Sudura Simboluri Etc [PDF]

Zitiervorschau

DEFINITII CLASIFICARI SUDURA Dezvoltarea în timp a sudarii a fost determinata în primul rând de cerintele industriei, în special a celei constructoare de masini, în vederea creiarii si perfectionarii unor procedee mai productive de îmbinare. Aplicarea sudarii însa, în constructia de utilaje, instalatii, constructii metalice impune printre altele o deosebita atentie în ceea ce priveste: • • • • • •

proiectarea constructiei; alegerea materialelor de 939f56j baza (MB) si a materialelor de adaos (MA) stabilirea si verificarea tehnologiei de sudare; omologarea tehnologiei de sudare; calificarea si specializarea personalului de executie; controlul distructiv si nedistructiv a îmbinarilor sudate,

Neglijarea acestor factori poate avea consecinte negative în exploatarea constructiilor sudate. Realizarea unor îmbinari necorespunzatoare, atât din punct de vedere constructiv, cât si al existentei practice a acestora, face posibila chiar avarierea constructiilor respective. Cusatura sudata împreuna cu zona influentata termic (ZIT) si cu metalul de baza neafectat de procesul de sudare formeaza îmbinarea sudata, numita sudura. Rezulta ca sudura este un ansamblu eterogen (Figura 4.1.)

Figura 4.1. Partile componente ale cusaturii sudate

B - latimea cusaturii; B. - latimea ZIT; a - supraînaltarea cusaturii; a1 - supraînaltarea radacinii; MB - material de baza; ZIT - zona influentat termic; A1 - sectiunea rostului; A2 - sectiunea patrunderii sudurii

Rostul este spatiul dintre suprafetele frontale ale pieselor ce urmeaza a fi sudate,figura 4.2. Rostul este necesar pentru a asigura patrunderea sudurii pe întreaga sectiune a materialului de baza.

Figura 2.2.Elementele caracteristice ale rostului 1-muchia componentelor; 2-muchia rostului; 3-muchia radacinii rostului; S-grosimea componetelor; l-lungimea rostului sau latimea componentelor; b-deschiderea piciorul rostului; b1-deschiderea rostului; c-înaltimea piciorului rostului; α-unghiul rostului Modul de pregatire a pieselor pentru sudare este standardizat (de exemplu, SR EN 29682 pentru cazul pieselor din otel sudate cu electrozi înveliti, cu arc electric în mediu de gaz protector sau cu gaz) În figura 4.3. sunt indicate principalele tipuri de rosturi utilizate la sudare. Tipul si dimensiunile rostului depind de caracteristicile materialului de sudare de grosimea sa, precum si de procedeul de sudare folosit

Figura 4.3. Principalele tipuri de rosturi utiliyate la sudarea prin topire

Sub aspectul economic este de dorit ca sectiunea rostului sa fie cât mai mica, rostul ideal fiinf, din acest punct de vedere, cel neprelucrat (rost I) cu deschidere 0. Din punct de vedere al tensiunilor si deformatiilor produse la sudare de preferat rosturile simetrice (I sau X) celor asimetrice (V,U, 1/2V, ½ U, ½ X)

Pregatirea rostului poate fi facuta mecanic, prin taiere cu foarfeca sau aschiere, respectiv termic prin taiere cu flacara, plasma sau laser. Abaterile la pregatirea rostului trebuie sa fie cât mai reduse, cerinta importanta mai ales la zutilizarea unor procedee mecanizate de sudare. În general, cu notatiile din figura 4.3. se recomanda încadrarea abaterilor geometrice în urmatoarele abateri maxime α:±50,

r:±0,5 mm

b:±1 mm

c:±1 mm

În cazul sudarii unor piese cu grosimi diferite este necesara prelucrarea pieselor astfel încât în zona de îmbinare grosimile acestora sa fie egale, figura 4.4.

Figura 4.4. Modul de preatire a rostului în cazul îmbinarii cap la cap a unor piese de grosime diferita Elementele caracteristice ale îmbinarii sudate sunt reprezentate în figura 4.5. Figura 4.5. Elemente caracteristice ale îmbinarii sudate 1 - radacina cusaturii; 2 - strat; 3 - cusatura; 4 - rând; B - latimea cusaturii; s - grosimea piesei; s1 - grosimea practica a cusaturii; p - patrunderea a - supraînaltarea cusaturii O cusatura este formata din rânduri si straturi. Rândurile "trase" sunt executate deplasând electrodul în linie dreapta, fara pendulari laterale, cu o viteza constanta si cu o astfel de intensitate încât depunerea sa fie continua (poz.1 si poz.4 figura 4.5). Rândul obtinut are o latime (în functie de parametrii de sudare) de 1-2 ori diametrul electrodului.

Rândurile "pendulate", sunt rezultate din combinarea deplasarii în linie dreapta cu o miscare de pendulare laterala. În acest caz, se obtin rânduri cu o latime egala cu de 3-4 ori diametrul electrodului. Daca latimea rândului nu acopera rostul se trag doua sau mai multe rânduri în vederea acoperirii rostului la acelasi nivel formând stratul (figura 4.5 poz. 2) Radacina este un rând tras la partea cea mai îngusta a rostului. Forme ale îmbinarilor sudate sunt reprezentate în figura 4.6.

Figura 4.6 Forme ale îmbinarii sudate

a - îmbinare cap la cap;

b - îmbinare de colt prin suprapunere;c - îmbinare de colt interior;

d - îmbinare în muchie; e - îmbinare de colt exterior;f - îmbinare în "T"; g îmbinare în cruce Geometria îmbinarii sudate de colt o reprezentam în figura 4.7.

Figura 4.7. Geometria îmbinarii sudate de colt a1 - grosimea practica; a2 - grosimea de calcul

Pozitiile principale de sudare sunt reprezentate în figura 4.8.

Figura 4.8. Pozitiile principale de sudare Obs. Notatiile pozitiilor de sudare conform standardelor. PA

pozitie orizontala

PA

orizontala în jgheab

PC

orizontala pe perete vertical

PB

Orizontala cu perete vertical

PE

peste cap

PD

orizontala peste cap

PF

verticala ascendenta cap la cap

PG

verticala descendenta cap la cap

PF

verticala ascendenta colt

PG

verticala descendenta colt

4.1. REPREZENTAREA SI NOTAREA SUDURILOR PE DESEN Îmbinarile sudate se reprezinta pe desen de executie respectând recomandarile generale ce se aplica în desenul tehnic. Pentru simplificare se

poate utiliza reprezentarea simbolica, descrisa în SR EN 22553. Aceasta cuprinde un simbol elementar, care poate fi completat printr-un simbol suplimentar, o optiune conventionala si indicatii complementare. În figura 4.9. se prezinta spre exemplificare simbolurile elementare pentru diferite îmbinari sudate.

Figura 4.9.Simbolurile îmbinarilor sudate (simboluri elementare) Simbolurile suplimentare sunt indicate în figura 4.10, ele caracterizeaza forma suprafetei exterioare a sudurii. Forma suprafeteii sudurii sau a sudurii a) Plana b) convexa c.)concava d.)Marginile sudurii trebuie netezite prin retopirea superficiala e.) suport la radacina permanent

Simbol

f) Suport la radacina detasabila

Figura 4.10. Simbolizarea îmbinarilor sudate (simboluri secundare) Metoda de reprezentare a sudurilor pe desen de executie este exemplificata în figura 4.11. si cuprinde simbolul, o linie de indicatie a îmbinarii, o linie de referinta si un anumit numar de cote si semne conventionale.

Figura 4.11.Reprezentarea sudurilor pe desen-exemplificare

Indicatiile suplimentare se refera la realizarea sudurilor pe contur, a sudurilor efectuate la montaj, indicatiile procedeului de sudare, eventual nivelul de acceptare a defectelor, pozitia de lucru, materalul de adaos. 4.2. ASAMBLAREA PIESELOR PENTRU SUDARE În vederea sudarii, piesele trebuie pozitionate astfel încât sa se asigure rostul dorit si fixate pentru a nu-si schimba pozitia relativa în timpul sudarii. Fixarea pieselor poate fi realizata prin:  prinderea provizorie prin sudare;  întroducerea în dispozitive de prindere. Prinderea provizorie prin sudare, numita si heftuire, se execut[ cu aceasi materiale si tehnologii ca si sudarea propriu-zisa, ea consta din depunerea unor rânduri de sudura de lungime mica (20-30 mm sau cca. 2 ori grosimea materialului) si intermitente (la distante de cca. 300-500 mm unele fata de celelalte) Înainte de sudarea prinderile provizorii se curata la luciu metalic si se controleaza. Eventualele prinderi provizorii fisurate se îndeparteaza prin polizare. La realizarea operatiei de prindere provizorie prin sudare se au în vedere urmatoarele reguli generale:  amorsarea arcului electric se face totdeauna într-un punct care urmeaza sa fie acoperit cu sudura; 

craterul de încheiere al sudurii va fi umplut cu material de adaos prin întroducerea arcului electric;

 în cazul pieselor de grosime mare prinderea provizorie se efectueaza în mai multe straturi, de obicei doua, alcatuite în trepte; 

straturile succesive se depun în sensuri opuse pentru a nu concentra cratarele de încheiere ale rândurilor de capat al sudurii figura 4.12

 diametrul materialului de adaos utilizat pentru prinderea provizorie trebuie sa fie suficient de mic pentru a permite o apropiere suficienta de partea inferioara a rostului, în caz contrar neasigurându-se o patrundere completa la radacina figura 4.13

Înainte de asablarea pentru sudare piesele se curata în zona adiacenta îmbinarii. Prezenta impuritatilor, oxizilor. Murdariei afecteaza calitatea sudurii, favorizând producerea unor defecte de sudare. 4.3. SUSŢINEREA BĂII TOPITE. Realizarea unui strat de radacina uniform pe întreaga lungime a sudurii, fara strapungeri sau lipsa de patrundere reprezinta o cerinta de calitate esentiala. În cazul sudarii manuale aceasta conditie se îndeplineste prin dexteritatea sudurului care poate sa compenseze anumite abateri în pregatirea rostului. La sudarea mecanizata, automatizata sau robotizata abaterile dimensionale ale rostului pot conduce la producerea unor suduri de calitate necorespunzatoare. Pentru obtinerea unui strat de radacina de calitate este necesara sustinerea baii topite. Aceasta se realizeaza folosind una dintre metodele prezentate în figura 4.14 si anume: 

depunerea manuala a unui strat de sudura (radacina) care apoi actioneaza ca suport pentru straturile urmatoare (a)

 utilizarea unui suport din material nefuzibil, de obicei cupru (b)  utilizarea unui suport din material fuzibil sub forma de platbanda (c) dupa sudare suportul poate fi lasat în îmbinare sau poat fi îndepartat prin polizare; materialul suportului va fi similar sau compatibil cu materialul de baza;  utilizarea unei perne de flux (d)  utilizarea unui suport ceramic (e)  utilizarea unei folii adezive din aluminiu cu fibra de sticla care se fixeaza prin lipire de piesele de sudat (f)

Figura 4.14. Metode de sustinere a radacinii sudurii La sudarea cap la cap a tevilor se utilizeaza frecvent ca suport un inel fuzibil (metalic) care ramâne dupa sudare inclus în îmbinare, figura 4.15

Figura 4.15. Sustinerea radacinii cu un inel fuzibil (la sudarea tevilor) În cazul sudarii manuale a stratului de radacina, pentru a elimina riscul ramânerii unor defecte în stratul respectiv, se recomanda prelucrarea din partea opusa a acestuia si resudarea portiunii îndepartate figura 4.16.

Figura 4.16. Scobirea radacinii la sudarea din doua parti. De obicei, aceasta prelucrare se efectueaza prin scobire arc-aer si polizare