Sistemul Monetar Eu, Referat [PDF]

Zitiervorschau

Introducere Integrarea monetara este acel proces de formare a unei uniuni monetare, a unui spatiu in care monedele mai multor tari sunt legate intre ele in mod irevocabil: fiecare moneda se raporteaza la o moneda 'ancora' sau monedele naionale sunt inlocuite cu o singura moneda, care va fi folosita in intreaga zona. O uniune monetara formata in acest mod este un spatiu economic in care tarile respective renunta la politica monetara proprie, la folosirea instrumentelor specifice - in special la instrumentul curs valutar - in favoarea unei politici monetare si de curs comune. O uniune monetara este, in fapt, o continuare a etapelor anterioare de integrare, etape in care un anumit factor a contribuit la progresul integrarii: liberalizarea comertului in prima faza (aceea a formarii uniunii vamale) si liberalizarea circulatiei factorilor de productie in faza formarii pietei comune si a uniunii economice. Ulterior, este randul monedei sa contribuie la progresul integrarii si sa devina un suport al uniunii politice si monetare. Un argument forte in favoarea integrarii monetare europene l-a constituit faptul ca tarile europene doreau sa-si sporeasca forta economica pe plan mondial, iar utilizarea unei singure monede contribuia la amplificarea schimburilor comerciale si a operatiunilor financiare, nu numai in interiorul zonei, ci si in relatiile cu restul lumii. In acest mod, aparea efectul favorabil al 'economiilor datorate dimensiunii activitatii economice' (economii de scara), aspect cheie in competitia cu marile companii americane si japoneze. Primii pasi in directia integrarii economice si monetare europene s-au realizat in anii ’50 ai secolului XX, cand s-au semnat doua tratate importante: - Tratatul de la Paris, in anul 1951, tratat privind infiintarea Comunitatii Economice a Carbunelui si a Otelului1[1], la care au participat 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Pana la sfarsitul anului 1954, s-au eliminat in spatiul celor 6 tari aproape toate taxele vamale, restrictiile cantitative si alte bariere la comertul cu carbune, cocs, fonta, otel si fier vechi. - Tratatul de la Roma, din anul 1957, privind infiintarea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si tratatul privind infiintarea Comunitatii Economice Europene (CEE).

1

Se poate spune ca integrarea monetara europeana incepe cu mecanismul “sarpelui monetar” in 1971, continua cu infiintarea in mod oficial a Sistemului Monetar European (SME) in 1979 si se definitiveaza prin introducerea monedei unice incepand cu 1 ianuarie 1999, initial in 11 tari. În lucrarea este expusă informaţie referitor la crearea,importanţa şi consecinţele sistemului monetar european.Lucrarea este structurată pe 3 capitole: 1. În CAPITOLUL I numit „Crearea şi funcţionarea sistemului monetar” va cuprinde informaţii referitoare la apariţie şi funcţionarea sistemului monetar european realizări şi incompetenţe. 2. În CAPITOLUL II „Integrarea monetară europeană”cuprinde fazele pentru realizarea obiectivelor uniunii monetare,descrierea celor 5 criterii de covergenţă şi prezentarea situaţiei sistemului monetar european la etapa actuală,atribuţiile şi rolul Băncii Centrale Europene. 3. CAPITOLUL III are denumirea „Moneda Euro” şi va conşine caracteristici ale monedei euro,dezavantajele şi avantajele acesteia Finalul lucrării se va încheia cu interpretarea informaţiilor şi prezentarea generală a acestora în Concluzia lucrării.

2

CAPITOLUL 1 Crearea şi funcţionarea sistemului monetar In anul 1978, Consiliul European de la Bruxelles a hotarat infiintarea Sistemului Monetar European, bazat pe:  o moneda de cont curent numita ECU (european currency unit);  definirea unor cursuri pivot ale monedelor nationale europene, in raport cu ECU;  definirea unui mecanism multilateral al cursurilor de schimb (Exchange Rate Mechanism - ERM), prin care fiecare moneda participanta avea stabilite paritati oficiale cu celelalte monede, paritati derivate din cursul pivot fata de ECU, prin sistem cross. Culoarul de fluctuatie intre cursurile monedelor nationale, precum si intre cursurile acestora si cursul ECU era de ±2,25%.  instituirea unui sistem specific de interventie pe piata monetara. Sistemul monetar european (SME) a devenit functional in martie 1979, avand drept membre opt tari:

Franta,

Germania,

Italia,

Belgia,

Olanda,

Luxemburg,

Danemarca

si

Marea

Britanie.Stabilitatea cursurilor de schimb era asigurata de acel mecanism al evolutiei acestora intre marjele de variatie de 2,25%. Aceste marje, asa cum am precizat, trebuiau pastrate atat in ceea ce priveste cursul fata de ECU, cat si in ceea ce priveste cursurile dintre monedele europene, fiind un sistem multilateral. Cand cursul dintre doua monede tindea sa depaseasca limitele acceptate, trebuiau sa intervina ambele banci centrale. Pentru a sustine astfel de interventii, ele se puteau imprumuta reciproc cu sume nelimitate, pe intervale de pana la 75 de zile sau se puteau folosi sume imprumutate de la FECOM (Fondul European de Cooperare Monetara), un organism de cooperare multilaterala intre bancile centrale europene, infiintat in 1973. Moneda ECU se calcula ca o moneda cos, pe baza monedelor statelor membre. Ponderea fiecareia in cos depindea de PIB-ul tarii respective. La infiintarea ECU, acesta cuprindea in cos cele opt monede ale statelor fondatoare ale SME. In 1993, in cosul ECU erau 12 monede, cea mai mare pondere avand-o marca germana, iar cea mai scazuta drahma greceasca. Cele 12 monede erau: francul francez, marca germana, lira sterlina, francul belgian, guldenul olandez, francul luxemburghez, coroana daneza, lira italiana, peseta spaniola, escudo portughez, lira irlandeza si drahma greceasca.

3

ECU a fost folosit de institutiile europene pentru stabilirea bugetului si a taxelor vamale, precum si pentru stabilirea varsamintelor si a prelevarilor comunitare. In cadrul SME, ECU a indeplinit urmatoarele functii: - moneda efectiva in mecanismul de schimb; - baza de calcul pentru monedele europene; - baza de interventie utilizata in aplicarea politicilor monetare; - instrument de reglare intre bancile nationale. Motivul principal pentru care ECU nu a devenit pana la urma o adevarata moneda a Europei nu a fost lipsa sa de calitati, ci absenta vointei politice a statelor membre, care nu au dorit acest lucru. Un alt motiv este ca el nu a dus la o asemenea coordonare a politicilor monetare si valutare nationale, care sa fie considerata satisfacatoare de catre toate statele participante. Stabilitatea SME a fost zguduita serios de reunificarea Germaniei din 1993 si de miscarile speculative din vara acelui an. In august 1993 s-a incercat salvarea sistemului, prin largirea marjelor de variatie permise la 15%, dar in acest caz nu se mai putea vorbi de cursuri fixe. Intrun asemenea canal larg, orice moneda se putea mentine fara a apela la

devalorizare sau

revalorizare. Se poate spune ca, de la admiterea acestui nou sistem, conditia nemodificarii paritatilor, nu mai era de actualitate. Important era, insa, exercitiul participarii la un mecanism care 'simula' o cooperare in cadrul unei zone si, mai ales, importanta era realizarea stabilitatii de facto a cursurilor. In aceste conditii, se urmarea depasirea imperfectiunilor SME prin realizarea unui nou proiect de unificare monetara in plan european.

4

CAPITOLUL II Integrarea monetară europeană Se considera ca adevarat inceput al integrarii monetare europene, raportul lui Jacques Delors, prezentat la Comisia Europeana in anul 1988. El constituie punctul de pornire pentru Tratatul de la Maastricht, din 1992, tratat care a stabilit calendarul oficial de trecere la moneda unica europeana.In 1988, prin raportul lui Delors se propuneau trei solutii pentru stabilitatea monetara in spatiul european: 1. mentinerea in sistem a tuturor monedelor nationale, intre care sa se stabileasca cursuri de schimb definitiv fixate; 2. mentinerea in sistem a tuturor monedelor si infiintarea unei monede comune pentru spatiul european. Aceasta a fost pozitia Marii Britanii, care considera ca ECU ar putea indeplini acest rol; 3. renuntarea la toate monedele nationale si instituirea unei monede unice europene. Din raportul Delors s-a retinut pentru aplicare a treia solutie, pentru realizarea careia trebuiau parcursi urmatorii pasi: 1. consolidarea Pietei Europene Unice prin cresterea performantelor economice si financiare ale statelor europene, intarirea concurentei, unificarea pietelor de capital si cresterea eforturilor de coordonare a politicilor monetare; 2. infiintarea unor institutii noi cum ar fi Banca Centrala Europeana (BCE); 3. transferul competentelor bancilor nationale catre BCE si crearea Sistemului European al Bancilor Centrale – SEBC; 4. trecerea la moneda unica. Ulterior, prin Tratatul de la Maastricht din 1992, s-a introdus un nou concept, acela de Uniune Europeana (UE) care cuprindea:  Comunitatea Economica Europeana (CEE);  Cooperarea in materie de politica interna si justitie;  Cooperarea in materie de politica externa si securitate. Tratatul de la Maastricht cuprindea doua parti: una referitoare la Uniunea Economica si Monetara si o alta referitoare la Uniunea Politica.

5

Principiile care au stat la baza realizarii Uniunii Economice si Monetare (UEM) si care constituie o componenta principala a obiectivelor Uniunii Europene, statuau urmatoarele: o sistemul economiei de piata sau al concurentei este liber, acolo unde pietele sunt deschise; o stabilitatea monetara este garantata de o dezvoltare ritmica a economiei, de existenta unui nivel inalt de ocupare a fortei de munca si de stabilitatea sociala; o finantele publice trebuie sa fie puternice si sanatoase in toate statele membre; o trebuie sa existe libertate deplina a miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a pietelor de capital. Prin realizarea Uniunii Monetare (UM) si introducerea monedei unice, se estima materializarea urmatoarelor obiective pe termen lung:  cresterea stabilitatii interne, prin convergenta ratelor dobanzii si a unei singure rate a inflatiei;  intarirea stabilitatii externe, prin infiintarea unei monede puternice, care sa concureze cu dolarul american;  cresterea competitivitatii si accentuarea concurentei in spatiul european;  reducerea riscului si a instabilitatii pe piata europeana. In plus, Uniunea Monetara se coreleaza indispensabil cu Uniunea Economica. Astfel, politica monetara unica trebuie sa genereze stabilitate, pentru a forma un cerc virtuos al increderii in moneda – populatia este dispusa sa economiseasca, investitiile cresc - ca urmare, in respectivul spatiu economic exista o crestere stabila si neinflationista. Mai mult, politica economica si financiara in zona trebuie sa fie guvernata de principiul subsidiaritatii, principiu care prevede ca statele membre pastreaza responsabilitatea politicilor lor economice si financiare, insa ele sunt considerate a fi probleme de interes comun. Pentru realizarea obiectivelor Uniunii Monetare s-a stabilit un calendar care cuprindea trei faze: I Faza 1992 – 1994: Este faza caracterizata prin masuri de liberalizare a circulatiei capitalurilor, de coordonare a politicilor monetare si de instituire a unei gestiuni sanatoase in domeniul finantelor publice. II Faza 1994 – 1998:Este faza caracterizata de functionarea unor institutii desfiintate ulterior, cum a fost Institutul Monetar European – IME, cu sediul la Frankfurt, precursor al Bancii Centrale Europene. Pentru declansarea celei de-a treia faze, IME trebuia sa pregateasca 6

instrumentele si procedurile necesare aplicarii politicii monetare unice, sa armonizeze regulile si practicile privind colectarea, stabilirea si difuzarea statisticilor, sa elaboreze regulile pentru operatiunile pe care le vor intreprinde bancile centrale nationale in cadrul Sistemului European al Bancilor Centrale – SEBC, sa incurajeze eficacitatea platilor transfrontaliere etc. III Faza care incepe cu 1 ianuarie 1999 si care este in desfasurare : aceasta faza este caracterizata de infiintarea Bancii Centrale Europene, a Sistemului European al Bancilor Centrale si de lansarea oficiala a monedei unice Euro, pentru inceput ca moneda de cont (bookkeeping money), apoi de la 1 ianuarie 2002 si ca moneda cu existenta fizica. Admiterea tarilor la cea de a treia faza a Uniunii Economice si Monetare a fost conditionata de indeplinirea a

cinci criterii de convergenta, reprezentand testul economic de evaluare a

stadiului de pregatire pentru aderare a unei economii nationale. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de catre toate tarile membre UE in 1993 si se refera la tinte in domeniul inflatiei, finantelor publice, ratelor dobanzii si cursurilor de schimb, dupa cum urmeaza: stabilitatea preturilor - rata medie a inflatiei din ultimele 12 luni (calculata prin indicele preturilor de consum) nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflatiei din primele trei state cu cele mai reduse nivele ale ratei inflatiei; finantele publice: pozitia bugetara a unei tari trebuie sa fie sustenabila, respectiv sa nu existe un deficit bugetar excesiv. In particular, aceasta inseamna:  deficitul bugetar consolidat al statului nu trebuie sa depaseasca nivelul stabilit in Tratat de 3% din PIB; daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu, catre o valoare apropiata de cea de referinta sau depasirea valorii de referinta sa fie temporara si exceptionala,  datoria publica bruta nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB sau daca are valori mai mari trebuie sa se diminueze semnificativ si sa se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator; ratele dobanzii - randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung, calculat pe ultimele 12 luni, nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflatiei; cursurile de schimb - trebuie sa se mentina in marjele de fluctuatie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul Sistemului Monetar European, pentru cel putin 2 ani, fara a se 7

proceda din propria initiativa la deprecierea monedei fata de celelalte monede ale statelor membre (sa participe la asa numitul ERM II – Exchange Rate Mechanism II sau noul mecanism al cursului de schimb NERM - New Exchange Rate Mechanism, succesorul lui ERM). In conformitate cu Tratatul de la Amsterdam (1997) care este parte integranta din Tratatul Uniunii Europene, toate tarile care devin membre ale Uniunii trebuie sa adopte euro ca moneda de circulatie, dupa o perioada care poate fi mai mult sau mai putin extinsa. In acest context, institutiile monetare ale tarilor candidate vor trebui sa faca fata mai intai exigentelor impuse de acest sistem. Dupa cum este precizat in Conventia pentru ERM II (1 septembrie 1998), fiecare tara candidata va trebui sa isi defineasca un curs al monedei nationale fata de euro, precum si o banda de fluctuatie de ±15%. Candidatele la zona Euro trebuie sa mentina moneda nationala in conformitate cu cerintele ERM II, pentru o perioada de cel putin doi ani inainte de adoptarea monedei unice. Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Grecia nu au aderat initial la Uniunea Monetara (faza a treia). Grecia a adoptat euro la 1 ianuarie 2001, cand a indeplinit criteriile de convergenta. Marea Britanie a negociat o clauza speciala de optiune, care ii da dreptul sa treaca la euro oricand doreste. Pentru Suedia si Danemarca adoptarea monedei unice depinde de rezultatele referendumurilor nationale facute in acest sens. In acest moment, situatia Uniunii Europene este urmatoarea: 

25 state membre, din care 12 pro-euro si 13 non-euro. Cele 12 state care au adoptat euro sunt: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia, Austria si Finlanda. Cele 3 state non-euro cu clauza de optiune (opting-out) sunt Suedia, Danemarca si Marea Britanie. Cele 10 state non-euro admise la 1 mai 2004 sunt: Polonia, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Republica Ceha, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Cipru;



2 state in curs de definitivare a negocierilor, care vor adera la orizontul lui 2007: Romania si Bulgaria;



2 state care nu au inceput inca negocierile, dar si-au exprimat dorinta de a adera la UE: Turcia si Croatia.

In ceea ce priveste atributiile Bancii Centrale Europene (BCE), infiintate la 1 ianuarie 1999, ele pot fi sintetizate astfel: 1. vegheaza la stabilitatea preturilor in zona euro;

8

In conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidata a Tratatului Uniunii Europene, obiectivul principal al BCE este mentinerea stabilitatii preturilor in zona euro. Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu, astfel incat nu se asteapta din partea BCE sa faca fata variatiilor de pret cauzate de socuri pe termen scurt. In 1998, Institutul Monetar European a definit stabilitatea preturilor ca fiind “cresterea anuala a Indicelui Armonizat al Preturilor de Consum” (IAPC) pentru zona euro sub 2%”. IAPC este o medie ponderata a indicilor preturilor de consum, colectati intr-o maniera uniforma din statele zonei euro. a. autorizeaza emisiunea bancnotelor euro; b. elaboreaza si aplica politica monetara europeana; Instrumentele politicii monetare ale BCE sunt: rezervele minime, operatiunile pe piata libera si facilitatile permanente.Pentru a-si imbunatati lichiditatea, bancile centrale nationale se imprumuta de la BCE, fie pe termen scurt, fie pe termen mai lung. Bancile pot obtine (sau plasa) lichiditatile de care dispun la BCE, la o rata de schimb predeterminata (asa numita facilitate de imprumut sau de depozit permanenta).In fiecare saptamana, BCE deschide o licitatie pentru institutiile echivalente din zona euro (banci si alte institutii financiare). Bancile informeaza BCE asupra ratei dobanzii pe care ele sunt dispuse sa o plateasca pentru aceste imprumuturi, fiind creditate cele care ofera cea mai buna rata (cea mai mare). In fiecare luna, Consiliul Director al BCE hotaraste limita inferioara a ratelor dobanzii in cadrul acestei operatiuni de licitatie, asa numita rata minima de licitare. - administreaza rezervele valutare ale statelor membre; - promoveaza un Sistem de Plati si Compensare Integrat numit TARGET. Acesta asigura transferul automatizat si in timp real al sumelor (banii apar in conturile bancilor beneficiare chiar in momentul operarii tranzactiei si pot fi folositi imediat). - contribuie la supravegherea prudentiala a institutiilor de credit din tarile membre. Mai mult, in acelasi articol 105 amintit anterior, se specifica faptul ca, fara a prejudicia scopul stabilitatii preturilor, BCE trebuie sa sustina politicile economice generale ale Uniunii Europene, in vederea atingerii obiectivelor comunitare reprezentate de “progresul social si economic, un nivel ridicat al ocuparii fortei de munca si o dezvoltare echilibrata pe termen lung”. Acest lucru ar putea demonstra faptul ca BCE nu este indiferenta fata de dezvoltarea economica a zonei euro. Nu constituie atributii ale BCE:  nu are responsabilitatea evolutiei cursului euro; 9

 nu elaboreaza regulamente de functionare a bancilor comerciale, ci doar recomandari si norme prudentiale;  nu actioneaza ca imprumutator de ultima instanta pentru bancile centrale din zona euro. Trebuie sa mentionam totodata ca, BCE este independenta de Parlamentul European, deci nu depinde de factorul politic.

10

CAPITOLUL III Moneda euro "Euro reprezintă cel mai bun candidat pentru rolul de monedă unică, neputând fi înlocuităcu nici o altă monedă oricare ar fi tentaţia pe termen scurt", spunea Jacques Delors. La 1 ianuarie 1999 se lansează oficial moneda unică europeană, Euro, adoptată de 11 ţări:Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şiSpania. La 1 ianuarie 2001, la acestea se adaugă şi Grecia.. Aceste 12 ţări constituie zona euro.Danemarca, Suedia şi Regatul Unit, membre ale UE, n-au adoptat euro. Semnul pentru moneda unică arată ca un E cu două linii orizontale, clar marcate ( €). A fost inspirat de litera greacă Epsilon, ca referinţă la leagănul civilizaţiei europene şi la prima literă din cuvântul “Europa”. Liniile paralele reprezintă stabilitatea Euro. Ţările care doresc adoptarea unei monede unice trebuiau să satisfacă anumite criteriieconomice: nivel scăzut de inflaţie, finanţe publice, rate de dobândă scăzute şi raţe de schimbscăzute. În plus, ele trebuie să garanteze independenţa băncilor lor centrale naţionale faţă de puterea politică. Respectarea acestor criterii de convergenţă= criterii de la Maastricht, a determinat un fundament solid al noii monede, înainte de lansare. Bancnotele şi monedele euro au fost introduse în circulaţie la 1 ianuarie 2002. Prin lansarea euro, politica monetară va fi o politică comunitară, iar emisiunea monetarăse va face în limitele stabilite de Banca Centrală Europeană. Debutul euro pe piaţa internaţională s-a prevăzut să fie unul moderat, ne caracterizat devolatilitate ridicată. Totuşi, evoluţia euro, de la lansarea efectivă şi până în prezent, a fostmarcată de evoluţii interesante, care au debutat practic cu "prăbuşirea" monedei europene înraport cu dolarul mai mulţi ani, pentru a ne oferi în ultima vreme un eveniment surprinzător,care a condus practic la un echilibru între cele 2 monede sub impactul unui panel interesant de factori dominanţi.

11