Testul Rorschach [PDF]

Zitiervorschau

TESTUL RORSCHACH, interpretările celor 10 pete de cerneală Testul RORSCHACH este alcătuit din 10 pete de cerneală, pe care participanții trebuie să le interpreteze, iar răspunsurile nu sunt exacte. Testul RORSCHACH a fost comparat cu interpretarea viselor, în cel mai bun caz, și chiar cu ghicitul în palmă, în cel mai rău caz. Puteți vedea mai jos cele 10 pete de cerneală din cadrul testului RORSCHACH și modul în care psihologii evaluează interpretările persoanelor care realizează testul:

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul I

Posibile imagini sexuale: sâni, în special zonele rotunjite din partea superioară a imaginii Răspunsuri bune/obișnuite: liliac, fluture, siluetă de femeie (în centru), molie Ai putea fi catalogat ca fiind ușor paranoic dacă vezi: mască, fa ță de animal sau chip scobit într-un dovleac. Răspuns negativ: Orice răspuns care conține o insultă la adresa trupului de femeie (care este un indicator al percep ției asupra propriului corp). Primul cartonaș este ușor. Viteza cu care oferi un răspuns indică abilitatea ta de a te descurca în situa ții noi. Cea mai bună reacție este să oferi răspunsurile obișnuite imediat. Evidă comentariul evident că silueta de femeie are doi sâni și nu are cap, scrie psychwatch.blogspot.com.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul II

Posibile imagini sexuale: organ sexual masculin în partea superioară sau, în unele cazuri, organ genital femeiesc în partea inferioară. Evită să dai aceste răspunsuri Răspunsul potrivit: Două siluete umane (femei sau clovni). Faptul că nu vezi asta reprezintă un indicator pentru faptul că ai probleme să relaționezi cu alți oameni. Alte răspunsuri bune: fluture, intrare într-o peșteră.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul III

Posibile imagini sexuale: organe sexuale masculine și sâni de femeie. Despre cartonașul cu numărul III se spune că ar putea determina preferin țele sexuale ale unei persoane. O persoană heterosexuală ar spune că vede două siluete de bărba ți, iar o persoană homosexuală ar vedea două siluete de androgini sau de femei.

Petele roșii sunt interpretate de cele mai multe ori separat. Răspunsurile obi șnuite sunt papion și fundă (zona centrală) și stomac și esofag (petele din exterior).

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul IV

Cartonașul IV este "cartonașul tatălui". La prima vedere, este o pată de cerneală care poate fi cu greu interpretată ca un tot unitar. Cele două colțuri din partea de jos sunt descrise adeseori drept pantofi sau cizme. De asemenea, cartonașul poate descris ca înfățișând o persoană privită de jos în sus sau o siluetă masculină cu un organ sexual hipertrofiat. "Cizmele" sunt destul de evidente, iar între ele pare să fie capul unui câine sau a unui dragon. În primă fază, majoritatea persoanelor interpretează pata de cerneală ca fiind pielea unui animal. Teoreticienii testului RORSCHACH văd în descrierea acestui cartonaș modul în care o persoană î și percepe tatăl sau figurile autoritare masculine. Posibile imagini sexuale: o pereche de organe sexuale masculine, în partea superioară a imaginii sau un organ sexual feminin. Răspunsul bun este o siluetă aflată în picioare și care este privită de jos în sus (bărbat, urs, gorilă). Un răspuns rău ar fi să descrii silueta ca fiind amenin țătoare (monstru, gorilă care atacă), în condi țiile în care pata de cerneală oferă informații despre modul în care te raportezi la figuri autoritare.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul V

Posibile imagini sexuale: O pereche de orgene genitale masculine în partea superioară a imaginii. Răspunsuri bune/obișnuite: liliac, fluture. Răspunsuri nepotrivite: Faptul că interpretezi antenele fluturelui drept un foarfece indică existen ța unui complex al castrării. Persoanele schizofrenice văd uneori oameni în mișcare în această imagine. Dacă vezi capete de crocodil la capătul aripilor indică o stare de ostilitate. HERMANN RORSCHACH a fost de părere că acest cartonaș cu numărul V este cel mai u șor de interpretat. Răspunsul ideal trebuie să fie scurt. Este fie un liliac, fie un fluture. Un astfel de răspuns este suficient. Mulți psihologi cred că numărul de răspunsuri date la cartona șul V poate fi un indicator pentru schizofrenie (dacă cineva oferă aici mai multe răspunsuri ca îîn cazul cartonașelor IV și VI).

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul VI

Răspunsuri des întâlnite: Piele de animal, barcă, submarin, nor în formă de ciupercă, bărba ți cu nasuri lungi și ciocuri. Potrivit experților, acest cartonaș ar revela atitudini subconștiente fa ță de sexualitate.

Secretul pentru "rezolvarea" acestui cartonaș este să-l întoarce ți. Un răspuns bun este să spune ți că arată ca pielea unu animal, după care să-l întoarceți la 90 de grade și să spune ți că arată ca o barcă sau ca un submarin aflat la suprafa ță care se reflectă în apă, apoi să-l rotiți din nou la 90 de grade și să spuneți că arată ca un nor în formă de ciupercă, sau ca o pereche de fe țe de bărba ți cu nasuri lungi și ciocuri.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul VII

Răspunsuri bune/des întâlnite: Două fete, două femei. Răspunsuri rele: Descrieri periorative ale celor două figură feminine (că bârfesc, că se ceartă, că arată ca două vrăjitoare, etc).

Despre cartonașul VII se spune că indică felul în care persoanele se raportează la mamele lor. Cuvintele depreciative sugerează relații materne problematice. De asemenea, cei care văd nori de furtună în loc de siluete de femei sunt bănui ți de anxietate. Spațiul alb dintre cele două siluete nu trebuie adus în discu ție. Seamănă cu o lampă de ulei, însă se consideră că doar schizofrenicii îi acordă atenție.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul VIII

Cartonașul VIII este unul pestriț, cu albastru, portocaliu, roz și gri. Răspunsuri bune: animale cu patru labe precum lei, porci și urși pe margini. Alte răspunsuri des întâlnire sunt un copac, un fluture, o cutie toracică sau un pom de crăciun. Răspunsuri negative: Incapacitatea de a vedea animalele cu patr labe indică o posibilă afec țiune mentală.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul IX

Un nou cartonaș colorat, însă culorile sunt de data aceasta portocaliu, roz și verde. Este cel mai dificil cartona ș de interpretat, iar multe persoane nu văd nimic în el. Răspunsuri bine/des întâlnite: foc, fum, explozie, hartă, floare. Răspunsuri rele: norul în formă de ciupercă din centru poate indica paranoia. Mon ștri sau oameni care se luptă indică o dezvoltare socială deficitară. Cartonașul IX este cel mai potrivit pentru a admite un blocaj mental în fa ța psihlogului. Dacă întorci cartona șul cu 90 de grade, poți vedea capului unui bărbat în zonele roz. Este, ca și cartonașul V, un cartonaș la care este bine să oferi cât mai pu ține răspunsuri.

HERMANN RORSCHACH test, cartonașul X

Cel mai complex și mai colorat cartonaș.

Răspunsuri bune: Viață marină sau o imagine văzută printr-un microscop. Alte răspunsuri des întâlnite: păianjeni, raci, omizi. Răspunsuri rele: două fețe în partea central-superioară care suflă baloane sau două pipe poate indica o fixare la stadiul oral.

Fascinantul test al lui HERMANN RORSCHACH Ce dovezi exista ca interpretarea unei pete de cerneala (sau a unei imagini sau a unei mostre de scris de mana – care si ele sunt folosite in testarile proiective) provine dintr-o parte ascunsa a psihicului, si dezvaluie emotii ascunse si adevarate, si nu e doar o exprimare a creativitatii sau imaginatiei?, scrie Descoperă.ro. De unde stim ca interpretarea petei de cerneala nu provine dintr-o parte a subconstientului ce doreste sa ii amageasca pe cei din jur, inclusiv pe subiect? Chiar daca interpretarea ar proveni dintr-o parte a psihicului ce exprima dorinte, de la a avea dorinte si pana la actiuni intentionate este cale lunga. De exemplu, o interpretare poate sa sugereze, in mod ambiguu, ca subiectul doreste sa intretina relatii sexuale cu terapeutul. Dar asta nu inseamna nici ca pacientul deja a avut relatii sexuale cu terapeutul, si nici ca pacientul ar fi de acord sa intretina relatii sexuale cu terapeutul daca i s-ar oferi ocazia. Testul lui HERMANN RORSCHACH este problematic. Pentru a fi considerat proiectiv, modelele folosite trebuie sa fie, in mod obligatoriu, ambigue si lipsite de structura. Terapeutul nu trebuie sa aiba nicio referinta despre modele atunci cand interpreteaza raspunsul subiectului, altfel proiectarea terapeutului ar trebui sa fie luata in consideratie de catre o a treia persoana independenta. Apoi cea de a treia persoana va trebui sa apeleze la interpretarea unei a patra persoane si tot asa la infinit. Deci terapeutul trebui sa interpreteze raspunsul pacientului fara a avea referinte asupra a materialului interpretat. Este clar ca pata de cerneala e deja superflua. Tot la fel de bine am putea sa ne folosim de petele de pe pereti sau de pe covor. Cu alte cuvinte, interpretarea ar trebui analizata ca fiind o poveste sau un vis ce nu face referire la nimic anume. Chiar si asa, in final, terapeutul trebuie sa emita o judecata in privinta interpretarii, sa interpreteze interpretarea. Dar cine va interpreta interpretarea terapeutului? Alt terapeut? Dar cine o va interpreta si pe a acestuia? Etc. Pentru a evita aceasta problema logica de a avea standardul standardului, expertii folosesc o interpretare standard a interpretarilor. Atat forma cat si continutul testului sunt standardizate. De exemplu, daca un pacient e interesat doar de o parte a petei de cerneala inseamna ca are o „personalitate obsesiva”, alt pacient care vede figurile ca fiind jumatate umane si jumatate animale, indica faptul ca e alienat, poate chiar in pragul retragerii schizofrenice fata de societate (Dawes, 148). Daca nu ar exista interpretarile standard ale interpretarilor, atunci aceleiasi interpretari a unui pacient i s-ar putea atribui interpretari valide, dar diferite, de catre terapeuti diferiti. Ce pot face testele empirice pentru a demonstra ca interpretare unei pete de cerneala poate indica un comportament din trecut sau poate avea valoare predictiva asupra comportamentului viitor? Pe scurt, nimic. Testul lui HERMANN RORSCHACH e la fel de stiintific pe cat este interpretarea viselor. Pentru a face testul petelor de cerneala sa para valid din punct de vedere stiintific, este esential sa fie transformat intr-un test non-proiectiv. Petele nu pot fi complet lipsite de forma, si trebuie sa aiba un raspuns standard care poate fi comparat cu interpretarile pacientilor. In urma acestei comparatii, raspunsul poate fi analizat corect. Exact asa a procedat John E. Exner. Sistemul Exner foloseste petele de cerneala sub forma unui test standardizat. Dar conceptul este, in cel mai bun caz, ridicol. Imaginiti-va ca admiterea la facultatea de medicina se face in baza unui asemenea test! Sau ca va fi folosit la testarea candidatilor de la academia de politie! Entuziastii care cred în HERMANN RORSCHACH ar trebui sa recunoasca ca petele de cerneala, visele, desenele sau scrisul de mana nu sunt diferite de vorbire sau de gesturi. Fiecare dintre ele e capabil sa provoace multe interpretari, unele adevarate, altele false, unele ce transmit ceva, altele goale de continut. Ideea din spatele testului lui HERMANN RORSCHACH reprezinta o afirmatie nedovedita, adica faptul ca visele sau interpretarile petelor de cerneala provin dintr-o zona ascunsa a subconstientului care doreste sa isi dezvaluie adevarata fata. Mintea umana e un labirint si doar in vise putem crede ca o pata de cerneala va deveni firul Ariadnei ce il va ghida pe terapeut catre resorturile psihice intime ale pacientului. Psihologi clinici faimosi au folosit testul lui HERMANN RORSCHACH si au ajuns la rezultate uimitoare. Dar nu cumva aceste performante sunt doar simple variatiuni ale astrologiei si a cititului in palma?

Psihologii se contrazic in privinta testului lui HERMANN RORSCHACH de mai bine de jumatate de secol. Din 1950 si pana in prezent, un mare numar de psihologi au considerat testul Rorschach ca fiind una dintre uneltele lor cele mai pretioase. Dovezile stiintifice pentru acest test sunt slabe. In 1965, psihologii au ajuns la concluzia ca testul e inutil pentru majoritatea scopurilor in care este folosit. Cea mai populara versiune a testului, dezvoltata de John Exner, a fost promovata ca fiind superioara din punct de vedere stiintific formelor anterioare ale testului. In 1997, Consiliul Afacerilor Profesionale a Asociatiei Americane de Psihologie i-a acordat un premiu lui Exner pentru „contributii stiintifice” si i-au numit varianta de test ca fiind „probabil cel mai puternic instrument psihometric creat vreodata”. Desi laudele curgeau din toate partile, analiza stiintifica a testului a demonstrat ca sufera de acelasi set de probleme ca si predecesoarele sale. Testul lui HERMANN RORSCHACH – includem aici si versiunea lui Exner – tinde sa eticheteze persoanele normale ca fiind „bolnave”. Pe langa asta, testul e incapabil sa detecteze majoritatea problemelor psihologice (cu exceptia schizofreniei si a conditiile adiacente ei, ce sunt marcate prin dificultati de gandire), si nici nu este potrivit pentru detectarea majoritatii trasaturilor de personalitate. In pofida acestor neajunsuri, testul continua sa fie utilizat, de sute de mii de ori in fiecare an, in clinici, tribunale si scoli. Psihologii folosesc adesea testul, in tribunal, pentru a stabili carui parinte trebuie sa ii revina custodia copilului. Este folosit in scoli pentru a identifica problemele emotionale ale copiilor, si in inchisori pentru a evalua prizonierii ce urmeaza sa beneficieze de eliberare pentru buna purtare. Ucigasi condamnati la moarte, victime suspecte de abuz sexual, piloti de avion suspendati pentru abuz de alcool – testul lui HERMANN RORSCHACH va fi aplicat asupra lor de catre un psiholog care va lua decizii critice in privinta vietile lor. In 1940-1950 testul lui HERMANN RORSCHACH era promovat, fara nicio jena, ca fiind „o radiografie psihologica” ce poate dezvalui cele mai profunde secrete ale psihicului. Desi a fost incapabil de a se ridica la inaltimea asteptarilor, testul inca poseda o aura mistica puternica.