143 31 8MB
Romanian Pages 355 [378] Year 2005
;Jaroslav Pelikan TRADITIA CRESTINĂ istorie a dezvoltării doctrinei '
'
·
'O
II Spiritul creştinătăţii răsăritene (600-1700)
Jaroslav Pelikan
(n. 1923), teolog luteran convertit la ortodoxie în 1997. Editor la Encyclopaedia Britannica. Sub îngrijirea sa a fost publicată, între 1955 şi 1971, lucra rea monumentală în douăzeci de volume Luther's Works, dedicată teologiei lui Martin Luther. Profesor emerit. la Universitatea Yale. Membru de onoare al Fundaţiei Carnegie pentru Perfecţionarea Invăţămîntului. Preşedinte al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe. A primit înalte distincţii academice pentru activitatea în domeniul umanisticii: premiul Jefferson din partea guvernului american, !n 1983; premiul de excelenţă din partea Academiei Americane de Religie, în 1989. In noiembrie 2004 i s-a decernat
„Premiul John W. Kluge pentru întreaga activitate în slujba Ştiinţelor Umaniste", acordat de Biblioteca Congresului SUA. De acelaşi autor: From Luther to Kierkegaard,
1950; Development of Christian Doctrine, 1969; The Vindication of Tradition, 1984 ; Jesus Through the Centuries, 1985 ; Imago Dei, 1990; Christianity and Classical Culture, 1993 ; Faust the Theologian, 1995; Mary Through the Centuries, 1996; The Reformation of the Bible I The Bible of the Reformation, 1996. Lucrări traduse în limba română: Fecioara Maria de-a lungul secolelor, Humanitas, 1998; Iisus de-a lungul secolelor, Humanitas, 2000 .
www .polirom.ro Jaroslav Pelikan
-
The Christian Tradition. A History of the Development
of Doctrine. 2. The Spirit of Eastern Christendom (600-1700) Licensed by The University of Chicago Press, Chicago, Illinois, U.S.A. © 1974 by The University of Chicago. AU rights reserved. © 2005 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere
Editura POLIROM Iaşi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266, 700506 Bucureşti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap . 33, O.P. 37; P.O. Box 1-728, 030 1 74
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României : JAROSLAV Tradiţia creştină: o istorie a dezvoltării doctrinei I Jaroslav
PELIKAN,
trad. de Silvia Palade. - Iaşi: Polirom, 2004 -
5 voi.
ISBN: 973-681-653-2
Voi. 2: Spiritul creştinătăţii răsăritene (600-1700) trad. şi note de pr. prof. Nicolai Buga. I. Buga, Nicolai (trad.)
23
Printed in ROMANIA
I
- 2005. - ISBN: 973-681-912-4
Pelikan;
Jaroslav Pelikan
TRADIŢIA CREŞTINĂ O istorie a dezvoltării doctrinei II
Spiritul creştinătăţii răsăritene (600-1700)
Traducere şi note de pr. prof. Nicolai Buga
POLIROM 2005
Cuprins
Notă asupra ediţiei Prefaţă
.
.
.
.
.
.
.
.
Surse principale Ex Oriente lux . 1.
2.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
7
.
9
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 2 9
Autoritatea Părinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . . . . . . . . . Adevărul neschimbător al mîntuirii . . . . . . . . Normele doctrinei tradiţionale . . . . . . . . . . . . . Conciliile şi realizările lor . . . .. . . . . . . . . . . . . Cunoaşterea Celui Incognoscibil . . . . . . . . . . . Unire şi împărţire în Hristos . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dualitatea ipostasurilor . . . . . . . . . .. . . . . . . O fire întrupată a lui Dumnezeu-Logosul Lucrări şi voinţe la unison . Hristos - omul universal. . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . . 37 . . . . 39 . . . . 46 . . . . 52 . . . . 60
. . . . . 66 . . . . . 68
.
.
.
.
.
.
.
78
.
.
.
.
.
.
.
90
.
3.
. .. . 103
Imaginile Invizibilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . Chipuri - cioplite sau nu . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . Imaginile ca idoli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . Imaginile ca icoane . . . . . ...... . . . . . . . . . . . . . . Melodia teologiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.
Provocarea Bisericii latine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ortodoxia Vechii Rome . . . . . . . . . . . . . Întemeierea organizării apostolice . . . Originile teologice ale Schismei . . . . . . Filioque
5.
13
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Apărarea monoteismului trinitar . . . Treime şi unicitate
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
118 12 0 132 144 160
. . . . . . . . . 175 . . . . . . . . . 177 . . . . . . . . . 186 . . . . . . . . . 198 .
.
.
.
.
.
.
.
.
2 11
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 6 . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . ... . 22 7
Răul şi Dumnezeul iubirii . Unul Dumnezeu - şi Profetul Său Dumnezeul filozofilor .
6. Ultima înflorire a Ortodoxiei bizantine
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Ruptura definitivă cu doctrina apuseană
.
.
.
.
.
.
.
Definiţia specificului răsăritean
Bibliografie secundară selectivă .
.
.
Moştenitorul preconizat
.
.
.
Misticul - Noul Teolog
Index
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
242 253 268 277 279 295 305 320 325 343
Notă asupra ediţiei
Pentru citatele biblice din prezenta ediţie s-a folosit traducerea românească sinodală, în ediţia Biblia sau Sfinta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O. R„ Bucureşti, 1 9 9 1 . Referintele la Psalmi sînt date în functie de această ediţie, diferin d de cele din ediţia în limba e � gle ză. Pentru citatele care aveau în original menţiunea (LXX) s-au folosit primele trei volume ale Septuagintei, Polirom, 2004-2005. Alte citate biblice care aveau menţiunea (LXX) au fost traduse după forma din limba engleză din original. Cărţile biblice din care s-a tradus după ediţia Septuagintei au fost denumite în funcţie de această ediţie (de exemplu, Geneza, Proverbe, Michei a, B aruch). Lucrările patristice traduse în limba română au fost citate după titlurile româneşti consacrate. Numele autorilor antici au fost redate respectîndu-se forma lor consacrată în limba română, fiind transliterate numele mai putin cunoscute. ' în această lucrare, termenul „catolic " are sensul de „uni versal", „Biserică universală " , iar termenul „ortodox" are sensul de „credinţă dreaptă " . Termenul image, care în original acoperă o gamă mai largă de sensuri înrudite, este tradus în funcţie de context prin „imagine " , „chip", „icoană " , „reprezentare". Notele autorului care completează textul original sînt puse între croşete [] ; atunci cînd explicitează pasaje care la rîndul lor sînt citate din alţi autori, croşetele sînt însoţite de precizarea „nota traducătorului " (n. tr. ) . Citările din autorii patristici s-au echivalat cu ediţiile din limba română, acolo unde acestea există, ediţia română fiind specificată în continuarea citării originale între croşete, sub formă de notă a traducătorului. Mihai-Silviu Chirilă
l
Prefată '
Spiritul creştinătăţii răsăritene este al doilea volum din cele cinci ale lucrării mele de istorie a doctrinei creştine. Intenţia mea este să continuu expunerea începută în primul volum şi să trec prin dezvoltările ei bizantine, siriace şi ruseşti timpurii pînă la sfirşitul secolului al XVII-lea. Continuitatea acestei istorii faţă de cea enunţată în Naşterea tradiţiei universale este, în multe privinţe, caracteristica cea mai evidentă a acestui demers : cea mai mare insultă pe care o poate aduce cineva oricărui teolog dintre aceia despre care vorbim aici - fie el calcedonian, monofizit, nestorian, iconoclast etc. - ar fi aceea de a fi numit „o minte creatoare". Aşa după cum am menţionat în repetate rînduri în acest volum, citatele ar putea fi adesea utilizate de-a lungul a două, trei sau chiar cinci secole, fără ca aceasta să siluiască textele. Şi totuşi, există aici mai multă schimbare şi dezvoltare (este ceea ce înţelegem în mod obişnuit prin „istorie ") decît recunoşteau cei ce participau la evenimente. Am încercat să fac dreptate continuităţii şi schimbării, la fel ca şi relaţiilor subtile dintre continuitate şi schimbare. O problemă de ordin editorial, ridicată de această circumstanţă, este relaţia dintre volumul doi şi primul. După propria-mi defi niţie, enunţată în prefaţa primului volum, intenţia mea este ca fiecare volum să aibă individualitatea sa ; acest al doilea volum nu face excepţie. Şi totuşi, tocmai tradiţionalismul teologilor de care ne ocupăm face inevitabilă repetarea referirilor la primele cinci secole ale Bisericii. Am căutat să evidenţiez necesitatea de a relua întreaga istorisire din volumul I, recapitulînd istoria aşa cum a fost înţeleasă de secolul al Vii-lea şi de cele urmă toare, fără a intra acum direct în problema acurateţii inter pretării pe care ar fi putut-o da tradiţiei lor. Pentru acest volum este mai important să ştim ce gîndeau Maxim Mărturisitorul şi Fotie despre Conciliul de la Niceea decît cum a evoluat crezul însuşi de la Niceea. Aşa am încercat să păstrez autonomia fiecărui volum şi totuşi să menţin unitatea lucrării ca întreg. Resp ectînd acest principiu de lucru, am tratat aici primele cinci sau şase secole de istorie a doctrinei ca un întreg, chiar dacă sînt destul de conştient de eterogenitatea lor. Î n bibliogra fia acestui volum mi-am concentrat de asemenea atenţia asupra acelor lucrări care tratează istoria secolelor de care ne ocupăm aici. Dacă aş fi scris istoria doctrinei creştine invers, începînd cu
PREFAŢĂ
secolele al XIX-lea şi al XX-lea şi mergînd înapoi pînă la înce puturi - o idee neobişnuită din punct de vedere intelectual, dar şi imposibilă din punct de vedere metodologic - aş fi privit, sînt sigur, secolul al VII-lea destul de diferit şi aş fi produs un alt gen de bibliografie. Am inclus însă în bibilografie acele lucrări care sînt cele mai instructive în privinţa parcursului gîndirii creştine răsăritene. Pe acestea le-am selectat combinînd două criterii: cele care m-au învăţat cel mai mult şi cele care îi vor conduce pe cititorii mei către următoarea etapă a discuţiilor ştiinţifice. După cum este evident din lista lucrărilor citate, aceste două criterii sînt frecvent discordante ; căci, deşi personal am beneficiat cu precădere de erudiţia savanţilor răsăriteni, în special ruşi (cîtorva dintre ei le-am adus omagiul meu), totuşi, bibliografia mea conţine şi lucrări în limbile apusene, care m-au influenţat mai puţin în precizarea propriei mele interpretări ; ele sînt însă mai uşor accesibile. Un factor în plus care a deter minat alegerea bibliografiei este însăşi problema cantităţii. Fără a inventaria lista cuiva, sînt sigur că există mai multe monografii de calitate despre teologia lui Augustin decît despre întreaga istorie a teologiei bizantine. Aceasta m-a constrîns să includ aici şi lucrări similare celor din literatura ştiinţifică despre primele secole, necitate în primul volum. Şi invers, nu am repetat lucrări citate acolo decît dacă erau esenţiale pentru relatarea mea despre aceste secole. Un loc unde n-am făcut totuşi asemenea compromisuri este în citarea surselor primare ; pe acestea am continuat să le citez în ediţia cea mai accesibilă a textului originar, indiferent de provenienţă, aşa cum am făcut şi în volumul întîi. . Titlul acestui volum merită, probabil, comentat. ln rezu matul şi prezentarea întregii lucrări, pe care le-am formulat în 1950 , această serie purta titlul The Mind of Eastern Orthodox Christendom 1• Titlul a suferit ulterior două revizuiri majore. Dintre acestea, eliminarea termenului ortodox" era j u stificată " de grija mea profundă ca Bisericile necalcedoniene, cărora ter menul „ortodox" nu li se aplică în mod obişnuit decît de către ele însele, să aibă un loc legitim în această istorie. Substituirea ' cuvîntului mind prin spirit este o problemă mai subtilă. Era motivată în parte de speranţele mele, împărtăşite cu toţi stu denţii serioşi ai acestei perio ade, de publicare a lucrării The Mind of Byzantium2 de Milton V. Anastos, care a dobîndit, astfel, dreptul de preempţiune asupra termenului mind; mi-ar fi plăcut să fi putut beneficia de apariţia ei pe vremea cînd porneam acest proiect. O altă sursă a cuvîntului spirit este, presupun, literatu i_:a germană de genul Geistesgeschichte 3 , faţă de care sînt dator. In cazul de faţă totuşi această influenţă este Spiritul creştindtdţii ortodoxe rdsdritene (n. tr. ). Cuvîntul mind are şi sensul de „spirit" ; mind este legat de con ştiinţă, iar spirit de stare spirituală (n. r.). 2. Spiritul Bizanţului (n. tr. ). 3. „Istorie spirituală, istorie a spiritului" (în germană - n. tr. ) . 1.
*
-
PREFAŢĂ
11
una indirectă, pe care am dobîndit-o prin împrumuturile mele din opera unor savanţi de origine slavă, mai ales din cea a lui T.G. Masaryk, a cărui Rusko a Evropa1 a fost primul meu manual pentru studiul „spiritului creştinătăţii răsăritene"; interesant, traducerea engleză a cărţii lui Masaryk este intitulată The
Spirit of Ru ssia2• Nu sînt în necunoştinţă de cauză cu privire la natura problematică a lui Geistesgeschichte , dar pentru ceea ce mi-am propus, se pare că acest obstacol se dovedeşte a fi un avantaj. Problema lingvistică, aşa cum este reprezentată mai ales de transliterarea numelor şi de traducerea termenilor tehnici, mi-a provocat probabil mai multe ore de tulburare decît însăşi pro blema metodologică. Transliterarea este cu deosebire dificilă atunci cînd acelaşi nume este folosit în mai multe alfabete. Am încercat să ţin calea de mijloc între pedanteria lingvistică şi uniformitatea nechibzuită. Traducerea termenilor teologici tehnici este, evident, mult mai delicată. Probabil cea mai bună ilustrare a problemei apare în capitolul doi, unde
tvtpyEla ar
putea fi uşor redat prin „energie" (numai că aceasta nu este ceea ce înseamnă cuvîntul „energie" pentru noi), sau prin „ope raţie", pentru a fi în consonanţă cu latina (numai că acest termen este încă şi mai opac); după ce am încercat diferite seturi de termeni, m-am oprit pînă la urmă la „act", „acţiune" şi „activitate", în parte pentru că aceşti termeni mi-au dat putinţa să marchez cîteva dintre distincţiile pe care le face limba greacă. Pentru motive asemănătoare am folosit în capitolul trei „ima gine", „idol" şi „icoană", chiar dacă adesea aceste cuvinte redau, în engleză, acelaşi termen grecesc. Î n sfirşit, vreau să-mi exprim recunoştinţa pentru cei care au contribuit la această carte. Pe lingă acele nume pe care le-am citat în prefaţa primului volum ca binefăcători ai mei pentru întreaga lucrare, aş menţiona în mod special cîţiva bizan tinologi care au primit cu bunăvoinţă un amator în cercul lor fermecat şi l-au făcut să beneficieze de sfatul lor generos : George
V. Florovsky, dragul meu mentor, care a modelat perspectiva mea asupra creştinătăţii răsăritene; Francis Dvornik, ale cărui lucrări în cehă au însemnat introducerea mea în istoria bizan tină; Deno Geanakoplos, colegul şi prietenul meu, a cărui con tribuţie la aceste pagini depăşeşte referinţele mele explicite la lucrările sale publicate; şi John Meyendorff, a cărui istorie a teologiei bizantine a apărut prea tîrziu ca să o mai folosesc, dar a cărui erudiţie istorică şi ştiinţă teologică mi-au îmbogăţit mult propria viziune. Mulţumindu-le acestor savanţi şi altora, al căror sfat m-a ajutat să depăşesc multe dificultăţi, trebuie totuşi să urmez convenţia autorilor de lucrări istorice şi să admit că toate greşelile care se găsesc în această carte îmi aparţin.
1. Rusia şi Europa (în cehă, n. tr.). 2.
Spiritul Rusiei (n. tr.).
PREFAŢĂ
secolele al XIX-lea şi al XX-lea şi mergînd înapoi pînă la înce puturi - o idee neobişnuită din punct de vedere intelectual, dar şi imposibilă din punct de vedere metodologic - aş fi privit, sînt sigur, secolul al Vii-lea destul de diferit şi aş fi produs un alt gen de bibliografie. Am inclus însă în bibilografie acele lucrări care sînt cele mai instructive în privinţa parcursului gîndirii creştine răsăritene. Pe acestea le-am selectat combinind două criterii: cele care m-au învăţat cel mai mult şi cele care îi vor conduce pe cititorii mei către următoarea etapă a discuţiilor ştiinţifice . După cum este evident din lista lucrărilor citate, aceste două criterii sînt frecvent discordante; căci, deşi personal am beneficiat cu precădere de erudiţia savanţilor răsăriteni, în special ruşi (cîtorva dintre ei le-am adus omagiul meu), totuşi, bibliografia mea conţine şi lucrări în limbile apusene, care m-au influenţat mai puţin în precizarea propriei mele interpretări ; ele sînt însă mai uşor accesibile. Un factor în plus care a deter minat alegerea bibliografiei este însăşi problema cantităţii. Fără a inventaria lista cuiva, sînt sigur că există mai multe monografii de calitate despre teologia lui Augustin decit despre întreaga istorie a teologiei bizantine. Aceasta m-a constrîns să includ aici şi lucrări similare celor din literatura ştiinţifică despre primele secole, necitate în primul volum. Şi invers, nu am repetat lucrări citate acolo decît dacă erau esenţiale pentru relatarea mea despre aceste secole. Un loc unde n-am făcut totuşi asemenea compromisuri este în citarea surselor primare ; pe acestea am continuat să le citez în ediţia cea mai accesibilă a textului originar, indiferent de provenienţă, aşa cum am făcut şi în volumul întîi. Titlul acestui volum merită, probabil, comentat. Î n rezu matul şi prezentarea întregii lucrări, pe care le-am formulat în 1950, această serie purta titlul Th e Mind of Eastern Orthodox Christendom 1• Titlul a suferit ulterior două revizuiri majore. Dintre acestea, eliminarea termenului „ortodox" era justificată de grij a mea profundă ca Bisericile necalcedoniene, cărora ter menul „ortodox" nu li se aplică în mod obişnuit decît de către ele însele, să aibă un loc legitim în această istorie. Substituirea ' cuvîntului mind prin spirit este o problemă mai subtilă. Era motivată în parte de speranţele mele, împărtăşite cu toţi stu denţii serioşi ai acestei perioade, de publicare a lucrării Th e Mi nd of Byzantium 2 de Milton V. Anastos, care a dobîndit, astfel, dreptul de preempţiune asupra termenului mind; mi-ar fi plăcut să fi putut beneficia de apariţia ei pe vremea cînd porneam acest proiect. O altă sursă a cuvîntului spirit este, presupun, literatura germană de genul Geistesgeschichte3, faţă de care sînt dator. Î n cazul de faţă totuşi această influenţă este 1. Spiritul creştinătăţii ortodoxe răsăritene (n. tr. ). Cuvîntul mind are şi sensul de „spirit"; mind este legat de con ştiinţă, iar spirit - de stare spirituală (n. r.). 2. Spiritul Bizanţ ului (n. tr.). 3. „Istorie spirituală, istorie a spiritului" (în germană - n. tr. ). *
PREFAŢĂ
11
una indirectă, pe care am dobîndit-o prin împrumuturile mele din opera unor savanţi de origine slavă, mai ales din cea a lui
T.G. Masaryk, a cărui Rusko a Evropa1 a fost primul meu manual pentru studiul „spiritului creştinătăţii răsăritene"; interesant, traducerea engleză a cărţii lui Masaryk este intitulată The
Spirit of Russia2• Nu sînt în necunoştinţă de cauză cu privire la natura problematică a lui Geistesgeschichte, dar pentru ceea ce
mi-am propus, se pare că acest obstacol se dovedeşte a fi un avantaj. Problema lingvistică, aşa cum este reprezentată mai ales de transliterarea numelor şi de traducerea termenilor tehnici, mi-a provocat probabil mai multe ore de tulburare decît însăşi pro blema metodologică. Transliterarea este cu deosebire dificilă atunci cînd acelaşi nume este folosit în mai multe alfabete. Am încercat să ţin calea de mijloc între pedanteria lingvistică şi uniformitatea nechibzuită. Traducerea termenilor teologici tehnici este, evident, mult mai delicată. Probabil cea mai bună ilustrare a problemei apare în capitolul doi, unde tvtpyEla ar putea fi uşor redat prin „energie" (numai că aceasta nu este ceea ce înseamnă cuvîntul „energie" pentru noi), sau prin „ope raţie", pentru a fi în consonanţă cu latina (numai că acest termen este încă şi mai opac); după ce am încercat diferite seturi de termeni, m-am oprit pînă la urmă la „act", „acţiune" şi „activitate", în parte pentru că aceşti termeni mi-au dat putinţa să marchez cîteva dintre distincţiile pe care le face limba greacă. Pentru motive asemănătoare am folosit în capitolul trei „ima gine", „idol" şi „icoană", chiar dacă adesea aceste cuvinte redau, în engleză, acelaşi termen grecesc. În sfirşit, vreau să-mi exprim recunoştinţa pentru cei care au contribuit la această carte. Pe lîngă acele nume pe care le-am citat în prefaţa primului volum ca binefăcători ai mei pentru întreaga lucrare, aş menţiona în mod special cîţiva bizan tinologi care au primit cu bunăvoinţă un amator în cercul lor fermecat şi l-au făcut să beneficieze de sfatul lor generos : George
V. Florovsky, dragul meu mentor, care a modelat perspectiva mea asupra creştinătăţii răsăritene; Francis Dvornik, ale cărui lucrări în cehă au însemnat introducerea mea în istoria bizan tină; Deno Geanakoplos, colegul şi prietenul meu, a cărui con tribuţie la aceste pagini depăşeşte referinţele mele explicite la lucrările sale publicate; şi John Meyendorff, a cărui istorie a teologiei bizantine a apărut prea tîrziu ca să o mai folosesc, dar a cărui erudiţie istorică şi ştiinţă teologică mi-au îmbogăţit mult propria viziune. Mulţumindu-le acestor savanţi şi altora, al căror sfat m-a ajutat să depăşesc multe dificultăţi, trebuie totuşi să urmez convenţia autorilor de lucrări istorice şi să admit că toate greşelile care se găsesc în această carte îmi aparţin.
1. 2.
Rusia şi Europa (în cehă, n. tr.). Spiritul Rusiei (n. tr.).
1 I
Surse principale
Autori şi scrieri Abd. Margar.
Act.
&
script. Wirt.
Adr. Ep.
Ado. Cro n. Aen. Par. Graec. Agap. Cap. Agat. Ep. Ale. Trin. Ps. Ale. Purced. An. Comn. Alex.
Anaf lac. Anast. Bibl. CCP pr. (869) Anast. S. Hex. Ps. Anast. S.
Jud. al. Jud. dial. Jud. paru. Anat. sar. Andr. Cr. Cins t. ic. Ps. Andron. Comn.
lud. Ans. Purced. Ans. Hav. Dial. Arist. An. Arnob. Împ. păg. Atan.
Ar. Exp. Ps. Tom.
Abdisa din Nisibi. Cartea Mărgăritarului (Liber Margaritae) Acta & scripta theologorum Wirtembergensium et Patriarchae Constanti nopolitani D. Hieremiae. Wittenberg, 1584 Papa Adrian I. Epistole. Ado din Viena. Cronica Aeneas din Paris. Cartea împotriva grecilor Agapetus, diacon din Constantinopol. Capete de îndrumare (Capita admonitoria) Papa Agaton I. Epistole Alcuin. Credinţa sfintei şi nedespărţitei Treimi Pseudo-Alcuin. Cartea despre purcederea Sfintului Duh, adre sată lui Carol cel Mare Ana Comnena. Alexiada Anaforaua Sfintului Mar Iacob, fratele Domnului nostru şi Episcopul Ierusalimului Anastasie Bibliotecarul. Prefaţă la Actele Si nodului al IV-lea de la Constantinopol (869) Anastasie Sinaitul. Contemplaţii anagogice la Hexaemeron Pseudo-Anastasie Sinaitul
Dialogul al doilea împotri va evreilor (Adversus Judaeos dialogus ali us) Dialogul împotriva evreilor Scurt dialog împotriva evreilor (Adversus Judaeos dialogus parvus) Anatema împotriva sarazinilor Andrei Criteanul. Despre cinstirea Sfintelor icoane Pseudo-Andronic I Comnenul. Î mpărat. Dialogul unui creştin şi al unui evreu împotriva evreilor Anselm de Canterbury. Despre Purcederea Sfintului Duh Anselm de Havelberg. Dialoguri la Constantinopol cu Niceta de Nicomedia. Aristotel. Despre suflet (De anima) Arnobius de Sicca. Împotriva păgînilor Atanasie (cel Mare) al Alexandriei Cuvinte împotriva arienilor [ed. rom. PSB, vol. 15, EIBMBOR, Bucureşti, 1992]
Expunere la Psalmi Tomul către antiohieni
SPIRITUL CREŞTI NĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700)
14
Ps-Atan.
Az. Chr. un. Exp. fid. Aug.
Ev. Ioan Grat. Quaest. Ex. Serm. Dom. Trin. Avei. Bab.
Evagr. Trat. Un.
Pseudo-Atanasie
Tratat despre azime Că Hristos este unul (Quod unus sit Christus) Expunerea credinţei (Expositio {idei) Augustin din Hippo
Expunerea Evangheliei de la Ioan Despre har (De gratia) Î ntrebări la Exod Despre Predica de pe Munte a Domnului (De sermone Domini in monte) Despre Treime (De Trinitate) Colecţia Avellan Babai din Kaskar
Expunere la Cartea Centuriilor a lui Evagrie Ponticul Tratat împotriva celor ce spu n : "Aşa cum sufletul şi trupul sînt un ipostas, tot aşa Dumnezeu-Logosul şi omul sînt u n ipostas" Despre unire
Bart. Ed.
Bartolomeu din Edessa
Agar. Mah. C.A. Calv. Inst. ( 1 559)
Respingerea Agarenilor Împotriva lui Mahomed Confesiunea de la Augsburg Jean Calvin. Instituţiile religiei creştine (ediţia din 1559)
CC ale.
Conciliul de la Calcedon
Act. Can. CCP( 681 )
Act. Cuv. împ. CCP ( 7 54)
Decr. CCP (869)
Act. Cerul.
Ep. Petr. Ant. Panop. Sem . CFlor. ( 1 439)
Decr. Arm. Def
Acte Canoane Conciliul III de la Constantinopol (68 1 ) [Sin. al Vl-lea ecum.1
Acte Cuvînt către împărat Conciliul iconoclast din 754 de la Hiereia şi Constantinopol.
Hotărîri Conciliul IV de la Constantinopol.
Acte Patriarhul Mihail Cerularie
Epistola către Petru al Antiohiei Panoplia Edic t {!t:µdwµa) asupra proiectatei excomunicări a Patriar· h ului Mihail Conciliul de la Florenţa
Decret asupra Armenilor Definiţia
CFor. ( 796) Chir.
Conciliul de la Frejus-Toulon [ Cimcilium Forojuliense] Chiril al Alexandriei
Chr. un. Ep. Chir. Ier. Cateh.
Că Hristos este unul (Quod unus sit Christus) Epistole Chiril al Ierusalimului. Cateheze Led. rom. D. Fecioru, col. Izvoa rele Ortodoxiei, vol. VI, EIBMBOR, Bucureşti, 1943]
Chir. Luk.
Patriarhul Chiril Lukaris
Conf Ep. Chyt. Or.
Mărtisire de credinţă a Bisericii Răsăritene Epistole David Chytraeus. Oratio de statu ecclesiarum hoc tempor in Graecia, Asia, Africa, Ungaria, Boemia etc. (Cuvînt despre
SURSE PRil'f CIPALE
Cip. Unit. eccl.
CLater. (649)
Act. Can.
Cle m.
Paed. Pasc. fr. Prot. CLug. (1274) Const. CNic (787)
Act. Can.
15
starea prezentd a Bisericilor din Grecia, Asia, Africa, Ungaria, Boemia etc.), Wittemberg, 1580 Ciprian al Cartaginei. Despre unitatea Bisericii (De unitate eccle siae) [ed. rom. PSB vol. 3, trad. N. Chiţescu, E. Constantinescu, P. Papadopol, D. Popescu, introd., note N. Chiţescu, EIBMBOR, Bucureşti, 1981] Primul Conciliu Lateran
Acte Canoane Clement Alexandrinul
Paedagogus Despre Paşti. Fragmente Protrepticul Conciliul II de la Lyon. Constituţiile Conciliul II de la Niceea (787) [Sin. al Vii-lea ecum.]
Acte Canoane
Col. Afr. Ep.Teod. Con{. Dosit. q. Co n{. Petr. Mov.
Columbus din Africa et al. Epistold cdtre papa Teodor Mdrturisirea lui Dositei (Notara). Î ntrebdri Petru Movilă (Mogila ). Mdrturisirea de credinţd a Bisericii Ortodoxe Catolice şi Apostolice [trad. rom. Buzău, 1691, reed.
Con{. Sar.
Mdrturisirea credinţei creştine împotriva sarazinilor
Ed. Junimea, Iaşi, 1996] Const. Pogon.
Edict. Sacr.
Î mpăratul Constantin al IV-lea Pogonatul
Edict Epistole Sacre
Const.V.
Împăratul Constantin al V-lea
Corp. iur. civ. Nou. Cosm. Sl. Cydon. Moh.
Codul lui Iustinian (Corpus iuris civilis). Novellae Cosma Preotul. Mesaj (Slovo) Demetrius Cydonius. Traducerea lui Richardus. Î mpotriva celor care îl urmeazd pe Mahomed
Cyrus. Al.
Cyrus din Alexandria
Cap. Epist. fr. Dial. Papisc. Didim Duh.
Capitole (Capitula) Epistole Fragmente Dialogul evreilor Papiscus şi Filon cu un monah Didim din Alexandria. Despre Sfintul Duh
Dion. Ar.
Pseudo-Dionisie Areopagitul
Ep. I. b.
Epistole Ierarhia bisericeascd [trad. rom., st. intr. Cicerone Iord ănescu,
I. c.
Ierarhia cereascd [trad. rom., st. intr. Cicerone Iordănescu,
Ed. Inst. European, Iaşi, 1994]
Ed. Inst. European, Iaşi, 1994]
N. d. Dion. Bar Sal. Ex. Dion. CP. Tom. sin.
Doct. Ad. Doct. lac. Doct. patr. Dom. Ven. Ep. Petr.
Ant.
Ein. An.
Despre Numele divine Dionysius Bar Salibi. Expunerea Liturghiei Dionisie din Constantinopol. Tomul sinodal Doctrina lui Addai Doctrina lui Iacob, recent botezat Doctrine Pdrinţilor despre întruparea Logosului (Doctrina patrum de incarnatione Verbi) Dominicus din Veneţia. Epistola cdtre Petru al Antiohiei Einhard. Anale
16
SPIRITUL CREŞTiNĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700)
Ep. Leo.
Epistola unui călugăr pelerin la Muntele Măslinilor către Papa Leon III
Epif.
Epifanie din Salamina
fr . Haer.
Fragmente Împotriva celor opt erezii
Epif. M. V. Serg. Episc. CP. Ep. Episc. Ger. Grec.
Epifanie Monahul [Epifanij Mnich]. Viaţa lui Serghie de Radonej Episcopii Constantinopol ului. Epistole Episcopii din Germ ania. Răspunsul de la Worms despre credinţa
E pisc. Or. Ep. Eug. IV. Ep. Eus.
Episcopii din Orient. Epistola Papa Eugenius al IV-lea. Epistole Eusebiu de Cezareea
în Sfinta Treime, împotriva ereziei grecilor
Ep. Const. Aug. H. e. Eus. Bass. Ep.
Epistola către împărăteasa Constantia Istoria Bisericească (Historia ecclesiastica) [trad. rom. PSB,
vol. XIII, EIBMBOR, Bucureşti, 1987, pp. 28-3 9 1 ] Eusebius Mar Bassi et al. Epistola către Teodosie al Alexandriei
Teodos. Al. Eut. Zig.
Eutimie Zigaben
A nat. Bog. Panop. Ps. Sar. Evagr. H. e. Filot. Post. Filox. Dis.
Cele paisprezece anateme împotri va bogomililor Erezia bogomililor Panoplia Comentariu la Psaltire Dispută asupra credinţei cu un filosof sarazin Evagrie Scolasticul. Istoria bisericească Filotei de Pskov. Mesaj (Poslanie) Filoxen de Mabbug. Disertaţii
Fotie
Patriarhul Fotie al Co nstantinopolului
Amph. Ene. Ep. Man. Myst. Om. Syn. Ps. Fotie
Franc. Rom. Gel. I. Ep. Ps . Ghe. Arb. Exp. Ghe. Kiev. Lat. Ghe. Schol. Sal. Gherm. I. Adorm. Gherm. II. Bog. Goth. Dumn. Gr. M.
Ep. Eu. Gr. Naz.
Amphilochia Encyclica Epistole Î mpotriva maniheilor Mistagogia Sfintului Duh Omilii Colecţii şi Demonstraţii (Iuvaywyai Kai aTTol'iE L�E te;) Pseudo-Fotie
Î mpotriva francilor Împotriva celor care spu n că Roma este primul scaun Papa Ghelasie I. Epistole Pseudo-Gheorghe din Arbela. Expunerea slujbelor Bisericii Gheorghe al Kievului. Împotriva latinilor Gheorghe Scholarios. Cu privire la singura cale de mîntuire a omului Patriarhul Gherm an I al Constantinopolului. Despre adormirea Maicii Domnului Patriarhul Gherman al Ii-lea al Constantinopolului. Omilie împotriva bogomililor Gottschalk din Orb ais. Că este permis a vorbi de Dumnezeire ca Treime Grigorie cel Mare
Epistole Omilii la Evanghelii Grigorie de N azianz
SURSE PRINCIPALE
Carm. Ep. Om. Or: Gr. Nyss.
Dumn. Rom. opific. Teod. Gr. Pal.
Poeme (Carmina) Epistole Omilii Cuvîntări (Orationes) Grigorie de Nyssa
Despre dumnezeirea Fiului şi a Sfintului Duh Despre crearea omului (De hominis opificio) Despre Teodor Martirul Gri g- orie Palama
Gregent. Herb. Rag. Tom. Heracl. Ekth. Herodot Ist.
lmpotriva lui Akindyn 1 50 capete fizice, teologice, morale şi practice (Capitula) Mărturisirea credinţei ortodoxe Tîlcuirea Decalogului Omilii Teohan Triade Gregentius din Taphar. Dispută cu evreul Herbanus Tomul aghioritic (ayi opELTLKoc; Toµoc;) Împăratul Heraclie. Ekthesis Herodot. Istoria
Hinc. R.
Hincmar din Reims
Dumn. Op use. Rine. Hom. ll. Hon. I. Ep. Hor. A. p. Horm. Ep.
Despre Dumnezeire ca Unul şi nu Trei Opuscul împotriva lui Hincmar din Laon Homer. Iliada Papa Honoriu I. Epistole Horaţiu. Arta poetică Papa Hormisdas. Epistole
Hrisost.
Ioan Hrisostom (Gură de Aur)
Ak. Cap. Conf Dec. Om. Te of Tr.
17
Prod. Jud.
Despre trădarea l u i luda (De proditione Judae) [trad. rom. D. Fecioru, Izvoarele Ortodoxiei , vol. 5, Tipogr afia Cărţilor
Sac.
Despre preoţie (De sacerdotio) [trad. rom. D. Fecioru, în vol. Despre preoţie EIBMBOR, Bucureşti, 1998, pp. 23- 156]
Bisericeşti, Bucureşti, 1942]
Humb.
Humbert de Silva Candida
Dial. Purced. Răsp. Nichit. Iac. Bar. Ep. Teod.
Dialog Despre Purcederea Sfintului Duh de la Tatăl şi de la Fiul Răspuns la cartea lui Nichita Stithatul Iacob Baradaeus. Epis tolă către Teodosie al Alexandriei
Iac. Ed.
Iacob din Edessa
Can. Mărt. Ep. Tom. Hex. Ier. CP. Ep. Tub
Canoane Mărturisirea Epistola către Toma Presbiterul Tîlcuire la Hexaemeron Patriarhul Ieremia al Constantinopolului. Epistolă către teologii
luterani de la Tubingen 11. Trin. 11. Kiev. Sl. Ioan Ant. Az. Ioan Argyr. Purced. Ioan Bek.
Apoi. Ep. Ioan XXI.
Ilarie de Pictavium (Poitiers). Despre Treime 11arion al Kievului. Mesaj (Slovo) Ioan al Antiohiei. Tratat despre azime Ioan Argyropoulos. Despre Purcederea Sfintului Duh Ioan Bekkos Apologie pentru Unirea din 1274
Epistola către Papa Ioan XXI
SPIRITUL CREŞTINĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700)
18
Un. Ioan Cant.
Apol. Or. Ioan D .
I. Cor. Dialect. Dialex. Disp. Sar. F. o. Haer. !mag. Iacob. Man. Parall. Rect. sent. Volunt. Ps. Ioan D. Trin. Ioan Diac. Ioan Ierus.
Const. Icon. Ioan Maur. Carm. Isid. Sev. Eccl. off
Iso'yahb. Ep. Just. Dial. Leon M. Tom. Leon II. Ep. Leon III. Ep. Leon IX Ep. Petr.
Despre unirea Bisericilor Vechii şi a Noii Rome
Î mpăratul Ioan al V I-lea Cantacuzino
Apologiile religiei creştine împotriva sectei mahomedane Cuvîntări împotriva lui Mahomed Ioan Damaschin
Expunere I Corinteni după Ioan Hrisostom Dialectica Dispută (�1aM�1c;J cu un maniheu Disp uta unui sarazin şi a unui creştin Credinţa ortodoxă (Dogmatica) Despre e rezii Cuvîntări despre icoane [trad. rom. D. Fecioru, în v ol . Cele trei tratate contra iconoclaş tilor, EIBMBOR, 1998] Împotriva iacobiţilor Dialog împotriva maniheilor Sfintele Paralele Despre gîndirea corectă (De recta sententia) Despre cele două voinţe în Hristos (De duo.bus in Christo voluntatibus) Pseudo-Ioan Damaschin. Despre Treime Ioan Diaconul Ioan al V-lea al Ierusalimului
Î mpotriva lui Constantin Cabalinus despre icoane Î mpotriva iconoclaştilor Ioan Mauropus. Poeme (Carmina) Isidor de Sevilla. De ecclesiasticis officiis Iso'yahb III. Epistole Iustin Martirul. Dialogul cu iudeul Trifon Papa Leon I (cel Mare). Tomul Papa Leon II. Epistole Î mpăratul Leon III. Epistolă către 'Umar (Omar), conducătorul Sarazinilor Papa Leon IX. Epistolă către Petru al Antiohiei
Ant Leon Ohr. Ene. Leon Per. Lat. Leont. Biz. Nest et
Leon al Ohridei (Bul �aria). Enciclica Leon din Perejaslav. l mpotriva latinilor Leonţiu de Bizanţ. Î mpotriva nestorienilor şi eutihienilor
Eut. Leont. N.
Leonţiu de Neapolis ( Cipru)
fr . Pred. Lib. Car. Lib. diurn Clem. Dar. Hrisost . Vas. Liut. Leg.
Fragmente Predici Cărţile Carotine (Libri Carolini) Î nsemnările Pontifilor Romani (Liber diurnus Romanorum pontificum) Liturghia Clementină Liturghia Darurilor înainte sfinţite Lit urghia Sf. Ioan Hrisostom (Gură de Aur) Liturgia Sf Vasile cel Mare Liutprand de Cremona. Istorisirea delegaţiei la Constantinopol
Luth.
Martin Luther
Lit. Lit. Lit. Lit.
Ep Rom. Leip.
Epistole Î mpotriva faimosului romanist din Leipzig
SURSE PRINCIPALE
19
Mac. Ant. Simb. Man. II. Pal. Dial. Marc. Ef.
Macarie al Antiohiei. Simbol Î mpăratul Manuel al Ii-lea Paleologu!. Dialoguri cu un persan Marcu din Efes
Conf Flor. Cuv. Purg. Epicl. Dial. Mart. I. Ep. Maur. Rav. Ep.
Mărturisirea de credinţă de la Florenţa Cuvîntări despre Purgatoriu Despre epicleza euharistică Dialog despre adaosul la Simbol făcut de latini Papa Martin I. Epistole Maurus din Ravenna. Epistole
Max.
Maxim Mărturisitorul Ambigua [ed. rom. PSB, vol. 80, trad. , introd., note de D . Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1983]
Am big. Ascet. Ca rit.
Capete Ascetice 400 Capete despre dragoste [ed. rom. Filocalia, voi. 2, trad. ,
Disp. Biz. Ep.
Disputa din Bizanţ Epistole [ed. rom. PSB, voi. 8 1 , trad., introd . , note de D.
Myst.
Mistagogia [trad. rom. , introd., note şi două studii de D.
introd., note d e D . Stăniloae, ed. I , Sibiu, 1947, pp. 36- 123]
Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1 990] Stăniloae EIBMBOR, Bucureşti, 2000] Opuscula Polemica et Theologica [ed. rom. , PSB, vol. 8 1 , trad. , introd. , note d e D . Stăniloae EIBMBOR, Bucureşti, 1 990]
Opuse.
Or. dom.
Scurtă Expunere a Rugăciunii Domneşti (Orationis dominicae brevis expos itio) [ed. rom . , Filocalia, voi. 2, trad. , introd.,
Pyrr.
Disputa cu Pyrrhus [trad. rom. , PSB, voi. 8 1 , trad. , introd. ,
Qu. dub.
Questionnes et Dubia [trad. rom., Filocalia, voi. 2, trad. ,
Qu. Thal.
Întrebări către Thalasie asupra Scripturii [ trad. rom. , Filocalia,
Mişc. Schol. Schol. Schol. Schol. Schol.
Despre mişcare Scholii la Ierarhia cerească a lui Dionisie Areopagitul Scholii la Numele divine a lui Dionisie Areopagitul Scholii la Ierarhia bisericească a lui Dionisie Areopagitul Scholii E pistolele lui Dionisie Areopagitul Scholii la Teologia Mistică a lui Dionisie Areopagitul
note de D . Stăniloae, ed. I, Sibiu 1947] note de D . Stăniloae EIBMBOR, Bucureşti, 1 990] introd., note de D . Stăniloae, ed. I , Sibiu, 1947]
vol. 3, trad., introd., note de D. Stăniloae , ed. I, Sibiu, 1948]
I. c. N. d. I. b. Ep. Dion. Ar. Myst.
Max. Aquil. Max. Plan. Aug.
Maxim din Aquileia Maxim Planudes. Traducerea grecească a l ucrării lui Augustin,
Mel. Ep. Met. CP. Syn Mih. Anch.
Philip Melanchthon. Epistole Patriarhul Metodie al Ii-lea al Constantinopolului. Synodicon Mihail al Iii-lea Anchialos, patriarhul Constantinopolului
Despre Treime
Arm. Dial. Mitrof. Crit. Mărt.
Mitrop.
Epistolă către Armeni Dialog cu lmpăratul Manuel Comnenul Mitrofan Critopoulos. Mărturisire [trad. rom. , Ioan I. Ică, Mărtu risirea de credinţă a lui Mitrofan Kritopoulos. Însemnătatea ei istorică, dogmatică şi ecumenistă. Teză de doctorat, în Mitropolia Ardealului, an XV III, 1 973, nr. 1-3, pp. 108-473] Prerogativele Mitropolitane
SPIRITUL CREŞTINĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700)
20
Min. Fel. Oct.
Nars . Om. Nichif.
Antirr. Apol. Ep. Leo III Epif Imag. Nichif. Kiev.
Post. Nicet. Amas. Patr. Nichit. Biz.
Arab. Arm. Lat. Ref Ep.
Minucius Felix. Octavius [ed. rom. , PSB, voi. 3, trad. P Papadopol, D. Popescu, introd. , note şi indici N Chiţescu, EIBMOR, Bucureşti, 198 1] N arsai. Omilii liturgice Patriarhul Nichifor al Constantinopolului
Antirrheticus Scurtă Apologie pentru sfintele icoane Epistolă către Papa Leo III Împotriva lui Epifanie Marea Apologie pentru sfintele icoane Nichifor al Kievului
Mesaj (Poslanie) Niceta al Amasiei. Despre Patriarhi Nichita de Bizanţ
Respi ngerea cărţii false scrise de arabul Mahomed Respingerea epistolei trimise de Printul armenilor ' Împotriva latinilor Respingerea epistolelor agarenilor Nicetas Choniates. Tezaurul credinţei ortodoxe
Nicet. Chon. Tez. Nicet. Nicom. Nichit. Stit.
Nicetas de Nicomedia Nichita Stithatul
Antidial. Arm. et Lat. Nicol. I. Ep.
A ntidialog Împotriva Armenilor şi Latinilor Papa Nicolae I. Epis tole
Nil. Cab.
Nil Cabasila al Tesalonicului
Cauz. dis. Prim. Nil. Dox. Not.
Despre cauzele disensiunilor în Biserică Despre primatul Papei Nil Doxopatritul. Ordinea Scaunelor Patriarhale (Noti tia throno rum patriarcharum)
Nil. Sor.
Nil Sorskij
Pred. Ustav Or.
Cels. Jos.
Moştenire Discipolilor Săi (Predanie ucenikom) Regula monahală (Monastyrsk ij us tav) Ori �en din Alexandria
Impotriva lui Cels us [trad. rom. PSB, voi. 9, studiu introd. , trad şi note T. Bodogae, colab. N . Chirică, T. Laţcu, EIBMBOR, Bucureşti, 1984] Omilii la Iosua [trad. rom. PSB, voi. 6, studiu. introd. şi note T. Bodogae, trad. T. Bodogae, N. Neaga, Z. Laţcu, EIBMBOR, Bucureşti, 198 1 ] ·
Luc. Patr. Iov. Patr. Mosc. Paul I. Ep. Paul. Aquil.
Carm. CFor. ( 796)
Fel. Paul. N. Ep. Pav. Ant. Ep. Teodos.
Al Pav. II CP Ep. Teod. Petr. Ant.
Omilie la Evanghelia de la Luca Excerpte din actul de instalare a Patriarhului Iov (Otvyrok iz zapiski o postavlenij patriarcha Iova) Î ntemeierea Patriarhatului Moscovei Papa Paul I. Ep istolă Paulinus din Aquileia
Poeme (Carmina) Conciliul de la Frejus-Toulon [ Concilium Forojuliense]
Împotriva lui Felix de Urgel Paulinus de Nola. Epistole Pavel al Antiohiei. Ep istola către Teodosie al Alexandriei
Pavel II Patriarhul Constantinopolului. Epistola către Teodor Petru al Antiohiei
SURSE PRINCIPALE
Ep. Ep. Ep. Ep. Ep.
Al. Cerul. Dom. Ierus . Leo IX. Petr. Chrys. Pred. Petr. Dam. Purced. Petr. Lomb. Sent. Petr. Sic.
21
Epistola către Patriarh ul Alexandriei Epistola către Mihail Cerularie Epistola către Dominicus din Veneţia Epistola către Patriarhul Ierusalimului Epistole către Papa Leon IX Petru Chrysologul. Predici. Peter Damian. Epistolă împotriva erorii grecilor privind p ur cederea Sf Duh Petru Lombardul. Sentinţe Petru de Sicilia
Ist. Pred. Pos. V. A ug.
Is toria ereziei Maniheilor, care mai sînt numiţi pavlicieni Predici împotriva Maniheilor, care mai sînt numiţi pavlicieni Possidius. Viaţa lui Augus tin
Psell.
Mihail Psellos
Ac. Cerul. Bunavest. Cant. Car. Gr. Teol. Car. Hrisost. Cron. Com. Sim. Met. Dem. Ene. Sim. Met. Ep. Exeg. Phdr. Id. Doct. Pr. Fil. Pust.
Ac uzaţie împotriva lui Mihail Cerularios Cuvîntarea la Bunaves tire Comentariu la Cartea Cîntarea Cîntărilor Caracterul lui Grigorie Teologul Caracterul lui Ioan Gură de Aur Cronografia Comemorarea lui Simeon Metafrastul Despre lucrarea demonilor Encomionul lui Simeon Metafrastul Epistole Exegeză la Phaedrus Despre doctrina ideilor la Platon Doctrina de multe feluri Prefaţă la Filip Pustnicul
Pyrr. Radb. Cog. Ratr. Graec Reg. Cron. Rom. Mel.
Pyrrhus din Constantinopol Paschasius Radbertus. Cogitis me Ratramnus. Împotriva grecilor Regino din Priim. Cronică Roman Melodul
Acat. Cond. Ic. Imne Se'ert. Cron. Serg. Ep. Serg. Cip. Ep. Teod.
Acatistul Condacul Icoasele Imne Cronica lui Se'ert (Kurdistan)
Sev. Ant.
Ep. Teod. Gram. Om. Catedr. Nef Sim. N. Teo l . Cateh. Etic. Imne Mist. Or. Teol. Sim. Tes. Haer.
Serghie, Patriarhul Constantinopolului. Epistole Sergiu din Cipru. Epistola către papa Teodor Sever din Antiohia
Epistola către Teodosie Împotriva necredi ncios ului grămătic Omilii de la amvon Către Nefalie
Simeon Noul Teolog
Cateheze Cuvîntări etice Imne Rugăciunea mistică Cuv întări Cuvîntări teologice
Simeon al Tesalonicului. Împotriva tuturor ereziilor
SPIRITUL CREŞTINĂTĂŢII RĂSĂR�TENE (600-1700)
22
Simb. Ath. Simb. CP. (681) Simb. Leo III Sin. CP. ( 1638) Sin. CP. (1672) Sin. Ierus. (1672) Sin. Iaşi ( 1 642) Sin. Jes. (587) Sin. Kos . (6 12) Sin. Pal. (1341) Sin. Pal. ( 1351) Sin. Pal. (1368) Sin. Sel. (486) Can. Smarag.
Acta Sf Duh Sof .
Simbolul de credinţd atanasian (Symbolum Athanasianum) Simbolul Sinodul al III-Zea de la Constantinopol (al Vl-lea ecumenic) Simbolul de credinţă al papei Leon al III-lea
Sinodul de la Constantinopol (1638) Sinodul de la Constantinopol (1672) Sinodul de la Ierusalim (1672) Sinodul de la Iaşi (1642) Sinodul lui Jesuyahb I (585) Sinodul regelui Kosran (612) Sinodul palamit (134 1) Sinodul palamit (1351) Sinodul palamit (1368) Sinodul din Seleucia (486). Canoane Smaragdus
Actele conferinţei de la Roma (810) Despre Sf Duh
Sofronie al Ierusalimului
Ep. sin. Or. Syndoct. post.
Epistola sinodală Cuv întări Ştefan din Bostra. Fragmente Ştefan din Dora (Palestina). Epistolă Syndocticon posterius
Teod. Abu Q .
Teodor Abu Qurra
Ştef. Bostr. fr. Ştef. Dor. Ep.
Conc. Imag. Mim. Opuse. Teod. Teod. Teod. Teod. Teod.
Agall. Argyr. CP. Qu. Max. Ierus. Phar. fr. Stud.
Dispute cu sarazinii din gura lui Ioan Damaschin (Concerta tiones cum Saracenis) Despre cultul icoanelor Adresd (Mîmar) Opuscula Teodor Agallianus. Respingerea lui Ioan Argyropoulos Teodor, diaconul din Constantinopol. Întrebdri cdtre Maxim Teodor al Ierusalimului Teodor din Pharan. Fragmente Teodor Studitul
Antirr. Can. imag. Ep. Ep. imag. Icon. Lit. Dar. Or. Prob. Ref Teod. Pec. Lat. Teodor. I.r.
Respingerile (Antirretica) iconoclaştilor Canon pentru sfintele icoane Epistole Epistold cdtre Platon despre cultul sfintelor icoane Capete împotriva iconoclaştilor Tîlcuirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite Cuv întări Probleme pentru iconoclaşti Respingerea poemelor iconoclaştilor Teodosie de la Lavra Pecerska. Împotriva latinilor (Slovo) Teodoret al Cyrului. Istoria religiei
Teodos . Al.
Teodosie al Alexandriei
Ep. Ep. Paul. Ant. Or. Teof. Cron. Teof. Nic. Theot.
Epistold Epistolă cdtre Pavel al Antiohiei Cuvîntare Teofan Mărturisitorul. Cronografia Teofan din Niceea. Predică despre Maica Domnului
Tert.
Tertulian din Cartagina
SURSE PRINCIPALE
Praescrip. Prax. Them. fr. Theod. Aur. Spir. Theor. Disp.
Theot. Tom. Aq. Graec. Tom. Ed. Nat.
23
Despre condamnarea ereticilor [ed. rom. PSB, vol. 3, trad. N. C hiţescu, E . Constantinescu, P. Papadopol, D. Popescu, EIBMBOR, Bucureşti, pp. 127-176]
Împotri va lui Praxeas
Themistius din Alexandria. Fragmente Theodulph din Orleans [Aurelianensis]. Despre Sf Duh Theorianus. Dispute cu Narsai IV
. Demonstraţie cd Maria este Născdtoare de Dumnezeu (Theotokos) Toma de Aquino. lmpotriva erorilor grecilor Toma din Edessa. Tratat despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
Teofil. CP.
Teofilact al Constantinopolului
Ep. Petr. B ulg. Teofil. Ohr. Lat.
Teofilact de Ohrida (Bulgaria). Despre lucrurile de care sînt
Tim. I. Ep . Tim. Ael. Calc.
Timotei I, patriarh nestorian. Epistole Timotei Aelurus, patriarh monofizit al Alexandriei. Critica şi
Trof Dam.
respingerea definiţiei de la Calcedon Trofeele dumnezeieştii şi nebiruitei Biserici a lui Dumnezeu şi ale Adevdrului împotriva ev reilor din Damasc
Varl.
Varlaam din Calabria
Epistolă către ţarul Petru al Bulgariei acuzaţi latinii
Ep. Lat. Or. Un. Vas.
Ep. Om. Sf Duh. Vas. I. Mac. apud. C C P(869) Vas. Ohr. Ep . Verg. Aen. Vis.
Plat. Purced. Sf V. Mah. Vosk. Cron.
Epistole lmpotriva latinilor Cuvînt pentru unire Vasile al Cezareei Capadociei Epistole [trad . rom. PSB, vol. 12, studiu introductiv, comen tarii şi indici de T. Bodogae, EIBMBOR, Bucureşti, 1988]
Omili i Despre Sf Duh [trad. rom. PSB, vol. 12, trad. , introd., note C. Corniţescu şi T. Bodogae , EIBMBOR, Bucureşti, 1988] Vasile I Macedoneanul, împărat, Cuvînt la Sin. IV de la Constantinopol (869) Vasile al Ohridei. Epistole Virgiliu. Eneida Ioan Visarion
Împotriva calomniatorului l ui Platon Despre Purcederea Sfintului Duh Despre cuv intele de sfinţire V iaţa lui Mahomed Cronica de la Voskrensk (Voskrenskaja letopis')
Ediţii şi colecţii ACO Allacci Arendzen Badger
Acta conciliorum oecumenicorum. Strasbourg, 1 914 -. Allacci, Leone [Leo Allatius], De ecclesiae occidentalis atque orientalis perpetua consensione, Kiiln, 1648. Arendzen, Johann (ed. ), Theodori Abu Kurra De cultu imaginum li bellus, Bonn, 1897. Badger, George Percy, The Nestorians and Their Rituals,Vol. 2. Londra, 1852.
24
SPIRITUL CREŞTINĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700)
Barth-Niesel
Bek. Bidez-Parmentier Bonwetsch Boor Borovkova-Maj kova Brightman
Carr
CCSL Chabot Connolly Connolly-Codrington Contos
CR csco
CSEL DAI Darrouzes Diekamp
Ed. Leon. Eustratiades Ficker
Foerster Fra nkenberg GCS Goodspeed Gordillo
Barth, Peter, Niesel, Wilhelm (ed.), Joannis Calvini Opera Selecta, 5 vol. Miinchen, 1926-1936. Die Beken ntnisschriften der euangelisch -lutherischen Kirche , ed. a II-a, Giitingen, 1952. Bidez, Joseph, Parmentier, Leon (ed.), The Ecclesiastical History of Euagrius with the Scholia, Londra, 1898. Bonwetsch, G. Nathanael (ed.), Doctrina Jacobi nuper baptizati , Berlin, 19 10. Boor, Carl Gotthard de (ed.), Theophan is Ch ronographia, 2 vol. Leipzig, 1883-1885. Borovkova-Majkova, M.S. (ed. ) Nila Sorskago Predanie i Ustau so ustupitel'noju stat'ej, St. Petersburg, 19 12. Brightman, Frank Edward (ed. ), Liturgies Eastern and Western, Vol. I : Eastern Liturgies (singurul volum apărut), Oxford, 1896. Carr, Simon Joseph (ed.), Toma din Edessa. Treatise on the Natiuity of Dur Lord Christ, Roma, 1898. Corpus christianorum. Series latina, Turnhout, Belgia, 1953 . Chabot, Jean Ba ptiste (ed.), Synodicon Orientale ou recueil de synodes nestoriens, Paris, 1902. Connolly, Richard Hugh (ed.), Narsai. Liturgical Homilies, Cambridge, 1909. Connolly, Richard Hugh, Codrington Humfrey William (ed.), Two Commentaries on the Jacobite Litu rgy, Londra, 19 13. Contos, Leonidas, The Concept of Theosis in Saint Gregory Palamas. With Criticai Text of the Contra Akindynum, Vol. 2: Text. Los Angeles, 1963 . Corpus Reformatorum. Berlin şi Leipzig, 1834 -. Corpus scriptorum christianorum orientalium, Paris, 1903 . Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Vienna, 1866 . Dopolnenija k Aktam is toriceskim, St. Petersburg, 1846-18 72. Darrouzes, Jean (ed.), Documents inedits d'ecclesiologie byzantine, Paris , 1966 . Diekamp, Franz (ed. ), Doctrina patrum de incarnatione Verb i, Miinster, 19 07. -
-
-
S. Thomae Aquinatis opera omnia, iussu Leonis XIII edita, Roma, 1882 -. Eustratiades, Sophronius (ed.), 'Pwµavoc; 6 Mt:/.o80c; Kai � 'AKa6taTOc;, Tesalonic, 19 17. F icker, Gerhard (ed.), Die Phundagiagiten: Ein Beitrag zur Ketzergeschichte des byzantinischen Mittelalters, Leipzig, 19 08. Foerster, Hans (ed. ), Liber diumus Romanorum pontificum, Berna, 1958. Frankenberg, Wilhelm (ed.), Euagrius Pon ticus ( cu expunerea lui Babai) , Berlin, 19 1 2 .
Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhu nderte, Berlin, 1897 -. Goodspeed, Edgar Johnson (ed.), Die ăltesten Apologeten . Gotringen, 1915. Gordillo, Maurice. „Photius et primatus Romanus", Orientalia Christiana Periodica 6 (1940) : I-39.
SURSE PRINCIPALE
Gouillard
Graf Hergenrother Hofmann Holl
Jeffery
Jugie Karmires
Kayser
Kmosko
Kotter Kurtz-Drexl Lagarde Lambot Laourdas Legrand
Leib Leonid Levy
Lietzmann Loparev McGiffert
25
Gouillard, Jean (ed.J, Le Synodicon de l'Orthodoxie : edition et commentaire, Centre de recherche d'histoire et civilization byza ntines : Travaux et Memoires, Voi. 2 : 1-316, Paris, 1967. Graf, Georg (ed.), Die arabischen Schriften des Theodor Abu Qurra, Paderborn, 1910. Hergenrother, Joseph Adam Gustav (ed. ), Mo numenta Graeca ad Photium pertinentia. Regensburg, 1869. Hofmann, Georg (ed . ) , Concilium Florentinum, 3 vol. , Roma, 1929- 193 1. Holl, Karl, „Die Schriften des Epiphanius gegen die Bilderve rehrung", Gesammelte Aufsătze zur Kirchengeschichte, Vol. 2 : Der Osten, pp. 351-387. Tubingen, 1928. Jeffery, Arthur, „Ghevond's Text of the Correspondence between 'Umar II and Leo III", Harvard Theological Review 37 ( 1944), pp. 269-332. Jugie, Martin (ed.), Theophanes Nicaenus, Sermo in Sanctissimam Deiparam, Roma, 1935. Karmires, IOannes N. (ed.) Ta l'ioyµanKa Kai auµ�o/.1Ka µvT]µEÎa Tije; 6p6oM�ou Ka60/.1Kijc; EKKATJa(ac;, 2 vol., Ediţia a doua, Atena şi Gra z, 1960- 1968. Kayser, C., Die Canones Jacob's von Edessa ubersetzt und erlăutert, zum Theil auch zuerst im Grundtext veroffentlicht, Leipzig, 1886. Kmosko, M. (ed.), Demonstratio inedita probans Mariam Dei genitricem esse, in „Analecta Syriaca e codicibus Musei Britannici excerpta", Oriens Christianus 2 (1902), pp. 39-57. Kotter, Bonifatius (ed.), Die Schriften des Johannes von Damaskus, Berlin, 1969 -. Kurtz, Eduard şi Drexl, Franz (ed. ), Michaelis Pselli Scripta minora, 2 voi. Milano, 1936-1941. Lagarde, Paul de (ed.), Johannis Euchaitorum metropolitae quae in codice vaticano Graeco 676 supersunt, Gottingen, 1882. Lambot, Cyrille (ed.), Oeuvres theologiques et grammaticales de Godescalc d'Orbais, Louvain, 1945. Laourdas, Ba sil S. (ed.), wT(ou 6µ 1t.Lai . Thsalonic, 19 59. Legra nd, Emile Louis Jean (ed. ), Bibliographie hellenique ou
Description raisonee des ou vrages publies par des Grecs au dix-septieme siecle, 5 vol. Paris, 1894-1903. Leib, Bernard (ed.), Deux inedits byzantins sur les azymes au debut du Xlle siecle, Roma, 19 24. Leonid, mitropolitul (ed.), Zitie prepodobnago. . . Sergija eudotvorca i Pochval'noe emu slovo, St. Petersburg, 1885. Levy, Paul (ed.), Mihail Psellus, De Grega rii theologi charactere iudicium, accedit eiusdem de loannis Chrysostomi charactere iudicium ineditum, Leipzig, 1912. Lietzmann, Hans (ed.), Das Leben des heiligen Symeon Stylites , Leip zig, 1908. Loparev, Chr. „ Ob Uniatstve lmperatora Manuila Komnina", Vizantijskij Vremennik 14 ( 1 907), 344-3 5 7 .
McGiffert, Arth u r Cushman, ed. Dialogue between a Christian and a Jew Entitled Avn�ot.� nan(OKou Kai (/.wvoc; ' Ioul'ia(ou npoc; µoTJaxov nva, New York, 1889. '
26
Mai
SPIRITUL CREŞTINĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700) Mai, Angelo (ed . ) , Scriptorum veterum nova collectio e vaticanis codicibus, 10 vol Roma, 1825- 1838. Makarij, mitropolitul, Is torija russkoj cerk v i , ediţia a treia, 12 vol. în 8, St. Petersburg, 1877-1891. Malinin, V. N., Starec Eleazarova monastyrja Filofej i ego poslanija, Kiev, 190 1 . Mansi, J . D . (ed. ), Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, Florenţa, 1759- 1798. Meyendorff, Jean (ed. ), Gregoire Palamas. Defense des saints hesychastes, 2 vol . , Louvain, 1959. Monumenta Germaniae Historica, Berlin, 1 826 -. .
Makarij Malinin Mansi Meyendorff
MGH Conc. Conc. Sup. Ep. Poet. Scrip.
Mihălcescu
Michel
Mahler Montet
Muller
Concilia. Conciliorum Supplementa. Epistolae. Poetae. Scrip tores. Mihălcescu, Ion (ed. ), E>rioaupOc; Tfjc; op9oooţ (ac; : Die Bekenntnisse und die wichtigsten Glaube nszeugnisse der griechisch -orientalischen Kirche im Originaltext, nebst einleitenden Bemerkungen. Leipzig, 1904. Michel, Anton, Humbert und Kerula rios : Quellen und Studien zum Schisma des XI. Jahrhunderts, (2 vol . ), Paderborn, 1924-1930.
Mahler, Ludwig (ed.), Bessarionis in calumniatorem Platonis libri IV. , Paderborn, 1927. Montet, Edouard Louis, "Un rituel d'abjuration des musulmans dans l'eglise grecque", Revue de l'his toire des religions 53
( 1906), 145-163.
Muller, Ludolf (ed. ) ,
Nairn
Des Metropoliten Ilarion Lob rede auf Vladimir den Heiligen und Glaubensbekenntnis nach der Erstausgabe von 1844 neu herausgegeben, eingeleitet und erlăutert, Wiesbaden, 1962. Nairn, J. A. (ed.), De SacerdotioofSt. John Chrysostom. Cambridge,
Pavlov
Pavlov, Alexsandr S., Kriticeskje
Petit Petrovskij
PG
Phillips Pitra
1906.
opyty po istorii drevnejsej greko -russkoj polemiki protiu Latinjan. St. Petersburg, 1878. Petit, Louis et al. Oeuv res completes de Georges (Gennade) Scholarios , 8 vol . , Paris, 1928-1936.
Petrovskij , N. (ed.), „Pis'mo patriarcha Konstantinopol'skago Feofilakta Carju Bolgarii Petru", in Izvestija otdelenija
russkago jazika i slovesnosti imperatorskoj Akademii Nauk 1913 g. , pp . 356-372, St. Petersburg, 1913. Patrologia graeca , Paris, 1857-1866. Philli ps, George (ed.), The Doctrine of Addai, Londra, 187 6. Pitra, Jean Baptiste (ed.), Spicilegium Solesmense, 4 vol . Paris, ,
1852-1858.
PL PO
Popov Poprurenko
Patrologia latina , Paris, 1878-1890. Patrologia orientalis, Paris, 1903-. Popov, Andrej N, Is toriko-literaturnyj obzor drevnerusskich pole miceskich socinenij protiu Latinjan, Moscova, 1875. PopniZenko, Michail Georgevic (ed.), Kozma presbiter. Bolgarskij pisatel' X. veka, S ofia, 1936.
SURSE PRINCIPALE
PSRL Reifferscheid Reischl-Rupp Renauld
27
Polnoe sobranie russkich letopisej. St. Petersburg, 184 1-1968. Reifferscheid, August (ed.), Annae Comnenae Porphyrogenitae Alexias. 2 vol. , Leipzig, 1884. Reischl, W.K., Rupp, J. (ed.) Cyril of Jerusalem, Opera, 2 vol. Munchen, 1848- 1860. Renauld, Emile (ed.), Michael Psellus. Chronographia. 2 voi. Paris, 1926- 1928.
RIB Ruker Sathas
Russkaja istoriceskaja biblioteka. St. Petersburg, 1872- 1927. Rucker, Adolf (ed.), Die syrische Jakobosanaphora nach der Rezension des Ja'qâb{h) uon Edessa, Munster, 1923. Sathas, Konstantinos N. (ed.) Mwaiwv1K� �1�>. 108 �K� r] Iut.t.oy� ăvt:KMTwv µvriµdwv Tfjc; f:t.t.riv1 Kfjc; loTOp (ac; , 7 vol. , Veneţia, 1872- 1894.
Schaff
Sources chretiennes, Paris, 1940-. Schaff, Philip, ed. Creeds of Chris tendom, 3 vol. ediţia a şasea ,
Schiro
New York, 1919. Schiro, Giuseppe (ed.), Barlaam Calabro. Epistole greche i primordi
Schmitt
episodici e dottrinari delte lotte esicaste : Studio introduttiuo e testi, Palermo, 1954. Schmitt, F.S. (ed.), Sancti Anselmi opera omnia, Seckau, Roma,
SC
Schoell-Kroll
ST Studi e testi. Trapp
WA Br. Weiskotten Westerink Will
Edinburgh, 1938- 1961. Schoell, Rudolf, Kroll, Wilhelm (ed.), Corpus iuris ciuilis, vol . 3 : Nouellae, Berlin, 1912 Rome, 1900 -. Trapp, Erich (ed.), Manuel II. Palaiologos. Dialoge mit einem Perser, Viena, 1966. D. Martin Luthers We rke, Weimar, 1883 ff.
Briefe
Weiskotten, Herbert T. (ed.), Sancti Augustini uita scripta a Possidio episcopo, Princeton, 1 9 1 9 . Westerink, Leendert Gerrit (ed.), Michael Psellus, De omnifaria doctrina, Nijmegen, 1948. Will, Cornelius (ed. ), Acta et scripta quae de controuersiis ecclesiae graecae et latinae saeculo undecimo composite extant, Leipzig, 186 1.
Ex Oriente lux
Harnack ( 193 1 ) 2 : 5 1 1
Gibbon ( ! 896) 6 : 1 0 7
Secolul al VII-lea este cunoscut drept timpul cînd „s-a încheiat istoria dogmei în Biserica gre acă, [aşa încît] orice reînviere a acelei istorii este greu de imaginat". Spiritul creştinătăţii răsăritene îşi începe istorisire a cu secolul al VII-lea. De aici înainte, ni se spune în altă parte, răsă ritenii „au ţinut în mîinile lor lipsite de vlagă bogăţiile părinţilor lor, fără să moştenească şi spiritul .c are le crease . şi care desăvîrşise acel patrimoniu sacru ... In zece secole de revoluţie nu s-a făcut nici măcar o singură descoperire care să exalte demnitatea ori să promoveze fericirea ome nirii". Spiritul creştinătăţii răsăritene este istoria acestor zece se cole . Aceste citate din doi dintre cei mai eminenti istorici ai timpurilor moderne ilustre ază o atitudine faţă de istoria creştinismului răsăritean şi a doctrinei sale, atitudine care a dominat istoriografia apuseană. Istorii bisericeşti în multe volume - chiar şi una care a fost publicată în ultimii zece ani - au fost în stare să ignore pur şi simplu cea mai mare parte a dezvoltării creştinătăţii neapusene, cu excepţia unor episoade cum ar fi Schisma sau Cruciadele , care prive au şi istoria Apusului. Creştinismul ortodox din acea epocă este socotit de multă lume ca fiind caracterizat prin „degradarea voinţei, înrobirea întregului episcopat faţă de capriciile împăraţilor. . . , acel pietism îngust, acel formalism şi ritualism devoţional, reducîndu-se cu totul la aspecte neesenţiale religiei". Bariere lingvistice, divi ziuni politice şi diferende liturgice au contribuit la izolarea celor două culturi una de alta şi, astfel, la perpetuarea unei schisme în minte şi în spirit chiar şi printre aceia (de exemplu, cei doi istorici citaţi mai devreme) pentru care schisma bisericească şi confesională nu a fost teologic normativă. Alături de această izolare - în parte reacţionînd împo triva ei şi în parte născîndu-se din ea - a existat o nostalgie ecumenică şi uneori romantică după creştinismul răsă ritean. Martin Luther apela la exemplul Răsăritului ca o .
Vailhe 0 9 1 3 ) 763, 761
'
SPIRITUL CREŞTINĂTĂŢII RĂSĂRITENE (600-1700)
30
Vezi infra, p . 306
Gean akoplos (1962)
Bab. Evagr. 3.60 (Frankenberg 231 f2301l
Fot. Ene. 24 (PG 102 : 73 2 ) ; Tim. I . Ep. 7 5 : 100-101 (74 : 148-149))
26 (CSCO
dovadă că cineva poate să fie catolic şi ortodox fără să fie papal. Conflictele militare dintre anglicani şi ruşii orto docşi din timpul Războiului Crimeii au iscat necesitatea de a se lua în considerare, dacă nu problema interco muniunii, în orice caz aceea a săvîrşirii reciproce a înmor mîntărilor. Monumentala Patrologia Graeca, publicată între 1857 şi 1866 ; opera ştiinţifică a Institutului Oriental Pontifical şi, înainte de întemeierea acestuia, cea a unor savanţi romano-catolici individuali, precum cardinalii Mai şi Pitra ; ediţiile şi monografiile bizantinologilor apuseni toate acestea au contribuit la o mai bună percepţie a Răsăritului de către Apus şi, implicit, la o mai bună înţe legere de sine a Răsăritului însuşi, căci, nici măcar în studiile remarcabile ale istoricilor greci şi ruşi menţionate în bibliografia noastră, Răsăritul nu egalează Apusul în privinţa erudiţiei, nici calitativ, nici cantitativ. În perioada imediat următoare Revoluţiei ruse, teologi şi alţi inte lectuali veneau spre centrele gîndirii şi vieţii occidentale, aducînd cu ei comorile tradiţei răsăritene, precum odi nioară, "la Veneţia, cărturarii greci " din zorii Renaşterii. Istoricii de artă apuseni erau captivaţi de icoane şi mozaicuri, în timp ce gînditorii şi literaţii descopereau forţa filozofică şi teologică a lui Dostoievski şi Tolstoi. Chiar şi William Butler Yeats1 descrie cum : " ".străbătut-am mări s-a ajung" La cetatea sfintă a Bizanţului . Atitudinea lui Yeats, deloc surprinzătoare, se apropie de modul în care creştinismul răsăritean este apreciat de către propriii săi aderenţi. În afirmarea destinului aparte al Răsăritului, Bisericilor Ortodoxe de aici li s-au alăturat Bisericile separate, „necalcedoniene " (asupra doctrinelor hristologice ale cărora ne vom apleca în capitolul doi). Răsăritul reprezenta Soarele care se ivea şi lumina sa, Apusul era simbolul "sufletelor fără de Dumnezeu din iadul adînc al ignoranţei ". Prelaţii Bisericii latine din ţara apusului de soare puteau fi alungaţi ca fiind " episcopi ai întunericului " . Tot din Răsărit venise şi Hristos. Orto docşii şi nestorienii erau de acord că „am fost învăţaţi să 1 . William Butler Yeats ( 1865-1939). Poet, dramaturg ş i prozator irlandez, lider al Renaşterii Irlandeze, Laureat al Premiului Nobel ( 1923). Este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX. Poemul citat, Sailing to Byzantium, din volumul The Tower ( 1928), vorbeşte despre triumful artei asupra decă derii fizice (n. tr. ).
EX ORIENTE LUX Gregent. Herb. 2