Valoarea Expresiva A Verbelor in Poezie 2 [PDF]

Zitiervorschau

VALOAREA EXPRESIVA A VERBELOR IN POEZIE Valoarea expresiva a timpului prezent: -prezentul gnomic (prezentul atemporal care exprima cursul discursului liric fara a-l raporta la un timp anume) evidentiaza valoarea cognitiva a iubirii, confera enunturilor valoare de adevar general- uman. -induce sentimentul vesniciei, al statorniciei. Verbele la prezent au rolul de a crea impresia unei confesiuni izbucnite in momentul rostirii. Timpul prezent confera dramatism discursului, amplifica trairea si ii confera durabilitate eternal, prin reiterarea ei la fiecare lectura a textului. Verbele la timpul prezent semnifica in contextual poeziei eternizarea , prezentul etern al unor actiuni care ies parca de sub incidenta timpului si se neantizeaza in nemarginirile polare. Rolul utilizarii modului imperativ: -sustine la nivel textual discursul adresat, marcheaza (alaturi de vocative) adresarea directa Valoarea expresiva a verbelor la imperativ in poezia lui Arghezi este justificata de formula discursive aleasa de poet pentru a-si exprima ideile:monologul liric adresat. Astfel, construit pe baza unei metafore personificatoare a stihurilor, poemul este conceput sub forma unei adresari directe, vizand relatia creatorului cu opera sa. Imperativul , mod verbal care sustine tonalitatea textului, nu are aici valoare poruncitoare, ci, mai degraba, indica o aspiratie, o dorinta manifestata prin rugaminti adresate iubitei.De astfel, construit sub forma unui monolog adresat , textul isi valideaza aceasta calitate discursive si prin intermediul acestui mod verbal.(86) Imperfectul exprima in general o actiune durative, continua , dar din trecut , ale carei ecouri se prelungesc intr-o durata nedefinita. In poezie , timpul acesta sugereaza melancholia poetului in fata amintirii unui timp al adolescentei dominat de prezenta unica a iubirii si a finite iubite. Imaginea cuplului de indragostiti care se descopera cu uimire , indiferenta fata de tot ceea ce este diferit de iubirea lor , retragerea din durata prezentului limitat si efemer, dar si din spatial realului pentru a se refugia intr-o stare de eminesceana visare a unui vis ferice , refac in sesn metaforic armonia cuplului primordial.(93) Timpul imperfect arata o actiune inceputa in trecut , avand un caracter durativ, exprima continuitatea aspiratiei si dorintei de cunoastere Imperfectul este un timp care exprima o actiune desfasurata in trecut, dar ramasa neterminata . In plan poetic, folosirii impercetului I se asociaza sentimente cum sunt nostalgia, melancholia, regretful etc. In poezie, imperfectul exprima nostalgia eului liric care asista neputincios la trecerea ireversibila a timpului. Valoare expresiva a timpului conditional-optativ: -exprima aspiratia, optiunea pentru ceva Valoare expresiva a timpului perfect simplu: -marcheaza narativitatea discursului poetic, dinamizează discursul liric Valoarea expresiva a imperfectului: -sustinerea confesiunii lirice, rememorarea nostalgica a trecutului -exprimarea afectivitatii, evidentierea ipostazelor poetice

Valoarea expresiva a timpului gerunziu Verbele la gerunziu sugereaza caracterul ireversibil, permanent, incremenirea intr-o anumita stare. Aici , primul verb “zacand” surprinde tristetea trecerii in eternitatea mortii, in opozitie cu al doilea verb , dormind, care ar fi surprins doar o stare trecatoare. Utilizarea formei de perfect simplu a verbului a fi in primul vers al poeziei confera discursului o nota intima, dimensiunea familiară, precum si cea afectiva devenind dominantele semantic ale mesajului. Valoarea expresiva a timpului indicativ Indicativul este modul verbal care exprima certitudini. Verbele la indicative, cu diverse timpuri (present, perfect simplu, perfect compus), sugereaza o complexa relatie a psalmistului cu divinitatea, de-a lungul vremilor. D e exemplu, cele doua verbe la indicative din versul “nu a trimis si ma rog” exprima o stare de perpetua si sfasietoare certitudine:semnele divinului, care se aratau in trecut ochiului celui pacatos, sunt cu neputinta de observant in prezent. Indicativul prezent al verbelor din text este o marca stilistica a adresarii directe, a confesiunii pe care eul liric o face iubitei. Monologul liric se rosteste intr-un prezent etern, reactualizandu-se la fiecae lectura a textului . Timpul prezent contribuie la eternizarea sentimentului de dragoste Modul indicativ al verbelor indica o actiune considerate reala , iar timpul prezent-simultaneitatea timpului exterior al naturii cu cel al comunicarii. Indicativul prezent sugereaza permanenta naturii, eternitatea devenirii, a ciclului universal dat de trecerea necontenita a timpului Valoarea expresiva a timpului conjunctiv Verbele la modul conjunctiv par in primele doua catrene ale sonetului, unde eul lyric exprima o dorinta, oposibilitate. Primele doua verbe (sa cant sis a plutim) sugereaza, prin trecerea de la singular la plural, crearea unui cantec pentru unificarea cuplului. Verbul la conjunctiv exprima o actiune a carei desfasurare ramane ipotetica, posibila, dar cu sanse minimale de a se materialize. In contextual versului citat, conjunctivul perfect exprima regretful si nostalgia omului intrainat care stie ca revenirea acasa, desi dorita cu sinceritatea, ramane imposibila. In plan afectiv, folosirea acetui mod verbal are un rol justificativ – potentialul esec al propriei vieti ar putea fi explicat prin optiunea gresita a celui care a plecat pentru totdeauna din satul sau , parasind astfel o lume familiar si implicit protectoare, pentru o alta lume , ostila si alenanta. Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe “sa deslusesc”, “sa stau”, “sa aud”, exprima o actiune realizabila, dar proiectata in viitor, in sfera dorintelor, a aspiratiilor. Valoarea expresiva a timpului viitor Verbele la timpul viitor semnifica trairea anticipata , in imaginatia poetica, a sentimentului mortii, al desprinderii de lumea terestra, de teluric, eliberare inteleasa ca o forma de dezamagire.