Viata lumii [PDF]

Zitiervorschau

Miron

COSTIN VIA|A LUMII

CUPRINS Tabel cronologic ................................................................................................... 3 VERSURI ............................................................................................................ 7 Via\a lumii (1671—1673) ................................................................................ 11 Stihuri ]mpotriva zavistiei ................................................................................ 16 [Compunerea lui Miron, preacinstitul mare vornic de |ara-de-Jos] ................. 17 Apostrof ............................................................................................................ 19 LETOPISE|UL |{RII MOLDOVEI DE LA AARON-VOD{ }NCOACE ... (1675) ....................................................... 21 DE NEAMUL MOLDOVENILOR (1681—1693) .............................................. 226 Glosar ............................................................................................................. 269 Aprecieri .......................................................................................................... 277

CZU 859.0-31 C 77

Textele edi\iei de fa\[ sunt reproduse dup[: M i r o n C o s t i n . Opere, vol I—II. Edi\ie critic[ ]ngrijit[ de P. P. Panaitescu. Colec\ia “Scriitori rom`ni.” Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965. M i r o n C o s t i n . Letopise\ul |[rii Moldovei. De neamul moldovenilor. Edi\ie ]ngrijit[ de P. P. Panaitescu. Repere istoricoliterare de Aurora Slobodeanu. Seria “Patrimoniu”. Editura Minerva, Bucure=ti, 1979. Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil arhaice ale autorului, respect[ doar ]n parte normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-74-042-1 © LITERA

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC Cronicar, istoriograf =i poet. 1633 N[scut ]n Moldova, ca al doilea fiu din cei unsprezece copii ai hatmanului Ion (Iancu) Costin =i al Saftei Scoarte=, nepoat[ a domnitorului Barnovschi =i rud[ cu vechile familii boiere=ti Balica =i Movil[, Costin este purtat de mic (1634) ]n Podolia, unde pribege=te tat[l s[u, care ]l ]nso\ea pe Moise Movil[, domnul mazilit. 1638 Iancu Costin =i trei fii ai s[i, printre ei =i Miron, primesc indigenatul polon. 1647—1652 Costin ]=i face studiile la colegiul iezuit de la Bar, mutat pentru un timp (1648—1650) la Cameni\a. Dob`nde=te o cultur[ ]ntins[ =i sistematic[, de profil umanistic =i clasicist, cuprinz`nd bogate cuno=tin\e din literatura =i istoria antic[, din cea polon[, de geografie, logic[, teologie =i limbi str[ine: latina, polona, rusa, la care se vor ad[uga mai t`rziu limba turc[ =i maghiara. 1651 Ia parte la lupta de la Beresteczko, unde oastea polon[ a regelui Cazimir al V-lea ]i ]nfr`nge pe cazaci. Costin va c[uta de-a lungul vie\ii s[ st[bileasc[ ]n mod constant numeroase rela\ii, politice =i culturale, cu mediul polon, preocupare ]ntre\inut[ mai ales de ideea unei alian\e politice ]ntre Moldova =i Polonia ]mpotriva turcilor. El a avut leg[turi apropiate cu Ian Gninski, palatinul de Kulm, cu Marcu Matczynski, comisul Coroanei, c[ruia ]i va dedica Cronica polon[, cu hatmanul Stanislaw Jablonowski, Nicolae Praznowski, mare prelat =i cancelar, =i cu regele Ian Sobieski, c[ruia ]i va ]nchina Poema polon[. 1652—1653 Revenit ]n Moldova, cu ]nvoirea lui Vasile Lupu, Costin se va afla cur`nd de partea logof[tului Gheorghe +tefan ]n lupta acestuia pentru domnie. E trimis pentru ajutor militar la starostele de Cameni\a de c[tre Vasile Lupu. Adeziunea lui ]n ac\iunea lui Gheorghe +tefan, dup[ ce pretendentul prime=te ajutorul trupelor polone, este primul act de mani-

4

Miron Costin

festare public[ a tendin\elor sale filopolone =i a dorin\ei de a scoate Moldova de sub suzeranitatea turceasc[. 1655 Ia parte ]n |ara Rom`neasc[ la lupta ]mpotriva seimenilor r[scula\i. 1657 }n timpul domniei lui Gheorghe +tefan, Costin ]ndepline=te prima misiune din bogata sa carier[ diplomatic[, la curtea muntean[ a lui Constantin +erban. El =i-a ]nt[rit considerabil situa\ia social[ prin c[s[toria cu Ileana Movil[, nepoat[ a domnitorului Simion Movil[, rud[ a mitropolitului Petru Movil[, care avea de asemenea rela\ii puternice cu Polonia. Averea =i cultura ]i asigur[ lui Costin un loc de frunte printre marii boieri ai \[rii, el de\in`nd func\ii de prim rang =i cunosc`nd o pozi\ie social[ de relativ[ stabilitate ]ntr-o perioad[ de dese fluctua\ii la tron. }n cei 38 de ani petrecu\i ]n Moldova cronicarul a fost martor la succedarea a 12 domnitori, pe care a ]ncercat, pe r`nd, s[-i converteasc[ pentru o alian\[ cu Polonia. Ca demnitar, el trece prin dreg[toria de sulger ]n 1657, paharnic la 1659. 1659—1660 Ca o=tean, ia parte la diferite expedi\ii militare: la luptele contingentelor moldovene=ti din oastea turceasc[ ]mpotriva lui Gheorghe Rákoczi II... 1660 Se na=te Nicolae Costin (1660—1712), al doilea dintre fiii lui Miron Costin. De asemenea cronicar. Opera lui este alc[tuit[ din Letopise\ul |[rii Moldovei de la zidirea lumii p`n[ la 1601, Letopise\ul |[rii Moldovei. 1709—1711, precum =i din Ceasornicul domnilor, traducere =i prelucrare dup[ opera lui Antonio de Guevara, Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529). (Ion L[z[rescu, ]n Dic\ionarul literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1900. Editura Academiei Rom`ne. Bucure=ti, 1979, p. 226) 1660—1664 P`rc[lab de Hotin. 1661 Eustratie Dabija ]l trimite la regele polon Cazimir. 1663 }n r[zboiul turco-austriac particip[ la lupta de la Neuhäusel, c`nd, trec`nd cu oastea lui Eustratie Dabija prin |ara Rom`neasc[, vede la Turnu Severin ruinele podului lui Traian. }n Moldova ia parte la r[zboaiele civile ]mpotriva pretendentului Constantin +erban, care ocup[ ]n dou[ r`nduri tronul Moldovei (1659-1661). Experien\a militar[ c`=tigat[ ]n aceste expedi\ii ]=i va pune amprenta =i pe con\inutul cronicii sale. Dar Costin a fost mai cu seam[ un bun diplomat. 1664 Mare comis. 1667 Mare vornic de |ara de Sus.

Via\a lumii

5

1669 Mare vornic de |ara de Jos. 1673 Debuteaz[ cu versuri despre desc[lecatul ]nt`i al Moldovei, tip[rite ]n Psaltirea ]n versuri a lui Dosoftei (ed. 1673). (Manuela T[n[sescu, ]n “Scriitori rom`ni.” Mic dic\ionar. Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[. Bucure=ti, 1978, p. 158) 1671—1673 Scrie poemul Via\a lumii, primul de acest gen ]n literatura rom`n[, ]n versuri de 13—14 silabe. Traduce un fragment din Quintus Curtius, intitulat Graiul solului t[t[resc c[tr[ Alexandru Machidon, dup[ ce au sosit de la Bahtri la apa Donului, merg`nd cu oaste asupra t[tarilor. 1672—1674 Traduce Istoria Ardealului dup[ Toppeltin. (M. T., tot acolo). 1674 }n timpul domniei lui Dumitra=cu Cantacuzino este trimis cu soli, de dou[ ori, la hatmanul Sobieski =i apoi ]ntr-o alt[ solie la Constantinopol. 1675 Termin[ vestita sa cronic[ Letopise\ul |[rii Moldovei de la Aaron Vod[ ]ncoace... (M. T., tot acolo). 1675—1683 Se refugiaz[ ]n Polonia. Mare logof[t. 1677 Scrie ]n limba polon[ Cronica |[rilor Moldovei =i Munteniei (Cronica polon[) (M. T., tot acolo). 1680—1683 Antrenat ]n obliga\iile pe care i le impuneau ]naltele ranguri politice, el men\ine =i rela\ii apropiate cu oamenii de cultur[, ca mitropolitul Dosoftei, episcopul italian Vito Piluzio =. a. Leg[turile politice ale lui Costin cu Polonia devin tot mai str`nse dup[ alegerea lui Sobieski ca rege, cronicarul ]ntre\in`nd cu acesta o coresponden\[ direct[, dup[ 1680. Totu=i, la asediul Vienei (1683) Costin se afla, cu oastea moldovean[, ]n tab[ra turcilor, al[turi de Gheorghe Duca, domnul Moldovei. La ]ntoarcere, Duca =i Costin, ]mpreun[ cu al\i boieri, sunt prin=i de polonezi la Domne=ti, l`ng[ Oituz, =i du=i ]n Polonia. Le=ii sunt ]ng[duitori cu cronicarul, c[ruia Sobieski ]i ofer[ g[zduire la Daszow. 1684 Redacteaz[ Istoria ]n versuri polone despre Moldova =i |ara Rom`neasc[ (Poema polon[). 1685 }n septembrie, noul domn al Moldovei, Constantin Cantemir, ]l recheam[ ]n \ar[. (M. T., tot acolo) 1686—1691 Scrie opera De neamul moldovenilor. 1691 Superior prin cultura sa domnului ridicat din mijlocul r[ze=ilor, opus partidelor boiere=ti filoturce=ti care sprijineau domnia (familia Rusete=tilor), adept al lui Sobieski, du=m[nit de Cantemir, Costin devine un om incomod ]n preajma domnitorului. Un complot boieresc ]mpotriva domnului, la care particip[ fratele lui Costin, Velicico, constituie momentul

6

Miron Costin

ce declan=eaz[ m`nia lui Cantemir ]mpotriva Costine=tilor, uci=i pe r`nd din porunca sa. Costin este omor`t ]n decembrie 1691, l`ng[ Roman. 1852 Apare Letopise\ul |[rii Moldovei (ed. M. Kog[lniceanu), tom. I, Ia=i. 1886—1888 Opere complete, dup[ manuscripte, cu variante =i note, cu o recensiune a tuturor codicelor cunoscute p`n[ ast[zi, bibliografie, biografia lui Miron Costin, un glosariu lucrat de dl L. +[ineanu, portrete facsimile diverse de V. A. Urechia, tom. I, Bucure=ti, 1886, tom. II, Bucure=ti, 1888. 1944 Letopise\ul |[rii Moldovei..., edi\ie critic[ de P. P. Panaitescu. 1958 Opere, edi\ie critic[ cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice =i glosar de P. P. Panaitescu, Bucure=ti. 1965 Opere, vol I-II. Edi\ie critic[ ]ngrijit[ de P. P. Panaitescu. Colec\ia “Scriitori rom`ni.” Editura pentru literatur[, Bucure=ti. 1967 Opere alese. Letopise\ul |[rii Moldovei. De neamul moldovenilor. Via\a lumii, texte stabilite, studiu introductiv, note =i glosar de Liviu Onu, Bucure=ti.

CUPRINS

VERSURI

Stema Moldovei Din Biserica moldoveneasc[ din Liov

Versuri

9

PRÉDOSLOVIE — VOROAV{ LA CETlTORI¼ }n toate \[rile, iubite cetitoriule, s[ afl[ acest½ fél de scrisoare, care eliné=te ritmos s[ chiam[, iar[ slovene=te stihoslovie, =i cu acest½ chip de scrisoare au scris mul\i lucrurile =i laudile ]mp[ra\ilor, a crailor, a domnilor =i ]ncep[turile \[r`lor =i a ]mp[r[\iei lor. A=a au scris vestit istoric Omir r[zboaiele Troadii cu Ahileus, a=a Verghilie, ]ncep[tura }mp[r[\iei R`mului1 =i al\ii f[r[ num[r dascali, ]ntr-acesta chip =i sfin\ii ]nv[\[torii beséricii noastre cum ieste Ioan Damaschin, Cozma. Theofan, Mitrofan, Andrei de la Crit au scris c`nt[rile sfintii bisérici, stihurile, canonile, antifoane, cu carile, ca cu ni=te pietri scumpe =i flori neve=tenite, au ]mpodobit bisérica. Cu aceast[ pild[ scrisu-\-am2 =i eu aceast[ mic[ carte, a c[riia numile ]i ieste Viia\a lumii, ar[t`ndu-\i pre scurt½ cum ieste de lunecoas[ =i pu\in[ viia\a noastr[ =i supus[ pururea primejdiilor =i primenélilor. Nu s[ poftes-c½ vreo laud[ dintr-aceast[ pu\ine osteneal[, ci mai multu s[ s[ vaz[ c[ poate =i ]n limba noastr[ a fi acest féliu de scrisoare ce s[ chiam[ stihuri. +i nu numai aceasta, ce =i alte d[sc[lii =i ]nv[\[turi ar putea fi pre limba rom`neasc[, de nar fi cov`r=it vacul nostru acesta de acum cu mare greot[\i, =i s[ fie =i spre ]nv[\[turi scripturii mai plecate a l[cuitorilor \[rii noastre voie. Cité=te cu bun[ s[n[tate, =i c`t po\i mai v`rtos de primejdiile lumii s[ te fere=ti cu ajutoriul preaputerniculul Domnului-Dum-nezeu. Amin.

1 2

Rimului (B); Rimui (A). scrisu-\-am (B); scrisu-s-am (A).

10

Miron Costin

}N|ELESUL STIHURILOR, CUM TREBUIE+TE S{ S{ CITEASC{ Stihul ieste nu ca alt[ scrisoare dezlegat[, ci ieste legat[ de silave cu num[r; silava este ]mpreunarea a doao slove, cum ieste: ba, va, ga, da i proci. Deci, de acéste silave stihurile céste ce scriu ]ntr-aceast[ c[r\uluie au 13 silave, iar[ s[ pot =i ]n 9 =i ]n =apte a face =i s`ntu =i ]ntr-alte chipuri stihuri la alte limbi, cum ieste elineasc[ sau latineasc[. Iar[ de acest féli½ ]\i facem =tire, ]n care \-am scris aicea, de Via\a lumii. Deci are =i alt[ datorie stihul: cuvintele céle la f`r=itul stihului a doao stihuri s[ tocmasc[ ]ntr-un chip, pe o slov[ s[ s[ citeasc[, cum ieste: a\a-viia\a, frunte-munte, lume-spume i proci. C[tr[ aceasta, la cetit, unde vor fi cuvintele ci trebuiesc½ s[ le scurtezi : de vei tr[g[na, \ii-a p[rea c[ nu ieste stihul bun, ci trebuie=te, unde va fi de tr[g[nat½, s[ tr[g[nezi, unde de scurtat, s[ scurtezi. A=ijderea, unde s[ vor prileji trei slove,c[rora le zicem unoglasnice, ce s-ar zice de un glas, cum ieste a, e, i, o, acéstea de s[ vor prileji trei al[turea, s[ s[ lipseasc[ una, cum ieste: “nici o avu\ie”. Aicea caut[ c[ o ieste ]ntre e =i ]ntre a, deci o piare =i vei ceti: “nici avu\ie” i proci. Alta, pentru aceast[ slov[, c`nd½ va avea ]naintea sa iar[ o slova unoglasnic[, s[ ]ntunec[, cum vei g[si ]ntre stihuri un stih ]ntr-acesta=i chip: “mari ]mp[ra\i =i vesti\i”, carele nu-l ceti: “mari ]mp[ra\i”, ce: “mari-mp[ra\i”, c[ ]l lipsé=te slova ce ieste ]nainte. Cetind½, trebuie s[ cite=ti =i al doilea =i al treilea r`nd½, =i a=a vei ]n\elege dulcea\a, mai v`rtos s[ ]n\elegi ce cite=ti, c[ a ceti =i a nu ]n\elége ieste a v`ntura v`ntul sau a fiierbe apa.

Versuri

11 CUPRINS

VIIA|A LUMII Cueòa cueòcòâ âch÷ecêa sueòa. Eclisiiastis glava 1: De=ertarea de=[rt[rilor =i toate sunt de=arte

A lumii c`nt½ cu jale cumpit[ viia\a, Cu griji =i primejdii, cum ieste =i a\a Prea sup\ire =i-n scurt[ vréme tr[itoare, O, lume hiclean[, lume ]n=[l[toare, Trec zilele ca umbra, ca umbra de var[; Céle ce trec nu mai vin, nici s[-ntorc½ iar[. Tréce veacul desfr`nat½, trec ani cu roat[, Fug vremile ca umbra =i nici o poart[ A le opri nu poate. Trec toate pr[v[lite Lucrurile lumii =i mai mult cumplite. +i ca apa ]n cursul s[u cum nu s[ opré=te, A=a cursul al lumii nu s[ contené=te. Fum =i umbr[ suntu toate, visuri =i p[rére. Ce nu petréce lumea =i-n ce nu-i c[dére? Spuma m[rii =i nor supt½ cer trec[tori½. Ce e ]n lume s[ nu aib[ nume muritori½? Zice David, prorocul: “Viia\a ieste floare, Nu tr[ie=te, ce ]ndat[ ieste trec[toare”. “Viierme sunt½ eu, =i nu om”, tot acela strig[, O, hiclean[, ]n toate vremi cum s[ nu s[ pl`ng[ Toate c`te-s pre tine! Ce h[l[duie=te Nepr[v[lit, str[mutat? Ce nu st[ruie=te Spre c[dére de tine? Tu cu vréme toate Primene=ti =i nimica s[ stea ]n véci nu poate. Ceriul fapt½ de Dumnezeu cu putére mare,

12

Miron Costin

Minunat[ zidire, =i el f`r=it are. +i voi, lumini de aur, soarile =i luna, }ntuneca-ve\i lumini, ve\i da gios cununa. Voi, stéle iscusite, ceriului podoba, V[ a=teapt[ groaznic[ tr`mbi\a =i doba. }n foc te vei schimosi, peminte cu apa. O pricine amar[ nu a=teapt[: sapa. Nu-i nimica s[ stea ]n véci, toate tréce lumea, Toate-s nest[t[toare, toate-s ni=te spume. Tu, p[rinte al tuturor, Doamne =i ]mp[rate, Singur numai cov`r=e=ti vremi nem[surate. Célelalte cu vrémea toate s[ s[ treac[. S`ngur ai dat vremilor toate s[ petreac[. Supt½ vréme st[m, cu vréme ne mut[m viia\a, Umbl[m dup[ a lumii ]n=el[toare fa\a. Vrémea lumii so\ie =i norocul alta, El a sui, el a surpa, iar[=i gata. Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voie Sau primejdii, c`nd½ ne vin, sau c`te o nevoie. Norocului i-au pus nume cei b[tr`ni din lume, Elu-i cela ce pre mul\i cu amar s[ afume. El suie, el coboar[, el viia\a rumpe, Cu so\iia sa, vrémea, toatele surpe. Norocul la un loc nu st[, ]ntr-un ceas schimb[ pasul. Anii nu pot½ aduce ce aduce ceasul. Numai m`ini =i cu aripi, =i picioare n-are, S[ nu poat[ sta ]ntr-un loc niciodinioare. Vrémea ]ncépe \[rile, vrémea le sf`r=a=te, }ndelungate ]mp[r[\ii vrémea primenea=te, Vrémea petréce toate; nici o ]mp[r[\ie S[ stea ]n veci nu o las[, nici o avu\ie A tr[i mult nu poate. Unde-s cei din lume Mari ]mp[ra\i =i vesti\i? Acu de-abiia nume

Versuri

13

Le-au r[mas de povéste. Ei sunt½ cu primejdii Trecu\i. Cine ai lumii s[ las[ n[dejdii? Unde-s ai lumii ]mp[ra\i, unde ieste Xerxes, Alixandru Machidon, unde-i Artaxers, Avgust, Pompei½ =i Chesar? Ei au luat lume, Pre to\i i-au stins½ cu vrémea, ca pre ni=te spume. Fost-au |iros-]mp[rat, vestit cu r[zboaie, Cu avére preste to\i. +i mult[ nevoie Au tras h`ndii =i t[tarii =i Asiia toat[. Caut[ la ce l-au adus ]n=el[toarea roat[: Prinsu-l-au o f[mée, i-au pus capul ]n s`nge. “Satur[-te de moarte, |iros, =i te stinge De v[rsarea s`ngelui, o, oame ]nfocate, C[ de vr[jm[=iia ta nici Ganghes poate Cursul s[u s[-l p[zeasc[.” A=a jocuré=te }mp[r[\iile lumii, a=a pr[v[lé=te. Nici voi, lumii ]n\elep\ii, cu filosofia H[l[dui\i de lume, nici theologhia V-au scutit de primejdii, sfin\i p[rin\i ai lumii, Ce v-au adus la moarte amar[ pre unii. Nime lucruri pre voie detot s[ nu creaz[, Nime gréle n[dejde detot s[ nu piarz[. C[ Dumnezeu a v`rstat½ toate cu sorocul, Au poruncit½ la un loc s[ nu stea norocul. Cursul lumii a\i cercat½, lumea cursul vostru Au t[iat. A=a ieste acum vacul nostru. Niminea nu-i bun la lume, tuturor cu moarte Pl[té=te osteneala, nedireapt[ foarte, Pre to\i, =i nevinova\i, ea le taie vacul, O, vr[jma=[, hiclean[, tu vinezi cu sacul, Pre to\i ]i duci la moarte, pre mul\i f[r[ deal[, Pre mul\i =i f[r[ vréme duci la aceasta cale. Orice faci, f[ =i caut[ f`r=itul cum vine.

14

Miron Costin

Cine nu-l socoté=te nu petréce bine. F`r=itul ori laud[, ori face ocar[, Multe ]nceputuri dulci, f`r=ituri amar[. F`r=itul cine caut[ vine la m[rire, Fapta nesocotit[ aduce pierire. Moartea, vr[jma=[, ]ntr-un chip calc[ toate cas[, Domne=ti =i-mp[r[te=ti, pre nime nu las[, Pre boga\i =i s[raci, cei frumo=i =i tare. O, vr[jma=[, priietin ea pre nimeni n-are. Na=tem, murim, o dat[ cu cei ce s[ tréce, Cum n-ar fi fost½ ]n véci, daca s[ petréce. Painjini sunt½ anii =i zilele noastre. Sfin\i ]ngeri, ferice de viia\a voastr[. Vie\uim, =i viia\a ieste ne=tiut[ +i p[n[ la ce vréme ieste giuruit[. A=a ne poart[ lumea, a=a am[gé=te, A=a ]n=al[, surp[ =i batjocuré=te. Fericit[ viia\a f[r’ de valuri multe, Cu griji =i neticneal[ avu\iia pute. Vie\ui\i ]n ferice, carii mai pu\ine Griji purta\i de-a lumii; voi l[cui\i bine. Vacul nostru cu-mprumut dat ]n datorie; Ceriul de g`ndurile noastre bate jocurie. EPILOG Mul\i au fost½ =i mul\i suntem =i mul\i te a=teapt[; Lumea din primenéle nu s[ mai de=teapt[. Orice ieste muritoriu cu vrémea s[ petréce, Tréce vrémea =i pre ai s[i to\i ]i p[r[sé=te. Cei ce acum petrécem, pomenim al\ii Trecu\i; de noi cu vréme vor pomeni al\ii.

Versuri

15

N[sc`ndu-ne, murim, murind ne facem cenu=[. Dintr-aceast[ lume trécem ca pentr-o u=[. Ast[zi mare =i putérnic, cu mult[ m[rire, M`ine treci =i te petreci cu mare m[hnire. }n lut =i ]n cenu=[ te prefaci, o, oame, }n viierme, dup[ care te afli ]n putoare. Ia aminte dar[, o, oame, cine e=ti pe lume? Ca o spum[ plutitoare r[m`i f[r[ nume. Una fapta, ce-\i r[m`ne, buna, te l[\é=te, }n ceri½ cu fericie ]n véci le m[ré=te. }N|ELESUL PILDELOR CE SUNT¼ }N STIHURI Din toate stihurile s[ ]n\eleg de=[rt[rile =i nest[t[toare lucrurile lumii =i viia\a omeneasc[ scurt[, cu m[rturie din David prorocul mai ales. Apoi, unde s[ pomené=te de ceri½ =i de soare, de lun[, de stéle, acéstea toate c[ vor avea sf`r=it =i s[ vor primeni. Sf`nta Scriptur[ ne ]nva\[: numai Dumnezeu ieste f[r[ sf`r=it =i vécinic. Pentru |iros-]mp[ratul, carile ]l pomenesc½ stihurile. Acest½ ]mp[rat½ au fost½ foarte mare =i avut =i au supus Indiia =i pre t[tari =i toat[ Asiia (Asiia ieste a patra parte de lume). Mai apoi b[t`nd½ r[zboi½ cu t[tarii, au b[tut ]ntr-o zi f[r[ num[r o=ti t[t[r[=ti =i au omor`t½ ]ntr-acéia= zi trei ficiori a Timeriei, ai ]mp[r[tésii cei t[t[r[=ti, cu m`na sa. +i dup[ izb`nd[, fiind½ f[r[ de grij[, au disc[licat½ cu o=tile ]ntre ni=te mun\i. }mp[r[teasa v[z`ndu-l f[r[ grij[ =i f[r[ de str[ji (c[ ea era fugit[ ]ntrun munte), au ]ndemnat½ m`rzaci t[t[ra=ti =i l-au lovit½ noaptea. +i a=a au r[sipit oastea, c`t pre d`nsul l-au prins½ viu, pre ]nsu= ]mp[ratul |iros. Mult[ seam[ de oaste, oameni prin=i, zic istoriile, din oastea lui |iros, au junghiat½ Temira ]ns[=i cu m`na ei, c`t½ din s`ngele a oameni junghiia\i au umplut o cad[ de s`nge, apoi au t[iat capul lui |ir =i l-au pus ]n s`nge =i au strigat: “Satur[-te, |iros, de s`nge omenesc½”. La acea primejdie au sosit acel mare ]mp[rat =i vestit ]n lume.

16

Miron Costin

Pentru Ganghies, ce s[ pomené=te. Ganghie ieste o ap[ cur[toare mai mare dec`t Nilul =i dec`t½ Dun[rea; ieste la Indiia acea ap[, din céle patru ape ce ies din rai½. S[ chiam[ la Sf`nta Scriptur[ Gheon, =i ea disparte Hindiia ]n doao p[r\i. Asupra acei ape fiind |iros disc[licat½ cu oaste, au mers½ un copil din cas[ s[ scalde un cal foarte drag lui |ir; sc[ld`ndu-l; s-au ]necat½ =i calul, =i copilul. De m`nie =i de jale, |iros, un an au =[zut =i au s[pat½ apa acéia Ganghies ]n 60 de locuri. +i a=a desp[r\it[ ]n multe p[r\i, au trecut ]n vad oastea. Célelalte stihuri vei ]n\élege pre r`nd½. Pentru norocul, mul\i ]ntreab[: ieste ceva norocul, =i ce ar fi acela norocul? R[spuns½: norocul nu ieste alta, numai lucrurile ce ni s[ prilejesc½ =i ni s[ ]nt`mpl[, ori bune, ori réle; zicem acelor ]nt`mpl[ri norocul. De ni s[ prilejesc½ lucruri bune =i pre voie, zicem noroc bun; de ni-s ]mpotriv[, au peste voie =i cu sc[dére, zicem norocul r[u. Deci, cum ]nt`mpl[rile acéstea au nume ]n toate limbile, a=a =i ]n limba noastr[ cu un cuv`nt½ s[ ]nchide =i s[ zice: norocul.

CUPRINS

STIHURI }MPOTRIVA ZAVISTIEI Vacul t[u n-are pace, zavistnice oame, Col\ul t[u, plin de venin, piiere tot de foame, S[ mu=te pre cineva pururea r`vné=te, }n ce chip ar oc[r], pururea p[zé=te. Bine au scris ]n Psaltire de tine prorocul: “Zavistnicului ieste acesta norocul, G`tlanul lor, morm`ntul destupat cum casc[. Limbile lor½ gata tot s[ oc[rasc[. S[ le fii giude\, Doamne, din g`nduri s[ caz[, Oc[ri care fac½ ei pre sine s[ vaz[.” Doao boale ]ntru sine zavistnicul are: Una c`nd½ petréce r[u, a doao, mai mare, C`nd½ privé=te pre altul c[ petréce bine.

Versuri

17

Numele bun altuia ca o moarte-i vine. Aceasta niciodat[ boala nu-i lipsé=te, }n tot ceasul cu acéstea viia\a-=i pedepsé=te. Dar ce g`nde=ti s[ faci? S[ pierzi dreptatea? Aceasta nu vei putea, bine-n r[otatea, Sau r[ul s[ faci c[-i bun, nici aceasta po\i face. Deci a=a via\a ta nu mai are pace. De la Dumnezeu nime f[r[ dar½ nu ieste; Ce nu mul\[me=ti c`t½ ai, ci tot r`vne=ti Inima ta spre altul? Cine toate poate? Nu toate are unul, ci cu to\i toate: Unul una =i altul alta bun[tate. Tuturor de Dumnezeu daruri sunt ]nsemnate. Care truda noastr[ cu g`ndul bun priimé=te, Dumnezeu g`ndului bun bine-i d[ruié=te. TBOPEHIE MÈPOHA ÏPE×ECTHAÃO DBOPHÈÊA BEËÈÊAÃO HÈÆHŽÈ ÇEMËÈ [COMPUNEREA LUI MIRON, PREACINSTITUL MARE VORNIC DE |ARA-DE-JOSU] Neamul½ |[r`i Moldovii de unde d[radz[? Din \ara Italiei, tot omul s[ creadz[. Fliah ]nt[i, apoi Traian½ au adus pre acice Pre str[mo=ii cestor½ \[ri de neam½ cu ferice. R[s[dit-au \[r`lor½ hotarele toate. Pre sémne ce stau ]n véci a s[ vedea poate. El½ cu vi\a cestui neam½ |ara Rum`neasc[ Umplut-au, Ardealul tot½ =i Moldoveneasc[. Sémnele stau de s[ v[d, de d`nsul½ f[cute: Turnul½-Severinului s[ custe-n vremi multe. 2

Viia\a lumii

CUPRINS

Versuri ale lui Miron Costin }n vol.: Dosoftei, “Psaltire a sf`ntului proroc David”, Uniev, 1679, p. 260.

Versuri

19

Stremo=ii Moldoveei adus-au ]n \ar[, Pre ghe\`i cu sabiia sco\`nd din hotar[. Stau sémnele podului cu praguri c[dzute +i Turnul½-Severinul½ de Sevir½ f[cute. Podul½ preste Dun[re-n |ara Rum`neasc[ Le-au trecutu-=i o=tile-n |ara Ungureasc[. Pre cela pod au trecut½ Moldoavei stremo=ii, B[t`nd r[zboi cu dachii, a sasilor½ mo=ii. CUPRINS

APOSTROF Cine-=i face zid de pace, turnuri de fr[\ie Duce viia\[ f[r[ grea\[ ]ntr-a sa bog[\ie. C[-i mai bun[ dimpreun[ viia\a cea fr[\easc[ Dec`t½ r`c[, care stric[ oaste vitejeasc[. Cine-i bogat de-avére pre lume-n tot omul, De nu v-avea-ntru sine l[cuind½ pre Domnul½, Acela de-avu\ie sa\iu nu mai véde. De i-ar da toat[ lumea, el½ tot½ nu s[-ncréde. +i de c`t½ mai mult½ str`nge, mai mult½ s[ l[rgé=te +i tot de=ertu s[ véde-ntr-avérea ce-i cré=te. Deci nime-ntr-avére s[ nu s[ g`ndeasc[. C[ va putea s[ s[-mple, s[ s[ odihneasc[. Iar[-ntr-a c[rui suflet½ Domnul½ l[cuié=te, Acela de nemic[ nu mai jeluié=te. Pentr-acéia tot½ omul½ s[ nu s[ leneasc[, Pre Dumnedzeu ]n suflet½ s[-=i agonisasc[.

Zapis dat de Miron Costin “cu f[meia lui Ileana” pentru o danie de vii ale r[posatului s[u frate, Iancu arma=ul, din 8 august 1679.

Letopise\ul |[rii Moldovei

21 CUPRINS

LÉTOPISE|UL |{R~I MOLDOVEI DE LA AARON-VOD{ }NCOACE

22

Miron Costin

LETOPISE|UL¼ |{RII MOLDOVEI

DE LA AARON-VOD{ }NCOACE, DE UNDE ESTE P{R{SIT¼ DE URÉCHE VORNICUL DE |ARA DE GIOS¼ SCOS¼ DE MIRON COSTIN VORNICUL DE |ARA DE GIOS¼ }N ORA+¼ }N IA+I, }N ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183, IAR{ DE LA NA+TEREA M~NTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESE|A... DNI Istoricii, adec[ scriitorii de cursul anilor acestor p[r\i, carii pomenesc½ de desc[lecatul cel dent[iu1 a \[r`i noastre =i |[r`i Muntene=ti: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Da\ia — latin. Dion½, la via\a lui Traian ]mp[ratul — latin. Topeltin, ungur; iar[ pre ace=ti doi au urmat. Acé=te au scris de Dachia, cum au desc[lecatu-o[ Traian½, ]mp[ratul R`mului, ]n anii de la Hristos 1202, pre socoteala vremilor, cu r`mlenii. Istoricii le=e=ti carii au scris =i lucrurile domniilor½ Moldovei: Cromer au scris l[tiné=te, Dlugo= l[tiné=te, Stricovscvh`i, litfan, le=e=te, Piase\sc`i, vl[dicul de Premislia, l[tiné=te. Istoricii le=e=ti pre carii au urmat r[p[osatul Uréche vornicul: B`lsch`i, Mar\in Pa=kovsch`i. Acé=ti doi au scris le=e=te. +i acé=te ]nc[ dzic½ c[ moldovenii sunt den r`mleni. Iar[ de desc[lecatul cel½ dent[i½ n-au =tiut½ c[ le=ii mai apoi den ]mp[r[\ia lui Traian sunt½ veni\i ]n ceste p[r\i. 1

Prin „desc[lecatul cel dent[iu“ Miron Costin ]n\elege a=ezarea romanilor ]n Dacia. 2 Dat[ gre=it[, ]n loc de 106.

Letopise\ul |[rii Moldovei

23

PRÉDOSLOVIE ADEC{ VOROAVA C{TR{ CITITORIUL Fost-au g`ndul mieu, iubite cititoriule, s[ fac létopise\ul \[r`i noastre Molodovei din desc[lecatul ei cel dint[i, carele au fost½ de Traian]mp[ratul =i urdzis[m =i ]ncep[tura létopise\ului. Ce sosir[ asupra noastr[ cumplite acestea vrémi de acmu1, de nu st[m de scrisori, ce de griji =i suspinuri. +i la acest½ fel de scrisoare g`nd½ slobod =i f[r[ valuri trebuie=te. Iar[ noi pr[vim cumplite vrémi =i cump[n[ mare p[m`ntului nostru =i noa[. Deci prime=te, ]n aceast[ dat[, at`ta din truda noastr[, c`t s[ nu se uite lucrurile =i cursul \[r`i, de unde au p[r[sit a scrie r[p[osatul Uréche vornicul. Afl[-vei de la Drago=-vod[, din desc[lecatul \[r`i cel al doilè2, la létopise\ul lui, pre r`ndul s[u scrise domniile \[r`i, p[n[ la Aron-vod[. Iar[ de la Aron½-vod[ ]ncoace ]ncepe acesta létopise\, carea \i l-am scris noi, nu cum s-ari c[dè, de-am[nuntul toate. C[ létopise\ele céle streine lucrurile numai ce-s mai ]ns[mnate, cum sunt½ r[zboaiele, schimb[rile, scriu a \[r`lor megiia=e, iar[ céle ce s[ lucreadz[ ]n casa altuia de-am[nuntul, adec[ lucruri de cas[, n-au scris. +i de loc½ létopise\[, de muldovan½ scris[, nu s[ afl[. Iar[ tot vei afla pre r`nd½ toate. +i priime=te aceast[ dat[ aceast[ pu\in[ trud[ a noastr[ care am½ f[cut, s[ nu s[ treac[ cumva cu uitarea de unde este p[r[sit, cu aceast[ f[g[duin\[ ca =i létopise\ ]ntrég s[ a=tep\i de la noi de om avea dzile =i nu va hi pus preavécinicul sfat puternicului Dumnedz[u \[rii ace=tiia \enchi½ =i soroc de sf`r=ire.

1 Aluzie la r[zboaie dintre poloni =i turci, care, purt`ndu-se pe teritoriul Moldovei, ]n vremea ]n care scria Miron Costin , aduceau mari neajunsuri \[rii. 2 Adic[ ]ntemeierea statului Moldovei.

24

Miron Costin

STIHURI DE DESC{LECATUL |{RII Neamul |[r`i Moldovei de unde s[ tr[g[neaz[? Din \[r`le R`mului, tot omul s[ creadz[. Traian ]nt`i½, ]mp[ratul, supuind½ pre dahii1 Drago= apoi ]n moldovéni premenind½ pre vlahi2 Martor este Troianul, =an\ul ]n \ara noastr[ +i Turnul S[verinului3, munténi, ]n \ara voastr[.

1

Dahii =i dachii tot unii sunt (n. a). Moldovenii mainte de Drago=-vod[ s[ chema vlahi sau rum`ni de la Rim (n. a.). 3 Turnul S[verinului este ]n |ara Munteneasc[, unde au fost pod de piatr[ peste Dun[re, de la Tr[ian-]mp[ratul f[cut atunce c`nd au desc[lecat aceste 2 \[ri cu r`mlénii (n. a.). 2

Letopise\ul |[rii Moldovei

25

LÉTOPISE|UL |{R~I MOLDOVEI DE LA ARON¼-VOD{ }NCOACE

CAPUL I

}ncep. 1. P[n[ la cumplita domniia lui Aron-vod[ (a=e-i dzice acei domnii r[p[usatul Uréche vornicul), ieste scris létopise\ul \[r`i de Uréche vornicul, ]nceput de la Drago=-vod[, carele au desc[lecat½ din Maramure= aceast[ \ar[ al doilé r`nd½, dup[ ce s[ pustiis[ de t[tari =i fugis[ to\i l[cuitorii =i a |[r`i Moldovei =i |[r`i Muntené=ti ]n Ardeal1. Iar[ ]nt[i½ desc[lecat[ de Traian, ]mp[ratul R`mului, c[ruia ]mp[rat numéle tr[ié=te ]ntre noi p[n ast[dzi cu =an\ul cela ce s[ dzice Troianul. Iar[ de la Aron-vod[ scris nu s[ afl[, nice de altul, nici de Uréche vornicul, ori c[ l-au ]mpiedecat datoriia oameneasc[, moartea, care multe lucruri taie =i s[ s[ ob`r=easc[ nu las[, ori c[ izvoadele lui au r[s[rit½, ce va hi mai scris =i de la Aron-vod[ ]ncoace. Deci, de unde au p[r[sit el½, ]ncepem noi, cu agiutoriul lui Dumnedz[u. Zac. 2. Domniei lui Aron-vod[ cu cale i-au dzis c[ au fost½ cumplit[, c[ a=é au fost½, desfr`nat[ domniia =i nediriapt[ foarte, c`t de r[ul lui, ce era fruntea boierilor fugis[ mai to\i ]n |ara Le=asc[. Zac. 3. S[ sf[diia =i pre acéle vrémi domnii de Ardeal cu Cr[iia Le=asc[, care de care s[ cuprindz[ \ara, s[ fie suptu ascultarea sa. (Domnilor de Ardeal½ dzicem crai unguré=ti2; eu s[ le dau acest½ nume

1 Concep\ia vechilor cronicari, dup[ care locuitorii din \ara noastr[ de azi ar fi fugit peste mun\i =i ]n mun\i, ]n fa\a popoarelor zise “barbare”, e dep[=it[. Dacoromanii au colaborat cu popoarele migratorii. 2 }n acea vreme Transilvania era un principat autonom c`rmuit de principi unguri (cnezi, le zice Miron Costin), care erau vasali ai turcilor.

26

Miron Costin

nu poci½, c[ ei crai nu sint½, ce direp\i domni sau cnédzi. Iar[ =i Ardealul tot de Cr[iia Ungureasc[ au fost½ =i tot o \ar[, ce dup[ ce au rupt½ o parte }mp[r[\iia Turcului, cu Buda =i alt[ parte de cr[iie au cuprins½ Neam\ul cu Pojunul1, unde stà =i cununa Cr[iei Ungure=ti s-au osebit acest½ unghi½ =i s-au a=edzat supt½ cnédzi. Deci crai dirept½ Cr[iei Ungure=ti ieste Neam\ul, c[ la d`ns`ul ieste cununa Cr[iei Ungure=ti cu Pojunul). Zac. 4. |ine domniia pre atunce la Ardeal½ Bator Jigmont½ =i afl`nd½ vréme pre voie a supunere \ara c[tr[ sine, s-au agiuns½ cu boierii lui Aron-vod[, carii era de casa lui, c[ li s[ ur`s[ =i lor cu faptele lui Aronvod[, anume +tefan Radul vornicul =i R[zvanu hatmanul. +i cu =tirea lor au trimis o=ti Bator =i l-au luat pre Aron-vod[ cu toat[ casa lui =i lau dus la sine la Belgrad2, unde =i s-au f`r=it =i viia\a. Iar[ ]n locul lui puses[ pre +tefan Radul vornicul domn½ ]n Suceav[3. Zac. 5. La lé=i cr[iia Jigmont½ pre atunce, ficiorul craiului =vedz[sc½, iar[ hatman mare era Zamoyschii. V[dzind½ lé=ii c-au pus Bator de la sine domn½ ]n Muldova =i o scriia pe atunci lé=ii Muldova c[ ieste Cr[iei Le=e=ti so\iie, dup[ ni=te leg[turi ce f[cus[ lé=ii cu +tefan-vod[ cel Bun la Colomiia =i mai pre urm[ cu Bogdan-vod[, dup[ ce s[ ]mp[cas[ cu d`nsul, n-au suferit pre +tefan Radul-vod[, ce ]ndat[ au trimis o=ti cu boierii carii era ie=i\i ]n |ara Lé=asc[, unii de r[ut[\ile lui Aron-vod[, iar[ Movile=tii, precum½ scrie Uréche vornicul, ]nc[ cu P[truvod[ +chiopul ie=is[ ]n |ara Lé=asc[, asupra lui +tefan Radului-vod[ =i l-au scos din \ar[. +i au pus domnu din partea sa pre Ieremiia Movilavod[ cu alésul boierilor de \ar[, puind½ deodat[ =i pen toate cet[\ile \[r`i slujitori de ai s[i lé=ii. Fost-au acéstea ]n anul 7104 . Zac. 6. }mp[r[\iia Turcului lupta pre acéle vrémi pentru Cr[iia Ungureasc[ cu ném\ii, pentru Buda, pentru Ostrogonul =i Enicul. Iar

1 2 3

Bratislava. Numele popular al ora=ului Alba-Iulia. Eroare istoric[: acest +tefan Radu nu a fost domn al Moldovei.

Letopise\ul |[rii Moldovei

27

v[dzind½ c[ cuprind½ le=ii |ara Moldovei, au or`nduit pre Caazi Chereisoltan, hanul Cr`mului, =i trimi\`ndu-i =i 2.000 de iniceri; c[tr[ 70.000 de oaste ce avea t[t[rasc[. (Vestit era acél han de r[zboaie, care au avut½ r[zboi½ =i cu persii cu izb`nd[ ]n c`teva r`nduri.) }i trimis[s[ ]mp[r[\iia =i steagul cu tuiuri de Muldova, s[ a=eadz[ pre cine va socoti el la domnie, s[ fie din partea ]mp[r[\iei. Zac. 7. Prindz`nd½ veste lé=ii de cl[tirea lui Caazi Cherei-soltan la Muldova, cu ru=ine a fi socotind½ s[ las[ pre domn½ la sminteal[, pus de d`n=ii, =i era pe atunce =i Cr[iia Lé=asc[ ]n v`rtute, au or`nduit =i ei pre Zamuyschii hatmanul, cum spune Hronica le=asc[, mai mult½ de 7.000 de c[l[ri =i 3.000 de pedestri n-au avut (de nu-i laud[), f[r[ slugile lor, ce au ei pururea, peste céia ce sint½ slujitori ]n catastije. Zac. 8. Octovrie 9 dzile, v leato 7104, au sosit Zamoyschii la |u\ora cu o=tile lui =i a doa dzi dup[ sositul lui Zamoyschii, octovrie 10 s-au v[dzut =i str[jile t[t[r[=ti, octovrie 11 au sosit =i singur hanul cu toat[ oastea. Zac. 9. N-au putut r[bda le=ii f[r[ =an\uri, c`t au v[dzut at`ta putére, ce =-au ]nt[rit tab[ra cu =an\uri pinpregiur =i au f[cut cu socoteala lui Zamoyschii hatmanul =i denafar[ de =an\uri b[=ti de p[m`nt½, de la =an\ul taberii a=è departe, c`t agiunge glon\ul pu=cei. +i ]ntr-acéle b[=ti au scos =i Zamoyschii oastea le=asc[ ]mprotiva grosimei cei t[t[r[=ti. N[v[liia t[tar`i cu toat[ oastea asupra lé=ilor, ce lé=ii sta necl[ti\i =i din b[=ti da tunurile. Dosul iar[= s[ le ia, nu putea t[tar`i de tab[r[ =i a=ea au st[tut r[zboiul ]ntr-acea dzi, toat[ dzua. Zac. 10. A doa dzi, socotind½ hanul cu mé=ter=ug s[ dep[rtédz[ pre lé=i de la =an\uri, au or`nduit o sam[ de o=ti, s[ dea n[val[ la lé=i =i s[ fac[ a fugi. Ce le=ii, pricep`nd½ mé=ter=ugul, sta ]ntre b[=ti necl[ti\i =i a=ea au st[tut p[n[ la vremea de chindie. Atunce, =i deprindzind½ amu pre t[tari =i v[dzind½ c[ s[ tem½ =i de foc t[tar`i, i-au luat lé=ii ]n goan[ p[n[ la oastea cea supus[ =i cu acéia dac[ s-au tumpinat, ]n loc au st[tut =i au \inut r[zboiul, c`t s-au mirat =i hanul, mai pu\in[ oaste

28

Miron Costin

fiind½ lé=ii. +i de acolo, iar[ ]ncet, sprijenindu-s[ de n[vala t[tar`lor, au venit iar[ la loc ]ntre b[=ti, c[ trimises[ Zamoyschii totdeauna tr`mbi\ele s[ dzic[ de ]ntors½. Zac. 11. Nu dormiè Ieremiia-vod[, ce, de avè =i ]n lé=i nedejde, iar[ dindat[ au agiuns½ la hanul =i de atuncea céle 7 sate de \ar[, ce s[ dzic½ h[ne=ti, li-au dat Ieremia-vod[ hanului =i au legat =i miere, s[ dea hanilor ]n to\i ani c`te... c`ntare =i alte daruri. +i a=ea, cu nevoin\a lui Ieremii-vod[, au st[tut ]ntre hanul =i ]ntre Zamoyschii tractate, adec[ leg[turi de pace, d`nd½ =i hanul z[log la lé=i =i lé=ii la hanul, p[n s[ va ]nchide tocmala. Zac. 12. Capetele de pace au fost½ acestè: Ieremie-vod[ s[ fie domnu ]n \ar[, birnic ]mp[r[\ii din an ]n an, dup[ obiceai, iar[ hanului s[ dea din an ]n an daruri =i c`te... c`ntare de miere =i 7 sate s[ fie de c`=lele hanului ]n Bugeag. O=tile le=e=ti s[ nu mai intre ]n |ara Muldovei. Sol de la le=i s[ marg[ la }mp[r[\ia Turcului pentru ]nt[ritura p[cii. Iar[ despre partea hanului era aceste ponturi: Steagul =i tuiurile s[ le dea pe m`na lui Ieremii-vod[ =i de la }mp[r[\iia Turcului s[ scoa\[ dirés de domnie neschimbat[ ]n dzilele lui, ce-i dzic ei pe limba lor barat. +i s[ ias[ din p[m`ntul Muldovei hanul p[n[ ]n patru dzile cu o=tile lui. +i a=ea ob`r=indu-s[ pace, hanul ]nt[i½ au purces c[tr[ Cr`m =i Zamoyschii c[tr[ \ara sa, l[sindu pe l`ng[ Ieremia-vod[ pre Albert½ Hanschii =i pre Ian Poto\chii cu 3.000 de oameni, c[ s[ temè Ieremiavod[ de unguri. +i a=ea au purces =i Ieremia-vod[ =i s-au a=[dzat la Suceav[. R[zboiul acesta la |u\ora este mai ]nt[iu de acela, c`nd½ au pierit Jolcovschii hatmanul le=esc½. Vei afla =i acela la r`ndul s[u. Zac. 13. Bine n-au ie=it Zamoyschii din Muldova, iar[ Bator Jigmont½ alége pre R[zvan domn½ ]n Muldova =i or`nduié=te 12.000 de oaste ungureasc[, s[ marg[ asupra Ieremii-vod[, d`nd½ vina lui +tefan Radulvod[ c[ au l[sat scaunul s[ cuprindz[ lé=ii cu bl[st[m[\iia lui. Zac. 14. Lu`nd½ véste Ieremia-vod[ de pogor`tul ungurilor, precum au putut, au str`ns½ oastea \[r`i =i s-au g[tit a stare cu r[zboi½ ]mprotiva

Letopise\ul |[rii Moldovei

29

lui R[zvan. }ntr-o dumenec[ era, c`nd½ au apropiiat o=tile ungure=ti de Suceav[. +i-au tocmit o=tile Ieremia-vod[ asupra t`rgului, la sat la Aréni. Iar[ oastea le=asc[ ce avè cu sine, o au tocmit mai la c`mp½, despre +cheia, pe supt½ un mal, ce ieste al[turea cu drumul B[iei. Singur Ieremia-vod[ fiind½ ]n besérec[ la sf`nta leturghie, i-au dat =tire, cum o=tile lui R[zvan amu s[ v[d =i s[ apropiie de o=tile \[r`i. Ce n-au vrut s[ ias[ din besérec[ p[n nu s-au s[v`r=it sf`nta slujb[. +i s[ agiungea amu h[r[\ii lui R[zvan cu o=tile \[r`i, c`nd½ au ie=it Ieremiavod[ la o=ti den besérec[. S-au t`mpinat o=tile de ]mbe p[r\ile =i dup[ c`t[va lupt[ ]ntre o=ti, au lovit lé=ii pe oastea ungureasc[ din aripa despre +cheia. }ndat[ ]mb[rb[t`ndu-s[ =i fruntea o=tilor, unde era Ieremia-vod[, au ]nfr`nt½ pe unguri. Zac. 15. Supt R[zvan½-vod[ au c[dzut calul atuncea ]n r[zboi½, ce ]nc[lec`nd½ pre alt½ cal½, ]ndat[ au silit s[ opreasc[ oastea ungureasc[ =i au opritu-o[ =i pusés[ r[zboiul iar[ la loc½. Ce ]ndemn`ndu-s[ iar[ o=tile lui Ieremii-vod[ =i amu =i lé=ii ]n frunte, au ]nceput a fugi oastea lui R[zvan-vod[, la care fug[ l-au prins½ o=tile lui Ieremii-vod[ =i pre R[zvan =i l-au adus la Ieremie-vod[. St[ movila =i acmu pe drumul B[iei de la Suceav[, care s[ pomene=ti Movila lui R[zvan p[n[ ast[dzi. Zac. 16. C`t l-au adus pre R[zvan la Ieremie-vod[, dupa c`t[va mustrare, i-au t[iat ]ndat[ capul =i l-au pus ]ntr-un par½ ]mprotiva cet[\ii. Iar[ pre unguri i-au gonit o=tile p[n[ la mun\i, cu mare v[rsare de s`nge. Fost-au acesta r[zboi½ ]n anul 7104, dechevrie 5 dzile. A=ea s-au pl[tit =i lui R[zvan r[ul ce f[cus[ =i el lui Aron-vod[. Zac. 17. Dup[ acesta r[zboi½ =i pierirea lui R[zvan-vod[, s-au a=edzat domniè lui Ieremiei-vod[, f[r[ grije. Nici Bator Jigmont½, domnul Ardealului, nu s-au mai ispitit s[ mai trima\e o=ti ]n Muldova, ce av`nd½ b[nat pre lé=i de paguba oamenilor s[i cu R[zvan, au trimis soli cu

30

Miron Costin

jalob[ la Rodolf½ ]mp[ratul nem\esc½, cumnatu-s[u =i la papa de R`m, jeluind½ de mare pagub[ ce i-au f[cut lé=ii ]n oastea lui, lupt`nd½ el s[ dezbat[ \ara de supt½ m`na turcului, s[ cuprindz[ |ara Muldovei, s[i ]mpreune =i pre moldoveni cu sine ]mprotiva turcilor, iar lé=ii au ]mpiedicat acestu lucru, spre sc[derea cre=tin[t[\iei, ce-au a=edzat Moldova supt½ birul turcilor, de supt½ care bir amu era ie=it[ \ara, cu nevoin\a lui. Zac. 18. Acéste ]n\eleg`nd½ papa =i ]mp[ratul ném\[scu, mare ponosul au trimis le=ilor =i osebire de beséreca lor½ craiului le=[sc½, ca unui ]mpiedec[toriu de binele cre=tinesc½. Zac. 19. Au trimis =i craiul le=esc½ sol la papa, f[c`ndu-i =tire c[ are el de grije Muldovei, s[ nu hie cu turci =i mai denainte vréme fiind½ supt½ grija sa, cum =i de curund½ acmu pre Cazi Cherei-soltan l-au scos cu putérea sa din |ara Moldovei. Iar[ domnul de Ardeal, neav`nd½ putere s[ s[ apere pre sine, nu poate s[ apere Moldova de turci =i de t[tari, mai av`nd½ prilej de o=ti hiie c`nd½ Cr[ia Le=asc[. Zac. 20. Aceste pricini avè ei ]n de sine pentru Moldova, iar[ Ieremievod[ domniia cu pace =i cu lucruri a=edzate pre acele vrémi a \[r`i, c[ \inea o=ti streine =i p[dzia =i datoriia sa ce avè ]mp[r[\ie. CAPUL AL¼ DOILEA

}ncep. 1. |ara Munteneasc[ ]ntr-acesta an½, vara, la mare r[ut[\i era de turci, c[ din doao p[r\i av`nd½ o=ti }mp[r[\ia Turcului asupra Cr[iei Ungure=ti, o sam[ de o=ti despre Buda, iar[ alt[ oaste asupra Ardealului avè, c[ =i ]mp[ratul nem\esc½ o=tile lui ]ntr-acolea ]mprotiva turcilor era or`nduite. Iar[ aicea despre Ardeal Bator Jigmont½ fiind½ cumnat ]mp[ratului nem\[scu, alte o=ti avea ]mprotiva turcilor =i luas[ de la turci c`teva ora=e de Cr[ie Ungureasc[, iar[ c[tr[ Ardeal½. Zac. 2. Era despre aceasta arip[ Sinan-pa=ea, vezirul de Silistra. +i pentru s[-i hie mai lesne a supune Ardealul, luas[ toat[ |ara

Letopise\ul |[rii Moldovei

31

Munteneasc[ =i ora=ele toate, Bucure=tii, T`rgovi=te =i alte ora=e a=edzase cu turci. Zac. 3. Domn½ era atuncè la munteni de curund½ Mihai-vod[, acel vestit ]ntre domni, ]nc[ bine nea=edzat dup[ moartea Mihnei-vod[. V[dzind½ \ara cuprins[ de turci, singur au n[zuit½ la Bator, domnul Ardealului =i au trimis soli =i la ]mp[ratul ném\[sc½, d`ndu-i =tire c[, cuprindzind½ Sinan-pa=ea |ara Munteneasc[, prea lesne va putea s[ supuie =i Ardealul. Zac. 4. Dat-au Bator ]ndat[ o=ti ]ntr-agiutor lui Mihai-vod[, v[dzind½ c[ s[ apropie de d`nsul focul. +i dur`ndu-i inima =i pre munténi pentru mo=iile sale, ]n pu\ine vréme s-au str`ns½ =i ]nt[i½ au ]mpins½ o=tile lui Sinan-pa=ea di pen ora=e =i apoi lui Guirgiu½ au st[tut =i la r[zboi½ de fa\[ Mihai-vod[ cu Sinan-pa=ea. +i au fost r[zboiul cu mare v[rsare de s`nge =i dup[ c`t[va lupt[, au ]nfr`nt½ Mihai-vod[ oastea lui Sinanpa=ea, c`t =i el singur pa=ea, s[ nu fie aflat ]ndem`n[ o luntre mic[, cu care au sc[pat peste Dun[re, ar hi c[dzut la prinsoare. +i a=è s-au cur[\it |ara Munteneasc[ de turci ]ntr-acéia dat[ cu os`rdia lui Mihaivod[, ]ns[ avea =i oaste nem\asc[ cu sine de la Bator½ Jigmontu. Zac. 5. Dup[ acesta r[zboi multe pagube au f[cut Mihai-vod[ turcilor peste Dun[re, ardzind½ =i pr[d`nd½ satele, ora=ele, p[n[ aproape de Pravadiia. Fost-au acestea toate ]ntr-acela an½, v leato 7104 =i apoi ]n anul 7105. Iar[ precum izb`ndele dint`i½ a mul\i au fost½ mai pre urm[ spre sc[dere, a=ea =i acestui domn½, lui Mihaivod[, precum vei vedea povestea mai gios, la r`ndul s[u. Ne=tiutoare firea omeneasc[ de lucruri ce vor s[ fie pre urm[. Ce pentru un lucru sau doa[ pre voie ce i s[ prilejesc½, bietul om purcede desfr`nat½ =i ]ncepe lucruri peste puterea sa =i apoi acolo g[sé=te pierirea. Zac. 6. Al treilea an½ dup[ acestea, v[dz`ndu-s[ Bator Jigmont½, domnul Ardealului, sosit la b[tr`ne\e =i f[r[ cuconi =i v[dz`nd½ c[ turcii din an ]n an½ s[ ]nt[resc½ =i casc[ asupra Ardealului s[-l cuprindze, =i el amu ]mb[tr`nit =i obosit½ de v`rtute, aleg`ndu-=i via\a b[tr`né\elor

32

Miron Costin

cu odihn[, au socotit c[ =i fra\ii lui, nice unul nu va putea s[ \ie de r[ul turcilor Ardealul, au f[cut cu cumnatu-s[u, ]mp[ratul nem\[scu, tocmal[, s[ hie pre sama }mp[r[\iei Nem\e=ti Ardealul, iar[ lui i-au dat ]mp[ratul, cumnatu-s[u, doa[ olate, anume Ratibor =i Opulia, la |ara Silezii, c[riia \[ri ]i dzic le=ii Slionsca, s[ hot[r[=te cu d`n=ii acéia \ar[. Zac. 7. Peste voia ardelenilor era aceast[ tocmal[, tem`ndu-s[ apoi de supunerea a neam\ului. Ce ]ndat[ dup[ purcesul lui Bator Jigmont½, s-au str`ns½ to\i boierii Ardealului =i au ales s[ le hie cneadz½, adec[ domn½ pre Andreie=½ Bator, carele era pre acéia vreme ]n |ara Belghii, cu acela g`nd½ s[ s[ c[lug[reasc[1. Ce, chemat de boierii =i de c[peteniile Ardealului, cu glasurile tuturora, au l[sat c[lug[ria =i au vinit la domnia Ardealului de mo=iie. Zac. 8. }mprotiv[ era acest½ lucru tocmélei ce f[cus[ ]mp[ratul ném\esc½ cu Jigmont½ pentru Ardeal, precum s-au pomenit mai sus. Ce nu l[sind½ ]n voia c[peténiilor de Ardeal ]mp[ratul ném\[sc½, au socotit =i cu sabiia s[-i supuie, av`nd½ tocmal[ cu Bator. +i au or`nduit cu o=tile pre un gheneral al s[u, adec[ hatman, anume Ba=tè Giurgi =i au trimis =i la Mihai-vod[ un vl[dic al s[u, ]ndemn`ndu-l asupra lui Bator Andreie=, pentru supunerea mai lesne Ardealului din doa[ p[r\i, c[ avea Mihai-vod[ =i mai ]nainte pururea cu }mp[r[\ia Neam\ului r[spunsuri. Zac. 9. Prea lesne au priimit Mihai-vod[ acest½ lucru, ca un om de o=ti pururea poftitori½ =i f[r[ z[bav[ au str`ns½ oastea |[r`i Muntené=ti, ca 30.000, =i au intrat ]n Ardeal, p[n[ la Sibiiu =i acolea =-au pus tab[ra, a=tept`nd½ pe Ba=tè Giurgiu cu o=tile nem\e=ti. Zac. 10. Trimises[ Bator Andreie= la ]mp[ratul nem\[sc½ solie cu rug[minte s[ nu-i fac[ aceast[ asupreal[, s[-l scoa\e din domnia ce-i era de mo=iie de at`te vacuri a Batoré=tilor, ce acéle o=ti g[tite asupra lui mai bine depreun[ cu d`nsul s[ s[ or`nduiasc[ ]mprotiva turcilor.

1

Miron Costin face o confuzie: Andrei Bathory era cardinal mai de mult =i a venit din Polonia.

Letopise\ul |[rii Moldovei

33

Ce v[dz`ndu c[ nu poate face nimic[ cu rug[mintea, au socotit s[ lovasc[ pre Mihai-vod[ mainte de ce s[ va ]mpreuna cu Ba=tè Giurgiu. Zac. 11. Avea Mihai-vod[ o=ti amu deprinse la izb`nde, ales½ o sam[ de slujitori, ce s[ chema pre numele capitanilor s[i, anume Budze=tii, al\ii R[\[=tii, foarte st[t[toare oaste. Iar[ ardelenii =i ]ndoi\i unii =i bine nestr`n=i ]nc[ la Bator Andreie= cu to\ii, ce cu c`t[ oaste au putut str`nge au dat r[zboi lui Mihai-vod[ la Sibiiu. Iar[ foarte au \inut pu\in[ vréme r[zboiul, ]ndat[ au ]nfr`nt½ oastea lui Mihai-vod[ pre unguri. Singur Bator Andréie=u la fug[, p[r[sit de to\i ardelénii, numai cu pu\inei lé=i ne=tiutori r`ndul locurilor =i r[t[cit ]ntr-o p[dure, au c[dzut pre m`na o=ténilor lui Mihai-vod[. +i dac[ l-au adus la Mihaivod[, au pus de i-au t[iat½ capul1. Ne=tiutoare fire omeneasc[ =i de primejdiile sale, c[ apoi peste nu ]ndelungat[ vréme a=ea au p[\it =i Mihai-vod[ de Ba=tè Giurgiu, cum au f[cut el lui Bator Andreie=. Bine dzice sf`nta Evanghelie: “Cu ce m[sur[ m[suri, m[sura-\i-s[-va”. Zac. 12. Ves[l =i tare Mihai-vod[ dup[ izb`nd[, pre lesne cuprindè ora=ele pre sama sa =i s[ ]nchina =i cet[\ile, d`ndu-i nume de domnul lor, priimind½ pen cet[\i =i o=teni de a lui. (De pe acéle vrémi are nume de-i dzic Mihai-crai). +i au f[cut½ =i episcopie la scaunul domnilor de Ardeal, la Bélgrad. Iar[ capul lui Bator Andréie= l-au trimis pre solii s[i la ]mp[ratul nem\[sc½, pentru care slujb[ au trimis ]mp[ratul nem\[sc½ daruri lui Mihai-vod[ =i l-au f[cut prin\ipe, adec[ din domnii ]mp[r[\iei unul. Iar[ nu ]ndelung½ au \inut Mihai-vod[ domniia \[r`i acéea, cum nice ]mp[ratul nem\[sc½ au putut a a=edza Ardealul ]n partea sa nici ]ntr-un chip, numai ce au fost½ pricina de multe v[rs[ri de s`nge ]ntre cre=tini =i au f[cut turcilor ]ndem`n[ s[ poat[ a cuprinde locurile céle mai bune de Ardeal. Fost-au acéste ]n anul 7107.

1 Nu Mihai Viteazul a pus s[ fie t[iat capul lui Andrei Bathory, ci ni=te secui din mun\i l-au prins, pe c`nd fugea spre grani\a Moldovei, =i i-au adus capul la curtea lui Mihai. Mihai a pedepsit pe uciga=i =i a ]ngropat cu cinste pe adversarul s[u.

3

Viia\a lumii

Letopise\ul |[r`i Moldovei de la Aaron-vod[ ]ncoace. Foaia de titlu.

Mihai Viteazul

36

Miron Costin

CAPUL¼ AL TREILEA

}ncep. 1. St`nd½ Mihai-vod[ dup[ a=edzarea Ardealului, iar[ de aicè din \ar[, Ieremia-vod[, ]ndemnat½ de turci, au str`ns½ oaste =i c`t[ oaste ave =i strein[, au purces asupra |[r`i Muntené=ti. +i neav`nd½ cu nime nici un r[zboi nic[iure ]n |ara Munteneasc[, au m[rs½ la Bucure=ti =i au a=edzat domn½ pe frate-s[u, pre Simion½-vod[. L[s`ndui oaste de a sa pe l`ng[ d`nsul, singur½ s-au ]ntors½ la Suceav[1. Zac. 2. N-au fost½ ]ndelungat[ domniia acéia a lui Simion-vod[, c[ ]n\eleg`nd½ Mihai-vod[ de cuprins½l |[r`i Muntené=ti de Ieremia-vod[, ]ndat[ au purces asupra lui Simion-vod[, l[s`nd½ pin cet[\ile Ardealului slujitori din o=tile sale. Zac. 3. N-au st[tut Simion-vod[ ]mprotiva lui Mihai-vod[ dendat[, ce s-au dat spre marginea \[r`i, spre Foc=eani, pentru agiutoriul de la frate-s[u, Ieremie-vod[, de la care vinis[ slujitori de |ara de Gios2 la Simion-vod[. +i dac[ s-au str`ns½ c`t[va sam[ de o=ti =i la Simionvod[, au st[tut =i au a=teptat½ pre Mihai-vod[ cu r[zboiul la o vale ce se chiam[ Milcovul½ cel Mare ]n |ara Munteneasc[. (Are =i alt½ nume grozav acél p`r`u =i spun c[ de atunci.) +i au st[tut r[zboiul c`teva ceasuri =i apoi au pierdut Simion-vod[ r[zboiul. Zac. 4. Dup[ r[zboi½, oastea, care ]ncotro i-au fost½ calea mai ]ndem`n[, s-au r[sipit, iar[ Simion-vod[ au n[zuit la Suceav[, la frates[u, Ieremiia-vod[. Ce nu s-au destulit Mihai-vod[ cu at`ta, ce ]ndat[, f[r[ nimica z[bav[ au tras o=tile sale asupra lui Ieremii-vod[, spre Suceav[, cu mare sirguial[. Zac. 5. La grab[ ca acéie, neav`nd½ nimic[ pas, nice vréme de g[tire Ieremiia-vod[, numai ce i-au c[tat½ a l[sa Suceava =i a n[zui

1 Aceast[ prim[ expedi\ie a Movile=tilor ]n |ara Rom`neasc[ este rezultatul unei confuzii istorice. Ea nu s-a desf[=urat ]n realitate. 2 Moldova era ]mp[r\it[ administrativ ]n dou[ p[r\i: |ara de Sus, spre munte, =i |ara de Jos, partea =eas[, conduse fiecare de un vornic.

Letopise\ul |[rii Moldovei

37

spre Hotin. A=è-l pripise Mihai-vod[ de aproape pe Ieremie-vod[, c`t ni=te haiduci pedestri, cu c`teva car[, pre urma lui Ieremiei-vod[, i-au agiuns½ fruntea o=tii a lui Mihai-vod[ =i au st[tut haiducii la r[zboi½, ap[r`ndu-se c`teva ceasuri. Ce dac[ s-au mai ]nglotit½ oaste de-a lui Mihai-vod[, l-au spart½ pe haiduci, pre Jijie, la un sat anume Verbie, unde st[ o movil[ mare peste trupuri, apoi de Ieremiia-vod[ f[cut[. +i era a=ea de groaznic Mihai-vod[ =i vestit de r[zboaie ]n toate acéste p[r\i, c`t ]ndat[ ce au sosit la Suceav[, i s-au ]nchinat =i cetatea Sucevei =i a Neam\ului, la cet[\i puind½ o=téni de ai sei pedestra=i. Singur½ nici cu at`ta n-au vrut s[ hie, ce de la Suceav[ au purces gonind½ pre Ieremievod[ =i pre Simion-vod[ p[n la Hotin. Zac. 6. Cetatea Hotinului grijis[ bine Ieremie-vod[ cu slujitori de ai s[i ném\i ce avea, iar[ el singur au trecut la le=i pentru agiutoriul. Puses[ Mihai-vod[ =i un domni=or½, anume Marcul-vod[, c[ruia numele nu s[ nice povesté=te, pentru scurt[ vréme ce au avut acel domni=or =i nu s[ afl[ numele ace=tii domnii la létopis[\e streine. Zac. 7. Era le=ii pe acéia vréme str`n=i to\i la s[im½, la Var=av, sf[tuind½ oaste ]mpotriva +fedului1, c[ craiul le=esc½ Jigmont½ fiind½ drept½ mo=an aceii cr[iei, ce ]nc[ viu tat[-s[u, Ioan-crai, l-au ales lé=ii pre Jigmont½ la cr[iea lor. +i dup[ moartea t[t`ne-s[u, neav`nd½ alt½ fecior, f[r Jigmont½, cuprinses[ Cr[iea +fedzasc[ un½ frate craiului =fedz[sc½, unchiu lui Jigmont½, anume Gustav2. Deci fiind½ mai aproape Jigmont½, ficiorul craiului =vedz[sc½, de acéia cr[ie, dec`t fratele t[t`nes[u, Gustav, siliia pre le=i, numai s[ pozvoleasc[ la acela s[im½, s[ s[ fac[ o=ti ]mprotiva lui Gustav½. Zac. 8. Iar[ socotind½ lé=ii c[ nici ]ntr-un chip acéle doa] cr[ie s[ s[ fac[ una nu vor putea, fiind½ una dincoace, alta dincolo de mare, care

1

Suediei. Nu Gustav, ci Carol al IX-lea a ocupat atunci tronul Suediei, la care, pretindea Sigismund al Poloniei. 2

38

Miron Costin

mare s[ chiam[ Marea Balticum, o coad[ din Ochean, =i nici din lége sint½ una =i prilejindu-s[ aceast[ t`mplare cu Mihai-vod[ lui Ieremievod[, au dat craiului nedejde de o=ti asupra =vedzilor pe alt[ dat[, ar[t`ndu-i mare treab[ aceasta =i cu grije Cr[iei Lé=e=ti, s[ las[ cuprins[ \[r`le acéste de Mihai-vod[, Ardealul, Moldova, |ara Munteneasc[. Ce au st[tut s[imul dup[ aceast[ treab[, s[ s[ fac[ o=ti ]mprotiva lui Mihai½-vod[, av`ndu Ieremiia-vod[ c`\va domni la lé=i, tot oameni mare, gineri. Zac. 9. Mihai-vod[ cu toat[ osirdiia b[tè cetatea Hotinului glon\urile lui s[ cuno=tè ]n zidiurile cet[\ii p[n[ la suruparea cet[\ii, av`nd½ nedejdea c[ dac[ va lua =i acéia cetate, va putea st[p`ni prea lesne =i |ara Moldovei. Zac. 10. Scrie Hronograful le=escu c[ a=è era de vestit Mihai-vod[ =i la le=i, c`t |ara Podolii fiind½ de lege de supt½ ascultarea patriiarhului de |arigrad, ca =i noi, pe acéle vremi av`nd½ mare zarv[ =i price cu papi=ta=ii pentru lége, a=tepta cu bucurie pre Mihai-vod[ s[ vie, =tiindul de o lege cu d`n=ii, s[ i se ]nchine to\i podolénii. Zac. 11. Dup[ ruptul s[imului a le=ior, ]ndat[ au purces hatmanul =i can\elarul Zamoyschii la tab[r[ =i apoi f[r[ z[bav[ s-au pornit cu o=tile ]mprotiva lui Mihai-vod[. Vestit era acéla hatman la le=i, c[ruiè faptele nici Cone\polschii hatmanul, amu din vacul nostru, n-au agiuns½. Zac. 12. Prindzind½ veste Mihai-vod[ c[ au purces o=tile le=e=ti asupra lui, au l[sat Hotinul =i au purces spre Suceav[. Ieremie-vod[ cu Zamoyschii ]nc[, dac[ au oblicit de purcesul lui Mihai-vod[, au l[sat drumul Hotinului =i au trecut Nistrul la un sat½ Colodrubca, la \inutul Cern[u\ilor =i apoi Prutul la t`rg½ la Cern[u\i =i au m[rs½ pe la Codrii Cozminului, la Suceav[, unde Mihai-vod[ ]nt[rise cetatea cu oamenii s[i. Iar[ singur au tras spre \ara sa, pentru s[-=i mai ]ngloteasc[ oaste =i s[ mai obosasc[ =i pre le=i. Zac. 13. Afl`nd½ Zamoyschii cu Ieremiia-vod[ cetatea Sucévei grijit[ bine de oamenii lui Mihai-vod[, au ales cu sfatul s[ nu fac[ z[bav[ cu cetatea, ce s[ marg[ ]ntins½ dup[ Mihai-vod[. +i a=ea au f[cut, f[r[ nemic[ z[bav[, au purces spre |ara Munteneasc[.

Letopise\ul |[rii Moldovei

39

Zac. 14. }mp[r[\iia Turcului av`nd½ treab[ tot cu ném\ii pentru Cr[iia Ungureasc[, bucuroas[ era c[ s[ sf[dé=te Ieremia-vod[ cu Mihaivod[. A=ea s-au tras cuv`ntul p[n[ ast[dzi, cum s[ fie trimis cu tain[ 40.000 de galbeni de aur la Ieremie-vod[, s[ fac[ o=ti asupra lui Mihaivod[ =i dires[, ce-i dzicu ei at=irif, de domniie vecinic[ lui =i semin\ii lui. Zac. 15. Sim\ind½ Mihai-vod[ c[-i tot vin½ asupr[ le=ii cu Ieremievod[, =-au mai ]nglotit oastea =i =-au ales locul de a dare r[zboiu le=ilor, pe apa Teleajinului. Avé la acela r[zboi½ Mihai-vod[ 60.000 de oameni, unguri, munteni, sirbi; ném\i ]nc[ avé pu\ini. +i au tocmit oastea pre malul dincolo, c[l[ré\ii au pus de ]mbe p[r\ile la arepi, iar[ pedestrimea cu pu=cile au tocmitu-o tocma asupra vadului, unde era vadul. +i a=ea au a=teptat pre le=i, puind apa ca o piedec[ ]ntre o=ti, p[n[ or deprinde o=ténii lui acel fél de oaste =i s[ vadz[ p[n[ ]nc`t½ sint½ de s[me\i le=ii la r[zboaie. Zac. 16. Oastea lui Zamoyschii era la numar ales 30.000 de le=i =i 10.000 la Ieremie-vod[ de oaste de \ar[. }ns[ oastea le=asc[ tot aleas[ ]n leaf[, c[ =i lefecii cei véchi, ce le dzic ei le=ii cvarciana, era to\i cu Zamoyschii =i lefecii noi, cari-i f[cuse craiul, s[-i fie ]mprotiva =vedzilor, tot era cu Zamoyschii, f[r[ oameni de pe la domni, ginerii lui Ieremievod[. De toat[ oastea cu Zamoyschii =i cu Ieremie-vod[ 40.000 era, ]ntre carii era 4.000 de husari. Acél fel de oaste este tot ]n hier½, temeinic[, oaste foarte =i ne]nfr`nt[, ales de o=tile cum sint½ ale noastre =i munténe=ti. Zac. 17. Dac[ au sosit la Telejin =i lé=ii, precum era o=tile lui Mihai½vod[ tocmite, a=ea au tocmit =i Zamoyschii. Aripile \iné oastea c[lare, din-na-direapta Petru La=ci, dintr-acolo era =i husarii, din-na-st`nga Ieremie-vod[ cu oastea sa =i cu o sam[ de le=i. Iar[ Zamoyschii singur cu pedestrimea =i cu armata, adec[ cu pu=cile au \inut mijlocul =i derept½ ]mprotiva pedestrimei lui Mihai½-vod[ au st[tut cu oastea. Zac. 18. Cu at`ta era mai mé=ter Zamoyschii dec`t Mihai-vod[, c[ Zamoyschii c`t au sosit, ]ndat[ au f[cut cu pedestrimea sa b[=ti de

40

Miron Costin

p[m`nt½ ]nalte =i acolé au suit ]ndat[ pu=cile. Toat[ dzua aceie au st[tut½ r[zboiul numai din tunuri unii la alal\i =i din siné\[, peste ap[. Zac. 19. A doa[ dzi, mai s[m[\½ Zamoyschii dec`t Mihai-vod[, au trimis de au cercat½ mai sus pre ap[ despre munte =i au aflat vad½. +i ]ndat[ toat[ aripa céie ce sta din-na-direapta, stoluri dup[ stoluri au pornit½ la vad; singur au st[tut½ mai tare cu focul asupra vadului, dec`t ]n dzua dint`i½. Zac. 20. Mihai-vod[ v[dz`nd½ c[ tréce oastea c[l[rea\[ a lé=ilor pe alt½ vad, au mai ]nt[rit pedestrimea =i el cu =an\uri, iar el singur cu toat[ oastea c[lare au m[rs½ ]mprotiva o=tii cei le=e=ti. V[dz`nd½ =i Zamoyschii c[ lipsé=te toat[ oastea c[l[rea\[ a lui Mihai-vod[, toat[ oastea au pornit =i el a sa =i husarii ]ntr-acolè cu P[tru La=ci. Zac. 21. S-au mirat Mihai-vod[ de seme\iia lé=ilor, cu ce s`rguial[ au apucat vadul =i au st[tut un r[zboi½ mare acolé pentru vad. Singur Mihai-vod[ ca un leu ]n fruntea r[zboiului =i au fost½ r[zboiul c`teva ceasuri, p[n[ au sosit =i husarii. Zac. 22. Nedeprins[ oastea lui Mihai-vod[ cu acel fél de oaste, ce sau pomenit½, husarii. Acél fél de oaste precum s-au dzis, este tot ]n hier½, numai ochii =i vergile gurii s[ v[d. Mul\i pun =i arepi tocmite de péne de hultur sau de alte pas[ri mare =i cei mai de a hirea cu pardo=i peste plato=e. Iar[ slugile, care n-are pardos, pun scoar\[ de acéstea turce=ti, iar[ ]n fruntea cailor pun½ c`te o tabl[ de hier½ =i mul\i =i la piepturile cailor pentru fereal[ de glon\uri. Nice hiece cal½ ]ncalec[ husarii, ce tot cai mare gro=i, s[ poat[ birui a purta tarul =i tot friji de cei nem\[=ti sau cai turce=ti la cei mai de a hirea. La r[zboaie, niceodat[ nu alearg[ mai mult½ din treap[dul calului, sau numai c`nd½ sar asupra pedestrimei ori tab[rii, c[ asupra o=tii spr`n\are, cum ieste t[tarul, niceodat[ nu-i slobod, c[ s[ r[=chir[ t[tar`i =i nu fac½ cu suli\a nice o treab[. Suli\ele lor½ sint½ c`te de opt co\i de lungi, cu prapore p[n[ ]n p[m`nt½. Ca un½ zidi½ stau la r[zboaie. Zac. 23. Dac[ au sosit½ toat[ oastea le=ilor peste vad =i husarii s-au stolit =i au purces asupra o=tii lui Mihai-vod[ =i de la celalalt½ vad au

Letopise\ul |[rii Moldovei

41

biruit½ focul lui Zamoyschii pe pedestrimea lui Mihai-vod[. +i cum au ]mpins½ pe pedestrimea lui Mihai-vod[ de la mal½ din =an\urile lor, au =i cuprins-o c[l[ré\ii ce mai era cu Zamoyschii =i au vinit toat[ pedestrimea a lui Mihai-vod[ cu toat[ armata pe m`nule lui Zamoyschii. Zac. 24. I-au dat =tire lui Mihai-vod[ de pedestrimea lui c[ s-au spart½ de la vad, =i acolea iar[= nu era putin\e s[ s[ ]nfr`ng[ oastea le=asc[ numai ce au c[utat½ a da dos o=tilor lui Mihai-vod[. Ins[ nu de tot r[sipa, ce cu tocmal[, ]ntorc`ndu-se singur Mihai-vod[ cu capul s[u unde era greul. +i tot a=ea au m[rs½ ap[r`ndu-s[ p[n[ la un ora= ce s[ dzice T`rg=or. Zac. 25. +tiind½ Zamoyschii de Mihai½-vod[ cine este la r[zboaie, s[ nu s[ mai dep[rtédz[ oastea lui cea c[l[rea\[, tem`ndu-s[ cumva ]n goan[ de sminteal[, au trimis trimbi\a=i de au dzis de ]ntors½ o=tii =i porunca la capete, numai s[ s[ ]ntoarc[. +i s-au ]ntors½ oastea le=asc[. C[dzut-au la acela r[zboi½ 1.000 de trupuri de ]mbe p[r\ile, iar[ vii prin=i din oastea lui Mihai-vod[ mul\i. Fostu-au acestu r[zboi½ ]n anul 7108 (1600). CAPUL AL PATRULEA

}ncep. 1. S[ ur`se munténilor cu domniia lui Mihai-vod[, tot½ cu o=ti =i r[zboaie. Ce, dup[ fuga lui Mihai-vod[, trei dzile dup[ r[zboi½, au =edzut½ domnii, Ieremiia-vod[ =i Simion-vod[, cu Zamoyschii pre loc, p[n[ au ]nceput a veni to\i boierii |[r`i Muntené=ti =i slujitorii, priimind½ pre Simion-vod[ domn½ cu giur[m`nt½. +i au m[rs½ =i Ieremie-vod[ p[n[ ]n Bucure=ti =i au a=edzat la scaun pre Simion-vod[, frate-s[u, l[sindu-i =i Zamoyschii 3.000 de oaste le=asc[ cu Ian½ Poto\chii, starostele de Cameni\[. Singur Ieremie-vod[ =i cu Zamoyschii s-au ]ntors½ la Suceav[. Zac. 2. Iar[ Mihai-vod[, dup[ r[zboiul ce-l pierduse la Teleajen, str`ngea iar[ oaste pen mun\i, de ai sei =i din |ara Ungureasc[ cunoscu\i

42

Miron Costin

=i amu f[cuse aproape de 7.000 de oameni, cum scrie Hronograful, =i pornise pre Udrea cu 4.000 de oameni, s[ fie de straje. Iar[ singur tot s[ g[tiia ]n mun\i, s[ ias[ odat[ cu pu=ci =i g[tit mai bine. Ce l-au gr[bit½ Simion-vod[, de n-au avut vréme s[ s[ mai ]nt[reasc[, c[, de sirg½ str`ng`nd½ oaste de loc =i cu le=ii, pre sfatul iar[= boierilor celor de loc, au purces din Bucure=ti =i au m[rs½ dzua =i noaptea pin locuri ascunse, p[n la ora=ul½ Argi=ului1, pe numele apei Arge=ului. }ntr-acela t`rg=or era Udrea cu oastea lui Mihai-vod[ acea de straje. Dez-dimenea\[ ]ntr-o dzi, au agiuns½ oastea a lui Simion-vod[ supt acela t`rg=or =i amu prinsese =i Udrea de véste =i i-au c[utat a scoate =i lui oastea la c`mp½, c[ loc de fug[ nu era, c[ s[ apropiiase o=tile lui Simion-vod[. Ce, p[n[ ]n de trei de ori au dat½ r[zboi½ le=ilor, ]ntorc`ndu-se, iar[ a patra oar[ au purces ]n r[sip[ oastea Udréei. Zac. 3. Mihai-vod[ nu era departe, mai ]n mun\i de acolea, viind½ s[ s[ adune cu céialalt[ oaste. Ce, dac[ au dat =tire Udrea de r[sipa sa, au ]nceput =i ceielal\i a-l p[r[si cu to\ii. +i numai ce i-au c[utatu a l[sa |ara Munteneasc[ =i a tréce mun\ii la Ardealu. Zac. 4. Udrea dup[ aceiè curund½ au venit =i el =i s-au ]nchinat½ la Simion-vod[. +i a=ea Mihai-vod[, vr`nd½ s[ dob`ndeasc[ Ardealul½, au pierdut½ =i |ara Munteneasc[. Zac. 5. }n Ardeal, dup[ ce au sosit Mihai-vod[ =i au aflat½ oaminii s[i, cari-i pusése pen cet[\i, sco=i de Ba=tè Giurgiu =i pu=i o=teni de a ]mp[ratului nem\[sc½, ce v[dzind½ c[ n-are loc nice ]n Ardeal, s-au sculat½ cu toat[ casa lui =i cu c`\va c[peténii, ales c[pitanii lui cei credzu\i, M`rze, Ghie\è =i Racè =i au m[rs½ ]n Beci½2, la ]mp[ratul nem\[sc½, ]n nedejdea slujbei ce au f[cut ]mprotiva Batoré=tilor. +i l-au priimit½ ]mp[ratul bine, iar[ Ardealul c[ n-au fost½ pentru d`nsul, ce pentru sine a=edzat½, atuncè s-au ar[tat.

1 2

Azi Curtea-de-Arge=. Numele vechi rom`nesc al ora=ului Viena.

Letopise\ul |[rii Moldovei

43

Zac. 6. Nu peste mult[ vréme, v[dzind½ Jigmont½ Bator pierirea fr[\ine-s[u, lui Andréia= Bator, cobor`t[ de cumnatu-s[u, ]mp[ratul nem\[sc½, =i Ardealul nice ]ntr-un chip nu vrea s[ supuie supt ném\i, sau c[it de tocmala ce f[cuse cu cumnatu-s[u Rodolfu-]mp[rat, cum sau pomenit mai sus, =i l[s`nd½ olatele care-i didése cumnatu-s[u, au trecut½ ]n |ara Le=asc[, c[-i era Zamoyschii ginere, fiind½ doamna lui Zamoyschii fata lui Andréia= Bator1. +i apoi din |ara Le=asc[ au venit½ ]n Ardeal =i ]ndat[ cuprindzind½ |ara Ardealului iar[ c[tr[ sine, au ]nceput a str`nge os\i ]mprotiva lui Ba=té Giurgiu, ghen[rariului ]mp[ratului nem\esc½. Zac. 7. V[dz`nd½ ]mp[ratul neam\[sc½ sculat Ardealul =i roco=it iar[ ]mprotiva sa, de al doilé r`nd½, au g[tit½ pre Mihai-vod[ =i l-au pornit½ iar[ s[ marg[ s[ str`ng[ o=ti =i depreun[ cu Ba=tè Giurgiu s[ stè ]mprotiva Batoré=tilor, lui Jigmont½, cumnatu-s[u, =i lui Bator½ I=tioan, fratele lui Jigmont½. Ace=ti doi mai r[m[ses[ din Batore=ti. Zac. 8. Au purces Mihai-vod[ din Béci½ asupra Ardealului, d[ruit bine de ]mp[ratul, str`ng`nd½ iar[ o=ti =i de ai s[i, munténi carii se a=edzas[ ]n Ardeal½ =i sirbi, unguri =i s-au ]mpreunat cu Ba=tè Giurgiu la Cliujvar2. Zac. 9. Batore=tii ]nc[ au str`ns½ oaste =i mai s[me\i fiind½ pre locurile sale, au dat r[zboi½ lui Ba=tè Giurgi =i lui Mihai-vod[ aproape de Cliujvar, la un sat½ anume Mojina3. +i au fost½ r[zboiul c`teva ceasuri, ce st`nd½ nem\ii ]n frunte tare cu focul =i Mihai-vod[ lovind½ din dos pe oastea Batoré=tilor, au ]nfr`nt½ pre Batore=ti, c`t de-biia au sc[pat½ ei cu capete. Iar[ din o=tile lor½, parte mai mare ce au fost½ pedestri cu armata, adec[ cu tunuri, cu tab[ra, au c[dzut toat[ pre m`na lui Ba=té Giurgiu. 1 Hatmanul polon Ioan Zamojski era c[s[torit cu o var[ a lui Andrei Bathory, nu cu fiica lui. 2 Cluj. 3 Aceast[ b[t[lie este cunoscut[ ]n istorie sub numele de b[t[lia de la Gor[sl[u (1601).

44

Miron Costin

Zac. 10. Era véste de biruin\[ acelui r[zboi½ mai mare a lui Mihaivod[, dec`t a lui Ba=tè Giurgiu, care zavistiie au f[cut =i pierirea lui Mihai-vod[. Zac. 11. Spun½ oameni b[tr`ni de pre acéle vremi, cum s[ fie agiuns½ ]n c`teva r`nduri cu dare Ieremie-vod[ la Ba=tè Giurgiu, pentru moartea lui Mihai-vod[, care lucru poate s[ hie (c[ ce nu lucreadz[ ]n lume avu\iia). Banii r[scolesc½ ]mp[r[\iile =i mare cet[\i le surup[, cum s[ dzice cu un cuv`nt½ le=esc½: “Sula de aur½ zidiul p[trunde”. Zac. 12. V leato 7109 avgust½, 8 dzile dez-de-noapte, ]ntra=ternut ]nc[ Mihai-vod[, au venit doi c[pitani ném\i cu oamenii lor, trimi=i de Ba=tè Giurgiu s[ omoar[ pre Mihai-vod[. +i cum au sosit½ la tab[ra lui, c[ era deosebi, au lovit½ la cort½ unde odihniia =i acolo ]n loc½ i-au t[iat½ capul =i l-au dus la Ba=tè Giurgiu, iar[ trupul p[n a triia dzi au st[tut la vederea tuturora, ne]ngropat. O=tile lui, ce avea, nu era cu d`nsul ]n tab[r[; pre to\i ]i slobodzise ]n prad[; p[n[ =i copiii lui au fost½ m[rs½ =i ei ]n prad[. +i a=ea s-au pl[tit½ lui Mihai-vod[ slujbele ce-au f[cut½ nèm\ilor. CAPUL¼ 5

}ncep. 1. Dup[ pierirea lui Mihai½-vod[, n-au mai avut Ieremiiavod[ nice o dodeial[ de nime. Ce, plinind½ ai cu pace domnii sale 12 ani, cu \ara a=edzat[ ]n tot biv=ugul, au pl[tit½ =i el datoriia omeneasc[. Au murit Ieremiia-vod[ ]n anul 7116. R[m[su-i-au poman[ ]n \ar[ m[n[stirea anume Suceavi\a, de d`nsul f[cut[. Iar[ la domniia \[r`i au st[tut, dup[ moartea lui, frate-s[u, Simion-vod[, nefiind½ feciorii lui Ieremiei-vod[ ]nc[ la v`rst[ deplin[. Era Simion-vod[ am½ mator de dzile, sosit la b[tr`né\[. Iar[ moartea lui, precum au r[mas den om ]n om ]n \ar[ povéste, au murit otr[vit de cumnat[-sa, de doamna lui Ieremiei-vod[, tr[g`nd½ domniia mai curund½ la feciorii s[i, tem`ndu-se c[ s[ vor ]ntémeia ficiorii lui Simion-vod[ la domniia \[r`i,

Letopise\ul |[rii Moldovei

45

care fapte acéi doamne apoi mai pre urm[ au ar[tat Dumnedz[u cu patimile ei. Zac. 2. St[tu-au la mare amestec[turi =i zarve scaunul \[r`i dup[ moartea lui Simion-vod[, c[ era feciori de-a lui Ieremiei-vod[ trei: Costantin-vod[, Alexandru-vod[ =i Bogdan-vod[, iar[ a lui Simion-vod[ era cinci feciori: Mihaila=-vod[, Gavril-vod[, P[tra=co-vod[, Moyseivod[, Ion-vod[. Deci s[ ]mp[recheas[ boierii =i cu d`n=ii =i \ara, ]n dou[ p[r\i, o parte \inè cu casa lui Ieremie-vod[, iar[ alt[ parte \inea cu casa lui Simion-vod[. +i dint`i½ era mai tare partea lui Mihaila=vod[, feciorului lui Simion-vod[ cel mai mare, c`t au c[utat½ lui Costantin-vod[, feciorului celui mai mare a Ieremiei-vod[ =i cu boierii din partea lui a ie=i cu fuga din Ia=i. Dup[ care, trimi\`nd½ Mihaila=vod[ ]n goan[, au agiuns½ car[le boierilor =i c`\va boieri de a lui Costantin-vod[ la M[l[ie=ti =i i-au jecuit. Zac. 3. Marginile |[r`i Le=e=ti mai toate era tot de oamenii lui Costantin-vod[, cumna\i, domni m[rgineni, cum era Poto\ce=tii, Vi=novece=tii, Core\chii, to\i cu cuscriia lega\i, c[ au avut½ Ieremiiavod[ trei fete m[ritate ]n |ara Le=asc[, tot dup[ oameni mari. Ce, ]ndat[ ce au ]n\eles c[ au scos feciorii lui Simion-vod[ pre feciorii lui Ieremiei-vod[ din scaunul \[r`i, au purces½ singur Vi=nove\chii =i cu c`\va den Potoce=ti cu o=ti asupra lui Mihaila=-vod[. Avè =i Mihaila=vod[, pe l`ng[ oastea de \ar[, pu\inei t[tari =i turci. Ce, turcii la r[zboi½ n-au vrut½ s[ marg[, ce au pr[vit½ de departe. Fost-au acesta r[zboi½ ]ntre vérii, pentru domnia \[r`i, la +tef[ne=ti =i au ]nfr`nt½ partea lui Costantin-vod[ pre partea lui Mihaila=-vod[. +i numai ce le-au c[utat a p[r[si \ara feciorilor lui Simion-vod[ =i unii ]n |ara Ungureasc[, al\ii la turci au m[rsu. Unul dentr½ d`n=ii, P[tra=co-vod[, au agiunds½ de au fost½ mitropolit la Chiov½, cu vestit[ mitropoliia =i arhimandriia de m[n[stirea mare, ce ieste anume pre limba rusasc[ Pecerschii, unde stau trupuri, mo=tii a mul\i sfin\i ]ntregi pen pé=teri =i p[n[ ast[dzi, cu multe minuni. Zac. 4. +i a=ea s-au a=edzat Costantin-vod[, feciorul lui Ieremiei-vod[ cel mai mare, la domniie, cu bucuriia \[r`i, av`nd½ \ara nedejdea c[ va

46

Miron Costin

urma pre tat[-s[u. Ce departe au fost½ Costantin-vod[ de acéie fericiie. Ce precum dzice Isus-Sirah: “Vai de acéie cetate, unde este domnul t`n[r½”. Lu`ndu-s[ =i Costantin-vod[ dup[ socoteala tineré\ilor, n-au p[zit datoriia sa deplin spre ]mp[r[\iie1 =i precum scrie Létopise\ul cel le=esc½, din\`ia= dat[ birul a anului celui dint[i½ nu l-au plinit. +i a=ea, sc`rbindu-se ]mp[r[\iia, l-au mazilit pre Costantin-vod[ =i au dat domniia lui +tefan-vod[ Tom=ii. Nu i-au folosit lui Costantin-vod[ uricile ce avea de la ]mp[r[\ie, date tat`ne-s[u, de domnie vécinic[, lui =i feciorilor lui =i nepo\ilor lui, c[ Turcul cu vréme d[, cu vréme ia, precum este vremea, a=ea las[, bl`nd½ c`nd½ ieste vréme de bl`ndé\e, s[me\½ =i ager½, c`nd este vréme de s[me\iie. Cre=tinului niceodat[ cuv`ntul nul \ine, nice este a-l am[gi ru=ine, toate precum ieste vremea face. CAPUL AL¼ +ASELEA

}ncep. 1. Pre +tefan-vod[ Tom=ea nu l-au =tiut Létopise\ul cel le=esc½ ce neam de om au fost½. Iar[ au fost½ dirept½ moldovan, din sat½ den Oté=ti, de pre p`r`ul ce se chiam[ R[c[t[ul, ]n \inutul Putnei. Era pre acéle vrémi Tom=ea-vod[ la Poart[ pre trébile \[r`i, pre l`ng[ capichih[i =i v[dz`ndu-l om½ de \ar[, cunoscut amu la c[peteniile Por\ii, i-au scos domniia =i i-au or`nduit ]mp[r[\iia =i pre Cantemir-bei½, cu ordile lui, care pre acéle vremi l[cuia ]n Bugeac½, s[-l duc[ pre +tefan-vod[ ]n scaun. Zac. 2. Apropiindu-se +tefan-vod[ Tom=ea de \ar[, Costantin-vod[ cu ]m[-sa =i cu fra\ii s[i au purces la le=i =i cu c`\va =i din boieri, ]ntre carii era =i Nistor Uréche, tat[l lui Grigorie Uréche vornicul, carele au scris Létopis[\ul \[r`i p[n[ la Aron-vod[. Zac. 3. Le=ii avea atunci mare amestec[turi cu Moscul2 =i nu era vremea s[ fac[ o=ti =i ]n Muldova. Ce, +tefan Poto\chii, cumnatul lui 1 2

Adic[ fa\[ de Imperiul Otoman, suzeranul Moldovei pe atunci. Moscova, adic[ Rusia.

Letopise\ul |[rii Moldovei

47

Costantin-vod[, carele \inea pre doamna Mariia, fata lui Ieremie-vod[, cu putérea sa, peste voie =i porunca craiului (c[-i trimises[ singur craiul½ un½ copil din casa sa, s[ nu cumva s[ s[ ispiteasc[ s[ intre ]n Muldova, ]nt[r`t`nd½ pre turci), au str`ns½ oaste di prin cet[\i =i de pre la rudeniile sale, ca vro 6.000 de oameni str`nsur[, l[s`nd½ pre soacra-sa, doamna lui Ieremiei-vod[, ]n |ara Le=asc[. Iar[ singur cu Costantin-vod[ =i cu Alexandru-vod[, frate-s[u, au purces asupra lui +tefan-vod[. Zac. 4. Au prins½ veste +tefan-vod[ ]ndat[ de lé=i c[ vin =i au str`ns½ =i el½ oastea \[r`i toat[. +i s[ prilejise atuncè sosi\i =i ni=te slujitori de a lui Mihai-vod[, capitanii lui cei vesti\i, neput`nd½ a l[cui, dup[ moartea lui Mihai-vod[, ]n |ara Ungureasc[, chema\i pre c[r\i de +tefanvod[, anume M`rzè =i Ghie\è =i Racè cu c`\va oameni. +i au pus½ +tefan-vod[ tab[ra deasupra satului Popricanilor, d`nd½ =tire =i la Cantimir, la carele, pre acéle vremi era mul\ime de nohai t[tari. +i au venit =i Cantimir½, cu o=tile ]ntr-agiutor lui +tefan-vod[. Zac. 5. Veniia Poto\chii s[m[\½ cu izb`ndele ce f[cuse fra\ii lui aicea ]ntr-aceste \[ri ]mprotiva lui R[zvan-vod[ =i apoi ]mprotiva lui Mihaivod[, ce, cum dzice muldovanul, nu sint½ ]n toate dzile Pa=tile. Mergea f[r[ nice o tocmal[, f[r[ str[ji, a puterea hi f[r[ limbi, s[ =tie ce félu sau ce sam[ de nepriietini are unde merge =i av`nd½ =i oaste str`nsur[. Nu i-au dodeit½ nimic[ Cantimir½, nice muldovenii, p[n[ au sosit lé=ii cu tab[ra lor la un loc, ce s[ dzice Cornul lui Sas. Atuncè au v[dzut Poto\chii unde au venit. Zac. 6. Acela loc, Cornul½ lui Sas, este cotit Prutul, ]ns[ cotul½ este din partea despre r[s[rit½, iar[ din partea aceastalalt[, unde era tab[ra lé=asc[, este ie=it[ apa Prutului piept½ la c`mp½. }ntr-acéla loc au f[cut o=tile lui +tefan-vod[ =i t[tar`i la le=i n[val[. +i n-au \inut½ r[zboiul lé=ii nimic[, c`t ]n cela r[zboi½, a=è de sirgu, s-au sp[imat½ =i s-au amestecat½ le=ii, c`t nice tunurile o dat[ n-au apucat s[ sloboadz[. Singur Poto\chii, pentru s[ i se t[inuiasc[ numele, au dat½ ]ntre car[le haiducilor,

48

Miron Costin

ce apoi l-au v[dit½ haiducii. Pre Alexandru-vod[ ]nc[ l-au prins½ moldovenii. Iar[ Costantin-vod[ au c[dzut pre m`na unui t[tar, carele ]n\eleg`nd½ cine este, vr`nd½ s[-=i fac[ cinste la hanul, ferindu-se de Cantimir, depreun[ cu ni=te ceta=i ce avea t[tarul, au fugit½ cu Costantinvod[ =i cu un comis a lui, anume Mih[ilescul. +i c`nd½ au sosit la Da=[u, ferindu-se iar[=i =i acolo de turci s[ nu-l ia pre Costantin-vod[, au g[sit o luntre mic[ =i s-au b[gat½ s[ treac[ singuri t[tar`i. Trec`nd½ apa Niprului, s-au scornit½ v`nt½ =i s-au umplut½ luntrea de ap[ =i acolè s-au ]necat½ Costantin-vod[ ]n Nipru. Iar[ pre Poto\chii =i pre Alexandru-vod[ l-au dus o=teni de \ar[ la +tefan-vod[ =i pre am`ndoi iau trimis la ]mp[r[\iie. Poto\chii apoi au ie=it cu r[scump[rare pren sol½. Iar Alexandru-vod[ au c[dzut la legea turceasc[, ]n care au =i murit1. Spun½ s[ hie sosit la turci =i la boierie, anume... la ]mp[r[\iie. Zac. 7. Ceialalt[ oaste le=asc[ toat[ au c[dzut½ ]n robie la t[tari =i s-au ]necat½ mai mul\i ]n Prut, c`t de-biia de au sc[pat½ cineva de poveste, c[ c`\i au =i ]notat Prutul, pline era luncile de \[rani =i co=urile t[tar`lor era peste Prut½, tot i-au prins½ =i i-au adus½ la Tom=ea-vod[, pre mai mul\i i-au =i ucis \[ranii. Zac. 8. Perit-au =i boierii to\i, c`\i s-au prilejit de venise cu oastea, tot oameni de casa lui Ieremiei-vod[: Vasilie Stroici logof[tul, Balica hatmanul, Chiri\a postelnicul, Miron stolnicul. Numai Nistor Uréche nau vrut s[ vie din Cameni\[ =i a=ea-i sf[tuia =i pre d`n=ii, s[ nu marg[, dzic`ndu-le s[ lase s[ s[ mai vechiasc[ domniia lui +tefan-vod[, c[ acmu fiind½ domnia noa[, moldovenii sint½ den hire purure la domniea noa[ lacomi. Ce nu s-au ascultat½ sfatul lui Urèche vornicul, cum mai multe ]n lume sfaturi bune la domni nu s[ ascult[, ce apoi vin½ la primejdii =i ei =i casele lor. Iar[ pre Vasilie Stroici ]l iertase +tefanvod[, numai ]nv[\ase pre Nicori\[ arma=ul s[-l duc[ s[ vadz[ pierirea celorlal\i, s[-i hie grije mai pre urm[ de moarte, c[ era om t`n[r Stroici =i din cas[ mai vechiu =i cinste= dec`t toate casele ]n \ar[. Ce dzilele lui 1

Informa\ie gre=it[: Alexandru Movil[ a sc[pat =i a domnit mai t`rziu ]n Moldova.

Letopise\ul |[rii Moldovei

49

céle f`r=ite, cum s[ dzice cuv`ntul, v[dz`nd½ c[ merge la pierire =i nu-i spuses[ arma=ul½ povestea, s-au apucat de sabiea unui d[r[ban½ s[ moar[ cu r[scump[rare, c[ era om din hirea lui inimos. Ce l-au ]mpresurat ]ndat[ d[r[banii =i n-au apucat½ s[ scoa\[ sabiia. Care lucru dac-au spus arma=ul lui +tefan-vod[, ]ndat[ au pus de l-au omor`t =i pre d`nsul, r[cnind½: “Ai, c`inele, au vrut½ s[ moar[ cu so\ii.” +i pre c`\i-=i aducea, pre to\i ]i omor]ea, p[n[ =i ]n slugi =i prostime. Acela v[rs[tori½ de singe s-au ar[tat½ dint`ia= dat[ Tom=ea-vod[. Zac. 9. Pentru un½ diiac care era foarte de treab[ de scrisoare, s-au rugat½ boierii s[-l ierte, c[ ieste c[rturari½ bun. Au r[spuns½: “Ha, ha, ha. Mai c[rturar½ dec`t dracul nu este altul.” +i totu= l-au omor`t =i pre acela. Zac. 10. +i a=ea au fost½ st`ngerea casel lui Ieremie-vod[. Fost-au acesta r[zboi½ la Cornul lui Sas, v leato 7120 . T[tarii dup[ acéia, ]ndat[ au m[rs½ ]n prad[ ]n |ara Le=asc[ =i lovind½ f[r[ veste =i de sirg½, mult½ plean½ au luat½ =i mare robiie au f[cut ]n oameni. Zac. 11. Domniia lui +tefan-vod[ Tom=ea, cum s-au ]nceput ]n v[rseri de s`nge, tot a=é au tr[it. Avé un \igan calò, ce s[ dzice pierdz[tori½ de oameni, \igan gros =i mare de trup. Acela striga de multe ori ]naintea lui, ar[t`nd½ pre boieri: “S-au ]ngr[=at½, doamne, berbecii, buni sint½ de giunghiat”. +tefan-vod[ r`dè la ceste cuvinte =i d[ruia bani \iganului. Zac. 12. Ce cum a tuturor tiranilor, adec[ v[rs[torilor de singe, la toate \[r`le ]n lume ur`t[ este st[p`niia, a=ea =i a lui Tom=ea-vod[. }l½ ur`se =i boierii, carii, m[car c[ era mai to\i de casa lui, anume Beldiman logof[tul, B[rboi½ vornicul, Sturdzea hatmanul, Boul visternicul, iar[ nice ei f[r[ grijea mor\ii nu era, ce umbla ]n tot ceas, cum s[ dzice, cu dzilele am`n[. +i hiec`nd½ unde este frica, nu ]ncape dragoste. Pentru acéia, ]ntreb`nd½ un ]mp[rat pre un dasc[l: cum ar fi ]mp[rat½ s[ hie drag tuturora? Au r[spuns½: “De nu vei hi, ]mp[rate, groznic nem[ruie”.

4

Viia\a lumii

50

Miron Costin

Ferici\i sint½ acéia domni, c[rora \[r`le lor slujesc½ din dragoste, nu din fric[, c[ frica face ur`ciune =i ur`ciunea, c`t½ de t`rdz`½ tot izbucné=te. Zac. 13. A=è s-au prilejit =i la Tom=ea-vod[, ]n toate dzile petrec`nd½ boierii supt grije, s-au vorovit½ cu to\ii =i au tras slujitorii to\i ]n partea sa =i pre m`rze=ti =i ]ntr-o noapte au ie=it cu to\ii la sat½, la Cucuténi =i de acolea au poruncit½ lui +tefan-vod[, cu bine s[ ias[ din scaun½, c[ nu poate nimé a suferi domniia lui cu at`tè v[rseri de s`nge. Zac. 14. Sa sp[riies[ Tom=ea-vod[ de o turburare ca acéia, ce ]mb[rb[t`ndu-l cine era pre l`ng[ d`nsul, au str`ns½ d[r[banii, carii tot pe un cuv`nt½ era cu ceilal\i slujitori. Ce, dac[ au v[dzut½ banii v[rsindu-le +tefan-vod[ au st[tut ei cu domniia. +i au strigat½ =i t`rgul ]n leaf[1 =i s-au str`ns½ din t`rgove\i =i den slugile negu\itorilor =i oameni nemernici, c`t[va gloat[ =i la +tefan-vod[. +i s-au prilejit de veniia atuncea =i din \inuturi din gios ni=te steaguri de c[l[ra=i la c[utare =i era desc[leca\i la Tomé=ti. Au r[pedzit½ +tefan-vod[ =i la céia cu léfe =i i-au tras ]n partea sa. Zac. 15. Slujitorii ce era cu boierii audzind½ c[ strig[ +tefan-vod[ ]n leaf[, m[car c[ giuras[ boierilor, ce, pre obiceaiul neamului nostru, au ]nceput½ mul\i de cei mai necunoscu\i a s[ rumpe de la boieri =i a veni la +tefan-vod[ =i ]n loc au ]nceput½ a sl[bi partea boierilor. Zac. 16. Dac[ au v[dzut boierii c[ nu va s[ ias[ +tefan-vod[ de bun[voie din scaun, au vinit cu r[zboi½, c[rora au ie=it +tefan-vod[ cu gloatele sale de laturea t`rgului, deasupra F`nt`nii lui P[curaru =i scoases[ =i t`rgul½ tot +tefan-vod[, cu arme, cine cu ce avè. +i despre vii au or`nduit½ de au lovit c[l[rimea ce avè din dos pe gloata boierilor. Zac. 17. F[r[ z[bav[ au ]nceput a s[ r[sipi gloata boierilor, deci =i boierii, care ]ncotro au putut, au plecat fuga, din carii ]n loc au prins½

1

Adic[ a recrutat cu leaf[ ]n oaste pe t`rgove\i (or[=eni).

Piatra funerar[ a lui Ieremia Movil[ de la M[n[stirea Sucevi\a.

Doamna Elisabeta Movil[ =i coconii ei. Dup[ fresca de la M[n[stirea Sucevi\a.

Letopise\ul |[rii Moldovei

53

pre B[rboi vornicul =i apoi =i pre fecior½-s[u. Deci pre B[rboi½ cel b[tr`n ]ndat[ l-au ]n\epat½ de laturea t`rgului, iar[ pre feciorul lui au trimis de l-au sp`ndzurat½ ]n poarta casei t[t`ne-s[u. Iar[ Beldiman½ =i Sturdzea =i Boul sc[pas[ ]n |ara Munteneasc[, ce =i acéia tot n-au h[l[duit½, precum vei vedé povestea la r`ndul½ s[u. Zac. 18. Pre c`\i-=i aducea prin=i, pre to\i ]i omor]ia, cu mustrarea ce avea el½ obiciai½: “S[ nu te ierte Dumnedz[u, cu cel cap mare al t[u”. Tuturora aceast[ mustrare f[cè. Zac. 19. Acéste nea=edz[ri a lui +tefan-vod[ audzind½ doamna lui Ieremie-vod[, av`nd½ ]nc[ r[mas un fecior copil mic, anume Bogdanvod[1, au ]ndemnat½ pre ginerii s[i, pre Vi=nove\chii =i pre cneadzul Core\chii, din |ara Le=asc[, =i atuncea am½ era =i cu sfatul lui Nistor Uréche. Au venit½ singur[ doamna cu ginerii s[i, cu o=ti asupra lui +tefan-vod[ =i le-au ie=it =i +tefan-vod[ cu o=ti ]nainte la sat½ la T[t[reni. Ce au \inut½ foarte pu\in[ vréme r[zboiul, ]ndat[ au plecat½ fuga c[l[ré\ii, iar bie\ii d[r[bani, p[r[si\i de c[l[re\i, s[ buldzis[ la o r`p[ deasupra T[ute=tilor =i s[ ap[ra. Ce au venit lé=ii de le-au f[g[duit½ via\[, numai s[-=i dea armele. +i au credzut½ d[r[banii =i au dat½ armele de la sine. +i dac[ le-au luat½ armele lé=ii, au intrat½ cu s[biile ]ntr-]n=ii =i au perit½ to\i acolea. Le stau movilele =i p[n[ ast[dzi deasupra satului T[ute=tilor. Zac. 20. Era la +tefan-vod[ d[r[banii foarte ]mbr[ca\i bine, dup[ credin\a céia ce f[cuse, de st[tus[ cu d`nsul la r[dicarea boierilor, cum n-au fost½ nice la o domniie grijit[ bine pedestrimea cu haine tot de feleandr[=, cu nasturi =i cu ceprage de argint½, ]n pilda haiducilor de |ara Le=asc[, cu pene de argint½ la cum[nace =i cu table de argint½ la =oldure pe l[dunce. Fost-au acest½ r[zboi a lui +tefan-vod[ cu le=ii la T[t[réni, ]n anul 7123. Zac. 21. Dup[ cea r[zsip[ a o=tii lui +tefan-vod[, au ie=it +tefanvod[ ]n |ara Munteneasc[ =i m[rg`nd½ aproape spre Foc=eani, l-au 1 Confuzie a lui Miron Costin. Nu Bogdan Movil[, care n-a domnit, ci Alexandru Movil[ s-a ridicat atunci ]n scaunul Moldovei (1615—1616).

54

Miron Costin

tumpinat½ ceau=ii ]mp[r[té=ti cu Beldiman logof[tul =i cu Sturdzea hatmanul =i cu Boul visternicul ]n obedzi, c[-i pornise Radul-vod[, domnul munténescu pre atunci, de merses[ cu p`r[ la Poart[ asupra Tom=ei-vod[, c[-i era Radul-vod[ lui +tefan-vod[ mare nepriiatin. Ce, cine era vezir½ la ]mp[r[\iie, era priiatin lui +tefan-vod[ =i au dzis veziriul, pricep`nd½ lucrul: “Ce s[ acolisé=te Radul-vod[ de cel s[rac½”. +i ]ndat[ au trimis ceau=i de au t`mpinat½ pre boieri, carii sint½ mai sus pomeni\i =i i-au pus ]n obédzi =i i-au dus la +tefan-vod[. Deci, c`t½ i-au adus ceau=ii, ]ndat[ le-au t[iat½ capetele =i le-au aruncat½ trupurile ]n Sireti½. Zac. 22. +edea +tefan-vod[ ]n |ara Munteneasc[ ]n bejenii, la Radulvod[ =i loviia oamenii lui p[n[ la B`rlad½, p[n[ la Vaslui½, ce totu-i ]mpengè lè=ii. Iar[ doamna lui Ieremiei-vod[ ]n Ia=i cu fecioru-s[u, cu Bogdan-vod[, ]ns[ toate divanurile era pre Nistor Uréche, =i au tr[g[nat acea domnie acei domniei, mai p[n[ la anul. Zac. 23. S[ ur`s[ turcilor acéste dodeiale despre le=i asupra |[r`i Moldovei =i mai v`rtos c[ tot atuncè luas[ c[zacii Trapezondul, cetate turceasc[, dincolo de Marea Neagr[ =i pre mare multe curabii turce=ti cu negoa\[ =i pre un |ical-pa=ea cu c`teva cor[bii de oaste l-au luat viu =i \inea toat[ Marea Neagr[ ]nchis[. Deci au or`nduit½ pre Schinder½pa=ea de Silistria cu o=ti asupra le=ilor, ce era ]n Moldova cu doamna lui Ieremiei-vod[. +i v[dzind½ =i pre +tefan-vod[ ]n turbur[ri totdeauna =i despre ai s[i =i despre streini, l-au mazilit, lu`ndu-l½ ]n obédzi din |ara Munteneasc[, iar[ domniia, ]n locul lui, au dat½ Radului-vod[, carile are nume ]n \ar[, de-i dzic½ Radul-vod[ cel Mare. +i cu adev[rat½ cade-i-s[ acest½ nume ]n véci s[ aib[, precum vei afla hirea acestui domn½ la r`ndul s[u scrise. Este acest½ Radul-vod[ fecior½ Mihneivod[, domnului muntenésc½, carele Mihnea-vod[ au domnit½ pre o vreme cu P[tru-vod[ +chiopul la noi ]n \ar[.

Letopise\ul |[rii Moldovei

55

CAPUL¼ AL¼ +EAPTELÈ

}ncep. 1. Au purces Schinder½-pa=ea =i cu Radul-vod[ asupra le=ilor, ce era ]n Ia=i cu doamna lui Ieremiei-vod[. Vi=niove\chii, unul din ginerii lui Ieremiei-vod[, murise ]n Ia=i, deci =i oamenii lui, carii au fost½ a lui, s[ duses[ ]n \ara lor =i din oastea lui Core\chii. Scrises[ Jolcovschii hatmanul c[r\i la slujitori, care nu va ie=i din Moldova, loc ]n oastea lor s[ n-aib[, c[ intras[ ei f[r[ voia craiului ]n Moldova. Deci numai cu 600 de oameni r[m[ses[ Core\chii. Zac. 2. Luas[ veste doamna =i boierii c[ le vine Schinder½-pa=ea asupr[ =i le porunciia =i Radul-vod[, ca un cre=tin, s[ fug[ devréme. Ce Leahul sim[\½ =i f[r[ crieri n-au vrut s[ purceag[ mai devréme, ce amu dac[ s[ apropiies[ o=tile. Bine le dzic½ de aceasta c[zacii le=ilor: “Dup[ pagub[, leahul ]n\eleptu”. Zac. 3. }ndat[ ce au ]n\[les Schinder-pa=ea de purcesul le=ilor½ din Ia=i, au r[pedzit o sam[ de oaste sprinten[ =i i-au agiuns½ la Dr[g=ani, ]n \inutul H`rl[ului. Ap[ratu-s-au oarece lé=ii dint`iu, iar[ dac[ s-au mai ]nglotit oastea, s-au r[sipit½ cine ]ncotro au putut. Singur Core\chii au c[dzut½ pre m`na lui Schinder-pa=ea =i biiata doamna cu coconul, Bogdan-vod[1 =i o sam[ de boieri. Pre boieri i-au scos Radul-vod[ pre to\i de la Schinder½-pa=ea, c`\i era prin=i. Iar[ doamna la mare ocar[ au sosit½, de care singur[ au m[rturisit c[tr[ boieri. Trec`nd½ cu carul, au v[dzut pre boieri =i l[cr[m`nd½ au dzis: “Boieri, m-au ru=inat p[g`nul”. La aceast[ ocar[ au sosit½ casa lui Ieremiei-vod[ =i poate hi pentru r[ut[\ile ei, c[ era o f[méie r[pitoare, precum spun½ =i de vréme ce au otr[vit pe cumnatu-s[u, pre Simion-vod[ (de va hi a=ea) =i de frica lui Dumnedz[u dep[rtat[. Zac. 4. Nu era ]n ceia hire singur Ieremie-vod[, ce era om ]ntreg la toate, ner[pitor, nem`ndru, nev[rs[tori½ de s`nge, bl`nd½, dumn[dz[resc½, pe cum m[rturisé=te r[zboiul lui cu R[zvan½-vod[, 1

Confuzie: Bogdan ]n loc de Alexandru-vod[ (Movil[).

56

Miron Costin

cum n-au vrut s[ ias[ din beseric[, p[n[ n-au s[v`r=it sf`nta leturghie, m[car½ c[-i spuné ca s[ agiung½ o=tile. }n dzilele lui mare biv=iuguri =i plin[ \ara de toate. Ce de ieste vro os`nd[ st`ngerea casei lui, din faptele doamnei salei ieste. Zac. 5. Pre doamna =i pre Core\chii i-au trimis Schinder-pa=ea la ]mp[r[\iie1. Core\chii cneadzul apoi pre urm[ au ie=it½ den chisoare cu mult[ cheltuial[, iar[ doamna au fost½ dup[ un½ ag[ turc½, p[n[ la moartea sa. Bogdan½-vod[ copilul iar[ ]n turciie s-au s[v`r=it. Agiunses[ de au fost½ la ]mp[r[\ie capigi-ba=. Fost-au acéstea v leato 7124. Zac. 6. Trimis-au Schinder½-pa=ea dup[ r[sipa lui Core\chii, din porunca ]mp[r[\iei unu ceau=½ la craiul le=esc½ s[ opreasc[ c[zacii de pe mare, carii atunce=i ni=te cet[\i, ce f[cuse turcii pre Nipru, anume Aslan Horod =i alt[ cetate luas[ =i omor`s[ =i o=ténii c`\i erau turci =i ]ntr-acéle cet[\i (=i acéste toate apoi au f[cut de au venit soltan Osman½ la Hotin½) =i s[ p[r[sasc[ a c[lca Muldova cu o=tile lor½. Zac. 7. Au trimis =i craiul le=esc½ un sol, anume pre Cohanschii, la ]mp[r[\ie, d`nd½ pricina toat[ pre t[tari, carii dodeind½ casele c[zacilor, ei ]nc[=i ]ntorc½ din pagubile ce le fac t[tar]i. Este =i aceasta laud[ ]n Létopise\ul lor, cum acela Cohanschii cu soliia lui au mazilit pre +tefanvod[ Tom=ea, ce nu =tiu cum s-ari prinde acest½ lucru, c[ amu era domn½ Radul-vod[ ]n locul Tom=ei-vod[, c`nd½ au trecut Cohanschii la ]mp[r[\iie. Iar[ p`r[, adev[rat½ c-au avut +tefan-vod[ Tom=ea totdeauna despre le=i la ]mp[r[\iie. Zac. 8. La anul, Schinder-pa=ea, din porunca ]mp[r[\iei, au str`ns½ c`t[ oaste au avut½ din p[=iia lui =i cu Radul-vod[, domnul de Moldova, =i cu o=tile muntené=ti =i unguré=ti de la Betlean Gabor, domnul Ardealului, c[ era Betlean Gabor mare nepriiatin lé=ilor, =i cu t[tar]i, au purces asupra |[ri] C[z[ce=ti, s[ le strice p[l[ncile =i s[-i prade. Zac. 9. Oblicise =i lé=ii g`ndul lui Schinder-pa=ea =i i-au ie=it hatmanul Jolcovschii cu o=tile le=e=ti la margine, la un loc anume Bu=a, mai sus de Soroca pe Nistru, din céia parte de Nistru ieste acela loc½. 1

Adic[ la Constantinopol.

Letopise\ul |[rii Moldovei

57

Zac. 10. }ncepuse Schinder-pa=ea a bate Ra=covul, ce, dac[ au sim\it½ aproape de o=tile le=e=ti, au l[sat½ Ra=covul =i au purces pe dencoace de Nistru, pin \ar[, ]mprotiva locului unde era Jolcovschii, ]ns[-i desp[r\iè Nistrul. Mai pu\in[ oaste era la Jolcovschii, dec`t la Schinderpa=ea, iar[ mai aleas[, tot lefecii =i s[ str`ngea =i c[zacii din toate p[l[ncile la d`nsul. Numai fiind½ craiul le=[scu la Moscu cu o=tile, sau ferit½ a ]nt[r`ta puterea turceasc[. Av`ndu treab[ ]ntr-alt[ parte Cr[iia Le=asc[, au st[tut cu Schinder½-pa=ea la tocmal[, la leg[turi de pace, nedejdiuind½ c[ vor \inea turcii pacea. Zac. 11. Capetele de pace era, despre le=i, s[ opreasc[ pre c[zaci, s[ nu umble pre mare =i ]n Moldova s[ nu mai umble o=tile lor. Iar[ despre Schinder-pa=ea era s[ opreasc[ pre t[tari, s[ nu umble stric`nd½ ]n |ara Le=asc[ =i ]n Muldova domni streini s[ nu hie, f[r[ cine va hi fecior de domn½. Ce, toate acéste ]n v`nt½ au fost½, c[ bine n-au sf`rsit½ pacea =i au purces o=tile =i acéste =i acélea ]ndirept½, iar[ t[tarii pre de alt[ parte au =i lovit½ ]n Podoliia, ]n |ara Le=asc[ =i au f[cut c`teva robii. +i apoi, la anul, f[r[ veste, mul\ime de t[tari au lovit Volinia, o \ar[ mai sus de Podoliia =i p[n-a str`nge o=tile Jolcovschii, au ie=it t[tar`i cu mare plean den |ara Le=asc[, f[r[ nice o sminteal[. Zac. 12. Mare b[nat pentru acéste toate au avut½ Jolcovschii de la crai =i de la toat[ Cr[iia Le=asc[, pentru moale lucrurile lui. Ce, la cre=tini nu sint½ cert[ri pentru unele ca acéste ca la turci. Zac. 13. Radul-vod[ spre acéste al treilea an½ domnii sale céle dint`i½, s-au r[zbolit de ochi =i poate hi, v[dz`nd½ c[ nu va putea tréce, s[ nu s[ ]ngroa=e ]ntre turci =i ]ntre lé=i lucruri de sfad[, singur s-au poftit½ la ]mp[r[\iie s[-i vie maziliia s[ poat[ a merge la |arigrad½ pentru leacul ochilor. Deci, i-au f[cut pre voie ]mp[r[\iia, pre d`nsul l-au chemat la Poart[, iar[ domniia au dat½ lui Ga=par-vod[ aicea ]n \ar[, ]n locul lui Radul-vod[ celui Mare.

58

Miron Costin

CAPUL¼ AL¼ OPTUL¼

}ncep. 1. Ga=par-vod[ era om½ de neamul s[u italianu1, cum dzicem½ la noi ]n \ar[, fr`nc½, om½ ne=tiutori½ r`ndul =i a obiceaiurilor \[r`i, f[r[ limb[ de \ar[, care lucru mai greu nu poate hi, c`nd½ nu =tie domnul limba \[r`i unde st[p`né=te. Zac. 2. O! Muldova, di ar hi domnii t[i, carii st[p`nesc½ ]n tine, to\i ]n\elep\i, ]nc[ n-ai pieri a=è lesne. Ce, domniile ne=tiutoare r`ndul t[u =i lacome sint½ pricine pierirei tale. C[ nu caut[ s[ agonesasc[ =ie nume bun ceva la \ar[, ce caut[ desfr`na\i numai ]n avu\ie s[ str`ng[, care apoi totu= s[ r[sipé=te =i ]nc[ =i cu primejdii caselor lor, c[ bl[st[mul s[racilor, cum s[ dzice, nu cade pre copaci, c`t½ de t[rdz`u. Zac. 3. Era acest½ Ga=par-vod[ mult[ vréme tergiman½ la ]mp[r[\ie, adec[ t`lmaci tuturor solielor cre=tine=ti ce vinu la ]mp[r[\iie. +i fiind½ =i la mijlocul p[cii ce f[cus[ ]ntre }mp[r[\iia Neam\ului =i ]ntre }mp[r[\iia Turcului, pentru slujba acéia i-au dat½ aicea ]n Moldova domniia ]n locul Radului-vod[. Iar[ c`t s-au a=edzat la domniie, m[car[ c[ era de mare credin\[ la ]mp[r[\iie, ]ndat[ s-au a=[dzat½ cu g`ndul spre p[r\i cre=tine=ti. Zac. 4. De laud[ este hie la care domn½ s[ hie spre partea cre=tineasc[, c[ aceasta \ar[, c[ci tr[ié=te a=ea ]n statul s[u p[n[ acmu, pentru \[ri cre=tine st[ p[n[ ast[dzi ]n r`ndurile sale, ]ns[ cu ]n\elepciune, nu f[r[ socoteal[ =i f[r[ temei½, ]n loc de folosul \[r`i s[-i aduc[ pierire, cum sau prilejit½ amu =i ]n vrémile noastre2 ]n c`teva r`nduri, de adusés[ a mul\i nesocoteala =i nebunia, mare cump[n[ acestui p[m`nt½. Dumnedz[u mai bine =tie, c[ de nu s-ar hi prilejit o sam[ de capete s[ cerce mijloace =i s[ nu alerge la ]mp[r[\iie, ar hi fost½ de pierire de istov \ara aceasta ]n c`teva r`nduri. A=ea adusés[ la mare primejdie 1

Caspar Gra\iani nu era italian, de=i avea un nume italienesc, ci croat din Dalma\ia. Aluzie la trecerea lui +tefan Petriceicu-vod[ de partea polonilor ]mpotriva turcilor ]n lupta de la Hotin la 1673; Miron Costin s-a opus, tem`ndu-se ca t[tarii s[ nu prade Moldova. 2

Letopise\ul |[rii Moldovei

59

\ara =i domniia lui Ga=par-vod[. Zac. 5. S[ r[dicas[ ]n dzilele ace=tii domnii =i un domni=or de la Orhei, ce ]ndat[ Ga=par-vod[ au trimis oaste =i au ie=it =i singur ]mprotiva lui =i l-au prins½ =i pre d`nsul viu, pre domni=or =i c`teva capete de la Orhei½, pre carii i-au =i omor`t½ ]ndat[. +tiia limba s`rbeasc[ Ga=parvod[ =i c`nd½ i-au mustrat½ pre capitanii cei prin=i orheieni, li-au dzis s`rbé=te: “Da èìdeòe cpdöe ÷ècòo êú Ãocïodapþ”. Le t`lm[ciia apoi acéste cuvinte pre rum`niie Bucioc vornicul de |ara de Gios, adec[: “S[ ave\i inim[ curat[ spre domn½”. Zac. 6 St[p`niia atuncea Ardealul, c[ruia dzicem noi |ara Ungureasc[, Betlean½-Gabor, dup[ st`ngerea Batore=tilor =i avè mare r[zboaie ]mprotiva ném\ilor pentru Cr[iia Ungureasc[ =i ]ndemna =i pre turci asupra lé=ilor c[ dedés[ le=ii agiutori½ ]mp[r[tului nem\[sc½ ]mprotiva lui Gabor =i atunce= de curund½ ]i b[tuse lé=ii o oaste foarte r[u la Ca=a. Deci ]ndemna ]ntr-acéia pizm[ pre turci asupra lé=ilor, f[g[duindu-le c[ de or merge asupra le=ilor, s[ nu poat[ a da Leahul agiutori½ ném\ilor, va putea f[r[ z[bav[ a lua Beciul de la ném\i. +i cu acélea ]ndemn[ri =i cu f[g[duin\[, cu mare daruri scrisés[ =i la hanul la Cr`m, care c[r\i au c[dzut½ pre m`nule lui Ga=par-vod[ =i ]ndat[ leau trimis Ga=par-vod[ la craiul le=esc½. Dac[ le-au v[dzut craiul c[r\ile, s`ngur n-au vrut½ s[ ponoslueasc[ lui Betlean, ce av`nd½ Betlean Gabor oameni a s[i ]ntre svetnicii le=e=ti cu cuscrii, au pus craiul pe oameni de ai lui s[-i porunceasc[, c[ci nu se p[r[sé=te de aceste fapte, cu vr[jm[=ia ]mprotiva cre=tinilor. +i i-au trimis =i izvoadele scoas[ din c[r\ile lui =i au m[rs½ solul de la boierii le=e=ti cu mult[ mustrare =i b[nat½, ar[t`ndu-i =i izvoadele c[r\ilor lui, ce au scris la hanul. Dac[ le-au v[dzut Betlean Gabor cuvintele sale de fa\[, au dzis c[tr[ sol: “Muri-va Ga=par pentru acele c[r\i”. +i ]ndat[, de toate ]mbletele lui Ga=par-vod[ au dat =tire la ]mp[r[\iie. Zac. 7. Curund½ au sim\it½ Ga=par-vod[ c[ =-au pierdutu la turci

60

Miron Costin

credin\a, deci s-au a=[dzat½ cu g`ndul =i mai tare cu le=ii, ]ndemn`ndui asupra turcilor. +i ]n cetatea Hotinului ]ndat[ au b[gat½ o=téni le=[=ti, d`ndu-s[ aievea supt½ ap[rarea lor cu \ara. Nu putea detot slobod s[ hie ]n g`ndul s[u de boieri, carii socotind½ cea de apoi, s[ nu vie vreo pierire \[r`i, nu-i prist[niia boierii, din carii era mai cap½ atuncè Bucioc vornicul mare de |ara de Gios; Vasilie-vod[ era vistiernic mare la acéea domniie. Ce, ]n multe chipuri s[ ispitiia s[ omoar[ o sam[ de boieri, s[ fie el slobod ]n faptele sale, ce a=ea aievea nu s[ cutedza s[-i omoar[ pentru \ar[, c[ era Bucioc la \ar[ ales de to\i. Iar[ pre Vasilie-vod[, d`ndu-i pricin[ c[ nu d[ sam[ de o sum[ de bani a visteriei, m[car½ c[-i era hin½ de cununie, l-au pus ]n temni\[ =i l-au pus =i la munc[. Iar[ pre Bucioc puses[ g`nd½ s[-l otr[vasc[ =i ]ntr-o dzi oprindu-l la mas[ =i-au scornit½ voie bun[, ]nchin`nd½ la Bucioc cu veselie =i au pus de i-au dat½ otrav[. }n loc s-au sim\it½ Bucioc otr[vit =i s-au =i sculat de la mas[ =i s-au dus la gazd[, av`nd½ ierbi ]mprotiva otravei, date de la un doftor priiatin, c[ a=tepta el½ una ca acéia de la Ga=parvod[. }ndat[ au luat½ ierbi =i au ]nceput a v[rsa otrava, cu mare cump[n[ de via\[. A doa dzi s-au f[cut½ r[zbolit =i Ga=par-vod[, d`nd½ vina stolnicilor c[ au fost½ bucatele cotlite. Zac. 8. V[z`nd½ grije de viia\[ Bucioc vornic, numai ce i-au c[utat a prest[ni c[tr[ sfatul lui Ga=par-vod[, ce avea amu a=edzat½ cu lé=ii. +i era aievea =i la ]mp[r[\iie umbletele lui, deci trimisas[ la Schinderpa=ea porunc[ ]mp[r[\iia s[ nevoiasc[ doar[ ]l va prinde. Ce oblicise Ga=par½-vod[ =i de toate da =tire la lé=i. Deci v[dz`nd½ ]mp[r[\iia c[ nu-l pot prinde cu mé=ter=ug, au trimis un½ ag[ pre obiceai, Schimniceau=, s[ cuprindz[ scaunul =i s[-l mazileasc[ pe Ga=par-vod[. Iar[ c`t au prins½ de véste Ga=par-vod[ c[ vine Schimni-aga, au scornit½ c[-i vin lé=ii asupr[-i =i au ie=it den Ia=i =i au pus tab[ra la Capul St`ncii, ]mprotiva |u\or`i. Zac. 9. Cum au sosit½ Schimni-ceau= dup[ obiceai, amu era g[tit lucrul; ]ndat[ au pus slujitorii de au ab[tut ]n turci =i c`\i au fost½ cu

Letopise\ul |[rii Moldovei

61

aga =i pre singur Schimni-aga i-au omor`t½. +i ]ndat[ au r[pedzit =i ]n t`rg½, de au turburat½ =i t`rgul =i cu slujitori amesteca\i, pre unde, pe care au apucat vrémea, acolea i-au omor`t. Mul\i den turci s[ ]nchidea pen pivni\e cu arme, de s[ ap[ra. Ga=par-vod[, dup[ aceasta fapt[, ]ndat[ au purces ]n t`mpinarea lui Jolcovschii hatmanul le=esc½, carele era amu aproape, la margine, cu o=ti. Zac. 10. Era gata Schinder½-pa=a =i mai ]nainte de acéste fapte a lui Ga=par-vod[, s[ marg[ cu o=ti asupra lé=ilor den porunca ]mp[r[\iei =i era or`nduit½ =i hanul =i Cantimir½-bei½, vestit½ r[zboinic pe acéle vrémi =i o=tile muntené=ti =i o sam[ de o=ti unguré=ti de la Betlean Gabor, de toat[ oastea aproape de 60.000 =i 1.000 de inicéri, din od[ile iniceré=ti or`nduite =i cu aceste o=ti au intrat½ ]n \ar[ Schinder-pa=ea. Zac. 11. Lé=ii ]nc[ s[ nu lase ]n=élat½ pre Ga=par-vod[ cu priietin=ugul lor =i s[-=i tocmeasc[ Jolcovschii smentélele céle dint`i, au purces =i el cu oastea =i au trecut Nistrul la Hotin ]n 22 de dzile a lui avgust½. Zac. 12. Oaste Jolcovschii hatmanul avé 1.600 de husari tot ]nhera\i, 4.000 de c[l[ri deosebi de husari, ce le dzic steaguri ]ndz[oate, 200 de raitari ném\i c[l[ri, 400 de c[zaci lisov\i, 2.000 de pedestri ném\i. Aceast[ oaste era lefecii; era =i a domnilor deosebi vro 2.000 de oameni =i de acéia c`\va carii m[rg½ de bun[voie, ]n dob`nd[, c[rii apoi au m`ncat½ capul lui Jolcovschii. Venis[ =i un copil den casa craiului, de la crai, numai s[ intre Jolcovschii cu o=ti ]n Moldova ]ntr-agiutoriu lui Ga=par-vod[. Al doilea hatman, cum dzic½ la d`n=ii, de c`mp½, era pre acéia vréme Cone\polschii. Zac. 13. Dac-au trecut Jolcovschii hatmanul cu o=tile le=[=ti Nistrul la Hotin½, au f[cut½ lé=ii sfat½ =i sf[tuiia Cone\polschii s[ a=tepte o=tile acolea la Hotin pre Schinder-pa=ea, s[ nu s[ dep[rtédz[ a=ea ]n c`mpi, ]mprotiva mul\imei de o=ti t[t[r[=ti =i turce=ti =i el s[ marg[ pe Nistru pe de céia parte, s[ str`ng[ c[zaci de pen p[l[nci, s[ lovasc[ ]n urma o=tilor pe la Tighinea. Ce acesta sfat n-au priimit½ Jolcovschii hatmanul, ce s[ hie dzis, mai bine s[ vadz[ ve=tile cum sint½, dec`t s[ le audze de la al\ii. Zac. 14. }n 23 dzile a lui avgust½ au venit =i Ga=par-vod[ ]n tab[ra

62

Miron Costin

le=asc[, sprintin, numai cu 600 de oameni, la adunarea cu Jolcovschii =i dup[ sfat½ ce au avut cu capetele le=[=ti, au purces cu toat[ oastea le=asc[ pe Prut ]n gios, de la Hotin la |u\ora =i acolo la |u\ora au pus tab[ra lé=ii. Scrie Létopis[\ul le=[sc½ c[ au avut =i Ga=par-vod[ 12.000 de oaste de \ar[. Sosit-au Jolcovschii la |u\ora, septemvrie 2. Zac. 15. Nu =tié Jolcovschii de Schinder-pa=ea, la ce loc este =i cu c`t[ sam[ de oaste, l[s`ndu-se de toate ]n nedejdea lui Ga=par-vod[. Ce, Ga=par-vod[, de=i =tiia din iscoadele sale de mul\imea o=tilor turcé=ti, iar[ nu spunea toate lé=ilor, s[ nu le strice inimile. Zac. 16. La 7 dzile a lui septemvrie, ]n 5 dzile dup[ sosirea lé=ilor la |u\ora, au sosit =i str[jile t[t[r[=ti, deodat[ ca 300 oameni, cu carii h[r[\indu-s[ c[zacii, ce le dzicè lisov\ii pre acéle vrémi, i-au ]nfr`nt½ lisov\ii pre t[tari, iar[ vii n-au putut prinde nice pre unul. Numai capete c`teva de t[tari au adus la Jolcovschii, ce n-au putut =ti nice atunce lé=ii de puterea lui Schinder-pa=ea. Iar[ t[tar`i prindea ]n toate dzile de la lé=i limb[, din holota lor ce umbla pentru hrana, =i =tiia Schinderpa=ea de toate de la lé=i =i cum este oastea le=asc[ pu\in[. Zac. 17. }n 8 dzile a lui septemvrie, ]nt`i½ Cantemir-bei½, apoi =i singur Schinder-pa=ea, au sosit la |u\ora =i =-au ]ntins½ corturile Schinder-pa=ea dirept½ deasupra taberii le=[=ti, mai din gios. Le=ii era ]n =an\uri, céle ]nc[ de Zamoyschii f[cute. N-au vrut½ s[ scoa\[ oastea Jolcovschii ]ntr-acéia dzi, mai mult½ de ni=te steaguri sprintene cu lisov\ii amestecate, mai mult½ doar[ ari putea prinde vreo limb[, s[ =tie de oaste, at`ta este c`t sosis[, au mai este pre urm[. Ce toat[ dzua h[r[\indu-s[ cu turcii =i cu t[tar`i, ie=ind½ =i de ai no=tri muldoveni la har\½ =i nice atuncea au putut lua limb[, c[ mai mult½ de un stegar½ turc½ n-au prins½ =i p[n[ a-l aduce la Jolcovschii, au murit½ de rane. Zac. 18. At`ta oaste de toat[, c`t[ sosis[ desc[lecat[, socotind½ Jolcovschii =i ne=tiind½ c[ ]n ceia= noapte au sosit½ =i oardele a hanului, cu galga-soltan½, fratele hanului, c[ hanul s`ngur r[m[sés[ ]n Bugeag½,

Letopise\ul |[rii Moldovei

63

iar[ o=tile toate le pornis[ cu galga-soltan½, a doa dzi dez-dimenea\[, au scos Jolcovschii toat[ oastea le=asc[, pre pilda lui Zamoyschii, c`nd½ cu Cazi Cherei-soltan, =i-au tocmit oastea, c`t agiungea glon\ul pu=cei, f[c`nd½ =i doao b[=ti de p[m`nt½, una la un corn½ de oaste, alta la altu corn½, c`te cu patru pu=ci =i c`te 300 de pedestra=i cu foc½. Iar[ Schinder-pa=ea tocmis[ oastea sa turceasc[ =i pre unguri =i pre munténi la aripa din gios, iar aripa din sus au dat-o lui Cantemir cu oardele lui, iar[ celelalte oarde ce era cu galga-soltan½ nu s-au ar[tat½ de dup[ deal½, p[n[ nu s-a½ ]nceput r[zboiul. Zac. 19. Dac[ s-au apropiiat o=tile de sine, au dat½ le=ii ]nt`i =i cu muldovenii r[zboi½ =i ]n loc ]mpeng`nd½ pre ordele lui Cantemir =i turcii ]ncepus[ a s[ da ]napoi. Ie=i\i lé=ii la c`mp½ mai mult½ dec`t le era porunca cu =ireagul cél din frunte, au izbucnit½ =i ordele cu galgasoltan½ =i au dat cu toate o=tile n[val[ la r`ndul cel din frunte le=[sc½ =i l-au ]nfr`nt½. Ai no=tri, moldovenii, pre obiceai, ]ndat[ au plecat½ fuga =i holota le=ilor, ce era ]n goan[, a=ijderè. Iar[ t[tarii, ne]nc[p`nd½ to\i ]n frunte, au lovit½ =i din dos pe lé=i. +i a=ea cu mare v[rsare de s`nge, au ]nfr`nt½ r`ndul cel dent`i, p[n au agiuns½ la al doilea r`nd½, ce era tocmai iar[ frunte, unde era =i hatmanii singuri. +i era toate =i acéle r`nduri mai ]ncungiurate de t[tari, de c[tr[ tab[ra lor. Ce au m[rs½ tot buluc lé=ii, ap[r`ndu-s[ de t[tari, p[n[ supt =an\uri. Zac. 20. Schinder-pa=ea tot cu acéia n[val[ au lovit ba=ta cea din gios =i f[r[ z[bav[ au intratu ienicerii ]n ba=t[. S[rit-au lé=ii, amu de l`ng[ =an\uri, =i au apucat½ de au scos o sam[ de pedestra=i ce era ]n ba=t[, iar[ mai mul\i au pierit =i patru pu=ci au luat turcii. Dup[ acéia au st[tut oastea ]n tocmal[ necl[tit[, numai c`t s[ apar[ lé=ii de n[vala t[tar`lor =i ba=ta cea din sus au r[mas ]ntreag[. Zac. 21. Aproape de apusul soarelui, Schinderu-pa=ea au desc[lecat½ oastea toat[ la odihn[, iar[ lé=ii au c[dzut½ la mare spaim[ =i turburare, =i l[s`nd½ =i ei str[ji, iar[ oastea céialalt[ au intrat½ ]n =an\uri, pe la

64

Miron Costin

otace. +i ]ndat[ au m[rs½ toate capetele la cortul lui Jolcovschii, la sfat, m`hni\i to\i, v[dzindu-s[ ]nchi=i de at`tea mul\ime de o=ti, dep[rta\i de \ar[ =i cet[\ile sale, f[r[ nice o nedéjde de agiutori½. |inea hatmanii am`ndoi inime tari, r[spun-dz`ndu tuturora, cum a doa dzi vor s[-=i tocmeasc[ lucrul cu r[zboiu =i apoi, dac[ n-or putea a ]nfr`nge putérea nepriiatinilor, s[ lege tab[ra1 =i s[ marg[ cu tab[ra legat[ spre \ara lor, spre Nistru. Au p[truns½ tuturora inimile acest½ sfat½, dac[ au audzit½ cu tab[ra legat[ m[rsul, fiind½ amu den loc ]nchi=i de p[=unea de cai =i de hran[ de oameni. +i dup[ acéia s-au r[=chirat sfatul ]ndat[. Un½ domn½ anume Strus =i Calinovschii staroste de Cameni\[ =i Samoil Core\chii s-au g[tit½ de fug[ noaptea cu oamenii s[i =i au purces n[zuind½ ]ndat[ s[ treac[ Prutul noaptea =i acolea, la trec[toarea Prutului, d`nd½ ]n Prut ca oile sp[ima\i, s-au ]necat½ Calinovschii starostele de Cameni\a =i mul\i din lé=i. Unii, r[t[cind½ noaptea, au c[dzut½ a doa dzi ]n m`nule t[tar`lor, pe al\ii i-au dus cursul apei, de i-au ab[tut½ iar ]napoi la mal, de li-au c[utat½ a intra iar[ ]n tab[r[. Iar[ Hmele\chii =i Cazanovschii, capetele cazacilor, au lovit½ ]nt`i al[turea cu Prutul, apoi au luat c`mpii =i au mers½, f[r[ nici o dodéial[, ]ntrégi. Ceielalt[ oaste de lefecii s[ turburas[ cu to\ii =i ei de fug[, scornindu-s[ cuv`nt½ pen tab[r[ c-au fugit hatmanii, c`t =i céia ce era la straje, p[r[sise str[jile. Ce ]n\eleg`nd½ Jolcovschii spaim[ ca acéia o=tii, au umblat pe la otace cu f[clii de v`nt½, ar[t`ndu-se o=tenilor, cum este de fa\[ =i are grije de oaste =i au mai ]nt[rit½ =i str[jile. +i a=ea de-biia au a=edzat oastea de spaim[. +i ]n céia=i noapte au scris =i c[r\i, d`nd½ =tire la craiul, cu p`r[ pe aceia ce au fugit din tab[r[. Zac. 22. Ga=paru-vod[ v[dz`nd½ mare turburare =i fug[ ]n oastea le=asc[, p[r[sit =i de o=tenii s[i, au purces½ =i el½ noaptea =i au trecut½ Prutul bine. Numai, amu la brani=te2 fiind½ cu pu\inei de ai s[i =i den 1 Sistem de lupt[ folosit ]n o=tile din r[s[ritul Europei, ]ncep`nd din veacul al XVlea: tab[ra era ]nconjurat[ de care legate cu lan\uri ]ntre ele, astfel ]nc`t nu se putea p[trunde ]n tab[r[ din nici o parte. Tab[ra legat[ putea s[ ]nainteze, str[b[t`nd printre du=mani. 2 Regiune rezervat[ domniei, pentru t[iatul lemnelor, v`n[toare =i p[scutul vitelor. Se afla l`ng[ Ia=i.

Letopise\ul |[rii Moldovei

65

boieri, +eptelici½ hatmanul =i Goia postelnicul, pe l`ng[ d`nsul, l-au omor`t ceia ce era cu d`nsul. Sc`rnav[ =i groadz-nic[ fapta =i neaudzit[ ]n toate \[ri cre=tine. Domnul, ori bun, ori r[u, la toate primejdiile ferit½ trebuié=te, c[ oricum este, de la Dumnedz[u este. Précum dzice svinta Scriptura: “Èh åñò èí åäèíà êëàñò ò’úêìî wò áîãà“, adec[: “Nu-i nice o putére, f[r[ de la Dumnedz[u dat[“. Zac. 23. Pl[tit-au apoi cu capetele sale aceast[ fapt[ =i +eptelici½ =i Goia, de la Alexandru-vod[, pe lége direapt[ de le-au t[iet½ capetele =i trupurile le-au aruncat½ ]n ie=itoare. +i cu cale le-au f[cut, c[ dup[ sc`rnave fapte, sc`rnave mor\i vin½. Iar[ bietul Bucioc vornicul, ]n brani=te amu, au n[zuit½ la un hin al s[u, anume Toader br[ni=tériul, unde-= [cuia acel Toader, singur nemerit din r[ssip[, f[r[ slugi pe l`ng[ sine, precum vrémea acéia ]n r[ssip[ o=tii a=ea aduce. +i cu mult[ rug[mente =i giuruit[ c[tr[ hinul s[u, s-au oplo=it ]n viclean[ f[g[duin\[ lui. Apoi, a doa dzi, l-au legat½ hinul =i legat l-au dus la Schinderpa=ea. (O, s[ nu-l ierte Dumnedz[u hin ca acela!) +i dac[ l-au dus la Schinder-pa=ea au pus ]ndat[ de l-au ]n\[pat½ pre Bucioc, s[racul, acela carile pururea sf[tuiè pre Ga=par-vod[ spre bine =i de mare nevoie i-au c[utat½ a prist[ni la sfatul lui Ga=par-vod[. Acest½ domn½, Ga=parvod[, niceodat[ post n-au avut, ce pre ascuns½ ]n tote posturile m`nca carne. Zac. 24. Iar[ hatmanii le=e=ti, v[dz`ndu-se ]nchi=i =i p[r[si\i =i de tov[r[=iia moldovenilor =i ]n \ar[ strein[, ]ncungiura\i de at`tea o=ti, au scos, a doa dzi, toat[ oastea, c`t[ le r[m[sés[, stoluri, ]ns[ aproape de =an\uri, c`t s[ s[ apere de n[vala turcilor =i a t[tar`lor. +i toat[ dzua acéia au st[tut½ c[l[ri ]n tocmal[; nice Schinder-pa=ea =i t[tar`i a=è nu li-au st[tut asupr[, aleg`nd½ cu sfatul s[-i \ie a=a ]nchi=i p[n[ ce i-ari str`nge foamea =i hrana de cai, s[ s[ ]nchine de bun[voie. Lé=ii ]nc[ s[ fac[ r[zboi½ nu era putére, c[ =i oastea li s[ ]mpu\inas[ cu domnii cei fugi\i =i r[ni\i mul\i din r[zboiul cel dint`iu, ]ntre carii era r[ni\i feciorul lui Jolcovschii =i nepotul lui de frate. Ce =i a triia dzi

5

Viia\a lumii

66

Miron Costin

dup[ r[zboiul cel dint`i, iar[ a=ea au scos½ oastea cu tocmal[ aproape de =an\uri. +i ]ntr-acéié dzi s-au apropiiet =i galga-soltan cu pu\inei t[tari pe l`ng[ sine =i au poftit pre singur Jolcovschii la voroav[. Scoasés[ Schinder-pa=ea ]ntr-acéie dzi toate o=tile sale =i puses[ r`nd½ ]naintè ochilor le=ilor, s[ vadz[ mul\imea =i a=ea au f[cutu ]n trei dzile, pentru spaima le=ilor, s[ s[ ]nchine, v[dz`nd½ oastea mul\ime. Iar[ la voroav[ cu galga-soltan½ Jolcovschii n-au vrut s[ ias[, ce au trimis pre cneadzul Core\chii, fratele celui Core\chii ce fugise. Deci =i galga ]nc[ au trimis pre Veli +ah-m`rza =i au cer=ut o sum[ mare de bani s[ le dea le=ii =i s[ marg[ cu pace. Iar[ Core\chii ar[t`nd½ alte leg[turi de pace, s-au apucat m`rzacul½ de sabiie =i au dzis s[ a=tepte lé=ii to\i sabiie. Zac. 25. V[dz`ndu-s[ lé=ii c[ cu alt½ mijloc de acolea n-au cum s[ ias[, de unde erau c[dzu\i, au ales sfat s[ ias[ cu tab[ra legat[ pre mijlocul o=tilor =i a=è au f[cut, 19 dzile a lui septemvrie ]ndesar[. Amu era de trei dzile tocmit[ tab[ra la r`nduri =i au f[cut por\i ]n =an\uri, cine=i la r`nd½ =i au purces din loc cu tab[ra legat[ de car[, =i or`nduite o=ti pi den toate p[r\ile =i pedestra=i =i c[l[ri. G`ndiia turcii =i t[tar`i dint`i c[ vin s[ dea r[zboi½, apoi au v[dzut½ purcesul. +i ]n céia dzi, p[n[ ]n sar[ =i toat[ noaptea au m[rs½ lé=ii cu pu\in[ dodiial[, numai de t[tari. Zac. 26. A doa dzi, septemvrie 20, au sosit =i Schinder-pa=ea cu toate o=tile asupra taberii le=[=ti, ce lé=ii, c`t s-au f[cut dzu[, st[tus[, unde i-au apucat dzua. +i ]ntr-acéia dzi au fost½ r[zboi½ foarte tare =i mare, p[n[ la vrémea de chindiie =i desc[lec`ndu turcii cu corturi de mas, le=ii mai ]ndesar[ iar[ au purces cu tab[ra =i iar[ toat[ noaptea au m[rs½, numai cu dodiial[ de t[tari. Zac. 27. A triia dzi, septemvrie 21, iar[ au st[tut tab[ra le=asc[ la un p`r`u, care nu-l pomené=te Létopise\ul le=esc½ anume ce vale a hi fost½, iar[ adev[rat pe la Scumpiia au lovit, ce ori la o vale ce s[ dzice R[chita, ori la vreun ciuluc. }nc[ nu trecus[ toat[ tab[ra le=asc[ valea, c`nd½ au sosit½ Schinder-pa=ea =i acolea au rupt½ turcii o bucat[ mare

Letopise\ul |[rii Moldovei

67

de tab[r[ =i au luat½ =i c`teva steaguri de la le=i =i pu=ci. +i s-au ]nchis le=ii iar[ acolea, la céia vale, de s-au ap[rat toat[ dzua acéia. Zac. 28. A patra dzi, septemvrie 22, au socotit Schinder-pa=ea s[ le \ie din frunte calea =i au purces ]nainte =i aproape de R[ut½, desupra R[utului, au tocmit toat[ oastea frunte. Lé=ii ]nc[ ce-au avut oaste mai aleas[, o au tras de pen arepi ]n frunte =i la o vréme ca acéie la care =i de nevoie numai caut[ a hi to\i viteji, c[ nu era alt[ cale de viia\[, au m[rs½ cu toat[ tab[ra dirept½ asupra temé-iului o=tii turce=ti =i st`nd½ tare =i cu focul, au c[utat turcilor a le da cale. +i ]ntr-acéla r[zboi½ au luat le=ii de la turci do[ steaguri =i t[tari prin=i vii c`\va. +i dup[ ce sau a=[dzat tab[ra la R[ut½, au mai ie=it steagurile le=[=ti de au mai lovit pe o dr`mb[ de t[tari, carii trecus[ R[utul. Zac. 29. Dup[ acéia petrecanie, s[ ]mb[rb[tas[ le=ii =i pierduse toat[ grijea. Iar[ ce ieste s[ nu treac[ =i or`nduiala lui Dumnedz[u nu poate s[ s[ amistuiasc[. Amu, f[r[ nice o grije, tare =i s[me\i le=ii =i c[dzus[ la valea Coboltei, unde era de o parte p`r`ul, de alt[ parte oastea, loc de=chis, f[r[ trec[tori. +i pierduse =i Schinder-pa=ea nedejde de a-i dob`ndire =i trimisés[ la Jolcovschii Schinder½-pa=ea, poftind½ s[-i trima\[ un om, s[ =tie turcé=te. Au trimis Jolcovschii, ce apoi nu lau mai slobodzit½ Schinder½-pa=ea pre t[lmaciul acela. C`nd½ au fost½ amu aproape de Nistru, ca o mil[ de loc de la Movil[u, la un sat½ anume Slobodziea Sauc[i, la \inutul Sorocii, acolo desc[lecas[ oastea le=asc[, conacul cel de apoi. Holota ce era str`nsur[, tem`ndu-s[ de hatmani pentru dob`nda, c[ jecuise multe case ]n \ar[, s[ apuce ei trec[toarea la Nistru noaptea, au dat spaima =i toat[ oastea a=ea greu s-au turburat, c`t care cum au putut, au apucat cal, sluga st[p`nu-s[u =i pedestra=i =i c[l[re\i to\i amesteca\i, unii de lal\i fug`nd½, s-au =p[rcuit toat[ tab[ra, hatmanii r[ma=i singuri, unul ]ntr-o parte, altul ]ntr-alta. Zac. 30. Dzic½ unii s[ s[ hie f[cut acéie spaim[ din slugile o=tenilor, carii merses[ la o arie cu f`n, departe de tab[r[ =i s[-i hie lovit½ t[tar`i. Ce, oricum au fost½, spaima ca acéia au fost½, ]n care nu s-au mai

68

Miron Costin

putut ]ndrepta oastea, s[ s[ a=edz[. Poate hi =i de grijea trec[toarei Nistrului, care de care s[ apuce mai curund½ s[ treac[. Zac. 31. Au priceputu t[tar`i ]nc[ de cu noapte r[ssipa o=tii le=[=ti =i ]nc[lecase to\i. A doa dzi dez-dimenea\[, au c[dzut mai toate capetele le=[=ti, p[r[si\i unii =i de slugile sale, al\ii r[t[ci\i, pre m`n[ t[tar`lor. Pre feciorul lui Jolcovschii =i un nepot a lui i-au g[sit ]ntre car[, r[ni\i ]nc[ de la |u\ora, pre Cone\polschii cu pu\inei oameni buluc, a=tept`nd½ dzua, doar[ ari putea aduna ceva oaste =i s[ =tie =i de Jolcovschii, ce sau f[cut, l-au ]ncungiurat t[tar`i =i au c[dzut½ viu pre m`na t[tar`lor. Iar[ pre Jolcovschii, numai cu o slug[ a lui r[t[cit½, pedestru, l-au g[sit½ o dr`mb[ de t[tari =i p[n[ a ]n\elege cine este, v[dz`ndu-l om b[tr`n, l-au t[iat½. +i apoi din sluga lui ]n\[leg`nd½ c[ este Jolcovschii, i-au dus capul la Schinder-pa=ea =i au st[tut toat[ dzua ]ntr-o suli\[ ]nainté corturilor lui Schinder-pa=ea capul lui Jolcovschii. +i ]ntr-acela loc st[ st`lp de piatr[, f[cut apoi de oamenii lui Jolcovschii =i p[n[ ast[dzi, ]n \inutul Sorocii, ]n céia parte de sat½, anume Slobodzia Sauc[i, locu ca de gium[tate de mil[ de la Movil[u. Zac. 32. Schinder-pa=ea dup[ aceasta izb`nd[, capetele le=[=ti ce au fost½ =i pre Cone\polschii, i-au trimis la ]mp[r[\iie, iar[ singur s-au ]ntorsu la Cetatea Alb[ =i acolea peste pu\ine dzile =-au f`r=it½ viia\a. Dzic½ s[ fie murit otr[vit de veziriul ce era atuncea la ]mp[r[\iie, tem`ndu-=i veziriia de d`nsul½. Iar[ t[tar`i au lovit½ toat[ Podoliia =i Rusiia1 =i f[r[ nice o sminteal[ de nimé, cu plian½ mult½ s-au ]ntors½ ]n p[r\ile sale. Fost-au acéia r[ssip[ a o=tilor le=[=ti =i pierirea lui Ga=parvod[ v leato 7129.

1

Prin Rusia Miron Costin ]n\elege Ucraina, care pe atunci f[cea parte din Polonia. Rusia propriu-zis[ o nume=te Moscul.

Letopise\ul |[rii Moldovei

69

CAPUL¼ AL¼ NOA{LEA

Incep. 1. Dup[ domniia lui Ga=par-vod[, au venit la domniie Alexandru-vod[, feciorul lui Iliia=½-vod[, iar[ acél½ Iliia=-vod[ au fost½ ficiorul lui P[tru-vod[ Rare= =i dup[ moartea t[t`ne-s[u, lui P[tru-vod[, c[dzuse la domniie, ce de bun[voia sa au l[sat domniia, precum scrie Uréche vornicul =i au m[rs½ la soltan Suliman =i s-au turcit½, la care ]ntunecarea men\ii au venit½ din desfr`nate fapte a curviei. Zac. 2. Apoi Iliia=-vod[ au c[dzut½ la Rodos, la opreal[ =i acolea, la Rodos, au n[scut½ acest½ Alexandru-vod[. Spun de d`nsul c[ la moartea sa au m[rturisit½ legea cre=tineasc[. Zac. 3. La ]nceputul domniei sale, oblicind½ de moartea lui Ga=parvod[ c[ au fost½ pricina +eptelici hatmanul =i Goia postelnicul, i-au omor`t½ =i trupurile lor le-au aruncat½ ]n ie=itoare, precum s-au pomenit mai sus. +i cu lége direapt[ le-au f[cut acéie pedeaps[, numai munca ce au f[cut f[méilor lor =i ]mmei a lui +eptelici pentru avu\iie, au fost½ peste pravil[, c[ pre légea direapt[ nice fecior pentru fapta t[t`ne-s[u, nice p[rintele pentru fapta fecioru-i de v`rst[ nu-i platnic½. Zac. 4 Domniia era aceasta foarte slab[ =i cu purtatul trébilor peste obiceiurile \[r`i. +i ]n dzilele lui au venit =i }mp[r[\iia Turcului, singur cu sine sultan Osman la Hotin, asupra le=ilor. C[ ]n\eleg`nd½ ]mp[r[\iia de perirea o=tii le=[=ti de Schinder½-pa=ea, avea n[dejdea c[ pre lesne va putea s[ cuprindze den Cr[iia Le=asc[ o parte, socotind½ c[ ce au fost½ fruntea o=tilor le=[=ti =i slujitori vechi au pierit ]n Moldova, nu or avea lé=ii nice o putére s[ stea ]mprotiv[. +i m[car c[ venis[ ve=ti c[ per=ii c[ g[tiadz[ asupra Vavilonului, s[-l ia de la turci, tot au l[sat½ grijea Vavilonului =i au st[tut dup[ g[tirea asupra le=ilor peste toat[ iarna, trimi\`nd½ =i ceau=i la craiul le=esc½, d`ndu-i =tire s[ =tie c[-i vine asupra cr[iei lui, cu toat[ putérea. Zac. 5. Au acest½ obicei ]mp[ra\ii, de dau =tire unul altuia, c`nd½

70

Miron Costin

vor½ s[ fac[ r[zboaie unul asupra altuia. De care lucru s-au cutremurat le=ii, de vrémile acéle, v[dz`ndu-=i r[ssipa o=tilor cu am`ndoi hatmanii =i a vederea venire asupra sa puterii ca aceia. Ce au trimis =i craiul un sol de la sine la turci, mai mult½ s[ vadz[ =i cu ochii, este adev[ratu g[tirea turcilor s[ vie, au numai sint½ cuvente. Ce, pe solul la ]mp[r[\iie nice cu veziriul nu l-au adunat, ce numai i-au r[spuns½ cu sc`rb[ =i lau pornit½ ]napoi. Zac. 6. Iar[ =i craiul le=[sc½ n-au =[dzut½ f[r[ g[tire, ce, ]ndat[, iarna, au str`ns½ s[im½ =i den ceputul½ s[imului au trimis soli pe la toate \[ri cre=tine, d`ndu-le =tire de vinirea asupra sa ]mp[ratului turcesc½, cu toat[ putérea ]mp[r[\iei lor. +i au st[tut la sfat s[ fac[ o=ti de a stare ]mprotiva puterei turce=ti =i au ales la s[im½ s[ fac[ 30.000 lefecii, ]n carii s[ fie 14.000 de husari =i 8.000 de pedestrime, alt[ oaste mai sprinten[ =i la 15.000 de c[zaci s[ trima\[ lefe =i singur craiul cu toat[ pospolita s[ ]ncalece =i au st[tut =i ei toat[ iarna de g[tire. Iar[ de la cr[iei streine n-au avut de la nime nice un½ agiutori½, mai mult½ de la holendezi c`teva cor[bii cu plato=e =i cu s[ne\e =i alte m[iestrii de oaste. Iar[ de la célelalte cr[ii cre=tine=ti f[r[ nice o nedejde de agiutori½ s-au ]ntors½ solii lor =i ]nc[ de la ném\i oprise =i marginile \[r`i sale, nice pre banii s[i le=ii s[ nu fac[ lefecii, av`nd½ }mp[r[\iia Neam\ului pre acéle vrémi mare zarve =i amestec[turi cu Cr[iia Bohemului, care cr[ie, cu alt½ nume, s[ dzice Cehul. A=è l[sas[ to\i pre le=i, numai singuri s[ r[spundze }mp[r[\iei Turce=ti. Husari ]nc[ at`\ea n-au putut a face le=ii, c[ acél fel de oaste s[ face cu greu =i cu mare cheltuial[. Zac. 7. C`t½ s-au dezv[rat, sultan Osman½ au purces cu mare g[tire cu o=ti str`ns[ de pen toate unghiurile \[r`lor½ sale. A=è scrie Hronograful le=[sc½, c[ =i din limbi, apoi =i din iscoade ce avea lé=ii la turci, cum au avut sultan Osman½ 300.000 de c[l[ri, 12.000 de inicéri =i 80.000 de t[tari cu Zaimbu Chierei-sultan, hanul Cr`mului, f[r[ de o=tile muntene=ti ce era cu Radul-vod[, domnul muntenesc½. Amu aproape de Dun[re fiind½ sultan½ Osman½, au venit½ véste, cum au luat per=ii Vavilonul, ce tot½ au p[zit½ calea asupra le=ilor½.

Letopise\ul |[rii Moldovei

71

Zac.8. La le=i lipsiia hatmanii am`ndoi, c[ Jolcovschii hatmanul cel mare pierise, iar[ Cone\polschii al doilea hatman era la ]nchisoare la |arigrad =i era zarva ]ntre le=i pentru h[tm[niie. Ce craiul Jigmont½, ferindu-s[ s[ nu cadze la mai mare ]mp[r[chiere ]ntre capete lucrul, au r[spuns½ c[ a=teapt[ pre Cone\polschii s[ ias[ din robie =i este pravila lor a=ea, ales la capetele o=tilor, s[ marg[ pre r`nd½ din st[p[ni mai mic[ la mai mare. Deci o=tile toate au dat½ pre m`na lui Hotchevici hatmanului de Litfa, om vestit½ din tineré\[le sale la r[zboaie =i atuncé de v`rsta sa, ca de 80 de ani. Zac. 9. Cu 14.000 de oaste au purces deodat[ Hotchevici hatmanul =i ]naintè sa au trimis cu 14.000 de oameni pre Liubomirschii, s[ treac[ ]ndat[ Nistrul la Hotin, fiind½ cetatea Hotinului din dzilele lui Ga=parvod[ pre sama le=ilor. Deci intr`ndu Liubomirschii ]n \ar[, p[n a s[ apropiia o=tile turcé=ti, au pr[dat½ \ara p[n[ ]n Ia=i, ie=ind½ =i l[sind½ =i Alexandru-vod[ Ie=ii cu fuga la Roman½. +i au ars½ le=ii =i Ie=ii =i din prada \[r`i au str`ns½ hran[, care apoi au \inut pre le=i toat[ vrémea, c`t au fost½ la Hotin. }n urma lui Liubomirschii au sosit½ =i Hotchevici hatmanul la Hotin½ =i apoi, dup[ Hotchevici, =i feciorul craiului le=[sc½, Vladislav, cu 16.000 de oaste. Nu =tia ce vin[ or hi dat bie\ilor t`rgove\i de Hotin, a o sam[ ce au fost½ mai fruntea, de i-au ]npens½ din cetate de pe zid, f[r de nici o mil[ le=ii. Zac. 10. Amu era ]mp[r[\iia la |u\ora, iar[ c[zacii tot nu sosis[ la Hotin, cu mare m`hniciune le=ilor =i amu agiungea t[tar`i p[n[ ]n tab[ra le=asc[, c`t pierduse le=ii de c[zaci nedejde. Zac. 11. }n 20 dzile a lui avgust au lovit½ un soltan cu o=tile sale =i cu mul\i =i din oastea turceasc[, la tab[ra le=asc[ supt Hotin, c`t s-au g`ndit½ Hotchevici hatmanul½ =i alte capete le=[=ti c[ amu =i ]mp[r[\iia singur[ este sosit[ =i scoases[ =i lé=ii toat[ oastea la c`mp½. Ce, t[tar`i, dup[ pu\in[ n[val[, s-au dat ]nd[r[pt½. +i atunce=i, ]n céia=i dzi, au sosit½ =i 1.000 de c[zaci ]naintea hatmanului lor, anume Sahaidacinii, d`ndu-i =tire c[ sosé=te =i oastea c[z[ceasc[ cu tab[ra legat[, de trei

72

Miron Costin

dzile tot cu r[zboi½ prin t[tari, c[ trecus[ c[zacii pe la Soroca =i z[b[vindu-s[ cu prada, pe hirea lor, ]i apucase t[tar`i pe cale. A doa dzi, 21 a lui avgust, au sosit =i Sahaidacinii cu 20.000 de c[zaci =i ]ntracéia=i dzi, or`nduind½ Hotchevici =an\urile pe l`ng[ tab[r[ =i f[c`nd½ c[utare c[zacilor, au dat =tire str[jile, cum sosé=te =i ]mp[r[\iia cu toate o=ti ]n tocmal[, cum dzic la turci, alai. Ce, au l[sat½ =i Hotchevici c[utarea c[zacilor =i au scos =i el toat[ oastea la c`mp½, cu tocmal[ puind½ oaste =i pen v[i =i pin ceretei supuse. Singur au statut cu partea mai aleas[ a o=tii frunte, g`ndind½ c[ vor da turcii ]ndat[ r[zboi½. Ce, oastea turceasc[ n-au st[tut de r[zboi½, ce, cum au sosit, au ]nceput a desc[leca =i a ]ntinde corturile. Cantemir-pa=ea numai cu o=tile sale au f[cut n[val[ o dat[ la aripa le=ilor, ce v[dzind½ oaste le=asc[ supus[ pin toate v[ile, au purces =i el spre desc[lecatul o=tii sale. Iar[ turcii scoases[ o sam[ de pu=ci =i da ]n oastea le=asc[ =i au fost½ har\uri ]ntre o=ti p[n[ sar[. Zac. 12. Avgust 22, dez-dimenea\[, au cuprins½ turcii tot locul acela cu corturi, unde st[tus[ lé=ii ]n dzua dint`iu. Le=ii ]nc[ au scos oastea ]mpregiurul taberei aproape =i ]ntr-acéia dzi toat[ n[vala turcilor au fost½ asupra c[zacilor, v[dz`ndu-i ]nc[ f[r[ =an\uri =i osebi\i de tab[ra le=asc[. Zac. 13. Avgust½ 23 dzile, dez-dimenea\[, g[ti\i turcii de r[zboi½, c[zacii era desc[leca\i cu tab[ra lor, mai gios pe Nistru, deosebi de tab[ra le=ilor, ]nc[ f[r[ =an\uri, numai ]ncheiat[ cu c[ru\ele. Acolé, la c[zaci, au f[cut mare n[val[ cu toate o=tile turcii cu t[tarii, c`t s[ vedea luat[ amu tab[ra c[z[ceasc[. Ce, au st[tut c[zacii foarte tare =i cu nevoin\a a hatmanului lor, care era om, o=tean direptu, =i le-au dat½ =i Hotchevici hatmanul agiutori½ cu trei roate de ném\i =i cu o mie de haiduci cu bardi=e (ieste un feli de arme, topoar[ cu coade lungi). Deci, cum au v[dzut c[zacii agiutoriul, au s[rit drept½ asupra inicérilor, b[t`ndu-se de la o vréme de \ii=½ cu s`ne\[le, c`t le-au c[utat½ a s[ da ]napoi inicerilor. +i a=ea gonind½ c[zacii =i haiducii pre iniceri, s-au ]nt[r`tat½ =i o=tile c[l[re\[ =i s-au f[cut o glogozal[ mare ]ntre o=ti,

Letopise\ul |[rii Moldovei

73

ad[og`ndu-s[ =i din o=ti turce=ti cu t[tar`i =i den bulucuri a le=ilor la acéia arip[, unde era sfada, cu mare v[rsare de singe. +i ]ntr-acéia dat[, la acela r[zboi½, au pierit½ capete c`teva den iniceri =i pa=ea de Silistra, vestit½ r[zboinic. Din partea le=ilor, din capete au perit½ Zavi=a =i Endriiovschii, am`ndoi rohmistri. +i din capetele t[tar`lor de Litfa1 au pierit Bogdan-m`rza =i |arovici, iar[ m`rzac. Lucru mare, cumu-i laud[ Hronica le=asc[, cum au st[tut½ de bine atuncea ]mprotiva turcilor, m[car[ c[ sintu =i ei turci de lége. }n céia dzi, spun½ s[ hie chemat½ soltan½ Osman½ pre iniceri =i le-au dzis c[ nu va m`nca, p[n[ nu or lua tab[ra c[z[ceasc[. Zac. 14. 24 a lui avgust, le=ii la c`mp½ n-au ie=it, ce au st[tut toat[ oastea la ]nt[ritura =an\urilor, c[ p[n[ atuncea pe mai multe locuri era tab[ra le=asc[ numai cu car[ ]ngr[dit[. Iar[ turcii ]ntr-acéia=i dzi, v[dz`nd½ c[ le=ii nu stau la r[zboi½, ce de lucrul =an\urilor, =i c[l[rii de-a valoma cu inicerii pedestri ]nt`i au dat½ n[val[ unde era fruntea =an\urilor =i acolea d`ndu-le tare ném\ii r[spuns½, s-au mutat mai sus, cerc`nd½ loc½ mai slab½, ce =i acolo, la n[val[ au c[dzut½ mul\i din turci. Apoi =i la al tréilè loc, au luat½ mai despre Zvancea, ce =i acolea s-au ap[rat lé=ii tare =i p[n[ amiadzedzi au dodeit pe le=i. Iar[ de la amiadzedzi, iar[ cu toat[ n[val[ au lovit½ la tab[ra c[z[ceasc[, care amu era grijite peste noapte, cu do[ r`nduri de =an\uri, un =an\½ tocma pe l`ng[ car[, iar[ alt½ r`nd½ de =an\uri mai departe de tab[r[ =i amu lipi\i de =an\urile lé=ilor. Mult[ oaste turceasc[ au perit½ de c[zaci ]ntracéia n[val[ =i au gonit½ lé=ii pre turci ]nfr`n\i de focul c[zacilor, p[n[ ]n corturi. Zac. 15. Avgust ]n 25, nimic[ n-au g`ndit½ turcii de paguba o=tii sale, ce au avut½, ce, a doa dzi, au scos pu=cile céle mari =i s-au apropiiat½ de =an\urile c[zacilor =i au dat nep[r[sit½ ]n c[zaci c`teva ceasuri. }n loc de minune scrie Hronograful le=esc½ c[ d`nd½ a=ea des½ =i mai mult½ de un cazac½, anume Vasilie sotnicul, n-au pierit, iar[ cai au 1

}n Lituania se a=ezaser[ ni=te t[tari, care luptau ]n serviciul ei.

74

Miron Costin

omor`t mul\i ]n tab[r[. Dup[ patru ceasuri ce ]ncepuse a bate pu=cile ]n c[zaci, au ie=it c[zacii =-au f[cut½ n[val[ la pu=ci, de unde b[tea. +i din aripa despre lé=i au lovit un stol de le=i, iar[ ]ntr-acolea =i au ]mpens½ pre toat[ oastea acéia de pe l`ng[ pu=ci =i au apucat toate pu=cile céle apropiiate. +i au m[rs½ ]ntr-acéia dzi p[n[ ]n corturi turce=ti c[zacii, cu mare spaim[ ]n toat[ oastea turceasc[ =i amestec[tur[. Ce, cum =i-i hirea c[zacilor, la dob`nd[ lacomi, au dat ]ndat[ de jacuri =i cu acéia z[bav[, av`nd½ vréme turcii, au ]mpens½ iar[ pre c[zaci =i de la corturi =i de la pu=ci. Pu=cilor apucase c[zacii de le stricase roatele =i straturile. Zac. 16. Dintr-acéia dzi amu au mai r[suflat½ c[zacii =i s-au acolesit½ turcii despre partè lé=ilor cu n[val[, c[ s[ deprinses[ lé=ii, de sta gata, bulucuri c[l[ri =i c`t ]i ]mpengea c[zacii den foc pre turci, iar[ le=ii loviia din aripa. Deci, den 26 a lui avgust au c[dzut greul asupra lé=ilor, c[ ]n 27 a lui avgust mare n[val[ au f[cut turcii la oastea le=asc[, care era scoas[ dinafar[ de =an\uri =i au ]nfr`nt½ pe lé=i =i doa[ bulucuri de ném\i a doi polcovnici au pierit½ cu totul½. Mare bucuriie ]n turci =i seme\iie de at`tè capete de ném\i, de carii sta o gr[mad[ ]naintè corturilor ]mp[r[te=\i. +i s[ nu hie ]ntors½ pre turci ]nd[r[pt½ ni=te steaguri de husari, la grije era =i toat[ tab[ra le=asc[, a=ea s[ amestecas[ de r[u le=ii. Au luat½ ]ntr-acéia dzi turcii steagul lui Hotchevici, rump`ndu-=i z[bala calul stegariului, care purta steagul de husari la Hotchevici, l-au b[gat½ pe stegariul f[r[ voie lui ]n desimea turcilor. La acéia grije scrie Hronograful, c[ singur mo=neagul Hotchevici au ie=it din =an\uri afar[ =i pin toate célelalte por\i ie=iia or`nduit[ oastea =i a=ea s-au dezb[rat½ de oarb[ n[val[ turcilor, ]ntr-acéia dzi. Iar[ oaste au pierit½ mult[ ]ntr-aceia dzi din le=i =i steagul lui Hotchevici cu stegariul. Zac. 17. }n 28 a lui avgust =i 29 =i 30, turcii au =edzut pre odihn[, iar[ Hotchevici hatmanul m`hnit½ pentru steagul s[u, care lucru la o=ténii acestor p[r\i =i ]n loc½ de necinste =i ]n loc½ de piedzi r[i s[ socoté=te.

Letopise\ul |[rii Moldovei

75

Zac. 18. }n dzi 1 a lui septevrie au pus g`nd½ le=ii s[ lovasc[ cu toat[ oastea sa noaptea pre turci, numai s[ las[ pedestrimea la =an\uri =i a=ea au f[cut. Toat[ oastea scoses[ denafar[, ce au ]mpiedecat½ lucrul =i g`ndul lor ploaia. A doa dzi au oblicit turcii g`ndul le=ilor den haiduci unguri, care fugiia totdeauna de la le=i la turci =i de la turci rusii totdeauna. Iar[ c[zacii tot nu s-au r[bdat½ =i pe ploaie, la o arip[ de corturi au ]ndr[znit de i-au lovit, tot ]ntr-acéia noapte. Zac. 19. A treia dzi a lui septevrie au venit la tab[ra le=asc[ de la Radul-vod[, domnul muntenésc½, Bati=tè Veveli, om de neamul s[u critean½, dzic½ s[ hie fost½ cu =tirea veziriului, ]ndemn`nd½ pre le=i s[ trima\[ sol de pace la turci. +i nu s-au ap[rat½ lé=ii, ce au trimis foarte om cu isprav[ de la sine, anume Zelenschii, s[ ]ntrebe, putea-vor s[ s[ priimeasc[ soliile la ]mp[r[\iie, au ba. +i de atuncea umbla =i soliile, iar[ =i singele bie\ilor o=téni mai mult½ s[ v[rsa din ]mbe p[r\ile ]ntre d`n=ii, la toate dzile =i ]n tot ceasul. Zac. 20. }n 5 dzile a lui septevrie, au ob`r=it½ turcii =i podul peste Nistru =i au trecut =i ]n céia parte de Nistru oastea. Avea hran[ p[n[ atuncea slobod[ de cai lé=ii peste Nistru, iar[ den céia=i dzi i-au ]nchis½ =i den céia parte. +i tot ]ntr-acéia dzi au venit =i Caraca=-pa=ea de Buda, carele tem`ndu-se de ]mp[r[\iie, sc`rbit[ de d`nsul pentru z[bava, trimises[ r[spuns½ veziriului c[ nu va merge la adunare, p[n[ nu va hi ]nt`i ]n tab[ra le=asc[. Zac. 21. Toat[ oastea turceasc[ iar[ s[ pornise dup[ C[r[ca=½-pa=ea =i din toate p[r\ile au st[tut n[val[ asupra le=ilor, iar[ mai mare cu mult½ unde era singur Caraca=-pa=ea. Era acél loc despre Zvancea, unde era mai slab[ tab[ra le=asc[. }l dusés[ pre Caraca=-pa=ea anume la acel loc ni=te unguri ce fugise de la le=i la turci =i acéia n[val[ au f[cut½ la =an\urile le=[=ti, c`t s[ nu hie apucat a ie=i un buluc½ de ném\i cu un c[pitan anume Veier, neam\u =i s-au prilejit½ vro 2.000 de c[zaci, carii p[=tea caii, \iindu-i am`n[ prin ceretei, luas[ Caraca=pa=ea =an\ul le=ilor. Ce ném\ii ca din dos s[ prilejise a o=tii cei turcé=ti =i al\ii di pe =an\uri au v[rsat½ focul ]n turci, cum dau ném\ii, odat[. +i dintr-acela foc½ au nemerit glon\ul den sine\½ pe Caraca=-pa=ea dirept½

76

Miron Costin

pren cap½. Deci, c`t au v[dzut turcii c-au c[dzut½ Caraca=-pa=ea, s-au dat ]nd[r[pt½. Ie=it-au =i lé=ii c[l[ri din =an\uri, iar[ n-au gonit pre turci, st`nd½ dup[ sprejeneal[ de alte locuri, pe unde mai n[v[liia turcii. Zac. 22. Sl[bise lé=ii de hran[ =i de desimea mare de trupuri s[ scornise mare putoare ]n tab[ra lor, c[ nu mai biruia a c[ra trupurile ]n Nistru, Deci s[ scornise boale ]ntre o=téni =i mai v`rtos muriia caii de o boal[ ce era ]n cai. Feciorul craiului, Vladislav, dz[cea bolnav =i Hotchevici hatmanul iar[ a=ea, din care boal[ au =i murit acolea la Hotin Hotchevici, septevrie 14, om½ ]ntre lé=i vestit½ de lucrurile r[zboaielor. Spun½ de d`nsul, p[n au fost½ viu, c`nd½ au venit½ pomenire de pace de la Radul-vod[, s[ hie dzis: “Las[, las[, s[ vie Simedriul1, s[ va c[i soltan½ Osman½ c-au venit asupra lé=ilor”. Zac. 23. Trei dzile dup[ pierirea lui Caraca=-pa=ea, turcii au =[dzut½ f[r[ r[zboi½, iar[ t[tar`i ardea =i pr[da |ara Le=asc[ pre l`ng[ Cameni\[ =i mai sus de Cameni\a =i s[ fuma |ara Le=asc[ la vederea ochilor a le=ilor =i ei ]nchi=i de toat[ hrana. Mai mult½ ce r[zbiia c[zacii pen p[duri, pe la cet[\i de pe aproape =i aducea c`te oarece hran[, ce iar[ nu de agiuns½. +i au ales =i le=ii ]ntr-un r`nd½, noaptea, cu vreo mie de haiduci, ni=te car[, de au adus den Cameni\[ pu\in[ hran[ =i iarb[ de sine\[, c[ ]mpu\inas[ le=ii =i iarba =i plumbul. +i boale s[ scornise multe ]n ném\i =i ]n le=i =i mai ales boal[ de ventre, ]nv[\a\i cu berea, cu horilc[ =i acolo numal apa Nistrului era b[utura, care este foarte grea la b[ut½. Zac. 24. Sv[tuia unii din le=i s[ lase pedestrimea s[ apere =an\urile, iar[ ei s[ ias[ c[l[ri, al\ii sf[tuia s[ porneasc[ pre feciorul craiului, s[ marg[ el s[ sirguiasc[ pe craiul, pe tat[-s[u, s[ vie mai curund½ cu agiutori½ =i s[ burzuluis[ =i oastea Litfei, numai s[ o plece din tab[r[. Ce, apoi toate acestea sfaturi le-au a=[dzat Liubomirschii, pre carele lau =i ales oastea =i ]n locul lui Hotchevici =i l-au pus feciorul craiului hatman. 1

Sf`ntul Dumitru, 26 octombrie (c`nd se va r[ci vremea, turcii vor sl[bi).

Letopise\ul |[rii Moldovei

77

Zac. 25. }n 15 a lui septevrie s[ ]ntorses[ =i solul lor Zelenschii, trimis la veziriul =i tot ]ntr-acéia= dzi au lovit turcii iar[ tab[ra le=asc[ la poarta Litfei. Ce f[cus[ lé=ii ]n céle trei dzile o tabie, adec[ o ba=t[ denafar[ de =an\uri, de care nu luas[ turcii aminte, ce =i de la =an\uri =i den tabie d`nd½ tare lé=ii foc, au c[utatu turcilor a s[ da ]napoi½. A doa dzi, septemvrii 16, au trecut pu=cele turcii ]n céia parte de Nistru =i au b[tut toat[ dzua ]n tab[ra lé=asc[. +i toat[ dzua acéia numai un½ neam\½ au ucis, la corturile feciorului craiului. +i tot ]ntr-acea dzi au trecut Nistrul =i sultan½ Osman½ singur½ =i au m[rs½ de au v[dzut½ Cameni\a. Puses[ s[ bat[ o cet[\uie anume Pan[v\ii, l`ng[ Cameni\[, ce era ni=te haiduci, pu=i acolea de paz[. Ce au pierit c`\va turci de haiduci =i au l[satu-o cet[\uia acéia nedob`ndit[. Iar[ pre l`ng[ Zvancea, numai c[ci au trecut pe l`ng[ cetate. Scrie Létopise\ul le=[scu s[ hie dzis soltan½ Osman½ pentru Cameni\[: “Dumnedz[u au f[cut-o aceast[ cetate =i Dumnedz[u va lua-o[”. Iar[ ]n dzilele noastre au luatuo sultan½ Mahmet½, ]mp[ratul turcesc½, ]n 9 dzile ]n anul 7180, ]n 16 dzile a lui avgust, pentru p[catele le=ilor =i netocmala ]ntre d`n=ii. Zac. 26. F[g[duit[ era plata t[tar`lor la Hotin de soltan Osman½, care va aduce cap de c[zac, s[ ia c`te 50 ughi de aur½, deci alerga t[tar`i, lovind½ pin |ar[ Le=asc[ \[r[nimea =i le aducea capetele =i lua bani. Ce, c[ras[ ni=te gr[m[dz[ de capete de \[rani ]naintea corturilor ]mp[r[te=ti, cu numele de c[zaci. Iar[ oastea turceasc[ neput`nd½ strica le=ilor den frunte, au trecut Nistrul pu=cile céle mare =i b[tea foarte tare den céia parte pre c[zaci =i o parte de tab[ra le=asc[. Numai ce au c[utat½ a s[ muta de la mal =i c[zacilor =i le=ilor, de pe unde agiungea pu=cile. +i ]n 16 a lui septevrie acela r[zboi½ =i n[val[ s[ f[cus[, c`t amu didés[ t[tar`i ]not s[ treac[ apa, s[ ]ntre ]n tab[ra. Care grije v[dzind½ Liubomirschii, carele era ]n locul lui Hotchevici celui mort½, au cobor`t ném\i pedestri cu foc =i s-au ]mb[rb[tatu =i c[zacii =i au ]nceput½ a da foarte dés½ focul, c`t½ au c[utat½ turcilor a p[r[si deodat[ pu=cile =i a s[ mai dep[rta de la mal½.

78

Miron Costin

Zac. 27. Acéstea lucr`ndu-s[ la Hotin, craiul le=[sc½ Jigmont½ veniia ]ncet, cum s[ dzice, le=é=te, ]ntr-agiutor fecioru-s[u. +i amu ]mpu\inase detot tab[ra le=asc[ iarba de sine\u =i de hran[ era foarte str`n=i, care nevoie nice de la turci nu lipsiia, c[ fl[m`ndzis[ foarte r[u =i turcii =i ]n toate dzile veniia ve=ti de mare pr[dzi ce f[cea c[zacii pre Marea Neagr[. Deci venis[ iar[ Bati=té Veveli de la Radul-vod[, domnul muntenésc½, cu f[g[duin\[ tare, c[ or hi priimite soliile, numai de z[loage poftise lé=ii de la turci, au adus r[spuns½ c[ ieste cu ru=ine ]mp[r[\iei s[ dea z[loage. Deci =i le=ii au ales pre Iacob Sobe\chii, tat[l craiului de acmu =i pe Joravinschii ca=telanul de B`lza =i au m[rs½ solii le=[=ti ]n tab[ra turceasc[. Zac. 28. Schimbas[ ]mp[r[\iia pre veziriul ]n sc`rba c[ n-au fost½ harnic de a lua tab[ra c[z[ceasc[ =i puses[ alt½ veziri½, carele s[-=i arate lucrurile mai tare, au dzis solilor le=[=ti s[ lége bir½ pre an la ]mp[r[\iie. Care lucrul nici ]ntr-un chip nepriimind½ solii le=[=ti, pre d`n=ii i-au oprit½, iar[ oastea toat[ cu mare g[tire =i cu toate pu=cile =i m[istriile au pornit cu sine asupra taberii le=e=ti =i o parte au pus dencoace de Nistru s[ bat[, iar[ alt[ sam[ cu sine au trecut Nistrul =i au b[tut ]n céia dzi, toat[ dzua, septevrie 24 =i septevrie 25. Ce, f[cuse pre mal½ =i lé=ii =an\uri dincoace, iar[ tot ]i strica din pu=ci turcii =i mai r[u din céialalt[ parte de Nistru. +i a=ea s[ lupta ]n toate dzilele acestea p[n[ ]n 27 a lui septevrie. Zac. 29. Au acest½ obicei½ c[zacii, dac[ li s[ dodiié=te r[ul =i pier½ de pu=ci, ies½ de dau n[val[, tocma acolé, de unde b[tu pu=cile, care hirea lor, hie cine va hi v[dzut la Suceav[, c`nd½ ]nchisés[ +tefan-vod[ Ghiorghie pre feciorul lui Hmil½. A=ea au f[cut =i la Hotin, c`nd½ p[rea turcilor c[ sint½ p[trun=i de mor\i ce f[cea pu=cile ]ntr-]n=ii, c[-i b[tea atuncea ]n céle 5-6 dzile 60 de pu=ci, cum scrie Hronograful le=[sc½, tot de céle mari, ce le dzic½ balemézuri, =i-i socotiia sp[ima\i, atuncea, ]n 27 a lui septevrie, au f[cut½ cu hatmanul s[u, cu Sahaidacinii, sfat =i s-au or`nduit ]n doao bulucuri, o parte ]n céia parte de Nistru =i alt[ parte din ceasta parte. +i a=ea au f[cut, noaptea au purces½ =i au trecut Nistrul pe pod la Zvancea, c[ avea =i lé=ii pod peste Nistru, mai sus,

Letopise\ul |[rii Moldovei

79

]mprotiva Zvancei =i au lovit½ tocma =an\urile veziriului din céia parte, c`t i-au c[utat½ =i veziriului ]n céia noapte a nu m`nea supt cort½. Iar[ dincoace, acéia spaim[ =i glogozal[ f[cuse ]n oastea turceasc[, c`t ]n gium[tate de oaste fugis[ de supt corturi la alt[ parte de tab[r[, p[r[sis[ =i pu=cile =i s[ f[cuse o amestec[tur[ mare. S-au umplut c[zacii de boarfe, de sabii, de rafturi, de corturi, iar[ mai multe au t[iat =i le-au r[sturnat =i cu mare dob`nd[ s-au ]ntors½ ]n tab[ra sa. Zac. 30. De mirat½ era la ]mp[r[\iie =i la toate capetele ]mp[r[\iiei ne]nfr`nt[ =i ne]nsp[imat[ hirea c[z[ceasc[, la ce str`nsoare amu era. Zac. 31. Amu aducea t[tar`i =i limbi, carii spunea de singur craiul le=[sc½ sosit½ la Liov. Ce, a doa dzi dup[ acéia petrecanie din cea noapte, au chemat ]mp[r[\iia pre vezirul la sine, iar[ pu=cile den céia parte totu=i au b[tut p[n ]ndesar[, iar[ singur veziriul au st[tut cu solii le=[=ti la leg[turi de pace, av`nd½ veste =i de sosirea craiului la Liov. Zac. 32. Mult½ au st[tut turcii s[ priimeasc[ lé=ii ceva=i bir½, ce le=ii nice s[ pomeneasc[ acest½ lucru n-au priimit. Deci, dup[ mult[ fr[m`nt[tur[, au st[tut =i s-au ales pace, septevrie 29 dzile, pre calendariul nostru, iar pre a papista=ilor octovrie 91. Zac. 33. Leg[turile despre ]mp[r[\iie au fost½ acéstea: Pace vécinic[ de la turci s[ aib[ Cr[iia Le=asc[, niceodat[ asupra ei o=ti s[ fac[ (iar[, ia, cum \in)2, pre t[tari s[-i opreasc[ s[ nu umble, stric`nd½ ]n |[r`le Le=e=ti, la Moldova pa=i s[ nu puie (iar[ =i de céia, m[car de nar hi aproape) =i alte m[n`n\u=uri, pentru semnele hotar[lor la c`mpii Oziei =i despre Tighinea. Zac. 34. Iar[ de la le=i era aceste leg[turi: }n Moldova cu o=ti s[ nu mai umble, pre c[zaci de la mare s[-i opreasc[, cetatea Hotinului s[ dea pre m`n[ domnului de Moldova, sol½ mare cu daruri =i cu ]nt[ritura

1 }n secolul al XVII-lea diferen\a ]ntre calendarul catolic =i cel ortodox (stilul nou =i stilul vechi) era de zece zile. 2 Adic[: vede\i, cititori din vremea mea, cum \in turcii f[g[duiala f[cut[ atunci.

80

Miron Costin

leg[turilor de pace s[ trima\[ la ]mp[r[\iia. +i numai ce le-au c[utat½ lé=ilor mai apoi, mai ]n sil[, a priimi =i a lega =i 30.000 de cojoace, din an½ ]n an s[ dea t[tar[lor. +i a=ea acestea istovindu-s[, ]n loc ]ntr-]mbe taberile, =i turceasc[ =i acea le=asc[, au strigat½ strig[torii pace =i ]n loc au p[r[sit½ =i armele de ]mbe p[r\ile. Zac. 35. }n 30 dzile a lui septevrie s-au f[cut t`rg½ ]ntre le=i =i ]ntre turci; au cump[rat½ lé=ii mul\i cai turcé=ti ieftini, corturi =i turcii de la le=i postav, pistoale. +i iar[=i ]n dzi ]nt`i½ a lui octovrie =i a doa dzi, iar[ au f[cut t`rg½ o=tile ]ntre sine. Zac. 36. A treia dzi dup[ pacea legat[, au purces½ ]mp[r[\iia ]n gios½ de la Hotin. Ie=is[ toat[ oastea le=asc[ ]n tocmal[ la c`mp½ =i petrec`nd½ bulucurile turcé=ti, ]=i lua dzua bun[ cu cl[tirea capului de la le=i. Apoi, a patra dzi, =i le=ii, dup[ purcesul ]mp[r[\ii, octovrie 6, au ie=it½ =i ei din =an\urile sale cu c[zacii, l[s`nd½ cetatea Hotinului pre sama Radului-vod[, domnului muntenesc½, c[ domnul \[r`i noastre, Alexandru-vod[, precum s-au pomenit mai sus, viind½ la Hotin ]mp[r[\iia, n-au aflat½ nemic[ grijit, nice poduri, nice conace =i \ara afl`ndu-se fugit[ =i stricat[ de le=i, s-au sc`rbit½ pre Alexandru-vod[ a=ea de r[u, c`t numai era s[-l omoar[. Ce, l-au scos de la moarte veziriul, iar[ de urgie mare n-au h[l[duit, c[ p[n[ la Hotin, tot au fost½ legat½ la pu=ci ]n obedzi =i toat[ vrémea acéia, c`t au fost½ ]mp[r[\iia la Hotin, tot au fost½ la ]nchisoare, p[n[ la ]ntorsul ]mp[r[\iei spre |arigrad. Zac. 37. Pre cale merg`nd½ ]mp[r[\iia, mare sc[dere au avut½ ]n oameni, h[mnesit[ oastea =i caii, c[ lovis[ ni=te r[ceale =i ploi cu ninsori. +i de atuncea sint½ luate =i Rénii cu c`teva sate de soltan Osman½, sat de \ar[ pe Dun[re, ascult[tori½ c[tr[ ocolul G[l[\ilor =i sint½ date de ]mp[r[\iie c[tr[ Smil, de atuncea, c[ruia olat½ venitul ieste ]nchinat½ la morm`ntul lui Mahmet, ce ieste ]n |ara Ar[pasc[, aproape de Marea Ro=ie. Zac. 38. Iar[ craiul le=escu Jigmont½, ]n\eleg`nd½ de pacea f[cut[ ]ntre turci cu ficioru-s[u, s-au f[cut m`nios deodat[, ce era zugr[vit[ acéia m`niie, c[ pospolita veniia foarte ]ncet½, velcopoleanii atunce

Letopise\ul |[rii Moldovei

81

trécea Visla, iar[ Litvei veniia asupra craiul =vedz[scu Gustav, la Riga, care cetate vestit[ foarte ]ntre cet[\ile lumii, atuncea=i au luat-o +fedul. Zac. 39. +i a=ea au fost½ lucrurile ]mp[r[\iei cei dint[i, cu vinirea lui sultan Osman½ la Hotin, ]n anul de la zidirea lumii 7130. CAPUL¼ AL¼ DZÉCILEA

}ncep. 1. Dup[ grea de sc`rb[ ]mp[r[teasc[ mazilie a lui Alexandruvod[, feciorul lui Iliia=-vod[, ]nc[ de pe drum merg`nd½ ]mp[r[\iia la Hotin, au trimis iar[ la +tefan-vod[ Tom=ea =i iar[ i-au datu domniia \[r`i. Zac. 2. Amu mai bl`nd½ +tefan-vod[, la a doa domniia sa, precum au putut½ ]nt[i, umbl`nd½ singur pre la bejenii, str`ng`nd½ conace ]mp[r[\iei =i afl`ndu-se la slujb[. +i c`t s-au m`ntuit½ de ]mp[r[\iie, sau apucat cu toat[ osirdiia de ob`r=irea m[n[stirei Solc[i, care urdzise la domniia dint[i, ce nu o f`r=ise. Este m[n[stirea Solca ob`r=it[ de d`nsul =i sf`r=it[ ]n anul 7131 (1622), dup[ ]mp[r[\iie. Zac. 3. }n loc½, peste voia lé=ilor era domniia lui, c[ era ]n mare vrajb[ cu d`n=ii =i pre Radul-vod[ avè iar[ mare nepriietin. }ns[ siliia +tefan-vod[ s[ nu dea ceva pricin[ lé=ilor, fiind½ atuncea de curund½ lega\i cu priieten=ug½ nou ]mp[r[\iei. +i dup[ ]mp[r[\iie, ]ntr-acela= an½, vara, a solului care veniia de la lé=i la ]mp[r[\iie, cu ]nt[ritura p[cii ce f[cuse la Hotin½, mare cinste =i v`lhv[ au silit½ s[-i fac[, iar[ tot pre le=i priietini a face n-au putut½. Zac. 4. Era solul de la craiul le=escu un om mare, amune cnea-dzul de Zbaraj, din Vi=novece=ti, cu mul\ime de oameni =i cu desfr`nate detot podoabe, c`t de-biia de s[ afl[ ]n vro istoriie pre acéste vacuri soliie ca acéia la vreo ]mp[r[\iie prilejit[, cu 300 de oameni c[l[ri, f[r[ pedestra=i pe l`ng[ car[te ce avea =i p[n ]n vezetei ]mbr[ca\i cu

6

Viia\a lumii

82

Miron Costin

ur=inice. Ciub[r`le cu carile ad[pa caii, de argint½, =i cofe, barilce, la hamuri \intele =i la haiduci cepragi de argint½. Intr`nd½ ]n |arigrad, au pus potcoave de argintu, numai c`te un cui½ b[tute la cai, anume s[ cad[ pre uli\e. Zac. 5. Ie=indu-i +tefan-vod[ o mil[ de loc ]nainte cu c`teva gloate, ]n car[t[ cu sine solul nu l-au poftit, nice au primit s[ hie la masa lui +tefan-vod[, la osp[\u. Iar[ +tefan-vod[ =i la purcesul lui din Ia=i spre |arigrad, iar[ l-au petrecut cu cinste, p[n[ la locul unde au f[cutu apoi Barnovschii-vod[ un h[l[=teu, ce s[ chiam[ Iazul lui Barnovschii p[n[ ast[dzi. Zac. 6. Acolea l-au t`mpinat½ c[l[ra=ii de la |arigrad, cu veste c[ sau schimbat veziriia =i au st[tut veziri½ unul ce-i era lui +tefan-vod[ priietin. Cum au ]n\[les din c[l[ra=i de veziriia acéluia vezir½ veste, ]ndat[ au dzis gloatelor s[ s[ ]ntoarc[ =i ]n loc s-au ]ntors½ =i singur, poftorind½ cu glasul: “Lase, c`ine le=e, c[ te voi purta eu”. +i nelu`ndu=i nice dzua bun[ de la sol, s-au ]ntors½ la scaun =i au trimis =i ]naintea solului, pen \ar[, pe la toate conacele, de i-au t[iat½ obroacele. Zac. 7. Sosind½ solul acéla la |arigrad, au aflat½ ]mp[r[\iia lui soltan Osman la mare turburare =i ]nchis |arigradul din r[dicatul inicérilor asupra ]mp[r[\iei. +i au \inut½ acea turburare 9 dzile, ]nchi=i to\i, cine=i la casele sale, cu mare grije =i spaim[. +i oamenilor½ celor streini =i solilor ie=ise porunc[ de la caimacamul, cine era supt½ aceia vréme, nimè denafar[ de casa lui s[ nu ias[. Deci =i solului le=[sc½ au ie=it r[spuns½ s[ stea denafar[ de |arigrad =i au =edzut solul toate dzilele acéle la un s[tcel denafar[, anume Halcali, p[n’ la a=[dzarea ]mp[r[\iei lui soltan Mustafa, ]n locul lui soltan Osman. Zac. 8. Iar[ pricina r[dic[rii a inicérilor asupra lui sultan Osman au fost½ aceasta: ]ntorc`ndu-se sultan Osman f[r[ izb`nd[ de la Hotin, da toat[ vina inicerilor, c[ n-au vrut s[ stea la r[zboi½, cum s-ari c[dea slujitorilor celor buni, mustr`ndu-i pururea c[ sint½ buni numai de be\iie, s[ hie c[lc[tori legii lui Mahmet. Ce, a=edzase g`ndul pe to\i s[-i st`ng[

Letopise\ul |[rii Moldovei

83

=i s[ fac[ slujitori arapi, carii st[tuse la Hotin mai tare la r[zboaie =i a=a ]n toate nop\i ]i sugruma pre iniceri. Iar[ neput`nd½ a=è plini pre voie g`ndul ]n |arigrad, =-au ales cale la Anadol, spre morm`ntul prorocului s[u, la ]nchin[ciune =i puses[ amu de au strigat pre obicei =i strig[torii, d`nd½ =tire de g[tirea purcesului ]mp[r[tesc½. Zac. 9. V[dz`nd½ inicerii g`ndul ]mp[ratului a=edzat spre st`ngerea lor, ]nt`i la veziriul =i la muftiul, ]n gloat[ str`n=i, au m[rs½ =i au strigat s[ gr[iasc[ ]mp[r[\iei s[ s[ las[ ]mp[ratul de acéia cale, fiind½ de curund½ desc[leca\i den oaste, lipsi\i de toate. Ce, dac[ n-au putut face nimic[ cu graiul veziriului =i a muftiului, s[ ]ntoarc[ pre ]mp[ratul din cale, a doa dzi s-au str`ns½ cu to\ii, plec`nd½ spre sine =i pre spahii =i au m[rs½ la curtea ]mp[r[teasc[ =i au strigat s[ s[ las[ ]mp[ratul de cale, ]ns[ venis[ ]n céia dzi f[r[ arme. Ce r[spundzindu-le sultan Osman½ c[ a=ea va s[ fac[, a=ea va face, a triia dzi au venit cu arme la curte cu mul\ime din toate unghiurile |arigradului, mul\i carii nici iniceri nu era =i au lovit casele ]mp[r[te=ti =i ]ndat[ had`mbii, ce era fruntea pe l`ng[ sultan Osman½, i-au f[cut f[r`me. Singur sultan Osman½ sc[pase deodat[ la grajdiuri, ce l-au g[sit½ inicérii. Zac. 10. Era ]ntre casele céle din gr[dini sultan Mustafa, un unchi½ a lui sultan Osman, ascuns½, care fuses[ ]nt`i ]mp[rat½, pu\in[ vréme, ce fiind½ la hire foarte prostatec½, ]l scoses[ den ]mp[r[\iie =i-l \inea ascuns½ ]ntre gr[dini. Acolea oblicindu-l inicerii, au n[v[lit½ =i l-au apucat½ de acolea, ]nsp[imat de moarte =i l-au pus ]n scaun, str[g`nd½ cu to\ii: “Acesta ni-i ]mp[rat½”. Zac. 11. Dac[ st[t½ sultan Mustafa la ]mp[r[\iie, cu ]nv[\[tura lui au luat inicerii pre sultan Osman =i l-au pus pre un cal prost½, acoperit pre cap½, s[ nu-l cunoasc[ nimea =i ]nt`i la Edi Cula1 ]l ducé, apoi, tem`ndu-se sultan Mustafa s[ nu ias[ cumva iar[ la ]mp[r[\iie, au trimis porunc[ s[-l omoar[ =i omor`ndu-l inicerii pre cale la Edi Cula, l-au ]ngropat½ la un mecet½ ]mp[r[tesc½, iar[ f[r[ nice o cinste. 1 Edi Kule (+apte Turnuri), cetate turceasc[ la Constantinopol, care servea de ]nchisoare.

84

Miron Costin

Zac. 12. Deci solul le=[sc½ =-au dat½ soliia la soltan Mustafa, intr`nd½ ]n |arigrad½ cu acéia podoab[ =i v`lhv[, c`t este ]n voroav[ \arigradénilor soliia acéia p[n[ ast[dzi. Potcoave de argint½ puses[ la o sam[ de cai, numai c`te cu un cui½ prinse, anume s[ cadz[ pre uli\e, =i alte zburdate cheltuiale, care toate acéle apoi l-au adus =i pre solul acéla la mare nevoie =i cheltuial[ =i pre lé=i la mare c[in\[, c`t este legat½ cu s[im½, oameni mare ca acéia de atunci s[ nu mai trima\[ la turci. +i s[ nu hie fost½ nevoin\a Radului-vod[, domnului muntenesc½ =i dup[ ce slobodzis[ turcii pre sol, s-au prilejit de au lovit ni=te c[zaci pre Marea Neagr[, deci r[pedzise ]mp[r[\iia de olac½ ceau=, s[-l ]ntoarc[ pre solul, ce Radul-vod[, mainte oblicind½ povestea, i-au dat½ de s`rg½ cale pren |ara Ungureasc[. Zac. 13. Spun½ de solul acéla, dac[ l-au dus la ]mp[r[\iie, dup[ adunare, n-au vrut s[ dzic[ nimic[, c[ut`nd½ pe dup[ sine vreun scaun s[ =adz[ =i =edz`nd½, s[-=i dea soliia. +i a=tept`nd½ c`tva, v[dz`nd c[ nu-i dau scaun, cabani\a ce era pe d`nsul, ]nv[lindu-o[, au pus =i au =edzut ]n loc½ de scaun. +i dup[ soliie n-au vrut s[ mai priimasc[ haina, r[spundz`nd½ s[ hie pré\ul ei la visteriia ]mp[r[teasc[ de un scaun, s[ hie de solii le=[=ti. +i aceasta poveste au r[mas de acéia soliie =i alte cheltuiale desfr`nate peste m[sur[. Zac. 14. Nemic[ a=ea ]nsemnat½ ]n céilal\i ani ai domniei ace=tiia a lui +tefan-vod[ Tom=[i nu s-au prilejit½, ce era \ara ]n pace =i ]n tot biv=ugul, c`t p[rea hiecui c[ nu ieste domniia acelui domn½ dent`i, tot ]n zarve. +i p[n[ la domniia lui aceasta, la toate biruri s[ \inea ]n sam[ la visteriia ]mp[r[teasc[ c`te 5.000 ughi, léfele d[r[banilor. Zac. 15. Numai, nice ]ntr-un chip nu-l l[sa ]n pace Radul-vod[, domnul muntenesc½, ce s[p`ndu-l totdeauna =i ast[dzi =i m`ne, i-au venit½ lui +tefan-vod[ m[ziliea iar[, ]n care i s-au prilejit½ =i moartea ]n |arigrad. +i avu\iia ce au avut, toat[ au luatu-o[ ]mp[r[\iia. Zac. 16. Domn½ +tefan½-vod[ Tom=ea, mare v[rs[tori½ de singe, gros la hire =i prostatec, c`t½ ]i p[rea c[ ieste a=ea bine, cum domniia

Letopise\ul |[rii Moldovei

85

]nt`i. Iar[ la a doa domniia, cu mult½ schimbat½ ]ntr-alt½ chip½, dup[ patime ce-i venise =i lui la cap½. +i el au f[cut =i bisérica domneasc[ pe poarta cur\ii1 =i cu domniie fericit[ \[r`i. }n locul lui au st[tut domn½ ]n \ar[ Radul-vod[ cel Mare cu a doa domniie. CAPUL¼ AL¼ UNSPR{DZÉCILEA

}ncep. 1. Domniia Radului-vod[ celui Mare ]mp[r[\iei, nu domniei s[m[n[toare =i pentru lucrurile =i tocmelele casei lui i-au dzis Radulvod[ cel Mare. Zac. 2. Scrie Pliutarh½, vestit½ istoric½, la Viia\a lui Alexandru Machidon care au scris Alexandriia cea adev[rat[, nu basne, cum scrie o Alexandrie den grecie ori dintr-alt[ limb[ scoas[ pre limba \[r`i noastre, plin[ de basne =i scornituri, el dzice c[ h[rniciia ]mp[ra\ilor =i domnilor mai mult½ s[ ]n\elege din cuventele lor =i sfaturi gr[ite de d`n=ii, care cum =i p[n ]nc`t au fost½ dec`t den r[zboaie f[cute de d`n=ii, c[ r[zboaiele, avu\iia =i prilejul vrémii face mai de multe ori. Iar[ cuv`ntul =i sfat ]n\elept½ den singur[ hirea izvoré=te, p[n[ ]n c`t ieste, precum dzice =i }n\elepciunea lui Solomon: “Èýú îóñòü ïðàâåäèàãw èñÕîäèòü ðàçuì” “Den rostul direptului izbucné=te ]n\elepciunea.” Zac. 3. Fost-au acest½ domn½, Radul-vod[, deplin la toate =i ]ntreg la hire. Cuv`ntul ce-l gr[iia ca o pravil[ era tuturora, giude\ele cu mare dreptate =i socoteal[, f[r[ f[\[rie, cu cinste, iar[ nem[ruia cu voie veghiat[. Avea acest½ cuv`nt½: “Domnul hiecare, c`nd½ giudec[ pre un boierin½ cu un curtean, ochii domnului s[ fie pre boierin, iar[ giude\ul pre calea sa s[ marg[. +i a=ea, c`nd½ s[ p`r[=te un curtean½ c-un \[ran, mai de cinste s[ fie curteanul =i la cuv`nt½ =i la c[ut[tura

1

O capel[ a=ezat[ deasupra por\ii de intrare ]n curtea domneasc[.

86

Miron Costin

domnului, iar[ nu ab[t`ndu-s[ giude\ul din calea sa cea direapt[.” +i la multe divanuri, c[tr[ vornicii cei de gloat[ dzicea: “Vornice, dzi celui om m`ine s[ mai ias[ la divan”, ferind½ s[ nu hie gre=it cumva giude\ul. +i de s[ prilejiia cumva neg[cit½ giude\ul la un divan½, s[ ]ndrepta la altul. Dzicea de multe ori: “Nemic[ nu oc[ré=te pre domnul½ a=ea ca cuv`ntul nest[t[tor”. Pentru boieri dzicè: “De mare folos =i cinste este domniei =i \[r`i boierinul ]n\elept½ =i avut, c[ dac[ are domnul½ cinci-=ase boieri avu\i, nice de o nevoie a \[r`i nu s[ téme”. Cu boieriul ca c-un boieri½, cu slujitoriul ca c-un slujitoru, cu \[ranul ca c-un \[ran f[cea voroave =i tot cu bl`ndé\e =i cu mare ]n\elepciune, c[ de=i era r[pit la vremea sa, iar[ nu ]ndelung½. Zac. 4. Boierii la mare cinste avé =i dzicea: “Pre un om, dac[-l boieré=te domnul, nu ]ncape s[-l suduiasc[. De nu se poart[ cum s[ cade unui boierin, s[-l scoat[ =i s[ puie altul ]n loc½, iar[ a-l sudui, sau s[ nu i se treac[ cuv`ntul gr[it cu cale, nu s[ cade.” Zac. 5. Avea o slug[ Radul-vod[, ]nc[ din copil[riia sa, c[ruia socotind½ c[ nu este hirea de boierie, ]l socotiia de am`n[, iar[ boierie nu-i da. Ce, v[dz`ndu-se denafar[ din r`ndul altora, pre hirea omeneasc[, ce ieste pururea silitoare ]n via\[ s[ fie ]ntre cei de frunte, s-au rugat mitropolitului =i boierilor s[-i gr[iasc[ Radului-vod[ pentru d`nsul, s[ nu fie uitat½, fiind½ slug[ de at`ta vréme, =i a=tept`nd½ ]n n[rocul st[p`nu-s[u, s[ hie =i el ]ntre oameni. I-au gr[it boierii cu to\ii pentru d`nsul, s[ nu hie uitat, ca o slug[ véche ce ieste =i slugile cu nedejdea cinstei st[p`nilor, s[ agiung[ =i ei a hi ]ntre oameni, mai mult½ slujesc½. Au r[spuns½ Radul-vod[ boierilor: “Mie, s[ nu vi s[ treac[ cuv`ntul vostru, nu mi s[ cade, iar[ eu =tiu hirea omului, c[ de boierie nu este, iar[, ia, c[ l-oi boieri pentru voia dumilor-voastre”. +i a doa dzi l-au chemat½ =i i-au dat v[t[jiia de aprodzi, care era la cinste la Radul-vod[, =i aprodzii cei de divan½ nici la o domnie mai de cinste nau fost½, cu ur=inice mul\i =i cu cabani\[ cu jder =i cu hulpi ]mbr[ca\i aprodzii. +i ori la cine =i la ce boieri½ mergea cu carte, ]n picioare sta boieriul, p[n[ s[ citiia cartea.

Letopise\ul |[rii Moldovei

87

Zac. 6. N-au trecut s[pt[m`na =i veni jalob[ din t`rg½ la divan½ de ni=te f[méi pre acel v[tav nou, de sil[ ce le f[cuse =i le b[tuse ]n t`rg½. Au c[utat½ Radul-vod[ la boieri =i li-au dzis: “Nu v-am spus c[ acesta om de boierie nu este?” Iar[ c[tr[ d`nsul: “Eu, m[re, ]nc[ pe boierie nu am apucat s[-\i dzic½”. +i au dzis arma=ului de i-au luat g`rbaciul =i au pus de i-au dat 300 de toiege. Zac. 7. Numai, cum nimè ]n lume f[r[ vin[, a=ea =i Radul-vod[ cu mare pustiietate \[r`i, care nu s[ va uita den pomenirea oamenilor ]n véci. +i de mirat este, cum au ]nc[put½ ]ntr-o ]n\elepciune ca acéia o vin[ ca aceasta. A=ea era de greu \[r`i, c`t s[ pustiis[ curtea =i \ara. Ce pricin[ ar hi fost½, nu =tiu, f[r[ de tot zburdat[ podoaba cur\ii. Nimè den boieri, p[n[ ]n cei a treia, cu haine ceva=i proaste s[ nu hie, c[ era de sc`rb[. Postelnicii, copii den case cu mari podoabe =i cu fotaze la cai. Mare ]ntunecare aicea ]n\elepciunii acestui domn½, c[ este domnul s[ s[ poarte cum½ biruié=te venitul \[r`i. Zac. 8. Birul \[r`i era legat½ la Tighinea pre acéle vrémi =i la Cetatea Alb[, ce veniia inicérii la bir½ =i p[n cu hamgiare s[riia la boieri. Acéia v[dz`nd½ Radul-vod[, au mutat birul, s[ s[ duc[ la |arigrad, la ]mp[r[\iie, c[ credin\a acéia avea Radul-vod[ la ]mp[r[\iie, care n-au avut½ nice mainte de d`nsul, nici mai pre urm[, nici un domn½, c`\i au fost½ ]n \ar[. +i cr[iile cre=tiné=ti, ales le=ii, ungurii =i alte \[ri cre=tine, mare folos avea de d`nsul, c[-i feriia de multe primejdii, ca un cre=tin. P[zindu-=i slujba direapt[ c[tr[ ]mp[r[\iie =i datoriia cre=tineasc[ o p[ziia, precum s-au ar[tat½ =i la Hotin, cu mijloacele lui la pacea ce sau f[cut, ]ntre turci =i ]ntre le=i =i apoi cu solul cél le=[scu, cneadzul de Zbaraj, c[ruia i-au dat cale prin |ara Ungureasc[, g[tit acéla sol de opreal[ la ]mp[r[\iie. Deci, =i la turci credin\[ =i la cre=tini laud[ avea, c[ toate era cu ]n\elepciune legate. Zac. 9. Radul-vod[ domniia aicea ]n \ar[ la noi, iar[ feciorul s[u Alexandru-vod[ ]n |ara Munteneasc[ =i la aceasta domniie au f[cut =i nunta la Tecuci fecioru-s[u cu fata lui Sc[rlet, vestit om ]ntre \arigr[déni,

88

Miron Costin

la care veselie era adunate do[ \[ri, \ara noastr[ =i |ara Munteneasc[. Scaunele boierilor, din-a-diriapta domnilor boierii de Muldova, iar[ den-a-st`nga boierii muntené=ti \inea dvorba =i a=ea =i c[peteniile de slujitori. Divanuri, case, cerdacuri, anume de aceast[ treab[ f[cute, cu lucr[tori de ]mbe p[r\ile a \[r`lor, la sat½ la Moviléni, ]n malul Sirétiului, dincoace. Unde =i soli streini cu daruri era veni\i de la unguri =i de la c`\va domni den |ara Le=asc[. +i au tr[g[nat½ acéia nunt[ p[n[ a doa s[pt[m`n[ cu mare petrec[nii =i biv=uguri. Zac. 10. Pacea era ]ntemeiat[ pre acéle vrémi den toate p[r\ile, f[r[ numai dodiia t[tar`i Cantemiré=tilor cu trec[torile sale ]n |ara Le=asc[, c[ s[ dezb[tuse Cantemiré=tii de supt½ ascultarea hanelor =i =edea cu ordele sale dencoace de Nistru, ]n c`mpii Cet[\ii Albe =i a Chilii, ce s[ dzice Bugeacul =i-i dedes[ ]mp[r[\iia pa=ii lui Cantemir, de s[ scriia pa=[. +i ]n to\i ani loviia |ara Le=asc[, precum =i atuncè, ]n dzilele Radului-vod[. Nu a=ea cu mult½ dup[ pacea legat[ ]ntre }mp[r[\iia Turcului =i ]ntre Cr[iia Le=asc[, au lovit½ ordele lui pe la Sneatin, toat[ Pocutiia, f[r[ véste =i au f[cut mare robiie =i plean. +i dup[ acéia prad[ a le=ilor, curund½ au lovit =i ]n |ara Munteneasc[, p[n[ ]n Buz[u, de au f[cut c`t[va prad[ la munténi. Ce, au s[rit½ f[lciienii =i covurluienii =i tecucénii, cu porunca lui Radul-vod[, de au lovit pre t[tari la ]ntors½ =i le-au loat½ toat[ dob`nda =i robii. +i au f[cut Radulvod[ =i jalob[ mare la ]mp[r[\iie, den care s[ apropiias[ sc`rb[ de la ]mp[r[\iie mare lui Cantemir =i n-au sc[pat½ mai pre urm[ de d`nsa, pentru aceste fapte. Zac. 11. Cur`nd½ dup[ acéia au ars½ cur\ile la Ia=i, céle domne=ti =i s-au mutat½ Radul-vod[ la H`rl[u cu =edérea. +i a=ea ]ndr[gise locul la H`rl[u, c`t ]n toate veri la H`rl[u =edea cu toat[ curtea, c[ tocmise =i cur\ile céle domne=ti =i beserici c`teva f[cute acolo ]n H`rl[u de d`nsul. Zac. 12. Om½ boleac fiind½ Radul-vod[ =i de m`ni =i de picioare, care boal[ podagra =i hirarga s[ dzice, n-au tr[g[nat½ mult½ viia\a =i acolea la H`rl[u s-au sf`r=it via\a, ]n anul 7134 ]n dzile...

Letopise\ul |[rii Moldovei

89

Zac. 13. De mare primejdii s-au prilejit de au scutit \ara atuncea moartea Radului-vod[, c[ s[ suis[ t[tar`i, cu singur galga-soltan den Cr`m½ =i cu Cantemir-pa=ea de aicea, den Bugeag½, cu 40.000 de t[tari, cu prada ]n |ara Le=asc[, pentru oprite cojoacele lor de le=i, legate la Hotin. +i le-au \inut calea o=tile le=[=ti cu Cone\polschii hatmanul le=[sc½, de curund½ ie=it den Edi Cula, den chisoare, din |arigrad, iar[=i cu nevoin\a lui Radul-vod[. +i a=ea de r[u i-au b[tut pre t[tari, c`t =i soltanul =i Cantemir cu fuga au h[l[duit. Ce vrea s[-=i astupe ru=inea, veri, neveri, s[ prade \ara, d`nd½ vina Radului-vod[, cum s[ hie dat½ el =tire le=ilor, s[ s[ g[teadz[ asupra lor. Ce, dac-au ]n\[les de moartea lui Radul-vod[ =i de domniia lui Barnovschii-vod[ ]n locul Raduluivod[, n-au stricat ]n \ar[ nimic[, f[r[ ce au fost½ de hrana cailor, c[ era Cantemir f`rtat½ lui Barnovschii hatmanul =i satele lui, la boierie, niceodat[ nu fugiia den calea lor, c`nd½ trecea pe la Cern[u\i ordele ]n |ara Le=asc[, ce petrecea Cantemir½ la Topor[u\i cu dzilele ]n casele lui Barnovschii hatmanul. Zac. 14. Oasele Radului-vod[ cu cinste mare s-au pornit½ de la H`rl[u ]n |ara Munteneasc[, la m[n[stirea f[cut[ de d`nsul ]n Bucure=ti, cu Hrizea visternicul =i cu Trufanda postélnicul =i cu Costin postélnicul al doilè pe acéle vrémi. Iar[ ]n scaunul \[r`i domn½ au st[tut Barnovschii hatmanul. CAPUL¼ AL¼ DOISPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. Dup[ moartea Radului-vod[ celui Mare, boierii =i \ara v[dz`nd½ pre Barnovschii hatmanul, om½ de \ar[ =i f[r[ cuconi =i cunoscut ]mp[r[\iei cu slujbele ce f[cus[ la Hotin, la sultan Osman =i =tiut =i c[peteniilor t[t[r[=ti, ales lui Cantemir, cu carile legas[ priieten=ug ]nc[ den m`rzeciia lui, la Topor[u\i, la o trec[toare a lui ]n |ara Le=asc[, au ales cu glasurile tuturora pre Barnovschii hatmanul de domniie =i au m[rs½ o sam[ de boieri la ]mp[r[\iie, de i-au adus steag de domniie.

90

Miron Costin

Zac. 2. }ndat[ ce au st[tut Barnovschii-vod[ la domniie, ]nt`i½ au st[tut dup[ grijea \[r`i ce-i vinis[ asupr[ de t[tari =i au trimis la galgasoltan daruri =i la Cantemir-pa=ea =i au ]ntors½ vr[jm[=iia t[tar`lor, ce g[tis[ ei asupra \[r`i =i apoi au st[tut =i dup[ a=edzarea \[r`i, care s[ stricas[ foarte r[u la Radul-vod[. Zac. 3. Iar[ r[zboiul atuncea a t[tar`lor cu le=ii au fost½ a=ea: ne\iindu-s[ le=ii de cuv`nt½ ce-l legas[ la Hotin, s[ dea Cr`mului den an½ ]n an 30.000 de cojoace, s-au sculat singur galga-soltan½, fratele hanului, =i Cantemir-pa=ea cu 40.000 de t[tari =i au lovit |ara Le=asc[ ]n trei p[r\i. Pe o parte singur galga-sultan, pe alt[ parte Salma=àm`rza, pe a triia parte Cantemir-pa=ea si au pr[dat p[n[ la Socal =i p[n[ mai sus de Liov. Ce, i-au lovit½ le=ii =i ]nt`iu pre singur galgasoltan½ Cone\polschii hatmanul =i cu Hmile\chii =i au pierit½ acolea mul\ime de t[tari =i feciorul lui Cantemir =i au c[dzut la robiie =i un frate a hanului, mai mic½ de galga-soltan½, rob½ la le=i, carile apoi au ie=it½ =i c[dzus[ han la Cr`m½, de umbla cu Hmil ]n |ara Le=asc[. Iar[ partea lui Salma=à-m`rza =i a lui Cantemir½-pa=ea nu era detot r[sipite, c[ m[car c[ lovis[ =i pe Cantemir-pa=ea iar[ le=ii cu Liubomirschii, iar[ detot r[sip[ acestor orde a face n-au putut. Ce, str`ng`ndu-se iar[ ordele la Nistru, la carii sc[pas[ =i galga-soltan, numai ce era s[ prade \ara, d`nd½ vina Radului-vod[, c[ au dat½ =tire le=ilor de d`n=ii. +i s[ nu s[ hie prilejit½ moartea Radului-vod[ =i nevoin\a lui Barnovschiivod[, n-ar hi h[l[duit \ara atuncea de mare primejdiie. Zac. 4. Ce, cum floarea =i pome\ii =i toat[ verdea\a p[m`ntului stau ovilite de brum[ c[dzut[ peste vréme =i apoi, dup[ lin[ c[ldura soarelui, vin½ iar[ la hirea =i la fr`mse\ele sale céle ]mpiedecate de r[ceala brumei, a=ea =i \ara, dup[ greut[\ile ce era la Radul-vod[ (care vacurilor de mirat½ au r[mas, cum au putut ]nc[pea ]ntru ]n\elepciunea acelui domn½ acéia nemil[ de \ar[), au venit½ f[r[ z[bav[ \ara la hirea sa =i p[n[ la anul s-au umplutu de tot biv=ugul =i s-au umplut de oameni. Zac. 5. Milele domnilor pot a=edza \[r`le, nemila =i l[comia fac r[sip[ \[r[lor. F[cus[ Barnovschii-vod[ mare volniciie cur\ii s[ dea

Letopise\ul |[rii Moldovei

91

numai la bir½, o dat[ ]ntr-un an. +i oricine den curteni de nevoie au r[s[rit½ de la ocina sa, ori la sat½ boieresc½, ori la sat domnesc½, pre to\i i-au adus la breslele sale =i la locul s[u. +i sili=tilor, pe unde s[ pustiis[, au dat slobodzii, chem`nd½ oameni din |ara Le=asc[ =i a=ea s-au umplut½ \ara, ]n pu\in[ vréme, de oameni. Zac. 6. La al doilea an½ domniei sale, i-au venit porunca de la ]mp[r[\iie s[ marg[ cu o=tile \[r`i la Da=eu, pentru ]nt[ritura Da=evului, c[ m[car½ c[ legas[ pacea aceasta la Hotin ]ntre turci =i ]ntre le=i, s[ nu umble t[tar`i la le=i stric`nd½ =i c[zacii pre mare la turci, iar[ nui putea opri ]mbe p[r\ile pe acéste neamuri, nice pre t[tari turcii, nice pre c[zaci le=ii. Ce, loviia totdeauna =i c[zacii pre Marea Neagr[ locurile turcé=ti =i mai mult½ Da=ovul p[\iia nevoie ]n toat[ vrémea de d`n=ii. Deci, au m[rs½ =i Barnovschii-vod[ ]ntr-acela an½, toat[ vara, de au lucrat½ penpregiurul cet[\ii, tocmind½ zidiurile =i =an\urile =i cu munténii =i cu ni=te pa=i or`ndui\i de la ]mp[r[\iie pe acéia treab[. Zac. 7. Dup[ slujba ce au f[cut Barnovschii-vod[ ]mp[r[\iei la Da=[u, domniia cu mare fericiie \[r`i, st`nd½ tot dup[ grijile \[r`i =i dup[ lucruri dumnedz[iere=ti. +i au f`r=it½ m[n[stirea mare ]n dricul ora=ului Ie=ilor ]nt`i, ce s[ dzice Sf`nta Mariia =i apoi m[n[stirea anume Hangul, ]n mun\i, den paji=te =i Dragomirna au f`r=it iar[ el, urdzit[ de Crimca mitropolitul, aproape de ora=ul Sucevei, a=ijderé =i B`rnova, l`ng[ Ia=i, care apoi au f`r=it-o[ Dabijé-vod[, f[r[ beséreci ]n multe locuri =i besérica lui Sfetii Ioan½, iar[ aicea ]n ora=½, de ]mm[-sa f[cut[. El au l[sat mo=iia sa, Topor[u\ii, sat la Cern[u\i =i +ipotele, la H`rl[u, cu afuris[nie a patru patriar=i m[n[stirii sale Sfintei Mariei den t`rg½ den Ie=i, ]nt`i cu \ara s[ nu hie la alte d[ri, f[r[ numai la biru. Ce, binele pururea este ginga= =i pentru p[catele oamenilor, nu ]n mult[ vreme st[t[tori½. Pentru 40 de pungi ce-i cerea veziriul de la Barnovschiivod[, ferind½ \ara de obicei, i-au venit½ mazilie, neumpl`nd½ bine patru ani la domniie. +i mul\i, care-i era priietini, ]l sf[tuia s[ nu s[ puie

92

Miron Costin

]mprotiva veziriului, s[-i dea acei bani, s[ nu-i vie vreo primejdie. N-au vrut½ nice ]ntr-un chip s[ priimasc[, pentru obicei½ s[ nu s[ fac[ asupra \[r`i, urm`nd½ pe P[tru-vod[, carele au f[cut Galata de Sus, care av`nd½ dodeiale totdeauna de la turci cu d[rile, au str`ns½ boierii =i \ara, =i leau dzis c[ nu mai poate s[ sature p`ntecele turcilor f[r[ fund½. +i lu`ndu-=i dzua bun[ de la to\i, au l[sat½ domniia =i s-au d½s pen |ara Le=asc[ la Vene\iea, unde-=i s-au s[v`r=it =i via\a sa, cu vécinic[ pomenire ]n \ar[. S[ cunoa=te c[ ace=ti domni matce direpte au fost½ ace=tii \[ri, nu ma=tih[, c`nd½, pentru obicei½ s[ nu s[ fac[ ]n dzilele lor cu greul \[r`i, domniile =-au l[sat½ =i asuprelele \[r`i n-au priimit s[ hie de la d`n=ii. Zac. 8. A=ea au f[cut =i Barnovschii-vod[, m[car[ c[ cu foarte prost½ sfat, c[ce dup[ maziliia n-au m[rs½ la ]mp[r[\iie, ce-=i cump[ras[ un t`rg½ ]n |ara Le=asc[, anume Ustiia, cu c`teva ocine, nu departe de Nistru, =i dup[ mazilie ce i-au venit½, au m[rs½ cu casa lui ]n |ara Le=asc[, la Ustiia. Iar[ domn½ ]n locul lui au venit Alexandru-vod[, feciorul Radului-vod[ celui Mare. CAPUL¼ AL¼ TREISPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. Aceste trei domnii, a lui Alexandru-vod[, feciorul Raduluivod[, =i a lui Moysei-vod[, domniia ]nt`i½, =i a lui Alexandru-vod[ Iliia=½, supt½ un cap ]nchidem, c[ci c[ toate acéste domnii =i scurte, c`te gium[tate de an unile, altele peste un an oarece cu pu\in, tr[itoare au fost½ =i nice lucruri a=ea ]ns[mnate ]n anii lor prilejite nu s-au t`mplat½. Zac. 2. Mai cu greu mi-au fost½, iubite cititoriule, a scrie de acéste domnii, dec`t de céle mai de mult½ trecute, c[ de aceste domnii, ce mai sus scriem, nec[iuri, nice ]ntr-un létopise\½ strein½, poménit nu s[ afl[, ori c[ce au fost½ scurte, ori c[ci nemic[ a=ea ales nu s-au prilejit½ ]n dzilele lor. Ce, c`t am putut½ a ]n\elege den boieri b[tr`ni den dzilele lor, pre r`ndul s[u merg`nd½ cursul anilor, ]\i ]ns[mn[m½.

Letopise\ul |[rii Moldovei

93

Zac. 3. Deci, dup[ ie=itul lui Barnovschii-vod[ ]n |ara Le=asc[, au venit domn½ ]n \ar[ Alexandru-vod[, feciorul Radului-vod[ celui Mare. }n vestea t[t`ne-s[u, ce avea la ]mp[r[\iie, i s[ dideas[ domniia, ce, cu c`t ceriul de la p[m`nt½, cu at`ta de hirea t[t`ne-s[u departe, om =i de trup =i de hire slab½ =i boliac½. Care lucru ]n\eleg`nd½ =i ]mp[r[\iia c[ nu este de domniia \[r`i de margine ca aceasta, neumpl`nd½ bine gium[tate de an½, i-au venit maziliia. Zac. 4. Se ispitis[ Barnovschii-vod[ oarece la margine cu trimisul lui Necori\[ hatmanul la Topor[u\i, ]n dzilele ce=tii domnii a lui Alexandru-vod[, ce i-au ie=it cu o=ti Vasilie Lupu vornicul =i Grama stolnicul =i l-au ]mpens½ pre Nicori\[ de la marginile \[r`i. Zac. 5. Dup[ maziliia lui Alexandru-vod[, feciorul Radului-vod[, au venit cu domnia Moysei Moghila-vod[, feciorul lui Simion-vod[, om bl`nd½, un miel½ la hire, nelacom, nem[ruia r[u. Multe case de gios, lipsite, au scos ]n fruntea l[cuitorilor \[r`i, ales pre Ciogolé=ti. Pace din toate p[r\ile, numai de datornicii turci mare str`nsori =i sile =i a=ea s[ umplus[ \ara =i de oameni r[i, c`t, a vedére cu bulucuri umbla, de pr[da =i jecuiia oamenii =i pre l`ng[ ora=½1. Zac. 6. Iar[ cum toate domniile nu sint½ f[r[ nepriietini =i mai ales domnii mai mul\i nepriietini au, cum copacii cei mai ]nal\i mai multe vivoar[ =i mai mare v`nturi sprejenesc½, a=ea =i Moysei-vod[, av`nd½ nepriietini la ]mp[r[\iie, ]i scornis[ cum va s[ fug[ ]n |ara Le=asc[ pre urma lui Barnovschii-vod[. Care lucru ]n\eleg`nd½ ]mp[r[\iia, ]n tain[ au trimis porunc[ la Cantemir-pa=ea, s[ marg[ s[-l porneasc[ den scaun spre ]mp[r[\iie, s[ vie, iar[ ari vrea spre alt[ parte, s[-l prindz[ =i s[l trima\[ la Poart[. Zac. 7. +i a=ea, ne=tiind½ nemic[ Moysei-vod[, st[tu Cantemir-pa=ea la |u\ora, sprinten cu o sam[ de o=téni ai s[i =i au trimis lui Moyseivod[ pren ceau= c[r\i de maziliie. Deci numai ce i-au c[utat½ a purcede spre |arigrad =i ]n locul lui s-au dat½ domniia lui Alexandru-vod[ Iliia=, a doa domniie. 1

E vorba, evident, de r[scoale \[r[ne=ti.

94

Miron Costin

Zac. 8. Cum au venit =tire de domniia lui Alexandru-vod[ la boieri, mare m`hniciune =i voie rea ]n toat[ curtea, mai ales ]n boieri, =tiind½ cu to\ii hirea acélui domn½. Ce, au f[cut sfat cu to\ii =i ]ndat[ au purces fruntea toat[ de boieri la |arigrad, cu jaloba la ]mp[r[\iie pentru greul ce petrecea \ara de domnii ne=tiutori r`ndul ei. Lupul Vasilie vornicul, ce au c[dzut½ apoi domn½, Cehan vornicul, Savin hatmanul, Costin postelnicu, Uréche sp[tariul, Buhu= visternicul, Furtuna comisul, Ba=ot[ logof[tul =i al\i boieri cu num[rul p[n[ la 50 de capete numai de boieri, f[r[ alte capete de \ar[ =i au purces cu to\ii la |arigrad. Ghenghea logof[tul =i cu Enachie postelnicul r[m[ses[ caimacami la scaun. Zac. 9. Nepurces½ den |arigrad au apucat½ boierii pre Alexandruvod[ cu domniia, c[ oblicise el de boieri c[ vin½ cu p`r[, cum nice ]ntrun chip nu-l priimé=te \ara. +i au trimis ]nainte boierilor Alexandruvod[ pre Bati=tè Veveli =i cu ceau=i, Bati=tè s[ le gr[iasc[ cu bine =i ceau=ii s[ trag[ pre boieri ca s[ s[ sparie. Carii f[r[ =tirea veziriului fiind½ =i v[dzind½ at`tea capete, nu s-au cutedzat½ ceau=ii a le face sil[ =i ]nc[ pe Bati=tè l-au suduit foarte tare, ales Cehan vornicul. Zac. 10. Iar[ la cur\ile ]mp[r[\ilor multe r[ut[\i pot s[ s[ fac[ peste =tirea celor mai mari. A=a s-au prilejit =i boierilor celora ce merses[, tuturora. P[n[ agiungè ei la veziriul, au venit ]ntr-o noapte, poate hi cu voia chihaiei veziriului, carii multe pot f[r[ =tire, =i au legat½ pre c`\va boieri, c`\i au fost½ mai capete =i i-au \inut pen ie=itori ]nchi=i, peste =tirea veziriului. Ce, le-au c[utat½ boierilor numai a face tocmal[ cu Alexandru-vod[ =i leg[turi. S[ mai ispitis[ boierii, dup[ ce au ie=it din opreal[, s[ marg[ la veziriul =i era gata lucrul acéla. Ce, s-au prilejit pierirea veziriului, pe uli\e m[rg`nd½ de la cur\ile ]mp[r[te=ti la s[raiul s[u, de iniceri, l-au ucis cu pietri inicerii. Deci, numai ce au c[utat½ boierilor a priimi pre Alexandru-vod[ =i au m[rs½ la patrier=ie =i au f[cut giur[m`nturi boierii lui Alexandru-vod[ =i el boierilor iar[=i. +i a=ea au purces din |arigrad spre \ar[.

Letopise\ul |[rii Moldovei

95

Zac. 11. Dac[ s-au a=edzat Alexandru-vod[ la scaun (lupul p[rul schimb[, iar[ nu hirea), tot pre acéia cale, ca =i la domniia dent`i½ au purces lucrurile. Ce, c`rpiia boierii cum putea trebile \[r`i, iar[ domniia mai mult½ ]=i petrecea cu Bati=tè Veveli. Zac. 12. }n |ara Munteneasc[ pre atuncea s[ r[dicas[ muntenii pre domnul lor, Lion-vod[ pentru mare desfr`n[ciuni =i nespuse ce era ]ntracela domn½. +i dentre toate capeteniile |[r`i Muntené=ti era Mateiaga =i de atunce=i au c[dzut domnii fericit |[r`i Muntene=ti. Supt vrémea acelor amestec[turi scoases[ Alexandru-vod[ de la ]mp[r[\iie domniia fecioru-s[u, Radului-vod[, a |[r`i Muntené=ti =i tot ]n anul dint`iu domnii sale. Dup[ ce au venit steagul de la ]mp[r[\iie fecioru-s[u de domniie, l-au pornit½ =i cu c`t[va gloat[ de aicea den \ar[. Ce, le-au ie=it M[tei-vod[ domnul muntenesc½ ]nainte =i de-abiia au sc[pat =i singur Radul-vod[ cu sprejeneal[ unora ce s-au ales pe l`ng[ d`nsul den moldoveni1. Zac. 13. Nici ]ntr-un chip nu putea s[ amistuiasc[ Alexandru-vod[ fapta boierilor, ce f[cus[ cu venirea ]mprotiva lui la |arigrad =i nice boierilor nici ]ntr-un chip lucrurile ce era foarte proaste la toate trebile a lui Alexandru-vod[ nu le pl[cea. +i dentr-acestea ad[og`ndu-s[ necredin\a =i prepusul den dzi ]n dzi, a=edzas[ g`ndul s[u Alexandruvod[ numai s[ omoar[ pre o sam[ de boieri, ales pre Vasilie Lupul vornicul =i pre Cehan vornicul =i pre Savin hatmanul, pre Buhu= visternicul, pre Uréche sp[tarul. Costin postelnicul era mazil la \ar[, ce, ori s[-l trag[ ]n partea sa Alexandru-vod[, ori alt½ g`nd½ av`nd½, ]l chemas[ la curte =i-i da h[tmaniia. Ce, v[dzind½ Costin lucrurile amu ]ngro=ate ]ntre domniie =i ]ntre sfat½, g`nduri spurcate =i réle, =-au luat dzua bun[ pre c`teva dzile =i au =edzut la \ar[. Zac. 14. Iar[ celorlal\i boieri toate g`ndurile a lui Alexandru-vod[ au descoperit½ Costantin Aseni, om de casa lui Alexandru-vod[, cum ]n

1

Radu Ilia= este ]nvins de Matei Basarab l`ng[ Bucure=ti, ]n lupta de la Plumbuita (1632).

96

Miron Costin

dzua de Pa=ti era s[-i omoar[, cu sfatul lui Bati=tè. Deci =i boierii umbla to\i cu paza vie\ii. Zac. 15. +i v[dz`nd½ de adev[rat urdzit[ pierirea sa de Alexandruvod[, ca céla ce s[ ]neac[ s[ apuc[ de sabie cu m`na goal[, s-au vorovit½ cu to\ii =i au dat½ =tire \[r`i, care hierb`nd½ ]n greut[\i =i ]n netocmele, pre lesne s-au pornit½ =i nu numai curtea, ce =i \[r[nimea. +i at`ta mul\ime s-au str`ns½ den toate p[r\ile, c`t nu ]nc[pea ]n t`rg½, ce umplus[ locul pe supt Miroslava, petutinderea, str[g`ndu pen toate uli\ele pre greci. Zac. 16. Vasilie Lupul vornicul era cap tuturor lucrurilor acestora. Dac[ au n[bu=it \ara, au m[rs½ de au spus domniei aieve, cum s-au r[dicat \ara =i strig[ pre greci. Au r[spuns½ Alexandru-vod[: “Dac[ s[ r[dic[ pre greci, pre mine s[ r[dic[“. +i v[dz`nd½ at`ta mul\ime, nu sau apucat½ de nemic[, numai de grijea s[ h[l[duiasc[ cu casa sa de gloate. Zac. 17. Au m[rs½ boierii cu to\ii la curte =i la purcesul domnii, s[ nu hie pus cu to\ii s[ opreasc[ desfr`nat[ prostimea, pozna mare =i deabiia prilejit[ ]n vro \ar[ s-ar hi t`mplat½. Ce, tot pe l`ng[ domniie au m[rs½ boierii, oprind½ =i domolind½ \[r[nimea. Iar[ mai nu era ]n puterea boierilor a-i opri, pornit[ grosimea. Ce =i pre Vasilie vornicul, anume c[ ieste =i el den greci, au zv`rlit unul cu un os =i l-au lovit ]n cap, den care lovit½r[ au fost½ Vasilie vornicul mult[ vreme r[nit½. Zac. 18. O! nest[t[toare =i niceodat[ ]ncredin\ate lucrurile a lumii, cum v`rsteadz[ toate =i turbur[ =i face lucruri ]mprotiv[! C`nd½ cu cale s[ fie fric[ celor½ mai mici de cei mai mari, iar[ cursul lumii aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije. Zac. 19. Ferici\i sunt½ ]mp[ra\ii, craii, domnii, carii domnesc½ a=ea, s[ nu le hie de cei mai mici niciodat[ siial[. Zac. 20. Un crai½ de Englitera, de c`te ori s[ ]mbr[ca dimene\ile, de at`tea ori dzicea singur =ie: “Adu-\i aminte c[ a multe gloate de oameni e=ti st[p`n½”. Domnii cei buni =i direp\i f[r[ grije =i desf[ta\i st[p`nesc½, iar[ cei r[i tot cu siial[.

Biserica moldoveneasc[ din Liov. Ctitorie a lui Miron Barnovschi-vod[. 7

Viia\a lumii

Letopise\ul |[r`i Moldovei de la Aaron-vod[ ]ncoace

Letopise\ul |[rii Moldovei

99

Zac. 21. Dac[ au agiuns½ ]n =esul Bahluiului domniia, aproape de m[n[stirea Balic[i locul era tot plin de oameni, nu s[ vedea =esul de=ert½ nec[iuri. Striga: “D[-ne, doamne, pre greci”. Unii b[ic[ia, al\ii suduia =i jecuiia. +i acolo au strigat½ pre Bati=tè, s[ le dea, carele era tot aproape de Alexandru-vod[, v[dz`nd½ strigarea pre sine. Ce, nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa =i numai ce i-au dzis s[ s[ dep[rtédz[ de la d`nsul. +i a=ea l-au apucat =i l-au dat pre m`na \[ranilor. Nespus[ vr[jm[=iia a prostimei! +i a=a, f[r[ de nice o mil[, de viu, cu topoar[ l-au f[cut f[r`me. +i p[n[ ]ntr-at`ta s-au amestecat unii, anume Bosie L[pu=neanul, c`t nici ermulucul den spinarea lui Alexandru-vod[, c[ bura a ploaie, atuncè n-au h[l[duit½. Zac. 22. De grijea \[r[nimei ce epa pen tot locul, s[ nu intre Alexandru-vod[ ]ndat[ la p[dure =i boierii ]nc[ a=ea socotis[, s[ s[ mai dep[rtédz[ de gloate, la loc de=chis, f[r[ p[dure, l-au pornit½ pe drumul brani=tei, pe dencoace de Bahlui½, pornind½ =i s[imeni cu sine\ele gata pe l`ng[ d`nsul. Apoi, dac[ s-au ]ntors½ boierii, au st[tut la grije, s[ nu ia Alexandru-vod[ calea den brani=te spre Cantemir-pa=ea la Bugeag½. Ce, ]ndat[ au ales o sam[ de boieri, cu Buhu= visternicul =i lau trimis la brani=te, dup[ Alexandru-vod[, s[-i ]ndiréptedz[ calea pe la Hu=i, pre B`rlad ]n gios. Zac. 23. Era mai mare spaim[ dec`t dent`i½, dac[ v[dzu Alexandruvod[ gloate iar[ dup[ sine =i la brani=te =i-l l[sas[ =i siimenii to\i =i copiei den cas[. +i dac[ s-au apropiiat½ boierii, le-au dzis Alexandruvod[ cu lacr[mi: “M[ rog pentru fiiul mieu, Radul-vod[, s[-l l[sa\i viu!” Au dzis Buhu= visternicul s[ n-aib[ nice o grije, nice s[ s[ g`ndeasc[ m[riia-sa c-au vinit½ cu vreun r[u, numai pofté=te \ara pre m[riia-sa s[ marg[ pre B`rladu spre Gala\i, s[ nu aduc[ vreun r[u asupra \[r`i cu t[tari =i i-au giurat s[ n-aib[ nici o grije. +i a=ea au priimit =i Alexandruvod[, pe unde va hi voia \[r`i, pe acolo s[ marg[. +i au purces½ spre drumul B`rladului =i au a=edzat boierii iar[ pre siimeni pe l`ng[ d`nsul =i copii cei den cas[, carii ]l p[r[sis[ d`ndu-i =i den boieri petrec[tori p[n[ ]n Gala\i.

100

Miron Costin

Zac. 24. La Tecuci au ie=it =i Costin postelnicul ]nainte, de la Putna, =i l-au petrecut cu cinste =i cu conace p[n[ la Gala\i, plec`ndu-l s[ vie la ]mp[c[ciune cu boierii =i s[-=i hie iar[ ]n scaun, lu`nd½ Costin postelnicul asupra sa acéia grije. Ce, n-au vrut s[ priimeasc[ nice ]ntrun chip. Deci, au trecut Dun[rea la G[la\i, spre ]mp[r[\iie. CAPUL AL¼ PATRUSPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. +i a=ea m`ntui\i boierii =i \ara de domniia lui Alexandruvod[ Ilia=, au st[tut cu to\ii dup[ alesul domnului nou. Striga cu to\ii s[ fie Lupul vornicul, ]ns[ ]i da =i leg[turi, ce va lua den \ar[, ce s-ari lega pentru d[ri, atuncea la acel ales, mai mult½ s[ nu ia din \ar[. Ce, acéle leg[turi v[dz`nd½ Lupul vornicul, ori c[ vedea pre c`\va den capete c[ trag spre Barnovschii-vod[, n-au priimit½ ]ntr-aceia dat[ domniia, ce au st[tut½ =i el la sfatul acela, s[ s[ trima\[ ]n |ara Le=asc[ la Barnovschii-vod[ s[ vie iar[ la scaunul \[r`i. Zac. 2. Ce nu era s[ treac[ pre Barnovschii-vod[ =i f`r=itul½ dzilelor trage cu de-a sila pre om. C`t au sosit boierii la Ustiia, unde =edea ]n |ara Le=asc[, cu veste c[ \ara iar[-l pofté=te s[ vie la domniie, cu mare bucuriie au priimit½ aceia veste. Ne=tiutor g`ndul omenesc½, singur de sine la ce merge =i la ce t`mpl[ri apoi sosé=te. }ndat[ =tire au dat =i craiului =i domnilor ]n |ara Le=asc[, poftind½ voie s[ marg[ la scaunul \[r`i cei de mo=ie. +i ]ndat[ s-au g[tit den Ustié =i au purces½ spre \ar[ =i la margine amu ]l a=tepta boierii =i slujitorii cu mare bucurie. Zac. 3. Mainte de purcesul lui Barnovschii-vod[ den Ustiia, un leah megiia= de a lui, totdeauna ]l sf[tuiia s[ nu marg[, s[ nu-=i dea via\a f[r[ grije pe via\[ cu grije =i cu cump[n[, ar[t`ndu-i lunicoas[ lucrurile domniei de Moldova supt ]mp[r[\ie p[g`n[. +i ce i-ar lipsi, fiind½ ca =i un domn½ ]n \ara lor, f[r[ grije, cu t`rguri, cu sate? Iar Barnovschiivod[ s[ hie r[spuns½ leahului la acéle cuvente a lui: “Dulce este domnia

Letopise\ul |[rii Moldovei

101

de Muldova!” Iar[ leahul c[tr[ d`nsul: “Iar[ =i obedz[le turce=ti ]nc[ sint½ grele!”. +i apoi a=ea au ie=it½ cuventele leahului, cum au dzis. Zac. 4. Cum au sosit Barnovschii-vod[ ]n Ia=i den |ara Le=asc[ cu bucuriia tuturora, au st[tut dup[ g[tire de calea |arigradului, c[ nu era alt½ mijloc, numai s[ marg[ la ]mp[r[\ie, s[ ia de acolé domniia dup[ s[rutatul poalei ]mp[r[te=ti. Sv[tuia mul\i ]n multe chipuri =i sau cercat½ =i la Ab[za-pa=ea, care era pa=[ la Silistriia pe atuncea, ce nu era alt½ mijloc, numai de m[rs½ la ]mp[r[\iie. +i atuncea s-au prilejit½ de chiemas[ ]mp[r[\iia =i pre M[tei-vod[ den |ara Munteneasc[ la s[rutatul poalei ]mp[r[\iei =i dup[ c`teva fapte =i a lui Matei-vod[ ]mprotiva ]mp[r[\iei, cu scosul lui Lion-vod[ =i apoi a lui Raduluivod[, feciorul lui Alexandru-vod[. Iar[ tot era mai iu=oare lucrurile lui Matei-vod[, c[ n-au ie=it½ ]ntr-alt[ \ar[, cum ie=is[ Barnovschii-vod[, supt½ ascultarea altui st[p`n, craiului le=esc½. Zac. 5. Deci s[ aduc[ turcii mai pre lesne pre Barnovschii-vod[ la m`na sa, pre Matei-vod[ l-au pornit½ f[r[ z[bav[ cu steag de domniie ]n |ara Munteneasc[, iar[ Barnovschii-vod[ n-au putut½ h[l[dui de pierire, precum vei afla la r`ndul s[u. Zac. 6. Purceses[ cu Barnovschii-vod[ mul\ime de boieri =i fruntea cur\ii, preo\i, c[lug[ri, cu un g`nd½ =i glasuri cu to\ii, s[ s[ roage ]mp[r[\iei s[ li se dea domn½ Barnovschii-vod[, ]ntre carii era =i Lupul vornicul. Ce, v[dz`nd½ c[ mul\i sf[tuia pre Barnovschii-vod[ s[ omoar[ pre Lupul, =tiind½ amestec[turile lui =i merg`nd½ Barnovschii-vod[ pe la Matei-vod[, pen Bucure=ti, au st[tut½ Lupul Vasilie vornicul, v[dzind½ c[-i a merge pe la Matei-vod[, carele =tiia den |arigrad toate umbletele lui, au nevoit½ cu toate mijloacele s[ s[ ]ntoarc[ ]napoiu ]n \ar[, dzic`nd½ c[tr[ Barnovschii-vod[ c[ l-or g`lcevi grecii pentru scosul lui Alexandruvod[ =i pentru mor\ii ce s[ f[cuse ]n greci la scosul lui Alexandru-vod[. Deci, ca un cre=tin Barnovschii-vod[ ce era la hire, l-au slobodzit½. Iar[ dac[ s-au adunat cu Matei-vod[ =i au oblicit Matei-vod[ c[ s-au

102

Miron Costin

]ntors½ Lupul vornicul, ]ndat[ au r[pedzit dup[ d`nsul, s[-l ]ntoarc[. Ce, s[ p[zis[ bine Lupul Vasilie vornicul cu m[rsul =i nu l-au apucat ]n cale. Nice era ]n puterea lui Barnovschii-vod[ s[ trima\[ aice ]n \ar[, s[-i fac[ vreun½ r[u Lupului vornicului, nefiind½ ]nc[ cu domniia dat[ =i st`nd½ dup[ grijea lucrurilor sale. Zac. 7. De la Matei-vod[ au m[rs½ Barnovschii-vod[ pe la Ab[zapa=ea, pen Silistria. C`t au putut Matei-vod[, au luptat½ pentru d`nsul =i la Ab[za-pa=ea, =i la Poart[ =i s[ ar[ta Ab[za-pa=ea foarte bl`nd½ =i cu cuvente m`ng[ioas[. Ce turcii cu s[ge\i de bumbac½ ucig pre oameni =i lor pot s[ slujasc[ acéle cuvente a sfintei Scripturi: “Îóì#ê è@øå ñëîâåñà èÕ ïà÷å è òà ñ@ ñòðhëû” (“Muiatu-s-au cuventele lor mai mult dec`t unt½-de-lemn =i acele sunt s[ge\i”). Zac. 8. Dac[ au sosit la |arigrad, v[dz`nd½ veziriul at`tè gloate de \ar[ cu Barnovschii-vod[, i-au ]nv[\at½ s[ nu strige pentru Barnovschiivod[, ce s[ tac[, s[ s[ las[ pre mila ]mp[r[\iei, c[ i-or face pierire. Ce, g`ndindu-s[ boierii c[ este agiuns½ veziriul de la cineva cu daruri, totdeauna striga =i da r[va=e la veziriul, cum nu priim[sc½ pre altul =i s[ punea cu gloatele la locuri c[ acéle, s[ s[ vadz[ =i de singur ]mp[ratul. +i acéia apoi au m`ncat½ capul lui Barnovschii-vod[, c[ p`r[ de la nepriietini nu lipsiia, mai ales de la Lupul Vasilie vornicul, pe la priietinii lui den \ar[, cu c[r\i, cum, de l-or slobodzi viu pre Barnovschii-vod[, |ara Moldovei va hi cu le=ii totuna =i este ca o iscoad[ a le=ilor. O, ]ndr[cite a voitoriului de r[u veninuri, ce nu scorné=te limba amar[ a nepriietinului! Zac. 9. Acélea adoog`ndu-se la ]mp[r[\iie asupra lui Barnovschiivod[, dup[ fapta ce i s[ prilejis[, de ie=is[ den \ar[, den domniia dent`i ]n |ara Le=asc[ =i Ab[za-pa=ea ]nc[-i era p`r`= =i mai ales dzilele lui céle f`r=ite, lovis[ supt acéia vréme c[zacii pre Marea Neagr[, numai ce s-au ales cu sfatul½ ]mp[r[\iei s[ piiaie Barnovschii-vod[. Zac. 10. St[tus[ voia ]mp[r[\iei, pe to\i c`\i venis[ cu d`nsul, ori s[-i puie supt sabie, ori s[-i dea pe la c[t[rgi.1 Ce cine era muftiul,

Letopise\ul |[rii Moldovei

103

capul legii turce=ti, n-au pozvolit½, ce au dzis: “Ce-i vinovat[ gloata? Capul s[ s[ piiardz[, s[ vor potoli gloatele”. Zac. 11. Au priceput½ Barnovschii-vod[ cu c`teva dzile pierirea sa =i amu din chisoare (c[-l ]nchises[ cu c`teva dzile mainte veziriul cu porunca ]mp[r[\iei), scrises[ o carte aicea ]n \ar[ la ]mma-sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscut½ c[ era asupra mor\ii acéia scrisoare. +i a=ea, ]ntr-o dzi l-au luat½ de la ]mp[r[\iie =i, la vederea divanului, pr[vind½ =i singur ]mp[ratul pe fereastr[ pierirea lui, i-au t[iat capul. Iar[ boierii, o sam[ den capete, era ]nchi=i =i a=tepta =i ei din ceas ]n ceas pierirea, iar[ céialal\i boieri mai de gios =i gloatele, ce era to\i sp[ima\i de grijea mor\ii, pen toate unghiurile ascun=i, au petrecut c`teva dzile cu mare grije. Zac. 12. Nu putem s[ trécem cu pomenirea ni=te t`mpl[ri ce s-au prilejit½ ]n |arigrad, dup[ pierirea cestui domn½, care, nu numai ]n \ar[ aicea, ce plin este |arigradul p[n[ ast[dzi. De un cal a lui Barnovschii-vod[, duc`ndu-l la grajdiuri ]mp[r[te=ti, dup[ pierirea lui, ]n céie= dzi s-au tr`ntit½ calul gios =i au murit½ ]n loc½. +i a doa dzi noaptea au ars½ =i |arigradul p[n[ mii de case. Acéstea c[ s-au t`mplat½, ori c[ s-au t`mplat½ atuncea ce se poate prileji =i alt[ dat[, ori s-au mai prilejit, ori c[ au ar[tat Dumnedz[u singe nevinovat, c[ era Barnovschii om dumn[dz[ieresc½ =i mare rug[tori½ spre Dumnedz[u. De care m[rturisiia Toma vornicul, fiind½ postelnic al doilea la d`nsul, c[ ]n multe nop\i l-au z[rit½ pe la miiadz[noapte ]ngenunchiat½ ]naintea icoanei la rug[, cu mare os`rdiie. Zac. 13. Era la hirea sa Barnovschii-vod[ foarte trufa= =i la portul hainelor m`ndr½, iar[ la inim[ foarte dirept½ =i nelacom =i bl`nd½. M[n[stiri =i beserici c`te au f[cut½, a=ea ]n scurt[ vreme, nice un½ domn½ n-au f[cut½. F[cut-au al\i domni =i mai multe, iar[ cu mai ]ndelungate vrémi, ]n 40 de ai unii, al\ii ]n 20 de ani, iar[ el½ ]n trei

1

Cor[bii m`nate cu v`sle de c[tre cei condamna\i =i de robi.

104

Miron Costin

ani. M[n[stirea ]n ora= aicea, ce s[ dzice Svinta Mariia, =i Hangul la munte, =i Dragomirna l`ng[ Suceav[ au f`r=it =i au urdzit =i B`rnova pre numele s[u, supt dealul l`ng[ Ia=i =i au istovit½ =i besérica acea mare ]n Liov ]n t`rg½, unde este =i chipul lui scris. Cu toate bun[t[\i era spre \ar[, iar[ de sine, cu purtatul trébilor ]mp[r[\iei, pre m[rturia a mul\i boieri b[tr`ni, foarte slab½. S[ pomené=te den dzilele lui =i o iarn[ ce c[dzuse ]n luna lui mart½, care iarn[ dzic iarna lui Barnovschii-vod[, p[n[ ast[dzi. Fost-au perirea lui ]n anul 7141 , iuni 16 dzile. Zac. 14. Trupul dup[ pierire au st[tut½ ]naintea cur\ii ]mp[r[te=ti p[n[ ]ndesar[. Apoi, au ]nv[\at veziriul s[ sloboadz[ un boierin, care va hi fost½ chihaia lui, care slujb[ s[ prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi ]n \ar[. Deci, au slobodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vod[. Au m[rs½ =i au luat oasele dinaintea cur\ii =i le-au dus la patrier=ie1 =i acolea pre scurtu, pre c`t au l[sat vrémea de atuncea, l-au astrucat ]n patrier=ie, ]n céia=i noapte. +i de acolo apoi Vasilie-vod[ spun½ s[ hie adus oasele aicea ]n \ar[. Zac. 15. La slobodzitul lui Costin postelnicul din chisoare, au ]ntrebat½ ceau=ii, cu paz[ l-or slobodzi, au f[r[ paz[? Au dzis chihaia veziriului: “Unde s[ fug[, s[racul?” Ce, de atuncea ceialal\i boieri, ce mai era ]nchi=i =i cei ascun=i au apucat½ mai la suflet½ cu n[dejde de via\[, dac[ au v[dzut pre Costin c[ l-au l[sat½ f[r[ paz[, s[ astruce oasele. Apoi, a doa dzi, dac[ au v[dzut½ chihaia veziriului pre Costin postelnicul c[ au venitu dez-dimenea\[ iar[ ]naintea lui, au dzis: “S[racul, el au venit ca o oaie singur iar[ la ]nchisoare. Pas[ la céielal\i, vei ie=i =i tu =i ei ]n pu\in[ vréme.” }nchi=i den boieri era Ghenghea logof[tul, Ba=ot[ hatmanul, Cehan vornicul, Ro=ca visternicul, Costin postelnicul. Zac. 16. A treia dzi dup[ astrucarea lui Barnovschii-vod[ ]ntr-o noapte trecuse ]mp[ratul pre acéle vremi soltan Murat, ]n céia parte, la Scuder,

1

Patriarhia de Constantinopol (a Bisericii ortodoxe).

Letopise\ul |[rii Moldovei

105

peste Bohaz½, la primblare =i au ]ntrebat pre veziriul: “A=edzat-au domn½ la Muldova, ]n locul ghiaurului ce au pierit?” Au r[spuns½ veziriul c[ nu s-au pus ]nc[ domn½, ce pre cine ar hi voia ]mp[r[\iei s[ s[ puie, s[ nu stea acéia \ar[ f[r[ domn½. I-au r[spuns½ ]mp[ratul: “Chiam[ pre ghiaurii, ce-s boieri acei \[ri =i pre cine ori vrea ei s[-=i aleag[ domn½, s[ le hie dat½”. Deci, ]ndat[, tot ]ntr-aceia= noapte, au trimis veziriul cu caicul la boieri, unde era ]nchi=i =i au luat iar[ pre Costin postelnicul, ]nsp[imat½ c[-l duc½ noaptea s[-l ]nece, ori s[-l munceasc[ pentru avu\iia lui Barnovschii-vod[. Dac[ l-au dus ]naintea veziriului, i-au dzis: “Iat[ c[ ]mp[ratulu v[ iart[ capetele =i s`mte\i de acmu slobodzi =i s[ merge\i s[ v[ alége\i domn½, pre cine ve\i pofti”. Zac. 17. }ntors½ Costin postelnicul den spaim[ cu bucurie de la veziriul la céialal\i boieri ce era ]nchi=i, le-au spus vestea. +i au slobodzit =i pre céielal\i boieri, de =-au m[rs½ cu to\ii la un loc½ =i ]ndat[ au st[tut la sfat½ cu to\ii =i au ales pre Moysei-vod[ ]n locul lui Barnovschii-vod[, cu a doa domniie. CAPUL AL¼ CINSPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. Au m[rs½ a doa dzi to\i boierii =i gloatele la gazda lui Moysei½-vod[ =i de acolo la cur\ile veziriului, de au luatu c[ftan½ de domniie =i f[r[ z[bav[ au purces spre \ar[, iar[ cu c[teva d[torii, f[cute de cheltuiele ce s-au f[cut den asupreala turcilor½. Zac. 2. Nu ie=iia suspinul dentre to\i pentru moartea lui Barnovschiivod[, ce to\i j[luia pre Lupul vornicul, c[ruia toate p`r[le s[ oblicise. Deci, ]nc[ den cale au ales Moysei-vod[ pre Cehan vornicul, =i pre Ro=ca visternicul, =i pre Banul, s[ vie ]nainte, s[ prindze pre Lupul vornicul. Ce, precum era paz[ cestora ce mergea s[-l½ prindze, cu mult½ mai mare paz[ avea Lupul =i mai mé=ter, =i mai cu paz[. Av`nd½ =tire de toate, c`te i s[ g[tis[, au fugit½ den Ia=i =i ]n c`teva dzile au fost½ tupilat aicea ]n \ar[ pen p[duri. Apoi pen |ara Munteneasc[ au trecut

106

Miron Costin

]n chipul negu\itoresc½ la |arigrad. Iar[ casei lui =i ]mmei sale =i surori ce au avut, dac[ au venit½ Moysei½-vod[ ]n scaun, nice o asupreal[ nau f[cut, ce ]nc[ socotin\[ avea giup`neas[ lui =i cuconii de Moys[ivod[, pre care lucru s[ poate cunoa=te hirea cre=tin[ a lui Moysei-vod[, m[car c[ =tiia c[ ]ndat[ ce au m[rs½ Lupul vornicul ]n |arigrad, umbla dup[ domniie. Zac. 3. }n cale fiind½ Moysei-vod[, iar[ lui Ab[za-pa=ea amu venis[ porunca de la ]mp[r[\iie s[ s[ g[teadz[ asupra le=ilor, carii a=ea supuses[ pre moscali, c`t craiul le=[sc½ Vladislav nu mai ie=iia den |[r`le Moscului cu o=ti. +i amu pierduse toat[ puterea a stare ]mprotiva le=ilor moscalii =i p[n[ ]n stoli\a1 Moscului \inea cet[\ile le=ii =i mul\i din capetele Moscului priimiè s[ fie craiul le=[sc½ =i la d`n=ii ]mp[rat½. Zac. 4. Deci trimisés[ moscalii sol la turci, giuruindu-le Cazanul =i Azderhanul2, do[ \[ri t[t[r[=ti care \in½ =i acum supt m`na sa moscalii, numai s[ le dea agiutori½ ]mprotiva le=ilor. +i le-au dat agiutori½ atunce=i, or`nduind½ pre Ab[za-pa=ea cu toate o=tile turce=ti, c`te sunt½ de la Buda p[n[ la Nistru =i \[r`le am`ndoa[, |ara Munteneasc[ =i \ara noastr[ =i pre t[tari. +i au lovit ]nt`i½ ordele lui Cantemir cu trec[toarea Nistrului la Hrinciuc, mai gios de Hotin, |ara Le=asc[ =i robise Podoliia =i cu c`tva plean ]ntorc`n-du-s[, i-au gonit½ Cone\polschii hatmanul, carele era l[sat aicea la margine de crai, pentru paza despre acéste p[r\i. +i i-au agiunsu pre t[tari aicea ]n \ar[, pe Prut½, ]n preajma Cornul lui Sas½ =i i-au lovit, de au scos to\i robii, c`\i luas[ =i au pierit c`\va den t[tari. Zac. 5. }n luna lui avgust, v leato 7141, au sosit½ Moyseivod[ ]n scaun =i bine ]nc[ nea=edzat½, au intrat =i Ab[za-pa=ea cu o=ti ]n \ar[, la octovrie 7, v leato 7142 (=i dentr-acesta an½ sint½ ]ncepute =i dzilele vie\ii mele), cu care depreun[ =i Moys[i-vod[ cu

1

Capitala statului Moscova, adic[ ora=ul cu acela=i nume. Ora=ele Kazan =i Astrahan. Era imposibil c[ aceste ora=e de pe Volga s[ fi fost oferite turcilor, care n-aveau cum s[ ajung[ acolo cu grani\ele lor. 2

Letopise\ul |[rii Moldovei

107

o=tile \[r`i au purces spre |ara Le=asc[ =i au pus tab[ra Ab[za-pa=ea pre Nistru, unde cade apa Smotriciului, care ap[ vine pre la Cameni\[, ]n Nistru. Zac. 6. Putérea toat[ a le=ilor era cu craiul asupra Moscului, ce, c`t au putut½ a str`nge Cone\polschii hatmanul oaste =i le=asc[, =i c[z[ceasc[, ca pre 12.000 de oameni, au pus tab[ra sa =i el supt Cameni\[, despre capi=tea armeneasc[. Iar[ Ab[za-pa=ea, l[sind½ tab[ra pe Nistru dincoace, precum s-au pomenit½, singur cu toate o=tile gata de r[zboi½, au trecut Nistrul =i au mers½ dirept½ asupra taberii le=e=ti, av`nd½ cu sine de toate o=ti, cu t[tari, cu ]mbe \[r`le, |ara Munteneasc[, cu domnul lor, Matei-vod[ =i \ara noastr[, ca 30.000 de oameni de r[zboi½. Zac. 7. Le=ii grijise =an\urile bine cu pu=ci =i cu pedestrime =i au ie=it =i ei cu c[l[rimea denafar[ de =an\uri. Au dat n[val[ turcii cu mijlocul o=tii foarte tare =i aripa den-a-direapta a t[tarilor p[n[ s-au amestecat cu c[l[rimea le=ilor. Iar[ aripa den-a-st`nga, a domnilor, ori nedeprinse hirea \[r`lor acestora la foc, ori nu-i tr[gea inima pre munténi =i pre ai no=tri s[ marg[ cre=tin asupra cre=tinului, au st[tut mai slab½. Iar[ =i turcii cu t[tar`i n-au z[b[vit½ mult½, apropia\i de =an\urile le=ilor, pentru focul care da foarte des½, cu moarte ]n turci =i ]n t[tari, ce s-au dat½ =i ei ]napoi. +i s-au mutat½ Abaza-pa=ea cu toat[ oastea despre o vale, care este aproape de Cameni\[, anume Muc=a =i iar[ au tocmit½ oastea. +i amu cu sabiile zmulte asupra moldovenilor =i a munténilor turcii, s[ marg[ de frica lor la n[val[. +i au dat Ab[za-pa=ea ai doilea r`nd½ cu toate o=tile n[val[ asupra le=ilor =i ]nfr`nsés[ o roat[ de le=i, ce le-au ie=it½ alte roate ]n sprej[neal[ =i n-au f[cut½ nemic[, nice cu a doa n[val[, s[ poat[ r[zbi tab[ra le=asc[. Zac. 8. Statut-au r[zboiul peste vreme de chindie =i s[ mira domnii, cu ce mijloc ari sp[riia pre Abaza-pa=ea de la Cameni\[, c[ s[ ia tab[ra le=asc[, pus[ la un loc½ ca acéla =i supt o cetate ca acéia, nu era pu\in\[. Ce, au f[cut veste pen ni=te c[l[ra=i, cum au dat½ c[l[ra=ii de

108

Miron Costin

ni=te o=ti c[z[ce=ti cu tab[ra legat[ despre N[d[bor½, vinitoare ]ntragiutori½ le=ilor. +i den cuv`nt½ ]n cuv`ntu, au sosit½ p[n[ la Ab[zapa=ea vestea acéia, care vr`nd½ s[ =tie Ab[za-pa=ea de adev[rat½ =i ]ntreb`nd½ pe Moys[i-vod[, au adus c[l[ra=i ]naintea lui, ]nv[\a\i s[ adevereasc[ lucrul, cum a=ea este =i cum s[ v[dzut½ cu ochii lor peste padurea N[d[borului oastea. Au st[tut ]n g`nduri ]ndat[ Ab[za-pa=a, de purces spre tab[ra sa, spre Nistru, v[dz`nd½ c[ n-are ce face =i o=tii le=e=ti =i socotind½ =i r[ceala acestor do[ \[ri la b[taie =i au purces ]ntr-acéia=i dzi cu noaptea ]nd[r[pt½. Zac. 9. Le=ii ]nc[ bucuro=i c[ s-au m`ntuit½ de nepriieteni, n-au gonit½ ce au st[tut pre loc, p[z`ndu-=i tab[ra lor. Iar[ Abaza-pa=ea, s[ nu s[ ]ntoarc[ detot f[r[ veste, ]n\eleg`nd½ de un½ ora=½ le=esc½ pe Nistru, ]n gios de Cameni\[, anume Studeni\a, au purces asupra celui t`rg=or½ la care pu\inei haiduci era de paza cet[\ii. Céielalt[ gloat[, tot \[r[nime, str`n=i de pen pregiuru, au fost½ bejenari. S-au ap[rat do[ dzile t`rgul, iar[ spre a triia dzi haiducii au fugit½ cu noaptea spre Cameni\[. Iar \[r[nimea toat[, c`t[ era str`ns[ acolea, au c[dzut ]n robiie la turci =i la t[tari. Acolea, la n[val[, au c[utat½ =i alor no=tri a merge, iar[ totu= s-au dat½ =tire haiducilor½ s[ fug[, s[ nu piaie. Zac. 10. Mare veste siliia Ab[za-pa=ea s[ scoa\[ Studeni\ii =i ce-au fost½ fruntea de oameni au ales =i i-au trimis la ]mp[r[\iie, scornindule nume de oameni mari ]n |ara Le=asc[. +i o fat[ ce s[ prilejise ]ntre roabe, foarte iscusit[ de trup, au trimisu-o[ la ]mp[r[\iie, puindu-i nume c[ este fata hatmanului le=[sc½. Zac. 11. S-au ]ntors½ dup[ acéia izb`nd[ Abaza-pa=ea spre Dun[re, cu g`nd½ foarte r[u =i pre domni, =i pre boieri, pentru ]n=[l[tura care s-au aflat½ apoi, c-acéia cu c[zacii la N[d[bor, ce s-au fost½ scornit½, n-au fost½ nemic[. +i dac[ au sosit½ aicea la Ia=i, au st[tut cu corturi ]n =es despre m[n[stirea Balic[i =i a doa dzi era a=edzat½ g`ndul lui s[ prindze pre to\i boierii, s[-i puie ]n obedzi, s[-i ia cu sine, s[ s[ pl[teasc[ la ]mp[r[\ie de ponosl½, c[ i-au fost½ \[r`le acéstea de sminteal[. Ce, un turc½ orb½ de un ochi½, priietin lui Costin hatmanul, au descoperit½

Letopise\ul |[rii Moldovei

109

g`ndul lui Ab[za-pa=ea =i au fugit½ boierii, ]n céia=i noapte den Ia=i, de-au agiuns½ p[n[ ]n dzuo[ la Pobrata m[n[stirea. Zac. 12. A dooa dzi, str`ng`nd½ pre Moysei-vod[ pentru boieri Ab[zapa=ea, au dat½ seam[ c[ s-au dus pentru graba birului ]nt`rdziiat fiind½ birul. Iar[ al\ii =optiia lui Ab[za-pa=ea c[ s-au dus boierii la le=i, s[-i porneasc[ pe le=i pe urma lui. +i a=ea s-au f`r=it½ venirea lui Ab[zapa=ea asupra le=ilor. }n anul 7142 toamna la noievrie, au trecut½ Dun[rea ]napoi, spre scaunul s[u. Zac. 13. +i c`t s-au a=edzat½, nep[r[sit p`r`ia pre domni, ales pre Moysei-vod[. Iar[ Matei-vod[ fiindu-i cirac, =-au tocmit½ prea lesne lucrurile la d`nsul. Iar[ Moysei-vod[ n-au pututu tr[i mult½ ]n domniie de p`r`le lui, ales fiind½ acolea =i Lupul vornicul, cunoscutu mai deinte lui Ab[za-pa=ea. Ce au domnit½ Moysei-vod[, dup[ Ab[za-pa=ea, numai peste iarn[. Deci, la prim[var[ i-au venit½ maziliia =i s-au dat domniia lui Lupu Vasilie vornicul de sultan Murat. Zac. 14. Iar[ Moys[i-vod[, dup[ maziliia sa den domniie, s[tul de binele turcilor, au m[rs½ ]n |ara Le=asc[, petrecut de boieri c`\va p[n[ la margine, unde-=i apoi, dup[ c`\iva ani petrecu\i ]n odihn[, cu ocine ]n |ara Le=asc[ =i cinste de la le=i, =-au f`r=it =i via\a pre vrémea domniei lui Dabijè-vod[. CAPUL¼ AL¼ +ESESPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. Fericit[ domniia lui Vasilie-vod[, ]n care, de au fost½ c`ndva aceast[ \ar[ ]n tot binele, =i biv=ug, =i plin[ de avu\iie, cu mare fericiie =i tr[g[nat[ p[n[ la 19 ani, ]n dzilele ace=tii domnii au fost½. }n anii dent`i½ cu prepusuri de nepace iar[ ]ntre le=i =i ]ntre turci, iar[ apoi, dup[ trei-patru ai, de=chidz`ndu-=i calea }mp[r[\iia Turcului asupra Persului cu soltan Murat pentru Vavilonul, aicea acéste p[r\i la mare p[ci =i lini=ti =i mare fericii era.

110

Miron Costin

Zac. 2. Domniia cum s-au prilejit, de-au luat Vasilie-vod[, s-au poménit la domniia lui Moysei-vod[, ]n capul al cincispr[dzecilè, cum fugise Vasilie-vod[ de frica lui Moyseiu-vod[, de aicea den \ar[ ]n |arigrad. +i acolea, cunoscut la c`\va den capete =i mai v`rtos lui Abaza-pa=ea, care era p`r`= lui Moysei-vod[ =i mai mult½ cu nevoin\a lui, i-au dat soltan Murat½ domniia, v[dz`ndu-l om½ harnic½ de acéia treab[. Zac. 3. Dac[ au luat domniia, nevr`nd½ s[ hie nemul\emitori½ lui Moysei-vod[, pentru binele lui, ce f[cuse casei lui, neamestec`n-du-se nice cu un r[u asupra cas[i lui, au scris carte la Moysei½-vod[, cu mare mul\emit[ pentru oamenii s[i, c[ci n-au avut nice o nevoie =i l[s`ndul ]n voie, unde ari vrea s[ marg[, ori spre ce parte volnic, f[r[ nici o grije s[ fie, =i sf[tuindu-l s[ nu vie la |arigrad, pentru multe datorii ce avea Moysei-vod[ ]n |arigrad. +i s[ nu b[nuiasc[ c[ ce s-au prilejit a=ea, fiind½ acéste lucruri, ales a domnielor, supt or`nduiala lui Dumnedz[u, f[r[ care nu ies½ domnii. Zac. 4. Dup[ aceasta \[r[monie, au purces Vasilie-vod[ de la |arigrad cu domniia ]n \ar[, ]n anul 7142. Iar[ Moysei-vod[, str`nsu cu casa lui =i cu Costin hatmanul½ den boieri, au trecut ]n |ara Le=asc[. Zac. 5. Abaza-pa=ea iar[ s[ g[tiia cu mare putere asupra le=ilor, s[=i mai tocmeasc[ lucrurile a r[zboiului celui dent`i care f[cus[ asupra lui Cone\polschii la Cameni\[, p[n[ n-ari oblici ]mp[r[\iia c[ cu r`ndul dent`i n-au lucrat½ at`ta, c`t da sam[ ]naintea ]mp[r[\iei. Deci ]ndemna pre ]mp[r[\iia iar[ asupra le=ilor =i sta de fa\[ =i solii moschice=ti la |arigrad, nevoitori, cu mare f[g[duin\[ ]mp[r[\iei de Cazanul =i de Azderhanul, s[ fie a turcilor. +i numai ce a=tepta =i Vasilie-vod[, nea=edzat bine la domnie, s[-i vie porunca de g[tire de oaste, iar[ ca =i lui Moysei-vod[. Zac. 6. Era =i solul le=[sc½, den |ara Moschiceasc[ pornit de craiul la ]mp[r[\iie, anume Tr[binschii, pre carele (d`nd½ =tire craiului Cone\polschii hatmanul, c`nd½ veniia asupra lui Abaza-pa=ea cu o=ti turce=ti) ]i trimises[ la ]mp[r[\iie craiul, ]ntreb`nd½ de turci, ce pricin[

Letopise\ul |[rii Moldovei

111

ar hi stric[ciunei de pace cei legate la Hotin cu sultan Osman½. +i au trecut solul acéla pen \ar[, curund½ ]n urma lui Abaza-pa=ea, ]n dzilele lui Moysei-vod[. Ce, oblicindu-l Abaza-pa=ea, au trimis de l-au oprit½ la Pravadiia, silindu-l s[-=i dea soliia la d`nsul, tem`ndu-s[ s[ nu se obliceasc[ prin soliia lui, acéia cale a lui, cum au fost½. Ce, nevr`nd½ solul s[-i dea soliia =i r[spundzind½ c[ este trimis la singur[ ]mp[r[\iia, nu la unul den pa=i, l-au oprit c`t[va vréme. Ce Leahul au silit½ cu mijloace de au dat½ =tire de sine la Poart[ c[ este oprit½ =i au venit½ porunc[ la Abaza-pa=ea s[-l sloboadz[. +i numai ce l-au c[utat½ a-l slobodzi. Iar[ a=e-i stricas[ solului lucrurile la ]mp[r[\iie, c`t nici o cinste n-au avut, care s[ cade solilor =i i-au pornit½ cu r[spuns½ de sc`rb[ ]napoi, f[r[ z[bav[ =i anume s[ hie gata Cr[iia Le=asc[ iar[ de sfad[. Zac. 7. Acela r[spuns½ a turcilor dac[ au agiuns½ la craiul ]n |ara Moschiceasc[; c[ era tot ]n |ara Moscului cu o=ti =i d`ndu-i =tire =i de la margine iar[ de g[tirea turcilor, deci numai ce i-au c[utat½ a sta la tocmal[ cu Moscul. +i ]ndat[, l[sind½ toate ]ntr-o parte, au legat½ cu moscalii pace, cu c`teva ora=e luate de la Mosc½ ]n partea le=ilor. S-au ]ntors½ la Var=av craiul =i ]ndat[ au st[tutu la s[im½ de g[tire ]mprotiva turcilor. Zac. 8. }n\eleg`nd½ turcii c[ le=ii au f[cut pace cu Moscul =i mai adev[rat den solii moschice=ti, =i era =i solul turcilor la Mosc½, ]nt[rindui ]mprotiva le=ilor, =i de aicea den \ar[, de la Vasilie-vod[, av`nd½ =tire, au pornit½ pre solii moschice=ti cu sc`rb[ pentru nest[toriia lor la cuv`nt½ =i au trimis =i la craiul le=[sc½ sol½ de ]nnoitura p[cii, anume pre +ahin-aga, unul den agii divanului, av`nd½ amu =i cu cazilba=½ amestec[tur[ ]ncepute pentru B[gdatul, adec[ Vavilonul, }mp[r[\iia Turcului. Zac. 9. Pornite o=ti le=[=ti amu au aflat½ +ahin-aga spre Cameni\[ =i pre singur craiul aproape de Var=eav ]n tab[r[, r[spundzind½ lui +ahinaga, solului turcesc½, craiul cu sc`rb[, pentru stricarea =i c[lc[tura p[cii, care cu at`tea giur[m`nturi s-au f[cut la Hotin cu soltan½ Osman½

112

Miron Costin

=i ]ntre d`nsul. C`teva conace au m[rs½ cu o=ti spre Cameni\[ =i cu acesta r[spuns½ au pornit½ pre turcul, carile da toat[ vina pre Abazapa=ea =i cum este gata de pierire pentru acéia fapt[. Zac. 10. Fost-au aceasta cl[tire a le=ilor ]n anul 7143, care o=ti mai mare =i mai bine grijite nu s[ pomenesc½ ]n toat[ Hronica le=asc[. |in minte oamenii b[tr`ni, carii spun c[ agiungea tab[ra de supt t`rgul Cameni\ii p[n[ la un copaci la c`mp½, mai mult½ de o mil[ de loc, c[ o=ti avea gata céle ce era asupra Moscului =i plin[ |ara Le=asc[ de mul\ime de oameni pre acéle vrémi. Zac. 11. Iar[ p[n[ a sosi craiul le=[scu la Cameni\[, Cone\polschii hatmanul amu era cu o s[ma de o=ti supt Cameni\[ =i viniia =i c[r\i pren Vasilie-vod[ de la veziriul Murtaza-pa=ea pentru pace, adeverindu lui Cone\polschii c[ acéia c[lc[tur[ a p[cii, carea au f[cut Abazapa=ea f[r[ =tirea ]mp[r[\iei, va pl[ti cu capul, ca un c[lc[tori½ de pace. Zac. 12. +i a=ea omor`nd½ ]mp[r[\iia pre Abaza-pa=ea sugrumat½, s-au r[=chirat =i g[tirea le=ilor ]n v`nt½, fiind½ sup[ra\i =i slujitorii lor de at`ta vreme cu o=teniia la Mosc½. Au st[tut pace iar[ ]ntre le=i =i ]ntre turci cu ]nnoitura leg[turilor de la soltan Osman½, ad[og`nd½ =i aceasta leg[tur[ ]ntre sine pentru t[tari, s[ nu l[cuiasc[ ]n Bugeag½. Om½ Abaza-pa=ea vestit½ cu r[zboaiele asupra Persului =i o=tean dirept½. Zac. 13. La anul dup[ aceasta au purces soltan½ Murat cu mare g[tire asupra Persului =i ]ntr-acela= an au luat de la per=i cetatea anume R[vanul, care apoi, c`t s-au ]ntors½ soltan Murat ]napoi la |arigrad, iar[ au luat-o[ cazilba=ii pre sama sa. Iar[ Vasilie-vod[ domniia cu mare lini=te =i pace, f[r[ grije \ara, din toate p[r\ile sta to\i de negu\itorii =i de agonesit[. }ns[ l[comiia nice pre atuncè nu lipsiia, cu d[ri grele, ce av`nd½ l[cuitorii \[r`i vrémi de agonesit[, biruia toate acéle greut[\i a domniei. Zac. 14. }n |ara Ungureasc[ era mari amestec[turi ]ntre Raco\i =i ]ntre Betlean I=teoan, feciorul lui Betlean Gabor, pentru domniia Ardealului. Ce, au c[utat½ a da locul domniei acéiia Betlean I=teoan lui

Letopise\ul |[rii Moldovei

113

Raco\i, neput`nd½ avea agiutori½ de la }mp[r[\iia Turcului, pentru g[tirea lui soltan Murat iar[ asupra Persului. Zac. 15. }n anul 7145, s[ r[dicas[ c[zacii cu Pavliuc hatmanul asupra le=ilor, pentru opreala sa pre Marea Neagr[, pre carii Poto\chii hatmanul le=[sc½ polonii l-au lovit½ =i, ]nchidz`ndu-le tab[ra, au dat½ c[zacii viu pre hatmanul s[u, pre Pavliuc. +i ]n cesta an½ au f[cut le=ii =i o cetate anume Codacul pre Nipru, la pragul cel dent`i½ a Niprului, oprind½ pre c[zaci s[ nu umble pre Marea Neagr[, stric`nd½ pacea cu turcii, care opreala lor au r[suflat½ spre mare pustiitate Cr[iei Le=e=ti, cu Hmil hatmanul c[z[cesc½. Zac. 16. Tot ]ntr-acela=i an½, Cantemir-pa=ea cu ordele sale, peste voia hanului, au ie=it½ den Cr`m =i s-au a=edzat iar[ ]n Bugeag, care lucru nesuferind½ hanul =i m[rg`nd½ dodeiala =i de la le=i, carii legas[ cu a doa leg[tur[ pren Cone\polschii cu Murtaza-pa=ea veziriul, s[ nu hie slobodzi t[tar`i a l[cui ]n Bugeag½, f[c`nd½ dodeial[ cr[iei lor, au ie=it porunca la hanul =i lui Vasilie-vod[, domnului \[r`i noastre =i lui Matei-vod[, domnului muntenesc½, s[ marg[ cu hanul asupra lui Cantemir½. Deci au venit½ hanul cu o=ti =i au purces =i domnii cu ]mbe \[r`le asupra lui Cantemir, care tem`ndu-s[ de hanul, au fugit ]n |arigrad, iar[ ordele lui le-au luat½ hanul cu sine la Cr`m. +i de p`ra hanului la ]mp[r[\iie, au perit =i Cantemir zugrumat ]n |arigrad. Zac. 17. Dup[ ce au pornit½ pre t[tari, hanul, den Bugeag, au l[s[t½ pre doi soltani, fra\ii s[i, s[ vie cu d`n=ii, iar[ el singur½ au purces½ spre Cr`m ]nainte. Deci c`nd½ au fost½ la trec[toarea Niprului, s-au burzuluit½ nohaii =i au lovit½ f[r[ nedejde pre soltani =i i-au omor`t½ pre am`ndoi. +i dup[ aceast[ fapt[, au purces cu co=urile sale spre |ara Le=asc[, poftind½ de la le=i loc, tot s[ s[ a=edze supt ascultarea lor. Umbla pe la t`rguri, pen sate, tot c`te cu o cruce de lemn½ f[cut[ la piept½, semn½ de ]nchin[ciune. Ce, le=ii loc a=ea de=ert½, f[r[ oameni, mai ]nluntr½ \[r`i sale neav`nd½, le-au dat½ c`mpii pe Nipru, ]ntre Crilov =i ]ntre Codac, =i era aproape de 20.000 de nohai orda acéia.

8

Viia\a lumii

114

Miron Costin

Zac. 18. Care lucru v[dz`nd½ }mp[r[\iia Turcului, iar[, cu a doa or`nduial[ au pornit½ c`\va pa=i ]n prejma lor, la anul dup[ scosul lui Cantemir din Bugeag. +i iar[ au venit porunca =i la Vasilie-vod[ =i la Matei-vod[, s[ marg[ s[ s[ ]mpreune cu pa=ii asupra t[tar`lor. Deci, de iznoav[ au purces Vasilie-vod[ cu o=ti, al doilea r`nd½, la Cetatea Alb[, la adunarea pa=ilor. Iar[ Matei-vod[ au venit p[n[ la marginea \[r`i sale =i de acolea au pornit½ un serdar cu o=ti de la sine, iar[ el singur s-au f[cut bolnav =i s-au ]ntors½ ]napoi. Iar[ =i Vasilie-vod[ =i pa=ii f[r[ z[bav[ s-au ]ntors½ de la Cetatea Alb[ ]napoi, c[ pre t[tari ]i tr[ses[ amu hanul cu bl`nde\[ =i cu f[g[duin\[ de iertare pentru moartea soltanilor =i-i trecus[ Niprul, pre unii ]n Cr`m½, iar[ pre al\ii i-au a=edzat½ pre c`mpii Donului. Iar[ moartea soltanilor mai pre urm[ tot n-au l[sat½ hanul ner[scump[rat[. Zac. 19. Ce, c`\i era din singele lui Cantemir½ mai capete, ]ntr-una de dzile, cu mé=ter=ug i-au ]mp[r\it½, pre unii la o sam[ de agii cur\ii sale, la osp[\½, v[z, doamne, pe al\ii la al\i agi =i la masa sa oprind½ pre unii. +i la acéla osp[\u i-au omor`t½ pre to\i, c`\i era Cantemire=ti mai aproape. +i de atuncè s-au st`ns½ acéia r[gul[ la d`n=ii, care era mai frunte dec`t toate ordele, precum pre acéste vrémi sint½ +ir[ne=tii. Unul den Cantemire=ti atuncea, anume Azamet½-m`rza, pre carile lam apucat =i ieu, dvorean la craiul le=[sc½ Vladislav, neprilejindu-se la acéla osp[\½ ce le f[cus[ hanul, au sc[pat den Cr`m ]n |ara Le=asc[ =i slujiia la craiul le=esc½ ]ntre dvoreani =i avea de la craiul leaf[. Zac. 20. }ntr-acesta an½, au luat½ c[zacii Donului Azacul, cetate turceasc[ pre apa Donului, care apoi au dat-o de bun[voie Moscul turcilor ]napoi. Isar½ au umblat½ la acesta mijloc½ pentru acéia cetate la Mosc½, om½ aicea ]n \ar[ pe acéle vrémi vestit½ cu negu\itoriia ]n |ara Moschiceasc[. Zac. 21. Iar[ ]ntorsul lui Matei-vod[ de la margine, merg`nd½ al doilea r`nd½ la Cetatea Alb[, n-au fost½ f[r[ pricin[, ce av`nd½ mare neprieten=ug Matei-vod[ cu Vasilie-vod[, de-ndat[ ce au st[tut Vasilie-

Letopise\ul |[rii Moldovei

115

vod[ la domniie, f[cuse multe amestec[turi la pa=ea pe acéia vréme de Silistria. Deci, s-au temut½ a merge Matei-vod[, de acéle amestec[turi, mai sus, au trimis oaste, iar el singur s-au ]ntors½ la scaunul s[u. Zac. 22. Era la ]mp[r[\iia lui soltan Murat pre acéle vrémi toate trebile =i lucrurile ]mp[r[\iei pre doi oameni, carii era musaipi la sultan Murat, unul silihtar, ce era ]nluntr½, care slujb[ este de ]mp[r[\iie foarte aproape, adec[ sp[tar, ce poart[ spata or buzduganul dup[ ]mp[ratul, al doilea, c`zlaru-aga, care este pre toat[ casa ]mp[r[teasc[ =i pre féte mai mare. Ace=ti doi purta toat[ ]mp[r[\iia, veziriia ]naintea lor era foarte slab[. C`nd½ s[ aduna veziriul cu unul de acéia, spun c[ le s[ruta poala hainelor. Zac. 23. Deci, pre unul de acéle capete la ]mp[r[\iie, pe silihtarpa=ea, ]l cuprinses[ Matei-vod[ cu d[rile, iar[ pre c`zlar-aga Vasilievod[ =i ie=iia ispr[vi =i lui Vasilie-vod[ de la ]mp[r[\iie =i lui Mateivod[, pren chipuri mai sus pomenite. Cov`r=iia cu at`ta Matei-vod[ pre Vasilie-vod[, c[ avea Matei-vod[ =i cu megie=ii mare priietin=ug, ales cu ungurii. Iar Vasilie-vod[ nici cu un megiie=, precum am apucat½ =i noi acéia domnie, via\[ bun[ n-au avut, den neb[gare sam[ pre nime den megiie=i. Zac. 24. O, nes[\ioas[ hirea domnilor spre l[\ire =i avu\ie oarb[! Pre c`t s[ mai adaoge, pre at`ta r`hné=te. Poftile a domnilor =i a ]mp[ra\ilor n-au hotar. Av`nd½ mult½, cum n-ari avea nemic[ le pare. Pre c`t½ ]i d[ Dumnedz[u, nu s[ s[tur[. Av`nd½ domnie, cinste =i mai mari, =i mai late \[ri poftesc½. Av`nd½ \ar[, =i \ara altuia a cuprinde casc[ =i a=ea l[comind½ la altuia, sosesc½ de pierd½ =i al s[u. Multe ]mp[r[\ii ]n lume, vr`nd½ s[ ia alte \[ri, s-au st`ns½ pre sine. A=ea s-au st`nsu ]mp[r[\iia lui Darie-]mp[ratu de Alexandru Machidon, vr`ndu s[ supuie |[r`le Grece=ti =i toat[ Machidoniia, Darie au st`ns½ ]mp[r[\iia sa, de au c[dzut½ pre m`nule lui Alexandru Machidon. A=ea }mp[r[\iia Cartaghinii vr`ndu s[ supuie R`mul, au c[dzut½ la robiia r`mlénilor.

116

Miron Costin

A=ea Pir½-]mp[rat½ vr`nd½ s[ ia Italiia, au pierdut \[r`le sale. A=ea =i Mihai-vod[, vr`nd½ s[ hie crai la unguri, au pierdut½ =i domniia |[r`i Muntené=ti. Zac. 25. A=ea =i Vasilie-vod[, av`nd½ fericite vrémi de domniie ]n pace den toate par\ile, c[ =i \ara nu era nici cu o datorie ]ngreuiat[, f[r[ nice o dodeial[ despre turci, carii avea ]nceput[ sfad[ cu per=ii =i ]ntracele p[r\i sta cu valuri, au ]nceput½ svad[ cu Matei-vod[, domnul muntenesc½ pentru domniia acei \[ri, ori c[ nu-l ]nc[pea Muldova, ca pre un om½ cu hire ]nalt[ =i ]mp[r[teasc[, mai mult½ dec`t domneasc[, ori c[ siliia s[ vadz[ pre fecioru-s[u, Ionu-vod[, la domnie, care hire au p[rin\ii spre feciorii s[i, s[-i vadz[ ]n via\a lor ie=i\i la cinste. Domnii la domnii pre feciorii s[i poftesc½ s[-i vadz[ ie=i\i, boierii la boierii, slujitoriul s[ bucur[ s[-=i vadz[ de slujitorie pre feciorul s[u harnic, pementeanul de hrana p[m`ntului pre feciorul s[u destoinic½ pofté=te s[-l vadz[. Ori c[ l-au ]ndemnat½ pre Vasilie-vod[ mare netocmal[ =i nepriieten=ug ce avea mai de demult½, ]nc[ den boieriia sa, scoases[ domniia |[r`i Muntené=ti de la ]mp[r[\iie, pre mijlocul lui c`zlar-aga =i pa=ii de Silistria, feciorului s[u, lui Ion-vod[. Zac. 26. Prostatec ]l \inea Vasilie-vod[ pre Matei-vod[. Deci, av`nd½ =i pre veziriul ]n partea sa, au f[cut o=ti de \ar[1 =i au purces ]n |ara Munteneasc[ asupra lui Matei-vod[, l[sind½ ]n scaun pre fecioru-s[u, pre Ion-vod[. Iar[ singur au intrat cu o=ti ]n |ara Munteneasc[, cu =tirea veziriului =i a pa=ii de Silistria. O=ti avea c`teva, iar[ tot de \ar[ =i lefecii =i céialalt[ oaste, f[r[ pu\inei s`rbi, ce avea ]n leaf[, c[l[ri. Zac. 27. Iar[ =i Matei-vod[, domnul |[r`i Muntené=ti, nu dormiia, ce ap[r`nd½ al s[u, avea o=ti =i streine, =i de \ara sa, ales pedestrime, hie c`nd½ avea p[n[ la o mie ]n leaf[, f[r[ d[r[ban\ii de \ar[ =i c[l[ri de ai no=tri moldoveni, acolo mer=i ]n leaf[, c[rora numele era livin\ii, =i le=i c[l[ri \inea pururea c`te 200 =i deosebi unguri c[lari. +i dideas[ =tire =i la arcalele sale, ce avea la ]mp[r[\iie, de sil[ ce-i f[cea Vasilie1

Oastea de slujitori =i oastea feudal[ a cetelor boiere=ti, spre deosebire de mercenari sau lefegii.

Letopise\ul |[rii Moldovei

117

vod[. Deci, cu mijlocele lui silihtar-pa=ea, bine n-au intrat Vasilie-vod[ ]n |ara Munteneasc[, la o vale care s[ chiam[ R`bna, l-au t`mpinat½ un ceau=½ de la ]mp[r[\ie cu porunc[ numai s[ s[ ]ntoarc[ Vasilievod[ ]nd[r[pt½. +i ]n urma ceau=ului au sosit½ =i o sam[ de o=ti a lui Matei-vod[. Zac. 28. Numai ce au c[utat lui Vasilie-vod[ a s[ ]ntoarce ]napoi, v[dz`nd½ cartea ]mp[r[teasc[ =i cine era soltan½ Murat-]mp[r[tul, nu era de-a =uguire cu d`nsul. Deci purceg`nd½ ]nd[r[pt½ Vasilie-vod[, s[ sime\is[ munténii =i ]n chipul goanei, s[ goneasc[ pre o=tile lui Vasilievod[, lovis[ la coada o=tii. Ce, s-au ]ntors½ apoi o=tile de \ar[ =i singur Vasilie-vod[ =i au ]nfr`nt½ pe munténi =i au prins½ c`\va vii =i au =i pierit½ den munténi c`\va. Vasilie-vod[ apoi, dup[ acéia au ie=it½ ]ndat[ den |ara Munteneasc[, plinind½ porunca ]mp[r[\iei =i =edzindu c`teva dzile la Ploscu\éni, la Putna, de acolo au pornit½ pre ceau=ul cel ]mp[r[tesc½, iar[ singur s-au ]ntorsu =i au venit ]n scaun½. Zac. 29. Era pre acéle vremi veziriul Tabani Buiuc, carile \inea cu Vasilie-vod[ =i pa=ea de Silistria, iar[ a=ea =i numai s[ scoa\[ pre Mateivod[ s[ pusés[ cu toat[ voia. +i f[r[ =tirea ]mp[r[teasc[ ie=iia de la veziriul ispr[vi de domnia |[r`i Muntene=ti lui Ion½-vod[, feciorului lui Vasilie-vod[. Cum =i atuncea, dac[ au v[dzut, veziriul ]mpiedecate ispr[vile dent`i de silihtariul, au f[cut altele, la singur pa=a de Silistria, s[ duc[ el singur pre feciorul lui Vasilie-vod[ ]n scaunul |[r`i Muntene=ti, care lucruri apoi au m`ncat½ capul veziriului, oblicind½ ]mp[r[\iia pen silihtariul r[zboaiele =i v[rs[rile de singe ]ntre domni, de unde s[ pogoar[. Nice te mira, cum de au putut½ domnii a umbla ]n zarve, f[r[ =tirea ]mp[r[\iei =i ales la un ]mp[rat leu ca acéla. Deci, s[ =tii c[ \[r`le pre atuncè acéstea nu era a=ea supuse, ce ]ntr-alt[ voie veghiat[ =i s[ temea turcii s[ nu se dea |ara Moldovei ]n partea le=ilor, carii era pre acéle vrémi foarte tare, c`t s[ siia ]mp[r[\iia de sfada le=ilor =i ales av`nd½ amu ]ncepute r[zboaie cu per=ii, precum \i s-au pomenit. Ce era bucuro=i c[ s[ sf[desc½ aceste \[ri ]ntre sine =i po\i

118

Miron Costin

pricepe =i pre domniile acéstea a=ea de ]ndelungate, 19 ani Vasilievod[ domn½, iar[ Matei-vod[ p[n[ la moarte, aproape de 30 de ai la domniie.1 Alte vacuri s[ socote=ti \[r`lor½ acestora pre atunci. Zac. 30. Cu al doilea ispr[vi de domniia |[r`i Muntene=ti au socotit½ Vasile-vod[ cu alt[ cale. Av`nd½ acéia =i de la veziriul =tire, au pornit pre Ion-vod[ la pa=ea de Silistria cu c`\va boieri, s[-l duc[ pa=ea ]n scaun. +i trimisés[ ]nainte la pa=ea pre Enachie Catargiul vel-postelnic, s[ mai ]nt[reasc[ lucrurile, p[n a veni Ion-vod[. Ce, =edz`nd½ acolea la pa=ea Catargiul, a=tept`nd½ sosirea lui Ion-vod[, au sim\it lucrurile ]ntr-alt½ chip, c[-l agiunses[ pre pa=ea iar[ alte porunci ]mp[r[te=ti pren silihtariul =i-i unses[ osiia2 =i pa=ii Matei-vod[. Deci, v[dz`nd½ Catargiul lucrurile ]ntr-alt½ chip =i amirosind½ c[, c`t ari sosi Ionuvod[ la pa=ea, va s[-l opreasc[ =i s[-l trimi\[ la ]mp[r[\iie, au dat Catargiul =tire la boieri, ce era pe l]ng[ Ion-vod[, amu aproape de Dristor, la un sat½ =i ]ndat[ s-au ]ntors½ Ion-vod[ can cu fuga de grijea pa=ii =i au ie=it =i a doa ispit[ pentru domniia |[r`i Muntené=ti. Zac. 31. Iar[ nici cu at`ta nu s-au l[sat Vasilie-vod[, ce ]ndemnat½ =i de veziriul =i ca o nemic[ socotind½ a c[lca pre Matei-vod[, iar[ au str`ns½ o=ti =i cu mai bun[ g[tire, cu pedestrime, cu pu=ci =i iar[ au purces ]n |ara Munteneasc[ asupra lui Matei-vod[ =i cu acéia neb[gare ]n sam[ de Matei-vod[, c`t aicea ]n locul s[u puses[ domn½ pre feciorus[u, Ion-vod[, ]n scaunul \[r`i, cu boieri, cu ispravnici, cu domniie deplin[, \iind½ ca-n palm[ domniia |[r`i Muntene=ti. Iar[ lunecoas[ sint½ lucrurile r[zboaielor =i ]n puterea lui Dumnedz[u mai mult[ stau. Nice unu nepriietin, c`t de slab½ hie, cum s[ nu-l \iie nimea, nece-l \in½ o=ténii cei direp\i. +i bine au dzis unul: “Bella momentis constant”,

1 2

Matei Basarab nu a domnit 30 de ani, ci numai 22 (1632—1654). Adic[ l-a cump[rat cu bani pe pa=[.

Letopise\ul |[rii Moldovei

119

adec[ “R[zboaiele ]n clipala ochiului stau”. C[ at`ta era numai s[ ie acéla r[zboi½ Vasilie-vod[ =i s[ s[ a=edze ]n domniia |[r`i Muntené=ti. Iar[ roata lumii nu a=ea cum g`ndé=te omul, ce ]n cursul s[u s[ ]ntoarce. Zac. 32. De care sil[ n-au putut½ nice silihtariul a-i trimite alte ispr[vi lui Matei-vod[, s[ nu s[ detot descopere cu umbletele ]mprotiva veziriului, s[-i r[saie ceva ]mp[r[\iei cu sc`rb[ ]n partea sa, c[, ales la turci, foarte cu siial[ sunt½ toate =i cu mare mé=ter=ug =i tain[ stric[ unul altuia, c`nd½ va unul pre altul s[-l surupe. Ca s[ p`rasc[ a vedére, =ie stric[, cine ]ncepe p`ra. De multe ori cu laud[ pre nepriietinul s[u mai curundu coboar[ =i ales supt ]mp[r[\iia lui soltan Murat cu mare siial[ era to\i. Iar[ totdeauna trimitè silihtariul pre tain[ la Mateivod[, ]mb[rb[t`ndu-l s[ stea ]mprotiva lui Vasilie-vod[, s[-l bat[, iar[ despre sc`rba ]mp[r[teasc[ s[ nu poarte grije, c[ ieste grija lui. Deci, =i Matei-vod[ =-au str`ns½ oastea toat[ =i v[dz`nd½ c[ Vasilie-vod[ trage cu o=tile sale spre Bucure=ti, nu spre T`rgovi=te, au cobor`t½ =i el½ spre Bucure=ti cu o=ti. Zac. 33. Vasilie-vod[, dac[ au sosit½ la Praova, la sat anume Ojogenii, =tiind½ din limbi de g[tirea lui Matei-vod[ ]mprotiva sa =i cu o=ti c`teva =i streine =i de \ar[, au f[cut½ sfat acolea la Ojogeni, socotind½ =i trec[torile apelor =i locuri ]nchise de p[duri de pen toate p[r\ile =i de b`hni=uri, ]n\eleg`nd½ pre Matei-vod[ c[ anume locuri ca acélea pofté=te s[ dea r[zboi½, fiind½ o=tile mai tare hiecare la locul s[u =i la str`mtori, ]mprotiva o=tilor celor streine hie c`nd½ cei de loc sunt½ mai tari, au ales cu sfatul s[ nu treac[ Praova, ce s[ stea acolea la c`mp½, s[ trag[ pre Matei-vod[, s[ ias[ cu o=tile sale la c`mp½. +i aleg`ndu-se sfatul, au purces toate o=tile lui Vasilie-vod[ ]n jacuri ]n podgorii, pe supt mun\i, ]ncotro s[ bejenise toat[ |ara Munteneasc[, de pen toate acéle olate, p[n[ ]n Praova. Zac. 34. +i a=ea cu acela sfat — ce svétnici or hi fost½ a=ea de buni de r[zboaie pre atunci — r[=chirat[ oastea pe la jacuri, ]n loc au priceput Matei-vod[ lucrul =i ]ndat[ au purces spre Praova. +i dirept½ ]n prejma Ojogénilor, unde era Vasilie-vod[ cu corturi, au st[tut la trec[toare, d`nd½ =tire den c`teva pu=ci ce avea cu sine =i ]ndat[ au ]nceput a tréce

120

Miron Costin

oastea ]n vad. Tot c[l[re\ul au trecut c`te un pedestra= dup[ sine =i au st[tut ]n tocmal[ cu o=tile, dencoace de Praova, tocmind½ oastea pedeastr[ cu focul =i cu pu=cile ]ntre oastea c[l[rea\[ =i au purces cu toat[ oastea stolit[ asupra taberii lui Vasilie-vod[. Zac. 35. Nu avea de ce s[ apuca Vasilie-vod[ cu oastea r[=chirat[ ]n toate p[r\ile =i a=ea venire asupra degrab[ a lui Matei-vod[ =i ]ntemeiat[. C[ o=ténii lui Vasilie-vod[, unii veniia cu plean ]ngreuia\i, ne=tiind½ lucrul ce este, al\ii sp[ima\i de sosirea o=tilor a=ea degrab[, mai mult½ de g[tire la fuga ]ndat[ au st[tut, nu de r[zboi. +i a=ea =p`rcuit[ oastea =i f[r[ nice o tocmal[, au plecat =i Vasilie-vod[ fuga =i toat[ oastea, c`t[ nu era dus[ ]n prad[ l[s`nd½ =i corturile, =i pu=cile, =i pedestrimea toat[ pre m`na lui Matei-vod[. +i de grijea gona=ilor, Vasilie-vod[ au l[sat drumul pe care venis[, ce de-a direptul au n[zuit, la Br[ila1. Zac. 36. La Br[ila z[b[vind½ Vasilie-vod[ c`teva dzile =i Matei-vod[ dedés[ =tire de olac2 la pasea ]ndat[ de izb`nda sa asupra lui Vasilievod[. A=ea de s`rg½ lucrul, ori cu =tirea pa=ii, ori dentru sine agii de Br[ila =i de Mecin½ sf[tuiia s[ prindze pre Vasilie-vod[, s[-l trimi\[ la pa=ea. +i s[ nu hie dat =tire Stamatie, ce au c[dzut½ apoi stolnic la Vasilie-vod[ =i la alte domnii pre urm[ =i postélnic mare, ar hi ]nc[put Vasilie-vod[ la prinsoare. Ce =edz`nd½ sara la mas[, i-au dat =tire =i de la bucate s-au sculat½, pentr-o gr[din[, peste un gard½, suind½ de pe spinarea unuia din slujitori =i acolo i-au scos calul =i au ie=it½ cu fuga din Br[ila, la G[la\i, l[sind½ toate ]n Br[ila, c`te nu r[m[ses[ la Ojogeni. Zac. 37. }n\eleg`nd½ Ion-vod[, feciorul lui Vasilie-vod[, poticala t[t`ne-s[u ]n |ara Munteneasc[, au str`ns½ boierii ce era pu=i la boierii pe l`ng[ sine =i le-au dzis, cum el, nefiind½ de domnie, pentru slab[ s[n[tate ce avea (c[ era Ion-vod[ om½ slab½ =i deznodat½ =i de m`ni

1 2

Br[ila era pe atunci o cetate turceasc[ (raia). Cu curieri grabnici.

Letopise\ul |[rii Moldovei

121

=i de picioare, cum n-ar hi fost½ feciorul lui Vasilie-vod[, care era ca un leu =i la hire, =i la trup), iar[ t[t`ne-s[u las[ scaunul domniei. +i au venit Vasilie-vod[ iar[ ]n scaun. Zac. 38. Iar[ Matei-vod[ jeluindu-se =i la ]mp[r[\iie de prad[ ce f[cuse o=tile lui Vasilie-vod[ =i la megie=i, s[-=i ]ntoarc[ c[lc[tura ce f[cuse Vasilie-vod[ |[r`i Muntene=ti, legas[ cu Raco\ii cneadzul Ardealului, tat[l lui Gheorghie Raco\i, lucrul, fiind½ =i Raco\ii r[nit cu neb[garea ]n sam[ megie=ii lui de Vasilie-vod[, au pornit né=te o=ti asupra lui Vasilie-vod[, cu Ion½-vod[ Moghila, feciorul lui Simion-vod[, carele era la Ardeal a=edzat, dup[ r[zboiul de la +tef[ne=ti, care era ]ntre feciorii lui Simion-vod[ =i ]ntre feciorii lui Ieremie-vod[ pentru domniia \[r`i. +i amu p[n[ ]n Trotu= cobor`\i ungurii =i o=tile muntene=ti p[n la Milcov sosi\i, au schimbat½ Raco\i sfatul cu Matei-vod[. Ori tem`ndu-s[ de ]mp[r[\iie, ]n\eleg`nd½ patima veziriului, ori alt[ socoteal[ le-au venit, au ]ntors½ =i pre Ion-vod[ cu o=tile ]nd[r[pt½ =i sau ]ntors½ =i munténii. Ie=is[ casa lui Vasilie-vod[ spre Hu=i de spaima acéia. +i pre vrémea cobor`tului acestor o=ti asupra lui Vasilie-vod[, au pierit½ =i Gorgan, =i S[m[chi=[ c[pitanul =i C`rste visternicul, den prepus de la domnie pentru vicle=ug. Zac. 39. Deci dup[ acéste zarve, numai ce i-au c[utat a sta lui Vasilievod[ la pace, v[dz`nd½ =i primejdia veziriului, curund½ dup[ acéia, s[ nu s[ mai a\i\e lucrurile asupra sa. Cum n-ar hi fost½ f[r[ primejdiie Vasilie-vod[ atuncé=i, de n-ar hi st[tut ]mp[r[\iia dup[ lucrurile ]mprotiva per=ilor, care curund½ dup[ acéia au purces cu toat[ putérea asupra Vavilonului. Ori de la cei doi megiie=i n-ar hi fost½ f[r[ r[scoal[, de nu s-ar hi sp[imat Raco\i =i Matei-vod[ cu moartea veziriului. +i st[ ]n cump[n[ soltan Murat, asupra Azacului va merge, c[ ]nc[ nu-l didés[ moscalii, au asupra Vavilonului. Ce, viind½ cu acéia veste Isar½, c[ or da Azacul moscalii, au purces asupra Vavilonului. Iar[ p[n[ a s[ ]n\elege purcesul, acéste \[ri era supt grije c[ va veni ]mp[r[\iia spre acéste p[r\i cu o=ti. Fost-au acéste zarve ]ntre Vasilie-vod[ =i ]ntre Matei-vod[ ]n anul 7144 =i ]n anul 7145 .

122

Miron Costin

Zac. 40. Iar[ primejdia veziriului Tabani Buiuc, anume cum au venit, de au pierit de soltan Murat, a=ea au fost½: dup[ r[szipa de la Ojogeni o=tilor lui Vasilie-vod[, face Matei-vod[ ardzehal, adec[ r[va= de jalob[, la singur ]mp[r[tul =i afl`nd½ om½ de acéia treab[, s[ dea acéia jalob[ la singur ]mp[r[tul, au purces omul acéla cu c[r\ile =i, =tiind½ r`ndul, au p[zit c`nd½ au ie=it ]mp[ratul la primblare cu v`n[toare la c`mp½. S-au f[cut omul a mérge de olac pe denaintea ]mp[ratului, anume s[l vadze. +i a=ea v[dz`ndu-l ]mp[ratul m[rg`nd½ tare, au trimis de l-au oprit =i au pus de l-au ]ntrebat½ de unde vine. El au r[spuns½ c[ vine den |ara Munteneasc[ cu c[r\i la ]mp[r[\iie, s[ =tie ]mp[r[\iia de mare v[rsare de singe =i prad[ ce s-au f[cut ]n |ara Munteneasc[ de Vasilie-vod[, care au venit½ cu o=ti asupra lui Matei-vod[. }n loc au trimis ]mp[ratul de i-au luat c[r\ile =i au cetit adzahalul cel cu jalob[ asupra lui Vasilie-vod[, pomenind½ c[ s[ laud[ Vasilie-vod[ c[ are ispr[vi de la veziriul, s[ hie domn½ =i ]n |ara Munteneasc[, =i ]n |ara Moldovei. Atunci au avut vréme silihtariul asupra veziriului, c[ind½ \[r`le, cum s[ stric[ ele ]nde sine =i s[ prad[. De care jalob[ foc½ s-au f[cut½ ]mp[ratul, soltan Murat pre veziriul, ]n\eleg`nd½ c[ de la veziriul s[ coboar[ acéle amestec[turi. Ce, dent[i au trimis pre omul cu toate acéle scrisori, s[ vadz[ =i veziriul. Ce, au dzis silihtariul c[tr[ ]mp[ratul c[ omul ]ndat[ va pieri de veziriul. Deci, i-au dat has[chii =i i-au ]nv[\at singur ]mp[ratul: “Pre acest½ om½ iar[ s[-l aduce\i la mine”. +i a=ea au fost½: l-au dus has[chi la veziriul =i dac[ au ]n\eles veziriul, au v[dzut½ c[ este r[u de d`nsul. Au vrut s[ opreasc[ pre om, ce has[chii i-au spus porunca care au de la singur ]mp[ratul, s[-l duc[ pre omul iar[ la ]mp[ratul. Zac. 41. Scoses[ veziriul daruri hasechiilor, s[ las[ pre omul la d`nsul, ce nu s-au cutedzat hasechii de silihtariul a face peste porunc[. Iar[ s[ nu hie fost½ omul de fa\e, putea s[ tocmeasc[ veziriul lucrurile sale, dzic`nd½ c[ au fost½ un marghiol de cei de |arigrad =i au spus menciuni, c[ de aieste s[ fac multe la turci sau s-ar hi uitat½ la ]mp[r[\ie, care de lucrurile a toat[ lumea g`ndind½, céle mai m[nunte le tréce cu

Letopise\ul |[rii Moldovei

123

g`ndul. Ce, p[ziia acest½ lucru silihtariul, s[ nu scape vréme ca acéia asupra veziriului. +i ]nnoind½ sc`rba ]mp[r[\iei silihtariul, au chemat, pre veziriul ]mp[ratul =i dup[ mustrare c[ stric[ \[r`le f[r[ =tirea lui, l-au omor`t. +i a=ea au ie=it veziriului aceluia zarvele ]ntre domni. Acestè am ]n\[les de la boieri b[tr`ni de sfat½ pre acéle vrémi. Zac. 42. Curund½ dup[ aceste svade cu Matei-vod[, s[ potoale Vasilievod[ sunate zarvele, pre fecioru-s[u, pre Ion-vod[, l-au tremis la |arigrad, unde-=i s-au s[v`r=it =i via\a nu pesti\i ani. +i s-au s[v`r=it ]ntr-ace=ti ai dzilele =i doamna dent`i a lui Vasilie-vod[, fata lui Bucioc. +i dup[ moartea doamnei, au trimis Vasilie-vod[ pre Catargiul ]n |ara Cerchijasc[ =i de acolea i-au adus doamn[, fata unui m`rzac de ai lor, cu care au tr[it apoi p[n[ la s[v`r=itul s[u. Zac. 43. }n anul 7143, au luat sultan Murat Vavilonul cu mare v[rs[re de singe de la per=i, dup[ patru luni den ce dzi ]ncepuse a bate ora=ul. Spune istoriia s[ hie fost½ 30.000 de o=teni ]n Vavilon. Ce, aceie g[tire f[cus[ =i sultan Murat asupra per=ilor, c`t singur Vavilonul. Iar[ tot Misiriul1 =i pa=ii ce sint½ peste arapi i-au pornit despre Marea Ro=ie, de au lovit½ =i dintr-acolea |ara Persului =i le-au luat turcii =i dentr-alt[ parte o scal[ foarte mare. +i a=ea ]ndoit½ Persul, n-au putut da nici un agiutor Vavilonului. Zac. 44. Sultan Murat ]ntr-acolea z[b[vindu-se cu o=tile, iar[ aicea, ]n céste p[r\i, sta fericite vacuri =i lini=te =i pace ]ntemeiat[ den toate p[r\ile, fiind½ ]n pace amu Vasilie-vod[ =i cu megiia=ii. +i ]ntr-ace=ti ani au zidit Vasilie-vod[ =i l[udate m[n[stiri, =i aicè ]n ora=ul Ie=ilor, ]nt`i supt numele a trei sfin\i ]nv[\[tori a besericii, ce s[ dzice Trieh Svetitelei, mai pe urm[ m[n[stirea, a doa m[n[stire, a Gol[i, cu f[ptur[, cum s[ vede, peste toate m[n[stirile aici ]n \ar[ mai iscusit[. Gol[e ]i dzic pre numele unui boiéri½, anume Gol[i, carele ]ntr-acela loc au avut½ f[cut[ o besericuce de piatr[. +i ]n ce=ti ai au adus Vasilie-vod[

1

Numele turcesc al Egiptului.

124

Miron Costin

=i moa=tiile a sfintei prepodobnei Paraschevei, ]n anul 7148, c[riia svinte via\a =i de pe ce locuri au fost½, s[ cité=te via\a ei petrecut[ cu mare dumnedz[ire ]n Minei, ]n luna lui octovrie, ]n 14 dzile. Zac. 45. Acest½ domn½ au f[cut ca de iznoav[ =i cur\ile céle domne=ti ]n Ia=i, casele céle cu cinii, gr[dini, grajdiuri de piatr[, tot de d`nsul sunt½ f[cute. +i multe locuri au a=[dzat, care au st[tut½ multe vrémi st[t[toare. C[ de a fost½ c`ndva vrémi fericite acestor p[r\i de lume, atuncea au fost½. Plin[ |ara Le=asc[, oi dzice, de aur, la care pre acéle vrémi curea Moldova cu boi de nego\, cu cai, cu miiere =i aducea dintracéia \ar[ aur½ =i argint½. Oi putea dzice c[ s[rac½ nu s[ afla pre acéle vrémi, doar[ care nu-si vrea s[ aib[. |ara Le=asc[ la acéia scar[ de fericie s[ suis[, precum =i singuri le=ii dzic =i scrisorile lor, care nici o cr[ie pre acéle vremi nu era deopotriv[; ]n bine =i ]n dezmierd[ciune pre atuncea le=ii, =i a=ea =i \ara noastr[. Zac. 46. Iar[ di pe acéle vrémi s[ cunoa=te p[harul lui Dumnedz[u aproape de schimbare =i curund½ spre alte mai cumplite vrémi. C[ era la mare zburd[ciune \[r`le acéste. +i care \[ri s[ suie prè la mare biv=uguri, zburdeadz[ hirea omeneasc[ peste m[sur[, =i zburd[ciunea na=te p[catul =i pre p[catul urmadz[ m`nia lui Dumnedz[u. A=ea |ara Lé=asc[ era la mare zburd[ciune, a=ea =i aicea \ara =i singur domnul½ Vasilie-vod[, cu sil[ a c`teva case de boieri, lu`ndu-le fétele peste voia p[rin\ilor la \ietorie. Iar[ oamenii de casa lui, nepo\ii lui Vasilie-vod[, ca mai mare sile f[cea, lu`nd½ b[ie\ii oamenilor ]n sil[ la curvie, care toate fapte mai pe urm[ s-au ar[tat cu mare osind[ asupra casei lui Vasilie-vod[. Zac. 47. }n ce=ti ani, dup[ ce au a=[dzat sultan Murat Vavilonul spre }mp[r[\iia Turceasc[, s-au ]ntors½ ]n |arigrad =i s[ g[ta tare asupra le=ilor, s[ r[scumpere ru=inea lui soltan Osman½, de=chidz`n-du-=i calea pen Ardeal, s[ lovasc[ peste mun\i de-a diréptul spre Liov. Ce, i-au t[iat½ atuncea curund putérnica m`na lui Dumnedz[u dzilele. +i dup[ moartea lui sultan Murat, au st[tut ]n locul lui sultan Ibraim, frate-s[u, om½ dat cu toat[ hirea spre zburd[ciuni. +i cu ]mp[r[\iia lui, iar[ au h[l[duit \[r`le acéstea de r[scoale.

Letopise\ul |[rii Moldovei

125

Zac. 48. }ncepuse ]n ce=ti ani Raco\i cel b[tr`n svad[ cu ném\ii, c[ruia era or`nduit[ oaste =i de aicé, de la noi den \ar[ =i den |ara Munteneasc[. Ce, n-au \inut mult½ acéia sfad[, curund½ au venit, la tocmal[ cu ]mp[ratul nem\[sc½. Iar[ pr[das[ c`tva loc cu ai no=tri ]n Ungurimea de Sus. Apostol de Orhei½ au fost½ serdar½ ]ntr-acéia oaste cu Raco\ii. Zac. 49. }n anul 7153 au f[cut½ =i nunta fiic[i sale Vasilievod[, cei mai mari, doamnei Mariei, dup[ cneadzul Ragivil, om de cas[ mare, den cnédzii Litfei. Numai, cu ce inim[ =i sfat½ au f[cut acéia cas[ dup[ om½ de lège calvineasc[, care este scornit[ de un mitropolit de Fiandra1, de supt ascultarea papei de R`m½, peste leg[turile s[boarelor cu multe dumnedz[ire=ti minuni legate. Iar[ calvinul numai pre singure pohtele sale trupe=ti, osebite de sf`nta s[bornic[ besérec[ au scornit½ acéia lege, la care, ca la o lége slobod[, ]n pu\in[ vréme au curs½ toat[ Fiandra =i Englitera. De mirat au r[mas vacurilor aceast[ cas[, cum au putut suferi inima lui Vasilie-vod[ s[ s[ fac[. +i mult[ vréme s-au fr[m`ntat½ acest½ lucru ]n sfat =i c`\va boieri pre atunci ap[ra acest lucru, s[ nu hie, ales Toma vornicul =i Iordachie visternicul, care capete de-abea de au avut c`ndva aceast[ \ar[, sau de va mai avea. Ei dzicé lui Vasilie-vod[ =i pentru legea r[t[cit[ =i un lucru nu f[r[ grije despre }mp[r[\iia Turcului. Iar[ Todera=co logof[tul =i Uréche vornicul sta asupra ace=tii nunte s[ s[ fac[. Zac. 50. Avea Vasilie-vod[ pozvolenie de la turci, ce era acéia voie din bani, nu din inima turcilor. +i a=ea s-au f[cut nunta aicea ]n Ia=i, la care c`\va domni den |ara Le=asc[, singuri cu chipurile sale au fost½, cu cur\ile lor =i P[tra=co Moghila, feciorul lui Simion½-vod[, mitropolitul de Chiev½. Iar[ soli trimi=i era de la Raco\i cneadzul Ardealului, Chimini Ian[= cu daruri =i de la Matei-vod[ domnul muntenésc½, singur +tefan

1 Religia calvin[ nu a fost ]ntemeiat[, cum crede Miron Costin, de un mitropolit din Flandra, ci de Jean Calvin, canonic francez, a=ezat la Geneva (Elve\ia).

126

Miron Costin

mitropolitul |[r`i Muntené=ti =i Radul logof[tul =i Diicul sp[tariul c[ s[ ]mp[case amu domnii ]ntre sine. Zac. 51. N-au lipsit½ nemic[ den toate podoabe, c`te trebuia la veselie ca acéia, cu at`\è domni =i oameni mari den \[ri streine. Mé=teri de bucate, adu=i dintr-alte \[ri, dzic[turi, giocuri =i de \ar[, =i streine. Curtea podobit[ toat[ =i str`n=i boierii =i c[peteniile \[r`i, feciori de boieri, oameni tineri la alaiuri, pe cai turce=ti cu podoabe =i cu pe\iene la =lice. +i a=ea eu petrec[nii tr[g`n`ndu-se veseliia c`teva s[pt[m`ni, au purces cneadzul Ragivil cu doamna sa ]n |ara Le=asc[, cu dzestre foarte bogate. Zac. 52. La anul, simtindu-se Cr[iia Le=asc[ ]n v`rtute, ]ndemnat, de papa de R`m½ =i de vene\iiani, carii avea dodiial[ de la turci la ostrovul Critului, au f[cut sfat cu senatorii craiul Vladislav, numai s[ ]nceap[ sfad[ cu turcii, adec[ cu ]mp[r[\iia lor, de care g[tirea lui =i la ce au ie=it apoi acéla sfat, ceti-vei povestea mai gios la r`ndul s[u. Iar[ soli trimi\ind½ la to\i craii cre=tine=ti craiul le=esc½, aicè la Vasilievod[ pre cneadzul Ragivil au l[sat soliia cu aceast[ treab[, fiind½ viitor Ragivil, la anul dup[ nunt[, la socru-s[u, aicea ]n \ar[. Care soliia au credzut Vasilie-vod[ ]ndat[ =i au priimit s[ fie una cu le=ii, c`t =i birul amu oprise a anului céluia =i pornis[ pre aga birului f[r[ bir, r[spundzindu-i c[ nu s-au putut½ str`nge birul pentru s[r[cia oamenilor. Ce, dac[ au st[tut la voroav[ cu boierii pentru opritul birului =i ]ntr-un r`nd½ =i ]ntr-altul, spun s[ hie dzis Petriceico vornicul de |ar[ de Sus pre carele ]l \inea ei mai prostatec dentr-al\ii ]n sfat½: “Eu a=i dzice s[ nu oprim noi birul, p[n nu om vedea c[ trec le=ii Dun[rea”. +i acéla cuv`nt½ au intrat ]ndat[ ]n g`ndul lui Vasilie-vod[ =i au r[pedzit½ dup[ aga =i l-au oprit la G[la\i, p[n[ au g[tit½ birul =i l-au ]nc[rcat =i l-au pornit½. A=ea feresc½ pre domni =i \[r`le voroava cu svatul de primejdii. C[ pentru acéia au dat Dumnedz[u s[ aib[ ]mp[r[\ii, craii, domnii, c`rmuitorii \[r`lor, s[ aib[ svétnici pre l`ng[ sine, cu carii vorovind½ o treab[, s[ fr[m`nte cu voroava lucrul unul una, altul alta r[spundzind½,

Letopise\ul |[rii Moldovei

127

s[ l[muré=te lucrul care este mai spre ]ndem`n[. Iar[ ce fac domnii singuri den g`ndurile sale sau den =oapte, rar lucru ies[ la folos, c[ ]nc[ ]n lume om½ n-au n[scut½ p[n[ acmu ca acéla, s[ nu-i trebuiasc[ voroava cu svat, c[ de=i g`cé=te c`rmuitorul c`te o treab[, ]nc[ tot s[ nu s[ ]ncreadz[ c-au g`cit½, p[n[ nu s[ ]nt[ré=te p[rerea lui cu voroava =i altor p[reri. Deci, ce ai g`ndit½ c[ este bine, dac[ s[ mai tocmesc½ cu g`ndul t[u, ce ai g`ndit½ c[ este cu cale, ]nc[ a doi sau a trei socoteala, f[r[ gre= pre acéla lucru s[ stai, c[ nu te va ]n=ela. Iar[ ce\i pare numai a singur c[ este bine =i al\ii to\i dzic c[ este ]ntr-alt½ chip, s[ nu crédzi acéia socoteal[, c[ te am[gé=te. Multe lucruri ne par½ c[ sunt½ g`cite, iar[ apoi, dac[ mai la=i vrémea socotelii, afli departe, mai pre urm[, ]ntr-alt½ chip. La mul\i domni mare smentele am v[dzut½ den =oapte sau nesf[tuit, amu ]n vacul nostru. F[r[ sfat½ au f[cut Vasilievod[ lovit½l t[tar`lor la Br[tuleni pe Prut =i apoi prada a toat[ \ara, nespuse de agiuns½ cu c`t[ robie =i plean, dentr-acéia fapt[ au venit asupra \[r`i. +i a=ea =i Duca-vod[ sf[tu-ind½ numai cu unul pentru cartea la hanul =i-au stricat domniia, den care maziliie mare r[sip[ =i greut[\i asupra \[r`i au venit, care era foarte ]n stat bun pre atunce =i gata lucrurile s[ r[dice numai cu o or`nduial[ datoriile \[r`i toate. Iar[ den céia maziliia a domniei dent`i a Duc[i-vod[, s-au prilejit trii ]nnoituri de domnie; una la Belgrad, a Dabijei-vod[, dup[ care, neplinind anul, a murit Da-bijea-vod[, alt[ domnie tot ]ntr-acela=i an½, domniia dent`i a Duc[i-vod[, a treia a lui Iliia=-vod[, cu mare r[ssip[. Deci trei domnii c[te 500—600 de pungi de bani la ]nnoituri, tot ]ntr-un an½, cum au putut hi bine? A=ea cu =oaptele, numai cu unii nu cu sfat, au f[cut½ =i Petreceico-vod[1, de au lep[dat½, f[r[ de nice o nevoie domniia \[r`i =i s-au dus ]n |ara Le=asc[, den care fapt[ s[ st`nge |ara Moldovei ast[dzi. Zac. 53. Cneadzul Ragivil, dup[ z[bava sa peste c`teva s[pt[m`ni ]n Suceav[, la socru-s[u, la Vasilie-vod[, pre doamn[-sa au pornit½ pe 1

Vezi nota 2 de la pag. 58.

128

Miron Costin

la Sneatin spre \ara sa, iar[ el singur au lovit½ pen Ardeal, pe la Raco\ii, cneadzul de Ardeal, tot cu acéle trebi, pentru r[dicarea lor asupra }mp[r[\iei Turcului. Zac. 54. }n\eles-am din boieri b[tr`ni, cum s[ hie vr`ndu Vasilie-vod[ la Suceav[ s[-=i despar\[ fata de domnu-s[u, Ragivil, ce n-au priimit ea, doamna Mariè, fata sa, dzic`nd½ t[t`ne-s[u s[ fie socotit ]nt`i lucrul, nu mai pre urm[. Zac. 55. +i cu vrémile p[n[ aicè istovim o parte de domnie a lui Vasilie-vod[, c[ p[n[ aicè, pre c`t au fost½ fericit[ domniia aceasta, cu at`ta mai cumplite vrémi s-au ]nceput de atuncé, den care au purces den sc[dere ]n sc[dere aceast[ \ar[ p[n[ ast[dzi. CAPUL¼ AL¼ +EPTESPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. De vréme ce scriitorii cei streini pe l`ng[ pove=tile sale nau trecut cu pomenirea =i de lucrurile \[r`i noastre Moldovei =i c`t =tim de lucruri trecute ]n \ar[ noastr[, mai mult½ dintr½ d`n=ii =tim½, cu cale este =i noa[ a poméni de vrémile lor, ales povestea lui Hmil, hatmanului c[z[cescu, de la care vrémi (ahu) s-au ]nceput =i r[ul nostru, ]n care p[n[ ast[dzi ne afl[m cu acest½ p[m`nt½ la cumplite vrémi =i Dumnedz[u =tie de nu =i peste vacul nostru tr[itoare. Zac. 2. Izvorul a tuturor r[ut[\ilor =i pustiit[\ii acestor p[r\i, ]nceputul c[derii =i ]mpu\in[rii Cr[iei Le=e=ti, r[ssipa =i pustiitatea =i c[zacilor, st`ngerea =i \[r`i noastre.1 Zac. 3. Iar[ mainte de ce om ]ncepe a scrie r[dicarea c[zacilor cu Hmil hatmanul lor asupra le=ilor, stap`nilor s[i, a poméni de c[zaci, ce neam sunt½ =i de c`nd sunt½ supt acest½ nume cozac, cu cale c[ va hi

1 Miron Costin, ca mare boier, nu prive=te cu simpatie r[scoala popular[ a cazacilor ]ndreptat[ ]mpotriva polonilor, totu=i, de mai multe ori, are cuvinte de admira\ie pentru vitejia lor.

Letopise\ul |[rii Moldovei

129

am socotit½, audz`nd pre mul\i ]ntreb`nd½ de acest½ nume a lor, de unde =i de c`nd½ ar hi. Deci mul\i au dzis c[ numele lor cozac ar hi de la un½ neam ce este peste apa Volgh[i, anume cassac, ce acéle de=erte pove=ti sint½. Zac. 4. Sunt c[zacii de neamul s[u ru=i, r[m[=i\ele de o=téni a cnédzilor ruse=ti, pre carii cu ]ndelungate vrémi, supuind craii le=e=ti =i c[dz`nd =i Chiovul, scaunul Rusii, pre sama le=ilor½1, ei pe Nipru ]n gios =i pe de céia =i pe de iasta parte, tr[iia supt ascultarea crailor le=e=ti, slobodz] de vecin[tate2, ]n chipul o=tenilor, cu hrana sloboad[ pe Nipru, ori cu v`n[toriia la c`mpi, ori cu p[sc[riia p[n[ la pragurile Niprului, unde are Niprul ]n trei locuri praguri, a=ea den hirea locului f[cute, de cade apa de pe st`nci, ce sunt½ ]n fundul apei, la loc mai gios. Care locuri nici un fél de vas½ a trece nu poate, f[r[ vasele lor =i acéle a lor ]nc[ cu mare grije trec½ =i de multe ori pe uscat½ trag vasele, p[n[ trec½ acéle locuri. +i asé tr[iia p[n[ ]n dzilele lui Avgust½-crai. Zac. 5. Acela crai½ le=[scu v[dz`ndu-i oameni cu via\[ direapt[ de o=teni, i-au tras =i la léfe =i le-au f[cut =i c[petenii cu tocmal[ =i ]n r`ndul s[u s[ fie volnici a s[ buluci =i a s[ o=ti ]mprotiva t[tar`lor, ca o paz[ s[ fie Cr[iei Le=[=ti, c[ dodiia t[tar`i marginile \[r`i lor =i pre atunce. +i de pe sprinteniia lor, fiind½ oameni sprinteni =i s[lbateci, liau dzis cozac½, adec[ capr[ s[lbatec[3, sau c[ umbl`nd½ ei la c`mpi dup[ capre s[lbatece =i ]n luncile Niprului, le-au venit acest½ nume de atuncea, de le-au dzis cozac½, adec[ c[pra=. Care nume =i la le=i, la o sam[ de oaste, ales steagurilor ce sunt½ mai sprintene, le dzic steagurile c[z[ce=ti =i p[n[ ast[dzi. Zac. 6. Apoi +tefan Bator craiul le=[sc½ =i mai mare a=edzare le-au f[cut c[zacilor, d`ndu-le =i hatman s[ aib[, cu steag, cu doabe, cu tr`mbi\[ =i dup[ voia lor s[-=i aleag[ hatmani. +i le-au pozvolit =i i-au ]nt[rit s[ 1 Miron Costin =tie c[ odinioar[ a existat un stat rusesc al Kievului (p`n[ ]n secolul al XIII-lea). Pe vremea lui, Ucraina de dincoace de Nipru se afla ]n st[p`nirea Poloniei. 2 Adic[: erau oameni liberi, nu vecini (=erbi). 3 Koza (]n limba polon[) — capr[.

9

Viia\a lumii

130

Miron Costin

fac[ =i vase de Marea Neagr[ =i s[ fac[ c[zaci r[iestrovi, adic[ de catastiv, p[n[ 40.000 de oameni =i loc s[ aib[ scaunul s[u, un ostrov la Nipru, ]n care este o m[n[stire mare, cu c`teva alte mai m[nunte beserici, anume Tr[ht[mirov. +i aceasta este ]ncep[tura o=tilor lor, dup[ ce c[dzuse cnedziile ruse=ti, de o sut[ =i 50 de ai ]ncoace. Zac. 7. De pre acéle vrémi, mult[ nevoie f[cea c[zacii Cr`mului =i |[r`lor Turce=ti, p[n[ =i Anadolul nu h[l[duiia. Sinopul, Trapezonul, cet[\i mare le-au luat ]n c`teva r`nduri =i alte ora=e mai mici =i dencolo de Marea Neagr[ =i dencoace, Varna, Mis[vriia, Ahilo, p[n[ la Aitos =i la Pravadiia pururea pr[da. +i au lovit =i p[n[ aproape de |arigrad, la Eni-Chioi, pre Boaz½, pre scursura céia, cu care s[ scur[ Marea Neagr[ ]n Marea Alb[, supt cetatea |arigradului. +i a=ea dodiind }mp[r[\iei Turce=ti, veniia de la turci ponosl½ pentru pr[dzi ce f[cea c[zacii ]n p[r\ile lor. Acéle socotind½ de la o vréme le=ii, pentru s[ nu strice pacea cu }mp[r[\iia Turcului, f[cè c[zacilor mare str`nsoare, oprindu-i de pre mare, care hran[ o deprinsés[ ei, cu mare dob`nde =i avu\ii ce scotea de acolea. +i cu acéle avu\ii zidiia beserici de piatr[, m[n[stiri, c`t o m[n[stire la Chiev, c[riia dzic½ Arhanghel½, sta =i p[n[ ast[dzi cu o bolt[, cea den mijloc, foarte mare =i toat[ bolta acoperit[ cu sc`nduri de aram[ galb[n[ =i poleite sc`ndurile cu aur. +i pentru s[-i opreasc[ detot, s[ nu umble pre mare, au f[cut le=ii o cetate, anume Codacul, la pragul cel dent`i½ a Niprului, =i \inea acolea c`te 2.000 de nem\i, pedestrime cu pu=ci, pentru opreala lor, care era foarte cu mare sil[ c[zacilor, ca unor oameni carii alt[ hran[ nu =tiè, f[r[ o=tenia. +i den céia opreal[ s-au r[dicat ]n c`teva r`nduri ]mprotiva leé=ilor, cu Nalivaico hatmanul, apoi cu Sulima, mai pre urm[ cu C[zima, hatmanii lor, ce tot ]i r[zsipea hatmanii le=[=ti. P[n[ v[dz`nd½ neticneal[ cu d`n=ii, le r[dicase =i h[tm[niile, s[ nu hie =i le trimite c`te doi domni comisari mai mari =i acéia comisari le f[cea giude\[ =i-i c`rmuia. +i cu vrémea =i alte volnicii le-au stricat toate, c`t nu era c[zacul cu nemic[ volnic.

Letopise\ul |[rii Moldovei

131

Zac. 8. A=ea s-au tras asuprelele lor p[n[ la Vladislav½-crai, ]n anul... Acela Vladislav, craiul le=esc½, precum s-au pomenit =i mai sus ]n capul al½ 16, v[dz`ndu-se cr[iia ]n v`rtute, dup[ at`tè izb`nde =i asupra Moscului, cumu-=i era a=ea c[ mai fericit[ Cr[iia Le=asc[ =i ]n t[rie =i ]n tot binile =i biv=uguri nici la un½ crai½ n-au fost½, cum au fost½ pe atunce. Pentru acéia bine dzice un dasc[l: “Si qui sunt in superiore valetudinis grad½, dum in codem permanere non possunt, cadunt in deterius”, adec[ “Céia ce sunt½ ]n scara v`rtu\ii acea mai de sus, neput`nd½ a sta tot ]ntr-acéle stepene, cad foarte la mare sl[biciune”. A=ea toate ]mp[r[\iile, c`nd½ prea s[ suie la mare t[rie, neav`nd½ loc s[ s[ mai sus suie, cad =i purced ]nd[r[pt½, cum védem =i Cr[iia Le=asc[. Zac. 9. Av`nd½ acéla crai Vladislav =i praxis, adec[ =tiin\[, ce suntu turcii, cu r[zboiul de la Hotin cu sultan Osmanu, la care r[zboi½ fusése singur el cu sine, trimis de tat[-s[u, Jigmont½, craiul le=[sc½, ]ndemnat½ de papa de R`m½ =i de vene\iieni, cu mare f[g[duin\[ =i cu bani gata de la papa, de an½ ]n an½, pre 12.000 de oaste leafa de la sine =i vene\iienii av`nd½ cu turcii ]ncepute r[zboaie la Critu, au pus g`ndul craiul le=[sc½ numai s[ ]nceap[ sfada cu turcii. Pentru care treab[ =i singur ]mp[ratul nem\[sc½ au m[rs½, de s-au adunat½ la Vratislav, ]n \ara Silezii, care \ar[ ]mp[ratului nem\[sc½ s[ hot[r[=te cu le=ii, =i acolea, dup[ a=edzat[ voroava cu ]mp[ratul, i-a or`nduit Neam\ul 12.000 de oaste nem\asc[, f[c`nd½ =tire =i papa, =i ]mp[ratul pe la to\i crai cre=tine=ti, cum este craiul le=[sc½ ales s[ hie la toat[ cre=tin[tatea gheneral, adec[ purt[toriu de oaste ]mprotiva Turcului. Zac. 10. Deci ]nt`i Hi=panul o sum[ de bani i-au or`nduit la cr[iia lui de la Neapoli1, c[ s[ rudiia Vladislav cu ]mp[ratul nem\[sc½ =i cu craiul Hi=panii, fiind½ feciori dentr-o nepoat[ ]mp[ratului nem\[sc½. +fedul iar[= f[g[duise 6.000 de oaste =i ]mp[ratul moschicesc½ 20.000.

1

Regatul de Neapoli era reunit pe atunci cu Spania.

132

Miron Costin

Acéle toate v[dz`nd gata Vladislav, au trimis =i la c[zaci =i au chemat la sine pre un½ c[zac½ b[tr`n, anume Baraba=, =i pre Hmil, care era pre atuncé diiac o=tiilor, cum dzic½ ei, pisar. Dac[ au venit Baraba= =i cu Hmil la craiul, cu d`n=ii au t[inuit½ cu multe voroave craiul, pentru g[tirea lor, pentru Marea Neagr[, pentru locuri pe l`ng[ mare. +i au a=edzat cu acei am`ndoi =i dintr-acole toat[ g[tirea, d`nd½ cu uric½ lui Baraba= h[tm[niia pre c[zaci, cu steag pre obicei b[tr`n =i lui Hmil pisariia de oaste, d`ndu-le =i c`t[va sam[ de bani gata, s[ fac[ vase =i ce ari trebui de acéia cale. +i a=ea g[tind½ toate craiul, ]n=[lat de domni, carii to\i ]i f[g[duia c[ or priimi acela sfat½ =i oastea nem\asc[ amu sosis[ p[n spre Liov, iar[ ascuns½ giudé\ul lui Dumnedz[u toate g`ndurile omene=ti le str[mut[, lipsiia numai s[imul, pre obiceaiul cr[iei, s[ fie cu sfatul tuturora =i pentru cheltuiele =i pentru ]nc[lecatul le=ilor. Deci, la s[im½ au st[tut le=ii ]mprotiva craiului, ]ntreb`nd½ pre crai ce pricini ari avea ]ncep[turii de sfad[ cu turcii, aduc`ndu-i amente primejdiia str[mo=ului s[u la Varna1 b[nuind½ pre crai c[ li-au b[gat½ o=ti streine ]n \ar[, f[r[ =tirea lor =i cum acéle \[ri streine numai deodat[ or da agiutor, apoi ari c[dè sfada numai pre d`n=ii. +i s[ prilejise de murise =i hatmanul lor cel vestit, Cone\polschii. +i a=è ]mpiedecat craiul, cu lucru gata, s-au poftit la le=i s[-i pozvoleasc[, cu cheltuiala lui, cu oaste strein[, s[ marg[ asupra turcilor. Au strigat cu to\ii, ]n gura mare, c[ c`t va trece hotarul, or r[dica alt½ crai. Deci, numai ce i-au c[utat a s[ surupa toate nevoin\ele a craiului =i a merge ]n v`nt½. Zac. 11. S-au tras cuv`ntul ]n |ara Le=asc[ p[n ast[dzi, cum½ craiul, dac[ au v[dzut½ c[-i stau ]mprotiva le=ii la acel g`nd½ a lui, ]n pizma lor au ]ndemnat½ pre c[zaci s[ se r[dice asupra le=ilor, cum =-ari putea a-=i cerca lucrul. De fa\[ am fost½ la Bar, umblam la =coal[, la carte, c`nd½ au trecut pe la Bar can\elieriul cel mare, anume Osolinschii, om foarte de la inima craiului =i mare cap, ]ntorc`ndu-se de la Chiev½,

1

Aluzie la lupta de la Varna din 1444, ]mpotriva turcilor, ]n care a pierit Vladislav, rege al Poloniei =i Ungariei.

Letopise\ul |[rii Moldovei

133

unde s-au f[cut a merge la moa=tile sfin\ilor ce sunt½ la Chiev½ pentru boala lui la picioare. +i de la Chiev au umblat pe la c`teva ora=e c[z[ce=ti =i la ]ntors½ au venit pe la Bar, unde era scaunul h[tm[nii. Era hatman mare, pre urma lui Cone\polschii, Nicolai Poto\chii. Au =edzut vro trei dzile acolo la osp[\½, la hatmanul, can\eleariul =i s[ mira oamenii ce era mai c[petenii, cum nu \in minte s[ vie un½ can\elar, s[ umble pen Ucrain[. De ieste a=ea, c-au umblat cu acéia treab[, nu =tiu, iar[ la ce am fost½ de fa\[, scriu. Zac. 12. C[zacii, m[car[ c[ alte o=ti streine, dup[ ce s-au r[sipit½ lucrul =i g[tirea craiului, cine=i ]n \[r`le sale s[ ]ntorser[, iar[ ei tot p[ziia treaba lor =i lucra la vase b[rb[té=te cu banii craiului =i s[ g[tiia pre mare. P[n[ oblicind½ hatmanul Poto\chii c[ tot s[ g[tesc½ c[zacii, =i supt m`n[ hatmanilor sunt½ toate p[r\ile acéle, au scris la Baraba=½, s[ p[r[sasc[ acest½ lucru, s[-=i aduc[ amente patimile lui Pavliuc½ =i lui Sulima. Deci Baraba=u,ca un om½ b[tr`n½, v[dz`nd½ cartea hatmanului, au l[sat lucrul mai ]n slab½, socotind½ cea de apoi. Iar[ Hmil tot ]ndemna b[rb[té=te =i pre Baraba=½, =i pe al\i polcovnici, p[n[ au trimis hatmanii le=e=ti Poto\chii =i Calinovschii, de le-au ars½ toate vasele, multe amu g[tite de ap[. +i au ]nceput½ a veni de la starostii cei le=[=ti de la margine p`r[ la hatmani pre Hmil pisariul. Zac. 13. Avea Hmil danie de la crai, l`ng[ Ceahrin, un½ loc½ de odaie. Acolea f[c`ndu-=i =i besérec[ l`ng[ odaie =i ad[ug`ndu-s[ oameni den dzi ]n dzi, s-au f[cut slobodziie, anume Subotov, loc de o mil[ de la Ceahrin, ]n c`mpi, pe apa Tiasm[nului. +i starostiia Ceahrinului fiind½ pre sama lui Cone\polschii Horunjii, feciorului lui Cone\polschii hatmanul, ispravnicul lui, anume Ceaplinschii, totdeauna p`r`ia pre Hmil pisariul la st[p`nu-s[u pentru slobo-dzia acéia Subotov, dzic`nd½: “Pentru ce s[ \ie un mujicu t`rguri?” +i a=ea prilejindu-s[ lui Horunjii, st[p`nul Ceahrinului, a tréce cu o=ti asupra Orului, unde mult½ plean au luat½ de la t[tari =i au pr[dat½ atunce ce era pe l`ng[ Ori pre nohai, =i la ]ntorsul s[u, au venit la starostiia sa ]n Ceahrin. +i acolea =edz`nd½

134

Miron Costin

peste c`teva dzile, pre gura ispravnicului s[u, lui Ceaplinschii, au ]nchis pre Hmil =i i-au luat =i t`rgu=orul lui, carile mai sus pomenim, Subotov, =i l-au dat pre sama lui Ceaplinschii. +i de nu l-ar hi scos un leah den slugile lui Cone\polschii, o slug[ b[tr`n[, anume Za\vilinovschii, amu ]l puser[ ]n proa=c[, s[-l omoar[. Ce, h[l[duind½ Hmil½, pentru rug[mentea lui Za\vilinovshii, de moarte, dac[ au purces Horunjii, feciorul lui Cone\polschii hatmanul, de Ceahrin ]n sus, n-au r[bdat½ Hmil, ce au dzis: “Luatu-mi-au Ceaplinschii Subotovul =i tot ce am avut, iar[ sabia den m`n[ nu mi-au luat”. +i peste pu\ine dzile au l[sat Ceahrinul =i s-au dus peste Nipru, ]n olatul Periiaslavului. Acolo oblicindu-l hatmanii le=e=ti, au scris la polcovnicul de Periiaslav, s[-l prindz[. Ce, fiindu-i polcovnicul de Periiaslav priietin, i-au dat cale. +i a=ea neav`nd½ loc nici peste Nipru, au sc[pat la c[zacii de la praguri =i de acolea, f[r[ nice o z[bav[, s-au dus ]n Cr`m½, la...1 hanul Cr`mului =i, la adunarea sa, i-au dzis hanului acéste cuventé: Zac. 14. “Cr[iia Le=asc[ c`t =i ce slujbe are despre noi, nime ca Cr`mul nu este martor. Cu noi le=ii =-au l[\it cr[iia, cu noi nu bag[ ]n sam[ nice o ]mp[r[\iie, ]n nedejdea noastr[ mai mult½ s[ r[dic[ asupra }mp[r[\iei Turce=ti =i Cr`mul s[-l ia de la turci c[tr[ cr[iia lor amu este gata. Iar ce bine au c[zacii =i ce volnicii de la d`n=ii? Robii ]n Cr`m au mai bun[ via\[! Ce-\i adu aminte, luminate hane, slujba noastr[, care o am f[cut mo=ului t[u, lui +aan Ghieri-sultan2. Nu lep[da de la tine mare izb`nde =i vestite ]n toat[ lumea, nu te l[sa de mare avu\ie =i dob`nde, care ]n pu\in[ vréme pren noi \-or veni la m`n[. Nu l[sa s[ s[ mai ]nt[reasc[ nepriietinul t[u =i c[lc[toriul de volniciile noastre, Leahul. Au nu vede\i c[ v-au ]nceput a v[ c[lca =i pre voi le=ii? C`mpii, c`t \in ]ntre Nipru =i ]ntre Nistru, ei st[p`nesc½ cu cetele lor. Bugeacul,

1 2

Loc alb ]n textul lui Miron Costin. Han al t[tarilor era atunci Islam Ghirei. Un han cu acest nume n-a existat. (Poate Salamet Ghirei, 1608—1610).

Letopise\ul |[rii Moldovei

135

cu oamenii s[i, ]n toate dzile ]l prad[. Cone\polschii Horonjii v-au pr[dat p[n[ ]n Or, ]n ceste dzile. Acéste toate ]ncep[turi sunt½. Iat[ c[r\ile craiului! Citi\i-le, ce ne scriu, s[ lovim Cr`mul, s[ cuprindem marea. Iar[ de te vei ]ndoi, hane, =i n-oi avea la tine credin\[, feciorul mieu la curtea ta z[log oi pune”. Zac. 15. Mult½ au st[tut hanul ]ndoit dup[ acéste cuvinte a lui Hmil½ =i c[uta la ce ari ie=i soliie ca acéia. La Hmil era c[r\ile cr[ie=ti, céle ce didés[ c[zacilor pre Baraba= =i pre d`nsul la Var=eav, supt vrémea g[tirei asupra turcilor, precum s-au scris mai sus =i le furase de la Baraba= Hmil. Iar[ tot, nu priimiia hanul, ce Togai-bei½, care era pre atuncea bei½ la Or, au luat asupra sa lucrul, dzic`nd½ hanului: “Dzi c[ f[r[ =tirea ta au fugit ni=te nohai”. +i a=a a=edz`nd½ cu hanul Hmil toate leg[turile, au purces depreun[ cu Togai-bei, deodat[ cu oaste ca 7.000 de t[tari, ]ns[ tot ]ntr-ales o=teni. Zac. 16. Poto\chii hatmanul le=ésc½ ]n\eleg`nd½ de sc[parea lui Hmil la praguri =i de turbur[ri care au ]nceput a face ]ntre c[zaci, p[n[ nu sari ]ngloti c[zacii, s[ s[ l[\asc[ ]n amestec[turi, au purces din Bar½ spre Cercaz pre Nipru =i cu al doilea hatman Calinovschii, dzic`nd½ acest½ cuv`nt½: “+érpele, p[n[ nu ridic[ capul din iarb[, s[-l love=ti”. Ce acéia iarn[ l-au apucat acolea, c`t n-au putut trage o=tile nici ]ntro parte, ce i-au c[utat½ a ierna pre Nipru, pren olatele Cercazului =i a Caniovului p[n[ ]n prim[var[. +i c`t s-au dezv[rat½, ]ndat[ den 8.000 de oaste ce avea hatmanii le=[=ti, ]ntr-ales au or`nduit 3.000, cu feciorius[u, +tefan Poto\chii, pe uscat½ =i 1.000 de ném\i =i 3.000 de c[zaci de pen ora=ele Niprului cu Baraba=, pre apa Niprului ]n vase asupra pragurilor, s[-i str`ng[ pre c[zaci de la praguri, s[ dea pre Hmil, care amu era bulucit cu 8.000 de c[zaci de pen ostroave =i 7.000 de t[tari cu Togai-bei. Zac. 17. V[dz`nd½ Hmil cu Togai-bei c[ vine +tefan Poto\chii ]n pu\in[ oaste asupra lor, au sf[tuit ]nt`i pre acei de pe uscat s[-i loveasc[ =i a=ea au f[cut. La un½ loc ce s[ chiam[ Jolta Voda au dat r[zboi½ lé=ilor, carii fiind½ ]n num[r cu mult½ mai pu\ini =i ]n locuri dep[rtate,

136

Miron Costin

]n c`mpi, de la temeiul s[u =i t[tar`i cu c[l[riia, iar[ c[zacii cu pedestriia den siné\e ]mpresur`ndu-i, au sl[bit ]n loc lé=ii =i s[ s[ apere de n[vala lor, s-au pedestrit toat[ oastea. Iar[ pu\in loc au \inut, de mul\imea care era cu cinci p[r\i mai mul\i dec`t d`n=ii. Toat[ acéia oaste le=asc[ =i singur +tefan Poto\chii, Sapiha, Balaban, ce era capete, s-au topit½ acolea pre c`mpi. +tefan Poto\chii, r[nit½, au murit ]n r[zboi½, Sapiha =i Balaban au c[dzut½ la robia t[tar`lor. Zac. 18. Hatmanii le=[=ti, auzind½ de nevoia celor 3.000 de oaste ale sale, ales Poto\chii av`nd½ de fecior grije, au purces½ ]ntr-agiutor cu céle 5.000 de oameni ce le mai r[m[ses[. Ce a doua dzi dup[ ce au ie=it la c`mpi, i-au t`mpinat veste de oameni den r[zboi½ sc[pa\i de r[ssipa o=tii sale =i de pierirea ]n r[zboi lui +tefan Poto\chii. +i ]n\eleg`nd½ =i de putérea lui Hmil, la carele curea de pe la toate ostroavele c[zacii, ca la Mesiia jidovii =i s[ ad[ogea =i t[tar`i, au sf[tuit s[ s[ ]ntoarc[ ]napoi. Ce Hmil =tiind½ =i de puterea hatmanilor slab[ =i ]ndr[zne\½ dup[ izb`nda dent`i½, ]n loc au purces ]n urma o=tii le=[=ti =i la un½ ora=½, anume Corsun, agiung`nd½ =i pre hatmani, au s[rit toate ora=ele c[z[cé=ti, unii ad[og`ndu-se la Hmil, al\ii \iind½ trec[torile =i s[p`nd½ drumurile pe la str`mtori, au venit =i acéia oaste a hatmanilor la primejdiie, den care pu\ini le=i au sc[pat½. Hatmanii am`ndoi au c[dzut la robiie, Sinavschii =i alte toate capete1. Gloata, c`t[ n-au c[dzut pre m`na t[tarilor, au pierit de \[r[nime. Zac. 19. Iar[ oastea ce era trimas[ pre apa Niprului, dac[ au ]n\eles de pierirea o=tii de pe uscat cu +tefan Poto\chii, s-au burzuluit½ pe biietul Baraba=, capul lor, vr`nd½ s[ \ie credin\a sa, c[ era c[zac½ b[tr`n =i vestit Baraba=½. +i de mirat, =i ném\ii cu c[zacii au viclenit½, ]ns[ era ném\ii acéia numai cu nume de ném\i, iar[ to\i den c[zaci era f[cu\i. Au legat o piatr[ la grumadzii lui Baraba= =i l-au aruncat ]n

1

De fapt, rezultatul acestor lupte a dus la eliberarea Ucrainei de sub st[p`nirea Poloniei.

Letopise\ul |[rii Moldovei

137

Nipru =i c`te capete mai era nem\e=ti cu d`nsul. +i dup[ acéia fapt[, sau dus to\i =i s-au ]nchinat la Hmil. Zac. 20. S[ scrie de acmu lé=ii ce pojar au purces dentr-aceast[ sc`ntéie ]n multe p[r\i de lume, ce v[rsare de singe, ce pustiitate \[r`lor, ce surupare =i sl[biciune puterii Cr[iei Le=e=ti, ce r[sip[ a mare =i nedob`ndite cet[\i, ce robii =i plean de cre=tini ]n m`nule p[g`ne=ti. Noi s[ ne ]ntoarcem la ale noastre. +i de a= avea la cineva pentru acesta lucru vreo hul[, c[ létopise\ul acesta mai mult½ de lucruri streine pomené=te, dec`t de loc de \ar[, f[cut-am acest½ curs½, pentru s[ s[ dezlége mai bine lucrurile \[r`i, care la ce vréme s-au prilejit. +i acéia s[ s[ =tie c[ aceast[ \ar[ fiind½ mai mic[, nice un lucru s`ngur[ den sine, f[r[ adunare =i amestec cu alte \[ri, n-au f[cut. Zac. 21. S-au cutremurat½ toate \[r`le acéstea prinpregiur de n[prasnica turburarea Cr[iei Le=e=ti. }ns[ \ara cu n[rocul, cu c`rma =i v`lfa vestitei domniei lui Vasilie-vod[, c`\va ani =i dup[ ce s[ r[dicase Hmil, au st[tut½ necl[tit[ de nimea, p[n[ la anul... }ntr-acest½ an ]ncep[tori½ spre mare sc[dere \[r`i, ]ntorc`ndu-s[ t[tar`i den |ara Le=asc[ cu plean, bugegenii =i o sam[ de cr`meni au lovit, la ]ntorsul s[u pren \ar[ =i ca o oaste ce trecea, nu poate hi s[ nu =i strice ceva. Au venit pruténii =i de pe alte v[i pe l`ng[ Prut cu jalob[ la Vasilie-vod[, jeluind½ c[-i prad[ t[tar`i =i le stric[ p`inile. +i ]ntr-una de dzile, prilejindu-se Vasilie-vod[ vesel la mas[ =i viind½ jalob[ iar[ pre t[tari c[ stric[ \ara, cum au fost½ la mas[ vésel, au chemat ]ndat[ c[pitanii, d`ndu-le porunc[ s[ purcead[ ]ntr-acea dat[ cu to\i slujitorii =i din slugi boiere=ti =i din t`rg½1, cine=i ari vrea ]n dob`nd[, s[ lovasc[ pre t[tari. Au f[cut½ ]ndat[ porunca c[pitanii =i neamul den hirea sa a muldovenilor lacomi la dob`nd[, care cum½ au putut =i den ora= a dob`ndi cal, fiind½ ora=ul plin de toat[ sama de oameni pre atunce =i den slugi boiere=ti mul\ime =i au m[rs½ depreun[ cu slujitorii, de au

1

Oastea era format[, deci, din cetele boiere=ti, oastea feudal[, precum =i din mili\iile or[=ene=ti.

138

Miron Costin

lovit pre t[tari f[r[ véste, neg`ndindu t[tar`i de una ca acéia. Zac. 22. Era desc[lecat[ orda cu temeiul la un sat½ anume Br[tulenii la R[zina, ]nc[rca\i t[tar`i de robi =i de plean den |ara Le=asc[. Nefiind½ gata, au intrat½ ai no=tri ]ndat[ ]ntr-]n=ii cu s[biile. Pierit-au mul\i t[tari =i le-au luat ai no=tri =i pleanul =i robii, carii numai cu fuga au putut a h[l[dui dentr-acela feredeu spre Bugeag, ce =i pe cale, ]n multe locuri, le-au \inut½ calea ai no=tri pe la L[pu=na. Zac. 23. Mult½ au st[tut boierii, carii s[ prilejise la acéia mas[, mai v`rtos Catargiul, s[ nu se fac[ graba acel lucru =i din socoteala de la mas[. Iar[ ce este s[ nu treac[, cu anevoie s[ mut[ cu sfatul. T[tar`i, dac[ au sc[pat½ la Bugeag, ]ndat[ pren c[teva capete au f[cut =tire la hanul cu mare jalob[, cum i-au lovit½ moldovenii f[r[ veste, trec`nd½ ei spre locurile lor, f[r[ nice o stric[ciune \[r`i =i le-au luat at`ta plean =i at`\ea robi. S-au umplut ]ndat[ =i hanul, =i toate capetele a Cr`mului de vr[jm[=iie, fiind½ =i sime\i pre acéle vrémi, din izb`ndile asupra lé=ilor. }ndat[ au trimis =tire la ]mp[r[\iie pre Vasilie-vod[ =i pre toat[ \ara cu p`r[ c[ este hain[. +i turcilor½ la mare socoteal[, =i prepus era domniile cestor \[ri, a=ea de tare =i de teméinice; ce ]ndat[ au pozvolit½ hanului, s[ hie volnic½ a pr[da |ara Moldovei pentru fapta acéia. Zac. 24. Vasilie-vod[, dup[ acéia fapt[, s[ p[ziia foarte cu grije =i la ]mp[r[\iie =i la curtea hanului. Ce, de ]mbe cur\ile i-au venit½ ]n=[l[ciune, ales de la Sefer Cazi-aga, veziriul½ hanului. A=ea ]l a=edzase pre Vasilie-vod[ pren c[r\i cu cuvente bl`nde, c`t s[ p[rea c[ nici ]n g`nd½ n-are hanul, nici alte capetele a lor pentru acéia patim[ a t[tar`lor ce petrecus[ aicea ]n \ar[. Iar[ vr[jm[=iia acoperit[ mai mult½ r[u aduce. Zac. 25. }n anul 7158, sf[tuind½ Cr`mul s[ r[scumpere paguba f[cut[ de Vasilie-vod[ ordelor lor½ la Br[tuleni =i s[ curmedze =i sime\iia p[n[ ]n c`t[ era ]n Vasilie-vod[, au pornit½ pre galga-soltan1

Letopise\ul |[rii Moldovei

139

cu o=ti, cu acela glas c[ mérge s[ lovasc[ |ara Moschiceasc[. +i hanul didés[ =tire =i lui Hmil singur, s[ fie gata, s[ purcead[ asupra lui Vasilievod[. +i c`t au sosit soltanul, amu mainte Hmil cu o=tile gata era anume spre p[r\ile Moscului. Au purces ]mbe o=tile cu mare tain[ spre Nistru. Sosind½, ]ndat[ au ]mp[r\it½ oastea, o sam[ de la Soroca, dirépt½ spre p[r\ile Sucevei, alt[ sam[ spre Orhei½ =i L[pu=na, p[n ]n Prut, oastea t[t[rasc[ cu c[zaci amestecat[. Nespus[ prad[ aceasta este \[r`i =i de prada de la Ion-vod[2 cu pu\in mai mic[ (aleg`nd½ de acéste cumplite vrémi de acmu, cu care toate primejdiile acestui p[m`nt½ cov`r=ite sunt½)3. Zac. 26. Nu =tiia nemic[ Vasilie-vod[ =[dz`nd½ la divan, una dup[ alta véste viind½, cum prad[ t[tar`i \ara. Au v[dzut la ce au ie=it½ sfatul de la mas[ =i ]n de=ert½ procitind½ c[r\ile lui Sefer Cazi-aga, ]n nedéjdea c[rora c[r\i s[ l[sas[ Vasilie-vod[. Zac. 27. Dr`mba acéia de o=ti, care era or`nduit[ spre Suceav[, au cuprins½ c`t \ine Soroca =i \inutul Ie=ilor, p[n[ ]n t`rg½, ]n Ia=i, Hotinul, Dorohoiul, H`rl[ul, Cern[u\ii, p[n[ ]n cetatea Sucevei temeiul, iar[ aripile p[n[ ]n munte agiung`nd½. Cetatea Sucevei apucase Gavrila= logof[tul =i c`\va boieri de la \ar[, de s[ ]nchises[ acolo; au dat c[zacilor =i t[tar`lor o sum[ de bani. Iar[ denafar[, la \ar[, au aflat½ \ara toat[ pre acas[, cu dobitoc½, cu herghelii, de care era pre atunci plin[ \ara. Plean, robi au luat f[r[ num[r multe =i case de boieri au robit½. Atunce au luat pre giup`neasa lui Miron Ciogolii stolnicul cu o cucoan[ a lui, care n-au mai ie=it, den robie ]n véci =i au pierit½ =i Murgule\½ +tefan la Cern[u\i, pementean vestit ]ntre curte. Satele, ora=ele, toate ardz`nd½ =i pr[d`nd½, cu acéia vr[jm[=iie era t[tar`i asupra \[r`i. Zac. 28. Iat[ céialalt[ dr`mb[ de o=ti au lovit Orheiul =i L[pu=na =i F[lciul p[n ]n Prut. Atuncea au robit casa Sturdzii jicnicériului, carele 1

Fratele al doilea al hanului t[tarilor. Aluzie la pr[darea Moldovei, dup[ c[derea lui Ioan-vod[ cel Cumplit ]n 1574, povestit[ ]n Letopise\ul lui Gr. Ureche. 3 Miron Costin scrie ]n 1675, ]n timpul r[zboiului turco-polon, care se desf[=ura pe teritoriul Moldovei. 2

140

Miron Costin

apoi au c[dzut =i vistiérnic mare =i multe case ]ntemeiate le-au dus ]n robie. Iar[ codrului Chighéciului la F[lciiu foarte pu\in[ pagub[ au f[cut t[tar`i atuncea, c[ ]ndat[ au n[zuit½ la codri=orul lor, ce au ei acolea, anume Chighéciul, p[dure nu a=ea ]nalt[ ]n copaci, c[ copacii foarte pu\ini sunt½, cum este deas[ =i r`poas[ =i de spini mai mult½ dec`t de alt½ lemn½ crescut[. +i s-au ap[rat chighecenii, de nu le-au putut strica nemic[ t[tar`i. Zac. 29. Galga-soltan singur cu co=urile =i Hmil hatmanul cu tab[ra, de la Soroca dirept½ au tras la |u\ora, unde soltanul cu co=urile t[t[re=ti au desc[lecat, iar[ Hmil½ cu tab[ra c[z[ceasc[ au st[tut pre Vladnic. Zac. 30. Vasilie-vod[ v[dz`ndu-se la grije ca acéia =i spaim[, c[ luas[ t[tar`i p[n supt t`rg½ hergheliile =i a slujitorilor cai le-au apucat½, au pornit½ pre doamna depreun[ cu casele boierilor pen fr`nturile codrilor, pe la C[poté=ti, spre Cetatea Neam\ului. Iar =i singur n-au \inut multe dzile scaunul, ce s-au mutat½ din Ia=i ]n né=te poieni a codrului, ce-i dzic½ codrii C[poté=tilor =i s-au a=[dzat acolea ]n codru cu curtea, l[sind½ pu\inei d[r[bani de ap[rarea cur\ii, carii, dac[ au v[dzut mul\imea de t[tari, den ceas ]n ceas ad[og`ndu-se =i cu c[zaci amesteca\i, au l[sat½ cu noaptea curtea pustie. +i au ars½ atuncea tot ora=ul. Unde =i unde au r[mas c`te o dugheni\[. Curtea cea domneasc[, casele boierilor =i tot ora=ul ]ntr-o mic[ de ceas cenu=e au st[tut½, iar[ m[n[stirile au h[l[duit, c[ n-au vrut c[zacii s[ dodieasc[, den porunca lui Hmil hatmanul, =i t[tar`i n-au putut½, c[ era =i oameni cu siné\e ]nchi=i pren m[n[stiri. Numai la m[n[stirea a Trei Sfetiteli, oamenii ce-au fost½ ]nchi=i acolo au avut primejdie, c[ ardz`nd½ t`rgul, din para focului s-au aprins½ =i m[n[stirea. Deci, au c[utat½ o sam[ de oameni, de ar=i\[ =i de groaza focului a ie=i pre o porti\[ ce este ]n zid, spre h[le=teul½ ora=ului =i acolo au luat pre mul\i oameni ]n robie t[tar`i =i mul\i oameni s-au =i ]necat½ ]n h[l[=teu de groaza robiei. Zac. 31. Au oblicit sultanul =i Hmil hatmanul de fuga lui Vasilie-vod[ =i au trimis soltanul un m`rzac½ la Vasilie-vod[, ]ntreb`ndu-l c[ ce au

Letopise\ul |[rii Moldovei

141

fugit din scaun? (De =ag[ lucru este ]ntrebare ca aceasta pre o vréme ca acéia?) Deci, Vasilie-vod[, d[ruind½ bine pre t[tarul, au trimis de la sine boieri la soltanul, pre Ghica vornicul de |ara de Gios, iar[ la Hmil½ pre Ciogolea sp[tariul cel mare =i au tocmit½ lucrul cu soltanul, cu daruri =i nu cu pu\in[ cheltuial[. +i de atuncea au legat Vasilie-vod[ banii ce s[ dau soltanilor den an½ ]n an½ =i cabani\[ =i c`te... pungi de bani. Iar[ lui Hmil hatmanul mainte ]nc[ de aceasta vréme intrase ]n g`nd½ cuscrie cu Vasilie-vod[ =i pomenind½ =i mainte pren Ciogole=ti cu soliile pentru fata lui Vasi-lie-vod[, Roxanda, numai ce au c[utat½ lui Vasilie-vod[ a a=edza =i logodna fétii sale, Roxandei, dup[ Timu=½, feciorul hatmanului Hmil, =i cu c`teva daruri =i lui. Zac. 32. }n... dzile, au purces =i soltanul =i Hmil de la |u\ora spre locurile sale, iar[ \ara au r[mas pr[dat[ =i pen multe locuri pustie, schimbat[ den fericiia acea dent`i½. Au ie=it½ =i Vasilie-vod[ den codru ]n scaun. S-au prilejit atuncé ]n bejeniile acélè =i moartea lui Todera=co logof[tul. F[cut-au Vasilie-vod[ c`t[va jalob[ la ]mp[r[\iie pre t[tari, pentru stric[ciunea \[r`i, ce nice un folos n-au f[cut. D[r[banii la acéia fug[ a lui Vasilie-vod[ den scaun era gata s[ jecuiasc[ car[le céle domne=ti, ce, dup[ ce s-au a=edzat Vasilie-vod[ ]n scaun, s-au f[cut a le face c[utare ]ncins½ cu sabie =i ném\ii ce avea, den porunc[, gata cu siné\ele pline. }nt`i le-au luat d[r[banilor armele, apoi pre to\i, cu capetele lor depreun[, i-au ]nchis, pre unii pen temni\[, pre al\ii i-au trimis la ocn[ =i cu alte pedépse i-au certat½. +i de atunce \ara au purces½ tot spre r[u, den anu ]n an½, p[n[ ast[dzi. Zac. 33. Nu cu o certare numai ceart[ direapt[ m`niia lui Dumnedz[u, dac[ s[ porné=te spre vreo \ar[, ce dup[ ie=itul t[tar`lor au lovit mare omor½ ]n oameni =i aicé ]n ora= =i pen \ara toat[. Zac. 34. La anul, Hmil hatmanul cu mare mul\ime de o=ti c[z[ce=ti =i singur hanul, p[n[ cu 70.000 de t[tari, str`nse oaste =i de pe la cerchieji =i de la toat[ Dobrogea, au purces asupra craiului le=esc½,

142

Miron Costin

c[rora o=ti craiul le=[sc½ Cazimir le-au ie=it ]nainte la un t`rg=or anume Berestecico, cale de a treia dzi de la Cameni\[ ]n sus, cu 40.000 de oaste le=asc[, ]n care oaste m-am prilejit½ =i eu. Zac. 35. Nu era toate voievodziile sosite, nice Litfa, c[ Litva avea de c[zacii de peste Nipru mare dodeial[. +i au ie=it craiul le=[sc½ cu acela r[zboi½ biruitori½ =i asupra t[tar`lor, =i asupra c[zacilor, c`t au c[utat hanului a lua fuga =i lui Hmil hatmanul a-=i l[sa tab[ra cu toat[ oastea. De care izb`nd[ a lé=ilor, dac[ au ]n\eles Vasilie-vod[ den Ion[=cu\[ p`rc[labul de Hotin½, l-au ]mbr[catu cu hain[ cu soboli, av`nd½ nedéjdea c[ cu acéia izb`nd[ a lé=ilor va h[l[dui de cuscriia lui Hmil. Zac. 36. Iar[ nu s-au t[iat½ cu at`ta r[ut[\iie |[r`i Le=e=ti, c[ apoi, la anul dup[ izb`nda de la Berestecico, a=ea au pierit de r[u oastea le=asc[ de c[zaci =i de t[tari, l[sa\i lé=ii ]n nedéjdea p[cii ce s[ f[cus[ la Bela |ercov, c`t nici hatman, nici un cap, nici un suflet½ oi dzice, de 8.000 de oaste pedeastr[ ce era, n-au h[l[duit. +i den oastea c[l[rea\[, ce era p[n[ la 12.000 de oameni foarte pu\ini de cei de gios, ]nc[ de or hi sc[pat cineva, ]ncungiura\i de toate p[r\ile de t[tari. Iar[ ce era frunte, tot supt sabie au m[rs½, c[ a=ea a=edzase Hmil cu soltanii, cum la cela r[zboi½ un rob s[ nu ia t[tar`i, ce tot supt sabie s[ puie, s[ s[ mai ]mpu\inédze oamenii de oaste den |ara Le=asc[. +i acolo au pierit =i singur hatmanul Calinovschii =i cu feciorul lui, carele ]l avea numai acéla. Zac. 37. +i ]ntr-acesta an½ au c[utat½ a face lui Vasilie-vod[ =i veseliia fiei sale, Roxandei, dup[ Timu=, feciorul lui Hmil hatmanul c[z[cesc½, ]n anul.... Zac. 38. Mare netocmal[ ]n depotriva caselor =i a hirelor! Aceasta parte era o domnie de 18 ai =i ]mp[r[\iei cu biv=ug =i cu cinste s[m[n[toare, iar[ céelalt[ parte de doi ani ie=it[ den \[r[nie. Ru=cile1 cu “lado, lado”2, pen toate unghiurile, ginirile singur fa\a numai de om, iar[ toat[ hirea de hiar[. 1 2

Rusoaicele (femeile care au ]nso\it pe Tumu= la nunt[). “Lado-lado”, refrenul unui c`ntec popular ucrainean.

Letopise\ul |[rii Moldovei

143

Zac. 39. }ns[ c`te trebuia la o nunt[ domneasc[, nemic[ n-au lipsit. +i dup[ c`teva s[pt[m`ni ce au =edzut Timu= aicea ]n Ia=i cu assaulii, polcovnicii =i atamanii s[i =i nepo\ii lui Vasilie-vod[, feciorii lui Gavril hatmanul =i lui Gheorghie hatmanul =i den feciori de boieri de \ar[, Nicolai Buhu= =i Ion Pr[jescul, acolo =i Ceahrin pentru Timi= zelog, au purces cu doamna-=i la Ceahrin½. Iar[ Vasilie-vod[ au r[mas ]ndat[ la prepusuri la turci, pentru ur`t numele c[zacilor la d`n=ii =i la megiia=i ]ndat[ la zarve, ales la Matei-vod[, neprietinul vechi½, care siindu-se de unirea lui Vasilie-vod[ cu c[zacii =i la turci amesteca domniia lui Vasilie-vod[ =i cu Raco\ii ]ndat[ au st[tut ]n sfaturi. C[ am`ndurora era ]nvr[jbit½ Vasilie-vod[ =i am`ndoi s[ siia de acéia unire, ales c`nd½ audziia solii ca acéle Raco\ii de la Vasilie-vod[, cum i-au trimis pre +tefan Gheorghie logof[tul ]ntr-un r`nd½, poruncindu-i s[ =adz[ m`lcom Raco\ii, c[-l va face de va v[rsa ni=ti galbeni t[tar`lor =i la ce va sosi, el va vedè. +i s[ prilejis[ =i solul, unul ca céla care, neav`nd½ cuconi, de atunce=i luas[ g`nd½ spre domniie =i mai multe ad[ogea spre vrajb[ =i ]n locul trébilor st[p`nu-s[u, ]n solii au a=edzatu treaba sa spre domnie =i la Raco\ii, =i la Matei-vod[. Zac. 40. Precum mun\ii cei ]nal\i =i malurile céle ]nalte, c`ndu s[ n[ruiesc½ de vreo parte, pre c`t sunt½ mai ]nal\i, pre at`ta =i dur`t fac½ mai mare, c`nd½ s[ pornesc½ =i copacii cei ]nal\i mai mare sunet½ fac, c`nd½ s[ oboar[, a=ea =i casele céle ]nalte =i ]ntemeiate cu ]ndelungate vrémii, cu mare r[zsip[ purceg½ la c[dére, c`nd½ cad. }ntr-acéla chip =i casa lui Vasilie-vod[, de at`\ea ai ]ntemeiat[, cu mare c[dére =i r[zsip[ =i apoi =i la deplin[ st`ngere au purces de atuncea. Zac. 41. +tefan Gheorghie logof[tul, care era logof[t mare la Vasilievod[, dup[ moartea lui Todera=co logof[tul, =tiind½ Vasllie-vod[ pre tat[-s[u, Dumitra=co logof[tul, la at`té domnii boieri½ vestit½ cu ocine ]ntemeiate, care nici o cas[ aicea ]n \ar[ mo=ii ca acéle, ocine, sate, cur\i n-au avut. Dup[ ce =-au g[tit lucrurile spre domniie, precum s-au pomenit mai sus, la Raco\ii =i la Matei-vod[, au legat½ voroava =i cu o

144

Miron Costin

sam[ de boieri ]n \ar[, cu Ciogolé=tii anume =i cu +tefan s[rdariul, cuprindz`ndu-i cu giur[m`nt½ s[ \ie taina. Au ales cu sfatul lor, numai s[ aduc[ o=ti unguré=ti =i muntené=ti asupra lui Vasilie-vod[. Zac. 42. Sunase am½ den la c`\va la uréchile lui Vasilie-vod[ acéstea =i ]nt`i½ de la un turcu la Foc=eani =i de la munténi ]nc[ au scris, ce nau credzut Vasilie-vod[. Zac. 43. Spun½ istoriile de Piru, ]mp[ratul epiro\ilor, c[ fiind½ ]ntrun r[zboi½ la |ara Italii ]mprotiva r`mlénilor, ]mbl`nd½ Pyru-]mp[ratul ]n fruntea o=tilor sale, tocmindu-=i oastea =i mut`ndu-se =i ]ntr-o arip[ =i ]ntr-alta, unul den copiei lui ce-l p[ziia s-au apropiiat =i i-au dzis: “S[ iei aminte, ]mp[rate, cel r`mlean pre un cal negru. Den to\i al\i o=teni, alta nemic[ nu p[zé=te, numai =-au pus pre ]mp[r[\iia ta ochii, ori ]nc[tro te ]ntorci, elu tot acéia p[zé=te =i cearc[, c`ndu =i c`ndu s[ vie asupr[-\i cu suli\a gata.” Au r[spuns½ Pir½ copilului: “Cu anevoie este hiec[ruia a s[ feri de ce ieste s[ hie”. A=ea s[ poate dzice =i de Vasilie-vod[, domn½ cu paza ]n toate p[r\ile =i pe la toate por\i, nu s-au putut feri, ce-i era s[-i vie asupr[ =i mai ales de primejdiia den cas[ foarte cu anevoie a s[ feri hiec[ruia. Zac. 44. M[car[ c[ intrase la un sfat cu acéla =i Ciogolé=tii, =i +tefan s[rdariul, iar[ =ag[ le p[rea a sf[tui ni=ti lucruri ca acéle, ce =idea uita\i, g`ndind½ c[ nu va na=te nemic[ dentr-acélea sfaturi. Iar[ +tefan Gheorghie logof[tul v[dz`nd½ ce so\ii au dob`nditu la acéla sfat, a=tepta den dzi ]n dzi s[ s[ v[deasc[ sfatul lor despre Ciogolea sp[tariul la be\ie, c[ la c`teva mése, bat½, mai v[diia lucrul. Ce, nime nu lua aminte un lucru care ]n g`nd½ nu ]ncape. Deci, au p[zit singur +tefan Gheorghie logof[tul treaba care o luase =i ]nsemnase dzua o=tilor unguré=ti =i muntené=ti, s[ ias[ ]n \ar[, tocma ]n serb[torile Pa=tilor. Zac. 45. }=i trimisése +tefan Gheorghie logof[tul giup`neasa la \ar[, ]n pilda c[ o trimite pentru trébile casei. Iar[ singur, tocmai ]n dzua c`nd½ c`nt[ besérica canonul sf`ntului Andrei de la Crit½, la 8 ceasuri de noapte, g[tindu-se Vasilie-vod[ de beséric[, ]nc[ nime nu venise den

Letopise\ul |[rii Moldovei

145

boieri la curte, au m`necat s[-=i ia dzua bun[, d`ndu-i =tire de acas[ c[i ieste giup`neasa spre moarte, cu h`rtiie scornit[. +i ]ntreb`nd½ Vasilievod[ pe postelnici cine din boieri este afar[, au spus postelnicii c[ ieste logof[tul cel mare, dvoré=te s[-=i ia dzua bun[, c[ i-au venit véste de boal[ foarte grea giup`nes[i. S[ hie dzis Vasilie-vod[: “Ce om½ f[r[ cale, logof[tul! +tiindu-=i giup`neasa boleac[ =i nu o \ine aicea cu sine.” +i i-au dzis s[ intre, s[-=i ia dzua bun[. Au intrat +tefan Gheorghie logof[tul cu fa\a scornit[ de mare m`hniciune =i =-au luat voie s[ marg[ spre case-=i. Spun s[ hie dzis Vasilie-vod[: “S[ afle lucrul pre voia sa.” Ne=tiutori½ g`ndul omului spre ce mené=te! }ndat[, f[r[ nemic[ z[bav[, ca cela cu grije, =i nu cu hie ce grije, au purces ]ndat[ de olac =i ]ntr-acéia=i dzi au sosit la Bogdana, la satul s[u supt mun\i. +i amu era =i oastea ungureasc[ toat[, cu Chimini Ian`= pe potici =i oastea munteneasc[ la R`bna cu Diicul sp[tariul. Zac. 46. Spun de Vasilie-vod[ c[ den beséric[ l-au lovit g`nduri de purcesul logof[tului, a=ea f[r[ n[déjde. +i a=ea=i de a doa dzi dup[ purcésul lui, au ]nceput a vedére a suna glas de unguri =i de munténi. La care sunet v[dz`ndu-s[ Ciogolé=tii cuprin=i =i l[sa\i de logof[tul, cu care ]=i =tiia voroava, au st[tut la grije ca acéia, c`t pri p[=itul lor =i pre c[ut[tur[, cine le-ar hi luat sama le-ar hi cunoscut ]ndat[ vina. Ce, mir`ndu-se, cum or face, s[ fug[, s[-=i lase casele, carii era cu totul aicea ]n Ia=i, greu =i a doa moarte este =i dzilele lor f`r=ite, poate hi, cum s[ dzice, s-au apucat de alt[ ]ndirept[tur[, scriind½ un r[va= Ciogolea sp[tariul la Vasilie-vod[ ]ntr-acesta chip: Zac. 47. “Milostive doamne. Eu, unul den slujitorii cei streini, m`nc`nd½ p`nea =i sarea m[riei-tale dentr-at`\ea ai, ferindu-m[ de os`nd[, s[ nu-mi vie asupr[, pentru p`inea =i sarea m[riei-tale, ]\i f[cu =tire pentru +tefan logof[tul cel mare, c[-\i este adev[rat hiclean =i s-au agiuns½ cu Raco\ii =i cu domnul muntenesc½ =i sunt½ gata o=tile, =i a lui Raco\ii, =i a lui Matei-vod[, s[ vie asupra m[rii-tale. De care lucru adev[rat, adev[rat s[ credzi m[ria-ta, c[ nu este ]ntr-alt½ chip.”

10

Viia\a lumii

146

Miron Costin

Zac. 48. +i dac[ au scris r[va=ul ]ntr-acesta chip Ciogolea sp[tariul, au chemat la sine spre egumenul de Aron-vod[1 anume Ioasaf½, care era pre acéle vremi pe la to\i boierii duhovnic =i cu ispovedanie giur`nd½ pre egumenul, s[ nu-l v[deasc[ cine este =i ]nt`i s[ arate r[va=ul la Iordachie visternicul, apoi la domnie, l-au legat cu mare giur[m`nt½, a=è s[ fac[. Mir`ndu-se c[lug[rul de un½ lucru ca acéla, au m[rs½ cu r[va=ul la Iordachie visternicul, care, dac[ l-au ]n\eles =i =tiind½ c[ s-au sunat acestea =i dintr-alte p[r\i, ]ndat[ au st[tut la mare voie rea, ca un om½ ]ntreg ce era la toat[ hirea. S-au lep[dat ]ndat[ de r[va= =i au dzis egumenului numai s[ marg[, s[ dea el r[va=ul la domniie. Au m[rs½ c[lug[rul cu acéla r[va= =i l-au dat la Vasilie-vod[ =i ]ndat[ ce l-au ]n\[les, s-au sim\it½ cuprins½ de primejdii =i au st[tut cu mare str`nsoare asupra c[lug[rului, s[ spuie de la cine au ie=it acela r[va=. Au st[tut c[lug[rul dent`i½ foarte tare, priimind½ =i moartea, iar[ a v[di nu poate, c[ era dat cu tain[ de ispovedanie r[va=ul. +i dac[ s-au str`ns½ boierii la sfat =i ar[t`nd½ c[lug[rului =i munca Vasilie-vod[, ca pentru un lucru ca acéla, ce s[ atingea de domnie =i de at`tea case, deci lu`ndu-=i egumenul =i de la vl[dica Varlaam, care era mitropolit pe atuncé, dezlegare, au spus c[lug[rul, anume cine i-au dat r[va=ul. +i ]ndat[ chem`nd½ Vasilie-vod[ pre Ciogolea sp[tariul, i-au spus toate de-am[nuntul =i cum ieste =i +tefan s[rdariul tot ]ntr-acéla sfat. Zac. 49. Cu pu\ine cuvinte i-au mustrat Vasilie-vod[ pre am`ndoi Ciogolé=tii, ce ei am`ndoi s[ apar[ tare, c[ i-au fost½ tot cu cre-din\[ =i n-au priimit acéstea =i de i-ari trimite unul m[car[ dentr½ d`n=ii, s[ aduc[ de grumadzi pre +tefan Gheorghie logof[tul. +i hie dzis Vasilievod[: “}n zedar½ aceast[ slujb[ acum: s[-mi hie spus acéstea, p[n[ era ]n Ia=i logof[tul”. Deci, pre Ciogolé=ti i-au pus la ]nchisoare, iar[ ]n urma logof[tului +tefan au r[pedzit ]nt`i pre Sculi, apoi pre Iacomi, ce

1

M[n[stirea Aron-vod[, l`ng[ Ia=i.

Letopise\ul |[rii Moldovei

147

era v[tav de aprodzi =i pre Alexandru Costin, cu carte la d`nsul, s[ vie cum mai de sirg½ la curte, pentru mare trébi ce au nemerit de la ]mp[r[\ie. }ns[ la mai mare grije au st[tut Vasilie-vod[ de serdariul, fiindu at`tea o=ti pre acéia vréme =i marginea toat[ pre sama lui. Ce ]ndat[ au scris c[r\i =i la serdariul +tefan, s[ vie cum mai de sirgu la curte. Zac. 50. S[ prilejise mainte de acéste ]ncep[turi o treab[ de care ]nv[\ase Vasilie-vod[ pre serdariul, s[ g[tédze ni=ti steaguri de slujitori1 s[ hie gata =i c`nd½ i-ari da =tire, s[ purcead[ cu o sam[ de oameni la c`mpi, peste Nistru, c[-=i de=chisese cale negu\itorii grecii carii umbla la Mosc½ pentru soboli, pre la Tighinea, pentru greul v[mii =i facè sc[dere v[mii aicè ]n \ar[. Ce puses[ g`nd½ Vasilie-vod[ s[-i sparie de pe acela drum, peste c`mpi. Cu prilejul acei trébi, scriind½ Vasilie-vod[ la serdariul s[ vie cum mai de sirg½ la curte =i pornind½ c[r\ile, deder[ =tire c[, iat[ =i serdariul au sosit la curte. Spun c[ dup[ ce s-au apropiiat de ora=½ +tefan serdariul =i l-au tumpinat o slug[ a lui, i-au spus de toate ce s[ sun[ ]n t`rg =i la curte =i cum au purces logof[tul cel mare den Ia=i =i multe amestec[turi sunt½ =i cuvinte de unguri. S[ hie st[tut mult½ ]n g`nduri serdariul, intra-va ]n t`rg½, au ]ntoarce-s[-va ]napoi. +i-i dzicea o slug[ a lui: “}ntoarce-te, giup`ine, c[ nice la un½ bine nu mergi”. Iar[ osinda trage la plat[, au biruit½ g`ndul s[ intre ]n t`rg½ =i ]ndat[ cum au sosit la gazd[, nemic[ nu z[bovind½, au m[rs½ la curte. Zac. 51. Vasilie-vod[, cum au ]n\eles de serdariul c-au venit la curte, nu s-au ]ncredzut deodat[, ce ]n doo[-trei r`nduri au trimis s[ vadz[, adev[rat au sosit? Ce, dac[ au =tiut c[ este ]n divan adev[rat, ]ndat[ au ie=it ]n sp[t[rie =i l-au chemat½ la sine, la adunare. +i i-au fost½ spus

1

Corpuri de cavalerie.

148

Miron Costin

Vasilie-vod[ cum au fost½ scris =i c[r\i, s[ vie pentru treaba acéia, care s-au pomenit mai sus, ce mai bine este c-au venit s`ngur. Zac. 52. L-au ]ntrebat½ dup[ acéste =i de lucrurile ce s[ v[desc½ despre unguri, cu amestec[turile lui +tefan Gheorghie logof[tul, =tie ceva, au ba? Tare s-au apucat serdariul c[ nu =tie nemic[, cu mare giur[m`nturi. +i cum s[ hie el amestec½ la unile ca acélea, spre r[ul st[p`nului s[u, dzic`nd½ cu glas: “Cine au fost½, doamne, mai credzut la m[riia-ta =i cinstit, ca mine? +i m-ai scos den obiéle =i den s[rac mai ]mbog[\it”. I-au dzis Vasilie-vod[: “A=ea =tiu =i eu”. +i i-au dzis s[ marg[, s[ gr[iasc[ cu Ciogolea, s[ audze ce spune Ciogolea sp[tariul. Zac. 53. Cum au intrat serdariul ]n visterie =-au v[dzut paz[ de siiméni, s-au sp[im`ntat, =tiutoare de vina sa hirea =i ]ndat[ au ]nceput a-i spune toate de fa\[ Ciogolea sp[tariul. S[ ap[ra s[rdariul de toate acélea, ce ca un vinovat ]ntr-acele sfaturi, s[ ap[ra slab½. Deci, au cunoscut Vasilie-vod[ tot lucrul, iar[ n-au vrut s[-i omoar[ ]ndat[, a=ept`nd½ ce s-ar mai ]nnoi despre Totru=u, unde au m[rs½ logof[tul. Ce, nepestit[ vréme, sosi den fug[ =i Alexandru Costin d`nd½ =tire de pierirea lui Iacomi v[tavul de aprodzi, de str[jile unguré=ti =i de o=ti unguré=ti trecute ]n \ar[. Atuncea au v[dzut Vasilie-vod[ asupra sa toat[ cump[na, care ]i veniia asupra, nefiind½ gata de nemic[, la o primejdiie de s`rg½ ca acéia. Zac. 54. Iacomii v[tavul de aprodzi, dac[ au sosit la Roman, n-au m[rs½ pre caii sei, care avea =i buni =i deagiuns½, ce =-au l[sat½ caii s[i la Roman, la hran[ =-au luat cai de olac½1 ca un om dé=teptat½ tot ]n bine =i ce poate primejdiia ne=tiutori½. +i i-au dzis Alexandru Costin s[ nu-i lase caii de l`ng[ sine, ce n-au vrut s[ asculte priietenesc½ sfat, ce au purces pre cai pro=ti. +i la Bac[u ]ndat[ s-au tumpinat cu str[jile unguré=ti, care str[ji, c`t i-au zerit, i-au luat ]n goan[ =i ]ndat[ l-au

1 Locuitorii erau obliga\i s[ dea caii lor pentru folosin\a curierilor domne=ti. Ace=tia erau caii de olac, mai slabi dec`t caii boiere=ti.

Letopise\ul |[rii Moldovei

149

agiuns½ =i a=é=i ]n goan[ l-au omor`t den pistoale. Iar[ Alexandru Costin =i cine au fost½ pre cai mai buni au sc[pat½ de pierire. Zac. 55. Amu ajungea fruntea o=tilor ungure=ti la Roman½ =i de la Foc=eani au dat =tire de Diicu sp[tariul, cum au trecut =i el cu o=tile munténe=ti Foc=eanii. +i atuncea au dat prea am`ndoi Ciogolé=tii =i pre +tefan serdariul pre sama siimenilor, de i-au omor`t, noaptea ]naintea jitni\ii ce ieste ]n curtea ]nluntru1. Adusése =i pre Mog`ldea, fiindu-i unchi½ lui +tefan Gheorghie logof[tul, ce nu l-au omor`t, ce l-au luat½ la pu=ci p[n[ la Hotin cu sine. Zac. 56. Mult½ au st[tut boierii, mai v`rtos Iordachie vistiernicul cel mare pre acéle vrémi, s[ nu piaie Ciogolé=tii =i +tefan serdariul, ce tem`ndu-s[ Vasilie-vod[, dup[ apropiiatul o=tilor unguré=ti, s[ nu fac[ =i ei vreo zarv[ ]n curte, i-au omor`t. Eram pururea ]n cas[ eu la Iordachie visternicul2 =i adormis[ foarte cu greu Iordachie visternicul de mare sc`rb[ ce avea, c`nd½, pre amiadz[noapte, au dat =tire de la curte de pierirea Ciogolé=tilor =i a serdariului. +i dac[ l-am dé=teptat, ]ndat[ au dzis: “Au, pierit-au cei boieri?” +i dac[ i-am spus c[ au pierit½, au suspinat greu, dzic`nd½: “Ah! Ce s-au f[cut!” Zac. 57. S[ mira Vasilie-vod[, ]ncotro va n[zui? La turci s[ temea de p`ra \[r`i =i de lunicoase hirea turcilor =i cu grije. La c[zaci iar[=i s[ feriia, s[ nu-=i mai strice numele de la turci. Iar[ a sta ]mprotiva o=tilor ce-i veniia asupra, nu era cum, neav`nd½ nici oaste gata =i \ara toat[ cu ur[ =i gata la lucru noou, c[ Orheiul, ce era capete, era tot dea lui +tefan logof[tul. Ce-au ales½ cu sfatul s[ n[zuiasc[ la cetatea Hotinului, r[pedz`nd½ ]ndat[ la cuscru-s[u, la Hmil hatmanul, d`ndui =tire de toate acéste ]ncep[turi, pre Stamatie Had`mbul postelnicul cel mare. Zac. 58. La Cetatea Neam\ului era toat[ inima avu\iei lui Vasi-lievod[, deci acolea au r[pedzit Vasilie-vod[ pre +tef[ni\[ p[harnicul, nepotul s[u, s[ apuce avu\iia, =i, ori c[ n-au =tiut +tefan Gheorghie 1

Hambar cu gr`u, care se afla ]n curtea interioar[ a palatului domnesc de la Ia=i. Rezult[ din acest pasaj c[ Miron Costin slujea, dup[ obiceiul boierilor tineri, pe l`ng[ acest boier mare, ca s[-=i fac[ educa\ia de om politic =i curtean. 2

150

Miron Costin

logof[tul de avu\iia acéia ]n Cetatea Neam\ului, ori au st[tut dup[ lucruri care ]ncepuse =i n-au socotit acéia bani, iar[ era mai aproape de d`nsul dec`t de Vasilie-vod[ acéia avu\iie. Zac. 59. Amu era o=tile unguré=ti cu Chimini Ian[=, hatmanul lui Raco\ii =i cu +tefan Gheorghie logof[tul la Roman, c`nd½ =i Vasilievod[ scul`ndu-se cu toat[ casa =i curtea =i cu boierii de curte, au purces den Ia=i spre Hotin. Atuncea, ce slujb[ am f[cut lui Iordachie vestiernicul, pren multe cuvinte nu lungesc½. Iar[ inima agonesitei lui am trecut la Cameni\[ =i-o am dat la un priietin a t[t`ne-mieu, anume Mihai stegariul =i deplin acéle toate au venit apoi la m`na lui Iordachie vistiernicului. Zac. 60. Solul pre carele trimisése Vasilie-vod[ la Hmil hatmanul, precum s-au pomenit, pre Had`mbul postélnicul, ori c[ l-au ]mpiedecat logof[tul +tefan p`rc[labul de Soroca pre acéle vremi, ori den bl[st[mat[ =i lipsit[ hirea had`mbului, s-au ]ntors½ ]napoi. +i afl`nd½ pre Vasilie-vod[ amu ]n calea Hotinului, au p`r`t la Vasilie-vod[ pre p`rc[labul +tefan de viclean. Deci i-au c[utat a trimite de iznoav[ pre al\ii de la Hotin, iar[ la hatmanul Hmil. +i au trimis cu al doilea r`nd½ pe Grigorie comisul =i pre nepotu-s[u, +tef[ni\[ p[harnicul =i pre Nicolai Buhu= jitniceriul =i lor au dat =i pentru +tefan p`rc[labul de Soroca ]nv[\[tur[, s[-l prindz[. +i s[-l trima\[ legat de la Soroca la Hotin =i a=ea au f[cut. Ei singuri au trecut Nistrul la Hmil hatmanul, iar[ pre p`rc[labul +tefan l-au dat½ pre sama a unora den H`n\e=ti, carii s[ \inea l`ng[ +tef[ni\[ p[harnicul, s[-l duc[ la Vasilie vod[. Ce, pentru l[comia sa, aduc[torii, s[ hie a lor ce luas[ =i ce mai era pe l`ng[ d`nsul, l-au omor`t pre cale. Zac. 61. Om½ de mirat½ la ]ntregiia lui de sfaturi =i de ]n\elepciune, c`t pre acéle vremi de-abiia de era pementean de potriva lui, cu carile =i Vasilie-vod[ s`ngur, deosebi de boieri, f[cea sfaturi =i cu multe ceasuri voroav[, a=ea era de deplin la hire. Iar[ la statul trupului s[u era g`rbov, ghiebos½ =i la cap cucuiat½, c`t, puteai dzice c[ este adev[rat½ Essop½ la chip½.

Letopise\ul |[rii Moldovei

151

Zac. 62. Dac[ sosi Vasilie-vod[ la Hotin, s-au a=[dzat cu tab[ra sa aproape de cetate, deasupra. Iar[ +tefan Gheorghie logof[tul cu Chimini Ian[=½ =i cu Diicul sp[tariul lui Matei-vod[, cuprindzind½ scaunul \[r`i la Ia=i, ]ndat[ au alergat mul\i den toate p[r\ile, de la \ar[ la Ia=i. +i ]nglotindu-s[, au m[rs½ la Chimini Ian[=, strig`nd½: “S[ ne hie domn½ +tefan Gheorghie logof[tul”. Le-au r[spuns½ Chimini Ian[=: “Pre voie s[ le hie, precum poftesc½”. Spun de Diicul sp[tariul muntenesc½ c[ s[ ispitiia =i cu acéia nedéjde era, s[ hie el la domnie. Zac. 63. Deci, dup[ obicei½, au m[rs½ +tefan Gheorghie logof[tul cu c`teva gloate de \ar[ la beséreca lui Svetii Nicolai =i i-au cetit molitva de domnie Ghedeon episcopul de Hu=i, fiind½ mitropolitul Varlaam ie=it la munte, la m[n[stirea S[cul. Au st[tut½ domn½ Gheorghie +tefanvod[ ]n anul 7161.

CAPUL¼ AL¼ OPTUSPR{DZÉCÈ

}ncep. 1. Den cinci sim\iri ce are omul, anume vedérea, audzul, mirosul, gustul =i pip[itul, mai adev[rat½ de toate sim\iri ieste vedérea. C[ pren audz½, c`te aude omul, nu s[ poate a=edza deplin g`ndul, este a=ea ce s[ aude, au nu este, c[ci nu toate sunt½ adev[rate, c[te vin pren audzul nostru. A=ea =i mirosul de multe ori ]n=al[, fiind½ multe mirodenii dent`i½ grele, iar[ apoi mare =i iscusit miros fac½. Gustul ]nc[ este a=ea, c[ multe ne par½ c[ sunt½ dulci, apoi sim\im½ am[r[ciune =i ]mpotriv[, multe amare c[ sunt½ ne par½ =i sunt½ dulci. Pip[itul, iar[ =i multe pip[im ]n chip de une =i sunt½ altele =i nu le putém a le cunoa=te cu singur pip[itul, f[r[ vedére. Iar[ vedérea singur[ den toate a=adz[ ]n adev[r g`ndul nostru =i ce s[ vede cu ochii, nu ]ncape s[ hie ]ndoial[ ]n cuno=tin\[. Zac. 2. A=ea =i noao, iubite cetitoriule, cu mult½ mai pre lesne a ne scrie de acéste vrémi, ]n care mai la toate ne-am prilejit singuri =i pentru lungimea capetelor ce s-au scris den ]ndelungat[ domniia lui

152

Miron Costin

Vasilie-vod[ mai sus, den ie=itul cel dent`i den scaunul \[r`i a lui Vasilievod[, ]ncepem a scrie de domniia lui Gheorghie +tefan-vod[, care ori cu direapt[ cale, ori cu nedirepte mijloace (r[di-c`ndu-se asupra domnului s[u, au luat½ domniia), tot unile ca acéstea din or`nduial[ lui Dumnedz[u c[ sunt½, s[ cred½. Zac. 3. }ndat[ ce au =edzut Gheorghie +tefan-vod[ ]n scaunul domniei, cu sfatul lui Chimini Ian[= hatmanul lui Raco\ii =-a Diicului sp[tariul lui Matei-vod[, domnului muntenesc½, au ales =i den oastea ungureasc[, =i den munténi =i au ales o sam[ de oameni =i den \ar[ cu P[tra=co Moreanul hatmanul =i au trimis spre Hotin, ]n urma lui Vasilie-vod[. Zac. 4. +tiia =i Vasilie-vod[ de toate ce s[ lucra ]n Ia=i pre urma lui =i trimis[ =i al doilea r`nd½ de la Hotin sol la cuscru-s[u, Hmil hatmanul c[z[cesc½ =i la ginire-s[u, Timu=, cer`nd½ agiutori½ cum mai de sirg½. Zac. 5. La lé=i ]nc[ m-au trimis pre mine, la starostele de Cameni\[, la P[tru Poto\chii, feciorul hatmanului Poto\chii, la ie=itul c[ruia den robié Cr`mului mare agiutori½ ]i dides[ Vasilie-vod[ cu banii s[i. Acestea aduc`ndu-i aminte, ]l poftiia s[ s[ afle la primejdiia lui. +i cu acéia solie afl`ndu-l pre starostele, cale de trei dzile mai sus de Cameni\[, la ni=te ocine a lui, ]ndat[ au l[sat toate trébile sale =i au purces spre Cameni\[. Zac. 6. Iar[ p[n[ a sosi starostele la Cameni\[, la Hotin, ]ntr-o dzi, dau =tire lui Vasilie-vod[ c[ iat[ c[ sosesc½ o=tile lui +tefan-vod[ asupr[i. Au st[tut ]n g`nduri dent`i, s[ dea r[zboi½ cu c`\i oameni avea cu sine, c[ ]nc[ era to\i boierii de scaun cu gloatele sale cu Vasilie-vod[ =i Boji c[pitanul cu lefecii =i d[r[banii cu Cara c[pitanul lor =i avea =i siiméni vro 60 =i ném\i foarte buni, 100. Iar[ dac[ au v[dzut, r[ceala tuturora =i slujitorilor, =i c[pitanilor, pre carii avea mare nedejde, pentru mila ce le f[cuse cu multe vremi ]nainte, s-au apucat de trec[toarea Nistrului, suspin`nd½ pre Boji c[pitanul =i pre Cara c[pitanul de d[r[bani. Zac. 7. Aicea s-au c[dzut a pomeni mai sus pentru avu\iia cea ce era la Cetatea Neam\ului, la care trimisés[ pre nepotu-s[u, +tef[ni\[

Letopise\ul |[rii Moldovei

153

p[harnicul, Vasilie-vod[. Acolea p[n[ a cl[ti de la Hotin, au sosit½ toate deplin la Vasilie-vod[. De care, dac[ au dat =tire c[ sosé=te =i +tef[ni\[ p[harnicul, cu toate deplin, s-au bucurat Vasilie-vod[, dzic`nd½: “De acmu ]nainte, p[n[ ]n c[mé=e mi-oi da =i n-or r`de nepriietenii”. Zac. 8. +i a=ea, Vasilie-vod[, trec`nd½ Nistrul cu o sam[ de boieri, anume Toma Cantacuzino vornicul, Gheorghie hatmanul, Iordachie visternicul =i cu c`\i boieri mai era str`n=i de casa lui, boierii ceiélal\i to\i =i slujitorii cu pu=cile s-au ]ntors½ spre Ia=i, la domn½ t`n[r. +i t`mpin`ndu-se cu o=tile lui +tefan-vod[ ]n dumbr[vi, aproape de Hotin, p[n[ a s[ ]ncrede unii cu alal\i, au trecut c`teva ceasuri, supt care z[bav[ au trecut Vasilie-vod[ Nistrul cu toate casele boierilor, ]ns[ nu f[r[ mare pagub[ ]n car[le boierilor la trec[toare =i mai mult½ de t`rgove\ii de Hotin, carii, v[dz`nd½ spaima =i graba la trec[toare, precum face vréme ca acéia, au dat jac½ ]n r[m[=i\a car[lor =i multe haine scumpe, arginturi au apucat½, c`t½ de atuncea =tiu ]mbog[\i\i pre c`\va hotincéni. Zac. 9. Apucase o=tile lui +tefan-vod[ pre o sam[ de ném\i netrecu\i ]nc[ =i d`nd½ =i den cetate Mog`ldea p[harnicul (de care s-au pomenit c-au fost½ p[n[ la Hotin legat½ la pu=ci) den s[calu=e =i n[v[lind½ =i slujitorii de a lui +tefan-vod[, au pierit pu\inei ném\i la trec[toarea cu podul. Iar[ da =i siiménii lui Vasilie-vod[ de peste Nistru den siné\e, c`t nu s[ putea cobor` nime la vad. Zac. 10. N-am fost½ ]ntr-acea dat[ acolè, la trec[toarea aceie, c[ trecus[m Nistrul mainte, precum am pomenit, iar[ am ]n\eles de ceia ce au fost½ acolea de fa\[, cum singur Vasilie-vod[ =idea de ceia parte de Nistru pre un sc[uie=. Au slobodzit t`rgove\ii (=i spun c[ cu ]nv[\[tura Mog`ldei p[harnicul) un s[calu=, den care sacalu= glon\ul foarte pre aproape au lovit de Vasilie-vod[. Sc`rnava =i nebuneasca fapt[ =i nu f[r[ osind[ c`t de t`rdziu. Zac. 11. Nu poci½ t[cea aicè pentru cetatea Hotinului, ce nesocoteal[ a o las[ ]ndat[ pre m`na altuia, de nu de alt[ nedéjde pentru trec[toarea,

154

Miron Costin

]n care s[ hie f[r[ grije, s-au cuvinit s[ s[ puie oameni sine\a=i. +i ce oameni? 30 de ném\i s[ hie pus, s[ o \ie despre oastea Muldovei =i despre unguri cu aii. Au n-au fost½ hran[? P`inea a unui sat½ de la Hotin or hi putut a \inea un an½, s[u c`t[ era numai ]n t`rg½. +i acéia cetate, oricine va vrea s[ socoteasc[, va afla c[ au fost½ a r[ssipei casei lui Vasilie-vod[ pricina. +i de mi-i ]ntreba, ]\i r[spundz½, c[ de ar hi fost½ doamna lui Vasilie-vod[ ]n cetatea Hotinului, nu la Suceav[, n-au fost½ ]n puterea lui +tefan-vod[ a bate cetatea Hotinului, cum au b[tut f[r[ grije cetatea Sucevei, c[ =i a=ea venise Vasilie-vod[ cu soltanii p[n[ ]n Prut, cu o=ti t[t[r[=ti, ce i-au ]ntors½ hanul, c[ sosiia craiul le=[sc½. S-au cum ar hi b[tut +tefan-vod[ cetatea Hotinului =i Hmil era la Husiatin, cale de o dzi de Hotin? Ce multe ar hi putut½ a lucra Vasilie-vod[ =i domniia tot necl[tit[ la Poart[ ]i sta, p[n[ t`rdziu, dup[ luatul cet[\ii Sucévei. Zac. 12. Nime dar[ s[ nu vinuiasc[ sfaturile de acmu. Vedzi ce gre=ele s-au f[cut la cei vesti\i svétnici. +i acela lucru era ]n putére a face, iar[ vrémile de acmu nu sunt½ ]n putere =i nici un sfat nu ]ncape la greu ca acesta, f[r[ de m[rturiia c[ este sosit[ pierirea. Dzicem c[ de ar hi cutare =i cutare, acmu ar hi ]ntr-alt½ chip. Iar[ nu sunt½ vrémile supt c`rma omului, ce bietul om supt vrémi. Multe =i mari smintéle am apucat =i ]n dzilele celor mai b[tr`ni, iar[ ]\i agiung[ aceasta una, cu l[sarea f[r[ o=téni cet[\ii Hotinului, den care l[sare ieste r[ssipa toat[ avu\iei lui Vasilie-vod[ cu casa. Zac. 13. Pentru cetate, tumpin`ndu-m[ ]n cale cu Cotnarschii, credincios pisariul lui Vasilie-vod[ (c[ el veniia de la crai trimis p[n[ la r[scoale de Vasilie-vod[ =i eu mergeam ]n sus, la starostele de Cameni\[), m-au ]ntrebat, ca un om deplin ce era: “Grijit-au, bine cetatea Hotinului Vasilie-vod[? Pus-au oamenii s[i =i pu=cile, au ba?” Am r[spuns½ c[ nice un semn½, la purcesul mieu, s[ s[ grijasc[ cetatea, nam v[dzut. Au suspinat Cotnarschii, cum ar hi =tiut c[ s[ va l[sa nesocotit[ cetatea acéia. Iar[ poate hi c[ giude\ul lui Dumnedz[u spre ce trage, cu anevoie s[ mut[ cu sfatul omenesc½.

Letopise\ul |[rii Moldovei

155

Zac. 14. Intra Vasilie-vod[ ]n Cameni\[, c`nd½ am sosit =i eu cu véste, c[ iat[ sosé=te =i starostele de Cameni\[, cu mare f[g[duin\[ =i cu c[ldur[, s[ s[ afle la acéia vréme, precumu-=i au fost½ a=ea. Zac. 15. N-au umplut Vasilie-vod[ cu pribegiia sa o lun[ ]n Cameni\[ =i veni =tire, cum Timu=, feciorul hatmanului Hmil, cu 8.000 de oaste ]ntr-ales c[z[ceasc[, tréce la Soroca Nistrul. Acmu caut[ hirea de priietin½ le=asc[. M[car[ c[ c[zacii p[n[ la inem[ lé=ilor intrase cu sabia =i Vasilie-vod[ o cas[ cu capul lor =i ]n nedéjdea lor de a-=i r[scump[ra domniia, nice o opreal[ sau vreun b[nat despre cineva nau avut, ce, cum au venit f[r[ grije a=ea, c`nd½ i-au fost½ voia, au ie=it. F[r[ numai de un polcovnic anume Condra\chii, ce era cu o mie de lé=i de paza marginii, avea siial[ Vasilie-vod[. Ce prepunea ca ni=te oameni streini, de siial[, ai no=tri. Iar[ nici acéla nici un g`nd½ r[u, nice putérea acéia, s[ strice lui Vasilie-vod[ ceva, n-au avut. Zac. 16. Timu= cu oastea cum au trecut Nistrul, n-au mai a=teptat s[ s[ adune cu socru-s[u, Vasilie-vod[, ce, de la Soroca, ]ntins½ la Coiceni au tras oastea =i acolea au trecut Prutul. Zac. 17. Lu`nd½ veste +tefan-vod[ de Timu= c[ vine ]ntins½ asupra lé=ilor, Diicul sp[tariul domnului muntenesc½ pre porunca domnu-s[u, s[ nu se sune detot lucrul, c[ au intrat½ cu o=tile lui ]n raiava ]mp[ratului, s[ ]ntorses[ cu c`teva dzile ]nainte =i Chimini Ian[=, ori tem`ndu-se de vreo sminteal[ o=tilor =i den vreun hiclen=ug de \ar[, ori =tiind½ soliile st[p`nului s[u, lui Raco\ii, la Hmil pentru Cr[iia Le=asc[, c[ s[ agiungea Raco\ii cu Hmil pentru cr[iia la le=i de atuncea, =i-au pornit½ =i el toat[ pedestrimea ce avea, ném\i =i cu pu=cile pe la codrul C[pote=tilor, pre Cob`le, dirept½ la potica Oituzului, numai el singur cu c[l[rimea r[m[sese, pren rug[mintea lui +tefan-vod[, ]n Ia=i, =i-au str`ns½ =i +tefan-vod[ oastea de \ar[ c`t[va, ca la 12.000 de oameni =i au ie=it deasupra Popricanilor ]mprotiva c[zacilor. Zac. 18. Timu=, dac[ au trecut Prutul, au purces spre Popricani cu tab[ra legat[. Ie=ise o sam[ de o=téni a lui +tefan-vod[ ]nainte, peste

156

Miron Costin

Jijiia, ]n chip de har\½ =i au cobor`t +tefan-vod[ =i d[r[banii la Jijiia, la vad. Iar[ pu\in lucru au \inut har\ul o=ténii lui +tefan-vod[, i-au ]mpins½ ]ndat[ c[l[re\ii lui Timu=. +i era =i ai no=tri, carii \inea cu Vasilie-vod[, pe l`ng[ +tef[ni\[ p[harnicul, den H[nce=ti =i den H`n\e=ti o sam[ =i c`\i cercheji de-a lui Vasilie-vod[, carii to\i acé=tè m[rsese cu boierii cei trimi=i de Vasilie-vod[ la Hmil hatmanul. Zac. 19. C[zacii, cum au ]mpins½ pe c[l[re\ii ce le ie=is[ den oastea a lui +tefan-vod[ ]nainte, au purces orbi la vad cu toat[ tab[ra =i unii pre pod mai mul\i pe l`ng[ pod, c[ era Jijiia mic[, au dat cu tab[ra. Care n[val[ v[dz`nd½ d[r[banii, au plecat fuga de la vad la deal, spre rédiu =i oastea céialalt[ ce sta deasupra, pre culme, ned`ndu-le nice un agiutori½, i-au agiuns½ pre coasta Popricanilor c[l[ré\ii lui Timu= =i el singur =i au c[dzut acolea multe trupuri den bie\ii d[r[bani. Al\ii, carii au h[l[duit p[n[ ]n rédiu, =-au scutit via\a cu p[durea. Zac. 20. V[dz`nd½ acéia primejdiie a d[r[banilor, +tefan-vod[ =i Chimini Ian[= au tras oastea mai spre Ia=i =i au tocmit de ]mbe p[r\ile de drum c[l[rimea. +i era acéia oaste =i de \ar[ =i la Chimini Ian[=, c`t s[ putea, la 24.000 f[r[ gre= s[ socoteasc[. De ar hi fost½ la un g`nd½, ce era? Ned`nd½ r[zboi c[zacilor, s[ le ]nchidz[ hrana =i drumurile den toate p[r\ile, ce ar hi f[cut cu tab[ra Timu=? Zac. 21. La suitul taberii c[z[ce=ti pre coast[, la deal, s[ris[ o sam[ de o=teni de \ar[ =i ]nfr`nsés[ pre c[l[re\ii lui Timu=, de i-au b[gat p[n[ ]n tab[r[. +i acolea ]n deal, dac[ s-au suit½ toat[ tab[ra, c[ era ]ndesar[, s-au a=edzat pre mas =i acolea au mas preste noapte. Iar[ den oastea lui +tefan-vod[, ]ntr-acea noapte, mul\i l[s`nd½ o=teniia, au m[rs½ spre casele lor. Zac. 22. A doa dzi, Timu= cu tab[ra legat[ au purces dirept½ asupra o=tilor lui +tefan-vod[, spre ora=, f[r[ nici o siial[, dodeindu-i moldovenii c`te oarece de pe de laturi. Ce v[dz`nd½ +tefan-vod[ =i Chimini Ian[= c[ scade oastea =i ]ntr-acea noapte s-au scurs½ ]n gium[tate, p[n[ ]ntre vii au \inut drumul ora=ului, iar[ dentre vii au luat Bahluiul ]n sus =i c`\iva boieri de cas[ lui +tefan-vod[ cu totul.

Letopise\ul |[rii Moldovei

157

Zac. 23. Timu= ]ntr-acéia=i dzi, dup[ ce au ]mpins½ o=tile lui +tefanvod[, au intrat ]n t`rg s-au desc[lecat ]n cur\ile céle domne=ti =i tab[ra iezise toat[ ]naintea cur\ii =i penpregiur. +i au =edzut a=ea, cu tab[ra iezit[, p[n[ la venirea socru-s[u, lui Vasilie-vod[, ]n Ia=i de la Cameni\[. Iar[ p[n[ a sosi Vasilie-vod[, au pr[dat c[zacii codrii Ia=ilor de la drumul C[poté=tilor, p[n[ aproape de Hu=i, =i scoses[ f[r[ num[r vit[, care apoi, dac[ au sosit Vasilie-vod[, pre c`t[ au aflat½ nem`ncat[, tot c`te un zlot½ au dat c[zacilor pre vit[ =i au dat =tire la oameni de =-au luat vita, care o au cunoscut½. Zac. 24. Mul\i au pierit atuncea de c[zaci, oameni ne=tiutori ce sunt½ c[zacii oplo=i\i ]n t`rg. Al\ii mérge s[ s[ ]nchine la +tef[ni\[ p[harnicul, carele era cu Timu=, ce nu agiungea p[n[ la +tef[ni\[, c[i tumpina c[zacii =i-i omor`ia, ]ntre carii =i T[utul arma=ul =i al\ii mul\i =-au pus capetele de c[zaci. Zac. 25. Pre Vasilie-vod[ véstea de izb`nd[ lui Timu= l-au tumpinat½ la Zvancea cu care véste Grigorie comisul singur mersés[ =i l-au ]mbr[cat cu hain[ cu soboli. +i ]ndat[ au trecut Nistrul la Zvancea, c[ cetatea Hotinului nice ]ntr-un chip n-au vrut s[ o dea t`rgove\ii cu p`rc[labul lor, cu H`jd[u, ori c[ au vrut a=ea de credincio=i s[ hie lui +tefan-vod[, care lucru n-a= da s[ hie ]ntr-ai no=tri p[n[ ]ntr-at`ta nevoin\[ pentru singur[ credin\a, ori c[ s-au siit pentru jacuri ce f[cus[ t`rgove\ii ]n car[le boierilor, pecum s-au pomenit, =i slobodzise c`teva s[calu=e ]n s`ngur Vasilie-vod[. +i aceasta ieste pricina, nu alta. +i ]n c`teva r`nduri au trimis Vasilie-vod[ la H`jdeu, carele era p`rc[lab pus de +tefanvod[, =i la t`rgove\i, cu mare giur[m`nturi, ce nici ]ntr-un chip n-au vrut½ s[ dea cetatea =i au \inut vro doao luni, p[n[ la a doa venire a lui +tefan-vod[ den |ara Munteneasc[. }i ]ncungiurase Vasilie-voda ci au ni=te ném\i ai s[i, de-i b[tea =i tot au \inut cetatea toat[ vara ]nchis[. A=ea cu anevoie s[ agonesé=te ce s[ pierde odat[. Zac. 26. Vasilie-vod[ dac[ au sosit la Ia=i, dup[ sfat ce au f[cut cu ginere-s[u, cu Timu=, s-au mutat Timu= cu tab[ra la G[lata, iar[ Vasilie-

158

Miron Costin

vod[ au r[mas ]n curte, g[tindu-s[ asupra lui Matei-vod[, cu mare g[tire, d`nd½ =tire \[r`i s[ ]ncalece tot omul, iert`nd pre to\i de toate vinile, de ari hi =i gre=it cineva, ]mprotiva domniei. Zac. 27. Aicea caut[ cum nu s[ poat[ trece ce ieste s[ hie, c[ dup[ izb`nda acéia, Vasilie-vod[ s[ hie ]ntors½ pre ginere-s[u ]napoi, =i s[ se hie a=[dzat iar[ cu paza trébilor la ]mp[r[\iie, ]nt[r`n-du-s[ cu slujitorii streini, cum avea avu\iie, nime n-ar hi mai venit asupra-i. +i a=ea-l sf[tuia pre Vasilie-vod[ =i o sam[ de boieri. Ce, ]n nedéjdea ne]ndoit[ pre o=ti c[z[ce=ti, ce avea Vasilie-vod[, s[-=i r[scumpere str`mb[tatea despre Matei-vod[ ]nt`i½ =i mai pre urm[ =i despre Raco\ii, cumu-=i dzicea Timu= c[ den |ara Munteneasc[ pen Ardeal½ s[ va ]ntoarce, au biruit sfatul, numai s[ marg[ asupra lui Matei-vod[. Iar[ nu omul, ce Dumnedz[u sf[r`m[ r[zboaiele, precum dzice Scriptura: “Ãîñïîäü ñåêðuøä# áðàíè”. Zac. 28. Nu s[ cade s[ trécem poticala ném\ilor de =aug[ii \[r`i noastre, la mun\i pre Oituz½, de care ném\i s-au pomenit c[-i pornise Chimini Ian[= den Ia=i ]nainte pen str`mtori de-a diréptul. +i apoi, amu ]n mun\i, s-au ]ndemnat =avg[ii de la Ocn[ =i au \inut calea pedestrimei aceiia a lui Raco\ii =i cu sfatul a unuia den =avg[i, dac[ s[ vor apropiia de ném\i, s[ cadz[ to\i la p[m`nt½, p[n[ va trece focul siné\ilor, cum dau ném\ii odat[ to\i. A=ea au f[cut, c[dzind½ to\i la p[m`nt½. Dup[ ce s-au st`mp[rat, siné\[le, p[n[ a g[ti al doilea dires½ ném\ii, au intrat, =avg[ii ]ntr-]n=ii cu coase =i cu topoar[, ce au ei lungi ]n coade =i-au pierit c`\va ném\i acolea de d`n=ii, c`t le-au c[utat aceii pedestrime a l[sa =i pu=cile ]n mun\i =i de-abiia s-au dezb[rat, de =aug[i bulucurile acélealalte de ném\i. Pentru care fapte a =avg[ilor, apoi Alexandru Costin, fiind½ pova\[ dat[ den Ia=i acelor ném\i, au =edzut½ un an½ ]ncheiat ]n temni\[ la F[g[ra=, ]n obedzi. Zac. 29. +tefan-vod[ p[n[ ]n Trotu= au m[rs½ cu Chimini Ian[=, iar[ den Trotu=, av`nd½ nedéjde pre Matei-vod[ de agiutor mai de s`rg =i tr[gea =i boierii ]n |ara Munteneasc[ =i poate s[ hie c[ =i patima ném\ilor de =avg[i f[cea oarece sial[, s-au desp[r\it de Chimini Ian[= =i au luat Trotu=ul ]n gios pren Foc=eani, ]n |ara Munteneasc[.

Vasile Lupu

Bogdan Hmilni\chi

Letopise\ul |[rii Moldovei

161

Zac. 30. Aicea ]n Ia=i, p[n[ la purcesul lui Vasilie-vod[ ]n |ara Munteneasc[, au pierit Cotnarschii pisariul le=esc½ de credin\[ a lui Vasilie-vod[, om½ deplin la toate trébile, de Timu= ginerile lui Vasilievod[, den hirea lui acea de tiran ce era =i de om s[lbatec[ =i f[r[ nice o fric[ de Dumnedz[u, scornind½ pricin[ c[ ieste leah =i el opriia pre Vasilie-vod[ s[ nu-=i dea fata dup[ Timu=. Deci, ]ntr-o dzi au trimis, poftindu-l de la Vasilie-vod[, s[-l trima\[, c[-i ieste de treab[. Neg`ndind½ Vasilie-vod[ de una ca acéia, l-au trimis la d`nsul, la Galata m[n[stirea =i acolea dac[ au m[rs½, au ]nv[\at pre c[zaci de ai s[i cu s[biile gata. Dup[ voroava ce-au avut scornit[ cu d`nsul, la ie=itul de la voroava lui, au dat c[zacii, ce era gata de acéia fapt[, cu s[biile ]ntr-]nsul =i l-au omor`t cu mare tiranie, f[r[ nice o mil[. De care fapt[ a lui Timu=, deaca au audzit Vasilie-vod[, numai nu s[ otr[viia de voie rea. +i umbla Timu= cu acéla g`nd½ =i pre Toma vornicul =i pre Iordachie vistérnicul, tot dentr-acéia pricin[, dzic`nd½ c[ ace=ti doi cu Cotnarschii opriia pre Vasilie-vod[ s[ nu dea pre doamna Roxandra dup[ d`nsul. Deci umbla =i ei cu dzilele am`n[ =i s-au cer=ut de la Vasilie-vod[ s[-i lase s[ marg[ la \ar[. Ce Vasilie-vod[ nu-i l[sa =i au poroncit la gineres[u c[ mai bine mort½ s[ hie, dec`t s[ hie boierii, carii are la inim[ sa cu toat[ credin\a, la grije ca acéia. Sau cu ce inim[ or veni céialal\i boieri de la \ar[ la d`nsul? Deci l-au mai mutat de la g`ndul lui. }ns[ boierii acé=ti doi tot cu fereal[ umbla =i tot pre ascuns½ noaptea pe la poarta despre cas[le despre doamna veniia la Vasilie-vod[. De care toate suspina greu Vasilie-vod[ =i-=i fr`ngea m`nule de ginere ca acéla. Zac. 31. Au purces Vasilie-vod[ den Ia=i ]n |ara Munteneasc[ cu al treilea r`nd½ asupra lui Matei-vod[ domnul munténesc½. +i ]nt`i Timu= cu tab[ra c[z[ceasc[ =i al doilea conac au st[tut la Podul }nalt½ pre B`rlad =i acolea au f[cut Timu= o=tilor c[z[ce=ti c[utare =i le-au ]mp[r\it de la Vasilie-vod[ léfe =i c[peténiilor =i o=ténilor tuturora. Era de capete c[z[ce=ti cu acéia oaste polcovnici Bohun anume =i altul Nosaci, vesti\i =i vechi c[zaci. +i tot acolea, f[r[ nice o vin[, Timu=, pentru un cuv`nt½

11

Viia\a lumii

162

Miron Costin

ce au dzis ]n sfat Bohun, au scos sabia Timu= =i au lovit pre Bohun ]ntrun um[r, de care ran[ ]n toat[ calea acéia Bohun au umblat cu m`na legat[. Acéla om cu hirea de hiar[ s[lbatec[ era Timu=! Nu cutedza nime un cuv`nt½, den polcovnici, s[ dzic[, s[ ]ndireptédze lucrurile o=tilor. Ce, dendat[, pre purtatul trébilor, ce era den Timu=, om½ t`n[r =i f[r[ nice o socoteal[, s[ cuno=tea c[ nice la un folos nu vor ie=i lucrurile. Zac. 32. De acolea au purces o=tile ]n gios =i amu Vasilie-vod[ ]n frunte cu oastea de \ar[ =i s[ ad[ogè den dzi ]n dzi oastea de \ar[ de pretutindere =i p[n[ la marginile \[r`i s-au str`ns½ de toat[ oastea de \ar[, ca 8.000 de oameni. Zac. 33. Matei-vod[, domnul muntenesc½, lu`nd½ véste de scosul lui +tefan-vod[ den Muldova de o=ti c[z[ce=ti, trimisés[ pre Diicul sp[tariul s[u, s[ str`ng[ toat[ oastea de la marginile \[r`i sale, s[ hie la hotar ]ntre \[ri de straje =i cu d`nsul =i +tefan Gheorghie-vod[, ciracul lui. Avea =i +tefan-vod[ ca 300 de oameni ]ntr-ales c[l[re\i =i c`\va feciori de boieri tineri cu sine. +i ]nt`i strajea lor, pentru limb[ ce trimisése, sau ivit½ ]n gura Berheciului, mai sus de Tecuci, pre care o au gonit oamenii lui Vasilie-vod[ c`tva loc. Ce, s[rind½ t`rdz`u, le-au pierdut, urma. Zac. 34. Venise apele Siretiului mare, pentru care au c[utat½ o=tilor c`teva dzile a face z[bav[, p[n[ a s[ face pod peste vase. +i a=ea trec`nd½ oastea, a doa dzi de la Siret, au intrat pre la Foc=eani ]n |ara Munteneasc[ =i ]ndat[, f[r[ nici o mil[, au dat foc ora=ului =i ori pre unde-=i agiungea c[zacii, fuma a bie\[lor l[cuitori nevinova\i l[ca=urile, od[ile =i hrana. Zac. 35. Sta ]n tocmal[ cu o=tile sale =i Diicul sp[tariul a lui Mateivod[, nu departe de ora=, de Foc=eani, la o vale c[riia-i dzic½ Milcovul cel Mare, cu alt½ nume Cucata. Acelui p`r`u r`pile pusés[ despre o=tile lui Vasilie-vod[ =i oastea sa tocmis[ de céielalt[ parte, stol toat[ oastea ]ntr-un =ireag tocmit[, ca 9.000 de oameni, c[ =i de lefecii a lui Matei-

Letopise\ul |[rii Moldovei

163

vod[ o sam[ era cu d`nsul =i oastea de \ar[, c`t[ are |ara Munteneasc[ de la Bucure=ti, dincoace, p[n[ ]n margine, toat[ era acolea adunat[ =i acolea =i Gheorghie +tefan-vod[ cu vro 300 de muldovéni. +i a=ea ]n r`nd½ tocmit[ oastea munteneasc[ a=tepta pre Vasilie-vod[ =i pre Timu=. Zac. 36. }nt`i li s-au ar[tat Vasilie-vod[ cu o=tile sale =i au st[tut frunte =i muldovénii, iar[ c[zacii ]=i tocmiia tab[ra pe urm[. +i at`ta au st[tut munténii la r[zboi, c`t au f[cut oarece har\uri cu muldovénii peste p`r`u, trec`nd½ muldovénii =i apoi trec`ndu-i munténii iar dencoace, a=ea ]n dou[-trei r`nduri, p[n[ au trimis Vasilie-vod[ ném\i ce avea =i s-au supus pre supt maluri. Deci au luat c[l[rimea muldovénilor =i malul dencolea. Iar[ c`t au v[dzut munténii apropiiat[ tab[ra c[zacilor de p`r`u, au purces ]n r[zsip[, cine ]ncotro i-au p[rut½. Gonit-au muldovénii =i o sam[ de c[l[re\i =i den c[zaci, p[n[ la R`bnic½, iar[ n-au pierit o=teni a=ea mul\i den munténi, c-au luat devréme fuga. Zac. 37. Dup[ acéia r[zsip[ a o=tilor muntene=ti, care s-au f[cut mai mult½ den prostiia Diicului sp[tariului au fost½, c[ nici-=i trebuiia s[ a=tepte el p[n[ ]ntr-at`ta pe oastea ce era cu foc =i el numai cu c[l[rimea, au purces Vasilie-vod[ cu Timu= spre T`rgovi=te, stric`nd½ =i ardz`nd½ ce le-=i sta ]nainte. Iar[ Matei-vod[, domnul muntenésc½, lu`nd½ véste =i de r[zsipa o=tilor sale la margine =i c[ vine asupra lui ]ntins½ Vasilie-vod[ cu Timu=, nemic[ cu acéia sminteal[ a o=tilor dent`i nu s-au sp[im`ntat, ce, str`ng`ndu-=i oastea de \ar[ =i lefecii ce avea, au purces =i el den T`rgovi=te =i s-au ales loc foarte bun de d`nsul, la o poian[ ]ntre Ialomi\[ ap[ cur[toare =i ]ntre un p`r`u foarte tinos =i de trec[toare r[u, la au sat anume Hinta. +i acolea au st[tut cu mare inim[, nu a=è o=tilor sale, cum el½ singur, a=tept`nd½ pre Vasilie-vod[. Trimisés[ Matei-vod[ =i alt[ sam[ de oameni, siiméni =i lefecii o sam[, Diicului sp[tariului la margine ]ntr-agiutor. Ce, dac[ s-au t`mpinat cu véste c[ s-au r[ssipit oastea acéia cu Diicul sp[tariul, au purces oastea

164

Miron Costin

acéia ]napoi =i i-au agiunsu la Teleajina fruntea o=tii lui Vasilie-vod[. Au st[tut munténii c[l[ri la vad½, pentru s[ s[ mai dép[rtedze pedestrimea. Zac. 38. P[rut-au =i lui Vasilie-vod[ =i lui Timu= c[ va hi acolea Matei-vod[ s`ngur cu toat[ oastea, la Teleajina. Apoi dac[ s-au v[dzut c[ ieste oaste pu\in[, au dat o=tenii lui Vasilie-vod[ pre trei locuri préste ap[ =i n-au st[tut munténii, de s-au dat ]napoi. Iar[ gona=ii ]ndat[ au agiuns½ =i pe siiméni =i acéia d`ndu-s[ ]napoi, s-au ap[rat pen ni=te dumbr[vi, ce sunt½ acolea. +i d`nd½ =tire lui Vasilie-vod[ de s[iménii acéia, au purces =i s`ngur Timu= cu o sam[ de oaste c[lare c[z[ceasc[, l[s`nd½ tab[ra pre urm[ cu Vasilie-vod[. +i dac[ au agiuns½ Timu= au desc[lecat pre c[zaci gios, la n[val[, asupra s[iménilor. Ce, tot, au m[rs½, ap[r`ndu-s[ foarte tare den foc½ siiménii, p[n[ au intrat ]ntralt[ p[dure, ce era lunca Praovii =i nu le-au stricat nemic[ c[zacii p[n ]n noapte, b[t`ndu-se den foc, f[r[ ce au picat =i den s[iméni =i den c[zaci. Din c[zaci au pierit =i doi sotnici atuncea. Zac. 39. Vésel Matei-vod[ c[ i-au h[l[duit siiménii =i c-au putut r[spunde focului c[zacilor, lu`nd½ mare inem[ =i nedéjde dentr-acéia t`mpinare siiménilor cu c[zacii. Iar[ Timu=, dup[ acéia goan[, n-au vrut s[ s[ ]ntoarc[ la oaste, pre care au apucatu-o noaptea, c`t au trecut apa Teleajinii, ce au r[mas cu masul la un½ sat½, anume Cocoré=tii la ni=te case boiere=ti. Afl`nd½ casele pline de toate bucatele, singur au pus de au dat foc½ caselor, dac[ s-au sculat de la mas[ ame\it de vin. Zac. 40. A dooa dzi, oastea trudit[ den cale =i obosit[ tab[ra, necerc`nd½ ce loc½ este ]nainte, unde =i cum st[ =i ]n ce loc nepriietinul =i cum departe, de-abiia de au ]ng[duit vro dou[, trei ceasuri, au =i dzis tr`mbi\ile de purcesul o=tilor. Mult½ au st[tut Vasilie-vod[, sf[tuindu-l s[ r[m`ie acéia dzi, s[ r[sufle oastea, s[ s[ str`ng[ bine toat[ =i s[ s[ cerce locurile =i pe alt½ loc, nu pe acolea, pre unde anume aleses[ Matei-vod[, s[-i hie ]ndem`n[ a sta ]mprotiv[. Ce, cui s[ dzicea acéste, sau cu cine s[ sf[tuiia? Cu un½ om½ ]n hirea hier[lor. Polcovnicii carii

Letopise\ul |[rii Moldovei

165

era, unul un cuv`nt½ nu cutedza s[ dzic[, c[ numai pentru un cuv`nt½, cu s[biia zmult[ de ca-ntr-un dul[u ]ntr-]nsul. +i Bohun polcovnicul cu m`na legat[ de ran[ cu sabie, f[cut[ de d`nsul, umbla ca f[r[ sine. Zac. 41. Aicea caot[ aceasta izb`nd[ den ce =i cum s-au prilejit½ lui Matei-vod[ =i ca acéia izb`nd[, care nu s[ va hi prilejit alta ca acéia ]n toat[ via\a lui, c`te au avut den r[zboaie ]n dzilele sale. C[ cine ari putea s[ creadz[ ]n socoteal[, s[ s[ ]nfr`ng[ oastea c[z[ceasc[ cu tab[r[, de oaste cum ieste oastea munteneasc[? Nu s[ def[im½, ce, ori pedestra=ul, ori c[l[ré\ul vei socoti, nu vei afla s[ hie de potriv[ sineta=ului c[z[cesc½. Ce vei dzice: “Fost-au acolea s`rbi, unguri, lé=i, nu numai munténi”. A=a ieste, lé=i au fost½ pu\ini. Ce ari hi f[cut ei numai, de ar fi fost½ tocmal[ ]n oastea c[z[ceasc[ pre obicéiul lor? Iar[ pre unguri =i pre s`rbi nu-i aleg den munténi, nici sunt½ siiménii, s`rbii sau ungurii atocma cu focul c[z[cilor, cum nice d[r[ban\ul muntenésc½. Eu, ce ieste partea mea, toat[ izb`nda aceasta a lui Mateivod[ de la Hinta (aleg`nd½ deosebi voia =i or`nduiala lui Dumnedz[u, numai pre socoteala omeneasc[ gr[ind½) ieste den nebuniia lui Timu= ]nt`i½ =i den b[rb[\iia =i a lui Matei-vod[ al doilea. }ns[ den nebuniia lui Timu= cu c`tva mai mult½, c[ socotind½ vitejiia lui Matei-vod[ de atuncea, cum umbla pe denaintea o=tilor sale, ]mb[rb[t`nd½ ]n frunte, s[ s[ hie apropiiat toat[ oastea c[z[ceasc[ cu tab[ra legat[, nu rumt[, cum au rumtu-o Timu= ]n trei p[r\i s[ s[ hie lipit, s[ ]nceap[ a da la \énchiu, nice ar hi sc[pat Matei-vod[ f[r[ primejdia sau mor\ii, sau ranei mai grelei, de cum i s-au prilejit tot atuncea, nice s[iménii ar hi \inut mult½ ]mprotiva focului lor. Ce toat[ pricina au fost½ izb`ndii acéia nebuniia lui Timu=, care nice voroviia cu nime, nici ]ntreba de polcovnicii s[i sau de cineva. Oastea obos`t[ cu at`ta cale tot ]ntracéia dzi, cu tab[ra rumt[ ]n trei p[r\i, precum ieste m[rsul =i tocmala ]n r[zboi½, socoté=te. Zac. 42. Ce, dac[ au v[dzut Vasilie-vod[ c[ cu sfatul nu folosé=te nemic[, au suspinat =i l[s`nd½ ]n voia lui Timu=½ toate, au purces cu

166

Miron Costin

oastea sa iar[ ]n frunte =i pre urm[ Timu= cu tab[ra, sc`r=c`nd½ ]n din\i, cum c[ s[ laud[ moldovénii c[ ei au f[cut izb`nda de la Foc=eani =i de la Telejina. Mergea oastea, ales tab[ra c[zacilor, cu greu pen locuri str`mte =i tinoase =i pre p`r`ul Hintei numai un pode\. +i ]nt`i½, deaca au trecut oastea lui Vasilie-vod[ podé\ul ]n poian[, au luat aripa ]n-a-st`nga =i s-au pus =irag ]n r`nd½ ]mprotiva aripii a lui Matei-vod[ cei direpte. Iar[ ]n direapta =i singur mijlocul au las[t Vasilie-vod[ taberei c[z[cé=ti, ]mprotiva mijlocului =i aripii ceii den-a-st`nga a lui Matei-vod[. }ns[ tab[ra c[z[ceasc[, dac[ au venit p[n[ la un loc, au st[tut =i n-au vrut Timu= s[ o aduc[ ]n r`nd½, al[turea cu oastea moldoveneasc[, dzic`nd½: “Las[, vitéjii moldovénii or bate ei pre munténi =i singuri, f[r[ de noi!” (Aicea caut[ c[ agiungea aceasta una nebunie la ]ntreag[ sminteal[). Zac. 43. Iar[ Matei-vod[ ]n tocmal[ sta ]ntr-acesta chip; aruncas[ un =an\½ penpregiurul taberii sale, den apa Ialomi\ii den sus, p[n[ ]n apa den gios =i au scos oastea denafar[ de acel =an\½. Den-a-direapta au pus curtea, ce s[ dzice la d`n=ii ro=ii1, =i alt[ oaste de \ar[ =i au pus o sam[ de pedestrime, siiméni. +i acéia arip[ era ]mprotiva muldovénilor. Iar[ el singur au st[tut ]n mijloc cu livin\ii =i cu d[r[ban\ii =i cu o sam[ de s[iméni, cu pu=ci tocmite pentre pedestrime. Iar[ ]n-na-st`nga, ce s[ prinde ]mprotiva c[zacilor, au pus lé=ii, lefecii =i unguri. +i a=ea, cu oastea scoas[ den =an\uri, nu departe, au st[tut =i au a=teptat½ pre c[zaci =i oastea Moldovei. Zac. 44. C`teva ceasuri au st[tut o=tile muldovene=ti, a=tept`nd½ s[ s[ apropie tab[ra c[z[ceasc[ =i trimi\`nd½ r`nd½ dup[ r`nd½ Vasilievod[ la Timu=, s[ s[ apropie tab[ra, n-au vrut, ce au r[spuns½: “S[ ]nceap[ dumialor r[zboiul, c[ oi veni =i eu”. N-au avut ce face Vasilievod[, au mai cl[tit cu toat[ oastea =i au ]nceput muldovénii har\ul cu

1 Ro=ii de \ar[ f[ceau parte din slujitorii, \[ranii privilegia\i militari, a=eza\i ]n diferite sate. }n Moldova se numeau curteni, ]n |ara Rom`neasc[ ro=ii, din cauza uniformei pe care o purtau.

Letopise\ul |[rii Moldovei

167

munténii. Da s[iménii lui Matei-vod[ ]n muldovéni cu foc, ce =i Vasilievod[ o sut[ de ném\i foarte buni ce avea au trimis s[ sprijeneasc[ c[l[rimea Moldovei. Au st[tut½ ném\ii ]mprotiva focului s[iménilor =i pre obiceaiul s[u, cum slobod½ o dat[ focul, s-au ]ndemnat mai mult½ de gium[tate oastea Muldovei =i au f[cut acéia n[val[ cu steaguri asupra munténilor, c`t toat[ curtea, ce s[ chiam[ la d`n=ii ro=ii, au dat dos =i amu unii =i peste Ialomi\e didése, nesocotind½ vadul. P[n[ ]n corturile munté-nilor au m[rs½ moldovenii cu acéia n[val[ =i nime nu poate s[ dzic[ c[ nu era acéia n[val[ a mare viteji. +i s[ hie fost½ =i tab[ra c[zacilor odat[, al[turea, cu focul asupra mijlocului =i aripii cei den-ast`nga a lui Matei-vod[, s-ar hi ales lucrul. Ce, neav`nd½ Matei-vod[ la mijloc, unde era el, nici o treab[ =i aripa lui céielalt[, s-au mutat singur cu capul s[u ]n aripa den-a-direapta, unde era ]nfr`nt[ de moldovéni oastea lui =i au dat ]nd[r[pt½ c[l[rimea Muldovei, ]ntorc`nd½ toate pu=cile ]n muldovéni =i toat[ pedestrimea. +i amu viind½ mai des focul, s-au dat moldovénii ]ncet iar[ ]napoi =i ]ntr-acéia desime a focului pic`nd½ c`\va den muldovéni, au pierit =i c[pitanul de ném\i a lui Vasilie-vod[, om o=tean dirépt½, de neamul s[u leah. Pu=cile nep[r[site da ]n muldovéni. Zac. 45. +i a=éa puind½ Matei-vod[ r[zboiul iar[ la loc la aripa sa den-a-diriapta, Timu=, cu nebuniia sa, au rupt numai o sam[ de pedestrime c[z[ceasc[ cu o sam[ de pu=ci, f[r[ tab[r[, f[r[ alt[ t[rie =i i-au apropiiat de mijlocul o=tii muntene=ti, unde venise iar[ la loc Matei-vod[ =i sta ]ndemn`nd½ oastea sa asupra c[zacilor. }ns[ era at`ta loc ]nc[, c`t de-abiia s[ agiungea cu glon\urile unii pre alal\i =i lucra pu=cile de ]mbe p[r\ile. C[zacii pre-ncét tot s[ apropiia de oastea munteneasc[ pre furi=, c[ este locul foarte spinos½ acela =i c`nd½ da pu=cile lui Matei-vod[ ]ntr-]nsii, to\i c[dea la p[m`nt½. Iar[ aripa dena-st`nga a lui Matei-vod[, unde era =i lé=ii, sta plecat[ pre caii necl[ti\i, deprin=i lé=ii =i =tiutori hirii c[z[cé=ti. V[dz`ndu-i f[r[ tab[r[, pedestrime goal[, singur[ ]n c`mp½, a=tepta cu inim[ s[ s[ mai apropiie

168

Miron Costin

c[zacii. Timu= sta cu tab[ra ]napoi, desp[r\indu-o ]n du[ p[r\i, f[r[ nici o socoteal[, p[n[ s-au scornit chiotul ]ntre c[zacii cei den frunte =i =iau slobodzit focul. Den care foc au nemerit =i pre Matei-vod[ un glon\½ de sine\½ aproape de ]nchietura genunchiului =i l-au priceput ]ndat[ un paic½ =i au n[v[lit la scara lui Matei-vod[, s[ nu cumva cadz[. L-au gonit pre paicul de la sine cu sudalm[ Matei-vod[ =i near[t`ndu-s[ nemic[ de ran[, au ]ndemnat oastea sa, ca un deplin o=tean. +i atuncea au s[rit lé=ii dirept½ asupra pedestrimei c[z[ce=ti =i ]ndat[ au intrat cu sabiile ]ntr-]n=ii =i ]ntr-un ceas½ st[tur[ c`teva trupuri de c[zaci =i r[ni\i foarte mul\i, c[ i-au c[lcat½ c[l[re\ii p[n aproape de tab[r[. +i dup[ aceasta a doa ]nderept[tur[ a o=tilor a lui Vasilie-vod[, ales a c[zacilor, ]n carii era toat[ nedéjdea =i ochii a tuturor, au c[dzut tututora inimile gios, c`t nime n-avea nedéjde de izb`nd[, ce m`hni\i to\i =i ]nsp[ima\i. Nebunul Timu= ce s[ fac[ nu =tiia, f[r de nici o tocmal[ =i nice o r`nduial[. Striga c[zacii: “Dzice\i-ne, ]n vro parte ori s[ mérgem, ori s[ ne arunc[m½ =an\uri pre obicéiul nostru”. Nu era amu nici sfat, nici or`nduial[. +i totodat[ cu acéste s[ scornis[ un vivor den sus cu ploaie dirept½ ]n fa\a o=tii lui Vasilie-vod[ =i ca acéè furtun[, cu sunetul copacilor =i cu ploaie r[pede, c`t s[ p[rea c[ este anume urgiia lui Dumnedz[u or`nduit[ asupra cé=tiia o=ti, c`t[ era despre Vasilie-vod[. +i Mateivod[ cu tunuri ad[ogea groaza o=tii =i s[me\i amu o=ténii lui. Deci ]nt`i aripa o=tii noastre, Moldovei, au purces ]n r[zsip[. Vasilie-vod[, v[dzind½ a vedére r[zsipa o=tii sale, s-au mutat½ c[tr[ tab[ra c[z[ceasc[, la Timu=, carele ]nc[ c[zniia cu tab[ra, ]nt`i½ ce o rumpsése, s[ o ]mpreune la loc. Pe o ploaie =i furtun[ ca acéia nici de un spori½ nu era, ce, c`\i au putut a s[ ]nc[l[ra c[zaci, s-au ]nc[l[rat =i au plecat =i Timu= cu Vasilie-vod[ fuga, l[s`nd½ toat[ tab[ra =i bie\ii pedestra=i la pierire. Zac. 46. Pierit-au ]n cést½ r[zboi½ oameni ]nsemna\i den boiérii Muldovei, Bucium stolnicul den tun lovit =i Hristodul c[m[nariul =i den slujitori pu\ini, den pedestrimea c[z[ceasc[ c`\va den céia ce au fost½ ]n frunte, précum s-au scris, den ném\ii a lui Vasilie-vod[ ]n gium[tate.

Letopise\ul |[rii Moldovei

169

Vii mul\i =i den o=téni de \ar[ =i den c[zaci au c[dzut pre m`na lui Matei-vod[. Iar[ =i den munténi nu f[r[ sc[dére ]n oameni au fost½ =i mai v`rtos primejdiia lui Matei-vod[, cu rana ce i s-au prilejit, den care, cu adev[rat =i b[tr`n au fost½, iar[ c`t ar hi mai putut tr[i, rana acéia i-au scurtat½ r[m[=i\a dzilelor, c[ p[n[ la anul, net[m[duit de acéia ran[, au murit. C[ s[ nu hie fost½ r[nit, de-abiia cineva de ar hi putut sc[pa, den muldovéni =i c[zaci, unde intras[ =i cu ce tocmal[. Zac. 47. A=ea f`r=ind½ =i acesta r[zboi Vasilie-vod[ cu Matei-vod[, pe urma =i n[rocul celoralalte r[zboaie ce au avut mainte, au luat cu Timu= c`mpii pre la Gradi=te, trec`nd½ Sirétul la V[déni, au venit la Ia=i, la scaunul s[u, cu mare m`hniciune tuturor lucrurilor sale. Zac. 48. Nime nu s-au g`ndit pentru pedestrimea c[z[ceasc[ s[ ias[ cineva viu den c`\i r[m[sese dup[ fuga o=tii ceii c[l[ri. De mirat hirea c[zacilor la nevoie. Dup[ ce li-au fugit toate capetele =i hatmanul lor, ei ]n de sine ]n loc au r[dicat cap½ =i au legat tab[ra =i s-au ap[rat, p[n[ ]n noapte =i apoi noaptea ]n tab[r[ au f[cut focuri de car[le lor =i de spini, iar[ s`nguri au purces cu tocmal[, f[r[ tab[r[, numai pedestri =i au ie=it to\i p[n ]ntr-unul, f[r[ nici o dodeial[, aicea ]n \ar[.

CAPUL¼ AL¼ NOOSPR{DZÉCELÈ

}ncep. 1. Aicea ]n Ia=i, Timu= odihnind½ dup[ osp[\ul de la Mateivod[ dzéce dzile, au purces spre \ara sa, iar[ Vasilie-vod[ iar[ s-au a=edzat ]n scaun, c[ la Poart[ ]i st[ domniia nestricat[. }ns[, nu ]ndelung½ ]n pace, c[ cer`nd½ +tefan-vod[ de la Matei-vod[ agiutori½, s[ marg[ ]n \ar[, i-au dat 400 de s[iméni =i den d[r[ban\ii s[i cine au vrut de bun[voie ]n leafa lui +tefan-vod[ =i din livin\i o sam[. +i au ]ntrat½ iar[ +tefan-vod[ ]n \ar[ cu acel agiutori½ de la Matei-vod[ pre la Foc=eani =i s-au a=[dzat½ la R[c[ciuni, la un sat al s[u, deodat[, a=tept`nd½ =i alt½ agiutori½ =i de la Raco\ii cneadzul Ardealului.

170

Miron Costin

Zac. 2. Cu anevoie s[ tocm[sc½ doi domni ]ntr-o \ar[! A=ea Vasilievod[, p[n[ a nu s[ mai ]ngloti =i a s[ ]nt[ri partea lui +tefan-vod[, au ales 800 de o=téni ]ntr-ales, orheieni =i l[pu=néni =i i-au trimis asupra lui +tefan-vod[, cu nepotu-s[u, +tefan p[harnicul, =i den sate boiere=ti c`t[va sam[ de oameni, carii \inus[ calea lui +tefan-vod[ la fuga de la Popricani =i omor`s[ \[ranii acéia =i pre Moreanul hatmanul lui +tefanvod[. Zac. 3. Strajea lui +tefan-vod[ era la Bac[u, 400 de oameni c[l[ri =i vro... s[iméni =i amu era c`\va den boieri =i feciori de boieri aduna\i la +tefan-vod[: Andronic s[rdariul, Darie sp[tariul, Antiohie-aga =i al\i boieri de mainte cu d`nsul. +i cu strajea lui +tefan-vod[ din boieri au fost½ Mog`lde p[harnicul =i Sturdzea visternicul. Dac[ au sim\it venirea lui +tef[ni\[ p[harnicul asupra sa cu o=tile lui Vasilie-vod[, s-au dat la o r`p[ ce ieste aproape de sat de Faraoni anume Valea Sac[, =i s-au tocmit acolea stol pre un pisc½, al[tur`nd½ l`ng[ sine =i d[r[ban\ii ce era munténi. +i cum veniia ]ntins½ orheienii la d`n=ii ]mpiedeca\i cu trec[toarea r`pii aceiia ce s-au pomenit, nu trecu\i bine to\i, au s[rit c[l[re\ii lui +tefan-vod[ =i ]nloc i-au ]nfr`nt½ pre orheieni. Au plecat½ fuga =i +tef[ni\[ p[harnicul =i H`nce=tii =i i-au gonit strajea acéia a lui +tefan-vod[, p[n[ i-au trecut f[r[ vad apa Bistri\ii. Pre al\ii, carii au luat drumul spre Roman, i-au gonit p[n[ ]n Roman. +i i-au cuprins½ =i \[r[nimea acéia pre care +tefan-vod[ i-au omor`t, iar[ altora le-au t[iat uréchile. Zac. 4. Dup[ acéia izb`nd[, strajea lui +tefan-vod[ s-au mutat la S[boani, mai sus de Roman, iar[ +tefan-vod[ de la R[c[ciuni s-au mutat la Bac[u, ad[og`ndu-i den dzi ]n dzi oameni de |ar[ de Sus toat[ =i den gioséni mul\i. +i acolea i-au venit =i agiutoriul =i de la Raco\ii cneadzul Ardealului, 1.000 de oameni cu Boro= Iano=. Zac. 5. Vasilie-vod[ v[dzindu-s[ iar[ la cump[n[ grea =i \ara ]ndoit[ cu ur`ciune spre d`nsul =i doamna sa la Suceava cu toat[ inema ce avea, cetatea Hotinului era ie=it[ de supt½ ascultarea lui, c[ era ]nchis[

Letopise\ul |[rii Moldovei

171

cetatea =i tot s[ \inea pre numele lui +tefan-vod[, unde era s[ mai n[zuiasc[ nu avea, c[zacii amu ]nfrunta\i =i ru=ina\i cu Timu= ]n |ara Munteneasc[ =i doi nepriietini tari pre acéle vrémi, =i Raco\ii =i Mateivod[, s[ mira ce va face. Iar[ tot nel[s`ndu-s[, scriè slujitori =i au tras =i orheienii =i l[pu=nénii la sine =i au r[pedzit =i la c[zaci, =i-i l[sase Timu= 200 de c[zaci cu Hluh polcovnicul. Au f[cut =i el de toat[ oastea vro 4.000 de oameni =i au ie=it½ dent`i½ la Movile pre Bahlui½. Apoi, dac[ au lovit =i al doilea r`nd½ strajea lui, ce era cu Grigorie p[harnicul, iar[ strajea lui +tefan-vod[ au purces spre T`rgul Frumos =i acolea, dencoace de T`rgul Frumos, la Sirca, s-au tumpinat cu +tefan-vod[. Zac. 6. Acest r[zboi½ cum au fost½ =i cum s-au prilejit, nici unii p[r\i nef[\[rind½, c[ nemic[ nu stric[ credin\a a=è celora ce scriu letopisé\ele ca f[\[riia, c`nd½ veghe voia unuiè =i coboar[ lucrul cu hula altuia, noi, m[car[ c[ am hi datori cu pomenire l[udat[ mai mult½ lui +tefanvod[, de la carele mult[ mil[ am avut, dec`t lui Vasilie-vod[, de la carele mult[ urgiie p[rin\ii no=tri au petrecut, iar[ dreptatea socotind½, nu poci scrie ]ntr-alt½ chip. Zac. 7. Deci, den h[rnicia domnilor, departe mai ]n frunte a lui Vasilie-vod[, ca s-au aflat½ pururea ]n fruntea o=tii sale, singur ]nv[\`nd½, mut`nd½ steagurile =i ]ndemn`nd½, iar[ +tefan-vod[ ]n oastea sa de fa\[ n-au fost½, ce au st[tut departe de la oaste ]napoi. Iar[ num[rul o=tii =i hirea =i acélea tot era mai tare Vasilie-vod[ =i mai mul\i o=téni la Vasilie-vod[ =i mai buni c[l[ré\i, ]ns[ to\i ]ndoi\i =i hirea neamului lacom[ la ]nnoituri. La +tefan-vod[ era 1.000 de unguri c[l[ri, pre at`\ea era =i moldovéni =i era 500 de pedestra=i munténi si alt[ str`nsoare. Iar[ la Vasilie-vod[ 3.000 de c[l[ri, 400 de c[zaci, 200 de s[iméni cu d[r[bani. Ce, a vedére au fost½ voia lui Dumnedz[u spre st`ngerea casii lui. Zac. 8. Tocmise oastea sa Vasilie-vod[ cuprindzind½ drumul carele vine de la T`rgul Frumos preste Sirca. }ns[ Bor[= Iano=, oblicind½ c[ pe la pod este loc r`pos, au l[sat drumul =i au purces ]n sus pre costi=e,

172

Miron Costin

al[turè cu p`r`ul. Vasilie-vod[ ]nc[ au purces ]n sus pre culme ]mprotiva lor =i au st[tut a=tept`nd½ r[zboiul. Den oastea a lui Vasilie-vod[ au ie=it har\ul, iar[ Bor[= Iano= den oastea sa n-au l[sat, ce s-au ar[tat, mai ]ndr[zne\½ cu oastea lui +tefan-vod[, dec`t Vasilie-vod[, c[ au trecut p`r`ul. +i lui Vasilie-vod[ s-au c[dzut, nu har\ul, ce cu toat[ oastea s[ marg[ asupra, ]ncet, cu tocmal[, al[turea cu pedestrimea. Ce, a=tept`nd Vasilie-vod[ den loc necl[tit, céialal\i ]nc[ st[tuse =i deprin=i cu izb`nde amu ]n c`teva r`nduri ei, au s[rit ]nt`i muldovénii ]n frunte =i ungurii dup[ d`n=ii. De acéia s[ritur[ a o=ténilor a lui +tefan-vod[, cum s-au dat har\ul lui Vasilie-vod[ ]napoi, cum ieste dédina har\ului, cum au plecat =i steagurile lui Vasilie-vod[ fuga, f[r[ nici o nevoie, care ]ncotro, au st[tut cu ochii, oilor, nu o=ténilor s[m[n[toare oaste. Bie\ii pedesta=i n-au apucat nici focul s[-l sloboadze deplin, ce ]ndat[, ]ntr-o clipal[, cum s-ari dzice, ochiului, s-au ]n=irat steagurile a lui Vasilie-vod[ pre Bahlui ]n gios cu fuga. Iar[ pedestrimea au luat pre Bahluie\½ la C`rleg[tur[. +i c[zacii, cu pu\in[ sc[dérea sa, iar[ au h[l[duit pe la brani=te =i s-au n[zuit la Nistru. Singur Vasilievod[, v[dz`nd½ r[zsipa o=tii sale, au purces =i el deodat[ foarte cu pu\ini l`ng[ sine. Apoi s-au str`ns½ pe l`ng[ d`nsul den capete slujitorilor =i den H`ncé=ti unii =i l-au luat ]ntre sine, ap[r`ndu-l cu mare lauda sa =i véste =i pomenire cinste=[. La vréme ca acéia s[ stai la nevoia domnului, cu cinste vécinic[ hiec[ruia ieste. Zac. 9. Gonit-au gona=ii pre Vasilie-vod[ p[n[ aproape de Prut =i lau tot ap[rat carii era pe l`ng[ d`nsul, precum s-a pomenit. +i trupuri a=ea multe n-au c[dzut; den oameni mai ]nsemna\i: Nechita vam[=ul =i Isar clucériul. +i l-au prins½ viu =i pre Gheorghie hatmanul, fratele lui Vasilie-vod[, c[dzut cu calul la cobor`=. Zac. 10. Vasilie-vod[, dup[ acesta r[zboi½, au trecut Nistrul la Ra=cov =i acolea petrec`nd c`teva dzile s-au mutat½ la Volodijin, un ora= c[z[cesc½ =i de acolea au trimis pre Iordachie visternicul sol la Hmil½ hatmanul, la cuscru-s[u. Iar[ +tefan-vod[, l[s`nd½ Ia=ii, numai ce au

Letopise\ul |[rii Moldovei

173

venit p[n[ la pod =i de acolea or`nduind½ la scaunul Ia=ilor caimacami, singur au purces cu o=tile sale la Suceava, unde era casa lui Vasilievod[ =i inema toat[ ]nchis[ ]n cetatea Sucevei, cu Toma vornicul den boieri, av`nd½ 80 de s[imeni =i pu=cari de loc =i ném\i 60 lefecii ]n cetate. Zac. 11. +tefan-vod[ dac[ au sos`t la Suceav[ au desc[lecat, la un sat½ aproape, anume +chéia, ]n casele lui Todera=co logof[tul. Iar[ ]npregiurul cet[\ii s-au ]ngpopat s[iménii s[i =i o sam[ de unguri =-au adus pu=cile =i de la Hotin =i de la Ia=i =i au ]nceput a bate cetatea, ce nu-i strica nemic[. Zac. 12. S[ ad[ogea \ara de pretutindirea la domn½ de iznoav[ nou, iar =i Vasilie-vod[, unde era, nu dormiia. Ce, orice nevoin\[ pune omul, sorocul lui Dumnedz[u, amu or`nduit a=ea, a-l cl[ti nu poate nime. Zac. 13. Preste scurte dzile sosi véste cum Timu= iar[ cu 9.000 de oameni ]ntr[ pre la Soroca ]n \ar[ =i amu lovis[ oamenii lui Vasilievod[ =i pre Grumadzè c[pitanul, carele era ]n c`mpii Sorocii cu straje. +i =tiia +tefan-vod[ c[ nu s-a l[sa cu at`ta Vasilie-vod[ asupra lui, ce agiunsése =i el la Raco\ii, cneadzul Ardealului =i la Cazimir, craiul le=esc½, c[rora am`ndurora era ur`t Vasilie-vod[ pentru leg[tura cu c[zacii. Deci, de la Raco\ii ]ndat[ i-au or`nduit cu Petchi I=tioan, cu to\i s[cuii, ca pe 4.000 de oameni, iar[ craiul le=esc½ cu polcovnic½ ce avea la Cameni\[, anume Condra\chii cu 1.000 de lé=i c[l[ri, i-au trimis porunca aceasta, de ari veni vro oaste asupra Moldovei c[z[ceasc[, s[ nevoiasc[ cu toat[ osirdiia, adun`ndu-s[ cu moldovenii, s[-i sminteasc[, care lucru apoi a=ea au fost½. Zac. 14. Dac[ au sim\it +tefan-vod[ oastea c[z[ceasc[ apropiiat[ amu c[tr[ Prut =i au oblicit c[ t[tari nu sunt½, nu spre Roman, ce spre Cotnari au purces, =tiind½ c[ sosé=te =i Petchi I=tioan cu oastea ungureasc[. Vrea s[ \iie calea c[zacilor la loc larg½, undeva pre Jijiè. +i la Cotnari½ s-au ]mpreunat cu ungurii =i au purces spre +tef[ne=ti, a=tept`nd½ =i pre lé=i. Ce, mai z[bovindu lé=ii, n-au ]ndreznit ungurii a s[ t`mpina cu

174

Miron Costin

c[zacii. +i a=ea c[zacii au trecut codrul pre la Cucoréni, la Suceav[. Iar[ +tefan-vod[ au r[mas pre =leahul lor despre Prut =i a triia dzi au sosit =i Condra\chii cu 1.000 de lé=i. Zac. 15. Timu=, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfr`nat la jacurile m[n[stirilor =i ]nt`i asupra Dragomirnei m[n[stirii cu pu=ci au m[rs½ =i au b[tut m[n[stirea. +i dac[ i s-au ]nchinat, toate odoar[le, ve=mintele ]n jac½ au dat =i c`\i bie\i negu\itori era ]nchi=i acolea =i mul\i den boieri, ru=in`nd½ c[zacii f[mei =i fete =i nu ca cre=tinii, ce mai mult½ dec`t p[g`nii s-au purtat cu acéia m[n[stire. +i s[ hie mai avut vréme ceva=i Timu=, nici o m[n[stire n-ar hi h[l[duit nepr[dat[ odoar[. Zac. 16. O=tile ]ntr-agiutori½ venite lui +tefan-vod[, =i lé=[=ti =i unguré=ti, dup[ ce s-au adunat½ launloc, au m[rs½ ]ndat[ lé=ii ]n frunte. +i dac[ au trecut toate o=tile codru, au st[tut pre Siréti½ =i acolea, la un½ sat anume Grigore=tii au f[cut sfat ]mpreun[, +tefan-vod[ cu Petchii I=tioan serdariul lui Raco\ii =i cu Condra\chii polcovnicul craiului le=[sc½. Zac. 17. Sfatul alége den loc c`t[ osebire este ]ntre om½ =i om½. }nt`iu +tefan-vod[ au poftit pre Condra\chii s[ priimasc[ aceast[ cinste de c[tr[ d`n=ii, cum i-ar p[rea cu ce tocmal[ =i cu ce socoteal[ =i cu ce r`nd½ s-ari c[dea s[ marg[ cu to\ii asupra acelui nepriietin, s[ fie toate pre sfatul lui =i pre socoteala, ca unui vestit½ slujitori½ =i =tiutori½ obiciaiul =i hirei acelui féliu de oaste a c[zacilor. Au mul\emit Condra\chii de acéia cinste, carele ]l t`mpin[ de la +tefan-vod[ =i ]nt`i aceste cuvente au dzis c[tr[ +tefan-vod[ =i c[tr[ Petchi I=tioan. Eu, carile scriu acéstea, m-am prilejit½ la acest½ t[lm[cit½ =i la alte, mai pre urm[. Zac. 18. “}mp[r[\ii ]ntre ]mp[ra\i, craii ]ntre crai, domnii ]ntre domni, boierii ]ntre boieri, slugile ]ntre slugi au osebire unii dec`t al\ii cu scaune mai sus =i slugile ]ntre sine unii dec`t al\ii cu cinstea s[ oseb[sc½. Craiul, st[p`nul mieu, cu scaunul s[u, m[car[ c[ ieste mai sus dec`t luminatul cneadzul de Ardeal½, iar[ dumnealui Petchii I=tioan este la mai mare cinste la st[p`nul s[u. Eu la st[p`nul mieu sunt½ mai de

Letopise\ul |[rii Moldovei

175

gios; dumisale s[ va c[dea s[ ia c`rma asupra dumisale =i noi, dup[ porunca dumisale, om½ face.” Zac. 19. Acéstea dac[ am spus c[tr[ +tefan-vod[ =i c[tr[ Petchii I=tioan, au r[spuns½ Petchii I=tioan, cum, m[car[ c[ este la st[p`nul s[u serdar, va =i pofté=te s[ hie toate pre sfatul lui Condra\chii, ca unuia carele amu at`tea r[zboaie au avut cu c[zacii =i =tie r`ndul =i hirea lor. Dac[ au ]n\eles½ r[spunsul (cum ar hi =tiut c[ nu or face ei a=ea am`ndoi, cum va sf[tui el), au dzis: “De vréme ce m[ aleg m[riilesale s[ s[ fac[ pre sfatul =i pre socoteala mea, poftesc½ dar[ pre dumnealor s[ ]n\eleag[ hirea ace=tii féliu de o=ti, cum ieste =i ce sunt½ c[zacii =i ]n ce loc sunt½, unde sunt½ acm½”. Zac. 20. “Oastea c[z[ceasc[ dac[ apuc[ s[ s[ ]ngroape, s[ arunce =an\uri pregiur sine, nu la ce loc, supt cetate ca aceasta, ce hie la ce p`r`u, nedob`ndit[ este. Acmu vedem c[ ]nc[ =an\uri n-au, nici bine cred de numele nostru, c[ suntu =i lé=i aicè. P[n[ m`ine, de or =i oblici, tot nu or créde. Cap cine le ieste, este =i t`n[r =i nebun. Trebuié=te, de voim s[ ne m`ntuim ]ntr-un ceas de acest½ nepriietin, pre l`ng[ voia lui Dumnedz[u, ]ns[ s[ facem a=ea: Zac. 21. Oastea den loc de aicea, c`t va trece p`r`ul, ]ndat[ s[ s[ tocmasc[ stoluri, s[-=i \ie cine=i, bulucul, r`ndul, care dup[ care va merge =i-=i va \ine locul. Noi, lé=ii, om \ine fruntea, dup[ noi o=tile m[rii-sale cneadzului de Ardeal, dup[ o=tile unguré=ti, m[riia-sa +tefanvod[ cu oastea sa, c[ hie c`nd½ capetele =i mai pre urm[ s[ hie s[ cade. Ieste, cum ]n\[leg, de aicea o dumbrava de \ine c`tva. Deci, p[n[ om tréce dumbrava, va mérge ]ncet oastea, iar[ cum om tréce =i or ie=i la-vedére o=tile, nemic[ neopr`ndu-se, s[ purcead[ r`nd½ dup[ r`nd½ ]n treap[dul calului cel mare. C[ s[ hie grij[ de vreo oaste ]n c`mp½, s[ ne stea ]nainte, acéia grije nu ieste. Ce, cum ne vor vedea, de alt[ nu sor apuca, ce ]ndat[ de =an\uri s[ fac[. S[ facem dar[ cu to\ii n[val[, p[n[ n-au =an\uri =i la grab[ a=ea de sirg½, nici siné\ele nu s[ slobod toate. Iar[ cetatea c[ ce va da cu pu=ci ori cu sacalu=e, acélea pu\in[ pagub[ fac ]n oaste, ales care mi=c[ =i la un loc nu st[. Nu toate c`te s[ slobod glon\urile nemeresc½, mai largu ieste pe de laturi dec`t omul.

176

Miron Costin

La noi este o povéste, c[ cine piere de glon\½ de tun, tot era de fulger s[ moar[. Mic[ \int[ este omul cu sabie zmult[ =i mai lesne strele\ului a nemeri o vrabie, dec`t pe un om c[lare cu arme. Graba pierde, adev[rat, de multe ori, iar[ de multe ori izb`ndé=te. Aicea anume graba trebuié=te, cu d`nsa s[ ne m`ntuim de acest½ fél de nepriietin, c[ ]ntr-alt½ chip, de nu om nevoi s[-i spargem½ p`n[ nu s[ ]nt[resc½ cu =an\uri, nice noi, c`\i suntem½, nice de ar veni singur craiul, st[p`nul mieu =i m[riia-sa cneadzul de Ardeal, nemic[ nu le vom face. La ce z[bav[ va veni apoi lucrul, s[ s[ socoteasc[ =i noi aicea f[r[ car[, f[r[ hran[, \[r`i ace=tiia va aduce z[bava noastr[ cu acest½ nepriietin mare sc[dere.” Zac. 22. Acéstea sf[tuia Condra\chii, care toate priimind½ =i +tefanvod[ =i Petchii I=tiuan, s-au slobodzit sfatul =i a dooa dzi dez-de-noapte, cum au trecut Sirétiul ]n vad oastea, au purces deodat[, pe cum s[ alesés[ la sfatul de cu sar[. Iar[ numai deodat[ s-au \inut ungurii de acéia socoteal[, p[n[ au trecut dumbrava. Iar[ c`t au trecut dumbrava, lé=ii ]ndat[ au purces ]n bici spre cetate pre la Iuc=éni, iar[ ungurii, c`t au ie=it din dumbrav[ la vedere =i au z[rit h[r[\ul c[zacilor timpinat cu fruntea lé=ilor, c[ avea Timu= cu sine =i 200 de t[tari, ]n loc au st[tut Petchii I=tiuan =i +tefan-vod[. Lé=ii cum s-au timpinat cu t[t[r`i =i cu c[zacii c[l[ri, ]ndat[ i-au ]mpins½ =i au st[tut ]n tocmal[ pre culme asupra taberii c[z[ce=ti, a=tept`nd½ pre oastea ungureasc[ =i pre +tefanvod[ cu oastea de \ar[, totdeauna trimi\`nd½ r`nd dup[ r`nd, s[ vie mai curund½, ce n-avea cui dzice. Au a=teptat½ Condra\chii de doa] ceasuri aproape, s[ vie ungurii, ce, dac[ au v[dzut c[ nu folosé=te, au suduit ]n gura mare pe Petchii I=tiuan serdariul lui Raco\ii =i pre +tefanvod[ =i au dzis s[ dzic[ tr`mbi\a de r[zboi½. S[ rupsése den catane, den oastea lui Petchii I=tiuan, vro 200 de catane, foarte de treab[ oameni =i den moldovéni pre acéia sam[ =i au purces asupra c[zacilor, dirept½ supt cetate. Zac. 23. C[zacii, cum au sim\it de lé=i c[ sunt½, cum au ]nceput a s[pa =an\uri ]mpregiurul taberii sale. Unii s[ ap[ra de lé=i, al\ii sapa b[rb[té=te, de arunca p[m`nt½ pre c[ru\e =i ]ntr-o mic[ de ceas au r[dicat =an\½, deodat[ mic, c`t era amu piedic[ cailor.

Letopise\ul |[rii Moldovei

177

Zac. 24. Lé=ii cu n[val[ dent`i au m[rs½ p[n[ ]n tab[r[, ce dac[ au v[dzut c[ nu vin célelalte o=ti, s-au dat ]napoi cu steagurile, pe dup[ casele T[t[ra=ilor =i dup[ beséreca de acolea =i ]n ni=te pome\i ce era =i au st[tut p[n ]ndesar[. +i de acolea apoi s-au mutat ]n prejma cet[\ii despre Ipoté=ti aproape de cetate, numai preste un d`mb½, c`t cov`r=iia glon\urile den cetate. Au venit ]ndesar[ =i Petchi I=tiuan cu o=tile sale =i au desc[lecat pre d`mb½ despre Iuc=éni, iar[ +tefan-vod[ au venit =i au desc[lecat aproape de lé=i. +i acéste toate nu-\i scriu, l[ud`nd½ vreo parte, ce tocma cum au fost½, nu s[ fac laud[ o=tii le=[=ti, am prea mul\i de \ar[ martori. Zac. 25. Preste noapte au f[cut c[zacii =an\uri =i s-au ]nt[rit tab[ra, c`t nu era a g`ndi s[-i mai dob`ndeasc[. +i a=ea s-au plinit toate cuvintele a lui Condra\chii gr[ite mainte. Nice mai n[v[lea nime la tab[ra lor, ce umbla numai cu har\uri =i din t[tari =i den slugile lui Timu= ie=iia denafar[. Iar[ t[tar`i au st[tut p[n[ a triia dzi =i fiind½ preste hirea lor a hi ]nchi=i, s-au cer=ut m`rzacul carele era cu d`n=ii, s[ fie cu voia lui Timu=, s[-i sloboadze, p[n[ nu-=i pierd½ caii. Ce tr[g`ndu-s[ m`rzacul s[ marg[, Timu= den m`niie dobitoceasc[ i-au t[iat½ capul m`rzacului. Iar[ t[tar`i totu=i ]ntr-acéia noapte au plecat den tab[r[ =i au luat dent`i ]n sus pe la Cern[u\i, apoi pre la Hotin spre Movileu. Acolo, la \inutul Hotinului, le-au ie=it p`rc[labul de Hotin, Jora, s[ le \iie calea cu o sam[ de oameni. Ce, s-au supus t[tar`i ]ntr-o vale =i s-au ]ntors½ asupra p`rc[labului cu to\ii =i ]ndat[ au plecat fuga p`rc[labul cu oamenii s[i. +i la goan[, c[ i-au gonit t[tar`i c`tva loc, au pierit c`\va de ai no=tri la acel r[zboia=, f[r[ isprav[. S-au pomenit la sosirea lui Timu= la Suceava, cum au sosit el singur =i au m[rs½ la Dragomirna m[n[stirea. Iar[ alte céte pre la toate m[n[stirile au purces ]n jac½. Ce Timu= au apucat½ cu o dzi ]nainte, de au intrat½ ]n tab[r[, iar[ celélalte céte de sirg½ le-au pl[tit Dumnedz[u plata pentru jacul caselor sale, c[ au m[rs½ oastea lui +tefan-vod[ de le-au ie=it ]nainte, de le-au \inut calea =i s-au topit c`teva céte cu totul.

12

Viia\a lumii

178

Miron Costin

Zac. 26. +tefan-vod[, dup[ ce s-au a=edzat o=tile ]mpregiurul cet[\ii =i taberii c[z[cé=ti, au pus pu=cile c`te avea =i b[tea ]n tab[ra c[z[ceasc[, cu pu\in[ stric[ciune c[zacilor, c[-=i f[cuse ei gauri ]n p[m`nt½. Apoi, pentru spaima =i cet[\ii, au mutat pu=cile ]n t`rg =i den t`rg½ au b[tut½ =i al[turea cu cetatea =i ]n tab[r[. Ie=iia dent`iu c[zacii =i c[l[ri cu har\uri, ]ns[ pu\ine dzile. +i dup[ obiceaiul s[u, au dat ]ntro dzi n[val[ la pu=ci ]n t`rg =i venise aproape de pu=ci, c`t una ce era mai aproape amu o apucase. Ce, =i atuncea ]nderept`ndu-i lé=ii, s-au ]ntors½ c[zacii ]n tab[ra lor =i de atuncea numai ce \inea =an\urile sale =i fura hran[ de cai =i ap[ despre apa Sucévei den vale, p[n[ au mutat Condra\chii =i dentr-acolea 4 steaguri de lé=i =i i-au ]nchis =i dentracolea cu acéia straje. +i apoi au mutat =i ungurii o sam[ de oameni =i a=ea au r[mas c[zacii ]nchi=i =i str`n=i de toate p[r\ile. Zac. 27. C`nd½ s[ lucra acéstea la Suceav[, craiul le=[sc½ Cazimir cu 40.000 de oameni cobor`ia asupra c[zacilor, de care cobor`tul craiului =tiind½ +tefan-vod[, au trimis la craiul, cer`nd½ agiutori½ den oastea sa, s[-i poat[ sparge pre c[zaci de supt cetate =i tot ]ntr-acéia dat[ =i la Raco\ii cneadzul Ardealului. De la am`ndoi f[r[ z[bav[ au venit agiutori½, c[ pre craiul le=[sc½, timpin`nd½ soliia la Halici pre Nistru, ]ndat[ au pornit pre Dinof½ polcovnicul cu 600 de ném\i, cu 4 pu=ci =i o piv[. Iar[ de la Raco\ii, singur hatmanul lui, Chimini Ian[=, au cobor`t ca vro 6.000 de oameni. Iar[ ]nt`i de la craiul le=[sc½ sosind½ ném\ii, s-au pus ]n deal, dirept½ asupra cet[\ii, peste drumul carele vine den t`rg½ pre supt cetate. +i au tocmit pu=cile =i pioa dirept½ deasupra taberii =i-i b[tea foarte tare, c`t =i pen g[uri ]i nemeriia pu=cile =i pioa. +i acéle pu=ci apoi curund½ au scurtat½ dzilele =i a lui Timu=, cu dirept½ giude\ul a lui Dumnedz[u, pentru prada care f[cuse beséricilor. Zac. 28. Dup[ acéia Chimini Ian[=, dac[ au sosit cu oastea cneadzului de Ardeal, au trecut spre locul unde st[tus[ =i Petchii I=tiuan, a=edz`nd½ =i toat[ tab[ra ungureasc[ ]nc[ mai aproape de =an\urile c[z[cé=ti. Zac. 29. C[zacii amu fiind½ la mare str`nsoare de hran[, ]nchi=i

Letopise\ul |[rii Moldovei

179

den toate p[r\ile, amu pieile de pre cai mor\i lua =i le herbea, =i opincile, r[d[cini m`nca, obos`\i de str[ji totdeauna =i str[b[tu\i de pu=ci. Timu= pierit de glon\½ de tun, cum dormiia supt cortul s[u, m[car[ c[ era ]n p[m`nt½ ]ntins, l-au nemerit ]n picior glon\ul, dup[ care lovit½r[ p[n[ a triia dzi au st[tut mort½. R[dicase pre unul anume Theodorovici hatman, dup[ moartea lui Timu=, ce n-avea nici o putére amu c[zacii, numai ce era de pierire sp[im`nta\i. +i ]ntr-o noapte, f[c`ndu-s[ spaim[ ]n tab[r[ a lor, au dat to\i ca oile de la =an\uri la podul cet[\ii =i acolea ]mping`nd½ cei de pre urm[ pre cei dinainte, au c[dzut de pre pod ]n =an\½, f[r[m`ndu-se, al\ii pe-ntunérec s[rind½ de bun[voie ]n =an\½, =i au pierit mul\i den c[zaci ]ntr-acea noapte den spaima acéia. +i s[ s[ hie =tiut½ de cei denafar[ spaima ce s[ f[cuse la c[zaci, luat[ era tab[ra atuncea. Zac. 30. F[cus[ o n[val[ ném\ii craiului le=[sc½ asupra =an\ului c[z[césc½ cu trei dzile mainte de ce s[ r[nise Timu=. Pre amiadz[dzi era, c`nd½ Dinov polcovnicul de ném\i, socotind½ f[r[ grije pe c[zaci, au dat =tire =i la lé=i =i la unguri, la vrémea ce vor audzi doba lui, s[ dea de toate p[r\ile n[val[, f[c`nd½ el cu oamenii s[i n[vala la =an\uri. +i a=ea au fost½, c[ au m[rs½ ném\ii =i cu n[vala dent`i½ luas[ de la c[zaci o bucat[ bun[ de =an\½. Ce, nes[rind½ ungurii =i ai no=tri de pe alte locuri, s[ fac[ c[zacilor spaim[, s-au pornit toat[ c[z[cimea cu singur Timu= la locul unde cuprinsés[ ném\ii =i nu din siné\e, ce apuc`nd½ drugi, hloabe, siné\e de a \ii=, au ]mpins½ pre ném\i de la =an\uri =i s[rind½ dup[ d`n=ii asupra unii r`pi, cum s[ suie drumul de la t`rg½ pe supt cetate, au pierit ném\ii la acéia r`p[ c`\va, c`t dz[cea tecsite trupurile de ném\i dentr-acéa n[val[ la r`p[. Zac. 31. Craiul le=esc½ sosise la Cameni\[, ]mprotiv[ c[ruia =i Hmil hatmanul, adunat cu hanul, purceses[. }ns[ ne=tiind½ ]nc[ de sosirea craiului la Cameni\[, au pohtit½ Hmil pre hanul s[ aleag[ o sam[ de oaste t[t[rasc[, s[ r[padz[ cu Vasilie-vod[, s[-i scoa\[ pre doamna lui =i averea =i pre fecioru-s[u den chisoare. Au dat hanul pre sama lui

180

Miron Costin

+irim-bei pre Vasilie-vod[ =i l-au pornit pre la Soroca. Zac. 32. Ce, ]ntr-acelea=l dzile, amu neput`nd½ a mai tr[i c[zacii de supt cetate, fl`m`ndzi\i =i str[b[tu\i, au legat tocmal[ cu +tefan-vod[ =i Chimini Ian[= (c[ Condra\chii purcesés[ bolnav la Cameni\[, den care boal[ i s-au prilejit =i moartea) =-au dat cetatea c[zacii pre sama lui +tefan-vod[, cu doamna =i cu toat[ avérea a lui Vasilie-vod[. +i ei, pre c`\i r[m[sése, au purces cu tab[ra pu\in[. Cine=i cump[ras[ cai de la unguri, de la ai no=tri =i de la lé=i, de supt cetate dendat[ s-au tras pen t`rgu, apoi pe Suceav[ ]n gios, spre Sirét, cu oameni de z[log de la +tefan-vod[, s[ marg[ cu pace. +i a=ea s-au f`r=it r[zboiul c[zacilor de supt cetatea Sucévei. CAPUL¼ AL¼ DOODZÉCILÈ

}ncep. 1. }n mic[ cump[n[ stau lucrurile oamene=ti =i r[ssipele a mare case =i domnii =i bine au dzis un dascal c[ lucrurile r[zboaielor ]n clipala ochiului stau. Amu era Vasilie-vod[ sos`t cu ordele t[t[r[=ti la Prut, la +tef[ne=ti, c`nd½ l-au tumpinat véstea, cum amu cetatea au c[dzut pre sama lui +tefan-vod[ =i cum au pierit =i Timu= =i c[zacii, c`\i au r[mas, pu\ini =i ]n gium[tate mor\i =i h[mnesi\i =i oblicise =i +ir[m-bei, ce era cu Vasilie-vod[. Au st[tut o dzi pre sfat, ce ari face cu un lucru ca acesta, =tiind½ c[ acolea supt Suceav[ era o=ti c`teva =i unguré=ti =i le=é=ti. Au ales cu sfatul m`rzacilor o sam[ de t[tari, s[ lovasc[ de-a diréptul la Roman, iar[ alt[ dr`mb[ s[ lovasc[ dirept½ supt cetate, c[ umbla Vasilie-vod[ cu lacr[mi, c[dz`nd½ la picioarele lui +ir[m-bei =i cu multe daruri. Ce, c`nd½ sta lucrul gata =i sfatul, numai s[ purceag[ ]n ceambuluri t[tar`i, sosesc½ de la hanul olocari la +ir[m-beiu, oriunde l-ari agiunge, ]ntr-acéla loc s[ lase toate, m[car[ c[ ar hi =i asupra vreunii trébi =i ]ndat[ s[ purceag[ ]nd[r[pt½, d`ndui =tire c[ iat[ a treia dzi are r[zboi cu craiul le=esc½.

Letopise\ul |[rii Moldovei

181

Zac. 2. Dac[ au ]n\[les +ir[m-bei porunca hanului de ]ntors½ =i cum era de aproape hanul de craiul le=[sc½, au l[sat treaba lui Vasilie-vod[ =i s-au ]ntors½ ]ntr-acéia= dat[ cu o=tile spre hanul. Iar[ +tefan-vod[, lu`nd½ pre doamna lui Vasilie-vod[ cu toat[ averea =i cu ficiorul lui Vasilie-vod[, +tef[ni\[-vod[, au purces de la Suceav[ spre Roman =i cu al doilea conac au st[tut ]n Roman, ]n mare grije de t[tari, de carii amu =tiia, den str[jile sale c[ au agiuns½ +ir[m-bei cu Vasilie-vod[ la Prut. Iar[ lu`nd½ veste de ]ntorsul oardelor t[t[r[=ti, singur s-au a=edzat la Roman, ]n episcopie, iar[ doamna lui Vasilie-vod[ =i cu feciorul lui o au trimis la un sat al s[u cu paz[, anume la Buciulé=ti pre Bistri\e. Chimini Ian[= den conacul dent`i de la Suceava pe Muldova, de la R[ciuléni, au ales 800 de catane =i +tefan-vod[ 300 de moldovéni =i au trimis craiului le=esc½ ]ntr-agiutori½ la Cameni\[. +i dup[ ce au pornit acést½ agiutori½ Chimini Ian[= cu +tefan-vod[, ]n loc de mul\[mit[ craiului pentru agiutoriul lui, carele ]l trimisése =i el asupra c[zacilor, iar[ cu célelalte o=ti Chimini Ian[= au trecut ]n \ara sa, la Ardeal, cu izb`nd[ la st[p`nu-s[u, la Raco\ii. Iar[ +tefan-vod[ s-au a=edzat, precum s-au pomenit, la Roman. Zac. 3. Aicea pre scurt½ ni s[ cade a pomeni de Condra\chii leahul, polcovnicul craiului le=[sc½, carele s-au pomenit c[ au fost½ venit ]ntragiutori½ lui +tefan-vod[ asupra lui Timu=, c[, m[car[ c-au fost½ om strein, cade-s[ s[ nu s[ tac[ h[rniciia lui =i hirea deplin ce avea. Om½ ales la lucrurile r[zboaielor, c[ cine s[ va ]ndemna la bun[t[\i, de nu s[ vor l[uda oameni harnici ]n lume, den carii unul era ales acest om½? T[cut, ]\i p[rea c[ nu =tiia nemic[, iar[ unde trebuia s[ sf[tuiasc[, izvor =i toate cu mare inem[ =i pre cale; treaz, ne]nsp[imat la r[zboaie, cap o=tenilor deplin, singur, unde trebuiia, ]n frunte, cu deplin[ tocmal[ ]nv[\[tori½. De multe ori, cu 1.000 de oameni, care avea supt m`na lui, pre trei mii de t[tari au b[tut =i pre c[zaci cu miile, oriunde-=i s[ t`mpina, ]i ]nfr`ngea.

182

Miron Costin

Zac. 4. Nu s-au pomenit de sémnele ceriului, carile s-au prilejit mainte de acéstea toate r[ut[\i =i Cr[iei Le=e=ti =i \[r`i noastre =i st`ngerea casei acé=tii domnii a lui Vasilie-vod[, la r`ndul s[u. C[ era s[ s[ pomeneasc[ la domnia lui Vasilie-vod[, pentru cometa, adec[ steaoa cu coad[, care s-au prilejit cu c`\va ani mainte de acéasta a=ea de grea premeneal[ ace=tii domniei =i ]ntunecarea soarelui, ]n anul cela, ]n care an s-au r[dicat Hmil hatmanul cu c[zacii asupra le=ilor, foarte groadznic[ ]ntunecare ]n postul mare, ]naintea Pa=tilor, ]n anul 7156, ]ntr-o vineri =i tot ]ntr-acela an l[custe neaudzite vacurilor, care toate sémnele ]n loc b[tr`nii =i astronomii ]n |ara Le=asc[ a mare r[ut[\i c[ sunt½ acestor \[ri meniia. M[ vei ierta, iubite cititoriule, c[ci nu \-am scris acéste sémne la locul s[u. Créde neputin\ii omene=ti, créde valurilor =i cumplitelor vrémi, ]ntreab[ pe ce vrémi am scris =i c`t amu scris. A= hi lipit acéste sémne la r`ndul s[u, ce amu era trecut r`ndul la izvodul cel curat =i scriitori carii izvodesc½, pu\ini s[ afl[, iar[ tipar nu-i. Deci aicea de acéste sémne ]\i dau =tire =i ales povestea l[custelor, care cu ochii cum½ veniia am pr[vit. Zac. 5. Cu un½ an½ mainte de ce s-au r[dicat Hmil hatmanul c[z[cesc½ asupra lé=ilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la =coal[ la Bar½, ]n Podoliia, pre cale fiind½ de la sat spre ora=. Numai ce v[dzum despre amiadz[dzi un½ nuor, cum s[ r[dic[ deoparte de ceri½ un nour sau o negur[. Ne-am g`ndit c[ vine o furtun[ cu ploaie, deodat[, p[n[ ne-am timpinat cu nourul cel de l[custe, cum vine o oaste stol. }n loc ni s-au luat soarele de desimea mu=telor. céle ce zbura mai sus, ca de trei sau patru suli\e nu era mai sus, iar[ carile era mai gios, de un stat de om =i mai gios zbura de la p[m`nt½. Urlet, ]ntunecare, asupra omului sosind½, s[ r[dica oarece mai sus, iar[ multe zbura alaturea cu omul, f[r[ sial[ de sunet, de ceva. S[ r[dica ]n sus de la om o bucat[ mare de ceia poiad[ =i a=ea mergea pe deasupra p[m`ntului, ca de doi co\i, p[n[ ]n trei suli\e ]n sus, tot ]ntr-o desime =i ]ntr-un chip. Un stol \inea un ceas bun =i dac[ trecea acéla stol, la un ceas =i gium[tate sosiia

Letopise\ul |[rii Moldovei

183

altul =i a=ea, stol dup[ stol, c`t \inea de la apr`ndz½, p[n[ ]ndesar[. Unde c[dea la mas, ca albinele de gros dz[cea; nice c[dea stol preste stol, ce trecea stol de stol =i nu s[ porniia, p[n[ nu s[ ]nc[ldziia bine soarele spre apr`ndz½ =i c[l[toriia p[n[ ]ndesar[ =i p[n[ la c[dérea de mas. C[dea =i la popasuri, ]ns[ unde m`nea, r[m`nea p[m`ntul negru, ]mpu\it. Nice frundze, nice pai, ori de iarb[, ori de s[m[n[tur[, nu r[m`nea. +i s[ cunoa=te =i unde poposiia, c[ era locul nu a=ea negru la popas, ca la masul aceii m`niei a lui Dumnedz[u. C`teva dzile au fost½ acéia urgie; den p[r\ile de gios, ]n sus mergea. +i tot atuncea au fost½ =i aicea ]n \ar[ l[custe =i dup[ acéla an½ =i la al doilea, ]ns[ mai pu\ine. +i apoi =i ]n dzilile a lui +tefan-vod[, au fost½ l[custe, ]ns[ pre une locuri =i nu ca acéia desime ca ]n céla an½, de care s-au scris. Iarna s[ g[siia ]n p[m`nt½ ]ngropate pre multe locuri. Zac. 6. Ne ]ntoarcem acmu iar[ la povestea de unde am p[r[s`t. +i fiind½ acéstea toate tot pe o vréme cu lucruri streine, ales cu lucrurile Cr[iei Le=e=ti =i ]mpreunate, cum½ ai ]n\[les la r[zboaiele Sucevei, nu ni s[ cade s[ trecem ce s-au lucrat, ]ntre craiul le=[sc½ Cazimir =i ]ntre hanul Cr`mului =i hatmanul c[z[cesc½ Hmil, ating`ndu-s[ toate acéste =i de \ar[. Sta craiul le=esc½ cu o=tile sale supt Cameni\[ =i dac[ i-au venit =i de la unguri acel agiutor, de care s-au scris, luase sfat s[ purcead[ de la Cameni\[ ]mprotiva hanului =i lui Hmil, unde=i s[ va timpina, s[ le dea r[zboi. Ce, lu`nd½ véste den limbi c[ au tras toate ordele hanului c[tr[ sine, =i pre +ir`m-bei, carele ]l desp[r\ise =i-l trimisés[ ]n Moldova, s[ nu fl[m`ndzeasc[ undeva ]n gios oastea, au socotit s[ s[ lipasc[ de Moldova, pentru hrana o=tii, la Nistru, =i acolea s[ a=tépte pre t[tari =i pre c[zaci. +i a=ea au f[cut: s-au mutat de supt Cameni\[ =i =-au pus tab[ra la Zvancea. +i ]ndat[ au f[cut pod mereu pre co=uri peste Nistru, preste carile umbla o=tenii le=[=ti, p[n[ preste Prut, la p`ine, la f`nuri, strica =i prisecile oamenilor. +i era la Hotin p`ine ]n stoguri, cu mare biv=iug ]ntr-acela an½. Iar[ mul\i den lé=i au pl[tit =i cu capetele hrana acéia de oameni de \ar[, dur`ndu-i inema pentru munca sa.

184

Miron Costin

Zac. 7. Hanul cu Hmil, dac[ au v[dzut c[-i trag lé=ii la loc tare, s[ le hie a da r[zboi½ numai den frunte, s-au siit½ a merge asupra lé=ilor, aduc`ndu-=i aminte r[zboiul de la Berestecica. Ce, Hmil s-au suit ]n sus =i au st[tut cu tab[ra la Husiatin, iar[ hanul au cuprin-s½ c`mpii Cameni\ii den sus cu ordele sale. }ns[ n-avè cum s[-i fl[m`ndzasc[ pre lé=i, c[-i hr[niia Moldova. A merge iar[=i asupra lor, la str`mtoare, nu vrea, nice lé=ii la larg½ detot vrea s[ ias[. Ce iar[ hanul au trimis pre Sefer Cazi-aga, veziriul s[u =i craiul½ pre can\eliarul s[u supt cetatea Cameni\ii =i acolea s-au legat pace =i s-au ]ntors½ o=tile, cine=i la locurile sale. +i de atunce=i Hmil au ]nceput a strica leg[tura sa cu t[tar`i =i s[ cerca la Mosc½. Zac. 8. Vasilie-vod[ v[dz`ndu-se ]n |ara C[z[ceasc[ c[dzut den domniie, desp[r\it =i de doamna sa =i de cuconi =i de avére (caut[ la ce aduce roata lumii mare case, c[ ce poate fi mai greu dec`t acéstea; dzic½ c[ nice moartea) =i nici o nedéjde nu i-au mai r[mas ]n prieten=ugul c[zacilor, singur s-au tras cu hanul, la Cr`m s[ marg[. +i acolea =edz`nd½ pre obrocul de la hanul ]n cetatea Ghiuzl[ului, c`teva luni, apoi de acolea l-au trimis hanul la |arigrad, la ]mp[r[\iie, pre porunca ]mp[r[teasc[. Zac. 9. Iar[ +tefan-vod[ cu a=edzat[ domniie la Roman, tot½ la Roman au =edzut, p[n[ i-au venit =i steagul de domniie de la ]mp[r[\ie, cu care treab[ trimisése boieri =i pre Stamatie postélnicul, ]nc[ de la Suceav[. Au venit =i un½ ag[ mare cu c[ftan de domniie =i cu steagul ]n Roman de la ]mp[r[\ie. (Caut[ aicea la ce voie au fost½ domniile \[r`i, p[n[ nu de mult½ =i la ce sunt½ acmu.) Zac. 10. La Roman petrec`nd½ +tefan-vod[, cerca ]n toate p[r\ile =i acmu unile, apoi altele de a lui Vasilie-vod[ tupilate, ori odoar[, ori bani. Den dzi ]n dzi s[ v[diia unile la un loc, altele la alt½ loc. S-au oblicit =i la sluga lui credzut[ ]nc[ den boieriia lui, anume G[toaie, un surguci de a lui Vasilie-vod[ tupilat la d`nsul de c`tva pre\, trimi\`ndul pe d`nsul la toate ce s[ lua den casa lui Vasilie-vod[, pentru credin\a

Letopise\ul |[rii Moldovei

185

=i pre sama lui era odoar[le, c`te s[ lua. Mult½ au st[tut ]n g`nd½ +tefan-vod[, cu ce g`nd½ l-au f[cut acel furtu=ag acea slug[ a lui. Nu =tiu ce i-au p[rut pre d`nsul =i dentr-alte sémne mai denainte =i den fapta aceasta cu surguciul, i-au t[iat capul ]n Roman, dzic`nd½ c[: “De ar hi oprit un½ lucr½ ce i s-au cuvinit lui, l-a=i hi iertat eu. El au furat un lucru ce s[ cuvine unui domn½”. Zac. 11. A pr[vi era aievea =i pedeapsa =i st`ngerea casei lui Vasilievod[ =i c`ndai os`nda-i os`ndiia =i pre oamenii de casa lui, ales nepo\ii lui Vasilie-vod[, pentru multe doar[ c`t au f[cut =i ei ]n vrémile sale, sile =i sc`rn[vii. +i ]nt`i pre +tef[ni\[ p[harnicul, feciorii lui Gheorghie hatmanul, ]nc[ la Suceav[ i-au t[iat capul, apoi pre Alexandru p[harnicul =i pre Enachie comisul, feciorii lui Gavril hatmanul, nepo\ii lui Vasilie-vod[, cu mare munci i-au omor`t ]n Buciule=ti. Zac. 12. Dup[ ce au luat steag =i caftan de domniie +tefan-vod[ ]n Roman =i cu acela=i ag[, carele i-au adus steag, au pornit½ birul =i pocloanele ]mp[r[te=ti au venit ]n Ia=i ]n scaun =i s-au a=edzat cu ]ntemeiat[ de atuncea domnie, f[r[ grije, c[ ]mp[r[\iia era t`n[r[, copil ]nc[. Vezirii erau bucuro=i s[ hie lucruri cu pace den toate p[r\ile. Ce domniia +tefan-vod[ f[r[ grije, numai o sam[ de l[pu=néni, ales H`nce=tii, nu era deodat[ a=edza\i =i fugis[ Mihalcea H`ncul la turci. Ce, agiung`nd½ +tefan-vod[ cu bani la pa=ea de Silistra, l-au prins½ pa=ea =i l-au trimis ]n obédzi la +tefan-vod[. +i l-au iertat =i l-au pus arma= al doilea. Zac. 13. Preste scurte vrémi dup[ a=edzarea domniei lui +tefan-vod[ =-au f`r=it dzilele sale =i Matei-vod[ domnul muntenesc½, om½ fericit preste toate domniile aceii \[ri, nem`ndru, bl`nd½, dirept½ om de \ar[, harnic la r[zboaie, a=ea ne]nfr`nt½ =i nesp[imat, c`t po\i s[-l asameni cu mari o=téni a lumii. Zac. 14. Dup[ moartea lui, au ales |ara Munteneasc[ pre Constantinvod[, feciorul lui +[rban-vod[. +i macar[ c[ era ficior de domn½, =tiut =i lui Matei-vod[ =i altor½ domni mai ]nainte, tot au fostu ferit½, numai

186

Miron Costin

la nas½ pu\in lucr½ era ]nsemnat. }nc[ nu ie=ise sufletul den Matei-vod[ deplin, c`nd½ s[iménii =i d[r[ban\ii, carii la acéia sime\ie s[ suise den izb`nde cu Matei-vod[, c`t nici domniia, nici pre boieri ]ntr½ nemic[ nu b[ga ]n sam[, precum s-au ar[tat apoi =i aievea fapta lor, au r[dicat pre Constantin-vod[ dom-n½ =i au dat cu pu=cile =i cu siné\ele de veselie. +i acéia domniie a lui Constantin-vod[ au dat dzile Tomei vornicului =i lui Iordachie vistiernicului. Toma vornicul c[dzuse pre m`na lui +tefanvod[ de la cetatea Sucévei, iar[ Iordachie visternicul au venit singur de bun[-voie, ca un miel spre giunghiere, den |ara C[z[ceasc[, c[ fusése cu Vasilie-vod[ sc[pat acolea. Era numai de pierire am`ndoi fra\ii ]n Buciule=ti, ]nchi=i am`ndoi =i porunca mergea una dup[ alta, s[-i omoar[. Iat[ cum au audzit +tefan-vod[ c-au st[tut Constantin-vod[ la domniia |[r`i Muntené=ti, ]n loc au r[pedzit, s[ nu-i omoar[, c[ era fratele lor Costantin postelnic ]n |ara Munteneasc[, cumnat cu Constantin-vod[. +i a=ea au h[l[duit Toma vornicul =i frate-s[u, Iordachie visternicul, atuncea de primejdiia mor\ii. Singur Dumnedz[u, preste nedéjdea omeneasc[ feré=te pe cei direp\i de primejdii, c[ ce oameni au fost½ ace=ti doi aicea ]n \ara aceasta, ales Iordachie visternicul, f[r[ scrisoarea mea credz½ c[ va tr[i numele lor ]n veci ]ntr-aceast[ \ar[ de pomenirea oamenilor½, den om½ ]n om½. Zac. 15. Constantin-vod[, domnul muntenésc½, cu +tefan-vod[, am½ nu era ]n via\a acéia, cum era cu Matei-vod[, ]ns[ era bucoro=i am`ndoi de a=edzarea sa, ca ni=te domnii noao[. Aicea ]n \ar[ la noi s-au a=edzat pace, numai umbla pre la margine o=ti c[z[cé=ti =i t[t[r[=ti, dodeinduse cu lé=ii, ]ns[ amu mai slabe r[zboaie dec`t céle dent`i. +i curund½ dup[ acéia, s-au l[sat c[zacii de t[tari =i s-au legat½ }mp[r[\iia Moscului. +i era la noi ]n \ar[ amu mai greu de d[ri, pentru mul\imea lefeciilor ce \inea +tefan-vod[ pre pilda lui Matei-vod[, den carii nu fu mult =i f[cur[ zarv[ aicea ]n Ia=i mare ]ntre sine slujitorii. Zac. 16. Era s[iméni de to\i, cu cei den |ara Munteneasc[ =i cu cei de loc, de aicea, carii fusése ]n slujb[ =i la Vasilie-vod[, 1.000 =i ném\i

Letopise\ul |[rii Moldovei

187

cu Lonce\chii polcovnicul, 400 c[l[re\i, lé=i 200 cu Voicecov\chii, c[pitanul de lefecii, moldovéni cu lé=i amesteca\i cu Ru=cit c[pitanul 300, lefecii de \ar[ cu Grumadzea c[pitanul, 400. At`ta sam[ de slujitori \iind½ +tefan-vod[, nici de la unii zarva nu s-au ]nceput, numai de la munténi s[iméni =i capetele lor =i luase ]n voroav[ cu sine =i pre s[iménii ce=ti de loc asupra ném\ilor. Ném\ii era pre gium[tate aicea ]n Ia=i, iar[ 200 de ném\i cu polcovnicul lor ]i \inea +tefan-vod[ la Suceav[. }n postul mare era, c`nd½ s[iménii, den nebuniia c[pitanilor s[i =i den seme\iia de care s[ umplus[ ]nc[ den |ara Munteneasc[, =-au dat½ cuv`nt ]nde sine =i au purces bulucuri pen t`rg½ =i pre c`\i ném\i1 au aflat pre la uli\e i-au omor`t. S-au f[cut ]ndat[ o spaim[, o zarv[ ]n t`rg. Ném\ii, unii sc[pa\i r[ni\i la curte, capitanul lor de-abiia sc[pat de la gazd[, c`\i au putut a str`nge de oamenii s[i =i cu acéia ce era la paza cur\ii ]ntr-acéia dzi, au apucat cerdacul ]n curte, cel de piatr[, =i s-au or`nduit de ap[rare acolea. Au st[tut ]n mare zarve =i spaim[ toat[ curtea =i singur½ +tefan-vod[ la mare spaim[, altor slujitori caii a mai mul\i pre la od[i. Un n[roc au fost½ c[ bulucba=ii =i c[pitanul s[iménilor celor muntene=ti s-au ]n=elat =i au venit la +tefan-vod[, chem`ndu-i cu bl`nde\e. Ce, cum au vinit, ]naintea lui +tefan-vod[, =i s[iménii s[ buluciia atuncea to\i launloc ]n preajma cur\ii, ]nloc au ]nv[\at de le-au t[iat capetele =i c[pitanului =-a trei buliucba=i. +i acéia au fost½ potolitul aceii zarve a s[iménilor, c[ cum au ]n\eles c[ le-au pierit capetele, ]nloc au purces spre fug[. Acoperise iazul desimea =i apoi au luat spre Socola. }n =es la ceiri½, la p`r`ul ce vine pe acolea, st[tuse. +i ie=ise =i oastea asupra lor, toat[ curtea =i slujitorii =i ném\ii, peste porunca lui +tefan-vod[, amu cu steaguri, cu dobe, c`t ce putea, veniia s[-i agiung[, s[-=i r[scumpere den singele ce le f[cuse s[iménii lor. Ce au trimis porunc[ tare +tefan-vod[ pre la c[pitani, cine au cutedza s[ fac[ vreun r[zboi½, cu capul va pl[ti, numai s[ s[ r[spundze s[iménilor celor muntene=ti, s[-=i marg[ la \ara lor, iar[ cei de loc s[ r[m`ie pre iertare de acéia fapt[. Deci au purces munténii spre codru, 1

Mercenari nem\i ]n slujba Moldovei.

188

Miron Costin

can cu fuga =i cé=ti de loc o sam[, iar o sam[ ce au r[mas, i-au iertat +tefan-vod[. Zac. 17. Nu era ca o nemic[ aceasta zarv[ de aicea ]mprotiva faptei care s-au f[cut, curund½ apoi dup[ aceasta de aicea, ]n |ara Munteneasc[, s[iménii cu d[r[ban\ii, fapta care de-abiia de s[ va afla ]n vreo \ar[, ca acéia. S-au r[dicat s[iménii cu d[r[ban\ii =i to\i, preste toat[ \ara lor =i au ab[tut la casele boiere=ti cu arme f[r[m`ndu-i ]naintea ochilor giup`neselor lor =i cuconilor, f[c`nd½ r`s pre multe locuri de f[meile lor, jecuind½ casele =i avérea. +i nu numai ]n Bucure=ti, ce =i la \ar[, la multe case, pierit-au mul\i boieri =i negu\itori jecui\i de d`n=ii. Iar[ n-au r[bdat½ Dumnedz[u acéia fapt[ ]ndelung½, ce, la ce certare au sosit½ =i ei, citi-vei la r`ndul s[u. Zac. 18. De sime\iia acéia acelor slujitori =i fapt[ a=ea sc`rnav[ =i de-abiia audzit[ ]ntr-alte \[ri, supt mare grije =i ca-ntr-o robiie fiind½ Constantin-vod[ la slujitorii s[i, nu ce porunciia el, ce ce vrea ei s[ fac[ f[cè, au agiuns½ pre tain[ la Raco\ii craiul de Ardeal =i aicea la +tefanvod[ domnul de Moldova, cer`nd½ agiutori½ la mare nevoia sa de slujitori. Raco\ii, om t`n[r, ]n bine =i mare avu\ie, zbura cu g`ndul ]n toate p[r\ile a-=i face ceva véste, bucuros acestui prilej, ]ndat[ s-au g[tit, cu o=ti ]n |ara Munteneasc[, d`nd½ =tire =i la +tefan-vod[ aicea, numai s[ purcead[, s[ s[ adune cu d`nsul la apa Teleajinului. Numai ce i-au c[utat =i lui +tefan-vod[ a purcede de aicea cu o=tile sale. +-au intrat +tefan-vod[ ]n |ara Munteneasc[ pe den sus de Foc=eani =i Raco\ii s-au pogor`t den \ara lui pre apa Teleajinului. Zac. 19. Dac[ s-au oblicit, aievè la curtea lui Constantin-vod[ c[ coboar[ =i craiul =i +tefan-vod[ cu o=ti, au str`ns½ c[peteniile slujitorilor =i le-au dat =tire de nepriietin=ugul lui Raco\ii, cum vine asupra scaunului lui. “Ce s[ hi\i gata =i nesp[ima\i, precum a\i fost½ la at`tea r[zboaie, tot cu izb`nde, ales acéia slujitori fiind½, cari vestite o=ti ]n lume, c[z[cé=ti, au ]nfr`nt½”. Acélea audzind½, striga to\i p[n ]ntr-unul: “La ei, la ei, numai s[ ni-i ar[\i”. +i a=ea g[tindu-se Constantin-vod[, au

Letopise\ul |[rii Moldovei

189

purces den Bucure=ti =i de la al doilea conac au fugit de la d`n=ii spre D`rstor spre pa=ea de Silistra, c[ s[ agiunsés[ =i cu pa=ea, d`ndu-i =tire de toate acéstè. Zac. 20. V[dz`ndu-se s[iménii =i d[r[ban\ii ]n=ela\i de Costantinvod[, nemic[ den nebuniia sa n-au sc[zut, ce ]n loc au r[dicat domn½ pe Hrizica-vod[ anume =i l-au pus surguci½ ]n cap½. }ndat[ acel Hrizicavod[ au r[pedzit c[r\i ]n toat[ |ara Munteneasc[, d`nd½ =tire c[ den mila lui Dumnedz[u au st[tut, domn½ |[r`i Rom`ne=ti; de s`rg s[ s[ str`ng[ \ara la d`nsul, la Telejin. Un aprod de-a acelui domni=or cu c[r\i c[dzind½ =i pre m`na lui +tefan-vod[, c[ ne=tiind½ nemic[ de o=ti, mergea la slujitorii de giude\ul (cum dzic la d`n=ii) Buzeului, s[ ]ncalece cu to\ii, au dat ]n str[jile noastre. +i dentr-acélea c[r\i =i din rostul aprodului au ]n\eles +tefan-vod[ toat[ povestea =i de fuga lui Constantinvod[ =i de r[dicarea la domniie lui Hrizic[-vod[. Zac. 21. +tefan-vod[ cu o=tile sale amu era la S[rata, iar[ Raco\ii den mun\i nu cobor`se. Ce, nu era f[r[ grije la noi, s[ nu vie acél domni=or ]nt`i, s[ ne lovasc[ pre noi, p[n[ a cobor] Raco\ii cu o=tile sale. Deci, ne=tiind½ nemic[ de Raco\ii, ]n ce loc o=tile, nu s-au suit½ mai sus +tefan-vod[, ce au st[tut pre c`mpii Buzeului preste trei dzile =i ]ntr-acelea=i dzile s-au cobor`t o=tile sale Raco\ii ]n =és pre Teleajin. +i nedesc[lecat bine ]nc[ cu toat[ tab[ra, i-au dat =tire str[jile lui, cum sosesc½ s[iménii la vad, pedestrimea =i pu=cile. La mare turburare =i spaim[ c[dzuse Raco\ii, a=ea degrab[ oaste sima\[ apropiiat[ =i cu +tefan-vod[ ]nc[ ne]mpreunat, c[ acolea era s[ s[ ]mpreune o=tile. S[ nu fie fost½ Gaudi c[pitanul de ném\i a lui Raco\ii la cump[n[, era s[ hie f[cut s[iménii o pozn[ o=tilor unguré=ti. Zac. 22. C[ cum au audzit de la Gherghi\e, unde r[dicas[ pre acel domni=or, capetele s[iménilor =i d[r[ban\ilor de Raco\ii, c[ ieste mai aproape cu o=tile lui =i cum cu moldovénii ]nc[ nu este ]mpreunat, au sf[tuit s[ marg[, s[ lovasc[ ]nt`i pre Raco\ii. Cum le-au spus capetele sfatul, cum au ]nceput a striga to\i ]n toate p[r\ile: “Haida, haida, la ei,

190

Miron Costin

la ei”. Nea=tept`nd½ nice porunca, nice vrémea, nici tocmal[, nici pre l`ng[ sine vreo tab[r[, cum s[ cade unii pedestrime s[ marg[, ce, care cum putea mai ]nainte, cum ar hi la lucru gata, m`na bivolii carii tr[gea pu=cile1, tot ]n bici½, nice la un loc ]nc[ str`ns[ oastea, ce care cum putea, buluc dup[ buluc mai tare. +i cum au sosit la vadul Teleajinului, cum au ]nceput a da cu siné\ele =i deodat[ s[ stoliia, p[n[ ari agiunge =i celelalte bulucuri. Iar[ ce tocmal[ s[ hie la o oaste care era ca un roi f[r[ matc[. Pu=cile cum au sosit la ap[, bivolii pre hirea sa, n[du=i\i =i de c[ldur[, c[ era vara =i de osteneal[ c[lii pripi\i, cum au v[dzut apa, cum au n[v[lit½ ]ntr-ap[ préste oameni =i au b[gat pu=cile ]ntr-ap[ dup[ sine. Zac. 23. Toate acéstea socotind½ neam\ul Gavdi, c[pitanul lui Raco\ii, au ]mb[rb[tat pre Raco\ii s[-=i tocmasc[ oastea, iar[ el singur, cu pedestrimea toat[ nem\a=c[ =i cu pu=cile, au purces =i au st[tut ]mprotiva lor la vad =i au tocmit pu=cile spre s[iméni =i au ]nceput a da den tunuri ]n s[iméni. Da =i s[iménii din siné\e =i din pu=ci, c`te mai r[m[sése nentrate ]ntr-ap[. Iar[ nu fu z[bav[, ce, c`t s-au apropiiat oastea lui Raco\ii =i Gavdi le-au dat½ foc, odat[, cum dau ném\ii, au =i ]nceput a s[ mesteca s[iménii =i d[r[ban\ii cu domni=orul lor. +i v[di`nd½ Raco\ii turburarea lor =i lucruri f[r[ temei, au =i ]nceput =i pe den sus =i pe din gios a tréce oastea pen vaduri. +i ]ndat[ au purces toat[ pedestrimea munteneasc[ =i domni=orul lor cu c[l[rimea, de c`t[ avea cu sine, ]n r[ssip[. La fug[, ce spori½ s[ hie pedestra=ului ]naintea c[l[ré\ului? }ndat[ i-au agiuns½ ungurii, c[l[rimea. Nu era alt[, f[r[ direapt[ os`nda pentru faptele lor =i nu r[zboi½ sau vreo ap[rare, ce direapt[ mesérni\[. Trupurile dz[cea polog pre =leah =i spinii de la laturi plini de trupuri omene=ti. +i multe bulucuri ]nc[ nesosite, pre carii, cum =i unde=i i-au t`mpinat, a=a dz[cea, p[n[ ]n Ploie=ti. Avut-au ]n ceast[ zarv[ Raco\ii oaste cu sine ca 12.000 de oameni.

1

Pu=cile, adic[ tunurile, erau trase pe atunci de bivoli.

Letopise\ul |[rii Moldovei

191

Zac. 24. Lui +tefan-vod[ Raco\ii, ]ndat[ c`t au sosit la Telejin, didés[i =tire s[ vie cum mai de s`rg. +i au m[rs½ ]ntr-acéia noapte cu oastea c`teva ceasuri, iar[ tot r[zboiul nu l-au apucat, ce dizdimenea\[ ne-au t`mpinat véstea de spartul s[iménilor. Ce tot au mai m[rs½ ]n urma lui Raco\ii, carele cu toat[ tab[ra purcesése ]ndat[ dup[ munténi. Aproape de Ploie=ti au st[tut Raco\ii cu oastea tocmit[ ]n dou[ p[r\i =i +tefanvod[ cu oastea sa pre mijloc trec`nd½, au m[rs½ de s-au adunat cu Raco\ii. La adunarea lor au slobodzit toat[ pedestrimea lui focul =i tunurile =i apoi au purces o=tile pre otace. +tefan-vod[ au avut cu sine p[n[ la 5.000 de oameni =i foarte ]ntr-ales½ oaste. Zac. 25. Tot ]ntr-aceia=i dzi, dup[ desc[lecatul lui Raco\ii, au poftit Raco\ii ]ndat[ pre +tefan-vod[ la mas[, vesel =i voios de izb`nd[ ce au f[cut. Ciumpoia=ul cu cimpoi de ur=inic la dvorb[ cu dzic[turi. +i apoi, dac[ s-au mai veselit, au poftit pre +tefan-vod[ pentru surlari s[ dzic[ =i au dzis =i surlarii. Era l`ng[ +tefan-vod[ un m`rzac, anume Rustenm`rza, pre acéla au poftit Raco\ii s[-l vadz[ =i dac[ l-au v[dzut om sprinten, cu dzea ]mbr[cat =i cu cojoc ]mbr[cat cu soboli peste dzea, c[-l purta +tefan-vod[ bine, cum =i pre al\i slujitori — de-abiia de au avut la vreo domnie ]n \ar[ mil[, cum au avut la acéla domn½ — l-au pus pre m`rzacul Raco\ii la mas[. +i au petrecut acéia dzi cu masa, p[n[ aproape de sar[. A doa dzi au purces o=tile pre Praova ]n gios. +i aproape de Gherghi\[, a triia dzi, lu`nd½ véste Constantin-vod[ de r[ssipa =[iménilor, au ie=it ]naintea lui Raco\ii cu 300 de oameni. +i dup[ adunarea =i cu Constantin-vod[, Raco\ii au trecut½ Praova pre pod =i sau a=edzat cu tab[ra =i a sa =i cu am`ndoi domnii la Gherghi\[. Zac. 26. A doa dzi dup[ desc[lecatul o=tilor, au f[cut Raco\ii mas[ mare =i au cinstit pre am`ndoi domnii. El singur ]n capul més[i, den-adireapta +tefan-vod[, den-a-st`nga Constantin-vod[. Boierii lui cu boierii am`nduror \[r`lor v`rsta\i; ]n fruntea tuturora Chimini Ian[= hatmanul lui. Vrei vedea cum ]nghite Raco\ii, mari =i ]nalte g`nduri, cum s-ari vedea crai preste crai =i domn½ preste domni. Orb½ n[rocul la sui= =i

192

Miron Costin

lunecos a stare la un loc, grabnic½ =i de s`rg pornitori½ la cobor`=. Toate acéstea turcii pr[viia cu coada ochiului, acéste tov[r[=ii \[r`lor acéstora. Zac. 27. Dup[ aceasta petrecanie, Raco\ii or`nduind½ pre Bor[= Ian[= cu 2.000 de oameni =i +tefan-vod[ lefecii s[i =i lé=i =i muldovénii, s[ marg[ ]n urm[, unde ar ]n\elege vreo str`nsoare de s[imeni ori de d[r[ban\i, s[-i cérce. Iar[ Raco\ii s-au ]ntors½ la Ardeal =i +tefan-vod[ ]n \ar[, iar[ Constantin-vod[ la Bucure=ti. +i atuncea s[ vedzi de s`rg =i plat[ s[iménilor =-a d[r[ban\ilor ]n toat[ |ara Munteneasc[ de Constantin-vod[. Zac. 28. C`\i s[iméni au r[mas de la r[zboiul cu Raco\ii la Telejina =i capetele lor n-au r[bdat mul\i ]n |ara Munteneasc[ s[ r[m`ie, ce unii au trecut Dun[rea, iar[ al\ii, c`\i au r[mas, n-au h[l[duit de moarte, nice unul. +i nu p[n[ la o vréme i-au cercat, Constantin-vod[, ce vro doi ani. Unde=i s[ obliciia s[iman sau d[r[ban\½, ]ndat[ ]l ]n\epa. Plin c`mpul =i pre l`ng[ Bucure=ti =i pe l`ng[ alte ora=e de trupurile lor ]n\[pate. +i cum aducea cineva la divan ori f[r[ divan½ =i striga: “Doamne, ia, =i iesta au fost½ s[iman!” ]n locu-l ]n\epa =i cine-l aducea lua pla=c[, cum dzic muntenii. P[n[ ]ntr-at`ta s[ suise certarea lor, c`t, den pizm[ unul pre altul giura c-au fost½ d[r[ban\½ =i ]nloc pieriia. S[ f[cea unora =i n[p[=ti den pizm[, care den oameni nu lipsé=te ]n lume nici d[n[oar[. Ce giura pentru d`nsul al\i oameni =i h[l[duiia sau de striga: “N-am fost½, n-am fost½ d[r[ban\½”, giura céia ce-l prindea, c-au fost =i ]n loc ]l ]n\epa. Zac. 29. F[cut-au bogat[ dob`nd[ |[r`i Munténe=ti Bor[= Ian[= =i ai no=tri, p[n[ =i la olatele céle turce=ti n-au h[l[duit. Fost-au ]n ceambuluri =i m`rzacul céla, de care s-au scris, Rusten-m`rza, ce, acolea au r[mas ]n |ara Munteneasc[, aproape de Dun[re t`mpin`n-du-se cu ni=te slujitori c[l[ri muntené=ti. Lovis[ =i pre unguri mun-ténii la sat la C[lug[reni, pre s`ngur Bor[= Ian[=, ce apoi pre urm[ i-au purtat r[u slujitorii lui +tefan-vod[. Fost-au acéstea ]n anul 7163.

Letopise\ul |[rii Moldovei

193

Zac. 30. Dup[ acéstea toate ce s-au lucrat, ]n |ara Munteneasc[, aicea domniia lui +tefan-vod[ au fost½ ]n pace, de s[ poate dzice c[ are casa acéia pace, l`ng[ carei alta lipit[ de p[réte arde. A=ea =i \ara noastr[ nu s[ poate dzice c[ au fost½ cu pace temeinic[, c`nd½ r[ut[\ile din |ara Le=asc[ =i den c[zaci nu ie=iia. Zac. 31. S[ r[dicase pre acéle vrémi un t`lhari½ anume Ditinca, carele a vedérea, f[r[ siial[, umbla ]n \inutul Hotinului =i a Cern[u\ilor =i porunciia satelor. Ce, au trimis +tefan-vod[ pre Bucioc stolnicul cu o sam[ de slujitori =i l-au spart½ =i to\i oamenii lui i-au r[sipit. +i tot ]ntracela=i an½ au purces hatmanii le=é=ti asupra c[zacilor iarna =i au poftit =i de la +tefan-vod[ agiutori½. +i le-au dat 700 de oameni ]ntrales slujitori cu Voicehovschii c[pitanul. +-au m[rs½ lé=ii asupra lui Hmil hatmanul, carele pierdz`nd½ nedéjdea ]n t[tari s[-=i scoa\e lucrurile la cap asupra lé=ilor, s[ lep[dase de t[tari =i s[ legas[ cu Moscul. +i au f[cut lé=ii ]ntr-acea iarn[ mare r[ut[\i, ]mpreuna\i cu t[tar`i =i cu ai no=tri ]n |ara C[z[ceasc[ =i ]nchisése pre Hmil hatmanul cu moscalii launloc, foarte f[r[ véste =i cu pu\in lucru n-au luat toat[ tab[ra moschiceasc[ =i a c[zacilor. Iar[ o sam[ de car[ cu 24 tunuri au rupt. Ce, acéla géri =i viscol au lovit, c`t mult[ oaste de ]mbe p[r\ile au pierit de frig. +i s[ pomené=te acél r[zboi, de-i dzic½ Driji Pole1, p[n[ ast[dzi. Zac. 32. La anul dup[ acéstea, umplut Raco\ii Gheorghii, cneadzul de Ardeal de duhuri spre mare lucruri, ]ndemnat =i de =vedzi, carii r[dicase =i el cu Carol Gustav½, craiul lor, asupra lé=ilor oaste, au ]nceput a s[ agiunge cu Hmil hatmanul c[z[céscu, s[ hie ]n |ara Lé=asc[ crai Raco\ii. +i de atuncea umbla solii =i a lui Raco\ii la Hmil hatmanul =i a lui Hmil la Raco\ii. Zac. 33. S-au ]ntunecat soarele ]ntr-acél an½, la luna lui iunie, cu mare groaze, c`t pierise soarele cu pu\in nu toat[ lumina, tocma

1

13

}n limba ucrainean[ ]nseamn[: c`mpul tremurului.

Viia\a lumii

194

Miron Costin

amiadz[dzi =i mul\i oameni, ne=tiind½ a s[ feri de o ]ntunecare ca acéia =i privind½ la soare mult½, au pierdut vederea ]n toat[ via\a lor. Zac. 34. La anul dup[ aceasta, ]mpreunat craiul =vedz[sc½ cu cneadzul de Prusi, domnul de Brandeburg½, cuprinsés[ toat[ Cr[iia Le=asc[, scaunele am`ndoao, =i Var=avul, =i Crac[ul, ]nfr`ng`nd½ cu r[zboiul de fa\[ pre craiul le=esc½ cu toat[ oastea lui. Dup[ care izb`nd[ +vedul, cum s-au dzis, cuprinsés[ mai toat[ |ara Le=asc[ =i i s[ ]nchinase =i hatmanii le=[=ti, neav`nd½ ]nc[tro lua, c[ dintr-acolea +vedul, dencoace Hmil hatmanul cu o=tile c[z[ce=ti =i cu c`\va voievodzi moschice=ti, craiul le=ésc½ singur, Cazimir, ie=it den \ara sa ]n |ara Nem\asc[. N-ari hi g`ndit nimé s[ ias[ Cr[iia Le=asc[ de supt cump[n[ ca acéia! Iar[ acéste lucruri mai de-am[nuntul s[ s[ cerce, cine va vrea, la hronigrafii lor. Noi ne ]ntoarcem½ la ale noastre. Zac. 35. Dac[ au v[dzut craiul =vedz[sc½ c[ el s[ st[p`neasc[ o cr[iie preste mare, cum este +vedzasc[ =i alta dencoace de mare cum ieste Cr[iia Le=asc[, nu ieste ]n putin\[, =i neamurile osebite =i din lege =i din obiceaiuri =i hatmanii le=e=ti ]nc[ ]ndat[ l-au p[r[sit =i s-au dat spre ném\i, au ]ndemnat pre Raco\ii, cneadzul Ardealului, numai s[ vie asupra Cr[iei Le=[=ti =i cu acéia soliie au trimis =i la Hmil hatmanul +vedul. Deci au st[tut Raco\ii pre g[tire cu o=ti, trimi\`nd½ =i la domni, ]n |ara Munteneasc[ =i aicea la noi. Deci Hmil hatmanul i-au pornit 20.000 de c[zaci cu Anton polcovnicul ]ntr-agiutori½ =i Constantin-vod[, domnul munténesc½ pre Odivoianul c[pitanul s[u, cu 2.000 de oameni, iar[ +tefan-vod[, domnul nostru pre Grigorie H[b[=escul, s[rdariul s[u =i cu Fr[ti\a, c[pitanul de F[lciiu, iar[ 2.000 de oameni. +i s-au adunat toate aceste o=ti, =i ale noastre =i céle muntené=ti cu c[zacii la Cern[u\i, =-au intrat ]n |ara Le=asc[ pe la Sneatin. Zac. 36. Raco\ii tr[g`nd½ oastea preste mun\i, au cobor`t ]n |ara Le=asc[ pe la un ora= anume Str`i =i acolea =i céstelalte o=ti c[z[ce=ti, muldovené=ti, muntené=ti i-au ie=it ]nainte. +i au luat pre supt mun\i ]ndat[ la Crac[u, la scaunul Cr[iei Le=e=ti, care ora= era amu cuprins½

Letopise\ul |[rii Moldovei

195

de =vedzi. +i lu`nd½ Crac[ul ora=ul Raco\ii pre sama sa, au purces spre Var=eav =i acolea s-au ]mpreunat cu craiul =vedz[sc½. Spun de craiul =vedz[sc½ s[ hie dzis, dup[ ce au v[dzut oastea ungureasc[: “Nu vei st[p`ni tu pre lé=i cu aceasta oaste!” Zac. 37. }mp[ratul nem\esc½, v[dzind½ nevoia lé=ilor de =vedzi =i craiul de Daniia a=ijdere tem`ndu-s[ de putérea =vedzilor, s[ nu creasc[ p[n[ ]ntr-at`ta, au st[tut la un sfat am`ndoi, s[ nu lase Cr[iia Le=asc[ s[ cuprindz[ +vedul. +i ]ndat[, craiul de Daniia au intrat cu o=tile sale ]n |ara +vedului =i ]mp[ratul nem\esc½ au dat craiului le=esc½ agiutori½. Deci, numai ce i-au c[utat craiului =vedz[sc½ a l[sa pre Raco\ii =i a merge ap[rarea \[r`i sale. Apoi =i Raco\ii ce au p[\it ]n |ara Le=asc[, c[ nu om lungi mai mult½, numai scrie scriitoriul lor anume Toppeltin. El dzice pre scurt½ a=ea: “Ce au petrecut lé=ii de Raco\ii, s[ scrie lé=ii. Iar[ la ce au sosit Ardealul den céste ]mblete a lui, noi o mie de ani s[ pl`ngem cu lacr[mi”. Zac. 38. Lé=ii, cum au lipsit craiul =vedz[sc½ de l`ng[ Raco\ii, ]ndat[ s-au ]mb[rb[tat =i hatmanii lor =i Cearne\chii-voievodul =i ]nc[ pu\in[ oaste av`nd la un loc au lep[dat carele =i numai cu c[l[rimea, sprinteni s-au f[cut a fugi de Raco\ii, p[n[ i-au tras cu o=tile lui aproape de Litva. Deci au r[s[rit =i i-au luat dosul =i a=ea Raco\ii, v[dz`ndu-s[ ]n=elat, au l[sat pre Gavdi c[pitanul s[u cu o sam[ de pedestrime la un ora= anume Briscea Litovsca, el s`ngur s-au ]ntors½ ]napoi cu lé=ii ]n spinare la toate conacele. Didése lé=ii =tire =i la hanul =i amu purcesése =i hanul cu oastea lui, cu toat[, asupra lui Raco\ii. Au pierdut s[rita Raco\ii curund½, ]ns[ nedejduia c[zacilor, carii dac[ l-au adus p[n[ la Meji Boje, la un t`rg½ ]n Podoliia, au stricat toate podurile pre urma sa. +i de acolea au plecat fuga =i ai no=tri la Nistru =i munténii. +i a=ea au c[dzut Raco\ii ]n m`na lé=ilor, cer`ndu-=i de la d`n=ii via\[ cu r[scump[rare de doao milioane, s[ le dea lé=ilor bani, pentru care bani z[log lu`nd½ lé=ii pre Apafi, fratele cneadzului de acmu Ardealului.

196

Miron Costin

Zac. 39. Amu apropiindu-se cu o=tile hanul, au f[cut cre=tiné=te cu Raco\ii lé=ii, l-au luat =i l-au slobodzit½ ]n \ara lui. Iar[ oastea lui cu Chimini Ian[= l[sat[, toat[ au m[rs½ ]n robiia Cr`mului. Spun de ni=te steaguri de catane, c[ cu n[val[ pen t[tari =-au f[cut cale =i au h[l[duit. Iar[ mainte dec`t acéste t`mpl[ri, némi=ii de Ardeal s[ rupsese de la Raco\ii, f[r[ voia lui, n[zuind½ la \ara lor pe aicea, pen \ar[, pe la C`mpul-Lung½. De carii d`nd½ =tire Raco\ii la +tefan-vod[, au trimis +tefan-vod[ la C`mpul-Lung½, de le-au \inut calea. Mare os`nd[ pre oameni, c`\i s-au topit atuncea unguri ]n \ar[ la noi, ]n mun\i! Z[logul, care s-au pomenit mai sus dat lé=ilor de la Raco\ii, au =edzut p[n[ au murit la Liov =i banii n-au mai luat lé=ii. Zac. 40. Nu s-au pomenit de prada lé=ilor ]n |ara Ungureasc[, c`nd½ Raco\ii umbla pen |ara Le=asc[ spre Litva, iar[ Liubomirschii cu 4.000 de oameni au intrat ]n \ara lui Raco\ii =i multe sate =i t`rguri au ars½. Zac. 41. }ntr-acest½ an s-au sf`r=it =i Hmil hatmanul c[z[cesc½ dzilele sale, ]ncep[tura =i izvor a toate r[ut[\ii acestor p[r\i de lume, a multe \[ri, cet[\i, st`ngere =i r[zsip[. Purcesés[ cu oastea sa ]n t`mpinarea lui Raco\ii, ]n\eleg`nd½ de Raco\ii la ce sl[biciune au sosit de lé=i =i de hanul cum au m[rs½ asupra lui. Ce, nu s[ =tie cu ce g`nd½ mergea =i el, c[ spun c[ sc`r=ca ]n din\i, amu ]n tab[r[ bolnav =i dzicea: “Ah! De mi l-ar da Dumnedz[u pre m`na mea pre acél dul[u scurt½!” A=ea sunt½ c[zacii la tov[r[=iie de nedéjde! Ce, curund½ ]ntr-aceste= dzile, au murit Hmil hatmanul ]n tab[r[, precum s-au pomenit. Zac. 42. Preste voie era turcilor aceasta ]n[l\are a lui Raco\ii, c`t amu poftiia s[ ias[ la Cr[iia Le=asc[ =i ]mpreunarea lui cu acéste dou[ domnii, de Muldova =i de |ara Munteneasc[. +i era la turci lucruri slabe, ]mp[ratul ]nc[ t`n[r. Au sf[tuit capetele o sam[ =i au ales½ pre Chiupruliul, om½ cu hirea tare =i vr[jma=, =-au gr[it½ ]mp[r[tés[i, ]mmei ]mp[ratului: “De nu s-a pune un om ca acesta ispravnic ]mp[r[\iei, Ardealul, Muldova =i |ara Munteneasc[ sunt½ ie=ite den m`na ]mp[r[\iei”. Deci cum au st[tut Chiupruliul la vezirie, cum au luat

Letopise\ul |[rii Moldovei

197

asupra sa toate =i ]nt`i au st[tut dup[ lucruri de cas[ a a=edza, a l[muri léfele, cine c`t ia f[r[ isprav[ da la ]mp[r[\iie, pre mul\i omor`nd½ den capete. Apoi a=edzind½ acestea toate, au pus g`nd½ r[u pre Raco\ii =i pre acéste doao domnii. Zac. 43. +tefan-vod[ v[dz`nd patimile =i r[zsipa lui Raco\ii =i tem`ndu-s[ de hanul, c[ era ]n sus, au purces den Ia=i la Suceav[. +i de atuncea, den vréme ]n vréme a=tepta =i asupra sa primejdie. +i hanul, dup[ ce au luat toat[ oastea lui Raco\ii ]n robie =i toate capetele Ardealului =i pre Chimini Ian[=, hatmanul lui Raco\ii, ]ntre carii den boierii Ardealului au fost½ rob =i Apafi Mihai, carele ieste acmu cneadz½ de Ardeal, trimisese hanul doi agi mari ai s[i, unul la ]mp[r[\iie, s[ =tie ]mp[r[\`ia de izb`nda lui =i altul la +tefan-vod[, cu porunc[ s[ ias[ hanului la |u\ora ]nainte. +i au luat cu acéia spaim[ de la +tefanvod[ c`teva pungi =i au trecut½ spre Cr`m½ pre la Orhei =i pe la L[pu=na. +tefan-vod[, dup[ trecutul hanului, au venit ]n Ia=i. Zac. 44. Toat[ povestea s[ =tiia la ]mp[r[\`ie de +tefan-vod[ =i de Constantin-vod[, cum sunt½ la sfat cu Raco\ii una =i cum i-au dat asupra le=ilor oaste, iar[ =i lé=ii cu laud[ mare asupra \[r`i, c[zacii a=ijderea, pentru moartea lui Timu=. Veziriul s]ngur amu s[ g[tiia asupra lui Raco\ii =i la domnii am`ndoi trimisése porunca pre un ag[ mare de la ]mp[r[\`ie, anume Uzun Ali-bei (spun de acest½ turc½ c-au fost½ cap mare la turci =i cu sfatul lui s-au ales la vezirie Chiupruliul =i apoi de Chiupruliul au pierit), ]ntreb`nd½ pre domni, apucase-vor ei s[ marg[ am`ndoi asupra lui Raco\ii cu o=ti, s[ fac[ aceast[ slujb[ ]mp[r[\iei, s[ s[ cur[\asc[ =i de faptele sale cu amestec[turile ce avuse cu Raco\ii? +i atuncea spun c[ pusése g`nd½ Chiupruliul s[ aduc[ pre Vasilie-vod[ den Edi Cula, de unde era ]nchis, s[-l puie crai la Ardeal ]n locul lui Raco\ie, care lucru nu =tiu cum ar hi putut, fi pentru lége1, iar[ puterea ce nu lucreadz[?

1

Nobilimea Transilvaniei fiind calvin[ =i catolic[, n-ar fi primit pe un principe ortodox.

198

Miron Costin

Zac. 45. Care porunc[ dac[ au venit la +tefan-vod[ aicea =i pre atuncea purcesése +tefan-vod[ la munte, s[ aleag[ loc de m[n[stire care s[ cheam[ acmu Ca=inul, de la R[c[ciuni m-au trimis pre mine ]n |ara Munteneasc[, sf[tuindu-se cu Constantin-vod[, ce r[spuns½ vor da, viindu-le am`ndurora o porunc[ =i la un prepus fiind½ am`ndoi la ]mp[r[\ie =i am`ndoo[ domnii atocma ]ntr-un chip de primejdie aproape. Iar[ nest[t[toare =i lunecoase hirile omene=ti! La greu =i la nevoie cine=i de sine s[ stea =i apoi =i cela =i celalalt½ mai lesne pier½! +i nice era putére alta, siliia care de care s[ ias[ mai bun½, cu primejdiia altuia la ]mp[r[\ie. Zac. 46. Nu s-au apucat de acela sfat Constantin-vod[ cu +tefanvod[, ce ]nc[ se temea s[ nu ias[ ceva de la d`nsul, s[ v[deasc[ la ]mp[r[\iie +tefan-vod[, ce-au r[spuns½: “Cum ari socoti dumnealui, fratele nostru, mai bine, a=ea s[ r[spundze lui Uzun Ali-bei =i s[ ne fac[ =tire, pre acéia cale s[ r[spundem =i noi”. Au priceput +tefan-vod[ ]ndat[ ]ndoit[ inema lui Constantin-vod[ =i mé=ter=ugul =i au scris la Uzun Ali-bei, cum el este gata pre toat[ porunca ]mp[r[teasc[, unde va hi voia m[riei-sale veziriului, acolo va mérge cu toat[ oastea sa. }ns[ nu era acest½ r[spuns½ den toat[ inem[. Zac. 47. Constantin-vod[ s-au apucat ]ndat[ de pungi, s[-=i tocmasc[ domniia cu banii, c[ era avu\ia lui Matei-vod[ necl[tit[ ]nc[, cu multe pricine la ]mp[r[\ie, dzic`nd½ c[ el n-au luat domniia cu sabiia sau cu nescai o=ti streine, ce l-au ales \ara dup[ moartea lui Matei-vod[ =i el, de mare sile a lui Raco\ie =i a lui +tefan-vod[, tem`ndu-se de d`n=ii au dat pu\in[ oaste, carii nici=i era munténi, ce m[rginéni de Muldova, c`t s[ h[l[duiasc[ de la sc`rba lor. +i cu de acéstea siliia s[-=i tocmasc[ domniia. Zac. 48. Vezirul deac-au v[dzut c[ nu s[ apuc[ ei s[ s[ sf[deasc[ cu Raco\ii =i nu va face nemic[ cu aceasta, au st[tut asupra domnilor, numai s[ vie s[ s[rute poala ]mp[r[\iei de domnie =i s[-=i marg[ iar la domnii. Atuncea s-au apucat +tefan-vod[ la Uzun Ali-bei½ deodat[ c[

Letopise\ul |[rii Moldovei

199

va mérge, pe de alt[ parte giuruia toat[ avu\iia sa, numai s[-l ierte vezirul de venit la |arigrad. +i acéia au m`ncat capul apoi a lui Uzun Ali-bei, c[ domnilor a=ea au r[spuns½ vezirul, c[ de ari ]mplè unul c`te o cas[ de galbeni de aur, nu poate acest½ lucru s[ nu vie aicea. “+i de vor veni, iar[ domni vor fi. Iar[ de nu va veni +tefan-vod[, ]ntr-un ceas oi pune pre acesta”, ar[t`nd½ pre Ghica vornicul carele era capichihaia lui +tefan-vod[ la Poart[. Spun de Ghica vornicul, cum au dzis acest½ cuv`nt½ veziriul, el au =i alergat½ de au s[rutat½ poala veziriului. Zac. 49. Iar[ c`t putem a ]n\elege den mul\i =i den multe lucruri pre urm[, adev[rat de ar hi m[rs½ +tefan-vod[ la Poart[, domn½ ar hi ie=it iar[, c[ era Chiupruliului cu mai mare véste s[ aduc[ pre domni la poala ]mp[r[\iei, pre carii ]i \inè ]mp[r[\ia la prepus de hainie. +i spun de Vasilie-vod[ c[ mare grije avea c[ va veni +tefan-vod[ la Poart[ =i s[ hie dzis ]n tain[: “S[ nu-l aduc[ dracul aicea!” Zac. 50. Iar[ cu anevoie este a mérge de bun[voie la grije =i cump[n[ vie\ii, =tiindu-se la at`tea mestec[turi =i av`nd½ acolea la Poart[ at`\è p`r`=i greci, c[rora s[ luase tot ce avea la ]nceputul domniei lui =i mul\i au =i pierit, c[ au fost½ la ]nceputul domniei acé=tiia mare jacuri a oameni streini, ales a greci, de oamenii lui. Zac. 51. }ncepuse +tefan-vod[ =i s[ lucra tare m[n[stirea Ca=inul, iar[ la anul dup[ urdzitul ei, i-au venit maziliia, viind½ domn½ ]n scaunul \[r`i Ghica-vod[, ]ns[ ]nt`i lui Constantin-vod[, cu c`teva luni, cu Mihnea-vod[. Zac. 52. Domniia lui +tefan-vod[ au fost½ cu mare biv=ug \[r`i la to\i anii domniei sale, care s-au tr[g[nat tocmai 5 ani, ]n p`ine, ]n vin, ]n stupi, mare road[ ]n toate. Om deplin, cap½ ]ntreg½, hire ad`nc[, c`t po\i dzice c[ nasc½ =i ]n Moldova oameni. La ]nv[\[turi solielor, c[r\ilor la r[spunsuri, am audzit pre mul\i m[rturisind½ s[ hie fost½ cov`r=ind½ pre Vasilie-vod[. Mesele =i petrec[niile ce=tii domnii deabiia la o vreo domniie s[ s[ hie prilejit, nu f[r[ mare desfr`n[ciune la lucruri peste m[sura curviei. Slujitorii mila =i cinstea care au avut la aceast[ domnie n-au avut nice la o domnie, de c`nd½ odoac[ \ara. Iar[

200

Miron Costin

cum i-au pl[tit slujitorii lui la maziliie, citivei mai gios, la intratul Ghic[i-vod[ ]n \ar[ =i la ie=itul lui den \ar[, ]n |ara Ungureasc[. Ie=irea lui +tefan-vod[ den \ar[ au fost½ ]n anul 71651 tocma pre acéia vréme i-au venit maziliia, pe ce vréme au scos =i el½ pre Vasilie-vod[ din scaun½. CAPUL DOAODZECI +I UNUL¼

}ncep. 1. Iar[ domniia Ghic[i-vod[, cum s-au prilejit, s-au pomenit la domnii trecute, cum fiind capichehaia la Poart[, au ie=it la domnie. Era aicea ]n \ar[ den dzilele altor domni, negu\itoriia \iind½, p[n[ la domniia lui Vasilie-vod[. Fiind½ de un neam cu d`nsul, arb[na=, l-au trasu-l Vasilie-vod[ la curte =i deodat[ la boierii mai m[nunte, apoi la vorniciia cea mare de |ara de Gios½ au agiuns½. +i \iindu-l Vasilievod[ de credin\[, l-au trimis la Poart[ capichihaia, v[dz`ndu-l =i om cuntenit la toate =i scump½, cum s[ cade hie c`nd½ capichih[iei s[ hie. +i a=ea au st[tut de tare cu Vasilie-vod[, c`t, p[n[ ]n vrémea ce s-au luat amu cetatea Sucévei cu doamna lui Vasilie-vod[, la toate r[scoale, la pribégii, c`te s[ prilejise lui Vasilie-vod[, de au ie=it ]n doao r`nduri den scaun =i dup[ sminteala sa =i ]n |ara Munteneasc[ cu c[zacii, tot au \inut domniia lui Vasilie-vod[ nestricat[ la ]mp[r[\ie, p[n[ ce au sosit +tefan-vod[ la Roman, dup[ izb`nda de cetatea Sucévei. Atuncea trimi\ind½ +tefan-vod[ pre Stamatie postelnicul cu c`\va boieri de \ar[, s[-i ispr[vasc[ steag de domniie =i aicea pre fecioru-s[u, pre Gligora=co, care apoi a fost½ domn½ ]n |ara Munteneasc[, ]l trimi-sése ]n |ara Ungureasc[, la ]nchisoare. Deci n-au avut, ce mai face =i ]mprotiva unii \[ri =i audzind½ de fecior la ]nchisoare, au st[tut =i el cu boierii lui +tefan-vod[ al[turea pre trebile lui +tefan-vod[ =i au venit =i singur cu aga, carile au venit cu steagul2 =i cu al\i boieri ]n \ar[. 1 2

}n realitate, 1658. Confirmarea domniei din partea turcilor.

Letopise\ul |[rii Moldovei

201

Zac. 2. +tefan-vod[ socotind½ iar[ acéia care socotise =i Vasilievod[ ]n Ghica vornicul, c[ este om de capichih[ie, neav`nd½ g`nd½ s[ poat[ s[ ias[ unul ca d`nsul la domnie, l-au f[cut de casa sa, cu nepoat[sa, fata Sturdzii visternicului, dup[ feciorul lui, Gligora=co postélnicul. +i dup[ ce l-au f[cut cuscru de casa sa, pre feciorul s[u boierindu-l cu agia, pre Ghica b[tr`nul l-au trimis iar[ la capichih[ie, la Poart[ =i au fost½ pe trebile lui +tefan-vod[, p[n[ ce i-au venit maziliia. Chem`ndul veziriul Chiupruliul la s[rutarea poalei ]mp[r[te=ti =i necutedz`nd½ a mérge +tefan-vod[ la Poart[, au dat½ Ghic[i vornicului domniia \[r`i. Zac. 3. Purces-au Ghica-vod[ spre \ar[ cu doi agi, den carii era unul musaip la ]mp[r[\ie =i ]nt`i pre Izmail-aga (carele apoi au c[dzut ag[ spahiilor), Schimni-ceau=. +tefan-vod[ umbla leg[n`n-du-s[, ]ncotro va lua, c[ era unii de-l sf[tuia s[ marg[ la c[zaci, ce era acéla sfat f[r[ teméi½, c`nd½ vedea c[ de acolo Vasilie-vod[, cuscru fiind½ lui Hmil, nu s-au putut pune ]n picioare, p[n[ au st[tut cu g`ndul numai s[ purceag[ spre Raco\ii, de la care avea c[r\i cu giur[m`nt½, s[ nu se lase unul pe altul, p[n[ or avea o p`ine, s[ o ]mpar\e. Zac. 4. Aicea caut[ ce mul\emit[ au avut +tefan-vod[ de slujitorii s[i cei milui\i: La Podul Leloaie, c`nd½ era +tefan-vod[, s-au r[dicat slujitorii to\i, s[ jecuiasc[ car[le. +i s[ nu hie fost½ Gligora=co-vod[, ficiorul Ghic[i-vod[, ar[t`ndu-le mare certare, n-ar fi fost½ f[r[ acéia. Striga: “Léfe, léfe s[ ne dea!” Acéia mul\emit[ au f[cut atuncea lui +tefan-vod[ slujitorii pentru mila, care n-au avut slujitorii nici la o domnie. Zac. 5. De la T`rgul-Frumos +tefan-vod[, d[ruind½ cu un sur-guci½ pe Gligora=co-vod[, domnesc½, l-au ]ntors½ cu slujitorii la Ia=i, iar[ el, lovind½ pre la Buciulé=ti, la Cum[ne=ti, au intrat ]n mun\i ]n |ara Ungureasc[. Ghica-vod[ peste pu\ine dzile au intrat½ ]n Ia=i, tot ]ntracela anu 7165 mainte de Pa=ti cu o s[pt[m`n[. Zac. 6. +i ]ntr-acela=i an veziriul ]mp[r[\iei, Chiupruliul, purceg`nd½ asupra Ardealului, mersése porunc[ =i la hanul s[ ]ncalece =i amu era

202

Miron Costin

]n Bugeag hanul. +i ]nc[ bine nea=edzat Ghica-vod[, st`nd½ ]ndat[ dup[ g[tire la oaste, c[-i venise =i lui porunc[ s[ ]ncalece cu toat[ \ara, veni véste cum +tefan-vod[ trece mun\ii cu oaste ]n \ar[. +i viind½ ]ntins½, au st[tut cu tab[ra dencoace de Roman, la S[boani, iar pre T[lmaci p[harnicul ]l trimisése cu str[ji spre T`rgul Frumos. Cu pu\ine dzile mainte de aceasta véste de +tefan-vod[, au pierit Grumadzea c[pitanul de Ghica-vod[. Zac. 7. Precum era Ghica-vod[ plecat spre s`nge, cu mare cuntenire l-am cunoscut aicea, c[ era c`teva c[r\i a o sam[ de boieri prinse la m`na lui, cu care chema pre +tefan-vod[ s[ vie, c[ av`nd½ +tefan-vod[ mare priietin=ug cu S[fer Cazi, veziriul hanului, carele ]i scrié de multe ori: “Ce por\i grije de mazilie? Au a=ea de neputérnici \ii tu pre hanii de Cr`m, c[ de ari vrea s[ \ie un domn½ de Muldova supt aripa sa, nu l-ari putea s[-l \ie =i préste voia altora?” +i a=ea atunci pre Stamatie postélnicul au poruncit la +tefan-vod[, cum va tréce hanul spre |ara Munteneasc[, el s[ vie ]n scaun. Iar[ ce le ieste lor a batgiocuri pre cre=tini? +i a=ea viind½ +tefan-vod[ ]n nedéjdea lui Sefer Cazi-aga =i Raco\ii v[dz`nd½ asupra sa greul ce-i veniia, era bucuros s[ s[ tulbure \[r[le acéstè ]n vrun chip. Zac. 8. Ghica-vod[ ]ndat[ au r[pedzit pre Stamatie postélnicul la hanul, m[car[ c[ era cartea lui la +tefan-vod[ scrise, prins[ de Ghicavod[, c[ venise de curund½ Stamatie de la Cr`m. I-au giurat c[ n-are nici un b[nat, ce iar[ pre d`nsul nedéjdea lase, s[ tocmeasc[ acestu lucr½. Au m[rs½ postélnicul Stamatie =i au st[tut la Sefer Cazi-aga, veziriul hanului =i au scos pre singur +[r`m-bei aicea ]mprotiva lui +tefan-vod[. Nu vrea Sefer Cazi-aga, ce i-au ar[tat Stamatie postélnicul mare stric[ciune \[r`i, de s[ va face ]ntr-alt½ chip. Ce =i agiutoriul era foarte ciudat, c[ venise +ir`m-bei cu vro 300 de t[tari =i nici la pu\in r[zboi½ ce au fost½ la Strung[, n-au fostu, nice s-au apropiiat½. Zac. 9. Ghica-vod[ dup[ ce au r[pedzit pre Stamatie postelnicul la hanul ]n Bugeag =i v[dzind½ apropiiérea lui +tefan-vod[, au purces

Letopise\ul |[rii Moldovei

203

spre |u\ora =i la |u\ora préste pu\ine dzile s-au ]mpreunat cu +ir[mbei, f[g[duind½ =i hanului =i lui, pentru osteneala lui, daruri. Au purces ]n frunte +ir[m-bei =i feciorul Ghic[i-vod[, Gligora=co-vod[. +i m[rg`nd½ toat[ noaptea acéia =i pre ameadz[dzi, a doa dzi au sosit spre T`rgul Frumos. De la Podul Leloaie str[jile care trimisése ]nainte Gligora=covod[ au dat de strajea lui +tefan-vod[ ]n Crive=ti, cu care era T`lmaci p[harnicul. Zac. 10. Au sim\it T`lmaci oastea c[ vine, au silit s[ nu s[ arate cu oastea sa, ce de dup[ ni=te piscuri au purces½ spre Strung[. Mai sprinteni oameni numai ce au fost½, au venit la pode\½ pre drumul carele mérge de la T`rgul Frumos spre Roman =i acolea, p[n[ a sosi =i ai no=tri cu oastea; dent`i½ voroava, apoi au ]nceput ai no=tri =i sfada. Iar[ dentracéia voroav[ dent`i sosise la urechile lui +ir[m-bei c[ ieste hitlén=ug½. Pentru acéia, nice s-au apropiiat de oaste. S[ ]ngro=ase amu =aga, c`nd½ au sosit steagurile o=tii noastre =i pre vo sut[ de t[tari, c[ pre mai mul\i nu-i l[sa +ir[m-bei. +i la har\ul acela de ai no=tri au c[dzut cu calul Gavrili\[-aga pre atuncea de d[r[bani =i-l apucase har\ul lui +tefanvod[. Ce au s[rit½ ni=te t[tari =i de ai no=tri o sam[ =i l-au scos, iar[ r[nit ]n cap foarte cu grea ran[ =i la o m`n[ cu sc[dére la dégite. De ai lor ]nc[ s-au r[nit c`\va, den care rane au =i murit unii. Ce, dac[ s-au apropiiat steagurile den partea Ghic[i-vod[ =i cu t[tar`i, n-au mai st[tut nici har\ul lor, nice T[lmaci p[harnicul cu steagurile, ce au plecat fuga spre +chéi. +i acolea, aproape de +chéi, s-au ]ntors½ o sam[ de o=téni a lui +tefan-vod[ =i ni=te unguri ce fusése cu T`lmaci½ p[harnicul =i la cela ]ntors½ a lor au pierit vro 30 de oameni, ai no=tri gona=i, ce era mai ]n frunte =i au apucat =i vii i-au dus la +tefan-vod[, unde era cu tab[ra, la S[boani. Zac. 11. Cum au oblicit, +tefan-vod[ den limbi c[ este adev[rat +iram-bei cu capul s[u, n-au st[tut, ce ni=te ném\i ce avea, vro 80 pedestri, i-au trimis la vad la Sirét, s[ apere vadul, iar[ el singur cu oastea c[lare au plecat fuga. +i de atuncea n-au mai v[dzut Muldova ]n toat[ via\a sa +tefan-vod[.

204

Miron Costin

Zac. 12. A sosit la Siréti½ =i Gligora=co-vod[ cu toat[ oastea, ce navea cum½ s[ treac[ Sirétiul ]ndat[, c[ era mare =i s[ vedea ]n céia parte =i pedestrimea, care dac[ au audzit c-au fugit +tefan-vod[, ei s-au apropiiat de Sirét =i s-au ]nchinat la Gligora=co-vod[, pre carii apoi Ghica-vod[ b[tr`nul pre to\i i-au dat ]n robia t[tarilor a lui +ir[m-bei, care fapt[ necre=tineasc[ nimè nu o laud[. +i mult au st[tut fecioruls[u, Gligora=co-vod[, s[ nu s[ fac[ un lucru ca acéla, ni=te oameni ]nchina\i f[r[ r[zboi, cre=tini, ce n-au avut ce face. +i dac[ au venit ]n Ia=i Ghica-vod[, au mai omor`t pre ni=te vornicei a lui +tefan-vod[, f[r[ nice o vin[, numai c[ci au fost½ slugi. Zac. 13. +i cu acéste fapte au ie=it Ghica-vod[ v[rs[tori½ de s`nge la v`rsta b[tr`né\elor ce era. +i a=ea, m`ntuit de +tefan-vod[, au st[tut dup[ g[tirea la oaste =i de ]mpreunare cu hanul. Au purces cu oastea, ca cu 7.000 de oameni ]n |ara Munteneasc[ =i den |ara Munteneasc[, amu ]mpreunat cu hanul =i avea hanul 2.000 de c[zaci cu Hanenco polcovnicul de Omani, au intrat½ ]n |ara Bra=éului. Acolea, ie=ind½ den Bra=éu o straje, i-au lovit t[tar`i f[r[ véste, c`t p[n[ la Bra=eu deabiia de au sc[pat cineva dentr-acéia straje. Zac. 14. Pre unde am intrat ]n |ara Ardealului, ]n mijlocul mun\ilor era o palanc[ de zid =i tras zidiul den r`pa a unui munte, p[n[ ]n r`pa altui munte. Acolè s[ hie pus nescare pedestrime ungurii, f[r[ v[rsare de s`nge n-ar fi fost½ intratul nostru. Ce, c`nd½ am sosit½ noi, am aflat palanca =i locul acéla pustii½ de oameni. Au dzis Hanenco polcovnicul c[z[cesc½: “O! doamne, cum n-ai dat toate unor neamuri? La noi la c[zaci, de ai hi dat aceste locuri, cine ari putea s[ intre ]n \ara noastr[?” Zac. 15. Dencolea, despre Timi=varu1, amu intrase Chiupruliul vezirul =i dencoace hanul cu domnul nostru de Muldova =i cu Mihnea-vod[, domnul muntenesc½. Cine poate deplin s[ scrie prada, stric[ciunea, robiia Ardealului de pre acéle vrémi =i p[r\ilor aproape de Ardeal?

1

Timi=oara, pe atunci st[p`nit[ de turci.

Letopise\ul |[rii Moldovei

205

Oastea Ghic[i-vod[ au luat, atunce=i ]n |ara Bra=éului, care s[ chiam[ cu alt½ nume B`rsa, trei p[l[nci, den care p[l[nci bie\ii oameni ]nchi=i, to\i ]n robiie au m[rs½ t[tar[lor vécinic[. Zac. 16. }ntr-una den céle p[l[nci, g`ndind½ Ghica-vod[ c[ va hi mult[ avu\iie ]n cet[\uie, c`nd½ era amu tecsit[ oastea, plin[ p[lanca de t[tari, au intrat =i el cu mare nevoin\[ ]nlontr½, unde nu era locul unui domn½ s[ intre. Pu\in au lipsit de nu s-au n[du=it de desime acolea =i cu pu\in suflet de-abiia au ie=it =i lovit de un t[tar la cap. Nimè s[ nu b[nuiasc[, c[ci s[ pomenesc½ acéstea, c[ létopise\ile nu sunt½ numai s[ le citeasc[ omul, s[ =tie ce au fost½ ]n vrémi trecute, ce mai mult½ s[ hie de ]nv[\[tur[, ce ieste bine =i ce ieste r[u =i de ce-i s[ s[ fereasc[ =i ce va urma hiecine: domnul den faptele domnilor, care cum au fost½ =i cu ce véste =i poman[, s[ ia urm[ de viia\[, boierii urm`nd½ pre boierii cei cinste=i =i ]n\[lep\i, slujitoriul a slujitori½, c[ cine=i dup[ breasla sa, cine urmadz[ pre cel cinste=, cinstit, cine urmadz[ pre cél r[u, r[u ieste =i r[u s[ va s[v`r=i. Zac. 17. Den |ara Bersii au purces o=tile pe mijlocul Ardealului, spre scaunul acei \[ri, unde era de paz[ a cur\ii cr[ie=ti, cum dzic ei, ni=te haiduci, deci =i curtea =i ora=ul Belgradul ]ntr-o mic[ de ceas au st[tut cenu=e. De acolea s-au desp[r\it +ir`m-bei de la hanul, cu carele s-au poftit =i Gligora=co-vod[ =i au agiuns½ cu prada p[n[ ]n olatele de Ungurimea de Sus. +i la Sibii, iar[ adun`ndu-se o=tile, au lovit pre la Oradia =i au trecut la In[u, care ora= veziriul amu luase. +i v[dz`nd½ c[ nici o oaste nu este nic[iuri, au l[sat pre pa=ea de Buda, Sinanpa=ea, s[ tocmasc[ cetatea =i s[ o a=edze cu oaste =i i-au or`nduit =i pre domnul nostru pre Ghica-vod[ =i pre Mihnea-vod[ depreun[. Iar[ veziriul singur, Chiupruliul, ]n\[leg`nd =i de ni=te amestec[turi la ]mp[r[\iie, precum era t`n[r ]nc[ ]mp[ratul, s-au ]ntors½ cu mare s`rguial[ la |arigrad, iar[ noi cu acél pa=e am =edzut p[n[ la Simedri½, de am tocmit In[ul. +i au mai luat pa=ea de Buda ni=te p[l[nci pe aproape =i

206

Miron Costin

cu +ir[m-bei desp[r\it Gligora=co-vod[ au luat o cet[\uie anume Alma=ul. +i de la cél pa=ea au luat, Borcea Iano= domniia de Ardeal. Zac. 18. De la iulie, ]n care lun[ purceses[ Ghica-vod[, la dechevrie, pre la svetii Nicolai, au sosit ]n Suceav[ =-au iernat ]ntr-acè iarn[ Ghica-vod[ ]n Suceav[, pentru mare omor ce era aicea ]n Ia=i. Hanul dentr-acea cale, dac[ au sosit ]n Cr`m, au omor`t pre veziriul s[u, pre Seferi Cazi-aga, pre porunca Chiupruliului, c[ oblicise veziriul umbletele lui ]ntr-acéste \[ri =i dzicea el totdeauna hanului: “Nu te l[sa de toate s[ umbli ]n voia turcilor. Nu de toate s[-i ascul\i, c[ ei, pre c`t le vei umbla ]n voie, pre at`ta s[ suie ]n cap!” Zac. 19. Borcea Iano=, unul den slugile lui Raco\ii, au luat domniia, c`t s[ s[ potoale turcii. +i pentru s[ vadz[ turcii c[ este adev[rat ]mprotiva lui Raco\ii, c`t au purces o=tile, ]ndat[ s-au f[cut a cére de la turci agiutor½ =i ]ndat[ au venit porunca =i la Mihnea-vod[ ]n |ara Munteneasc[ =i la Ghica-vod[ aicea, s[-i dea lui Borcea Iano= agiutori½. Deci, ]ndat[ i-au trimis =i Ghica-vod[ cu Nicolai C`rnul agiutori½ ca 1.000 de oameni, ce n-au f[cut z[bav[ mult[ acolo. Zac. 20. La anul 7166, Raco\ii, ca acéla ce s[ ]neac[, de sabie goal[ s[ apuc[, iar[ au cobor`t cu o=ti ]n Ardeal, ]nc[ fiind½ cet[\ile F[g[ra=ul, Oradiia, Sibiiul cu oamenii lui. Iar[ Borci Iano= cu turcii s-au ]nchis ]n Cliujvar½ spre partea turceasc[. +i av`nd =i Constantin-vod[ prilej bun, ca 4.000 de oameni, lefecii =i +tefan-vod[ amu mai slab½ cu 500 de oameni, au pus g`ndul iar[ s[ fac[ amestec[turi ]n ]mbe \[r`le. +i a=ea au or`nduit pre Constantin-vod[ iar[ ]n |ara Munteneasc[ =i pre +tefan-vod[ aicea ]n \ar[. +i st`nd½ a=ea sfatul, trimisése +tefan-vod[ cu bani pre T`lmaci p[harnicul ]n p[r\i c[z[cé=ti, s[ fac[ oaste, pohtind½ pre hatmanii le=[=ti s[ nu apere acest½ lucru. +i amu str`ngea oameni T`lmaci ]n Movileu, iar[ acolea, la Raco\ii, s-au schimbat sfatul ]ntr-alt½ chip. Zac. 21. Mihnea-vod[ domnul muntenesc½, om f[r[ de nice o fric[ spre Dumnedz[u, f[r[ nice un teméi½, tiran dirept½ fantastic, adec[

Letopise\ul |[rii Moldovei

207

buiguitori½ ]n g`nduri, au pus g`nd½ s[ s[ h[ineasc[ pre turci. +i mir`ndu-se, cum va face s[ n-aib[ siial[ de boieri ce era capete \[r`i Muntene=ti, cu mare =i nespuse tiranie, 30 de boieri, tot fruntea aceii \[ri, au omor`t =-au pus pre voia sa boieri. +i dup[ aceast[ fapt[, au r[pedzit la Raco\ii, d`ndu-i =tire c[, ori la ce-l va scoate norocul =i vrémea, este tovar[= ]mprotiva turcilor cu d`nsul. Care lucru ]n\[leg`nd½ Raco\ii, dent`i n-au credzut pre Mihnea-vod[, apoi, dac[ i-au trimis giur[m`nturi =i au v[dzut adev[rata voia lui, c[ este ]mprotiva turcilor, au schimbat sfatul =i au l[sat |ara Munteneasc[ s[ c`rmuiasc[ Mihneavod[ despre acéia arip[, fiind½ pre loc cu domniia =i cu prilej de oaste, iar[ pre Constantin-vod[ l-au or`nduit asupra Moldovei, av`nd½ iar[=i =i Constantin-vod[ oaste mai gloat[ =i prilej a \inere oaste. Pre +tefanvod[ l-au oprit f[g[duindu-i c[, de va da Dumnedz[u lucrurile spre folosul lui, iar[=i el½ va hi la domnie =i a=ea au r[mas +tefan-vod[ ]napoi. Nicolai C`rnul ]nc[ v[dzind½ cobor`rea lui Raco\ii =i amestecate lucruri, au venit cu oastea ce s[ trimisése. Zac. 22. Acéstea audzind½ Ghica-vod[ c[ s[ lucreadz[ la Ardeal, cum iar[ s[ g[teadz[ amestec[turi asupra \[r`i, au trimis la hatmanii le=[=ti pre Gligorie p[harnicul, s[ nu priimasc[ lucruri carile sunt½ ]mprotiva ]mp[r[\iei, de face +tefan-vod[ lefecii ]n \ara lor asupra \[r`i. Ce hatmanii le=[=ti prea lesne s-au ap[rat, dzic`nd c[ ]n partea c[zacilor s[ fac acélea, nu la d`n=ii. +i era Ghica-vod[ cu tab[ra ]ntr-acea var[ la C`rnicéni, ce dac[ au v[dzut de sfatul ]ntr-alt½ chip schimbat la Raco\ii =i au oblicit c[ =i Mihnea-vod[ adev[rat ]mprotiva ]mp[r[\iei hain =i Constantin-vod[ gata s[ vie asupra \[r`i, dirept½ peste mun\i s[ coboar[, s-au mutat cu tab[ra la Capul St`ncii, despre |u\ora, ]n preajma Bugeacului. Zac. 23. }mp[r[\iia ]n\eleg`nd½ de acéste turbur[ri la Ardeal, st`nd½ veziriul dup[ paza m[rii despre o=ti cu galionuri Vene\iei, trimi\`nd½ la hanul, numai ori singur, ori pre un soltan cu o=tile Cr`mului s[ trima\[ ]n ceste \[ri ]mprotiva Ardealului. Ce, ]nc[ nu sosise ]n Bugeag

208

Miron Costin

soltanul, c`nd½ dencoace Constantin-vod[ au intrat cu o=ti ]n \ar[ pre Oituz =i ]n |ara Munteneasc[ Mihnea-vod[ au intrat ]n turci. Pre unii iau omor`t, pre al\ii mul\i au =i botedzat, c`\i=i s-au aflat turci ]n \ara lui, ori slujitori de ai lui, ori agi, ori negu\itori. +i a=ea s-au ]nceput ca de iznoav[ amestec[turile ]n céste \[ri. Mihnea-vod[ dup[ aceast[ fapt[, singur½, sprinten, au m[rs½ de s-au adunat cu Raco\ii de fa\[, ]n mun\i la strajea ungureasc[, unde venise =i Raco\ii =i =-au dat credin\a unul altuia. +i s-au ]ntors½ Mihnea-vod[ ]n T`rgovi=te, unde era toate o=tile lui str`nse =i Raco\ii i-au dat o sam[ de ném\i ai s[i =i catane. +i au purces Mihnea-vod[ ]n olatele turce=ti asupra Giurgiuvului singur, iar[ o sam[ de oaste asupra Br[ilei, iar[ pre Cornia despre Mehediia =i preste Dun[re, ardz`nd½ =i pr[d`nd½. El singur au luat Giur-giuul =i l-au ars½ =i Br[ila iar[ au ars½ o=tenii lui =i au ars½ =i Gala\ii atunci tot acei c[pitani ai lui =i la Dobrogea, asupra H`rsovei au trecut oastea. Ce acéia den loc½ n-au umblat bine, ce de-abiia au sc[pat de turci. Zac. 24. Acéstea s-au ]nceput ]n |ara Munteneasc[, iar[ aicè Constantin-vod[ cu 5.000 de oameni au venit asupra Ghic[i-vod[. Avea limbi Ghica-vod[ =i de la Roman apucate de ai no=tri =i amu de la Podul Leloaie =i v[dzind½ apropiiat[ oastea, au scos =i Ghica-vod[ toat[ c[l[rimea ]mprotiva lui cu H[b[=escul hatmanul =i Grigorie p[harnicul. Iar[ singur Ghica-vod[ cu toat[ pedestrimea =i cu pu=cile au trecut la |u\ora ]n céia parte Prutul. Feciorul s[u, Grigora=co-vod[, era amu purces la |arigrad la dvorb[. Zac. 25. Oastea Ghic[i-vod[, de care s-au spus, c[l[rimea, dac[ au trecut Ia=ii noaptea, au mas ]n r`pile T[ute=tilor =i acolea au f[cut sfat capetele, cum s[ s[ dea r[zboi cu singuri c[l[re\ii, f[r[ foc½, f[r[ pedestrime. +i cu Constantin-vod[ amu s[ =tia den limbi c[ era =i ném\i c[l[ri cu foc =i s[iméni pedestri =i oastea ungureasc[, nu este cu cale =i f[r[ sminteal[, ce au ales cu sfatul numai s[ s[ ]ntoarc[ toat[ oastea la céialalt[ oaste =i numai 200 de oameni, ca-n chip de straje, s[ s[ arate o=tii lui Constantin-vod[. +i a=ea au purces½ oastea ]nd[r[pt½, iar[ 200

Letopise\ul |[rii Moldovei

209

de oameni cu Voicihovschii c[pitanul au purces pre Bahlui ]n sus =i mai sus de Movile, ]ndat[ s-au tumpinat cu oastea lui Constantin-vod[, viind½ ]n tocmal[. Zac. 26. Oastea noastr[, care s[ ]ntorsése cu H[b[=escul hatmanul, n-au p[zit calea spre |u\ora, ce hatmanul s`ngur desc[lecat la m[n[stirea lui Aron-vod[ =i cu al\i boieri, iar[ oastea de pe supt steaguri au umplut t`rgul, pen pivni\e slobode cu vinuri, pen case, pen poduri, mor\i be\i pre uli\e, pren toate pivni\ele. }i b[tea c[pitanii, s[-=i marg[ la steaguri, ce, care bat½ ascult[, la grab[ ca acéia? C[pitanul Voicihovschii, dac[ au v[dzut ]n t`rg½ mai toat[ oastea bat[, s-au oprit de laturea t`rgului cu oamenii ce era cu d`nsul. Iar[ Constantin-vod[, dac[ au sosit amu la v[iuga Copoului, au st[tut, g`ndind½ c[ este oaste ]n t`rg½ supus[. Iar[ dac[ au v[dzut c[ nu ieste oaste, ce ieste o glogozal[ de=art[, au luat cu oastea pe deasupra Copoului =i pentre vii =i acolea, la capul viilor, =-au tocmit ]n tocmal[ oastea =i au st[tut. Zac. 27. Era lé=ii a lui +tefan-vod[, carii fusés[ la d`nsul lefecii, cu Constantin-vod[ ]n frunte =i o sam[ de catane. Cu acéia ai no=tri bé\i f[r[ porunca nemerui, f[r[ nici o tocmal[, au ]nceput har\ul ]ntr`nd½ bé\i cu sabiile zmulte p[n ]n =iragurile unguré=ti. Au c[utat =i noao a sta cu Voicehovschii capitanul, s[ nu pieie at`\ea oameni =i au st[tut har\ul acéla mai bine de un ceas, neput`nd½ a-i dezb[ra nice ]ntr-un chip pre oamenii bé\i dentr-acéla loc. +i amu pierise de cei 4 oameni =i s[ apropiia ]ncet toat[ oastea. Am purces pen t`rg dirept½, gona=ii au dat dup[ noi, ]ns[ numai p[n[ la marginea t`rgului =i au st[tut, Constantin-vod[ pre loc, p[n[ cu cercat bine t`rgul =i curtea. +i oblicind½ de Ghica-vod[ la |u\ora, n-au b[gat oastea pen t`rg½, cum au f[cut ai no=tri, ce alaturea cu t`rgul, peste valea ce s[ dzice la noi Cucata, trec`nd½ cu oastea, au purces ]ntins½ ]n urma noastr[ cu oastea tocmit[, apuc`nd½ pre mul\i de ai no=tri ]n t`rg, carii au pl[tit scump½ acéla vin ce-l b[use, ]ndat[ cu capetele sale.

14

Viia\a lumii

210

Miron Costin

Zac. 28. Oastea noastr[, cum era r[zsipit[ den purtatul prost½, a=ea =i cu mai mare proast[ au venit porunc[, numai s[ li s[ dea r[zboi½. Amu aproape de Capul Stencii, dirept½ pre culme, au st[tut toate steagurile a noastre ]n tocmal[ =i au a=teptat½ pre oastea lui Constantinvod[. Zac. 29. Amu nu lé=ii, ce draganiia nem\asc[ era ]n frunte tocmit[ la Constantin-vod[ cu foc =i un stol toat[ céialalt[ oaste, c[riia nu era a noastr[ depotriv[, c[ =i mai pu\in[ cu mult =i f[r[ foc, oaste c[l[rea\[ numai. Iar[ preste porunc[ neav`nd½ cum hi ]ntr-alt½ chip, au s[rit½ steagurile noastre ]nt`i la d`n=ii =i mai ales c[pitanul Voicehovschii ca un mare viteaz =i acmu, aicea =i la toate trébile, hie c`nd½ slujitori½ deplin. }nloc au luat pre catane ce era ]n frunte la har\½ ]n sabie =i p[n[ la ném\i au c[dzut acéia mai to\i, fiind½ la acé=ti ai no=tri =i cai mai proaspe\i. +i au dat steagurile lui Voicehovschii dirept ]n focul ném\ilor, den care foc ]nloc½ au picat c`\va slujitori de ai no=tri =i un stegar de a lui Voicehovschii. Iar[ nemic[ nesp[im`ndu-se ai no=tri de acéia c[dére a celor slujitori, intrase amu cu sabiile ]n ném\i, c`t n-ar hi putut a mai da foc al doilea r`nd½, a=ea s[ amestecase. }ndat[ au n[v[lit toat[ oastea =i =i aripile o=tii lui Constantin-vod[, deci numai ce au c[utat s[ s[ dea ]nd[r[pt, steagurilor noastre. S-au prilejit la ]ntorsul o=tii noastre peste trupuri de unguri, carii c[dzuse la t`mpinarea dent`i, un ungur c[dzut de ran[, l[sat ]n loc de mort½, au apucat o suli\[ care c[dzuse l`ng[ d`nsul =i v[dz`nd½ c[ fug ai no=tri, au apucat suli\a =i au t`mpinat pre un slujitor½ de ai no=tri dirept½ pen vintre =i ]nloc au c[dzut bietul slujitori½ de pre cal gios. Zac. 30. }nc[tro era a n[zui o=tii noastre, era loc foarte r[u =i ]ndat[ cobor`=ul Jijii, singura Jijiia de trecut rea =i tinoas[, nice de vad, nici de-notat½. La pod nu ]nc[pea =i buldz`ndu-se, c[dea de ]mbe p[r\ile pe l`ng[ pod acei de pe de laturi ]ntr-ap[, c`t de ]mbe p[r\ile pe l`ng[ pod cuprins[ era Jijiia de cai =i de oameni. +i acolea mult[ oaste de a noastr[ au pierit =i mai mul\i de ap[. Au c[dzut =i vii c`\va pre m`na lui Constantin-vod[ =i mai ale=i den boieri: Bucioc, Buhu= sulgériul cel

Letopise\ul |[rii Moldovei

211

mare pre atuncea =i Gavrili\[ Costachie jitnicer mare pre atuncea. Pre boieri, dac[ i-au dus la Constantin-vod[, ]ndat[ i-au pus iar[ la boierii =i slobodzi, f[r[ nici o paz[. Peste podul Jijii n-au mai gonit oastea lui Constantin-vod[, ce au st[tut pre deal la mas cu toat[ oastea. Iar[ Ghica-vod[ cu oastea amu sp[imat[ s-au sf[tuit =i cu noaptea au purces spre L[pu=na cu pedestrimea =i cu pu=ci, r[pedzind½ ]ndat[ de olac la el-aga=i de Bugeag d`ndu-i =tire de acéste toate. Zac. 31. M[rs-au d[r[banii bine p[n ]n L[pu=na, acolea pre loc r[sufl`nd½ o dzi oastea, a doua dzi agiun=i d[r[banii de Constantinvod[ cu giuruit[ de mil[ =i de léfe, diminea\a s-au sculat =-au apucat½ pu=cile c`te era, depreun[ =i cu s[iménii au purces ]napoi, f[c`nd½ g`lceav[ mare c[peteniilor =i cine ari r[m`nea, cu moartea l[ud`ndui-s[. Care g`lceav[ a lor v[dz`nd½ boierii pre c`\i era, s[ nu-i apuce cu de-a sila, s-au dat ]n laturi. Iar[ singur Ghica-vod[ au ie=it la d`n=ii cu =licu la m`n[, rug`ndu-s[ s[ hie ]ng[duitori, nu mai mult de cinci-=ase dzile, spuindu-le adev[rat venirea sultanului. Ce n-au avut cui dzice, nebunite g`ndurile prostimei =i turburate =i s-au aflat½ ca acéia, carii nu s-au ru=inat de chip de domn½, ce l-au ]mpins½ de la pu=ci pre Ghica-vod[ =i au purces cu pu=cile spre Ia=i. Iar[ curund½ au luat plat[ deplin pentru faptele sale, precum vei citi mai gios. Zac. 32. R[m`ind½ Ghica-vod[ numai cu boierii, n-au cutedzat s[ mai z[b[vasc[ la L[pu=na, ce au purces½ spre Tighinea, pre B`c½ p[n[ la Lu\éni =i acolea au a=teptat pre el-agasi. Iar[ d[r[banii =i cu s[iménii au venit aicea ]n Ia=i =i s-au ]nchinat la Constantin-vod[ cu to\ii =i de la Movileu ]ntr-acéste=i dzile au venit =i T`lmaci p[harnicul cu c`\va de a lui +tefan-vod[. S-au mirat Constantin-vod[ de s[iméni =i de d[r[ban\i, carii cu to\ii era p[n[ la 700 de oameni cu foc =i cu tunuri. Zac. 33. +i a=ea Constantin-vod[ a=edz`ndu-se ]n scaunul \[r`i, au trimis =i la |arigrad, cerc`nd½ cu f[g[duin\[ s[-=i tocmasc[ domniia, ce n-au apucat s[-i vie r[spunsul, nici era cum, ce om era Chiupruliul vezir pre atuncea, c[ ]ntr-acéle=i dzile au sosit pre Botna =i el-agasi cu

212

Miron Costin

o sam[ de o=ti. +i s-au mutat =i Ghica-vod[ de pre B`c la Botna =i amu ]mpreunat cu el-agasi au st[tut la C[u=eni, p[n[ au sosit =i sultanul. Zac. 34. Turburarea a lui Raco\ii amu era la =tirea ]mp[r[\iei =i hainiia a Mihnii-vod[. Deci asupra lui Raco\ii era or`nduit Ali-pa=ea, veziriul de Buda, iar[ asupra Mihnii-vod[, galga-sultan den Cr`m. +i atuncé=i veni véste =i de schimbarea Ghic[i-vod[ den domniia Muldovei ]n |ara Munteneasc[ cu domniia aceii \[ri, ]n locul Mihnei-vod[. Iar[ aicea ]n \ar[, ]n locul Ghic[i-vod[, au dat domnia lui +tef[ni\[-vod[, feciorul lui Vasilie-vod[, care lucru, pentru s[ nu s[ r[=chire boierii de pe l`ng[ Ghica-vod[ asupra vrémii aceie, s-au t[inuit multe dzile acest½ lucru, apuc`ndu-s[ Ghica-vod[ c[ va primeni acestea ]ntr-alt chip. +i tot cum ar hi pentru trébile sale, au st[tut ]mprotiva lui Constantinvod[ cu sultanul. Zac. 35. Galga-soltan, m[car[ c[-i venis[ amu de la ]mp[r[\ie porunca s[ r[dice pre Ghica-vod[ de la Muldova =i s[-l duc[, s[-l puie domn½ ]n |ara Munteneasc[, afl`nd½ lucrurile ]n Moldova iar[ a=ea amestecate, s[ nu lase pre Constantin-vod[, hainul ]mp[r[\iei, ]n scaunul \[r`i, au purces ]n sus pre Prut =i au st[tut cu co=uriule la Bolota, mai gios de |u\ora. +i acolea f[c`nd½ sfat, singur au r[mas cu co=urile =-au oprit pre Ghica-vod[ l`ng[ sine, iar[ oastea toat[ sprinten[ de r[zboi t[t[rasc[ =i pre to\i boierii cu c`t[ gloat[ avea, au dat supt m`na lui Ahmet-aga el-agasi de Bugeag =i au purces el serdari½ asupra lui Constantin-vod[ la Ia=i. Zac. 36. Lu`nd½ véste Constantin-vod[ de soltanul c[ este amu a=ea aproape, =-au r[dicat oastea den t`rg½ =i s-au mutat la G[lata de Sus, =i acolea au pus d[r[banii no=tri =i pe s[iméni =i c`\i pedestra=i au avut =i el½, de au s[pat un =an\½ pe deasupra p`r`ului, carele s[ desparte den p`r`ul B`rnovei =i vine pre supt Galata de Sus =i acolea dup[ =an\½ au desc[lecat toat[ pedestrimea, iar[ c[l[rimea ]n deal =i au st[tut½ acolea cu tab[ra toat[. Zac. 37. Oastea t[t[rasc[, cum au purces stoluri dup[ stoluri =i dac[ s-au str`ns½ toat[ la Ciric, au ]nceput a dodei ]nt`i cu har\uri,

Letopise\ul |[rii Moldovei

213

m[rg`nd½ t[tar`i p[n[ la p`r`u. V[rsa focul d[r[banii f[r[ isprav[ ]n har\½, cum au vedea mare n[val[, a=ea strica iarba f[r[ de nici o treab[ =i pre nime nu r[niia, care lucru era ]ndat[ semn½ de mare frica lor. Toate acéstea socotiia el-agasi, om de-abiia ]n toate ordele Cr`mului altul al doilea la sprinteniie =i la lucrurile r[zboaielor. Iar[ ]ndesar[ o sam[ de s[iméni de ciia ai no=tri, ce s[ ]nchinase la Constantin-vod[, sau ]ndemnat½ =i au ie=it den =an\uri, viind½ pre iaz½, pre l`ng[ p`r`u, au venit p[n[ ]n podul Bahluiului =i trec`nd½ podul preste Bahlui, ce era pre atuncea mai gios de iaz½ =i a=ea s[ sime\ise c`t[ pedestrime era =i-n =és dencoace de pod ie=ise c`te 5-6 launloc =i apucase =i case c`teva ]n Bro=teni =i da ]n t[tari cu siné\ele. Iar[ =i atuncea era de mirat, c[ pre nime nu r[niia, f[r[ doi cai, ci au r[nit supt t[tari la acél ie=it a lor½. Zac. 38. Acéia seme\ie a lor v[dz`nd½ el-agasi, au ]nc[lecat s`ngur =-au cobor`t ]n =es pre Bahluiu =i fiind½ =i doao steaguri de unguri, iar[ el½ singur au ]ndemnat pre ni=te t[tari sprinteni asupra s[iménilor, ce era ]n =es. +-au s[rit t[tar`i dirept asupra s[iménilor, cu siné\ele la obraz s[iménii fiind½. +i cum n-ari crede nime s[ marg[ t[tarul la foc, a=ea ]ndr[zne\½, au m[rs½, ales½ cum am v[dzut pre un½ t[tar bugegean dirept asupra a doi s[iméni cu sine\éle ]n pravil[, au m[rs½ =i de aproape amu au slobodzit am`ndoi sine\ele ]n t[tari, iar nici pre unul nu l-au nemerit. Cu sabiia zmult[ t[tarul, pre unul l-au r[nit, iar[ pre al doilea s[iman l-au dus viu la el-agasi. A=ea s[ cuno=tea de atuncea pedeapsa o=tii lui Constantin-vod[! Iar[ ]n céia parte de Bahlui½, ]n ceiri½, fugiia céle dou[ steaguri de catane de la o vréme numai de un t[tar, cu mare ocar[ =i r`s ]ntre to\i c[ fugiia at`\ea oameni de unul =i fugind½ da ]napoi cu pistoalele ]n sus, nev[dz`nd½ unde d[! Zac. 39. Amu ]ndesar[ era acest har\½, preste noapte au ie=it den t`rg t[tar`i la mas preste ceiri½, iar[ d[r[banii =i s[iménii un ceas nau st[tut, toat[ noaptea au dat cu siné\ele =i nu c`te unul, ce totodat[ ca-n chip nem\[sc½, strica iarba f[r[ isprav[ ]n v`nt. Ne-am g`ndit ]nt`i c[ or hi dodeind½ t[tar`i, ce n-ave dodeial[ de nime, numai s[ cunoa=te bine lucrurile bl[st[mate =i-nsp[imate. Zac. 40. A doa dzi, vineri s[ prilejis[, deci t[tar`i r[zboi s[ fac[ n-

214

Miron Costin

au vrut, ferind½ vinerea, care dzi la d`n=ii s[ \ine, cum \inem noi dumineca din dzilele s[pt[m`nii, ce au =edzut gata, cu caii am`n[ p[n[ spre amiadz[dzi. Au chemat el-agasi pre boieri la sine =i le-au spus cum ]ntr-acéia dzi nu-i sloboade légea lor s[ marg[ asupra nem[ruia, iar[ ei de ar veni, atuncea r[zboi om face. +i au ]ntrebat de boieri, ce le-ari p[rea =i lor, ]n ce chip, a dooa dzi ari mérge asupra lor =i den ce parte s-ari lovi =i ce loc ieste, unde st[ oastea lor. Acéstea vorovind½ cu boierii, c[ era om ]n faptele sale denafar[ de hirea t[t[rasc[, a=ea de bl`nd½, lin =i la treaba o=tii deplin, acéstea vorovind½, numai ce s[ audzir[ dobele =i tr`mbi\ele ]n oastea lui Constantin-vod[ =i s-au v[dzut f[r[ z[bav[ =i cl[tirea o=tilor la vale, spre Bahlui½. +i a=ea au ie=it toat[ oastea la =és, cu pedestrimea, cu pu=cile, cuprindzind½ oastea lor de la p`r`ul ce vine al[turea cu iazul, p[n[ la Galata de Gios =i a=ea, cu acéia tocmal[, au purces spre pod cu oastea Constantinvod[. Zac. 41. Au ]nc[lecat =i t[tar`i, era de to\i ca 3.000 de oameni =i de ai no=tri, moldovéni, vro 300 de oameni =i i-au tocmit el-agasi pre t[tari =i pre ai no=tri dencoace de Ciricu, pre podi=½ asupra T[t[ra=ilor, a=tept`nd½ pre Constantin-vod[ ]n tocmal[. Zac. 42. La Constantin-vod[ de toat[ oastea va hi fost la 8.000 de oameni. }n =és, la ie=itul har\ului t[t[r[sc½ ]nainte, peste Bahlu-i½, n-au ie=tit½ de la d`n=ii la har\½ nimè. Slobodziia pu=cile c`teodat[ =i era pu=cile bune =i mari, de acéle pu=ci ce f[cuse +tefan-vod[ Gheorghie la Liov, dar[ a=ea da de bine dentr-]nsele, c`t nu s[ lovasc[ pre cineva, ce sunetul glon\ulul nu s[ audziia pre nic[iurea. Acéia tocmal[ era. +i s[ g`ndiia c[ ori ]nsp[ima pre t[tari numai cu sunet, ce nu s[ sparie nepriietinul cu sunet ]n darn, f[r[ moarte. Zac. 43. Dac[ au sosit oastea lui Constantin-vod[ la Bahlui, s-au apucat de trec[toarea Bahluiului =i dac[ au v[dzut el-agasi c[ are g`nd½ s[ treac[ oastea Bahluiul, au pus un t[tar b[tr`n la o movil[, care este de acolea, de unde sta oastea t[t[rasc[ mai spre Aron-vod[, asupra Ciricului, ]nv[\`ndu-l, c`t va vedea de acolo, c[ va ]ncepe a s[ sui oastea lui Constantin-vod[ spre mal½, pre la margiinile T[t[ra=ilor la deal, s[

Letopise\ul |[rii Moldovei

215

s[ ]nv`rteasc[ pre movil[ de trei ori. +i a=a au f[cut t[tarul. Deci, cum au v[dzut semnul de la movil[, de unde era t[tarul, el-agasi ]nt`i singur, ca un leu =i dup[ d`nsul toat[ oastea, cu glas: “Halla1, halla, halla”, au purces. Au slobodzit d[r[banii =i s[iménii to\i focul =i pu=cile, de care dur`t a siné\elor s[ opris[ t[tar`i c`tva, iar[ dac[ v[dzur[ c[ nu cade nime den siné\ele lor, au r[bdat, p[n-au ]nceput a s[ mai r[ri focul. O sam[ de d[r[bani, cum au v[dzut, c[ s[ st`mp[r[ focul =i t[tar`i tot stau, de la coad[ unii au plecat fuga ]napoi, pre carii, cum i-au z[rit t[tar`i c[ fug, cum orbi au n[v[lit =i au intrat ]n pedestrime cu sabiile zmulte. S[ pr[ve=ti moarte, s[ vedzi os`nda =i a=ea de s`rg v[rsare de s`nge de oameni! Era trei iazuri de trupuri, cum sta trei r`nduri de pedestrime, unul preste altul de pe supt mal, p[n[ ]n p`r`ul Bahluiului. Constantin-vod[ au luat drumul cel mare spre Sc`ntéia, c[l[ré\ii care ]ncotro au putut, unii pre Bahlui½, al\ii pen C`rleg[tur[ =i s-au topit mul\i unguri =i den c[l[rime =i mul\i au dat =i de pe iaz½ ]n h[l[=teu, mul\i =-au pus capetele =i pen codri. Iar[ car[le a lui Constantin-vod[ toate au r[mas la m[n[stirea lui P[tru-vod[, la Galata de Sus. +i a=ea mult t[tar`i n-au gonit, ferindu-se de p[duri. Atuncea au c[dzut la robie =i B[leanul banul de la Craiova de |ara Munteneasc[. Aicea ]n ora= era m[n[stirile pline de bie\ii oameni t`rgove\i =i s[r[cimea au dat toat[ bani, de s-au r[scump[rat ca den robie. Zac. 44. Soltanul dup[ aceast[ izb`nd[, lu`nd½ pre Ghica-vod[ cu sine, dup[ porunca ]mp[r[\iei, au purces pre la Hu=i ]n |ara Munteneasc[ =i acolea, f[r[ nici unu r[zboi cu Mihnea-vod[, l-au a=edzat la scaun½, fugind½ den T`rgovi=te Mihnea-vod[ =i sim\in-du-se ]n faptele sale céle mai mult½ dec`t p[g`né=ti, cu furi= la Raco\ii, ]n Ardeal, unde=i =-au bor`t cur`nd =i sufletul ]n pr[p[=tile iadului. +i cum scrie sf`nta Scriptura: “È ïîãèáå ïàì#ò åãw ñú øuìîì” (“Perit-au pomenirea lui cu sunet”). A=ea spun c[ l-au otr[vit Raco\ii. F[cuse el o zarv[ pe la

1

Allah.

216

Miron Costin

D`rstor, pe la Giurgiuv cu turcii, p[n[ a-i veni vestea de r[zsipa lui Constantin-vod[ de aicea, care, de au f[cut vreo vitejie acolea, s[ scrie munténii. Iar[ aicea au venit +tefan-vod[, feciorul lui Vasilie-vod[, ]n scaun½. CAPUL¼ AL¼ DOODZ{CI +I 2

Zac. 1. +tef[ni\[-vod[, feciorul lui Vasilie-vod[, toat[ domniia a lui Gheorghie +tefan-vod[ fiind½ aicea cu ]mma-sa ]n opreal[, de carele siindu-s[ boierii s[ nu ias[ la domnie ]n via\a lor, ales boierii carii era de casa lui +tefan-vod[, ]ndemna pre +tefan-vod[ s[-l semnédze la nas1. Ce n-au priimit +tefan-vod[, dzic`nd½: “Om muri noi p[n[ atuncea, p[n[ va hi unul½ ca acésta domn½”, c[ era copila= mic ]nc[ pre atuncea +tef[ni\[-vod[. Iar[ dac[ au ie=it +tefan-vod[ Gheorghie den domniie =-au venit Ghica-vod[ ]n scaun, aduc`ndu-=i aminte binele, mila =i cinstea care au avut de la Vasilie-vod[, pre doamna sa =i cu feciorul au trimis ]n |arigrad cu cinste. Era ]nc[ Vasilie-vod[ viu, ]nchis la Edi Cula =i dac[ au m[rs½ ]n |arigrad doamna lui Vasilie-vod[, era slobod[ a mérge la domn½ s[u. Iar[ pre +tef[ni\[-vod[ l-au dat Vasilie-vod[ la priietini, la carte =i agiung`nd½ amu la ai..., mergea c`te cu un r[va= =i la veziriul Chiupruliul cel b[tr`n, la nevoile sale. Spun, dac[ l-au v[dzut veziriul amu voinic, au dzis: “Voinic fecior are Vasilie-bei!” +i a=a, f[r[ z[bav[, au ie=it½ la domnie +tef[ni\[-vod[, mut`nd½ veziriul pre Ghica-vod[ ]n |ara Munteneasc[, ca pre un om b[tr`n, pentru a=edzarea aceii \[ri, dup[ mare r[scoale ce f[cuse Mihnea-vod[ ]n |ara Munteneasc[. Zac. 2. Bine nu s-au a=edzat aicea ]n scaun +tef[ni\[-vod[ =i acolea Ghica-vod[ ]n |ara Munteneasc[, ]n anul dent`iu a domniilor lor, Constantin-vod[ au =i lovit iar[ f[r[ véste pre Ghica-vod[ =i a=ea

1

T[ierea cartilajului dintre cele dou[ n[ri era o mutila\ie care f[cea pe cineva inapt pentru domnie.

Letopise\ul |[rii Moldovei

217

degrab[, c`t, cu noaptea au plecat fuga din scaun Ghica-vod[ din Bucure=ti =i au apucat Constantin-vod[ scaunul |[r`i Munte-né=ti iar[. Zac. 3. Soltanul era ]n Bugeag; ]ndat[ i-au m[rs porunca de la ]mp[r[\ie s[ marg[ asupra lui Constanin-vod[ =i ]ndat[ au purces sultanul. Iar[ Constantin-vod[ au str`ns½ oaste foarte bun[, c[ =i \ara venise la d`nsul toat[ =i s-au t[b[r`t ]n mun\i la loc a=ea de tare, c`t½ soltanul, dac[ au ]n\eles ce oaste are =i ]n ce loc ieste, nu s[ g`ndiia c[ a=ea lesne ]l va lua, c[ avea =i lé=i, =i ném\i, =i unguri, =i sirbi lefécii, c[ ]nc[ nu f`r=is[ banii a lui Matei-vod[. Ce, ]ntr-o dzi au ales soltanul 300 de t[tari ]ntr-ales =i le-au dat porunc[, oricum, numai s[ str[bat[ la locul acéla unde era tab[ra lui Constantin-vod[. +i au purces t[tar`i =i s-au t`mpinat cu o straje a lui Constantin-vod[, care straje v[dz`nd½ c[ vin t[tar`i, s-au dat ]napoi =i lu`ndu-i t[tar`i ]n goan[, tab[ra céialalt[, nu s[ s[ apuce de r[zboi, ]n ce loc era, ce acéia spaim[ le-au c[dzut asupra, cum, care ]ncotro au putut, au plecat fuga, =i au l[sat toat[ tab[ra pustie. Numai Constantin-vod[, v[dz`nd½ spaim[ ca acéia, =-au str`ns½ lefécii ce avea =-au purces preste mun\i ]n Ardeal. Hiclen=ug au fost½ a munténilor, c[ n-au vrut s[ s[ puie ]mprotiva ]mp[r[\iei, au ce urgiia lui Dumnedz[u au fost½ la acéia spaim[, c[ spun c[ numai =épte t[tari au fost½ acéia ce au gonit =i au r[zbit p[n[ la tab[r[, c`t sau mirat =i singur sultanul. Deci, dup[ aceast[ izb`nd[, au =edzat soltanul iar[ pre Ghica-vod[, carele era fugit la pa=ea de D`rstor. Zac. 4. Constantin-vod[, dup[ fuga sa den |ara Munteneasc[, n-au m[rs½ la Raco\ii, ce ]n num[r ca la 800 de oameni, tot ]ntr-ales lefécii, s-au suit cu mun\ii al[turea ]n sus =i aproape de Maramor[=, pe la Bistri\[, au luat potica preste mun\i, pre la Dorna =i au ie=it pre la C`mpulung½ a \[r`i noastre =i trec`nd½ mai pe den sus de Suceav[, au lovit pre la Hotin =i au trecut Nistru la c[zaci pre la Movileu, ispitindus[ =i despre acéia arip[.

218

Miron Costin

Zac. 5. +tef[ni\[-vod[ aicea, ca un om t`n[r, nevr`nd½ soru-sa, doamna Roxanda, s[ vie pre scrisorile t[t`ne-s[u =-a lui ]n \ar[, den Ra=cov, care t`rg½ ]i didés[ Hmil, dup[ moartea feciorului s[u, lui Timu=, au trimis oaste asupra Ra=covului, s[-l bat[ =i s[ o ia cu de-a sila. Ce n-au putut½ face nemic[ ai no=tri Ra=covului, numai ce au f[cut zarv[ cu c[zacii. C`nd½ =i c`nd½ a=tepta prilej ca acéla c[zacii s[ lovasc[ aicea ]n \ar[ =i prilejindu-se a nemeri lui Constantin-vod[ la d`n=ii ]nloc i-au f[g[duit oaste. Zac. 6. }n |ara Munteneasc[, dup[ fuga acéia ce f[cuse Ghica-vod[ de Constantin-vod[, veziriul sc`rbit pre d`nsul, nu preste mult[ vréme au trimis pe pa=ea de D`rstor de l-au luat den scaun =i au dat domniia ]n locul lui, feciorului s[u lui Grigorie-vod[. Zac. 7. +i a=ea, tot ]ntr-acela=i an, anul dent`i a domniei lui +tef[ni\[vod[, toamna, au venit Constantin-vod[ cu oastea c[z[ceasc[ =i asupra lui +tef[ni\[-vod[ ispitind½ ]n divuri, ]n chipuri, s[ ]ncap[ la domnie, nu f[r[ agiutoriul =i ]ndemnarea a lui Raco\ii, c[ =i Raco\ii, ]nc[ a=edzat nu era =i-n Ardeal o cetate anume Oradiia cu oamenii lui Raco\ii a=edzat[, pre atuncea o b[tea Ali-pa=ea, care au =i luatu-o, ie=ind½ o f[méie den cetate =i ar[t`nd½ turcilor apa de unde veniia, de-ncungiura cetatea. Acéia ap[ ab[t`ndu-o turcii de la cetate ]n laturi, au luatu-o, vestit[ ]ntre cet[\ile Ardealului. Zac. 8. }n\eleg`nd½ +tef[ni\[-vod[ c[ tréce Constantin-vod[ Nistrul la Soroca, au ie=it la Coicéni cu oastea sa =-au pus tab[ra acolea, ]ns[ oastea era pre pu\in[, c[ \ara ]ntr-acéia foamete era ]ntr-acéla an½, c`t m`nca oamenii papur[ uscat[ ]n loc de p`ine, m[cin`ndu-o uscat[. +i de pe acéia foamete porecliia =i pre +tef[ni\[-vod[, de-i dzicea Papur[vod[. Ce vrémile =i voia lui Dumnedz[u nu sunt, ]n voia domnilor. Zac. 9. Iar[ =i pre c`t[ oaste era, o trimisés[ +tef[ni\[-vod[ toat[ ]n frunte ]nainte pre R[ut cu Catargiul =i cu Grigorie p[harnicul =i cu Mihalcea H`ncul s[rdariul =i c[l[ra=ii de \ar[ =i to\i mazilii cei mai sprintini, aproape de 2.000 de oameni. +i a=ea oastea acéia foarte cu

Letopise\ul |[rii Moldovei

219

proast[ tocmal[, cu or`nduiala serdarilor ce era f[r[ crieri, au lovit Chia=ca c[zacul noaptea, numai cu 300 de oameni =i au r[szipit, toat[ oastea acéia, cu mare ocar[, oaste numai den sunet r[zsipit[, nice gonit[ de cineva. Iar[ tot adun`ndu-s[ la loc, amu pre gium[tate dec`t era ]nt`i½, au st[tut, de straje, p[n[ au sosit =i Constantin-vod[ cu tab[ra la d`n=ii, carele, dac[ au luat veste den limbi c[ este la Coicéni +tef[ni\[-vod[, au luat, ]n gios, tr[g`nd½ oastea la Prut, la Zagarancea. +i s[ nu hie dat aceast[ véste un c[pitan leah, anume Voicehovschii, c[ Constantin-vod[ este amu mai gios de noi cu oastea, de str[jerii no=tri l-am hi =tiut atuncea c`nd½ ar hi trecut Prutul. Deci au purces =i +tef[ni\[vod[ ]n gios pre la Posadnici =i trec`nd½ t`rgul pre deasupra m[n[stirii lui Aron-vod[, au trecut la Tome=ti, pre Bahlui =i acolea au st[tut cu oastea. Iar[ Constantin-vod[ ]ntr-acea noapte au mas la Prut de céia parte. Zac. 10. Adoa dzi Constantin-vod[ s-au apucat cu c[zacii de trec[toare, iar[ +tef[ni\[-vod[ au luat Prutul ]n gios, ]n preajma Bugeagului, c[ ]ndat[ au r[pezit la el-agasi de Bugeag. +i era cu +tef[ni\[-vod[ =i balgi-ba=ea hanului cu vro 100 de t[tari, den care t[tari =i de ai no=tri au ales +tef[ni\[-vod[ =i au m[rs½ supt tab[ra c[z[ceasc[, amu Prutul trecut[, de au luat den oastea lui Constantinvod[ limb[. Zac. 11. Au spus limba, cum sunt cu Constantin-vod[ 5.000 de c[zaci den toate polcurile ale=i =i 1.000 de lefecii a lui =i cum½ mergea Constantin-vod[ dirept la Ia=i. Acélea ]n\eleg`nd +tef[ni\[-vod[, cu sfatul lui balgi-ba=ea, au luat½ cu tot de-a dinsul pre Prut ]n gios, ]n t`mpinarea lui el-agasi =i s-au t`mpinat cu el-agasi de Bugeag la codrul Chighéciului. Zac. 12. Trimisése Constantin-vod[ ]n urma lui +tef[ni\[-vod[ 500 de oameni cu Durac, c[rora =i +tef[ni\[-vod[, trimi\ind½ ]nainte s[ cerce pre H[b[=escul =i pre Voicehovschii c[pitanul, ]nainte numai cu o sut[ de oameni. De la Obileni s-au supus oamenii lui Constantin-vod[ =i s-au f[cut a fugi céia ce s[ ar[tas[, pre carii gonindu-i ai no=tri, au

220

Miron Costin

ie=it toat[ strajea lor. Deci, numai ce au c[utat a pleca céstora ai no=tri fuga. Era cu ai no=tri =i t[tari pu\intei, ]n carii era =i un comis a soltanului, ce vénise pentru poclonul lui la +tef[ni\[-vod[. Au pierit acolea acéla om a soltanului =i al\i doi t[tari cu d`nsul, n[v[lind½ preste Jijiia dup[ cei dent`i ce s[ ar[tas[. Apoi la trecutul Jijii ]napoi, li s-au ]nglodat caii. }l apucase alt t[tar pre comisul acéla a sultanului dup[ sine pre cal, ce apoi au pus capul =i el =i comisul acéla. Zac. 13. Dac[ s-au t`mpinat +tef[ni\[-vod[ cu +ah Bulat-aga, elagasi de Bugeag, ca 2.000 de oameni cu d`nsul =i cu +tef[ni\[-vod[ pre 1.000 de oameni, au purces dirept asupra lui Constantin-vod[ la Ia=i. Amu adunase la sine Constantin-vod[ pre vl[dici =i c`\va boieri suseni1. El-agasi ]ndat[ au ales o sam[ de t[tari sprinteni =i i-au trimis s[ lovasc[ Ia=ii f[r[ véste. +i a=ea degrab[ au lovit, c`t au luat ora=ul ]n lung½, de au apucat mul\i oameni ]n robie den t`rg½. Constantin-vod[ v[dz`nd½ c[-i vin t[tar`i asupra, au ie=it cu tab[ra =i au st[tut cu oastea de laturea t`rgului, pre p`r`ul C[c[inii, mai gios de podul lui +tefanvod[. Iar[ +tef[ni\[-vod[ cu el-agasi au cuprins½ T[t[ra=ii. Zac. 14. Mergea ai no=tri o sam[ mai bine, departe asupra taberii, dec`t t[tar`i =i s[iménii ]i b[tea den siné\e de dup[ case. }ntr-acéia=i dzi au ie=it o sam[ de capete c[z[ce=ti la el-agasi la voroav[ =i cerea de la d`n=ii el-agasi s[ dea pre Constantin-vod[ =i s[ marg[ ei slobodzi. Pre un p[r au st[tut atuncea via\a lui Constantin-vod[, c[ solii amu pozvoliia, ales Stamatenco, carele era mai mare pre c[zaci. Numai c[zacii s`nguri den sine, den f[g[duin\a lui Constantin-vod[ c[ pe tot omul va da la Movileu c`te 20 de lei =i d`nd½ o sam[ de bani la sotnici =i mai mult lui Chia=co sotnicul, au strigat c[zacii p[n[ ]ntr-unul, chiuind½ “íåÕàè ñëàâà íàøà íå ãõèáíåò” adec[: “S[ nu piar[ cinstea noastr[“, or sta =i acést lucru nu or face. Spun s[ hie luat bani de la Constantin-vod[ =i el-agasi.

1

Adic[ boieri din |ara de Sus.

Letopise\ul |[rii Moldovei

221

Zac. 15. A dooa dzi pre amiadz[dzi, au purces tab[ra legat[ den loc =i la suitul malului pre de laturea T[t[ra=ilor, s[ hie fost o tocmal[ =i nevoin\a lui el-agasi, era de-a s[ rumpere tab[ra la acela loc de ai no=tri. A doa n[val[ au f[cut ai no=tri amu pre deal spre Aron-vod[ =i ]nfr`nsése pe pedestrimea c[zaceasc[ p[n[ ]n car[ =i au picat acolea c[zaci, iar[ =i supt ai no=tri cai s-au aflat r[ni\i c`\va =i mor\i. Zac. 16. +i a=ea au h[l[duit Constantin-vod[ =i dentr-acéia dat[ de supt cump[n[ mare a vie\ii, n-au mai cercat zarve de atuncea, ce s-au a=edzat ]n Cr[iia Le=asc[. M[rs-au +tef[ni\[-vod[ cu el-agasi ]n urma c[zacilor p[n[ preste Prut, iar[ petrec[torilor, nu o=ténilor =i gona=ilor s[m[n[tori. +i s-au ]ntors½ el-agasi la Bugeag, iar[ +tef[ni\[-vod[ ]n Ia=i. C[zacii cu Constantin-vod[ au trecut la Movileu Nistrul =i acolea mare nevoie au avut de c[zaci pentru léfe. Zac. 17. Bine nu s-au m`ntuit +tef[ni\[-vod[ de el-agasi de Bugeag, au sosit =i pa=ea de Silistra, Mustafa-pa=ea =i cum au sosit, au desc[lecat dirept la curtea cea domneasc[ =i au str`ns½ to\i boierii la sine =i ]ntreb`ndu-i de acéste o=ti c[z[ce=ti, cum de au venit asupra \[r`i ]mp[ratului, f[c`nd½ pre boieri haini, i-au luat pre to\i, c`\i=i au fost boieri, de i-au ]nchis, \iind½ r[u =i pre +tef[ni\[-vod[ =i f[c`ndu-l om½ de nemic[. Au =edzut aicea trei dzile, cu mare cheltuial[ =i sile ]n ora=½ de o=ténii lui =i la purces au ales den to\i boierii pre Toma vornicul =i pre +eptelici hatmanu =i pre Pr[jescul vornicul ]n paz[ =i p[n[ n-au dat 60 pungi de bani, nu i-au slobodzit pre boieri, carii mai sus s[ pomenesc½, amu de la marginea \[r`i. Zac. 18. +tef[ni\[-vod[ toate faptele acéstea a pa=ii d`nd½ =tire la Chiupruliul veziriul =i amu =i Vasilie-vod[ ie=is[ den Edi Cula slobod, ]nloc au r[pedzit la pa=ea de l-au dus la |arigrad =i cu pu\in de n-au pierit s`ngur pa=ea; iar[ chehaia lui au pl[tit acéle fapte cu capul. Zac. 19. }ntr-acest an½ =-au f`r=it dzilele vie\ii sale =i Vasilie-vod[, domn½ vestit ]ntre domnii \[r`i =i cu fericit[ domniie. +tef[ni\[-vod[,

222

Miron Costin

c`t s-au dezv[rat, ]ndat[ i-au venit porunc[ s[ trimi\[ oastea ]n |ara Ungureasc[ =i de la munténi iar[ a=ea, asupra lui Raco\ii =i au trimis +tef[ni\[-vod[ pre Voicehovschii c[pitanul de lefecii cu 1.000 de oameni =i pre Mihalcea H`ncul serdariul.1 Zac. 20. S[rascher de la ]mp[r[\ie era asupra lui Raco\ii un pa=e, anume S[idi-pa=ea. Nu-l pot uita turcii p[n[ ast[dzi pre acél pa=e =i acéla om era de r[zboinic =i tare, c`t (precum spunea =i ai no=tri de d`nsul) cu hatmanii cei vesti\i ]n lume poate s[ s[ puie hirea lui. Cu acela adun`ndu-se =i oastea munteneasc[ =i a noastr[, au purces asupra lui Raco\ii =i la Cliujvar, la ora=, le-au ie=it Raco\ii ]nainte cu o=tile sale. Zac. 21. Pa=ea n-avea mai mult de 6.000 de oameni, f[r[ oastea cestor do[ \[ri, ]ns[, cum spun, ne]nfr`nt om la r[zboaie. Iar[ Raco\ii avea 8.000 de oameni, de mare scumpete ce avea acél om, c[ de ar hi avut oaste mai mult[, cum era oastea turceasc[ pu\in[ atuncea asupra lui, la d`nsul era acéia dat[ izb`nda. +i cum au fost acela r[zboi, n-am vrut s[-l trecem cu pomenirea. Zac. 22. Tocmise Raco\ii toat[ pedestrimea sa =i pu=cile den-adireapta, ]mprotiva muldovénilor =-a munténilor, =tiind½ c[ acéste neamuri ]mprotiva focului nu stau. Iar[ singur cu capul s[u, cu toat[ c[l[rimea (c[ avea aleas[ c[l[rime), au st[tut ]mprotiva o=tii turce=ti. Zac. 23. Iar[ S[idi-pa=ea tocmise pre 2.000 de munténi =i pre 1.000 de muldovéni den-a-st`nga sa, iar[ c[l[rimea turceasc[ o sam[ ]n frunte ]naintea sa, iar[ o sam[ de c[l[re\i =i o dat[ cu pedestrimea, c`t[ avea =i cu pu=cile, au st[tut pe dup[ c[l[rimea ceii dent`i. +i dac[ au tocmit a=ea oastea, au chemat toate capetele, =i-a noastre =i muntene=ti, =i leau dat, porunc[ a=ea: “C`inilor! Iac[ eu oi purcéde dirept asupra ghiaurului =i nu cu alt[ arm[, numai cu sabia. Den voi carele s[ va

1 Miron Costin face aici o confuzie cronologic[: expedi\ia ]mpotriva lui Gheorghe Rakoczi, pe care o poveste=te ]n paginile urm[toare, a avut loc ]n realitate ]n 1660, adic[ ]nainte de luptele cu Constantin +erban =i cu cazacii, povestite mai sus (1661).

Letopise\ul |[rii Moldovei

223

apuca, ori de arc½, ori de alt[ arm[, aceluia capul ]i voi t[ia =i ]nt`i voao, capetenilor. Deci, eu cum oi purcéde =i oi ]ncepe r[zboiul, voi s[ tréce\i preste pedestrime =i s[ lovi\i oastea nepriietinului den dos½. Dac[ oi ]nfr`nge, c[ =tiu eu c[ oi ]nfr`nge, unul den voi s[ nu cumva s[ s[ apuce de jac½, s[ descalice cineva la vreo boarf[ sau s[ alérge dup[ cai slobodzi cineva, s[ prindz[, ce s[ goni\i str`n=i pre nepriietinul, c[ de goan[ sunte\i voi mai buni dec`t oastea a mea ceastalalt[. +i aceasta ]nv[\[tur[ s[ \ine\i, cum v[ dau porunc[. Iar[ c[ nu oi bate pre nepriietinul, nime den voi s[ nu g`ndeasc[, c[ eu =tiu c[ oi bate.” Zac. 24. +i dup[ aceasta porunc[, cum au sosit, capetele o=tii noastre la bulucurile sale, au =i purces pa=ea ]nt`i cu oastea, a=ea tocmit[ cum s-au dzis =i ai no=tri al[turea. Dac[ s-au apropiiat, turcii de oastea lui Raco\ii, au s[rit Raco\ii cu toat[ oastea o dat[, singur fruntea cu ale=i catane ce avea =i ]ndat[ au ]nfr`nt toat[ c[l[rimea turceasc[, c`t[ era ]n frunte =i a=ea au buldzitu-o, c`t ]ncepus[ a da preste pa=ea, carele venea cu temeiul pre urm[. Ce, au st[tut pa=ea singur cu sabiia zmult[, oprind½ oastea care o ]nfr`nsés[ den frunte ungurii. +i p[=ind singur cu sine =i cu bulucul s[u ]nainte, s-au amestecat o=tile turce=ti ]n sabii cu ungurii. Ce turcii pre carii ]i buldziia s`ngur cu chipul s[u pa=ea, au lovit =i aripa cea de muldovéni =i de munténi asupra pedestrimei lui Raco\ii, amu den dosul lui Raco\ii, c[ trecuse Raco\ii ]nainte =i r[m[sés[ =i munténii =i muldovénii amu can ]napoia lui. Au slobodzit focul ném\ii lui Raco\ii =i pu=cile ]n ai no=tri, care foc½ nesuferind½ ai no=tri, s-au dat½ ]nloc ]napoi, ca-n chip de fug[. Acolea mare gre=eal[ au f[cut, Raco\ii, de n-au pus l`ng[ pedestrime =i ceva c[l[re\i. S[ hie ]nc[lecat pe munténi =i pre muldovéni, atuncea c`nd½ i-au ]nfr`nt½ focul, n-ari hi mai ]ndireptat ]n véci ai no=tri. Ce, dac[ au v[dzut ai no=tri c[ alt[ grije n-au, f[r[ numai focul, cum s-au de=ertat siné\ele, cum s-au ]ntors½ o sam[ de c[peténii, ales Voicehovschii c[pitanul =i Cantimir, pre atuncea ceau= la mun-téni, care apoi au fost =i serdar aicea ]n \ar[ =i al\ii =i ]ndat[ dup[ d`n=ii toat[ oastea. +i p[n[ a umple ném\ii siné\ele,

224

Miron Costin

de=ertate fiind½, au intrat cé=tealal\i cu sabiile zmulte ]n pedestrime =i ]ndat[ au amestecat, toat[ pedestrimea =i au pornit-o ]n r[zsip[, r[m`ind½ =i pu=cile =i armele pedestrimei ]n de=ert½. +i a=ea v[dz`nd½ ungurii pierirea pedestrimei sale =i amu ]n dosul s[u, i-au ]nceput a sl[bi =i mai v`rtos lupt`nd½ Raco\ii s`ngur ]n r[zboi½ l-au r[nit un turc½ dirept ]n cap½ cu ran[ foarte grea, den care ran[ i s-au prilejit =i moartea. Zac. 25. V[dz`nd½ ungurii pre Raco\ii domnul s[u a=ea cu grea ran[, l-au =i apucat catanele ]ntre sine =i s-au ab[tut½ la l[turi, cum au purces toat[ oastea ungureasc[ ]n r[zsip[. Goan[ a=ea grea n-au fost, c[ turcii pre obiceaiul s[u n-au gonit, ai no=tri ]nc[, fiind½ aproape ]ndat[ de p[duri, nu s-au l[\it cu goana. +i a=a au fost½ f`r=itul =i lui Raco\ii, domn½ ]n mare fericire n[scut, ]ntre cei ferici\i cnédzi, mare fericit. Dar[ la ce nu aduce nes[\ioas[ hirea oameneasc[ la m[riri. Dup[ aceast[ izb`nd[ asupra lui Raco\ii, S[idi-pa=ea au a=edzat tot Ardealul ]n partea ]mp[r[\iei =i o=tile noastre le-au slobodzit, pre acas[. Zac. 26. Aicea ]n \ar[ ]n cest an domniia cu pace +tef[ni\[-vod[ preste toat[ vara, iar[ bine n-au sosit oastea céia ce era trimas[ la Ardeal, au =i venit porunc[ =i alta de la ]mp[r[\ie, s[ purcead[ singur +tef[ni\[-vod[ la Nepru, s[ fie de agiutor acolea pa=ii de Silistra =i hanului la lucrul unor cet[\i, care au f[cut ]mp[r[\iia din paji=te pre Nipru, pentru ap[rarea c[zacilor, s[ nu poat[ umbla pre mare. Numai ce au c[utat a purcéde +tef[ni\[-vod[ =i-n cale merg`nd½, amu de Tighinea aproape, pe B`c½, la un sat anume Lu\énii, au c[dzut ]n boal[ foarte grea, lungoare, care boal[ au priceput ]ndat[ doftorul c[ trebuie s[ ia s`nge, ce n-au ascultat =i ad[og`ndu-s[ boala =i ales toamna amu, a=ea de greu l-au cuprin-s½ herbin\eala, c`t p[n[ la Tighinea au st[tut fr[nitic, adic[ buiuguit de hire. Cu chipul ciumii era boala, c[ iau ie=it =i bolfa la o m`n[, ]ns[ nu era ciuma, ci direapt[ lungoare c[rii boale ]i dzic doftorii maligna. +i c`t au trecut la Tighinea Nistrul, au st[tut a treia dzi mort½. De acéia boal[ au murit acolo =i Dumitra=co

Letopise\ul |[rii Moldovei

225

Dr[gu\[scul de la Suceav[, om cunoscut =i ales la toat[ curtea. Hirea ace=tii domnii a giudeca nu putem, c[ nu era ]nc[ copt½ ]n v`rsta sa. Multe s[ cunoa=tea ]ntr-]nsul den hirea t[t`ne-s[u, iar[ la m`nie r[pitori½. Zac. 27. Turcii agalarii de Tighinea, cum au audzit de moartea lui +tef[ni\[-vod[, ]nc[ nu era ie=it sufletul, s-au ]nglotit =i au venit s[ ia ce or g[si domnesc½ tot pre sama ]mp[r[\iei. Pu\in lucru au lipsit de nu s-au f[cut mare zarv[ ]ntre noi =i ]ntre turci, c[ intrase ca-n chip de jac ]n tab[r[ o sam[ de d`n=ii. Ce, dac[ au st[tut cu boierii la socoteal[, nu le-au oprit boierii, ce le-au r[spuns½: “Lua\i! Ce, apoi s[ nu da\i de mai mult sam[!” +i lu`ndu-=i sama agii, s[ nu dea apoi mai mult½ de precum or lua, s-au l[sat½. Zac. 28. Boierii dup[ f`r=itul lui +tef[ni\[-vod[, ]ndat[ au ales pre Chiri\[ Dracon Ruset, carele apoi au c[dzut =i domn½ =i cu d`nsul =i pre Alexandru Costin postelnicul =i i-au r[pedzit ]ndat[ la ]mp[r[\ie, d`nd½ =tire de moartea lui +tef[ni\[-vod[ =i s[ arate mare rug[mintea \[r`i pentru domn½ de \ar[ =i s[ pomeneasc[ ]ndat[ de Dabijea vornicul. }ns[ nu era cu =tirea tuturor pentru Dabijea-vod[, al\ii tr[gea cu alte chipuri, pre carii s[-i treac[ condéiul nostru pentru ur`t[ pomenire. Iar[ oasele lui +tef[ni\[-vod[ lu`nd boierii cu sine, au purces deodat[ pre Nistru ]n sus, pe de céia parte =i trec`nd½ la Bilac[u Nistrul. +i au venit ]n Ia=i =i l-au astrucat ]n m[n[stirea t[t`ine-s[u, care s[ pomené=te pre numele Trei Svetitelei.

15

Viia\a lumii

CUPRINS

DE NEAMUL MOLDOVÉNILOR, DIN CE |AR{ AU IE+IT STR{MO+II LOR

PREDOSLOVIE, ADEC{ CUV~NTARE DINT{I DE DESC{LECATUL |{R~I CEL DINT{I +I A NEAMULUI MOLDOVENESC¼

C{TRE CITITORI¼

}nceputul \[r`lor acestora =i neamului moldovenesc½ =i muntenesc½ =i c`\i sunt =i ]n |[rile Ungure=ti cu acest nume, rom`ni =i p`n[ ast[zi, de unde sunt½ =i de ce semin\ie, de c`nd =i cum au d[sc[lecat, acéste p[r\i de p[m`nt½, a scrie, mult[ vréme la cump[n[ au st[tut sufletul nostru. S[ ]nceap[ osteneala aceasta, dup[ at`ta véci de la disc[lecatul \[r`lor cel dint[i de Traian ]mp[ratul R`mului, cu c`teva sute de ani peste mie trecute, s[ sparie g`ndul. A l[sa iar[= nescris, cu mare ocar[ ]nfundat neamul acesta de o seam[ de scriitori, ieste inimii durére. Biruit-au g`ndul s[ m[ apucu de aceast[ trud[, s[ sco\ lumii la védére felul neamului, din ce izvor =i semin\ie sunt½ l[cuitorii \[r`i noastre, Moldovei =i |[r`i Muntene=ti =i rom`nii din |[rile Ungure=ti, cum s-au pomenit mai sus, c[ to\i un neam =i o dat[ disc[leca\i sunt½, de unde sunt½ veni\i str[mo=ii lor½ pre acéste locuri, supt ce nume au fost½ ]nt[i la disc[lecatul lor =i de c`nd½ s-au osebit =i au luat numele cest de acum, moldovan =i muntean, ]n ce parte de lume ieste Moldova, hotar[le ei p[n unde au fost½ ]nt`i, ce limb[ \in =i p[n-acum, cine au l[cuit mai nainte de noi pe acest½ p[m`nt½ =i supt ce nume, scot la =tirea tuturor½, carii vor½ vrea s[ =tie neamul \[rilor acestora. Dzice-va né=tene: prea t`rziu ieste; dup[ sutele de ani cum s[ vor½ putea =ti pove=tile adev[rate, de at`tea vacuri? R[spunz½: L[sat-au puternicul Dumnezeu iscusit[ oglind[ min\ii omene=ti, scrisoarea, dintru care, daca va nevoi omul, céle trecute cu multe vremi le va putea =ti =i oblici. +i nu numai lucrurile lumii, staturile =i-ncep[turile \[r`lor lumii, ce =i singur[ lumea, ceriul =i p[m`ntul, c[ sunt½ zidite dup[ cuv`ntul

228

Miron Costin

lui Dumnezeu celui putérnic. Crez½, din Scripturi =tim =i din Scripturi avem =i sf`nta credin\[ a noastr[ cre=tineasc[ =i m`ntuirea noastr[ cu pogor`rea fiilui lui Dumnezeu =i ]mpeli\area cuv`ntului lui, cel mai denainte de véci ]n firea omeneasc[ (denafar[ de p[cat½). Scriptura ne de=chide mintea, de ajungem cu credin\a pre Dumnezeu, duhul cel nev[zut =i necoprins½ =i neajuns½ de firea noastr[, Scriptura departe lucruri de ochii no=tri ne face de le putem vedea cu cugetul nostru. S[ nu pomenim de marile Moisi, carile dup[ 2.400 de ani au scris létopise\ul de zidirea lumii, c[ acela au avut pre ]nsu=i Dumnezeu dascal, rost½ c[tr[ rost. Omir ]n 250 de ani au scris dup[ r[sipa Troadii r[zboaiele lui Ahileus, Plutarh½ ]n 400 de ani au scris viia\a =i faptele vestitului ]mp[rat½ ]n lume, a lui Alexandru Machidon; Titus Livius cursul a toat[ ]mp[r[\iia R`mului ]n 700 de ani =i mai bine au scris½ dup[ urzitul R`mului =i al\i mul\i istorici, cerc`nd½ de-am[r`ntul scrisorile, cursul a multe vacuri cu os`rdie =i cu mult[ osteneal[ au scos lumii la vedére istorii. }ndemnatu-m-au mai mult½ lipsa de =tiin\a ]nceputului ace=tii \[ri, de desc[licatul ei cel dint`i, toate alte \[ri =tiind½ ]nceputurile sale. Laud os`rdiia r[posatului Uréchie vornicul, carile au f[cut de dragostea \[r`i létopise\ul s[u, ]ns[ acela de la Drago=-vod[, de disc[licatul cel al doilea al \[r`i ace=tiia din Maramoro=½ scrie. Iar[ de disc[licatul cel dint[i cu rom`ni, adec[ cu r`mléni, nimica nu pomené=te, numai ameli\[ la un loc, cum c[ au mai fost½ \ara o dat[ disc[licat[ =i s-au pustiit de t[tari. Ori c[ n-au avut c[r\i, ori c[ i-au fost½ destul a scrie de mai scurte vacuri, destul de d`nsul =i at`ta, c`t½ poate s[ zic[ fié=tecine c[ numai lui de aceast[ \ar[ i-au fost½ mil[, s[ nu r[m`ie ]ntr½ ]ntunerecul ne=tiin\ei, c[ célelalte ce mai sunt½ scrise ad[os[turi de un Simeon Dascalul =i al doilea, un Misail C[lug[rul, nu létopise\e, ce oc[ri sunt½. Care =i acélea nu pu\in[ a doao ]ndemnare mi-au fost½. C`t½ mi s[ pare, bine nu =tiu, c[ n-am v[zut létopise\ul lui Evstratie logof[tul, iar[ cum am ]n\eles de c`\va boieri =i mai ales din Niculai Buhu= ce au fost½

De neamul moldovenilor

229

logof[t mare, pre acest½ Simeon Dascal, Istratie logof[tul l-au f[tat cu basnile lui =i Misail C[lug[rul de la Simeon au n[scut, cela fiiu, cestalalt nepot. +i mult m[ mir de unde au luat acéste basne, c[ =i Uréchie vornicul scrie =i el: 45 de ani la domniile céle dint[i, nici o scrisoare nu s[ afla de lucrurile lor, ce s-ar fi lucrat½ =i nici streinii n-au =tiut nimica de d`n=ii, p[n[ la Alixandru-vod[ cel Mare =i Bun. Décii au ]nceput istoricii le=[=ti a scrie, mai ales Bielschii =i Mar\in Pa=covschii, pre carii i-au urmatu r[posatul Uréchie vornicul. Dac[ n-au fost½ dar[ dint[i scrisoare ]n \ar[ =i nici streinii n-au =tiut =i nimica n-au scris, de unde sunt½ acéste basne, cum ca s[ fie fost½ mo=ii \[r`i ace=tiia din temni\ile R`mului, da\i ]ntru ajutoriul lui Lasl[u craiul unguresc? +i rom`nii acum era ]n Maramoro= ]n zilele acelui crai½, ce=ti dincoace, de unde ieste acum Moldova, iar[ cei dincolo, unde ieste acum |ara Munteneasc[, iar[ ]n mun\i, pre Olt, unde =i acum s[ pomené=te |ara Oltului1 =i r`mlenii cei disc[lica\i de Traian ]n Ardeal, acum era ]n Ardeal. Eu, iubite cetitoriule, nic[irea n-am aflat½ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, =i viia\a mea, Dumnezeu =tie, cu ce dragoste pururea la istorii, iat[ =i p[n[ la aceast[ v`rst[, acum =i sl[bit[. De acéste basne s[ dea seama ei =i de aceast[ ocar[. Nici ieste =ag[ a scrie ocar[ vécinic[ unui neam, c[ scrisoarea ieste un lucru vécinic½. C`nd½ oc[r[sc ]ntr-o zi pre cineva, ieste greu a r[bda, dar[ ]n véci? Eu voi da seama de ale méle, c`te scriu. F[cutu-\-am izvod dint[ia=i dat[ de mari =i vesti\i istorici m[rturii, a c[rora tr[iesc½ =i acum scrisorile ]n lume =i vor tr[i ]n véci. +i a=a am nevoit, s[ nu-mi fie grij[, de-ar c[dea aceast[ carte ori pre a cui m`n[ =i din streini, carii de-am[runtul cearc[ zmintélile istoricilor. Pre d`n=ii am urmat, care vezi ]n izvod, ei pav[\a, ei sunt½ pova\a mea, ei r[spund½ =i pizma=ilor neamului acestor \[ri =i zavistnicilor.

1

Adic[ regiunea F[g[ra=ului.

230

Miron Costin

+i ]nt[i unui Enea Silvie =i cu urm[torii lui; ]ns[ acesta istoric nu a=a greu nepriietin ieste, c`t numai acest nume vlah de pe Fleac1 hatmanul R`mului c[ ieste, scrie, unde s-au lunecat½ =i s[racul Uréchie vornicul. Crédem neputin\ii omene=ti. Iar[ ieste altul, de neamul s[u leah, Iane Zamovschii2, care orb½ n[v[lé=te, zic`nd½ c[ nu sunt½ moldovénii, nici munténii din r`mléni, ci trec`nd½ pre aicea, pre aceste locuri, Traian½-]mp[ratul =i l[s`nd½ slujitori de paz[, au apucat o sam[ de dachi limba r`mleneasc[. Vei vedea apoi =i a cuvintelor lui r[spunsul =i ocara, nu de la mine, ci de la istoricii, pova\ile méle, la r`ndul s[u. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, s[-\i d[ruiasc[ dup[ acéste cumplite vremi anilor no=tri, c`nduva =i mai slobode veacuri, ]ntru care, pe l`ng[ alte trebi, s[ aibi vréme =i cu cetitul c[r\ilor a face iscusit[ z[bav[, c[ nu ieste alta =i mai frumoas[ =i mai de folos ]n toat[ viia\a omului z[bav[ dec`t½ cetitul c[r\ilor. Cu cetitul c[r\ilor cunoa=tem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laud[ ]i facem pentru toate ale lui c[tr[ noi bun[t[\i, cu cetitul pentru gre=alele noastre milostiv ]l afl[m. Din Scriptur[ ]n\elégem minunate =i vécinice fapte puterii lui, facem fericit[ viia\a, agonisim nemuritori½ nume. S`ngur M`ntuitorul nostru, domnul =i Dumnezeu Hristos, ne ]nva\[, zic`nd½: “Èñïèòàèòå ïèñàíià”, adec[: “Cerca\i scripturile”. Scriptura departe lucruri de ochii no=tri ne ]nva\[, cu acéle trecute vrémi s[ pricépem céle viitoare. Cité=te cu s[n[tate aceast[ a noastr[ cu dragoste osteneal[. De toate fericii =i daruri de la Dumnezeu voitori½ Miron Costin, care am fost logof[t mare ]n Moldova

1 2

L. Pomponius Flaccus, legat al Moesiei, ]n secolul I. }n realitate istoricul ungur, +tefan Szamosközy.

De neamul moldovenilor

231

Istoricii Dion Evtropii1 Carion½2 Cava\ii3 Bonfin½, ungur Topeltin de Media= CAP. I DE ITALIA

Toate lucrurile, dac[ s[ ]ncep a spune din ceputul s[u, mai lesne s[ ]n\eleg. +i neamul moldovénilor fiind½ dintru o \ar[ care s[ chiam[ Italiia, de Italiia =i de }mp[r[\iia R`mului, a c[riia ]mp[r[\ii scaunul, ora=ul R`mul, ]n dricul Italiei ieste, a pomeni ]nt[i ne trage r`ndul. |ara Italiei, de aicea de la noi, drept½ spre apusul soarelui ieste, nu a=a dep[rtat[ de \ara noastr[, c[ de la Belgradul carile ]l =tim mai to\i c[ ieste pe Dun[re, unde cade apa Savei ]n Dun[re, nigu\[toré=te merg`nd½, cale de 30 zile ieste p[n[ la Vine\iia =i Vine\iia ieste pre p[m`ntul Italiei. }n statul s[u ieste ]ntre m[ri, ca =i Gre\iia, adec[ |[rile Grece=ti, c[ dincoace, dispre noi, s[ ]nchide cu o limb[ de mare, care iese din Marea Alb[ — vine\iienii zic acei limbi Colfo de Vine\ie, adec[ limba sau grumazii de Vine\iia — s[ zice =i cu alt nume =i Marea Adriaticum, marea de Adrie. Iar[ m[rii din care iese limba acéia ]i zic½ latinii Marea Mediteraneum, adec[ marea den mijlocul p[m`ntului; turcii, grecii =i noi zicem Marea Alb[. Iar[ dispre céialalt[ parte, spre apus, 1

Flavius Eutropius, istoric roman din secolul al IV-lea. Istoric german din secolul al XVI-lea. 3 Wolfgang Kowaczöczy, istoric ungur d]n Transilvania, la sf`r=itul sec. al XVI-lea. 2

232

Miron Costin

]zbucné=te iar[ din céia=i Mare Alb[ un unghi½ de mare, ]ns[ nu cu at`ta lungime, cum ieste limba aceas-talalt[ dispre noi. +i pre celalalt unghi½ dincolea, ieste Ianua, noi zicem ianovezii. }ns[ dintre acéstea ]mbe limbi ieste Italiia =i ]n dricul p[m`ntului, spre miaz[noapte, dincolo, p[n[ la hotar[le Fran\ozului. Hotar[le ei despre r[s[rit½, dispre noi, cum s-au zis mai sus, limba de mare =i apoi Stiriia, Carintiia1, Avstriia, \[rile }mp[r[\iei Nem\e=ti; dispre miiaz[noapte fran\ojii, dispre apus Hi=paniia, iar[ dispre amiaz[zi s[ ]nchide cu marea ce-i zicem noi Alb[ =i totu acéia ieste carea s[ ]nchide p[n[ la |arigrad. Grecii zic Italiei cu alt½ nume Hesperiia, di pe Hesper, steaoa céia c[riia zicem noi luceaf[rul cel de noapte, c[ acel luceaf[r drept½ peste Italiia apune. Sim[n[toare foarte cu |[rile Grece=ti, c[ cum Gre\iia s[ ]ncépe din Marea Alb[, ]ntre m[ri, p[n[ la Machidonie, de o parte cu Marea Alb[, carea s[ ]ntinde p[n[ ]n |arigrad, de alt[ parte limba de mare, de care s-au scris mai sus, desparte pe Italiia de |[rile Grece=ti, a=a Italiia dincoace cu limba de mare, iar dintr-acolo, despre apus, cu unghiul cel dispre ianovezi. A=a are ltaliia domnii ]mp[r\ite ]n sine, cum avea =i Gre\iia ]ntr-o vréme, c[rora domnii =i \[ri sunt numele acéstea: Liguria, T[scana, Umbria, Sabina, La\ium, de unde ieste limba latineasc[ =i de la Latincraiul, Neapolis, c[riia supt½ craii Hi=paniei, Calabriia, Apuliia, Romaniia, Istriia, Hetruria, Campania =i mai sunt½ mai m[runte \[ri, carile trec cu condeiul pentru z[bava. Iar[ Gre\iia avea \[ri anume: Acarnaia, Etoliia, Thessaliia, Fochida, Moreia, Arcadia, Elada, Olimbiia, Laconiia, Ahaia, Attica, unde ieste vestitul ora= Athina, Viiotia2 =i iar[ mai sunt½ \[ri mai m[runte. Ieste |ara Italiei plin[, cum s[ zice, c[ o rodie, plin[ de cet[\i =i

1 2

Provincii ale Austriei. Beo\ia.

De neamul moldovenilor

233

ora=[ iscusite, mul\ime =i desime de oameni, t`rguri vestite, pline de toate biv=uguri =i pentru mare iscusénii =i frumuse\uri a p[m`ntului aceluia, i-au zis raiul p[m`ntului, a c[ruia p[m`nt½, ora=ile, gr[dinile, tocmélele la casile lor cu mare desf[t[ciune traiului omenesc½, nu are toat[ lumea, supt, ceri½ bl`nd½, voios =i s[n[tos, nici cu c[ldur[ prea mare, nici ierni gréle. De gr`u, vinuri dulci =i u=oare, untudelemn½, mare biv=ug =i de poame de tot féliul: chitre, n[ramze, l[m`i =i zah[r =i oameni iscusi\i, la cuv`nt½ st[t[tori, peste toate neamurile, neam[gei, bl`nzi, cu oamenii streini dintr-alte \[ri nem[re\i, ]ndat[ tovaro=i, cum ar fi cu ai s[i, cu mare omenie, sup\iri, pentru acéia le zic½ gentiloni, cum zic½ grecii: celebii, =i la r[zboaie ne]nfr`n\i ]ntr-o vréme, cum vei afla la istoriile R`mului, de vei ceti de d`n=ii. Acéia \ar[ ieste acum scaunul =i cuibul a toat[ d[sc[liia =i ]nv[\[tura, cum era ]ntr-o vréme la greci Athina, acum Padova la Italiia, =i de alte iscusite =i trufa=[ mé=ter=uguri. Ieste Italiia mai véchie dec`t Roma, adec[ R`mul, =i }mp[r[\iia R`mului, care s-au urzit½ ]n |ara Italiei dup[ ce au nemerit½ de la Troada Anténor =i Enea, din carii, Antenor Vine\iia =i olatelor ei, iar[ Enea R`mului =i ]mp[r[\iei lui ]ncep[tori =i r[d[cin[ suntu. Numele Italiei ieste vechi½, la toate istoriile céle vechi latine=ti, de pe Ital, craiul lor. Ném\ii italiianului zic valios =i noao, moldové-nilor =i munténilor, iar a=a valios; fran\ozii italiianului vala=hos, noao =i muntenilor vala=hos; lé=ii italianului vloh, iar[ noao volo=in, iar[ munténilor acum s-au luat lé=ii dup[ apa Oltului =i au mai adaos tiparnicii lor o slov[: M, de le zic½ molténi, adec[ oltean½; ungurii italianului: ola=½, iar[ moldoveanului =i munteanului olah. +i |[rii Italiei lé=ii zic Vlosca Zemlea, adec[ |ara Vlohului, iar[ \[r`i noastre: Volosca Zemlea. Caut[-te dar[ acum, cetitoriule, ca ]ntr-o oglind[ =i te privé=te de unde e=ti, lep[d`nd½ de la tine toate célelalte basne, c`te unii au ]nsemnat½ de tine, din ne=tiin\[ r[t[ci\i, al\ii din zavistie, care din lume

De neamul moldovenilor

Decebal Reproducere dup[ Columna lui Traian

236

Miron Costin

]ntre neamuri n-au lipsit½ niciodat[, al\ii de buiguite scripturi =i de=arte. Iar[ nu numai numele acesta, precum ai ]n\eles c[ ieste tot unul, la toate \[rile, =i al t[u =i Italiei, precum vei ]n\elége =i mai pre larg½, la capul deosebi de numele acestor \[ri, c[ =i turcii =i grecii ne zic vlah, ce =i dintr-altele te vei cunoa=te: obicéiuri, hire, graiul =i p[n[ ast[zi, c[ e=ti drept½ vloh, adec[ italiian =i r`mlean. Multe obicéiuri ]ntr-acest neam tr[iesc a italiianilor, p[n[ ast[zi: a=a de oaspe\i la casile lor, nem[re\i, voio=i, =i libovnici (nu =tiu din ce munténii, o sam[, s-au ab[tut pu\intel den aceasta hire), a=a la petrec[nii, la ]ntrebare unul pre altul de viia\[, firea, cl[tirea. Cine au fost la Italiia, s[ vaz[ pre italiiani, s[ ia aminte, nu-i va trebui mai mare dovad[, s[ creaz[ c[ un neam sunt½ cu moldovénii. }n casa noastr[ au fost½ aceast[ voroav[, ]n Ia=i cu un episcop italian1, care ]ntre alte, foarte pre voia g`ndului mieu, mi-au zis cuvinte de acéste neamuri, dzic`nd a=a, =i era om de ]n\eles : “Mie nu-m trebuié=te s[ mai citesc½ la istorii de moldovéni, cine sunt½; pre o sam[ de obicéiuri, foarte bine ]i cunosc½ de unde sunt½, a=a liubovnici la oaspe\i, a=a femeile lor½ s[ feresc½ de vedérea streinilor½ =i s[ dau ]n laturi, a=a s[ nu treac[ feméia pe dinaintea b[rbatului pe drum sau pe c[rare, a=a toat[ viia\a, ]n m`ncare cu dulcea\a curechiului, numai acé=tea s[rat, at`ta os[bire, acéia =i iarna =i vara tot verde, nemurat. Toate acestea atocma cu italiienii sunt =i a vedere s[ m[rturisé=te o fire.” Cu mult[ mirare am st[tut de m[rturia acelui vl[dic[, de mare aguitori½ istorii méle. }n\elége-vei =i din capul care s[ va scrie din graiul cestor½ \[ri c[ =i limba ieste dovada c[ ]n graiul nostru p[n[ ast[zi sunt cuvintele, unile letine=ti, altele italiene=ti. S[ mir[ un historic anume Cava\ie, dzic`nd: “De mirat lucru ieste c[ limba moldovénilor½ =i a munténilor½ mai multe cuvinte are ]n sine r`mlene=ti, dec`t a italienilor”, m[car[ c[

1 Acest episcop catolic se numea Vito Piluzzo. A scris la 1679 un catehism ]n limba rom`n[, cu litere latine.

De neamul moldovenilor

237

italianul tot pre un loc½ cu r`mlénii. Ce acéia nu-i div[, c[ italianii t`rziu =-au scornit limba, din letineasc[, a=a de iscusit[, de dezmierdat[, c`t c[ ieste limba ]ngereasc[ ]i zicu-i. +i ]ntru unile voroave peste sam[ ]=i aduce cu a noastr[, ales cu acéste silaves: deliia, di, delia voi, vo siniorio, cum la noi: la dumneata, de la tine, de la dumneata, la voi, de la voi, care acés-tea ]n limba letineasc[, adec[ r`mleneasc[, acum nu ]ncape, ce cur[ f[r[ acéstea ]n m[surile sale. Un historic½, anume Eneas Silvii, de care \i-am pomenit, la predoslovie, =i c`\va al\ii, pre urm[ =i pre c[rarea lui, au scris ]n istoria sa cum moldovénii, carii l[cuiesc½ pre p[m`ntul Dachii de Sus =i munténii pre Dachiia de Jos1, acest½ nume, vlah, ]l trag anume dup[ Fleac½, hatmanul R`mului. +i aceasta p[rere a célui Enea nu ieste de aiurea, numai au cetit ni=te stihuri a unui dascal anume Ovidius. Pre acél½ Ovidius l-au f[cut, cum zic½ turcii, surgun½, de l-au gonit din R`m tocma la Cetatea Alb[, pre Marea Neagr[2 Avgust-chesari½, ]mp[ratul R`mului, pentru ni=te c[r\i ce scrisése ]n stihuri de dragoste, de s[ umplus[ R`mul de curvii dintru acéle jocuri ale lui, cum fac =i moscalii, de trimit la zatocenii, adec[ ]n urgie, la Sibir, =i p[n[ acum. Acela dar[ dascal Ovidie au scris c`teva c[r\i, =ez`nd½ la Cetatea Alb[ ]n urgie, iar[ ]n stihuri, c[ =-au f`r=it½ acolo =i viia\a. +i pre numele lui ieste balta Vidovul3, la Cetatea Alb[. }ntr-acéle c[r\i, una ce are nume de Pont½, scrie la un priietin al s[u la R`m, anume Gre\in, acéste stihuri. Iat[ c[ \i le ]nsemnez½ latiné=te scrise =i pre limba noastr[ t[lm[cite: “Praefuit his, Graecine, locis modo Flaccus, et illo Ripa ferox Istri sub duce tuta fuit Hic tenuit Mysas gentes in pace fideli; Hic arcu fisos, terruit ense Getas.”4

1 2 3 4

Dacia Superior =i Inferior, prima ]mp[r\ire a provinciei Dacia. Ovidius n-a fost exilat la Cetatea Alb[, ci la Tomis (Constan\a). Acest nume nu are leg[tur[ cu Ovidiu. Pontice (III, 9).

238

Miron Costin

“Ghie\ii \inea ]ntr-o vréme, acum Flacus \ine R`pa scump-a Dun[rii, el singur cu sine. Iel au \inut Misiia ]n pace cu credin\a, Pre ghie\i au scos de aicea, el cu biruin\a.”

A=a ]nsemneaz[ acéste stihuri ale acelui dascal, pomenind½ pre acel Fleac, c[ruia numele la Istoriile R`mului ieste Fulvius Fleacus1 consul, precum chiema ei pre atuncea h[tm[niile lor. +i de acéste stihuri s-au legat½ ]nt`i acela Eneas Silvii =i dup[ d`nsul =i al\ii. +i ]ntre acéia afl½ =i eu pre Uréche, s[racul, urm[tori½: s[ fie numele acestor \[ri, vlah, de pre acela Fleac, hatmanul R`mului; c[ruia lucru Carion istoricul st[ ]mprotiv[ =i cu d`nsul =i Topéltin de Mediia=i, anume zic`nd½ de=chis: “Ceia ce au scris c[ numile vlah acestuia neam, adec[ al Moldovei =i al munténilor, ieste de pe hatmanul R`mului Fleac, basne sunt½”2. Eu ]nc[ cei partea mea cu d`n=ii, cu ace=ti doi \iu pentru acéste doveade, care de=chis \i-am scris, cum toat[ lumea zice italianului a=a cu un nume =i noao p[n[ ast[zi. +i acel Fleac, de au b[tut r[zboaie cu t[tarii3, pre Dun[re, iar[ la disc[licatul \[r`lor acestora, nici o treab[ nu are, care sunt½ dup[ Fleac disc[licate, de Traian, ]mp[ratul R[mului, din |[rile Vlohului, adec[ a Italiei, f[r[ numai va zice cineva c[ italianii acest½ nume vlah au dob`ndit dup[ Fleac, care lucru n-am cetit½ nici la o istorie a R`mului =i de Italiia. Alte chipuri =i capete au avut Italiia mai vestite =i mai vechi dec`t acela Fleac½; cum ar fi luat Italiia nume de la acéla? Ci de Italiia at`ta ajunge, c`t½ \i s-au ar[tat cu m[rturiile =i istoriile =i numelui care-l avem de la alte neamuri, tot unul p[n[ ast[zi. S[ p[=im de acum =i la altile pre r`nd½.

1 2 3

}n realitate Lucius Pomponius Flaccus. Este sigur c[ aceast[ deriva\ie nu are nici un temei. Miron Costin nume=te pe sci\ii antici, t[tari.

De neamul moldovenilor

239

CAPUL AL DOILEA PENTRU }MP{R{|IIA R~MULUI

}mp[r[\iia R`mului c[riia putére =i l[\ime asémenea nu au fost½ nici o ]mp[r[\ie de c`nd½ ieste lumea, de m[riia ei cité=te toate istoriile lumii, mai mare nu vei afla alta, nici ]n céste vacuri de acum, nici ]n céle trecute. De aceast[ ]mp[r[\ie vei afla =i prorocii, ales de Daniil prorocul, cu dezlegarea visului lui Navohodonosor, ]mp[ratul Asiriei. De aceasta ]mp[r[\ie c`nt[ =i sf`nta beséric[, ]nt[ia slava, glas 2, la vecerniia na=terii domnului =i Dumnezeului nostru Isus Hristos: “Àâãuñò åäèíî íà÷àëñòâuþmu íà çåìëè” adec[: “C`nd½ Avgust½ unul st[p`niia tot p[m`ntul”. Acest Avgust ]mp[rat al R`mului au fost½ =i ]n zilele lui au n[scut =i m`ntuitoriul lumii, fiiul =i cuv`ntul lui Dumnezeu din preacurata fecioar[ Mariia. Numele s[u trage de pe ora=ul Roma, noi zicem R`mul, care ora= ieste ]n Italiia, pre apa Tivrului cur[toare ]n Marea Alb[, cu cale de c`teva zile mai jos de R`m, din izvoar[le mun\ilor Italiei ]nceput. Iar[ ]nceputul ]mp[r[\iei ace=tiia, cum s-au =i mai pomenit la capul cel dint`i, de Italia (care ieste mai véche dec`t R`mul =i dec`t ]nceputul ]mp[r[\iei, pentru acéia pricin[ s-au pus =i ]nt[i la Italia r`ndul), ieste din Troada, care o au r[sipit-o elinii, sau cu alt½ nume grecii, tr[g`nd½ mult[ vréme r[zboaie cu troadénii pentru mare str`mb[tatea lor, ce le f[cus[ grecilor troadenii, cu furti=agul Elenii, femeii lui Menelau, prin Alixandru, feciorul lui Priiam ]mp[ratul Troadei. Care f[méie s[ s[ ]ntoarc[ grecilor pururea sf[tuia doi domni din Troada, Antenor =i Enea, c[ ]ntorc`nd-o, dzicea c[ s-a potolit vrajba cu grecii. Ci m[zdind pre al\i s[natori domni, ficiorul lui Priiam, s[ \ie cu d`nsul, s[ nu s[ dea Elena, s-au tr[g[nat½ sfada, p[n[ la stingerea de tot½ a Troadii, c`t½ n-au h[l[duit niminea

240

Miron Costin

altul, nici ]n cetate, nici ]n olatul ei, f[r[ acei doi ce s-au poménit½, Antenor =i Enea, cu gloatile lor. Ori c[ =tiindu-i grecii c[ acéia sf[tuia spre bine =i nu i-au gonit½, ori c[ ei, ca ni=te oameni cunosc`nd½ la ce trage lucrul, s-au p[zit de vréme, au ie=it½ cu casile =i cu oamenii s[i, ]nc[rca\i ]n vase. Din carei Antenor au disc[licat Vine\iia pre p[m`ntul Italiei, iar[ Enea, pogor`ndu-s[ mai jos, au ab[tut la malul iar[ al Italiei, unde st[p`niia Latinus-cra-iul o parte de Italia. +i ]ndemnat½ =i de prorocii lor pe atuncea p[g`ne=ti, au ]nceput sfada cu acel crai½ anume Latinus, de pre a c[ruia nume ieste limba latineasc[. Nu era ]nc[ cu oameni de=i acéle locuri a=ezate pre acéle vrémi =i singur craiul mator de zile, numai cu o fat[ de trupul s[u care era logodit[ dup[ un domn½ de Italia anume Turnus, carile avea mul\i domni de Italia neprietini. Pre acéia i-au tras Enea ]n tov[r[=ie ]mprotiva lui Turnus =i a lui Latin-craiul =i cu c`teva r[zboaie cu mare v[rsare de s`nge, ]nfr`ng`nd½ pre Turnus, p[n[ =i la pierirea lui ]n r[zboi½, au c[utat½ lui Latin-crai½ a priimi pre troadéni ]n \ara sa, ]n Italiia =i pre Enea ginere ]n locul lui Turnus, c[ lui Enea doamna ]i murise de groaz[, c`nd½ au v[zut arz`nd½ de toate p[r\ile Troada. A=a s-au f[cut, troadénii mo=ani Italiei, a=eza\i =i lega\i ]ntru sine cu italiienii, s[ tr[iasc[ troadénii pre limba =i pre pravilile de giude\e a italiienilor =i italiienii s[ priimeasc[ bozii =i rugile =i obiceiurile de bisérica troadénilor. +i dintr-acest½ Enea =i fata lui Latin-craiul sunt½, din semin\ie ]n semin\ie, n[scu\i doi fra\i, anume Romul =i Remu, carii au urzit ora=ul Roma. +i zidind½ pre jum[tate Romul =i pre jum[tate de ora=½ Rem =i ]nc[ ne]n[l\ate zidurile, au venit½ ]ntru una din zile Rem s[ vaz[ sporiul lucrului a fr[\ine-s[u, ]n partea unde zidiia frate-s[u, Romul, =i vr`nd½ s[ fac[ =ag[, au s[rit peste zidul fr[\ine-s[u r`z`nd. }nloc frate-s[u, lu`nd semn½ de piezi r[i ora=ului, apuc[ un fu=te =i lové=te pe frati-s[u pen mijlocul trupului. Cade Rem mort½ de ran[, iar[ Romul, st`nd½ asupra trupului, au zis: “A=a s[ petreac[ to\i carii vor vrea s[ saie zidurile acéstea”. +i au st[tut, singur Romul =i urzitori½ ora=ului =i cr[iei, de pre a c[ruia nume ieste =i numele ora=ului Roma, p[n[ ast[zi =i de pe ora=½ =i numele ]mp[r[\iei.

De neamul moldovenilor

241

Fost-au aceast[ ]mp[r[\ie din ceputul s[u, de la Romul craiul dint[i, supt crai, p[n[ la Tarcvinius cel M`ndru, ]i zic r`mlenii Tarcvinius Superbus, adec[ M`ndru. Al aceluia un fecior ce avea, au f[cut sil[ noaptea la casa unui domn½, lipsind domnul de acas[, anume doamnii sale, Lucre\iia, care, dup[ acéia sil[ din pat½ nu s-au mai sculat½, ci au scris la b[rbatul s[u, unde era, =i la unchiu-s[u, vestit senator pre atuncea la R`m, anume Brut, s[ vie cum mai de sirg la d`nsa, c[ ieste spre moarte. +i dac[ au sosit½ =i au intrat ]n cas[ =i unchiul acei f[mei Lucre\iei =i b[rbatui ei, au zis: “}ng[dui\i, nu v[ apropiiare\i de patul mieu spurcat½ de ficiorul lui Tarcvinii. Iar[ trupul de ieste =i silit, nevinei méle moartea mea va fi martor”. +i au scos un cu\it, de supt½ perin[, de acéia treab[ g[tit mai denainte =i s-au lovit½ cu cu\itul ]ntru inim[. Au n[v[lit b[rbatul ei =i unchiu-s[u la pat½, ci ]n de=ert½, c[ c[zus[ cu\itul cu rana ad`nc½, din care, dup[ c`teva ceasuri au murit Lucre\iia. S-au f[cut, o zarv[ mare =i turburare ]n tot ora=ul de o fapt[ ca aceasta =i sau str`ns½ tot ora=ul la Brut, c[rora au ar[tat½ tuturora fapta ce au f[cut ficiorul craiului =i cu\itul crunt de s`ngele nevinovatii f[mei =i sil[. +i au st[tut tot R`mul =i ]nloc =i olatele, de au jurat cu Brut, cum s[ nu mai sufere crai½ asupra sa. Iar[ Tarcvinie, ur`t =i p[r[sit de to\i =i de slujitorii lui, pentru spurcata fapta acéia =i sila, au fugit la fran\ozi, cu carii, tr[g`nd½ ajutori½, s-au ispitit cu sila s[ coprinz[ iar[ scaunul R`mului, ci tot gonit =i r[sipit s-au ]ntors½ =i n-au mai dob`ndit½ ce au pierdut, ]n toat[ viia\a sa, nici el, nici altul.1 +i de atuncea s-au c`rmuit½ acea ]mp[r[\ie tot½ supt½ sfatul sinatorilor, cum vedem acum c[ s[ c`rmuié=te Vene\iia, p[n[ la Avgust-chesar, 500 =i mai bine de ani. De mirat lucru c[ aceast[ ]mp[r[\ie, la c`t[ putére =i l[\ime au venit½, tot½ ]ntr-acéle 500 de ani, de supt½ c`rma sfétnicilor au crescut. +i alegea ei din an ]n an c`te doi mai mari, c[rora cu numile boierii le zicea consules, adic[ capetile sfatului, c[ consilium l[tiné=te ieste sfatul.

1

16

Istoria legendar[ a ]ntemeierii republicei la romani, dup[ Titus Livius.

Viia\a lumii

242

Miron Costin

+i mai mare era acest½ nume de boierie, consul, dec`t ]mperator, c[ acesta nume ]mperator era hatmanilor, carii ducea ]n vreo parte o=tile =i tr[iia acest½ nume numai p[n[ era ]n oaste, cine era. Iar[ dac[ s[ ]ntorcea acas[ sau la R`m, nime =i nim[rui nu s[ zicea ]mperator, ce iar[ pre numile ce avea dint[i. Va s[ zic[ ]mperator poruncitori½, care nume apoi pentru mare izb`nd[ ce f[cea acei imperatores, adec[ hatmanii, au c[zut de s[ numesc½ ]mp[ra\ii cu acest½ nume =i au ie=it mai mare =i mai de cinste dec`t½ numile crailor. Hotar[le ace=tii ]mp[r[\ii a R`mului mai necoprinse sunt½, c[ nu niscareva mun\i sau ape cur[toare, cum vedem acum c[ despart½ cr[ie de cr[ie =i ]mp[r[\ie de ]mp[r[\ie, ci din toate p[r\ile le-au fost½ hotarul Marea Ochianul, care ]ncunjur[ p[m`ntul, ]ncep`nd½ dispre p[r\ile despre miaz[-noapte, Ochianul cela ce ]ncunjur[ Englitera =i tot½ acela Ochian =i dispre apus, pe dup[ Hi=pania =i Portogalia =i de la p[r\ile apusului s[ trage tot acela Ochian, ]ncunjur`nd½ tot½ p[m`ntul despre amiaz[zi, pe dup[ Africa, noi zicem Barbarezii1, p[n[ vine la Marea Ro=ie, care ieste ]ntre Eghipet =i Araviia. C`te ]mp[r[\ii, craii, domnii, \[ri sunt½, di le ]ncunjura Ochianul, precum s-au poménit½ mai sus, toate supt ascultarea }mp[r[\iei R`mului au fost. }nc[ mai spre r[s[rit de la Marea Ro=ie, de la Ochianul de amiaz[zi, t[ind pre uscat Aravia, Asiria, Siria, p[n[ la muntele Caucas, ]ntre H[ndii =i ]ntre p[rthi =i de acolo p[n[ ]n Marea Caspiei =i Armeniile am`ndoao =i c`te \[ri sunt½ ]ntre Marea Caspiei =i ]ntre Marea Neagr[, ghiurgii2, mingrelii, cerchiezii3 =i alte \[ri =i de acolo apa Donul =i Volga, toate supt½ ascultarea R`mului au fost½ =i de la Iuzbec hanii cei mari de la R`m lua steag de h[nii.4 Cu H[ndiia numai nu au ]nchiiat toat[ lumea dispre r[s[rit =i veniia 1

Barbarezii se numeau regiunile din Africa de Nord, de la Maroc p`n[ la grani\a Egiptului. 2 Gruzinii. 3 Popoare din Caucaz. 4 }ntinderea Imperiului Roman este aci exagerat[; imperiul nu se ]ntindea p`n[ la Volga =i la Don, nici p`n[ la marginea Indiei.

De neamul moldovenilor

243

=i de acolo multe \[ri s[ s[ ]nchine. Ci de la o vréme nici-i mai priimiia ca locuri dep[rtate. +i unghiul cestalalt, la Ochian, pre unde sunt acum =vezii =i Dania =i unghiul spre apa Renului1, pre acéste \[ri nem\e=ti — c[ =i =vezii =i danii tot ném\i sunt½ =i un neam sunt — nu i-au putut supune nici ]ntrun chip r`mlénii, p[n[ la ]ndireptatul acei ]mp[r[\ii ]n multe p[r\i. +i c`t[ oaste au pierdut cu ném\ii, b[t`nd½ r[zboaie, cu céialalt[ parte de lume nu o ar fi pierdut-o. }ns[ numai o parte de ném\i supu=i n-au fost, iar[ c`t \ine apa Renul =i célelalte =i peste apa Renului, multe locuri supuse au fost½, cum =i Englitera =i fran\ozii =i toat[ Hi=pania. Caut[ acum cu cugetul ]ntru at`ta lungime =i l[\ime de lume, c`te ]mp[r[\ii mari sunt½ acum, cum ieste Englitera, Fran\ozul, Hi=paniia, ném\ii p[n[ la apa Renului; la Africa: Fesul2, Liviile3, Mareh4, Afri5, p[n[ mai tot Eghipetul, habe=ii =i }mp[r[\iia Asiriei, Persul, Armeniile6, Capadochia, toat[ Gre\ia =i Machidonia, Iliriia7, Dachiia, unde suntem noi acum =i alte \[ri =i ostroave =i pre Ochian =i pre Marea Alb[ =i pre Marea Neagr[ =i pre Caspiia. La toate acéstea ie=iia pa=ii8 de la R`m, pre un an pre unile, la altile pre trei ani =i mai mul\i. C`teva coale de h`rtie s-ar mai lungi, de a=i sta a pomeni anume \[rile toate. Pa=ii ie=iia =i la \[rile jidove=ti, la Ierusalim, de la aceast[ ]mp[r[\ie, de care lucru de=chis te va ]nv[\a sf`nta Evanghelie, a patru evangheli=ti. O seam[ de \[ri mai dep[rtate dintr-acéstea supt crai birnici le l[sa: la Africa, ales la Eghipet, Armenia, iar[ célelalte, cum ieste +pania, Englitera, fran\ozii, ném\ii, p[n[ la apa Renului, Italiia, |[rile Grece=ti,

1

Rinul. Fez, ora= ]n Maroc. Libia. 4 Marocul. 5 Africa. 6 Erau dou[ Armenii, cea Mare =i cea Mic[, ]n Asia de apus =i la sudul M[rii Negre. 7 Iliria era ]n Dalma\ia. 8 Dup[ numele turcesc, Miron Costin nume=te pe guvernatorii romani pa=ale. 2 3

244

Miron Costin

toate \[rile Ierusalimului, Anadolul, ostroavele, tot cu senatorii R`mului s[ c`rmuia. Pentru acéia au zis un filosof al lui Pir, craiul epiro\ilor, adec[ al arb[na=ilor c`nd½ l-au trimis ]n solie la R`m, c[ au v[zut sfatul lor de ]mp[ra\i adunat½. Ci c`t½ ne trebuié=te la r`ndul istorii noastre, ne ajunge de at`ta de }mp[r[\iia R`mului. CAPUL AL TREILEA DE DACHIIA

Dac[ s-au ]nceput de Italiia a zice, de unde ieste venit neamul acestor \[ri =i de }mp[r[\iia R`mului, de care ]mp[r[\ie sunt½ disc[licate céste \[ri cu r`mléni, vine r`ndul acum =i locului acestuia, la ce loc au venit½ acest½ neam, din locurile céle dint[i. Locul dar[ acesta, unde ieste acum Moldova =i |ara Munteneasc[ ieste drept½ Dachia cum =i tot Ardealul cu Maramoro=ul =i cu |ara Oltului. Alt½ nume mai vechi½ dec`t½ acesta, Dachia, nu aflu ]n to\i c`\i sunt½ istorici, c[ de le-au zis cineva c[ ieste Schitiia, de pe schi\i, adec[ t[tari — c[ci au n[bu=it½ pre acéste locuri mai pre urm[ t[tarii =i mai ]nainte de Atila, desc[lic[toriul |[r`i Ungure=ti =i a ungurilor pre acéste locuri1 — Dachiia numele s[u cel vechi½ tot au \inut la to\i istoricii. Cum s-au zis, Schitia ieste direapta Iuzbecul, adec[ Tartariia cea Mare =i o parte de }mp[r[\iia Moscului2. Dachii ace=tia cu multe vacuri mai nainte de Hristos au a=ezat½ locurile acéstea. Pomené=te de d`n=ii Cvint Cur\ius istoricul, de faptile lui Alexandru Machidon (]ns[ nu acea Alexandrie mincinoas[, care ieste pre limba noastr[, plin[ de basne). El scrie “Sahi, dahi, masagheti, 1 Atila nu a fost fondatorul Ungariei, cum crede Miron Costin, ci hanul hunilor (secolul al V-lea). 2 Schitia sau Scitia, cuprindea ]n vremile antice o parte a Rusiei =i a regiunilor locuite mai t`rziu de t[tari.

De neamul moldovenilor

245

tot un neam sunt½”, venit din p[r\ile Hindiei pre acé=te locuri, c`nd ]nc[ lumea mai rar[ au fost ]n oameni. +i dintr-ace=ti dahi — noi zicem =i grecii, dachi, iar[ latinii =i lé=ii, da\ii — s[ \in sasii de Ardeal1 (=i p[n[ nu de mult½ au fost½ =i la noi ]n \ar[, iar[ la satile céle h[ne=ti, la Bugeac =i acum sunt½, de le zic testebani) c[ s[ trag½ =i au mari istorici martori. Limba lor iar[ a=a véchie ieste; au price ]ntre sine cu ném\ii pentru mai de multe vacuri, carii sunt½ mai vechi de d`n=ii, =i ce=tia c[ ném\ii au luat de la d`n=ii limba, iar[ nem\ii c[ sasii au ie=it de la d`n=ii, din Saxonia. Ci acéste prici le l[s[m½ la d`n=ii, noi numai pomenim c`t sluja=te r`ndul nostru la povéste. Hotar[le Dachiei, dispre r[s[rit½ ieste Nistrul apa, la istoricii cei vechi Tiras, iar[ dispre amiadz[dzi Marea Neagr[ =i Dun[rea, dispre apus Panoniia, acum |[rile Budii, dispre miaz[noapte Morava =i Podolia ]n Cr[iia Le=asc[, unde ieste =i Cameni\a. Sunt½ o sam[ de istorici carii dau =i Podolia =i c`mpul peste Nistru p[n[ la apa Buhului =i peste Dun[re, Misiile am`ndoao, c[rora le zicem noi acum Dobrogea =i o parte de Iliriia, s[ fie fost½ de Dachiia2. Puternic[ ]ntr-o vréme, c`t supt vrémea }mp[r[\iei R`mului supt Domentiian-]mp[rat½, iar[ la Dachia cr[ind Decheval-craiul, lua dachii o sum[ de bani din visteriia R`mului, cum lua t[tarii de Cr`m½ de la Mosc½ =i de la lé=i, s[ nu le robeasc[ \[rile, c[ pr[da =i dachii Italiia cu c[l[rimea, p[n[ ]n zilele lui Traian-]mp[ratul, ce au ]mp[r[\it½ pre urma lui Domentian-]mp[ratul.

1 Sasii din Transilvania nu sunt urma=ii dacilor, cum crede Miron Costin, ci coloni=ti germani. 2 Aceste provincii ]n realitate nu f[ceau parte din Dacia.

246

Miron Costin

CAPUL AL PATRULEA DE TRAIAN-}MP{RATUL

Traian, ]mp[ratul R`mului, al =aptelea dup[ Avgustu-chesar, de neamul s[u =paniol, coprinz`nd½ scaunul ]mp[r[\iei dup[ Domentian =i v[z`nd½ la sl[biciune ]mp[r[\iia sosit[, din rea =i desfr`nat[ c`rma ]mp[ra\ilor r[i =i zburda\i (c[ =i Dioclitiian1 =i cela lumii ocara =i tiranul Neron, tot½ ]naintea lui Traian au fost½), ]nt[i au a=ezat½ ]mp[r[\iia ]n ce era stricat[ =i veniturile ei, apoi ]ndat[ s-au apucat½ de oaste ]mprotiva tuturora carii ie=is[ de supt½ ascultarea ]mp[r[\ii \[ri =i ]nt[i ales asupra dachilor, \iitoriiul acestor p[r\i. A=a s[ ]nt[ris[ neamul dachilor asupra }mp[r[\iei R`mului, c`t½ scriu istoricii, ]n zilele lui Domentian-]mp[ratul =i bir½ lua din vistieriia R`mului, pentru s[ nu strice \[rile ]mp[r[\iei cu pr[zi, c[ fiind neamul dachilor pre acéle vremi c[l[re\i, pr[da \[r`le ascult[toate de }mp[r[\iia R`mului cu c[l[rimea, p[n[ =i Italiia de pr[zile lor nu h[l[duia, cum am v[zut ]n vacul nostru pre t[tarii Cr`mului, fiind mai pu\ini dec`t½ o=tile Moscului =i a Cr[iei Le=e=ti =i de la amundoao acéstea neamuri lua daruri, pentru s[ nu fac[ cu ceambulurile lor stric[ciune \[r`lor lor. }nt[i, dar[, Traian, marile =i vestit ]mp[rat, au f[cut oaste ]mprotiva dachilor, cum scrie Dion, carile au scris viia\a acestui ]mp[rat =i al\i istorici dup[ d`nsul, 600.000 de oaste2, slujitori de oaste au avut, f[r[ alt[ mul\ime, ce s[ trage dupe o=ti, ales dup[ o=ti mari, mul\ime, =i au purces din Italiia spre acéste p[r\i ale Dun[rii. Cum scrie Istoriia de patru monarhii ai lumii3, de cl[tirea ace=tii ]mp[r[\ii de la R`m spre acéste p[r\i, ca pre la 120 de ani dup[ Hristos au fost½1. }mprotiva c[ruia nici Decheval craiul dachilor a=a f[r[ r[zboi½ 1 Diocle\ian, ]mp[ratul romanilor (284—305), a domnit dup[ Traian, =i nu ]nainte, cum spune Miron Costin. 2 Cifr[ cu mult exagerat[. 3 Scriere greceasc[, azi pierdut[.

De neamul moldovenilor

247

nu s-au l[sat, ci trec`nd½ cu o=tile sale Dun[rea, au st[tut ]mprotiva lui Traian½, ]mp[ratul cu r[zboi½ ]n |[rile Misii, c[riia ]i zicem noi Dobrogea. St[tut-au un r[zboi½ mare =i nu pu\in[ v[rsare de s`nge, ]ns[ pre acéle vremi ]n toat[ lumea nu era alt[ oaste, nici mai teméinic[, nici mai st[t[toare, nici mai trainic[ la toate lipsele o=tene=ti ca slujitorii R`mului, ne]nfr`n\i =i din firea lor =i cu tocmeala o=tilor lor, care vedem acum la ném\i tocmeala o=tilor, toat[ bulucuri =i pintre buluc =i buluc loc de=ert½, s[ aib[ loc de=chis =i alte bulucuri, slobod meidan s[ aib[, c`nd½ ar trebui s[ dea ajutori½ bulucurilor celor ostenite ]n r[zboi½ sau ]nfr`nte oaste proasp[t[ pre acéle slobode de o=ti maidanuri. Niciodat[ toate bulucurile ]ncep r[zboiul, ce céle tocmite ]n frunte =i alte bulucuri cu mare tocmeal[ =i mé=ter=ug stau ]n paza acelora ce fac r[zboiul =i a=a lupt`nd½ mult[ vréme cu o parte de o=ti, alte p[r\i sta gata, netrudi\i, proasp[t[ oaste prelesne urnesc½ pre céialalt[ oaste, carea odat[ ]=i vars[ =i sloboade toat[ v`rtutea. C[ acea oaste ce sare toat[ odat[, toat[ odat[ s[ =i r[sipé=te. Cu aceasta tocmala a o=tilor sale r`mlénii au supus toat[ lumea. Marie t[rie =i ne]nfr`nt[ avea =i oastea machidonénilor pre vrémea lor, ales tocmeala pedestrimei lor, c[riia zicea ei falanx, ]ns[ era prea str`ns[ acea falanx½ =i la greu s[ lega pedestra=½ de pedestra=½. Cu mare greu s[ rumpe acéia oaste, c[ cu tocmala ei au c[lcat Alexandru Machidon tot r[s[ritul. }ns[ pe urma lui, dac[ au ]nceput machidonénii a bate r[zboaie cu r`mlénii, pierdea r[zboiul machidonénii, cum va vedea cine va ceti r[zboiul lui Perseu, ]mp[ratul machidonénilor, cu Emilius, hatmanul R`mului. Auzit-am pre mul\i d`nd vina aceasta, cum =i lé=ii =i moscalii =i alte neamuri cre=tine=ti nu sar odat[ cu to\ii la r[zboi½. Nu =tiu ce zic;

1

Data exact[ a ]nceperii cuceririi Daciei este 101.

248

Miron Costin

o=tile teméinice cu multe ceasuri, cu multe zile, bat un r[zboi½ =i =tiu aceasta. C[ ]nt[i lé=ii =i moscalii, de s-ar slobozi toat[ oastea odat[, nici un r[zboi½ nu ar lua, ce toate le-ar piierde. A=a Decheval, craiul dachilor, lupt`ndu-s[ c`teva zile s[ opreasc[ o=tile lui Traian, n-au putut birui, ci au purces o=tile din r[zboi½ ]n r[sip[. Traian-]mp[ratul dup[ izb`nd[ au c[zut, la apa Dun[rii, unde, =ez`nd½ cu o=tile, au adunat½ din toate dintr-acélea p[r\i =i olate lucr[tori =i au zidit½ cu mare minune vacurilor pe urm[, pod peste Dun[re, de piatr[, cu turnuri de piatr[, carele s[ pomené=te p[n[ ast[zi, Turnul Severinul. }n |ara Munteneasc[ ieste acela loc; malul dincoace al acelui olat½ ]i zic½ munténii jude\ul, cum ziceam noi \inutul Jiiului. Cercat-am c`tva din ce ieste, de au primenit numele s[u acest½ turn½, de-i zic½ Severinul, c[ acestu lucr½, c[ l-au zidit½ Traian-]mp[ratul =i nu altul deplin =i aievea, f[r[ num[r odoac[ spun istoricii c`nd½ au f[cut =i podul, c[ruia cu ochii no=tri am privit pragurile prin apa limpede a Dun[rii, c`nd½ am mers½ cu Dabija-vod[ cu o=tile la Uivar1. Cum acel turn½ =-au schimbat½ numele =i n-au \inut numele ziditoriului s[u, cum \ine =an\ul Troianul p[n[ ast[zi, a =ti nu poci½. At`ta numai, ori pre urm[ c[ au tr[it½ acolo vreun domn½ cu acest½ nume, Severin, cum spun =i munténii, ori pre numele vreunui pristav la lucrul lui sau la r[dicatul lui, dup[ ce s[ pustiis[ ]nt[i. Fost-au =i un ]mp[rat½ pre urma lui Traian, Severus, care nume =i pre o piatr[ ce s-au aflat½ la cet[\uia n[ruit[ la Gala\i am cetit½ ]nsumi eu “Severus imperator romanorum”, adec[ “S[verii ]mp[ratul r`mlénilor”. }ns[ numai at`ta am putut ceti, célelalte slove, de=i =i aduc cu latine=ti, iar[ a ]n\elége limba latineasc[, nici ]ntr-un chip s[ pricépe. Cum pre un ban de aram[ galben, iar[ la acea cetate n[ruit[

1 Aluzie la expedi\ia turcilor contra germanilor la Uivar, ]n Ungaria de Sus, la care, a luat parte =i Miron Costin, al[turi de domnul Moldovei, Eustratie Dabija. Atunci (1663) a v[zut el podul lui Traian la Turnu-Severin.

De neamul moldovenilor

249

am aflat½, c`t½ un ort de mare, nimenea nu poate mai mult a dizlega f[r[: Marchiianopolis. Iar[ turnul acela =i podul peste Dun[re, nimenea altul, ci Traianu-]mp[ratul, ca =i =an\ul Troianul, l-au f[cut; nu vei afla din sute de istorici ]ntr-alt chip. Dup[ ce au g[tit½ podul peste Dun[re, Traian au trecut toat[ oastea peste Dun[re, dincoace ]n ceasta parte, ]n p[m`ntul unde ieste acum |ara Munteneasc[. +i i-au ie=it½ iar[ cu o=tile sale Decheval, craiul dachilor, la care r[zboi½ st`nd½ tare dachii =i craiul cu ei, ]nsu=i craiul au pierit½ la acel r[zboi½. +i a=a au purces, dup[ acel r[zboi½ pierdut =i pierirea craiului lor, tot½ neamul dachilor ]n r[sip[ de pe acéste \[ri, unde ieste acum |ara Munteneasc[ =i \ara noastr[, Moldova. C`t[ \ar[ au =i r[mas pre loc, prostime, \[rani, toat[ o au scos-o Traian de pe acéste locuri peste mun\ii care desparte |ara Ungureasc[ dinspre noi. Iar[ aicea, ]mbe acéste \[ri, =i |ara Muteneasc[ =i |ara Moldovei, de la Dun[re p[n[ supt½ mun\i =i p[n[ ]n Marea Neagr[ =i de la apa Nistrului p[n[ iar[ supt mun\i, tot cu r`mléni =i c[sa=i au a=edzat =i mai mul\i o=téni, precum zic½ ei: colonia romana, adec[ disc[lecarea R`mului. +i a=a ieste disc[lecatul cel dint[i acestor \[ri cu r`mleni. Cine ar vrea s[ =tie, s[ vaz[ =i cu ochii martorii, citeasc[ pre istoricul Dion, carile au scris viia\a lui Traian-]mp[ratul =i pe Evtropii, carile au scris viia\[ lui Adriian-]mp[ratul iar[ al R`mului =i pre Bonfin istoricul ungur =i din al\i istorici, anume: Carion, Cava\ii, Silvius, Cromver leah, Piasenschii de Premisla, Gvagnin litfan1 =i mai ales =i din ce=ti mai de cur`nd½: Topeltin de Mediia=i, iscusit istoric, carile de-am[runtul din Dion scrie de neamul \[rilor acestora =i ales de desc[licatul cel dint[i pe acéste p[r\i de lume, de Traian-]mp[ratul. M[car[ c[ capetile dachilor, domnii cu toate casile lor, s-au tras to\i peste mun\i ]n Ardeal =i de acolo s-au ]nchinat½ cu to\ii la Traian-

1 Alexandru Guagnin, istoric italian =i nu “litfan” (lituanian) cum se afirm[ ]n text. A scris ]n secolul al XYI-lea istoria Poloniei (Sarmatiae Europeae descriptio).

250

Miron Costin

]mp[ratul, tot½ nu i-au crezut, ce =i peste mun\i pentre dachi au disc[licat½ r`mléni, pentru s[ nu mai poat[ a-=i r[dica capul dachii ]mprotiva ]mp[r[\ii, carii vedem =i p[n[ ast[zi ]n tot Ardealul =i ]n \[rile de sus céle ungure=ti mai ]n jum[tate cu ungurii, rom`ni, adec[ r`mléni, sunt½ l[cuitori p[n[ ast[zi. Era acest½ obicei½ la }mp[r[\iia R`mului dac[ s[ umplea Italiia, dricul ]mp[r[\ii, de l[cuitori, de nu le ajungea, nici-i biruia p[m`ntul cu hrana, scotea cu sor\i c[sa=i di pen ora=[ =i de prin sate =i-i muta la alt[ \ar[, unde vedea p[r\i mai rari de l[cuitori, sau unde vediia c[ s[ r[dica de supt½ ascultarea ]mp[r[\ii vreo \ar[, acolo cu sutile de mii de case s[ muta =i le ]mp[r\iia locuri =i zicea acei disc[lic[turi noao: colonia romana, adec[ disc[licarea R`mului. De care colonie a lor ieste plin[ lumea =i la Asiia, adec[ Anadol =i la Africa, c[riia ]i zicem noi Barbarezii, =i la Hi=paniia =i pre apa Renului, la ném\i =i la fran\ozi. +i la Rumele1, ]n |[rile Grece=ti, un neam ce le zicem co\ovlah, colonia R`mului ieste. Litva ]n Cr[iia Le=asc[ direp\i r`mléni sunt½2, ]ns[ acel neam al Litvei nu de r`mleni adu=i sunt½ pre acéle locuri, unde l[cuiesc½ acum, ci de tir[niia lui Neron ]mp[ratului al R`mului. Multe case mari cu gloatile sale, cu domnul lor Lizbon, fug`nd de r[ot[\ile lui Neron la ném\i =i de acolo cump[r`ndu-=i vase de mare, pre marea céia ce lové=te la Gdansca au mers½, p[n[ la Liflant½, o \ar[, =i de acolo desc[lec`nd½ malul, s-au l[\it½ p[n[ unde ieste Litva acum. Mul\i ani supt½ ascultarea rusilor au fost½, p[n[ ]nmul\indu-s[ din an ]n an, apoi ei au supus pre rusi, de le sunt½ vecini rusii acei a toate \[ri. De ar ]ntreba ne=tine: At`tea colonii ]n lume, de unde a=a mul\ime disc[licate, numai de la Italia s[ ias[ at`tea \[ri desc[licate dintr-]nsa? Trebuié=te s[ =tie c[ ]ntr-acéia \ar[ au fost½ pe acélea vacuri scaunul

1 2

Rumelia era atunci numele Turciei Europene. Legenda dup[ care lituanienii ar fi fost urma=ii coloni=tilor romani nu are nici un temei.

De neamul moldovenilor

251

]mp[r[\iei, ora=ul R`mul, care ora=½, nu cum sunt½ acum ]mp[r[\iile, ci au \inut toat[ lumea de la apus, aproape =i p[n[ tot½ r[s[ritul, f[r[ pu\ine ]mp[r[\ii la r[s[rit½, pre carii amu nici-i primiia. Iar[ soli toate \[rile acélea cu daruri trimitea. Spre miaz[zi =i p[n[ unde s[ ]nchide lumea cu Ochiianul, supt½ }mp[r[\iia R`mului au fost½ =i spre miiaz[noapte numai ni=te unghiuri, pe l`ng[ m[ri nem\e=ti, unde ieste acum Cr[iia Daniei =i a +vedului, acélea \[ri drepte nem\e=ti sunt½ =i un neam — acélea numai au h[l[duit½, de n-au fost½ supuse supt½ R`m niciodat[. Curia dar[ din toat[ lumea la Italiia, s[ fie =i ]n volniciia Italiei =pani, adec[ =leahtici. +i a doao pricin[, nu ieste ]n toat[ lumea alt[ parte de lume p[m`nt½ ca Italiia, de tot biv=ugul =i dezmierdat½, c`t bine i-au zis raiul p[m`ntului. A treia pricin[ =i mai mare dec`t½ acéle doao ce s-au poménit½, c[ r`mlénii din toat[ lumea lua a zécea din oameni tineri, cum lua turcii din Rumele; zicea r`mlénii acelor oameni obsides, adec[ zalog de credin\[ \[r`lor. +i pre acéia punea de-i ]nv[\a ca la =coal[ o=teniia =i carii era pre la =coale, ]nc[ supt½ steaguri le zicea tirones (sf`ntul mucenic Theodor Tiron, dintr½ acei slujitori au fost½). Iar[ dac[ s[ ]nva\[ bine cum va purta suli\a, cum va muta pav[\a, cum va ]ntoarce sabiia, ]i scotea la r[zboi½ =i cu vréme din tirones ie=iia, de le zicea veteranii, adec[ slujitori½ vechi½, b[tr`n. Acestor veteranii apoi ]mb[tr`ni\i ]n slujbe vestite ]i scotea de supt½ steaguri =i le da pre la ora=[ =i la sate locuri de cas[, de vii, de gr[dini, de p[m`nturi =i a=a s[ umplea Italiia cu mul\ime de oameni, c`t½ nu-i coprindea p[m`ntul. Multe obicéiuri de ale R`mului sunt½ acum la turci ca acéstea, ce iau =i ei de a zecea oameni =i iar[ a=a ]i ]mpart pre la gr[dini ]nt[i, apoi ]n ceata ienicerilor =i fac =i ei apoi din slujitori b[tr`ni oturaci, curugii =i timaruri1. Toate acestea =i altile multe obicéiuri de la

1

Numele feudalilor turci, ]mpropriet[ri\i de c[tre sultan.

252

Miron Costin

}mp[r[\iia R`mului sunt½, c[ =i ienicerii cum sunt½ acum la turci, la R`m pritoriiani, adec[ pedestrime de divan le zice, cum la turci culogl½ =i a=a bulucurile pre numere: biringi, ichingi, iuciungi; la r`mléni primani, secundani, ter\iiani, cvartani, tot pre numere bulucurile, adec[: cei dint[i, cei ai doilea, cei ai treilea, cei ai patrulea, pre num[r½ s[ =tiia bulucurile. +i nu-i div[ c[ la turci vedem obicéiurile acéstea, care au fost½ =i la }mp[r[\iia R`mului, c[ci c[ |arigradul =i c`te \[ri \in turcii ]n ceast[ parte de lume, care s[ chiam[ Evropa, parte de }mp[r[\iia R`mului ieste. Alexandru Machidon pe vrémile ]mp[r[\iei sale ]nc[ au f[cut pre numele s[u colonii =i ]nt[i la Eghipet acel vestit½ ora=½, Alexandriia, unde s[ scur[ apa Nilului ]n mare, iar[= =i pre apa Donului =i pre apa H[ndului1 =i la per=i au disc[licat½ ora=[ =i olate pre numele s[u. De ar hi acum Istratie logof[tul =i fiiu-s[u un Simeon Dascalul =i nepotu-s[u, un Misail C[lug[rul, cum s-ar apuca de aceasta povéste cu basnile lor, céle ce au scris c[ r[d[cina acestui neam, carele ieste acum pre acéste locuri, din temni\ile R`mului ieste? C[ Traian-]mp[ratul adev[rat c[ de la R`m au adus =i c[sa=i, adic[ de la Italiia =i a=a ieste: =i c[sa=i au adus, iar[ nu din temni\ele R`mului, ci oro=ani c[sa=i, s[téni, tot din slujitori a=eza\i. +i cas[ de domni au a=ezat½ aicea pre la cet[\i. Cum =i Drago=-vod[ mare n[paste ]i ieste s[ fie fost p[stor, pre m[rtoriia maramore=enilor, cu urechile méle am auzit½ c[ au fost½ ficior unui Bogdan-vod[, n[scut din Maramoro=2, dup[ ce au scos de aicea mul\imea de t[tari =i cu bulg[rimea de la Volga n[bu=i\i =i apoi pre urm[ =i Attila cu ungurii. Din temni\e cu sutele de mii de oameni cum s-ar afla? +i apoi f[mei, iar[ at`ta t[lh[ri\e? Deci, unde ieste =i c`t vac ieste de c`nd au venit Traian pre aicea =i c`nd s-au b[tut Laslo, craiul unguresc, cu t[tarii? 1

Pe r`ul Indus. Miron Costin face aluzie la trecerea lui prin Maramure=, ]n 1674, c`nd a fost trimis ]n solie la regele Poloniei. 2

De neamul moldovenilor

253

}ntre Traian =i ]ntre Laslo-craiul 800 de ani sunt. +i au scris ei, ace=ti istorici, Istratie logof[tul =i Simion Dascalul =i Misail C[lug[rul c[ acest Laslo au cer=ut de la R`m oameni1. +i neamul rom`nilor acum tr[ia cu domnii s[i ]n Maramoro=, ce=ti dincoace, iar cei dincolo, dispre munténi, pre apa Oltului. Nu s[ prinde dar[, cum zic aicea: manno, \ig[né=te. A=ez`nd½ Traian =i domni prin cet[\i, cum zic la lé=i, ca=taleani cine=i domnul cu olatul s[u: dominus — dup[ latinie ieste la noi: domnu2 — iar pre la toate marginile =i locuri alese o=téni, cu nume pre atuncea \[rilor acestora, unde ieste acum Moldova =i |ara Munteneasc[, Dachiia Inferior, adec[ Dachiia de Jos, iar[ Ardealului =i p[r\ilor celorlalte de sus, precum s-au pomenit½ de hotarul Dachiei, ]n capul de Dachiia, Dachiia Superior adec[ Dachia de Sus. +i supt½ acel nume au tr[it½ aceste \[ri, p[n[ la al doilea disc[licat½ cu Drago=-vod[. +i acum mul\i ne zic noao, \[rii noastre =i |[rii Muntené=ti, streinii, Da\iia, ]ns[ norodul, neamul l[cuitorilor, nu =-au schimbat½ numele s[u, ci tot romanus, apoi cu vréme =i ]ndelungate vacuri romani, apoi rum`ni p[n[ ast[zi. +i \[rile megiia=ii, =tiind de unde au ie=it½ neamul acesta, c[ de la Italia, c[rii \[ri ]i zic½ streinii vlah, vloh, unii zic valios, ungurii ola= de pe vloh, adec[ italian, au zis vlah =i munténii Valahiia, mai t`rziu. Dup[ a=ezarea cu r`mléni pre acéste \[ri, Traian-]mp[rat½ au purces pre Dun[re ]n jos cu o=tile sale, de care s-au pomenit½ de vechi istorici c[ 600.000 de o=téni numai de r[zboi½ au avut½. +i trec`nd apa Sirétiului, apoi Prutul, Nistrul, Buhul, Niprul, Donul,3 care ape acéstea toate pre atuncea cu alt nume au fost½, nu cu acéstea de acum. Sirétiului

1 Regele Ladislau (cel Sf`nt) al Ungariei (1077—1095), nu putea cere ajutor de la romani, c[ci a tr[it cu multe veacuri dup[ stingerea Imperiului Roman. 2 Miron Costin crede c[ domnii |[rilor Rom`ne au la originea titlului lor, titlu castelanilor cet[\ilor romane. 3 Aceast[ expedi\ie a lui Traian p`n[ la Don nu este o realitate istoric[.

254

Miron Costin

numea Halut, =i acum istoriile vechi scriu Prutului — Hierasus, Nistrului — Tiras, Buhului — Hipan, Niprului — Borestines, Donului — Tanais. +i aceast[ ap[ Tanais, Donul, ]mparte Asiia de la Evropa, cum desparte la |arigrad boazul de mare ]ntre |arigrad =i ]ntre Schiudér. |arigradul singur =i cu Galata de Evropa ieste, iar[ Schiudériul dincolo de Boaz½ Anadol, c[ruia ]i zic½ istoricii Asiia. C[ ]n patru p[r\i ]mpart istoricii lumea: r[s[ritului zic, cu toate ]mp[r[\ii, acei p[r\i Asiia, p[r\ilor dispre miaz[zi, c`te \[ri sunt½, Africa, par\ilor dispre apus =i dispre miaz[noapte, Evropa. A patra parte ieste America, care parte a=a ieste dep[rtat[ =i vine cum ar fi supt½ noi, c[ c`nd½ ieste la noi zio[, la d`n=ii atuncea ieste noapte =i c`nd½ la noi noapte, la d`n=ii zio[, c[ fiind p[m`ntul r[tund½, cum ar hi ]mprotiva noastr[, supt½ noi acea parte ieste. Acéstea dar[ doao p[r\i de lume, Evropa =i Asia, dispre p[r\ile de miaz[noapte desparte Donul,1 iar[ ]ntr-acoace ]mparte Marea Neagr[ =i bogazul cela ce s[ scur[ Marea Neagr[ ]n Marea Alb[, tocma supt ora=ul |arigradului =i ]n gios pre Marea Alb[ p[n[ unde cade apa Nilului ]n Marea Alb[ =i Nilul desparte Asiia de Africa2. De la Nil s[ ]ncépe Africa =i Eghiptul amu nu de Asiia, ci de Africa ieste, cum toate \[rile c`te sunt½ de la malul Nilului, p[n[ s[ ]nchide cu Marea Ochianului, carea ]ncunjur[ p[m`ntul, al[turea cu Marea Alb[, p[n[ s[ cur[ =i Marea Alb[ ]n Ochian, la Hi=pania, dincolo Africa, dincoace Evropia, Hi=paniia de Evropa, Fesul, dincolo de Marea Alb[, de Africa. Acéstea pomenindu-s[ pentru de=chisul min\ii, s[ s[ ]n\eleag[ statul lumii, ne ]ntoarcem la istoriia noastr[ de Traian, cum nu s-au ]nd[stulat½ cu at`ta parte de lume, c`t½ au c[lcat½ cu o=tile sale, de au trecut toat[ Evropa pe dincolo p[n[ la apa Donului, care ap[ din inima |[r`lor Moschice=ti iese =i cade ]n Marea Neagr[, la Cr`m, ci trec`nd½

1

Nu Donul desparte Asia de Europa, ci mun\ii Ural. Nu Nilul, ci Marea Ro=ie desparte Africa de Asia. 3 +i aceast[ expedi\ie a lui Traian p`n[ la Marea Caspic[ nu are nici un temei istoric. 2

De neamul moldovenilor

255

Donul, au c[lcat½ =i Asiia, lovind½ pre la Iuzbec, mari \[ri t[t[r[=ti.3 Iar[ de la Iuzbec, pe dup[ Marea Caspiei, care mare desparte Cazanul =i Azderhanul de |[rile Persului, pe la Bahtri1 =i acolo, pin |[rile Persului =i prin Asiria la Eghipet, unde la Eghipet, de boala ce-i zic desintiria, adec[ deznodarea vintrelui, =i-au sf`r=it½ viia\a. De acest½ vestit½ ]mp[rat ai =i =an\ul Troianul, s[pat de o=tile lui ]n vécinica pomenire, ]ncep`nd½ din |ara Munteneasc[, peste toate apéle acéstea, care s-au pomenit½, Sirétiul, Prutul, Nistrul, Buhul, Niprul, p[n[ la Don2, tot½ acest½ =an\½, carile ]l vedem aicea la noi. Eu l-am trecut aproape de Nipru, pre la un t`rg½ anume Vciora=noe, tot pre c`mpii, acel ora=½ nu departe de Chiov ieste, =i Chiovul ieste pre apa Niprului =i presémne cum mérge =an\ul, apa Niprului, mai sus de Chiov o au trecut-o Traian½ cu o=tile sale. S[ afl[ unii de zic½ c[ acest½ =an\½, carile ]l vedem p[n[ ast[zi supt½ acest½ nume, Troian, s[ fie s[pat½ pentru sprijineala dispre t[tari, ]nchiz`nd½ locul dispre c`mpi de n[vala pr[zilor t[t[r[=ti, ]n care era =i r[posatul Panaiotachie terzimanul cel mare =i vestit pe vrémea lui la ]mp[r[\ie. Nu =tiu unde =i la ce istorii va fi cetit acest½ lucru. La voroav[ cu mine pentru =an\ul acesta, au dat sam[ c[ un istoric, anume Bonfin, ungur, pomené=te de =an\ul acesta. Cum mi s[ pare, cine at`ta loc de lume, ]ncep`nd½ din |ara Munteneasc[, p[n[ peste apa Donului ar hi putut ap[ra peste tot½ locul? +i aicea la noi, s[ zicem c[ de la capul =an\ului, de unde s[ ]ncépe totul, pe deasupra Gala\ilor, al[turea cu Dun[rea mérge pre aproape =i peste Prut, iar nu departe de Dun[re, pre la satul turcesc acum, Troianul; dar[ deci unde s[ dip[rteaz[ la c`mpi =i de la Dun[re =i de la Marea Neagr[, iar peste apa Nistrului, ca mai departe mérge peste c`mpi pe la t`rgul Vciora=noe, pre unde l-am trecut eu, mai pe din sus de Chiov lové=te la Nipru =i de la Niprul cu mai mare dep[r\ime de mare, la Don. Cum zic½, cine ar fi putut ap[ra at`ta loc

1 2

Bahtri, sau Bahtriana, ]n Afganistanul de azi. Este inexact c[ valul lui Traian s-ar fi ]ntins p[n[ la Don; el nu dep[=e=te Nistrul.

256

Miron Costin

=i \ine? C[ de au fost½ aicea \ara disc[licat[ des de Traian, cum ieste ]ntre acéste ape, Prutul =i Nistrul, dar[ de la Nistru p[n[ la Nipru =i de la Niprul p[n[ la apa Donului =i Traian-]mp[ratul prin pustii au mers½. A=a =i lui Panaiotachie i-am r[spuns½, la ce n-au =tiut cum mi-a mai r[spunde. A=a zic =i celorlal\i, c`\i au mai scris, a=a =i lui Bonfin, de au scris a=a, cum s[ fie =an\ul acéla s[pat de vreo sprijineal[ de t[tari. Mai de crezut sunt½ acéia carii \in c[ Traianu-]mp[ratul au s[pat acesta =an\½ ]n vécinica pomenire =i veste =i s[ s[ =tie =leavul o=tii de ceia carii s[ trag½ dup[ o=ti mari, nigu\[tori =i o=téni, cum vedem =i acum pre ]mp[ra\ii turce=ti =i vezirii lor, pre unde merg½ cu o=tile, fac movile pe =leavul o=tilor =i pentru véstea =i pentru ]ndireptarea celora ce vin, ori o=téni, ori ol[cari, ori nigu\[tori, pre urm[ dupre o=ti. Nici te mira cu cine ar fi s[pat½ un =an\½ mare ca acesta — c[ci cu mult mai mare au fost, numai cu vremi ]ndelungate s-au n[ruit =i m`lit — o oaste de 600.000 de oameni numai slujitori, f[r[ alte mul\ime. }ntr-o zi o sut[ de mii de oameni s[ s[ ]n=ire ]n r`nd½ unul l`ng[ altul, s[ arunce lutul cine= drept½ sine, caut[ c`t loc pot coprinde 100.000 de oameni. Pre u=oar[ socoteal[: loc de doao mile de céle mari, de nu =i trei mile vor coprinde 100.000 de oameni, un conac ]ntreg s[ face de oaste mare. +i la 600.000 de oameni, a =asea zi ]ntr-o s[pt[m`n[ o dat[ unui om vine r`ndul la s[pat. +i acest½ num[r al o=tii acelui ]mp[rat½, f[r[ alt[ mul\ime ce s[ tr[gea dup[ o=ti, scrie Dion istoricul, carile au scris viia\a =i faptile acestui ]mp[rat =i Evtropii istoricul, carile au scris viia\a lui Adrian-]mp[ratul, ginerile lui Traian, carile, dup[ moartea lui Traian½, el au st[tut ]mp[rat½ R`mului. +i acesta Adrian au f[cut Odriiul1, ora=ul, pre numele s[u, unde s[ ]mpreun[ trei ape: Tungea, Mari\a =i Arta ]n p[m`ntul Trachiei. Cu acé=te o=ti Traian, c[ruia numele ]n Istoriile R`mului Ulpius Traianus, au c[lcat½ aceast[ parte de lume, c[lcate =i de al\ii cu o=tile R`mului, mai nainte de d`nsul de Pompei½ cel Mare =i de Iulie Chesariul =i de Avgust Chesar, ]ns[ nu pre aicea, ci pe la per=i. Iar[ acesta ]mp[rat 1

Adrianopol.

De neamul moldovenilor

257

Traianu pre aici au venit½ =i au ]ncunjurat½ aceasta parte de lume, cum s-au pomenit½, =i iel au disc[licat neamul, semin\iia care tr[ié=te p[n[ acum ]n Moldova =i ]n |ara Munteneasc[ =i c`t norod ieste ]n Ardeal cu acest½ nume: rom`n. CAP AL CINCILEA AICEA VINE R~NDUL S{ POMENIM DE CET{|ILE CE SE AFL{ AICEA }N |AR{ LA NOI

Aicè ne trage r`ndul a pomeni de cet[\ile \[r`lor acestora; c`te sunt acm½ =i-n Bugeag =i aicè la noi ]n \ar[ =i de fa\[ ce stau =i alte n[ruite, c`t de-biia s[ cunosc½ c[ au fost½ cet[\i =i c`te sunt ]n |ara Munteneasc[. Mare nevoie este a scrie de d`ns[le, de cine ar fii f[cute, c[ c`t amu nevoit =i c`t½ amu cercat s[ =tiu ceva, de ce niiam f[cute sunt, un cuv`nt, o pomenire n-am putut afla; cu mare jele. +i oricum, ]ntr-alt chip a fi nu poate, numai ce sunt f[cute de dachii cei vechi. C[ ]nt[iu Cetatea Alb[, mai ]nainte de Traian au fost, c[ Avgustu-chesariul, care ]mp[tat a R`mului acmu triimitea =i el boierii cei gre=i\i la ]nchisoare, cum dzic turcii, surgun, la Cetatea Alb[, unde =i pe un dascal anume Poblius Ovidius, l-au trimis pentru ni=te stihuri de dragoste, ce scrisése acel dascal, de ]ndemnase R`mul la curvie, carele au =i murit ]n Cetatea Alb[. +i o balt[ ce ieste acolo, Vidovul, pre numele acelui Ovidius ieste. +i a=ea =i acestealalte cet[\i, cum ieste Suceava, Neam\ul, Hotinul, Tighinea; ]ns[ p`ndz[le la toate cet[\ile acestea, cela cu al doilea r`nd½, de domnii sunt adaose, cum s[ pot vedea c[ toate au p`ndz[ =i-ndoite sunt½. Céle mai vechi mai mici sunt =i ca ni=te ca=tele, adec[ turnuri, au fost½, precum =i tocmite. Cearc[ la turnul cet[\ii Sucevii dispre amiadz[dzi, unde scrie sus c[ ieste tocmit de Irimie-vod[ =i la porta cet[\ii vei afla numele lui Despot-vod[, care slove pe l`ng[ buor le-am cetit eu s`ngur. 17

Viia\a lumii

258

Miron Costin

+i a=è, de pre Cetatea Alb[ lu`nd dovad[, c[ aceiia cetate cu mult mai ]nainte au fost½ de Traian, poate fi céstelalte de r`mleni, dup[ ce au desc[lecat Traian aicè. Din ceste neamuri, al triilea s[ le fie f[cut nu ]ncape, f[r[ una, cum am ]n\eles de cetatea Sorocii, s[ fie f[cut[ de un P[tru-vod[1, de care lucru mult m[ mir c[ Urechii vornicul nu pomené=te. Aflu pomenit[ cetatea Chilii, carii o scrie ]n v leat 6973 c[ au luat-o +tefan-vod[ cel Bun de la turci2, =-apoi la v let 6987 iunie 22 dz[li, c[ ]n cestu an au ]nceput +tefan-vod[ a zidi cetatea Chilii =i au =i s[v`r=it-o ]ntr-acela= an. Dar m[ mir cum ]ncape acestu lucru, c[ ]nt[i½ scrie c[ au r[scump[rat-o de la turci, ]nchinat[ de nevoie, =-apoi s[ o zideasc[, cum va fi acel lucru? A=i dzice c[ acel zidit de dzice, s[ o fie tocmit. Dar la v let 6973 p[n la v let 6987, 14 ani sunt½; cini ar fi stricat, =i nice scrie s[ fie stricat-o cineva ace=ti 14 ani. Cité=te gheografiile ceste de cur`nd½ =i vei afla ]n Historiile |arigradului c[ ]mprumut`nd½ cu bani ianovezii pre ]mp[ratul |arigradului, de o=ti ]mprotiva turcilor, le-au dat zalog Cr`mul3 =i acesta parte de loc, unghiul M[rii Négre, cu sc[lile lui, unde este acmu Bugeacul. +i atuncè ianovedzii au f[cut½ Chiliia pe Dun[re =i Chiefè, care ieste pre malul m[rii ]n Cr`m½; Chiefè are alt½ nume Theodoziia4, la Historiie. S[ afl[ =i de greci f[cute cet[\i, cum este Turnul Neovtolem, o cetate pustie, ]mi pare s[ fie pe Cog`lnic, ]n Bugeag½; t[tarii =i ai no=tri ]i dzic Tatar-Bunar, c[ Neoptolem este nume grecesc½. Altele multe, c[rora stau n[ruiturile, de-biia semnele s[ cunosc½, cum ieste mai sus de G[la\i, ce-i dzic Gherghina =i pre Milcov, mai sus de Foc=eni, de care pomené=te Urechie vornicul c[ o chema Cr[ciuna. +i tot pe o poveste stau =i céle c`te s[ afl[ ]n |ara Munteneasc[, sau de dachi sau altele de r`mléni f[cute sunt. La podul lui Traian peste 1

E vorba de Petru Rare=. +tefan cel Mare nu a luat Chilia de la turci, ci de la munteni. Genovezii aveau colonii ]n Crimeea, pe p[m`ntul care apar\inea Imperiului Bizantin, ]ncep`nd din secolul al XII-lea. 4 Caffa, principala colonie genovez[ ]n Crimeea; azi Theodosia. 2 3

De neamul moldovenilor

259

Dun[re, ]n |ara Munteneasc[ (Rom`neasc[), la giude\ul Jiiului, ieste iar n[ruit[ o cet[\uie, aciè adev[rat de cine ieste f[cut[, cu numele S[verinul ieste, de care =i mai sus s-au pomenit. A=ijderea =i peste Dun[re au f[cut pod, lucru de mirat, pecum m[rturisé=te =i Dion la Viia\a lui Traian, a c[ruia pod =i ast[dzi s[ cunosc½ pragurile ]n ap[. +i mai ]ncolo pe Dun[re, ]n preajma, ieste turni=orul S[verinului, de S[ver]mp[ratul f[cut1 =i at`ta. Iar pe ce vréme au f[cut S[ver nu scrie. Iar la al\i historici, cum la Dion carii au scris Viia\a lui Traian, a=è =i la Topeltin, s[ afl[ scris l[tiné=te: “Traiani aeterna columna” pe rom`niia: “A lui Traian, vécinicul st`lpul”. Ce dintr½ aceste s[ cuno=ti c[ une cet[\i ]ntr-acesti \[ri =i de r`mléni sunt f[cute. La n[ruiturile cet[\ii de la G[la\i, din sus, unde cade B`rladul ]n Dun[re2, s-au aflat un ban de aram[ galb[n =i de mare c`t un ort, nu mai gios, ]n carele slovele nu s-au putut ceti de cie ce =tiu l[tiné=te, f[r[ unii ce =tiu mai bine grecé=te dzic c[ scrie Marchiianopolis, =i sam[n[ a=ea, iar[ celélalte slove de ]n\eles nu sunt½. A=ijderea o piiatr[ mare adus[ la G[la\i la biserica Dii, mai mult nu s-au putut ]n\elége, f[r de at`ta, l[tiné=te: “Severus imperator romanorum”; iar rom`né=te: “Sever a R`mului ]mp[rat”. +i acei cet[\i dzic½ Gherghina. Iar banul ce au aflat mai gios de Roman, iar la n[ruitura unii cet[\i, de care c`t =estacii cei de patru bani le=e=ti =i mai gros, de aram[ ro=ie =i chipul domnului supt½ p[l[rie nem\asc[ =i-n pregiur slove s`rbe=ti: “wòåöú ìwëäàâñêiè”: “tat[l Moldovei”, iar dintr-alt[ parte scrie: hereghia de Moldova3. Acii hereghiia l[tiné=te s[ dzice: hereditas, adec[: str[mo=ie.

1 Cetatea numit[ “turnul” de la Severin, nu este roman[, ci medieval[, zidit[ de cavalerii ioani\i, ]n secolul al XIII-lea. 2 Se pare c[ pe vremea lui Miron Costin B`rladul se v[rsa ]n Dub[re =i nu ]n Siret, cum se vars[ azi. 3 Dup[ aceast[ descriere, este vorba de moneda lui Ioan-vod[ cel Cumplit.

260

Miron Costin

Pentru acéia dzic½ de cet[\i c[ unile de domnii acmu, dup[ a doa desc[lec[tura a \[rilor sunt½ f[cute, adec[ zidite. +i a=ea, c`t s-au putut =ti de cet[\i, acéste sunt½ acestor \[ri, c[ sunt unele f[cute de dachii, cum ieste deschis la Cetatea Alb[, celelalte =i de r`mléni =i unele mai pe urm[ =i de domniele \[rii. +i at`ta putem =ti de cet[\ile carii s[ afl[ ]ntr-aceast[ \ar[. CAPUL AL +ASELEA DE NUMERILE NEAMULUI ACESTOR |{RI +I DE PORT +I DE LIMBA GRAIULUI, DE UNDE AU LUAT, A+IJDEREA +I DE TUNSURA, CAREI S{ AFL{ +I ACMU LA PROSTIME PE SUPT MUNTE, L{CUITORII CE SUNTU +I DE LÉGE CRE+TINEASC{, DE UNDE AU LUAT

Mare dovad[ neamurilor, din ce r[d[cin[ =i izvor sunt½, numile care au =i ]n de sine =i la alte \[ri streine =i m[car[ c[ nici un neam nu ieste ]n toat[ lumea s[ aib[ numai un nume, ci unile dispre capetile céle dint[i a vreunui norod st[p`nitoare, alte nume sunt½ di pre locuri, de unde sunt½ ]ncepute, multe di pre cet[\i mari, multe de pre ape vestite. Cum vedem neamul nem\esc½ supt½ acéste numere: ]nt[i =i mai ales =i mai de cinste: alamani =i a=a le zic istoriile céle vechi =i turcii; al doilea nume: gherman, adec[ “doi fra\i”, latiné=te ghermanus; o seam[ de istorici le zic½ tevtones, di pre capul lor Tevton, italiianii zicu tudesco, poate fi iar[ di pre Tevton; lé=ii, moscalii, noi zicem ném\i. Mai apoi alte numere desp[r\ite ca cr[ngile dintr-un copaci½: =vedzii, danii, fran\ozii1, saxonii, belghii, batavii =i alte \[ri mai m[runte, tot½ din r[d[cina cea véche a alamanilor cr[ngi =i p[r\i sunt½. 1

Fran\ozii, trecu\i aici ]ntre popoarele germane, sunt francii din Franconia =i nu francezii.

De neamul moldovenilor

261

A=a hi=panii; ib[rii, \iltiberii, portogalii, iar[ tot un neam sunt½; fran\ozii, galii tot un neam sunt½. Turcii, de pre locul lor, Turhistan, de pe capul lor cel dint[i Osmangic: otomani, osmanl`i. Moscalii, rusii, bolgarii, s`rbii, harva\ii, slova\ii, bohemii, ra\ii, pola\ii tot½ un neam slovenesc½ sunt½, f[r[ alte numere ce sunt½ la streini. C[ ]nt[i acestui neam grecii le-au zis savromatis, de pe ochi mier[i =i albene\i, adec[ ochi de =op`rl[. T[tarii, tartari, de pe apa Tartara, schitii de pe s[lb[t[cie, nohai. A=a toate neamurile supt½ multe numere toate sunt½. Ungurii: huni, maghiari, ugrii, iar[ sasii: dachii1, sa\ii, go\ii, masaghetii. +i acéstea nu toate numerile, numai unile dintr-]nsile \i le-am ]nsemnat½, pentru ]n\elesul numerilor mai lesne neamului =i acestor \[ri, Moldovei =i |[r`i Muntene=ti =i rom`nilor din Ardeal. A=a =i neamul acésta, de carele scriem, al \[r`lor acestora, numele vechi½ =i mai dirept½ ieste rum`n, adec[ r`mlean, de la Roma. Acest nume de la disc[licatul lor de Traian, =i c`t au tr[it p[n[ la pustiirea lor di pre acéste locuri =i c`t au tr[it½ ]n mun\i, ]n Maramoro= =i pe Olt, tot acest nume au \inut =i \in p[n[ ast[zi =i ]nc[ mai bine munténii dec`t moldovénii, c[ ei =i acum zic =i scriu \ara sa “rum`neasc[“, ca =i rom`nii cei din Ardeal. Iar[ streinii =i \[rile ]mprejur le-au pus acest½ nume vlah, de pe vloh, cum s-au mai poménit, valios, valascos, olah, volo=in, tot de la streini sunt½ puse acéste numere, de pre Italiia, c[rora zic vloh. Apoi mai t`rziu, turcii, de pre numere domnului carile au ]nchinat \ara ]nt[i la turci, ne zic bogdani, munténilor cara-vlah, grecii bogdano-vlah, munténilor vlahos. C[ acest½ nume, moldovan, ieste de pre apa Moldovei, dup[ al doilea disc[licatul ace=tii \[ri de Drago=u-vod[. +i munténilor, ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, c[ lé=ii a=a le zic, molteani. M[car[ dar[ c[ =i la istorii =i la graiul =i streinilor =i ]nde sine cu

1

Miron Costin repet[ informa\ia gre=it[ cum c[ =a=ii ar fi urma=ii dacilor.

262

Miron Costin

vréme, cu vacuri, cu primenéle au =i dob`ndesc½ =i alte numere, iar[ acela carile ieste vechi½ nume st[ ]ntemeiat =i ]nr[d[cinat: rum`n. Cum vedem c[, m[car[ c[ ne r[spundem acum moldovéni, iar[ nu ]ntreb[m: “=tii moldovené=te?”, ce “=tii rom`né=te?”, adec[ r`mlené=te, pu\in nu zicem: “s\is romani\e?” pre limba latineasc[. St[ dar[ numele cel vechi½ ca un teméi necl[tit, de=i adaog ori vrémile ]ndelungate, ori streini adaog =i alte numere, iar[ cela din r[d[cin[ nu s[ mut[. +i a=a ieste acestor \[ri =i \[r`i noastre, Moldovei =i |[r`i Muntene=ti numele cel dirept½ de mo=ie, ieste rum`n, cum s[ r[spund½ =i acum to\i acéia din |[rile Ungure=ti l[cuitori =i munténii \ara lor =i scriu =i r[spund½ cu graiul: |ara Rom`neasc[. +i acest½ nume vlah — de la turci =i de la greci ieste, de la ném\i — vallios, de la fran\oji — valahos, de la lé=i —volo=in, de la moscali =i de la rusi tot a=a — volo=in =i de la unguri — olah; acesta nume tot de pe vloh ieste =i vloh ieste italiian½, din care \[ri a vlohului, adec[ a Italiei, au pornit½ Traian, ]mp[ratul R`mului, f[r[ num[r mul\ime de norod =i i-au a=ezat½ ]n aceste \[ri a Dachiei cei vechi. S[ fie acest nume vlah de pre Fleac hatmanul1 R`mului, precum scriu unii, basne sunt½. +i a=a dovedind½ numele neamului acestuia, cum vezi din isto-rici mari =i m[rturiia \[r`lor ]nprejur, ne trage r`ndul a pomeni de portul. Care acum portul st[t[tori½ ca numele =i ca limba nu ieste, ci ia un neam de la alt neam porturile cu vréme. La care schimbarea hainelor face =i locul, de le caut[ a face =i ]mbr[c[minte trupului, precum ieste firea ceriului a vreunii p[r\i de lume. C[ ]nt[i la acéste p[r\i de lume, unde tr[ésc½ moscalii, rusii, t[tarii, s[ fie omul ]mbr[cat ]n haine fran\oze=ti, ar cr[pa de frig½. +i m[car[ =i la noi pre aicea ce ierni sunt½, |ara Italiei ierni ca acéstea nu are niciodat[, ci foarte bl`nde

1

General.

De neamul moldovenilor

263

ierni, cum sunt½ la n½oi toamnile, =i mare dar½ au acéle \[ri a Italiei, c`t =i vara n[du=[li nu sunt½ ca aicea la noi, ci c[lduri cuvioase, pu\in nu ca prim[vara, cum ieste la noi la maiu, la iunie. Le-au c[utat½ dar[ acestora oameni muta\i pre acéste locuri a-=i schimba portul hainelor dup[ vrémea acestor locuri. C[tr[ acéstea toate, caut[ ce scrie de portul rum`nilor iscusitul istoric Lavrentie Topeltin din Mediia=i, cuvintele lui \i le izvodesc½: “Rum`nii de Ardeal, ai no=tri, poart[ o hain[ de la umere p[n[ peste tot trupul ]mbr[ca\i, ne fac mare ]nv[\[tur[ portului de vacurile céle de demult, care au \inut p[r\ile acéstea de la septentrion, adec[ p[r\ile carile sunt½ aproape spre miiaz[noapte, tot trupul acoperit½, care feli½ de haine pomené=te un dascal anume Mar\ialis, c[ s[ chiema endromida, cu aceste cuvinte: “}\i trimitem endromida, vechi½ port½, nu m`ndru, iar bun de luna lui dichemvrie”. +lice au de p`sl[, pe limba noastr[ de\asc[ cugl[“ (eu socotesc cu chivere, care am apucat½ eu =i la boieri aicea). Caut[ ce zice de opinci tot acela istoric Topeltin, =i nu de la sine, ci pune cuvintele a mai vechi de sine istoricilor, anume Alfon-s½ =i pre Plavt =i pre Ag. Ghel, carile au scris c[r\i de porturile céle vechi limbilor: “Féliul ]nc[l\[mintelor a rom`nilor ieste cu piiéle crud[, de fié=tece dobitoc, piste picior ]nv[lit bine ]n obiiele de l`n[ ]ncal\[ =i apoi piielea acéia leag[ cu curea piste picior, de ]nf[=oar[ piciorul de la dégite p[n[ sus, toat[ glezna. +i acéstea ieste portul r`mlénilor celor vechi, str[mo=ilor lor, care purta la o=ti. Acest½ fél de ]nc[l\[minte a slujitorilor o=téni era la r`mléni. Numai at`ta osebire vedem, pe cum cetim ]n istoriile céle vechi, c[ o=ténii R`mului nu ]nv[liia ]n obiiele, ce gol piciorul ]nc[l\a cu piiele =i cu leg[turi ]n cruci=, ca gratia; ]n opinci numai c`t, \ine piciorul la c[lc[i lega.” Acéstea sunt½ cuvintile acelui istoric, din cuv`nt½ ]n cuv`nt½. La noi de necinste ieste acést fél de ]nc[l\[minte acum, la acéstea vacuri, care era de cinste la r`mléni =i de vitejie port½. Vedem acum la cerchezi c[ acest, fél de port de ]nc[l\[minte pentru sprinteniie \in.

264

Miron Costin

Aicé ieste locul a pomeni =i de tunsura acia, de care au scris un Simion Dascal =i mai nainte de d`nsul Istratie logof[tul.1 Tunsura aceasta, precum s-au ar[tat de portul =i ]nc[l\[mintele opincilor din historicul Topeltin =i iar[=i dintr-]nsul s[ arat[, de care a=ea dzice: “M[ mir½ cum de doo feluri de tunsuri au luat ardelenii no=tri de la r`mléni, carii o \in o sam[ =i p[n[ ast[dzi: un fel de tunsur[ mai ad`nc½ la tunsur[, pe l`ng[ peli\[ aproape, alt fel mai departe de peli\[ prin peptine tund p[rul. +i acei tunsuri mai aproape de pieli\[ noi dachii2 o numim schieren, iar acesta mai dep[rtat de peli\[ o numim coluen”. +i tot Topeltin dzice: “R`mlenilor le placea a rade =i ]n chipul ceatleului acoperiè c[runte\ile sale =i pricin[ da c[ la cap din dos, la ceaf[, tundea p[rul, s[ fie capul tot½ slobod de sudori =i ]n r[coreal[ la ostenele”. Vede-se dar[ c[ ieste vechi½ obicei½ tunsura aceasta, care =i p[n[ ast[dzi se vede la o sam[ de l[cuitorii a \[r`i noastre =i-n Ardeal, =i ieste de la r`mléni aceasta, s[mn½ slujitoresc½, c[ ]n chipul cetl[ului ]=i ]nv[luia capul slujitorii R`mului cu taft[ sup\ire, ca-n chip de cunun[ slujitoreasc[. V[du-s[ dar basnele acelor scriitori mai sus pomeni\i, Simion Dascalul =i Istrate logof[tul =i acel am[geu, Misail C[lug[rul, carii au scris c[ s[mnul acei tunsuri ca un cetl[u au fost½ s[mn½ t[lh[resc½, cu carei ]nsamn[ r`mlenii cei de r[u f[c[tori. R[m`ne aici r`ndul a ar[ta de graiul =i slovele, de unde ieste izvor`t, acestor \[ri de care pomenim. Precum dar s-au ar[tat de-plin neamul acestor \[ri a=edzate pe aceste locuri de r`mleni, a=è =i graiul tot½ de la r`mleni izvor`t, cu ciilal\i historici m[rturisé=te =i Topeltin, care a=è dzice: “Am dovedit mai sus a fi Italiia pricina desc[lic[rii valahilor, a=è =i aicè aceiia= laud[ m[rturisim, c[ limba lor ieste limba vechilor romani, amestecat[ sau mai mult stricat[ cu s`rbasc[, rusasc[, d[\asc[, horv[\asc[ sloveneasc[“ proc`i. +i dzice precum =i un historic½ ce-i dzic Cova\iiocie au socotit precum graiul de cas[ a ardelenilor mai 1 Simion Dascalul afirmase c[ tonsura, tunderea p[rului la mijlocul capului, obi=nuit[ la \[ranii din Maramure=, este o dovad[ c[ se trag din t`lhari romani. Miron Costin r[spunde c[ e vorba de un obicei al o=tenilor romani. 2 Adic[ sa=i; cuvintele ce urmeaz[ sunt s[se=ti (arat[ felul tunsurii).

De neamul moldovenilor

265

mult are ]n sine ]ns[mnarea graiului rom`nesc½ =i l[tinesc½, dec`t a graiului de acmu a italiianilor. +i cu vréme ]ndelungat[, ce nu str[mut[ =i nu astup[, vestite ]mp[r[\ii, cr[ii, domnii, a=è =i graiul romanilor pre aceste locuri cu ]ndelungat[ vréme =i r[sip[ l[cuitorilor, romanii de supt aceste locuri, care pustiindu-s[ de n[vala t[tar`lor, s[ mutase ace=tia de aicè la Maramor[=, cei din |ara Munteneasc[ la locurile Oltului, trec`nd½ mun\ii, =-au stremutat, =i graiul. C[ unde dzice l[tiné=te: Deus, noi dzicem: Dz[u sau Dumn[dz[u, meus, al mieu, a=ijderea, unde \elum1 ei, ceriul, homo, omul, fronsu, fruntea, anghelus, ]ngerul. Iar nice unili cuvinte nu sunt½ s[ nu fie protivnice cu l[tiné=te, sau la ]nceput, sau la mijloc sau la f`r=it, iar unele stau necl[tite, cumu-i barba-barba, lunaluna =i altete ca acestea: vinum-vinul, panis-p`ne, manus-mena, cultercu\it. +i a=è cum amu dzis, cu vrémea =-au schimbat graiul =i s-au amestecat cu slovenesc½, da\esc½ =i cu alte care le-am pomenit dintru Topeltin. Pe aceast[ poveste cur[ =i aflatul slovelor, cu care =i scrisoarea de la sirbi o au luat-o, amu dup[ a doa desc[lec[tur[ de Drago=-vod[ aicè ]n \ar[ =i la munténi Negrul-vod[. C[tr[ acestea adaogim r`ndul aicè obiceilor meselor =i ospe\elor, carii s[ v[d c[-s vechi \inute aicè ]ntr-aceste \[ri =i le ieste de la vechii romani, precum a ]nchina p[har pentru s[n[t[\ile priietinilor =-a ]mp[ra\ilor, c[ scrie Dion vestitul historicul, care ]ntru laud[ ]mp[ratului Avgust½ cum vechi½ obicei au fost½ ca n[rodul giur`nd pre piedzii cei buni sau n[rocirea ]mp[ratului, s[ bè la ospe\e pentru s[n[tatea lui. Ciiarc[ de aceasta mai pre larg½ la Pliniie. Acest½ obicei½ =i la ném\i =i la unguri, la ardeléni, vechii romani =i la noi pe urm[, de pomenesc la mese s[n[t[\ile domnilor cu p[hare pline de b[uturi, a=è =i a priietinilor. La acestea =i obiceiul ce st[ ]nc[ ]ntr-aceste \[ri, adec[ aicè la noi =i la muntèni =i la darea datoriei de op=te, adec[ la moarte, vechi½ obicei½, 1

Coelum (transcris dup[ pronun\are).

M[n[stirea Sucevi\a

De neamul moldovenilor

267

c[ dzice Topeltin: “}n Ardeal dachilor, obicei½ cu mare petrecere a duce mortul la groapni\a; m[rg½ ]naintea boierilor c`nt[re\ii =i preu\ii, pe urm[ viniia cielalt[ mul\ime, ]nchipuind cum =i ceielal\i vor mérge unde =i cel mort½, ca cum ar dzice: mergi, c[ noi te vom urma. Vechi½ obicei½ =i la r`mleni; le dzicé trimbi\e ]naintea os[lor, cum m[rturisé=te Ovidius: “Cantabat moestis tibia funeribus” adec[: “C`nta tr`mbi\[ de jelea astruc[rii.” +i aceasta la cei mai de cinste oameni s[ f[cè, precum =i ast[dzi la aceste \[ri, la astruc[ri domnilor =i la al\ii oameni de cinste”. +i iar tot acel Topeltin dzice: “Muierile da\ilor os[le p[rin\ilor, a ficiorilor, a b[rba\ilor =i altor rudenii cu bocet nespus m[rg½ dup[ ose, cu pl`nsuri de mirat =i cuvinte de jele cuprind½ os[le =i cu glas mare toat[ viia\a omeneasc[ o pl`ng½. Scrie Varro ]n cartea a 4, de viia\a romanilor, cum cerca muiere, care avea glas mai bun, de c`nta la os[, precum aceasta= =i aici ]n \ar[ s[ face =i p[n[ ast[dzi =i cu al[ute. +i acestea le-am ar[tat ca =i dintru acé=tea s[ s[ cunoasc[ niiamul cu obicéiurile c[ au ie=it de la R`m½ .................................. ..................................................................................................1 CAP AL +EPTILEA +I CEL DE PRE URM{ VINI R~NDUL A AR{TA C~T AU TR{IT ACESTE LOCURI CU OAMENI DUP{ DESC{LICAREA LUI TRAIAN CU ROM~NII DE LA ITALIIA

.............................................................................................2 N[bu=it-au dar t[tar`i pe aceste locuri =i mai mul\i, cu Atila din p[r\ile Schitii Asiiatic[, care =i crai½ au st[tut ]nt[i unguresc½3. Iar Topeltin scrie, cum Gallienus-]mp[ratul4, socotind cum aceste desc[lec[turi de pe aceste locuri a lui Traian nu vor sta, le-au mutat ]n 1,2 3 4

274).

Lacun[ ]n toate m[nuscrisele scrierii De neamul moldovenilor. Vezi nota de la p. 244. Gallienus, ]mp[rat roman (260—268). Nu el a p[r[sit Dacia, ci Aurelian (270—

268

Miron Costin

Dobrogea. +i a=è rom`nii din |ara Munteneasc[ au trecut mun\ii, a=edz`ndu-s[ la Olt, la Her\eg =i pe la F[g[ra=. Iar cé=tealal\ii, unde suntem acmu noi, mai t`rdziu, dup[ ce n-au putut mai mult a sta prin cet[\i si pre supt mun\i, pentru lipsa hranii, au trecut mun\ii la Maramor[=, a=edz`ndu-se pe la Giurgiu =i pe la Ciuc½. Iar dup[ ce s-au pustiit½ de la Atila =i cum am½ dzis mai sus c[ unii muta\i peste Dun[re, la Dobrogea, unii peste mun\i asupra Oltului, cei din |ara Munteneasc[, cestilal\ii la Maramor[=½, p[n la vrémea lui Lasl[u, craiului cre=tin unguresc½, la a c[ruia vréme s-au desc[lecat al doilea r`nd½ de Drago=-vod[ \ara noastr[ =i de Negrul-vod[ |ara Munteneasc[. Ia dar[ aminte, at`ta vac ce au tr[it l[cuitori romani pen Maramor[=½ =i pe la Olt, megiia=i cu alte limbi at`ta vréme, au n-au putut s[ s[ schimbe =i graiul cel½ chiar rom`nesc½? +i acesta ieste pricina de s-au str[cat l[cuitorii acestor \[ri graiul acmu la a doo desc[lec[tur[, cu graiul str[mutat =i schimbat cu unguresc½, cu s`rb[sc½, cu d[\[sc½, cu slovenesc½ i proci, veni\i pe aceste locuri. Dzice-va ne=tine: dar cum de-au l[sat cei de pre urm[ ]mp[ra\i, ce au fost½ a R`mului pe urm[, =i dup[ ce au mutat½ marele Costantin scaunul R`mului la |arigrad =i pe urm[ al\i ]mp[ra\i cre=tini, Leon }n\eleptul, Iraclie, Iustiniian =i c`\va hatmani vesti\i? R[s-pundz½: c[ dup[ ce s-au mutat scaunul la |arigrad, mai mult½ z[bav[ sa cu persi avea ]mp[ra\ii, pe urm[ cu sara\ini1 =i aceste locuri st[ f[r[ agiutor =i a=è pustiirea lor de t[tari, cum s-au dzis mai sus. +i aceste c`te s-au putut afla de desc[lecatul cel dint[i½ pe larg½ sau scris; mai multe ce lips[sc½ s[ nu fie mirare, c`te vacuri de oameni s-au petrecut. Pentru acéia, ce nu s-au putut plini, crede, iubite cetitorule, uit`ndu-te la at`ta vac½, c[ nu s-au pomenit p[n la acesta an½ nimé de desc[lecatul \[rilor acestora.

1

Arabii.

Via\a lumii

269 CUPRINS

GLOSAR Aceia, ca ~ — mare, cumplt. acolesi, a s[ ~ — a se lega de. ag[ — comandant ]n armat[; =ef al agiei av`nd atribu\iile prefectului de poli\ie de mai t`rziu. agiunge, a s[ ~ — a se ]nt`lni, a se ]n\elege, a c`=tiga pe cineva de partea sa. agonisit[ — avere c`=tigat[ (spre deosebire de mo=tenire). ai — plural de la ani. alamani — nem\i. alege, a ~ — a hot[r], a accepta. ales — mai ales. amirosi, a ~ — a b[nui, a sim\i. amistui, a ~ — a suporta. am`n[ — ]n m`n[, la ]ndem`n[. apr`ndzu — vremea pr`nzului. aprod — trimis al st[p`nirii. arb[na= — albanez. arca — protector. ardzehal — jalb[ turceasc[. armat[ — artilerie. assaul — c[petenie c[z[ceasc[. astruca, a ~ — a ]ngropa. astupa, a ~ — a nimici. asupreal[ — nedreptate. ataman — c[petenie militar[ c[z[ceasc[. atocma — ]ntocmai. at=erif — porunc[ a sultanului.

atunce= — tot atunci. a vedere — pe fa\[. Balgi-ba=[ — str`ng[torul d[rii asupra mierii. balimez — tun mare, bombard[. b[nat — sup[rare, dojan[. barat — privilegiu turcesc. bardi=[ — topor de r[zboi. barilc[ — butoia=. ba=c[, b[=ti — bastion. bate, a ~ — a bombarda. birui, a ~ — a ajunge. biv=ug — bel=ug. b`hni= — mla=tin[. bl[st[mat — neglijent. bl[st[m[\iie — neglijen\[, incapacitate. bogaz, boaz — str`mtoare a m[rii. boleac — bolnav. boz — zeu p[g`n. buigui, a ~ — a ]ncurca, a tulbura. buldzi, a ~ — a ]mbulzi, a ]nghesui. buluc — ceat[, deta=ament, sau: ]mpreun[ (adv.) bulucba= — comandant de buluc. buluci, a s[ ~ — a organiza o ceat[, un deta=ament. burzului, a s[ ~ — a se r[scula. Cabani\[ — mantie de catifea cu guler de samur.

270

caftan — hain[ de ceremonie. caimacam — loc\iitor. c[lc[tur[ — n[val[, c[lcare. calo — c[l[u. can — cam. canon — c`ntare bisericeasc[. cap — capitol. cap ( ~de pace) — condi\ie de ]ncheierea p[cii. cap, mai ~ — mai mare. capul, (cu ~lui) — ]n persoan[. capi=te — templu. capuchehaia — agentul diplomatic al domnului pe l`ng[ Poarta Otoman[. cas[ — familie. c[sa= — gospodar. catan[ — o=tean din Ungaria. catarg[ — galer[. c[uta, a ~ — a privi; a fi nevoit. c[utare — inspec\ie. cazilba= — persan. ceambul — deta=ament t[t[resc, turcesc. ceau= — trimis al sultanului. ceiriu — izlaz. celebriu — om cu purt[ri alese. ceprag — firet. ceput — ]nceput. cerac, cirac — vasal, supus. ceretei — tufi= de cop[cei. cer=i, a ~ — a cere. certa, a ~ — a pedepsi. ceta= — o=tean din ceat[. cetleu — tonsur[. chiar — clar, limpede chindie — dup[-amiaz[, ]ntre orele dou[ =i cinci. cinie — \igl[ de por\elan chinezesc. cinste= — cu cinste. ciuluc — vale seac[. c`ndai — poate.

Miron Costin

c`ntar — m[sur[ de greutate. c`rm[ — c`rmuire. c`=l[ — st`n[ de c`mpie. c`zlar-aga — mai marele peste eunucii haremului. cl[ti, a s[ ~ — a porni. cocon, cucon — fiu. comisar — reprezentant regal (]n Polonia). conac — popas. conteni, a s[ ~ — a se st[p`ni. corn ( ~de oaste) — col\ al taberei. copil ( ~de cas[) — paj, fiu de boier care slujea la curte. co= — tab[r[ t[t[reasc[. cotlit — coclit. credzut (subst.) — de ]ncredere. credzu — oare nu? crunt — ]ns`ngerat. cum[nac — c[ciul[ de l`n[. cuntenit — m[surat, st[p`nit. curs — mers. cuvios — potrivit. cvarciana — oaste grea, ]n zale (]n lb. polon[). D[r[ban, d[r[bun\ — o=tean mercenar pedestru. darn, ]n ~ — zadarnic. dascal — poet, ]nv[\at. deavaloma — amestecat. dédina — obicei, datin[. desfr`nare — dezordine, n[v[lire. destuli, a s[ ~ — a se mul\umi. dezbate, a ~ — a elibera. dezmierd[ciune — petrecere. diac — scriitor de cancelarie. dires — privilegiu; ]ndreptare. div[ — mirare. divuri, ]n ~ — dup[ noroc.

Via\a lumii

dob`nd[ — prad[. dodei, a ~ — a ataca. dodeial[, dodiial[ — atac, h[r\uire. domni=or — pretendent la tron. dragon — cavalerist care putea lupta =i pedestru. draganiia — oaste de dragoni. dric - mijloc, ]n toi. dr`mb[ — ceat[. duh — g`nd, ambi\ie. dumnedz[ieresc — evlavios. dur`t — huruial[. dvorb[ — slujb[. dvori, a ~ — a sluji. dvorean — curtean. Endromida (latin) — manta de iarn[. ermuluc — manta cu m`neci. Falanx — falang[ macedonean[. fantastic (adj.) — tulburat la minte. f[\[riie — p[rtenire. feliandr[= — stof[ de Flandra. feredeu — baie. f`rtat — ]nfr[\it. fotaze — acoper[m`nt de parad[ pentru cai. fr[m`nta, a ~ — a discuta. fr[netic — tulburat la minte, ]n delir. friji — cai de Frizia (provincie ]n Germania). fr`nc — italian. fuma, a ~ — a arde. fu=te — lance. Galion — corabie de r[zboi. galga — titlu purtat de primul frate al hanului t[tarilor. g[tire — preg[tire.

271

ghiaur — nume de batjocur[ dat de turci cre=tinilor. gloat[ — o=tire. glogozat[ — amestec[tur[, dezordine. gona= — o=tean din trupa de urm[rire. griji, a ~ — a ]narma. grosime — grosul \[ranimii, al o=tii. grozav — ru=inos. groaznic — temut. grumaji — g`t; =i cu sensul de: golf de mare. Habe=ii — abisinieni, etiopieni. had`mb — eunuc (paznic al haremuli la curtea sultanului). h[ic[i, a ~ — a huidui. haiduc — mercenar ungur. h[ini, a s[ ~ — a tr[da. h[l[dui, a ~ — a sc[pa, a tr[i ]n lini=te. hamgiar — iatagan. h[r[\, har\ — lupte de h[r\uire. h[r[\i — osta=i care dau lupte de h[r\uire. has[chiu — agent trimis de sultan. hierbin\eal[ — febr[. hereghie — monet[rie. hiclean — tr[d[tor. hiclen=ug, hitlen=ug — tr[dare. hirarga — gut[ la m`ini. h`ndii — indieni. hloabe — oi=te. holendedzi — olandezi. holot[ — gloat[. horn[\esc — croat. hronograf — cronic[; scriitor de cronici. husari — cavaleri ]mbr[ca\i ]n fier. Iaz — =ir de cadavre. ie=itoare — privat[. iezi, a s[ ~ — a se r[sp`ndi.

272

inem[, inim[ — =i cu sensul de: centru, avere, tezaur. iscusit ( ~la trup) — frumos, perfect. ispiti, a s[ ~ — a ]ncerca. ispovedanie — spovedanie. isprav[ — decret, confirmare oficial[. ispr[vi, a ~ — a ob\ine, a izbuti. ispravnic — c`rmuitor, guvernator. istov, de ~ — complet. istovi, a ~ — a termina. iulit — ofilit. iu=or — u=or. iznoav[, de ~ — iar[=i. izvod — scriere, copie. }m[, ]mm[, — mam[. ]mblete — intrigi. ]mp[r[chiere — ceart[. ]mpeli\are — ]ntrupare. ]mple, a ~ — a ]mplini. ]mpotriva, ]mprotiva — ]n fa\a. ]nc[lecat — pornire la oaste. ]nchide, a ~ — a ]ncheia, a cuprinde. ]nchis de — desp[r\it de. ]ndirept[tur[ — respingere, dare ]napoi. ]ndoit — ]mp[r\it, necredincios. ]nfruntat — ]nfr`nt. ]nfundat — compromis. ]ngloti, a s[ ~ — a se aduna la un loc. ]nzeuat — ]mbr[cat ]n zale. ]nloc — ]ndat[, ]n semn de. ]nnoi, a s[ ~ — sosire cu ve=ti noi. ]ntregiie — deplin[tate (de caracter). ]nv[li, a ~ — a face ghem, a ]nv[l[tuci. ]nv[\a, a ~ — a porunci. J[lui, a ~ — a ]nvinui. jecui, a ~ — a jefui. jitni\[ — cuptor de p`ine.

Miron Costin

l[dunc[ — cartu=ier[. laud[ — amenin\are. leato (slav) — an. leav — polonez. lega, a ~ — a ]ncheia, a hot[r]. leg[na, a s[ ~ — a sta la ]ndoial[. leg[turi — angajamente, tratate. limb[ — golf. limb[, a prinde ~ — a lua prizonieri pentru informa\ie. limbi — popoare. lisov\i — cazaci. lìubovnic — bucuros. livin\i — o=teni de oaste u=oar[. loc, de ~ — de aici, din \ar[. lovi, a ~ — a ajunge. luneca, a ~ — a fi atras ]n gre=eal[. lunecos — nesigur. lungoare — tifos. M[iestrii de oaste — ma=ini de r[zboi. maligna — boal[ de nevindecat. mas — popas de noapte. ma=tih[ — mam[ vitreg[. matc[ — maic[. mator — b[tr`n. m[zdi, a ~ — a mitui. mazili, a ~ — a destitui, a scoate din domnie. mecet — geamie, biseric[ turceasc[. megiia= — vecin. meidan — pia\[, spa\iu gol. meree (adj.) — ne]ntrerupt[. mesérni\[ — m[cel. mesé\[ (slav) — lun[. mesteca, a s[ ~ — a tulbura, a se amesteca. me=ter=ug — art[; ]n=el[ciune. mic[ — clip[. mijloc — mijlocire.

Via\a lumii

m`lit — mal surpat, r`p[. m`nea, a ~ — a poposi. m`neca, a ~ — a se scula devreme. m`rzac — comandant t[tar. mo=an, mo=anc[ — mo=tenitor, st[p`n cu drept de mo=tenire. molitva — rug[ciune. mo=iie, de ~ — de mo=tenire. muftiu — =eful justi\iei musulmane. mujic — \[ran rus. munc[ — chin. musaip — dreg[tor de curte al sultanului. musc[ — insect[ ]n genere. muta, a ~ — a schimba. N[bu=i, a ~ — a n[v[li. neam[geu — neam[gitor. n[dejde, f[r[ ~ — pe nea=teptate. necl[tit — neclintit. nedob`ndit — invincibil. neghicit — neexplicat. nem[re\ — modest. nemernic — om str[in. nemica — deloc. nemul\umitor — nerecunosc[tor. nep[r[sit — f[r[ ]ncetare. nepesti\i — nu peste mul\i. nesocotit — f[r[ importan\[. nest[torie — nestatornicie. ne=tene — cineva. neticneal[ — nelini=te. netocmeal[ — ne]n\elegere. nevoie — primejdie. numere — plural de la nume. Oard[ — oaste t[t[reasc[. ob`r=i, a ~ — a termina. oblici, a ~ — a prinde de veste. obori, a ~ — a dobor], a d[r`ma. obroc — tain. 18

Viia\a lumii

273

obsides (lat.) — z[log. oc[r] a ~ — a compromite. ocin[ — mo=ie ereditar[. ocol — teritoriu al ora=elor. odaie — kazarm[. odoac[ — chiar, ]nc[, p`n[ =i. ol[car, olocar — curier. olah — rom`n (]n lb. ungar[). ola= — italian (]n Ib. ungar[). olat — regiune. omor — epidemie. or`ndui, a ~ — a porunci. or`nduial[ — porunc[, m[sur[, hot[r`re. ort — monet[. os[bi, a s[ ~ — a se desp[r\i. o=tenie — ar\[ militar[; slujb[ militar[. olac — tab[r[ de odihn[. olurac — cel ce r[m`ne de paz[ ]n tab[r[. Paji=te, din ~ — din temelie. palanc[ — ]nt[ritur[, cet[\uie. p[r[si, a s[ ~ — a renun\a. patim[ — ]nfr`ngere, p[timire. pav[\[ — pav[z[. p[zi, a ~ — a urma. pedestri, a s[ ~ — a desc[leca. pementian — agricultor, boierna=. peste — ]mpotriva. pesti\i — mul\i. petrecanie — ]nt`mplare, petrecere. petrec[tor — c[l[uz[. pe\ian[ — pan[. pild[, ]n ~ — sub pretext. pis[rie — demnitate de pisar (cazac). piv[, pioa — tun mare de asediu. p`ndz[ — r`nd de ]nt[rituri ale unei cet[\i. pla=c[ — bac=i=. platnic — r[spunz[tor.

274

plian, plean — prad[. pleca, a ~ — a ]ndemna. plini, a ~ — a ]mplini. podagr[ — gut[ la picioare. potfori, a ~ — a repeta. pohti, a ~ — a invita, a cere. poiad[ — mul\ime, hoard[. polc — ceat[ de oaste. polcovnic — comandant de ceat[. polnii hetman — hatman de c`mp (]n Polonia). polog — ]ntins la p[m`nt. ponoslui, a ~ — a dojeni. pont — condi\ie; =i cu sensul de: articol. pospolita — ridicare general[ a o=tilor. postelnic — mare boier cu rangul de mare=al al cur\ii domne=ti. potic[ — trec[toare ]n mun\i. potical[ — p[\anie, ]nfr`ngere. poveste — proverb. pozvolenie — acord, ]ng[duin\[, permisiune. prapor — steag ost[=esc prins ]n v`rful unei l[ncii. pravil[ — lege, codice de legi. pravil[, ]n ~ — dup[ regul[. praxis — experien\[. premeni, a ~ — a schimba. prepodobna — preacuvioas[. prepune, a ~ — a b[nui. prest[ni, a ~ — a c[dea la ]nvoial[. prileji, a se ~ — a se ]nt`mpla. prinde, a se ~ — a se potrivi. pristav — supraveghetor. proa=c[ — \int[. propri, a ~ — a opri. purces — pornire, plecare. pu=c[ — tun. puterea hi, a ~ — cu at`t mai mult.

Miron Costin

Ridicatul — r[scoala. r[estrovi (polon) — ]nregistra\i (o=teni). raft — harna=ament. r[gul[ — semin\ie, ginte. raia — cetate turceasc[. raitar — o=tean c[lare, neam\. r[m[=i\e — urma=i. r[pitor — violent, r[u, m`nios r[s[ri, a ~ — a pierde. r[scump[ra, a ~ — a recuceri, a relua, a r[zbuna. r[sip[, r[zsip[, r[ssip[ — ]nfr`ngere. r[sipi, a ~ — a d[r`ma. r[spunsuri — coresponden\[. r[=chira, a ~ — a risipi (o oaste). r[ut[\i — cu sensul de: nenorociri, prad[. r[zboli, a s[ ~ — a se ]mboln[vi. rediu — p[durice. r`hni, a ~ — a dori. r`nd (adv.) — la r`nd. r`ndul — r`nduiala, regula, obiceiul. roat[ — deta=ament de oaste. roco=i, a se ~ — a se r[scula. rohmistru — comandant de oaste. rost — gur[. rum`nie, pe ~ — pe rom`ne=te. rumpe, a ~ — a rupe. rupt (~ul seimului) — dizolvarea. Sacalu= — bombard[. s[im, seim — diet[ (]n Polonia). s[imean — infanterist ]n leaf[, de origine str[in[. scal[ — port. sc`ndur[ (~de aram[) — lespede. scorni, a ~ — a se preface, a ]n=ela. scrisori — cu sensul de: lucr[ri literare. scuti, a ~ — a salva. scutier — slujitor din suita domnului. senator — sfetnic regal (]n Polonia).

Via\a lumii

serdar — loc\iitor, reprezentantul domnului fa\[ de o=ti. sfad[ — lupt[, r[zboi. sf[r[ma, a ~ — a pune cap[t, a hot[r]. s`i, a s[ ~ — a se teme. silava, sileava — silab[. silitor — ambi\ios. sime\i, s`me\i, a s[ ~ — a ]ndr[zni. sine\ — pu=c[. sineta= — pu=ca=. sirguial[, s`rguial[ — repeziciune. slobodzi, a ~ — a elibera, a da drumul. slujitor — o=tean, soldat. smenteal[, sminteal[ — ]nfr`ngere, nenorocire, gre=eal[. sobol — samur. sotnic — comandant a o sut[ de osta=i (la cazaci). so\iie — \ar[ vasal[, aliat[. spahiu — cavalerist turc. spat[ — spad[. sp[t[ria — una din camerele de primire ale cur\ii domne=ti. sp`rcui, =p`rcui, a ~ — a risipi. sprijini, a ~ — a ap[ra. sta, a ~ — a se face, a deveni. steag (~de oaste) — ceat[, unitate de oaste. stepen[ — rang, treapt[. st`mp[ra, a ~ — a ast`mp[ra. stol ( ~de oaste) — ceat[, deta=ament. stoli, a s[ ~ — a se organiza ]n stoluri. strat — suportul tunurilor. strele\ — pu=ca=. stremuta, a ~ — a schimba. strica (a ~numele) — a compromite. strig[tor — crainic. str`nsoare — oaste de adun[tur[. suli\[ — m[sur[ de ]n[l\ime.

275

suna, a ~ — a se zvoni. sunat — vestit, cu zgomot. supune, a ~ — a ascunde. suptpus — ascuns. surguciu — egret[. surgun — exil, exilat. surlar — tr`mbi\a=. suspina (a ~pe) — a ]nvinui. svetitel — ierarh. +an\ — val =avg[u — s[p[tor de sare. =leah, =leav — cale. =leahtici — nobil. =lic, i=lic — c[ciul[ boiereasc[ =i domneasc[. =pan — conte, nobil. =vedz[sc — suedez. Tabie — fort. t[ia, a s[ ~ — a curma. tar — povar[. tecsi, a ~ — a ]nghesui. temei (~ul o=tii) — grosu, centru. tergiman, terziman — t[lmaci. tiparnic — tipograf. tiron — o=tean roman. t`mpina, tumpina, a s[ ~ — a se ]nt`mpina. tocmal[, ]n ~ — ]n\elegere, angajament; ]n ordine. tocmi, a ~, a s[ ~ — a repara, a se potrivi, a se ]n\elege. tr[g[na, a ~ — a prelungi, a trage. trage, a ~ — a atrage. trage, a s[ ~ — a se retrage. tr[itor — persistent. treab[ — b[t[lie. treap[d — trap; ~ ul cel mare — galop.

276

trece (a ~cuv`ntul) — a nu se \ine seam[. trup — cadavru. tui — steag turcesc din coad[ de cal. |[r[monie — ceremonie. \enchiu — sf`r=it, \int[. \ietorie — a \ine ca \iitoare. \iitor — st[p`nitor. \ii=, de ~ — corp la corp. Ughiu — galben unguresc. unde=i — tot acolo. uric — act de privilegiu. ur`ciune — ur[. ur=inic — catifea. urzit — fundare. urzitor — fondator. Valashos — denumire dat[ de francezi rom`nilor. valios — denumire dat[ de nem\i =i italieni rom`nilor. val — cu sensul de: tulburare. vecin[tate — =erbie.

Miron Costin

vechi, a s[ ~ — a se ]nvechi. vedérea, a ~ — pe fa\[. veghia, voia, a ~ — a p[rteni. ventre, vintre — p`ntece. vergile gurii — buze. veselie — serbare, nunt[. viclean — tr[d[tor. vicle=ug — tr[dare. viitor, vinitoare — acel, aceea care vine. vivor, vivoar[ — vifor, viforni\[. v`lf[, v`lhv[ — glorie. vloh — italian ]n lb. polon[. voie veghiat[ — cu p[rtinire, cu premeditare. volnic — liber. volnicie — privilegiu, libertate, putere. volo=in — rom`n ]n lb. polon[. vr[jma= (adv.) — energic. vréme ( ~ce a avut) — a g[sit prilej. Zarv[ — tulburate, lupt[ civil[. zavistie — invidie. zburda, a ~ — a se desfr`na. zugr[vit — aparent, ]n=el[tor.

CUPRINS

APRECIERI Personalitatea lui Miron Costin se dovede=te a fi total deosebit[ de a lui Ureche. Nu are principii de stat, nu face filosofie politic[, nu se g`nde=te la rela\iile care exist[ sau care trebuie s[ existe ]ntre suveran =i supu=ii lui =i nici nu a meditat asupra misiunii pe care o are ]n societatea contemporan[, clasa nobil[, c[reia ]i apar\ine. Toate acestea sunt lucruri pe care el le simte, dar nu le spune, pentru c[ pe d`nsul nu-l intereseaz[ istoria ]n sensul Rena=terii celeilalte, care, t`rziu, p[trunsese ]n Polonia =i mai t`rziu ]nc[ la noi; pe d`nsul ]l preocup[ ceea ce se ]nt`mpl[ cu el =i cu familia lui. [...] +i, atunci c`nd scrie povestea vremii sale, Miron Costin caut[ a spune ce a =tiut el, =i at`ta. C`te lucruri nu ar fi putut ad[ugi din izvoarele polone care-i st[teau la ]ndem`n[, a=a precum au f[cut Simion Dasc[lul =i vreun Misail C[lug[rul, cari au alc[tuit cronica, ]ntr-o form[ mai ampl[, cu o aplecare mai mult spre ]mprumuturi dese din izvoarele pe care Ureche nu le cunoscuse, izvoare ungure=ti =i izvoare polone! Putea s[ fac[ =i Miron Logof[tul o astfel de oper[ de compila\ie, cum o va face =i fiul lui, Nicolae Costin, care, acesta, se g[se=te, ]ntr-o alt[ vreme, ]n epoca de erudi\ie. Adaug c[ Miron Costin este mai totdeauna ]nduio=at; el se simte dator, aproape, s[ se ]nduio=eze. Pe c`nd Grigore Ureche abia tresare de m`ndrie na\ional[, ]n sensul restr`ns al m`ndriei moldovene=ti, dup[ c`te o victorie, urma=ul scald[ ]n lacrimi scena uciderii la Constantinopol a lui Vod[ Barnovschi, binef[c[torul Costine=tilor, de la care el ]=i tr[gea =i numele. Ceea ce atrage la Miron Costin mai e simpatica dezordine, capricioasa ]nnodare, =i desfacere, =i ]mpleticire, =i reluare a =irului povestirii. Liber[ alearg[ fraza lui; ]ncepe prin a spune un lucru, pe urm[ trece la altul, intercaleaz[ o idee, se ]ntoarce ]napoi, =i jocul acesta f[cut din buc[\ele de fraze el ]l ]ntrebuin\eaz[ pentru a forma un mozaic pe at`t de fermec[tor, pe c`t este de nedisciplinat. Nicolae IORGA, Istoria literaturi rom`ne=ti. Introducere sintetic[ (dup[ note stenografice ale unui curs). Postfa\[ de Mihai Ungheanu, Editura Minerva, Bucure=ti, 1977, p. 116, 118—119.

278

Miron Costin

Darul de scriitor al lui Miron Costin nu se mai nutre=te din concrete\ea individual[ a cuvintelor. Acelea=i vechimi ]n lexic, puse acum ]n slujba unei mari stilistici, se sting. Miron observ[ sistematic, compune, =i ceea ce iese de sub pana lui, mult mai pu\in spontan, este rodul unei arte. El are lunga respira\ie epic[, sim\ul sublim al destinului uman, me=te=ugul patetic de a se opri din c`nd ]n c`nd s[ rasufle de greutatea faptelor =i s[ le contemple de sus. De=i abstract[, materia e ]mp[r\it[ ]n acte, cu t[ieturi savante pe gestul cel mai dramatic. Nu mai avem de-a face cu o cronic[, ci cu desf[=urarea organic[ a unei epoci, ]n valuri mari, vestite =i sus\inute cu expresii de popas =i trimitere (“precum vei afla”, “noi s[ ne ]ntoarcem la ale noastre”). Lungimea valului epic e simbolizat[ prin cap[tul ]nsu=i al frazei puse la nesf`r=irea imperfectului. (“Nu dormea Ieremia Vod[...”; “Era ]ntr-o duminic[, c`nd...”). Descrip\ia e atent[, constructiv[. [...] De la sf`r=itul domniei Lupului ]ncolo, c`nd Costin particip[ la evenimente, cronica e un adev[rat roman plin de acele am[nunte familiare care dau via\[ lucrurilor moarte. [...] }ns[ adev[rata contribu\ie a lui Costin la scrisul rom`nesc este sintaxa. Cunosc[tor al frazei latine, el a desf[=urat-o ]n moldovene=te ]n spiritul =i cu ajutorul limbii noastre, p[str`ndu-i toate registrele =i toate fluierele. Cu el sintaxa literar[ apare ]nceput[ =i cu des[v`r=ire ]ncheiat[, ]n stare de a exprima orice g`nd. Tipul sintactic al epocii arhaice este coordonatorea (“Dup[ Drago= Vod[ au st[tut domn fiul s[u, Sas Vod[, =i au domnit patru ani, =i s-au s[v`r=it =i au r[mas domn fiu-s[u La\co Vod[, =i au domnit opt ani”) ]n acord cu stilistica graiului vorbit, care o complic[ m[rind volumul emisiunii periodice prin agreg[ri monotone de propozi\ii scurte cu ajutorul unui singur fel de conjunc\ie (=i, deci). }nt`i de toate Miron face unit[\i de g`ndire ]n metri feluri\i de la cei mai scur\i p`n[ la cei mai lungi: “Nu dormea Ieremia Vod[“; “T[cut, ]\i p[rea c[ nu =tie nimic[“; “Dup[ r[zboiu, oastea, care ]ncotro s-a fost calea risipit”; “A doua zi, mai sume\ Zamoiskii dec`t Mihai Vod[, au trimis de au cercetat mai sus pre ap[, despre munte, =i au aflat vad”. Apoi volumul lor este sporit prin paranteze ce devin c`teodat[ un corp sintactic cu totul deosebit reprezent`nd planul contemplativ al g`ndirii: “Vasilie Vod[ ]n \eara c[z[ceasc[ v[z`ndu-se c[zut de domnie, desp[r\it de Doamna sa =i de coconi =i de avere (caut[ la ce aduce roata lumei mari case; c[ ce poate fi mai greu dec`t aceste? zic, c[ nice moarte), =i nici o n[dejde nu i-au mai r[mas ]n priete=ugul Cazacului, singur s-au tras cu Hanul s[ mearg[ la Cr`m”. Combin`nd coordonarea vorbii orale cu

Via\a lumii

279

subordonarea frazei latine, sp[rg`nd fluviul periodic prin insule parentetice, introduc`nd grupuri de feluri\i metri, Miron cre-eaz[ un corp sintactic cu fraze inegale =i cesuri asimetrice, asemeni unei melodii: “Vasilie Vod[ v[z`ndu-se la grij[ =i spaim[ ca aceia (c[ luase T[tarii p`n[ subt t`rg hergheliile, =i a slujitorilor cai au apucat) au pornit pre Doamna, =i ]mpreun[ cu casele boieriilor prin fr`nturile codrilor, pre la C[pote=ti spre cetatea Neam\ului; / apoi =i singur Vasilie Vod[ n-au \inut multe zile scaunul, ce s-au mutat den Ia=i ]n ne=te poeni, ]n codrul C[pote=tilor; / =i s-au a=ezat acolo ]n codru cu curtea, l[s`nd ]n Ia=i pu\intei d[r[bani de ap[rarea cur\ii; / carii, dac[ au v[zut mul\imea de T[tari den ceas ]n ceas ad[ug`ndu-se, =i cu Cazacii amesteca\i, au l[sat cu noapte curtea pustie, =i au ie=it aceia / +i au ars atunci tot ora=ul; / unde =i unde au r[mas c`te o dugheni\[; / curtea domneasc[, casele boiere=ti, tot ora=ul, ]ntr-o mic[ de ceas cenu=e s-au f[cut; / ear[ monastirile au h[l[duit, c[ n-au vrut Cazacii s[ dideiasc[ den poronca lui Hmil Hatmanul, =i T[tarii n-au putut, c[ erau =i oameni cu sine\e ]nchi=i pren m`n[stiri.” George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, Funda\ia pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1941, p. 23, 24, 25. Miron Costin urzise ]nceputul unui letopise\ de la desc[lecarea dint`i, adic[ de la luptele lui Traian cu dacii =i de la colonizare, dar, din pricina cumplitelor vremi ce venir[ asupra moldovenilor — “de nu st[m de scrisoare” —adic[ r[zboiul turco-polon (1672—76), a trebuit s[-l p[r[seasc[. “}ncep[tura letopise\ului”, de care vorbe=te ]n predoslovie, a servit mai t`rziu ca temei pentru scrierea De neamul moldovenilor. P`n[ atunci Miron Costin se mul\ume=te s[ ]nf[\i=eze contemporanilor s[i cronica, de unde o l[sase Grigore Ureche: “Letopise\ul |[rii Moldovei de la Aron Vod[ ]ncoace, de unde este p[r[sit de Ureche Vornicul de \ara de gios, scos de Miron Costin, vornicul \[rii de gios, ]n ora= ]n Ia=i, ]n anul de la zidirea lumii 7183, iar de la na=terea m`ntuitorului lumii, lui Isus Hristos, 1675”. Cronica a fost deci conceput[ ]nainte de anul 1675, c`nd autorul ei a dat-o unui copist “s-o isvodeasc[“, adic[ s[ o copieze pe curat. Evident c[, dup[ copiere, Miron a revenit asupra ei complet`nd-o, amplific`nd-o, corect`nd-o. [...] Sunt ]n cronica sa pagini ]n care, cu toat[ ]ntors[tura limbii, nuan\at[ dup[ sintaxa latin[, palpit[ ]nc[ p`n[ ast[zi fiorul tragediilor care zguduiau via\a tulbure a Moldovei din a doua jum[tate a veacului al XVII-lea. [...] Uneori descrierea, ]n care se v[de=te un deosebit sim\ pentru farmecul

280

Miron Costin

idilic al naturii, serve=te ca termen de compara\ie pentru r`nduieli omene=ti, suger`nd astfel intima leg[tur[ dintre natur[ =i via\[; “precum florile =i pomii =i toat[ verdea\a p[m`ntului stau ovelite =i ]mpedecate de r[ceala brumei, c[zut[ f[r[ vreme, =i apoi, dup[ lin[ c[dur[ a soarelui, vin iar[ la hire =i frumuse\ile sale cele dint`iu, a=a =i \eara, dup[ greut[\ile ce erau la RaduVod[... au venit f[r[ z[bav[ \ara la hirea sa =i p`n[ la anul s-au ]mplut de oameni =i de tot bi=ugul”. [...] Pe alocurea nara\iunea cronicarului trece dincolo de hotarele genului istoric, =i se apropie, prin grada\ia interesului =i prin puterea dramatic[ cu care =tie s[ ]nf[\i=eze lucrurile, de nuvel[ =i roman. [...] A doua oper[ important[ a lui Miron Costin este scrierea intitulat[ de Kog[lniceanu Cartea pentru desc[lecatul dint`i al \[rii Moldovei =i neamului moldovenesc, iar de regretatul C. Giurescu, care observ[ c[ titlul acesta dat de Kog[lniceanu nu concord[ cu cel original al autorului: De neamul moldovenilor, din ce \ar[ au ie=it str[mo=ii lor. [...] Ceea ce ne intereseaz[ pe noi cei de ast[zi, ]n opera lui Miron Costin, este claritatea, relieful =i mai ales c[ldura cu care, pentru ]nt`ia=i dat[ ]n cultura noastr[, marele boier moldovean pune problema latinit[\ii neamului. [...] Ceea ce constituie farmecul literar al operei lui Miron Costin este str[lucirea stilului ]n care se str[vede, pe de o parte sinceritatea ad`nc[ =i convingerea nezdruncinat[ ]n adev[rul pe care ]l expune, iar pe de alt[ parte duio=ia sentimentului na\ional, care vibreaz[ la fiecare pagin[ aproape, aci ]nc[lzinduse de m[re\ia originii romane: “Caut[-te dar[, acmu, cetitoriule, ca ]ntr-o oglind[ =i te prive=te de unde e=ti, lep[d`nd, de la tine toate celelalte basne, c`te unii au ]nsemnat de tine, de ne=tiin\[ r[t[ci\i, al\ii de zavistie, care din lume ]ntre neamuri n-au lipsit niceodat[...”, dincoace rev[rs`ndu-se ]ntr-o simpatie comunicativ[, c`nd vorbe=te despre Grigore Ureche, ]nainta=ul s[u ]n ale istoriei. [...] Ideea originii romane, pe care Miron Costin a sus\inut-o cu at`ta relief =i c[ldur[, a avut un puternic r[sunet ]n cultura noastr[ veche. Ea a fost reluat[ cu mult[ erudi\ie, e drept, dar nu =i cu mai mult[ pasiune, de Nicolae Costin =i Dimitrie Cantemir ]n Moldova =i de stolnicul Constantin Cantacuzino ]n Muntenia. Nicolae CARTOJAN, Istoria literaturii rom`ne vechi, Funda\ia regal[ pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1942, p. 158, 159—160, 164—165.

Via\a lumii

281

}n De neamul moldovenilor Miron Costin laud[ os`rdia lui Grigore Ureche, care a avut mil[ de patria sa s[ nu r[m`n[ ]n “]ntunearecul ne=tiin\ei” =i “au f[cut de dragostea \[rii letopise\ul”. Dintr-o pornire similar[ =i cu acelea=i scopuri educative =i-a ]ntocmit =i el Letopise\ul |[r`i Moldovei de la Aaron-vod[ ]ncoace, c`nd ajunsese la mijlocul vie\ii, ]n jurul v`rstei de 40 de ani. +i el scrie ca “s[ nu s[ uite lucrurile =i cursul \[rii” =i c[ “s[ hie de ]nv[\[tur[, ce ieste bine =i ce ieste r[u =i de ce-i s[ s[ fereasc[ =i ce va urma hie cine”. [...] Prima parte a cronicii con\ine c`teva gre=eli. Afl[m despre doi domnitori, +tefan Radu =i Bogdan Movil[, care ]n realitate n-au domnit niciodat[; c[ Sigismund Bathory a abdicat din cauza b[tr`ne\ii, c`nd ]n realitate era om t`n[r; c[ Andrei Habsburg era totuna cu Andrei Bathory, c`nd ]n realitate erau dou[ persoane di-ferite, c[ Gustav Adolf era unchiul lui Sigismund al III-lea al Poloniei, c`nd ]n realitate unchiul regelui polon era Carol de Sudermania, predecesorul lui Gustav Adolf. Erorile provin din lectura gr[bit[ a cronicii lui Piasecki =i din lipsa altor izvoare necesare controlului faptelor. Chiar ast[zi, noi nu avem alt[ surs[ intern[ pentru epoca 1595—1661 dec`t letopise\ul lui Miron Costin, de o valoare documentar[, cu toate micile sc[p[ri, unic[. Valoarea literar[ a cronicii lui Miron Costin o ]ntrece pe aceea a letopise\ului lui Ureche. Costin este un memorialist atent asupra vie\ii =i asupra oamenilor, scriitor ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului, prozator, zugrav de moravuri =i de caractere. Ultima parte a cronicii, cuprinz`nd evenimentele dintre 1653— 1661, are desf[=urarea epic[ a unui roman. Surprinz[tor este faptul c[, dotat cu sim\ul compozi\iei, autorul a =tiut s[ estompeze limitele dintre expunerea ]nt`mpl[rilor auzite sau citite =i evocarea ]mprejur[rilor tr[ite, d`nd letopise\ului propor\ie =i unitate. Alexandru PIRU, Literatura rom`n[ veche, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1960, p. 146—147. Miron Costin este ]n mod incontestabil cel mai mare cronicar rom`n din veacul al XVII-lea. Opera lui a fost ]ns[ preg[tit[, timp de aproape dou[ secole, de o serie de cronici ]n limba slav[ =i rom`n[, a c[ror ]ncununare este Letopise\ul |[r`i Moldovei =i De neamul moldovenilor, scrierile capitale ale lui Miron Costin. Istoriografia letopise\elor moldovene=ti ]ncepe ]n veacul al XV-lea cu cronica slavon[ scris[ la curtea lui +tefan cel Mare. [...] Episcopul Macarie scrie istoria

282

Miron Costin

Moldovei din porunca lui Petru Rare=, egumenul Eftimie din porunca lui Alexandru L[pu=neanu, c[lug[rul Azarie din a lui Petru +chio-pul. To\i ace=ti cronicari scriu slavone=te =i lucr[rile lor au un caracter oficial de curte, fiind alc[tuite din porunca domnilor; de aceea aduc laude exage-rate st[p`nilor feudali, ponegrind pe adversarii lor. }n veacul al XVII-lea apar primele cronici moldovene=ti ]n limba poporului. [...] Cea dint`i lucrare istoric[ moldoveneasc[, ap[rut[ datorit[ unui boier, deci neprovenind de la curte, =i fiind scris[ ]n limba poporului, este Letopise\ul |[rii Moldovei al lui Grigore Ureche. Miron Costin a fost continuatorul lui Ureche, nu numai pentru c[ a scris istoria Moldovei, de unde ]nceteaz[ cronica lui Ureche, dar =i pentru c[ a dezvoltat ideile politice (de independen\[), istorice (despre originea =i unitatea poporului nostru) =i sociale (despre suprema\ia boierimii), aflate ]n scrierea acestuia, dar c[rora el le-a dat o mult mai mare amploare. [...] +i Ureche ]=i d[duse seama c[ istoria Moldovei este legat[ de istoria altor \[ri. Dar aceast[ convingere el =i-o manifest[ ]n practic[ ]ntr-un chip ne]ndem`natic, intercal`nd ]n mijlocul cronicii, la moartea lui +tefan cel Mare, o serie de capitole izolate despre \ara =i istoria turcilor, a t[tarilor, a Poloniei =i Ungariei, adic[ despre \[rile vecine (dintre care lipse=te ]ns[ |ara Rom`neasc[, pentru care nu poseda o descriere istoric[). Miron Costin procedeaz[ cu mai mult sim\ istoric. El nu ]ntrerupe istoria Moldovei cu digresiuni f[r[ leg[tur[ imediat[, privind \[rile vecine. Ci, acolo unde ]n\elegerea faptelor necesit[ expunerea pe scurt a unor evenimente petrecute ]n afara grani\elor Moldovei, Miron Costin le introduce, leg`ndu-le ]ntotdeauna de istoria \[rii sale, de momentul la care a ajuns cu povestirea. Astfel, istoria Moldovei este legat[ de istoria |[rii Rom`ne=ti, a Transilvaniei, a Poloniei, a Rusiei =i, fire=te, ]n chip necesar, =i de a Imperiului Otoman. C[ci, precum spune Miron Costin, “s[ s[ =tie c[ aceast[ \ar[ fiind mai mic[, nice un lucru singur[ den sine, f[r[ adu-nare =i amestec cu alte \[ri, n-au f[cut”. P. P. PANAITESCU, Prefa\[ la Letopise\ul |[r`i Moldovei. De neamul moldovenilor, Colec\ia “Biblioteca pentru to\i”, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1961, p. V, VI, XIII. Cu toat[ pozi\ia =i considera\iile de clas[, Miron Costin se ridic[ peste micile patimi omene=ti =i st[ruie s[ judece obiectiv pe eroii cronicii sale, ac\iunile lor, evenimentele istorice. Cu o forma\ie de umanist, av`nd sensul realist istoric

Via\a lumii

283

al vie\ii =i civiliza\iei umane, Miron Costin pune deasupra omul =i umanitatea, caracterul lui, calit[\i sau defecte, indiferent dac[ i-a fost prieten sau du=man. Astfel, de=i cronicarul moldovean ]i ura ]n general pe turci pentru c[ exercitau jaful prin boierii rom`ni devota\i lor, totu=i nu se las[ orbit de ur[ pentru a nu recunoa=te meritele unora dintre ei. Abaza-pa=a fusese prigonitorul familiei sale, dar c`nd este sugrumat la Constantinopole de sultan, pentru nerespectarea condi\iilor de pace dintre turci =i poloni, fixate ]n urma ciocnirii de la Hotin (1621), Miron Costin nu se bucur[ de c[derea adversarului, ci noteaz[ impar\ial: “Om Abaza pa=a, vestit cu r[zboaiele asupra per=ului =i o=tean dirept”. Acest lucru dovede=te c[ autorul se interesa =i de alte fapte ale celor asupra c[rora avea s[ emit[ judec[\i istorice. El era de principiul, afirmat ]n De neamul moldovenilor, c[ istoricul d[ seama, ]n fa\a istoriei, de afirma\iile sale. De asemenea, Miron Costin apreciaz[ pozitiv domnia lui Vasile Lupu, luat[ ]n general, cu toate c[ tat[l s[u, hatmanul Costin, fugise ]n Polonia de teama acestuia =i personal nici nu este de acord cu toate ac\iunile voievodului. Laud[ vitejia lui Vasile Lupu, care se afla “pururea ]n fruntea o=tii sale” =i blameaz[ pe Gheorghe +tefan, care “]n oastea sa de fa\[ n-au fost ci au st[tut departe de la oaste ]napoi, m[car c[ am hi datori cu pomenire l[udat[ mai mult lui +tefan vod[, de la carele mult[ mil[ am avut, dec`t lui Vasile vod[, de la carele mult[ urgie p[rin\ii no=tri au petrecut”. Domnia lui Vasile Lupu a fost “cu lini=te =i pace”, cu bun[ stare pentru boieri, dar “zburd[ciunea” acestora ]ntrecea marginile =i ]nsu=i vod[ Lupu lua fetele unor boieri, “peste voia p[rin\ilor, la \ietorie”. Miron Costin se declar[ ]mpotriva puterii nelimitate a domnului, ca =i Grigore Ureche. [...] Cultura bogat[, cunoa=terea c[r\ilor populare, asimilarea formelor plastice din graiul popular, talentul, ]n fine, i-au dat posibilitatea lui M. Costin s[ g[seasc[ imaginile cele mai potrivite. C`nd vorbe=te de ]n\elepciunea excep\i-onal[ a p`rc[labului de Soroca, +tefan, se folose=te de portretul lui Esop, aproape de aceia=i termeni ca ]n Esopia: “Iar[ la statul trupului s[u era g`rbov, ghebos =i la cap cucuiat, c`t puteai zice c[ este adev[rat Esop la chip”. }ntrebuin\eaz[ de asemenea vorbirea direct[ a eroilor, dialogul sau monologul. Nu lipsesc proverbele ]n variante vechi, ca mijloace plastice de exprimare a unei idei (unele sunt polone): “lupul p[rul schimb[, iar nu hirea”, “cine piere de glon\ de tun tot era de fulger s[ moar[“, “cela ce se ]neac[ s[ apuc[ de sabie cu m`na goal[“, “dup[ pagub[ leahul ]n\elept” (ca transpunere a proverbului polon “madry polak po szkodzie!”) etc. Locu\iuni din limba popular[: “a sta ceva

284

Miron Costin

]ntr-un fir de p[r” (“pe un p[r au st[tut atuncea via\a lui Constantin vod[“), “a se oplo=i pe l`ng[ cineva”, “a unge osia”, “a c`rpi o treab[“ (“C[ c`rpea boierii cum putea trebile \[rii, iar domniia mai mult ]=i petrecea cu Bati=te Veveli”). }n cronic[ sunt folosite elemente de folclor =i de etnografie. I. C. CHI|IMIA, Marii cronicari moldoveni: Miron Costin, ]n Istoria literaturii rom`ne, I, Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti, 1964, p. 402, 405— 406. Chiar dac[ nu s-ar =ti despre via\a lui nimic mai mult dec`t ceea ce se afl[ ]n cronica preluat[ de le al\ii, dar adus[ de el la zi, nu e Miron Costin cel dint`i mare clasic rom`n? Limba lui scris[, urm`nd tipare sintactice ale latinei culte, dar neduse p`n[ la obscuritatea fiului s[u Nicolae sau a lui Dimi-trie Cantemir, e dens[, lapidar[ =i memorabil[ ]n am`ndou[ sensurile acestui cuv`nt, adic[ u=or =i vrednic[ de memorat. Nici unul dintre clasicii no=tri n-a hr[nit intelectualitatea \[rii cu mai multe sau numai cu tot at`tea formul[ri sugestive. Din acest punct de vedere, proza lui st[ pentru noi, rom`nii, al[turi de orice oper[ clasic[, din care se citeaz[ c`te un ]nceput de fraz[, ca s[ se carecterizeze anumite situa\ii noi; =i puterea expresiei ]i este asociabil[ ]ndeosebi cu aceea din operele ]n\elep\ilor antici sau din nenum[rate versuri ale lui Virgiliu, cu care lumea cult[ ]=i clarific[ unele idei p`n[ =i ]n zilele noas-tre. A=a cum ]n ]mprejur[ri similare, ca s[ fie mai ]n\elese, amintim c`te un fragment de vers din virgiliana Una salus victis, Ab Jove principium... sub tegmine fagi, Quos ego..., fugit irreparabile tempus, Vivit sub pectore vulnus etc., etc., tot astfel, mai degrab[ dec`t s[ g[sim alte ]mpreun[ri de cuvinte pentru vechi situa\ii, prin care a trecut Miron Costin ]nsu=i, cit[m din el: “Biruit-au g`ndul, scrisul nes[buit e ocar[ ve=nic[, nu omul e peste vremi — ci bietul om sub vremi, st[ mintea ]n loc =i toate celelalte. Prima dintre ele (Biruit-au g`ndul), folosit[ de cronicar doar ca s[ arate c`te dificult[\i trebuiese s[ ]nving[ spre a-=i ]ncepe lucrarea, a putut fi chiar desprins[ din context, d`ndu-i-se un sens spiritualist, cum Titu Maiorescu avea s[ pun[ me=teri s[ i-o cresteze pe pragul de deasupra al intr[rii, ]ntocmai ca Montaigne, c[ruia grinzile “libr[riei” ]i fuseser[ ]mpodobite cu dictoane de ]n\elepciune antic[. Iar ultima (st[ mintea-n loc), printr-o uimitoare putere de p[trundere ]n limba comun[ a intelectualilor =i or[=enilor, avea s[ exprime sentimentul de ]ncremenire p`n[ azi, de=i asaltat[ din dou[ p[r\i ]n timpul din urm[ prin a r[m`ne tablou =i a se face masc[.

Via\a lumii

285

Astfel relieful =i densitatea exprim[rii lui Miron Costin ne-au furnizat, ca s[ zicem a=a, un num[r de proverbe noi pe l`ng[ cele =tiute din popor, un fel de alte zicale provenite de la un autor cunoscut, =i nu anonim, a c[ror clasicitate le d[ ]n ochii lumii noastre cultivate valoare ]n adev[r paremiologic[. Vladimir STREINU, Miron Costin, primul nostru mare clasic, ]n “Luceaf[rul”, an. X, 9, 4 martie 1967. Capodopera lui Miron Costin r[m`ne ]ns[ mica lucrare De neamul moldovenilor, din ce \ar[ au ie=it str[mo=ii lor, actul de na=tere al “prozei de idei” ]n limba rom`n[ =i totdat[ prima noastr[ scriere de polemic[ =tiin\ific[. Punctul de plecare al acestei scrieri, compus[ dup[ 1685, a fost constatarea c[ rom`nii cul\i din vremea sa nu aveau ]nc[ suficient de clare o serie de no\iuni fundamentale asupra originii =i istoriei lor, de unde posibilitatea c[ at`t unii istorici str[ini ca Jane Zamoski (cunoscut prin intermediul lui Toppeltin), c`t =i unii pretin=i istorici autohtoni, ignoran\i, dar plini de preten\ii, s[ v`nture legende injurioase, ca acelea adaose la cronica lui Ureche de Simion Dasc[lul =i Misail C[lug[rul. Oper[ de superb[ indignare patriotic[, De neamul moldovenilor debuteaz[ ]ntr-un stil sacadat, vibrant, care v[de=te maturizarea tuturor mijloacelor de scriitor ale c[rturarului. [...] Pun`nd expunerea ideilor ]n ecua\ie dialectic[, polemistul prevede replica =i-i r[spunde pe loc, cu o ploaie de argumente: “Dzice-va ne=tine: prea t`rziu ieste; dup[ sutele de ani, cum s[ vor putea =ti pove=tile adev[rate, de at`tea veacuri? R[spunz: l[sat-au puternicul Dumnezeu iscusit[ oglind[ min\ii omene=ti, scrisoarea, dintru care, dac[ va nevoi omul, céle trecute cu multe vremi va putea =ti =i oblici”. [...] Necesitatea unei asemenea scrieri este imperioas[: “}ndemnatu-m-au mai mult lipsa de =tiin\a ]nceputului ace=tii \[ri, de desc[licatul ei cel dint`i, toate alte \[ri =tiind ]nceputurile sale.” [...] }n De neamul moldovenilor g[sim =i cele dint`i informa\ii de istorie asupra culturii rom`ne=ti: Costin =tie c[ Grigore Ureche a scris cronica sa adun`nd istoriile slavone din m[n[stiri =i combin`ndu-le cu Bielski, c[ alfabetul chiri-lic a fost ]mprumutat de la s`rbi (]n\elege: de la slavii sud-dun[reni), “odat[ cu cele biserice=ti”, =i tot lui ]i dator[m men\ionarea unui letopise\ al lui Eustratie Logof[tul (pe care, e drept, el ]nsu=i m[rturise=te c[ nu l-a v[zut), ]n a c[rui existen\[ vor crede mai t`rziu =i al\ii... Scriitor divers, poet, istoric, ideolog, polemist, moralist, Miron Costin revolu\ioneaz[ tipul vechiului c[rturar rom`n. F[r[ prezen\a lui ]n ambian\a

286

Miron Costin

cultural[ moldoveneasc[ din a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, Dimi-trie Cantemir, care-l continua ]n mod ]nvederat, ar fi fost de neconceput. George IVA+CU, Istoria literaturii rom`ne, 1, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1969, p. 192—194, 196, 197. Letopise\ul lui Miron Costin pare a se ]nscrie f[r[ efort ]ntr-o serie, dac[, din perspectiva celor trei secole care au trecut de la apari\ia lui, ]l compar[m cu ]mprejur[rile ce l-au precedat, l-au creat =i l-au urmat. Cronica predecesorului s[u, Grigore Ureche, consemnase evenimentele ]ncep`nd de la 1359 — data ]ntemeierii Moldovei — p`n[ la 1595 — domnia lui Aron-vod[ Tiranul. Ureche murea ]n 1647, l[s`ndu-=i neterminat[ lucrarea. Dup[ nici 30 de ani, adic[ ]n 1675, Miron Costin prelua descrierea istoric[ din punctul unde o p[r[sise Ureche =i o ducea p`n[ la 1661. La 70 de ani dup[ Costin, Ion Neculce se sim\ea ]ndemnat s[-l continue exact de acolo de unde se oprise cel dint`i. Se constituia astfel corpuscul cronicilor moldovene=ti — Ureche-Costin-Neculce —monument unic al literaturii noastre vechi, exemplar prin continuitate =i prin sentimentul demnit[\ii =i datoriei care le prezideaz[ scrisul. Privite mai ]ndeaproape, lucrurile nu mai p[streaz[ ]ns[ acest aspect de firesc pe care li-l dau ]ndelungata obi=nuin\[ cu ele, contactul pretimpuriu ]n =coal[ cu date =i fenomene memorizate ]nainte de a li se percepe =i controla autenticitatea. Miron Costin procedeaz[ ]n fond altfel de c`t contemporanii, ]nainta=ii sau succesorii s[i. Tocmai de aceea el nu se ]nscrie doar ]ntr-o serie continu[, ci o provoac[ =i o determin[ prin ini\iativ[ personal[. }n seria lui, veriga cea mai important[ este el ]nsu=i. Care sunt punctele de diferen\iere ale acestei ini\iative ce transform[ o ]ntreprindere, aparent comun[ epocii, ]ntr-un gest de excep\ie? Primul const[ ]n hot[r`rea cronicarului de a aduce la zi letopise\ul lui Ureche, sacrific`nd astfel autonomia propriei opere ]n favoarea unui principiu mai ]nalt, al continuit[\ii =i eficien\ei. Atitudinea nu e frecvent[, dac[ ne g`ndim c[ ]naintea lui, Grigore Ureche ]nsu=i rescrisese de fapt cronica lui Eustratie logof[tul, pornind de la ]nceputuri. Chiar compilatorii lui Ureche, Simion Dasc[lul ]n special, relu`nd letopise\ul acestuia, o f[ceau cu sentimentul c[-=i scriu cronica personal[, pornind-o tot de la ]ntemeiere. Nicolae Costin, fiul lui Miron, va ]ncepe de asemenea cu ]ntemeierea — cea d`nt`i. La fel Dimitrie Cantemir. [...] Dar iat[ c[ Miron, cea mai impozant[ personalitate cultural[ a veacului s[u, ]n\elege s[ se subordoneze, primul, la o disciplin[ a continuit[\ii. Exemplului lui i-l vom datora apoi pe Neculce. Oricare ar fi sursele =i modelele

Via\a lumii

287

acestei atitudini (istoriografia antichit[\ii clasice, istoriografia polonez[ din epoc[, chiar continuitatea intern[, pe spa\ii mici, a vechilor cronici slavone), Miron Costin e cel dint`i sus\in[tor al ei la noi. }n al doilea r`nd, cronica, pe care al\ii o scriau la b[tr`ne\e, dup[ ce ]=i ]ncheiaser[ cariera politic[ =i administrativ[, cu inten\ia de a rememora evenimente cunoscute, consemn`ndu-le dintr-o perspectiv[ favorabil[ domnului care o poruncea sau partidei boiere=ti c[reia ]i servea, e la Miron Costin o ]ndeletnicire de maturitate deplin[. C`nd o ]ncepea nu avea mai mult de 40 de ani, c`nd o termina nu dep[=ise v`rsta de 44 de ani. Se afla atunci ]ntr-o ascensiune social[ spectaculoas[, avea s[ mai tr[iasc[ dup[ aceea dou[ decenii de ]nt`mpl[ri fr[m`ntate =i neprev[zute, continu`nd s[ scrie (micile cronici polone sau esen\ialul De neamul moldovenilor), cu sentimentul ]ns[ c[ opera vie\ii lui fusese realizat[. [...] }n al treilea r`nd, Costin se opre=te din voin\[ proprie la 1661, de=i de abia de aici ]nainte el devenise cu adev[rat contemporanul =i martorul evenimentelor politice =i sociale din \ara sa. [...] Momentul scrierii, punctul de pornire =i cel de ]ncheiere se arat[ astfel ca tot at`tea aspecte care diferen\iaz[ Letopise\ul lui Miron Costin de celelalte. [...] Miron Costin percepe =i descrie exact mobilurile de ac\iune =i de existen\[ ale personalit[\ii =i individului, dar nu pentru a le glorifica, ci pentru a le condamna sau depl`nge. Din individualismul renascentist, care promovase un alt mod de pre\uire a omului, cronicarul rom`n re\ine o ]nclinare c[tre mil[ =i compasiune, un mod de a vedea ]n cele din urm[ dincolo de hecatombele abstracte pe care le sacrific[ invaziile =i r[zboaiele, oameni concre\i tr[ind panica dezn[dejdii =i a mor\ii. Acesta e =i sunetul foarte special prin care se define=te cronica lui Costin comparat[ cu a altora. Inferioar[ poate ca putere de evocare talentului unui Cantemir sau Neculce, ea promoveaz[ ]n schimb o atitudine superioar[ fa\[ de omenesc, un sentiment de simpatie fa\[ de victime =i durere. [...] }ntre caracterul aproape sacru al cronicii lui Ureche =i cel deplin laicizat, secularizat, a cronicii lui Neculce, Letopise\ul lui Miron Costin marcheaz[ nu numai un moment de tranzi\ie, dar =i unul de anticipare, r[mas f[r[ continuatori ]n epoc[. Costin scrie pentru a fi citit, ]n spa\iul singuratic al unei biblioteci, protejat de fr[m`nt[rile lume=ti. Cronicarul se adreseaz[ mereu unui lector unic, “iubitul cetitoriu”, ]n stare s[ ]nt`rzie asupra paginii abia parcurse, s[ r[m`n[ al[turi de el ]n momentele de dubiu, s[-l urm[reasc[ pe

288

Miron Costin

traiectoria sinuoas[ a ezit[rilor =i ipotezelor sale, s[ memoreze, s[ deslu=easc[, s[ ]nve\e. Predicat[ la antecesori, povestit[ la urma=i, cronica trebuie descifrat[ la Costin ]n litera ei, fiind f[cut[ pentru lectur[ =i studiu. }n beneficiul acestui cititor pe care, presupun`ndu-l, ]l creeaz[ =i ]l educ[ de fapt, Miron Costin se str[duie s[ fie complet. }n primul r`nd, el vrea s[ instruiasc[: indic[ bibliografii generale, explic[ etimologii =i cuvinte necunoscute (ce ]nseamn[ istoric — “adec[ scriitor½ de cursul anilor acestor p[r\i”, tractate — “adec[ leg[turi de pace”, praxis — “adec[ =tiin\[“, Mare Balticum — “o coad[ din Ochean”), d[ informa\ii suplimentare c`nd i-au fost cerute (despre originea, locul de ba=tin[ =i istoria cazacilor zaporojeni), restabilie=te adev[rul =i corecteaz[ confuzii (la |u\ora s-au dat dou[ b[t[lii, una ]n 1595 =i alta ]n 1620). Descrierea atribu\iilor de rang, a uniformelor unor categorii boiere=ti sau ost[=e=ti, care nu mai erau de actualitate ]n epoca lui (husarii poloni din vremea lui Mihai Viteazul, d[r[banii lui Stefan Tom=a) face parte din acela=i program instructiv pe care-l urm[re=te cronicarul ]n favoarea cititorului s[u. [...] Aspectul care ne apare ]ns[ cel mai interesant ast[zi e acela care inaugureaz[ un mod de cooptare a lectorului la un anume sistem de g`ndire =i ]n\elegere. Cronica lui Costin e un abecedar al logicii istorice. Cronicarul nu devine ]ns[ un sistematizator de idei, un creator de construc\ii speculative, cum va fi Cantemir. Dar el formuleaz[ primul judec[\i, ]n sensul filozofic al cuv`ntului, ]ncerc`nd s[ cuprind[ ]n complexiunea lor toate nuan\ele =i determin[rile complementare ale unei afirma\ii. Unitatea logic[ cea mai redus[ cu care opereaz[ Costin e zaceala (paragraful). El ]=i organizeaz[ materialul ]n primul r`nd pe spa\iul restr`ns al secven\ei. Fiecare afirma\ie enun\at[ de o zaceal[ e dezvoltat[ ]n cuprinsul paragrafului respectiv p`n[ la ultima ei implica\ie. [...] Educ`ndu-=i cititorul prin func\iile de instruc\ie, moralizare =i medita\ie, Costin ]l forma asemenea sie=i. Cronicarul era el ]nsu=i un mare iubitor de lectur[, =i =tia c[ ea poate deschide omului orizonturi neb[nuite, sub\iindu-i ]n\elegerea, ]nt[rind credin\a =i ]mbl`nzind moravurile. Costin aduce primul elogiu lecturii =i c[r\ii ]n cultura rom`neasc[: “Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitorule, s[-\i d[ruiasc[ dup[ aceste cumplite vremi anilor no=tri, c`nduva =i mai slobode veacuri, ]ntru care, pe l`ng[ alte trebi, s[ aibi vreme =i cu cetitul c[r\ilor a face iscusit[ z[bav[, c[ nu ieste alta =i mai frumoas[ =i mai de folos ]n toat[ via\a omului z[bav[ dec`t½ cetitul c[r\ilor... Scriptura departe lucruri de

Via\a lumii

289

ochii no=tri ne ]nva\[, cu acele trecute vremi s[ pricepem cele viitoare. Cité=te cu s[n[tate aceast[ a noastr[ cu dragoste osteneal[”. Magdalena POPESCU, Postfa\[ la Letopise\ul |[r`i Moldovei, Colec\ia “Arcade”, Editura Minerva, Bucure=ti, 1975, p. 267—269, 290—294. Cu Miron Costin suntem pentru ultima oar[ ]ntr-o stare de relativ echilibru ]ntre istorie =i literatur[. Pentru el poe\ii mai erau “dasc[li”, “vesti\i isto-rici” =i adev[ratele istorii mai erau citite ca literatur[ beletristic[. Dup[ el c[ile se vor diversifica net: la Neculce cronica va deveni povestitre, intr`nd ]n domeniul artei literare propriu-zise, pe c`nd stolnicul Cantacuzino va res-pinge fic\iunea =i tradi\ia oral[, merg`nd ]n direc\ia unei pozitiv[ri a cercet[rii istorice. “Climatul r[m`ne cel al cronicii, dar se simte mijind g`ndirea =tiin\ific[, se schi\eaz[ critica izvoarelor”1. Literatului de mai t`rziu, Miron Costin i-a oferit pretexte epice =i un model stilistic, istoricului — urzeala sintetic[ =i detalii informative. Pe primul l-a scos din istoriografie, pe al doilea din enciclopedism. [...] “De unde au p[r[sit el½, ]ncepem noi”, scrie Costin, l[ud`nd os`rdia lui Ureche-vornicul. El continu[ activitatea ]nceput[ de Ureche, ridic`nd-o pe un plan superior ]n ceea ce prive=te calitatea =i eficien\a. +i — lucrul cel mai important —diversific`nd-o. Nedesprins total de pomelnicele m[n[stire=ti, Ureche insera uneori c`te un capitol-r[boj, cum nu g[sim la Costin. Ceea ce acesta aduce nou este studiul de tip monografic. Se face astfel saltul de la consemnarea evenimentelor c[tre istoriografia modern[, care presupune, pe l`ng[ relatarea evenimentelor istorice, =i interpretarea lor. Voca\ia studiului monografic este, pe de o parte, expresia culturii sale enciclopedice, pe de alt[ parte efectul structurii intelectuale de moralist. [...] Se poate vorbi de o voca\ie eseistic[ la Miron Costin; de=i observabil[ ]n toate scrierile sale, numai citind De neamul moldovenilor ne putem face o idee clar[ asupra acestei voca\ii. Aici, odat[ declan=at[ discu\ia, digresiunile devin din ce ]n ce mai stufoase, gener`ndu-se una pe alta =i luminind din felurite unghiuri ideea de baz[. Cultura ]ntins[ =i umblarea prin str[in[t[\i l-au dus la dob`ndirea unei extrem de necesare perspective comparatiste, pe care a utilizato cu consecven\[. De cele mai multe ori, autorul este con=tient c[ face o digresiune, oper`nd-o deliberat: “Ci c`t½ ne trebuie=te la r`ndul istorii noastre, 1 C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrece=ti, Editura pentru literatur[ universal[, Bucure=ti, 1968, p. 87.

19

Viia\a lumii

290

Miron Costin

ne ajunge de at`ta de }mp[r[\ia R`mului”. Din acelea=i considerente \ine s[-=i justifice alteori digresiunile: “Acestea pomenindu-s[ pentru de=chisul min\ii, s[ s[ ]n\eleag[ statul lumii, ne ]ntoarcem la istoria noastr[“. Se observ[ u=or “conflictul” ]ntre aspira\ia la rigoare =i tenta\ia de a spune tot. Tenta\ia monografic[ face ca scrierile istorice ale lui Miron-logof[tul s[ c`=tige ]n detalii. Dar, din faptul c[ autorul ]ncearc[ s[ interpreteze evenimentele prin prisma lui =i a epocii sale, scrierea intereseaz[ nemijlocit pe literat ]n aceea=i m[sur[ ]n care ea ]l intereseaz[ pe istoric =i pe filolog. Ceea ce-l face pe Miron Costin foarte interesant pentru literat este structura lui de moralist. [...] Moralismul constituie o prim[ treapt[ spre literatura artistic[, deoarece presupune interpretarea subiectiv[ a faptelor narate. [...] Mircea SCARLAT, }ntroducere ]n opera lui Miron Costin, Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 49, 82, 83, 85. Chipul marelui c[rturar e ]ntunecat; “Cumplitele vremi” prin care trece \ara i-au smuls din priviri orice urm[ de z`mbet. Spre sf`r=itul vie\ii, b[tr`nul ]nchide ]nc[ ]n suflet o tain[, de care simte c[ trebuie s[ se elibereze. Din anii petrecu\i pe b[ncile colegiului iezuit din Bar =i apoi din Cameni\a, nutrise un vis ne]ng[duit de frumos: s[ t[lm[ceasc[ — el, cel dint`i — originea neamului s[u, s[ a=tearn[ ]n slove “]nceputul \[rilor acestora =i neamului”, dar, aten\ie! nu numai moldovenesc, ci “moldovenesc½ =i muntenesc½ =i c`\i sunt =i ]n \[rile ungure=ti cu acest nume, rom`ni =i p`n[ ast[zi de unde sunt½ =i de ce semin\ie, de c`nd =i cum au d[sc[lecat aceste p[r\i de p[m`nt½”. Con=tient, ]ns[, de dificult[\ile unei asemenea ]ntreprinderi temerare, cronicarul ezitase ]ndelung: “mult[ vreme la cump[n[ au st[tut sufletul nostru”. M[re\ia planu-lui ]l inhib[, ]l “sparie”. Probele, ]ntre timp, se acumulau, faptul c[ toate celelalte \[ri “]=i =tiau” ]nceputurile ]l ambi\ioneaz[. Cercet[rile febrile ]i oferiser[ o mare bucurie =i o mare m`hnire. Bucuria: ]i dovediser[ originea latin[, comun[, a tuturor rom`nilor — aceasta era, dealtfel, =i taina pe care ar fi vrut s-o divulge, acum, cu probe certe. M`hnirea: c`teva dintre lucr[rile studiate con\ineau erori grosolane, altele calomnii iresponsabile la adresa poporului rom`n. A fost impulsul care a aplecat, ferm, cump[na g`ndului spre ac\iune. Afectat profund de aceste derog[ri de la adev[r, care-i lezau sentimentele patriotice, Miron Costin ]=i asum[ cauza poporului ca pe propria-i cauz[: “A l[sa iar[=i nescris, cu mare ocar[ ]nfundat neamul acesta de o seam[ de scriitori, ieste inimii durére”. Strig[tul s[u de lupt[ va r[suna energic ]n De neamul moldovenilor, din

Via\a lumii

291

ce \ar[ au ie=it str[mo=ii lor. M`nia nu-i altereaz[ autorului luci-ditatea, nu-l face s[-=i trateze preopinen\ii ]n mod nediferen\iat. C`nd adev[rul istoric este “captiv” ]n plasa unor lacune regre-tabile, involuntare, justificate prin lipsa informa\iilor precise =i de imposibilitatea ]nainta=ilor de a =i le procura, c[rturarul ]l “elibereaz[“ cu discre\ie, cu o cald[ ]n\elegere pentru cei care nu au putut, ]n mod obiectiv, dep[=i anumite obstacole ivite ]n calea inten\iilor lor nobile. [...] C`nd ]ns[ mistificarea istoric[ se dovede=te o urzeal[ voluntar[ =i ignobil[, jignitoare pentru neamul s[u, replica lui Miron Costin ]ncepe printr-o demonstra\ie logic[ =i sf`r=e=te printr-o expedi\ie de pedepsire inclement[, pilduitoare. Dup[ circumscrierea “basnelor”, prin care interpolatorii lui Ureche, “am[geii” Simeon Dasc[lul =i Misail C[lug[rul, inspira\i — se zice — de Evstratie logof[tul (“pre acest½ Simeon Dasc[l, Istratie-logof[tul l-au f[tat cu basnile lui Misail C[lug[rul de la Simeon au n[scut, cela fiiu, cestalalt nepot”), ]ncercau s[ pun[ ]n circula\ie ideea c[ Moldova ar fi fost ]ntemeiat[ sub Laslo Craiul ungur (Vladislav cel Sf`nt) =i c[ str[mo=ii “\ar`i ace=tiia din temni\ile R`mului” au venit, “da\i ]ntru ajutoriu lui Laslo”, Miron Costin conchide, pentru ]nceput, c[ “ad[os[turile” acestea “nu letopise\e, ce oc[ri suntu”. +i-=i propune mai ]nt`i, restabilirea adev[rului. [...] Scepticismul lovinescian, de mai t`rziu, =i-ar putea revendica, ]n aceast[ atitudine, cea mai veche surs[. Dar, dac[ i-a lipsit mirajul ]nfrunt[rilor, cronicarului nu i-a lipsit, ]n schimb, voca\ia lor. Miron Costin conduce ostilit[\ile cu un ton de moralist intransigent, atac[ numai dup[ ce a studiat cu grij[ pozi\iile adversarului, dup[ ce le-a reperat, cu precizie, punctele nevralgice ]n direc\ia c[rora trimite salve de argumente explozive. Uneori, el intercepteaz[ din zbor “obuzele” inamice, le demonstreaz[ mecanismul, le rectific[ defec\iunile =i le ]ntoarce, bumerang, de unde au plecat. Traian — stabile=te ]nv[\atul — n-a adus, pe aceste meleaguri, oameni din temni\ele R`mului, ci “c[sa=i”, “oro=eni”, “s[teni”, “tot din slujitori a=eza\i”. Pe timpul lui Laslo? Inadverten\[ flagrant[, care nu putea sc[pa cronicarului: “Deci, unde ieste =i c`t vac ieste de c`nd au venit Traian pe aicea =i c`nd s-au b[tut Laslo, craiul unguresc, cu t[tarii? }ntre Traian =i ]ntre Laslo-craiul 800 de ani sunt.” Aritmetica lui Costin sufer[ de oarecare aproxima\ie (distan\a dintre cele dou[ evenimente este, ]n realitate, mai mare — de 960 ani), dar concluzia lui r[m`ne just[. De subliniat c[ marele cronicar moldovean angaja b[t[lia numai ]n planul ideilor, c[ asalturile sale aveau demnitate, stil, chiar dac[, prin frazele de discret[ topic[ latin[, otrava am[r[ciunii sau a indign[rii aluneca, pe itinerarii ]ntortocheate, dar sigure,

292

Miron Costin

c[tre predicatele aflate pe fundul “paharului” cu care-=i “trata” adversarii. Prin obsesia obiectivit[\ii, prin rigoarea, prin distinc\ia cu care fandeaz[ ]n timpul duelului, Miron Costin este un demn precursor al lui Titu Maiorescu. Dac[ Miron Costin nu putea s[-i transmit[ corifeului “Juni-mii” pl[cerea “execu\iei” cu s`nge rece — a c[rei art[ Maiorescu o deprinde din alt[ parte =i o practic[ cu rafinament —, cronicarul ]i anticipeaz[, totu=i, c`teva din tiparele “finalurilor aristocratice” de partid[. Astfel, dup[ ce “ajut[“ victima s[-=i dezv[luie, singur[, inconsisten\a moral[ =i intelectual[, Costin (ca =i Maiorescu, ulterior) se va eschiva, la timp — dup[ cum ar spune Ion Barbu, cel mai mare polemist rom`n, al[turi de Maiorescu =i Lovinescu — ]n cel[lalt univers, de cur[\ii =i semne: al visului pur =i al idealului propriu. Ideal care, la autorul acelui op de fierbinte patrio-tism intitulat De neamul moldo-venilor..., se confund[, tulbur[tor, cu idealul nea-mului. De aici vor porni mesianismul ardent al lui B[lcescu =i viziunile eminesciene, de sublim[ apoteoz[ patriotic[, din rama c[rora “mi=eii” sunt exila\i cu violen\[: ]n pamfletele incendiare din “Timpul” =i ]n satira necru\[toare din Scrisori. Revenind la “eschivele” urm[toare disputei, s[ preciz[m c[ Miron Costin nu-=i singularizeaz[, ]n mod absolut, f[ptura, nu-=i ridic[, precum Maiorescu, statuia pe culmile inaccesibilit[\ii. Costin se a=az[, ]ntotdeauna, pe aceea=i platform[ cu to\i cei vrednici sau de bun[-credin\[. Distan\area intervine, desigur, =i la el, ]ns[ numai ]n raport cu “b[snuitorii”, cu “pizma=ii”, cu “zavistnicii”, =i ea se exprim[, mai ales, ]n acea superb[ con=tiin\[ a cronicarului, ]n acea convingere c[, asum`ndu-=i o ]nalt[ misiune patriotic[ prin scris, ]=i asum[, totodat[, =i o imens[ responsabilitate istoric[. }n consecin\[, ]=i va supune, lucid, exame-nului, “izvodirile” =i va accepta, calm, “jude\ul” timpului: “De aceste basne s[ dea seama ei =i de aceast[ ocar[. Nici ieste =ag[ a scrie ocar[ vecinic[ unui neam, c[ scrisoarea ieste un lucru vecinic. C`ndu oc[r[sc ]ntr-o zi pre cineva ieste greu a r[bda; dar[ ]n veci? Eu voi da seama de ale mele, c`te scriu”. Nicolae BALTAG, Polemos, Editura Cartea rom`neasc[, Bucure=ti, 1978, p. 20—24 Letopise\ul |[rii Moldovei... este principala oper[ care ]i fixeaz[ autorului un loc trainic ]n istoria literar[. Pe l`ng[ sim\ul de observa\ie bine dezvoltat, pe l`ng[ atrac\ia spre anecdot[, pe l`ng[ darul nara\iunii =i al dialogului, Costin cunoa=te tensiunea ideii pe care o m`nuie=te firesc. [...] Letopise\ul |[rii Moldovei de la Aaron vod[ ]ncoace..., cu toat[ marea diversitate stilistic[, are o remarcabil[ unitate de ton, m[rturie a unei viziuni proprii care reu=e=te s[ structureze, s[

Via\a lumii

293

modeleze ]n forme noi evenimentele brute. Liantul care ]ncheag[ totul, altfel inevitabil eteroclit, este filozofia cronicarului. Expunerea ei nud[ o g[sim ]n poemul Via\a lumii, o ]ncercare pe tema fortunei labilis. [...] Puterea de expresie este remarcabil[. Dealtfel, Costin este foarte persuasiv, av`nd o for\[ de convingere f[r[ egal poate chiar ]n ]ntreaga noastr[ literatur[. [...] Nu istoria ne prime=te ]n letopise\ul s[u, ca ]n cel al lui Ureche, nici basmul unor trecute vremi, ca la Neculce, ci martorul. [...] }nclinat spre generalizare =i filozofare, Costin dezvolt[ p`n[ la urm[ o ]ntreag[ teorie a v[zului atotputernic [...]. [...] Concluzia este limpede: Costin se vrea ochiul ]mp[r\itor de dreptate, t[iat ]n triunghi. Motivul oglinzii, pe care ]l ]nt`lnim de c`teva ori la Costin, nu este altul dec`t motivul ochiului, deghizat. Fiindc[ numai ]n el, vrea s[ ne conving[ cronicarul, se ascunde adev[rul [...]. De neamul moldovenilor este o excep\ional[ pledoarie, dar =i o oglind[. [...] Nu istoria, drum cobor`tor al efemerului, ne d[ sensul ve=niciei, ci martorul ei care s-a transpus ]ntr-o carte. Pledoaria lui Costin este deci exemplar[, remarcabil de coe-rent[ pe ]ntreaga desf[=urare a operei sale. Dup[ ce letopise\ul ne-a dat gustul de cenu=[ al efemerit[\ii, De neamul moldovenilor ne obi=nuie=te cu responsabilitatea ve=niciei. [...] Persuasiunea, arta ]n care e me=ter Costin, este un act de violentare a psihicului nostru. Costin este un ]ndr[gostit de putere. [...] F[r[ s[ se lase furat de duhul epic, precum Neculce, care inventeaz[ povestirea, sau de fic\iune, care ]l face pe Cantemir s[ inventeze o ]ntreag[ literatur[, Costin, prin pseudomemoriile sale, se invent[ pe sine. Mai ]nainte de a fi scriitor, el este o personalitate. [...] Existen\a sa e de fapt exemplar[: capul marelui c[rturar a c[zut ]n \[r`na “lumei ]n=el[toare”, cartea sa ne ]ndeamn[ mereu, oric`t ne-ar fi de greu, s[ ne reflect[m chipul ]n “iscusita oglind[ a min\ii omene=ti”. Manuela T{N{SESCU, Miron Costin, ]n vol. colectiv Scriitori rom`ni, colec\ia “Mic dic\ionar”, Editura =tiin\ific[ =i pedagogic[, Bucure=ti, 1978, p. 158— 159, 160—161, 163. Opera lui Costin dezv[luie o concep\ie literar[ aplicat[ ]n toate lucr[rile sale, inclusiv ]n cele cu con\inut istoric. El se realizeaz[, ca scriitor, mai plenar ]n lucr[rile istorice dec`t ]n cele strict literare, ca Via\a lumii, de pild[, unde teza, urm[rit[ didactic, diminueaz[ realizarea artistic[. Via\a lumii este un poem de medita\ie filozofic[, primul de acest gen ]n literatura rom`n[, scris ]n intervalul 1671—1673, ]n versuri de 13—14 silabe. Tema poemului — medita\ia asupra sor\ii schimb[toare — este un motiv de autentic[ longevitate

294

Miron Costin

literar[ ]n poezia lumii ]ncep`nd cu antichitatea (Via\a lumii p[streaz[ reminiscen\e din Hora\iu =i Ovidiu) =i p`n[ la cei mai importan\i poe\i poloni, bine cunoscu\i lui Costin: Mikolay Rej, Jan Kochanowski, precum =i Mikolay Sep Szarzynski. Costin confer[ poemului s[u un pronun\at caracter á demonstrativ privitor la posibilit[\ile poetice ale limbii rom`ne. Cele dou[ predoslovii inten\ioneaz[ s[ ini\ieze cititorul ]n taina poeziei, con\in`nd un scurt tratat de prozodie, primul ]n literatura rom`n[, cu no\iuni despre m[sur[, rim[, silabe lungi =i scurte. Poemul dezvolt[ ideea scurgerii ireversibile a timpului, la care este raportat[ trec[toarea existen\[ uman[. Autorul preia motivul “fortuna labilis”, prin prisma c[ruia este privit[ via\a unor personalit[\i. Surprinz[toare ]n poemul lui Costin este introducerea ideii despre dispari\ia ]ntregului sistem solar, supus =i el unei existen\e trec[toare. Via\a lumii este dealtfel prima ]ncercare poetic[ rom`neasc[ ]n care apare viziunea unui dezechilibru cosmic, a unei stingeri universale. Atitudinea poetului se men\ine ]ns[ ]n limitele concep\iei teologice. Existen\a efemer[ este determinat[ de Dumnezeu, cauz[ a Universului. Scrierea este ]n ansamblu marcat[ de clasicismul antic, la care se adaug[ parabole biblice =i formule aforistice luate din mo=tenirea paremiologic[ a rom`nilor. Poemul filozofic al lui Costin a influen\at ulterior literatura rom`neasc[, at`t cea folcloric[, c`t =i cea cult[ (de la D. Cantemir la G. C[linescu). Algeria SIMOTA, Miron Costin, ]n vol colectiv Dic\ionarul literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1900. Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti, 1979, p. 223.