Viitorul este deschis [PDF]

Zitiervorschau

KARL R. POPPER şi KONRAD LORENZ

VIITORUL ESTE DESCHIS o discuţie la gura sobei Traducere din limba germană Simona Lobonţ şi Florin Lobonţ

vzo;z;vif232

A

EDITURA TREI

EDITOR MARIUS CHIVU

COPERTA DAN STANCIU

REDACTOR

VALENTIN PROTOPOPESCU

This

edition

published with the

support

oftht: Open Society Institute - Budapest Această e di ţi e

Open Society

.� Piper Verlag \�) EDITURA TREI, 1997

ISBN

apare cu sprijinul Institutt: - Budapest

GmbH, MUnchen,

pentru prezenta

v ers

973-98034-8-2

1985

i un e românească

CUPRINS

Despre cartea de laţă Cuvânt înainte

. ....

....

. .... ..

.

. . .... . ... ..

. ...

.. .....

VIITORUL ESTE DESCHIS

....

.

In căutarea unei lumi mai bune Viata este aventură, viaţa este risc

.

.

.... .. .. ... ....... ... .... . ... .

.. .... .

.

. .

. . ........... ..

Nişele

nu

7

... ....... , ........................................... 9

...................................................................................

.....

.

.

. .....

.

.

.. . . ..

....... 13

.................. ........ ..... ...... 14

....................................................... 17

sunt găsite, ci inventate ........................................................ 19

A în ăţ a înseamnă a pune în lumină şi a exila în Îrltu.neric

. . ........... 21

v

.. . .

Ipotezele sunt configuraţii (Gestalten), configuraţiile sunt ipoteze ..... 23 A priori, a posteriori - vechi şi nou .... .......... ... .. .. .

..

.

.

....

.. .... ..... ... ... .

. ..

27

Creierul produce limbajul, limbajul produce creierul .......................... 29

Gândirea începe minţind ....... . . .... ..... Eul-cocoş şi eul-om .. .......

.. .

.

.

.

. ...

.. ..... .. .... .

.... .

......

. ........ ..

... ...... 30

................... .. ... .. .. .... ..... ... .. . .. .. .. .. . . 34 .

.

.

.

..

.

.

..

.

.

Nimic n-a fost încă ............................................................................... 39

SIMPOZIONUL ORGANIZAT CU OCAZIA ANIVERSĂRll A 80 DE ANI DE VIAŢĂ A Lill KARL R. POPPER .. . . .

Ziua întâi: ŞTIINŢĂ ŞI IPOTEZĂ

.

.. .. .

..... ..

....... ....... . . 41 .

.... ..... . . . .. ..... ... .......... . ...... 43 .

Acuzaţia de scientism este inadecvată Nu ştiam nici măcar ce este apa

.

..

. ....

.

.

... ..... .

.

.. ... .

.

......... .

. . ..... ..... ...... .. .. ... .. .

. .

..

.

.

.

pâlnia de la Niirnberg

.............. ..

. 44

.. . 45

.... .

.

. .. .... ...... 47

. .. . .

.

Răspunsuri nesolicitate, întrebări fără răspuns .. . ... . . ...... .. ..

.... 43

... . ... . ....... ...

Lumea nu ne este dată de-a gata, ci este construcţia noastră Spiritul- găleată şi

.

. . . .....

.

.

.

...

..... 47

Câinele lui Pavlov a fost mult mai inteligent ................................ 48

Hârtia de mătase aruncă înapoi grenade .. ... ... . ..

Ce este un "falsificaţionist naiv"? ...

....

. ....

..

... .

.. . ... .. .. .. .. 49 .

... . ..... ... .... ..... ...

..

.

.

.

Premiile Nobel- recompensă pentru mafia victorioasă? Lupta pentru existenţă - o luptă a teoriilor ......

Creierul,

un

Aşteptarea vechiului; aşteptarea noului . .... .

De ce Kepler s-a autodenumit măgar

..

.

.

. ...

....

. ... ....

.

... ... ..... .

.

........ . .. ... .

.

. ..

.

.

...... . 52 ..

...... . ... ...... . . 54

.. .. ..

organ-ipoteză sau o ipoteză-organ? ..

.

. .. ..... 50

....

.

.

....

.. .

... .

..

.

......... ... 55

. .. ...

.... 55

.. ..

....... .... . .

.. . .

.

.

57

Organ al cunoaşterii sau organ al supravieţuirii? .. . ............. . ... 58 Interzicerea metafizicii este ridicolă . .

Biologie în filosofie? De ce nu? ....

.

.. .

.

.

..

.

..

..... . .. .. . . ..... .. ...... .

.. .

.

..

..

.

.

.

.

..

59

.. .. ....... .... . . ...... ........ ...... ..... 61 .

.

.

CUPRINS

6

Se poat e discuta despre Big Bang?

Este metafizica falsificabilă?

. ..

....

.

... .. ........ ..... . ....... ... .

...... . . .... .. ........ .... ... ... .. ... ...

..

.

O contribuţie la "festivalul fanteziei" . .. .. ...... .. ... .... . .... .

.

.

. ..

..

...

.. . . 62 .

. 62

.. ... .

. . . ...

. ...

.... .

... . .

64

Ziua a doua: CELE TREI LUMI . .. ... ... .. ... ... ... . .... . ... ... .. ... . . .. .. ........... 66 .

.

.

Lumea obiectelor. lumea propoziţiilor, iar la mijloc eul

.

. ... 66

.... ... . ..

De la stoici la Popper ..................................................................... 68 Creierul- o ipoteză care produce ipoteze .................................... 72

Nu substanţe ci interac ţiuni .... ... . ..... ,

.

.

.. ... ..... .. ....

..

.

.

.

.. .. .. ... .

. ... 7 6

. ..

Conştiinţa animal e l or ...................................................................... 77

Pacea nu este potriv nică

....

.

.. ... .. .. ....... .... .... .... . ..... . . . .. . . .. 80 . ... ... .... .. ... . . ..... .. ........ .. ... .. .. .. .. .. .... 80 Omul poate minţi, animalul nu . . ..... . . . . .... . .. .. .. ... . . . .. . . . . . . .. . .... 84

Un ceas cu două cadrane

naturii

.

.

Filosofia rea dăunează artei Ziua a treia:

.

..

. ..

.

.

..

.

.

.

.

..

.

.

.

Marx rămâne Marx

..

... .. ......

.

. . .. .. ... .. .... . .. ... .

.

.

.

..

..

Denaturarea lu i Immanuel Kant . .. .. a

.

..

.

.

.

..

.

SOCIETATEA DESCHISĂ

Cea mai bună lume care

.

.

.. ... ..... ... ... . . .... :................................. 86

..

Vorbirea nu se învaţă ascultând . . .. ... .. ...... ... .. . ..

Pledoarie pentru modest ie

.

.

..

. ..

..

..

..

. .. . ..... .. . ........ . . . .

.

. . .. .. ..

. ... . . ..

.

. ..

...

.

.

....

... . . ...

.

. ..

.. 87

....... , ... 88

.. .. ...... 90

.. ... .... .. .... . ...... 91

existat până acum .. .... ... ... .

Cea mai proastă formă de co nducere -

.... . .

. . ..

...

..

.

.

.

.. .. . ..

... .

. ..

... 93

.. . .. ........... . . .................. . .... . . ....... ... ..... ..............

tuturor cel orlalte Instincte ce tânj esc d

cu

e xcep ţia

94

..................................................................... 96

p ă epoca de piatră ................................... ' ... 97

u

A egaliza înseamnă a suprima libertatea . ...... .. ... ........... . ..... ... 101 .

.

.

Falsa educaţie năzuind către infailibilitate .. .. ..... .

.

.

. .. ..

A îmbunătăţi şcoala înseamnă a scăpa de profesorii

Şi medicii trebuie să aibă dreptul să se înşele

.

..... ... .... .. . 102 .

.

.

ne fericiti ....

103

............................. 104

Un jurnalist popperian ................................................................. 108

Avertisment pentru critici i necritici ............................................. 112 De ce Saharov e periculos

p entru Uniunea Sovietică .................. 115

libertăţile trebuie exersate

.

...

.

.

..

. ... ...... ... , ................................... 117 .

POSTFAŢĂ A LUI KARL POPPER ... ........ ..

Nu poate exista o societate per fectă

lndice biografic al participanţilor

.

..

.

. . ..... . . ....

. . ..... . .

.

.

. . .. . .. ... 119

.. .

.

...................................................

, .........................................................

122

125

DESPRE CARTEA DE

FAŢĂ

Textele p ub lica te în acest volum il fac pe cititor părtaş la

două evenim ente ale anului 1983, care au stârnit senzaţie. În

feb(ua rie 1983 d oi renumiţi oameni de ştiinţă s-au Întâlnit la

A1ten b erg, în V iena . Karl R. Popper, teoretician al ştiinţei şi

filosof şi Konrad Lorenz, medic, zoolog şi cercetător al com­

p'ortam en tel or au discutat despre munca lor ştiinţifică, despre

interpretarea rezulta telo r o bţinute şi despre convingerile lor

filosofice. Tema centrală a fost: Ce ştim despre viitor?

Suntem'

profeţi ? L oren z , pes im istul optim ist şi P opper, interpretul "ce­

lei mai bune lumi de până acum" sunt de acord că lumea noas-

. tră este deschisă, atât din punct de vedere biologic c ât şi spiri­ tual.

În luna ma i 1983 a avut loc l a Viena un si mp ozi o n cu dura ­ ta de trei zile, organizat cu ocazia a n iv ersării a 80 de an i de viaţă a lui Sir Karl P opper . Sub titlu rile "Ştiinţă şi ipoteză · ·, "Cele trei lumi··, "Soc ietatea deschisă·· s-au purtat dis c uţii Între

Popper şi col eg ii de breaslă despre gândirea sa, care ar putea fi rezumată la unn ăt oarea formulă: Aceasta nu este o lu me a c on ­

fumării a d ev ărur i lor, ci una a infirm ări i erorilor. Dar lumea

există, la fel cum există şi a dev ă ru l . Doar certitu d inea asupra lumii şi a adevărului nu poate exista.

Sir Karl R. Popper, născut în 1.9021a Y i ena , profesor (eme­ ritus) de lo _ gică şi m eto d o logi a ştiinţei la Universitatea Londra,

m emb ru al Royal Society, al Institut de F rance , al Accademia

Nazionale dei L incei şi al multor societăţ i ştiinţifice.

Konrad Loren::, na scut

în 1903 la Viena, medic şi zoolog;

,profesor de psihologie c omparată la k6n'i gsberg în 1940; dI­ rector, intre 1950 şi 1973, al In s titutulu i de ps ih olog ie compor­ tamentală Max

P lanck

din Buldem, ulterior din Seewiesen.

K. R. POPPER & K. LORENZ

8

Laureat al Premiului Nobel pentru biologie şi medicină în 1973.

Franz Kreuzer,

născut în 1929

Ia Viena, reporter, şef de

departamen t şi redactor-şef la :Arbeiterzeitung"' până în 1966; ulterior, până în 1974, redactor şef

al seviciului actualităţi; al programului 2 de televiziune al ORF Între 1974 şi 1978; din 1979 redactor-şef, iar din 1984 coordonator al ORF, Vi ena Franz Kreuzer a moderat convorbirea de la Alten­ ber5 şi simpozionul Popper. -

coordonator

.

CUV ÂNT ÎNAINTE

Î nceputu l verii anului 1919 la V ien a, cap itala monarhiei de­ strămate, aflată in momentul ma x im al crizei, la puţine luni după iarna de foamete, în care gripa span io lă a făcut mii de victime, printre care şi tânărul de 28 de ani, Ego n Schiele. La 15 iunie, în Horlgasse, sectoru l 9 al Vienei, poliţia repri­ mă cu armele o demonstraţie a tinerilor comunişti, soldată cu 20 de morţi, 70 de răniţi grav - o an t ic ipar e a inc en diul u i de la Palatu l de J ustiţie din 1927 sau a răzb oi ul ui civil din 1934. Cu pu ţine zile în urmă, la 28 ma i , la celălalt capăt al lumii avea loc un a lt eveniment: două vase de observaţie trimise în Pacific de către institutele britanice de cercetare au misiunea să inregistreze ştiinţific un fenomen a s tro nomic rar, o e clipsă to­ tală de s o are . F aptul nu se intâmpla nici pentru prima , nici pen­ tru ultima dată. Dar in cazul acesta o e chipă specia lă de cerce­ tători are însărcinarea deosebită de a măsura exact, la fracţiune de secundă de arc, unghi u l luminii care cade de pe mar ginea Soarelui, in momentul în care discul solar este c o m plet acope­ rit d e Lună. Rezultatul măsurătorii fusese deja anticipat : nu tre­ buia decât confirmat faptul că lumina deviază foarte puţin, Îns ă evident, de la traiectoria ei, calculată după reg ulil e ge ometriei euclidiene. Această abatere de la traiectorie a fost pre zisă de cel care pretind ea că a schimbat radical geometria euclidiană şi teoria newtoniană, recunoscută de secole ca adevăr absolut al ştiinţelor naturii : Albert Einstein. Este de prisos a preciza re­ zultatul exp erimentului. Einstein a avut dreptate : lumina nu cade recti liniu ci curb, fiind deviată (aba tere măsurab il ă) de către imensul câmp gra v i taţ ional al Soarelui. Un singur om a plasat cele două evenimente de la începutul verii anului 1919 intr-o relaţie de rel e va nţă mutuală. Este vor­ ba de vienezul de 17 a n i , Karl Raimund Popper, care, pe de o

10

K.

R. POPPER & K. LORENZ

parte, a fost martor al ciocnirii cu po liţia vieneză, iar pe de altă parte a urmarit cu sufletul la gură desfăşurarea e xperim entulu i vizionării eclipsei de soare.

Popper a examinat p re tenţ iil e absolutiste ale teoriilor politi­

ce din vremea sa şi, având înze strarea intelectuală necesară, a

comparat pretins a ştiinţă a pol iti cii cu ceea ce el plasea ză în centml p ro gresu lui şti inţifi c, şi anume lumea ideilor einsteinie­ ne. În focul chinuitoarei întâmplări din tinereţe el îşi dă s eama de deosebirea esenţială dintre fanatismul politic pseudo-ştiinţi­

fic şi adevărata ştiinţificitate. Ideologiile po litice istoricizante

- precum marxismul, care este pentru el un prim exemplu actual şi rasismul nazist, pe care l-a criticat din plin şi, consi­

d erându- l nesati sfă căt or, nu i-a mai acordat multă atenţ i e incearcă să se sustragă oricărei infirmări, ele nesupunându -se

nici unui test privind adevillul, corect itu din ea şi uti li tatea lor.

Dimpotrivă, ele încearca să interpreteze infirmarea afirmaţiilor lor, in condiţiile date, drept o con firmare a corectitudinii lo r. Un s i s tem care se autosigilează în mo d asemănător este identi­ fi ca t de Popper în ps i hanaliză . Daca re s p in gi teoria refulării, te do v ede şti a fi un ul ce refulează ceva neplăcut, confilmând ast­ f el tocmai ceea ce doreai să infirmi ... Spre deo seb ire de aceas­

tă atitudine, Ein ste in este cel care îşi ofera în mod deschis teo­

ria asaltur i lo r contestatare; astfel, dacă măsurătorile din ziua

că lumina se propagă prăbuşit.

ecl ips ei totale de soar e ar fi demonstrat

recti liniu , teoria relativităţii s-ar fi

Popper int errelaţionează exp erienţele anului 1919 şi găseş­

te o formulă generală de înţelegere a lumii, care

va d et erm i na, mai târziu, prezenţa obl igatorie şi repetată in dex uri le tuturor cărţilor serioase de filo so fi e

o jumatate de secol a nu me lu i lui în

şi teor ie a ş tii nţ e i. Potrivit acestei formule, lumea noastră nu este o lume a co n firmării adevămrilor, ci o lume a infirmări i erorilor. Dar lumea exi stă, la fel cum există şi adevărul; doar certitudinea asupra lumii şi a adevărului nu poat e exista. Aces­ ta este realismul critic. Popper a prezentat în faţa unui public entuziast această bo­ gată lume a id eilor sale, în cadrul unui s i mpozion o rgan izat de studioul din Viena al Radiodifuziunii au s tri ece şi de departa-

VIITORUL

11

ESTE DESCHIS

mentul de cultură al oraşului Viena, în colaborare cu docentul Friedrich Wallner de la Institutul de F ilosof ie al Universităţii vieneze, simpozion ale cărui lucrări au avut loc în vechea pri­ mărie a Vienei, timp de trei zile, între 24 şi 26 mai 1983. Preludiul acestui simpozion: o convorbire .. la gura sobei" intre Karl Popper şi Konrad Loren=

Popper, născut în 1902 şi Lore'lz în 1903, ambii la Viena, sunt prieteni din tinereţe, mai bine zis din copilărie. Cei doi oameni de ştiinţă au luat-o pe drumuri diferite atât in ştiinţă cât şi în v iaţă şi n-au mai ştiut multă vreme nimic unul de celălalt. C âteva decenii mai târziu, la o manifestare ş ti in ţ i fi că, Karl Popper a trebuit să-i amintească lui Lorenz: "Dar, Komad, sunt eu, KarL " Convergenta semnificativă a cunoaşterii şi a con­ vingerilor la care au ajuns cei doi savanţi pe parcursul vieţii nu are aproape nimic in comun cu p rietenia lor din tinereţe; in schimb, es te o impresionantă demonstraţie a confluenţei gân­ dirii ştiinţifice şi filosofice din acest secol. Convorbirea din tre Popper şi Lorenz, care a avut loc in 2] f ebrua rie 1983, la "gura so bei în vechea vilă a lui Lorenz din Altenberg, în faţa came­ relor de luat vederi, a arătat apropierea considerabilă dintre spiritele celor doi, dar şi controverse interesante, printre care cele in problemele privind configuratiile, respect iv ipotezele, şi mai ales aşteptările omenirii despre viitor. Lorenz se declară a fi cel care avertizează permanent, chiar dacă mereu inclinat spre optimism, iar Popper (care pune; accentul pe non-cunoaş­ terea noastră) se declară un interp ret critic, dar în esenţă con­ vins, "al celei mai bune lumi de până acum, aflat în căutar�a dificilă a unei lumi şi mai bune". Cei doi împărtăşesc Însă aceeaşi convingere că lumea noastră este deschisă, atât biolo­ gic cât şi spiritual. Nimic nu este mai fals decât convingerea lui Ben Akiba că "totul a fost deja". Dimpotrivă, opusul ei, că ni­ mic nu a fost încă, este adevărat. . .

"

Viena. decembrie 1983

Franz Krelcer

VIITORUL ESTE DESCHIS O convorbire ,.Ia gura sobei"

între Konra d Lorenz şi Karl R. Popper*

Kreu=er: Domnule profes or

renz, p en tm inceput

ar

Popper, domnule profesor Lo­

t re bu i să explicăm caracte rul aparte al

acest ei convorbiri. Ea nu este un interviu, nu este o dispută nici o dezbatere, căci pentru aceasta

ar

,

fi necesară o audienţă

mai largă. Ea es te o con vor bire "la gura sobei" intre vechi prie­

teni, iar eu mă aflu aici doar pentru a impulsion a discuţia. Tre­

buie să fie o discuţie intre d-vo astră domnilor profesori. Ocazii biografi ce sunt suficiente: două aniversări a 80 de ,

ani de viaţă, una anul trecut, alta în acest an. Aşadar, ne este poate permis să incepem cu p uţin 'sentimentalism şi nostalgie.

În

această situaţie cuvântul de ordine ar treb u i sa fie Selma

Lagerl6f; se ştie din biografiile d-voastra câtă impOitanţă au avut cărţile Selmei Lagerl6f în copilăria d-voastră. Loren=: Cum ne-am cunoscut, ne-am jucat de-a indienii. Karl incepuse încă de-atunci să apuce de coarne pozitivismul

şi Şcoala de la Viena. Noi, ceilalţi, eram copii încă. La jocul de-a indienii l-am legat pe el, ca "faţă palidă" de copac, dar nu s-a supărat niciodată. Referitor la Selma LagerlOf, aşa cum a spus Karl atât de drăguţ, amândoi am fost influenţaţi de ea, cu singura deosebire că el s-a indrăgostit de Selma LagerlOf, iar

eu d e g âş te l e sălbatice.

var

o

În

ceea ce mă priveşte, a fost intr-ade­

perioa dă hotărâtoare. Faptul că eu m-am decis pentru

gâştele sălbatice se află În strânsă legătură cu convingerea mea, de la bun început, că animalele sunt şi oameni. '" Această convorbire. la care Franz Kreuzer a luat parte ca moderator. a

avut loc la 21 februarie 1983 in casa lui Komad Lorenz din Altenberg, Viena.

14

K.R.POPPER & K.LORENZ Popper: Pe mine Konrad m-a impresionat fomte mult, fiin d

o vitează căp et enie de indieni. Despre p o z i t iv ism şi despre

Şcoala de la Viena însă, ştiam pe atunci la fel de m u lt ca el s au ,

ca oricare alt indian, adică nimic. Selma Lagerl O f a lăsat o pu­ ternică impresie asupra mea, dar în mo d special m-a influenţat po vestea despre câinele de vânătoare Karl- şi m icul elan Blană­ cenuşie.

Kreu::er: Este într-adevăr o poveste foalte frumoasă ... Popper: O poveste e xtraord in ară despre prietţ!ni a dintre oameni. M-am îndrăgostit de Selma Lagerlăf şi i- atn re c itit mereu cărţile. Nu le-am în drăgit pe toate la fel, de exemplu Povestea lui Gosta Berling nu mi-a p lăcut n i ciodată .

Loren:::

Înţeleg ...

Popper: Poate cel mai frumo s roman al ei este Das heilige

în timpul primului război mondial şi el a fost imp re s ionant protest la adresa războiulu i A cţ iu nea este, în anum i te privinţe, de-a d rep tul înfricoşătoare. Se relatează cum,

Leben*. L-a scris

un

.

după bătălia de la SkagelTak, c a d av rele erau aruncate de valu ri pe coa sta suedeză. C ar tea este zgu dui to are prin faptul că mili­ te ază pentm sfin ţeni a vi e ţi i .

In

căutarea unei lumi

mai bune

Kreu::er: Cre d că ce l e două re mar ci despre Selma LageriOf indică deosebirile dintre motive le fun d amen t a le ale vieţii d-voastră: la unul, c onsta tarea că animalele sunt oameni, inte­ resul arzător de a descoperi asemănarea dintre animal şi om, ceea ce este comun atât unuia cât şi celuilalt; la cclâlalt, puter­ nicul angajament moral, chiar şi în sfera p o lit i cului Nu cred că e cazul să amintim acum cele două biografii; presupunem că ele sunt în mare pmte c uno sc ute. Ar tre b ui însă să încercăm a ne aprop ia de miezul teme i noastre de discuţie, şi an ume evo­ luţia, mai precis teoria lui Darwin. Aş dor i să ne îndreptăm �t;nţia a;upni unerprOble rrie- �seriţlale care în ultimii an i, a apămt în prim plan la toţi cercetătorii demni de luat in seamă, .

,

*

Viaţa sfontă. N.t.

ESTE DESCmS

VIITORUL

15

anume proble ma Oltogenezei. Cu!!UL4��YQluţ!,duală a co nşt iinţe i de sine este

condiţionată evolu­

tiv: pe de o parte de complexitatea creierului, in special a scoarţei cerebrale iar pe de altă pa11e de premisele funcţionale discrete precum orizontul întins şi cuprinzător al eXpe rienţei umane ce cuprimle nu doar lumea înconjurătoare aşa cum ne parvine ea p rin intermediul simţurilor, ci şi propria noastră

lume, inclusiv impulsuri le care prin aceasta sunt supuse con­ trolului comportamental. Apo i, avem percepţia obiectelor şi, legat de ea, posibilitatea de a inregistra desÎaşurarea p roce se l or din lumea reală pr i n intermediul unui simţ dezvoltat al timpu­ lui; Ia acestea se adaugă exceptionala creştere a capacităţi i de învăţare prin asimilarea de structuri ale rea lităţi i (Wirklich­ keitsstruktllre1l) şi disponibilităţile lor comportamentale legate

de me morie. Această capacitate de a rep rod u ce ex pe ri enţ e vagi reprezintă şi premisa i dent i tăţi i t em porale, a istoricităţii fiinţei umane. Perfecţiunea percepţiei obiectelor este totodată legată de propriul corp al celui care percepe, corp a cărui reprezentare

in cadml sch em ei c01pului este surprin zător de exactă şi com­ pletă şi în cadrul căreia îndeosebi ex perienţa durerii re prezint ă un

moment i mportant al rel a ţiei individului cu sine (Selbst­

bezug).

Cât priveşte produsele funcţionale ale creierului uman, ca­ pac i tăţii acestuia de a realiza performanţe

îi corespu n de o clasă

specială de ·produse de performanţă. Prin creşterea performan ­

ţei cerebrale devine posibilă nu numai dezvoltarea unor mode­ le ale realului a decva te in calitate de ipoteze despre lume, ci şi

a unor modele de realităţii v irtual e, altfel spus, a unor obiecfe­ model -

şi

asta este esenţial. Prin aceasta copierea şi repro­

ducerea lumii devine automat creare de lumi posib ile la nivelul capacităţii imaginative, fapt ce include proiecţia în v iitor a unor desfăşurări situaţionale posi b i le dorite sau aşteptate, eventual a c elor care constituie sursa unor temeri. Această pu­ tere imaginativ ă este strâns legată de limbaj, mai precis de ca-

VIITORUL ESTE DESCmS

75

paci tăţ i le creierului no stru care au făcut posi bilă învăţarea vor­ bi ri i de -a lu ngul istoriei o m enirii . Iar vorbirea implică faptul ca p ro d us el e prelu c rării informaţiei descrise mai sus, cum ar fi

schema excitaţiei pr od use de un obiect, de un eveniment, ori

de o s itu a ţie, sunt supuse unui proces de codificare complet

nou în

rapott cu codificarea c omple xa de tip neurofiziologic a

se m nalulu i, simplificând incredibil obiectele, evenimentele şi

situaţiile v i zate, fiind totodată în măsură să intervină asupra

uno r grupe înt regi de obiecte în sensul reprezentarii lor simbo­

lice . Abia acum sunt posibile gândirea, p l an i ficarea, actiunea şi me mo ria în perfecţiunea lor umană iar, mai depmte , reali::area prin intermediul formulării cu ajutorul l imbaj u lu i a unor con­ strucţii i mag inat ive în d irecţia fabricarii de unelte sau de pro­ duse ale tehnic ii .

Acestei lumi, marcate prin limbaj, a pro duselor acti v ităţi i

scoalţei cerebrale îi cores punde lumea 3, ad ica suma şi ordinea

autonome ale echivalenţilor realităţii e xteri oa r e , produse ale

activităţii cerebrale care, desprinse de organul lor purtător, for­

mează un nivel propriu al realităţ i i, şi anume un nivel de reali­

tate funcţională metaorganicd, capabil să-şi alcătuiască fo rme

de orga n iz ar e pr oprii şi să Ulmeze linii de dezvoltare proprii, pe care le grupăm sub numele de cultură. După cum spuneam,

aceasta este o formă de tip funcţional a realităţii, care posedă

insă pos i bi lităţi de realizare multiple. Obiectel� J umii 3 pot fj gân duri prezente În conşti i nţă purtate de p ro c��e le cerebrale şi pre.ll!c rate la nivelul mo dulelor encefalului; suma acestora, res­

pectiv

coi1strucţiile lor autonome, formează ceea ce stricto

p

sensli es � �numit cllnoaştere. E le işi află Însă rea li z are a şi în

insti tuţii , în artefacte, în d i ve r se tipuri de sisteme sociale , în

opere de artă, cărţi , muzică şi pr od us e ale tehnicii, care cre eaz ă cu ajutorul c oncepte lo r lumii 3 o a do u a natura reală, acea na-.

tură

secundă care ne dă de furcă acum. În ceea �e priveşte pro­

cesele de dezvoltare ale culturii, evoluţia nu mai reprezint ă o

uni tate de masură, cel puţin nu în timpurile istorice. Ele nu

sunt l ega te de ev oluţie ; cultura este un pr od us p o s te volut i v, al

2}rui-proces de desfăşurare este însăşi istoria, ca re, la rândul e i,

pre z in tă un oarecare par ale li s m în raport cu procesul e v o luţ iei

biologice, faţă de care tre bui� Însă diferenţiată

în mod crit i c .

76

K. R. POPPER & K. LORENZ

Creierul produce limbaj ul, limbajul produce creierul Kreu�er: Poat e că

ar

fi opOlfun să zăbovim asupra supra­

punerii celor două tipuri de evoluţie. Una dintre principalele conjectur i ale teoriei celor trei lumi este tocmai cea potrivit că­

reia limbajul îşi datorează inceputur ile creierului uman, după care limbajul lui Homo

a

produs, ind din stadiul său incipient, creierul în consecinţă, aici pare să fi avut loc un

sapiells.

feed-back, chiar utlul foarte rapid, desfăşurat pe parcursul

a

doar câtorva zeci de mii de ani. Seitelberger: Un eveniment dermitoriu al acestei evoluţii este faptul că, odată înălţarea corpului în poziţie verticală într-un moment în care creierul era încă minuscul- mâinile şi gura au fost eliberate de sarcinile lor de până atunci precum

deplasarea, mâncatul şi prepararea prăzii. Prin aceasta au fost descătu şa te posibilităţi de acţiune extraordinare care au creat o presiune

a selecţiei colosală, cum spun evoluţioniştii. Şi pentru

că veni vorba despre mană, aş dori să arăt importanta decisivă a acesteia pentru cunoaştere, importanţă reflectată de cuvântul german begreifen*. într-un sens foarte profund, Kant a d �­ numit mâna "gândire exterioară"

(das iiu/Jere Denken ) . Nu

cred că există o cara cte ri zare mai bună. La rândul său, gu ra devenit, evident, disponibilă

în

a

vederea comunicării, o comu­

nicare e moţ ională prin intermediul grimase lor şi, în sfârşit,

prin cel al limbajului ca mijloc de comunicare privitor la reali­

tate, ca înţelegere argumentativă a situaţiilor reale, nu ca sem­ nale de alarmă, inteljecţii şi alte contacte emoţionale, ca în ca­ zul animalelor. Nu substanţe, ci interac ţiuni

Popper:

Pe mine mă interesează îndeosebi in ce constă ca­

racterul nostru distinct şi, pentru inceput, aş dori să arăt că aces­ te deosebiri nu sunt de natură substanţială, că nu putem vorbi despre un ca racte r substanţial al conştiinţei. Am subliniat me* a

pipăi.

a cuprinde. a

pricepe (n. tr.).

77

VIITORUL ESTE DESCHIS

-------------- ---- ---

reu acest aspect; mai mult, am insistat asupra faptului că fizica modemă ne-a arătat că n ici materia nu are un caracter substan­

ţiaL I d ee a de substanţă s-a dizol v at, mai mult sau mai puţin, oda t ă cu dezvoltarea fizicii modeme. Un câmp nu are s u bstan­

ţă: el este compus din forţe abstracte d irecţionate ; în fiecare punct al câmpului se află o asemenea forţă. Î nsuş i termenul de forţă, introdus de că t re Newton, a fost respins, pe bună drep­

tate de materialişti ca un termen ocult, deoarece nu mai este un ,

termen material. Ac eas t ă caracteristică

trerupt; Einstein

spenstelleldel7l),

vorbea despre iar aici,

a sa

s-a d i min uat nein­

(Ge­ experimente cu câmpuri de fan ­

"campurile de fa n tom e

"

la Viena, au avut loc

n eut r on i care au evidenţiat existenţa acestor

tome. Dacă fa pt ul poate fi demonstrat în continuare, atunci

e xis tă rea lme nte

"

campur i de fantome" care se pot cons titu i

n um a i p r i n interferenţă cu al t e "campuri de f a ntome

".

Aş dori prin urmare să subliniez că nu sunt un rep rezentant

al vreunei versiuni conceptu a l e de substanţă, nici măcar în fi­ z ică darămite în domeniul conştiinţei, în ps ihol ogie înţeleg ,

.

fomte bine că nu agreaţi interacţiunea, deoare ce a fost intro­ dusă de oameni c are asociau concepte substanţialiste atât cor­ pu l ui cât şi minţii. V ech ea pr obl em ă a rapOlt u lu i corp m inte ,

-

era legată de idee a de substanţei; însă teoria s ub s tan ţelo r

a

dis­

părut Ceea ce n-a dispărut încă, trebuind, după păr erea mea, .

prezentat Îară ost e ntaţie - ca o mare prob lemă este faptul că eu (sau oricine altc in ev a) mă pot m i ş c a dacă doresc, cu a lt e -

cuvinte că voinţa exercită o anumită infl uenţă, p rin intermediul nervilor, asupra muşchilor. Printre filosofi există aş a- numiţi i filosofi ai i den t ităţii care susţin că nu există nici o p ro blemă ,

aici; în op inia mea, aceasta este o lips ă de modestie. O pro ble­ mă nu poa te

fi rezolvată

prin afirmaţia că lucrurile sunt iden­ -

tice. Asta e tot ce pot spune cu privire Ia acest aspect, con­

c1uzionând că în cazul interacţiunilor avem de-a face cu o pro­ blemă deschisă nicidecum cu o rezolvare. ,

Conştiinţa animalelor Fillen=: Potrivit lui Karl P op p er selecţi a naturală, av and un ,

car act er violent este Înlocuită de selecţia, non-violen tă, a ipote-

K.

78

R. POPPER & K. LORENZ

zel o r;

citez: "Putem lăsa teo ri i le să moară în locu l nostru". Din nu-i împărtăşesc întru totul optimismul. După mine, selecţia ip o te ze lo r poate fi mai violentă şi mai s ân gero asă de­

�păcate,

cât selecţia naturală a darwinismului. Dar n-aş vrea să antici­ pez t ema de mâi ne ,

aşa că mă voi referi la problema c onştiinţei ocupă un loc central atât în c adrul cercetării creierului, cât şi al fil os o fi ei Legat de aceas­ ta, aş dori să-i adre s e z mtrebări lui Karl Popper. Aş începe cu în treb area dacă conştiinţa reprezintă un feno­ men pur uman l e g at de ÎllÎaţişarea omulu i pe parcursu l evolu­ ţiei sale o ri poate fi identificată şi in stadii l e preumane, la ani­ male. Fenomenele de tip electric petrec ute la nivelul creierului pot fi observate şi la animale, nu numa i la oam eni Prin urma­ şi

a

dualismului, o problemă care

.

.

re, putem tra ge concluzia că e x istă şi o conş ti inţă animaliCă.

Animalele prezintă semne clare ce evidenţiază starea de aştep­ tare sau dezamăgirea, adoptând în consecinţă tipuri de mani­ festări c o mp o rtam en tale specifice. Însă a şte ptarea Înseamnă construirea unui model, adică a unui tablou sau a unui concept actual"jn vreme ce obiectul respectivei construcţii nu face mcă parte din ac tu a litate Ieri s-a spus că alcătuirea modelel o r este o .

activi tat e umană,

a discuţiei p rob lematicii ade­ ea este ab s entă în cazul animalelor. Prin urmare, se pare că ac tiv itatea de construire a m o de le lor şi minciuna nu sunt în mod n ecesar legate şi că formarea celor dintâi le este c aracteristică şi animalelor. A doua întrebare este m ce măsură p oat e fi e xp lic at COIp­ pOitamentul ani mal fără a se recurge la conceptul de conştiinţă animală. Răspunsul trebuie să fie similar cu cel valabil în cazul oamenilor, fiindcă după cum nu putem pătru nde direct în con­ ştiinţ a altor oameni la fel ca în prop ria n oa stră c o nştii nţă t ot aşa nu putem pătnmde direct În c onş t i in ţa animalelor. Dovada realităţii conştiinţei um a ne o constituie p r oduse le ei, deci lu­ mea 3 . E xis tă şi în lumea an imală pr oduse analo ge acestora, de exemplu cântecul p ăs ări lo r care are o f ormă o structură şi poate şi o importanţă asemănătoare. o

prec o ndiţ i e

vărului şi minciunii şi că

,

,

,

VTIrORUL

ESTE DESCHIS

79

.Kreuzer: Această temă a fost deja tratată în cadru l convor­ biri i cu Konrad L orenz, sub titlul " Deosebirea dintre eul-cocoş şi eul-om". Dar poate că vom putea duce discuţia mai depmte. Popper: În orice caz, am discutat-o şi în cartea Das /ch und sein Gehirn (Eul şi creierul său). Una din divergenţele mele cu Jack Eccles* a fost aplanată după ce l-am conv ins, cu multă greutate, că există motive înteme iate pentru a susţine ipotez!!. că animalele posedă o conştiinţă asemănătoare cu a noastră. C eea ce tu ai denumit "aşteptare" şi "constru ire de modele" este tocmai ceea ce eu numesc "producţie de teorii"; faptul că intr-un caz se vorbeşte de "teorii", iar în celălalt de "modele" este l ipsit de importanţă. Eu merg până la a afirma că organe le noastre sunt teori i Ochii noştri sunt teorii pe baza cărora aştep­ tăm ca lumea să ne trim ită în continuare senmale luminoase, care să j u stifice strădania elaborării acestor teorji, cu mult timp in urmă, probab i l pe vremea când eram încă peşti. Î n organe le noastre anticipăm părţi ale lumi i şi ne asumăm un risc . Noi "in­ vest im", ca să spun aşa, în organele noastre. Aşte ptările stmt o componentă a vieţii. V ieţii ii apm1ine faptu l că avem aşteptăr i, că � laboră111 teorii şi că încercăm să rezolvăm probleme cu aj u­ tOiul acestora. Toate organisme le - nu numai cele ale anima­ lelor, ci şi cele ale p lantelor - reprezintă rezolvări de proble­ me. Î n ceea ce priveşte c onştiinţa, răspuns ul meu este foarte clar şi pleacă de la ipoteza că nu doar ceilalţi oameni posedă c onştiinţă, ci ş i an imalele. Dacă aj ungem să cunoaştem în dea­ proape un câine, faptul că acesta are nevoie de iubire dev ine ind iscutab il. însă în ce constă deoseb irea dintre con şti inţa ani­ mală şi cea umană? Deoseb irea este re prezentată de limbajul uman, care face posibilă critica. Restul este mai puţin impor­ tant. .

*

şi

Aici. Popper c o mite. cu siguranţă din neatenţie. o mică eroare. păstrată german : pre numele lu i Sir Eccles. coautoruL impreună cu Pop­

de editor ul

per. al luc rării Das leII /Ind sein Gehirn. este John C.

(n. tr).

80

K. R. POPPER & K. LORENZ

Pacea

nu

este potrivnică naturii

Da, este esenţial sa putem lasa teoriile să moară în locul nostm, fiindcă le putem critica şi fiindcă aici selecţia naturală, care altfel ne-ar fi suprimat, ucide doar teoriile în locul nostru . Ceea ce spuneai despre optimism este foalte impoltant, însă nu are legătură cu acest aspect. Optimismul meu constă în afir­ maţia că posibil itatea ca Într-o bună zi să domnească pacea În sfera umanulu i nu este nici împotriva natur ii, nici împotriva evoluţiei, n ic i a luptei pentru existenţă . Cac i în loc de a ne uci­ de uni i pe alţii, noi putem da pie irii teoriile pe care le socotim nefolos itoare . Afirmaţia că realizarea păc i i Între oameni nu contravine nic i naturii, nici luptei pentru existenţă (cum s-a susţinut în repetate rânduri) nu este o profetie, ci un argument; s-a spus de multe ori - iar acum aproximativ o sută de an i subiectul a fost discutat pe larg - că realizarea păc ii ar fi con­ trară naturi i. Eu vin şi s pu n : Natura însăşi a creat o nouă d i­ mensiune a realităţii prin intermediul l imbajului şi al posibili­ tăţii de a formula teorii cu aj utoml acestu ia, ceea ce face ca pa­ cea sa nu contravină naturii. Că menţinerea păc i i este dific ilă, că este mai degrabă posibi l să ne omorâm unii pe a lţii decât să păşim pe această cale raţională, o ştim foalte bine. Cu toate acestea, aş dori sa subl iniez faptul că raţiona l itatea şi speranţa raţionalităţii nu contravin naturii.

Un

ceas c u

dOllâ cadrane

Vollmer: M i-a fost dat, în timpul unei discuţii despre pro­ grame le de studiu, să aud că ar fi oportun să se discute despre filosofii clasici, eventual numai despre aceştia. În acest caz, se naşte întrebarea: ce este un clasic al filosofiei? Un răspuns foarte simplu, care nu este neapărat greşit, este că în filosofie cineva este un c las ic dacă a contribu it în mod constructiv la rezolvarea, pe baza unei metodologii cât de cât unitare, a unu i numar însenmat de probleme filosofice . Î n acest sen s, sunt de părere ca S ir Karl este sau va fi un clas ic al filosofiei. De ase­ menea, am incercat sa descopăr l iantul metodologic despre

81

VIITORUL ESTE DES CHIS

care v orbeam ş i m-am Întrebat care este calea către o asemenea un itate . Dupa parerea mea, aic i este vorba despre trei aspecte . Am

în vedere, în primul rând, principiul fals ificari i, apl icat

teori ilor neverificab ile emp iric, denum it la mo dul general prin­ c ipiul criticab i l ităţii.

În al d o i lea rând, mă refer la princip iu l

dezvo ltării s a u evo luţiei care s e află, bineînţeles în legătură cu cel dintâi Întrucât o critică sau o fa lsificare naşte în noi imbo l ­ d u l d e a dezvolta ceva nou. Al trei lea aspect e ste reprezentat, probabi l, de caracterul deschis al şti inţei noastre . Principiu l fals ificări i sau principiul critic i i raţi onale îmi par a fi un fe l de

baghetă magică cu aj utoru l căreia Sir Karl

a

atacat, însa în

mod c on structiv, multe probleme. Acest lucru este valab i l şi in cazul teorie i şt iinţei, discutată în cadrul întâlnirii de ieri, pre ­ cum

şi în

cazu l filosofiei politice, care va face tema discuţiei

noastre de mâine, Ia fel cum este valab i l în cazul prezentei dez­ bateri, referitoare la problema rapOltului corp-minte şi la alte probleme de ace laşi gen . Formu la "prob lema rap oltului corp-minte'" sugerează că această chest iune ar fi deflll ită în mod clar. Din păcate, lucruri­ le nu stau astfel, deoarece ea conţine un întreg complex de probleme. Prima dintre ele s-ar putea, probabil, exprima prin întrebarea: câte lumi independente sau autonome sau câte sub­ stanţe există: Răspunsul ar putea fi că una, ceea ce face din el un răspuns m on ist. S-ar putea răspunde şi în mod dual ist, că lumile sau substanţele v izate sunt

în număr de două. Mai mult,

se poate, cel puţin în princ ipiu, postula existenţa mai mu ltor asemenea substanţe, lum i s au orice altceva. Î n opinia mea, în urma acestu i răspuns probl�ma rap0l1u lui corp-minte se divi­ de. Pentru monist devine o prob lemă modul de exp licare a mu ltitudin i i aspectel or, după cum a spus ş i profesorul S eitel­ berger. Dacă ex i stă o singură lume, cum se ajunge la multitudi­ nea de aspecte care, în parte, par chiar inc ompatibile? P entru dual ist, cea mai mare pro b lemă c onstă tocmai in exp l icarea asemănări lor, corelaţiilor şi rapOlturi lor. Vreau sa spun ca p en­ tru monist prob lema rapoliu lu i corp-m inte consta, îna inte de toate, în întrebarea : Cum se deosebesc acele structuri, în spe­ c ial a le creieru lu i, care posedă

dOUll aspecte,

de celelalte struc -

82

K. R. POPPER & K. LORENZ

turi, care posedă doar un aspect? În schimb, pentru dualist, problema vizează înainte de toate, pe cât posibil empiric, pre­ cizarea acestei interacţiuni. B ineînţeles, nu ştiu dacă problema raportu lui corp-minte este rezolv ab ilă pentru vreuna din cele două orientări, însă cred că ex istă totuşi in cadrul ei e lemente verificabile empiric, ceea ce-i deosebeşte pe monişti de dual işti fiind doar întrebările. Dacă vin acum şi adaug pr incipiul falsificabiltăţii sau al criticabil ităţii, cred că, din motive de simplitate - Sir Karl a explicat simplitatea asociind-o unei falsificabilităţi spo ri te ar tr·ebui probabil să se înceapă cu o perspectivă monistă. Dacă o interpretare mon istă este corectă, nu înseamnă nicidecum că o interpretare dua listă va fi infrrmabilă: ceea ce pot explica cu ajutorul unei substanţe pot oricând explica şi mai bine cu aju­ torul a două substanţe . Astfel, mi se pare că o maximă plină de sens s-ar cuveni sălnceapă cu o interpretare mon ism, pe care o putem probabil infirma doar prin aplicarea ei perseverentă. Sir Karl a atras atenţia asupra unui argument impOltant ş i interesant referitor l a darw inism, care pledează impotriva unei interpretări făcute prin prisma teoriei identităţii. Este vorba despre argumentul din cadrul acestei teorii potrivit căruia evo­ luţia nu s-ar fi desfăşurat altfe l în cazul în care n-ar fi existat deloc cea de-a doua componentă sau aspect al realităţii, deoa­ rece, conform teoriei identităţii, toate stările de fapt şi procese­ le lumii 2 sunt identice cu cele ale lumii 1 , fiind în c onsecinţă suficiente stările de fapt ale lumii 1 . În acest sens, stările de fapt ale lum ii 2 ar fi de prisos şi, drept urmare, ele n-ar putea deveni eficiente în cadrul evoluţiei. De aceea teoria evoluţio­ nistă sau darwinismul n-ar putea explica apariţia stărilor de fapt şi a proceselor lumii 2 . Mie, faptul îm i apare drept un argument zdrobitor împotriva epifenomenalismului, pentru care stările lumii 2 sunt doar fenomene de suprafaţă, un fel de reziduuri ale stărilor şi proceselor lumii 1 . Însă am îndoieli în privinţa posibilităţii de a întrebuinţa acest argument şi împotri­ va teoriei identităţii. Pentru a fi mai expl icit, aş dori să apelez la o comparaţie, mai prec is la parabola leibniziană ceasurilor, fireşte, în sprij i-

VIITORUL

E STE

DES CHIS

83

nul perspectivei dual i ste D in p ersp ec ti v a teoriei identităţii, cele două ceasuri n-ar fi d ouă ceasuri diferite, c i unul şi a cela şi ceas, dar cu două as p ecte, d e p i l dă cu două cadrane. Des igur, ceasurile cu un singur cadran sunt lucruri foalie in gen ioase , Însă pentru anumi te scopuri este mai in gen i os un ceas cu două cadrane . Popper: întrebarea se plasează puţin cam depa tte de su­ b iectu l pe care aş dori să-I d i s cutăm în mod p ri o ritar , şi anume caracterul rl. istinct a l lum i i 3 ş i al l imbajului uman ; cu toate acestea, mă voi o pr i puţin şi asupra întrebării în cauză. .

În

ceea ce priveşte teOl'ia identităţii: A fost

o

dată un mate­

ria lism , care consta în esenţă în constru irea

unui tablou a l lumi i e xtre m de s i m pl u şi de co n v in găt o r Cea mai simplă formă a a ce s t u i a p oate fi exprimată in felul următor: realitatea conţine doar mici biluţe, n im ic altceva. Biluţele respective se compOliă Într-un mod e xtre m de s implu, l o v in du- s e unele de altele. Sau, po tri v it unu i al t tablou materialist a l lum ii, n u există decât mici ob iecte care se îmbină unele cu altele . Iar comportamentul li-l cunoaştem plecând de la activ ităţile n o a s tre cotidiene din lu­ mea materială. Acesta a fost materialismul. Există o poveste drăguţă despre un tiu care, având în mână o fot ogra fi e a tatălu i său , vede în ziar un anunţ: " P ictăm porirete după fotografii'"; iar d up ă ce, dând curs an u nţului , obţine un astfel de portret al tatălui său, exclamă: "Vai, bietul meu tată, cât de mult te-ai s c h im bat ' Aşa e şi cu material ismul. (Veselie în rân d ur i l e aud itoriu lu i). A c es t material ism simplu, convingător, a avut o evoluţie deosebit de inter e s antă d ev en in d în fin al, fizică m o ­ dernă . În fizica modernă există, ce-i drept, ato m i Însă aceştia nu sunt s imp li, ci interesanţi, posedân d structuri incredibil de abstracte. E i nu se comportă asemenea stic lelor sau paharelor, ci urmează nişte legi dupa c are de exemplu, şapte ori cinci nu este ega l cu cinci ori şapte, unde pr i n c ip iu l comutativităţii mu l­ t i p l ică ri i nu mai este valabil, şi u n d e acţionează numai legi foarie abstracte . În cele din Ulmă a dispărut p ân ă şi materia, lăsând locul dej a am inti t e lor câmpuri de fantome . Prin urmare, b ietu l materialism s-a sch imbat mu lt; în ce mă pr i v e şt e , nu În­ ţel e g de ce acesta îi atrage atât de mult pe filosofi, în afară de .

'"

,

,

,

,

84

K. R. POPPER & K. L ORENZ

cre d inţa în existenţa a ceva, numit în limba en g le z ă "tough" (deci ceva "s o lid'" ) . Acest materialism este numit astăzi teoria identităţii, în c ar e eu nu v ă d nici un fel de simplitate. Nu văd în ea nici un c on­ traargument direct la ad resa altor teorii, ci doar o promis iune goa lă, des p re ale cărei so luţii n-am auzit n imic. Teoria identi­ tăţii n e pr o mite că va demonstra că, in fapt, conştiinţa no as tră este cadranul interior al unui ceas. Potrivit ei, d-voastră v e d eţ i doar cadranul meu ex te r i o r, în vreme ce pe cel interior, care · este c o n şt i inţa mea, îl văd numai eu . După mine, nu avem aic i de-a face decât cu o promisiune goa lă, cu

o metaforă

care

nu

c on ţ i ne nimic.

Omul poate minţi, animalul nu Problemele pe care le consider e s en ţi ale pr i vesc în p r in cip a l distincţia dintre limbajul uman şi cel an i mal . L ingviştii, sau cel puţin cea mai mare patte a l or , nu l-au c itit temeinic şi, ca o c onsec inţă , nu l-au înţeles cu ade v ărat pe pr o fe s o rul meu Karl Biihler, n-au remarcat importanta învăţăturilor sale. Iar dacă trebuie să în c hei cu ceva, atunci prefer s-o fac afirmând că Btih ler a spus lucruri de o importanţă decisivă penhu lingvis­ t ică, pentru muzică, pentru artă. El a atras atenţia asupra faptu­ lui că toate animalele pot, ca şi mine, să se e.1prime. Un porc care gr oh ă ie e xpr i mă o stare interioară. An imalele se e x p rimă ş i această e x p rim are poate fi c on sid erat ă , p ân ă la un anumit punct, l imbaj . După Btihler, aceasta este treapta cea ma i de jos a limbaj ului, cat·e j oacă intotdeauna un anumit rol atunc i când vorb im, dar care nu urcă p ână la n ive l ul uman. Există apo i un al d oi l ea nivel, pe care Biih ler îl n u m e ş te jimcţia de declanşare (Alls losejzmktio n ) a limbajulu CAsta înseamnă, de exem p lu, că prin faptul că vă vorbesc sper să declanşez ceva în d -vo as tră, ca v orbe l e mele vă vor imp u l s i o na să reacţionaţi la ceea ce vă s-pun . Aceasta este jill1cţia de declanşare sau funcţia comu­ nicativâ., care j o acă un ro l impOltant ş i în c azu l animalelor. La an i m a le cele mai i mp o rtan t e sunt str i gătele sau semnalele de averti=are, precum şi sem n ale l e de adem en i re , care îl atrag pe

85

VIITORUL ESTE DESCHIS

pm1eneru l de împerechere. Acesta este cel de-al d o i lea nivel. El se regăseşte la toate animalele şi reprezintă comun icarea dintre organisme. Konrad L orenz are Îară îndoială dreptate atunci când subliniază că aceste funcţii sunt cu mult mai dez­ v oltate Ia om decât la animale. Prin urmare, avem două nivele inferioare, funcţia expresivă şi funcţia comunicativă. Maj oritatea teoretic ienilor limbajului au înţe les fie doar funcţia expresivă, fie funcţia expresivă şi c omu n ic ati v ă vorbind despre limbajul uman c a ş i c um acesta ar fi doar exprimare şi c o mun i care Însă caracteristica esenţia­ lă şi revoluţionară a l im baj u l u i uman este tre ce rea dec i si v ă a a ce s tuia dincolo de funcţiile expresivă şi comunicativă, aj un ­ gând la funcţia rep rezentativă. El poate descrie lucruri care s-au petrecut acum o mie de ani, de exemplu; poate vorbi despre asasinarea lui Julius Caesar şi poate descrie lucruri care vor avea poate loc peste un an, peste sute sau chiar peste m i i de ani, de pildă despre explozia unei nebuloase din Calea L acte e Limbajul poate descrie lucruri abstracte, ca în matematică. În­ tr-un cuvânt, el nu se reduce doar la strigăte de avertizare şi de ademenire, care sunt, fără îndoială, utile în anumite momente şi nu este exclusiv legat, în cadrul formulărilor noastre, de mo­ mentu l vorb iri i . înainte de to ate, limbajul poate formula teorii, pe care, odată formulate, tot el le p o ate cri t ic a Această ip o sta ză decisivă a o mul u i a fo st în general igno­ rată de teoreticienii limbajului, cu t o ate că ea (mai puţin func­ ţia critică) a fo s t înfăţişată fo a rt e clar de către Karl Biihler În­ tr-un sCUl1 art i c o l din 1 9 1 8 . A c e a sta, mai precis posibilitatea de a formula cu aj uto ru l limbajului lucmrile acestea, îmi pare a fi fundamentu l culturii umane. _f�ptu l poate fi e x pr i ma t şi fo arte pe scurt, spunând că, prin intermediul limbajului său, omul p o a te m inţi intr-un mod în care animalele n u pot s-o fac ă . Se pot spune foarte multe despre modur i le în care acest lucru p o ate fi an a li za t cu exactitate mai d ep ar te Fără înd o ială, În ­ tr-un an um it sens ş i animalele pot m inţ i Însă d o ar omul este acela care poate sii -"p ună nu num a i lucruri reale, ci şi lucmri false. Iar aceste lucruri nu sunt de regulă minciuni, ci erori. Posibilitatea de a spune ceva fals imp l ică apa riţia întregi i pro,

.

.

.

-

.

,

86

K. R. POPPER & K. LORENZ

blematici a c ău tăr ii adevarulu i şi a criticii. Acest asp ect mi se par e fundamental p entru lumea 3 , iar caracterul lui uman îl so­

cotesc

totodată d inco l o de orice îndoială.

Filosofia

rea

dăunea:::ă artei

Nu ştiu câţi an i au trecut de când am început să intervin în favoarea ·lui Biihler în această ch e st i une însă până în prezent nu am ştire de nici un e c ou ,1 demersului meu ; de aceea, aş dori să repet aic i că este tipic p en tru superficialitatea intelec­ tuală a vremurilor n o astre faptul că se vorbeşte mereu despre l imbaj ca şi cu m a cesta n - ar fi altceva decât co mun icare co­ municare şi expresie. Accentuarea acestei din urmă funcţi i a l i mbaj ul u i a dus la ap ar iţ ia expresionismului. Ce este arta, p otri v i t c onc epţiei genera le? Este exprimarea personalităţii : eu, artistul, am cea mai mare imp o rtanţă în artă; eu trebu ie să mă exprim, eventual să c om uni c N imic a l t cev a nu contează în arta. Or, t o cm ai aceasta a nimicit arta. Artiştii nu sunt decât oameni şi auzin d că totul e doar expres ie, îşi exprimă şi ei sen­ timente le sau poate sp iritul epocii prezente. Acesta este ade­ varul d e sp re dec linul artei : filosofii superficiali sunt vinovaţi de prăbuş irea ei. Kreu:::er: Deci te o r ia cunoaşterii pr i v ită şi c a teorie a artei. Atât pentru astăz i, vă mulţumesc. ,

,

.

Ziua a treia: S O C I E TA TEA D E S C HISĂ ( Karl R . Popper. W . W . Bartley III . Gerard Radnitzky . Ivan S lade. A le xandre Petrovic . Peter Michael Lingens. Norbert Leser)

Popper: Aş dori să trecem mai departe, depăşind tema dis­ de ieri referitoare la l umi le 1 , 2 ş i 3. Reamintesc pe scurt: Lumea l este mediul fizic obişnuit, inclusiv organismele natu ­ �ale;l�I;;:� � 2 este· lumea experienţel or n o as tre subiectIve; de­ "Eodă liiinea s per anţ elor şi a t e m e r i l o r , lumea gân d u ril o r; a �x�· perienţe l or pe care le trăim atu nc i când citim o carte sau când cuţie i

jncerCăm-s�ă·inţe legem o teorie; lumea 3 e ste lumea teoriilor în conţinuturi lor cărţilor. Maj oritatea obiectelor lumii s;e-:-iu�a · 3aparţin şi l u mi i 1 , Însă nu la modul esenţial. O carte este un obiect fizic, aşadar un obiect al lumii 1 . Ca obiect fizic, cartea aparţine lum i i 1 , însă conţinutu l ei aparţine lumii 3 . Atun ci când cineva spune: "Am c itit Biblia", el sau ea nu se referă la faptul că a Întors paginile unei cărţi groase, ci că a înţeles Într-o oarecare măs ură conţinutul, conţinutul- lume-3 al cărţi i. Această distincţie, pe care o cons ider necesară - Iară a-i atribui însă altceva decât statutul de clasificare - a fost În ma­ re măsură respinsă de filosofi, cu toate că eu am preluat-o din filosofia veche. După cum a arătat ieri doamna Papadaki, ea se regăseşte aproape în totalitate Ia stoicii epocii elenistice. Eu Însumi am preluat ideea în special de la filosoful austriac B ol­ zano. O i dee asemănătoare se găseşte la Frege, marele filosof şi l ogici an german, care a trăit la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru. Ceea ce eu numesc "lumea 3 ", el numeşte "al treilea domeniu" (das Dritte Reich). C red că Înţe­ legeţi de ce am schimbat puţin denumirea. (Veselie în rân d u r i ­ le asistenţei). Între "al treilea domeniu" al lui Frege şi propria mea "lume 3"" există o deosebire - ea fiind singura deosebire

K. R. POPPER & K. LORENZ

88

şi faţă de lumea "enunţurilor în sine" a lui Bo lzano sau faţă de "Lekton"-ul stoicilor - şi anume aceea că eu p rives c lumea 3 dintr-un punct de vedere danvinis t. Asta înseamnă ca, în cali­ tate de darwinist, am observat că noi nu dezv oltăm doar dege­ te, och i, urech i , cum fac celelalte organisme, ci şi ochelari, aparate auditive etc ., de fapt toate uneltele posibile. Între aces­ te unelte, care într-un anumit sens există în afara noastră în mod natural ca ob iecte fizice, cel mai important este limbajul uman, cu caracteristicile lui esenţiale, care îl deosebesc radical de limbajul animalelor. În consecinţă, eu am considerat limba­ jul uman un produs al evoluţiei darwiniste şi am observat că, plasate în cadrul acesteia, a l treilea domeniu" al lui Frege şi lumea enunţuri l or în sine" a lui Bolzano pot fi înţelese Într-un m o d în care Frege şi Bo l zano nu au re uş it să le înţeleagă. Atât pe unul, c ât şi pe celălalt, lumea 3 pe care o descoperiseră i-a surprins; e i nu au ştiut cum să relaţioneze această lume cu cele­ lalte lumi. Privitor la acest fapt, Fre ge şi Bolzano au făcut diverse aluzii, Însă au vorbit foarte puţin despre el, deoarece au ştiut că este vorba despre ceva pe care nu l-au putut inţelege în totalitate. Însă, dacă priveşti "lumea 3" în acest fel darw inist, aşadar dacă priveşti limbajul ca pe o unealtă şi teori ile expuse oral sau în scris tot ca pe nişte unelte, atunc i lucrurile stau alt­ fe l. Teoriile sunt unelte asemanătoare ochilor sau urechilor � noastre, unelte pe care le folosim pentm a ne orienta în lumea , 1 , deci în lumea fizica. Aceasta este, pe scurt, teoria mea privi­ toare la lumea 3 . Ea este o clarificare, nimic mai mult. Ceea ce am adăugat este poate evidenţierea imensei importante pe care o are acea stă lume în raport cu v iaţa omului; după părerea mea, noi, ca personalităţi, existăm doar prin re laţia noastră cu lu­ mea 3 . "

"

Vorbirea n u s e învaţă ascultând

Spuneam că în absenţa lumi i 3 nu există uman itate. Esenţa noastră umană constă între relaţiile reciproce dintre noi şi lu­ mea 3 . Revenind la c el e discutate alaltăieri, menţionez că acti­ vităţile noastre sunt cele prin intermediul cărora cuprindem lu-

VIITORUL ESTE DESCHIS

me a ,

89

c are ad uc în ăuntru l no stru informaţi i le din lu m e , ca C i info nnaţi i le nu curg s in gure în noi. Dacă nu priv es c către locul desfăşurării u n ui eveniment, dacă nu sunt atent la acesta, atun­ ci el nu exista pentru mine . Prin in terme d iu l atenţiei, al intere­ su lui, noi atragem informaţiile în inte r i oru l nostru. Această ac­ t ivitate este valabilă şi în cazul relaţiei copiilor cu limbaj ul. C op ii nu învaţă l imbaj u l ascultând, ci vorbind sau încercând să v o rbe as c ă . Iar aceste încercari active de a vorbi semnifică o modalitate nouă de c rear e a limbajului prin intermediul fie�ă­ rui c op i l . Tot atunci învaţă copiii şi să asculte cu atenţie. Aici aş dori s ă adaug o observaţie : nu cred în coeficientul de inteligenţa; pentru mine, el este una din mari le neghiobii ale lum ii noastre. Şi nu e deloc e x c l u s ca el s ă duca la pierderea următorului război de catre americani, fiindcă gen eralii lor au fost aleşi p e baza coeficientului de int e l igenţă. (Vese lie în rân­ dur ile asistenţei). După păre rea mea, c oefic ientu l de intelige n­ ţă e s te o p ro st ie absoluta. Orice fermier ştie că p ăm ântu l , cali­ tatea s o lului, nu poate fi exprimată printr- o singură un itate de măsură, că avem nevoie de o descriere multidimensională a unui fragm en t de sol p entru a putea spune dacă va rodi sau nu ceva in acel loc . În sch imb, inteligenţa umana este măsurată unidimensional ; e xiste argumente zdrobitoare împotriva ,JQ" ­ ului, de exemp lu acela că Einste in a avut un coeficient redus de inteligenţă. În tr- un cuvânt, ace as ta este una dintre acele nerozii ştiinţifice care continua datorită faptu lu i că ştiinţa se răstoarna în p ermanenţă . Un u lt i m cuvânt referitor la lumea 3 : Lumea 3 e ste lumea conţinuturilor i d e at ic e, de exemplu a religiilor, · a id e olo g iil o r . Cel iuai important element al lumii 3, cel c are, pentru a ma 1 exprima astfel, sos eşte pur ific a t acolo şi continua sa se purifi­ ce, s un t teoriile ş t i inţ i fi ce - iar aceas ta nu se d ato r eaz a în nici u n c az faptulu i ca ştiinţa este autoritara sau că teoriile şti inţifi­ ce sunt în mod ne c esar adevărate - în a căror adevăr noi do ar sp er am . M i s-a pus în cârcă afirmaţia ca teoriile ştiinţifice n u sunt nic iodată adevărate. Acesta este tot un nons en s . Teoriile ştiinţifice sunt cele mai expuse cr iti c i i ; ele sunt ceea ce avem înaintea noastra în urma un ui proces de d esc â lc ire , pur ific are şi

90

K. R. POPPER & K. LORENZ

Cre d că teoriile constituie cele mai bune conţinuturi lumi 3 . Însa asta nu în s eamn ă că aş avea ceva de spus împotriva a lt or c onţ in utur i , precum cele ale literaturii ori e ti c ii În l um ea 3 ex istă nenumarate lucmri imp o rtante ; însa, dup ă cum spuneam, filosofii au o atitudine cam batj ocoritoare faţa de lumea 3 , c on si d e rân d că aceasta este de fapt lumea 2, ca lumea 3 n ic i nu există. Dup ă părerea lor, conţin utur i le cărţi lor nu exi st ă ci d o ar credinţa noastră în con ţin utu l acestora sau alte experienţe ale lu m i i 2. Cred c ă ac eş t i oameni n-au reflectat în de aj uns ; eu consider că lumea 3 este reală, existând într-un sens foarte real, adică eficace. Ea e xe rc i tă o imensă influentă asupra vieţ i i noastre; îndeosebi i d e o l o g i i l e au o influenţă deo­ s e b i tă, e galată doar de bacterii sau de alţi agenţi p a to g en i De pi l dă , dacă ne gândim la in fl u enţa i de o l o g iei naţional-socia­ liste, la m o du l în care aceste idei au înne bunit lumea 2 a unei ţări între g i ca şi cum toţi o am en i i ar fi băut butoaie între g i de alcool, vom înţe l e ge că efi c a c itatea ideilor lumii 3 nu e s te o exagerare. Iar ac eas tă eficacitate este d o vada faptulu i că lumea 3 există cu adevărat şi că trebu i e să ţinem seama de ea. Acestea nu sunt s ingure le efecte ale existenţei lu m i i 3 ; în medicină, de p i l d ă , teoriile au contribuit la prelungirea sau la salvarea vieţii a nenumăraţi oameni. Orice instrument poate fi fo losit în s c o pur i bune sau rele; indiferent dacă este v o rb a de o l opată, de un cu ţit ori de o furculiţă, cu aj utoml lo r se poate fa­ ce rau. Acest lucm este v alab il şi în ceea ce priveşte ideolo g i i le falsificare.

ale acestei .

,

.

,

­

.

Pledoarie pentru modestie Lumea 3 îşi exercită imensa s a in fluenţă a s up ra s o c ietaţi i în spec ial p rin inter me d iu l a şa numitil o r intelectuali. Eu mi-am propus sa fac propaga n dă în favoarea mo de s ti ei in te lectual e . I Există o foarte puternică trad i ţ i e a l i p s e i de modestie şi a i re sponsabi lităţii intelectuale. Prin anul 1 93 0 am lacut o g lum ă , s pun ân d că m u lţ i stu denţ i frecventează universitatea nu în vir­ tutea c o ncepţie i p o tri vi t careia acolo se află o mare c ant i t ate de c un o şt inţe din care speră să-şi însuşească o parte, ci pentru a -

­

,

VIITORUL ESTE DESCHIS

91-

învâţa sti vorbeascâ ininteligibil şi cu cât mai mult efec t. Aceasta este tradiţia intelectualismului.

La acea vreme am spus-o ca pe o g lumă , însă după ce am devenit eu însumi pro­ fesor universitar am observat îngrozit că, din păcate , aceasta este rea litatea. (R âs et e ) Există în un iv ers i tăţ i o tradiţie care l eg i time a ză această atitud ine tradiţie pe care o putem desemna p rin t e rm e n u l hegelianism. Mai cu seamă In Germania, Hegel se bucură de o foarie mare adm iraţie. D at orită faptulu i că el a conceput cuvinte mari, oamenii îl socotesc un mare filosof. În fapt, este vorba despre o nemaiîntâlnită lipsă de modestie in­ telectua lă, care bântuie printre intelectuali. Împ otriva ei aş dori să mi l i te z în anii care mi-au mai rămas. Şi aş vre a să introduc o nouă modă. Cu toate că n-am urmărit până în prezent acest l uc ru fiind mereu împotriva modei şi neţinând niciodată pasul cu ea acum aş dori să introduc moda modestiei inte l ectuale a perma n ente i reflecţii asupra a c eea ce cunoaştem . Trebuie să fim în p erm an en ţă p e rfect conştienţi de imensitatea necun os­ cutului. Şi to c m ai ştiinţa este cea care ne arat ă cel m ai bine ceea c e 11/1 c unoaştem; noi tre b uie să pr iv im ş t i inţ a În special prin pri sm a faptul ui că ne conduce peste tot către limite, aj u ­ tându-ne să "edem că d e fapt nu ştim nimic . Aceasta este noua modă pe care aş dori s-o introduc printre in te l ectuali; ea n-ar fi d oar o nouă modă, ci şi una mai bună. .

,

,

,

,

Denaturarea lui Immanuel Kant Aş dori să mai adaug ceva referitor la Hegel, fiindcă aceas­

t a ne

va con duce la tema "societăţi i deschise". Cu u n an sau doi În unnă am fost la T u b in gen , unde am ţinut două seminarii de seară, unul pentru teologi, altul pentru filosofi. Cu ace a stă ocazie le-am reproşat filosofilor că atitudinea intelectualilor german i, al c ăre i ton a fost dat de filosofi, a făc u t p os ibilă apa­ riţia h it lerismu lui. I deo logia nazistă n-ar fi fost p os ib ilă dacă filosofii germani ar fi ştiut ce este aceea responsab il itate in­ telectuală. Însă pentru ei aceasta era ceva c om p let necunoscut. Sarcina lor era aceea de a vorbi ininteligibil şi de a face impre­ sie. Aşa au fost e d u caţ i şi, în consec inţă, aceasta este sarcina pe

92

K. R. POPPER & K. LORENZ

care

au

îndeplinit-o. Le-am repro şat acest lucru în cadru l unei

mese rotunde. S-au arătat îngroziţ i ; din discuţi i a reieşit ca nu înţeleseseră ceea ce le reproşam. În s a

în

cele din urma

s-au

lă­

murit. Iar acum voi face câteva remarci

tei

privitoare

l a naşterea aces­

direcţii de gândire în Germania; ele se referă la Kant, unu l

dintre oamenii cei mai admirab ili despre care putem citi în is­ torie. Un om pe deplin onest, preocupat n um ai şi nu m a i de cu­ noaştere. El a scri s o carte care conţine

idei

extra ordi nare , dar

în care atacă o problemă insolvabilă, ce-şi are originile într-o neînţelegere. Kant a vrut să arate motivul pentru care teoria lui Newton e ste adevărată. După

cum ştim astăzi ,

teoria newto­

niană este o ipoteză extraordinară. Poate c ă e adev ăr ată , însă acest lucru nu poate damentale.

fi

În ceea ce- l

demonstrat pe baza unor princip i i fun­ priveşte pe Kant, el

a

crezut ca această

demonstraţie cade în sarc ina teoriei cunoaşterii. A fost o s itua­ ţie neferic ită, din care a rezu ltat o carte, parţial

ininteligib ilă

sau foarte greu de

înţeles , Critica raţiunii p ure. Pe dep lin ones­ tă, ea este o carte extraordinară, dar foarte greu de înţeles. Kant n-a rezolvat prob lema respecti vă şi n ic i Însă

odată

cu

aceasta,

(Schwen!erstiindlichkeit) a

în

Germania

în cep ut

s-a

rezolve.

înţelegerea

difi cilă

nu

putea

să fie identificată cu pro­

funzimea. Prin urmare, daca un lucru este inte l ig ibi l, el e lipsi t . de profunzime; este falsa concluzie directă a acestui ghinion istoric . Urmaşii lui

Kant,

îndeoseb i Fichte şi Hegel, au p rofitat de

această s ituaţie Într-un mod pe care l-am descris - în spec ial în ceea ce-l priveşte pe F ichte - Într-o notă de subsol a cărţi i mele Societatea deschisă. Fichte a scris o carte în stil kantian şi a

pub licat-o anonim, împrăştiind zvonul că i-ar aparţine lui Kant a fost nevoit să dea o dezm inţire pu­

Kant. Drept urmare ,

bl ică, în care a afirmat că această carie e ste opera "foarte iscu­ situ l u i domn F ichte", oferin d astfel o excelentă descriere a

d e înşe lător ia sa intr-un A existat ş i o a doua dec laraţie de­ spre Fichte a lui Kant, făcută în faţa studenţilor, în care opera lui Fichte este denumită un fleac j aln ic . În dec laraţia lui Kant

ace s tu ia din urmă . Fichte a profitat mod care-ţi provoacă fiori.

VIITORUL ESTE DESCHIS

93

nu stă scrisă sintagma ca atare, c i următoarele: "Dumnezeu să ne păzească de prieten ii noştri, fi indcă de d uşmani ne putem păzi s inguri . . . Căci există uneori . . . şi a ş a -n umiţi prieten i, v i ­ c le n i , înşelători, care doresc să ne distrugă, folosind în s ă lim­ baj u l prieteniei . . . de aceştia şi de capcanele lor trebuie să n e ferim mereu" . Aceasta a fost o declaraţie deosebit de dură, iar Kant nu era omu l care să dea cu uşurinţă un asemenea califi­ cativ . Aşa s-a ajuns la idealismul german . Apoi a apărut He gel, un om mu lt mai talentat decât F ichte. Eu de m u l tă vreme nu-l mai citesc pe Hegel p entru s imp l u l motiv că îl socotesc nesincer. E l nu caută adevăml, c i v rea să impresioneze. Filosofia sa a fo st Îară în do i a lă prima fi losofie care s - a preocupat de pro bleme l e puterii în Gelmania; ea a constitu it o ri d ic are în slăvi a statului, în sp ecial a statu lui prusac, pe care I-a descris grand io s ca p e "marşul lu i Dumnezeu prin lume" . A ceastă fi l o s ofi e a fost pre­ luată de către Marx, care a spus că ea se află cu capul în j os, trebuind să fie p us ă pe pic ioare. C onsider aprec ierea lui Marx interesantă şi în s e mnată, în să, la fel ca şi alte spuse ale sale, ea a avut consecinţe nefericite. Am discutat acest lucru în cartea mea Societatea deschisă şi duşmanii ei, încercând să fiu drept cu Marx. N ici în prezent (după c e am auzit nenumărate lucruri care m i-au displăcut despre M a rx ) nu am renunţat la convinge� rea că Marx a fost profund impresionat de m i ze ri a pr o l eta r i at u ­ lui şi că a dorit să-I ajute. În s ă în p r e zent am ajuns să cred că Marx era un om foarte ambiţios, un doritor de putere ce se în­ răia tot mai mult, deoarece goana d upă putere nu -l ducea n ică­ ieri. EI a demonstrat - lucru esenţial la acea vreme - că trăia Într-o lume, într- o societate rea, într- o lume în care, pe de o parte, ex ista exploatare, dominaţie, foame şi mi ze rie, iar pe de altă parte d omnea luxul. În acest sens, Marx a realizat multe lu­ cmri, contribuind a stfe l la reformarea acestei lumi. Cea

mai bUIlă lume care a existat până acum

Teza mea referitoare la prezent este unnatoarea: Noi trăim aic i, în vest - ştiu că există şi o "lume a treia" în care lucl1.uile

94

K. R.

stau a l tfe l

-, in

POPPER & K. LORENZ

lumea ) cea mai bună,

cea mai dr eaptă şi mai

grij u lie pe care a cunoscut-o i s t o ri a, În l umea liberă, in care putem vorbi liber. Este o lume cum 11-a mai fost n ic i când până acum. Şi aş dori să a d au g că la b u n ăt ate a lum i i noastre au con­

tribuit în parte şi marxiştii; m ă refer la o am en i ca primam l Vi en ei , S e itz sau c o n sil iem l mu n ic i p a l Breih1er, c ar e au trăit pe vremea tinereţii mele şi au mcut mu lte pentm v ienezi. Î mi face p lă c e r e să recunosc

ac e st lucm. Însă multi intelectuali

cred astăzi că trăim într-o lume m izeră, lucru care n u numai că le este spus în mod repetat tineril or, dar le e st e totodată inocu­

lat în permanenţă. Este de la sine în ţe le s că în l ume a noash·ă ar fi ab surd să susţii că ea nu ma i p o a te fi

e xi stă şi b ine şi rău ;

perfecţionată. E ste sarc ina n o as tră şi a tinerei g ene raţi i aceea de

a

face lumea

mai b ună , cu adevărat mai bună, nu să Înrăută­

ţe a s c ă luc rurile. Dacă tineri i privesc lu m e a ca pe o lume mi ze­

ră, resp ingătoare, atunc i e i în ş i ş i dev in ne fer ic iţ i , n e fe r ic iţi

Într-o lume extra ordinar de fru m o a s ă - mă g and e sc , de exem­ În p lu s , ei trăiesc şi lips iţi de recunoştinţă in ace a st ă lume, faţă d e care ar avea n umer o a se îndatoriri, in car e mu lte lucruri ar pu t e a fi îmbunătăţite , în care h·ăiesc o ame n i

p lu, la Austria .

suferinz i ce trebu ie aj utaţi.

Aceasta este pr i n c i p a l a mea teză : Trăim într-o lume b u n ă ,

însă m as s -m ed i a , jumaliştii, inte lectual i i, cred că trăim Înh·-o

l u m e m izeră ş i această c onv i n gere le este inoculată şi t in er i l or .

Ş i, ca o c on sec inţ ă , asistăm la acte îngr o z i t o ar e de terorism, ca în G er ma n ia sau în It a l i a ,

în

urma cărora o am e n i n e v in o v aţi

sunt împuşcaţi d e către tineri având idei măreţe despre o l u me

mai bună şi cre zând că aceasta se găseşte în Rus ia, de e x emp lu , sau în o ri care altă ţară comun istă, unde o ame n i i , înrobiţi, n u au dreptu l de a se e x pr i ma liber, desch i s .

Marx râmâne Mar..Bartley: Aş d o ri să ada u g cateva remarc i referitoare la criti­ Popper , So-

ca popperiană a lui M arx* . Cele do u ă cărţi ale lu i

* Vezi lista biblio grafică a luc rărilor lui W . W . Bartley III. aflată in inde­ xul participanţilor la ac este convorb iri. de la s fârşitul cărţii de faţă (n. ed. ) .

VIITORUL

ESTE DES CHIS

95

cietatea deschisa şi duşmanii ei ş i Mizeria istoricislIllllui com­ bat în m o d decisiv teoriile marxismului. Bryan M agee , socia­ list, membm al par l am en tu lu i br-itan ic , scria: "N u pot înţe lege cum un o m cu scaun la cap mai poate fi marx is t , du p ă ce a citit c r i t ic a p opp eri an ă a l u i Marx". E s te una din mu ltele voci care susţin acest l u c m , însă nu treb u i e să u ită m că există numeroşi autori marxişti care contrazic v eh em ent acest punct de vedere. Pri n tre a c e şt i a se află Emst B loch, Georg Lukiics ş i Herbelt M ar cu s e ; ei "usţin că M arx nu a fost i s torici s t, d u p ă cum afir­ mă P o pp er , pe baza unor citate din Capitalul, c i un uman ist şi un e xi s t ent i a l i s t . Ei mai spun că p re s u p u sul marx ism c ombătut de P opper reprezintă o constmcţie a lui En ge l s . Autori i respec ­ tivi nu n e agă marea influenţă p o l it i c ă a ac e s t e i c on s t m c ţii a l u i E n gel s ; ei nu neagă nici faptul că Po p per a c o nte s ta t acest marxism, rec u noscut de ţări le comuniste şi de Intemaţion a lele a I I -a şi a I II-a şi s i n gu ru l admis de că t re L en in . P rin c i p alul lor ar g u ment îm p otr iva cr it i ci i p opp e riene a lui M a r x se b az ea ză pe câteva manuscrise din tinereţe a lui Marx pe care acesta nu le-a p ub l icat niciodată şi care nu era u cunos­ cute la vre me a la c ar e Popper îşi elabora, la V i en a , cr it ic a îm ­

potr iv a lui Marx. Este vorba despre aşa-numitele manusq·ise par i z iene ale tânărulu i Marx. Argumen tu l împotriva critici i popperiene e st e acela c ă în urma de s coperir i i man usc ris e l o r par iz i en e , c r i tic a lu i P o p per ar fi d e p ăş ită . Însă, nu cu mult timp în u r m ă , acest argument a fost de asemenea contestat. În d e c em br ie 1-982 a avut loc, aici in Austria, la L inz, o conferinţă intemaţională asupra m iş cării m unc i tor e şti , în c a dm l căreia un cercetător olandez şi-a prezentat rezultatele îndelungate lor şi " r i gur oa se lor s a le stud ii ale "m an u s cri se l o r pa ri z iene . C onclu­ z ia cerc etăr i l o r s-ar p utea rez u ma sp un ând că manuscrisele cu p ricin a nu sunt decât o legendă. E le există fizic, în s en s u l lumii 1 p opp eri en e, Insă c on ţi n ut u l lor, impOltanţa lor ţinând de lu­ m e a 3, lipseşte; nu sunt nişte man u sc r i se nepublicate, pe care Marx le-ar fi putut p u blic a în anumite imprej urări , ci nişte no­ tiţe n e o rgan iz ate pe c ar e acesta l e-a lac u t c u p ri l ej u l l e c tu rări i " anumitor autori. C ontinutul e s enţi al al acestor "m an u s cr is e a fost c o n s ider a tă aşa-numita teorie a înstrăinări i, la care Marx

K. R. POPPER & K. LORENZ

96

nu nu ma i că renunţase În 1 846, d ar

a

şi iron izat-o, ca şi Popper,

în scr ieri le ante­

de altfel. Nici în opera p u b l i c ată şi n ic i măcar

rioare, Marx nu a fo s t un partizan al teoriei înstrăinării . S -ar putea spune că

P opp e r

a fost norocos că acele scrieri de tine­

reţe ale lui Marx, n ec u nos cu te atunci, nu i-au afectat critica, Însă nu s-ar putea spune că ad v er s ari i acesteia au avut doar ghi­ nion; d impotrivă, exagerarea importanţei scrierilor de tinereţe

ale l u i Marx a fost, din punctul de vedere al adev ărate i exege­ ze, în primur raud neglij entă: manuscrfsur n-a fOst studiat te­ meinic şi în mod critic ; în al doilea rând, procedeu l acestor

critici s-a bazat pe auto ritatea lui M arx, pe faptu l că ace sta a fost un mare autor, ceea c e i-a dus la supraevaluarea unu i ma­ nuscris lipsit de i mp ort an ţă d in anii tinereţii, p e care l-au p re ­ ferat sc ri er i l or de maturitate, publicate de către Marx însuş i. Cea m ai p roastă formă de conducere cu

-

excepţia tuturor celorlalte

Popper: N u treb ui e u i tat faptu l c ă societatea noa stră este în

parte rezultatul unei reforme c onştiente; acest l u cru ne poate fi

de aj uto r in continuarea reformări i societăţii, însă, ceea ce e

foarte imp ortant, oricăru i om care intră în p o l i t ic ă , fie sprij i­

n indu - s e pe teorii, fie pe noi ideo logii, trebu ie să-i fie clare două lucruri : întâ i, că a re o mare responsabilitate i nte l ec tu a l ă, iar în al d o i lea rând, că poate provoca şi daune . El trebuie să fie conştient că e ne ş t i u t o r şi că tr eb ui e să înveţe să fie deschis, că

n u are v o ie să pretindă că ştie ceea ce nu ş t ie ; trebu ie să se

su p ună au to cr i t i c i i şi să fie

în

stare să-ş i pe rfec t i o ne z e mereu

ideile despre st at şi soc ietate. L ider[ism]ul po l itic este o pros­

tie.

E n g le zu l H. G.

Wells a spus odată foarte frumos şi simplu:

" Grown men do not need leaders ", ceea ce

s-ar

traduc e prin

" oamenii maturi n - au nev o i e de con ducători" . Dar nici nu tre­ buie să înce rc e să apară ca lideri .

Ş i dacă tot am ajuns la insp irateIe remarci englezeşti, aş vrea să mai a da u g două observaţii ale l u i Church il l . Prima s u nă astfe l : Pericolul socialismu lui constă În fap t u l că " Dur civil ser­ vants will bec ome o ur u nc i v i l mas t e r s · ' . T ra d u s t e x tua l ,

" c iv i

l

97

VIITORUL ESTE DESCHIS

servant" înseamnă "servitor c i v il

"

sau "funcţionar civil" ; este

v o rb a de un funcţionar aflat în serviciul c i v i l serv iciu care se ,

deosebeşte de serviciul militar. Însă cuvântu l are două sensuri :

"civil'· înseamnă în eng le ze şte şi

"

p o l i t ic os

",

iar "our civil s e r ­

vants", serv itorii noştri p o l it i co ş i , pot deven i " our uncivil mas­ ters", stăpânii n o ş tr i nepoliticoş i,

s up rav e gh et o ri i noştri bru­ s o c i a l is mul u i ; în ce mă p r i ve ş te îm i este c un o sc u t ace s t pe r i c o l Ceala ltă remarcă a lui Churchill, care are o deosebi>ă im­ pOltanţă ş i care a tin ge tema convorb irilor noastre de azi, este : ,,0 d em o c ra ţi e este cea mai rea formă de c on d u c ere - cu s in­ gura e x c epţi e a tuturor cel orlalte". S en s u l ac e ste i re m arc i e s te c ă n i l exista form e de conducere bune, ci doar forme de con­ ducere rele care nu au nici o şansă de îmbunătăţire şi c are pot fi în lăturate doar prin violenţă, şi forme de conducere rele în c are guvemanţii pot fi În l ăturaţ i prin vot. C arac te ri st i c a cea mai im­ portantă a d e m o c r aţie i constă in po s ib i l i tat e a d e a sch imba c on ducăt o r i i fără focuri d e armă. Restu l d ep inde de cetăţeni, de d e m o c ra ţi Democraţia nu p o ate fi ma i bună decât democra­ ţii. Democraţ ii tre b u ie să muncească p entru perfecţionarea ei, acesta este esenţialul. A te p l ân ge d e d e mo cra ţ i e e u n non s en s R ăs p un s u l dat celui ce se p l ân g e astfe l este : Ce-ai făc ut tu pen­ tru a îmbunătăţi de m o cra ţi a? tali . Aşa a prezentat C h ur c h i l l p er i c ol u l

.

,

.

.

Instincte ce tânjesc dupa ep oc a de piatrâ Radnit::.ky: Aş d or i să e xpun câteva teze d e s p re relaţia din­ tre teoria cunoaşteri i şi filos ofia p o l i t ic ă Prima teză este urmă­ toarea: Poziţiile din filosofia p o liti c ă îşi au rădăcin i le în pozi­ ţiile din teoria c un oa şt er i i În teoria c u n oa ş t er ii există o d ilemă, care ar putea fi numită d il e m a filosofiei a rgume ntăr i i (das Di­ lemma der Begriindungsphilosophie). Dacă vrei să ar gu me n­ tezi o propoziţie c u aj utorul pro p oz iţ i i l o r, poţi fie să c on t in u i procedeul ar gumen tări i fie să- I în trerup i Dat fiind că regresu l la infinit şi circularismul l o g ic nu reprezintă, din punct de ve­ dere logic, p o s i bil i tăţ i pract ic ab il e , rezu ltă că posib i lităţile rea.

.

,

.

98

K. R. POPPER & K. LORENZ

le se reduc la dilema : ori o ruptură d o gmatică gu men tări i ori scept i c is m ,

a

procedeului ar­

.

A d oua teză : A c east ă dilemă a t e o r iei c u n o a şter ii , care face parte din stilul de gândire al filosofiei ar gu men tări i are ca re ­ p l ică in filosofia politică, alternativa: ori d o gmat ism în forma subordonări i individului faţă de c o l e ct i v it ate ori an arh ie Cu a c ea st a se naşte întrebarea dacă alternativa în cauză constituie intr-adevăr o dilemă. A treia teză: În cazul modl1 lui de viaţă reprezentat de mi­ c ro grupur i le comunităţilor tribale această alternativă constituie intr-adevăr o d i le m ă . Omenirea a trăit h'e i sau patru milioane de an i în m ic i cete de vînători sau culegător i; Într-un asemenea m i c ro gru p fac e - to - fac e toţi membrii se cunosc p e rso n al şi pot intra în c ont act d irect un ii cu alţii. în cazul în care ar prac­ tica anarhia, un asemenea gmp ar d i s p ăr ea ca grup ; nu-i rămâ­ ne decât alternativa subord onări i individului faţă de colectiv i ­ tate. Sălbaticul este u n c olec ti v is t s i lit de împrejurări. Instituţ ii­ le n oa s tr e morale sunt a dap t at e formei d e viaţă a microgmpu­ lui, fiind as imi late incă din faza soc ial izării copi il o r ceea ce are drept consec inţă faptu l că e le ne domină şi a s tăz i emoţ iile. Însă dac ă în vremurile moderne principiul subordonării in d iv i ­ dului faţ'l de c o l ecti v i tate este în continuare pr iv i t ca unica mo dal itate de menţinere a o rd in i i sociale, atunci se aj u n g e cu necesitate la totalitarism. Prin urmare, colectiv ismul modem este o încercare d e intom'cere la stadiul omului sălbatic. A patra teză: F ilQsofia m gu men tăr i i reprezintă fun damentul ep istem o l o g ic al a c ele i perspective d i n filosofia politică car e pl e d ează pentru o planificare cuprinzătoare. Este poziţia denu­ mită de Friedrich von Hayek ,,raţionalism constmctivist". Esenţa ei constă În cred inţa că Întotdeauna e posibil să obţ i i rezu ltate mai bune pr i n int e rme d iu l p l an i fi cări i decât printr- un proces autoordonator care, asemenea unei "mâ ini invizib i le", creează o o rdine spo ntană De ideo l ogi a p lanific ări i central iza­ te ţine şi h o li s m u l aprec ierea p otr ivi t căreia co le ct iv itatea şi nu indiv idul se află în centru', că statu l ar trebui să s erv ea sc ă co­ lectivităţii şi nu individului. În ce măsură se bazează ide o l o g ia plan ificări i cenh"al izate pe filosofia ar gu mentării ? O pol iti c ă de ,

,

,,

.

" ,

,

"

.

,

99

V IITORUL ESTE DES CHI S

plan ificare c u p rin z ă to ar e este raţi onală numai dacă plan ifi c a ­

torul p osedă cunoştinţe sufic iente despre fun cţ i onarea societa­ ţii. Cu cât e mai cuprinzătoare restructurarea plan ificată a so­ c ietăţii, cu atât mai vaste şi mai s igu re ar trebui să fie cunoştin­ ţele deţinute de instanţele p lan ificări i centra l izat e . A c incea teză : D i l ema "ori dogmatism, ori anarh ie"", care pentru m o d u l de viaţă al m icr o grup u l u i este cât se p o at e de rea ­ lă, nu mai constitu ie o dilemă p ro p r i u - z i s ă în ca z u l macroso­ c ietăţii abs tracte (flbstrakte GrojJgesellschaft). În acest context dilema d i s pa re În dată ce apare o a tre ia posibilitate. Criticis­ mu l l u i Karl P op per oferă această a treia p o s ib i l i tat e . În dată c e se recun oaşte că şi in domeniul p o l it i ci i este posib ilă o rezolva­ re ra ţ i o n a l ă a prob leme lor, d i l e m a dispare . M odelul so luţio n ă ­ r i i raţ i o n a le a pr ob le m e lo r este acelaşi În toate do men ii l e : j o c u l comun al creativităţi i şi criticii. E s te in esenţă un model evo lu­ ţion ist, care îş i are corespondentul în d o me n iu l b io logiei în j ocu l comun al mutaţie i şi selecţiei . P e parcursul evoluţiei cu lturale s-au nascut treptat premise­ le unei soc ietăţi a oamenilor l iberi. Cu alte c uv i nte , a de v e n i t p o s ibilă crearea unui asemenea tip de s oc i et ate , în cond iţi ile în care oamenii doresc aceasta. Dintre ac e s te p re mis e fac p arte formarea unei tradiţii critice avân d adevărul drept principiu re­

gu lativ, recun o a ş te rea

failibilităţi i de

principiu a capac ităţi i

umane de cunoaştere şi înţe le g ere a faptu lui că d i s c u ţia raţio­ nală c o n s t i tu ie în blemelor.

orice domeniu un

mij loc de rezo lvare

a

pro­

De aceea, una dintre premisele s ociet aţ i i deschise este insti­ tuţionalizarea criticii.

nalizat o

Î n sisteme le

d emoc rat i ce s-a

institutio­

formă de c r iti că faţă de guvernanţi : p os ibi l itate a a le­

ger ii prin vot a c e l o r ce gu v em eaza. O guvernare e ste l e giti ­ mată d e m o crat i c doar atunc i când le

o feră

cetaţenilor aceas tă

p o s i b i l i tate. În aşa-numite le dem ocraţii p o p u l are le este inter­

zis cetăţenilor chiar şi dreptu l

totul

de a-şi

e xp ri m a opţiunea cu aj u­

p i c i o are l o r , prin p le care; din punctu l de vedere a l deţ ina­

tori lor p u ter i i această p r o ce d u ră

este

raţionala, cac i altminteri

un p r e ţio s c api t al uman ar parăs i ţar a . C azu l ideal ar fi o com­

petiţie între state penhu atragerea cetăţen i l or. Acest lucru ar fi

1 00

K. R. POPPER & K. LORENZ

fo lositor şi în O ccident ; astfel statele s-ar preocupa mai mult de sporirea atractivi tăţii ca patrii adoptive. Pe scurt, cazu l ideal ar fi o competiţie a sistemelor şi o intrecere între state. Căci la fe l cum în ştiinţă competiţia teorii lor este de neinlocuit pentru progresul cunoaşterii, tot aşa co mp et iţ ia i deilor pol i t ice este de neînlocuit pentru perfecţionarea instituţiilor. Ce se înţelege însă aici prin "perfecţionare"? Metoda demo­ cratică e formală; singură, ' ea nu poate înfăptu i o societate a oamenilor liberi şi, asemen i oricărei metode, ea poate fi uşor fo los ită abuziv, degenerând În tr o dictatură a maj orităţ ii. Con­ ceptul de societate deschisă pune accentul pe rolul discuţiei ra­ ţionale şi a criticii. Dar, asemeni c o nceptului de di s cuţie raţio­ nală şi acela de societate deschisă rămâne formal. A şasea teză: Punctul de v ede re valoric ( Wertstandpunkt) trebuie introdus printr-o luare de poziţie; numai atunci când este făcut explicit un punct de vedere valoric, un sistem moral po ate fi supu s criticii raţiona le. A şap tea teza: Un s istem moral se fundamentează pe un anumit pOltret uman şi pe un anumit ideal uman A opta teză: Metodologia lui Karl Popper a creat posibili­ tatea optimizării acestui portret uman. Tradiţiei dominante în istoria fi losofie i, a filosofiei argumentăr i i în sensul raţionalis­ mu lui clasic i se opune raţionalismul critic, care sublin iază fap­ tul că nu suntem obligaţi să dogmatizăm o poziţie sau alta. Punctul de vedere valoric care stă la baza societaţ i i deschise în sens popperian se fundamentează pe un portret uman care re­ cunoaşte, pe lân gă failib i l itate, şi unicitatea persoanei şi care priveşte libertatea personală -ca pe o va loare fundamentală. Dacă, plecând de la acest punct de vedere valoric, sunt supuse judecăţii diversele sisteme, atunc i întrebarea decis iva va fi: Ce marjă de l ibertate i se poate acorda individului? Sau altfel for­ mu lată: Îm câte domenii ale vieţi i intervine statu l? Di stin cţ ia cea m a i impottantă este atunci cea dintre statele de drept libe­ ra le, în care funcţionează sep araţia puterilor şi dictaturile mo­ no cratice. Filosofia raţionalismului critic constituie unul din fundamentele filosofiei societăţii deschise, a statu lui de drept libera l. Această modalitate de viaţă e s te expusă multor perico-

.

VllTORUL ESTE DESCmS

101

iar în zilele n oastre este exp u să t en d in ţe l o r aut odi stru gă ­ toare care îşi au or i gin ea în c o n fe r rrea unui caracter t otalitar i de i lor l ibera l e . le,

A egali=a Înseamnă a

suprima libertatea

o cetate este pe at ât de s o l i d ă pe cât de solidă este garn i­ z oan a ei. U şu r inţa cu care se poate abuza de ea poate fi i l ustra­

tă c u aj ut o ru l

a numeroase exe mpl e . Un stat p oate şi el aj l' n ge la c h erem u l unor cercuri de in tere se , a unor c artel ur i , a unor sind icate. Un e xe mp l u impresionant este cel al statului suedez al prosperităţii. Este interesant d e o arec e o ţară cu un cadru de­ mocratic ş i-a subminat economia printr-o i d e o l o g ie p ute rn ic e gal i t ar istă, aj u n g ân d ap oi prin p o l it ic a sa de imp oz i te pe o traiectorie c are p ân ă la urmă subm inează progresiv statul de drep t . Cauz a ace s te i e v o lu ţii e s te trans fo rm are a i de i i de e gal i ­ tate - o idee l ib era lă - în ceva totalitar. De la ideea liberala a e ga l ităţii drepturilor - unul din stâlpii de susţinere ai st atu lu i de drept - şi de la maxima derivabilă de aici a condiţiilor c o mp et iţiei oneste s-a aj uns la conferirea unui carac ter totalitar ideii e gal ităţ i i re z u ltat e l or c o m pet iţ i e i , ap o i ideii e ga lităţi i c on­ diţiilor de viaţă, mergându-se până la i dee a u t o p ică a destinelor pe cât posib i l egale. În aceste con d iţi i , se proiectează foarte p u ­ ternic pe fundal ideea de om (pr iv i t doar) ca specie. De buna seamă, această i d e o l o g i e se bazează pe un portret uman t o ta l diferit de cel care s tă la b a z a liberalismului clasic. Lui îi cores­ pun de şi i dealul statului - al statu lu i minimal, pe de o parte, şi al statului max imal, de cealaltă parte.

Aş dori să înch e i

teză provocatoare şi cu un a triv i al ă . mai bun m ij l o c de a d i struge eco­ nomia de piaţă ş i împ reun ă cu ea p re mi s e l e s o c ietăţi i des c h i s e, este c o n ceptu l de dreptate socială, inţe les ca egalitarism . în ceea ce priv e ş te tez a tri v i a l a, aceasta este urm ăt oarea : Menţi­ nerea s oc i et ăţ i i d e s ch i s e rep re z in tă o s arc in ă permanentă. Menţinerea aceste i m o dal ităţ i de v i aţă , care constitu ie o ex­ cepţie în i stor ia omenirii şi p e care doar o mica p arte a omenirii a avut n o r o c u l s-o cunoască, depinde de generaţia tânără, de cu o

Teza provocatoare este : Cel

1 02

K. R. POPPER & K. LORENZ

m ăs ura în care ace asta este decisă s-o apere, atât în exterior, cât şi în interior.

Falsa

educaţie nâ::uind către infailibilitate

Slade: Sub titlul "Soc ietatea d e s ch i să", în tem a de astăzi este vorba în primul rând despre oamen i. B in e în ţ e l e s că t em a

are multe co nve rg enţe cu pol i t i c a , dar nu numai cu ea; de aceea aş d ori să critic o in s t ituţ i e în ap a ··en ţă n ep o l it ică , şi anum e sis­ temul educaţional. Teza m e a e simp lă, dar cred că nu e lips ită de Însemnătate. Ea poate fi fo rm u l ată astfel: Aproape cu toti i suntem e du caţ i în şcoală în direcţia recunoaşterii autoritătil or. În opinia mea, nic i şcoala şi, parţial, nici universitatea, nu În­ curajează cap ac itate a critică a gândiri i umane; ma i mult, se pare că ele o reprimă. D u p ă mine profesori i au obli gaţia sa educe tân ăra ge ne raţ i e în d irec ţ i a dobândirii unei gândiri cri­ tice, as tfe l în c ât ac e şt ia să poată c ontribui în vi itor la s oc i etate a

deschisă.

La vârsta de 1 2 ani l-am intrebat pe p r o fe soru l meu de fizi­ c ă ce este energia. Astăzi ştim că răs p unsul la o a se menea În­ tre bare este foarte dificiL în să profes orul meu nu a făc ut nici o în cerc are de a-mi răs p un de la întrebare. Acesta e ste un foarte n eîn s emn at exemplu luat din viaţa m ea de şcolar; intotdeauna când încerc am să pun o în trebare critică, nu primeam nici un răspuns. F iecare d intre noi ştie că s untem s upu ş i greşelii. în împre­ jurări normale însă, n u suntem aproape niciodată d isp u ş i să a dm it em faţă de alţii faptul că suntem failibil i . Sunt şi e xc e p ţii interesan te, d e p i l d ă încercarea de a vorb i o limbă străină. La întrebarea "Vorbiţi germ an a ? " se p r i m e ş te adesea ră s p un s u l "Da, p uţin" . În ace st caz, o mu l recunoaşte bucuros insufic ienta cunoaştere a l i mb i i străine, însă în a lte domeni i îi este te am ă s-o fac ă . În mod normal, o m u l încearcă să-şi ascundă failibili­ t ate a . Faptul ar p ute a fi priv it ca un fe l de c o n sp i ra ţ i e : cu toţi i ştim cât de mu l t s un tem s u p u ş i gr e ş e l i i, cât de puţin ştim, dar nimeni nu recunoaşte asta cu p l ăce re. În şcoală am fost educaţi ca şi cum cap u l nostru ar fi o gă leată - aşa cum a descris-o

V IITORUL

ESTE DES CHIS

1 03

P opper - iar sarcina profesorilor ar fi aceea de a ne turna în capete infOlmaţia cu ajutom l unei pâlnii potrivite. Dar dacă se­ sizăm ceea ce e greşit în educaţia n oastră, atunci de ce ne este atât de greu s - o schimbăm? A îmbunc1tă,ti şcoala înseamnc1 a scc1pa de profesorii nefericiţi Popper: Am fost printre primii studenţi ai institutului p eda­ gogic din Viena . Am făcut parte d in prima p ro m o ţi e , 1 925-

1 92 7 . Unu l d in colegii mei apropiaţi de atunci, Robert Lam­ mer, este de faţă şi dores c să-I salut. Am fost, asemen i lui Ro­ bert Lammer, un entuziast reformator de şcoală. Dar, spre deo­ seb ire de practica reformei şcolare, am fost sceptic cu privire la teori i le care stăteau la baza reformei şcolare, raportându-ma întotdeauna critic la ele. La acea vreme am încercat să-mi dau seama ce este mai important pentru reforma şcolară, cum p oate fi reformata efectiv şcoala? Reflectând asupra propriilor mele experienţe ca tânăr profesor în 'ş coli slabe, am aj uns la con ­ c luz ia ca cel mai important este să li se ofere profesorilor slabi posibil itatea de a părăsi şcoala. (Aprobare în rândurile as is­ tenţei). Am observat că doar oamen ii cu o anumită încl inaţ ie - nu este vorba despre o încl inaţie inte lectuală propriu-zisă, ci de o l egătură interioară cu copiii - pot fi buni profesori. Pe de altă parte, mu lţi profesori sunt "mşfăcaţi" de şcoală, ca să spu­ nem aşa, fiind nefericiţi în acest domeniu, din care nu mai pot ieş i. În ce mă priveşte, am făcut o propunere foarte s implă: Acestor oameni, cu nimic mai răi decât alţii, trebu ie să li se construiască punţi aurite pentru a putea ieşi. Astfel vor putea ven i în locul lor profes ori tineri, dintre care o parte sunt dascăli înnăscuţi. Atâta timp cât mulţi dintre profes ori sunt înacriţi, ei îi măcresc ş i pe copii şi- i fac nefericiţi. Profesori i aceş t i a ră­ mân în şcoală până la vârsta de pensionare şi rasuflă uşuraţi când aj ung să-şi Încaseze pensiile, Atâta vreme cât în şc oală există profesori înăcriţi, şi nu puţini, care-şi terorizează elevii din motive lesne de înţeles - fiind terorizaţi de superiorii lor, de inspectori - şcoala nu va putea fi mai bună.

1 04

K. R. POPPER & K. LORENZ

Şi medicii trebuie să aibă dreptul să se înşele Petrovic: Am fost invitat astăz i aici nu în calitate de cerce­ tător indiv idual, ci de director de studii, de membru al unei co­ munităţi profesionale care se ocupă de aspectele sociale ale medicinii. Sir Karl Popper m-a rugat ca în prezentarea mea să pun pe primu l plan mai ales experienţele mele profesionale din domeniul organizării şi cercetării medicale. Voi începe cu problema cea mai dificilă: În ce mod trebuie ajutat să moară un bolnav aflat la sfârş itul vietii? Pentru med ic aceasta este o sarcină grea. Pentru mine personal, sarcina a fost şi mai dificilă, fiin dcă mulţi dintre bo lnavii mei au fost tineri suferind de cancere osoase primare şi de leucemii acute . Legat de a cea sta, experienta m-a învăţat că, atunci când un om află că are o boală mortală, el străbate, cu paşi mari, următoarele patru etape: La început nu- i vine să creadă că va muri în curând. Se gândeşte dacă nu cumva diagnosticu l e greşit. În această fază îl Iăsam pe bolnav să se îndoiască, cu atât mai mult cu cât o eroa­ re de diagnostic este posibilă în cel puţin 1 5 % din cazuri. Ceva mai târziu bolnavul ajunge la celiitudinea că are o boală letală şi se întreabă: De ce EU? Nu numai credinc iosul ci şi agnosti­ cui vede deseori în boala lui un fel de nedreptate . In aceste situaţii am încercat, de regulă, să discut cu el raţional ; a fost poate o greşeală, însă eu însumi sunt un agnostic care nu poate gândi şi oferi exp licaţii decât pe temeiuri raţionale. Când bol­ navul e sigur că va muri curând, trece printr-o fază de depresie şi speranţă. Starea depresivă e explicab ilă, pe când speranta e iraţională, constând, de pildă, în speranţa că ştiinţa medicală ar putea descoperi exact în acel moment o nouă terapie. Am încu­ raj at doar cu măsură şi cu reţmere aceste speranţe. Nu trebu ie să ignorăm demnitatea omului, nu trebuie să-I cons iderăm pe bolnav naiv. în cele din urmă, muribundul se· resellll1 ează In faţa destinu lui. În ce măsură este acest fapt psihologic, şi în ce măsură este fizio logic? Nu ştim. Eu am observat doar următoare le lucruri: Dacă bolnavul crede că viaţa i-a fost un eşec (majoritatea oameni lor gândesc astfel), el se resellll1 ează mai uşor şi-şi acceptă î