, cu totul In disproporVe cu ceiace obtinem in schimb, 5, lipsa unui etalon normal pentru aprecierea monetelor din circulatie, 6, conditiile rele in care se gaseste moneta engleza, francezd si rusd, fatd de aceia austriacd, 7, introducerea in cantitati prea

mari .si punerea in circulatie a monetei degradate si a vechiului bilon

austriac, 8, exportul continuu in Austria a aproape intregei cantitAti de aur si argint din tard, si RD, concentrarea banilor, schimbului i micului comert in minile Evreilor. Progres et liberte. Galatz 1861. p. 126.Cati din voi, n'au fost martori, la divanul de confirmatiuni, la acele vanzari tortate, la acea risipire de averi, sacrificii zadarnice a existentii familiei, oferite jertfd cametei si agiotagiului, vanzAri efectuate fard cumpardtori seriosi si Fara numerar.. Trebue sd inceteze aceastd stare de plans, trebue un leac suferintilor si prostratiei unei intregi societAti. 0 bancd de scont, o bancd ipotecard sint Cie prima necesitate. ToatA lumeale doreste, toatd lumea le reclaniA, cu toatd

puterea dorintelor ei..." L'abolition des monopoles et amelioration de retat du paysan en 'Moldavie. Galati, 1860. 44.

www.dacoromanica.ro

96

dezvoltarii economiei noastre contimporane. Revendicarea unei circulatiuni fiduciare, ne spune cá ideia aprecierii canntative a

lumii economice era definitiv castigata, caci schimbul prin moneta presupune in prealabil, admiterea ideei de egalitate a valorii bunului, cu pretul obtinut, deci o apreciere cantitativa a tuturor vatorior. 0 asemenea ideie trebuia s. stea negregt la baza circulatiunii fiduciare, caci daca in schimbul mara contra moneta metalica, mai poate fi vorba de un raport calitativ, in schimbul marfa contra monetä fiduciara, aceasta este exclus. On aprecierea cantitativa a lumii economice este indispensabila capitalismului. Conceptia cantitativä este un element fundamental in formarea mentalitätii generale capitaliste. La formarea ei contribuise veacuri dearândul un bogat trecut monetar, care prin adanca sa inradAcinare in mentalitatea populard, comandase evolutia viitoare a formelor de schimb. A fost

suficient numai, ca doua imprejurari speciale sa intervina: o productie märitä i o insuficientä a mijloacelor de circulatiune,

pentru ca aptitudinea catre forme superioare a economiei noastre sa se poata manifesta. Scoala preparatoare", dadea rezultatele sale firesti, care se produc independent de sistemul productiunii industriale, Inca inexistent. Lasand la o parte chestiunea relatiunii dintre economia baneasca, formarea Statului i actiunea acestuia asupra originii capitalismului a carei rezolvare ar necesita cercetän mult mai ample, fara ca s. fim siguri ca ar duce la aceleasi rezultate ca in Apus, i ocupandu-ne numai de relatiunile, dintre formarea averior si pietilor cu metale pretioase si economia monetara, vom ajUnge la concluziuni pretioase, pentru solutionarea problemei puse mai sus. Raportul dintre formarea averilor si economia baneasca se prezinta la noi in conditiuni deosebite fata de Wile europene, sau cel putin diferite de acele pe care le semnaleazd Sombart.

Nu se poate vorbi de o formare nemijlocitä a acestor averi, prin exploatarea minelor de metale pretioase i protnovarea industriilor, pe care le comporta aceste exploatari, deoarece la noi n'a existat acest mijloc de imbogatire particulara. Se poate

www.dacoromanica.ro

97

vorbi numai de o formare a averilor, ca rezultat al unui plus de activitate a circulatiunii marfurilor pe bani, care dadea posi-

bilitatea ca o parte din metal pretios sa se concentreze in anumite puncte. Cu economia capitalistA nu au legaturá directa decat averile

burgheze, acelea obtinute printr'o exploatare bazata pe rationalism, pus in miscare de mobilul cAstigului pentru castig1). In prima jumatate a veacului al XIX-lea, intalnim numeroase cazuri de asemenea averi, dar tendinti, cu rnanifestari mai mult sau mai putin efective, apar chiar dela sfArsitul veacului anterior 2). Ramane acum sä semnalam, cateva din imprejurarile generale in care ele s'au produs i rezultatele irnediate ale acestor cazuri individuale. Tot altaclata am inzistat asupra fenomenului mai mull decat interesant, a nevoii excesive de bath lichizi, pe care o simtea in intregime clasa stapAnitoare in ambele principate, mai ales incepand cu sfarsitul veacului al XVIII-lea 3). Satisfacerea ei, cel putin pal-paid, a dus la o profundä prefacere a raporturilor agrare i la ruina celei mai marl parti a detinatorilor de intinse proprietati rurale.

Aparitia pe plata a unei cantitati din ce in ce mai insemnata de produse, ocazionatä de prefacerile dreptului agrar, nu putea sa nu influenteze mentalitatea economica. Posibilitatile de castig se infatisau atat de atragator, iar sacrificiile ce ar fi trebuit facute pentru realizarea lor atat de reduse, la adapostul acelui regim agrar, incat nu se putea ca ele sa nu stimu-

leze elementele mai intreprinzatoare interne, sau pe cele de peste granita, la curent cu prefacerile dela noi. Daca se mai adauga i castigurile care se puteau obtine prin manipularea numerarului sub forma de capital camätaresc, atunci existenta unei atmosfere provocatoare de Castiguri 1. Cp. W. Sombart. Aceste principii devenite generale In aplicarea lor, constituiesc dupA Sombart, ideile fundamentale ale regimului capitalist, Cp. Die Juden und das Wirtschaftsleben, nanchen, Leipzig, 1922 p. 186 i urm. In no ua sa lucrare «Prinzipielle Eigenart des modernen Kapitalismus» in Grundriss der Sozialbkonomik, IV Tubingen, 1927, Sombart adaugA si

principiul concurentei, 7-8.

2. Vezi Cap. Cea dintaiu BancA NationalA In principate. 3. Burghezia rominA i Marxismul Viata Romineascr.I927. G. Z ane

www.dacoromanica.ro

98

si iar de castiguri, trebuie sa para naturald1). Unele exemple de averi noi, din prima jumatate a veacului al XIX-lea si chiar dupa aceia, simt cazuri tipice ale acestei sta'ri de lucruri. Dar atmosfera imbibata de spiritul de afaceri, chiar limitata la o singura clask i o stare de fapt producAtoare de conditiuni propice ca aceste afaceri sa fie realizabile, slant elemente anuntatoare ale unor vremuri noi, care dacA n'au inceput, trebuie sä inceapa.

Inmultirea rapida a averilor provenite pe aceasta cale, a dus la o burghezificare" din ce in ce mai generala a vietii mai ales in viteza sa de noastre economice. Acest proces fiind esential pentru intelegerea intregii noastre economii moderne, vom reveni asupra sa. proclucere

Mai ramane cea deatreia imprejurare, prin care se leaga economia baneasca de inceputtnile capitalismului la noi, care, dupa cum am spus este formarea pietior. Actiunea metalelor pretioase asupra formarii sievolutiei pietelor, este de mare insemnatate. Ceiace influenteaza pia4a. nu este desigur banul ca

instrument de schimb, in baza caruia doar se organizeazaci cantitatea disponibil a. pentru circulatiune, din aceste mijloace

de schimb. 0 cantitate noua de metalea carei cost de productie a ramas constantsvarlita pe piata, produce o activare printeo imediata urcare de preturi. Acestea la rândul lor stimuleaza productia, f5.rä ca sa restranga prea mult consumathmea, deoarece in general vorbind, puterea de cumparare a pietii n'a scazut. In principate, piata capata o activitate i o extindere,paralela in primul rand cu productia, dar aceasta productie aducancl in tara cantitati marl de metal pretios, influenteaza consumatiunea

deci din acest punct de vedere piata trebuie sä sufere o transformare. Urcarea preturior, atat reala cAt i relativa, la mai toate produsele noastre agrare, contribuia astfel la largirea §i

1. Cu atdt mai mult acest proces trebuia sA se indeplineascd repede ci pe o mare suprafatd, cu cat organizarea economicä a multora dintre detindtorii capitalurilor imobiiare reprezinta o economie de cheltuiald. Vincler la 1844 atestA cu preciziune acest fapt spunind: Desi veniturile stdrilor celor mai nalte sant lnsemnate, totusi la prea putini covirsesc veniturile pe cheltueli i deaceia nu se pot furniza multe capitaluri". Propdsirea, I, 1844, Despre cdmdtdrie. 43.

www.dacoromanica.ro

99

pietii, tot asa ca i inmultirea cantitatii metalice clisponibilä sub forma. de numerar. Bogata economie monetara din trecutul principatelor romane, a avut astfel un rol hotaritor, ca sä determine o atmosferk prielnica germindrii spiritului economic contimporan i sa contribue la creiarea unor puncte de sprijin, pentru economia capitalista actuala. Pentru infaptuirea acestui rol, economia generala a tarilor noastre se pregatise printeun proces de veacuri, care ajunsese in prima jumatate a veacului al XIX-lea la deplina sa maturitate. In aceasta indelungata evolutie, care clacluse prilej unei prefaceri nu numai in suprafata, dar i in adancime, credem Ca ar trebui cautat secretul vertiginoaselor noastre prefaceri, care incep sa devina manifeste Inca dela sfarsitul veacului al XVIII-lea, accentuandu-se odata cu cel de al treilea deceniu al veacului urmator, pentruca sá devind impunatoare la rnijlocul aces tui veac si in deceniile urrnatoare. Daca interese straine noua i intr'o oarecare masura un spirit de inovatirme i imitatie, cat i interese locale

la inceput numai ale unor reprezentanti ai clasei stapanitoare, iar mai tarziu a intregei clase conducatoare au dorit si au luptat ca structura i formele economiei noastre sä se modernizeze, aceste dorinti ar fi ramas nerealizate i actiunea provocata de ele zadarnica, daca ar fi lipsit conditiile obiective, proprii tarilor române, care sä facä economia lor aped pentru o noua faza. Aptitudinea aceasta era un efect al economiei de schimb §i pentrucä aceasta aptitudine era atat de dezvoltatä, sTa putut inregistra viteza accelerata a evolutiunii ulterioare. Vreme indelungatd, se lucrase lent, insa profund, la creiarea conditiilor prealabil necesare inceputului unui nou sistem economic, care este acel al capitalismului. Mentalitatea castigului pentru cdstig, concentrari izolate de averi, obtinute exclusiv din afa-

ceri, man posibilitäi ca felurite rnoduri de afaceri sä inregistreze succese, sunt elementele principale care amplificate, nu puteau sa nu impuna radicale transformari. Terenul era pregatit; nu lipseau deck unele noi imprejuräri, pentru ca el sä rodeasca. Prepararea sa, prin profunda inradacinare a economiei banesti i prin consecintele pe care aceasta economie

www.dacoromanica.ro

100

le provoca, a scurtat in economia noastra nationala unele faze tranzitorii, de lunga durata in alte tan. Scoala preparatoare" dadea rezultate ca i aiurea; conditiuni proprii tarilor române

mai adauga Inca unul, acel al vitezii accelerate cu care am trecut fazele inceputului societatii burgheze, ca i unele de mai tarziu. Aceasta a creiat i impresiunea unei rupturi cu trecutul,

pe and in realitate aceastä viteza i efectul ei, erau tocmai rezultatul acestui trecut. S'ar putea deci spune cä consecinta cea mai generall si mai sigurd, pe care vechea noastra economie baneasca a avut-o asupra economiei actuale, ar fi rapiditatea cu care aceasta s'a putut dezvolta, rapiditate care deriva in mare parte, din conditiile in care s'a produs i dezvoltat aceasta economic baneasa. 0 problema atat de complicatä i atAt de gresit cercetata pana acum, ca aceia a evolutiei economiei noastre contimporane, nu se poate insä socoti solutionatä deplin i definitiv, prin aceste simple concluziuni.

www.dacoromanica.ro

CAP. IL SISTEME MONETARE 1 MONETE PRINCIPALE

www.dacoromanica.ro

§ I.

Sisteme monetare. Diversitatea problemelor pe care le comporta analiza fenomenelor monetare, creind prea multe dificultàti, pentru ca sä se poata da o istorie monetara complecta, de la inceput mai ales ea.' pAna acum la noi nu existai cercetari partiale, decAt re-

feritoare la monetele nationale ale veacului al XIV-lea XV-lea §i acestea tratate aproape exclusiv din punct de vedere numismatic, cu exceptia unora dintre studiile lui C. Moisil, impune ca cercetdrile sa fie limitate la un cadru mai restrAns, pentru a se putea obtine astfel rezultate §i mai sigure §i mai imediate.

Examinarea isvoarelor interne, da la ivealä un exceptional numar de specii monetare, intrebuintate altada.ta. Complectând aceste informatiuni, date de isvoare,pentruepoca cAnd ele sunt putin numeroase, cu rezultatele obtinute de numismatica, observam cä Inca din secolul al XIV-lea circulatiunea era servità de im respectabil numar de specii monetare. Sistematizand pe veacuri aceste monete, in special dupä terminologia monetara a documentelor interne, obtinem urmatoarele rezultate, tinand seama nurnai de termenii cei mai principali i mai curent intrebuintati. Secolul al XIV-lea. Perpere, ruble de argint, marci, du.cati, bani, dinari, oboli, gro§i moldovene§ti i bulgare§d. Secolul al XV-lea. Florini, perperi, perperi de Valahia, grivne, ruble de argint,

www.dacoromanica.ro

104

zlotitätäresti, turcesti, unguresti si de Moncastru, ughi, galbeni, ducati unguresti, aspri, denari, fertuni, ducati, barn, grosi. Secolul al XVI-lea.

Aspri, zloti tataresti, ughi, orti, galbeniturcesti i unguresti, lei, taleri, florini, potronici. Secolul al XVII-lea. Taleri, taleri rusesti, potronici, zloti tataresti, aspri ,lei, salad, galbeni unguresti i tataresti, pitaci, costande, mariasi, florini, ducati de argint, parale, grosite, polturaci, ortz, dutce, sustaci, bani, fileri. Secolul al XVIII-lea.

Galbeni,venetici, olani, zingirlii, turalai, austriaci, imparatesti, carolini, austro-olandezi, potronici, fiormi, caragrosi, lei

turcesti, si nemtesticreitari, dinari (valahi), parale, talerz nemtesti, turcesti, imparätesti,ioachimici, ruble, asprz, zloti, valahi, romanesti, turcesti, grosi, bani, orti, ughi, denari, creitari, dutce, mariasi, nesfiele, copeici, timfi, zarmacupi, funduclii, stamboli, tunublii, costande, sustad, gresle, polturaci, (potori), pitaci, burlinci, bani, ecsildari (eizindari), horgrosi, marghioli.

Secolul al XIX-lea pana la 1867. Galbeniturcesti noi (stamboli), austriaci, olandezi, venetici, portughezi, (icosari) , irmilici (dubli vechi, noi), polirmilici vechi i noi, sferturi de irmilici noi, ruble, mahmudiele (tart si moi), fimduclii, misiri, ichilâci, dodecari, diriclii, lire, nesfiele, parale noua, belici (pol), terlici (si pol) paperlaci (si pol), firfirici, ruble, galbeni de platina, ruble, (carboave) (r 1/4, z, 3/4, 1/2), capeici (de 30, 25, 20, 15, 10, 4, r), poliinperiali, sorocoveti, duploni, suverani, taleri conventionali, florini, zwantigi, (pol si sfert), firfirici ii irmilici de argint (pol sfert), sorocoveti austriecesti, creitari, (de mai multe marimi), zgripsori, techini, cremniteri, tiilui, pitaci, grosite, spetiesi (taleri), crontaleri, zloti, laubtaleri, misiri, lei noi, Mariasi, tusluci, luidori, parale, colonati (poI i sfert), friderici, altani, (pol i sfert). Exarninarea a ceiace reprezinta in fapt fiecare dintre aceste

www.dacoromanica.ro

105

terrninologii, intampind serioase clificultäti. Aceasta datorita confuziunilor, cari rezultä din impreciziunea multor termeni mo-

netari. S'a intamplat astfel, ca aceiasi terminologie, sa serveasca pentru a arata mai multe monete, adeseaori diferite

intre ele; de pilda zlot s'a denumit ducatul de aur dela Caffa,

i zlot tataresc, apoi ducatul unguresc, sau chiar cel turcesc, cat i un fiorin depreciat, de argint, dela inceputul veacului al XVIII-lea si tot zlot s'a chemat o mica monetà ce a avut curs, mai ales in Ardeal, pang in timpurile noastre. Duzis

catul a fost cand o moneta de argint, cand una de aur, de proveniente deosebite. In acelas timp intalnim i fenomenul invers, ca aceiasi moneta sa aaba mai multe denumiri. Astfel: ducatul venetian s'a numit, venetic, salt.* simplu galben, galbenului olandez i s'a zis i olandezul, sau olanul, celui austriac galben imparatesc, cheaäricesc sau de Cremnitz. Dificultatile se maresc si prin aceia ca in diverse epoci, o anumitã terminologie monetara, reuseste sa se confunde cu insasi notiunea generala de bani". Asa s'a petrecut cu ducatii, ughii, galbenii, lei, ceiace ingreuiaza mai ales cercetarea puterii de cumpärare interna a unei monete. Piedicile intampinate in astfel de cercetari, sunt cu atat mai mari, cu cat datorita abundentei excesive de specii monetare, ele se pu.teau usor confunda, facand ca in documente sa se treaca o cu totul alta terminologie decal cea real.% Chiar

la inceputul veacului al XIX-lea asemenea erori trebue sä fi fost foarte curente, caci dupa spusa lui Wolf, nici macar boierii

nu puteau sa deosebeasca cu preciziune o specie de altat. Pe langa toate aceste greutati, cari trebuesc inlaturate inteo cercetare precisa, mai sunt i acelea provocate de lipsa de competenta a unora dintre traducatorii vechior documente, cari nefiind la curent cu adevärata terminologie monetara, au tradus gresit textul, de pada lei in loc de taleri, galbeni in loc de ughi, etc., incat totdeauna se impune i cercetarea originalului 1). 1. Un exemplu din aceastä categorie, 11 ofer i traducerile cunoscutei Descrieri a Moldovei". In textul latin (Editia 1877) gäsim Intrebuintatá terminologia florenus" (m) Textul german din 1771, dldea echivalentul Gul-

www.dacoromanica.ro

106

Desi s'ar pärea cä ne aflam in fata unui haos, provocat atat de extrem de numeroasele i variatele circumstante, cat i de impreciziunea i confuzia care domneste intr'o parte a materia-

lului documentar, totusi, o ordine,o ordine de fapt mai ales se degaja la o cercetare mai ananuntia. In circulatiunea monetara, aceasta ordine este creiata de functionarea unui sistem monetar. Valoarea tuturor monetelor aflate in circulati.e, se orienteaza dupla a uneia sau a unora consacrate, fie in mod

legal, fie printeo indelungata intrebuintare a lor. In ipoteza unei singu.re monete de orientare, ne gasim in fata tipului monometalist, iar in cea de a doua in fata celui bimetalist. Functionarea lor legara da sistemului un caracter oficial, si utilizarea consuetudinara da sistemul numit comercial. In istoria noastra monetara, se poate vorbi azi de amandoua

sistemele. Primul n'a putut functiona de cat in epoca de independenta politica a principatelor, and Domnii lor puteau bate monete nationale. Emisiunile indigene, oricat de rudimonetar ar fi fost acute, reclamau o organizare, care sa le determine valoarea lor nominala fatä de cea intrinseca, in raport cu monetele streine i cu cele mai mici ori mai mari indigene. Aceasta era neaparat necesar pentru a li asigura puterea lor de circulatiune. Chestiunea bazelor pe cari s'a alcatuit acest sistem este Inca discutata de numismatii nostri i rezolvarea ei nu trebuie sa fie departe. Tot ca un sistem monetar

oficial ar putea fi socotit sistemul leului, in a doua sa faza, cand leul era numai o monea de socoteala si and ocarmuirea, Mohlovei si a Tara Romanesti intervenea adeseaori, pentru a preciza valoarea reall a celorlalte monete, in raport cu valoarea lui aritmetica. In fapt acesta nu este un sistem national, ci unul impamantenit i oficializat, datorita fortei imprejurdden" (207) ceiace este exact, tinInd bine Inteles seamA de ceiace reprezintA In realitate amAndouà aceste terminologii. Versiunea rominA din 1825, traduce cu

Ieu" tot asa i cea din 1851 (218) ceeace e complect gresit; traducerea din

1875 i aceia din 1925 (G. Pascu) IntrebuinteazA termenul corect de florin" (115, 131). Tot asa cu termenul latin imperialis" dat In editia germanA corect Reichsthaler", gresit In traducerea din 1825 ca qi In cea din 1851,unde se Intre-

buinteazA termennl ruble, neprecis In aceia din 1875 care admite take` si corect In tr. 1925 care traduce prin imperial". (Aceliai pagini casi mai sus).

www.dacoromanica.ro

107

rilor, cari nu ne permiteau sä avem un sistem national. Al doilea sistem, cel comercial, functioneaza aproape in perma-

nenta. El s'a statornicit, datorita faptului cä o moneta sau chiar doua avand ca1-454i superloare celorlalte, i gasindu-se

in cantitati marl in circulatiune, cAstiga curand un rol do-

minant. Ea devine astfel cu vremea etalonul de masura al tutaror celorlalte i totodata 10 castiga, i o recunostere oficialà, servind in general operatiunilor Vistieriei, ca moneta obligatorie de plata unor dari 0 de achitarea tributului. Existenta acestui sistem este desigur conditionata de mentinerea in circulatie a acestei monete si el &spare odata cu mo-

neta care i-a dat fiintà. Istoria unor atari sisteme, este deci intr'o bunk' masurä istoria monetei sale centrale. In trecutul nostru se gasesc functionand numeroase sisteme din aceasta categorie, dupa cum dovedesc monetele cari au indeplinit rolul de monete oficiale, mult cäutate i intrebuintate, i printre care ughii, zloi, galbenii, talerii, i leii, deci mo-

nete 0 de argint si de aur. Este de admis cà mai toate sistemele determinate de aceste monete, au functionat pe bazä bimetalista, deoarece gasim mai totdeauna doua monete dominante, uria de aur i alta de argint. Examinand in ordine cronologica situatiunea circulatiunii monetare, privita din acest punct de vedere, se constatä cä veacul al XIV-lea pare dominat mai ales de o moneta de argint, rubla sau marca, dupa cum reiese din informatiuni documentare si de ducat dupa rezuhatele mai ales ale stiintii numismatice. In veacul al XV-lea domina in Moldova aproape

exclusiv in a doua sa jumatatezlotul tataresc, desi unitatea oficiala cel putin in cea dintai jumatate este ducatul. In veacul urmator al XVI-lea, situatiunea se mentine aproape neschimbata, doar cu eliminarea unitatilor oficiale, astfel cä zlotul in Moldova si asprul in Tara Romaneascl detin

aproape intreaga circulatie. Numai catre sfarsitul veacului, situatiunea se modifica intrucatva, din pricina interventiei taleralui, care-si castiga repede un loc. In veacul al XVII-lea moneta zlot Ii mentine incachiar trecand de jumatatea secolului parte din situatia sa trecuta. Circulatia insä este do-

www.dacoromanica.ro

108

minata de doua monete de argint, talerul oi leul, adeseori con-

fundate intr'una singura, leul-taler, care patrund repede si adanc in economia noastra. Aceasta dominare sufera insä continuu concurenta monetei de aur, reprezentata de ughi si gal-

beni, in general. Ughiul unguresc inregistreaza, alaturi de galbenul austriac i chiar venetian o circulatie intensa. In veacul urmator, al XVIII-lea, talerul pastreaza situatia casti-

gata, iar leul dupa ce circull metalizat carn jumatate de veac, devine o moneta de socoteall. Economia noastra monetara., de acum inainte funcOoneaza sub sistemul monetar al leului de socoteala. Ughiul se mai mentine Inca, caci la inceputul veacului era intrebuintat in socotelele Visteriei munte-

nesti. Veacul al XIX-lea este dominat aproape exclusiv de ducatul asa numit austro-olandez. Prin Regulamentul organic aceastä moneta, careial i, se adauga ca submultiplu sorocovatul,

devine de drept moneta oficialà, consacrandu-se tot °data legal i bimetalismul. Desigur cä leul de socoteala continua sa, functioneze, dominand prin functiunile sale, toata. istoria sistemului monetar din aceasta epoca. Acestea sunt monetele mai de seama imprejurul clrora au gravitat toate celelalte, i cari atat cAt permitea organizarea mo-

netara a epocii, au putut da loc functionärii unui sistem monetar comercial i deci introducerii unei oareca.ri ordine de fapt, i cateodata de drept, in haosul monetar. Un examen mai amanuntit al datei de aparitie, al duratei de circulatie si al motivelor de disparitie a acestor monete dominante, va ajuta la limpezirea acestui haos i totodata la schitarea istoriei fiecareia din ele. 0 atare incercare trebueste insl precedata, de anumite precautiuni. Astfel nu s'ar putea sustine, ca data intrarii in circulatiune a unei monete oarecare, coincide cu prima sa semnalare documentara, deoarece este posibil ca ea &à fi circulat cu mult mai inainte de aceasta. Apoi trebuie tinut in special seaml, de faptul mentionat mai sus, al intrebuintarii curente a unei terminologii monetare, care reprezintä unitati monetare diferite. Este deci mai bine, ca largind putin cadrul unor atari investigatiuni, sa se incerce schitarea istoriei unei terminologii

www.dacoromanica.ro

109

monetare, decat aceia a unei monete propriu zis. Dacä in ceiace

prive§te inceputul istoriei unei monete, siguranta nu poate fi

tocmai mare, mai cu seama referitor la monetele stiaine, deoarece pentru cele indigene mijloacele de precizare stint mult mai mari se pot obtine rezultate mai precise in ceiace prive§te caracterul lor exclusiv sau partial dominant, forta lor relativä de circulatie, §i puterea lor de cumparare. Aceste atribute ale unei monete ,se pot deduce din imprejuräri variate, ca pästrarea puterii sale de cumparare timp indelungat, gasirea sa in regiuni indepartate de tArguri sau drumuri comerciale, intrebuintarea curentä pe o mare suprafatg, folosirea in pre-

turi ail a fi complectatá cu monetä-vitä ori-produs, toate fapte cari se pot constata documentar. Pastrând in vedere aceste date, sa inceream deci o schita a celor mai principale terminologii monetare din veacurile trecute.

www.dacoromanica.ro

§ 2.

Monete principale 1. Perpera

Lasand deoparte monetele indigene, pe cari cu atAta competin ta". li-au studiat numismatii notri, de§i aproape numai din

punct de vedere numismat, cea dintai monetä care prezinta tin interes este perpera, numita cAteodatal i perpera de Valahia, pe care o intalnim in docurnentele veacului al XIV-lea §i dela

inceputul celui de al XV-lea1). Asupra acestei monete s'au facut oarecari discutiuni§i la noi, emitandu-se parerea ca ar fi functionat numai ca monetä de socoteala Cercetarile facute la vecini, Bulgari §i SArbi sunt mai ample, pe ei aceastä terminologie monetara interesAndu-i mai mult, deoarece ea a jucat un mare rol in istoria economica §i a Sarbilor §i. a Bulgarilor, din veacul al XIII-lea §i al XIV-lea Origina terminologiei este greceasca, insemnand ban de aur §i

Inca de Gel mai curat 3). Ea a reprezentat specii variate din monetele cari au circulat in Orient, unde a avut o influenta. IcovAr§itoare. In veacul al XIII lea, comertul Marei Negre este servit de perpera hyperperum având o valoare care facea ca ii perpere i 2 carati s. echivaleze cu o livra4). In Bulgaria, in veacul al XIII-lea §i XIV-lea, ea este unitatea mo1. N. lorga, Istoria Comeqului rominesc, I. 59.

2. C. Moisil, MonetAria TAni-Rominesti in timpul dinastiei Basarabilor. 14. 3. Bul. soc. num. Rom. XIX. (1924) 49-50, 15.

4 G. I. BrAtianu, Actes des notaires génois de Péra et de Caffa de la fin du treisième siecle. Bucureti 1927. 73.

www.dacoromanica.ro

111

netara cu care se plateau darile si se facea comerml. Continea dupa unele pareri, 4.55 grame aur i 2.35 sau 2.27 dupa altele1). Numismatii bulgari admit si ei, cä perpera a functionat §i ca monetà de socoteala. In Bosnia si in orasele de pe coasta estica a Adriaticei, perpera serveste in veacul al XIII-lea si

XIV-lea numai ca moneta de socoteala; tot asa in Serbia si Venetia. Ea se impartia in 12 dinari. U litra de argint care era egala cu 12 uncii dadea 144 dinari, ceiace inseamna cä valoarea unei perpere era socotita echivalenta cii aceia a unei uncii de argint. In veacul al XIV-lea valoarea dinarului scade, pentrucA dintr'o litra care pastreaza vechea cantitate, se scot 270 dinari, ceiace insearnna tä i valoarea perperii a scazut, caci acum. 22 perpere si 6 dinari corespund valorii unei uncii, deoarece perpera isi pastreaza. compozitia nominala de 12

dinari"2). In Tara Româneasca perpera nu se mai ga`seste mentionata, cleat in primele (lecenii ale veacului al XV-lea, dupà care dispare definitiv. Ea a imprumutat numele sgu unei

dari, parparitul, pe care o gasim si In veacul al XVIII-lea, färà ca sa se poata spune, ca exista vre-o legatura intre aceste data serii de mentiuni, atAt de departate una de alta. 2. Zlotul.

Terminologia zlot, este intAlnita in documentele a cinci veacuri, insa ceiace s'a intamplat cu alte monete, s'a intAmplat si cu zlotul, aclica ca acest termen sä. reprezinte monete cu

totul diferite. Prime le mentiuni pe care le avem despre zloti, sunt acelea din intaia jumatate a veacului al XV-lea3), când ei circulau in Moldova cu o excesiva abundenta i erau numiti de obiceiu zloti tataresti, denumire pastrata pana in a doua jumatate a veac. al XVII-lea I), desi zlotul nu era o monetä tatareasca, ci un fiorin care provenea din coloniile geno1. Bul. soc. num. Rom. lbidem, pe x5.

2. Emilian Lilek, Die Schatzkammer der Familie Hranici. (Kosaka). Wissenschaftliche Mittheilungen aus Bosnien und der Herzegovina. Viena II. 1894 133.

3. Gh, Ghibanescu, Surete si isvoade (Cuzestii) LXXI, XXXVI ; R. Rosetti, Pamintul, Satenii i Stapinii. Bucuresti 1907, i4o. 4. Gh. Ghibanescu, Ispisoace Si zapise Ii, 337, IP 27, IV'. 154. Surete isvoade. Cuzestii, p. XV, III. 157.

www.dacoromanica.ro

112

veze dela Caffa, ceiace i'a i atras aceasta calificare 1). A fost la inceput o moneta de aur2), d uncle i se trage si numele slay de zlotsi probabil tot de aur erau i monetele cu. noscute pe la jumatatea veacului al XV-lea sub numele de galben de Moncastru, i zlot de Cetatea Alba3). Zlotul trebue sà fi fkut parte din categoria florinior imitan de Gemia dupa cei ai Florentii, i pe care Genovezii i-au numit ducati de aur sau genovino 4). Chiar in unele documente se intrebuinteaza termenul florini, In loc de zloti, floreni tartaricales" dupa terminologia latina5).

El lavea o putere liberatorie consacratä si in alte regiuni; astfel este intAlnit ca monetA de rascumpArare din mAnele Tatarilor 6).

Zlotul tataresc are in Moldova un rol principal, in a doua jumatate a veacului al XV-lea, cAnd aproape unanimitatea transactiilor se rea1i7eath pe zloti numiti tatdresti; proportia in

care se gasesc in documentele publicate de I. Bogdan, indreptAteste pe deplin aceasta parere7). Tot in zloti se plateau si anumite vami interioare8). Terminologia zlot, este cate odata sinonima cu aceia de moneta de aur, cad ea se cla pi banior de aur turcesti i unguresti, numiti zloti turcesn zloti ungurestii5). Ei continua sa circule din abundenta i ir veacul al XVI-lea 19, reprezentand denumirea data in mod obisnuit banilor de aur. Bielski numeste tot zlott, monetele de aur batute de 1. N. Iorga, Negolul i mestesugurile In trecutul rominesc Bucuresti 1906. 216.

2. N. Iorga, Studii Si documente XXIII, 303, 425. 3. N. Iorga, Istoria comertului, 1, 133 4. L. Cibrario, Economie politique du moyena.ge. Paris. 1859. t.11 p. 203-4. 5. N. Iorga, Studii si documente XXIII, 331. 6. N. Iorga, Acte i tragmente 111, 27-30. 7. Gh. GhilAnescu, Ispisoace ti zapise, It, 20, 23, 24, 29, 38, 47, Surete si isvoade (Cuzestii) 131, 133, 231 etc.; R. Rosetti, op. cit. 137 nota 1, 141, nota, 149, 178, 203; 1. Bogdan, Documentele lui §tefan cel Mare, 2 vol. (in nurneroase cazuri). 8. N. lorga, Studii si documente XXII, 229; sItoria comertului. I no, 9. I. Bogdan, op. cit. 1, 55. 83,89, 108, 390, 70, 211, 215, 217; 11 146. Uricarul, XXIII. i ; Gh. Ghibb.nescu, Surete i isvoade (Vasluiul) 13. Bul. soc. num. Rom. XVIII No. 46 p. 58 .

10. Uricarul, X. 113. ; Gh. Ghibanescu, Ispisoace si zapise 11. 64, 97, 109, Ho, 113, 114, etc. Surete i isvoadc. (Cuzestii) p. VII, IX, XXXII etc. 73, 90, 109. no, 113, 114, etc. Surete si isvoade. (Cuzestii) p. VII, IX, XXXII etc. 73, go,

www.dacoromanica.ro

113

i probabil ca. datorita cantitätilor maxi in care se gaseau in Moldova, se daduse zlotilor tataresti, Inca din veacul al XVI-lea, denumirea de zloti mo1dovenesti"2). In veacul al XVIII-lea, dupsi cum rnentionam mai sus, se intalnesc zloti fàr mentiunea de tataresti, insà puterea lor de circulatie este mult atenuatä. In aceasta. epocã terminologia Despot1)

zlot reprezinta doua monete Cu totul deosebite una de alto. Pe la inceputul veacului aceasta denumire se dedea inca unei monete

de auranume ughiuluiprobabil in virtutea obisnuintei de a confunda banul de aur cu zlot-ul. In aceastä vreme moneta numita zlot de aur, valora 2 taleri i jumatate3). Cealalta moneta care se chema tot zlot, era un ban de argint, de doua specii4),

anume un florin3), care din cauza deprecierii lui si pentru faptul cà circula mult in Tara Romaneasca, se mai numea si valah sau romanesc 6) ori vechiu7); florenus vero qui ex Valahia plerumque veniunt et slothones valachici nominantur"8), dupá cum spune o märturie a vremii. El dadea mult de lucru guvernului ardelean, care luase masuri pentru a nu mai fi primit peste munti, utpotae miserae plebi pernitiosissimos prorsus eliminandos iudicamts", cum hotaraste o ma-

sura imparateasca3). Dupa Hasluk, tot zlot incepe sa se nurne.asca si piastrul turc, cel nou, batut de Vizirul Ibrahim in 1718. El valora 8o aspri, atat cat i moneta de aur numita 97 etc., Revista Th. Codrescu" 1 8, 99 ; R. Rosetti, op. cit. 291, nota ; N. lorga Istoria comertului, I, 1240; Istoria bisericii I, 159.; T. Stefanelli, Documente din vechiul ocol al CImpulungului moldovenesc, 431, etc. 1. G. Nastase, Istoria moldoveneascã din Kronika polska a lui Bielski, In

,,Cercethri istorice" publicate de I. Minea. Iai. 1925. I. 139. 2. N. lorga, Istoria comertului, I. 123. 3. St. Greceanu, Viata lui Constandin Voda BrIncoveanu de Radu vel logofat Greceanu, 278 i urm. 4. Doc. Ilurmuzaki, XV. 1549. 5. Revista istoricil a Arhivelor Romaniei. Buc, 1873. p. IV. 6. Doc. Hurmuzaki, XV, '553, 1562. 1579, 1608. 1620; N. Iorga, Brasovul ti Românii. Bucuresti. 1905. p. 350, 351, Studii i documente, XXIII, 303, 425 ; C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt Anstriaci I. 1716,-1725 Bucuresti. 1913. 136; T. Bulat, Contributiuni documentare la istoria Olteniei,

7. Doc. Hur:nuzaki, XV, 1549, 1689. 8. Doc. Hurmuzaki, XV. 1538. 9. Ibidem, XV, 1538 si 1579, 1608, 162o. 0. Zane

www.dacoromanica.ro

114

zlot1). Afirmatiunea numismatului englez este confinnata de documentele noastre interne, cari in afara de zlotii valahi, lesesti 2) ori nemtesti 3) vorbesc cace odata si de zloti turcesti4). Valoarea zlotului, in aceastä epoca, a mers mereu descrescand. La 1709 un zlot se putea schimba pe i fl. si io creitari3) tinand seama ca existau si jumatati de zloti valahi, cari aveau numirea speciala de tulti 6). In raport cu valoarea galbenului,

zlotul era de patru ori mai mic, cki trebuiau 4 zloti pentru a cumpara un galben7). La 1711 un zlot facea numai 88 de bani8), iar la 1735 8o de bath, cad 15 taleri echivalau cu 25 zloti3). Valoarea sa era mult mai mica ca a leului, deoarece in aceia§ epoca (1725) trebuia u.n zlot si jumatate pennu a schimba un leu10), iar fota de a talerului de doua ori si jumatate mai mica. In timpul lui Alex. Ipsilanti, facea cat jumatate de caragro§11). Pe la 1752 un zlot vechiu pretuia numai 22 de parale12), deci aproape doi la un leu. Se pare ca denumirea de zlot se dadea cateodata si imei monete de mai buna calitate, deoarece gasim zloti apreciati 110 bath13). Moneta

zlot continua sa se gaseasca in circulatia principaelor si in veacul al XIX-lea. Wolf o semnaleaza pe la Inceputul secolului,

punand-o intre monetele de argint, cu pretul 30 de parole"), Cam acecasi valoare Ii dá i Dionisie Eclisiarhul, caci pe la 1. Bul. Soc. num. rom. XVII. 43-44. 94-95. 2. N. Iorga, Istoria comertului. I, 209. 3. D. Z. Furnica, Din Istoria comertului la Romani, 28; zloti florini nemtesti", N. lorga, Hartii din Arhiva minastirii Hurezului. Bucuresti 1907. 49.

4. Doc. Hurmuzaki, XV, 1614; D. Z. Furnica, op. cit. 28. 262; N. Iorga, Scrisori i inscriptii ardelene si maramuresene. Bucuresti. 1906. 127. 5. Doc. Hurmuzaki, XV, 1539. 6. Doc. Hurmuzaki, XV, 1539. 7. N. lorga, Documente privitoare la Const. Voda Brancoveanu, 165. 8. Doc. Hurmuzaki, XV. 1549. 9. T. Bulat, op. cit. 32; ca si mai tarziu, cp. G. Ghibanescu, Surete si is-

voade (Vasluiul) XXXI-III. Is. N. Iorga, Scrisori i inscriptii. 28. Ir. Cronograful Tarii Rominesti. Tezaur de monumente. II. 166. 12. St. Metes, Pastori ardeleni in principatele romane. Anuarul inst. de istorie nayonala, Cluj, 1924-25, 312. 13. D. Z. Furnica, op. cit. 11-12. 14. A. Wolf, Beitrage zu einer statistisch-historischen Beschreibung des Fursthenthums Moldau. Sibiu. 1805. vol. I. 135.

www.dacoromanica.ro

115

1819 el o estimeaza la 90 de bani 1). Melchisedec spune ca, in popor s'a pastrat pana in timpul sAu terminologia zlot, care reprezinta acum o moneta de 30 de parale2); deahfel pana tarziu ea a fost intrebuintatA ca o expresiune monetara. populara3). In acest sens este utilizatA in Ardeal insemnand jumatate de florin4).

In toate aoeste epoci, moneta zlot n'a fost intrebuintata numai ca instrument de schimb. Inca din veacul al XVI-lea, ea pare a fi considerata in Moldova, ca singu.ra monetä cu putere liberatorie legal.ä. Astfel feraia s'a platit in tot cursul acestui secol i in acel urmator, aproape numai in zloti, 0continua a se achita in aceastä moneta, chiar intr'o vreme and ea inceteaza de a mai fi dominanta si cand sunt probabilitati cä isi schimbase complect valoarea initia118). Faptul ca feraia este achitatA in zloti i faptul cä se pastreaza In privinta monetei de plata'

traditie asa de constanta, ar putea fi un indiciu puternic al originii sale, asa de discutata de istoricii dreptului roman. Desigu.r &I' se in.tainesc cazuri, and feraile se plateau si in ahe monete, insa acestea par cu total exceptionale. Zlotii mai ser-

veau si la plata diverselor biruri si gloabe6); de pe urma lor a ramas darea cunoscuta in veacul al XVII-lea sub denumirea simplä z1oti"7), ca rezultat al adoptarii terminologiei monetare in domeniul fiscal, unde lipsea o terminologie proprie. Fe-

nomenul dealtminterea era generalizat, caci acela§ lucru se intampla pentru lei, taleri, galbeni, orti, etc.8). Consecinta acestei adaptäri a fost creiarea unei terminologii speciale in aparatul fiscal, de pilda termeaul zlotar, dat strangatorului i. Cronograful Tarii Romlnesti. Tezaur de monumente istorice. Buc. II.

224.; FurnicA, op. cit. XXIX. 2. Melchisedec, Cronica Husilor Buc. 1869.

; D. FurnicA, op. cit. XXIX.

3. Vezi localizarea lui D. R. Roseti, Un leu i un zlot. Buc. 1897. 4. Dictionarul Ac. Rom. IP. 126.

5. Gh. GhibAnescu, Ispisoace qi zapise ; P. 12, 25, 47, 91. 104, 215, 216, 229. 111, 6, 85, 166; II 9; III 1 68. Surete si isvoade (Cuzestii) XV, 134 etc. 6. Doc. Hurmuzaki, XV. 889, io54; R. Rosetti, op. cit. 226 nota.

7. (1667) I-a ras din dajdie si l-a plAtit si de zloti", Bibl. Ac. Rom. Crest. Colect. 1908. 72; R. Rosetti, vezi nota urmAtoare. 8. Gh. GhibAnescu, Surete si Isvoade V, 317, Ispisoace si Zapise. III, 175, la 1656-7 sama talerului", Crest. Col. XIV, 135; Arhiva. Iasi. 1893. 435; R. Rosetti, op. cit. 295 nota, 296 nota.

www.dacoromanica.ro

116

därii zloti1), expresie ce se mentine pAna in veacul al XIX-lea2), ca i cel de boieri z1otasi"3). In legatura tot cu

aceasta functiune sunt desigur i termenii zlotar"4) zlotärie" 5) §i carte de zlotarie"G), care ca i ceilalti trebue sä derive din termenul zlot. In noua lor situatiune din veacul al XVIII-lea, zlotii continua a servi la plata unor vami7) si a unor

dari, dc ex. vacaritul la 1751 in Tara Româneasca9) sau oieritul in Moldova9).

In afard de aceasta, sunt oarecari indicaiuni, cä zlotul a servit i ca monetä de socoteala. Dat fiind modul de formare

al acestor monete, n'ar fi de loc imposibil, ca unitateai monetara zlot sa fi indeplinit i acest rol. Aceste indicatnmi sunt mai ales pentru veacul al XVII-lea, and intAlnim in docu-

mente expresiunea de zlot batut"10), pe care n'am gasit-o in cel de al XVIII-lea, deat in cazuri extrem de rare11), atat at se poate afirma, cel putin dupa documentele pe cari noi le-am cercetat. Este tocmai epoca and zlotii incep sä se rareasca dar i aceia and, in urma unui indelungat trecut, ajunsesera sa se inrad'acineze in obiceiurile poporului. Nevoia ca in i. Melchisedec, Cronica Romanului, Buc. 1874, 321, Cronica Husilor Uricariul 284; Arhiva Iasi 1893, 435; G. GhibAnescu, Ispisoace i Zapise III' 175, Surete si isvoade IV, 52. 316, Revista «Th. Codrescu»P, 12; R. Rosetti, op. cit. 93 nota, 231, 283. 295. nota, 296, nota 3, 297, nota N. lorga,

Studii si documente III, 84. VI, 39, 44, XI, 91, Doc. Callimachi, I, 422, 437 II, 88, 104, 105. 2. BibI. Ac. Rom. Crest. Colect. 1908 ; 209, 228. 3. N. Iorga, Studii si documente, VI 216, 217, 223; Letopisetu1 Tarii Moldovei, atribuit lui Nicolae Mustea. Ed. Kogalniceanu II. t. III. p. 19, Duca VodA «punea pe boieri zlotasi si i fAcea de plAtea ei birul celor fugiti...» Cronica anonimA a tArii Moldovei 1662 2733. Ibidem 105. 106. 4. I. Bianu, Documente romftnesti, 123. 5. Uricariul, X, 230. 6. N. Iorga, Studii i documente, VI. 394.

7. D Z. FurnicA, op. cit. 13. 8. Doc. Hurmuzaki, XV. 1687 ; N Iorga, Brasovul i Romftnii, 379-381 9. Doc. Hurmuzaki, XV. 1687. 1702. 10. Uricariul, XX, 68, 70, XXIII, 251; G. GhibAnescu, Ispisoace si Zapise II' 30, 251, 168, 169, IV'. 152 186, 193, 205, 226, Surete i isvoade III, 5 17, 32, 37, 92, 230, 307, 308, XVI, 47; N. Iorga, Studii i documente VI, 79, Revista istorica, X, (2924) 271. Asupra terminologiei de bani curati, gata st batuti, da GhibAnescu o notA in Surete i isvoade 11, 99 unde socoate aceste expresiuni identice cu acea de bani pesini" al. Un caz de zlot bAtut am gasit In 1776, Arhiva lai, 1892, p. 42, un altul In 1746, G. GhibAnescu, Ispisoace i zapise. IV,' 70.

www.dacoromanica.ro

.

117

documente sa se mentioneze cà zlottil era bdtut" ceiace insemna metalizat"1), ar indica ca puteau fi i zloti nebatuti imateriali carora nu li se adaoga nici un atribut, dupa cum nu se aclaoga nici leului din epoca 1750-1867, când este bine stabilit ca era numai o moneta de socotealä. Adjectivarea substantivului intrebuintat ca termen monetar, era un lucru curent in vechea noastra economic monetara. Se indlnesc astfel zloti noi i zloti vechi, taleri buni i taleri prosti, etc., ceiace reprezinta intotdeauna o categorie deosebità de monete. Explicatiile cari urmeaza sa fie date din acest punct de vedere, cu privire la taleri si lei, vor lamuri mai bine chestiunea, daca si zlotul a functionat vreodata ca moneta de socoteald 2). 3. Asprul.

In timp ce in Moldova zlotul cucerea din ce in ce mai muli teren, in Tara Romaneasca dornina asprul. Ca si moneta contimporana din cealalta tara, asprul e o cunoscuta terminologie orientala, care in decursul istoriei sale a, reprezentat specii multiple de monete. Asprii se intAlnesc in comertul Marei Negre, Inca din secolul al XIII-lea 5) i erau niste monete de argint, dupà cum rezulta din insasi terminologia lor greceascl. Moneta turceasca zisa accea este tocinai asprul si ea a fost batuta pe la jumatatea secolului al XIV-lea, reprezentand mai tarziu submultiplul etalonului turcesc, altânul de aur 4). In circulatia Tarii Românesti, asprii sunt mentionati chiar dela inceputul veacului al XV-lea5); ei circula din abundenta in tot cursul acestui veac, sub forma unei mici monete de ar1. BAtuti monnayes, M. Gaster, Crestomatie românA. 1891. II. 393.

2. Obiceiul de a se socoti intr'o monetA si a se achita in altele era curent. IatA un document tipic Dragoslavele 1645, precum v'am fagAduit d-voastrA cA voiu trimite cei 18o de florini, i-am i trimis, prin omul nostru loan Dracul si anume : 30 de taleri a 16o de bani, taleri rusesti 10 a 16o de bani, dutce pentru 24 florini, dutca de socotit in 13 bani ; afarA de aceia bani mArunti s,i vechi 6o de florini si 70 de bani socotind un florin drept 130 de bani, face suma de 18o de florini". Doc. Hurmuzaki, XV. 1133 3. G. I. BrAtianu, Actes, 75, 95, 265 si a. 4. Hasluck, op. cit. 89 si urm. 5. Dr. I. Nistor, Die auswartigen Handelsbeziehungen der Moldau im XIV, XV, XVI Jahrhundert. Gotha. 1911. 182.

www.dacoromanica.ro

118

gint. In secolul urmdtor ei se gasesc din belsug, detinand in mod aproape exclusiv tranzactiile, si continua sa aiba un rol principal si in secolul al XVII-lea, suferind insa concurenta altor monete, in special a talerului. Pe la jumatatea acestui veac, ei se raresc simtitor, iar apoi dispar din principate. Terminologia aspru n'a disparut insa definitiv din circulatie. 0 regasim in veacul al XVII-lea, intrebuintata pentru a desemna. moneta ban, mai ales in contabilitatile influentate de Turci. Astfel ea apare in catastihul vamilor rnoldovenesti din 1765, servind ca submultiplu al grosuhd 1). In aceastä nou'a situatiune, asprul este o moneta de arama, cunoscutd in general sub

numele de ban si cateodata chiar sub vechea termieologie. Odata cu baterea piastrului turcesc, care are loc catre sfarsitul secolului al XVII-lea, asprul devine submultiplul sau legal,

in care calitate va functiona incontinuu deacum inainte, 120 aspri alcatuind un piastru 2). Pentruca in economia noastra, leul confundat multä vreme cu piastral turcesc, se compunea tot din 120 de bard, banul incepe sä fie confundat si el cu asprul, mai ales de straini, incat aproape unanimitatea documentelor straine traduc termenul ban" prin aspru", confuzie ce lera cu atat mai usor de facut, cu cat in veacul al XVIII-lea

banul disparuse din circulatie, ramanand numai o simplä expresiune monetara, care servea drept submultiplu leului, disparut i acesta din circulatie.

Se pare ca in epoca cand e intrebuintat ca moneta de argint, asprul avea origini variate. Aproape unanimitatea asprilor erau de provenienta turceasca, insa este probabil ca. au circulat i de aka categorie,poate venetieni,cari erau destul

de raspanditi, desi aveau o valoare inferioard celor turcesti. Altfel n'ar avea nici un rost deosebirile cari se fac intre diferiti aspri, de pilda cum. e in documentul din 1563, in care se vorbeste despre ioo aspri turcesti 1 Ioo aspri bani, formand la un loc un singur pret3). Asprul fiind o moneta mica se ini. Rev. Ion Neculce" 11. 217 si urm.

2. Alex. Papadopol Callimach, Despre moneta de argint accen a Domnului Moldovei Ion Voclà cel Cumplit. Cony. Lit. XVIII, 108. 3. St. Greceanu, Genealogiile documentale, 11. 176, 177, 181.

www.dacoromanica.ro

119

trebuinta mai ales in circulatia internal; totusi il gasim si in plati externe, ca pe vremea lui Gavril Moghila (1618-1620) cand haraciul s'a platit in aspri1). Alta data se mentioneaza

poveri cu aspri trimise la Tarigrad2), o povara avand de obiceiu 6o.000 aspri 8). Puterea de cumparare a asprului in prima sa epoca, scade in mod continuu i aceasta datoritä atat deprecierii generale a ar-

gintului, cat si politicii monetare a vremeiperfectionata de Turd , cari urinal-eau incontinuu micsorarea cantitatii si prefacerea calitätii metalului pretios al monetelor. Ea 1847 cand Inca nu incepuse deprecierea sa accentuata, i florin era egal cu 12 aspri4). In veacul al XVI-lea se mentioneaza serii diferite de aspri; la 1507 se vorbea de aspre antique" 5), iar ceva mai tarziu de aspri bani noi" 6). Ei erau asa de depreciati in 1540, incht pentru a schimba un florin trebuiau 50 aspri7), iar cu sase ani mai tarziu numai cu 55 aspri se putea lua un florin 8). In 1587 piastrul turcesc ,care pang anmci se schimba pe 40 aspri se urea la 508); cu doi ani mai inainte piastrul turcesc se putea socoti egal cu talerul, deoarece ambele monete valorau Cate 40 aspri10). Deosebirea intre serii continua sä fie simtitoare. In 1591 gasirn aspri vechi i aspri noi, trebuind 41 aspri vechi pentru 33 noi 11). Modificarile suferite de aspru in cursul acestui veac sunt inregistrate si de diferite isvoare straine. Se stabileste astfel, ca la inceputul secolului al XVI-lea, la Constantinopol, talerul german valora 36 aspri, iar un galben venetian, ori un sequin sau chiar galbenul turcesc valora 54 aspri, deci un taler i jumatate. Mai 1. St. Greceanu, lstoricul unei bAtrane mosii boerestiGrecii. Buc. 1910. 2. Ibidem, 36. 3. lbidem, 36. 4. Al. Stefulescu, Gorjul istoric i pitoresc, LXVI. 5. N. IOrga, Studii si documente. XXIII, 311. 6. Doc. Hurmuzaki, Xl, 221-228. 7. Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, 19o9. 111. oo, 91, 92. 8. Ibidem 111

347,

9. Hammer, Histoire de l'empire ottoman, t. VII. Paris. 1837, 414 ; Cp. si Alex. Papadopol-Calimach, Despre moneta de argint accê a Domnului Moldovei Ion Vodd cel Cumplit din 1573. 104 1i urm. Da. Doc. Hurmuzaki, 1V2. 128. 11. Ibidem, XI, 221-228 ; G. GhibAnescu, Surete i isvoade. II. 204

www.dacoromanica.ro

120

tarziu valoarea talerului s'a fixat pentru o vreme la 40 aspri si a galbenului la 6o, insä catre sfarsitul veacului aceasta stabilizare inceteaza, astfel cit. talerul se urea, la. 6o §i galbenul la 90. In urma i talerul ajunge la 90 de aspri1). Cantemir

da, pentru epoca sa, talerul egal cu ioo de aspri, care la rândul lor faceau 75/is pfenigi2). Reintorcandu-ne la isvoarele interne, gasim mentiuni de diverse specii de aspri, chiar pentru veacul al XVII-lea. Inca dela sar§itul veacului al XVI-lea apare o noua monetä aspru, de arama insa, batuta de Ioan Voda cel Cumplit, care dupaparerea lui C. Moisil, ar fi trebuit s5. inlocruiasca asprii de argint turcqti.5). La 1620 deosebirea intre asprii de argint §i alp aspri se face hotarit, specificandu-se in documente cä s'a cumparat, de pila cu 300 de aspri noi i cu 100 aspri de argint 4). Dupd Pravila lui Vasile Lupu 12 aspri valorau cat 2 potronici, iar doi potronici erau egali cu i florin de argint 5). In raport cu banul, asprul era mai mare in aceasta epoca, deoarece 6 aspri faceau 1 o bani6). La inceputul veacului se mentioneaza §i aspri cari yalorau 2 bani unu17). Fata de costanda, asprul era de 10

ori mai mic8). Serli, variate in valoare, au circulat in aceasta vreme §i la Constantinopol. Astfel la 1670, 3 aspri rai sau 2 buni fac o para5). Aceste emisiuni punAnd in circulatie aspri din ce in ce mai depreciati, au dus in principate in confundarea definitiva a asprului cu banul, care la noi a fost totdeauna terminologia monetelor mici. Bani s'au numit i denani ungure5ti din veacul al XV-lea, tot bath s'au numit cite odata chiar §i asprii buni din veacul al XVI-lea i XVII-lea, când insä se pare cä nu erau in circulatie alte monete mai mici. Fata de dinarul unguresc din veacul al XVI-lea, asprul era mai mare, caci 1. Alex. Papadopol-Calimach, op. cit. io8. 2. D. Cantemir, Geschichte des osmanischen Reiches. Hamburg. 1745. 64. prefata. 3. C. Moisil, Contributiuni la istoria monetAriei vechi rominesti, 25; vezi si Alex. Papadopol Calimach, op. cit. I04 si urm. 4. Al. $tefulescu, Gorjul. LX, In. 5. B. P. Hajdeu, Etym. mag. Rom. 11. 1882-1883. 6. M. Gaster, op. cit 1. 87. 7. 1. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino. 21 8. Ibidem, 35. 9. Hasluck, op. cit. 89.

www.dacoromanica.ro

121

trebuia i aspru pentru 2 dinari 1), asa ca in acest veac, dinarii ar fi trebuit sä se cheme bani, totusi terminologia aceasta se aplica in mod curent dupa cum am vazut, asprior. 4. Ughiul.

0 altä moneta care a avut un rol insenmat in economia noastra, a fost ughiul, moneta de aur ungureasca (florinul), prescurtare din slavonul .,ugri zloti", numita cate odata i magiar,

insä foarte rar 2). In circulatia principatelor, ughiul a fost de multe ori confundat cu galbenul propriu zis 3) i cu zlotul, in epoca and acesta era de aur, caci in documentele interne se in-

talnesc deseori expresiunile de: ughi zloti de aur" 4), ughi zloti" 5), zloti unguresti" 6), i zloti rosii unguresti" 7). Alteori documentele semnales75. ughi galbeni" 8), ungari d'oro" 9), ughi venetici" 10), toate expresiuni ocazionate numai de asemanarea monetelor de aur intre ele. De cele mai multe ori, Insà, ughii sunt numiti galbeni unguresti" 11), expresime pe care o intAlnim p5na la sfArsitul secolului al XVIII-lea 12). In documentele slavone gäsim mentionati gl'OpCKH)C elEpBOHI1 SsitITH)C 13). In principate mai ales in Moldova, - ughii circuld Inca de prin jumatatea veacului al XV-lea 14) insä

destul de tar; circulatia lor se activeazä in veacul urtnator, and fac o serioasa concurenta zlotior tataresti. Ei contir. Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt. II, 375, 475. 2. L. Saineanu, Elemente turcesti, 63. 3. N. lorga, Studii si documente. VIP. 26; Gh. Ghibanescu, Ispisoace si zapise uk 191. (... acea saliste a fost sub ascultare de ocolul Rornanului, aceia a vandut-o al nostru credincios si cinstit boeriu Nistor Ureache mare vornic de tara di gios drept 300 ughi de aur i s'a sculat al nostru credincios si cinstit boeriu du-lui Nistor Ureache marele vornic si au platit acesti mai sus scrisi bani 300 galbeni de aur...) Surete si isvoade, V. 240. 4. Uricariul, XVIII, 286, 287-88 ;- aRevista Istoricah XII, (1926) 231, 232. 5. Gh. Ghibanescu, Surete si isvoade XVI. 39, 65. 6. Stoica Nicolaescu, Documente Slavo-romine. 150, 188. 7. I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare. II. 146. 8. Gh. Ghibanescu., Ispisoace i zapise IV'. 186, Surete si isvoade V. 246. XVI. 70.

9. N. lorga, Scrisori i inscriptii ardelene i maramuresene. Buc. 1906. 6. ro. Doc. Hurmuzaki, XV. 1460; N. Iorga, Brasovul si Romanii. 297. xi. N. lorga, Studii si documente V'. 8. 56; Cresterea Colectiilor, 1908. 6o. 12. Bibl. Ac. Rom. tresterea Colectiilor, XIV. rm. 13. Melchisedec, Cronica Romanulul, 257. 14. N. lorga. Istoria comertului, I. 153.

www.dacoromanica.ro

122

nag a circula activ in veacul al XVII-lea, servind des in tranzactfile rurale. La sarsitul acestui veac, Ii vedem figurand in socotelile oficiale ale Visteriei muntene. Ughii reusesc sa se mentina i in veacul al XVIII-lea, cu toata concurenta altor monete de aur. Ei trebuie sà se fi aflat inca in cantitati mari, de oarece gasim clad platite in ughi si in 1732 1) si in 1763 2). Ughiul a reusit sa-g mentina valoarea mult mai bine, cornparativ cu alte monete mai ales cu cele de argint. Aceasta se datora i faptului ca era o monetà de aur, dar mai ales conservärii continutului sau de metal fin. Totusi din documentele interne reiese, ca i ughii au cunoscut serii mai putin bune sau alterari a celor bune, deoarece intalnim adesea mentiuni, de ughi vechi" 3), ughi bani buni", ughi bani curati" i chiar ughi prosti"4). In raport cu alte monete, ughiul a avut insa o valoare mai constanta, dar greu de stabiit prin comparatie cu a celorlalte. Pe la 1658 un ughiu valora I leu 73 bard., bine in-

teles lei de argint5), iar un veac mai tarziu 2 lei 75, insä acum leul era o moneta de socoteala6) In secolul al XVI-lea, ughiul era cu mul mai mare derAt asprul, fiindca se schirnba

pe 57 aspri7); in 1640 si 166o cota 200 bani, adica i leu §i 8o de bani8), iar la mijlocul veacului al XVIII-lea ajunsese la 300 de bani3). In raport cu alte monete, depilda fata de costande la 1671 10), cota 20 ca si mai inainte 11) ; ca sa fie schim-

bat pe florini (de argint) trebuiau in 1665, 3 fl. si 6o denari12), iar in 1715 ceva mai mult de 4 florini13). Fata de taleri, schim-

bul a variat mai mult in raport cu valoarea acestora; caci la 1. Bibl. Ac. Rom. Cresterea Colectiilor, XIV. x5i. 2. Gh. GhibAnescu, Surete i isvoade XII. Ica ; vezi si N. Iorga, Doc.

Callimachi, II. 295-6.

3. Uricariul, I. 51. 4. T. Stefanelli, Documente, 7. 5. Uricariul, XVI. 201-210. 6. N. Iorga, Studii si documente. XXII. 99, Ioo, 101, 104, etc. 7. Arhiva IstoricA, I. 7. 8. Gh. GhibAnescu, Surete si isvoade, IV, 251; I. Filitti, Arhiva, 38, 53. 9. Gh. Ghibanescu, Surete si isvoade (Vasluiul). XXXI. io. Gh. GhibAnescu, Surete i isvoade XVI. 97. ii. I. Filitti, Arhiva, 33. 12. Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso. V. III. 13. C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt Austriaci, 258.

www.dacoromanica.ro

123

1631 un ughiu valora 41/3 taleri prWi sau 2 taleri buni 1). Frequenta intrebui4arii ughiului, a facut ca uneori socotelile s'a." fie facute in ughi, fArä insä ca plata sä se facl in aceia§i moneth.. Aceasta reese din uncle documente, in care se vorbe§te de ex., csa se cumpara cu 221/2 ughi, aspri gata2) sau cu 146

ug., potronici de argint 3). 5. Galbenul.

0 alta monetá de aur, cu un bogat §i important trecut in economia noasträ, este galbenul sau ducatul. Dar terminologia de galben sau ducat, ca ti aceia de zlot i aspru, nu s'a acordat

numai unui singur fel de monetä de aur, ci aproape tuturor, indiferent de originä i chiar de valoare. Astfel intalnim mentiuni de galbeni turce§ti4), sultanini 3), austriaci 6), chezAricrice§ti7), olandezi8), olani3), carolini10), de Cremnitz 11), menti dupà terminologia popular612), imparate§ti13), venetici14),

zi§i

-

§i galbeni de aur venetici13),

techini16),

austro-olandeji17), zarmacupi18), zingirlii13), dodecari 20), turaläi 21), funduclii 22), friederici, (Berliner Friedrichsdor din, x. Gh. Ghibanescu, Surete si isvoade, IX, p. IX. 2. Al. S, tefulescu, Gorjul, 102; I. Filitti, Arhiva, 27 3. Gh. GhibAnescu, Surete si isvoade, XVI. 76. 4. N. lorga, Acte si fragmente III. 32, Istoria comertului, I, 134. 5. Doc. Hurmuzaki, VIII, 418. 6. V. A. Ureche, lstoria Romanilor, 772, etc. etc. 7. N. lorga, Studii si documente. Xl. 83; moneta bavarezA de aur a lui K arl Philipp de la inceputul veacului al XVIII-lea. 8. N. lorga, Studii si documente. V'. 149; Gh. GhibAnescu, Surete si isvoade. (Cuzestii) 283, 290.

9. Al. S.tefulescu, Gorjul. 67. io. N. lorga, Studii si documente. V'. 149. II. N. Iorga, Scrisori de boieri i negustori. 91. 12. Gh. GhibAnescu, Surete si isvoade. (Cuzestii). 27. 13. N. Iorga, Scrisori de negustori. 119. 14. Gh. GhibAnescu, Ispisoace i zapise. IV'. 42. etc. 15. Greceanu, Genealogii, II, 153 etc. etc. 16. N. Iorga, Scrisori de boieri si negustori. 91. 97. 17. In numeroase cazuri in sec. XIX-lea. 18. N. Iorga, Studii si documente, XXII. 23. 19. N. Iorga, Documente i cercetAri asupra Istoriei financiare i economice a Principatelor Române, Economia NationalA" 1900. 716. zo. N. Iorga, Scrisori de boieri si negustori, 162. 21. N. Iorga, Documente i cercetAri, 717. 22. Doc. Hurmuzaki, VII. 18o-181.

www.dacoromanica.ro

124

1778

etc. CA teo data. mai multe din tre aces te numiri se refera la

aceiasi monetä, sau aceiasi denutnire serveste pentru mai multe specii. Alteori terminologiile consacrate unor monete, erau intrebuintate in combinatie cu cele ale galbenilor, sau desemnau

monete pe cari acestea Ii serveau. De pilda se vorbeste de ughi venetici1), si de zloti venetici2). Terminologia ducat, care era identica cu aceia de galben, a mai fost intrebuintata si pentru monete de argint, numindu-se astfe i monetele batute de Domnii Tarii Romanesti3). In aceiasi epoca, notiunea de ducat se confunda chiar cu aceia de bani4). Mentiuni de ducati in argint se mai gasesc si in veacul al XVII-lea Silberne Ducaten 5) cari poate erau taleri de ai Tarilor de Jos, nurni i ducatoni6). Nu credem cA expresiunile: 9 gal-

beni, bani de argin"7) sau 13 galbeni bani argint") s. arate monete cari s'ar fi numit galbeni i cari sa fi fost de argint. Este mult mai probabil, ca prettil a fost calculat in galbeni, achitat apoi intr'o moneta de argint, si de aceia a apArut aceasta expresiune speciala. Astfel de cazuri trebue sä fi fost frequente, galbenul indeplinind cateodata i rolul unei mo-

nete de socotea1a. In 1664 gasim un pret format din nouA galbeni bath gata lei batuti", ceiace trebue sà insemne Ca plata se fAcuse in lei, dar estimatia un galbeni. Circulatia galbenilor propriu zis, a fost foarte activa, IncepAnd din veacul aI XV-lea, ducatii fiind pe acea vreme o monetA mult cautata. Ei se inmultesc mai ales in veacul al XVII-lea cAnd se plateau in aur chiar desugubine9); pe vremealui Cantemir o parte din bir se achita Inca in aceasta moneta10). In yeacul al XVIII-lea galbenii realizeaza circulatia valorilor princi1. Doc. Hurmuzaki, XV. 1460. 2. Revista istoricA a arhivelor RomAniei. Buc. 1873. 8, 139. 3. N. lorga, Brasovul si RomAnii, 12-13 ; C. Moisil. MonetAria, TArii-RomAnesti In timpul dinastiei Basarabilor, 128-129. 4. 1. Bogdan, Relatiile, 199 nota 2 p. 213. 5. C. Giurescu si N. Dobrescu, Documente si regeste privitoare la Constantin VodA BrAncoveanu, 53 ; Revista istoricA, XI (1925). 306. 6. Peez-Raudnitz, op. cit. 27 7. G. GhibAnescu, Ispisoace si zapise V'. 183. 8. Revista istoricA, XII, (1926) 237 «Ion Neculce* II. 260. 9. G. GhibAnescu, Surete i isvoade:. (Cuzestii). LXII. io. R. Rosetti, op. cit. 297 nota.

www.dacoromanica.ro

125

pale, aparand 0 in tranzactiile mai marunte. Ei continua a servi la plata unor dari1) 0 a unor gloabe 2). Circulatia galbenilor austriaci, devine foarte activa in a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, datorita mai ales intensificarii relatidor comerciale ale principatelor cu Austria. Ei fac o concurentä foarte per-culoasa monetelor de aur turce§ti, cari continuau sá se deprecieze, i ocupa aproape definitiv locul techinilor §i al veneticilor, atat de cautati mai inainte. In veacul al XIX-lea, singurii ducati de cari se mai vorbe0e, sunt aproape numai cei austriaci si olandezi, de multe ori desemnati printeun singur termen

galbeni austro-olandezi.

Dupa cum spuneam mai sus, galbenii, indiferent de provenienta lor, au fost moneta cea mai mult cantata. Toate inarile averi bane0i, din trecut se compuneau aproape numai din galpeni. Tributul la Turd, de cele mai multe ori se achita §i el in ducati. Desigur cà galbenii datorau aceasta situatinne privilegiata, in cea mai mare parte metalului din care erau batuti, dar i unei alte imprejurari care creia, mai ales techinilor, o superioritate. Hasluk, remarca cu multä dreptate faptul, cä aceti galbeni avand pe revers un Christ inaintea unui nimb de stele, au trebuit sä exercite prin aceasta, o mare atractie pentru popoarele cre§tine din imperiul otoman 3). In lipsa unei monete nationale de aur, galbenii indeplinesc cu prisosinta acest rol, reu0nd in prima jumatate a veacului al XIX-lea, sa fie socotiti 0 legal ca monete oficinle ale principatelor.

Cercetand in mod sumar variatia valorii galbenilor, gäsim numeroase indicii ca.' ea a trebuit sa fie destul de mare, atat din cauza emisiunilor cat §i a alterarilor i fal0ficarilor. Inca dela inceputul veacului al XVI-lea se intalne§te expresia de galbeni

bani buni4), care se poate interpreta fie ca o aclaugire pusa in scopul de a atesta calitatea superioara a galbenilor, fata de 1. T. Stefanelli, op. cit. 44.

2. Ibidem, 77.

3. op. cit. p. 91.

4. Gh. GhibAnescu, Ispisoace i zapise P. 220, II1', 35, 37, Surete i isvoade (Cuze0ii), 124; pentru veacul urmAtor, Ispisoace i zapise. Ink 133, 229 ; 4Revista istoricl* XII. (1926). 229.

www.dacoromanica.ro

126

alte monete de argint sau aram:1, fie sa. arate Ca monetele cu cari s'a facut vanzarea i prevazute in zapis stint dintre cele bune, iar nu dintre cele cu o valoare mai mica i pentru cad de obiceiu, când e vorba de alte piese, se adauga mentiunea

de bani prosti". In documente se mai ga'sesc Inca i alte expresiuni, care se refera la calitatea metalului sau valoarea intrinseca. a galbenului: astfel termenii galbeni tocmai", lipsä", cearcli1"1),

cu zimti" sau taieti"2), aceasta din urma expresiune fimd curenta in veacul al XIX-lea. Valoarea galbenilior in raport cu origina kr, n'ar fi trebuit insa. sa fie cu malt diferita, deoarece cantitatea de metal pe care o contineau era cam egala. Astfel in veacul al XVIII-lea, galbenul olandez avea

3,494 gr., cel unguresc 3,490 gr. si cel venetian, 3,485 gr.; numai lira era mai mare, ea av'and 7,216 gr.3). Valoarea galbenului fatä de alte monete, poate fi usor fixata, datoritä unui material intern suficient de abundent. In 1590 un galben eta egal in valoare cu 11/2 taler de argint 4), la 1606 era egal cu 2 florini5), la 1616, cu 20 de potronici ,sau cu i taler si 8 potronici, talerul având 12 potronici6). La 1690 un galben venetic facea 21/3 taleri7), la 1709 galbenul imparatesc facea

fl. 40 dinari in ceal ungara; ducatul bavarez era egal numai ou 3 florini renani, cu 3,60 florini unguresti8). Pe timpul lui Cantemir valoarea

4 fl. 30 kreitari in moneta renana si

5

galbenului fatä de taler se mentioneaz1 a ti ca 3 la 5, deoarece 120 spri pretuiau un taler si zoo un galben 9); ceva mai tarziu, la 1717, un ducat este egal cu 4 fl. 15 krz.10). Dintre galbenii turcesti, funducliul era egal cu veneticul, cel putin pentru epoca 1. rotat, cu roate. L. SAineanu, Elemenf e turcesti in limba româng.

27

cercliu, o monetà de 3 lei vechi din timpul lui Caragea, idem 27. 2, Dictionarul Academiei. Cuvântul Galben. 3. Peez-Raudnitz, op. cit. 27. 4. N. Iorga, Scrisori de negustori. 48. 5. Doc. Hurmuzaki, XI. 371. 6. N. Iorga, Studii i documente V'. 81. 7. $t. Greceanu, Genealogii. II. 157. 8. Doc. Hurmuzaki, 1539.-40. 9. D. Cantemir, Descriptio Moldaviae. 107. io. C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. 303.

www.dacoromanica.ro

127

1771, and continea 155 parale sau 3 fl. 52 kr., ceilalti ducati turce5ti fiind cu totii mai rnici, de pilda zarmacupul valora numai 110 parale sau 2 fl. 45 kr. Galbenul olandez, tot la.

acea epoca nu era primit decat pe 1462/3 parale,

oeiace

arata ca a avut o valoare inferioara celui austriac, cu care se confunda in principate 1). La 1775 un funducliu valora 4 pia§tri2), iar alti galbeni turce5ti cotau la. Constantinopol numai 3 pia§tri i 4 parale3). Cu un an mai tarziu, zingir1iu(1 cota mai putin de 3 lei, iar turaliul cam 2 lei §i jumatatel); in 1787, un galben european era 4 florini j 1/2 5), iar in 1793, cinci florini turce§ti i 24 parale sau 36 creitan6). Fatal de leul de socoteala, valoarea galbenului a variat in mod foarte interesant, dupa cum se poate vedea din informatiunile §i repre-

zentarea grafica, ce am clat-o in alta parte7). In veacul al XIX-lea, valoarea salbenului austciac este egall cu a olandezului; de pilda, la 1848 in raport cu monetele europene cota .11 franci 85 ct. sau 14 sfanti8). Cu 40 de ani mai inainte, nu se pomenea aceasta egalitate. Un galben venetic era cotat 10 taleri f to par., unul austriac ori imparatesc 10,35, 1 unul olandez io9), iar in 1814, galbenul venetic era fixat 13 lei, olandezul 1 2,20 par., §i cel imparatesc 12,10 p.19, pe ca"nd in 1819 toate specifie de galbeni ob4nuiti adica, veneticul, olandezul, imparatescul i frantozescul au

valoarea fixata la 14 lei, afara de galbenul tucus fixat la tr,6o §i funducliul la I In). 1. D. Cantemir, Beschreibung der Moldau. Frankfurt si Leipzig, 1771 nota traducatorului la p. 248. 2. Doc. Hurmuzaki, VII. 18o-1. 3. Ibidem, i80. 4. N. Iorga, Documente si cercetari, 716, 717. 5. Doc. Hurmuzaki, XIX. 288. 6. Ibidem, 644.

7. G. Zane, Die asterreichischen und die deutschen Wirtschaftsbeziehungen zu den rumanischen Farstenthtmern. 1774-1874. Weltwirtschaftliches Archiv. 1927. 41. 8. Masurile i greutatile romanesti i moldovenesti In comparatie cu ale celor-l-alte neamuri. Buc. 1848. 6o. 9. V. A. Ureche, Istoria Romanilor. 772. zo. N. Iorga, Doc. Callimachi, I. 201.

II. D. Z. Furnica, op. cit. XXIX.

www.dacoromanica.ro

128

6. Talerul

Spre deosebire de galbeni, talerii se pot considera ca o monetä prin excelentä popularä. Erau monete de argint, §i men-

tiuni despre metalul pe care-1 contineau apar des in documente1). Au existat §i dintre taleri numeroase specii, ins:a majoritatea kr era de origina austro-germana. Intfilnim de pildä

Reichstaleri" 2) numiti §i imperiali3) sau sgriptori4), taleri rusqti5), taleri turce§ti6), Kronentaleri 7), Löwentaleri9) sau taleri lei ori taleri leonini9), o specie deosebua ce va fi indeaproape exatninata ulterior taleri venetienin numip 51 scuzi dupd cum se mai chemau i cei papaE, taleri ioachimici11), spes-taleri12), austriaci §i saxoni, taleri polonezi, taleri

spanioli, numiti colonati cari erau piatrii propriu zis, etc. Ta1erii incep sä circule in principate, Inca de pe la jutnatatea veacului al XVI-lea, sau cle pe la inceputul sau, dupa parerea I. Arhiva, Iasi. II. 571-2; Uricariul,IX. 96, 97. X, 149-150. XII, 275, X VI, 13, 17, 20, 26, 28, XVIII. 232, 264, 282 etc, XX, 66, XXIII, 18r, XXV, 22, 24, 25, 29, 33, 4.0; Gh. Ghibanescu,Ispisoace i zapise. I'. 32, 38, 12 9, x6, 28, 29

17, 22, 29, 30, 52, IP 39, 98, 105, 106, 140. Surete si isvoade. II. 16, 39, 47, 50, 70, 106,134, 16o, etc. etc, III. 33, 58, no, 143, 163, 164, 229 etc. V, 157, 189, 236, 269, 276, VII, Cuzestii,LCIX, 198, VIII 253; 256-7, 260; IX, 65, 143, 148, X. 1-6, XIII, 4, XVI, 31, 40, 52, 53, 6o, 70; Vasluiul. 63, 64, 119; Antonovici, Documente Barladene 111.37, 49, 98 129, T. §tefanelli, op. cit. 432; N. Iorga. Studii si documente. V'. 214, 538, VI2, 78;

58, etc. etc. IP 9,

XI, 258, 276, XXII, 245, XXIII, 429-3; Cresterea Colectiilor, 1935. Ioo, Revista istorica", VI, (1920) 251. 2. C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. 66, 254; D. Z. Furnica, op. cit. 4o; N. lorga, Documente pr. la C. V. Brancoveanu. 30. 3. N. Iorga, Scrisori de boieri i negustori. I54. 4. Masuri i greutati 6o; taleri cu sgripsori"; N. lorga, Scrisori de boieri si negustori 61; gripsori"; Annuaire de la Prmcipaute de Valachie. Buc. 1842. 161.

5. Doc. Hurmuzaki, XV. 1133, 6. Ibidem, 1805. 7. Talerul belgian al Austriei. 8. Doc. Hurmuzaki, X V, 1521 ; C. Giurescu, Oltenia sub Austriaci I.; 131-135; C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. 168. 9. Doc. Hurmuzaki XV 1521; C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. 254. 1o. Doc. Hurmuzaki, XV, 1540. ix. I. Nistor, Die auswartigen Handelsbeziehungen, 123; N. Iorga, Istoria comertuIui I. i9o. 12. Spetiestaleri : moneta colonialä germana, egala in valoare cu BancoLevante S cu Albertustalerii.

www.dacoromanica.ro

129

lui N. lorga1), ceiace nu este exchis deoarece ei inoep sa fie batuti Inca din timpul lui Maximilian I (1493-1519) iar baterea lor a continuat cu forme putin schimbatein diverse state pana in zilele noastre. Pentru Germania, punerea lor in circulatie, este socotita ca o linie de dernarcatie intre istoria monetara a evului mediu §i acea a timpurilor noi2). In principate ei se inmultesc catre sar§itul veacului al XVI-lea3) and ii gasim in socotelile Vistieriei Moldovei4), §i la incasarea vamilor 8). La 1595 Mihai Viteazul i§i pläte§te mercenarii ardeleni, in taleri §i produse8). Chiar §i uncle dintre monetele lui Despot erau asemanatoare talerilor apuseni, ceiace arata cä deja in acea epoca talerii erau bani bine cunoscuti circulatiunii Moldovei, caci altminterea n'ar fi avut rost sä se faca o moneta cu infati§are in totul strait-11 de cele aflate in circulatie7). In veacurile urmätoare circulatia talerilor este foarte abundenta §i activa, atingAnd maximum in a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, in. timpul emisiunii talerilor Mariei Theresa. Bani taleri se intalnesc circuland in special in Muntenia pAnd dincolo de a doua jumatate a secohilui l XIX1lea8).

In aceastä vreme erau cunoscuti mai ales cei austriaci cari erau de 3 categorii: Spes-taleri (Species-Taler), taleri pro-, priu zi§i, §i talerii saxoni 8). Uncle liste de bani cam din a1. N. Iorga, Rolul monetei in trecutul nostru. Bul. Inst. economic romanesc. II. No. ir. 2. Karl Theodor v. lnama Sternegg, Deutsche Wirtschaftsgeschichte in der letzten Jahrhunderten des Mittelalters. Leipzig. II. r9or, 44o. 3. Arhiva Istoricd, III. 200 ; Uricariul, XVI. 255, XVIII. 224, 226, 232, 236, XXII, 63; Doc. Hurmuzaki. XV. 926; Gh. Ghibanescu, Surete i isvoade 11. 6, VI, 3 ; Doc. Hurmuzaki XV', 609 657, 66o ; M. Gaster, op. cit. 1. 38 ; T. Stefanelli op. cit. 432; St. Greceanu, Genealogiile. 11. 202 ; 1. Nistor, Die ausw.

Handelsbeziehungen. 123 ; N. lorga, Studii .si documente. VI. 13, 14, XI, 272.

XXIII. 395, 403, 422-423, 424-425, Scrisort de negustori is, Rev. 1st. VII (1921) 211 ; 1. Bianu, op. cit. 4-5. 4. N. 1orga, 1st. corn. I. 213. 5. I. Nistor, Das rnoldauische Zollwesen, 275.

6. Bul. Soc. Num. Rorn. XVIII No. 46, P. 597. Doc. Hurmuzaki, III, 411, 429 ; G. Oprescu, Ceva despre monetele lui Alexandru Ldpusneanu si Despot Eraclidul. eConvorbiri literares, XXXIX. 524 si urm ; C. Moisil, Siudii si cercetdri numismatice. V. Efigiile monetare ale Domnilor Romdni, Bul. soc. Num. Rorn. Buc. 1915.: Contributiuni la istoria monetdriei vechi Romanesti, Idem. 1915. 23, 8. Bibl. Ac. Rom. Cresterea Colectiilor 1906). 107, 1(38, 1907), 50. 9. Masud i greutati, 6o, mu, 122. G. Zane

9

www.dacoromanica.ro

130

ceia§i epoca mentioneaza tot pentru Muntenia1) cronta1erii, gripsorii §i spetiesii. Aceste mari cantitati facusera ca talerii sá patrunda adAnc in economia noastra de schimb, §i sa ia, locul altor monete, mai ales a zlotilor. Cu aceasta monetà s'au

platit dari numeroase Inca din veacul al XVII-lea de unde i§i trage origina cuvAntul talera§" dat stringatorilor lor.

In Tara

talerul a fost unitatea monetara curenta, cu care inteo vreme se calculau valoarea tuturor celorlalte monete. Valoarea curenta a diferitilor taleri ar fi trebuit sa fie putin deosebitA una fata de ceatalta, c.ci cantitatea de argint pe care o contineau era aproape egl. Astfel Kronenthalerul belgoaustriac avea 29,477 gr., Species Thalerul danez 28,843 gr. Reichsthalerul tarilor de jos (clucatonul) 28,078 gr., talerul levantin prusian (1766/7) 28 gr., talerul spaniol, 27,066 gr.,2). Totu§i clatorita alterarilor §i prefacerilor neoficiale se mentioneaza dupa calitatea lor, diferite categorii de talen. Astfel RomAneasca

intAlnim taleri pro§ti"3). taleri buni", taleri bani buni"4), taleri noi"3). taleri vechi"6) §i mai ales taleri curatt 7) de§i sub aceasta ultima expresiune s'ar putea intelege ca s'a platit numai in taleri i nu in alte monete. Dealtminterea istoria noastra monetara este plina de chestiunea banior rAi, calpuzani sau mai pe sourt calpi, cum se spunea

la cei fal§ificati sau alterati. Pecunia adulterina"8) sau pecunia eirecticia") dupa terminologia documenttelor latine era de altfel §i in Arcleal deseori o chestiune grava, pusa In legatura cu situatia monetara a Tarii RomAne§ti. 1. N. lorga, Scrisori de boieri i negustori Olteni i Munteni cAtre cassa de negot sibianA Hagi Pop. Buc. 1906. (vol. VIII Studii 5i documente) 91. 2. Peez-Raudnitz, op. cit. 27-28. 3. Gh. GhibAnescu, lspisoace i zapise 12 221. 4. Ibidem. P. 149, 151-2, 157, 171, 188, IP, 122, 1111. 46.

5. D. Z. FurnicA, op. cit. XXVIII. 6. T. Bulat, op cit. 41. taleri bani vechi"; N. lorga, 1st. comertului,l. 213, 7. Uricariul. XVIII. 331, XXII, 66, XXIII 98; G. GhibAnescu, Ispisoace Ii zapise 12, 21, 34, 42, 104 120, 138, 139, 149, 151, 152, 157, 167, 174, 175, 184, 213. 221, HI, II. 77, 87, 216-18, 112 87, 111', 46; Surete si isvoade 11 206, 213,

291, VIII, 246, 1X, io8, X. 31, XV (Vasluiul) 65, etc ; Rev. Th. Codrescu"12 55; N. lorga, Studii si documente. Vl, 20, V1, 18. VP 18, 78, XVL 318. 8. Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, III. 443, 549. 9. Ibidem, III 263, 289, 549.

www.dacoromanica.ro

131

Urtnarind valoarea talerilor fa.tä de a altor monete, gasim la 1575 talerul cotat 40 de aspri 1), la 1685, 197 bani, la 1692 133 bani, probabil mai buni decat cei din 1685, st la 1703, 200 2). La 1709 talerul austriac este 2 fl.ung. i i 40 denari3) fiind mai mare decat zlotul care mergea 1,40 si deal talerul venetian care valora 1,50 4). Cam in aceiasi vreme, caragrosul, pe care Hasluck ii identifica cu talerul era mai mare cleat leul,

cad trebuiau 3000 caragrosi pentru 3500 lei.3). La 1731 talerul are 112 banit8), iar la 1736 numai 109,9 7); in 1747 talerul valora la Belgrad 8o parale, Ia Constantinopol 82-84,

la Alexandria 84-86, la Cairo 85-86 8), iar in 1770 peste Carpati cota 71 parale, (40 parale facand un piastru8). In 1819 in Tara Romaneasca crontalerul mergea 7,10 lei, pe can' d in Ianuar 1813, era fixat numai la 5 lei 30 parale18) iar talerul numit ordinar 6,25 11). In 1841, Krontalerul e fixat la 15 lei, gripsorul 13,30 12), iar in 1848 spestalerul este statornicit la 13 lei 20 parade, talerul saxon 13,18 si talerul propriu zis 10,5 13). Se pare cä talerul ca i zlotul i galbenulcu toate marile

cantitati in care se gäseaa indeplinit in anumite imprejurari timpuri rolul unei monete de socotea16. Marturiile directe sunt mai putine, cele indirecte sunt mai numeroase. Cele din prima categorie dovedesc ca. s'a socatit in taleri, dar plata s'a fa:cut in alte monete, de pdldä. 24 taleri de bani marunti" expresiune pe care o intalnim din 165614) sau 4 taleri de i. Alexandru Papadopol Calimachi, Despre moneta de argint, accéa ro8. 2. D. Furnia, op. cit. XXVIII. 3. Doc, Hurmuzaki, XV. 1539. 4. lbidem, 1539.

5. N. Iorga. Documente pr. la Constantin Vodit Brincoveanu, 167. 6. M. Gaster. op. cit. 1. 48. 7. D. Z. Furnica, op. cit. XXVIII... 8. Dr. Marianne v. Herzfeld, Zur Orienthandelspolitik Osterreichs unter. Maria Theresia, in der Zeit von 1774-1771, Archiv far Osterreichische Geschichte, 1o8. Vol. (1919). 251. 9. lbidem. 32o. to. N. lorga, Doc. Callimachi, 1. 162. ix. N. lorga, Negotul i mestesugurile, 255 .

12. Annuaire de la Valachie, 161. 13. Mãsuri i greutati, 6o, jot, 122. 14. Doc. Hurmuzaki, XV. 1177.

www.dacoromanica.ro

132

potr(onici) de argint"). Cele indirecte sunt acelea cari prezinta o perzistentS atestare a na,turii rnateriale a acestei monete. In numeroase documente chiar din veacul al XVI-lea2) intalnim expresiunea de taleri bdtuti3), sau TailEpH BHWHX 4) in documentele slavone, traduse in romaneste prin taleri ba-

tuti, ca si aceia de Taiiep AINHHX 5) tradusä gresit cu taleri Dupd cum vom vedea rnai arnanuntit in capitolul

curati6

.

urmator, rnentiunea batut", exprirrand materialitatea monetei, lipseste cu totul in epocile and o moneta e folosita numai in calcul. Se poate presupune deci, a ea apare in documente nu-

mai atunci and e vorba de a preciza Ca o anume monetä a servit efectiv si la plata cumpirdturii, nu numai la calcult Astfel talerul ar fi fost si o rnoneta de socoteala. 7. Leul.

Moneta care are o insemnatate covarsitoare pentru economia

noastra nationals si a carei terminologie a supravetuit Onä azi, este leul. Istoria leului este deosebit de interesanta, mai ales prin bogätia fenomenelor pe cari li-a provocat, in epoca cand functioneazl ca moneta de socoteala. Cu terminologia lui s'a intAmplat, ceiace s'a intamplat si

cu alte terminologii monetare, adia sd fie intrebuintata §i pentru alte monete. Astfel and se vorbeste de banii lui Dabija Vodä se intrebuinteaza expresiunea de lei saldi"7). Alta 1. Doc. Hurmuzaki, XV. 1177 2. UriCarilll, X. 152, Xl, 282, X11, 276, XVI, 21, XXIII. 46, 92, 136, 221,, 227, XXV, 26, 34; Gh. GhibAnescu, Ispisoace i zapise 12 149, 167, 169. 181 224. 111 13, 64, 66, 77, 91, 108, 121, 156, 163, 179, 112 83, 122, 1111. 203 1112, 142 ;

Surete si isvoade. 11 258, 269, 293, 301, 319, 111. 137, 154, 166, VIII 250, IX, 107, 129. X. 21, 452, XVI. 23, 28, 32 ; Arhiva lasi (1889). ilo, Rev. Th. Codrescu" II 37; Antonovici, op. cit. 111. 31. N. Iorga, Studii i documente. VII, 81 XVI, 158, 187. etc.

3. M. Gaster, op. cit. 1, 38 ; N. lorga, Documente privitoare la Constantin VodA Brincoveanu... Se IntIlnesc si expresii ca: taleri de argint bAtuV", G. GhibAnescu, Surete si isvoade, X VI, 41 43, 48, 64, 92, 138 sau taleri fere-

cati de argint", I. Filitti, Arhiva 85, etc. 4 Uricariul, XXIII, 46, 136, 22i, 227; Melchisedec, Cronica Husilor, 81.

5. Uricariul, XVIII, 269. 6. lbidem, XXIII, 69, 73, 312. 7. Letopisetul TArii Moldovei dela Domnia lui Istrate Dabija Voevod panA la a treia Domnie a lui Mihai RacovitA VV. 1662-1729 atribuit lui Neculai Mustea. Ed. KogAlniceanu. II. vol. III; B. P. Hajdeu. Numismastica. Banul

www.dacoromanica.ro

1 33

data intalnim terrnenii de lei zloti", lei potronici", let taleri"1), lei bani nerntesti"2), lei turcesti"3), expresiuni in care cuvântul leu pare a fi sinonim cu cel de ban; deasemeni intalnim i expresia de taleri lei"4). Mentiuni despre lei inthlnim Inca dela sarsitul veacului al XV1-lea5), si mai ales pe la inceputul celui urmator6); nu este

exclus ca leul sä fi circulat si mai inainte, fiind insa confundat cu talerul. N. Iorga vorbeste despre talerul btu" ca existand Inca dela inceputul veacului al XVI-lea 7 ). Intre talerul propriu zis i leu este insa o doosebire 5i de efigii si de ori-

gina. Din punct de vedere a formei, cei mai multi taleri aveau hatut pe ei un leu, care se gaseste chiar pe talerul lui Despot, imitat desigur dupa cei din Apus, din care cauza confunclarea talerului cu leul era foarte usoara; astfel se mentioneaza chiar din 1587, cä terminologia populara a talerului este leu18). Leul a apartinut unei categorii speciale de taleri, aceia numita Löwenthaler 9), solido leonini" 10), talerul leonin" 11), ori pe scurt leoninus"12) sau leones" 13) §i a carui caracteristica era un ui Istrate Dabija in Foaia de istorie romAnA" 1861, Arhiva istorica"

it 1.

74, 80., D. A. Sturza, Bibliografia Numisrnaticei romIne. Buc. 1879; C. Moisil. BAnAria lui Dabija VodA, Buletinul Soc. numismatice Ron-lane, 1925, 24;

Dr. G. Severeanu, Monetele lui Dabija VodA si ale lui Mihnea VodA Radul. !dem. XVIII (1923) 48; I. Karadja, Cativa silingi falsificati In monetAria din Suceava. Idem. XVI (1921) 37; Gh. Sion, Monete suedeze falsificate In monetAria din Suceava Idem. XI. (1914). 22 ; N. Iorga, CAteva manuscripte documente din tarA Si streinAtate relative la istoria Romanilor An. Ac. R. II. XXVIII; Scrisori i zapise de melted Romani. Buc. 1926 3.; Revista IstoricA» r, 188-9. 1. N. Iorga, Studii i documente, V1. 382; Doc. Hurmuzaki. XV s, 1684.

nota I.

2. T. Stefanelli, op. cit. 326, 339. etc ; 287. 3. Doc. Hurmuzaki, XV, 1805. 4. N. lorga, Acte rominesti 253. 5. N. Iorga, Studii si documente, V 1, 213 ; ...taleros, vulgo leuki dictos..." la 1587, XXIII. 393. 6. Doc. Hurmuzaki, XV. 783, 790; G. GhibAnescu, Ispisoace i zapise 2 ; T. Stefanelli, op. cit. i,; N lorga, Studii i documente, VI. 24. 7. N. lorga, Moneta in trecutul nostru. 759. 8. N. lorga, Studii §i documente. XXIII. 393. 9. C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. 168, 323; C. Giurescu, Oltenia sub Austriaci, 131-135.

ro. Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, V. III. II, Doc. Hurmuzaki, XV. 1521, C. Giurescu si N. Dobrescu, op. cit. 25412. Doc. Hurmuzaki, XV. 1539. 13. Doc. Hurmuzaki, XV. 1056.

www.dacoromanica.ro

134

leu mare cat moneta, batut pe revers. Bandinus face clar aceasta deosebire cu ocazia enumerarii monetelor cari circulau in Moldova, spunand: ... prae aliis in pretio sunt Ungarici du-

cati, Taleri, numi et denarin antiqui, cum sint Argentei; Polonici duo solidi pro uno Ungarico nuino currunt.. Viggo Leones sett Taleros Leonis insigne praeferentes, aestimant et apud Plebejos in aestimatione stint, licet quindecim Ungaricis numis minus valeant, quam Graecenses aut Ungarici Taleri; Geda-

nenses quoque Orthones aestimantur: et tam ducati quarn Taleri in Germanico Imperio cusi in praetio stint..."). Se semnaleaza deci 3 specii de taleri imperiali-germani, unguresti

orientali, pe langa care vine leul anume aratat, ca cel maa preferat de popor. Origina acestor monete este olandezI2) diva parerea si a lui C. Moisil,3) iar apuseana dupa aceia a lui N. Iorga. Has luck aduce o interesantal contributie la istoria talerului leu, susinand cá aceastä monetä raspanclita foarte mult in imperiul turcesc, provenea din 'raffle de Jos unde a fost batufà pentru prima oara. in 1575, data care ar coincide cu aparitia leilor in principate. Aceasta monetä era asemanatoare talerilor ioachimici. Se deosebea insa de acestia, prin faptul Ca 5i

avea pe revers un leu mare, stand pe labele de dinapoi, pe

and la taleri leul era mult mai mic, ate odata aproape imperceptibil. Desigur ca numai datorita acestei efigii, care atragea usor atenOunea poporului, specia aceasta de taleri 5i-a

creiat o istorie aparte, popularizandu-se atat de repede. Tot Has luck arata ca in imperiul turcesc, pe timpulcircularii leului,

erau 3 etaloane de argint: piastrul, moneta turcea sea, caragropl care era talerul imperial4), i talerul leu, denumit in turceste arslan-grusul3). MenOunea ca era de argint o gäsim i. Codex Bandinus publicat de V. A. Ureche. An. Ac. Rom. S. 11. XVI.

Buc. 1895. 136.

z Peez-Raudnitz, 15 si urm.

3. C. Moisil, Studii si cercetdri numismatice. Bándria lui Dabija Vocld, 8.

4. Aceastä identificare nu se mai putea face la Inceputul veacului al

XIX-Iea, cand deosebirea Intre caragrosi si taleri este evidentd. La 1812, In principate un caragros coteazd 2,25 lei, si un altul mai mare 3,15 lei, iar un crontaler 6 lei. Piastrul cota 50 parale, iar leul se compunea numai din 40. Tesaur de monumente istorice, Buc. II. 1863, 224 5. Hasluck, op. cit. 92..

www.dacoromanica.ro

135

In docurnentele noastre interne lions monnois d'argent 1) pang aproape de jumatatea veacukti al XVIII-lea2). Confu.ndarea leului cu piastrul este deci cu total gresita, si ea se explica prin aceia ca ambele monete aveau cam aceias valoare, cateoclata chiar irnprimanduise marca piastrului direct pe leu3).

Confuzia aceasta o fac mai ales streinii, incepand din a doua jurnatate a secolului al XVIII-lea, cand vorbind de leul din principate, care nu mai avea acu.m flinta mAteriala §i voind a-1 exprima printeo moneta curenta, traduceau termenul leu prin acela de piastru. Asemenea confuziuni nu erau posibile la inceputul veacului, cand leul circula ca monetä realà, dupa cum. reese din lista de banii cari aveau curs in Ardeal la acea vreme, i unde inonetele rurcesti, intre can i piastrul, stint deosebite de cele linplratesti sau de cele asa numite valahe4). In secolul al XIX-lea intalnim numeroase marturii, despre inexistero inateriall a leului, mai ales dupa 1828, cand incep o serie de reforme trionetare, cu toate cà operatiuni in lei de socoteala se faceau inca din a doua jumatate a veacului al XVIII-lea. Problemele principale din istoria leului, se refera la stabilirea epocei and el dispare din circula* ca moneta reala si incepe a funcOona ca una de socoteall, cat si la determinarea

cauzelor acestor transforinari. Prima parte a chestiunei a fost tratata surnar, pentru intreg irnperiul otoman, de catre Has luck, care spune cä talerul-leu a fost scos din circulatia acestor regiuni de catre talerii batuci de Maria Theresa, cat i de talerii colonati, prin care stim cä trebue sà ir4e1egem talerul spaniol Colonnado. Cercetand documentele noastre interne, se va putea

gasi in parte confirmarea aoestei pareri, cad, dupa. 1745-50, nu se mai gasesc decal doar incidental inerqiuni despre constitutia materiall a leului, mentilmi exprimate in documente prin. 1. N. Iorga, Studii si documente, V, 89. 2. Uricariul, XI 232, XX, 84, 86, XXIII, 51 54; Gh. Ghibinescu, Surete gi isvoade III. 52, 225, XVI, io8; N. Iorga, Studii i documente, V'. ga, VI, 30, 303; Rev. Ion Neculce", IV. 151, 154. 3. Hasluck, op. cit. go. 4. Doc. Hurmuzaki, XV2, 1539----40.

www.dacoromanica.ro

1 36

termenul de lei batuti", sau lei covanie" in acele slave1). Ori mentiunile de lei batuti" foarte abundente in veacul al

XVII-lea si des intalnite in prima jumatate a veacului al XVIII-lea2) nu mai apar decAt cu totul rar dupa, aceasti data. Avem deci prin aceste märturii, o dovada precisä si des repetata, ca pârta pe la jumatatea veacului al XVIII-lea, leul circula inc:a monetizat i ca nu putea sa aiba o intrebuintare generalä ca moneta de socoteala3). Dovada cä circula ca mo-

neta reala, bine cunoscuta in prima jumatate a veacului al XVIII-lea, o da i faptul cotdrii sale in tarifele monetare ale vremii, cum e acela din 1709, din care se vede cA leul valora i florin renan si 45 kr., sau 2 fl. unguresti i to clinari4). 2, Uricariul, X. 53. XII, 230, 282, 288, 318, XVI, 37, XVII, 281, 182, 186, XXIII, 273, 248, 249 260, 265, etc, XXV, 37, 44, 65, 78; Melchisedec, Cronica

Husilor, 82, Cronica Romanului, 306; Arhiva Istorica. I. 79.80, 182; Arhiva las,i. 1889. I. 107, 255, II, 379-804 449, XV, 497. 498, 501; Doc Hurmuzaki, XII. 783, 1342; Gh. Ghibanescu, Ispisoace si zapise II', 144, 178, 182, 210, 231, 232, III, 14, 27, 23, 24, 35, 42 etc. III', 2, 3, 6, 7, II, 23, etc. III, 9, 83, 84, 89, lei batuti. bani de argint", 90, 92, 106, 107, etc.,IV', 6-7, 15, 16, 18, 24. etc, Surete si isvoade. II. 126, III. 6, II, 13, 15, 29, 21, 23, 25, etc VIII, 29, 32, 37, 44, 50, 60 etc. IX, 148, X 21, 22, 23, 25. 34, etc. XVI, 47, 51, 83, 87, 89, etc. (Vasluiul) 77, 89, 91,92 ; Antonovici, III, 84, 207, 153, 227, 229, etc. ; R. Rosetti, op. Cit. 90 nota, 91 nota, 93, nota; 94, nota etc.; Stefanelli, op. cit. 2, 4, 5, 6, xo, 13, 19, 439; N. Iorga, Documente rominesti din Arhivele Bistritei Buc. 1. 2899. 12, Neamul Agarici, razasi falcieni si vasluieni. An, Ac. Rom. S. II, XXXVII, 293, Studii i documente V', 88, 89, 90-91, 220, 221, 537, 538, VI' 19, 24, 27, 28, 34, 84, VIP, 91, 314, 374, 375, XVI. 64, 158, 262, XXII, 2o6, Scrisori i zapise, 3, 6, Revista istorica" X (1924) 229, XII, (1926)238, 239; St. Greceanu, Genealogia: II, 222; Rev. Ion Neculce" IV, 249, 151, 166. V, 171,. 172, 173, 175, etc; Al. Vitencu, op. cit. 13, etc. etc. 2. Melchisedec, Cronica Husilor. 265 ; Gh. Ghibanescu, Surete si Isvoade (Cuzestii). 87, 146, 164, 212, 213, 266, 267, VIII, 17, 63, X, 130, XIII, 21 ; Auto-

novici, III, 6, 8, 45, 237, 242, 274; N. lorga, Studii si documente, VI. 546. 3. Expresiunea de batut indica de sigur materialitatea monetei. Ca ea nu se poate confunda cu bani ghiata sau bani pe sin" adica moneta eliberata

chiar in momentul plätei, o arata mai ales un document din 1670, care reproducind o scrisoare de afaceri, contine i fraza:.. ce noi vom trimite polturaci pentru lei cei batuti". si o alta vorbind de monete din platile eurente, spune ca leul batut I-am dat cite 280 de bani.,." Doc Hurmuzaki, XV. 2342. In ambele aceste cazuri, se vede ca nu este de loc vorba de o plata prezenta sau de una trecuta, ci se mentioneaza numai leul batut ca o terminologie independenta de vremea modalitatii platii. Un alt document din 2602 Suceava, este in acelasi sens: Jar acum da(m)stir(e) du(mn(i)tal(e) i-am trimis tot lei batuti: ce ne rugam d(u)mn(i)tal(e) sa faci d(u)mn(ea)ta

pentru voia märii Sale Domnu nostru sa se cumpere ate trei mu de cue la un leu batut. nouadzec(i) de mii". Doc. Hurmuzaki, XV. 783. 4. Doc. Hurmuzaki, XV, 1539, la 1785, 40 Piaster=lo Thaler. Doc. Hurmuzaki. X. lo.

www.dacoromanica.ro

137

Documentele veacului al XVIII-lea mai ofera Inca o indicatiune, cu privire la transformarile suferite de leu. Incep And Inca din primele decenii ale acestui veac, gasim numeroase semnalari de lei noi" i lei vechi"1), care merg rarindu-se, pan.a spre ultimele decenii ale veacului. Chiar i condica de orAndueli a lui Grigore Ghica este tinutd in lei, bani noi. Desiur Ca aceste mentiuni erau cerute spre a deosebi o specie de alta, deosebirea avand un interes practic important, doarece intre ambele categorii era o diferenta de valoare. Astfel la 1718 leul obipuit era rnai mare ca leul vechiu, trebuind 15 lei vechi

pentru ii lei 2). Mentiunea curenta Inca, de leu vechi", devine din ce in ce mai frecventd, iar cealalta curioscutä sub numele de leu nou" care trebuie sà fi indicat o monefa nou intrata in circulatiunea economiei noastre, se intalneste tot mai -des. Care a fost aceasta monnetà numitä leu nou", nu credem cà s'ar putea spune precis. Ea nu putea fi taterul Mariei Theresa,

este mentionata anterior epocii lor de emisiune, apoi moneta austriaca semana foarte putin cii specia leului, lipsindu-i leul traditional, inlocuit cu o mama, ceiace a atras mai tarziu acestei monete o denumire speciald. Deaserneni n'ar putea fi nici colonatul, foarte cautat altadatä in imperiul turcesc, dupa care §i-au modelat sultanii pia§trii in veacul al XVIII-lea deoarece se putea uwr deosebi de leu" prin coloanele sale. Mai degrabá ar fi putut fi piastrul

-cleoarece §i

turcesc aflat in circulatie la noi mai ales dupa 1750 s) i pe care imprejurdri speciale ii fac sa se substitue cateodata leului tater.

Aceasta datorita faptului cä valoarea ambelor monete era apropiata, cateodata fiMd sernnalata chiar ca iclentica. Pela 1. Arhiva-lasi. XI (19oo) 561; Uricariul, XXIV. 138, 414, IX, 787; Gh. Ghibanescu, Surete si isvoade. (Cuzestii). 12, 15, XIII, 41; N. lorga, Acte romanesti. 203, 213, Doc. Callimachi.II. 88, 92, 212, Documente i cercetari. 697; Studii si documente, VI, 64, 250, 311, 376, 319, 376,381, 433,440. XVI 210, V, 5431 VII 8. 122, 124, 327 ; 5tefanel1i, op. cit. 26, 29, 31, 40 ; R. Rosetti. op. cit. to3; Cresterea Colectiilor, 1907 : la £740 pentru 40 de lei se da un cal, care face so lei bani noi, p. zoo, 201, 221, lbidem 1908, 8o, 8t ; Rev. Ion Neculce" I. 99. too,II, 263, 266, 272, 288, IV. tat, 126, 138, 741, -223, V, 124, 125, 165, 166, 184; T. Bulat, op. cit. 41. 2. Ion Neculce. V. (1926-7). 124. 3. N. lorga, Brasovul i Románii. 324.

www.dacoromanica.ro

138

1650 leul se compunea din 180 de banil), compozitie pe care o

pastreaza pang' in 1670 2). Alcatuirea aceasta s'a schimbat treptat, atat din punct de vedere nominal cat i comercial, asa cà pe la 1771, numai 140 bani compuneau i leu, iar in comert doar 133 3), casi pe la 1680 dealtminterea4). In 1716, leul valora 325 bani3), i ceva mai mult -132 - in 1732 6). Putin mai tarziu el scade la compozitia de 120, forma sub care se pastreaza toata vremea cat functioneaza ca moneta de socoteala. Piastrul urmeazg si el o evolutie asemänatoare, incat la inceputul veacului al XVIII-lea, este compus din 320 aspri noi sau 186 vechi7), compozitia de 120 mentinandu-si-o si cl tot lungul veacului8). Dealtfel i talerul inregistreaza o evolutie sirnilara, valorand 160 de bani la 3645 9), 339 la 1695 10), 132 la 1697 11), 149 sau 150 la 1743 1.2\) 120 la 1765 13), astfel ca in aceasta epocä valoarea nominala in bath a talerului, piastrului i leului era egala14). Numai dupa pacea de la Kuciuk-Kainardgi piastrul

ture incepe sa se deprecieze, ajungand in secolul urmator Ia 20 ct.15).

Nu se poate insa afirma, cá rnentiunile de lei vechi apartin exclusiv veacului al XVIII-lea, deoarece se intalnesc si mai i. N. lorga, Istoria comertului, I. 306. 2. Doc. Hurmuzaki, XV. 1342; N. lorga. Doc. Bistritei. II. 15. 3. Doc. Hurmuzaki, XV. 1549. 4. N. lorga, Documente urlAtene. 210. 5. I. Eilitti, Arhiva 41. 6. D. FurnicA, op. cit. XXVIII. 7. M. Gaster. op. cit. I. 87; Doc. Hurmuzaki, VI. 285. 8. (Raicevich) Osservaziom, 74 nota. 9. Doc. Hurmuzaki, XV. 1133. io. I. Filitti, Arhiva, 118. at. Ibidem, 119.

12. Revista istoricA, XI. (1925). 46.

13. Doc. Hurmuzaki, XV. 1730. FurnicA cla urmatoarele date In privinta numArului de bath a unui taler: 197 la 1685, 133 la 1692, 200 la 1703, 120 la 1717, 133° la 1722, 1099 la 1733. op. cit. XXXIV; probabil cA specia de bani In care s'au fAcut socotelile, n'a fost totdeauna de aceia. valoare. 14. Franz Ioseph Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens. Viena, 1782 III. 352, 363.

15. Ubicini, Lettres sur la Turquie. Paris 1851 294. Th. Lefebre, Etudes diplomatiques et economiques sur la Valachie, II. Paris 216; Peez-Raud-

nitz, 18.

www.dacoromanica.ro

139

inainte, de pilda in 1663 1), expresie prin care s'ar fi putut distinge leul adevarat, Löwentalerul, de leul alau al lui Dabija VocLä, tocmai atunci batut. Deasemeni se intalnesc lei bani noi2) pe la sar§itul acestui veac, insá numai incidental, pe când in veacul al XVIII-lea aceste specificari par un obiceiu bine generalizat. Tot a§a s'a intAmplat §i dupa. re-

forma monetara din 1867, când Inca multa vreme, in tranzactii se mai facea mentiunea de lei vechi. Dar in expresiunile de lei noi, trebue sa se observe o anumita constructie.

Multe din ele au forma lei bani noi", care pot

fi in-

telese, nu ca fiind vorba de niste noi monete, care a se cheme

lei, ci de o socoteala in lei, achitata in alte monete, in special noi, dupa aim necontestat este cazul pentru expresnmea de lei, 24 lei potronici de argint". Aceasta parere .se o3nfirma' §i prin desele menviuni din a doua jutnatate a acestui veac despre lei, bani turceti, lei bani nemte§ti, sau lei bani imparate§ti3) in care, dupa cum rezulta neindoelnic din aceste documente, este vorba de o soaoteala in lei, efectuata insa in

cu totul alte monete. Obiceiul de a se socoti in lei, il gAsim practkat Inca inainte de 1750, chiar §i. de Romanii de peste granitA, in legAturile lor de afaceri cu principatele. Astfel Ion Calimach cand scrie in 1740 de la Constantinopol in Mol-

dova, cu privire la niste afaceri, spune cA v'a trimite moo de lei, insa expediaza ughi ungure0 i fanduci in suma de o mic de lei §i mai bine4).

Din toate acestea rezulta, cã epoca cand leul incepe sa functioneze ca monetä de socoteala, trebuqte fixata pe la jumatatea veacului al XVIII-lea. u este de loc exclus ca §i mai inainte sá fi fost astfel utiizat, mai ales ca. mentiunea batut", despre care am vazut la alte monete, cà ar putea 1. Uricariul, XXV. 79; N. Iorga, Studii si documente XXII, 4 si urm.

2. Melchisedec, Cronica Husului 115; Antonovici, HI. 81. 3. T. Stelanelli, op. cit.246,247, 248, 266, 272, 273, 281,287, 326, 339, 347, 353, etc ; N. lorga, Brasovul si Romanii. 224; Scrisori de boieri si negustori so, 71. 4. Al. Calimach, Origina lui Ioan Calimach, domnul Moldovei. Arhiva, Iasi. 1895. 240.

www.dacoromanica.ro

140

fi un indiciu, apare pentm leu de nenumarate ori. Dintre imprejurarile cari au impus aceastd transformare, (loud sunt mai principale: disparitia leului real, desigur din cauza concurentii altor monete mai proaste, si cari incep in acea vreme sa aflueze pe piata principatelor, si puternica inrädacinare in popor a acestui etalon monetar, care n'a putut fi palrasit nici atunci and forma sa materiald disparuse. Istoria

leului in aceasta epoca este foarte bogata si instructivd pentru economia noastrá monetara, astfel cä in capitolul urmator vom insista in deaproape asupra sa. Dupl cum s'a putut vedea, existä material suficient pen-

tru scrierea istoriei monetelor mai principale, cari au circulat in veacurile trecute. Acest material care numai intr'o redusa masura a fost indicat, are desigur o valoare inegala. Nu toate informatiile documentare pot fi exacte, caci dui-A cum

am mai spus, inregistrarea faptelor era susceptibila de multe erori. Rezultatele unei cercetari speciale pot fi influentate de un atare material, si n'ar fi exclus ca selectia pe care am facut-o in expunerea de mai sus, sa nu fie pe deantregul reusita.

www.dacoromanica.ro

CAP. III. DOLIA SISTEME MONETARE ALE LEULLII

www.dacoromanica.ro

§.

1.

Faze le evolutiei i sistemele leului.

0 intrebuintare foarte indelungata i o situatie cu totul pHvilegiata n masele populare, au contribuit ca leul, in diversele Sale forme, sa exercite o mare influenta asupra economiei noastre nionetare, asa fel ca detinand o situatie dominanta,el a TeZistat pAnA azi la mice incerca7e de eliminare, fie oficiala, fie

comercialA. Astfel in decursul istoriei sale, desi a reprezentat unitati monetare deosebite, insa datorita unor imprejurari pe care le vom preciza ulterior, terminologia, leu, intratä definitiv in obisnuinta populara, a trebuit in mai multe rAnduri sa fie primita oficial, iar cu ocazia ultimei marl reforme, opt ani dupa Unirea Principatelor, s devina etalonul actual. Leul devenit moneta populara Inca din primele timpuri ale aparitiei sale in economia noastra, a obtinut dela inceput favoarea de a fi socotit cu unanimitate, unul dintre putinele semne, ale oricarei bogatii. Intr'o societate dominata cu atotputernicie de ideile mercantile ale bogatieti, atributul banului de a fi acu-

mulator de valori trece inaintea tuturor celorlalte, iar moneta care-I reprezinta mai bine, bucurAndu-se de un plus de consi-

deratie in ochii multimilor, c4tiga rangul de element fundamental al vietii economice, i devine una dintre fortele care sustin dominatiunea acestei rnentalitati mercantile. Leul alaturi de taler i galben, indeplineste, incepand cu veacul al XVII-lea,

acest rol, pe care-1 mostenise in parte dela alte monete mai vechi.

Pupa cum galbenul era semnul reprezentativ al marilor averi, intrebuintat in special de clasa boereasea si de catre negustorii mad, leul serveste la reprezentarea valorilor mai mict, astfel ea' el intereseaza in deosebi populatia TdrAneasca.

www.dacoromanica.ro

144

Leul i ,talerui au fost pentru clasa tarAneasca monete curente incepand dela sfarsitul veacului al XVI-lea, asa incat

toatA atitudinea clasei taränesti fata de bogatie in general, expri-

mata in nazuintele si in actiunea ei pentru a o pAstra sau obtine, marturiseste pozitia sa fata de aceste mcnete. Venitl din mari departari, moneta aceasta de argint lucios, mare si grea, a dat lovitura decisiva unor resturi Inca abondente de economic naturalä. Cu fiecare leu intrat in tarile noastre, economia baneasca fAcea un pas mai departe, iar urmarile sociale, politice i economice ale acestui mod de organizare a schimbului, deveneau tot mai eviderite.

Dacä leul a adus schimbari profunde in economia tarlneasca, fecundand consecintele pe care le-a provocat economia monetara in general, dupa cum aratam, prin atractia aproape magica pe care a exercitat-o in epoca mai veche asupra clasei taranesti, a fost insä i sursa unor netAgaduite suferinti pen-

tru aceastA clasa. Tezaurizarea, fenomen atat de frecvent in veacurile 'trecute, nu se poate infapnii faira o oarecare provocatiune. Leul a jucat acest rol, i cu cat a fost mai mare atractia multimii pentru dansul si tendinta de acumulare, cu atat a putut fi mai apasatoare presiunea fiscald sau particularA, a Domnului i boierilor, asupra taranimii. Milioanele de lei curati sau transformati in ducati, trecute peste granita in cursul a catorva veacuri, subt formele multiple ale tributului, culese prin dari cu ajutorul procedeurilor cunoscute,

Ii trag originea nu atat din nevoia gospoddriilor de a-si organiza productia pe ban de schimb monetar, Cat din atractia

pe care metalele pretioase o exercitau asupra tuturor multimilor. Originea sociologica a economiei bAnesti ar trebui eautata astfel, dincolo de simplele fenomene de schimb.

Moneta si mai tarziu notiunea de leu, este asa dar inrAdacinata in economia i viata noastra sociala, la mari adancimi. Intreaga istorie a leului, independent de forma avutd, se poate imparti in doua marl epoci, prima dela aparitia sa in àrile romane, adica, de pe la sfarsitul veacului al XVI-lea pana la 1867, iar a doua dela marea reforma monetara din 1867 pana azi. Prima perioada este perioada leului internatio-

www.dacoromanica.ro

145

nal, oficializat sau nu, a doua este perioada leului national. Din punctul de vedere al formei leulut, prima perioada se subdivide in doua faze bine distmcte: 1. Faza leului metalic. 2. Faza leului de socoteala. Cea dintaiu faza incept cu aparitia lui i inceteaza pela mij-

locul veacului al XVIII-lea, iar a doua dela aceasta data si panA la reforma din 1867.

A doua epoca, privita tot din punctul de vedere al formei leului, se subdivide si ea in doua faze: 1. Faza noului leu metalic. 2. Faza leului fiduciar.

Prima incepe odata cu reforma din 1867, in fapt cu Ianuar 1868 si poate fi socotita ca sfArsita in 1917, de cand incepe cu exclusivitate dorninatia leului fiduciar, dem a doua fazd din epoca doua a leului. Dintre ambele aceste epoci, se poate spune, atat cAt ne este noua cunoscut, Ca numai epoca leului national a fost cercetatA, si mai ales aceia a leului fiduciar, datorita desigur imprejurarilor care i-au adus deprecierea. Leul din prima epoca, leul international, nu a fost deloc cercetat, nici in faza sa metalied, nici in aceia cAnd functiona ca moneta de socoteald, desi a provocat fenomene covarsitor de importante pentru economia noastra. In schimb in virtutea calitatii sale de moneta internationala mult cautata, leul n'a putut scapa de numeroase

investigatiuni straine, fie de ordin numismatic, fie de ordin economic, dintre care unele ne intereseaza si pe noi, mai ales cele referitoare la circulatia sa in imperiul otornan, unde a avut o foarte mare raspandire. Cu ajutorul materialului intern, complectat eventual cu rezultatele obtinute de cercetarile straine asupra circulatiei leilor in alte tali, in aceiasi epoca, sä incercdm deci reconstiruirea

celor doua sisteme ale leului, din faza sa internationala, so-

cotind deocamdata mai putin necesara o insistare asupra epocii a doua. In prealabil, ar trebui Limurita distinctitmea facuta intre nioneta metalica internationala i cea nattonald, deosebire, care 0 Zane

18

www.dacoromanica.ro

146

ar putea fi apreciata ca artificial, daca ne-am referi la situatia din zilele noastre. 0 moneta metalica prin natura sa fiind o valoare intrinseca, are o putere liberatorie internationala. Moneta: metalled de argint sau aur, strict nationaki, adica numai cu putere de cumparare interna nu exista. Prin emisiune toate aceste monete sunt nationale, iar prin forta de circulatie, internationale. Cunoscand insä imprejurarile din veacurile trecute, cand emisiunile puteau sä aiba destinatiuni diferite, dintre care trei mai principale: nationale, coloniale i internationale, distinctiunea de mai sus este perfect valabila. A existat altadatd o foarte raspandita industrie monetard. Fabricatiunile de monete special pentru straindtate, erau foarte frecvente, bineinteles aceste monete batandu-se dupd un ban cu

o reputatie bine stabilitd. Leul a facut parte din aceasta categorie, fund destinat de catre tara sa de origina, aproape exclusiv, circulatiei din Europa Sud-Estica, unde datorita unor imprejurari proprii a putut sa se impunä, dupa cum se poate impune orice marfa daca convine tarii in care se exporta. In epoca dona, leul este national, in sensul cá e batut de insusi Statul roman si destinat circulatiei interne. Ca putea trece si peste granitä este netagaduit, insa nu se putea raspandi, deoarece era batut in cantitäti reduse si mai ales pentruca suferea

concurenta unor monete atot sapanitoare. Ar fi de insistat totodata i asupra chestiunii, intrucat se poate vorbi de un sistem monetar al leului, in epoca sa internationala, deoarece ar parea exclus ca leul sä poata sta la baza unui sistem, fiind o monetà straina.Orice sistem monetar, adica' organizarea intr'o serie definita de proporOonalitate, a tuturor monetelor aflatoare in circulatie, cu o moneta de baza, poate avea o dubla origina: oficiala sau particulara. Un sistem

monetar este oficial atunci, cand un guvernamânt oarecare bate o monetä de o greutate i calitate anumita, ce urmeaza, sà serveasca ca etalon tuturor celorlalte. Acest etalon devine axa sistemului, iar sistemul capata in general numirea acestei monete. El este particular atunci canid aceasta regularitate in circulatia monetara, e determinata de dominarea unei monete mai totdeauna straina, a carei abundenta i consideratie in

www.dacoromanica.ro

147

circulatie, Ii asigura exact rolul unui etalon de origina oficiala. !Numai in acest de al doilea sens, se poate vorbi de

un sistem monetar al leului in epoca sa internationald. In Moldova, leul scoate zlotul din rolul de moneta dominanta si devine chiar dela inceputul veacului al XVII-lea, monetä curenta de masurat valoarea, nu numai a bunurilor obisnuite,

dar si a celorlalte instrumente de schimb. In faza doua a acestei epoci, atunci cand functioneaza ca moneta de socotenth, leul indeplineste aceasta functiune, imbracat si de recunoasterea oficiaI, pentruca toate calculele private ori publice se operau pe aceasta baza, impusa obligator de Vistierii, ca si

de celelalte autoritati, mai ales in Moldova, in toate operatiile de masurare ale unei valori. In epoca internationalizarii sale, leul monetà metalica,

apartinea speciei bogate a talerilor. Dela sarsitul veacului al XV-lea, când Sigismund batuse in Tirol o monetä de argint mai mare, socotita oarecum ca origina talerilor, dar mai ales de arid principele Schlick din Boemia, datorita minelor dela joachimsthal fraspandi din belsug noua sa monetä, care incepe sa se numeasca prin prescurtare taler, i 'Ana in zilele noastre, monete de tipul talerilor s'au batut continuu, aproape pe catre toate tarile1). Moneta de 5 lei pe care am avut-o inainte de razboiu, era ea insasi o specie de taler, mai usoara insä cu 2, 3 sau 4 grame decat talerii obisnuiti in veacurile trecute, care au circulat din abundenta si in principatele române, cunoscuti sub numiri variate ca imperiali, griptori, colonati, scuzi sau chiar sub numele de taleri, care erau ioachimici, austriaci, saxoni, spanioli, rusesti, turcesti, etc. dupa cum am aratat mai sus si

dupa cum reiese dintr'un numar imens de informatiuni documentare interne 2).

Circulatia talerilor a fost excesiv de abundenta, chiar din primele timpuri ale emisiunii, i baterea lor este considerata pentru Germania, ca linia de demarcatie intre viata medievala si timpurile moderne3). Numai din talerii Mariei Theresa s'au 1. A. Engel si R. Serrure, Traité de numismatique moderne et contem-

poraine, I. Paris. 1897 I. 368. 2. Vezi cap. Sisteme monetare i monete principale, unde se cla si toatä literatura pentru chestiunile urmätoare. 3. Karl 1 heodor v. Inama Sternegg, Deutsche Wirtschaftsgeschichte, II. 440-

www.dacoromanica.ro

148

batut vreo zoo milioane de bucati, dmtre cari aproape zo milioane in primele emisiuni dela Viena si Halle, dintre 1751 17631).

Talerul leu sau Löwenthalerul, talerul leonin leoninus",. leones" ori mai pe scurt leul, este batut de 'PH le de Jos, care decisesera la 27 August 1575, emiterea unei noi monete pe baza scuzilor, numità leeuwendaalders, pentru a fi pusl in circulatie, ca o protestare in contra regimului spaniol. Aversul acestei monete purta inscriptia MO. N O. ARR. ORD I N. HOL batutd imprejurul unui bust de cavaler,iar pe revers era un leu in. picioare, inconjurat de inscriptia CO NFIDENS. DNO. NON,

MOVETUR. Acest tip de taler a fost imitat mai tArziu in diferite orase italiene si in principatul de Orange2). Leul cucereste in veacul al XVII-lea o imensä suprafata de circulatie. Calatorul Johann Michael Wansleb care viziteaza Egiptul pe la anul 1664, ne povesteste cä aceastA monetà numita acolo abukelb (tatAl canelui), era grin acele parti cea mai raspAndita3). Acelasi fapt ni-1 sernnaleazd, cam pentru aceiasi epoca, Bandi-

nus, care in memoriul sau asupra tärilor noastre, spune ca in popor, talerul leonin sau mai pe scurt leul, era moneta cea mai cautata4). In principate, leul apäruse in ultirnul sfert al secolului al XVI-lea, dupa cum ne arata informatiuni docurnentare din acea vreme. Aflarea acestor mentiuni, numai la sfârsitul secolului al XVI-lea, deci dupa data emiterii leilor in Olanda, ne arata ca" informatia trebue luatà ca exacta, contimporanii distin-

gand corect leul de alti taleri, cu care ar fi putut fi confundat, clatoritä faptului cä i acestia aveau de multe ori batut

pe revers un Ieu, ce e drept mult mai mic, uneori chiar greu de observat. Circulatia lor devine repede imbelsugatà si aceasta reese nu numai din extrem de numeroasele rnarturii documentare, referitoare la tranzactiuni facute in mare parte pe lei, chiar dela inceputul veacului al XVII-Iea, dar si din ideni. Carl Peez loseph Raudnitz, op. cit. 44. 2. Engel-Serrure, op. cit 64; Ferdinand Friendensburg, Mfinzkunde und

Geldgeschichte der Einzelstaaten. Munchen-Berlin, 1926. plansa IX. No. I32. 3. Peez-Raudnitz, 51. 4. Codex Bandinus, 136

www.dacoromanica.ro

14g

tificarea des intalnità a notituni de leu cu acea de ban. In acest veac, dui:4 cum am vazut, documentele interne din ambele

principate 4,.mna1eazd mai mull de 20 de specii de monete printre care taleri, ducati, zloi, florini §i costande pentru a mentiona numai pe cele mai principale. Moneta de argint care serve§te in mare parte la realizarea tranzactiunilor de valori imo-

biliare, aproape singurile despre care avetn astfel de marturii, este Aeul. Talerul indeplinete i dansul 'un rol important, dispuLand uneori intaietatea leului. Toate celelalte monete de argint. au o situatie mult inferioara. Asprul care avusese in Tara Romaneasca o situatie stralucita, merge din depreciere in depre-

ciere, ajungand sä-fie inlocuit de taler, iar zlotul care exercitase in circulatia Moldovei o suprematie cum putine monete au exercitat vreodata, nu poate rezista la concurenta leului. Identificarea de catre popor a notiunii leu cu aceia de ban, este cea mai elocventa afirmare a influentei pe care aceastä moneta o exercita in economia noastr5. monetard. Asemenea fenomene se intampra intotdeauna cand o moneta serve§te singura sau domina circulatia. Astfel in Tara Romaneasca, in veacul al XV-lea, terminologia speciala, ducat, servea

la desemnarea notiunii generale de ban. Acest fenomen s'a repetat in proportii diferite cu galbenii, ughii sau talerii si se repeta §i cu leii. Nu odata intalnim mentiuni documentare de lei saldi", lei zloti", lei potronici", in care termenul leu" nu poate fi luat in alt sens, decat in acel de sinonim cu barn. Numeroasele kransferari de bunuri imobiliare fäcutecuajutorul leilor, in cele mai departate sate, arata cà leul patrunsese pard in ultimile paturi ale economiei noastre §i cal Inca din primele decenii ale aparitiei sale, i§i asigurase un rol dominant. Numai

aa se explica, curn a reu§it sa se rklice dela functiunea curenta a unei monete oarecare la acea de axa. a intregului aparat de circulatiune.

Inca dela inceputul veacului al XVII-lea, leul este intrebuintat ca etalon. obi§nuit de rna'surat valorile, inclusiv acelea ale celorlalte monete. In regimul unei economii de schimb, in care se mai pastreaza Inca resturi de economie naturalä §i in care crizele de numerar sunt destul de dese, se simtia de foarte

www.dacoromanica.ro

150

multe ori nevoia, ca valorile, ce trebue sa fie schi-nbate fara ajutorul monetei care lipseste, sá suporte in preakbil o estimatiune monetark pentru o mai justa determinale a proportfilor fiecaruia. Leul a avat multA vreme acest rol, servind, desi lipsea, sà masoare valoarea lucrurilor. Dupà cum astazt estimam câteodata unele valori, in lei aur, insa plata se face in lei hârtie, tot asa i atunci se estima in lei si plata se facea in

vite, produse sau chiar alte monete. Unitatea de masurä reprezentata de leu, intrase definitiv in constiinta populara; ea era intrebuintatà aproape in toate transferarile de bunuri, fie in forma sa concreta, leul metalic, fie in forma abstract:iv aceia a unui etalon ideal. Exercitând aceste functiuni, pe care simultan le mai indeplineau i alte monete, insa intr'o rnAsura

cu mult mai redusk leul se afilnal, ca axa de gravitatiune a intregului sistem monetar. Rolul sAu era de fapt acela al monetei centrale, dintfun sistem pe care il creia prin atractia §i dominatia exercitata asupra celorlalte monete. Se poate deci vorbi despre un sistem monetar al leului, in aproape intreg veacul al XVII-lea, ca si in decursul primelor decenii ale

veacului urrnator. Nu s'ar putea insa afirma exclusivitatea sistemului leului. Aceasta ar insemna existenta unut monometalism de fapt, pe baza de argint, ceiaoe e greu de admis. Pa-

ralel cu exercitarea functiunior leului, ducatul de aur care avea un mare rol, datorita atractiei i abundentii sale, &idea prilejul organizarii in fapt a unui sistern bimetalist, care se poate presupune ca a functionat In permanentä, in toata istoria mastra monetara. Problema cea mai principala care se pune relativ la epoca leului international i pentru care din nefericire nu posedam suficiente date, spre a putea fi complect i definitiv rezolvatd, este

aceia de a determina epoca and el dispare din circulatie

§i

incepe sa exerciteze in mod general si oficial rolul unei monete de socoteala, cat i de a explica cauzele ambelor evenimente,

mai ales ale primului. Nu lipseste insa posibilitatea de a indica unele solutiuni, pe care dealtminteri le-am si semnalat in capitolul precedent, fara a socoti prin aceasta chestiunea epuizata.

www.dacoromanica.ro

151

iNeaparat cä si la disparitia leului metalic a contribuit ace-.

fapt, care face sa disparg din circulatie orice moneta, anume concurenta alteia. Oprindu-ne numai la epoca dela mipocul veacului al XVIII-lea, de oarece anterior de aceasta data, pentru primele decenit ale acestui veac, ayen/ numeroase dovezi, de care vom vorbi ulterior, cg leul metalic circula inca, gasim trei monete de argint care ar fi putut efectua aceasta concurenta. Acestea sunt talerul 1asi

spaniol, numit i colonatul, talerul conventiunii i talerul Mariei

Theresa. S'ar putea adauga cu oarecare rezerve i talerul levantin al Prusiei. Primul si al treilea au fost extraordinar de raspanditi, in special primul despre care se pretinde ca ar fi atins o emisiune de io miliarde bucati. Si unul i altul au circulat din abundenta in imperiul otoman; colonatul a fost

atAt de apreciat, incat dupa modelul sau sultanii au batut In secolul al XVII-lea piastrul turcesc. In principatele romane colonatul se intalneste rar. Mentiunile, despre dAnsul, sum reduse la nurnAr, comparativ Cu cele referitoare la lei sau taleri de alte spete. Colonatul nu putea fi, credem, cuprins in terminologia general:á a talerilor, deoarece cele doua coloane batute determinau pe dAnsul ii deosebeau usor de alte categorii numirea proprie de colonat sau columnat, pe care o gasim in unele documente. Deci colonand n'a putut sa concureze leul si sA-1 alunge din circulatie. Tot putine marturii gäsim si

despre prezenta talerului conventiunii, incAt mci din partea sa credem ca nu ar fi putut veni concurenta, dat fiind i faptul ca emisiunile mai insemnate au loc dupa 1753, data conventiunii. Cam aceiasi situatie ar prezenta-o i talerul levantin aI Prusiei. RamAne de examinat situatia avuta in principate detalerul Mariei Theresa. Chestiunea aceasta a facut obiectul cercetaxilor unui distins numismat englez, Has luck, care a conchis cg talerul Mariei

Teresa impreuna cu colonatul au scos leul din circulatie in tot imperiul otoman. Deoarece coionatul n'a putut efectua aceasta operatic in principate, ea a ramas de sigur in sarcina noului taler al Mariei Theresa. Terenul trebuie insA sg fi fost pregatit anterior anului 1751, data inceperii emisiunii talerului austriac,.

www.dacoromanica.ro

152

fiindca in economia noastra monetara se observa anumite

fenomene caracteristice cu putin inainte de accasta data. N'ar fiexclus ca disparitia leilor din alte provincii otornane, provocatA

de concurenta colonatilor, cat si a piastrului turc in continua depreciere, sa fi provocat o rarificare a leilor in Wile romane. Fapt cert este CA rnentiuni documentare din a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, care sä ateste la noi existenta materialA a leului, nu mai gasim deck foarte rar. In documentele interne din veacul al. XVII-lea ca i lin prima jumatate a veacului urmator, abunda expresiunile de lei batuti". Am incercat sa demonstram mai inainte, pe baza textelor, ca adiectivul batut" alaturat unui termen monetar oarecare, indica materialitatea unei monete iar nu o simpla modalitate de platà i credem cä acesta este sensul exact al acestei expresii, mernte de a preciza natura monetei in care s'a plätit. OH asemenea expresiuni nu mai gasim decas rar in a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, cciace s'ar putea atribui insasi lipsei leului metalic.

Tot in epoca dela mijlocul veacului acesta, se mai intampla un fapt caracteristic, pe care ni-1 releva documentele noastre, cu oarecare manifestari si in deceniile anterioare, si anume deosebirea leilor in noi si vechi. Marturii despre lei vechi se

gasesc putine dupa 1750, se gasesc in schimb multe de lei noi. Este sigur ca asemenea mentiuni sunt datorite unei noi monete intrate in circulatk si care, fie identica, fie asemanatoare cu leul, s'a numit leu nou. Asemenea mentiuni sunt foarte

curente in istoria monetara si se gasesc din belsug in documentele noastre interne referitor si la alte monete. Care monetä a primit denumirea de leu nou, atat de frecvent gäsità. Inca inainte de baterea talerului Mariei Theresa, cu ajutonil numai a materialului pe care-1 avem la indernami, nu s'ar putea preciza. Ar putea fi piastrul turcesc, a cirui valoare apropiat i uneori identica cu a leului, a provocat de multe oH confundarea acestor monete. Stainii care au calatorit prin principate si au scris despre aceste tAri, vorbmd

despre moneta lor fundamentala, in epoca and leul era o

www.dacoromanica.ro

153

simpla moneta de socotealä, de multe on 11 dadeau drept piastru.

Faptele ce par certe pentru primele decenii din a doua jumatate a acestui veac stint deci: 1. disparitia vechiului leu metalk; 2. aparitia ocazionala a unui leu nou si 3. intrebuintarea generala a terminologiei leu. In lipsa unei indicatiuni precise, se poate trage conchizia din aceasta intreita serie de lapte, ca momentul când leul trece la o nouà functiune generala si anume la aceia de moneta, de socoteall, este pe la jurnaltatea veacului al XVII I -lea.

Care au fost imprejuraribe ce au prilejuit leului aceastä no:Ala situatie se va vedea imediat in scurta cercetare asupra celei de a doua faze din epoca internationahzarii sale. Am araltat in capitolul precedent, ca este posibil ca i alte monete reale sä fi terminat prim a fi intrebuintate camonete de socoteala, fiind probabilitati cal si in timpul circulatiunii lor au indeplinit ocazional acest rol. Pe langa acele cazuri se mai pot cita i allele. De pilda dupa Docan, terminologia some" intrebuintatä pe timpul lui tefan cel Mare, ar fi reprezentat o moneta de socoteala 9.Deasemeni scotul, fertunul, i grivna nu reprezentau monete reale, ci numai valori aritmetice, ex-

primate curent prin gros. Astfel 2 grosi formau un scot, 6 scoti un fertun si 4 fertuni sau 48 de grosi o marca2). Mentiunile despre perpere, aflate in documentele Tárii Romanesti, s'ar referi dupa C. Moisil numai la o tnoneta de socoteala3). Tot din aceasta categorie de unitati de valoare, se mai citeaza punga turceascd de argint, egala cu 500 piastri, Conto

de Reis portughez, egala cu t000 milreise4), talantul Grecilor, sestertul Romanilor sau livra tournois anterioard anului

17895). Fenomene de aceastä natural, nu s'au produs deci numai in economia moderna. Ele au fost cunoscute astfel 1. I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, 1. 212 si urm.

2. Dr. Marx Kirmis, Handbu'ch der polnischen Munzkunden, Posen, 1892, 5, 18, 32.

3. C. Moisil, Monetaria Tarii-Romanqti. ir4. 4. A. Luskin v. Ebengreuth, Allgememe Mtmzkunde und Geldgeschichte. Munchen-Berlin. 1926. 195 si urm.

5. Vicomte Georges d'Avenel, Histoire de la Fortune Française. Paris,

1927- 33.

www.dacoromanica.ro

154

economiei antke, iar economia rnedievala ne d exemplul vestit al livrei lui Carol cel Mare, care a functionat ca raoneta de socoteala cateva veacuri. Ceiace este interesant in transformarea leului din moneta reala in moneta' de socoteald, nu e atat fenomenul proprin zis, cat faptul transformarii unei monete internationale inttr'una ofi-

ciala, devenità oarecum quasi-nationala. Leul nu era o monetä indigena, care sa ocupe un loc bine determinat intr'un sistem monetar, astfel ca disparand sä poate totusi supravetti datorità suportului pe care i-1 oferea sistemul, care continua sä functioneze; leul era o moneta de origina indepartata, dupl cum am aratat mai. inainte, intrata in circulatia principatelor datorita spiritului de afaceri al Apusenilor. Ceiace a contribuit la dobandirea noiezi atributii, dupá ce dispare ca ban material,

a fost desigur patrunderea sa pang in oele mai indepartate colturi ale tarii, gratie numarului enorm, i calitAtii sale din prima epoca, dar neindoelnic, gratie farmei care a trebuit sa prezinte elemente de z4tractie pentru masele populare. Functiunea indeplinita de leu ca moneta de socoteala, dealtfel ca a oricarei alte monete care are un astfel de rol, este 'desigur mult diferita de aceia infaptuita de o moneta reath. Inteo

economic de schimb, moneta metalica are in general urmatoarele functiuni: 1. mijloc de schimb i circulatie;

2. masura a valorii i expresie a pretului; 3. mijloc de tezaurizare i capitalizare. Desigur ca cea dintaiu a cea de a treia functiune sunt strans

legate de materialitatea monetei, cea de a doua se poate exercita i flea acest atribut, intrebuintandu-se de aceasta data o unitate ideala care reprezinta masura valorii i exprimA

tot ideal pretnl. In acest caz avem de aface cu o monetä de socotearA (monnaie de compte, Rechnungsmiinze) a carui me-

canism de functionare va reiesi mai clar, din cateva date asupra modului ei de formare. Se pave intampla ca in circulatia unei taxi, existand monete reale prea mici ori prea marl, pentru a servisitranzactiilecurente mijlocii, nu s'a putut ajunge Ia inlIturarea acestui in-

www.dacoromanica.ro

155

convenient dectt adunandu-se in sens nematerial doua sau mai multe din micile unitati reale, care formeaza astfel o unitate mai mare, tot nemateriala. Aceastä unitate trebuie sä serveasca pe deoparte la reprezentarea unei valori mai mari ca acea a micilor monete curente, iar pe dealta una mai mica

ca acea a monetelor mari; totdeodata i toate bunurile comerciabile gasesc un mod de a-si exprima valoarea lor prin aceasta noua imitate de masura, care nu este altceva decit o moneta de socoteala. Valoarea aritmetica a acestui mijloc de schimb poate sà ramand constanta timp indelungat, in schimb insa, valoarea sa reprezentand forta de cumparare a unitatilor pe care li exprima se poate cobori sau urca, mai ales cobori, din pricina alterarilor i falsificarilor la care sunt supuse monetele reale, din care exprima o cantitate oarecare. Deasemeni in urma unei rnasuri de guvernamant, poate sä varieze

i valoarea sa aritmetica, dar aceasta se intampla de

obiceiu mai rar. 0 moneta de socoteala, poate insa sa-si traga origina din alte imprejurari decat cele expuse. Astfel leul a fost la inceput o monetà reala, care datorita faptelor mentionate mai sus, devenise moneta cea mai curenta in tara i servea la exprimarea valorii tuturor bunurilor. Ca monetä reala se des-

compunea in unitäti mai mid, mai ales paraIe i bani. Cand leul a disparut din circulatie, a ramas insä rmjlocul ca el &a.' se

poata reconstitui in mod ideal, printr'un numar oarecare de monete rnici, asa ca obisnuinta populara de a socoti in lei n'a fost stingheritä, i sistemul,fireste schirnbat,a1 evaluarii in lei a putut continua. In fapt, pana la 1837, un leu era alcatuit din 40 parale i aceasta suma de mici monete servea sà efec-

tueze plata unei marfi care era estimata la un leu. Clad pretul era evaluat la ro lei, ar fi urmat sa se pläteasca 400 parade, ceiace in realitate nu se intampla., de oarece aceasta surna de parale se retransforma in alte monete de ex. galbeni, ruble, etc., socotite pe cursul zilei, adica dupä raportul corner-

cial dintre valoarea aramei, cu cea a argintului, ori a argintului cu acea a aurului. In aceste conditiuni functiunea leului nu era numai aceia a

www.dacoromanica.ro

156

unei simple monete de socotealä. Acest leu imaterial devenise insasi axa intregului sistem monetar, atragand in sfera sa de influenta si de gravitatie toate monetele reale. Numeroasele monete metalice care circulau in aceasta epoca, isi exprimau valoarea lor in mod curent in astfel de lei; de asemeni i toate celelalte valori, leul fiind etalornil fundamental de

rna'sura al valorii bunurilor. Intrebuintarea generala in operatiunile ocarmuirii a acestui etalon de masura, dadea leului o consacrare oficiala, care impregna sistemului monetar coinercial pe care-1 organiza, o aparentä de indigenat.

www.dacoromanica.ro

§ 2.

Critica sistemului i incercarea de a=1 reforma Sistemul monetar al leului, a functionat Lira sa ridice obiectiuni serioase, 'Ana la inceputul secolului al XIX-lea. CriticeIe in contra acestui sistem au devenit apoi numeroase si ele se refereau la diversele inconveniente pe cari ii provoca existenta leului de socoteala. Boierescu care a studiat aceasta chestiune, rezumand criticele aduse, spune ca; valoarea de socotealä variaza dupà valoarea intrinseca sau extrinsecd a monetei reale, dupd cum valoarea nominala a acesteia variaza, dupà fixarea mai mult sau mai putin urcata a valorii de socoteala. Aceasta, n'are reprezentare realaa, nu-i decat o fictiune. Dacl, deci valoarea intrinseca a metalului este mai mica ca de obiceiu, echivalentul sau fictiv scade, tot asa, daca acest echivalent este evaluat la o cota mai urcatä, valoarea extrinseca a monetei scade. Daca pe langa acestea se adaugA fluctuatiunile arbitrare ale cursului de schimb care variaza dupä capriciul guvernului i mai ales al bancherior i catnatarilor, posibilitatile abitrarului sunt si mai mari. Astfel, daca guvernul vrea sa elimine sau sä introduca o monetà oarecare, nu are deal sä punä echivalentul

sau fictiv deasupra sau dedesubtul valorii extrinseci a monetei; in primtil caz moneta pleaca pentru a se schimba pe un curs mai ridicat, in al doilea ea intra pentru a beneficia de prima. Tot asa bancherii si camatarii exercitean" o influentá destul de mare asupra cursului de schimb. Cea mai mica intelegere intre ei il face sd varine. Astfel daca au valori

de incasat ei pun acest echivalent subt cursul ordinar al monetei reale, iar daca au de fäcut plái, rnaresc acelasi echivalent pentru a beneficia de diferente, total in detrimentul

www.dacoromanica.ro

158

comertului si al tranzactiilor". Astfel echivalentul fictiv al mo-

netelor variaza fara sa fie nici o schimbare, nici in massa numerarului nici in valoarea intrinseca sau nominala"1). Aceste inconveniente au inceput sa se resimta cu mult mainte de epoca and Boierescu lie semnaleaza, provocand o serie

de masuri din partea ocarmuiril ambelor tari. Anterior masurior lui Mihai Sturza, care inaugureaza o politica monetara in adevaratul inteles al cuvantului, aplicata subt forma unui sistem complect de rnasuri al diferitelor organe de stat, si calauzitä de o conceptie monetara, se poate mentiona incercarea facuta de Rusi de a introduce in mod legal bimetalismul prin Regulamentul Organic, aurul fiind reprezentat prin ducatul austriac sau olandez, i argintul prin moneta ruseasca sorocovät. Aceast5. moneta nu trebuia sä indeplineascar

numai rolul unuia dintre cele doua pivoturi ale sistemului, dar avea menirea sa elimine definitiv leul pc care trebuia sa-1 inlocuiasca. Insuccesul acestei reforme läsa problema monetara deschisa i im camp foarte vast incercarilor reformiste ale lui Mihai Sturza.

Prin marea reforma monetara din 1836, acesta incerca o masura radicala: inlaturarea leului de socoteala. Conform obis--

nuintii timpului, ca norma lega1 sa contina in textul ei si motivarea dispozitiilor luate, gasim In paragraful I al acestei legislatii urmatoarea ernmjcare de motive, urrnata de mäsura

luata: fiindca. rostirea unei sume in lei, care leu nu are mateiialnica fiinà, pentruca nici se afla vreo moneda cu numire de leu, este singura pricing ce au adus i aduce paguba in toate ramurile negotului prin acea in parere suire a monedelor,

se hotaraste ca dupa trecere de trei hmi, in urma publicarii . acestei dispozitli, adica de i Aprilie 1837 toate alcatuirile

atat scrisa cat 0 nescrisa sä se faca in anume aratata moneda, fara a se pomeni cuvantul de leu caci la din impotriva x. B. Boeresco, La Roumanie apres le traité de Paris du 30 Mars 1856. Paris 1856. Acte i legiuiri. I. 4. p. 262--263.

www.dacoromanica.ro

15g

Intamplare, nu va fi primita nici o jaloba pentru alcatuire ,cu nume de lei de catra nici o instantie"1). Desi aceast5. masura de eliminare a leului, era atat de cate-

gorica totusi a farnas complect neaplicata. Nu numai c. toate tranzactiile particulare au continuat sä se calculeze tn lei

dar i toate operatitmile oficiale, nici un moment tracar nu s'au akatuit in alt mod, dupa cum in primul rand dovedesc bugetele, incepand chiar cu cel al anului 18372). Masurile lui M. Sturza nu se marginesc numai aid. Insuccesul masurilor radicale, impune o modificare a politicei sale monetare, inaugurandulse era de corectare a sistemului leului, printr'o seama de masuri dintre care cea mai principala este modificarea valorii aritmetice a leului. Incepand dela 1837, leul sufera o serie de transformari

in valoarea sa aritmetica, care era constituità din 40 de parale,

dupa cum am mentionat mai inainte.. Aceasta are

s. varieze urcandu-se

in aceasta epoca intaiu la 6o si apoi la 8o de parade. Reforma pornea din Tara Romaneasca, uncle catre 1836 paralele marunte incepusera sä aflueze in mod considerabil. Abondenta aceasta era datorita faptului, ca intre cursul Constantinopolului i acel al Tarii Romanesti, era o diferenta senzibila. Astfel pe and la Constantinopol galbenul valora 1780 parale, in Muntenia valora numai 128o, de oarece scursul sau fiind fixat aid la 31.20, iar un leu fiind socotit la 40 parale, el nu putea cota in mod legal mai mult decat acest numar de 1280, deci cu. 500 mai putin ca la Constantinopol,

ceiace reprezenta paguba societatii Valahiei". Pentru a inlatura astfel de pagube, carmuirea munteana avea doua cai de urmat: sau sa ridice cursul galbenului in lei, egalandu-1 cu acel al Constantinopolului sau s modifice valoarea aritmetic5. a leului, fixandu-i o compunere dinteun num:1r mai mare de

parale. Calea intdia era greu de urrnat, daca nu imposibil, 1. Arhiva Statului Iasi. Dosar No. 11811764.

Legiuirea e tipAritA si in brosurl sub titlul «Legiuire pentru cursul monedei In Principatul Moldovei. Esi In tipografia Albinei. 1837 si retipAritti in Analele Parlamentare ale Rominiei t. VIII. 2. Vezi Bugetele veniturilor i cheltuelilor departamentului de finante din Principatul Moldovei de la anul 1832 pia la 1857. Iasi 1858.

www.dacoromanica.ro

160

in primul rand prin faptul ca Regulamentul fixa cursul galbenului la 31,20 0i prea era recenta influenta ruseascl pentru a putea fi neglijata, mai ales cand controlul rusesc se exercita Inca intr'o masura asa intinsa, si in al doilea rand adoptarea acestei masuri ar fi contribuit sa se supraestimeze o serie de monete, cu Inuit deasupra valorii lor reale. Nu rarnanea dealt

cea de a doua cale, adicá micsorarea fortei de achizitie a leului prin marirea valorii sale aritmetice. Se hotari astfel inca din toamria lui 1836, cal dela i Ianuarie 1837 leul va

fi socotit in 6o de parale i o serie intreagl de alte masuri1), printre care consacrarea leului ca mijloc de exprimare a valorii monetelor mai mari de 6o parale, si a paralelor pentru cele mai mici de aceasta limiitä. Astfel dupa mai bine de un veac, compozitia valorii aritmetice a leului, are sa suporte o insemnatá modificare. Masura luata in Muntenia, avea sä alba' insa repercusiuni in Moldova, ca'd daca in prima tara nu mai puteau avea loc speculatii cu paralele marunte, in cea de a doua nimic nu irnpiedica pe oamenii de afaceri de a realiza bune castiguri, datorita faptului cä leul mergea tot pe 40 parade, iar galbenul pe 31,20 lei. Din aceastá cauza paralele incep sa fie exportate din Muntenia in Moldova, creind noi dificultdti oca.rmuirii muntene pe care o gäsim plangandu-se celei din Moldova, si cerandu-i in baza articolului 375 din Regulamentul Organic, sä ia masuri pentruca pagubele suferite sä inceteze2). Chestiunea este luata in examinare si de Visteria Moldovei, care

constata si dansa ca pe cand la Tarigrad pentru un galben rurcesc trebuesc 1920 parale, ceia ce ar face la Iasi 48 lei, galbenul nu se cumpara aici decat cu 31,20 lei. Astfel zarafili pot realiza cu ajutorul paralelor marunte 161/2 lei castig la un galben i prin acest mijloc scot din circulatie moneta cea

buna. 0 másura radicard se impunea cu atat mai mult, cu cat dispozitiile luate la granità ca sä se impiedice intrarea paralelor märunte nu dAdusera nici un rezultat, deoarece 1. Arh. Stat. Iasi. Dosar 118/1764. 2. Arhiva Statului. Iasi. Dosar No. 118/1764, fila 153: reprodusA si de N. Iorga, dupd o copie din Arhiva Statului. Bucuresti, in Istoria Comertului românesc. Epoca mai noun, Bucuresti. 1925.

www.dacoromanica.ro

161

dupà cum raporteaza ispravnicul de Putna, dintre acele persoane ce urmeaza o asemenea speculatie sunt fete care nici sa. pot cauta la trecere in plimbare in partea Moldovei si care pot trece pe toata ziva 3, 4 si 500 parale maninte"1). 0 hotarire in acest scop, cu caracter efectiv, este aceia luata

prin jurnalul pentru cursul paralelor märunte" prin care locuitorii sunt liberati de obligatia de a prirni ca plata paralele decat doar numai pentru sumi mici, cel mult 4 jumatate sorocoveti, toate sumele mari urmând a se achita num.ai in mo-t

neta de aur ori argint. A doua masura este identica cu cea) din Muntenia, cad se hotaraste ridicarea valorii aritmetice a leului la 6o de parale, adica urmeazd sa se dea 3 parale drept 2, in sensul ca daca pAnd atunci un sorocovat fäcea 50 de

parale, in viitor urrna sä fach 75, astfel cä doi firfirici cari pretuiau 30 de parale se vor pretui la, 45 si asa mai departe2).

Masura in fond consta din deprecierea legala a monetei de arama fata de aceia de argint sau aur, depreciere care va aveh sa fie din nou maritä putin mai tarziu. Deprecierea paralelor marunte fata de aur, continua intre timp la Constantinopol. In 1842 galbenul coteaza 541/2 lei, ceiace inseamna cä se putea cumpara cu 2190 parale, pecancl in Principat evaluarea sa nu trecea de 1890, socotindu-se bine inteles, leul pe 6o parale. i de aceasta data dificultatile se simt mai intai in Tara RomaneascA, unde se semna1eaz51 la mai multi zarafi butoaie cu parale rnarunte aduse din Turcia, pentru. ca cumparandu-se galbeni sa fie vanduti in Constantinopol cu un castig de 300 parale la un singur ducat. Metoda. de impiedicare a acestor operatiuni era cunoscutl, asa ch nu ramanea decAt sa fie aplicata i acum ca si in 1837, ceiace se si face, hotarindu-se in 1843, ridicarea valorii aritmetice a leului

la 8o de parale. In Moldova situatiunea se repetä la fel ca sase ani mai inainte3). Visteria ezitä la inceput sä ceard 1. Arhiva Statului Iasi. Dosar idem, fila 152 ; raportul parcalAbiei din Galati In acelas sens. Acelasi Dosar, fila 239. 2. Arhiva Statului Iasi. Dosar 118/1764. fila y. Legiuirea citata reprodusA si In Analele Parlamentare. t. VIII. 3. Arhiva Stat. Iasi. Dosar citat, fila 492, 496. 0. Zane

11

www.dacoromanica.ro

162

Sfatului imitarea masurii muntenesti i incepe prin a recomanda o strktä aplicare a masurilor luate in 18371) care nu se aplicau. Dificu1t4i1e insg crescand, Sfatul se vede obligat a se adresa Domnului, cerandu-i ca sa' intgreascg mgsuri asemangtoare celor din Muntenia, adicg sá consacre ridicarea va-

lorii aritmetioe a leului la 8o de parale, caci altrnintrelea Sfatul spune cä s'ar face pricing de ingiumgtatirea folosului ce ar putea cuprinde o mai mare parte din obstea sgraca din vanzarea productelor sale"2). Intärirea mgsurii creiazg insg noi dificultati; de pe la tinuturi vin vesti cg antreprenorii de producte pentru indestularea publicà, avind mai dinainte depozite de parale, parcAlgbille s'au vazut silite sä nu aplice masura, i ele chiar cer Sfatului sg amine aplicarea, pang s'ar desface toti de asemenea monetg, ceia ce Sfatul nu ezitä a admirte, dand termen de o lun5.110.Leul insg va rgmane de acum

inainte, pang la reforma din 1867 sub forma aceasta, contr.nuind insa in popor, nu rareori, sg fie cunoscut tot sub vechea sa compozitie. Cu totul altfel a fost insg soarta leului de socotealá in ceia ce priveste compozitia sa in bani. Am argtat in altg parte ca.'

Inca din veacul al XVIII-lea, leul era alcgtuit din 40 parale sau 120 de bani. In timpul reformei din 1837 si 1843, desi compozitia aritmeticg a leului in parale suferg o schimbare, aceia in bath ramne constanta, astfel cg inttalnim i dupd reforrna din 1843, leul alcgtuit tot din 120 de bani. La prima vedere, aceasta constantá ar pgrea inexplicabilä, aid dacg atuncr

cand leul fgcea 40 parale iar o para valora 3 bani leul era, egal cu 120 de bani, acum leul fiind compus din 8o de parale, ar urma ca sa fie alcgtuit din 240 de bath. Aceasta de sigur ar fi trebuit sa se intample, dacg i banul in aceasta epoca n'ar fi fost o monetg fictivg i ca si leul o remirliscenta in circulatia principatelor. Adeseaori intalnim in) soootelile banesti interne cifre ca, i leu si 6o sau mai multi bani, ceiace ar da impresia cä banul ar fi o monetg realg. In fapt insg banul dispgruse si el din circulatie i atunci r. Axil. Stat. Iai. Dosar citat, fila 496.

2 lbidem, fila 497. 3, Ibidem, lila 506.

www.dacoromanica.ro

163

and socoteala se facea pe lei si bani, de ex. 1,6o bani, ea; se achita in moneta realà, cu 20 de parale, atunci and leul valora 40, sau 30 and valora 6o,sau in altà moneta de ex. in 6 creitari de argint, cad un creit,ar valora 10 parale1). Acest sistem monetar producea insä neajunsuri care parte

s'au vazut din analiza lui Boierescu, iar parte din desele masuri de reforma. Introducerea unui etalon real, sau monetizarea" leului era una dintre problemele cele mai principale ale vremii i desigur cä diversele proecte pentru batereadé monete nationale, cari, 11 preocupase pâna i pe Ghica, trebuesc puse in legatara cu defectuozitatile sistemului existent. Boierescu Inca din 1856 cerea inlaturarea leului fictiv i rea-

lizarea lui2). Moruz cerea i dansul la 1861 adoptarea unui sistem monetar, avand francul la baza 3). Proectele monetare ale lui Cuza erau desigur elaborate in cea mai prielnica atmosfera 4).

In sarcina leului fictiv se pun toate relele economiei noastre.

Chiar si criza care incepe sa se accentueze dupa 1859 este atribuita de cei mai multi numai sistemului monetar. Critica devine aspra i vehementa. Cc este acest leu?se intreba Boierescu la 1867.

Cine a vazut moneta leu? Leul dar nu este in realitate, el e o monetà curat ideala i fictiva. Serveste de termin de comparatie spre a fixa valoarea monetelor reale. De aci urmeaza ca agiotagiul i speculatiunea pot cu inlesnire in-

fluenta pentru ca sä aduca o perturbatie, o fluctuatie penodica,

in valoarea monetelor streine. Odata ce nu avem o

moneta norma, un etalon dupa care sa' putem pretui valoairea

monetelor straine, odata ce moneta noastra etalon este o fictiune numai, apoi valoarea monetelor streme se poate urca 1. Asupra leului vechiu a se vedea si G. R. Iarcu. RomAnul glumet. Bucuresti. 1874; E. V. UrsAcescu, Leul vechiu. Bul. Soc. Num. Rom. XVI. 1921. No. 37; N. Iorga, Rolul monetei in trecutul nostru. Bul. Inst. economic II (1923), it. 2. B. Boeresco, La Roumanie, etc. p. 262.

3. P. A. M. Progres et liberté. to6 si urm. 4. Asupra acestor proecte a se vedea : Victor Pop. Moneta lui Cuza

VodA. B. S. N. R. XVII. 192z. No. 4o; Ibidem. Bucuresti 1925; C. Moisil, Cu privire la Banul lui Cuza VoclA. B. S. N. R. XVIII. 1923 ; N. Iorga, Banii lui Cuza VocIA. Ibidem. XVIII. 1923 No. 47.

www.dacoromanica.ro

164

sau scadea, fàrä macar sl putem intelege ratiunea acestei urcari sau scaderi. Iaca dar, cA o persoana care credea cä poseda cutare suma de bani in cutare moneda, deodata intr'o

zi, se pomeneste cä starea sa a sporit sau a scazut, flea sa §tie pentru ce alt, decat numai pentruca valoarea moneda ce poseda s'a urcat sau a scazut in raport cu valoarea fictiva a leului nostru imagmar. Dar toate aceste perturbatiuni si pierderi, atAt pentru averea publica, cat i pentru cea privata vor inceta prin fabricarea unei monede nationale, prie monetizarea

ca sa zic aa a leului"l). Cu toata exagerarea pusä in afirmatiunea imposibilitatii de a cunoa§te mecanismul functionarii acestui sistem monetar, pe

care cu

ii

ani mai inainte, Boierescu singur Ii explicase,

totui critica este indreptatita, flind impartasita si de membrii comisiunii din Camera din, 1867, cand se discuta reforma monetara 2).

In momentul and se punea la cale inlaturarea definitivA a, leului de s000teall prin introducerea unui etalon real, care sA fie axa unui sistem nou,ini principiu cel decimal apusean,se ridica problema ce denumire sa poarte acest etalon. S. i se dea denumirea noua de Roman1", folosindu-se precedentul franoez, sau o alta similara, on sä i se dea tot denumirea de leu, sa se monetizeze dupa expresia fericita a lui Boierescu, vechea moneta de socoteala, bine inteles cu o alta valoare

aritmetica deat cea a sa. Parerea ultima a triumfat u§or. Comisiimea delegatilor din Camera primaverii lui 1867, recunoaste cá poporul fiind obisnuit cu vechile numiri le vor conserva totdeauna j astfel moneta reala ar avea o numire ce nu s'ar adopta si in limbajul poponilui" asa incAt pdstrarea terminologiei leu" se impunea in noul sistem monetar. 1. B. Boierescu. Discursuri politice. Vol. I. 1859-1873. Buc. 1910, 200. 2. Comitetul delegatilor alesi de respectivele sectiuni pentru studiarea proectului de lege privitor la Infiintarea unui sistem monetar i pentru

fabricarea monetei nationale, recunoscand absoluta necesitate ce are tara de un sistem monetar regulat si in armonie cu celeialte tari, considerand cA din cauza lipsei unui asemenea sistem monetar, schimburile qi circulatia unei avutii In Ora se fac cu cea mai mare greutate i prin urmare se aduce un obstacol desvoltárii avutiei nationale, pentru, a pune capat unui asemenea rãu, n'a ezitzt un singur moment de a primi proectul de lege prezentat de guvern...". Monitorul Oficial. 1113 Aprilie 1867.

www.dacoromanica.ro

165

Legea pentru infiintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monetelor nationale, din 14 April 1867, care pentru Boliac reprezinta cel dintaiu semn al suveranitátii nationale perduta de secoli", adopta leul ca unitate de sistem, impartit in too de bani. El avea sa se compue din 5 gr. de argint, din care 8350/0 argint fin si 1650/0 aliagiu. Monetele care faceau parte din sistem aveau sa fie de trei feluri: de

aur in piese de 20, 10 si

5

lei, de argint in piese de 2,

si 1/2, de arama de xo, 5, 2 §I I ban. Cea dintai exisiune avea sa fie de arama in valoare de 4.000.000 lei, iar celelalte monete urmau sa fie puse in circulatie indata ce mijloacele I

financiare vor permite" dupa cum mentioneaza art. 9. Desigur ca" aceasta forma de monetizare a leului era supusa criticii, deoarece in realitate pana la baterea monetei de argint, leul continua sa functioneze tot ca o munetä de socotearl, fireste cu o altä valoare aritmetica. i atat B .Boierescu, care spu-

nea cä leul nu poate deveni o monetà de cat de aur sau argint, oricat de multà amnia vom fabrica, tot nu vom putea avea leul monetizat"1) cat si N.. Ionescu care sustinea pareri

similare, s'au opus la acest articol din lege, care totusi a fost votat. Imediat dupa prima emisiune, toate comptabilitatile publice si private erau obligate de a inceta socotelile in lei vechi si parale, trebuind a le face dupa noul sistem. Datoriile contractate inainte de aceasta data, se vor achita in lei, calculate dupa valoarea obtinuta prin transformarea leilor vechi in lei noi, respectandu-se dispozitiile cursului stabilit printr'o anexa a legii. Monetele de arama. care circulau in tara vor inceta sa mai aiba curs dupa 6 luni dela prima emisiune a celor nationale, termen ce a fost mai tarziu prelungit. Cele de argint si de aur, afara de acele care erau trecute in conventia internationalä din 1865 Oct. 23, inceteaza de a se mai bucura de cursul legal i obligatoriu. Totusi denumirea de leu vechiu in opozitie cu acea de leu nou a continuat sä fie intrebuintata in popor, chiar !Ana la sfarsitul veacului. 1. B. Boierescu, op. cit. 204.

www.dacoromanica.ro

166

Odata cu aplicarea legli. din 1867 inceta epoca leului international, care isi ga.'sise intrebuintarea intr'o dubla forma, timp de aproape trei veacuri. Epoca sistemului monetar urmator, sub regimul caruia ne-am gasit pAnd la inceputul anului 1929, incepea dar determinata nu numai de un complex de

fapte cari reclamau organizarea umu nou sistem monetar, dar acest complex modela chiar o parte din structura noli asezari monetare. 0 continuitate se stabilea astfel prin aceastä influenta a trecutului, intre ceia ce a fost si. ceia ce trebuia sa fie deacum inainte.

Este peste putinta ca cele aproape trei veacuri de existenta

ale leului, sa nu fi exercitat o influenta insemnatä asupra economiei noastre, cu atat mai mult cu cat in forma ultimä,

sistemul provoca in mod firesc o serie de consecinti atat asupra spiritului economic, cat st asupra structurii economiei. Examinand consecintele cele mai de seama, pe care sistemul leului de socoteala le-a provocat, remarcam ca ele s'ar putea grupa in cloud categorii, dupa naturalor sianume: psihologice si economice.

Printre urmaririle psihologice sunt de mentionat: 1. Dezvoltarea spiritului de apreciere cantitativa a valorilor; 2. Dezvoltarea obisnuintii de calcul si 3. Pregatirea spiritului de speculatie.

Credem Ca' este in afara de discutie chestiunea Ca intr'o economie de schimb predorninata de circulatia monetará, cum era aceia a tarilor romAne in epoca functionarii leului de socoteard, conceptia cantitativä a valorii trebue sa domine in viata economica. Aceasta.' conceptk reclama un etalon de masura al valorii care este moneta si cu cat intrebuintarea acestei masuri este mai frecventa, cu atat si conceptia cantitativa este mai larg raspandita. 0 apreciere cantitativa a valorii bunurilor este imposibila, sau in tot cazul foarte dificila intr'o economie bazata pe schimbul in natura 1). Circulatia se efectueaza pe deose1. Cp. W. Sombart, Le Bourgeois. Paris 1926, 376.

www.dacoromanica.ro

167

birile calitative ale lucrurilor. Ideia deosebirii cantitative

intra in al cloaca plan. 0 asemenea deosebire este indispensabill realizärii schimbului, numai intr'o economic monetail. In aceasta faza a schimbului ,banul metalic este o permanentA afirmare a sensului pe care oamenii Ii dau valorii lucrurilor. Ori mai mult dectt moneta metalica, acea de socoteala este o dovada a existentei unei astfel de mentalitäti, pe care contribue s. o intareasca i s'o extinda. Functiunea indeplinita de o astfel de monetä, complica procesul de estimatie cantitativa a valorilor. Adroitând cä leul de socoteala n'ar fi existat, desigur cá economia monetara ar fi continuat sà perziste. Pastrandu-se prin obisnuinta populara i leul de socotealà, toate bunurile aveau sa fie estimate cu un etalon mai mult, caci pe langa aprecierea in lei a fiecarui bun, trebuia sal se produca i o estimatiune in lei a monetelor metale, Sistemul leului de socoteala reclama deci doua operatiuni, care

n'au ce ca'uta in regimul unui sistem curat metalic. Ambele aceste operatiuni sunt fära indoiala mijloace 'de dezvoltare ale spiritului de apreciere cantitativa a valorilor. Daca admitem ca o conceptie capitalista a lumii nu poate sa existe in afara de aprecierea cantitativa a valorilor, trebue sä acordam atunci i sistemului monetar al leulni de socoteala, dreptul de a fi socotit ca unul dintre isvoarele spin-tului contimporan al economiei noastre.

Complicarea operatiunilor de estimatie dadea un plus de importanta calculului. Operatiunile fundamentale ale aritmeticii

trebuiau sä se repete mult mai mult cu acest sistem. Obisnuinta calculului era menita sä creasca prin forta imprejurarilor. Posedarea cunostiintelor de calcul, era o conditieindispensabila

pentru succesul unei oricat de mici afaceri. Astfel se poate intelege de ce la sarsitul veacului al XVIII-lea, Amfilohie Hotiniul facând apologia calculului se credea in drept sä spun5.

ca prin el sä da oranduiala i tocmala la toata fapta omeneasca si la fiesce care alt lucru, aceasta este aceia care alege binele dela rau i noaptea din zi, i clatire de la linisce si domnii, Imparátiile, erile si räpublidile, cu aceasta arhistratijii pun ()stile la orânduiald i intru cuvAnt mai cal toate

www.dacoromanica.ro

168

lucrurile cite sunt in lume. Si dupg ce enumgrg multe din avantagiile cimostiintei calculelor, el terming prefata celei dintai aritmetici care s'a tiparit la Iasi, indemnand cu stgruintg contimporanii sgi, sg nu ramang strAini fatà de aceasta

stiintg, pentrucd vi sg cade you'd sg puneti silintg de a vg, invata, cäci aceasta se poate face, dar altele ail de aceasta nu SI poate". Cartea acestui Amphiohie Hotiniul este nepretuit de elocyenta in afirmarea evolutiei spiritului in tgrile romane iaj sarsitul veacului al XVIII-lea, nu prin continutul ei, ci prin scopul pe care-1 urmgrea. Aparitia ei ar putea fi socotttg tarzie,

dar nu trebue uitat cl nevoile pe care ea era chematà sg le satisfacd, vor fi putut fi indeplirnte de tipgriturile anterioare de peste munti scrise si in romaneste, dacg nu numai in rornal

neste, ca Aritmetica" dela 1777, Ducerea de mana catre aritmeticg" din 1782, o a doua Ducere de ming catre antmeticg" din 1785, toate trei tipgrite la Viena, sau de Indreptarea cAtre aritmeticA" a lui Sincai tipgritg la Blaj in 1785. Rgspandirea obisnuintei calculului, impusg de structura regimului monetar, influenta puternic asupra conceptiuniii cantitative a valorilor. Operatiunile aritmeticii nu existg decat prin marimi i notiunea de mgrime este elementul fundamental aI unei conceptii cantitative. La elaborarea spiritului modern al economiei noastre, se constatg astfel variate si mai ales indepgrtate surse. Acestea insg nu sunt de loc fenomene proprii economiei noastre. Ele se reggsesc in epocile precapitaliste ale tuturor tarilor apusene i cercetarea lor a dat nastere unor interesante rezultate

mai ales in stiinta germang

printre can cele ale lui Sombart trebuesc in primul rand mentionate 1).

Sistemul leului de s000tealg a contnbuit i la preggtirea spiritului de speculatie, in acceptiunea moderng a acestui termen, prin faptul cä facilita speculatia de monete metalice. Obisnuinta de a se estima in lei fictivi once monet1 realg, dgdea prilej ca variatiunile pretului metale1. Cp. Der moderne Kapitalisrnus, Ed. IV. 1925 Munchen si Leipzig.

www.dacoromanica.ro

169

lor pretioase sa nu fie singura cauzg de modificare in puterea de cumparare a monetei pe piatg. Dupà cum a aratat si Boierescu, cursul monetar putea fi influentat si de alti factori, dependenti mult mai mult de vointa omeneasca. Castigarea diferentelor de curs era deci o ocupatie frecventa si rentabill Astfel speculatia de monete atinge proportii insemnate in prima jumgtate a veacului al XIX-lea, ceiace deter-

mina de numeroase ori interventiuni din partea ocarmuirii care

oia si nu putea

energica. Dar odata cu aceste operatiuni de speculatie a monetelor, se petrecea un fapt mult fi

mai important pentru transformarea spiritului economic. Se pregatea atmosfera si se antrenau anumite categorii sociale pentru speculatiunea in massa, fail de care nu poate exista o clasa burgheza. Ideia cgstigului realizat dela diferente de pret,

provocate de o circulatiime mai lunga si mai accidentata, la

indiferent care produs, nu putea sg nu prindg in aceastä atmosfera, determinand dorinta de a fi aplicata. Speculatia produselor urma in mod inevitabil speculatiei de monete. Deaceia se constatg cg o circulatie mai activä a mgrfurilor, in special a celor agricole, urmeazg imediat dezvoltgrii comertului de bani, i continua din ce in ce mai intensa, paralel cu speculatia monetelor. Consecintele economice ale sistemului leului de socoteala sunt numeroase si bine inteles de insemngtate inegala. Unele

din ele au fost indicate in treacgt mai sus, iar dintre cele nementionate vom retine numai doug. i anume: 1. Marirea rezervei de numerar; 2. Urcarea pretului marfurilor.

Este sigur cä marirea rezervei de numerar este o consecintà a posibilifatilor de speculatie monetarg. De numeroase ori se semnaleaza, mai ales in veacul al XIX-lea, intrarea in principate a insemnate cantitati de monete pentru specula. Tgrile

vecine exportau la noi butoaie cu bani, de cele mai multe ori cu 0 valoare reala sub acea nominalg, cum de pildg ni s'au trimes

in diferite randuri din Constantinopot sau din alte párti. Nu insistam asupra urmarilor cari s'au inregistrat in economia noastra monetara datorità mninii rezervei de numerar, caci

www.dacoromanica.ro

170

ele au. fost expu.se altädata. Ar trebui poate sa ne oprim la

cea de a doua consecinta economica, urcarea preturilor, care este strans legata de marirea cantitatii numeraralui. Urcarea preturilor In ri1e noastre, este un fenomen care se evidentiaza in veacul al XIX-lea, desi si anterior pre-

turile au variat, insa in mod accidental. 0 urcare lentd a tuturor preturilor s'a produs si la noi ca i aiurea mai in toate epocile, insa nu de o urcare lenta i neobservata de contimporani poate fi vorba aici. Voim s'a ne oprim putin asupra perturbatiunilor de preturi, din prima jurnatate a szzolului al XIX-lea i cari au provocat man i multe nemultumiri.

AceastA urcare de preturi nu se poate atribui unui dezechilibru dintre cerere i oferta, pentruca productia a mers ca i importal, crescand. Nu poate fi atribuita exclusiv nici supraestim.arii produselor agricole i nici plusului de cheltuiald provocat de anumite nevoi ale claselor boeresti. La producerea acestui fenomen au contribuit factori variati i dintre acestia,

unul foarte puternic, este modificarea puterii de cumparare a monetei metalice. Patru imprejurari au conlucrat ca valoarea banului sä sufere o scadere si anume: t. deprecierea mondiala a aunilui i argintului; 2. marirea excesiva a rezervei interioare de numerar; 3. speculatia de monete si 4. alterarile i fals5ficarile frecvente ale banilor. Unele dintre aceste imprejurari sunt in afara' de orice legatura cu sistemul nostru monetar, allele, i anume cele trei din urmA sunt aproape in intregime dependente de acesta. Odatä produsa o scadere in forta de

achizitie a instrumentului metalic de schimb, urcarea preturilor marfurilor este inevitabila. Fenomentl s'a petrecut si in zilele noastre, ceiace ne dá putinta unei intelegeri mai complecte. 0 cercetare mai amanuntita a economiei tarilor romane din prima jumatate a veacului al XIX-lea, va trebui sa acorde un loc important acestei chestiuni, care in acest cadru nu se prezinta decAt ca o enuntare. Oricat ar fi de sumare aceste enuntari, le-am crezut totusi intr'o oarecare masura necesare, perara a reliefa, consecintelef

pe care le poate avea un sistem monetar sau o monetä principala asupra economiei unei tari.

www.dacoromanica.ro

CAP. IV. DOCTRINA JURIDICA-ECONOMICA A CIRCULATIUNII

www.dacoromanica.ro

§ 1-

Bunurile.

Notiunea fundamentall a economiei politice bunul este si unul din elementele principale ale legislatiunii civile. Economistul i juristul nu pot vedea bunurile sub infatisari deosebite, cad in fapt bunul in sens economic si bunul in sens juridic reprezinta unul i acelas lucru. Nu poate exista bun economic care sa nu fie in acelas timp bun si in seno juridic, de oarece insusirea de object de drept conditioneaza existenta

bunului economic si deci intrarea sa in sfera de studiu a economiei politice teoretice. Caracteristica principala a unui lucru, socotit bun economic, constä din apropriabilitate, carac-

teristica care in viata sociala da nastere la raporturi de drept intre una sau mai multe persoane i un lucru oarecare. Existenta sau nonexistenta acestui raport constitue criteriul de clasificare a tuturor lucrurilor cari servesc viata omeneasca, in bunuri economice i bunuri noneconomice sau libere1). Astfel la baza doctrinei economice a unui cod civil trebuie sä stea conceptia sa despre bunuri1). Codul Callimachi identificA lucrul" cu bunul", intrebuintand in editiunea prima terminologia de Tcpetyp.4", cuvant care

exprima o notiune mai larga ded.t acel de lucru", deoarece prin cuv5ntul grecesc se intelege lucrul in sensul cel mai general posibil 2). i. Distinctiunea care a fost stabilitA Intre bunurile economice si acelea

cari nu sunt, se modificA dupa pozitia socialA a indivizilor si claselor, dupA legislatia In vigoare asupra libertAtii, constringerii, muncii, dreptului de pro..prietate i IntrebuintArii bunurilor a bunurilor libere i economice ; no-

tiunea de bun economic devine astfel o notiune juridicA, ea se modificA la diferite popoare, dupA puterea lor politicA, dupA avantagiile cari sunt

In legAtura cu situatia geografica a Ora. A. Wagner. Les fondements de l'économie politique t.

1. 424.. 2. Cp. Katt TCOXIAMOC Too ItpC1UTCC[2011 sriq Mona6tac. Eu motel. 1817. si Co-

dica civilA seau politiceasca a Printipatului Moldovei. Esii, 1833.

www.dacoromanica.ro

174

Adoptarea acestei terminologii este datorita textelor din PdcrIlin in sensul latin de res". De influenta acestei terminologii romane n'a ramas strain nici codul civil austriac, care intrebuinteaza pe die Bazilicale care intrebuinteaza pe

Sache". Aceasta influenta insa n'a pätruns in codul Napoleon

sau in codul nostru civil actual, care adopta terminologia, primul de biens" si al doilea de bunuri", prin insusirea unui termen special din dreptul roman anume bona" care avea insa un inteles mult mai larg decAt cel de res". Tenniinologia 1.aceasta a bunului, adoptata de codul civil actual si intrebuintata de toti juristii i econornistii moderni, are dealtminterea o straveche origina; Thomas d'Aquino ca i Aristotel

o intrebuinteaza curent, intelegand printeinsa notiunea de lucru res" i dandu-i definitia: bonum est, quod omnia appetunt1). Bunul astfel denumit, Codul Callimachi 11 defineste ca hind tot acea ce nu este persoanä i slujeste spre intrebuintarea oamenilor", adoptand prin aceasta, conceptia codului austriac2). Asa dar existenta bunului este condiponata de

doua imprejuari, una care se refera la constitutia sa, deci o conditie obiectiva, i anume aceia cä poate sä apartina prisicarei categorii din lumea exterioara, afara de aceia ,a persoanelor, i o conditie subiectiva, aceia de a putea aduce un folos, prin intrebuintarea sa. Definitia contine astfel o conditiune negativä i una pozitiva, farä a caror indeplinire un lucru nu poate intra in sfera juridica a bunurilor. Persoanele deci, nu pot fi socotite ca obiecte de drept, i aceasta conceptiune a lucrului-mijloc si a persoanei-scop n'ar fi imposibil sa fie o influenta kantiana, patrunsä in codul austriac prin intermediul juristilor fliosofi germani3). Astfel dupa aceastä definitiune ar urma cã oamenii nu pot figura ca bunuri comerciabile, ceiace corespundea starei sociale a Austriei, dar 1. Vezi Edmund Schreiber, Die volkswirtschaftlichen Anschaungen der Scholastik seit Thomas v. Aquin. Jena. 1913. 53.

2. Art. 285. Alles, was von der Person unterschieden ist, und zum Ge-

brauche der Menschen dient, wird im rechtlichen Sinne eine Sache genannt.

3. Un an mai tarziu de tiparirea codului austriac, economistul Johann Paul Harl in Vollstandiges Handbuch der Staatswirtschaft und Finanz. Erlangen. 1811 spunea cã aPersoana este i râmane scopul ins4, averea trebuie sa fie subordonata ca un mijlocu 41.

www.dacoromanica.ro

1 75

nu celei a Moldovei, deoarece vom vedea ca un alt text al Codului Callimachi infirma pe deantregul aceasta definitie a bunului.

Identificarea prealabill a lucrului cu obiectul de

drept, pe care o adopta codul no3tru dela cel austriac, nu provine nici din Bazilicale §i nici din dreptul roman1). Ea este in special opera doctrinei juridice germane: Hufeland, Gliick, Heineccius, dintre autorii mai vechi, Schilling, Miihlenbruch

§i Boeking dintre cei mai noi2), nu concepeau altfel lucrul decAt identificat cu obiectul de drept. Westphal incA din 1791 spunea c. toate obiectele (Dinge) de pe pamant, care fiind in raport cu oamenii au o utilitate temporara, sunt lucrurile (Sachen) cu cari se ocupa §tiinta dreptului3). Doctrina economica germana secunda de aproape doctrina juridica. Walther 4), Ahnert 6), Bensen 6), Lueder 7), Jakob 8), aveau pareri asemanatoare asupra bunurior, accentuAnd icleia bunului ca mijloc pentru scopurile omene§ti, conceptiune care

se mentine §i ulterior epocii de elaborare a Codului prin i. Citati In loseph Unger, System des oesterreichischen allgemeinen Privatsrechts. Leipzig. 1856. vol. I. 354, nota 6. 2. Doctrina juridicA romanA si in urmA Bazilicalele n'au dat o definitie complectA a bunului, care sA o fi putut trece i In Codul Callimachi. Elementele constitutive ale unei definitiuni a bunului sunt dispersate in diverse texte. Astfel elementul utilitate In Digeste L. 16. 49, unde se spune cA bonorum appellatio aut naturalis aut civilis est. Naturaliter bona ex eo dicuntur, quod beant, hoc est beatos faciunt : beare est prodesse". Alte texte delimiteazA notiunea de res" fatA de pecunia" ca In Digeste L. 16. 5 unde se precizeazA cA : rei appellatio latior est quam pecuniae, quia etiam ea, quae extra computationem patrimonii nostri sunt, continet, cum pecuniae significatio ad ea referatur, quae in patrimonio sunt". Text citat si in Gluck. Ausfiihrliche Erlauterung der Pandecten. Partea II-a. Erlangen. 1842 Editia II. 459.

3. System des römischen Rechts ilber die Arten der Sachen, Besitz, Eigentum und Verjahrung, citat In Unger. op-cit. 354. no ta 7. 4. Friedrich Ludwig Walther, Versuch eines Systems der Cammeralwissenschaften. Giessen. 1793. vol. I. 5. Christian Gotthelf Ahnert, Grundsatze der Macht und Glfickseligkeit der Staaten in Rticksicht auf Reichtum und Bevtilkerung. Leipzig si

Riga. 1794.

6. Heinrich Bensen, Versuch eines systematischen Grundrisses der reinen und angewandten Staatslehre fur Kammeralisten. II-te Abth, Erlangen. 1799. 7. August Ferdinand Lueder, Ueber Nationalindustrie und Staatswirtschaft. Nach Adam Smith bearbeitet. Berlin. 1800. vol I. 8. Ludwig Heinrich Jakob, Grundsatze der Policeygesetzgebung und der Policeyanstallten. Charcow (Halle si Leipzig.) 1809.

www.dacoromanica.ro

176

Had1), Weber2), Hufeland3), Lotz4), etc. Dar nici in codul austriac i nici in codul nostru, aceasta conceptiune initiala a lucrului nu-si pastreaza integritatea. Astfel codul nostru cu ocazia legatelor spune ca de obste se pot rasa legatum toate lucrurile supuse comertului, cum si driturile, manufacturi alte Ilucruri cari sä pot pretalui" (Art. 795), traducând articolul corespunzator din codul austriac5)). De data aceasta conceptul lucrului Iapare mai limitat decL in definitiunea initiala; de unde la inceput el cuprindea generalitatea mijloacelor de satisfactie cari nu sunt persoane, de aceastä data i se adaugA intai conditia de comerciabilitate, i apoi se limiteaza creindu-se cate-

gorii aparte de bunuri din drituri, manufacturi", termeni prin care juristii moldoveni au tradus gresit pe Arbeiten" prin cari trebuiau sa inteleaga pe latinescul operae" iar pe Handlungen" nici nu 1-au mai tradus, probabil pentruca nu i-au gasit termenul corespunzator. Eroarea provine din faptul cä nici termenul die Sache" i nici acel de lucru" nu coxespundea ideii pe care voiau s'o exPrime, caci ambele reprezintau o nuanta de materialitate, cu toate CA, dupa cum vorn vedea mai jos, cele doua coduri adopta clasificarea romana a lucrurior, in corporale i incorporale. Astfel cà nota dominanta in conceptul lucrului, silea pe redactori, ca atunci cand vorbeau de bunuri incorporale, sA le precizeze in afara de cele materiale, exprimate comun sub denumirea de lucruri. Dar Codul Callimachi se departeaza complect de cel austriac, infirmand definitiv definitia in411 data banului, prin conceptia pe care si-o insuseste asupra persoanei. Caci in momentul cand se socoteste lumea bunurilor ca apartinand uniei

categorii distincte de aceia a persoanelor, trebuia neaparat sa 1. Johann Paul Harl, op. cit

142

2. Benedict Friedrich Weber, Lehrbuch der politischen Oekonomie. vol. I.

Breslau. 1813.

3. Gottlieb Hufeland, Neue Grundlegung der Staatswissenschaftenkunst. Wien. 1815 vol. I. 4. Johann Friedrich Eusebius Lotz, Handbuch der Staatswirtschaftslehre. Erlangen. 1821 vol. I. 5. Art. 653. Alles was im gemeinen Verkehre steht : Sachen, Re chte, Arbeiten und andere Handlungen, die einen Werth haben, können vermacht werden.

www.dacoromanica.ro

177

se precizeze conceptul persoanei. Personalitatea in sens juridic este conceputa ca subiect de drepturi i ideia uniformitatii subiectelor de drept, impune egalitatea juridica a individuali-

tatilor omenesti. Din acest punct de vedere, codul austriac adopta ideile dreptului revolutionar francez, prin consacrarea conceptiei despre existenta drepturilor inascute cari se cunosc prin ratiune, impunand astfel recunoasterea a ceiace in drept se cheamA persoana1). Aceastä concentric in fondul san, desigur

ca se gaseste intr'o deplina armonie cu definitia data. lucrului" si este adoptata si de codul Callimachi care prin art. 26 stabileste ca tot omul are drituri firesti, care cu desavarsire sä intaleg prin povatuirea minii deci dar trebue a se socoti ca o persoanA".

Se pare ca aceasta larga conceptie asupra persoanei nu satisfacea pe redactorii codului, cari se grabesc sà adauge in cod o nota, cu intentiunea de a larnuri in fapt, ce este o persoana, spunand cal aceasta se chiama in legi omul ce are intr'un stat stare politiceasca adica politicesti drituri si indatoriri". Se introduce astfel un element nou, drepturile politice, sub care am gresi daca am intelege asa numitele drepturi civile la cari aveau vocatie locuitorii bastinasi. TAleuitorul" dela sal-sit/11 codului, uncle se definesc cateva no tiuni juridice, spune ca persoana in legi se zice omul ce are stare civila in vreun stat adeea drituri i indatoriri civile". Nu mai este vorba de o recunoastere prin puterea povatuitoare a mintii" a unor drepturi firesti i cari apartin tuturor oamenior; conceptia persoanei se limiteaza la ideia de stare civila, de drepturi conferite in marginile unui teritoriu anumit, ocupat de o populatie organizata in stat. Amendarea conceptinnii initiale trebuia facuta, pentru a armoniza legea civila cu. starea sociala a tärii. Nu era posibill consacrarea ideii revolutionare franceze,intr'o tara in care productia, in cea mai mare parte, era rezultatul regimului iobag

si in care robia avea sa". mai dureze Inca 30 de ani dupà elaborarea oodului Callimachi. Si imediat dupa definitia perx. Art. 16. Jeder Mensch hat angeborene, schon durch die Vernunft einleuchtende Rechte, und ist daher als eine Person zu betrachten. 0. Zane

12

www.dacoromanica.ro

178

soanei, C. C. se grabeste a determina =lira i sensul robiei. Ea trebuie primita, spune Codul deil este impotriva dreptului firesc" i singurul argument pe care il invoaca pentru a o sustine, este traditia istorica 1). Prin robie, codul declara Ca nu intelege sclavia in sensul roman, care presupunea dreptul proprietarului chiar la viata sclavului, ci o stare de drept

care consacra pe una de fapt, in care o categorie de oameni sunt lipsiti de plenitudinea drepturilor reale si personale. In raporturile dintre stäpAn i robi, care la nioi era numai tigani, robul este considerat ca un lucru; in raporturile dintre rob si ceilalti oameni el era socotit ca o persoana. Codul austriac din contra, statuiaza complecta desfhntare a robiei si sclav-iei 2).

1. Robia i aceia cu privire catre dansa urmata stapanire, desi sant Impotriva firescului drit al omului, sau urmat din invechime in principatul

acesta, Insa sf a.sa precum Romanii inteo vreme au urmat si cu o mare deosebire. Cad aice puterea stapanului nu poate vreodineoare supt nici un cuvant, seau pricina a se intinde asupra vietii robului, iar asupra averii lui,

atunce numai, cand nu va ave legiuiti clironomi, seau cand fugind farà a se mai Intoarce nu va avea neaparat clironomi (precum sunt flu i parintii), seau cand va vatama, ori va pagubi pe stapanul ski prin furtusag, sau alte

rale urmári. Dintre aceste vederat se cunoaste, a robul nu sa socoteste Ontru toate ca un lucru, si incat faptele, legaturile, driturile i indatoririle lui privesc catre altii iar nu catra stapanul sat' SA socoteste el ca o persoana ; drept acea este robul supus pamantestilor legi, si se apara de cart ele D Art. 27.

2. Art. 16. Sclaverei oder Leibeigenschaft, und aie Ausiibung einer darauf sich beziehenden Macht wird in diesen Landern nicht gestattet. Servajul destul de raspandit In Austria, Incepe sa fie desfiintat Inca din

timpul lui loset al II-lea, astfel Ca pe la inceputul veacului urmator, nu mai exista, fiind inlocuit cu un regim special pentru streini, desfiintat i acesta, in 1848. Sclavia desi decretata ca desfiintata prin Codul civil, a continuat totusi sä perziste, astfel ca chestiunea aceasta se pune la congresul din Viena dela 1816 si la cel din Verona din 1822, hotarandu-se desflintarea comertului cu sclavi. Decretul din 1826 hotaraste ca orice sclav de pe teri-

toriul imperial sau depe navele austriace va ri imediat liber. Vezi M. v. Stubenrauch, Das allgemeine bilrgerliche Gesetzbuch, Wien. 1854. I. 114 si urm.

In Moldova,c hiar dupa. punerea In aplicare a Codului Callimachi, continua

a fi In vigoare Sobornicescul hrisov pentru danii, vanzari i pentru tigani" din 1785 al lui Alexandru Mavrocordat. In 1836, acest hrisov find din nou cercetat de jurisconsultii moldoveni, acestia se pronunta cd lamuririle.. asupra acestui sobornicesc hrisov find cuprinse In condica politiceasca raman asi avea urmarea kr : iar pentru nelamurirea ce urmeaza prin zicerea de sarac i starea de jos, se lamureste ca acea stare se Intelege a fi razasii acei saraci i alte Ingiosite trepte lacultoresti, iar toate celelalte stari afara de aceste aratate nici cum nu se cuprind In marginirea aceasta

www.dacoromanica.ro

179

In Moldova, robia arunca' pe plata' marfa-om, in sesnsul strict

al cuvantului, iiganii pa;rticipanid n circulata bunurilor, cai orice alt bun comerciabil, avand un pret curent determinat de legile pieii tnarfurilor pan'a in anul 1848. Astfel prin exisei sunt slobozi a dispozarisi de averea kr precum vor voi dupa pravile" An. Parl. a Rom. VI. 843. Prin hrisov, se stabileste valoarea monetara curenta a tiganilor hotarandu-se pretul unei tiganci la 50 lei, iar a unui tigan 70 lei. Valoarea kr creste din moment ce sunt mestesugari. In caz de neintelegere, ea urmeaza. sa fie stabilita prin judecata, afard de cazul cAnd robii sunt muzicanti. Supraestimatia sclavului, in caz cand poseda calitati deosebite proclucAtoare, era cunoscuta i dreptului roman, ceiace este desigur firesc. In Digeste IX. 222 se stabileste ca : item causae corpori cohaerentes aestimantur, si quis ex comoedis, aut simphoniacis, aut gemellis, aut quadriga, aut ex pari mularum unum vel unarn occiderit: non solum enim perempti corporis aestimatio facienda est, sed, et ejus ratio haberi debet quo caetera corpora depretiata sunt". Tot In materie de despagubiri, dreptul roman stabilea, ca vinovatul ar avea sa. plateasca valoarea maxima, pe care sclavul ar fi avut-o eventual in cursul acelui an, Idem lulianus scribit, aestimationem hominis occisi ad id tempus referri quo plurimi in eo anno fuit Digeste. IX. 223. In principate pretul curent al tiganilor varia. In 1812 douA familii de tigani, prima compusa din barbat, femeie si 6 copii, iar a doua din bArbat, femeie i un copil se platesc cu 700 lei. Uricariul VI. p.copiii si prin hrisov fiind pretuiti mai putin : 35 lei feciorul si 25 fata. lntre 1820-1823 pretul unui tigan era intre zoo si 250 lei Ac. Rom. Crest. Colect, 1907. 208-209. Pe timpul lui Wilkinson pretul unui tigan era Intre 5-600 lei. In 1834, tiganul agricultor este estimat la too franci, fierarul la 70 fr. ; unul fara nici o meserie 50 fr. si o familie 300 400 fr. Hurmuzac hi, XVIII1 363; Intre 1841 si 1842 pretul lor In Muntenia se mentine la to galbeni unul, deci aproximativ vreo 32o lei, socotiti In cursul Visteriei, An. P. R . Xi.

639. XIP. 618. Pe timpul lui Thouvenel pretul lor era too fr. pentr u ti-

ganul agricultor, 70 pentru fierar i lucrator si cel mult 500 pentru o familie La Hongrie et la Valachie. Paris. 1840. 249. Rascumpararea lor din 1848 se face pe pretul de to galbeni. An. P. Rom XVI'. 1265, XVII 861, desi in 1844 un tigan cota chiar 12 galbeni. An

P. R. XV', ill. Numarul lor era destul de mare ; Wilkinson spune ca ar fi i5o.000, ocarmuirea avAnd 80.000.; dupa Colson numai domnia avea In Muntenia 3851 de familii. De l'état present et de l'avenir des principautés de Moldavie et de Valachie. Paris. 1839. 142 Si urm. In 1832 numarul lor In Muntenia se ridica la 22266 (4463 familii) pentru cei ai ocarmuirii, si 72 27o (14.458 f amilii) pentru cei ai particularilor. Hurmuzaki. XVII. 336. In Moldova In 1831, ar fi fost 50.000 apartinand particularilor si 25.000 domniei, deci cam 15.000 familii. lbidem, 360. In 1835 robii ocArmuirii sunt in numar de 3214 liuzi An. P. R. VI. 796-797. iar dupa o statistica din 1834, numarul total ar fi de 95.000 pentru Muntenia si 75.000 pentru Moldova, Hurmuzaki. XVII, 382. In 1847 numarul liuzilor tigani moldoveni apartinand statului era de 4009, An. Par. Rom. XV. p. 899. Dintre

particulari, cei cari posedau tigani fireste ca erau mai mint boierii. La

1848, Barbu Stirbei avea 1386, fratii Costescu 176, logofatul Belu 112, log. Sutu 162, Serdarul Pana Olanescu 105. loan Ruset 52, marele ban beizadea Costache Ghica 54, logof. Iordache Vacarescu 50, Serdarul Toma Popescu 53 etc. In 1849 gasim proprietari de Ogani pe marele vistrernrc Alecsan-

www.dacoromanica.ro

180

tenta de fapt si consacrarea ei legala chiar prin Codul civil, atat definitia persoanei cat mai ales aceia a bunului, date in

cod, nu constituiesc o corelatie exacta intre ideia pe care vrea sä o reprezinte si starea de fapt pe care o legifereaza. Contradictia este evidenta, insa ea i§i gäseste justificarea fireasca, In tendinta clasei stapánitoare spre modernizarea for-

melor legale, fail a transfer= stärile de fapt, de pe urma carora beneficia. Aceiasi mentalitate o gasim si in proectul de reforma al Codului Calimachi elaborat in 1834, in care se pastreaza intactä conceptia robiei, persoanei i bunurilor din epoca dela 18 / 7 1) .

In conceptia bunurilor, Codul Callimachi care pleaca dela conceptia austriaca, ajunge astfel la concluziuni cu totul deo-

sebite de cele ale legislatiunii vecine. El este insa mai apropiat in concluziuni de Bazilicale, de care se departeaza la enuntarea principiilor generale. De asemenea va fi mai nu inal apropiat in sisternul de clasificare al bunurilor bunurilor astfel clasificate care ocupa si de conceptia in codul moldovenesc un loc insemnat. Criteriile de clasificare

sunt doua: unul dupa proprietatile particulare ale bunurilor, si altul dupa subiectul posesor. Dupa primul criteriu, al fe-

lurimii lucrurilordup.a expresia coduluiele se disting: in trupesti si netrupesti, in miscatoare si nemiscatoare, in cheltuitoare si necheltuitoare (adica in cele ce prin intrebuintare

scad sau sa strica sau sä imputineaza si in acele ce prin intrebuintare nici scad, nici sa strica) si in pretaluitoare si nepretaluitoare".

In aparenta acest articol reproduce un text al codului austriac2), in fond el este adoptarea unor taxe ale Bazicaleler spre deosebire de articolul austriac care isi insuseste diviziunea dru Ghica cu 1538, fratii Lens 528., serdarul Filiti 16o, marea logofeteasa Zoe Ghica 136, paharnicul Tache Zissu, 133. etc. An. Parl. Rom. XVI '. 1265 XVII'. 861. 1. An. Parl. Rom., 111 2. 252.

2. Die Sachen werden nach dem Unterschiede ihrer Beschaffenheit eingetheilt : in Idirperliche und unkorperliche; in bewegliche und unbewegliche : in verbrauchbare und unverbrauchbare : in schatzbare und unschatzbare. Art. 291.

www.dacoromanica.ro

18 I.

din Corpus Juris CiviLis. Cad in acest capitol al bunurilor, codul austriac nu se mai inspira din teoria economica sau juridica gerrnana, ci adopta simplificand-o conceptia dreptului

roman, cateodata chiar insuOnduli corectari din Bazilicale. Astfel, Codul Callimachi define§te lucrurile trupe§ti, ca fiind

acelea ce sunt supuse simturilor" definitiune pe care o gasim 0 in codul austriac1). Dar codul vecin nu imprumuta aceasta definitie din dreptul roman, caci juritii Rotnei dadeau o definitie mult mai limitata lucrurilor corporale 2). Ea se gäse0e insä in Bazilicale 3) pe care autorii codului moldovenesc le declara ca isvor principal 4), intrebuintate mai

putin decAt pretind autorii codului 0 mai mult cleat crede Casso 5) care desigur ca au influentat i pe autorii codului austriac.

Prin lucruri mi5catoare codul moldovenesc intelege pe acelea ce sa pot muta faral stricarea fiintii lor", iar prin cele nemicatoare pe cele ce nu sa pot muta fara prefacerea sau stricarea intregirei lor". Interesant este intelesul pe care il dà cuvAntului fiintd. Intr'o nota din josul paginii in care este tiparit acest articol, notiunea de fiinta este lamuritä ca identica aceleia de substanta" care este aceia ce sl socote0e statornica intru alcatuirea" unui lucru, adeca partile sale materialnice, din care este alcatuit, 0. forma, prin care se deoKorperliche SachLn sind diejenigen, welche in die Sinne fallen : sonst heissen sie unkorperliche z. B. das Recht zu jagen, zu fischen und alle andere Rechte. Art. 292. 2. Corporales hae sunt, quae tangi possunt, veluti fundus homo vestis aurum, argenturn et denique aliae res innumerabiles : incorporales sunt, quae tangi non possunt, qualia sunt ea, quae in jure consistunt, sicut hereditas, usus fructus, obligationes quoquo modo contractae. Digeste. 1. 8. 3. Et corporales quidem sunt, quae sub tactum aut sub oculorum aspecturn cadunt: ut ager, homo, vestis, aurum, argentum et aliae denique res mnumerabiles. lncorporales autem sunt quae neque tangi, neque cerni possunt, cujusmodi sunt, que in jure constitunt, sicut hereditas, id est incorporale sive, jus succesionis, jus hereditatis et usufructus 'et obligationes quoquo modo contractae. Bazilicale XLV1. 3. Scholia.

4. Am pLs dar la cale aceastä lucrare si am sfirsit-o cu ajutorul lui

Dumnezeu, faptuitorul a toate bunurile, avand ca temeiu la aceasta Vasilicalele, care cum am spus au fost aduse aci pe la Inceputul veacului al 15-lea, de cAtra. räposatul Alexandru Intaiu, zis cel Bun". Prefata Cod. Callimachi. ed. din 1817. Vezi I. Bianu. Bibliografia veche romineasca. 5. L. Casso. Dreptul bizantin In Basarabia. 19o7. tr. de Al. Varzar si revizuit de P. Davidescu. Chisinau. 1923. 50. 55.

www.dacoromanica.ro

182

sebeste de alte lucruri". Statornicia fiintii are atunci loc cand

partile lui sä pastreaza intru intregimea lor nevatImate forma neschimbata, i aa pot toate sä slujeasca la scoposul pe Imre Ii arata partile i forma lui". Ideia de pa'strare a claracterului initial al substantei si al formei ei pentru determinarea lucrurilor imobile, apartine dupa cum se stie dreptului roman, insa ea a fost insusita' de aproape unanimitatea juristilor moderni. Ea a fost acloptatä i de codul austriac, care intrebuinteaza expresiunea Substanz" i nu fiinta" ceiace ar corespunde lui Wesen" sau Sein"1), i dupl care Codul Ca llimachi redacteazá articolul sau. Juristii moldoveni se departeaza insa de Codul Austriac si in determinarea notiunii de lucru cheltuitor i necheltuitor. Pentru

ansii sunt cheltuitoare sau fungibiles lucrurile cari aduc obicinuitul folos, ara numai and sa' stria, sau sä cheltuesc" iar necheltuitoare sau non fungibiles cele ce au din impotriva insusiri". Terminologia latina este intrebuintata in editia româneasca, desigur pentru a lamuri mai bine ideia pe care termenul românesc n'o exprima destul de clar. Dar in momentul and se adopta aceasta terminologie, se &idea un cu totul alt inteles

acestei categorii de bunuri, deat cel pe

care-1 avea in codul austriac. In aceasta legislatiune se intrebuinteaza termenul de verbrauchbare" i unverbrauchbare

Sachen" aruia ii corespunde in textele latine res, quae usu minuntur vel consumuntur" exact deci ceiace gäsim si in codul austriac 2). Ace.asta' definitie nu corespunde insA la aceia

ce dreptul roman intelegea prin lucruri fungibile, i cari sunt acelea quae pondere, numero, mensura constitunt" i cari t. Sachen, welche ohne Verletzung ihrer Substanz von einer Ste Ile zur andern versetzt werden konnen sind beweglich ; in entgegengesetzen Falle sind sie unbeweglich. Art 293. Codul austriac cIt i cel moldovenesc contin o serie IntreagA de dispozitiuni referitoare la bunurile mobile sau imobile de drept, cari in cadrul unei cercetAri cu caracter economic curn este aceasta, IntereseazA mai putin. 2. Sachen, welche ohne ihre Zerstorung oder Verzehrung den gewOhnlichen Nutzen nicht gewahren, heissen verbrauchbare : die von entgegengesezter Beschaffenheit aber unverbrauchbare Sachen. Art. 301. 3. Mutui datio consistit in his rebus, quae pondere, numero, mensura consistunt, quoniam eorum datione possumus in creditum ire, quia in genere suo functionem recipiunt per solutionem, quam specie ; nam in ceteris

www.dacoromanica.ro

183

in terminologia juridica germana sunt exprimate prin vertretbare Sachen"1). S'ar putea crede Ca este o eroare a autorilor traducer% ceiace insa nu este exact, de oarece a*

se prezinta lucrurile i in Bazilicale. Aceasta legislatie tritelege prin bunuri fungibile exact ceiace codul Callimachi a inteles i exprimat in art. 3972), lucru ce constitue o dovada elocventa ca." juri§tii moldoveni, daca admiteau sistemul co-

dului austriac, nu odata recurgeau la fondul Baziicalelor Despre pretuitoare lucruri", codul Callimachi spune ca sunt

acelea a caror pre sä poate hotara in daturi §i luaturi prin asamaluiri cu altele; intru aceasta se socotesc §i slujbele si lucrarile cu mâna §i cu mintea; iar acele lucruri, a caror pret prin nici o asamaluire cu altele nu sd poate hotari, sa numesc

nepretaluitoare, precum este slobozenia, darurile sufleteti, faptele cele imbunatatite 1 c. 1." Se admite astfel ideia ca, din punctul de vedere al va1orii, bunurile se impart in dou.a. categorii, unele a caror valoare rezultà din comparatia lor cu altele, iar allele care au o valoare proprie, autonoma de aceia a altora. Prime le sunt din categoria celor comerciabile, pentruca' o comparatie in daturi §i luaturi" nu poate avea loc cleat in comert, iar celelalte neputand fi comparate cu altele este de la sine inteles ca. nu se pot afla nici n comert. Si de aceastä data imperfectiunea termenuhn lucru, obliga

atAt pe legiuitorul austriac ckt §i pe cel moldovean sa enumere §i o serie de bunuri materiale cari trebuesc socotite ca estimabile3). Spre deosebire de codul austriac, codul nostru rebus ideo in creditum ire non possumus, quia aliud pro alio invito creditori solvi non potest. Digt:ste. XII. 1, 2. 1. Rudolph Sohm, Institutionen. Leipzig. 1908. 357.

2. Quae usu tolluntur, vel minuntur, quae in abusu consistunt quae in absumtione sunt quae in abusu". Bazilicale XVI. 5, XXII. 1. 0 eroare fac insA, traduatorii in limba latinä a codului austriac, care traduc pe overbrauchbare» cu «fungibiles», in textul acestui articol : Res quarum ordinarie usus non est, nisi destruantur aut consumantur, fungibiles, illae quae contrariam naturam habent non fungibiles dicuntur. Codex civilis universalis pro omnibus terris hereditariis germanicis Imperil Austriaci. Viena 1817.

3. Schätzbare Sachen sind diejenigen, deren Werth durch Vergleichung mit anderen im Verkehre befindlichen bestimmt werden kann ; darunter gehOren auch Dienstleistungen, Handund Kopfarbeiten. Sachen hingegen,

www.dacoromanica.ro

184

cIa §i o enumerare de bunuri neestimabile; Armenopulos ii va procura un exemplu in libertate, caci pentru dânsul H eAevaeplot

py sath a Sea-air/my 1) pe langà care codul vaadguga darurile suflete§ti i faptele imbunatatite, ceiace desigur cg nu constituesc, mai. ales cele doug din urma exemple prea fericite.

Dupg cel de al doilea criteriu, anume al subiectului posesor, sau dupg deosebirea persoanelor cgrora se cuvin dupg cum spune codul, bunurile se impart in doug mari categorii: acele nestgpânite de nimeni, i acele stapasmite. Clasificarea dreptului roman trecutä apoi in Bazilicale in lucruri de drept divin §i de drept uman2), nu mai este intalnitä nici in codul austriac i nici in cel moldovenesc. Era influentei teologiei in dreptul civil incetase. Bunurile sunt considerate, in aceste doug noi coduri, ca apartinand nurnai dreptului urnan i sunt clasificate dupa' aceasta conceppe. Prin bunuri nestgpAnite de nimeni, Codul Callimachi intelege lucruri de ob§te i fail stgpan". Ar pgrea ca participane.a unui bun la aceastä categorie cere indeplinirea a doug conditiuni; in realitate credem

ca textul ar trebul inteles ca lucruri de ob§te färä stapAn" caci numai aa ar avea un inteles definit. Astfel interpretat poate sä corespundg §i textului austriac, care denume§te aceste bunuri freistehende Sachen", in intelesul bunurilor libere ale dreptului roman §i ale §tiinPi economice actuale. Condipile de trecere ale acestei categorii de bunuri, in aceia a celor stdpAnite, erau cu totul altele in Codul Callimachi deck in vechiul drept romanesc. Numeroase documente din veacul al XV-lea §i al XVI-lea, menPoneala existenta unor bunuri fàrä stApan, anume a locurilor in pustiu" 3). Prin faptul cA de aceste

locuri dispuneau Domnii, dupg cum rezulta din numeroasele documente de danie, inseamng ca. cea mai principalg categorie de bunuri libere" apartinea Dorrmului. De sigur ca in intelesul strict al cuvAntului, nu am mai putea vorbi in acest caz de deren Werth durch keine Vergleichung mit anderen im Verkehre befindlichen Sachen bestimmt werden kann, heissen unschatzbare. Art. 303. i. KlUvOTTIOC1000 Too App.evolsooloo, flpoiccipov yop.ov To XsTop.ovoy egcc6i6Xoc By AATivoN. 1835. 1. XVIII.

2. Dig. I. 7. Bazilicale XLVI. 3. Scholia. 3. R. Rosetti, Pamantul, sätenii i stapanii, Buc. 1907, 110 note, 137 si urm.

www.dacoromanica.ro

185

bunuri fära stapan, intr'un sens mai larg si mai ales in fapt acestea insa erau adevarate bunuri fara stäpan, ele intrand in stapanirea efectiva a cuiva numai din momentul dantiei. Codul Callimachi urmand exemplul celui austriac nu atribue Domnului, nici de drept i nici de fapt, stapanirea unor eventualc bunuri libere; stapanirea lor este sloboda la fiestecare parnantean" (Art.38o).

Categoria lucrurior stapanite cuprinde urmätoarele divi, ziuni: bunuri stapanite de: r) Stat, 2) Domn, 3) public, 4) obstimi si 5) de particulari. Principial, aceasta clasificare trebuia sa insemne o extraordinar de mare reforma. Ea consista din ruperea unei traditii seculare, caci veacuri dearandul averea statului era considerata de catre Donm ca si a sa. Separatiunea de drept a acestor doua patrimonii, pe care codul moldovenesc voia sao introduca, tindea deci, sä evite imixtiunea Domnului in

intrebuintarea averei statului, prin determinarea precisà a patrimoniului domnesc, de stat si public. Cat a reusit codul sä

coordoneze aceste texte cu cele urmatoare, si mai ales cat respect a reusit sä impue acestor dispozitii, vom vedea imediat dupa cercetarea mai amanuntia a fiecareia din aceste diviziuni. Prin bunuri de stat, se inteleg cele randuite spre intampinarea cheltuelilor, pentru trebuinta i siguranta statului, precum sunt venitul postelor, a varnii, mosiilor stapinirii, bäilor, ocnelor, dajdiilor i c. 1. Desi in redactarea sa, aceasta conceptiune

pare ca s'ar apropia de aceia a codului austriac, o deosebire esentialä este de relevat. Nu tot aceleasi bunuri sunt socotite ca ale statului in ambele coduri. Spre deosebire de codul Callimachi, in cel austriac

sunt prevazute asa numitele regaliene, monetaria, pasta si celelalte, minele i ocnele, impozitele si vamile. Averea statului enumarata in aceste doul aiticole, difera in Moldova fata.

de Austria. La noi nu- se poate vorbi deck de

venitul

postelor 0 al vamilor, in Austria de posta, vama, si inclusiv veniturile bor. Aceasta, datorita sistemului de organizare al acestor institutii. La noi materialul rulant si animalele postei nu apartineau Statului; ele erau proprietatea arendasului, care in schimbul exploatarii, &Idea o suma de bani Visteriei. Pos-

www.dacoromanica.ro

186

tele se arendau prin licitatie la fiecare 3 ani sau chiar mai des, in baza unor anumite conditii can ar face parte dintr'un caet de sarcini actual. Vamile la rândul lor erau tot o intreprindere concesionata, in baza unui contract §i. a unei sumi de bani, cAte odata respectabilä. Däri le sunt trecute in ambele

coduri ca venituri ale statului. In Austria cu organizarea ei, nu se putea vorbi de dari altfel. La noi insä cu toata aceasta redactare, care daca ar fi fost respectata ar fi insemnat Inca o mare reforma, realizata prin Regulamentul Organic, nu se putea vorbi, la 1817 in fapt de clad ca de ni§te venituri ale statului. Asupra manipulArii sumelor provenite din dart Domnul avea o putere aproape discretionara. Ele capataudestinatiainte-

reselor sale personale, fail nici o posibilitate reala, 'Ana la Reg. Org., de a putea fi controlat. In atari conditiuni averea statului devenea un bun privat al Dorrmului, asupra clreia acesta avea plenitudinea lui jus utendi, abutendi et fruendi. Deahrninterea §i in mentalitatea epocii, multä vreme dupa punerea in aplicare a Cod. Callimachi, darile erau socotite a fi percepute de Domn §i nu de stat. In 1839 Constantin §i. Nico-

lae Sutu fratii fostului domn al Moldovei, imediat urmator lui Al. Scarlat Callimach (1819-1821) revendica dela Visteria

Moldovei alma de 1.382.058 pe cursul din 1821, provenita toata din diferite clan, pe motivul ca.' legal trebuia luata de fratele lor 1). Dealtminterea darile cuprinse in categoria rusumaturilor reveneau de drept Domnului, tuts./ nu cunoa§tem cazuri, cand Dornnul ar fi lasat neatacate celelalte dari percepute.

Articolul care determinä averea particulard a domnului, are o redactare destul de prudenta, pentru a nu contrazioe prea brusc starea de fapt. Este vorba de acea avere a stapAnitorului pe care acesta o stapane§te nu ca un ocannuitoriu al tarii, ci ca un particulariu a ei", deci este §i o alta avere pe care Domnul o stapâneae", i care firqte trebue

sa fie aceia a Statului. In categoria bunurilor publice, Codul intelege §leaurile, drumurile, raurile mari §i mici, malurile lor, limanurile §i tarz. Doc. Hurmuzaki, Supl. 10. 97-98

www.dacoromanica.ro

187

murile, toate enumarate in art. 381, care reproduce un aliniat din art. 287 C. A.1) Desigur ca in aceastä conceptiune a ambelor coduri era o rama§itã din dreptul roman,2) trecuta. in Bazilicale3) transmisa codului moldovenesc poate chiar i prin influenta acestora din urma, iar nu numai prin a legislatiunii vecine. Bunurile unei ob§timi, cunoscute in codul austriac sub denumirea de Gemeindegut $i Gemeindevermogen, sunt acelea

cari slujesc spre fiqtecarui madular a unei ob§timi". Prin ob§timi nu se poate presupune ca se inteleg societatile comerciale sau persoanele morale, de oarece vom vedea c bunurile acestora participa inteo categorie anunnta. Deoarece Codul Callimach nu da explicatiuni in aceasta privinta, ramAne

deci ca ele sä fie cautate in conceptia codului austriac. In acest cod, ob§timile apar ca unitati cu caracter public, comuriitati supuse regimului bunurilor statului, de ex. in materie de prescriptie 4). 1. Jene die ihnen nur zurn Gebrauche verstattet werden, als : Land-

strassen. Strome, FItsse, Seehäfen und Meeresufer heissen ein allgemeines oder offentliches Gut. 2. Se numeau res, quae in publico usu habentur" si erau ,.locus publicus" D. L. 2. pr. D. XLIII, 8 : viae publicae" L. 2. 21-23 XLIII. 8 ; flu-

mina publica" § 2. 1. L. § 4 I D ; flumina perennia." LI §. 3 XLIII.

12.

3. Balizicalele se deosebesc de dreptul roman, prin faptul cd disting 4 categorii de bunuri Quaedarn sunt omnium, quaedam universitatis ; quaedam nullius, quaedam singulorum. VI. 46, III. Categoria intftia cuprinde i pe cele tre-

cute in Digeste, in diviziunea res communes" adicA ,.aer, aqua profluens et mare, et per hac litora marls" L. 2. § 1. D. si pe cele publice. (Vezi nota de rnai sus). Astfel se aratA cA : Omnium sunt, aar aqua profluens, mare et litus marls. Flumina quoque pene omnia et portus publica sunt. Ripae fluminis usus publicus est et licet ad earn navem adplicare et retia siccare et per flumen navigare et funes arboribus in ripa natis religare sed dominium ripae et arborum quae in ea sunt, sunt dornini praediorurn in quibus positae sunt. VI. 46. 4. Editia oficialA austriacA din 186o. care cuprinde si o traducere romlneascA. intrebuinteazA terminologia de bunuri si averi comunale. Redactarea articolului are astfel urmAtorul sens «Aseminea lucrurile, cari dupA constituirea terei servescu spre usulu fiecArui din membrii communitAtei, se chiamA bunuri communali ; eari acele ale cAroru vinite slut destinate pentru acoperirea speselor communitAtei constituesc averea communitAtei". Editia latinA a codului Austriac intrebuinteazA terminologia de res universitatis universitatis patrimonium" Codex civilis universalis. Viennae 1817, Despre res universitatis" vezi Bazilicalele VI. 46 III. Un exemplu interesant de limbA romineascA ne clA si traducerea oticialA din 1812. Articolul de mai sus are urrnAtoarea redactare, intru nimic mai prejos de cealalaltA. ,ln asAminea chip fac lucrurile care dupA legea Orli slujAscu spre intrebuintarea

www.dacoromanica.ro

188

Lucrurile particulare pot apartine la doua categorii de subiecte de drept; adica persoanelor fizice sau persoalielor morale. Prin acestea din urma.', codul Caliimachi intelege societatile celor mici sau celor mari precum sunt negustore5telor tovara5ii, breslelor me5terilor, monastirilor, bisericilor etc".

$i aici organizarea tarii a impus o derogare dela codul austriac. Acesta prin articolul respecnv, intelege prin posesorii de bunuri private, fie persoanele fizice, fie pe cele morale, mici oH maH, fara a da vreo enumerare. Denumirea de persoana morala find nouä, de5i in fapt institutia era straveche, juri5tii moldoveni au sirntit nevoia de a da imediat explicatii prin enumerarea de mai sus, cu toate ca in cod sunt in alte titluri, numeroase dispozitti asupra persoanelor morale 1). S'ar putea vedea in aceasta enumerare i o influenta a cartii lui Zeiler, despre care se spune cà ar fi servit de indreptar juri5tilor moldoveni, 5i care in paragraful unde se comenteaza acest text enumarà tovara5iile negustore5d, breslele, corporatiile, comunitatile2).

Sub aceasta infatipre se prezinta conceptiunea juri5tilor moldoveni asupra bunurior, expusa in cele 27 articole ale Codului Callimachi. Comparata cu aceia a codului vecin, fire5te

ea prezintä foarte putina originalitate, ba chiar de loc la prima vedere; dupa cum Insä am aratat mai sus, nu se poate vorbi de o adaptare integrall a codului austriac i nici nu putem afirma ca in ceiace prive5te conceptul fundamental al vietii econornice, am imprumutat ideile i organizarea din statul vecin, cu atat mai putin cu cat nu este o analogic de situatii in Moldova 5i Austria. ConceNia bunurilor astfel cum figureaza in

codul austriac i In Gel moldovenesc, era in acea epoca 5i este Inca i azi, o conceptie aproape universala. Ea reprezinta ordinea 5ocietatii individualiste, 8 i individualista find 5i fiesteaAruia sAtean a unel grAmAzii, mosia gram Azii ; iarA celea, a cArora vinit este hotArAt spre pAstrarea cheltuelilor grAmAzii, fac averea grAmazii". Cartea legilor pravililor. CernAuti 1812. 1. Vezi monografia : Mihai Bonachi, Persoana morall In Codul Calimach. Bucuresti. 1894.

2. Franz Edler v. Zeiller, Commentar Ether das allgemeine burgerliche Gesetzbuch. vol. 2. Viena si Triest. 1812. p. 4.

www.dacoromanica.ro

189

detatea valahä, ca si cea bizantinä, austriacal ori moldoveneasca, ea a strábatut, prin legile si doctrina romani, care i-a dat cea dintai formulare, in Bazilicale, in codul austriac sau in cel al lui Callimachi, cu modificari, mai mult de forma% si rareori de fond.

www.dacoromanica.ro

§. 2.

Valoarea i Pretul vaA doua notiune fundamentall a economiei politice loarea este in acelas timp o notiune principala a legislatiunfi civile i comerciale. In legile pozitive insä, nu atat notiunea valorii, ocupa locul dintai, ci mai mult aceia a pretului. Dar pentruca in economia poliuicà teoretica, disciplina care stunu se poate despärti diaza prin excelenta problema valorti, intr'o analiza complecta, chestiunea valorii de aceia a pretului, se impune ca i cercetarea pretului, in conceptia unei leg

pozitive, sa fie facutai dupa inclicaiiunile metodologiei speciale. Cu atat mai mult, este necesara, adoptarea acestui punct de ve-

dere cu cat legislatiile de cari ne ocupam nu stint straine clack' nu de terminologia valorii, cel putin de problemele pe care le ridicà chestiunea valorii. Codul Callimachi nu intrebuinteaza nicaen termenul valoare. S'ar parea c. limba moldoveneasca nu cunostea acest termen, cad peste tot loculunde juristii moldoveni ar fi trebuit sal intrebuinteze cuvantul valoare", ei recurgeau la acel de pret", sau la o perifraza oarecare. Mai adevarata cred ca ar fi ipo-

teza ea juristii moldoveni, nu intrebuinteaza acest terinen fiindca nu sesizau exact fenomenul exprimat de termenul va-

loare, pe care-1 confundau cu acel exprimat de pret", deoarece nici in originalul grecesc nu se intrebuinteaza termenul valoare, ci numai acel de pret ttp.71 când aveau la indemana i un termen curent corespunzator pentru valoare. Astfel fiind obligati sa traduca primal aliniat al articolului 304 din C. A., unde vorbindu-se despre valoarea unui lucru, se spune el der bestimmte Werth einer Sache heisst ihr Preis", se da in art. 400 din Codul Callimachi versiunea: Aceia ce hotarit face un lucru, sá numeste pretul lui". Intre expresiunea

www.dacoromanica.ro

191

valoarea determinata" din codul austriac i intre aceia ce hotarit face un lucru", este desigur o deosebire. Juristii austriaci prin pretul unui obiect, au voit sa inteleaga quantumul valorii sale, intr'un moment oarecare, ceiace nu reese din definitia din coda]. moldovenesc. Prin aceasta din urtnä s'ar putea intelege mai degraba cal pretul exprima valoarea intrinseca a unui obiect, indiferent cand, identificandu-se chiar cu ea. Definitia austriaca' contine o subtilitate, imprumutata dela Koala economica germank dealtminterea ca 1i intreaga conceptiune asupra valorii i pretului, subtilitate care scapa' juristilor moldoveni. La aceastà neintelegere a fenomenului, a contribuit desigur si imperfectiunea terminologiei noastre, pe lânga lipsa de cultura economica a juristilor vremei. Nici tra-

ducerea in limba romand, aparuta in 1812 nu cunoaste termenul valoare, intrebuintAndu-se pentru germanul Werth" pretaluire". In traducerea latina se gaseste insa termenul valor" iar aliniatul de mai sus este astfel redat: determinatius lrei valor ipsius pretiurn dicitur"1). Nuirnai in traducerea din 1851 gasim intrebuintat cuvantul valoare", traducindu-se literal textul german, care in versiunea romaneascä este astfel: Valoarea determinata a unui lucru se numeste pre1u1 lui" 2).

In conceptiunea codulai austriac, trecuta si in codul nostru, determinarea valorii unui lucru se poate face dupg cloud criterii: utilitatea generala a bunului i proprietate.a speciftc a

unui lucru. In primul caz factorii loc

i

timp au rolul de

elemente conditionale, iar in al doilea afectiunea care ne leaga

de un bun, placerea speciara ce ne procura,

die be-

sondere Vorliebe" va hotAri valoarea lui. 1. Codex civilis universalis, 93. 2. In codul austriac se confunda 0 In alte ocazii, no0unea valorii cu aceia a pretului. Astfel In art 637, care n'a trecut in Codul Callimachi, ffind vorba sa se specifice modul de determinare al pretului curent al unui fideicomis,

se lntrebuinteaza termenul Werth In loc de Preis".Der Werth eines

FideicommissGutes, wenn es vertauscht oder verschuldet werden soll, wird durch die gerichtliche Schatzung, wenn es aber zu Geld gemacht

werden soll, durch offentliche Versteigerung bestimmt. Deasemeni o confuzie similará are loc in art. 934 si 935.

www.dacoromanica.ro

192

Dar aceasta conceptiune nu este despartitä de notiunea de pret. In raport cu ansa se deosebesc doua categorii de pre-

turi: der ordentliche und gemeine Preis" sau obi§nuitul pret" care se formeaza dupa utilitatea generala pe care un bun

poate sä o aducd, adica pretaluirea ce i sa face dr pe obicinuitul §i de ob§tie folos, care sa poate dobandi privind catra vreme §i catra lac", §i der ausserodentlicher Preis", pretul neobi§nuit" care reprezinta pretaluirea, ce i sa face cu privirea catra deosebitele relatii (legaturi), ce poate avea acel lucru catra primitoriul pretului, §i plecarea acestuia catra acel lucru pricinuit din intâmplatoarele sale insu§iri" (401 )1). Dupa exemplul dat de insd§i codul Callimachi, un lucru are un pret

neobi§nuit pentru proprietarul sat', atunci and 1-a obtinut prin vreo vestità a lui fapta". Dar in acest caz nu mai poate fi vorba de pret in sensul obi§nuit, adica cantitatea de bunuri date pentru a obtine alt bun, caci, darul din exemplul de mai sus nu este obtinut pe calea schimbului, pentruca el sa poata avea un pret; aci avem deaface cu ideia de valoare, independental de acea a pretului, pe care vedem ca juri§tii moldoveni o confunda cu acea de pret. Pretal neobi§nuit este acela§ cu pretul afectiunii. Prin acest pret t5.1cuitorul" dela sfAr§itul codului Callimachi, intelege pretul ce are un lucru pentru ni§te intamplatoare calitästi sau relatii in ochii stapânitoralui lui: pentru care dup./ socotinta lui, meritorise§te acel lucru a fi protimisit inaintea tuturor altor lucruri de asemene soiu, spre pilda darul dela sta.,ramitori, dela mire, dela mireasa, dela sotul sau". 0 deosebire esentiala este intre Codul Austriac §i Codul Callimachi, in ceiace prive§te obligatia in anumite cazuri, de a

se aprecia valoarea unui bun dupa cel de al doilea criteriu, al proprietatilor particulare pe care le are fata de un anumit orn. Codul austriac obligá pe posesorul de rea credinta, intrat 1. Wird eine Sache nach dem Nutzen geschatzt, denn sie mit Rucksicht auf Zeit und Ort gewohnlich und allgemein leistet, so fait der ordentliche und gemeine Preis aus ; nimmt man aber auf die besonderen Verhaltnisse und auf die in zufalligen Eigenschaften der Sache gegrundete besondere Vorliebe desjenigen, dem der Werth ersetzt werden muss, Rbcksicht, so entsteht ein ausserordentlicher Preis. art 305.

www.dacoromanica.ro

193

in posesie printr'o fapta pedepsita de codul penal, sa restitue pe langA bun i foloasele pe care le-ar fi avut prin posedarea sa, estimate fiind dupa valoarea der besonderer Vorliebe", adica dupa pretul lor extraordinar 1). In codul nostru nu se gAseste un asemenea articol, iar la paragraful referitor la stapanitorul cu rea credintA, nu se specifica modul de apreciere al foloaselor pe care ar fi dator sg le restitue. Chestiunea trebuia, de sigur, s. ramana la aprecierea instantelor de judecatl. Aceasta deosebire a codului moldovenesc nu poate fi atribuitA unei simple omisiuni redactionale, ci interesului special al clasei sociale care elabora codul. In Moldova dela inceputul veacului trecut, and latifundiile ajunsesera la definitiva lor formarea datorita in mare parte viclesugului i incalcarilor, posesorii de rea credintà trebuie sä fi fast destul de numerosi, i foarte dese ori chiar din clasa boereasca. AceastA

neprecizare din codul Callimachi, fata de posesond de rea credinta, nu pare a fi straina de aceasta stare de fapt. Ea indica

una din masurile pe care clasa care legifera le lua, pentru a: scapa de sanctiunile prevazute in legea austriaca, desi nu se poate pretinde, cä organizarea juridica a Moldovei din

acea vreme, dadea macar o garantie obisnuita taranului daunat.

Aceasta intentiune de a se proteja autorul unci daune comise prin viclesug, reiese si mai clar din art. 1758. Articolul 1331 din codul austriac prevede ca la despagubirea simpla, adicA pe pretul obisnuit, este obligat numai cel culpabil de neingrijire invederata sau intentionatA. Codul Callimachi introduce in aceasta categorie i pe daunatorul prin viclesug,

lard insa a-1 obliga la un anume mod de despdgubire, ci mentioneazA numai cä daunatul are drit sä ceara despagu1. Der unredliche Besitzer ist verbunden, nicht nur alle durch den Besitz einer fremden Sache erlangte Vortheile zurtick zustellen : sondern auch diejenigen, welche der Verktirzte erlangt haben wurde, und alien durch seinen Besitz enstandenen Schaden zu ersetzen. In dem Falle, dass der unredlicher Besitzer durch eine in den Strafgesetzen verbotene Handlung zum Besitze gelanget ist, erstreket sich der Ersatz bis zum Werthe der besonderen Vorliebe. CI. Zane

13

www.dacoromanica.ro

194

birea sa". Da'unatul are dreptul sä ceara chiar

§i

pretul

extraordinar al lucrului sAu, in caz cAnd a fost daunat prin fapte pedepsite de legea penard, insa numai sa ceard, de-/ sigur instantelor judecatore§ti fara ca posesorul de rea credinta sa fie obligat la o asemenea resitui(re, ceiace este cu total altceva. Alaturi de notiunile de pret obi§nuit" i pret extraordinar", prin care s'ar putea intelege valoarea de schimb §i valoarea de intrebuintare, ambele coduri mai disting notiunea pretului pietii. Codul austriac intelege prin acest pret, pretul mijlociu al pietii din locul §i din timpul eand va avea sa expire un contract. In ceiace prive§te valorile imobilare, situatia pietei Moldovei trebuia sä impuna o derogare dela aceste principii. La noi functiona inea inainte de punerea in lucrare a codului Callimachi, sisteraul preturilor fixate de ocArmuire, al preturilor politicite. De aceia determinarea pretului pietii era legata de aceasta stare de fapt, astfel Ca redactiunea art. 1420 este

urmatoarea: Daca sau pus drept temeiu pretul, ce sä politice§te la plata atunce sä intelege pretul cel de mijloc in piata locului, unde §i la vremea and trebue sa se savd.rwasca toc-

meala". Urmeaza deci ca nu mai este vorba de un prey al pietii care sa iasä din libera dezbatere dintre cumparator §i vAnzator, pentruca din o serie de asemenea preturi s'a se stabileased o medic, ci despre o medie obtinuta din mai multe preturi politicite". Pretul inteo vindere-cumparare trebue sa indeplineasca trel

conditiuni, sa fie in bani, hotarit §i drept. Articolele 1415 1421 din C. C. reproduc in aceasta privinta principille codului austriac. In ambele coduri nu se admite ideia unei vinderi. cumparari al carei pret sal fie altceva decat moneta metalled., cu exceptia monetei fiduciare in codul austriac. 0 vindere-cumparare al carei pret ar contine §i. altceva decat moneta, trebue considerata.' ca schimb, in caz cä valoarea obiectelor intrebuin-

tate in compunerea pretului, de piklä, vitele, cerealele, etc., intrece pe aceia a banilor, ramanAnd sa fie considerata ca o vindere-cumparare propriu zisa, in cazul invers, adied and valoarea banilor este mai mare ca aceia a obiectelor. Pretul

www.dacoromanica.ro

195

mai trebue sa fie determinat, adica in fiecare contract, sä se inclice suma. In cazul cand determinarea pretului ar ramane la aprecierea unei a treia persoane, atunci avem o vindere-curri-

parare rasa un pret cert. Pe langa aceasta conditie pretul trebuie sa fie §i just, aceastä reminiscentg medievala fiind in-

serata in ambele coduri. Dupa codul austriac, justetea pretului este fixata de eventualele taxgri ale märfurilor, iar dupa codul moldovenesc de fixarea de catre autoritati a anumitot preturi pentru bunurile ce servesc alimentatiei, sau altor nevoi principale. In caz cand pretul din contract initrece limita fixata de autoritati, cumpargtorul este in drept de a cere restituirea diferentei ce i s'a incasat pe nedrept.

Atat cat se poate deduce din putinele elemente ce ni se ofera, conceptia valorii impartasità de juri§ti, este o cor ceptiune subiectiva. Dacg cercetam mai de aproape oele doug

criterii dupa care un bun poate fi clasat in categoria valorilor, a lucrurior pretuite, dupa terminologia codului, ele se reduc la unul singur de ordin strict subiectiv, utilitatea; fie posibili de obtinut, dupg primul criteriu, fie obtinutg deja, dupà cel de al doilea. Doua imprejurlri speciale, credem ca au dictat adoptareal acestei conceptiuni: prima, Koala dominanta austro-germang care influentase i pe redactorii codului austriac, §i a doua, starea sociall a Moldovei, in epoca de elaborare a codului ei. In literatura germana, anterioara elaborärii codului austnac stapanea de multa vreme ideia subiectivismului valorii, sta.panire care s'a mentinut i dupa aceastg. epoca. Iohann Georg v. Walch, Inca: din anul 1727 incearcg sä demonstreze inttgietatea elementelor subjective in procesul de formare al valori1). Christian Gotthelf Ahnert apreciazg ca prima cauzg a eva-

luarii unui lucru, utiitatea pe care poate sa o produca2). Iohann Chr. Fr. Meister3) acorda §i dansul o importanta speciala folosintei pe care un am poate s o obtina dintr'un bun t. R. Kau Ila, Die geschichtliche Entwicklung, 108-109, 2. Grundsatze der Macht und Glackseligkeit, etc. 202. 3. lohann Chr. Friedr. MeisteY, Lehrbuch des Naturrechtes, Franckfurt an der Oder. 1809. 269.

www.dacoromanica.ro

196

sau o actiune, astfel ca pentru ansul valoarea absoluta este data de raportul care se poate stabili intre un lucru sau o activitate cu nevoile omenesti. La fel Joh. Er. Eus. Lotz sustine cä valoarea unui lucru este data de gradul capacitatii unui bun ca mijloc de satisfactie al scopurilor omenesti" 1). Deasemenea Johann Paul Harl, admite cá valoarea unui lucru. este determinata de cantitatea i calitatea folosuluj sau.3). Julius von Soden, care dupd Kau lla, este primul teoretician

german care cauta tin drum propriu in teoria valorii, este un subjectivist tot atat de dedarat3). Multi alti economisti germani impartasesc aceleasi vederi, astfel ca subiectivismul se poate considera ca Koala dominanta a vremei, in stiinta germana. Introducerea acestei conceptiuni in legislatia pozitiva, afirma

si mai mult aceasta dominatie, stiut find, ca.' in legile pozitive nu-si gasesc loc decát conceptiile sau principiile, care in circulatia ideilor au o vechime oarecare i un ascendent bine stabilit4). Adoptarea acestei idei in Moldova, exprima i nevoja de a armoniza modul de productie i starea generala soci215, cu ideia valorii produselor. Legandu-se valoarea bunului de o proprietate oarecare, independenta de subiectul valorificator de pilda calitatea marfurilor de a fi produse ale muncii 1. Revision der Grundbegriffe der Nationalwirtschaftslehre. Koburg i Leipzig. 1811-1814. t. I. 37; Handbuch der Staatswirtschaftslehre. t. I.

36 si urm,

2. Op. Cit. 163.

3. Iulius von Soden, Die Nationaloekonomie. Vol. I. Leipzig. 1805. 39 si urm4. Nu s'ar putea sustine, cA juristii austriaci au urmat, In ceeace priveste teoria valorii, conceptia dreptului roman. In legile romane, Incepand chiar din epoca celor 12 table, se gAsesc numeroase indicatiuni despre conceptia contimporanA a valorii. Un sistem unitar a lipsit Insä. IatA de pildA cAteva

texte din Digeste : plus est in manus pretio, quain in re" L. 16, 13; pretium non in substantia, sed in arte sit positum" L. 16, 14; Pretia rerum non ex affectu, nec utilitate singulorum sed communitur funguntur. Nec enim qui filium naturalem possidet, tanto locupletior est, quod eum, si alius possideret, plurimo redempturus fuisset. Sed nec illae, qui filium alieum possidet, tantum habet quanti eum patri vendere potest. Nec expectandum est, dum vendat; sed in praesentia, non qua filius alicujus sed qua homo aestimatur. Eadem causa est ejus servi, qui noxam nocuit; nec enim deliquendo pretiosior fit" XXVL 2. 63.

www.dacoromanica.ro

197

ideia valorii-munca scoate in primul plan categoria producatorului. Din contra ideia valorii-utilitate reliefeaza categoria consumatorului. In epoca cand se elabora codul, economia ta-

rior romane§ti era in generalitatea ei, o economic quasi-io-

bagl; ea era dominata de un regim in care producerea de cantiati insemnate de bunuri, se Ikea pentru trebuiutele altora, in mod silit, i de drept §i de fapt. Totodata produ,ctia

aproape intreaga a tdrii era rezultatul muncii r'one§ti. A admite ideia valorii legata de categoria producatorului, inseamna implicit §i recunowerea valorii acestei clase, i a tuturor consecintelor cari pot decurge dintr'o asemenea recunowere. Ori o astfel de atitudine din partea insui a boierimii care elabora Codul, nu putea fi cu putinta. Singura, conceptiunea valorii bazata pe ideia utilitii putea convina, dupa care valoarea unui lucru este atat cat folosul pe care-1 obtine cineva. Consumatorul este deci factorul decisiv, care introduce sau scoate lucruri din categoria valorilor. Consumatorul creiaza astfel prin nevoile, gusturile ori capriciile sale, insu§i valoarea clasei producatoare. 0 alta conceptie, credem

n'ar fi putut fi primita oficial intr'o legislatie eLaborata in conditiile Codului

Acest aspect al relatiei dintre doctrina oficiala a valorii §i starea economica a farii, nu poate fi privit ca ceva specific romanesc. 0 examinare a modului de evolutie a teoriilor valorii in Apus, printeo confruntare a lor cu istoria formelor economice, va arata c fenomenul este general. Fiecare situatiune economica 4i 'are teoria sa dorninanttä asupra valorii, i aceasta

variaza in raport cu evolutia structurii economiei. Englitera, are de pilda o doctrina dominanta obiectivista. Explicarea valorii lucrului este legata de fenomenul productiei i cu ct modul de productie se schimba, cu atat aspectul teoriei valorii evoluiaza. Aceasta se datore§te de sigur faptului ca' economia Engliterii a p4it inca de mult spre forme superioare de productie, care au pus in primul plan producatorul. Activitatea economica nu mai este dominata de principiul

satisfactiunii imediate a nevoilor, ci de acel al c4tigului.

www.dacoromanica.ro

198

Structura realitatii modeleaza altfel formele conceptiunii spirituale. Aceasta dependent4 a teoriei de fapte, cel putin in liniile sale

mari, se poate verifica i in alte directiuni. Daca totu§i se gasesc derogari, acestea nu infirrna fenomenul in sine; ele pot proveni, dupg cum am aratat alta data mai pe larg 1), fie din faptul ca emanciparea spiritului de investigatiune de catre contigentele istorice a devenit posibila, deoarece modul de productie, a ajuns la o etapa cAnd se poate socoti definitiv constituit, astfel ca influenta realitatii prin constanta ei trebue sal

devin4 mai limitata, fie din faptul ca in general aceasta influenä nu se manifestä decat tendential i aproxirnativ, ea se impune spiritului, fara insa al subjuga.

r. G. Zane, Comentarii i interpretAri din Istoria doctrinelor economice. Iai, 1927.

www.dacoromanica.ro

Cap. V CRIZE ECONOMICE SI PROBLEME JURIDICE ALE CIRCULATIUNH MONETARE.

www.dacoromanica.ro

§. 1.

Debitori

i

creditori de bani.

Economia monetara a principatelor romane, care ajunge Ia inceputul veacului al XIX-lea la un grad superior de desvol-. tare, mult mai urcat decat cel pe care suntem obisnuiti a i-I necunoaste, a avut sä inregistreze fel-Lot-aerie econornice, financiare, juridice dintre cele mai pline de interes. In ordinea economica, circulatiunea monetara in functiune de un sistem defectuos, avea s5. opereze o transferare de valori, cari sä contribue la schimbarea aproape in intregime a structurii sociale. In ordinea financiarä, problema stabilizärii cursului monetar, rämâne actuala mai bine de cinci decenii, provocand solutiuni toate nereusite dintre cele mai interesante. In ordinea juridica ea ridrca probleme dintre cele mai grele, profund asernanatoare celor puse de actuala criza

monetara. Astfel sunt doua, asupra carora ne vom opri cu atentinnea pe care o merita, i anume: impreviziunea i moratoriul.

Termenul de impreviziune era necunoscut. Juristii vremii nu posedau Inca aceasta terminologie, insa fenomenul care este reprezentat astazi de acest termen se producea atunci in mod asemanator celui de azi. Problema impreviziunii care preocupa i astäzi lumea, are dealtminterea o bogata i variata istorie. Chestiunea, daca intervenirea unor anumite evenimen[te de orclin general social, in timpul dela contractarea unei obligatiuni pana la executarea ei prin a carei manifestare una din partile contractante se gaseste prejudiciata i cealalta avantagiatd,nu poate da Mc la o interventie a Statului, pentru a restabili echilibrul rupt, este una din problemele economice i juridice, cari au preocupat

numeroase epoci istorice. Nbutatea pe care o prezinta astazi

www.dacoromanica.ro

202

nu este decat aparenta, cad istoria economica §i juridicg chiar aceia putin variata a poporului nostru, ne oferd precedente.

Sunt o suta de ani §i mai bine de and popdatia i pearla care restrângem aceste cercetari era preocupata de discutia acestei chestiuni. In and 1821 evenimente exceptionale politice interveniserà, creind in .tará o situatie neobi§nuità, cu repercursiuni in special asupra vieii

muirea Moldovei,

ieconomice.

Moldova, neintremata Inca in urma intamplarilor din 1812, prin noua revolutie greceascd, prin represiunea Turcilor §i

prin consecintele cad deobiceiu decurg din faptul ca o tara devine teatru de luptä, inregistra si de aceastä data Inca a zguduire. Scurta stapanire greceasca dezorganizase mersul firesc al treburilor tarii, prin teroarea raspAndita printre locuitori, boieri sau sateni, din cart numero§i imprastiindu-se

peste granite sau prin paduri, Ii lasaserd neingrijite i parasite averile. Un contimporan asemana pamântul Moldovei,

de pe urma pustiului lamas in tall din acea vreme cu un pamant al plângerii1). Indreptarea starii politice daca urmä curand, nu Insemna insa i indreptarea economica i financiard.

Lipsa de cultivare a parrantului, pradarea §i distrugerea a numeroase averi, nesiguranta drumurilor, erau rele cari nu puteau fi indreptate nici de otile turce§ti i nici de noul Domn

parnantean. Criza economiei nationale se accentua, cu atAt mai mult, cu cat fapte noi interveneau in domeniul sau. Ceiace preocupa mai ales pe contimporani, erau manifestarile exterioare ale crizei, cunoscute lor prin o ne mai intalnita urcare

de preturi, in care ei vedeau o rdsvratire a monetelor".

Ca §i azi, i acum o suta de ani, problema monetard, suprafata i indiciu al perturbarilor läuntrice, ingrijora adânc tara §i ocarmuirea. Problemele monetare agita dealtminterea economia nationalal

a tarilor rornane, inca inainte de veacul al XIX-lea, dar ele nu devin acute decat incepand cu acest veac, cu putin inainte de Eterie §i pana la reforma rnonetard de dupa Unire, au reclamat numeroase §i variate masuri. 1. Th. Codrescu, Uricariul. AX. 254-55.°

www.dacoromanica.ro

203

In raporturile dintre particulari, variatiile monetare aduceau schimbari de pozitii pe cari legiuirile comune i masurile obis-

nuite nu le puteau indrepta. Chestiunea principala ridicata, era aceea a modalitatii de executie al unui contract care avea ca obiect o prestatie baneasca, in sensul de a se §ti care va , loare a banului este liberatorie, acea din momentul contractarii sau acea din acel al executarii. Codul Callimachi desi in vigoare in timpul Eteriei, nu ga.'sea incA o laplicatie generall in taral), pentruca netradus din grece§te, nu putea fi inteles de toti judecatorii, astfel ea in Mol-, dova la acea epoca, Colectiunea lui Donici se intrebuinta Inca 2). Atar (Adunarea lui Donici cat §i codul lui Ca1litnach41 niu

aduceau nici o deslegare noilor probleme, iar despre o practica

a obiceiului pamantului,a dreptatri care farA publicarisire 1. M. DrAghici, Istoria Moldovei. Iasi, 1857 t. II; St. Longinescu, Istoria dreptului romanesc. Bucuresti 1908. 324. 2. Rolul, pe care 1-a avut colectiunea lui Donici In Moldova, nu este Inca precizat. C. Negruti spune, CA aceasta. adunare de legi a Inlesnit mult judevotorii Moldovii, panA la aplicarea codului Callimachi, §i ca a fost Intrebuintata chiar i dupa aceia, deoarece codul grecesc al lui Callimachi, nu putea fi inteles. Prefata la Colectia prescurtatoare din legile impArAtesti cu trimitere

care cartea, titlul, capul, si paragraful acestor legi, extrasa. si regulata de logof. Andronachi Donici ed. II (Impreuna cu Codul Criminal ed. IV), Iasi 1858 p. V. VI. Cam In acelasi seris se exprimA G. Misail care atribuie co. elctiel rolul de conductor judecatorilor moldoveni pana la 1817, cdnd se

publica codul Callimachi", Intrebuintata insa si mai tarziu. Originile legislatiei romane. Bucuresti. 1863. p. 99 Ioo. Autorii mai noi atribuie acestei adunari putere de lege, nu de Indreptar ; astfel D. Alexandrescu, Explicatia teoretica si practica a dreptului civil roman, I, 1886 p. XIX ; G. G. Disescu pune la

rand pe Donici cu Ipsilante i Caragea,Originile dreptului roman. Buc. 1899. 62-63 ; Gr. Alecsandrescu, spune cA s'a aplicat ca o lege pana la 1817. Studii asupra istoriei generale a dreptului. Eocsani. 1902. p. 147; Andrei

Doi pravilisti romani Radulescu atribue si el rolul de lege acestei opere Andronache Dornci. Craiova 1923 45. Aceiasi Logof. Nistor Craiovescu parere este admisa si de V. Onisor, care facand istoricul legislatiei moldovenesti, da urmAtoarele date; 1646-1814 Pravila lui Vasil e Lupu, 1814-1817Codul Andronachi Donici, 1817-1832 Codul Callimachi, 1832-1865. Regulamentul Organic al Moldovei i codul CallimachiIstoria dreptului roman

Cluj. 1921. 240. AceastA a doua online de pareri nu gaseste confirmarea, in doua din cele mai Insemnate documente, cari se ocupa de aceastA chestiune. Atat hrisovul de promulgare al Codului Callimachi (dupa reproducerea data delV. A. Ureche, Din domnia lui Alex. Callimachi si An. Ac. Rom. S. II. I. XXIII p. 9 12) cat si anaforaua boerilor din 1819 aratAtoare de pravilele dupa care se ocarmuia pamantul Moldovei in vechime (Uricar IV. 207-214. V. A. Ureche, Ist. Rom. t. XII 524-525, $t. Longinescu, op. cit.) nu face

nici o mentiune despre lucrarea lui Donici. Desi s'ar putea motiva omi-

www.dacoromanica.ro

204

din obisnuinta s'au statornicit i prin t.lcuta primire a prea inaltei ocarmuiri au dobandit pravilniceasca putere in curgere

de multi ani, pazindu-se cu tacuta primire"nu se putea vorbi1). Colectiunea lui Donici2), in capitolul privitor la chestiuni banesti, iu prevedea decat cazurile normale i probabil datorita absentei de masuri speciale relative la cazurile obis-

nuke de lipsa de mijloace materiale de plata., Inca mai demult obiceiul pamantului consacrase o quasi-masura, mentionata dealtminterea si in Donici, o amánare a termenului de executare al contractului, in genul moratorului special de astazi, pentru a se veni pe aceasta cale, cel putin momentan, in aju-

torul päri contractante lezate. Aceste dispozitii priveau §i pe comercianti i pe necomercianti, distinctie care Inca nu se facea. Aplicarea lor fara 0 niai indeaproape examinare

a dat bc, dupà cate se pare, la numeroase abuzuri, incat a determinat pe Domnul Alexandru Callimachi, in 1815, pro-

babil dupa interventia energica" a unei parti interesate, sà intervina printr'un hrisov, prin care sa ioterzica pe viitor asemenea amanari 3 ).

In codicele civil din 1817 se mentin dispozitine cuprinse in hrisovul din 1815, si in privinta platilor prevede cä un debitor nu este absolvit de obligatia sa, decat atunci and i§i va achita datoria in acelas gen de rnonete, in care contractase. Astfel invocarea neprevederii urcarii sau scoborarii pretului

banior si a lucrurior, nu era luata In seama. ImprejurArile se aratau mai puternice decat textele de legi. Insemnata problema a justitiei comutative, cat i acea a siterea prin faptul, ca aceastä colectiune fiind traducere

cea mai mare parte

din legile reproduse find Basilicalele, care se si aplicau in taranu s'a mai crezut necesar a se mentiona ca legislatie aparte; totusi vedem cd traducerile facute de Toma Kara sunt mentionate la rand cu celelalte legi. Nu poate urma de aci, de cat interpretarea, ca oficialitatea. Domnul si Divanul nu recunoasteau colectiunea lui Donici i ca ea a servit cel mult ca un lndreptar particular In diverse domenii ale dreptului, fArä sa fi avut o valoare autonomd. legala.

1. Uricariul, IV. 207. Anaforaua din 1819, Nov. arAtatoare de pravi-

lele ce carmuise pamantul Moldovei In vechime. 2. Andronachi Donici, Adunare cuprinzatoare In scurt din cartile Imparatestilor pravili. Esii. 1814. 3. Alexandru Papadopol Calimachi, Din istoria Iegis1aiei Moldovei. Arhiva Soc. stiintifice i literare din Iasi. t. VII. 288-9o.

www.dacoromanica.ro

205

gurantei contractärii, care strabate prin toatä istoria juridical §i economica a popoarelor istorice, este ridicata si la noi de aceasta data. Pe deoparte ideia tmei dreptäti comutative care cerea egalitatea prestatiilor, reprezentata prin categoria contractantilor neprivilegiati de turburarile econornice, iar pe

dealtä parte interesul ca obligatiunile sä fie indeplinite In conditiile intregi in care fusesera incheiate, reprezentat prin categoria comerciantior beneficiari ai relelor sociale, indemna

la noi masuri cari nu erau prevazute In legile comune. Sub domnia lui Ioniä Sturza se fac cereri de moratorii generale pe care Divanul le aproba, insä din cauza neaprobarii Domnului, nu se aplica; totusi ele inseamnaj o prima tentativa de derogare

dela dreptul comun. Amânarea executarii contractelor chiar daca se aproba, nu era insa o solutie definitivá, astfel ca.' problema ramanea intreaga, ba Inca se mai agrava din cauza termenelor mereu prelungite si a crizei monetare tot mai accentuate. Interventia evenimentelor neprevazute i imprevizibile de la

1821, datorita carora obligatiile contractate anterior si cu termen de plata ulterior se gaseau in situatii speciale, a ideterminat o inclinatie catre o nouà solutie. Astfel inspre anul 1828, boerii Divanului infatiseaza chestiunea Domnului intr'un astfel de mod, incAt desi nu intrebuinteaza termenul de irnpreviziune, cuprinde toate elementele fundamentale ale problemei contimporane. Situatia ramânând neschimbata se iau noi mäsuri sub ocu-

patia ruseasca, cat si sub Mihai Sturza, care in 1834 freia problema improviziunii, iar prin asezarn'intul monetar din 1836 ii kli o solutie. Numeroase alte masuri de ordin monetar, in special referitoare la tendinta de a stabiliza cursul monetelor,

se iau incontinuu pana la reforma monetara de dupa Unire. Ele se datorau, dupa cum vom vedea, unui complex de imprejurari, dintre cari nu lipsea defectuozitatea sistemului noStru Monetar.

Problema actuala a impreviziunii se poate considera deci dupa antecedentele sale, ca o probleml specialä a obligatiilor, care se pune intotdeauna când intervin evenimente extra-

www.dacoromanica.ro

206

ordinare care modifica echivalenta prestatiilor indiferent de vointele contractantilor1). Pentru a putea intelege mai bine mäsurde de drept cerute si luate, cuprinzatoare de solutil a unor start asemanaboare celor actuale, este mai inainte necesar de a sublinia cateva fapte al caror concurs a fost decisiv in creiarea acestei noi situatiuni. Discutand antecedentele materiale ale impreviztunii survenite

in epoca posterioara lui 1821, se ridica in intregime problemele generale ale impreviziunii. Repartitia bogatiet sociale a Moldovei din aceasta epoca, este intr'o stransa legatura

cu solutiile impuse in raporturile private, de catre turbträrile revolutiei grecesti, cat si de numeroasele ei consecinti. 0

propunere de solutie sau o solutie adoptata in aceste imprejurari este menita sa Cuprinda si sub acest aspect situatia fortelor care actionau in interiorul tärii. Daca tinem seama de puterile conducatoare din tarile române la aceastä epoca. si amintim nutnai faptul ca. in 1827 clasa boereasca inregistreaza

cea mai mare cucerire de interes personal, prin consacrarea complecta a imunitatii sale fiscale, recunoscutd prin anaforaua asupra pronomiilor Moldovei1), marcancl o complecta capitulare a puterii Dommului, fata de aceia a clasei sstapanitoate,

este usor de inteles ce continut va avea o solutie de drept in materia impreviziunii. La 1815, datoriile exigibile ale locuitorilor din Iasi erau evaluate la suma de cloud milioane de lei2), si aceasta numai l.a vornicia de aprozi, adica in valoare de dota

ori mai mare decat bugetul de venituri al Statului, iar la 1834, datoriile taranesti erau evaluate de catre insusi Donmul Moldovei la mai =It de 15 maioane lei, suing ce intrecea si

ea bugetul tarii. Se poate deci vedea cari erat categoriile in primul. rand interesate sA reclame tnasuri, bazate pe ideia dreptatii comutative. Tinand seama in acelasi timp carii 1. La question de l'imprevision &passe le temps de guerre ; elle appartient

I toutes les époques, pourvu que la soulêvent certains événéments extdrieurs qui ne sont pas néassairrement un ëtat de guerre. P. Voirin, De rimprevision dans les rapports de droit prive, Nancy. 1922. 2. 2. Uricariul, t. XIX. p. 191 i urm. 3. Alexandru Papadopol Calimachi, op. cit. 29o.

www.dacoromanica.ro

207

categorii sociale apartineau averile reale ale vremii, cat

prerogativa luárii masurilor de drept, ar fi urmat teoreticeste cà boierimea noastra sal fie aceia care sa se constitue In aparatoarea fireasca a securitatii contractarii, prin respectarea deplina a conditiilor ob1igaii1or. Istoriceste se constata totusi cà insasi clasa stäpanitoare este aceia care cere masuri

§i

exceptionale. Pare desigur nefiresc, ca tocmai categoria sociali

interesata la mentinerea situatiei prime, datoritä faptului, cä era aproape exclusiv detinatoarea averior irii, sa cearä modificarea ei. Explicatia este simplä, daca tinem seama de procesul de subminare al clasei stapanitoare, de catre ele-

mentele straine, sau de targovetii ceva mai instariti, care incepuse sa, se produca. ceva mai accentuat catre epoca 1800-

18zo. Numeroasele arendäri de pamanturi, vânzari de case, imprumuturi de bani, contractate la bancherii straini, cari incep sa devina destul de des catre aceasta epoca numai datoriile fata de creditorii, supusi rusi, se evaluiaza in 1872 la cateva milioane de lei ne arata ca, daca boierimea noastra stapanea exclusiv puterea politica, ea se clatina pe acea economica i financiara. Incetul cu incetul, clasa stapanitoare, desi proprietara a numeroase bunuri, din cauza nevoilor din ce in ce mai mari, datorita probabil, in mare parte, contactului mai des pe care incepuse sà-1 ia cu Apusul, cat si insuficientii veniturilor, tocmai din cauza

stabilea desinteresarii de o activitate direct productiva, prin obligatiile hanesti pe cari le contracta, legaturi de dependenta fata de noile elemente introduse in economia naOonala, si a caror putere economica alimentatä de finanta

tarilor inoonjuratoare, se accentua din ce in ce mat ntat. Astfel

procesul 'de descompunere al clasei noastre latifundiare, o impingea pe aceasta, utilizand prerogativele legislative de care se bucura, sa incerce a lua o serie de masuri, care sa atenuieze efectele dezastruoase ale dezagregarii puterii sale economice1). Masurile pe cari tindea sa le ia prin utilizarea puterii politke, erau indreptate in doua directii: pe deoparte sa-si creieze 1. Vezi G. Zane Die österreichischen und die deutschen Wirtschaftsbe-

ziehungen, etc. 262 i urm.

www.dacoromanica.ro

208

privilegii cat mai numeroase, in special prin exemptiunea de impozite sau, prin sustragerea unei cantitati cat mai mali din veniturile Statului, produse de catre clasele neprivilegiate, iar pedealta parte sa se prezerveze de orke lezare cari atr fi putut interveni in raporturile sale private si care ar fi prejudiciat-o economiceste.

Astfel ca din punctul de vedere al datoriflor banesti, datorita carora avea sa se invoace elementul neprevederii, clasa taraneasca debitoare a clasei boeresti, mai mult prin ceiace trebuia sa-i dea prin forta imprejurarior sociale, deal prin ceiace-i luase, se gasea alaturi de clasa stapanitoare, debi-

toare prin ceiace luase. Era, in aceste conditiuni, un rar prilej, ca cererile pe cari clasa stapanitoare le adresa Domnului, in numele intereselor obstesti, sa aiba pe langa ca-

racterul exprimarii unor interese de clasa si pe acel al unor interese extrapersonale. In realitate invocarea ideii de dreptate comutativa, servea boierimei noastre ca un mijloc de exploatare, caci daca fata de clasa taraneasca realizarea unei astfel de idei i-ar fi putut fi,pagubitoare, prejudiciul nu era nereparabil, ea detinand suficiente mijloace de compensat-ii, astfel ca nu rarnaneau pe primul plan cleat foloasele, pe cari le-ar fi obtinut daca ar fi reusit sa-si impuna revendicarile creditorilor sai.

Fara imixtiunea numeroaselor elemente straine, istoria noastra juridica urmAndu-si cursul firesc, ar fi putut fi expresia nediscutata a intereselor clasei boieresti. Totusi ea este de multe ori, mai ales in epocile mai noi, coloratä. in: alt sens, in conformitatea intereselor strainilor, cari puteau contrabalansa exercitatea deplina a drepturilor clasei sta.-

panitoare, datorita influentii pe cari tarile ce ii protejau o exercitau in Iprincipate.

Conflictele de interese cari cereau solutii de drept, sunt astfel adeseori conflicte de interese dintre nationali i straini i o masura luata in folosul unora va aveal sa indice tri.tunful momentan al unora dintre dansii. De fapt, in epoca aceasta se

putea vorbi cu greu de un triumf al

clasei

stäpanitoare fata de straini; boierimea noastra nu inregistra

www.dacoromanica.ro

2 09

victorii juridice decAt fata de clasa tairaneasca, care ii servea

ca element de compensatii pentru infrângerile suferite in luptele cu interesele sträinilor.

Pentru a desvalui acest joc de forte, care se exprima prin numeroasele propuneri §i. respingeri de másuri, yarn expune imprejurArile economice, in special cele de ordin monetar, cari au dat na5tere chestiunii impreviziunii, i vorn incerca sä Lämurim o problena Inca nestudiatd, aceia rejativä la organizarea monetarà a Moktovei in sec. XIX-lea pAna. la (1867.

G. Zane

14

www.dacoromanica.ro

§. 2.

Circulatia monetara" a Moldovei in sec. XIX. In capitolul sisteme monetare i monete principale", am dat o enumerare a monetelor pe cari le intalnim in principate in cursul primelor §apte decenii a veacului al XIX-lea. Nu toate insa circulau in ambele principate, unele gasindu-se fie numai in Moldova, fie numai in Tara-Romaneasca. Neigebaur care a lasat despre principate informatiuni dintre

cele mai pretioase, alcatueste o listä de nu mai putin 48 de specii monetare pe care le-a gasit in Moldova 1). Cu toata stäruinta sa de a da informatii complecte, totusi alte isvoare ne arata cd lista sa trebue complectata cu Inca alte numeroase specii2). Nu lipseau decat monetele fiduciare pentru ca circulatiunea monetara a Moldovei sa atinga cele mai complicate trepte ale schimbului. Imprejurarile au facut insä ca sa gäsim §i acest gen de monete. Inca dela inceputul veacului apar bancnotele austriace, iar prima ocupatie rusa din acest veac si acelea dela 1828-1834 i 1853-1854 precum §i aceia 1. Monete turcesti de aur : galbenul nou, irinilicul dublu vechiu, irmilicul vechiu, irmilicul nou, sfertul de irmilic nou, rubiaua ; iar de argint: paraua nouA de 40 la leu, beslicul, polbeslicul, terlicul, polterlicul, paperlicul, polpaperlicul, si firfiricuf de 10 par;le. Monete rusesti rubla de 5, de aur, galbenul de platina; iar de argint : monetA de o rublh i jiumAtate, de o rublA, trei sferturi de rublA, jumAtate de rubld, de I, 4, 10, 15, 20, 25 si 30 copeici Monete austriace de aur : galbenul, duplonul, imperialul (souverains d'or) : iar de argint : talerii conventionali, florinul, zvantigul, polsfantul, sfertul de sfant, firfiricul ; de aramA sj aliaj : florinul, creitarul de 6, 3, I (monetA conven-

tionala) 2 sil. Monete spaniole de argint : cdonatul, jumAtatea si sfertul de

colonat.

2. Astfel la monetele turcesti: mahmudiaua tare si cea moale, funducliul,

stannbolul, misirul, ichilacul, diricliul, dodecarul vecth si nou, lira si nesfiaua ; la cele rusesti: polimperialul Si sorocovAtul, iar la cele europenesti : galbenul olandez, venetic, portughez i talerul Mariei Tereza. La aceste monete trebuesc adAugate i altele mai mici de argint ori aramA, ca irmilicul, pol si

sfertul de irmilic, pol si sfertul de sorocovat, pitacii rusesti de 30, 25, 15, 10 si 5, sorocovAtul austriac, banul 1/10 de irmilic.

www.dacoromanica.ro

211

austriaca din 1854-1856 au lasat in ambele principate, numeroase hârtii fiduciare ruse§ti ori austriace 1). De sigur el nu toate speciile reale se gaseau reprezentate in circulatie in cantitati insemnate, ba chiar unele din ele apareau numai sporadic 2). Tot Neigebaur dá o lista de 39 monete curent intAlnite i avand un curs obisnuit 3). Aceste monete trebue sä fi avut un curs comercial, deoarece acelea carora oda-muirea le fixa un curs, deci le cladea o valoare 1ega15, erau mai

putin numeroase. Dintre monetele turcesti avand curs oficial gasim in 1836 numai mahmudeana tare i moale, irmilicul vechiu i nou, rubiaua, funducul, stambolul, misirul, iuzlucul i ichilku14), carora li se adaoga in 1837 bes1icul6) i diricliul 6), iar dintre monetele celorlalte tari galbenul austriac, 1. Vezi cap. Asignatele rusesti In principate.

2. Wolf, la inceputul veacului al X1X-lea, ne vorbeste de vreo 13 feluri de monete earl aveau curs, dintre cari patru de aur i nouã de argint. Cea mai mica in valoare, dmtre cele de argint, era paraua turceasca, aproximativ egala cu un creitar i jumatate, alcatuind 40 la un loc tocmai un leu. Pintre monetele de aur cele mai principale, sunt sernnalati galbenii austriaci si olandezi, cari se gäseau In circulatie Inteun numar destul de mare si apoi galbenii turcesti si venetiani intr'o masura mai redusa. Dionisie Eclisiarhul, vorbind despre monetele cari circulau in Tara Romaneasca pe la anul 1815, mentioneaza leul turcesc, caragrosul, grosita, pitacul, mariasul, zvanticul, galbenul, talerul, zlotul, crontalerul, galbenul turcesc, misirul si funducliul. Karaczany in Beitrage, für Europaische Landerkunde, iii da oarecari in-

formatiuni relative cam la aceiasi epoca, aratand ca avand curs legal in

Moldova, galbenii olandezi si austriaci, rublele rusesti, leii turcesti si paralele

de argint si arama, iar dupa notele din Lejeune, pe la 1820-1821 se gA-

sea in principate numerar din abondenta, rnai ales galbeni olandezi si piastri turcesti, facuti dintr'un aliagiu de argint si de arama. Circulau de asemenea mici piese de aur rubiele, mahmudiele, belici, monete germane ca laubtalerul i galbenii italieni. 3. In ordinea valoriilor, dela cea mai mica la cea mai mare : paraua, creitarul austriac de arama, jumatatea de creitar, moneta conventionala, creitarul vechi dublu, creitarul conventional, creitarul de 15 si de 30, puisorul sau firfiricul, capeica de 5, creitarul de argint de 5, copeica ruseasca de 10, creitarul de argint de 10 ; copeica, de 15 i 20, creitarul de 20, stertul de irmilic de aur, jumatatea de rubla de argint, polrubiaua, polirmilicul de aur, irmilicul vechiu de aur, talerul prusian, rubla de argint, irmilicul nou de aur, talerul austriac, irmilicul vechiu de aur, colonatul, florinul polonez de 10, talerul Zollverein-ului, ducatul olandez ori austriac, galbenul nou turcesc, galbenul (blancu si pasir), rubla de aur de 5, friedericul prusian, duplonul turcesc sau altdnul, duplonul austriac, galbenul austriac dublu blancu. 4. Arhiva Statului Iasi, Dosar No. 118,1764, fila 208. 5. Ibidem, fila 370. 6. Ibidern, fila 416

www.dacoromanica.ro

212

rubla i sorocovatul. In 1852 se gaseste cotat oficial galbenul,

sfantigul bortit" i nebortit", talerul, talerul ordinar, (lipsa din aiarul sau), talerul polonez, raintalerul i mariaslul, toate acestea enumarate in categoria monetelor austriace; apoi mahmudeaua intreaga moale si tare, icosarul vechiu i nou, dodecarul vechiu i nou, rubiaua, funducliul, stambolul, misirul icosarul de argint, iuzlucul, belicul, ichilicul, tarabuluzul, lira §i

nesfiaua dintre banii turcesti, polimperialul i carboava

dintre cele rusesti, galbenul olandez vechiu i nou, frantezu", Maria Tereza, suveranul intreg i portughezul, toate acestea din urma enumArate in rubrica deosebite monezi"1). Dintre monetele mici sunt date ca având curs legal in 1857, numai jumatatea do carboava, sfertul de irmiic, sorocovatul austriac, polsorocovAtul, sfertul de sorocovAt. Monetele rusesti cu No. 30, 25, 20, 15, IC) i 5, sorocovätul austriac cu borta"; banul de 6 creitari i firfiricul2). Dupa cum se vede, numdrul speciilor monetare cari aveau

un curs oficial era relativ mare, insa nu toate acese monete aveau i putere legala liberatorie fata de ocArmuire. Regulamentul organic dadea celor doua monete, puse la baza sistemului galbenul si sorocovätul implicit i o putere libera.torie legala; mai tArziu se mai adauga Inca* o moneta avand aceiasi calitate, anume rubla. In .platile ce se efectuau Visteriei, nu se primeau cleat aceste specii, din care cauzia este lesne

de inchipuit specula, care se Ikea cu aceste trei monete. Inca din 1832 locuitorii se plang de aceste masuri si cer sa li se acorde dreptul de a-si achita darile si in bani turcesti. Ocupatia rasa', care avea tot interesul ca moneta ruseasca sä patnmda cat mai mult, nu admite dreapta cerere a popmlatiei3), iar dificultatile continua sá existe i chiar sä creasca mai cu seama de când incepe sa se introduca in mari cantitati, monetä turceasca depreciata. Greutati marl erau mai ales in Galati si prin imprejurimi, unde comertul facându-se aproape numai cu irmilici noi i locuitorii pentru diferitele servicii pe i. Arh. Stat. Iasi, Dosar citat. fila 36. 2. Ibidem, fila. 3. Ibidem, fila 13.

www.dacoromanica.ro

213

care le faceau, mai ales transporturi, nu primeau decat asemenea moneta. Populatia acestei regiuni reclama i dansa aprobarea cererii din 1832, insa §i de aceasta data fara. nici un rezultat 1).

Mäsura care consacra ca monete legale numai galbenul, rubla i sorocovatul, se pastreaza pana in 1850, cand este abrogata in parte. Cantitätile imense de bani turce5ti, aproape totdeauna depreciati, goneau din circulatie moneta buna, care era mai ales galbenul. Taranimea chiar daca ar fi voit, gasea

cu greu bani legali pentru plata darilor, a caror achitare suferea. Deaceea Sfatul se vede obligat, sä ordone ca Visteria sa primeasca §i moneta turceasca, dupa cum facuse anterior §i cu incasárile zecimilor, insa nu orice rnonetä, ci numai irmiicul fixat aa 12 lei §i ro parale2). Cu ocazia publicatiunii din 1852 referitoare la reducerea cursului monetei, dispozitia se repetà, adaogandu-se i o moneta ruseasca, polimperialul, socotit pe 54 lei3). Indiferent daca toate sau numai unele dintre aceste monete aveau curs legal, rarnâne faptul ca in circulatia Molvovei se afla

un numar foarte mare de specii monetare, care prin prezenta lor in cantitate mai mult sau mai putin abundente, trebuia sl creeze dificultati dintre cele mai marl In primul rand deter-

minarea valorii lor reciproce, care cu greu putea fi recunoscuta de locuitorii tarii. Wolf ne spune cà 'Ana i monetele

de aur se confundau uwr intre ele, incat nici boierii nu puteau sa le distinga unele de altele. Este u§or de bänuit cat de mult aveau sä pagubeasca täranii, mai ales cand aveau de af ace cu elemente de rea credinta, cum sunt cele cape se recruteaza dintre zarafi, in contra carora nu odata se ridica plangeri. Introducerea unei ordine in acest haos rnonetar, nu era cu putinta, din moment ce moneta care trebuia sä serveasca ca etalon al celorlalte monete leul nu avea existenta reala, 1. Arh. Statului Iasi. Dosar cit. No. fila 38. 2. Ibidem, fila 554; Manualul Administrativ. 1856 p. 134-140. 3. Manualul Administrativ, 1856. p. 143. Asupra valorii monetelor avAnd curs legal si : Analele parlamentare ale RomIniei, IV 2, Bucuresti. 1894. p. 405. 407, IX 2 1898 p. 716; X2 1900 p. 977; Buletin. Foaie oficiala IV.

1837 ; Nicolas Soutzo, Notions statistiques sur la Moldavie. lassy. 1849. p, 162.

www.dacoromanica.ro

214

ci era numai o monetä de socotealä, dupa cum am vazut mai inainte. Toa,ta aceasta situatie era pricinuita de imprejurarile politice

in cari se gáseau tarile romane. Datorita raporturilor noastre

Cu Tura, cram obligati sä adoptam sistemul monetar turcesc. Situatia devenea pentru noi si mai grea daca vinem seama de faptul ca sistemul monetar turcesc, complect desorganizat nu primea in; tarile noastre macar vreun inceput de organizare.

Sistemul monetar turcesc era compus initial din dou'l subsisteme, unul national si altul comercial. Cel national avea ca bail atscheia, ca divizionar mangarul 1i ca multiplu altanul, iar cel comercial sau strain era bazat pe gros avand ca prim divizionar atscheia §i ca al doilea paraua1). Be lin mentioneaza

in prima jumatate a sec. al XIX-lea cäi monetele turcesti beslicul, onlucul, irmilicul, altmi1icu1 i iuzlucul de 5, Io, 20, bo §i Icio de parale, servesc ca divizionar i multiplu la1 grosului2). Despre functionarea continua a sistemului primitiv nu mai putea fi vorba, caci parte din. monetele cari intrau in alcatuirea sa disparând, ambele sisteme s'au contopit inteunul singur, astfel ca daca' ne referim la prima jumatate a sec. al XIX-lea unitatea monetara de 1).14 a sistemului in vigoare este piastrul, avand ca submultiplu imediat paraua; un beslic batut dupa 1810 socotit 200 de parale avea ca divizionar, iuslucul, irmiicul i onlucul, piese de Cate wo, zo i 10 parale. Se poate deci vorbi de un sistem decimal si duo-decimal. Valoarea medic in piastri, in prima jumatate a sec. al XIX-lea pentru monetele mai principale ar fi de 20 piastri pentru icosar i de 5 piastri pentru beIic. Piastrul era compus la randul sau din 40 parale, pastrand in mod continuu acest raport, iar paraua se compunea din trei aspri, astfel ca un piastru continea 120 de aspri3). 1. M. Be lin, Essais sur l'histoire economique de la Turquie. Paris. 1858. p. 8.5x.

2. Ibidem, 290.

3. Inca prin firmanul din 1719, referitor la cursul de monete de aur $i argint din imperiul otoman, se stabile$te aceastA compozilie a piastrului. Piastrul are 120 aspri sau 40 parale. Jumatate dde iastru 6o i un sfert

www.dacoromanica.ro

215

Desi raportul numeric dintre piastru si para rämane constant, raportul de valoare dintre piastru si celelalte monete este intr'o continua variatie, urmând fata de piastru adeseori o curba vertiginoS descendenta. Las5.nd deoparte cauzele de variabilitate a argintului si aurului considerat ca marfd, scoborirea valorii monetei turcesti se datora politicii monetare a Portii, care presata de nevoi din ce in ce mai marl, schimba deseori prin prefaceri de monete raportul dintre valoarea nominala si cea intrinseca, tinzAnd intotdeauna ca cea dintAi sa lie mai urcata. Dupd Boué I), in timpul lui Thevey, luan-

du-se ca element de comparatie moneta francezd, piastrul rurcesc care avea cam 5 livre 6 sous, in 1775 se redusese la 3 livre si 2 sous. Mai tArziu, sub Selim pierduse si aceastA valoare

ajungAnd la 5o, iar catre 1819 urrnând coborirea ajunge la 90 centime, dintre cari la 1836 nu mai pastra decat 25.

Oricare ar fi fost aceste raporturi de valoare, piastrul se mentine ca pivot al sistemului, si tot el serveste de baza in reforma, monetara a lui Abdul Medjid la 1840, pentru cele

doua serii de monete de aur si de argint, dupa cum parana serveste pentru cea de a treia; fiind inftrebuintatä. la eva1uarea 4-nonetelor de ararna2). In sec. al XIX-lea tärile române intrebuinteaza exact acelas sistem monetar ca cel contimporan din Turcia. Banul, paraua si leul sunt elementele fundamentale de drept ale sistemuhn. Leul are, dupd cum am vazut, ca submultiplu paraua, 40 pa30, Galbenii noi turcesti se socotesc in 390 aspri, galbenii unguresti 360, caragrosii 181 etc. Doc. Hurmuzaki, VI. p. 285. Cam pe la aceiasi epocd in monetd europeand un piastru era socotit la 2.62165 pfeningi: ioo de piastri erau egali cu un taler 75113; 50 piastri egali cu un gros. D. Cantemir, Geschichte des osmanischen Reiches. Hamburg. 1745 p. 64 din prefatd. 1. Bou6 Ami, La Turquie de l'Europe. Paris. 1840 T. III. 121. 2. Idem, 132. La 1840 este cotat 23 centime, vezi Arthur Engel et Raymond Serrure, Trait6 de numismatique moderne et contemporaine 2 vol. Paris, Leroux. 1897-1899 t. II 715. Wolf ni spune cd pe la mijlocul cele

de a doua jumdtdti a sec. XVIII, piastrul turc din Valahia li Moldova se putea cumpara cu 57 creitari; la Inceputul sec. XIX, el se putea obtine cu 37 si cu cel mult 40 creitari, op. cit. 135-136. Dupa o altd i nformatie piastrul turc valora la i800 circa I fr. 50 centime, I. Reuilly, Voyage en Cri'née et sur les bords de la Mer Noire, pendant l'annee 1803, suivi d'un memoire sur le commerce de cette mer et de notes sur les principaux ports commergans. Paris. i8o6. 219-222.

www.dacoromanica.ro

216

rale alcatuind un leu, iar subrnultiplul paralei este banul, 3 bani facand o para, deci 1 20 de bani un leu.

Pentru aceasta foarte multi straini care au trecut prin Principate, au luat leul drept piastru. Aceastä confuzie nu se

mai putea face, la drept vorbind, de loc in sec. XIX, daca nem seama de puterea de cumparare a fiec5.reia dintre cele doua Monete. Leul desi pierde i el din valoarea sa din cauza modificarii compozitiei, dacä raportam forta sa de cumparare la o monetá straina, Ii gasim stand mai bine ca piastrul. Calatorul

Demidoff spune cä piastrul" Principatelor valora la 1822 in Muntenia intre 75 si 8o centime. In spre 1837-1838 valoarea leului fata de franc putea fi calculata in modul urmator: socotind cä rubla valoreaza 4 franci iar in piastrii nostri 101/2 avem piastrul drept 38 centime; facand aceiasi socoteall pentru mai multe monete, obtinem o medie de 37,8 dupa cursul Vistieriei, i o medic de 35, 84 dupä acel al pietii. Piastrul turc propriu zis suferea cam in aceiasi epoca o scadere de aproape to centime.

Sistemul functiona insa altfel decat in Turcia. In primul rand trebue mentionat faptul, ca pe and unitatea de masura, tat mai inainte, niici banul nu se mai gasea in monetä reala

leul moldovenesc nu mai avea de mult fiinta, ci servea numai ca moneta de socoteala. Deasemenea, dupa cum am ara-

tat mai inainte, mci banul nu se mai gasea In moneta reala Inca de mult in circulatie. Cu toate acestea celelalte monete cari aveau o existenta de fapt, ca 5i preturile produselor si ale marfurilor se socoteau in lei. Vistieria insasi ii tinea socotelile

in lei si bani, transforrnand dupd un anumit curs monetele ce le primea.

Pand la introducerea Regulamentului Organic, prin care se incearcl o reforma partiala a sistemului, valoarea tuturor monetelor reale se calcula ca si cum ar fi functionat un regim monometalist, de oarece toate calculele se faceau in raport cu moneta de aur, galbenul. Galbenul, mai ales cel austriac cel olandez, cunoscut in aceasta epoca i sub denumirea de galben austro-olandez, era unitatea materiala oficiala, care determina valoarea tuturor celorlalte monete de aur, ca i pe

www.dacoromanica.ro

217

a celor de argint. Vom vedea cu ocazia oercetarii cursului monetar, imprejurarile i detaliile tehnice ale acestor operatiuni; momentan intereseaza numai chestiunea sistemului monetar. In realitate se poate spune cä pana.' la 1868 au functionat in Moldova doul sisteme legale, unul al leului de socotea15.

altul al galbenului, moneta reall Regulamentul Organic prevede o reforma, care dacà ar fi fost aplicatà, ar fi avut profunde consecinti asupra economiei Rusii, direct interesati, inoearca sa, arunice in principate cantitAti insemnate de sorocovet-i prin introducerea acestei monete ca etalon. oficial. Pentruca sistemul cu etalonarea prin galben nu putea fi inldturait, i se adaugg prin art. 81 al Regulamentului si sorocovätul. Deacum inainte toate monetele vor avea sa-si exprime valoarea prin doua etaloane, intre care se stabileste un raport de valori ce trebuie sA thrnan5, constant.

Odata insa cu aceasta reforma, trecem dela sistemul monometalist la cel birnetalist de oarece sor000vätul era o moneta de argint i deci economia noastra monetar51 este expusa consecintelor inerente unei asernenea reforme. Regulamentul insa nu desfiinteaza sistemul monetar al leului fictiv, ci fixea75. galbenului i un curs in lei, pe Iâng5. acel in sorocoveli. Art. 81 prevede urmatoarele:

Pretul tuturor monedelor de aur sau de argint, ce vor intra in Moldova, sa va statornici dupl a lor de sine curatà i adevarat5. valorä, potrivit cu acea a galbenului de Olanda care cuprinde 6o grlunta de aur, i 69/13 graunta de miglä in pret de 311/2 lei galbenul, sau de 14 sorocoveti, dupl cursul de astazi al galbenului si al sorocovatului. Aceasta pretuire va fi de temeiu nestrAmutut a cursului monedei in toate loaturile si alesverisurile din launtru a Moldovii". Dupa cum se vede, desi in aparent5: se intareste vechiul sistem monometalist al galbenului, totusi in realitate se consacra sistemul bimetalist, caci din moment ce cursul tuturor celorlalte monete avea sä se stabileasca numai dupa raportul de valoare dintre galben i sorocovat, de la sine urmeaz5. cä moneta aceasta din urma capaea rolul unui etalon oficial, de aceiasi putere legala ca si cea dint5.1.

www.dacoromanica.ro

218

Reforma insä nu. s'a putut impune. Valoarea monetelor a continuat sa. se stabileasca numai dupa aceia a galbenului §i sa se exprime aproape numai in lei. In bogatul material pe care4 posedam asupra acestei chestiuni, foarte rare ori gäsim. monetele curente exprimate oficial in sorocoveti. Numai dupl a§ezamântul monetar din 22 Decembrie 1836, prin care Mihalache Sturza, in baza Regulamentului Organic, incearca o mare reforma.' intAlnim aplicarea articolului 81 din Rev.

lament. Monetele turceti de aur Ii gasesc in Februar 1837 o estimatiune oficiala §i in sorocoveti, dupa ce in prealabil Sfatul in urma chibzuirii comisiunii de negustori, tinuse .seama

de valoarea intrinseca a galbenilor1). Cursul monetelor continua a se calcula numai dui:a valoarea curenta a galbenului, ignorându-se pastrarea raportului dintre valoarea sa §i. aceia a sorocovatului. Printr'o interpretare

pe care Visteria o da in 1852 articolului 81, se eludau de drept dispozitiunile reglementare. Prin hotarirea tiparita in Publicatia Visteriei din 6 Noembrie 1852 sub No. '9758 lamuritoare aplicatiei legiuirii pentru reducerea cursului monedei, Ia acel hotärit de legiuirea reglementare, se spqne ca, cursul galbenului austro-olandez nn se poate regula decat

dupa cursul pietii de unde provine, deci dupa cel vienez, ceiaco insemna ,ca in principiu se abandonaserd complect dispozitiile Regulamentului care lega valoarea galbenului de aceea a soro-

covatului. Astfel dei de drept ar fi trebuit sá avem un sistern bimetalist, de fapt a continuat sa functioneze tot unul mo. nometalist. Reforma regulamentara tindea §i catre alt scop. Introducerea

sorocovatului ca monetà legala, putea sa dea acestuia in mod curent calitatea de submultiplu al galbenului i sa inlocuiasc4

astfel cu vremea leul de socoteala. Ruii, cari se vad destul de priceputi, §i-au dat seama cä inaturarea printr'o masurä de drept oarecare, a acestei monete, n'ar fi dat nici un rezultat practic, i atunci au incercat sa intrebuinteze mijloace de inläturarea in fapt, treptata a ei. Mai putin cunoscator in 1. Arhiva Statului Iasi. Dosar citat, fila 203 si 477.

www.dacoromanica.ro

219

materie monetara, Mihalache Sturza a crezut cä decret5nd oprirea intrebuintarii leului de socotealä, flea' ca sä puma in bc un etalon real §.1 general de apreciere a valorillor, va putea realiza deplin reforma monetara, pe care trebuia s'o infaptuiasca progresiv aplicarea articolului 81. Dupal cum am vazut mai inainte, reforma care trebuia aplicata cu incepero dela i April 1837, nu s'a putut realiza §i economia monetara a Moldovei a continuat sä se gaseasca §i mai tarziu sub regimul leului de slocotegrA Cu toate incercarile de reforma, intralnim deci aceia§i situatie §i la sfar§itu1 acestei epoci, când in-

cepe regimul noului leu monetizat, ca §i la inceputul ei: un sistem al leului de socoteall §i altul al galbenului moneta reall.

www.dacoromanica.ro

§ 3.

Variatjile cursului monetar si efectele sale asupra economiei nationale i particulare. Epoca din prima jumatate a sec. al XIX-lea, privitä din punct de vedere economic national, cuprinde numeroase perturbatii in raporturile de schimb ale produselor. Aceasta se manifestà nu numai prin variatiile puterii de cumparare a unei

math fatä de alta, ci mai ales prin o accentuata variatie in puterea de cumpArare a banilor.

Dupal cum am aratat in capitolul precedent, galbenul era moneta noasträ principara, pe care pedeoparte se intemeia sistemul nostru monetar de fapt, iar pe de altä parte era moneta cea mai curenta in circulatia care se refere a. la afacerile mai importante. Datorita acestei duble calità4i, galbenul poseda proprietatea de a se putea afecta rnai u§or de oscilatiile valorii celorlalte monete, insa exprimarea acestei impresiuni avea sa' se faca, datorita sistemului nostru monetar, in lei. Leul servea astfel ca mijloc de exprimare al raportului dintre valoarea monetelor reale, a valorii relative a fiecareia in parte, ca §i a pretului tuturor produselor. In capitolul precedent am arAtat cum se facea stabilirea cursului monetelor, totu§i nu se poate spune cä in tara exista un singur curs de monete. Astfel in mod regulat aceiasi monetà avea trei cursuri1): primul al Vistieriei, fixat pentru monetele marunte dupà cursul dela Constantinopol, i pentru cele mari stabilit dupa aceiasi norma pAna la. Regulamentul Organic 2) mai tar-

ziu dupa cursul vienez,iar al doilea cursul piei Iau1ui, care se fixa intotdeauna deasupra celui al Vistieriei, socotit pe vai. Vezi §i Progres et liberté, to8. 2. Doc. Hurmuzaki, X. 194.

www.dacoromanica.ro

221

loarea curenta a monetei, §i al treilea cursul pietu Galatului, socotit tot dupa valoarea zilei. In afara de aceste trei cursuri, cele mai principale monete aveau cursuri diferite chiar pe pietele celorlalte ora§e, Tecuci, Bar lad, Roman, etc., cari variau intotdeauna intre cursul pietii Ia§ului i cel al Galatului. Este firesc ca aceste cursuri variate, datorite in mare parte §i speculatiei, sa fi avut efecte pagubitoare pentru consurnatori) de aceia se incearcd, cam tarziu, este adevarat, in anul 1852 o uniformizare a cursurilor, dar probabil clatorita interventiunilor celor interesati se revine in curând la sistemul obi§nuit 1). Muntenia la randul sau avea alte cursuri de§1 Regulamentul Organic prin articolul 430 hotare§te ca monetele vor avea acela§ curs in ambele Principate, stabilit dupa dispozitiile art. 81. La 1834 deosebirea Inca exista, incat Domniul Munteniei promite negutatorilor braileni Ca va aseza cursul monetelor lor dupa cel al Galatu1ui2). Atáta timp cat criza monetara nu devenise prea accentuatä

cum se intimpla dupa 1821, diferentele de cursuri intre cel oficial §i cel particular, nu erau prea mari, ba chiar la inceputul secolului nici nu se vorbe§te de mai multe cursuri. Monetele suferind ulterior numeroase perturbatii in pret. Vistieria incepe a le socoti un pret oficial, cautand a-1 impune tranzac-

tiilor particulare. In acest scop, nu primea in cassa sa monetele decat in cursul fixat. In schimb Insá, Vistieria avAnd a face plati in galbeni sau in alte monete reale de metal pretios, pentru contracte interne sau datorii externe, cumpara aceste monete de pe piata, platindu-le in pretul curent. Sami le Visteriei dela 1822-23, 1823-24, 1824-253), cat i bugetele de dupà Regulamenrul Organic mentioneaza foarte des sumele

platite ca diferente de curs pentru monetele cumparate de Visterie. Deci cu cat deosebirea intre cursul oficial §i cel par-

ticular era mai pronuntata, ca atat paguba inregistrata de Vistierie era mai mare. 1. Jurnalul Sfatului administrativ extraordinar din 19 Noemvrie 1852. Manualul Administrativ, II. 146. 2. Doc, Hurmuzaki, X. 472.

3. Vezi G. Zane. Vistieria Moldovei in timpul lui loan Sandu Sturza, in

CercetAri istorice. IV. 2. 1928.

www.dacoromanica.ro

222

Daci urmarim cursul galbenului in aceasta epoca, constatam ca in timp de 50 ani valoarea sa in lei s'a facut aproape de 6 ori mai mare. La 1802 el valora 71/4 lei pe and cu 15 ani mai inainte numara numai 41/2 lei1). La 1805 galbenul olandez era socotit in 8.90, 8.78 si 8.57 lei2), iar cinci ani mai tirziu se urea' la 10 3). In 1811 acela§ galben coteaza 12 lei iar cel austriac 11.30 in amandoua tarile 4). Dionisie Eclisiarhul senmaleazä ca o mare surpriz'a urcarea monetelor dupà 1812 si ne arata ca la Bucuresti pe la 1815 galbenul pretuia 14 lei6). Cam acelas curs se mentine si in Moldova pana la apropierea revolutiei grecesti deoarece pe la 1820 Intâlnim galbenul urcat la 15.25 6), iar la 1821 putitn inainte de isbucnirea Eteriei era preplit la 151/2-153/47). Revo-

lutia Ii urca cursul in scurta vreme la 18 lei8). Dela aceasta epoca inainte, diferenta intre cursul oficial si cel particular incepe sä se accentueze, asa ca in 1822 pe and cursul Vistieriei era de 15, cel al pietei inregistreaza un plus de 3 lei3). Acelasi fapt ii intAlnim si in Muntenia, unde in 1823 galbenul pretuia 163/4, 17 si 171/4 in loc de 15 dupl cum era cursul ski oficial10). In Moldova in acelasi an cursul era mai urcat cu aproape 2 lei, deoarece 11 gasim aratand pentni galben 19 11). Revolutia din 1821 dä cursului galbenului o miscare de puternica ascendenta, de multe ori marcind o urcare aproape In linie dreapta si cite odata notind salturi mari la intervale mid. In 1825 el este cotat la Bucuresti cu 25 12), iar la Iasi la inceputul lui Ianuarie 1826 trece cu acelas curs, urcându-se insa 1. Voyage en Valachie et en Moldavie (Lejeune) ni, Nota 1. 2. N. Iorga, Documente Si cercetari 786, 787. 3. Uricariul, XVI. 341.

+ V. A. Ureche, 1st. Rom. t. X, 582. 5. A. Papiu Harlan., Tesaur de monumente istorice p. Romania. t. II, 224. 6. N. lorga, Documente i cercetari etc. XXV p. 46. 7. Voyage en Valachie etc p. In. Nota 1. 8. Sama Vistieriei Moldovei, 1822-23, Mscr. Biblioteca Universitatii 9. Sama Vistieriei Moldovei, 1823-24 Mscr. Bibl. Univ. 1a0. io. Doc. Hurmuzaki, X. 228. xi. N. lorga, Documente i cercetari, 346. 12. Doc. Hurmuzaki, XVII. 10.

www.dacoromanica.ro

223

chiar in aceiasi lund la 17 1). Doi ani mai tarziu, este socotit la 30 si 31 asa c. contimporanii erau in parte indreptatiti a spune despre galbeni cà luand putem zice din zi in zi, putem zice din ceas in ceas o sporire uresalnica incat pand acuma au ajuns la atata cat vacuri intregi nu le-au dat crestere mai nainte"2). Astfel la 1828 galbenul, in scurtul interval de 7 ani inregistrase o dublare a pretului sau in lei. Urcarea sa continua, desi Regulamentul Organic fixase tin curs oficial de 311/2 lei, foarte apropiat de acel al pietii3). Pana la 1852 cursul oficial se mentine la acel al

Regulamentului, de la care an inainte se urea la 32,20, suire

motivatä de faptul urcarii pretului aurului pe plata vieneza4) cu 7 la sutá fata de cel al argintului. In schimb insa cursul pietii Iasului este in continuu superior celui al Visteriei. Astfel la 1832 este de 33 lei5), la 1835 de 341/2 6), la

1837 se mentine acelasi Ora in anul urmator7), and se urea

la 35 leis). In 1842 este inregistrat cu o noud urcare 351/2

suire mentinuta si in 1843 9), ca 0 in 1844 19:1845

si 1846 11). Turburarile din 1848

ii fac sa se ridice, incat

la 1849 coteaza. 37 12), suindu-se neincetat pana la reforma monetara de dupa unire. La 186o, inregistreaza deja 45,301/211),

Cursul pietii Galatului era =it mai urcat. La 1835, galbenul era cotat 39 le 14 ), pret pe care il intalnim si la 1836 15), la 1841 la 44 lei 16) iar la 186o era la 56 17) 18). r. Doc. Hurmuzachi. X. 339. 2. Anaforaua Sfatului prii din 1828. Arhiva. Org. Soc. §tiintifice i Literare din Iai XXI. 153. 133. 3. Reg. org. Art. 81. 4. Manualul administrativ. 11. 143. 5. Analele parlamentare ale Rom. t. IV. p II 1894. 405. 6. Ibidem, t. V 11.828. 7. Ibidern, t. lx. 11. 221, 250. 259, 317. 8. Ibidem, 329. 9. Ibidem, t. X11.11. 228 i 517. 10. Ibidem, 466. ri. Ibidem, t. X1 v. 204, 226, 227, 449, etc. 12. N. Soutzo, op cit. 162. 13. P. A. M. Progres et liberté 115. 14. Analele part ale Rom. t. 1V. 11. 33315. Doc. Hurmuzaki, X. 472. 16. Analele parl. ale Rom. t. XI. 957. 17. P. A. M. Progres et libertë. 115.

www.dacoromanica.ro

224

Celelalte monete arata i ele o urcare asemandtoare galbe-

nului. Funducliul, monetä de aur de 7 lei la 1802, 0 14 lei in 1822, ajunge la 24-26 in 1848; rubla dela 1,20 in 1802 se urea' la 6 lei in 1822 §i la 12 intre 1837,-184o; fiorinul de la 1 leu in 1802 la 6,75 in 1839 etc. Ca §i galbenul toate celelake monete aveau 3 cursuri. Catre 1830, zvantigul era fixat de Vistierie la 2,10, cursul pietii Iaului era 2,12, iar acel al Galatului 3,11/2 lei. Rub la fixata la 10,20 lei, la Ia0 cota 12,

iar la Galati se urca la. 15 leil). Variatiile monetelor intre ele raman in raporturi aproape constante, socotind forta de cumparare a celor de aur fata de argint §i invers. Dupä cum remarca Jurnalul Sfatului Admi-

nistrativ din 1852, atunci când galbenul era cotat 15 lei, zvantigul se socotea la 44 parale, galbenul schimbandu-se pe

zvantigi. Aceia0 proportie se pastreaza pAna la 1837, raportul intre aur §i argint fiind 1/14, raport pe care p Re14

gulamentul Organic il mentine2). Fluctuatiuni accidentale in acest raport au fost numeroase, intamplandu-se adeseori ca monetele de arur sa fie mai apre-

ciate de cat cele de argint, raportul dintre ele variind intre 1/15, 1/16 i chiar mai mult; ele se datorau numai unor cauze 18. Alcatuind un indice de urcare al galbenului In lei, evaluat la 7 In 1800 pe baza de ioo, vom obtine urmAtoarele cifre, cari ni dau o idee mai exactA

despre proportiile, In cari s'a urcat galbenul estimat in lei. La alcatuirea indicelui s'au lAsat deoparte fractiunile). Anul 1800 1802 . 1805 .

. .

.

.

.

.

ioo io8

.

125

1812 . 1821 1822

1823 . 1825 . 1827 1828

.

.

214 225 257 357 385 428 442

...

.

.

1832 . 1835 . 1836 .

. .

471

...... ......

494 500 508 . 528 . 647

1842 1849 . 186o

.

. .

z. Neigebaur, op. cit. 146. 2. Manualul Administrativ, t. II. 164.

.

.

www.dacoromanica.ro

225

trecatoare, intre care speculatia asupra monetelor bune, si falsificarile de bani, fapte des int'amplate in istoria noastra economica.

Para lel cu urcarea in lei a pretului monetelor, are loc si o urcare in lei a produselor. Calculand aceasta crestere, atAt cat ni permit datele vremei, cari cu oricasta aproximatie vor fi luate, tot pot sa' ne dea un indiciu, constatam ca in timp de 50 de ani, dela 1800 pána la 185o, pretul general al produselor in lei se märeste cam de Io ori. Astfel luand baza de too la 1800 i calculand un indice compus pe 19 specii de producte vegetale i animale, din tail sau importate, avem cifra 288 pentru 18to, 575 pentru 1832 si 973 pentru 1850). CercetAnd pretul gthului, care prezinta o deosebitä importanta, cresterea sa in lei este urmatoarea: inainte de revolutia greceasca 15 lei kila, la 1822, 28 lei, la 1827 28 lei, la 1832,

50 lei ,la 1837 tot 5o, la 1842 70 lei, la 1847 142 lei, la 1852 70 lei si la 1857 1 20 lei, tinându-se seama numai de preturile din Iasi2). GrAul inregistreaza intr'o perioada de aproape 40 ani o urcare in lei de 8000/o. Fata de celelalte produse pretul sau in lei, nu este deci cel mai urcat. Cifra aceasta

a gthului nu poate fi insA luata ca valabila pe tara intreaga, deoarece datele statistice sunt mult deosebite dela judet la judet. 1. Isvoarele, cari ni-au servit la cunoasterea preturilor, sunt urrnAtoarele Pentru epoca 1800-18oi Radu Rosetti, Cum se autau mosiile in Moldova la inceputul veacului al X1X-lea An. Ac. Rom. 11. XXXI; pentru 1809-1810,

acelas, Si Arhiva Senatorilor din Chisinäu

i

ocupatiunea ruseascl dela

18°6-1812 p. III. lbidem 11, XXXII; pentru epoca 1832 1850. D. Sturza Scheianu, Acte si legiuiri privitoare la chestia Oraneasca, S.1 . vol. 111 Buc.

1907. In toate calculele, s'a tinut seamä numai de preturile din orasul si

tinutul Iasi.

2.

1820 1 1822 1827 1832 1837 0 1842 1847 0 1852 1857 //

kilà grau 15 lei (sau) un Galbeni 15 lei 11

11

11

1

0

.

/7

7,

/7

77

0

11

),

PP

,,

,,

28 ), 28 50 0 50 /7 70 7/ 11

142 9 70 II

120 0

),

11

PP

7/

11

11

/1

/7

11

11

11

1,

11

11

0

11

O. Zane.

18

28 33

I, If

351 1 2

11

37 40 45

11

.

15

www.dacoromanica.ro

226

Avand aceste indicatiuni generale, sä comparam acum variatia de preturi in lei a galbenului, cu acea a produselor

apoi a galbenului cu a grldui, pentru ca sa vedem ce concluzii se degaja. Prima comparatie ne da urmatorul rezultat: i800 Indicele galbenului Ioo lndicele compus al produselor Ioo

/8ro

1832

1850

200 288

471 571

528 973

Cea dintgi observatie care se impune, este ca puterea gene-

ralA de cumparare a banilor a scazut in timp de 5o de ani aproape cu jumatate i cà aceasta scadere devine din ce in ce mai mare catre sfársitul acestei epoci. A doua observatie este ca urcarea pretului galbenului s'a produs in alta proportie ca a grgului. Observam cä dupl revolutia greceasca, pretul grgului scade iar al galbenului creste, astfel incgt la 1827 o KIla de grAlk nu mai poate cumpara clecat un galben, pe cgnd cu 10 ani mai inainte ea cumpara doi, dupa cum spun i boierii in vestita anafora din 1827. Dupa punerea in aplicare a Regulamentului, raportul se schimba revenind la situatia trecut'a i Inca depasind-o, valoarea graului crescgnd din ce in ce mai mult fatä de a aurului. Explicatia acestui fenomen este simpla, daca tinem seama de situatia generala a carii, in timpul primului Domn Omantean, and tezaurizarea monetelor era Inca o necesitate de estimatia rnereu cresanda a cerealelor noastre in epoca Regulamentara, precum si de afluxul de monete in principate produs de inflorirea comertului extern. Urmarile, pe care variatia acestor raporturi le-aducea in economia nationala a Moldovei sunt multiple. Astfel daca privim in intregime epoca dela 1800-1850, detinatoni de bani sunt cei care pagubesc prin scaderea aproape la jumatate a puterii generale de cumparare a aurulm, si din contra produmai ales proprietarii de pamant, sunt cei cari procAtorii, fita. Variatia acestui raport creia astfel un stimulent pentru dezvoltarea fortelor producatoare. Daca' tinern seama si de

www.dacoromanica.ro

227

faptul ca toate monetele de cari ne serveam noi, erau de ongina straina, urmeaza ca economia noastra fatä de aceia a

tarilor cari ne trimeteau monete, se gasea intr'o stare de superioritate, caci produsele noastre se plateau mai bine. Luand in )considerare economiile.particulare, dar pe timp nTiai

scurt, consecintele erau tocmai contrare. Mat ales in epoca domniior pamAntene. In acea vreme avantagiul era imecliat §i

§i era cu atAt mai elocvent, cand era vorba de primirea unei datorii In

vizibil de partea detinatorului de monetä, galbeni.

Daca cineva imprumutase in 1820, moo de galbeni, specificandu-se moneta imprumutata, ace.asta suma avand o putere de cumparare de 500 Kile de gilt", conform cursului--presupumind ca trebuia sä o restituie in 1827, el platea o moneta care avea puterea de a cumpara l000 Kile de grau. Deci debitorul

pentru 500 Kile de grau restituia moo in afara de doblnzi, numai datorita simplului joc al raporturilor de valori dintre aur §i grau. Paguba debitorului era aa de mare Inc.at era peste putinta sa' nu se producl o reactiune, mai ales and marii proprietari erau cei mai insemnati debitori i and datorifle neachitate erau foarte numeroase. Astfel se ridicau chestiuni dintre cele mai grele pentru ocarmuirea Moldovei.

www.dacoromanica.ro

§.

Legislatia comun

4.

I ma'surile exceptionale.

Legislatia Moldovei nu prevedea nict un fel de rnäsura, care

in cazuri exceptionale cum erau cele de fata, sà poata da o solutie care sa satis.faca cel putin partial ideia de justitie comutativa, pe care se sprijineau cei lezati. Adunarea de legi a lui Donici, care ne cla o ideie despre spiritul juridic dominant in tara, nu prevede decat cAteva dispozitiuni referitoare la obligatiile obisnuite, stabilindu-se numai modurile normale de stingerea bor. Amanari de plata' se puteau da, numai dupa ce exista o hotarire de judecata, aratandu-se cand datornicul trebue sa plateasca, deci o amanare in sensul termenului de gratie actual. Capitolul pentru datorii de bani, cuprinde urmatoarele: Cand se va hotari de catre judecata ca sá plateasca cineva datoria catre altul, i va cere vadea,

i se da soroc de plata' 3 luni de zile ca sá nu-§i vanza Idea pret din ale sale". Ca sä poatä avea loc o asemenea mäsurd, debitorul trebuia sä dea un garant, dupa cum prevede aliniatul

urmator: Cu puterea stapânirii nu se pot da vadele indatoriocisni spre plata datoriilor decAt numai and va da cheza platnic pentru plata datoriei cu zi hotaritä, sau cand va fi cu primirea tuturor creclitorilor". Ar urma deci, c consirntamantul creditorilor poate dispensa, pe debitorul beneficiar al termenului de gratie, de procurarea garantulut. Codul Callimachi contine numeroase dispozitiuni, in legatura

cu obligatiile banqti referitoare la cursul monetelor, insä obligatiile, care ar fi suferit modificari intrinseci datorita eve-

nimentelor exterioare nu sunt incadrate in dispozitiile sale. Art. 1327 hotäreste ca restituirile de banii imprumutati, se vor face in acei4 moneta in care s'au primit de datornic, daca s'a

www.dacoromanica.ro

229

stipulat astfel in contract. Urmeazä in baza acestui text, Cá eventualele variatii in lei a monetelor, nu pot fi invocate drept o cauza care sa modifice contractele1). Prin articolul urmator se prevede numai cazul and ar interveni o modificare legala, adied o dispozitie a Vistieriei asupra vreunei monete, in care caz c4tigu1 sau paguba va càdea asupra creditorului. Astfel daca unei monete i se determina de Vistierie, in alt mod valoarea

sa intrinsecd, debitorul va fi obligat a-i plaid in moneta pe care a primit-o, indiferent de valoarea pe care o avea atunci and s'a imprumutat. Se face insa exceptie, numai pentru. cazul cand vointa partilor a stabilit prin contract un alt mod de plata. Cu asemenea dispozitiuni legale, urma in mod firesc ca o ur-

care nominala a cursului nu poate fi invocata de parti ca o clauza modificatoare de plata, i aceasta pare a fi bine stabilit. Aliniatul ultim prevede, ca datornicul nu se supune la o north' indatorire, daca au intervenit modificari in pretul din läuntru. al rnonetei2). 1. Articolul acesta are corespunzAtor In codul austriac art. 987, dupd -care sa reprodus aproape literaL Art. 1327 codul Callimachi DacA creditorul s'au alcAtuit sd iee banii lmprumutati de dAnsul In

soiul monedei in care i s'a dat, atunci trebue sa urmeze plata lor tot in acest soiu.

Art. 987 codul austriac

Wenn ein Darleiher sich die Zahlung In der besonderen, von ihm gegeben MunzSorte bedungen hat; so muss die Zahlung in eben dieser Munz-Sorte geleistet werden.

2. Acest articol este tradus dupd art. 988 din codul austriac, cu o modificare foarte importantA la ultimul aliniat. Art. 1328 codul Callimachi

Legiuitele prefaceri a celui din

afard pret a monedelor, se socotesc In catigul sau paguba credito-

rului deci el va primi plata capetelor in soiul monedelor date de

dansul afard numai daca s'au alcAtuit intealt chip fdrA deosebire dacd

inteacest termen s'au suit ori s'au scazut acest pret, iar dacd pretul

cel dinlAuntru a monedei s'au pre-

Art. 988 codul austriac Gesetzliche Munzveranderungen

ohne Veranderung des inneren

Gehaltes gehen auf Rechnung des Darleihers. Br empfangt die Zahlung in der bestimmten, gegebenen Mcinz-Sorte, z. B. von moo Stdcken kaiserlicher Dukaten, oder 3000 Zwanzig-Kreuzer Stucken, ohne Racksicht, ob deren adsserer Werth in der Zwischenzeit erhOht

www.dacoromanica.ro

230

Art 1329 aduce oarecari precizari de detalii, hotarind ca in cazul cAnd mai inainte de achitarea datoriei, s'a retras din cir-

culatie de catre Stat, moneta pe care debitorul o datora, atunci acesta este obligat a plati in alta moneta care dupa soiu si bunatate" s'ar apropia mai mult de cea datorità. Aceasta pentruca exista puternic infiltratä ideia, cä pretul nominal in lei al unei monete nu trebue s prejudicieze pe creditor, dup5 cum insu.5i un text al codului mentioneaza: sa iee creditorul pretul din launtrul ce avea monetele imprumutate de el in vremea dàrii imprumutului" In sprijinul sigurantei obligatiunii, vine §i art. 1330, care stabile§te cä variatiile de moneta nu pot influenta o obligatie,

care cuprinde alte lucruri decAt bani, a5a cà debitorul este dator sa dea lucruri de aceia§i calitate §i gen cu cele primite, indiferent de urcarea sau cobothrea pretului lor2). Aceste patru articole ale Codului Callimachi cuprind in de un pronuntat spirit oligarh, caci dupa cum se vede ideia de dreptate comutativä serve§te pentru a acoperi interesele privilefAcut, atunci datornicul nu se supune la vre'o Indatorire pentru aceasta.

oder vermindert worden ist. Wirlt

aber der innere Werth geander,

so ist die Zahlung im Verhaltniss zu dem inneren Werthe den die gegebene Mtinz-Sorte zu Zeit des Darleihens hatte, rzu leisten.

DupA cum se vede, pentru ultimul aliniat, Codul Callimachi s'a depArtat mult de Codul Austriac. Codul Moldovenesc hotareste, cA pentru orice schim-

bare a valorii intrinseci a monetei, care a fost obiect de Imprumut, debid tonil nu rAspunde fata de creditor; Codul Austriac din contra obliga pe datornic, In acest caz la o restituire a monetelor, In raport cu valoarea intrinsecA legala pe care o avuseserA la data contractArii i pe care clansu o primise. In traducerea oficialA In limba romAnA din 1812, se da acest aliniat astfel : Iar de sA schimbA pretul din lAuntrul atuncia este sA se dea plata Inpotrivirea pretului din lAuntrul ce ave soiul de bani ce s'au dat la vremea dArii Imprumut". Cartea legilor pravilelor. Cernauti 1812. t. Art. tradus din codul austriac. Art. 989 C. A. Sind zur Zeit der Rückzahlung dergleichen Mtinz-Sorten im Staate nicht im Umlaufe, so muss der Schuldner dem Glaubiger mit zunachst ahnlichen Geldstücken in solcher Zahl und Art befriedigen, dass der selbe den zur Zeit des Darleihens bestandenen inneren Werth dessen, was er gegeben hat, erhalte. 2. Articolul similiar din C. A. este art. 992 : Bei Darleihen, die nicht tiber Geld, sondern tber andere verbrauchbare Gegenstande geschlossen werden macht es, dafern nur die Zuruckstellung in der nämlichen Gattung, Gutte und Menge bedungen worden, keinen Unterschied, wenn sie in der Zwischenzeit am Werthe gestiegen oder gefallen sind.

www.dacoromanica.ro

231

giatilor. Daca in timpuri normale aceste articole ar putea fi 5i altfel intelese, in timpul reclactarii br, cand evenimentele erau in curs §i deci se putea ti ce interese ar fi fost lezate, ele nu pot avea alt sens decat al unor dispozitii speciale, favorabile

clasei stapanitoare, singura in genere, care prin pozitia ei era in situatie sa fie creditoare. Cu toate aceste dispozitiuni legislative, intalnim numeroase cazuri, cand in contra lor, Domnul acorda diferite pasuiri, amanäri de plata, in felul unor moratorii speciale, adeseori pe vreme destul de indelungata. Sistemul era cunoscut, atat in Muntenia cat §i in Moldova, 'Inca din veacul al XVIII-lea. Se gasesc cazuri in Muntenia, anterioare codicei Caragia §i cari erau motivate de catre ornn, ca fiind acordate in virtutea pravilelor I). Parte din aceste moratorii speciale acordate desigur necomerciantilor, dqi nu li se dau aceastä terminologie care se intrebuinteaza azi erau bazate i pe un garant, a5a, cum in Moldova se vedea scris in Adunarea lui Donici.

In Moldova, dqi sunt interzise prin hrisovul lui Alex. Calimachi, intalnim din nou moratorii sub Iorkita. Sturza, dintre cari unul de seam.ä, acordat velvornicului V. Roset in 1825, pentru datoria hil de jurnatate de milion2). Din hrisovul dornnesc, destul de lung §i detaliat, vom desprinde cateva din motivarile sale. Este caracteristic ca nu intalnim nicaeri o motivare in drept invocarea pravilei cum faceau Domnii mtmteni. Motivarea este numai in fapt §i.

dintre motivele cari determina pe donm a acorda un

atat de important moratoriu, care desigur leza numero0. creditori, 9unt mai importante: stampirea tuturor mijlocirilor",

lipsa de obtie a banilor" §i avansul banilor", care toate acestea sunt vederate i bine cuvintate pricini a neinlesnirii platii catre creditori ce au imprumutat in bung vreme". So-

cotind cä starea materialä a vornicului inspira destula garantie, Domnul ii acorda o pasuire pe timp de 6 ani. Este de. remarcat in acest hrisov si mentiunea, ca asemenea favoruri 1. V. A. Ureche, Istoria Românilor. Buc. 1896, IX, 454; XI, 117 505-508. 2. V. A. Ureche, Moratorium. An. Ac. Rom. 1887-1888.

www.dacoromanica.ro

120;

232

nu se acordau numai supuselor raele ale prea putcrnicului Devlet", ci i celor de straina protectie", ca un fel de declaratie c masura luata nu este indreptata in contra supusilor sträini, in cea mai mare parte creditori, si cä eventual ea poate servi

i debitorilor straini. Se pare ca Domnul ar fi

l'ntre-

vazut interventiuni contrarii, cum se dovedeste cä s'au fäcut mai tarziu din partea consulatelor straine, i pe care dânsul cautä astfel sa le tempereze. Evenimentele aveau insa sä intoarca.' in conitra ei, aceste dispozitii elaborate de catre si in interesul clasei stapanitoare. Dupa 1821, desi politiceste intaritä, clasa stapanitoare avea o situatie economica putin infloritoare. Datorita caracterului sdu parazitar i explotator, care nu-i putea asigura o fortä economica rezistenta, clasa stapânitoare, avand de suferit gravele prejudicii din timpul Eteriei, certurile unora dintre ei cu Domnii pamanteni, dar mai ales invaziunile straini-

lor, cari se strecurau in tara pe o cale mult mai sigura deck cea politica i erau cu atat mai periculosi cu cat unii din ei aveau stranse legaturi cu finanta din tarile sträine, se gäsea

in imprejurari destul de grele. Un singur boer V. Roset In anul 1825, are o datorie de o jumatate milion de lei. In 1827, nurnai creantele creditorior supusi rusi se cifreaza la cateva milioane lei, suma care nu este de J.oc mica cand o' comparam cu aceia a bugetului statului, care la aceiasi epoca avea un capitol de cheltueli totale ale domniei si ale tarii in suma de 2,676,623 lei 41 bani. Aceste creante nu trebue sà fi reprezentat decat o mica parte din datoriile boieresti, caci cei mai numerosi detinatori de bani erau supusii austriaci,

in special Evreii pe cari ii gasim de nenumärate ori ca creditori ai boerilor i chiar ai Domnului, fie pentru imprumuturile tarii, fie pentru cele personale. In totdeauna cand era vorba de un imprumut mai ..insenmat,

Evreii erau foarte cautati. Sunt de mentionat imprumuturik pe care le incearca in strainatate Ionità Sturza, printre cari in 1823, unul de 30000 galbeni la niste Eyre] din Polonia austriaca1). In imprumuturile interne strain% mai ales 1. Doc. Hurmuzaki, XVI. 21.

www.dacoromanica.ro

233

Evreii, jucau un rol hotaritor. Wilkinson, Inca de pe la 18201), spune ca principalii bancheri din principate sunt strainii.

Unul dintre bancherii lui Ionita Sturza era un Armean din Focsani, jar bancherul mare al Iasului din acel timp Pav li, era probabil Grec sau tot Armean, supus austriac, desi urmasii sai contesta aceasta. Multimilionarul Hi lel Manuah, zaraful bucure§tian, joaca un rol insemnat in epoca 1830-1850 .§i mai tarziu chiar, atat in Muntenia cat si in Moldova. Era firesc ca aceste imprejurari sa desvolte sr mai mult spi-

ritul de camata, destul de curent la noi in tara. In contra surprinzator de a-

lui, Codul Callimachi ia numeroase st

rnanuntite masuri, prin art. 1340, I 342-1346, stabilind in acela§ timp dispozitii sanctionatare, cari mergeau [Ana la pierderea dreptului de a lua chiar dobanzile legale. Imprejurarile noi cari interveniserg si de cari se isbea insasi clasa stapanitoare, ii cereau pentru apararea intereselor ei deosebite masuri, pe cari, inteo oarecare limita, atata vreme

cat nu loveau interesele unor supusi prea puterniciputea sä le ia cu usurintä. Inca din 1825, Domnul ia o masura direct in favoarea sa, hotarind ca toti banii cari au fost imprumutati domniei sau Vistieriei sa fie rambursati pe cursul de la venirea sa la darnnie2). Aceasta inseamna cà daca galbenii au fost imprumutati la 1824 pe cursul de 24 lei, vor fi restituiti pe cursul de 18, realizandu-se astfel o economie si o spoliere de 6 lei la galben, la o datorie veche de cel mult un an. Art. 1328 din conklica civila nu avea pentru Domn nici o tarie. Dealtminterea aceasta masura pare curenta si probabil ca

a fost aplicata, in tot cazul, e sigur ca a fost propusa de Divan in Tara Româneasca, in 181o. Din cauza fixarii legale a unor curcuri mai urcate, galbenul 12 lei, si rubla 3,72 lei, debitorii nu voiau a plati pe cursul actual, ci pc acel din ziva contractarii imprumutului. Divanul intervine la 28 Septembrie i. W. Wilkinson, Tableau historique, geographique et politique de la

7VIoldavie et Walachie. Paris. 1824. 162. 2. Doc. Hurmuzaki, XVII. 9.

www.dacoromanica.ro

234

1810 pe langa comandamentul rusesc, propunand ca cei ce au fost datori cu soroace implinite mai inainte de Sept. 20, si n'au voit atunci sa-0 plateasca datoria, sa fie datori dupai dreptate, a plati tot cu acel curs ce umbla atunci galbenul olandez i rubla1). Boierimea moldoveneasca intervine i &Ansa pe lânga Domn

in acest sens, in anii 1825, 1826 i 1827 dar probabil cä datorità influintior straine, domnul a fost impiedicat de a satisface dorintele boierilor, cari se \ad nevoiti a interveni din nou in Dec. 1827. Anaforaua Obtqtei Adunari dela aceastä data, cauta mai intai sä arate Domnului situatia speciala din tara, care impunea masuri noi in favoarea unor categorii din populatiaL tarii. Cercetand motivele pentru cari nu se mai gase§te dreptate in contractele incheiate, se incearca a arunca privirea in adancimea acestei neimpacate vatamari, de uncle au luat na-tere, pentru ce inca perzista, §i care ar fi mijloacele de a o, sfar§i, spre o tocmire cumpanita i privitoare la binele gheneralnicesc" 2) .

Noua situatie, dupa anafora, se datore§te faptului cä venind

Eteria, una din parti, cea imprumutatoare, care avanduli prisosul averii in moneta il are revarsat in sinetul cu dobanzi, alta [imprejurare] a partii impruinutate a carei stare fiind in mo§ii, acareturi, vite i altele se imprumuta in trebuintele ei,

in a§a stare a impreuna agiutatoarei vietuiri a kr, au

aflat fard de veste pe Moldoveni trasnetul nepilduitelor intamplan din anul 1821, cand pradaciunile, rapirile, impr4tieri1e, pustiirile, prapadeniile i insu§i primejdia vietii raspandindu-se

pretutindeni, singura privire a bietilor oameni, s'au intors catre scaparea i mantuirea vietii, atunci imprumutatorii cu sineturile in mama fugind i mistuindu-se, iar imprumutatii läsanduli moii1e inegrite de araturi, Campii impovärati de vite, erbirri, producturi a anior, i toate ale kr, abia au seapat cu sufletele, care incotro i uncle au putut ducand cu clanW numai jale i scarbä pierzarii de istov". Anaforaua face astfa I. V. A. Ureche, Ist. rom. t. IX, 581. 2. Arhiva Soc. stiintifice i literare, 1914, XXI, No. 3, 132

www.dacoromanica.ro

i

m

urm.

235

distinctia, asupra careia de altfel revine, intre categoriile soeinle din cari se recrutau debitorii i acelea din can se recrutau creditorii. Datornicii erau astfel dintre bastinasi, mai ales din clasa boereasca, iar creditorii ii alcatuiau sträinii, dupa cum: reiese din cuprinsul documentului, prin care se cere Domnului de a ajuta pe fratii crestini si simpatrioti". Boerii arata ca pretul galbenului urcându-se din ce in ce mai

mult, de aceasta nu profita decat cei cu sineturi, iar paguba o sufera datornicii, deoarece pretul lucrurilor in lei

nu a cresut atat cat a crescut acel al galbenilor, caci spun boierii kila de gram care m4i inainte de aceste intamplari facea doi galbeni, acum nu face deck un galben lard ceva. Aceasta pentruca leul fiind o moneta idealnica' Mijlocitoare intre galben i intre lucruri, cu chipul acesta sä inrnulteste catre pretul galbenilor i sa imputineazd amarnic catre pretul lucrurilor, din cari singura pricina, toata inflorirea si in-

multirea sa trece catre acei cu galbeni sau cu sineturi in galbeni, i toata vestejirea catre acei ce au a vinde si a plati, care din nenorocire sunt toti pamanteni si ocinasii Moldovei". Continuarea imprejurarilor defavorabile, se datoreste faptului cà oamenii intorcandu-se pe la locurile lor, au trebuit mai intai in si refaca gospodariile distruse, cari fireste au cerut mari

cheltueli, asa cal datoriile de inainte nu au putut fi achitate. Anaforaua boierilor releva Domnului faptul, ea atat o executare imediata a datoriilor, cat i o amanare prea depärtata, ar fi daunatoare ambelor pärti, i sfarsitul ar fi unul si singur, stangerea si a partii imprumutatoare si a celei imprumutate, pentruca in viata impartäsirile tiindu-se stare de stare si om de om de mana indata ce una s'ar povarni catre cadere, cealaltä in curand ar fi trasa dupa dansa in adâncul caderii". Masura obisnuitä altadata de amanarea executarii unui debitor si cunoscutd sub numele de moratoriu, este considerata fatä de noua situatie ca insuficientd si prin documentul de mai sus

se prevad altele noi, prin care se urmareste stabiirea unei echivalente reale in contractele existente. Primul punct propus, consta din acordarea dreptului credito-

www.dacoromanica.ro

236

rilor de a-si transforma garantiile personale in reale, hotarand ca acei datornici cari nu vor avea suficiente garantii,. sä fie obligati a da gajuri creditorilor. Desigur cä in aceasta categorie cadeau prea putini datomici din clasa boiereascd, ale carei intinse proprietäti oferind suficiente garantii nu nu mai era nevoie si de altele, asa cä acest punct ar trebui poate inteles ca un mijloc aparent de a tempera nemultumirile creditorilor. Punctul al doilea este mult mai principal sl tinde a rezolva problema in sensul cà, datoriile neputand fi achitate la timp, datoritä imprejurarilor pe cari noi le-arn numi astazi de forta majord,

i urmand ruperea echilibrului din cauza altor in-

tarnplari de cat vointa debitorului, nu este drept, ca debitorul sa faca din acest motiv o platä mai mare. Juristii vremii printre cari vedem semnati pe anafora pe Andronachi Donici, boer al Divanului i vel logofät, i caruia poate Z se datoreste clack' nu intreaga alcatuire, cel putin redactarea documentului, si la care se poate s fi partictipat si Flechten,macher, care ocupa i functia de pravilist oficial al tärii, ca schitan unul ce era socotit ca cel mai erudit jurist al vremii, astfel o teorie care se apropie de a unor autori contimporani straini 1).

Teoria actualä a impreviziunii a cautat sä inglobeze noua situatie intr'una din vechile constructiuni, astfel cä rand pe rand, pand la elaborarea unei teoril propril, s'a incercat a se servi, de teoria abuzului de drept, a erorii substantiale, a imbogatirii fàrä cauza sau a fortei majore. In ultimul caz se tindea la asimilarea impedimentului social sau moral cu cel material, care era singurul factor, al cdrui interven0e, in teo-

ria curenta, dadea Mc la functionarea regimului de forta majora. Juristii moldoveni dela 1828 au socotit ca este cazul, ca imprejurarile politice cari au tulburat tara sa fie socotite 1. Dintre juristii vremii, se mai aflau dealtminterea in Divan si Costachi Conachi si Alecu Bals, pe caH cu cativa ani mai tarziu 1i intalnim In tovArAsia lui Neculai Canta, Iordachi Bals i Iacovachi Veisa, alcAtuind comisia de juristi din 1833. Anal. pad. Rom. t. 4. II. 230.

www.dacoromanica.ro

237

mai tari de cat vointa debitorului, asa cd deoarece nu din vina acestuia nu s'au achitat datoriile, este locul de a admite dupa terminologia actuald, excelenta unui caz de forta majord.

In acelas timp era bine definitä si ideia imbogatirii fail cauza. Prima motivare, forta majord, anaforaua o invoaca drept o scuza de nep1ata, a doua, imbogatirea färä cauza, ca un impediment de supraplata.

Anaforaua distinge 3 categorii de debitori, avandu-se in vedere numai datoriile in galbeni: i. Debitorii cu creante contractate anterior anului 1821 si

expirate inainte de 28 Februarie 1821 ziva naprasnicului trasnet".

2. Debitorii Cu creante contractate inainte de aceastä zi si cu termen dupa 1821/11/28 si 3. Debitorii cu creante contractate dupd aceastä data si expirate inainte de 19 Decembrie 1827, data anaforalei. Fiecare dintre aceste categorii este supusa unui regim aparte.

Categoria intAia va avea sa-si achite datoriile in cursul galbenului dela 1821 Februarie pentru ca este socotit ca numai din nebuna vointa nu au platit !Ana atunci, acei cu vadeliile implinite". Aceasta inseamnäsca o datorie contractata in galbeni la 1815, pc cursul de 15 lei, trebuia achitata cu diferenta de urcare, de altminteri destul de mica, caci galbenul in preajma isbucnirii Eteriei cota 153/4. Pare ca se acorda chiar un avantagiu acestor creditori, de oarece cursul de plata al monetelor urmeazA sa fie, nu cel din ziva contractarii cum, ar fi fost normal, sau in cel mai eau caz din ziva expirarii, ci acel din 21 Februarie 1821. Este foarte posibil ca sa fi existat creante neachitate, expirate cu ceva mai mult ori mai putin de un an anterior, totusi singurul curs de plata hotarit este unul posterior datei exigibilitatii. In spiritul redactorului anaforalei, stä desigur idelia unei sanctiuni pentru niebuna vointl", sau poate chiar aceia a unei compensatiuni ce trebuie data creditorilor, pentru rnasurile luate fata de cea de a doua categorie de debitori. Pentru a doua categoric, debitorii cu creante contractate neaparat anterior de 21 Februarie 1821, st cu termen de

www.dacoromanica.ro

238

plata dupa aceasta data, insa nu mai taxziu de data anaforalei, se propune ca sa se restitue, atat capitalul cat §i dobanzile tn cursul banilor din Februane 1821. Aceasta masura anaforaua o bazeaza pe cloud idei, cari dupa cum spuneam mai sus se ventileaza §i azi, ideia de forta majorà i ideia de imbogätire fara cauza. Astfel documentul spune ca intamplarile nu numai ca lovind in singure averile ce nu

s'au putut urni de pe loc au ferit pe averile in sineturi ce Inca cu suire aceasta nastru§nica pre inbogatind pe acei putini de istov sfarma §i calicete pe acei tare multi; in vreme ce daca se socotqte nevinovat creditorul, ca dela acea vreme i pana acum nici au putut ceri macar din pricini binecuvantate, cu cat mai vArtos se socotqte nevinovat datornicul cá nu au putut plati pentru aceliai binecuvantate pricini sau ca platindu-se capitalul numai de galbeni sa ramAie gios dobanda de atunci incoace, fiindca paguba indatoritilor nu sa poate analoghisi nici decum cu folosul ce au creditorii azi..."

Urma deci ca executarea acestei mdsuri sa aduca o plata mai redusa a sumelor contractate; astfel daca o datorie ar fi fost contractata in Ianuarie 1821 in galbeni, de ex. 000, pentru cumpararea carora au trebuit 15.000 lei, achitarea ei in 1826, ar fi necesitat 26.000 lei in diverse

alte moncte, insa debitorul era obligat a cumpara galbeni numai de 15.000 lei, atat cat costa mia de galbeni in 1821. Creditorul prin aceasta dispozitie n'ar mai fi prirnit decat cam 575 galbeni, plus dobanzile. Dobanzile aveau sa se calculeze tot pe baza cursului din 2 2 Februarie 1821, dispovarandu-se, cum spune anaforaua de nelegiuitele dobanzi". Aceasta masura este propusa, datorita faptului cã obiceiul cat §i legislatia socotea dobanzile in lei iar nu in galbeni sau alte monete.

Dobanda legalà, prevazuta in colectia lui Donici este de 12 la suta pe an, in tocmelile in care se prevad §i procente1). Judecata nu poate insa acorda o dobanda mai mare de io la suta. Codul Callirnachi reduce dobanda la io la suta pe an. 1. Op. cit. p. 69-7o. Luarea unui quantum nelegal, trebuie :dedusa din capital.

www.dacoromanica.ro

239 1332 spune astfel: DobAnzi ertate de catre lege sunt o la sutä pe an, §i cand la tocmeala nu s'ar fi hotarit c.5.timea br, ci s'ar fi pomenit numai cuvantul dobAnda", iar art. 1333: asemeni daca nu din tocmeala anume otathth, ci tlin legi se cuvine cuiva dobanda, trebue sa se dea lui 10 la suth pe an"1). In privinta naturii monetei cu care se vor plati procentele, Codul prevede prin art. urrnator, ca se vor plati in acelas fel in care se platete i capitalul2).

Art.

Dispozitiile legale sunt Elsa' cu totul nerespectate, caci inthinim in documentele de bani ramase, dobgnzi cu mult mai mari. Cota dobAnzii se mare§te mai ales dupa 1821, totu§i §i inainte de aceasta epoca i dupa ea, gasim mentiuni

de dobanda legala sub forma de 5 lei la punga", pe lama adica 10/03), de asemeni §i dobanda ceva mai urcata §apte pol lei la punga" 4). De multe ori intalnim §i. dobanzi mult mai mari, printre care 50/o pe luna adica Go0/0 pe an3). Ar urma deci ca dispozitia din anafora, privitoare la dispovararea de nelegiuitele dobAnzi sa aiba o dubla aplicatie: z. do-

banda sa se socoteasca in lei, la capitalul echivalat in lei, galbenii fiind calculati in continuu pe cursul din 22 Februarie

1821; §i 2.

reducerea dobarizii la cea legala adica la

r. In privinta dobanzii, Codul Callimachi se departeaza de aceasta data de Codul austriac. Art. 1332 C. C. Ii corespunde In C. A. urmatorul : Durch Vertrag konnen bei einem gegebenen Unterpfande flint', ohne Unterpfand sechs von Hundert auf ein Jahr von Jedermann bedungen werden. Dieses Mass der erlaubten Vertragszinsen ist auch dann zu verstehen, wenn zwar Zinsen bedungen, aber ihr Betrag nicht bestimmt worden ist"; iar art. 1333 Ii corespunde art. 995 care este iaräsi diferit : wenn Jemanden, Zinsen, ohne ausdrilckliche Bedingung, aus dem Gesetze gebtihren, so sind vier von Hundert, und zwischen den von den Behorden berechtigten Handelsleuten und Fabrikanten bei einer aus einem eigentlichen Handlungsgeschafte entsprungenen Schuld sechs von Hundert auf das Jahr als die gesetzmassigen zu entrichten". Se constata asfel ca, dobanda pe care o pMteau Moldovenii, era de cloud ori cat aceia platita in Austria ; este iarasi de remarcat, distinctiunea pe care Codul austriac o face Intre comercianti si fabricanti de o parte si imprumutatorii obisnuiti de cealaltä parte. 2. Articolul corespunzator din Codul austriac prevede ca dobanzile se vor plati In moneta de aceias valuta ca si capitalul, pe cand art. din Cod. Callimachi

prevede monete de acelas soiu". Deci articolul moldovenesc hotareste o masura mai rigida, deoarece prin articolul din codul austriac se Intelege ca se putea plati chiar in hartie moneta. 3. Vezi, C. Erbiceanu, 1st. Mitropoliei Moldovei i Sucevii. 445. 4. G. Ghibanescu, Doc. cu privire la familia Räscanu, 219 5. N. lorga, Documente Callimachi, 139 : Doc. Hurmuzaki, XVI. 1135.

www.dacoromanica.ro

240

io la suta, ori care ar fi fost aceia trecuta in actul de in-1prumut. Din acest punct de veoere anaforaua este de acord cu Codul Callimachi, care opreste i pedepseste (art. 1341, al. 2 si art. 1345) camataria. Documentul pe care il cercetam, cdutand sá motiveze si mai

bine aceste propuneri, pe Iânga invocarea celor doua idei generale pe care le-am enuntat mai sus, arata cä introducerea sistemului de a imprumuta pe galbeni este un nou mijloc de speculatie inventat de creditori; astfel cä supunerea la un atare regitn a datorillor 1.n galbeni, pare inspirata si de un spirit sanctionatar. Datoriile in lei, adicd obligatiile in care nu se specifica genul monetelor imprumutate vor avea sd se pldteasca socotindu-se, in monete reale, pe cursul zilei ce sunt curg", dupd cum spune anaforaua, adaugandu-se dobanzile legale.

A treia categorie de debitori este aceia cu creante contractate dek 22 Februarie 1821 'Ana la data redactarii anaforalei. Pentru aceasta categorie de debitori, se prevede c datoriile vor fi platite dupd modalitätile de platà stabilite in, creante, pe motivul cá aceste obligatiuni sunt contractate intru privire nenorocirilor si a suirii nastrusnice a galbenilor". DobAnda va avea sa se plateasca tot cea legalä. Principiile dupa care se vor face modificarile de plata fiind

stabilite, anaforaua consacra Inca cloud puncte pentru a se statornici technica de executie. Se stabilesc douä modalitati ge-

nerale: prin cea dintai se propune ca amânarea executiei sd fie hotärita de autoritate, iar prin cea de a doua, se limiteazd dreptul de arnanare a executiei. Prima se refera la acei debitori, cari cu toate conditille avantagioase de plata pe cari le oferd noile masuri, nu-si vor achita datoriile i vor cere o noua amânare. Aceasta. prelungire va avea sä fie hotarita de o anume autoritate si nu va putea dura mai mult de cinci ani. In stabilirea terrnenului de plata, se vor avea in vedere doua norme: starea datornicului i marimea datoriei. Un debitor care va beneficia de un atare termen, este in schimb obligat ca in timpul celor cinci ani, sà achite anual cel putin cdte o cin-

cime din datoria sa. Pentru toate aceste noi avantagii date debitorilor, anaforaua rezerva creditorilor cloud ordine de ga-

www.dacoromanica.ro

241

rantii, cari sunt mai mult un fel de sanctiuni date clatornicilor nediligenti.

Debitorii privilegiati cu un nou termen de plata, sunt considerati obligati a raspunde de mice urcare eventualä. a cursului galbenului, care ar surveni dela data anaforalei inainte, in sensul

cà nu vor mai beneficia de reducerea cotarii galbenului pe baza 1821; iar acei cari nu vor achita in primul an cincimea stabilitä, urmeaza sa fie executati imediat, pentruca neurmA-

rirea aceasta dintru inceput este socotita ca o rä vointà de neplata".

Anaforaua prevede, ca executia debitorului neplatnic prin naspunderea cu averile sale, va avea sa se Lea dupa legiulrea intärita de Domnitorul Moruz, adica la 5 lei venit una suta lei in vânzare de istov" pentru c. acesta fuind mijloci-tor pret al averilor, adica nici dupà invânzarea la ..:alrie( ajunsese dupa incheierea pacii de la 1812 nici dupa injosire §i caderea de acum, este socotit pretul cel mai cumpänit pentru o parte §i pentru altà". Jur4tii redactori ai anaforalei socot ea' creditorii o vor primi imbolditi de cugetul i a cunotiintei i a neiubirii de sine piste sama", iar Domnul ca un pärinte i al unei pgrti §i a alteia" va lovi cu hotarire pe partea care nu se va induplica, caci precum [e] dator a nu suferi pe datornici sa lase in nebdgare de seama a Mr indatorire, pe atAt dator [e] a apara din präpadenie pre cea mai mare parte a statului dispre cei putini ce s'ar arata c voesc sa o culunde..." Dupà modul in care anaforaua enunta problema i ii solutii, ne putem face o ideie despre spiritul juridic al vremii. 0 constatare se impune in aceasta ordine de idei, anume u§urinta cu care erau posibile derogarile dela principiile fundamentale ale legislatiei comune. Anaforaua din 1827 este Inca unul din numeroasele exemple, prin care se arata cä datorità calitatii de b4tina§, spiritul vremii facea posibild printr'un act de stat, impietarea asupra drepturilor nebd§tinasilor, recunoscute totu5i anterior printeo lege. Exista astfel, pentru straini din cauza mentalitatii

timpului, in mod permanent, nesiguranta de contractare cu G. Zane.

16

www.dacoromanica.ro

242

bastinasii, caci oricat de puternice ar fi fost motivele de neplata, pe cari prezentul document le invoaca, calitatea de pamantean i ocinas al Moldovei" este aceia, pe care se bazeaza mai mult anaforaua, pentru a cere masurile de protejare a debitorilor. Dealtminterea tot asa,intre starea de fapt a supusilor strain,i §i situatia de drept, nu exista aproape niciodata.' o perfecta co-. relatie, in epoca care ne preocupa. Se citeaza astfel numeroase

cazuri, in cari restrictia asupra dreptului de proprietate nu era respectatä, i numeroase hatiserifuri, hatiutnaniuri, firmanuri,

clauze de tratate, etc. cauta s aduca un plus de garantie prerogativelor pamantene lezate. Astfel, in mentalitatea acestei vremi, destul de apropiata de noi, era o pornire continua catre nerespectarea dreptului obisnuit, si de la bastinasi la straini, si de la strdini la bastinasi. Asupra valorii juridice a soluthlor propuse, trebue sa mentionam judicioasa distinctie dintre diferitele categorii de da-

tornici, lacuta pe baza unui dublu criteriu; al transformarii situatiilor de fapt si al imposibilitatii de a prevedea aceste transformari. Juristii anaforalei indicand aceasta cale in rezolvarea problemei, aveau idem, ce in deosebi am se ventileaza, anume ca: vointele individuale nu sunt generatoare de obligatiuni, decAt cu conditia de a se misca in cAmpul obi§nuit al obligaOilor umane; §i cä daca imprejurarea le intrece, având ca efect de a rupe echilibrul care facea probitatea actu-

lui, contractul este sfarâmat, sau cel putin re1aiile exclusiv contractuale ale partilor, fac loc unei stari neorganice care apartine interpretului de a ii stabiliza in mod armonic elementele, inspirandu-se in acelas timp st din intteresul general si din nevoia de dreptate, conform exigentelor lgnorate ale regulei de drept"1). Aprobarea unor astfel de masuri leza interesele unor puternici supusi straini i probabil de aceia Domnul nu se grabeste a intari anaforaua boierilor. Tot asa se pare, ea Domnal nu a intarit nici mäsura propusa de Divan tot in 'aceiasi luna, prin t. Pierre Voirin, op. cit. 2.

www.dacoromanica.ro

243

care se cerea acordarea unui moratoriu de 3 am, in baza, cdruia, se va suspenda in acest timp pla,ta datoriilor i a dobanzilor. Speranta cá i Consulul Rusiei Ii va da asentimentul, nu se indeplineste, de sigur influenta, supusilor rusi, creditori cu câteva milioane, a fost mai puternica decat interesele boerilor1). Anaforaua impreviziunii vine citeva zile ulterior cererii de moratoriu, probabil cu credinta ca documentatia ei detaliiaa, solutiile noi i aparentele avantagii ce se acord.au

creditorilor, vor face pe Domn sä fie mai putin atent la presiunile din afarä. Boierirnea nu reuseste sä-si impun5. pun Aul sAu de N ede re

decth in 1829 sub ocupatia ruseascd, thud un Divan din lima Iunie, prezidat de Jelthuin hotAraste acordarea unui moratoriu general din cauza imprejurarilor dela 1821 si scaderii ulterioare a valorii productelor si deci pretului mosillor"2). In 1834, 'Ana a nu fi incetat ocupatia ruseasca, cativa boeri din Obsteasca Adunare,propun un nou project relativ la implinirea de datorii, dupa sineturi, vecsele, polite, contracturi de posesii

i

alte inscrisuri neprilianite"3). Prin articolul 6 se

relua vechea tema initiala din anaforaua din 1827, propunându-se cä dacá datornicul idea a aräta vreo pricinuire asupra datoriei va cere numai pasuire cu vadeq, la asa intamplare se va urma dupa hotdrirea pravilelor pentru vadele siguripsind insa mai inthi datornicul pe creditor". Se cerea deci, prin in-

vocarea unor pravile speciale, de a se acorda datornicului dreptul Ide a beneficia de o prelungire de plata peste termenul inscris in actul de imprumut, in schimbul unei garantii oferite creditorului.

Aceasta reiesà mai bine din aliniatul urmator, in care se prevede ca la polite... (si la vecsele) nu incape slobozire de vreo vadea, peste cele coprinse intr'insele". Adunarea, probabil dupa sugestiile Excelentei sale domnul Vite-Prezident",

respinge acest proect de vreme ce pravilele hotarasc in toata lamurirea cum sa se urmeze in tot felul de intamplari"I) de aceasta natura. Pravilele cari ca.rmuiau obligatiunile ba1. Doc. Hurmuzaki, X. 436. 2. N. Iorga, Studii i documente, t. V. I. 285. 3. An. Pall. Rom. 4. 11. 61.

4 Ibidem, 313-514.

www.dacoromanica.ro

2 44

nesti, erau deci contestate, ca fiind acele care trebuiau sá se aplice, caci dupä cum reiese din cele douà informatiuni anterioare, pe uncle se bazeaza sprijinirea cererii boierilor, i pe altek respingerea kr. Problema nu se solutioneazd de loc, si in anii urmatori Mihai Sturza, in timpul caruia fenomenele monetare devin din ce in ce mai evidente, ia nutneroase tnasurt ,cari de cele mai multe ori sunt nurnai niste compromisuri. Rezolutia pusa. pe anaforaua. Logofetiei Dreptatii din anul 1834, Iulie 19, pentru datoriile de bani cu vecsele i sineturi, ridica din nou problema, pe care azi o numim a impreviziunii, in urmatorul mod:

Se va urma dupa cele orânduite de vremelniceasca ocArmuire pAna la, intrunirea Obstes`ei Aduna,r4 careial i 'se va pro-

pune un proiect alcatuit in chip unde pentru datoriile cele mai inainte de turburarile intAmplate la 1821 sä se primeasca masuri de nepagubirea creditorilor si de nezdruncinarea da-

tornicilor, iar pentru datoriile cele in urma anului 1821 sa, se statorniceasca canoane spre neingaimata implinire fära carele creditul obstesc sa afla in de istov cadere"1). Doud constatäri de fapt se impun din citarea acestei rezolutii: prima ca in Moldova erau obligatiuni bänesti nelamurite, contractate anterior lui 1821, si a doua cä 'Ana in anul 1834 problema impreviziunii nu cápItase nici pe departe vreo. solutie.

Este remarcabil faptul cä intre rezolutia domneascd i anaforaua Logofetiei, care expune starea de lucruri existentd, este o profundl deosebire de vederi. Probabil, ca datoritä influentelor exercitate de catre supusii rusi, ocArmuirea provizorie renuntase la moratoriul din 1828, sau poate el chiar expirase, asa incAt vedern Ca' in 1833 hotardste, ca numai in 3 cazuri un datornic poate sa se opund la implinirea datoriei. Aceste cazuri sunt urmätoarele: 1. Când datornicul va dovedi cal iscalitura indatorirei nu este a lui"; i. D. Hasnas. Adunare de ofisuri Si decreturi in ramul JudecAtoresc slobozite dela intronarea Prea inaltatului Domn Mihai Gr. Sturza V. V. panä la anul 1844, lulie 9, Jai. 1844. 9.

www.dacoromanica.ro

245

2. Cand sinetul este iscalit cu silnicie"

si

3. Cand se va documentarisi ca au istovit plata dupd indatorire"1), deci numai cazuri cari intrau si in dreptul comun.

Imprejurarile exceptionale, cum ar fi cazurile pe cad le ridica anaforaua din iarna anului 1827, nu prezinitd de aceasta data nici o valoare, dispozitiile luate de ocarmuirea ruseasca prevazand ca la toate alte intamplari, nurnai niste goale ara-

tad

i

dipartari neprimite de pravile nu trebue a opri lu-

crarea puterii politienesti, intru implinirea banior dupa vecsele"2). Aceasta insemna excluderea oricarei idei de masuri exceptionale i aplicarea stricto sensu" a dreptului obisnuit. La inceputul domniei regulamentare, dispozitiile rusesti aveau Inca aplicare, cu toate ca ridicau numeroase nemultumiri, mai ales pentru politele care priveau obligatiuni de lei si galbeni, dupa cum remarca anaforaua din 1834. Desigur cä aceste

nemultumiri erau provocate de catre schimbarea prepilui in. lei a galbenilor, f apt care rupea echivalenta din contracte. Masud le rusesti mai creasera o noua serie de dificultati, din cauza cà datornicii cäutau sä obtina o amanare de plata pe o

cale laturalnica, prin chemarea dreapta sau nedreapta, in judecata a creditorului, sub motiv ca ar fi in drept sä beneficieze de unul din cele 3 cazuri. Pentru toate aceste motive, in tall domnea o adanca tulburare, pe care Logofetia cerea Domnulth, grabnice masuri. Mihai Sturzadupa cum se vede din rezolutia pusa,sesizeaza probletna in toata cuprinderea ei, insä masurile pe cad le preconizeaza nu E ia. Dupa doi ani intalnim o serie de masuri, mai mult compromisuri, deck rezolväri in conformitatea indicatiilor date. Prin asezamAntul monetar din 1836, se prevad anumite dispozitiuni

referitoare la obligatiunile de bath; o masura noua se ia pentru contractele incheiate intre negustori i obste

pentra

carne, pane si lumanari,hotarindu-se ca pasta la expirarea celor cad au termenul de un an, sä. se lase cursul monetelor in acel ce se aflä astazi fat-a nici o prefacere in suirea lor". Mihai Sturza aspira insa sa ia o masura radicald, care pe 1. D. Hapas, op. cit. 9.bo. 2. Ibidem,9Io.

www.dacoromanica.ro

246

viitor sa nu mai dea loc la ridicarea unor astfel de chestiuni. Apreciind cä egalitatea din contracte este amenintata datorita introducerii curantului leu", hotaraste, poate inspirindu-se din art. iooi al codului austriac, ca pe viitor toate contractele sa arate precis moneta care se da si in care se obliga debitontl sa plateasca, motivand astfel masura: Fiindca rostirea. irnei sumi in lei, carele leu nu are materialnica fiinta, pen-

truca nici nu se afla vre-o moneta cu numire de leu, este singura pricina ce au adus i aduce paguba In toate ramurile negovului prin acea suire a monetelor, se hotaraste ca dupa trei luni, in urma publicarisirii acestei dispozitiuni, adica dela i April, 1837, toate alcatuirile, atat scrise cat si nescrise sa se faca in anume aratata moneta fara a se pomeni cuvantul de leu, caci la dinpotriva intamplare nu va fi primita nici o jaloba pentru alcatuiri cu nume de lei, de catre nici o instantie, se intelege ca aceasta nu priveste zapisele si alcatuirile sal/I-site mai inainte". Dupd cum se vede, masurile lu.ate prin acest asezamant, privesc numai viitorul; pentru obligatiile trecute, solutia lipsea si probabil aceasta lipsd se datora aceluias motiv, conflictului

de interese dintre boeri

i

supusii sträini. Faptul cä prin

codul comercial al Munteniei din 1840, nu se prevede institutia moratoriului, ar putea fi atribuit nu nurnai inspiratiei modelelor straine, ci i preponderentei pe care strainii o aveau in principate, in asa fel ca puteau sa-si impund in actele de, .guvern, vederile lor. Aceastä parere e cu atat mai verosimila, cu cat institutia moratoriului era cunoscuta de indelungata vrerne, in istoria principatelor noastre. PA.na la legiuirea din 12 April 1852, masurile can se iau, privesc mai mutt latura economico-monetarä a problemei deprecierii banior. Este probabil ca Mihai Sturza n'a voit sa se puna in conflict cu creditorii straini, luand in contra lor masuri, cari i-ar fi putut prejudicia. Masurile relative la o functionare mai serioasa a sistemului monetar, sunt dealtminterea destul de numeroase; astfel avem jurnalul Sfatului din 22 Decembrie 1835,

pentru aiarul de monetà, care urma sa se faca la fiecare

www.dacoromanica.ro

247

trilunie de catre negutatorii pietii, in scopul de a descoperi monetele alterate sau fa4ificate, cat i incheierea Sfatului din i Iunie 1837 pentru irmilicii noi de argint, masura luata, pentra a se inlatura transformarile de monezi. Asupra ciuntirii §i deprecierii monetelor, se revine in ace1a5 an prin ofisul domnesc din 5 Iunie, aceasta fiind una din chestiunile cele mai grave, impreuna cu aceia a numeroaselor monete mid ruse§ti cari se introduc in principat 5i care se caut4 a se regula prin incheierea Sfatului din 1840. Asupra greutaltii materiale a monetelor de aur se revine din nou in 1841, dupa

cum numeroase alte masuri, asupra acelora§i chestiuni, se iau Iii anii urmatori1). Legiuirea din 1 2 April 1852, se referal numai la problemele monetare, pe care cauta sä le solutioneze prin uniformizarea cursului in toatal tara2). Art. i spune astfel: Delai i Noembrie 1852 cursul nominal al monetelor intrebuintate in taxa, va fi

uniform in deob§te in toatal intinderea PrinOpatului, dupa cursul cunoscut de Visterie". Masura se baza pe art. 81 §i 430 din Reg-ulament, §i era provocata de diferitele nemultumiri

printre cari se pare cal cele mai mari erau ale taranilor, cad dupa cum spune comisiunea orinduita din sanulDivanului, spre

a aduna lamuririle trebuitoare, pentru a se uniformiza cursul in taxa: aceasta anomalie (cele trei cursuri) are mai cu seama inraurire vatárnatoare asupra clasei birnicilor cari prirnind monezile in o valoare, este silital a acoperi &rile lor cu aceia§i moneta in o valoare ,mult mai injosita3). Urmarea practical a primului articol era, ca de la i Noem-

vrie 1852 inainte, nici o contractare verbala sau prin inscris" nu ar mai fi fost vala.bila daca, flind facuta in lei, s'ar fi mentionat alt curs deck cel al Visteriei. Ceiace incercase legiuirea in 1836, prin eliminarea din contracte a cuvântului leu, incearca §i legiuirea din 1852, luând alta caledupa cum se vede. Ambele legiuiri calutau sa gaseascal o 501. Vezi Manualul administrativ 11. 136-141a. Manual Administrativ 11. 10 ; An. Parl. Rom. t, XVI. H. 56

3. Anal, Parl. Rom. t, XVII. ioo.

www.dacoromanica.ro

248

lutie, care sä impiedice de a rnai exista diferente prea mari intre cursul monetelor dela o epoca la alta, §i prin aceasta provocarea problemei impreviziunii. Se pare ea' noua masura luatd, se datore§te credintei ca Visteria facand un curs, poate elimina speculaPa, prin mentinerea lui la acela nivel cat mai mult timp. Experienta se fäcuse, de oarece cursul Visteriei ramasese uniform dela Reg. Organic §i 'Ana' in 1852,

insa cu o mare paguba pentru ocarmuire, pentrucä dupa cum am aratat in altä parte, trebuia sä pläteasca in nenu-

mai-ate randuri, pentru a-§i procura bani mai buni, diferenta dintre cursul sau §i acel al piepi. Proectul legiuirii coritinea o deosebire insemnatd, §i pe care legiuirea n'o mai reproduce, anume ca nu uniformiza integral cursurile, ci separa cursul pietii uniformizat In toata tara, de acel al Vistieriei. Diferenta intre ele era mult mai mica decat cea existenta, de ex. galbenul, in cursul pietii nou fixat, urma sä fie 32, 20 lei, iar in acel al Visteriei 31, 202). Art. 3 incearca sä solutioneze i problema contractelor baneti expirate sau in curs de expirare, hotarind cä vor avea sä se rezolve pe baza cursului din momentul §i locul contractarii. Toate alcatuirile §i datoriile spune noua legiuire incheiate inaintea termenului titat mai sus i rostite in lei vor avea deplina lor lucrare dupd cursul intrebuintat in vreme §i in localitate unde ele s'au incheiat, afara numai de s'a hotarlt altfel, prin aceia0 alcatuire". Exemplificand masura luatä, urma ca o datorie de 37.000 lei adica moo galbeni, contractata in 1849 sä fie achitatä in 1852 tot in 37.000 lei, insa in realitate numai in 925 95o galbeni, plus dobanzile.

Legiuirea lui Grigore Ghica i§i insue§te astfel principiul din punctul al doilea din anaforaua din 1827, generalizAndu-1

la toate genurile de contracte bane§ti. Articolul al patrulea, ultimul, prevede c toate contractele dintre particulari si ocarrnuire, vor avea sa se modifice dela i Noemvrie 1852, dupa cursul nou fixat. Noua legiuire a fost ceva mai fericita de cat anaforaua 1. An. Pad. Rom. t.

XVI12. II. 105.

www.dacoromanica.ro

249

din 1827, caci s'a incercat aplicarea ei, insa n'a putut trai deck 19 zile. Jurnalul Sfatului Administrativ extraordinar, incheiat in sedinta din 19 Noembrie 1852 adica a noudsprezecea zi dela punerea in aplicare a legiuirii, sub presidentia Dornnului, am5.115., i pentru totdeauna, aplicarea acester legruiri. Dupd cum insusi jurnalul Sfatului declard, aceasta datorita nemultumirilor, pe cari noile tnasuri le provocaserd 1). Este

sigur c. nemulvumitii nu apartmeau masei populatiei, de oarece am vazut c. acesteia ii serveau masurtle legiuirii, ci oamenilor de afaceri ai timpului, ale caror interese erau lovite.

Prin abrogarea acestei legiuiri, lucrurile intrau in starea de mai inainte, adica aceia pe care o stabilea codul Callimachi. Un sfert de veac de sbucium, vedern ca. nu a fost deajuns

clasei stapânitoare, pentru a lua o masura care o interesa direct. Problema, deschisa inca dela inceputul veaoului, pusa intr'un mod deosebit de pregnant la 1827, capara o solutie efectivä tocmai dui:4 25 ani, insa scurta ei durata de aplicare, ne aratä cat de mari erau greutatile, peste cari a trebuit sa treaca. Desfiintarea unor atari dispozitiuni, menite de a sprijini, fie, dintr'un anumit punct de vedere päturile täranesti, fie clasa boiereasca, ne arata cat de putin insemna in tara i cea dintai i cea din urma.

1. Manualul Administrativ t. II. 144-146.

www.dacoromanica.ro

§.

5.

Concluzii economice §i precedente juridice. Din cercetarile expuse mai sus, se pot desprinde cateva din. caracterile esentiale ale economiei nationale a Moldovei din

aceasta epoca, cat i unele observatiuni asupra naturii si practicii dreptului, care organiza diferitele institutiuni economice.

Dela inceput o prima constatare, inspirata de fapte i evo-

lutia kr, anume cä arile romane la inceputul sec. XIX intrasera partial in procesul de transfornmre a societatii precapitaliste, pentru a pasi apoi in faza capitalistä. Puternica do-

minatie a capitalului camataresc, care se intinde pana dupa inceputul celei de a doua jumatati a veacului, ne arata ca nu se putea vorbi de o societate transformata economiceste, in sensul celei austriace. Capitalul producator de dobanda, spune Marx capitalul camataresc daca ii dam numele care corespunde formei sale primitive apartme impreuna cu fratele sau capitalul comercia,l, formelor antideluviene ale capitalului, formelor cu mult anterioare productiei capitaliste §i contimporane ale organizatillor economice cele mai diferite ale societatii1).

Ca in toate celelalte tali, in epoci asemanatoare, capitalul camataresc a functionat si in Moldova sub douä forme: camata pentru impmrnuturile acordate marilor proprietari, i camata pentru cele acordate micilor producatori, mai ales taranilor. Clasa stapanitoare, singura care se putea miKa, ducea lupta contra acestui capital carnataresc. Ea intrebuinta singura forta reala de care dispunea, puterea politic, destul de limitata dealtminterea. Insuccesul unui sfert de veac de sbucium, arata cA 1. K. Marx, Das Kapital. III. vol. 11. Ed. V. Hamburg. 1924. 132.

www.dacoromanica.ro

251

presiunile economice, in cea mai mare parte strAine, erau mai tari decat puterea politica a clasei stapânitoare1). Daca se adaugal pe lânga influentele streine particulare si evenimentele politice, fie oele interne, fie cele externe, cu. repercursiuni mari asupra tarii, grcutatile economice ale clasei

stapánitoare se agraveaza. Totul conlucra in mod inevitabil la creiarea unei situatiuni, idenicä cu a altor tAri, aceia a transformdrii conditiior de viata economica, infaptuite de

catre capitalul camataresc. Marx a aratat in mod yatrunzator, rohil revolutionar al acestui gen de capital. Dizolvarea vechilor forme de proprietate, in Apus, a fost in mare parte opera cametei, insa durata, in care s'a efectuat, nea fost aceia0. Destramarea lor in tarile romane, a fast menita sa se

faca intr'o epoca mai hmga, datorita fapmlui ca lipseau ins4i cametei conditiile obiective de a putea lua o desvoltare

mai accentuata. Influenta ei se mare§te numai atunci, and clasa stApanitoare este chemata a juca un rol important in tara, odatA cu inaugurarea domniilor pamantene. Totu§i, nu se poate spune, ca din afard nu s'a dus o lupta

ofensiva, adeseaori destul de puternica, pentru distrugerea vechilor noastre forme economice. Indiferent daca incercarile

exterioare tindeau direct la aceasta tinta, totu§i modul staruitor de a trata cu noi economice§te, datorita schimbarior economice, facea sal se ajunga la acest rezultat. Se pot mentiona in treacat printre acestea, stAruinta Austriei de a permite admiterea meste§ugarilor strdini in breslele pamantene, ceiace s'a §i intâmplat in Muntenia, cererea bancherilor dela Brodi de a imprumuta tara, pe baza unei ipoteci asupra mo§iilor, incurajarea comertmlui prin tratatul dela Adrianopol §i Regulamenill Organic, etc. Este firesc ca in diferitele interventiuni straine in tarile romane, s. aiba o parte mare interesele lor industriale. Inca de pe la sffir§itul veacului al XVIII-lea, diferiti agenti din Apus

semnaleaza debt§eul favorabil pe care 1-ar oferi industriei straine, tarile romAne. Agenitiile consulare, ffitemeiate spre 1. Vezi dezvoltarea acestei chestiuni in cap. Origina economiei de credit.

www.dacoromanica.ro

252

aceastä epoca, conlucreaza in acest sens. Amestecul Eng literei, catre 1830, complecteaza procesul de penetratie al capitalurilor industriale in tdrile rornane 1). Pentru märfurile pe cari ni le trimitea strainatatea, trebuiau produse cu care sä le platim, era deci nevoie ca productia restransa sa se mareasca. Intensificarea exploatarii muncii tarane§ti, care incepe dupa Regulamentul Organic, este un Mij loc, nesuficient este drept, dar datorità numai imprejurarilor ca instrumentul de schimb, banul suferea mari transformari in valoarea lui. Capitalulu,i camatarescl il se ofera astfel

conditiuni 41n ce in ce mai prielnice de actiune, caci acolo unde nu ajungeau produsele muncii tardnesti, nevoile devenind din ce in ce mai mari, intervenea imprumutul2). Moldova in special, era aceia care suporta o influenta mai accentuata in acest senz, datoritä apropierei Austriei, cu atat mai mult, cu cat intre aceste doua taxi exista o deosebire de dezvoltare economica. Austria in legaturi mai stranse cu industrialismul apusean i§i transformase economia precapitalista,

inteo economie cu aproape toate caracterele capitalismului modern. Deosebirea dintre structura economica a Moldovei §i aceia a Austriei, la inceputul sec. XIX, reese clar i din schimbarile pe cari Domnitorul Callimachi le-a introdus in codul sarti civil, referitor la dobanzi i capitaluri, dqi in general codul austriac servise ca model codului moldovenesc. Numai dupà 185o efectele incercarilor de transformare se pot vedea mai bine, transformarea la care Banca Moldovei §i reforma agrara, färà indoiala au contribuit. Dar epoca exproprierii este atat de departe in structura intima a societätii noastre de cea dela inceputul veacului, mai ales in tendintele sale de evolutie, incat ea inseamna o faza cu totul noua in desvoltarea economiei noastre nationale. i. Vezi G. Zane. Die osterreichischen und die deutschen Wirtschaft.sbeziehungena zun de rumanischen Farstentumern. 266 i urm.

2. Existenta capitalului cãmátaresc nu cere nimic altceva decdt ca o

parte din produse sá se transforme in marfá mi In acelas timp cu comertul de märfuri, diferitele func iuni ale banului sa se fi desvoltat. Desvoltarea capitalului camataresc se leaga astfel de capitalul comercial si mai ales de aceia a capitalului de comert bãnesc". Marx op. cit. t. HI 2 ; 132.

www.dacoromanica.ro

253

Ideilc juridice care circulau, in imprejurarile pe cari le-am expus mai 6US, i care reprezentau cultura juridica a timpului,

erau intr'o mare masura imprumutate din cultura altor vrernuri i locuri, de catre pravi1itii nostri can cautau sa le aplice

in tara. Moratoriul special ca

i

cel general erau institutii

cunoscute de mult in lumea romand cat si apusanI1), pentruca

anumite conditii obiective ii reclamaserä ca un corectiv necesar. Moratoriul special, provenit din organizarea economica

a productiei pentru consum a medievalitatii, era o institutie menita sä aduca proteguirea consumatonilui nefavorizat de. imprejurari. El s'a transmis timpurilor noua, capatand forme mai precise; la inceputul secolului al XIX-lea II intalnim in Franta inca impregnat de vechea lui origina. Decretul relativ la Evrei, din 17 Mart 18o8, prevede prin paragraful 6 ca: pentru creantele legitime i necarnataresti tribunalele sunt autorizate a acorda debitorilor termene conform echitatii"2) deasemenea si codul civil art. 1225 care il garanteaza3) specifica cà judecatorii pot sa acorde debitorilor amanari si sa suspende executia urmaririi. In timpurile noua, in comercial, moratoriul special a reusit sa implineasca in viata economica un rol de primul ordin, impunandu-se in toate legislatiile moderne.

Moratoriul general acordat unei categorii de debitori sau tuturor debitorilor dintr'o regiune sau din tara intreaga, este dânsul o straveche cunostiinta a istoriei economice. Iustinian

pare a fi cel care 1-a introdus intai, acordându-1 intregii Italii. Printre altele vestite, se pot cita, pentru timpurile noi, cel din 1587 acordat Belgienilor de Filip II, ori cel din 1807 acordat proprietarilor de pamânt prusieni, dupà pacea dela Tilsit 4

.

t. Vezi Adolf Mayer, Zur Geschichte und Theorie des Moratoriums. Ein Beitrag zur Kriegswirtschaftslehre. Schmollers Jahrbuch. 39. Jahrg. I. 5. 1905. 183

2. Supplement au code civil. IL Paris, 1821.

3. Les juges peuvent néanmoins en consideration de la position du

clebiteur et en usant de ce pouvoir avec une grande reserve, accorder des délais moderés pour le paiement et surseoir l'exécution des poursuites, toutes choses demeurant en état". 4. A. Mayer. Op. cit. 187 188.

www.dacoromanica.ro

254

Pravili§tii no§tri, printre cari vestitul Flechtenmacher, a carui cultura apusana este cunoscuta1), cuno§tea desigur aceste practici §i n'a pregetat a li invoca, and imprejurarile cari le provocasera aiurea, se repetau la noi. Legatura Cu strainatatea era cu atat mai reala, cu cat multe din masurile Basilicalelor se imparrantenisera cu putere de pravila, dupa cum sunt de exemplu pasuelile". Conditille sociale continuand a fi proprii unor asemenea institutii, nici una din masurile luate nu a putut sa le doboare, cum s'a incercat in diferite randuri. Moratoriul general apartine §i. el aceleia.i serii de institutii juridice, pe cari conditule economice asemanatoare,

le universal1zes7-5. Dela Justinian §i pana azi, toatä istoria popoarelor istorice, in situatii identice a recurs la el, ca l.a un corectiv necesar al imprejurarilor. Istoria sa din Moldova, la

Inceputul sec. XIX este doar un mic capitol din istoria generala.

A doua chestiune ridicata in paginile de mai sus §i pe cari azi o numim, impreviziune, in momentul and se punea, in Moldova, avea in Apus un lung trecut i a bogata istorie. Practicile principior apuseni, de alterare deseori repetata a banilor, pentru. a obtine ca.§tiguri clandestine, cat §i. deprecierea lenta a metalului pretios, facea sa se puna chestiuriea, care curs al monetei este liberatoriu, intr'o obligatte, acel din momentul contractarii sau acel din epoca lichidarii. Se creiasera pe acest teren., douà mari curente doctrinare; unul cu Bartole, Paul de Gastro, Favre, Cujas i altii, cari sustineau, ca un debitor n'u poate fi considerat liber de obligatia sa in bani, cleat In momentul cand restituind creditorului banii,acesta nu a primit io mod real o valoare mai mica ca cea imprumutata. Urma deci, ca in cazul nostru, o datorie sä nu se considere achitata cleat atunIci, cand a fost plätit pe cursul din momentul contractarii. Al doilea curent, reprezintat prin Doumoulin, Doneau, Voet, Pothier, sustinea din

contra parerea, ca este liberatorie intr'o plata valoarea no1. Vezi Andrei Rddulescu, Pravilistul Flechtenmacher. Cultura Natio-

nald, Bucuresti, 1923.

www.dacoromanica.ro

255

minala a monetei, caci debitorul restituind valoarea nominald,

nu face altceva decat sa dea inapoi tot ceiace a luat, caci tot o valoare nominala i se imprumutase, argumentare care vadit amintea, ceiace alta data se spunea: in pecunia non corpora quis cogitat, sed quantitatem". La noi, dupa cum am vazut, prevala opinia a doua, cu siguranta datoritä nu conceptiunii teoretice, ci faptului Ca servea .dupd cum am aratat, interesele celor ce o reclamau. Este astfel in deosebi interesant, pentru o teorie social-econornica, cum; imprejurari identice, impun solutiuni identice, la popoare asezate la mari departari de timp i spatiu. PAria i modalitatca

de argumentare se apropie; redactorii anaforalei din 1827, spun Domnului: Inaltimea ta, dupa toata dreptatea, ca un parinte si al unei parti st a ahem, puteti lovi cu hotarire pe partea care nu se induplica, cad precum sunteti dator a nu suferi pe datornici sa lase in nebagare de seamd h lor indatorire, pe atAta sunteti dator a apara din prapadenie pre cea mai mare parte a statidui..." iar Doumoulin este de parere qu'une misère publique quand elle est advenue, se dolt porter pas tous et ne se doit par l'un des sujets reprocher ou rejeter a l'autre..."1). Astfel i aceasta chestiune, era cunoscutä de mult istoriei juridice, caci i pe aceasta, fapte asemanatoare o impuseserà cu mult inainte prin alte locuri. Nu eram prea departati de Apus, hici atunci, rand socoteam ca este drept ca unui nebàtina sA i se poata micsora capacitatea de drepturi civile, in favoarea bästinasilor, caci cu zo de ani mai inainte de anaforaua din 1827, care reclama acest drept, in Franta,

decretul dih 17 Mart i8o8 privitor la Evrei, restrânsese acestora capacitatea juridica, tocmai in sfera obligatilior, atimci cand intrau in relatii cu bästinasii, desi marea revolutie acordase depline drepturi strainilor.

i. Cit. de Troplong. Le droit civil explique. T. XIV, 1845. 184.

www.dacoromanica.ro

256

Peste tot locul dealtminterea, Ora chiar in timpurile noastre, Evreii n'au avut nu numai plenitudinea drepturilor politice, dar nici a celor civile, reale ori personale. In principate, cu toate ca numárul lor 'Ana in epoca regulamentara nu era prea important, mäsurile restrictive, de§i sistematic calcate, sunt numeroase. Nu pot cumpara parnânturi rurale, locul ori face comert la sate, dupa hrisovul lui Grigore Al. Ghica, intarit de Const. Moruzi, de Alexandra Mavrocordat1) §i de urrna§ii lor. Nu au dreptul de a cumpara nici macar imobile urbane, drept de altfel interzis tuturor streinilor, prin hrisovul din 1764 a lui Al. Racovit5.2), calcat insa fara masura cu

sprijinul ingaduitor al b4tinasilor. Nu pot angaja servitori cre§tini cari n'au implinit vArsta de 3o de ani, dupa hotathrea din 1741 a lui Mavrocordat3); nu pot depune marturii impotriva cre§tinilor, nu pot contracta casatorii valabile cu credincio§ii altor religii, vechi obiceiuri pastrate 0. de condica lui Caragea ca si de codul lui Calimachi.

1. M. KoggIniceanu, Arhiva Románeascl. Iasi. II. 179, 180. 2. Magazinul istoric pentru Dada. Bucuresti. 1846. II. 177 si urm. 3. Uricariul, IV. 405.

www.dacoromanica.ro

CAP. VI. REGLEMENTAREA COMERTULUI DE BANI

0. Zane

www.dacoromanica.ro

§.

1.

Zarafi §i aràfia. Forma cea mai evidentä sub care se manifestau fenomenele monetare, pentru contimporanii primei jumatati a veacului al XIX-lea, era scumpirea banilor. Aceasta se traducea nu numai prin urcarea dobanzii la banii imprumutati, dar §i printr'un agiu foarte mare la schimbarea diverselor specii monetare.

Am arátat intr'un capitol anterior, ce inseamna in realitate aceasta scumpire a banilor, §i masurile luate de ocArmuirea Moldovei pentru a feri de consecmtele sale, diferite categorii

privilegiate. Raraine sa ne ocupam mai deaproape de reglementarea comertului de bani, in special a schimbului, mai ales in timpul lui Mihai Sturza, a carui domnie este fecuncla in asemenea reglementari, dupd cum o dovede§te o serie intreaga de acte, aflate in Arhivele Statului din Ia§i.

Politica monetail a acestei epoci, are in mare parte un caracter represiv. OcArmuirea nu putea sä ia nici o masura propriu zis preventiva, pentru cd Moldova ne avand un sistem monetar national, trebuia s suporte rezultatele unui import de bani straini, speculator i ruinator pentru economia ãrii. Masurile care se puteau lua, tindeau la impiedicarea §i sanctionarea specularii excesive in comertul de bani, care se practica intr'o mare masura datorita dupa cum spuneam multimii banilor, dar mai ales enorm de numeroaselor specii monetare.

In aceste conditiuni era firesc Ca, acest comert de bani -zaráfia

i categoria sociala care-1 reprezenta

zarafti

sà

fie obiectul unei atentiuni speciale. Structura economiei generale, facea ca aceasta atentiune sa devina §i mai mare. Exis-

www.dacoromanica.ro

260

tenta clasei marilor proprietari, a caror economie era intr'o mare masura o economie de cheltuiald, rnarea si mai mult insemndtatea acestui comert. Nevoia de bani lichizi, simtita in

special de clasa marilor proprietari, contribuia si ea sä hotárasca un loc important negotului de bani, iar zaraful, ocupand locul bancherului, sa fie chemat a exercita o importanta functiune economica.

Cel putin pentru Moldova in aceasta prima jumatate de veac, zar4fia apartinea cu exclusivitate Evreimii. Relatiile sale internationale, o predispozitie ancestrald, interzicerea altor ocupatiuni afara de negot, erau imprejurari cari hotarau acest loc cu exclusivitate Evreimii, si tot odata erau generatoarele atmosferii care inconjura populatia evreiasca, traitoare in Moldova. Demidoff 1), care a vazut zarafii reprezentanti ai acestei populatii, ne-a lasat asupra lor, una dintre cele mai sugestive clescrieri.

In fata dughenior lor de pe ulita mare a Iasului, el i-a vazut asezati pe marginea pragurilor, invaluinid trecatorii intr'o privire arzatoare plina de pasiunea castigului si sunand mereu intre palmele lor aurul i argintul galbenior si al rublelor, stand neclintiti de dimineatA pana seara, nepasatori la batjocura lumii, i neobositi in fata greutatilor si mizeriei meserii br. Caci zarafia a fost in acea vreme o meserie de risc. Frarnantarile provocate de tnodificarea dreptului agrar, aduceau pe langa o criza continua de circulatie norrnalizatä oarecum prin persistenta sa, dar i crize acute cari aveau consecint-i asupra agentior circulatiei.

0 antipatie in contra acestei profesiuni si a agentilor sai era firesc sä se nasca, i sa continue a exista, nu numai pentru

a ea castiga un loc din ce in ce mai larg, dar pentruca era alimentata, si de prejudecatile seculare ale populatitmilor crestine fata de Evrei. Ceiace este interesant de mentionat, e faptul ca antisemitismul a inceput la noi odata cu desvoltarea exercitarii comertului de bani de catre Evrei. Pentru contimporani, zarafia parea de o insemnatate atat de mare, incat un otn luminat ca principele Momz a putut 1. A Demidoff, Voyage dans la Russie mëridionale Paris 1840. 162.

www.dacoromanica.ro

261

spune pe la mijlocul veacului ca un Moklovean nu poate sa

se nasca, sä tradasca sau sà moará fara ca (Evreii) sa nu tragä vre-un profit oarecare"1). Aversiunea contra zarafiei si zarafilor strabatea intreaga societate §-i ea se exprirna foarte clar, in masurile luate de ocarmuire, pentru. reglementarea comertului de banii.E drept ca alterarea, ciuntirea si falsificarea monetelor erau, fapte curente,

ce trebuiau stavilite, pentru oprirea deprecierii unora dintre cele mai bune monete, insa gresit se puneau aceste operatii numai in sarcina zarafilor. Din dosarele existente in Arhive se

poate vedea, ca aceste operatiuni erau practicate si de alte persoane decat de zarafi, si desigur numai intAmplarea ca unii erau Evrei, contribuia la coraundarea lor cu negutitorin de bani propriu zis. Politica monetara a ocarmuirii Moldovei, avea deci