Structura Fonetica A Limbii [PDF]

Zitiervorschau

Unităţi segmentare inferioare - foneme

Unităţi segmentare superioare – silabe, cuvinte, fraze fonetice Unităţi suprasegmentale – accentul cuvântului, accentul frazei, intonaţia

Fonetică particulară

Fonetică generală

• Fonetica l.franceze • Fonetica l.române

• Universaliile fonetice • Condiţii generale de funcţionare a aparatului de vorbire

Ortoepia

Ortografia

Aspectul grafic al sunetelor

Sistemul fonematic Relaţiile dintre foneme

Modificările fonetice

Corelaţia dintre unităţile fonetice lineare şi suprasegmentale

• Latura acustică (fizică)

• Latura fiziologică (biologică)

• Latura funcţională (lingvistică)

Aspectul acustic

Aspectul fiziologic

Aspectul funcţional

 Ramura

fizicii – acustica  Sunetele vorbirii – produse ale mişcării vibratorii ale coardelor vocale şi a trecerii curentului de aer expirat.  Proprietăţi acustice: - Înălţimea - Intensitatea - Durata (cantitatea)

 Frecvenţa

vibraţiilor într-o unitate de timp

(secunda)  Număr mare de vibraţii – sunet înalt  16 – 20000 de Hz (1 Hz – o vibraţie pe secundă)  Infrasunete – ultrasunete  Vocea – 60 – 600 de Hz  Rol – intonaţie (chineza, vietnameza, tibetana)

 Energia

articulării sunetului  Rol – marcarea silabelor accentuate

 Acustică

–miimi de secundă  Vocale lungi, vocale scurte (latina clasică) Lat. Populus – plop (o – v. scurtă, u - v. lungă) Populus – popor, neam, populaţie. (ambele lungi) Eng. Cart – căruţă Cut – a tăia Rom. – emfază Ex. Buuuună treabă!

 Caracteristicele

articulatorii ale sunetelor vorbirii depind de modul cum funcţionează în procesul articulării sunetelor de vorbire: aparatul respirator, laringele cu coardele vocale, faringele, limba

 Fiziologică

Faza inspiraţiei – faza expiraţiei  Fonaţională (de articulare) - Inspiraţia se accelerează, expiraţia este încetinită. - Expiraţia nas – gură -

-

-

Rolul coardelor vocale Sunetele nazale, vibratorii Cavitatea bucală (organe active şi pasive)

 Totalitatea

de mişcări şi poziţii ale organelor aparatului de vorbire necesare pentru producerea unui sunet.  Formarea deprinderilor de articulaţie  3 faze în articularea unui sunet - Tensiunea - Ţinuta - Destinderea

Consoanele

Vocalele

Consoane

Vocale

• Obstacol în calea coloanei de aer • Sunete localizate

• Aerul este liber • Sunete nelocalizate

numită și fonetică funcțională, este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor dintr-o anumită limbă din punctul de vedere al valorii lor funcționale. Ex. Rom. – soare, silă, sare.  Fonologia,

Cea mai mică unitate a sistemului sonor al limbii, aptă să diferenţieze morfemele, cuvintele.  morfemul este unitatea cea mai mică din structura unui cuvînt care poartă o informație.  Ex. De exemplu, cuvîntul neștiute conține patru morfeme: ne exprimă negația, știut este participiul verbului a ști și se formează la rîndul lui din două morfeme: 

rădăcina ști și  desinența (u)t, 

e marchează numărul plural pentru genul feminin sau neutru.

constitutivă

perceptivă

distinctivă

constitutivă

• Material în construcţia morfemelor şi cuvintelor

distinctivă

• Diferențierea morfemelor, cuvintelor, formelor gramaticale

perceptivă

• Fonemele sunt receptate de organul auditiv

 Variante

ale fonemelor Ex. a accentuat – ţară a neaccentuat – ţara a lung – mare

Neutralizare – coincidenţa în vorbire a formelor de reprezentare a două sau mai multe foneme. Ex. Rusă – код, кот. Arhifonem - Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. Ex. /d,t/

 Ex.

Rom. Triunghiul vocalelor i îu eăo a Microsisteme ale consoanelor Surde şi sonore

 Segmentare

fonetică  Unităţile fonetice mai mari decât sunetul se numesc unităţi fonetice superioare (fraza fonetică, tactul ritmic, cuvântul fonetic, silaba).

Fraza fonetică Tacte ritmice sau sintagme Cuvântul fonetic

• Cea mai mare unitate fonetică • Pauze mari, propoziţie.

• Unităţi fonetice mai mici

• Fac parte din tactul ritmic • Nu coincide cu noţiunea lingvistică de cuvânt (ex. mai nou)

funcţională

Tensiunii ariticulare

Efortului expirator

aperturii

sonorităţii

 Silabă

– sunet vocalic din care face parte obligatoriu o vocală. Contra exemplu Cehă – sr-dce(inimă)

 Gradul

de deschidere sau de intensitate a sunetului  Silaba este un grup de sunete reunite în jurul celui mai deschis sunet.  Silaba

este un grup de sunete reunite în jurul celui mai sonor.

 Silaba

– un sunet sau un grup de sunete pronunţate într-un singur efort expirator

O

singură tensiune musculară

 Acoperite

– neacoperite  Deschise - închise

Accentul

Intonaţia

 Unitatea

fonetică suprasegmentală care constă în evidenţierea unei silabe dintr-un cuvânt prin intermediul modulării tonului, intensităţii maxime sau al duratei. 3 tipuri de accent: - Dinamic (de intensitate) - Tonic (muzical) – ascendent/descendent - De durată (cantitativ) – v. lungi/scurte

 Sistem -

de mijloace fonetice ce însoţesc vorbirea cursivă. Melodia Accentul logic Intensitatea Pauzele Timbrul