Scrieri 9975904742 [PDF]

Zitiervorschau

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

Alecu

DONICI SCRIERI

LITERA

CHIªINÃU 1998

CZU 859.0–1 D 67

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-904-74-2

© «LITERA», 1997 2

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Culegerea de fa\[ a fost alc[tuit[ de doctorul ]n filologie Vasile Ciocanu, lui apar\in`ndu-i tabelul cronologic =i selec\ia referin\elor critice. La baza culegerii au fost puse opere din: Al. D O N I C I, Fabule. Edi\ie ]ngrijit[ de Valeriu Ciobanu. Prefa\[ de Emil Boldan (Biblioteca pentu to\i), E.S.P.L.A., Bucure=ti, 1956;

Al. D O N I C I, Fabule. Edi\ie ]ngrijit[, note =i prefa\[ de Cornelia Mosora, Editura Tineretului, Bucure=ti, 1960;

C o n s t a n t i n N E G R U Z Z I, Opere alese, II. Versuri (Biblioteca pentru to\i), E.S.P.L.A., Bucure=ti, 1955; Publica\ii periodice din sec. al XIX-lea.

Textul a fost adus la condi\iile ortografiei ]n vigoare (cu unele excep\ii pentru a se p[stra coloritul limbii scriitorului =i al epocii).

3

TABEL CRONOLOGIC 1806

Potrivit unui act eliberat la 4 iunie 1818 de ieromonahul Nicolai, blagocinul bisericii din satul Stanca (]n prezent Donici), \inutul Orhei, Alecu Donici a fost botezat la 19 ianuarie 1806. Era primul copil din cei patru b[ie\i ai clucerului Dimitrie Donici =i ai Elenei, n[scut[ Lambrino. Na= a fost Iancu Lambrino, unchiul dup[ mam[.

1819 20 februarie }mpreun[ cu fratele s[u Petrache (1808-1872) este ]nscris la Liceul de cade\i nr.1 din Sankt-Petersburg, unde s-a aflat p`n[ la terminarea studiilor ]n 1825. 1825

29 aprilie Moare tat[l fabulistului, clucerul Dimitrie, ]n v`rst[ de 46 de ani, de tuberculoz[.

28 aprilie Cu gradul de sublocotenent e trimis ]n regimentul Ekaterinburg, dislocat ]n sudul Basarabiei.

1826 30 ianuarie Conform cererii depuse, este eliberat din serviciul militar din motive familiale. 1829

4 noiembrie La Ia=i se stinge din via\[ unchiul dup[ tat[ al fabulistului — cunoscutul pravilist Andronache Donici (n.1760).

1829-1830 A.Donici particip[ la combaterea epidemiei de cium[ ]n Basarabia, fiind membru al comisiei de la Ciuciuleni, organizat[ ]n acest scop. 1831 7 iulie Este ales asesor din partea nobilimii ]n Judec[toria regional[ a con=tiin\ei, pe termen de 3 ani.

1835 }n revista moscovit[ “Teleskop” apare articolul lui A. H`jdeu Litera\i basarabeni, ]n care A. Donici este prezentat ca traduc[tor 4

talentat al fabulelor lui I. Kr`lov =i al poemului |iganii de A. Pu=kin.

Spre sf`r=itul acelui an, probabil ]n decembrie, se stabile=te cu traiul ]n Principatul Moldovei.

1837

1839

Se c[s[tore=te cu Maria, fiica lui Costache Rosseti-B[l[nescu, care a decedat ]n cur`nd, l[s`ndu-i doi copii.

La Bucure=ti se tip[re=te, ]n edi\ie aparte, poemul |iganii de A. Pu=kin ]n traducerea lui Donici, din care unele fragmente aveau s[ fie reproduse ]n crestoma\ia alc[tuit[ de Iacob Ghinculov Adunare de scrieri =i traduceri, ]n proz[ =i ]n versuri, pentru exerci\ii ]n limba valaho-moldav[ (Cîáðàíèå ñî÷èíåíèé è ïåðåâîäîâ, â ïðîçå è ñòèõàõ, äëÿ óïðàæíåíèÿ â âàëàõîìîëäàâñêîì ÿçûêå, ÑÏá., 1840).

}n “Albina rom`neasc[“ apare poezia Amoriu =i priete=ug (ulterior Priete=ugul =i amorul).

1840 Apare Fabule. Cartea I, Ia=i, la Cantora “Daciei literare”, cuprinz`nd fabulele: Vulturul =i albina, Greierul =i furnica, Lupul =i cucul, G`=tele, Vulpea =i bursucul, Vulturul =i paingul, Parnas, Momi\a =i dou[ m`\e, Lupul =i lupu=orul, Calul =i c[l[re\ul, Leul =i iepurele, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Dou[ poloboace, Racul, broasca =i =tiuca, B[rbatul cu trei femei, Vulpea =i m[garul, Leul la v`nat, Vulpea pedepsit[, Pieptenul, M[garul, Antereul lui Arvinte, Vulpea ]n livad[, Elefantul ]n domnie, Pietrenii =i Bistri\a, Galb[nul, Pizm[tare\ul =i =arpele, M[garul =i privighetoarea, Lupul naz`r, Teiul =i stejarii, Veveri\a. M. Kog[lniceanu reproduce din culegere ]n primul volum al “Daciei literare” fabulele: Antereul lui Arvinte, B[rbatul cu trei femei, G`=tele, Lupul naz`r, M[garul, Momi\a =i dou[ m`\e, Parnas, Vulpea =i bursucul, Vulpea pedepsit[. }n “Curierul rom`nesc” din Bucure=ti =i ]n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ din Bra=ov sunt retip[rite fabulele B[rbatul cu trei femei, G`=tele =i Momi\a =i dou[ m`\e. 22 iunie A. Donici d[ruie=te Epitropiei }nv[\[turilor publice din Moldova 100 de exemplare Fabule. Cartea I. 5

1841 Se c[s[tore=te cu Profira, fiica vornicului Scarlat Krupenski. Aceasta ]i va na=te 10 copii.

Public[ ]n “Albina rom`neasc[“ Zi ]nt`i aprili, Autorul =i ho\ul, Furnica.

}n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ sunt retip[rite din Fabule. Cartea I: Antereul lui Arvinte, Vulpea pedepsit[, Lupul naz`r, Lupul =i cucul, Lupul =i lupu=orul, M[garul, Parnas, Pizm[tare\ul =i =arpele, Racul, broasca =i =tiuca.

1842 Apare Fabule. Cartea I, ed. a doua =i Fabule. Cartea a II-a, Ia=i, la Cantora “Foaiei s[te=ti”, aceasta din urm[ cuprinz`nd 25 de fabule (}nfiin\area fabulei, Lupul =i motanul, +oarecul =i guzganul, Morarul, Furnica, Florile, R`ul =i hele=teul, Ursul la priseci, Momi\a =i oglinda, }n\eleptul =i magnatul, Liliacul =i r`ndunelele, Lupul la pieire, Doi c`ini, Calul =i m[garul, }mp[r\eala, Muntele, Lupul =i =oarecul, Cheltuitorul =i r`ndunica, Fierul =i argintul, Oracolul, Norocul ]n vizit[, Doi raci, |[ranul =i oaia, |[ranul =i calul, Poetul =i bogatul) =i 5 poezii (Dlui Grigore Alexandrescu. La h[r[zirea fabulei R`ul =i hele=teul, Autorul =i ho\ul, Priete=ugul =i amorul, Epigram[, Zi ]nt`i aprili). 16 iunie A. Donici doneaz[ Epitropiei }nv[\[turilor publice 100 de exemplare Fabule, Cartea a II-a =i 10 exemplare Poezii de G. Alexandrescu, tip[rit[ tot atunci la Cantora “Foaiei s[te=ti” prin st[ruin\a =i cheltuiala ]n parte” a donatorului, precum m[rturisea el. }n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ au fost reproduse din Fabule. Cartea a II-a: Fierul =i argintul, }nfiin\area fabulei, Lupul =i =oarecul, Ursul la priseci.

1844

}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1842” apare fabula V[rul primare.

}n revista “Prop[=irea. Foaie =tiin\ific[ =i literar[“ se public[ fabulele P[storul =i \`n\arul, Musca =i poezia G`ndul (reproduse tot atunci ]n “Curier de ambe sexe”, period 1842-1844), o parte din traducerea povestirii Tunsul =i Satir[ c[tre mintea sa, traducere din Antioh Cantemir, realizat[ ]n colaborare cu C. Negruzzi. 6

Apare la Ia=i volumul Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir, traduse ]n colaborare cu C. Negruzzi.

}n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ este reprodus[ Via\a prin\ului Antioh Cantemir =i Satir[ c[tre mintea sa din Satire =i alte poetice compuneri de A. Cantemir.

}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1844” se public[ fabulele Paingul =i bondarul =i Braminul.

1845 }n “Albina rom`neasc[“ se public[ fabula Adev[rul sau cuco=ul de la moar[, iar ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1845” apare integral traducerea povestirii Tunsul. 1840-1845 Din aceast[ perioad[ dateaz[ un fragment dramatic apar\in`nd lui Donici =i publicat ]n timpul de la urm[ sub titlul Guraleiul (vezi “Teatru rom`nesc inedit din secolul al XIX-lea”, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 244-263).

1847 }n “Albina rom`neasc[“ apar fabulele Bricele =i C`inele l[tr`nd (publicat[ concomitent ]n “Curierul rom`nesc” =i ]n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“). 7 iulie S-a pus piatra de temelie a unei =coli publice ]n or. Piatra care suferise de incendiu. Cu acest prilej Gh. Asachi a \inut o scurt[ cuv`ntare, iar aga A. Donici, pe atunci prezident al tribunalului, a citit actul de funda\ie.

1850 18 mai Este numit prezident al Judec[toriei \inutului Neam\.

1851

1852

25 septembrie E avansat la postul de membru al Cur\ii de Apel, ]ncep`ndu-=i activitatea ]n aceast[ calitate la 1 noiembrie din acel an.

Se public[ fabulele Bondarul mizantrop (“Zimbrul”) =i Umbra =i omul (“Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1851”). august A. Donici e numit prin ofis domnesc de c[tre Grigore Ghica prezident al Divanului de }nt[rituri.

}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1852” apar fabulele Dou[ mance =i un copil =i Trec[torii =i c[\eii. 7

1852 22 ianuarie. Este ales membru al Divanului ob=tesc, r[m`n`nd totodat[ prezident al Divanului de }nt[rituri.

Prin ofis domnesc A. Donici, al[turi de Gr. Cuza, A. Panu =i M. Kog[lniceanu, este numit ]ntr-o comisie ]ns[rcinat[ cu tip[rirea Hronicului rom`nilor de Gheorghe +incai.

1853 }n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1853” se public[ fabula Vulpea duioas[, ]n ziarul “S[pt[m`na”, redactat de C. Negruzzi, — Capra =i iada. I se confer[ rangul de vornic.

1853-1854 }n ziarul “S[pt[m`na” sunt retip[rite fabulele: Veveri\a, Antereul lui Arvinte, Vulpea =i bursucul, B[rbatul cu trei femei, G`=tele, Greierul =i furnica, Leul =i iepurele, Lupul naz`r, Lupul =i cucul, Vulpea =i m[garul, Vulturul =i albina, Vulturul =i paingul, Vulpea ]n livad[, Lupul =i lupu=orul, M[garul, M[garul =i privighetoarea, Momi\a =i dou[ m`\e, Parnas, Pieptenul, Pizm[tare\ul =i =arpele, Teiul =i stejarii, Calul =i c[l[re\ul, Fierul =i argintul, Vulpea pedepsit[, Racul, broasca =i =tiuca. 1854

}n culegerea de versuri tip[rit[ ]n acest an la Oradea Mare Versuin\ii rom`ni, adec[ Culesiune versuaria d’in Foiele naciunale de la anul 1838, au fost reproduse fabulele: Parnas, Vulpea pedepsit[, M[garul, Lupul =i cucul, Racul, broasca =i =tiuca, Lupul =i lupu=orul, }nfiin\area fabulei, Fierul =i argintul.

1855 iulie-august C[l[tore=te la Paris, pentru a-=i aranja doi copii la studii =i a-=i c[uta de s[n[tate.

}n “Rom`nia literar[“, redactat[ de V. Alecsandri, se public[ fabulele Turma =i c`inele, Nada =i chiticul, +tiuca =i motanul; ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1855" — traducerea articolului Marea Neagr[ =i ]mprejurimile sale, ]n “Calendar prevestitor... al vestitului astronom Cazimia pe anul 1855" (Bucure=ti) — t[lm[cirea povestirii Tunsul. }nt`mplare adev[rat[ din Valahia. 8

1855 29 decembrie }mpreun[ cu C. Negruzzi =i Gh. Asachi este ales membru al Comitetului Teatral, care recomand[ piese pentru a fi montate de Teatrul Na\ional. 1856

1857

1858

Public[ fabulele Teiul =i stejarii ]n ziarul “Nep[rtinitorul” =i Vaporul =i calul ]n “Steaua Dun[rii”.

A. Donici, ]mpreun[ cu M. Kog[lniceanu, C. Hurmuzachi, T. Laurian, Gh. Asachi, G. S[ulescu, T. Codrescu =i D. Bojinc[, este numit ]ntr-o comisie pentru cercetarea autenticit[\ii unui Fragment istoric, publicat de G. Boldur-Costachi.

}n “Calendar pentru poporul rom`nesc” (Bra=ov) se public[ fabula Turma =i c`inele, reprodus[ ]n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“; ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1857” (Ia=i) se public[ fabula Frunzele =i r[d[cina =i poezia Stelele; ]n ziarul “Buciumul” — poezia La Buciumul, ]n “Opiniunea” — fabula Presura. La Ia=i apare Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir, edi\ia a doua.

}n “Steaua Dun[rii” se public[ fabulele Lupul naz`r =i Lupul b[tr`n (aceasta din urm[ fiind tip[rit[ concomitent ]n ziarul “Zimbrul =i Vulturul”).

1860

Din acest an dateaz[ un manuscris ]ngrijit de fabulist: Fabule. Edi\ie complet[ a lui Aleco Donici (ms. rom. 20 la B.A.R.).

}n ziarul “Tribuna rom`n[“ apar fabulele Broasca =i zeul =i Ursul butnari, iar ]n “Revista Carpa\ilor” — Jderul =i cacomul. februarie Este ales deputat pentru Adunarea electiv[ a Moldovei din partea districtului Neam\.

1861

martie-aprilie }mpreun[ cu C. Negruzzi =i al\i deputa\i semneaz[ un Proiect pentru organizarea teatrelor.

A. Donici public[ ]n ziarul “Viitorul” fabulele Carele cu oale, +tiuca =i motanul, Turma =i c`inele, Mu=tele =i albina, precum =i un fragment din Memoarul brigadierului Maureau de Brasey, 9

1862

1863

1864

1865

despre b[t[lia din anul 1711 de la St[nile=ti pe Prut, ]n traducere din ruse=te. Fabula Mu=tele =i albina apare concomitent =i ]n “Revista Carpa\ilor”.

A. Donici public[ ]n “Revista rom`n[“ c`teva fabule =i poezii: Dorin\a rom`nului din 1862, La Ceahl[u, Negu\[torul, Torentele =i oamenii (traducere din poetul rus M. Lermontov). 7 martie Prin decret princiar A. Donici este numit procuror de sec\ie la Curtea de Casa\iune.

}n “Revista rom`n[“ apare ]n traducerea lui A. Donici articolul Noti\ie despre Eparhia Basarabiei de A. Za=ciuk.

}n Lepturariu rum`nesc, alc[tuit de A. Pumnul (tomul 2, partea I) e retip[rit[ fabula Focul =i statuia de cear[ din Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir. Tot aici se public[ fabulele }mp[r\eala =i Muntele.

}n Lepturariu rum`nesc (tomul 4, partea I) sunt retip[rite fabulele: Florile, Galb[nul, G`=tele, Lupul =i cucul, Pizm[tare\ul =i =arpele, R`ul =i hele=teul, Vulpea =i bursucul, Vulpea =i m[garul, Vulturul =i albina.

La Chi=in[u ]n tipografia lui A. Popov vede lumina tiparului Cursul primitiv de limba rum`n[ pentru clasele primare =i patru clase gimnaziale, ]ntocmit de I. Doncev, ]n care au fost incluse fabulele: Galb[nul, Greierul =i furnica, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Vulpea ]n livad[, Vulpea pedepsit[, Teiul =i stejarii, Vulpea =i m[garul, Leul =i iepurele, G`=tele, Vulpea =i bursucul, Racul, broasca =i =tiuca, Dou[ poloboace. Unele din aceste fabule (Galb[nul, Greierul =i furnica, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Vulpea ]n livad[, Racul, broasca =i =tiuca, Dou[ poloboace) au fost incluse =i ]n Abeced[ rum`n[, compus[ pentru =coalele elementare de acela=i I. Doncev =i tip[rit[, ca =i Cursul primitiv..., la Chi=in[u ]n 1865. A. Donici se stinge din via\[ la Piatra-Neam\. C. Negruzzi public[ ]n “Trompeta Carpa\ilor” de la 25 aprilie/7 mai1865 un articolnecrolog ]n leg[tur[ cu moartea prietenului s[u. 10

F A B U L E

11

Cartea I

VULTURUL +I ALBINA O, c`t sunt de ferici\i Cei de soarta lor sl[vi\i! C[ci ei =i spre fapta mare Au a slavei ]ndemnare. Dar =i cei ce ostenesc }ntru binele ob=tesc, Neprivind la r[spl[tire, Sunt prea vrednici de cinstire. Vulturul pe o albin[ Au z[rit-o ]n gr[din[, La rev[rsatul de zori, B`z`ind pe l`ng[ flori. +i i-au zis: “O, tic[loas[, Albin[ nes[\ioas[! Tu petreci a ta via\[ Tot pe flori =i pe verdea\[, Mig[ind necontenit Nu =tiu pentru ce sf`r=it. Dar nici ]ns[\i tu nu =tii Care-i munca ta cea bun[, C`nd ca tine mii de mii Miere la un stup adun[. Iar apoi, ce fericire Mo=tenesc eu de la fire! 12

Cum aripile-mi ]ntind +i m[ desf[tez zbur`nd C[tre ceruri, c[tre soare: De a mea putere mare, P[s[rile lumii toate Fug, s-ascund ]nsp[im`ntate”. — Fii tu ]n veci preasl[vit, Albina lui au rostit. Joe s[ te noroceasc[ +i anii s[-\i ]nmul\easc[. Iar eu fiind r`nduit[, Ob=tiei s[ ostenesc, M[ cunosc prea fericit[ C`nd fagurii ]i privesc, Lucra\i de mii de albine; +i =tiu c[ =i de la mine Un pic de miere m[car S-au adus ]ntru bun dar.

GREIERUL +I FURNICA Greierul ]n desf[tare, Trec`nd vara cu c`ntare, Deodat[ se treze=te C[ afar[ viscole=te, Iar el de m`ncat nu are. La vecina sa furnic[ Alerg`nd, cu lacrimi pic[ +i se roag[ s[-i ajute, Cu hran[ s[-l ]mprumute, Ca de foame s[ nu moar[, Numai p`n’ la prim[var[. 13

Furnica l-au ascultat, Dar a=a l-au ]ntrebat: — Vara, c`nd eu adunam, Tu ce f[cei? — Eu c`ntam }n petrecere cu to\i. — Ai c`ntat? }mi pare bine. Acum joac[, dac[ po\i, Iar la var[ f[ ca mine.

LUPUL +I CUCUL — R[m`i s[n[tos, vecine! Au zis lupul c[tre cuc. Aceste \[ri de r[u pline Le p[r[sesc =i m[ duc. Nu mai pot tr[i aice, De om, c`ine, prigonit. }n Arcadia, ferice! Este codru de tr[it. Unde aurita vreme }mp[r[\e=te deplin, Unde lupul nu se teme De n[p[stile ce-i vin. Acolo nu sunt r[zboaie, To\i ]n pace vie\uiesc: Omul este bl`nd ca oaie, Iar c`inii nici h[m[iesc. — Cale bun[, m[i vecine! Dar te rog, s[-mi spui curat: N[ravul nu-\i iei cu tine? +i col\ii ai lep[dat? — S[-i lep[d? Da’ cum se poate? 14

— Apoi \ine minte, frate, C[ la viitoarea iarn[ Ai s[ r[m`i f[r[ blan[. +i a=a s-au ]nt`mplat, Precum cucul i-au c`ntat. }ntre oameni iar sunt unii Cu col\i de lup ]nzestra\i: Ori ]n care parte-a lumii, Ei vor fi tot ne-mp[ca\i.

G~+TELE Cu o pr[jin[ mare, |[ranul g`=te de v`nzare M`na la t`rg. +i drept s[ zic: }n c`rdul g`=telor, spre buna ]ndemnare, Gr[bind la zi de t`rg, b[tea ades cam tare. (Dar unde de c`=tig sau pagub[ s-atinge, Nu numai g`=tele, =i omenirea pl`nge.) Eu nu vinov[\esc \[ranul nicidecum; Iar g`=tele altfel aceasta judeca +i, ]nt`lnindu-se c-un trec[tor pe drum, A=a striga: — A! Ce necaz, ce os`ndire! Asupra g`=telor ce crud[ prigonire! Prive=te, un \[ran cum bate joc cu noi; De ast[-noapte el ne m`n[ denapoi. Lui, n[t[r[ului, nu-i trece nici prin minte C[ are datorie a ne ar[ta cinste; C[ci noi ne tragem drept din neamul cel sl[vit 15

Ce Capitolia din Rom’ au izb[vit! Romanii, mul\[mi\i, au pus =i s[rb[toare, Pentru a=a a lor prea vrednic[ urmare. — +i voi tot cu aceasta vre\i A lumii slav[ s[ ave\i? Au zis acel drume\. — Str[mo=ii no=tri... — +tiu, Dar eu la vorba mea s[ viu: Ce fapt[ vrednic[ voi a\i f[cut ]n lume? — Nimica, ]ns[ noi... — C[ numai de fripture voi Sunte\i =i bune. L[sa\i dar pe str[mo=i ]n pace: Cu fapta e cinstit acel care o face. Aceast[ fabul[ a l[muri se poate, Dar g`=tele s[ nu se-ntarte.

VULPEA +I BURSUCUL

— Da dincotro =i unde Alergi tu a=a iute? Bursucul ]nt`lnind pe vulpe-au ]ntrebat. — Oh, drag[ cum[tre, am dat peste p[cat, Sunt, iat[, surghiunit[! Tu =tii c[ eu am fost ]n slujb[ r`nduit[ La o g[in[rie. Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am l[sat, +i s[n[tatea mi-am stricat; Dar tot eu am c[zut ]n groaznic[ urgie, Pe ni=te p`ri nedovedite, Precum c[ luam mite. 16

Tu singur martor e=ti, ]n adev[r s[ spui: De m-ai v[zut cumva, m[car cu vreun pui? — Nu, drag[ cum[tr[; dar c`nd ne ]nt`lneam Eu cam ades vedeam: C[ tu pe boti=or Aveai =i pufu=or. Se-nt`mpl[ =i la noi de vezi Cum altul, av`nd loc, a=a se t`nguie=te, }nc`t ]\i vine mai s[-l crezi C[ abia din leaf[ se hr[ne=te. Dar ast[zi butc[, m`ine cai, De unde oare-i vin? +i c`nd ar vrea s[ stai S[-i faci curat[ socoteal[ Pentru venit =i cheltuial[, N-ai zice ca bursucul c[ are pufu=or Pe boti=or?

VULTURUL +I PAINGUL Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahl[u }ntinse zborul s[u. Pe cea mai nalt[ st`nc[ a lui, el se a=eaz[ +i lumea dedesubt privind, se desf[teaz[. Un =ir de mun\i m[re\i, Moldova de o parte. A ei c`mpii, p[duri, a ei frumoase sate! +i ape: Bistri\a, Moldova =i Siret, Pe =esuri vesele, se v[d curg`nd ]ncet. — S[ fie l[udat al t[u, o, Joe! nume, Pentru aripele ce tu mi-ai ]nzestrat; Cu care m[ ridic la ]n[l\imea lumei, 17

Pe unde nimene a fi n-au cutezat! Aceste vulturul roste=te bucuros. — Da’ =tii, prietene, c[ e=ti l[ud[ros! Paingul de pe mu=chi atunce ]i r[spunde. Dar uit[-te de vezi: =i eu sunt oare unde? Se uit[ vulturul =i vede, ]nadins, Paingul l`ng[ el, cum mreaja a ]ntins. — De unde te-ai luat? }ntreab[ el mirat. +i cum te-ai t`r`it? — S[-\i spun adev[rat, Paingul au r[spuns, Pe coad[-\i am venit, Tu ]nsu\i m-ai adus; Cu-a mea putere, eu nici a= fi ]ndr[znit, Iar de acum nu am de tine trebuin\[. Aici, statornica s[-mi fac vreau locuin\[!... El bine n-au sf`r=it =i un v`rtej de v`nt, Cu mreaja lui cu tot, ]l sufl[ la p[m`nt. Cum socoti\i =i dumneavoastr[; Dar eu g`ndesc c[-n lumea noastr[, Sunt mul\i asemene ca =i paingul meu, Ce f[r[ ostenele se trag ]n sus mereu, De coada unui mare; +i c[rora le pare C[ singuri vrednicesc =i c[ li s-au c[zut; C`nd spre c[derea lor Nu trebuie mai mult, Dec`t un v`nti=or. 18

PARNAS

Pe c`nd la greci au p[r[sit Ciopli\ii dumnezei, Iar locurile lor, pe drept le-au ]mp[r\it Norodul ]ntre ei: Atunci =i muntele Parnas La unul muritor mo=ie a r[mas. St[p`nul nou pe el ]ndat-au a=ezat C`\iva m[gari la p[=unat. M[garii au aflat, De unde, p`n[ unde! C[ muzele odat’ Au locuit pe munte +i zic: “Se vede, dar, C[ noi aici suntem m`na\i nu ]n zadar. Pesemne muzele de oameni s-au ur`t +i ei au hot[r`t: Ca noi ]n locul lor c`nt[ri s[ iscodim. Aide\i! voinicilor! cu to\ii s[ r[cnim. Nu pierde\i cump[tul, striga\i cu ]ndr[zneal[, Iar cine n-are glas Cum trebui la m[gari, afar’ de pe Parnas! +i crede\i c[, p[zind aceast[ r`nduial[, Noi slav[ vom lua, mai mult r[sun[toare, Dec`t acele nou[ vestite sorioare”. Acest sfat m[g[resc, M[garii cu un glas ]l ]mbun[t[\esc. +i-odat[ to\i pornesc A=a strigare mare, }nc`t st[p`nul lor, pierz`nd toat[ r[bdarea, Au poruncit cu ur[ S[-nchid[ pe m[gari, de pe Parnas, la =ur[. Eu vreau s-aduc aminte: C[ locul nu d[ minte. 19

MOMI|A +I DOU{ M~|E }n a momi\elor \ar[ (Ce mai nu are hotar[) Odat[ judec[toare Era o momi\[, care Chibzuia cu scump[tate Cump[na cea de dreptate. +i iat[ c[ la momi\[ Se arat[ dou[ m`\e, Zg`riate, ]ncruntate, }n prigonire de moarte, P[r[sind al lor l[ca=, Pentr-un bulg[re de ca=. Una strig[: “Socote=te! Ca=ul eu l-am fost ochit.” Alta \ip[: “Hot[r[=te! Ca=ul eu l-am dob`ndit.” — Sta\i! le zise lor momi\a. }n cump[na de dreptate Se va l[muri fiin\a Pricinii de ca= urmate. Apoi ca=ul drept ]n dou[ Rump`ndu-l ea prea frumos, Au pus ]ntru am`ndou[ Cumpene c`te un bo\. Dar c`nd cump[na ridic[, Vede c-o parte-i mai mic[; Mu=c[, cearc[, chibzuie=te +i bine nu nimere=te. Acum partea cea mu=cat[ Nu tr[gea ca ceialalt[; Mu=c`nd iar din acea grea, 20

Tocmai drept nu nimerea. +i a=a p`n-]n sf`r=it Tot ]n cumpene au tras; Iar m`\ele s-au trezit C[ din ca= n-au mai r[mas.

LUPUL +I LUPU+ORUL Un lup pe puiul s[u voind s[-l ispiteasc[, De este vrednic el ]n breasla p[rinteasc[, L-au fost trimis odat[ La margine s[ vad[: Pe unde-s oile? Cum stau p[storii lor? +i nu cumva ar fi vreun prilej u=or, M[car cam cu p[cat, S[ capete v`nat? S-au dus =i au venit fl[m`ndul lupu=or, Zic`nd: “Eu am aflat pe ast[zi bun[ mas[: Cole sub deal se pasc mul\ime de oi gras[; Putem ]ntru ales vreuna s[ lu[m +i s[ m`nc[m.” — Da’ bine, de p[stor tu nu-mi spui ce-ai aflat? B[tr`nul lup au ]ntrebat. — P[storul, precum spun, E de=teptat =i bun, Iar c`inii, i-am z[rit, sunt slabi =i pu\intei, Nu-i grij[ despre ei. — De este chiar a=a, eu tot nu m[ unesc La turm[ s[ pornesc — R[spunse lupul — c[ci de nu-i p[storul prost, Apoi el c`ini mi=ei nu \ine. S[ mergem noi mai bine 21

Pe unde eu am fost, +i =tiu c[ sunt c`ini mul\i, dar e p[storul prost. Iar unde e p[storul de nimic[, Nici c`inii nu-s de fric[.

CALUL +I C{L{RE|UL Un vrednic c[l[re\ Avea un cal prea bl`nd =i bine ]nv[\at; Iar singur el seme\ +i despre cal ]ncredin\at, Au vrut s[ fac[ o cercare: Ca f[r[ fr`u, c[lare S[ ias[ la primblare. Deodat[ calul au pornit La pas, ]nceti=or; Dar c`nd au ]n\eles c[ n-are fr`u strunit, Au prins a mai juca, a merge mai u=or. Apoi, lu`ndu-=i v`nt, S[rea, zv`rlea fug`nd, }nc`t pe c[l[re\ l-au tr`ntit el jos, Iar singur au plecat la fug[ mai v`rtos Pe v[i, pe dealuri, prin ponoare +i, d`nd de-o r`p[ mare, S-au zdrumicat de tot. St[p`nul au aflat ]n urm[ calul mort. +-au zis: S[rmane cal, prea cruda ta pieire Eu ]nsumi \i-am g[tit. Tu sub pov[\uire A fr`ului strunit, Erai prea bl`nd =i bun =i nici nu m[ tr`nteai, Nici capul nu-\i rupeai. 22

+i slobozenia c`t e de desf[tat[, Dar c`nd la un norod nu are A sa m[sur[ ]n\eleapt[, Se face primejduitoare.

LEUL +I IEPURELE Un leu c-un iepure prieteni s-au f[cut. Eu v[d c[ v[ mira\i +i nici e de crezut; Dar c`nd ]\i sta s[ c[uta\i La adun[rile lume=ti, Apoi mai grele lucruri ]\i crede nefire=ti. A=a, odat[ au pornit Ei ]mpreun[ la plimbare, +i iepurele au st`rnit Aceast[ ]ntrebare: — Prietene iubit! M[ mir eu =i te rog s[-mi spui Pricina, pentru ce cuco=ul nimicit, Pe care po\i pe loc c-o sf`rl[ mort s[-l pui, Te sparie a=a cumplit, }nc`t tu fugi de glasul lui? — Aceasta nu-i de vro mirare, Lui leul au r[spuns. +i noi cei mari suntem cu sl[biciuni n[scu\i. Precum un elefant, c`t este el de mare, De =oareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar, Nu ]n zadar, R[spunse iepurul. +i eu ca voi cei mari, M[ tem de c`ini copoi =i varvarii ogari. 23

+i noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari s[ le s[m[luim. Dar nu prea nimerim.

STIGLE|UL +I CIOC~RLANUL Stigle\ul s-au fost prins ]n la\, cum e mai greu, +i dezn[d[jduit de moarte se b[tea; Iar cioc`rlanul r[u De el ]nc[ r`dea, Zic`nd: “Ce n[t[r[u! Se poate ziua mare S[ cazi ]n la\ a=a de tare; C`nd eu n-am fric[ De nimic[?” Dar ]nv`rtindu-se pe l`ng[ stigle\el, S-au prins ]n la\ =i el. Vezi, dup[ fapt[, Plat[: S[ nu mai r`zi de nime niciodat[!

DOU{ POLOBOACE Un poloboc cu vin Mergea ]n car pe drum, ]ncet =i foarte lin; Iar altul cu de=ert, las’ c[ venea mai tare, Dar =i hodorogea, F[c`nd un vuiet mare, }nc`t cei trec[tori ]n laturi to\i fugea: Atunci c`nd el folos nimica n-aducea. 24

Asemene ]n lume, Acel ce tuturor se laud[ =i spune }n trebi pu\in spore=te. Iar cel ce tace, +i treab[ face: Acela purure mai sigur ispr[ve=te.

RACUL, BROASCA +I +TIUCA Racul, broasca =i o =tiuc[ }ntr-o zi s-au apucat De pe mal ]n iaz s-aduc[ Un sac cu gr`u ]nc[rcat. +i la el to\i se ]nham[: Trag, ]ntind, dar iau de sam[ C[ sacul st[ neclintit, C[ci se tr[gea neunit. Racul ]napoi se da, Broasca tot ]n sus s[lta, +tiuca foarte se izbea +i nimic nu ispr[vea. Nu =tiu cine-i vinovat; }ns[, pe c`t am aflat, Sacul ]n iaz nu s-au tras, Ci tot pe loc au r[mas. A=a-i =i la omenire, C`nd ]n ob=te nu-i unire: Nici o treab[ nu se face Cu izb`nd[ =i cu pace. 25

B{RBATUL CU TREI FEMEI

Un om pozna= au fost schimbat Vro trei femei cu cununii, Fiind tustrele ]nc[ vii. Dar acolo era un aspru ]mp[rat, La care, cum au mers asemene =tiin\[, Au =i g[sit de cuviin\[ Ca pentru a=a fapt[, Pe om s[-l dea sub judecat[; Iar spre mai aspr[ ]nfr`nare, Judec[torilor au pus el ]nainte S[ fie cu luare-aminte +i s[ ]nchipuiasc[ pedeapsa cea mai mare Unei asemene de pild[ rea urmare; C[ la de ]mpotriv[, el hot[r`t era Pe to\i a-i sp`nzura. (Asemene un ]mp[rat Nici pe la noi n-ar fi stricat.) Judec[torii v[d c[ nu-i de =uguit; S[ hot[rasc[ drept ei mult s-au s`rguit, +i numai Dumnezeu de sus i-au luminat, C[ci socotin\a lor aceasta au urmat: Ca omului s[ dea femeile tustrele, }ndator`ndu-se de a tr[i cu ele. Norodul ]ns[ s-au mirat Pentru asemene prea slab[ hot[r`re, +i sigur to\i au a=teptat, Pe vrun judec[tor s[ vad[ sp`nzurat. Dar n-au trecut nici patru zile +i s-au ]mpr[=tiet prin \ar[ auzire: C[ cel cu trei femei b[rbat, De r[ul lor s-au sp`nzurat, +i de atunci ]n acea \ar[, Cu trei mai nime nu se-nsoar[. 26

VULPEA +I M{GARUL — Mintiosule! de unde vii? O vulpe pe m[gar v[z`nd l-au ]ntrebat. — Drept de la leu, de vrei s[ =tii; Am fost s[-l v[d =i m-am mirat Cum au sl[bit de tare; B[tr`n, neputincios: ]\i pare O fiar[ foarte de nimic[ Acel ce c`nd zbiera, Tot codrul tremura, Iar eu muream de fric[. Acum ]ns[ mai to\i, Cu coarne =i cu col\i, Cum pot ]l dojenesc +i frica-i r[spl[tesc. — Dar tu, eu socotesc c[ nu-i fi ]ndr[znit De leu s[ te atingi? lui vulpea au vorbit. — A=a! m[garul i-au r[spuns. Ba cred c[ l-au p[truns Pereche de copite De mine lui zv`rlite. +i sufletele mici asemene urmeaz[, C`nd pe acei c[zu\i din slav[ ]mpileaz[.

LEUL LA V~NAT Leul, lupul, vulpea =i c`inele odat’, Ca ni=te buni vecini, s-au fost alc[tuit, Cu to\ii ]ntrunit, S[ umble la v`nat: 27

+i ce vor c[p[ta s[-mpart[ m[surat. Se-nt`mpl[ dar, c[ vulpea-nt`i Un cerb frumos au prins, +i adun`nd pe to\i ai s[i, Spre jertf[ l-au ]ntins. — Acuma e treaba mea, b[ie\i, Le zise leul lor. Voi trebui numai s[ vede\i Cum eu ]mpart u=or. +i despic`nd ]ndat’ pe cerb ]n patru p[r\i, Au zis: “Aceste sunt fr[\e=tile buc[\i. +i iat[: cea ]nt`i e partea mea de frate; A doua, pe drept ca unui leu se cade; +-acea a treia tot mie se cuvine, Precum voi =ti\i prea bine. Iar de a patra, oricare s-ar atinge, Pe loc ]l voi ]nvinge.”

VULPEA PEDEPSIT{ O vulpe la \[ran se ]nn[dis-odat[ La p[s[ri ]n poiat[. Cu-acea deprindere =i iarna pe om[t, Ea noaptea au venit fl[m`nd[ la osp[t, +i ]n g[ini s-au desf[tat. Iar dup[ ce s-au s[turat, Apoi au zis: “Destul, m[ duc degrab-acas[, Ca nu cumva s[ dau pielcica pentru mas[“. Dar ]ngrijirea ei, cur`nd s-au ]mplinit: C[ci urma se vedea, pe unde au venit. |[ranul v`n[tor s-au =i luat pe urm[, +i vulpea au ie=it de cont[= foarte bun[. 28

Ce dac-ar fi =i-n lumea mare V[zut[ urma la t`lhari, Atunci m[ jur, f[r[ mustrare, C[ s-ar v[di =i ]n cur\i mari.

PIEPTENUL Copilului de piept[nat Neneaca pieptene din t`rg au cump[rat. Copilul foarte mult de el s-au bucurat. Ce piepten buni=or! Cum merge de u=or! Mai bine de un ceas El peri=orul s[u prin pieptene au tras +i mul\[mit deplin neneac[i au r[mas. Apoi s-au pus la carte, Au ]nv[\at frumos, Din buchi a opta parte; +i iar la pieptene degrab[ s-au ]ntors. Dup[ aceasta d`nd de alte juc[rii, Copilul au f[cut prea multe nebunii +i p[rul de pe cap de tot =i-au ]nc`lcit. D[daca lui au vrut ]ndat’ s[-l netezeasc[, Dar pieptenul era prin cas[ z[h[it; +i el \ipa, r[cnea, acela s[-i g[seasc[! O fat[, de sub pat, degrab[ l-au =i scos, Dar numai ce folos! C[ cum abia-abia de p[ru-i s-au atins, Copilul de dureri au =i strigat cu pl`ns: — Ce piepten ]ndr[cit! Iar pieptenul au zis: — Eu tot acela=i sunt; \i-e p[rul ]nc`lcit. 29

Copilul ]ns[, sup[rat Pe favoritul s[u, L-au dat ]ntr-un p`r[u: Strigoaicele mai mult cu el s-au piept[nat. V[zut-am eu }n veacul meu C[ oamenii a=a cu adev[rul fac. C`t cugetu-i curat, El nou[ este drag; Iar cum pe cuget ai p[tat, Apoi de adev[r ]ndat’ te-ai dep[rtat +i, ca copiii, noi de piept[nat fugim C`nd capul ne-nc`lcim.

M{GARUL La un \[ran era o vit[ de m[gar, Cu care el la to\i se l[uda; C[ci ]n p[rerea lui prea bine se purta. +i pentru c[-mprejur era tot codri mari, Apoi ca nu cumva, p[sc`nd, s[ r[t[ceasc[ M[garul l[udat, +i totodat[ vr`nd ca s[-l ]mpodobeasc[, Un zurg[l[u la g`t \[ranul i-au legat; M[garul s-au f[cut m[re\ =i ]ng`mfat. (De decora\ii el pesemne auzise, C[ prea se fudulise.) Dar rangul nou au fost lui spre os`nd[ mare. (Urmeaz[ =i la noi aceast[ ]nt`mplare.) Eu ]ns[ mai ]nt`i dator sunt s[ v[ spun, C[ ]n purt[ri era m[garul nu prea bun; 30

Iar p`n’ la zurg[l[u el bine petrecea. Prin \arini, prin gr[dini, prin cur[turi umbla, P[=tea, se-ndestula; +-apoi cam pe furi= acas[ se-ntorcea. Acum ]ns[ mai r[u m[garul petrecea. Pentru c[ rangul nou, Sun`nd prin zurg[l[u, Chema c`nd pe vecin cu vro despic[tur[ S[ deie pe m[gar afar’ din cur[tur[, C`nd pe st[p`nul s[u cu j[rdia ]n m`n[, S[-l scoat[ din gr[din[; Apoi =i pe jitar, S[-i rup[ coastele cu parul din ogoar[, }nc`t bietul m[gar, St`lcit =i os`ndit, r[mase mai s[ moar[. +i oamenii acei la rang ]nainta\i P[\esc asemene, c`nd sunt interesa\i; Pentru c[ rangul nou, Lor este zurg[l[u, Ce sun[ de departe V[dindu-le a lor fapte.

ANTEREUL LUI ARVINTE Arvinte coatele au ros la antereu, Dar n-au stat mult s[ socoteasc[; Ci singur el, mereu Se puse s[-l c`rpeasc[. Iar pentru petici de c`rpit Din m`neci au t[iat ca o a patra parte +i antereul l-au g[tit 31

Cu m`necile prea scurtate, }nc`t oricare le vedea, De d`ns r`dea. V[z`nd aceasta el, au zis ]n g`ndul s[u: “L[sa\i, c[ doar nu sunt a=a de n[t[r[u, Vreun lucru mare nu-i S[-mi tai eu poalele de pe la antereu +i m`necile s[ le pui Mai lungi dec`t era”. Au zis =i au f[cut. Dar lumea se mira C[ antereul lui era acum prea scurt, +i nu asem[na nici cu un bun mintean. Se-nt`mpl[ =i boieri de neam Care-ncurc`nd averea lor, Tot cu aceea=i minte, S[ o ]ndrepte vor +i fac ca =i Arvinte.

VULPEA }N LIVAD{ O vulpe au intrat odat[ Fl[m`nd[ ]n livad[. +i poamele v[z`nd, frumoase, coapte bine, S-au bucurat prea mult ]n sine, Dar bucuria ei au fost ]n m`ini str[ine: C[ prunele pe crengi cam susu=or era +i nu se scutura. Umbl`nd ea ]n zadar mai bine de un ceas, Au zis aceste c[tre prune: — Cum v-am g[sit, a=a v[ las, 32

M[car c[ la privit v[ ar[ta\i prea bune, Dar verzi, ]n loc s[ folosi\i, Voi din\ii strepezi\i. Un adev[r de mult v[zut, C[ neav`nd prilej ca s[ ne folosim De-un lucru ce ne e pl[cut, Apoi neap[rat cusururi ]i g[sim.

ELEFANTUL }N DOMNIE Cine-i tare =i mare, Dar minte nu prea are, Nu-i bine, c`t de bun la inim[ s[ fie. Pe elefant l-au pus ]n codri la domnie, +i de pe neam ei to\i, De la str[bunii s[i p`n[ la str[nepo\i, Au ]ndestul[ minte; Dar este rar acel preafericit p[rinte S[-i ias[ buni copiii to\i. +i elefantul meu, oricum era de mare, A ]n\elegerii n-avea ]ndem`nare, Iar bl`nd =i plin de bun[tate Era, c`t nu se poate. +i iat[ c[ la domn au dat bietele oi O jalob[, zic`nd c[ “lupii r[i pe noi De tot ne jecuiesc”. — T`lharii, varvarii, da cum de ]ndr[znesc! Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta +i-a=a urla: — M[ria ta! 33

De noi nu te-ndura, C[ci singur ne-ai fost dat porunc[ ast[-iarn[ S-avem cu to\ii blan[. Iar oile p`r[sc, c-a=a sunt ]nv[\ate: Noi n-am luat mai mult dec`t pielcea de frate. — At`ta! domnul le r[spunde, S[ =ti\i c[ str`mb[t[\i la mine nu-\i ascunde, V[ hot[r[sc de-acum de oaie o pielcic[, +i nici un p[r mai mult, nimic[.

PIETRENII +I BISTRI|A* Pietrenii au ie=it cu totul din r[bdare, Nemaiput`nd a suferi Ei pagube struncin[toare, Pe care nu putea feri: Pentru c[ ]n tot anul, Cuejdiul** nimicit Pe mul\i au s[r[cit. Dar cine e deprins, ca viermele ]n hrean, Greu schimb[ locul lui, unde au tr[it an. A=adar, t`rgul tot, odat’ s-au sf[tuit S[ deie jalob[ la Bistri\a cea mare, Prin care ar[t`nd dovezi l[muritoare De p[gubirile ce mul\i au suferit +i suf[r mai necontenit, Zicea: “C[ pe Cuejdi, precum pe Bistri\oar[*** Nici ]ntr-o prim[var[ Nu se st[vesc cu moar[;

* Locuitorii unui t`rg de acest nume =i un r`u repede care spal[ malurile acelui t`rg. ** Un p`r[u ce d[ ]n Bistri\a. *** Alt p`r[u asemene. 34

+i case cu z[plaz, ba uneori =i vite Le sunt primejduite.” Deci dar, ei socotind c[ Bistri\a cea mare Va face celor mici c[zuta ]nfr`nare, Ca una ce folos de ob=tie aduce, C[ci plute la Gala\i* cu cherestele duce, Au mers cu jaloba; dar =ti\i ce au v[zut? Pe ]ns[=i Bistri\[, r[pitul lor avut, Trec`nd cu valuri plini de spume! Iar un b[tr`n cu minte Au zis c[tre un alt =optind a=a cuvinte: — Eu =tiu mai de mult, c[ oamenii ]n lume Asupra celor mici dreptatea nu-=i g[sesc: C`nd ei cu cei mai mari r[pirile-mp[r\esc.

GALBENUL |[ranul au g[sit un galben ruginit, Pe care lui ]i da destui bani de argint. Dar el au zis ]n sine: “S[-l schimb a=a nu-i bine. Acum am priceput c[ trebui cur[\it, Pentru ca s[ c`=tig pe el pre\ ]ndoit”. +i ]nturn`ndu-se acas[ au luat Nisip =i c[r[mid[, Cu care galbenul at`ta l-au frecat, }nc`t l-au =i f[cut curat ca o oglind[, Dar numai au sc[zut din greutate mult +i pre\ul cel dint`i la galben au pierdut. *

Gala\i, port pe Dun[re (geogr.).

35

Ideea fabulei e lesne de-n\eles. P[rin\ilor! pe voi prive=te mai ales. C[ci voi nu trebuie s[ v[ sili\i }ntru =tiin\e multe pe fii s[ posp[i\i; Ca s[ le da\i un lux, un am[gitor nume, +i s[ dispre\ui\i plec[ri fire=te bune, Sc[z`nd greimea lor ]n cumpenele lumei.

PIZM{TARE|UL +I +ARPELE Degeaba vorovesc c[ nu-i la draci dreptate, C`nd ei o =i p[zesc cu mare scump[tate +i cel ce au f[cut ]n lume r[u mai mult La Tartar purure-i mai bine cunoscut. Acestui adev[r am fabul[ dovad[. Merg]nd ]n =ir la o parad[, Un =arpe prea ]nveninat Cu pizm[tare\ul s-au fost ]mpricinat; C[ci =arpele voia s[ mearg[ ]nainte, Iar pizm[tare\ul ]=i da a lui cuvinte, Precum c[ are El drit mai mare. C`nd iat[, Velzevul la ei s-au ar[tat +i d`nd mai ]napoi pe =arpe, ]nciudat Au zis: “Eu recunosc a tale vrednicii, Dar dup[ drept cuv`nt, ]n urma lui s[ fii. E=ti r[u ]n adev[r =i foarte mu=ti cumplit: E=ti plin Tu de venin; Dar n-ai primejduit Pe cel ce de aproape de tine s-au ferit. Iar pizm[tare\ul pe to\i au pizmuit, 36

+i limba lui cea rea str[bate Oriunde, de departe. A=adar de acum, v[ hot[r[sc s[ =ti\i: C[ pizm[tare\ii ]n iad sunt mai cinsti\i +i de la locuri voi s[ nu v[ mai sf[di\i.

M{GARUL +I PRIVIGHETOAREA M[garul au v[zut pe o privighetoare. — Prieteno, i-au zis, m[ rog s[ m[ ascul\i: Eu tot am auzit o vorb[ de la mul\i, C[ tu ]ntru c`nt[ri e=ti me=teri\[ mare, +i iat[, acum vreu De iscusin\a ta s[ judec singur eu. Iar buna p[s[ruic[, pornit[ spre c`ntare, C`nd lini=tit, abia }n sine ciripea, C`nd tare =uiera, C`nd glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, }ntru a dragostei cei ginga=e plecare Pe amora=ul s[u chema, +i rediul desf[tat, c`ntarea-i r[suna; Iar lumea ascult`nd T[cea =i se mira. M[garul ]ns[ de p[m`nt S-au rezemat cu fruntea, +i au r[cnit a=a: “Tu versuri ai pl[cute, Dar c`nd ai asculta Cuco=ul de la noi, mai bine ai c`nta.” Acestea auzind ]n suflet s-au jignit 37

Acea privighetoare +i de atunci au contenit Pentru m[gari a sa c`ntare. Dumnezeu s[ ne fereasc[ De judecata m[g[reasc[.

LUPUL NAZ~R Oric`t de bune r`nduiele, Cum vor intra pe m]ini de oameni necinsti\i +i numai de al lor folos pov[\ui\i, Se fac ]ndat[ rele. Spre pild[ trebuie s[ =ti\i C[ lupul s-au cerut la leu naz`r pe oi. Se vede c[ la el, precum =i pe la noi, Tot trebui mijlociri, C[ci el ]nt`i au pus pe vulpe me=teri\[, Rege c[tre lei\[. Dar, pentru c[ de lupi sunt rele auziri, Prealuminatul leu ferind nemul\umiri, A poruncit la sfat S[ fac[ tuturor chemare De o ob=teasc[ adunare, La care mic =i mare s[ fie ]ntrebat: Ce =tiu de lup =i ce purt[ri el are. A=adar, fiarele pe r`nd s-au adunat +i ]ntru o unire glas bun de lup au dat. Pe urm[ au ie=it porunca cea leiasc[: Pe lup, naz`r deplin, la st`ne s[-l porneasc[. Dar oile ce-au ar[tat? 38

La adunare ele au fost neap[rat? Aceasta-i de mirare, C[ sfatul au uitat s[ fac[ lor chemare, C`nd ele mai ales erau trebuitoare.

TEIUL +I STEJARII Un tei=or crescut sub deal, ]n dep[rtare, Odat[ blestema norocul de uitare, A=a zic`nd: — Ce ferici\i stejarii s`nt! Din fire ]nzestra\i, Puternici ei =i nal\i, V[d lumea cea frumoas[, Aproape stau de soare; Iar eu, o! soart[ tic[loas[! Aici ]n dep[rtare Via\a-mi am ur`t. El bine n-au sf`r=it +i s-au st`rnit furtun[, v`nt +i cerul s-au ]ntunecat +i fulgerul au sc[p[rat. Prin nouri tunetul se r[sturna, tr[snind, +i risipind Acei mai mari Stejari! Iar teiul de sub deal era nev[t[mat. Atunci el s-au trezit c[ este vinovat +i mul\umind, au zis a=a c[tre noroc: — Ap[r[torul meu! Eu de acum te rog Ca parte lini=tii s[ d[ruie=ti tu mie +i traiul dep[rtat, drept pravil[ s[-mi fie, 39

Pentru c[ am v[zut prea bine C[ cei ce stau la ]n[l\ime, M[car de sunt =i mari +i tari, Dar pic[ la p[m`nt De v`nt.

VEVERI|A Veveri\a cu crengu\a De mul\i ani slujea la leu; Slujba cere st[ruin\[ +i este lucru cam greu A fi de=tept, cu sim\ire, +-a ]nt`mpina ades Capricii care din fire Au acei mari mai ales. Nu =tiu dar, cu ce purtare, Cu ce chip prea nimerit Veveri\a cinste mare De la leu au dob`ndit +-au luat f[g[duin\[ C[ din d[rile ce vin }i va da spre cuno=tin\[ Un car de alune plin. F[g[duin\a ]i bun[, Numai nu aduce sa\; +i la auz ea r[sun[ Cuv`nt aspru: mai r[bda\i! Veveri\a-n ascultare R`njea din\ii l[crim`nd +i din ochi clipea cu jale, 40

Pururea la slujb[ st`nd; C`nd neamurile ei toate Ici-cole pe crengi s[lta +i ]ntru alune coapte Gustul s[u ]=i desf[ta. Vremea trece, vremea zboar[; Veveri\a au sl[bit +i de a slujbei povar[ Lep[dare au pornit. Leul f[r[ prelungire Demision ei au dat, }nso\it de mul\umire +i de carul ]nc[rcat Cu preafrumoase alune; Dar pute\i s[ socoti\i, Acum ele ce sunt bune Veveri\ei f[r[ din\i.

41

Cartea a II-a

}NFIIN|AREA FABULEI }n palat la ]mp[rat, Adev[rul, gol din fire, F[r[ veste au intrat. La a lui a=a privire }mp[ratul au strigat: — Cine e=ti? Cum ]ndr[zne=ti, Gol, aici, s[ te ive=ti? — Adev[rul sunt. — Ce vrei? — Vreau s[-\i spun a mea p[rere: Tu nicicum nu ai durere Pentru p[m`ntenii t[i; Cei mai mari te m[gulesc +i norodul jefuiesc; Legile ]\i sunt c[lcate... — Ie=i afar[! Ie=i afar[! Golule neru=inate! Da\i-l uite jos pe scar[! Iat[ cum fu primit Adev[rul dezgolit; El, oft`nd, se dep[rtar[. Dar a lui dorin\[ bun[ Un alt chip i-au ar[tat. Adev[rul mai pe urm[ Iar au mers la ]mp[rat, }ns[ nu gol, ci-n ve=minte 42

}mprumutate la minte +i, cu aer de respect, Au vorbit frumos, ]ncet. }mp[ratul, ]n mirare, I-au dat toat[ ascultarea; L-au p[truns, l-au ]n\eles, +i ]ndat[ au ales Al\i mini=tri, alt[ curte, Au f[cut prefaceri multe, Trebile au ]ndreptat +-au fost binecuv`ntat.

LUPUL +I MOTANUL Un lup odat[ au intrat, De fric[, nu de voie bun[, Sc[p`nd via\a, la un sat. El se gonea din urm[ De c[tre v`n[tori cu pu=te ]narma\i +i c`ini ]nt[r`ta\i; Iar un a=a alai s[ nu dea Dumnezeu Nici la vr[jma=ul meu. }n dezn[d[jduire, S[rmanul lup c[ta oriunde m`ntuire +i, ]nt`lnind pe un motan, Prieten de mai an, }i zice: “Fr[\ioare! Tu nu =tii undeva aici a mea sc[pare?” — Ba =tiu — r[spunse el — alearg[ la Trifan, C[ este foarte bl`nd =i milostiv \[ran. — Oh! nu pot, c[tre d`ns’ sunt tare vinovat, C[ci ast[-iarn[ lui vi\ica i-am m`ncat. 43

— Apoi d[ fuga la Arvinte, El este un \[ran =i vrednic =i cuminte. — Cu d`nsul iar[=i sunt smintit, Pentru c-adeseori lui oi am sp`rcuit. — A=adar ce s[ faci? La vornicul b[tr`n Alearg[, c[ e bun =i primitor rom`n. — Nici la acesta n-am obraz, Lui an cu ni=te miei i-am fost f[cut necaz. — Apoi dar, cum[tre, nu-i bine. +i ce n[dejde ai aice pentru tine, C`nd tu cu to\ii e=ti stricat +i numai singur vinovat: Culege dar ce-ai sem[nat!

+OARECUL +I GUZGANUL — Vecine! Ai auzit o veste de priin\[? Zicea c[tre guzgan un =oarec la ambari, C[ leul au luat ]n unghie pe m`\[ +i noi de-acum vom fi aice mari =i tari. — Ei, nu te bucura, prietene, degeaba — Guzganul au r[spuns c-un aer ispitit — C[ci de va r[m`nea la ei pe unghii treaba, Apoi s[rmanul leu nu scap[ nez[trit: Ca m`\a fiar[ nu-i mai groaznic[ sub soare. Frico=ilor le par puternici numai cei De care se tem ei. Precum la noi au zis o treapt[ oarecare: Doar pui, arma=ul mare. 44

MORARUL }n iaz, la iez[tur[, S-au ar[tat sp[rtur[. Dar nu era deodat[ At`t de ]nsemnat[ +i, dac[ ar fi pus morarul osteneala, Ferea la ]nceput pe viitor sminteala. El ]ns[, st[p`nit de multa lenevire (N[rav ce pe la noi domne=te cam din fire), Pu\in[ grij[ ar[ta; Iar cursul nu mai ]nceta. — Morarule, ia sama bine! Nu pierde vremea! — Las’ la mine, }mi =tiu eu treaba, nu te teme! }ns[ tot las[, tot lunge=te, P`n’ c`nd odat[ se treze=te C[ apa e mai jos de stavili cu o palm[. Atunci =i-au luat morarul meu de sam[ +i, alerg`nd unde s-au spart, El vede c`teva g[ine la un loc, B`nd ap[ pe l`ng[ l[ptoc. — M`nca-v-ar uliul! le zice sup[rat. Tocmai acum v-a\i adunat S[-mi be\i voi apa toat[! +i-n ele zv`r! cu o lopat[. Pe toate le omoar[, Pierz`nd g[inile =i apa de la moar[. Eu am v[zut boieri, ce sute cheltuiesc F[r[ c[in\[ sau cru\are (+i-aceast[ fabul[ chiar lor o h[r[zesc), Dar fac economie mare 45

Cu c[pe\elele cele de lum`nare; Sau, dup[ vorba cea b[tr`n[: Sunt la t[r`\e scumpi =i ieftini la f[in[. Iar cu a=a economie, Degrab[ la mezat se strig[ vreo mo=ie.

FURNICA O furnic[ De soi mic[, Iar de inim[ prea mare, Adusese furnicarul ]ntr-o nespus[ mirare, C[ci, precum al ei istoric lumea au ]ncredin\at, Ea purta gr[un\e ]ntregi de orzul cel mai m[=cat. Era ]nc-acea furnic[ +i la r[zboaie voinic[: Unde viermi=or vedea, Se repezea =i-l prindea. Chiar paingul cu at`tea s[bii, coase, ]narmat, Al ei ac de biruin\[ ]ntr-o vreme au cercat. Dar furnica, ca =i omul, cu dorin\i nes[\ioase, De-a furnicarului slav[ prea cur`nd se dezgustase. — La t`rg — zise ea odat[ — M[ duc lumea s[ m[ vad[ +i oamenii s[ se miere De vestita mea putere. +i a=a, prea ]ng`mfat[, }ntr-un mare car de f`n ea s-au c[\[rat ]ndat[; Au ajuns la t`rg, dar ah! ce cumplit[ lovitur[ M`ndriei sale v[zur[. C[ci nici unul dintre oameni la furnic[ nu c[ta, C`nd puterea s[-=i ar[te, ea minunt nu ]nceta +i, cu toat[-a ei silin\[, be\i=ori de f`n tr[gea 46

Sau vreo musc[ n[t[rauc[ prinz`nd, iute ]mpungea. Dar ]n sf`r=it obosit[ de zadarnice cerc[ri, C`inelui de l`ng[ car, au zis: “Drag[, nu te mieri De-a oamenilor prostie? Vezi-i cum nici nu se uit[, orbi sunt pentru fapte mari; Fie=care cu a sale: c`nd la noi ]n furnicari Toat[ furnica m[ =tie.” Sunt =i oameni ce viseaz[ C[ universul ]ntreg de d`n=ii se minuneaz[; Dar ]n furnicarul s[u, ei numai c`t figureaz[.

FLORILE La ni=te case mari, ]n oale prea bogate, Sta falnic pe fere=ti, Pe l`ng[ flori fire=ti, +i cele prelucrate De m`ine omene=ti. Dar iat[, nori s-adun[, Cu fulgere lucind, +i tunetul r[sun[ De ploaie prevestind; Iar floricelele acele iscusite }ndreapt[ c[tre zei Smerita rug[minte: Ca s[ opreasc[ ei, Cu un cuv`nt din ceri, A ploaiei nepl[ceri; Dar rug[mintea lor au fost z[d[rnicit[ +i ploaia cea pornit[ De un r[coare v`nt 47

Se vars[ pre p[m`nt, Potoale sfera grea, Verdea\a ]nnoie=te +i firea dup[ ea Se pare c[ z`mbe=te. Atunci =i florile acele naturale Se dezvelesc frumos, Din s`nurile sale Dau desf[tat miros; Iar florile de fir, m[tasi =i catifea, Ce ruge ]n[l\a c`nd ploaia se ivea, De frumuse\ea lor lipsite =i p[tate, Au fost de pe fere=ti afar[ lep[date. Talentului firesc de critic[ nu-i pas[, Ea nu ]ntunec[ a lui g`ndiri frumoase; +i numai florile acele prelucrate Se tem de ploaie foarte.

R~UL +I HELE+TEUL (H[r[zit[ dlui Gr. Alexandrescu)

— Ce vras[zic[, frate! Zicea c[tre un r`u vecinul hele=teu — Eu apele-\i mereu Le v[z c[ sunt mi=cate; +i cum nu obose=ti mi-e greu de ]n\eles. Apoi privesc ades Pe unda ta plutind, c`nd barce ]nc[rcate, C`nd plute, luntri, de care sunt mai nenum[rate. Aceste ostenele Zadarnice =i grele, 48

Cum nu le p[r[se=ti? Cum nu te pilduie=ti De-a mea via\[ lin[ De desf[tare plin[; C[ci eu, de=i nu sunt pe hart[ ar[tat, De=i nici un poet vrun vers nu mi-au c`ntat, Dar stau ]n maluri moi, Pe perini de noroi, Ca o cucoan[ mare Pe puful cel mai moale; De barce, plute, luntri nu sunt ]mpov[rat +i greutatea lor asupr[-mi n-am cercat. Via\a f[r[ griji ]n pace mi-o petrec, C[ci toate pre p[m`nt ca v`nturile trec, De=ert[ciunile lume=ti eu le ur[sc +i ]n filosofie prin somn m[ ad`ncesc. — Dar filosofis`nd, P[truns-ai legea bine: C[ apele, mi=c`nd, P[streaz[ prospe\ime? — Asupra ziselor lui, r`ul au r[spuns — +i dac[ ast[zi eu nu sunt un r`u ascuns De al istoriei prea falnic[ privire, Apoi pricina e a mea neadormire Cu care am urmat acestui ]n\eles +i pentru care sunt din r`uri eu ales. Iar tu de secete vei fi cur`nd uscat, }n tr`ndavul t[u pat! Aceast[ zicere au fost proorocie, C[ci hele=teul sec degrab[ s-au m`lit, Iar r`ul ast[zi st[ un r`u de to\i sl[vit, Mi=c`nd ne]ncetat a sale ape vie. A=a talentele, c`nd lenea le cuprinde, Sl[bind din zi ]n zi, se pierd f[r-a se-ntinde. 49

URSUL LA PRISECI La o alegere, f[cut[ dup[ legi Ce dobitoacele pov[\uiesc din veci, Pe urs l-au fost ales naz`r peste priseci, De=i s-ar fi putut un alt, oricare fie, S[ prind[ o a=a cam grea dreg[torie. C[ci ursul dac[ d[ de miere, Apoi se-ncurc[-n socotele. Dar pas[ tu de cere La fiare r`nduiele!.. Oricine au dorit s[ intre-n a=a post, Nevrednic, def[imat de c[tre to\i au fost +i parc[ ]nadins Asupra ursului majorita s-au str`ns. To\i l-au heretisit, Iar el au mul\umit, Ba ]nc[ la cei mari =i labele au lins. Dar r[ul ]n priseci cur`nd s-au dezvelit; C[ci ursul, cum au mers la tact, s-au apucat De cur[\it, de retezat +i, drept, oricare stup ]n lab[-i au intrat L-au scos de tot curat, Iar mierea la b`rlog mergea necontenit, P`n’ ce la sfat s-au dat de =tire +i s-au or`nduit La fa\a locului pe forme deslu=ire. Au mers, au cercetat, au scris, au l[murit, Dar mierea n-au ]napoit; Iar ursul de pe loc S-a =i trimis surghiun pe iarn[ la b`rlog. El ]n singur[tate 50

}=i suge labele mult pline de p[cate. +i, ca un c[l[tor pe mare, A=teapt[ v`ntul cel de cale. Nici nu mai zic nimic[: De ur=i mi-i tare fric[.

MOMI|A +I OGLINDA }n oglind[ o momi\[ Chipul ]=i v[zu odat[. La a sa tov[r[=i\[ Face semne =i-i arat[, Zic`nd: “Uit[-te, prive=te La acea caricatur[, Cum se str`mb[, se slu\e=te, Parc[-i puhav[ la gur[. Vezi grimasuri ce ]ntoarce... Eu s[ fiu a=a de slut[, Sam[ singur[ mi-a= face +i m-a= sp`nzura de ciud[. Dar cam sunt din surioare Vro trei-patru sluti=oare Ca aceasta, =i anume Pot pe num[r a le spune.” — Nu mai cere trebuin\a — I-au r[spuns tov[r[=i\a — C[ci, f[r[ de ]n=irare, Adev[rul de vei vrea, Noi suntem cam din n[scare Tot ca una, fata mea! 51

Se g[sir[ o momi\[ Cu de sine cuno=tin\[; Iar[ omul niciodat[, Precum am v[zut ]n fapt[ Pe un jaca= domni=or, C[ruia i se citea Fabula de pufu=or, Iar el prea nurliu r`dea, F[c`nd semne la un alt Judec[tor necurat.

}N|ELEPTUL +I MAGNATUL Un ]n\elept odat[ =edea cu un magnat La sfat. — Tu, care cuno=ti lumea +i-n inime cite=ti, Te rog s[-mi l[mure=ti De ce-n societ[\i alese mai anume, Nici prinzi de veste c`nd cu oameni te treze=ti Nepotrivi\i =i seci? A=a pe ]n\elept magnatul ]ntreb[, Iar el r[spuns ]i d[: — Societ[\ile au soart[ potrivit[ Cu o bina din nou mai mult de lemn zidit[. Spre pild[, eu acum o cas[ mi-am f[cut +i nici nu m-am mutat, Iar greierii de mult }n ea s-au a=ezat. Cerc`nd cu scump[tate A fabulei sujet, G[se=ti c-avea dreptate 52

Acel om ]n\elept. +i cum s[ se numeasc[ Gurliii m[dulari, Ce nu =tiu s[ vorbeasc[ }n societ[\i mari, Dar, prin a lor strigare, }mpiedic[ pe al\i, Mai ispiti\i b[rba\i, S[ fac[ vro lucrare?

LILIACUL +I R~NDUNELELE Odat[, neamul r`ndunesc Av`nd o mare ur[ Pe neamul =oricesc, Pentru c[ ou[le din cuiburi ei le fur[, Au hot[r`t f[r[ cru\are, Pe to\i prinz`ndu-i, s[-i omoare. +i iar[=i, cea ]nt`i robit[ zbur[toare Au fost un liliac sub stre=in[ robit. El ]ns[ au protestuit, }nf[\o=`nd dovezi aripile ce are, C[ nu-i din neamul =oricesc, +i prin acesta chip au dob`ndit iertare. Dar r`ndunelele un alt r[zboi pornesc, Asupra tuturor Anume p[s[ri mici, ce sunt de sama lor, +i iar[=i, cea ]nt`i robit[ zbur[toare, Acela=i liliac au fost; cu gur[ mare C[ el nu-i pas[re nicicum, Pentru c[ pene n-are, Sc[p`nd asemene de moarte =i acum. 53

A=a iste\ul liliac Din dou[ ]nt`mpl[ri cu minte au sc[pat; Dar starea-i fizic[ nu e de l[udat, C[ci el, dup[ proverb: nici turc nu-i, nici turlac +i trist[ soart[ au acei din poporeni Ce nu sunt nic[iuri statornici cet[\eni.

LUPUL LA PIEIRE Un lup noaptea, vr`nd s[ intre tiptil la vro oierie, Nimeri din ]nt`mplare tocmai ]ntr-o c`in[rie. Sim\indu-l pe sur aproape, c`inii to\i s-au ]nt[rtat. L[tret, urlet, hream[t mare, ca ]n iad au ridicat. }narma\i cu pu=ti, ciomege, V`n[torii se gr[besc care dincotro s-alerge. C`inii ]n a lor iu\eal[ Dau pe unde pot n[val[. — Nu l[sa\i, b[ie\i! le strig[ un v`n[tor mai b[tr`n. Da\i lumin[! Da\i lumin[! S[-l prindem viu pe p[g`n!” Un alt sc[p[r[ ]ndat[ +i, c`nd la gard: ce s[ vad[! Lupul cinchit ]ntr-un col\, Cu ochi crun\i, cu p[r pe dos, cl[n\[ia din din\i la to\i. Dar v[z`nd c[ nu-i de =ag[, c[ pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le zise. Sta\i! +i voi, c`ini, ce-mi sunte\i fra\i! Eu aice sunt trimes Sol de la neamul lupesc Pace s[ statornicesc. (Sigur[ ca la r[zboaie: vecinic[, nestr[mutat[, P`n[ la ]nt`i g`lceav[ cu care pacea-i curmat[.) Prigonirile pornite ]ntre noi s[ le l[s[m 54

+i priete=ug, credin\[, unii altor s[ jur[m. Vitele f[r[ de grij[ vor petrece despre noi +i chiar ]n=i=i noi de al\ii vom p[zi bietele oi... — Ei, m[i drag[! ]i r[spunse v`n[torul cel b[tr`n, Tu e=ti sur, dar eu sunt alb =i-n deprindere-mi r[m`n Ca cu lupii s[ m[-mpac, C`nd de piele ]i dezbrac, +i prind de pe bot parale: Da\i, b[ie\i, f[r[ cru\are!

DOI C~INI Un c`ine, de pe neam dul[u, Prielnic, credincios c[tre st[p`nul s[u, Odat[ au v[zut Pe vechiul cunoscut, Juju, c[\el t[rcat, Ce din ograd[ an ]n curte s-au luat +i carele acum la o fereastr[-n cas[, +ez`nd pe un covor de cele mai frumoase, Afar[ m`ndru se uita. — Jujuc[: ce mai faci mata? }ntreab[ c`inele, din coad[ d`nd ]ncet. (Acesta ]ntre c`ini e semnul de respect.) — }\i mul\umesc, mon cher! r[spunse lui Juju. Sunt bine. Dorm, m[n`nc, alerg, m[ h`rjonesc +i pe saltele moi c`nd vreau m[ t[v[lesc. Dar spune-mi: ce faci tu? — Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger, P[zind ograda la boier; Dorm l`ng[ poart[, sau cu caii, +i de la buc[tari ades m[n`nc b[taie. 55

Ba ieri =i un fecior trei lovituri mi-au tras, Pentru c[ n-am l[trat la vreme =i la ceas. Dar tu, Juju, cu ce-nt`mplare Ai c[p[tat favor asupra-\i a=a mare? Ce slujb[ la st[p`n ]n fapt[ ]mpline=ti? Fiind at`t de mic, ]n ce te bizuie=ti? — Eu! au r[spuns Juju. M[ mir de ]ntrebare! Eu fac apporte =i joc ca omul ]n picioare! Din oameni iar[=i sunt la soart[ ]n favor, Pentru c[-n dou[ labe =tiu a-umbla u=or +i fac apporte C`nd pot.

CALUL +I M{GARUL P[storul unor oi, pe l`ng[ turma sa Avea un cal =i un m[gar. Din ]nt`mplare el g[se=te o har=a, Cusut[ tot ]n fir =i ]n m[rg[ritar. Har=aua, precum =tiu acei ce merg c[lare, Se cade calului spre ]nfrumuse\are. P[storul ]ns[-au socotit C[ calul e destul de fire-mpodobit +i au g[sit cu cale, St[p`n fiind pe ale sale, S[ puie pe m[gar har=aua delicat[. Dar au ie=it ]n fapt[ C[ prostul de m[gar, nesocotind ce poart[ +i nedeprins a fi-mbr[cat, Cu scumpa lui har=a ]n bahn[ au intrat; S-au t[v[lit, s-au r[corit +i chiar ca un m[gar de glod plin au ie=it. 56

Din fabul[ e l[murit, Cum c[ p[storul au gre=it, Iar el o da la ]nt`mplare. Eu ]ns[ socotesc: c[ calul, de=i are N[rav de t[v[lit c`nd este asudat, Dar nu se bag[-n glod, =i cum s-au ridicat }ndat[ de pe el tot colbu-i scuturat.

}MP{R|EALA Av`nd tov[r[=ie La o negustorie, C`\iva prieteni pe via\[ Au c`=tigat mul\ime de bani ghea\[. +i adun`ndu-se la casa lor ob=teasc[ S-au apucat folosul s[-mp[r\easc[. (Dar sunt cam rare ]mp[r\ele F[r[ g`lceve sau smintele.) +i-ai mei prieteni buni, c`=tigul ]mp[r\ind, S-au ]nt[rtat la sfad[. C`nd, iat[! deodat[, Aud strig`nd: — S[ri\i! s[ri\i! foc! casa arde! — L[sa\i =i ne vom socoti pe urm[; Dar trebuie s[ =ti\i c[ mie mi se cade Din cea de fa\[ sum[ O mie ]nc[ =i mai bine, Au zis dintre tovar[=i unul. — Iar mie ]n tot bunul Vro dou[ mi se vine, Le zise lor un alt. — Aidem ]ns[! — Ba sta\i, +i dreapt[ partea mea ]mi da\i, 57

Strigar[ celalalt. — Da pentru ce? +i cum?.. Sf[dindu-se a=a, prietenii v[d fum Cu p[l[laie-n cas[, +i neput`nd s[ ias[, Au ars ei to\i, cu bani, cu tot. Aici a zice pot: C[ la un r[u ob=tesc, c`nd cere trebuin\a Ca s[-l ]nt`mpin[m puind unit silin\a; Adeseori pierim ob=te=te, C`nd fie=tecare Strig`nd cu gur[ mare, La interesul s[u ]n parte a\inte=te.

MUNTELE Un munte se trudea de facere cumplit. Trei zile au vuit, }nc`t se cl[tina p[m`ntul de sub el; Dar ]n sf`r=it s-au desf[cut +i au n[scut: Un =oricel! Aceast[ fabul[ ca muntele e veche; Eu ]ns[ s[ v[ spun secretu-i la ureche: Sunt oameni de la care-a=tep\i Minuni s[ vezi; A=a vuiesc de tare C`nd ei se socotesc c[ au vro treab[ mare; Iar cercet`nd ]n fapt[, G[se=ti isprava lor de=art[. Spre pild[, eu ades scriu, =terg =i iar g`ndesc, 58

Ca c`nd o epic[ piim[ n[scocesc; Iar dup[ trud[ mult[ }n fapt[ m[ trezesc cu o f[buli\[ scurt[.

LUPUL +I +OARECUL Din turm[ lupul sur o oaie au r[pit. }n codru s-au ascuns +i pe m`ncat s-au pus. Iar =oarecul au mirosit Aproape de m`ncare; Din borticica lui cu paz[ au ie=it, S-au furi=at prin frunzi=oare, +i tocmai de sub lup fur`nd o f[rm[tur[, |u=ti! iute-n cr[p[tur[. Iar lupul au pornit un r[cnet foarte mare, Url`nd: “S[ri\i! T`lharii!” Asemenea s-au ]nt`mplat }n t`rg o ]nt`mplare: De la j[cuitor t[lharii au furat O pung[ cu parale, Iar el la ceastie ]ndat-au reclamat.

CHELTUITORUL +I R~NDUNICA Un t`n[r foarte bun, dar prea cheltuitor, Lu`nd ]n st[p`nire O bun[ mo=tenire, }n vreme de un an, r[mase pe u=or, 59

+i tot ce mai avea acum era o blan[, P[strat[ prin prilej c[ timpul sta de iarn[; Iar cine nu-i de mic cu frigul ]nv[\at }n blan[ foarte crede. Dar ]ntr-o zi merg`nd dup[ ]mprumutat, Din ]nt`mplare el o r`ndunic[ vede. G[se=te-ndat[ negustori +i ia pe blan[ b[ni=ori. C[ci r`ndunelele, cum zic din ]nsemnare: A prim[verii dulci sunt bine-vestitoare. El ]ns[ au uitat proverbul b[tr`nesc: C[-o floare nicidecum nu face prim[var[. +i iat[, se st`rnesc Furtune, viscole cu ger cumplit afar[; Pe uli\i sc`r\`ie om[tul f[inos; De prin ogeaguri fum ca iarna g`lg`ie=te; +i cel mai s[r[iman la foc se ]nc[lze=te. Iar t`n[rul meu, trist, fl[m`nd =i friguros, Porne=te ]n surtuc de-acas[ S[ capete vro mas[. Dar cum la uli\-au ie=it, Pe r`ndunic[ el o vede ]nghe\at[ +i, tremur`nd de frig, ]i zice: “Blestemat[! Pe fapt[-\i ai pierit! A=a \i se cuvine; C[ci f[r[ blan[ eu sunt ast[zi pentru tine.” Nu vreau s-ating pe nime, Dar mult m[ mir ]n sine: De ce, tot omul, c`nd gre=e=te, Asupra altuia se dezvinov[\e=te? 60

FIERUL +I ARGINTUL (Imita\ie) — Nu ai cuget, e=ti un r[u! Tu te-ai f[cut ciocan, tu te-ai f[cut il[u. +i-n mine ba\i f[r[ cru\are! Au doar[ ai uitat, c[ noi chiar din n[scare Tot de un neam suntem; C[ noi al[turea ]n mun\i ne-nfiin\[m? A=a \ipa la argintari Sub loviture tari, Argintul prelucrat de-a fierului unelte. Iar fierul au r[spuns argintului aceste: — Te m`ng`ie, vecine! +i ]ntru suferin\i ia pild[ de la mine. Tu ]nc[ ai noroc; Iar pe mine, scos din foc, +i mai cumplit m[ bate, Tot fierul, al meu frate!

ORACOLUL }ntru un templu idolesc, Era un zeu de lemn cu dar proorocesc; El sfaturi =i pove\e la tot poporul da: Pentru aceasta sta }n aur =i argint, spre slav[ ferecat, De jertfe-mpresurat, De ruge asurzit +i de miroazme-n[du=it. To\i ]n oracolul credea, f[r[-ndoial[. Dar deodat[, vai! ce lucru de sminteal[! 61

Oracolul sl[vit Cu totul s-au schimbat =i s-au nimicnicit. }n loc de adev[r, el tot minciuni croia La cei ce m`ng`ieri sau sfaturi ]i cerea. Iar pricina era: C[-n zeul cel de=ert un jertfitor intra +i, de avea el minte, Apoi oracolul rostea cere=ti cuvinte. Dar c`nd intra ]n zeu Vreunul n[t[r[u, Atuncea vai de cei Ce mai credeau ]n zei.

NOROCUL }N VIZIT{ C`nd norocul schimb[ pasul N-aduc ani ce-aduce ceasul N. N.

Norocul pururea de to\i e blestemat C[ cine boierii nu are, Sau cel ce nu-i destul bogat, To\i, de la mic =i p`n’ la mare G[sesc norocul vinovat. C`nd dimpotriv[ el, ca orbul r[t[cit, }n lume nic[iuri nu st[ statornicit; Ci umbl[-n vizite, at`t la ]mp[ra\i, Precum la negustori, la domni =i la magna\i, +i poate m`ni va fi ]n bordeia=ul meu, Sau ]n l[ca=ul t[u, Prea bune cititor! Dar trebuie s[ fii tu singur lucr[tor, 62

S[ iai aminte bine +i vreamea s[ nu pierzi C`nd de prilejul bun favorisit te vezi; C[ci el ades nu vine. Iar dac[ n-ai =tiut atunci s[ folose=ti, Apoi f[r[ cuv`nt norocul oc[r[=ti. }n margine de t`rg era o cas[ mic[, Trei fra\i ]n ea tr[ia, ce nu sporea-n nimic[, La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos +i-adese blestema norocul tic[los. P[truns de-a lor strigare, Norocul hot[r] cur`nd s[-i viziteze +i la c[su\a lor o var[ s[ v[reze. O var[ de noroc! Cui =ag[ i se pare? De-ndat[ s-au v[zut puternica-i lucrare: C[ci unul dintre fra\i fiind cam negustor, De=i nainte el la toate p[gubea, Acum orice vindea Pe loc agonisea folos ]nsemn[tor +i banii aduna din zi ]n zi cu spor. Al doilea din fra\i Era cam c[rturari; Citea, scria ca al\ii, De prin divanuri mari; Av`nd ]ns[ plecare S[ intre scriitor La judec[toria, ce-i zic ajut[toare, Prin a norocului puternic ajutor Ajunse boier mare. Acum m[ ]ntreba\i: Cu ce s-au folosit al treilea din fra\i? Pe el ]n adev[r norocul au voit 63

S[-l sprijine mai mult dec`t pe ceielal\i +i vara l`ng[ d`nsu-au stat nedezlipit. Dar numai ce folos, C[ peste var[ el tot mu=te au gonit, }ns[ a=a de norocos, }nc`t nu da o dat[ S[ ias[ m`na lui de=art[. Plinindu-=i vizita, norocul i-au l[sat Pe unul boierit, pe altul prea bogat; Iar cel al treilea norocul blestem`nd M[ rog s[ judeca\i de mai avea cuv`nt, +i oare nu era el singur vinovat?

DOI RACI — Ei, vezi, m[ rog, ce n[t[r[u! Tot ]napoi se d[. A=a un rac pe fiul s[u Odat[ oc[r[. — O, bunul meu p[rinte! R[spunse racul fiu — Cum mergi tu ]nainte? M[ iart[ c[ nu =tiu. +i dar, te rog, m[-nva\[; D[-mi pild[ drept pova\[, +i-apoi, eu dup[ tine Voi merge foarte bine. E grea preten\ia f[r[ exemple bune, S[ fie cineva des[v`r=it ]n lume. 64

|{RANUL +I OAIA |[ranul au fost tras pe oaie-n judecat[, Cu reclama\ie de criminal[ fapt[. Iar vulpea, pe atunci fiind judec[toare, }ndat[ au luat pricina-n cercetare +i, dup[ formi, ]nt`i chem[ri s-au r`nduit At`t p`r`tei oi, c`t =i jeluitor, Trimise ]nadins prin vrednic slujitor, +i-adeverin\ele la tact s-au priimit. Iar la ]nf[\i=are |[ranul au propus aceste urm[toare: — Cutare lun[, zi, cinstit[ judecat[! La mine doi claponi pierir[ din poiat[, A c[ror penele =i puful au r[mas, +i oaia singur[ cu p[s[rile-au mas. Dar oaia au r[spuns C[-asemene prepus, De sine-i prih[nit, C[ci toat[ noaptea ea atuncea au dormit; C[ oaia furti=ag nu are din natur[, Precum vecinii c`ini vor spune l[murit, +i mai v`rtos c[ ea nu pune carne-n gur[. Deci dar, s-au hot[r`t: “A=a precum p`r`ta nu au t[g[duit, C[ cu acei claponi au mas ]ntr-o ograd[, Apoi e ]ndestul de sigur[ dovad[, C[ ea, puternic[, pe slabi au biruit; +i prin urmare dar, nu cred c[ s-au r[bdat S[ nu-i fi osp[tat. Pentru aceasta eu ]n cuget zic curat: Ca p[guba=ului pielcica s[ se deie, Iar carnea-n tribunal depozit s[ se ieie.” 65

|{RANUL +I CALUL |[ranul sem[na ov[s ]n prim[var[, Iar calul, ce l-au fost adus ]n c[rucioar[, Privind la sem[nat, Fierbea ]n g`ndul s[u a=a un rezultat: — M[ mir, cum zic de om c[ este o fiin\[, Aleas[ prin a lui a min\ii iscusin\[? Eu nu v[d la d`ns’ minte M[car de un gr[unte. +i oare poate fi mai mare nebunie Dec`t s[ scurme el ogoare pe c`mpie, +i apoi s[ presare ov[s sau alt[ p`ine, C`nd mult f[cea mai bine Ov[sul s[-l dea mie Ori murgu=orului, iar p`inea la g[ine, Sau p`n[ ]n sf`r=it s[ \ie ]n p[strare? }ncai s-ar fi v[zut a lui scumpete mare. Iar ca s[ lepede pe dealuri =i pe v[i, E numai o dovad[ C[ oamenii ]n fapt[ Sunt foarte n[t[r[i! Dar toamna-mbel=ugat[ Aduse mult[ road[: La una dou[zeci ov[sul au sporit, S-au str`ns, s-au ]mbl[cit +i-acela=i cal din el au osp[tat tain, Pe zi c[u=ul plin. Nu e de l[udat A dobitocului seme\ul rezultat. Dar, oare nu a=a? din oameni, ]ndr[zne\ii 66

Cuteaz[-a cerceta voin\a providen\ii, F[r-a putea str[bate A ei or`nduieli =i c[i nestr[mutate.

POETUL +I BOGATUL Un s[r[iman poet odat-au reclamat Asupra unui om prostu\, dar prea bogat; Iar jaloba-i era ]n chipul urm[tor: — Tu, al Olimpului atotst[p[nitor, +i preste zei mai mare zeu, O, Joe preasl[vite! Ascult[ glasul meu, Ia sama la a mea smerit[ rug[minte: Cu ce \i-am gre=it eu, De m[ g[sesc at`t De soart[ prigonit, }nc`t nu am nici cas[, Nici lingur[, nici mas[. +i singura-mi avere E numai ]n p[rere; C`nd dimpotriv[, v[d, cu toat[-a lui prostie, Bogatul ]n trufie, De-a lui ]nchin[tori f[\arnici ocolit +i pentru interes adesea m[gulit, }n desf[tare el se afl[ tot voios, Gras, gros =i s[n[tos; Iar eu, ca vai de mine, Sorb inspira\ie =i-o mistuiesc cu rime Prin care, cum au zis un frate-n poezie, Nu po\i sc[pa m[car de-o mic[ datorie. — Destul! Am ]n\eles, 67

Lui Joe au r[spuns, De jaloba-i p[truns. Dar cum nu jedeci tu, c[ singur \i-ai ales Din bunurile lumii Al slavei falnic nume, +i scrierile tale ]n veacuri viitoare Vor fi nemuritoare; Iar desf[tarea lui e numai pe via\[. +i c`nd el ar avea o minte mai istea\[, Atuncea ar cunoa=te +i-ar pl`nge mai amar a sa nimicnicie; Fiindc[ cel ce na=te Pl[cuta poezie E mult mai ]nsemnat Dec`t un n[t[r[u bogat.

AUTORUL +I HO|UL }n ]ntunericul l[ca=ului de umbre, }n tartarul cumplit Unde de groz[vii trist sufletu-\i se umple +i unde merge omul de fapte os`ndit, Sosir[ totodat[ La aspra judecat[ Un ho\ r[ut[\it, }n s`nge ]ncruntat Care au =i murit, Pe via\[ sp`nzurat, +i un autor vestit, Puternic ]n condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, 68

Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ele, +i mult primejdios. Or`nduielile la iad sunt cu gr[bire, Nu este ca la noi zadar[ prelungire +i hot[r`rile se dau ]ntr-un minut. F[r[ z[bav[ dar, Pe dou[ stra=nice gr[tare de metal S-au pus dou[ c[ld[ri, cu smoal[ s-au umplut +i bie\ii vinova\i ]n ele au intrat. Dar sub t[lhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singur[ Alecto** foc au dat, St`rnind o flac[r[ at`ta de grozav[, C`t bol\ile la iad Mai toate au cr[pat; Iar c[tre autor p[rea asprime slab[. Sub el la ]nceput Ardea un focu=or abia-abia v[zut, El ]ns[ ne-ncetat mai r[u se aprindea. Trecur[ zile, ani =i sub t`lhari de mult Cenu=[ s-au f[cut, Iar focul sub autor necontenit ardea. V[z`nd a=a asprime, V[z`nd neu=urare, El strig[ cu glas mare C[ nu-i dreptate-n nime! C[ el, tr[ind ]n lume, +i-au dat un mare nume +i, de au scris ceva Cam slobod, cam ghimpos,

* Sirene: z`ne de ape care cu ademenitoarele lor c`nt[ri am[gesc pe c[l[torii ce le plac =i prinz`ndu-i ]i \in robi ]n fundul apelor (Mitologie). ** Alecto, Tizifoni =i Mejer — trei furii ale tartarului (Mitologie). 69

Dar n-au crezut c`ndva A fi mai p[c[tos Dec`t un r[u, un ho\! Atunci, o furioas[ z`n[, O sor’ din cele trei a iadului surori, Cu cozi ]mpodobit[ de =erpi otr[vitori, Cu bice s`ngerate-n m`n[, Viind drept autor, au zis: “Nenorocite! Tu cum de ]ndr[zne=ti Asupra providen\ei strigare s[ porne=ti +i s[ ]n=iri cuvinte Precum le ]n=irai C`t pe p[m`nt erai! +i tu te socote=ti Mai bun dec`t un ho\? El r[ul au urmat, el au f[cut =i mor\i C`t au avut via\[. Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca s[ vaz[: Prive=te, uit[-te la faptele-\i cumplite, Vezi fiii ce-au otr[vit pe mum[, pe p[rinte, Cu multe desfr`n[ri Vezi fiice dep[rtate De-a lor nevinovate A sexului chem[ri, Vezi dezn[d[jduirea familiilor ]ntrege, Adus[ prin a tale mintioase ]ncerc[ri. Tu de ]nso\iere, de leg[turi, de lege Ai r`s, ai def[imat +i, pentru ca sujet de scris s[ po\i alege, Ai fi dorit s[ vezi p[m`ntul r[sturnat. De cine patima au fost descris[ bine, Cu dezveliri c[ via\a e vis am[gitor? De cine-i ]nc`ntat nemernicul amor? De tine! Sim\irea tinerimii de tine-i a\`\at[ 70

Prin o ]mbrobodire de adev[r ]nalt +i r[zbunarea urii de tine-nf[=urat[ }n scutece de s`nge de om din om v[rsat. Aceste fapte toate, Prin scrieri ]nfocate Cert`nd ai prosl[vit +i-n loc de fericire, Tu omului ai dat povar[ de g`ndire. Dar ]nc[ c`te rele nici nu s-au dezvelit Din scrierile tale Ce sunt cu-mbel=ugare: Deci rabd[, suferind!” Au zis Mejer scr`=nind +i iute au tr`ntit capacul pe c[ldare. Dumnezeu s[ nu se-ndure De oricare autor, Ferindu-i pe to\i de furii +i de-a iadului cuptor.

PRIETE+UGUL +I AMORUL — Iubite veri=or, Pe unde-ai mai umblat? Priete=ugul pe amor V[z`nd l-au ]ntrebat. — Umblat-am f[r[ de cru\are +i un amorezat m[car nu am aflat. — +i eu am str[b[tut pustiile sub soare, Dar n-am putut afla prieten de crezare. — De ce dar oamenii ne dau numiri str[ine: Dorin\a ]mplinind prin mine +i interesul lor prin tine? 71

DIN

PERIODICE

72

V{RUL PRIMARE Sub lavi\e-n c[mar[ To\i =oarecii de frunte f[cuse-odinioar[ Sfat mare ]ntre ei, La care hot[r`se cu mult[ scump[tate, Ca ]n a lor cetate S[ nu se-ng[duiasc[ nici unul din acei Ce nu vor avea coad[; pe un temei puternic, C[ =oarecul nevrednic S[-=i cru\e coada sa, La ]nt`mpl[ri mai grele Cetatea va l[sa }n prada m`\ei rele. Se vede c[ ei coada o au semn de trufie, Sau merit osebit; Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit. Oricum pricina fie, A =oarecilor act Sub lavi\e la tact S-au pus ]n ]mplinire. La urm[toarea ]ns[ ob=teasc[ ]ntrunire, Un =oarec f[r[ coad[ cu cei de frunte sta +i pricini cerceta. Alt =oricel cu laba vecinul ]=i ghionte=te +optindu-i: “Nu vezi, frate, ce r[u ni se g[te=te! Cum poate fi primit 73

Un =oarec prih[nit }n ast[ preacinstit[ de cozi lungi adunare? +i tu, b[tr`n ales, P[ze=ti t[cere mare”. — P[zesc t[cere, drag[, c[ci el mi-i v[r primare. — Destul, am ]n\eles. Nici ]n vizunii, oare, Hat`rul lege n-are?

PAINGUL +I BONDARUL Talentele ]n lume ce nu aduc folos Sunt foarte de prisos.

La negustor de p`nz[, paingul ]n dughean[, V[z`nd cum mu=teriii la cump[rat se-ndeamn[, Au zis ]n g`ndul s[u: “Eu cu talentul meu Pot face o cercare Mai mult izb`nditoare Dec`t un negustor Ce cump[r[ =i vinde product str[in cu spor. De m`ine diminea\[ deschid o magazie De-o nou[ p`nz[rie, De care omul ]nc[ pe lume n-au \esut”. A=a au zis paingul, a=a au =i f[cut; +i-n col\, la o fereastr[, =i-au s[v`r=it lucrarea; Dar peste a=teptare, Cu m[tura, b[iatul a doua zi l-au tras Afar[ din dughean[ 74

+i truda-i au r[mas F[r[ luare-n seam[. Atunci m`hnit, paingul se-ntoarce la bondar +i-i zice: “Vezi cum omul jaluz dispre\uie=te Orice talente mari? Tu ]n\elegi mai bine: te rog dar hot[r[=te, Ce p`nz[-i mai sub\ire?” — A ta, nu-i ]ndoial[! bondarul au r[spuns, Dar nu e de ajuns Aceast[ ]nsu=ire; C[ci p`nza e menit[ s[-mbrace, s[-nc[lzeasc[, Ca s[ se pre\uiasc[!

BRAMINUL Eu v-am spus odat[, c[ omul c`nd gre=e=te Adeseori pe altul se dezvinov[\e=te; Iar dac[ nu-i r[m`ne alt chip de ]ndreptat, Apoi ori ]nt`mplarea, ori dracu-i vinovat. }n India bogat[ Un cuvios bramin, De=i era ]n fapt[ De rele patimi plin, }ns[ prin iscusin\a acea de ipocrit, El da ]ncredin\are C[ ar avea purtare }ntocmai cum se cade unui bramin cinstit. Oare ipocrizie +i-ntre bramini s[ fie? (Sau numai pe la noi Sunt lupi ]n piei de oi?) La ast[ ]ntrebare 75

Chiar fabula mea poate s[ fac[ dezlegare. Braminii ]mpreun[ cu to\ii vie\uiesc +i se pov[\uiesc De un p[stor mai mare. Ei sunt pilduitorii de lege ]n popor; Au multe slujbe grele, Au post nu prea u=or +i aspre r`nduiele. Deci, ]ntr-o zi de post Braminul meu la slujb[, hr[nit cu totul prost, Socoate cum s-o deie Ceva la frupti=or +i-i vine-n g`nd s[ ieie Un proasp[t ou=or +i s[-l cam ]nv`rteasc[ la para lum`n[rii. Urm`nd aceasta, iat[ pe u=ile c[m[rii P[storul se ive=te: — Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat? Vezi cum se dezvele=te Oric`t de mic p[cat. — Oh! dreptule p[rinte, braminul au r[spuns. }ntru a=a ispit[ vicleanul m-au adus! Iar dracul de sub pat, Ca m`\a au \ipat: — Ba, ba, cucernice! m[ iart[, Eu singur v[d ]nt`ia=i dat[ Cum ou[le se coc L-a lum`n[rii foc +i-\i mul\umesc pentru =tiin\[, Dorindu-\i poc[in\[. Adio! |ine minte c[ dracul nu cunoa=te C`te, un bun f[\arnic, ]n cugetul s[u na=te. 76

P{STORUL +I |~N|ARUL P[storul lini=tit Dormea la umbr[ vara pe c`ini n[d[jduit; Iar =arpele din iarb[, cu limba-i pierz[toare, Era acum aproape p[storul s[ omoare. Dar un \`n\ar, de mil[ p[truns =i ]ndemnat, Pe somnoros ]n frunte A=a l-au ]nghimpat, }nc`t, s[rind el iute, De =arpe el s-au ferit, }ns[, cu-nt`i mi=care, \`n\arul au turtit. Un slab pe un puternic c`nd vrea ca s[-l trezeasc[ La adev[r de care el nu e bucuros, Prin buna fapt[ poate s[ se primejduiasc[, Ca un \`n\ar milos.

MUSCA De la arat un plug Venea ]ncet spre cas[ +i, la un bou pe jug, O musc[ se-a=ezase. Iar ei, spre-nt`mpinare, O alt[ musc[-n zbor }i face ]ntrebare: — De unde, drag[ sor’? — +i mai ]ntrebi de unde! Ei musca ]i r[spunde C-un aer sup[rat. 77

Au nu pricepi ce facem? Nu vezi c[ noi ne-ntoarcem Din c`mp, de la arat! Spre laud[ de=art[ Mul\i zic: noi am lucrat, C`nd ei lucreaz[-n fapt[, Ca musca la arat.

ADEV{RUL SAU CUCO+UL DE LA MOAR{ Cuco=ul, =ti\i prea bine, c[ are ]nsu=ire De a ne da de =tire Prefacerile zilei =-a timpului schimb[ri. El, f[r-a se supune La reguli =i cerc[ri, C`nd adev[rul spune, E ca un fabulist; Iar c`nd arat[ timpul e cam naturalist. +tiu dar c[ la o moar[, cuco=ul prin c`ntare Morarului da veste la vreme de m`ncare. }ns[-ntr-o zi, c`nd moara umbla mereu vuind, +i unda zgomotoas[, ]n ro\i cu-a sa iu\ime Izbea din ]n[l\ime }n aer spumeg`nd, Morarul sim\ea foame. Deci iese el din moar[ +i vede cum cuco=ul, s[rind pe-o grindi=oar[, }n pene se umfla, Din g`t se ]ncorda, +-apoi, c[sc`ndu-=i pliscul, se pare c[ c`nta. }ns[ a lui c`ntare, de vuiet mistuit[, 78

Era neauzit[. Morarul trist se duse ]n moar[, a=tept`nd S-aud[ mai degrab[ cuco=ul s[u c`nt`nd. A=teapt[, m[i morare, C-a=a-i =i-n lumea mare: C`nd relele n[ravuri vuiesc ne]ncetat, Atuncea adev[rul nu este ascultat.

BRICELE Eram ]n hot[r`re de fabuli s[ m[ las, E grea aceast[ cale la muntele Parnas; Dar unchiul, care str`nge nepotului avere, Ce vrea de la el cere. A=a un unchi al meu, U=oar[ s[-i stea \[rna =i sufletul ferice, Prin testamentul s[u M[ leag[ ca s[ public o fabul[ de brice; Plinesc a lui voin\[ ca sf`nt[ datorie. El ]mi spunea c-odat[, ]ntr-o c[l[torie, St`nd sara la popas, G[si un vechi prieten, cu care a =i mas. Ei de cu sear[-n vorbe de r`s, de desf[tare, Cu pace-au adormit. A doua zi, c`nd unchiul din somnu-i s-a trezit, Pe scumpul s[u prieten v[zu ]n alt[ stare. Acesta la o mas[-n oglind[ se uita +i-a=a de greu ofta, C[ ]\i venea a crede C[-n ea pieirea-=i vede. 79

— Ce-\i este, frate drag[ — ]i zise unchiul meu — Au nu cumva \i-e r[u? — Oh, nu — r[spunse cela — sunt s[n[tos, sunt bine; Dar e o-mprejurare mai trist[ pentru mine, C[ trebuie s[ m[ rad +i barba mi-e ghimpoas[ ca frunza cea de brad. — At`ta-i tot, se vede c[ brice ai t`mpite? — E prea adev[rat, Eu unul m[ tem, frate, de brice ascu\ite. — Apoi nu-i de mirat, Tu ]nsu\i ]\i faci r[ul. }ntreab[ =i-\i vor spune To\i cei ce se rad singuri: c[ tu cu brice bune Te-ai rade mult mai lesne =i mai nev[t[mat Dec`t cu cu\itoaie Ce pielea \i-o despoaie. A unchiului idee ca s[ v-o l[muresc, Rog s[ lua\i aminte: C[ unii se feresc De oamenii cu minte +i sunt mai bucuro=i De cei la cap cam gro=i.

C~INELE L{TR~ND — Am, am instinct de c`ine: S[ latru p`n[ m`ine; Vroi s[ r[spund menirii de c`ine credincios. Cei buni pe l`ng[ mine pot trece-n bun[ pace, Iar cei r[i s[ se team[! Eu am cu ei a face, La ei dau furios, Am, am, am drit de c`ine 80

S[-i latru p`n[ m`ine. A=a b[tea-ntr-o noapte ]n t`rg la negustor Un c`ine p[zitor. — M[ mir — ]i zise oaia tot de la acea cas[ — Cum nu ur[=ti l[tr`nd, C`nd lumii nici nu-i pas[ De-un c`ine h[m[ind +i cum po\i tu alege Pe r[i din acei buni? — Pot, c`inele r[spunse, eu am instinct, am lege De-a nu spune minciuni. Vezi ist trec[tor simplu ce merge cu pas mare, Statornic, a=ezat; El este bun, ]=i cat[ de drum cu nep[sare +i trece nel[trat. Dar iat[, un r[u vine; vezi-l cum tot p`nde=te, Se trage-nceti=or, }n g`ndu-i furti=aguri, pr[d[ri ]nchipuie=te, E gata de-orice crim[, e gata de omor. O! am s[-l latru tare, Am s[-l veghesc la lume spre pild[, spre-nfruntare, +i ]n ograda noastr[ un pas Nu am s[-l las! }mi azv`rle o p`ine, Vrea s[ m[-ademeneasc[ pornit de cuget r[u: }i dispre\uiesc harul, am, am s[ bat mereu. Atunci st[p`nul casei a alergat la c`ine, De care avu noroc, C[ci r[ul era gata s[-l prade d`ndu-i foc; El netezi dul[ul =i-i zise: “Ar fi bine La-ndatoriri ]n parte s[ fim noi to\i ca tine.” 81

UMBRA +I OMUL Un om nu prea cu minte S[-=i prind[ umbra vrea, Dar c`nd pornea nainte, +i ea merg`nd sporea. Iar ea fugea mai tare +i ori cu ce o alunga, Tot umbra nu se da. C`nd ostenit de goan[, el ]nd[r[t se-ntoarse, Atuncea ea din urm[ c`t cole ]l luase. A=a-i acea n[luc[, n[t`ng[ =i fatal[ Ce pururea ne-n=al[, Sub nume de noroc, +i dup[ care unii necontenit s-alung[ Dar nu pot s[-l ajung[; Iar al\ii, st`nd pe loc, De el se folosesc. +i f[r[ nici un merit favoru-i dob`ndesc.

BONDARUL MIZANTROP — Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire, lumea-ntreag[. Merge, merge, se tot duce, Spre pieire au pornit, Zi ce merge, r[u ne-aduce R[u, tot r[u, f[r[ sf`r=it. Astfel ]n mizantropie 82

Un bondar se c[ina, St`nd pe-o creang[ de scumpie Ce la v`nt se leg[na. +i zicea el: “Z[u, nu-i =ag[, Se tot schimb[ lumea-ntreag[. C`nd g`ndesc la vremi trecute, C`nd tot vesel eu umblam, Cu albine mult pl[cute Prin v[zduh m[ leg[nam +i-n petreceri amoroase, }ntr-un dulce b`z`it, Zi =i noapte r[coroas[ Petreceam necontenit! Dar, vai mie, z[u nu-i =ag[, Se tot schimb[ lumea-ntreag[. Tot zburam dincolo-ncoace, P[ream tare printre-albini; Vezi, pe-atunci, la dobitoace }nc[ roza n-avea spini. Dar acum s-au schimbat toate, Eu de jale sunt p[truns. Vremi mai rele nici se poate. Vai, ce vreme am ajuns! Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[. Vrun bondar s[ mai vezi ]nc[ C[-i iubit, c[-i curtenit +i degeaba c[ m[n`nc[, 83

F[r’ s[ fi agonisit, Vrun bondar s[ b`z`iasc[, Ni=te suave, dulci c`nt[ri; +i pe-albini s[ r[spl[teasc[ De-a lor munc[ prin pl[ceri! Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[. Vai, nu-i bine, z[u nu-mi place. Bond[rimea s-a sf`r=it, Peste dealuri nu-= ce-a= face, S[ m[ duc necontenit. Spun c-acolo se g[se=te Bondar m`ndru c`nt[tor, Ce tot ]nc[ b`z`ie=te Al s[u viers fermec[tor. Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[!” — Mo= unche=— zise-o albin[ — Z[u, gre=e=ti, de tot gre=e=ti! De-amor via\a ]nc[-i plin[, B[tr`n e=ti =i n-o sim\e=ti. Dar el, ]n mizantropie, Ne-ncetat se c[ina, El pe creanga de scumpie B`z`ind tot repeta: — Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[. 84

DOU{ MANCE +I UN COPIL }n vremile trecute o jup`neas[ mare N[scu un f[t-frumos. Copilul c`t se poate era de s[n[tos; Dar pentru ca s[ aib[ mai bun[ c[utare, Cucoana dou[ mance pe l`ng[ d`ns’ \inea +i singur[-l hr[nea. Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricare C[ pruncul va ajunge un urie= sub soare. El ]ns[ deodat[ tr[ia mai mult sug`nd, C[ci mancele =i muma mi-l ]ndopau pe r`nd, }nc`t dup[ o vreme a=a ]l ghiftuise, C[ copila=ul ginga= de tot se boln[vise. Mai-mai era s[ moar[, dar soarta l-au scutit. Iar ]ntr-o zi c`nd muma de-acas[ au lipsit, L[s`nd femei =i mance de cucona= s[ cate, Ca prin un farmec ele se-mpr[=tiar[ toate, +i, r[m`n`nd copilul ]n leag[n singurel, Se r[sturn[ din el... Chiu, \ipete prin cas[ se auzeau de-ndat[. Boierul, sup[rat, Veni s[ vaz[ singur pe prunc cu capul spart. El ]ntr-o plecare pe g`nduri afundat, Rosti a=a cuvinte: “C[ mance de prisos, Oricum, =i-n orice stare, n-aduc vreun folos”.

TREC{TORII +I C{|EII Pe uli\[-n plimbare Doi trec[tori mergeau +i o ]ntrevorbire de cuviin\[ mare Ei serios \ineau. 85

C`nd, iat[ de la c[su\[ Un c[\elu= sfrijit Asupra lor s-au repezit; |ah, \ah, \ah, \ah, =i alt[ ]n urma lui h[itu\[. Apoi c[\ei, c[\ei, Mul\ime — =ti\i ca ei... }nc`t unul din oameni acum vrea s[ g[seasc[ Vrun bulg[re sau piatr[, c[\eii s[-ngrozeasc[. — Ast`mp[r[-te, frate, ]i zice cel[lalt. Au doar n-ai mai aflat A c`inilor natur[? Jaluzi, ei orice v[d De fire mai aleas[, acolo se rep[d +i nu mai tac din gur[, Iar tu p[ze=te-\i drumul, mergi drept ca un rom`n. Ei latr[ =i r[m`n. +i ]ntre oameni este r[u’ jaluzia: Ea-i sor’ cu du=m[nia.

VULPEA DUIOAS{* }n timpul prim[verii un t`n[r v`n[tor Ucise-o p[s[ruic[; =i prin a lui urmare F[cu un r[u mai mare, C[ci puii ei r[mase s[rmani ]n cuibu=or! Abia ie=i\i din ou[, goli, cruzi, f[r[ putere, De-a foamei grea durere Ei casc din pliscu=oare, cer mil[ piscuind; Cer hran[ =-aripi calde, pe mum[ rechem`nd;

* Aceast[ fabul[ au fost compus[ la anul 1847 =i dedicat[ unui mare v`n[tor de epitropii, care, ca =i vulpea noastr[, au smuls ades tiuleile orfanilor, c[zu\i sub epitropia lui. 86

Dar muma nu-i!... C`nd, iat[, O prea cinstit[ vulpe pe-acolo se arat[ +i de sub cuib ]ncepe a predica a=a: — Ce inim[-mpietrit[ nu s-a ]nduio=a V[z`nd aste fiin\e at`t de neferice! Voi, p[s[ri ce zbura\i }n preajm[-le pe-aice, Cum nu v[ ]ndura\i Ca s[ le ajuta\i?.. Tu, cucule\, vecine? Tu schimbi acum la pene =i oare nu-i mai bine S[ le aduci pe toate ]n cuibul de orfani? Tu, cioc`rlie drag[, ce c`n\i a ta pl[cere }n leag[nu-\i de zefiri... au, doar, nu sim\i durere De tic[loasa stare acestor s[r[imani? O! tu, mierlu=c[ dulce, tu trebui s[ fii bun[. Zbur`nd pe jos adun[ +i ad[ viermi=ori La bie\ii pui=ori. Iar tu, privighetoare, Ce cu a ta c`ntare Ai fermecat o lume... adoarme-i =i pre ei }n melodii pl[cute, ]n desf[t[ri de zei. Cu-a=a mijloace bune, cu-a voastr[ duio=ime, Voi ve\i asigura A lor viitorime, +i c`nd ei vor zbura... Atunci un v`nti=or F[cu s[ aib[ vulpea tiulei pe boti=or!.. Acel ce-i bun ]n fapt[, la vorbe nu spore=te; T[c`nd el bine face! Iar cel ce te-asurze=te C[ de orfani i-e mil[, p`ndindu-i ne-ncetat, 87

Acela nu-i curat! +i oamenii, adese, ]n fapta generoas[ Sunt vulpea cea duioas[.

CAPRA +I IADA

|[ranul ]ntre viti=oare Avea =i o c[pri\[. El o numea leli\[, }i da adese t[ricioare. +i bine o \inea. Ea ]ns[ un n[rav avea: De c`te ori \[ranul intra pe zi ]n cas[, C[pri\a dup[ d`nsul pe-o lavi\[ s[rea, Apoi =i peste mas[... St[p`nu-i suferea, C[ci a=tepta s[ vad[ Cur`nd, pe l`ng[ capr[, =i o frumoas[ iad[ (Iar unde omul este pe cale de sporit Oricare suferin\[ O poart[, mul\umit, V`n`nd a lui dorin\[.) Nu dup[ mult[ vreme iedu\a se n[scu. De ald[ma= \[ranul la cr`=m[ petrecu. Dar c`nd napoi se-ntoarse, V[z`nd cum sare iada de pe bordei pe cas[, El a bufnit de r`s, +i ]n proverb a zis: — C[pri\a sare masa, Iedu\a — casa! E prea adev[rat, C[ vi\iul din n[scare Nu e vindecat, 88

+i a naturii lege ]=i are-a ei lucrare, Iar mie-mi place c`nd Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezon`nd: “P[rin\ilor via\a, respectul, ascultarea Le sunt dator; dar totu=i ]n fapte nu doresc A lor deprinderi rele ca fiu s[ mo=tenesc.”

NADA +I CHITICUL De=i n-am darul de ghicit, V[z`nd ]ns[ pe flutur pe l`ng[ lum`nare, Prezicerea-mi ]ndat[ ]=i are-a ei urmare: C[ el nu scap[ nep`rlit! Aceasta-i o asem[nare, Din care cititorii pe sam[-=i vor opri C`t bunele lor sim\uri ]n parte vor dori. Iar eu aud adese iert`nd ]nt`i gre=al[ Sub nume de o glum[, de cuget trec[tor; O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatal[, De-a ei ademenire nu po\i sc[pa u=or. Judec[torul care La-nt`ia lunecare Vrea cugetul s-adoarm[ cu pilda unor al\i... S[ =tii c[-n m`r=[vie va-ntrece pe ceilal\i. Un c[m[tar ce-odat[ lu[ pe an dob`nd[ C`t capete e-n stare pe tat[l s[u s[ v`nd[. Un avocat ce crede s[ fac[ negrul alb Dup[ a mea p[rere are moral cam slab. Un june crescut bine, Dar prea-nc`ntat de sine, }n oarba-i ]ng`mfare pe loc e cap stricat. O jun[ frumu=ic[ ce curte nu prime=te, Mai mult ]ns[ cu unul prin unghiuri =opote=te 89

+i e nep[s[toare c[tre al s[u b[rbat... Se afl[ pe un luciu oric`nd de-alunecat. Acela care-i place tot intrigi s[ adune, Umbl`nd din cas[-n cas[, le-nva\[ de minune, Dar mai t`rziu... V[d ]ns[ c[ sporul de vorbit M-ar da de gol la lume c[ am ]mb[tr`nit, C[ci vremea c[tre toamn[ se face mai ploioas[, Iar v`rsta naintat[ de vorb[ bucuroas[. S[ las dar alte pilde =i fabula s[-mi spun, A=a precum mi-au spus-o =i mie un om bun.

La hele=teu, nu mare, ]n unda-i acea lin[, De caracud[ plin[, Cu undi\e b[ie\ii =i lene=ii din sat Chitici de toat[ m`na undea ne]ncetat. Unditul, ca =i p`nda, vrea mai ales r[bdare... De multe ori pescarul ]n lung[ a=teptare La leg[n`nda plut[ se uit[ neclintit: Ea piere; el smuce=te +i-n loc s[ trag[ pe=te, Se-ncredin\eaz[ numai c[ nada i-a lipsit: Chiticul de sub m`n[ ]i =i f[cu r[pire. Astfel un chitic sprinten, sume\ din a lui fire, Cam ]n=ela adese =i pe pescarii mei. Dar nu-i trecu prea multe; c[ci ]ntr-o zi, c`nd ei Undeau ]ntru r[bdare, chiticul se-nc`ntase +i caracude mii }n preajm[-i adunase: — Uita\i-v[ — le zise — cum stau delaolalt[ O nad[... dou[... trii... L-al patrulea... adio, prea fericita balt[ +i to\i chiticii vii! A=a el adev[rul t`rziu l-au priceput: C[ de ademenire s[ fugi la ]nceput. 90

+TIUCA +I MOTANUL Nu-i bine c`nd p`nzarul se-apuc[ de cusut, Iar croitorul de \esut. +i e desigur totdeauna C[ cine multe ]ntreprinde Nu scoate-n cap[t nici pe una, Ba ]nc[ r`sul lumii adese ]=i aprinde! O =tiuc[ prea col\at[, jaluz[, de soi r[u, V[z`nd odinioar[ Motanul de la moar[ Cum =oarecii v`neaz[... c[zu la el mereu Cu mult[ rug[minte, s-o ieie la v`nat. — Dar spune-mi: cuno=ti oare Tu ast[ v`n[toare? O ]ntreb[ motanul. — Nu-i lucru minunat — R[spunse m`ndr[ =tiuca — de-a prinde =oricei, C`nd prindem costr[=ei! — Prea bine; hai la treab[! Tu, dar, vei lua sama Aproape de l[ptoc, Iar eu — zise motanul — m[ duc s[ p[zesc vama Pe l`ng[ poloboc. To\i =oarecii din moar[ Aice au s[-\i vie; v`neaz[ =i-i omoar[. Noroc! Noroc! Merg`nd la loc, motanul s-a apucat de treab[ +i, foarte-n grab[, Mul\ime de =oric[rit El a v`nat, a omor`t. Apoi =i la tovar[=a a mers, dar ce s[ vad[! Mai, mai, murinda =tiuc[, ciuntat[, f[r[ coad[, 91

Pe care =oarecii i-a ros, Abia ruga, prin semne, s-o trag[ p`n’ la balt[. Motanul, credincios, A tras-o, dar ]i zise: “Vecin[! de-alt[ dat[ P[ze=te-\i r`nduiala: Nu te-apuca de ce nu po\i }n capete s[ sco\i +i nu-\i mai v`r] botul unde nu-\i fierbe oala.”

TURMA +I C~INELE Am s[ v[ spun de-o turm[ =i cele ]nt`mplate La st`n[; dar ]nt`i vreau s[ v[ amintesc C[ binele =i r[ul, prin lupte ne-ncetate, O lume c`rmuiesc. C[ element, om, fiar[, fiin\i nenum[rate, Prin lupte se nutresc, C[ oaia =i cu capra, de=i sunt o f[ptur[, Nu sunt de o natur[. Oaia, precum o =ti\i, E bl`nd[-ascult[toare, Iar capra-i =ugubea\[, =i nu v[ ]ndoi\i C[-i =i cam s[ritoare. Deci la o turm[ bun[, unde era oi mii +i capre dou[, trii, S-au auzit odat[ O ceart[ prea ciudat[, C[ci oile ziceau Cam astfel ]ntre ele, Zbier`nd mereu: — Voi, caprelor, ]n turm[ sunte\i ni=te lichele; De ce dar ne conduce\i =-adese ne purta\i? 92

Prin cur[turi, ogoare, voi face\i stric[ciune, Voi despoia\i copacii, pe garduri v[-ag[\a\i, Iar noi p[\im ru=ine; +i oare nu-i mai bine S[ ave\i voi turma voastr[ =i singure s[ fi\i? — Nu — zise lor dul[ul — voi, oilor, nu =ti\i C[ lupul totdeauna din turm[ dijmuie=te +i turma f[r[ capre mai greu o risipe=te? Iar unde-s frunte ele, eu ]nc[ am un dar: P[zindu-v[ din urm[, nu latru ]n zadar. Credin\a c`inelui pe oaie o p[ze=te; Dar ce va face omul cu-a lui societate C`nd ea va fi legat[ ca turma, din p[cate? G[si-va c`ine credincios S[ o asigureze de lup primejdios?.. C[ci o societate ]n veci nu e ]ntreag[, C`t de un g`nd =i cuget nu sunt cei ce-o ]ncheag[.

VAPORUL +I CALUL Locomotivul ca fiara muge, Din s`nu-i scoate de tartar fum, +i ca balaur =uier`nd fuge Pe ferecatul cu =ine drum. O coad[ lung[ ]n urm[-i poart[: +ir de vagoane cu c[l[tori; Astfel vaporul fu de la soart[ Menit s[ poarte pe muritori. — Ce naiba duce oare at`ta greutate, +i cu o repegiune c`t nu e de crezut? 93

Zicea, ]n spaim[, calul l-al s[u de hamuri frate, C`nd trenul a v[zut. — Eu! — i-a r[spuns vaporul, c-un =uier de m`ndrie. — Tu, tu? ]ntreab[ calul; dar spune-ne ce e=ti? +i-a noastr[ datorie, Cum po\i s[ \i-o ]nsu=e=ti? Noi, caii, de c`nd lumea, pe om l-am tot purtat. Primbl[ri de gust, v`naturi, c[l[torii, r[zbeluri, Amoruri, fapte grele =i alte multe feluri De ale lui capricii, noi i-am ]ngem[nat... — Domnule cal, ascult[, — Vaporul ]ntrerupse, — s[-\i spun c`t stau pe loc, C[ci, f[r[ vorb[ mult[, Tu e=ti ]n toat[ vremea un vrednic dobitoc, +i eu sunt o putere ce c`nd m[ g[sesc str`ns[ Atunci m[ ]nt[resc; }mpr[=tiat[ ]ns[ }ndat’m[ nimicesc. Cunoa=te dar secretul ce am de predomnire: Puterea prin unice.

PRESURA }n ad`nc[ lini=tire, La rev[rsatul de zor, Presura, cu glas din fire De abia r[sun[tor, C`nta plin[ de sim\ire C[tre bunul ziditor! 94

Iar[ c`nd m[ritul soare Ca un mire mult dorit, Bucur`nd toat[ suflarea S-a ivit la r[s[rit +i c`nd lumea salutare }i depunea prin c`ntare, Atunci presura t[cea. }ns[ o privighetoare Ce mai de mult o =tia, I-a =i f[cut ]ntrebare: De ce tace? — Nu cutez, Zise presura-n durere, Cu glasu-mi f[r[ putere Soarele s[ salutez. Dar cu nespus[ pl[cere Eu v[ binecuv`ntez! A=a =i eu m[ c[inez C[ n-am talentul poeziei: S[ c`nt unirea Rom`niei.

FRUNZELE +I R{D{CINA }ntr-o zi de var[, lin[, c[lduroas[, R[sp`ndind ]n vale umbr[ r[coroas[, Frunzele pe arbor vesel d[n\uiau +i cu zefira=ii astfel se =opteau: — Dulce e via\a frunzelor, c`nd ele, De rou[ lucinde, m`ndre, tinerele, Lumea ]nverzesc +i o r[coresc. C[l[torul pacinic, obosit de cale, 95

Oric`nd se arat[ ]n a noastr[ vale, Sub arbor el st[ Repaos de-=i d[. M`ndre feti=oare locul vin s[ prind[, Vr`nd la umbra noastr[ hora s[ ]ntind[; +i cel p[stora= Le c`nt[ de jale-n al s[u fluiera=. Iar de prim[var[, chiar privighetoarea, C`nt[rea\a v[ii, cea fermec[toare, }n desimea noastr[ mult s-a r[sf[\at +i ne-a tot c`ntat. Apoi c`nd rom`nul doina h[ule=te, El pe frunz[ verde ]nt`i o nume=te; }n=i=i zefira=ii, voi ne leg[na\i +i ne dezmierda\i. — Dar spre neuitare, Nu se cade oare — Frunzelor le zise un glas din p[m`nt — Despre r[d[cin[ vreun bun cuv`nt? — Cine-i r[d[cina? +i cum de cuteaz[ Cu noi s[ se certe, c`nd nici se-nsemneaz[? Frunzele pe arbor zise v`j`ind, De ciud[ plesnind. — R[d[cina face arborul s[ creasc[ +i peste tot anul frunz[ s[ renasc[ — Le r[spunse ea. }n alt chip fiin\[ voi nici a\i avea. S[ \ine\i dar minte Aceste cuvinte: Via\a vegetal[, Via\a social[, Totului at`rn[ De la r[d[cin[. 96

LUPUL B{TR~N Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odat[ Se r`nduise-n \ar[ un lup naz`r pe oi, Dar cum oc`rmuise, el ]nc[ nu ne-arat[; +i ce ispr[vi f[cuse, ne las[-a ghici noi. A=adar cercetar[m +i ne ]ncredin\ar[m C[ turma-ncredin\at[ acestui naz`r mare, Pr[dat[, ovilit[, C[lcat[, sp`rcuit[, Dup-o os`nd[ lung[ abia avu sc[pare. Luat fiind ]n dur[t, de-o laie de cotei, C-urechile plio=tite, cu coada ]ntre vine, Naz`rul lup cu fuga se duse-n \[ri str[ine, Abia sc[p`nd de ei! Acum iar de-odat[ un vuiet se st`rne=te, C[ dup[ at`ta vreme b[tr`nul lup dore=te S[ vie iar ]n \ar[, unde-i f[g[duise C`rlanii s[-l aleag[ naz`r ]mp[r[tesc. Se vede c[ Naz`rul trecutul a uitat, Nu =tie c[ coteii ce-atunci l-au alungat Acum sunt dul[i +i nu i-ar =edea bine La b[tr`ne\e tocmai, s[ pa\[ vro ru=ine!

JDERUL +I CACOMUL — Da’ bun[ ziua, nene! }mi pare curios Ca s[ te v[z ast[zi ]n piele =i voios; Ieri am privit, eu singur, ciudata v`n[toare Dup[ cacomi: trei oameni din ochi te urm[reau 97

+i te-ndreptau mereu Spre mla=tina cea mare; Apoi am v[zut ]nc[, cum to\i la ea au stat +i te-au ]nconjurat. Atunci... =i eu, vezi bine, Tem`ndu-m[ de mine, }n scorbur-am intrat +i nu =tiu ce s-a mai urmat. Ian spune-mi, drag vecine, Cum ai sc[pat din l[bi de om? — }ntreb[ jderul pe cacom. — Cum am sc[pat? r[spunse cacomul moderat, Curat ca prin minune, Dar trebuie a-\i spune Un lucru vederat: C[ omul din natur[ are Plec[ri destul de bune. Tu ai v[zut cu ochii cum m-au ]nconjurat La mla=tina cea mare +i =tii c[ eu mai bine m[ dau prins Dec`t s[ fiu de glod atins. Ei bine! V[z c[-un om s-apropie de mine, }mi pune pe cap m`na =i zice la ceilal\i: “Emblema cur[\iei, el trebui s[ tr[iasc[ Ca ]n integritate pe om s[ pilduiasc[! Aide\i mai bine, fra\i, S[ prindem pe murdari, Pe jderi, pe vulpi, pe ang[rii mai mari. Ce port virtu\i pe gur[, Dar dau prin glod =i fur[“. 98

URSUL BUTNAR Un urs v[z`nd pe-un p[durar De meserie cam butnar Cum cercuri ]ndoie=te +i ]n avut spore=te; A socotit s[-ncerce =i el [st me=te=ug. La cercuri trebui strung +i alte cuviin\e, Dar ursului ce-i pas[ de practice =tiin\e: El are l[bi, putere, el vrea neap[rat; Iar voia c`te fapte pe lume n-a lucrat. Acum r[sun[ codrul! Tot ce-i nuia mai groas[, Din r[d[cin[-i scoas[; Tr[snesc, plesnesc copaci, ]n l[bi de urs mereu, Dar lucrul mergea greu. V[z`nd a=a ursachi la p[durar alearg[, }nc`t sta gata omul asupra lui s[ mearg[. “Ascult[-m[, vecine! Ian nu te a\o=a, — I-a zis degrab[ ursul, c[ci vorba nu-i a=a. Eu am venit cu pace =i-\i fac o ]ntrebare: Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, care Acum de dou[ zile muncesc necontenit, Mul\ime de p[dure ]n lab[-mi se sf[rmar[, F[c`ndu-o ciurcele, s[-ncarci tu mii de car[, +i nici un cerc n-am ]ndoit. Spune-mi de este oare Vreun secret ascuns?” — A=a: el st[-n aceea, — lui omul i-a r[spuns, — Ce tu n-ai din n[scare, +i-anume: ]n r[bdare! 99

BROASCA +I ZEUL — Bre-che-che-chex! coax! coax! C[ci f[r[ ap[ am r[mas! — A=a striga o broasc[, ce de cu prim[var[ Din valea cea slotoas[, pe deal s-a fost retras, +i ]ntr-o scursur[ tr[ia ca pe Parnas. Dar seceta de var[ Scursurile-au zbicit, Iar broasca mea zv`ntat[ de-a glodului dar mare, Striga la zei a=a de tare, Precum mai sus v-a\i l[murit. Ea prin acea strigare rugi grele ]n[l\a: S[ se ridice apa p`n’ la scursura sa. C`nd iat[! Zeul se arat[. +i-i zice: “Ce vrei oare, Ur`t[ gr[itoare? (Era, se vede, Joe ]n bune dispozi\ii), Nu pot b[ga ]n seam[ a tale, eu, capri\ii, Ca s[ ]nec o vale =i un ]ntreg norod, C`nd tu po\i singur[ s[ te cobori la glod De unde te-ai urcat Pe deal, ce nu-\i e dat”. Sunt unii dintre oameni, carei cu sete vor Ca bine s[ le fie pe lume numai lor; V`n`nd pe orice chipuri m[riri, averi =i nume, M[car s[ piar[ lumea. 100

MU+TELE +I ALBINA Dou[ mu=te sprintenele }n \[ri str[ine porneau +i pe albin[ cu ele Cam astfel o ]mbiau: — Hai s[ mergem, surioar[! Papagalii to\i ne-au spus C[ pe-acolo-i numai var[, Soarele n-are apus. Libertatea predomne=te }n tot ce-i vie\uitori +i dreptatea nu scute=te Nici de mu=ti-ucig[tori. Iar aice... oh! ce soart[! S[ tr[ie=ti ]n \ara ta, Aci vie, aci moart[, F[r[ a te desf[ta. P[iajenii pe la \ar[ }n mreaj[ ne potopesc; Iar prin t`rguri, peste var[, Ca pe du=mani ne gonesc. Ap[r[tori, rea h`rtie, Toate s-au descoperit; Vii s[ gu=ti din farfurie +i pe loc te-ai otr[vit. La mezelicuri capace S-au r[sp`ndit de ajuns; Apoi r[ul ce ne face Paharul cu miere uns!.. — Cale bun[, mu=ti, de-aice! Le zise albina lor. Eu r[m`n, c[ci sunt ferice 101

+i ]n \ar[-mi voi s[ mor. P[m]ntenii, mic =i mare, Ai mei faguri to\i iubesc; +i pentru-a mea bun[stare, Vara, iarna, ]ngrijesc. Iar voi, oriunde v[-\i duce, Dac[ =i-n acele \[ri Vreun bine nu-\i aduce, Nu ve\i afla desf[t[ri. Acel ce pentru-a lui \ar[ }n fapt[ face folos, Orice r[u ]l ]mpresoar[, Nu o las[ bucuros; Iar acel ce nu lucreaz[ La edificiul comun Singur se expatriaz[, C[ci nimic nu face bun.

CARELE CU OALE O tab[r[ de care mergea la t`rg cu oale A unui negu\[tor. El ]nsu=i cu-ngrijire le conducea ]n cale, Sper`nd de Mo=i s-adune folos ]nsemn[tor; Dar trebuia s[ treac[ o renumit[ vale, La care c[r[u=ii-ndat[ ce-au sosit, A=a s-au sf[tuit: Ca s[ pogoare valea, pe r`nd, ]ncet, cu minte; Iar carul dup[ urm[ s[ fac[ ]nainte, C[ci boii ce-l purtau, Deprin=i fiind =i maturi, mai vrednici s-ar[tau; 102

+i ]n adev[r, carul mergea ]ncet, ca g`ndul Cel ]ncercat de grije =i fr[m`ntat de ani. Dar o pereche de juncani A c[ror venea r`ndul, Pe boii bine ]nv[\a\i }i criticau de moarte: — Uita\i-v[, boi l[uda\i! Vede\i — ziceau — neghiobii, un car nu =tiu s[ poarte, Ia uite la Bo\olan! Se t`r`ie ca broasca... Ia vezi alde Prian }n jug cum tot se las[; Ar vrea din el s[ ias[. O, Doamne! +i ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar c[ra gunoi, Sau ar =edea la brag[, pe somn =i pe m`ncare... Ia s[ ne vad[ =i pe noi!.. Cu-a=a oc[ri, juncanii pornesc cu carul lor; Dar greutatea ]i apas[; Ei s[ opreasc[ vor, +i-n dreapta se cam las[; Apoi, de la o culme, la st`nga-n loc c`rmesc, O culc[ drept pe fug[, c`t le lua piciorul, R[stoarn[ oalele... =i ]n r`p[ se opresc... }nc`t negu\[torul, Cu m`inile cruci=e, la h`rburi se uita +i foarte greu ofta. Eu nu =tiu cum s-a ]nt`mplat, |iu mult cu viitorul, C[ci de trecut m-am s[turat +i nu-i p[strez amorul; 103

Dar vreau s-ar[t la unii noi, Cum ei ]n timpuri grele La al\ii v[d numai noroi +i numai fapte rele; Iar c`nd s-apuc[ singuri ei De trebi, ca oameni grei, R[stoarn[ carul drept de r`p[ +i tot ]nc[ mai \ip[.

ZMEUL Un zmeu cu-o coad[ lung[ =i cu-o zb`rn`itoare De tot r[sun[toare, V[z`ndu-se odat[ sub nouri ridicat, La fluturul din vale, acestea au strigat: — Zburdalnic[ fiin\[! Tu, care toat[ ziua cu-at`ta u=urin\[, Te-alungi tot dup[ flori, De ce nu cutezi oare s[ te ridici ca mine, S[ r[sp`nde=ti ]n aer miroase =i fiori? Mi-e mil[, z[u, de tine, C[ci ]n ]ntinsul spa\iu abia te mai z[resc. — O, nu-\i mai fie mil[, lui fluturul ]i zice. Eu soarta-\i n-o doresc. Tu zbori legat, Eu liber m[ desf[tez aice De flori ]nconjurat. A ta zb`rn`itur[ e =[rl[t[nerie; Chiar starea ta at`rn[ de v`nt =i de copii; }n fine, tu e=ti juc[rie, Iar eu sunt dintre vii. 104

A=a =i ]ntre oameni sunt =arlatani, sunt zmei, Ce zb`rn`iesc, se-nal\[ c`t v`ntul lor le bate; Iar cum a lui suflare ori st[, ori se abate, Ca v`ntul cad =i ei.

NEGU|{TORUL — Ia vin-]ncoace, m[i nepoate! Dar ce te-ai cufundat acolo-n socotele; Vino de vezi aice un negustor c`t poate La cazuri, =tii, mai grele. Cuno=ti tu cea bucat[ de-aba, de molii roas[, +i putred[, =i groas[, Ei bine, Dumnezeu Trimise-un n[t[r[u +i iat[ b[ni=orii c[-mi sunt acuma-n palm[, Pe-un lucru f[r’ de seam[. — A=a poate s[ fie, r[spunse cel chemat, Dar, unchiule, e=ti ]n=elat, C[ tu moned[ fals[ pe marf[ ai luat. A=a diploma\ia ]n=eal[ =i se-n=eal[, A=a mai mul\i din oameni, mic de la mare fur[; Cu osebire numai, c[ unii nu au gur[ S[ dea pe al\ii la iveal[.

ARICIUL +I C~RTI|A — Sunt liber[, am dreptul, O c`rti\[ zicea, Pe sub p[m`nt cu-ncetul, S[ scurm c`t mi-ar pl[cea. 105

+i cine poate oare de mine s[ se lege, C`nd eu m[ cred ]n lege? Prefac ]n \[rn[ neagr[ p[m`ntul s[n[tos +i-l fac mo=inoios... — Eu! i-a r[spuns ariciul, eu am de la natur[, Ne]mp[cat[ ur[ Asupra tuturor ca tine viet[\i, Ce zac ]n r[ut[\i. C[ci v[d c`mpie verde, de m`ini de om ne-atins[, Cum tu o ai p[tat-o cu mult negre culori; V[d iar[=i o gr[din[ de frumuse\i cuprins[, Cum ai desfigurat-o, scurm`nd chiar pe sub flori. +i pentru ce tu oare nu scormole=ti gunoaie, Ca s[ lucrezi ]n ele c`t vrei la mo=inoaie, Iar nu p[m`nt curat: Cunoa=te dar, c[ du=man ]\i sunt ne]mp[cat... Dup[ a=a cuvinte, ariciul iat[, vede Un mo=inoi mi=c`nd; Cu armele-i ]ntinse la d`nsul se repede +i c`rti\a mi-o scoate abia, abia sufl`nd. — A! }mi c[zu=i pe ace, Ariciul ei ]i zice, — socot c[ te-am p[truns? — — Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face. Oft`nd ea a r[spuns. — Ei fie! ast[ dat[ te las ]n bun[ pace, Ariciul ]i roste=te, dar iat[-\i hot[r[sc S[ spui la ale tale: ce-i bun s[ nu atace! Sunt publici=ti pe lume ce purure c`rtesc. (+i fabula aceasta chiar lor o d[ruiesc). Ei cred c[ au dreptate pe orice om s-atace, }nc`t lor nu le place: Dar totu=i c`teodat[ ariciul ]=i g[sesc. 106

P O E Z I I

107

Dlui GRIGORIE ALEXANDRESCU La h[r[zirea fabulei “R`ul =i hele=teul”

Nici g`ndeam ca pentru versuri s[ iau ]n m`n[ condei, C`nd \intirea-mi aici este la un altfel de idei, Care nu cer epistole, nici fabule de glumit, Ci protesturi, reclama\ii dreptului de sprijinit.* Dar dorita ]nt`lnire-\i m[ f[cu s[ stau un ceas, +i din cuprinsul Temidei s[ m[ ca\[r pe Parnas. Rodul astei ]ntreprinderi e fabula ce-\i ]nchin, Scris[ cu o grab[ mare, ]ntr-un stil nu prea senin; Dar a mea dorin\[ este ca tu s[ fii vecinic r`u De poezii curg[toare, de talentul cel mai viu; S[ scrii pentru-a noastr[ slav[, ca to\i s[ ne l[ud[m, C`\i o limb[ rom`neasc[ ast[zi ]ntrebuin\[m. +tii prea bine c[ talentul este de la ceruri dat +i oricare-=i va da sama cum ]n lume l-au tractat. Talentul t[u este mare =i sama-\i va fi mai grea, C`nd din orice ]nt`mplare a-l p[r[si tu vei vrea. To\i poe\ii cearc[-n lume feluri de nemul\umiri, Dar din ele sc`nteiaz[ cele mai vie sim\iri. A\`\a\i de-mpotrivire ei se lupt[ ne-ncetat, +i izb`nda le e slava cu care s-a-ncununat.** Scrie! scrie! iat[-\i legea ce trebuie s[ urmezi, Pentru ca s[ fii ca r`ul =i-n viitor s[ viezi.

* **

M[ aflam la Bucure=ti ]n pricini de judec[\i. Precum Tasso. 108

EPIGRAM{ Un om be\iv odat[ se ispoveduia, Iar[ duhovnicul a=a ]l sf[tuia: — Aproapele t[u s[-l iube=ti, +i pe vr[jma= s[ nu ur[=ti! De vin cu totul s[ te la=i C[-\i este cel mai r[u =i ne-mp[cat pizma=. — O contrazicere ce nu-i de ]n\eles, — R[spunse be\iva=ul: Mai ]nainte, cum? iar singur ]mi zice=i S[ nu-mi ur[sc vr[jma=ul +i iat[ prin urmare, C[ la aceasta eu nu-\i pot da ascultare.

ZI }NT~I APRILI Nu =tiu, z[u, pe ce temeiuri Zi ]nt`i a lui Aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de am[giri. O zi numai ]n trei sute, F[r[ praznici, s[rb[tori, Pentru ni=te =[gi pl[cute, N-ar fi r[u ]ns[mn[tori. Dar a lumii am[gire Nu are nici un hotar, Toate trec prin chibzuire Vicle=ugului amar. Omul cel ]nt`i c[zur[ Prin am[gire din rai, C`nd nu era ]n natur[ 109

Alt[ vreme dec`t Mai. Politica se-nv`rte=te Pe ace=tii zile legi: Sfarm[, drege, hot[r[=te Soarta \[rilor ]ntregi. Diplomaticii ]n=eal[ La Septemvrii, la Ghenari, Caut[, p`ndesc gre=eal[ +i r[stoarn[ planuri mari. To\i supu=ii ]n tot locul Pe =efii lor am[gesc, Prin aceasta-=i fac norocul, Cariera ]=i l[\esc. Femeile au prea multe Zile-nt`i a lui Aprili, Chiar deviza lor pe frunte Pare scris: ]nt`i Aprili. +i b[rba\ii iar pe ele Purure le viclenesc, Jur[ lor pe cer =i stele, Dar credin\[ nu p[zesc. Cel ce cump[r[ sau vinde, G`nde=te la ]n=elat, }n rar om nu se aprinde Cugetul acest de iad. Omul ]n sf`r=it cuteaz[ A-n=ela pre Dumnezeu C`nd prin ap[ se boteaz[, Iar ]n fapt[ st[ tot r[u. P`n[ c`nd ]nt`i Aprilii Va-mp[r[\i pre p[m`nt? C`nd va luci raza zilei Numai cinstei lumin`nd? 110

G~NDUL Stau, m[ uit la ceruri, ]n a lor senin Trista mea vedere uimit r[t[ce=te. M[ uit =i la soare: de lumin[ plin El ]nc[lzind lumea pururea luce=te. Dar soarele, cerul nu sunt dep[rtate, Iar legea naturii pe om au oprit Cu \[rna-mpreun[ s[ poat[ str[bate Mai sus dec`t este el ]nm[rginit. Privesc m`ndrul vultur cum se-naripeaz[, Cum f`lf`ie-n aer zbur`nd peste nori; Cum falnic r[spic[ a soarelui raz[, Se urc[, se pierde din ochi muritori. O! Atunci m`hnirea sufletu-mi apas[, Atunci ]mi plec capul =i ad`nc oftez: Omule! fiin\[ slab[, tic[loas[, De ce dup[ vultur nu po\i s[ urmezi! Dar de-odat[ g`ndul ]n mine r[sare Ca un fulger iute, ce e plin de foc, Se-nal\[ la ceruri, trece peste soare, +i cu neast`mp[r cat[ ]n alt loc. Toate le cuprinde, toate le m[soar[, Afl[ a lor timpuri, regule =i curs, Plin de nemurire mai departe zboar[ La poarta veciei, la cel nep[truns! 111

LA BUCIUMUL Buciume cu voce tare, La bun[ vreme r[suni: Eu salut a ta c`ntare, Ca vitejii mei str[buni. A lor bucium suna semnul Mi=c[rilor ost[=e=ti, Iar[ tu ne c`n\i ]ndemnul La fapte ]n\elep\e=ti. Patriotica sim\ire Vrei s[ de=tep\i ]ntre fra\i, Ale c[ror desp[r\ire A stat ani ]ndelunga\i. +i ce via\[ e mai bun[, Cum psalmistul a c`ntat: Dec`t fra\ii ]mpreun[ S[ tr[iasc[ ne-ncetat? Rom`nia s[ vieze Subt o lege, subt un scut, S[ tot binecuv`nteze Pre cei ce-o au ren[scut! C`nt[, c`nt[, bucium falnic, De str[bate la auz; C[ci pentru p[catul jalnic Sunt ]ntre arca=i =i surzi. 112

LA CEAHL{U* Te mai z[rii odat[, te rev[zui, gigante, O, dragul meu Ceahl[u! +-a tale suvenire ]n inima-mi s[pate, }mi zic c[-s june eu. Subt ale tale poale sunt =i voi fi tot june, C[ci tu nu-mb[tr`ne=ti, De mii de ani at`ta te-nal\i ca o minune, Subt boltele cere=ti. Tu ai v[zut ]n juru-\i popoare felurite, }n lupte furnic`nd; Rom`nul ]ns[ singur cu inim[ fierbinte St[tu te admir`nd. El poart[ a ta deviz[, el vrea s[ stea ca tine, Ca munte neclintit, +i iat[-l c[ se-nal\[, =i iat[-l c[ devine A fi ]n veci unit. Sunt sigur c[ acuma te ui\i cu bucurie La fra\ii din Carpa\i, Bucecii, Caraimanul**, ]nchin[ciune \ie Trimit ca ni=te fra\i. Ei sper[ ca =i tine, c[ vreodineaoar[ Tot va suna o oar[ Ca mun\ii Rom`niei de d`nsa r[zle\i\i S[ fie to\i uni\i. * Anticul Pion, munte din Carpa\ii Moldovei. ** Mun\ii cei mai ]nal\i din Rom`nia. 113

Tu stai de cer aproape =i poate c`teodat[ Pe Panaghia* ta, Vin ]ngerii s[ vaz[ Moldova l[crimat[: Atunci nu ne uita. Spune c-acele lacrimi sunt numai o m`nie De Ia=i =i Bucure=ti, C[ci nu-i rom`n s[ zic[, c[ nu e Rom`nia, C[ nu sunt c[i cere=ti. Unirea Rom`niei a fost predestinat[ De-al cerului decret, Ea trebui s[ tr[iasc[, ea este ordonat[ De-a prospera cu-ncet. Vom trece poate faze de pl`ngeri =i de ur[, Dar cei adev[ra\i Rom`ni cu b[rb[\ie, cu inimi de c[ldur[ Vor r[m`nea tot fra\i. }n secolul de fa\[ popoarele cu minte Pe-aceast[ cale merg, S[tule de via\[ ]n frac\ii umilite La uniuni alerg. Na\ionalitatea azi are prec[dere, C[ci piere foarte greu. M[ duc la Rom`nia =i p`n’ la revedere Adio, drag Ceahl[u. * Pe v`rful Pionului este un turn ]nalt ce se nume=te Panaghia. 114

LA MORM~NTUL UNUI DOCTOR Sub ast[ piatr[ zace un doctor ]nv[\at; Cu moartea lui de moarte pe mul\i el a sc[pat.

DORIN|A ROM~NULUI DIN 1862 S[ fie Rom`nia de-acum ]n veci unit[ +i prop[=ind ]n toate s[ fie ea menit[, La r[s[rit s[-nal\e pavilionu-i sus, Ca cele de apus. S[ aib[ Rom`nia industrie =i arte, +coli bune, r[sp`ndite ]n ori=icare parte; }nc`t rom`nii to\i s[ fie lumina\i Ca cei de stat b[rba\i. S[ fie Rom`nia ]ntins[, mare, lung[, Ca cei ce o aspir[ la s`nu-i s[ n-ajung[, S[ turbe alung`nd-o =i r[t[cind ]n dar, S[ piar[ la hotar. S[ aib[ Rom`nia puternic[ armat[, }n numele lui +tefan =-al lui Mihai chemat[, Ca ori=ic`nd pruden\a o lupt[-ar r`ndui, S[ =tie birui. S[ fie Rom`nia tot binecuv`ntat[, Ca \ar[ mult m[noas[, ca \ar[-mbel=ugat[; Str[inul s[-i aduc[ a sale bog[\ii, Pe-a ei producte vii. 115

S[ aib[ Rom`nia comori asigurate, S[ aib[ naviga\ii, s[-=i fac[ c[i ferate; Comer\ul ei s[ fie activ =i r[sp`ndit, Ca mijloc de-nflorit. S[ fie Domnitorul de Dumnezeu l[sat, Ca s[ renasc[ astfel frumoasa Rom`nie, }ntru eternitate mult binecuv`ntat; O fie, fie, fie!

116

DRAMATURGIE

117

[ GURALEIUL] }NF{|O+AREA I CUCOANA ZAMFIRI|A +I ZOI|A CUCOANA ZAMFIRI|A

Postelnicul de-aice acum numai s-au dus; De ast[zi diminea\[ un milion mi-au spus. V[z`nd c[ nu-i alt chip mai sigur spre sc[pare De guralei a=a nesuferit de mare, Eu ]nadins cu trebi m-am =i ]ns[rcinat +i-a=a abia-abia de d`nsul am sc[pat. ZOI|A

Cucoan[, cum de n-am =i eu ceva crezare, C`nd zic c[ dumnealui t[cere nici nu are, Spuind necontenit =i vrute =i nevrute La cei ce au p[cat s[ stea ca s[-l asculte, De ranguri mari =i mici, de domnii ce au fost, Istorise=te mii, ca cum ar fi de rost +i intrigi mai ales adeseori lucreaz[: Le face mare haz, le =i adivereaz[. Iar c`nd ]l oblicesc cu vro minciun[ vie, Atunci se ap[r[ =i zice c[ nu =tie. 118

CUCOANA ZAMFIRI|A

A=a cum este, drept.

ZOI|A

Eu judec ca o slug[, Dar pare-mi-se, z[u, c[ vorba acea lung[, Precum postelnicul necontenit o are, Mult scade la boieri din chipul lor cel mare. +i eu adev[rat acum m[rturisesc, C[ la postelnicul nimica nu g[sesc Din cele ce-ar putea ceva f[g[dui Ca pe vre o femeie s[ poat[ birui. M[car c[ dumnealui c[tre mata arat[ C[ mult[ dragoste ]n inima sa poart[ Iar totului apoi, o mare neunire La a dumilorvoastre deprinderi =i la fire. Mata e=ti prea t[cut[, iar dumnealui limbut; Mata e=ti nostim[, iar dumnealui cam slut; +i mai ]n scurt zic`nd: nepotrivi\i sunte\i. O, ce deosebire la aga Noule\! El de familie, adev[rat, nu-i mare, Pentru aceasta nici avere nu prea are; Dar ce om priimit =i foarte delicat, La minte ]n\elept, la vorb[ m[surat. +i dintre to\i acei ce pe mata te vor, Eu socotesc c[ el ar fi mai buni=or. CUCOANA ZAMFIRI|A

Adev[rat, a=a-i, eu m[ unesc cu tine, Dar dup[ ]nt`mpl[ri, acela-i pentru mine Pe care ti\a mea a vrea s[-l hot[rasc[. 119

ZOI|A

Doar n-are dumneaei cu d`nsul s[ tr[iasc[. CUCOANA ZAMFERI|A

Eu trebuie s[ n-am nici chic de cuno=tin\[ C`nd nu voi pre\ui plecarea cea de ti\[ Cu care dumneaei de-a purure s-arat[ L[s`ndu-mi starea sa acum =i prin diiat[, +i cu postelnicul nu-i vorba ]n zadar, Fiindc[ ti\a mea ]l are la nazar. ZOI|A

Doar numai pentru vist =i pentru vorba mult[ Cu care dumnealui neobosit se lupt[, R[pind de la femei, cu str`mb[tate mare, O clironomiceasc-a lor numai plecare. Apoi, st[p`na mea, m[ rog de iert[ciune, Dar eu de pe acum adev[rat voi spune; C[ la mata atunci, z[u, nu pot s[ slujesc, Pentru c[ trebuie cur`nd s[ z[luzesc! CUCOANA ZAMFIRI|A

Da ce pot face eu?

ZOI|A

Cum, ce? S[ hot[r[=ti C[ dup[ dumnealui a merge nu vroie=ti. CUCOANA ZAMFIRI|A

Ia uit[-te de vezi, cu butca cine vine? 120

ZOI|A

}ntocmai nimerit: cucoanele b[tr`ne. }NF{|O+AREA II

Tot acele =i CUCOANA M{RIOARA cu CUCOANA NASTAS~ICA CUCOANA M{RIOARA Zic`nd ]nt`i bonjur, te =i heretisesc. Noroc, ]ntru mul\i ani =i ceas bun ]\i doresc! CUCOANA NASTAS~ICA

+i eu asemene.

CUCOANA ZAMFIRI|A Da pentru ce, =i cum?

CUCOANA M{RIOARA

P`n’nu se face foc nici nu mai iese fum. +i, dar, la ce de noi a=a t[gad[ mare, C`nd Ie=ul tot acum aceast[ vorb[ are. Doar nu-i ceva de r[u, g[sind o v[duvi\[ Pe un adev[rat prieten de credin\[; +i cu postelnicul, z[u, nu \i-a fi ur`t. CUCOANA ZAMFIRI|A

Eu foarte mult m[ mir de unde-a\i auzit. 121

CUCOANA NASTAS~ICA

Postelnicul ne-au spus =i ne-au ]ncredin\at C[ el ar fi acum ca =i un ]nsurat. CUCOANA ZAMFIRI|A

Pe cinstea mea v[ spun c[ eu nu =tiu nimic[. T[gad[ nu-i aici, c[ci nu am vre o fric[. Iar c[ postelnicul la ti\a merge des, Aceasta eu v-o spun din toate mai ales, +i poate dumneaei ceva s[ fi vorbit, Dar eu m[rturisesc c[ nu mi-i priimit. CUCOANA M{RIOARA

O, Doamne! +i ce vrei, s[ ai b[rbat pl[cut, S[ te mai ]ngrije=ti de a-l p[zi din scurt +i de a purure s[ fii ]nm[rginit[ Cu o statornicie de lume p[r[sit[! Atunci c`nd dumneta e=ti t`n[r[, nurlie, +i po\i ]nchin[tori avea ]nc[ o mie. CUCOANA ZAMFIRI|A

V[ mul\umesc de sfat, iar eu a=a nu sunt; Mai bine s[ m[-ngrop de vie ]n morm`nt! Pentru aceasta eu v[ fac =i rug[minte S[ spune\i ti\[-me acum, mai ]nainte: C[ cu postelnicul eu nu m[ pot uni. ZOI|A (]ntr-o parte)

Un guralei a=a din cas[ ne-a goni. 122

CUCOANA M{RIOARA

Apoi la mine las’; eu toate le prefac: Pe unii ]i despart, pe al\ii ]i ]mpac. ZOI|A

Fugi\i, cucoanelor, postelnicul ne vine; Dar asculta\i-l cum vorbe=te el cu sine. POSTELNICUL (dup[ scen[)

Cucoana trebuie s[ fie tot acas[; Nici vremea nu-i acum la vizite s[ ias[, +i ceasul au sosit ]n care eu g`ndesc Cu dumneaei prea larg de toate s[ vorbesc. CUCOANA NASTAS~ICA

Haidem mai repede ]n alt[ od[i\[, Ca s[ sc[p[m de d`nsul. ZOI|A

Cu alt chip nu-i putin\[.

123

}NF{|O+AREA III ZOI|A +I POSTELNICUL GURIIANU POSTELNICUL (nev[z`nd pe Zoi\a)

Da z[u c[-i curios pe to\i s[-i ocole=ti +i pentru dou[ graiuri pe nime s[ g[se=ti. Am fost la hatmanul =i nu era acas[; Iar visternicul, atunce vr`nd s[ ias[, Nici nu m-au priimit... ZOI|A

M[ rog s[ aib iertare, Cu cine dumneta gr[ie=ti a=a de tare? POSTELNICUL

A, Zoi\ico, tu! Da ce mai faci, fetic[? Eu la st[p`n[-ta am vorb[ mititic[: Pe mine dumneaei m-au fost ]ns[rcinat S[ fac c`te ceva; dar nu am apucat A ispr[vi nimica. }nchipuie=te-\i, z[u, De ast[zi diminea\[ de c`nd alerg mereu Pe bie\ii c[i=ori i-am obosit de tot +i butca mi-au stricat potcitul cel de pod, La Trisvetitele am fost la liturghie; De-aici m-am repezit un ceas pe la agie; Apoi la Podu-Ro=, apoi prin P[curari — Ia judec[, m[ rog, ce s[rituri tot mari. De-aice am vroit s[ m[ ar[t la Curte; Dar acolo v[z`nd c[ sunt tr[suri prea multe, 124

Nici nu m-am pogor`t. M-am dus la vistierie; Am fost pe la Divan, am fost prin S[r[rie, Am fost prin T[t[ra=i... ZOI|A

Asemene =i eu, De ast[zi diminea\[ de c`nd alerg mereu; Pe jos pe la feciori, pe la g[in[rie, De-aici la cuhnii, de-aici la chel[rie, Apoi pe la c[m[ri, apoi la garderob, Ba scoate rochia, ba scutur[ salop, Alearg[-n sus, ]n jos =i ia la toate seam[, M[ pog[r[sc pe sc[ri, cucoana iar m[ cheam[! Norocul meu au fost c[ un boier limbut, Nem[surat de=ert, =i guralei =tiut, Fiind la dumneaei, au tot istorisit, }nc`t duduca mea curat au ame\it +-a=a de r[ul lui s-au dus =i de acas[. POSTELNICUL

Apoi ascult[-m[, s[-\i spun eu, jup`neas[; A=a obr[znicie de-acum s[ nu mai faci, C[ te voi ]nv[\a cu gura s[ m[ taci. ZOI|A

Asemene =tiin\[ nici dumneata n-o ai. POSTELNICUL

Pricini de sup[r[ri poftesc s[ nu-mi mai dai. +i cum de ]ndr[zne=ti s[-\i ba\i de mine joc? At`ta numai, z[u, tu ai acum noroc, 125

C[ pe st[p`na ta eu foarte o sl[vesc, N[d[jduind cur`nd so\ie s-o numesc. +i ]ntru adev[r, boier a=a ca mine, Pereche ori=icui la socotin\[ vine. Dar eu am auzit ceva de Noule\! }mi pare ]ns[ greu s[ m[ al[turez C-un om a=a de mic =i foarte ne=tiut, Ce nu-i prin cas[ mare la nume cunoscut. De d`nsul nu m[ tem nici c`t de pu\intel. (Se uit[ spre u=[). Dar cum s-au nimerit de vine singur el! ZOI|A

Apoi fiindc[ eu acum sunt de prisos, M[ duc, l[s`ndu-te la gur[ s[n[tos. (Se duce.)

}NF{|O+AREA IV POSTELNICUL +I AGA NOULE| NOULE| (]ntr-o parte)

Se vede cum c[ nu-i acas[ cuconi\a. POSTELNICUL

M[ rog, ce treab[ ai la coana Zamfiri\a? Aceast[ eu doresc s[ =tiu mai l[murit, Av`nd cu dumneata ceva =i de vorbit: Eu, domnul meu, aud c[ dumneata voie=ti 126

La ]nsurarea mea de-aici s[ m[ sminte=ti? C[ dumneata te pui cu mine de un rang? A=adar te poftesc s[-mi t[lm[ce=ti pre larg Aceste ce aud. NOULE|

M[ rog de iert[ciune, Dar dumitale eu nimica n-am a-\i spune, C[ci rangurile sunt de c[tre to\i =tiute, Iar slujbele apoi a mele sunt mai multe. POSTELNICUL

Cum? Cum? Cu dumneata s[ fac potriv[ eu? Nicicum nu m[ unesc, fereasc[ Dumnezeu! La Su\u am luat caftan de boierie C`nd dumneata erai diac de vistierie; Titulul meu =-acum r[sun[: “Biv vel-post.”! La Putna staroste de-at`tea ori am fost; Ispr[vniciile mai toate le-am avut, C`te o lun[-dou[, a=a cum s-au putut; +i same= te-am avut la Neam\, mi-aduc aminte, Pe c`nd ]nc[ eram tovar[= cu Arvinte. El ]nc[ au r[mas, iar eu m-am dep[rtat: Vistiernicu-mi era un du=man ne-mp[cat. A=a sunt to\i la noi: cum cap[t[ vrun loc, Se pierd, se nebunesc... NOULE|

Ba s[ m[ ier\i, m[ rog! C[ nu sunt to\i a=a: =i mul\i boieri cinsti\i }n slujba patriei i-avem noi ispiti\i, Cu minte vrednic[ de orice cabinet. 127

POSTELNICUL

Dar dumneata erai atuncea un b[iet +i eu ]nc[ acum mi-aduc aminte bine C[ v[rul Necolai intrase dup[ mine, Cu toate c[ nu-i bun de slujbe Necolai: La d`nsul nici s[ iei, nici po\i ceva s[-i dai. Un prea pozna= rom`n, nu-=i cat[ de folos, Atunci c`nd este chip, la slujb[ mai v`rtos! M[car c[ are el avere de ajuns +i banul purure ]l \ine cam ascuns. Vro dou[-trei mo=ii de zestre au luat, Apoi vro =ase mii de g[lbena=i ]n aht! Asemene un loc =i eu de mult doresc, N[d[jduiesc acum cur`nd s[-l dob`ndesc. NOULE|

Nu cred c[ dumneata cu banii te ]nsori? POSTELNICUL

S[ =tii, boierule, c-ai mei mijlocitori Au bun[ trecere oriunde voi dori: Prin coana Safta eu pot totul ispr[vi. Dar mai v`rtos fiind =i om cam greu=or!.. NOULE| (]ntr-o parte)

Ba dimpotriv[, z[u, e=ti ]nc[ prea u=or! POSTELNICUL

... C[ci pot s[ m[ numesc din fa=[ tot boieri. (Noule\ arat[ chip de mirare). 128

Po\i dumneata c`t vrei de-aceasta s[ te meri. Zavistia la voi ]i boal[ din n[scare, Ce, dup[ cum s-au zis, ]n lume leac nu are. A=a, doar au cei mul\i a mea ]nv[\[tur[, Sau sunt asemene ca mine buni la gur[?! De mine dasc[lul grecesc se tot mira: Nici altul mai iste\ la d`nsul nu era. |inerea mea de minte =i duhul cu sim\ire Sunt rari ]mpodobiri v[rsate de la fire. Odat[ ]mi spunea m[tu=a mea Zoi\a C[ maic[-mea m-au dus la Curte, la Domni\a, C`nd eu ]nc[ eram ]n v`rst[ de un an. (Atunci =i tat[-meu intrase la Divan). A=a Domni\a, spun, c[ m-au luat ]n bra\e +i c[tre maic[-mea au cuv`ntat de fa\[ C[ eu sunt rarit[, o pozn[ de b[iet... Mir`ndu-se a=a, m-au fost =i diochet... NOULE|

Vai, ce primejdii!

POSTELNICUL

Dar nu mi-au fost nimica. NOULE|

Pe mine, z[u, acum m[ cuprinsese frica! POSTELNICUL

Degeaba dumneata te sparii a=a tare, C`nd trebui mai ales s[ fii la suflet mare, Fiindc[ am s[-\i dau cur`nd un p[i=or! 129

Acesta-i pentru mine un lucru prea u=or +i, dar, ca s[ nu scap o vreme priincioas[, M[ duc un ceas de-aici, aproape, la o cas[. (Se duce.) }NF{|O+AREA V NOULE| +I ZOI|A NOULE|

Zoi\o! Spune-mi drept: ce veste pe la noi? ZOI|A

Merg bine trebile. +i, ]n sf`r=it, apoi, Zoi\a s[ tr[iasc[! NOULE|

Dar s-au vorbit ceva? ZOI|A

Cum nu! Duduc[i eu am spus vro c`teva La care dumneaei au zis c[ se une=te. NOULE|

Eu ]nc[ am aflat prin cine mijloce=te Boierul guralei. ZOI|A

Prin ti\a cuconi\ei.

130

NOULE|

+i pare-mi-se mie c[ coanei Zamfiri\ei B[tr`na p`n’acum nici nu au vorovit. A=a, postelnicul pu\in au ispr[vit! ZOI|A

N[dejde dumneata ai bun[ despre mine. Haidem ]ns[ de-aici, c[ guraleiul vine. }NF{|O+AREA VI POSTELNICUL, CUCOANA SAFTA, CUCOANA M{RIOARA, CUCOANA NASTAS~ICA POSTELNICUL (Intr`nd, vorbe=te, a=eaz[ scaune de r`nd =i se pune l`ng[ cucoana Safta.)

Ce lucru minunat! Pe toate la un loc V-am =i ]nt`mpinat. Poftim, =ede\i, m[ rog. }mi pare tare bine. +i am un chef acum S[ v[ istorisesc... Dar ce spuneam pe drum? CUCOANA M{RIOARA

De o persoan[, cum...

CUCOANA SAFTA (cu chip sup[rat)

Poftesc s[-i da\i ei pace: Femeia t`n[r[, cum vrea a=a =i face. 131

CUCOANA NASTAS~ICA

Eu, z[u, c[ n-am =tiut p`n[ acum nimica. CUCOANA SAFTA (c[tre cucoana Nastas`ica)

}mi pare tare r[u de d`nsa, s[rm[nica. POSTELNICUL

Fereasc[ Dumnezeu s[ cazi ]n gura lumii! La ea mai nimene nu are vre un nume. CUCOANA M{RIOARA

Da =ti\i o novi\[?

CUCOANA SAFTA

Eu mare haz le fac.

POSTELNICUL

O, novitalele =i mie mult ]mi plac. Pentru aceasta =tiu acum vro zece eu, A=a de proaspete, ]nc`t... CUCOANA NASTAS~ICA

Ce Dumnezeu! Doar cu corabia venite la Gala\i! POSTELNICUL

Ba f[r[ =ag[, z[u, m[ rog s[ asculta\i. 132

CUCOANA M{RIOARA

Apoi dar las’ ]nt`i la mine s[ sf`r=esc. POSTELNICUL

Da eu ]ntr-un minunt le =i istorisesc. CUCOANA SAFTA

Noi ]ns[ socotim s[ dai la dame r`nd. CUCOANA NASTAS~ICA

A=a se cade drept, adev[rat gr[ind. POSTELNICUL

Nici ]ndoial[ nu-i, =i ce se potrive=te, Eu sunt unit... CUCOANA M{RIOARA (c[tre cucoana Safta)

Unit, dar ]ns[ tot vorbe=te. CUCOANA SAFTA (c[tre postelnic)

Noi te rug[m s[ taci.

POSTELNICUL

Keramo, am t[cut. 133

CUCOANA SAFTA (c[tre cucoana M[rioara)

Ce novi\[, m[ rog, s[ spui ai ]nceput? CUCOANA M{RIOARA

Desar[ noi avem theatr moldovenesc. POSTELNICUL

Ba z[u?! Dar trebuie o loj[ s[ n[imesc. +i ce comedie? CUCOANA M{RIOARA

Subt nume “Guralei”.

CUCOANA NASTAS~ICA (c[tre postelnic)

Puteai =i dumneata o rol[ ca s[ iei. POSTELNICUL

Cum adic[, s[ fiu =i eu ]ntre actiori? CUCOANA M{RIOAR{

Ba nu, c[ gioac[ to\i curat din amatiori. POSTELNICUL

Apoi adev[rat c[ eu puteam s[ gioc Mai bine dec`t to\i. 134

CUCOANA M{RIOARA

+i n-ai avut noroc!

POSTELNICUL

}mi pare foarte r[u: dar este de mirare Cum nu mi s-au f[cut =i mie ]ntrebare! A c[ruia au fost a=a ]nchipuire, +i, ]n sf`r=it, apoi, a cui alc[tuire? CUCOANA M{RIOARA

Nu trebuie dumneata aceasta s[ mai =tii; Destul c[ la theatr desar[ ai s[ fii. POSTELNICUL

+i dumneavoastr[ cred c[-\i fi neap[rat? CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)

Da eu de guralei =-a=a m-am s[turat! CUCOANA SAFTA

Eu, ]ns[, cum a vrea nepoata Zamfiri\a. POSTELNICUL

Se cade negre=it s[ mearg[ cuconi\a. 135

CUCOANA M{RIOARA (]ntr-o parte)

El singur ]nadins p[catul, z[u, ]=i cere, Precum =i pas[rea pe limba sa iar piere. CUCOANA SAFTA

M[ rog, a\i auzit un lucru de mirat: Zmaranda lui Fifi... POSTELNICUL

A=a, s-au m[ritat.

CUCOANA SAFTA

Da ea de dou[zeci de ani ]i m[ritat[! POSTELNICUL

Prea, prea adev[rat: dar vrea s[ se despart[, Ea ]ns[ singur[, cum zic, ar fi pricina. CUCOANA SAFTA

Ce treab[ noi avem: a cui urmeaz[ vina? Iar el... POSTELNICUL

Neap[rat c[ este cam gre=it.

CUCOANA SAFTA

Oh, frate, las[-m[ s[ spun p`n[-n sf`r=it! 136

Pardon!

POSTELNICUL CUCOANA SAFTA

De ce pardon, c`nd n-ai l[sat pe nime O vorb[ p`n’ acum s[ ispr[veasc[ bine. CUCOANA NASTAS~ICA

Noi, z[u, c[ trebuie s[ facem o tocmeal[, Ca s[ vorbim pe r`nd. POSTELNICUL

Aceasta nu-i gre=eal[.

CUCOANA M{RIOARA

+i cine va avea a=a fel de n[rav, De stric[ vorbele, s[ deie mare =traf. POSTELNICUL

Cum? +traf?

CUCOANA NASTAS~ICA

Mai l[murit zic`nd, un r[m[=ag. POSTELNICUL

Din partea mea, eu zic: pre legea mea c[ tac. 137

CUCOANA SAFTA

A=adar, s[ v[ spun: Zmaranda lui Fifi, Precum am auzit, ]n v`rst[ mai a fi De patruzeci de ani — =i vrea s[ se despart[. POSTELNICUL

Se ]n\elege, dar, c[ este vinovat[. CUCOANA NASTAS~ICA

Apoi pl[te=te =traf.

POSTELNICUL

Da pentru ce, m[ rog?

CUCOANA SAFTA

Arhon postelnice, da taci, a=a-= te rog! CUCOANA M{RIOARA (]ntr-o parte)

C[ nu-i de =ag[, z[u.

POSTELNICUL

Eu nici n-am zis nimica, Iar vorba au stricat cucoana Nastas`ica. CUCOANA NASTAS~ICA

A=a! Ba s[ m[ ier\i!

138

POSTELNICUL

Ba dumneata!

CUCOANA NASTAS~ICA

Ba nu! Eu numai am vorbit...

POSTELNICUL

La ce mai zici c[ nu!

CUCOANA SAFTA

Apoi s-au ]n\eles, postelnice, c[ vrei, Ca sup[r`ndu-ne, ]n r`s s[ ne =i iei. POSTELNICUL

Nu r`d, ci mai v`rtos zic, z[u, c[-i un p[cat Cum de adeseori la noi se tot despart. |i-i mil[ s[ prive=ti trei r`nduri de copii Prin cas[ pe la mul\i. CUCOANA M{RIOARA

C[ mul\i sunt v[duvoi, cu v[duve lua\i? Pentru aceasta au copii a=a v`rsta\i. POSTELNICUL

Prea bine. Dar apoi, acei ce se despart +i ]ntre dumnealor copiii s[i ]mpart? 139

CUCOANA SAFTA

}n lume ]nt`mpl[ri, precum =i pe la noi, Sunt multe. POSTELNICUL

Iar eu zic: c[-i veacul de apoi. Prin Agathangheton a=a se hot[r[=te. CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)

De toate =tie el, =i toate le vorbe=te. POSTELNICUL

Eu ]nc[ c`nd eram la dasc[lul grecesc Aveam odat[ g`nd pe tot s[-l t[lm[cesc. CUCOANA M{RIOARA

A\i auzit, m[ rog, c[ starea lui Bandat, Acum de creditori se vinde prin mezat? CUCOANA SAFTA

A=a am auzit.

CUCOANA NASTAS~ICA

+i eu.

POSTELNICUL

Iar eu nu cred, M[car cu ochii mei aceasta s[ o v[d. 140

+i nici ]i de crezut: a=a avere mare Ca pentru datorii s[ intre la v`nzare. CUCOANA SAFTA

A=a-i c`nd cineva se prea ]ndatore=te. CUCOANA NASTAS~ICA

M[ rog, acest Bandat cu cine se rude=te? POSTELNICUL

Cu mine =i cu al\ii; c[ci el se trage drept Din neamul lui Ona=, ce-au fost vel-logofet La Drago= voievod, ]nt`i la noi venit. Eu spi\a neamului o =tiu prea l[murit: Feciorul lui Ona=, z[u, nu-mi aduc aminte, }mi pare c[ au fost... (tu=e=te) a=a, a=a: p[rinte Lui hatmanul Lupa=. Acesta au f[cut Pe Iane vornicul, din care s-au n[scut Petric[ biv vel-post. — Iar hatmanul Matei, A lui Petric[ fiu, au r[posat holtei. CUCOANA NASTAS~ICA

+i spi\a neamului apoi s-au ispr[vit. A=a. Ba nu!

CUCOANA SAFTA POSTELNICUL 141

CUCOANA M{RIOARA

Da cum? C[ singur ai vorbit... Ce fel?..

POSTELNICUL CUCOANA SAFTA

Da z[u, a=a...

POSTELNICUL

Ferit-au Dumnezeu!

(Trage tabac.) CUCOANA M{RIOARA (]ntr-o parte.)

Eu nu pot s[ mai =ed: m[ doare capul r[u. (Se duce.) }NF{|O+AREA VII Tot aceia, afar[ de CUCOANA M{RIOARA POSTELNICUL

Gre=eala mea era aice din gr[bire, Fiindc[ eu vorbesc cam iute de la fire. 142

CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)

Ba iute! Ba prea mult =i prea nesuferit! POSTELNICUL

Eu ]ns[ p`n’acum nici nu am ispr[vit: Petric[ au avut un frate — pe Matei, Iar fiu al lui au fost paharnicul Andrei. Acesta au n[scut pe stolnicul Stoian. Acesta, pe Gavril. Acesta, pe V`rlan. V`rlan... CUCOANA SAFTA

Cu to\i ai lui... Mai las[-i, z[u, acum, La dracul s[-i mai ia. POSTELNICUL

}n scurt, dar, s[ v[ spun: C[ de pe maic[-mea eu sunt un str[nepot Sp[tarului V`rlan. (Sufl[ nasul.)

CUCOANA SAFTA (]ntr-o parte)

S[-l mai ascult nu pot. (Se duce.) 143

}NF{|O+AREA VIII POSTELNICUL +I CUCOANA NASTAS~ICA POSTELNICUL

Acel sp[tar V`rlan era un om pozna=, Limbut c`t vrei s[ zici, ba ]nc[ h[r\[ga=. (Tu=e=te.) CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)

+i str[nepotul lui ]i seam[n[ prea mult, }nc`t nici eu de-acum nu pot s[-l mai ascult. (Se duce.) }NF{|O+AREA IX POSTELNICUL

(Ne]nsemn`nd c[ au r[mas singur, spune ]nainte.) El ]ns[ au tr[it, cum spun, mai mult la \ar[, Umbl`nd necontenit, =i iarn[, mai =i var[, Prin codri la v`nat; dar da cu pu=ca bine — O pu=c[ de a lui se afl[ =i la mine. }NF{|O+AREA X POSTELNICUL +I ZOI|A (}n v`rful degetelor vine =i st[ dup[ scaunul lui.) 144

POSTELNICUL (Ne]nsemn`nd, spune ]nainte.)

+i zic c[ ar fi fost un om de tot voinic: Sp[tos, la um[r lat, de trup ]ns[ cam mic. T[tarii se temea de numele lui mult, Fiindc-adeseori vr[jma= i-au mai b[tut. O vorb[, m[ ierta\i, de d`nsul au r[mas, Zic`nd c[ de femei el nu f[ce vrun haz. ZOI|A (de dup[ scaun)

Din partea mea zic: Z[u c[ nu m-am sup[rat! POSTELNICUL (s[rind de pe scaun)

M[ rog! Da tu ai fost? Ce lucru de mirat! Cucoanele s-au dus =i m-au l[sat cu tine? }mi pare foarte r[u =i nici le =ade bine, C[ vorba dumnealor m-au ame\it de tot. Apoi adev[rat acum a zice pot: C[ cel mai fericit la o femeie dar, S[ nu vorbeasc[ mult. ZOI|A

Aceasta ]n zadar! +i tocmai dumneata o zici a=a de tare? C`nd singur ai =i scos cu vorba din r[bdare... 145

POSTELNICUL Fereasc[ Dumnezeu! }\i spun prea ]nadins, C[ eu ca oamenii nici gura n-am deschis. Dar, ]n sf`r=it, m[ duc. ZOI|A (Oprindu-l.)

}ng[duie, m[ rog. Poftim un r[v[=el.

POSTELNICUL (Uit`ndu-se deasupra r[va=ului.)

La mine! Din ce loc? (Dispecetluind, cite=te r[va=ul tare =i repede.) “Cu fr[\easc[ dragoste m[ ]nchin dumitale, arhon postelnice! Persoana =tiut[ dumitale m-au ]ns[rcinat pe mine s[-\i scriu c[ dumneata foarte necuvenit ai ]mpr[=tiet ]n lume veste pentru ]nso\irea dumilorvoastre, acea ce poate avea fiin\[ numai ]n singur[ p[rerea dumitale. A=adar, te pofte=te pe dumneata ca s[ p[r[se=ti o asemene zadarnic[ vorb[ =i s[-i dai de acum ]nainte bun[ pace, fiindc[ dumneaei nici odinioar[ nu este hot[r`t[ a merge dup[ un a=a om, carele nu-=i poate p[zi gura sa. Iar eu sunt a dumitale ca o sor’; M[rioara Sp[t[reas[“. ZOI|A

Eu cred c[ dumneata nu e=ti prea bucuros De un asemenea r[va= nepriincios. Dar ce s[ facem, z[u, a=a se nimere=te, Cum soarta omului ]n lume hot[r[=te. 146

POSTELNICUL

Da eu am ]n\eles a cui =i fapte s`nt +i peste nas apoi frumos s[-i dau am g`nd, Fiind ]ncredin\at c[ toate le prefac +-asupr[-mi dragoste ]n sil[ pot s[ fac, C`nd coanei Saftei eu voi pune ]nainte Din cele ce-am vorbit vro c`teva cuvinte. ZOI|A

Z[u, nu =tiu ce va fi, iar eu n[d[jduiesc Pe aga Noule\ st[p`n ca s[-l numesc.

147

TRADUCERI

148

|IGANII de A. PU+KIN

Cu =atrele din loc ]n loc |iganii prin Bugeac se poart[, Neprih[nind al lor noroc Sau nestatornica lor soart[. Ei ast[zi, iat[, au r[mas La mal de ap[ pentru mas. Cu \oluri rupte, afumate C[ru\ele le ]nvelesc Pe deasupra p`n’ la roate, Apoi femeile g[tesc M`ncare proast[ =i se pun Buluci l`ng[ ceaun. }n dep[rtare se privesc Cum caii pasc la iarb[ verde, Iar dup[ =atre dezlega\i +ed ur=ii bine ]nv[\a\i, G`lcevi =i vorbe, =i strigare, Amestecate cu c`ntare, +i sunetul de fier[rii Asurd[ locul ]n c`mpii, De drum ei iar[=i fac g[tire. Dar s-a trecut ]n vetre focul, To\i s-au culcat; ]n lini=tire R[sun[ de departe locul, 149

Numai cu glas de c`ini l[tr`nd, +i uneori cai nechez`nd. Pe ceru-albastru =i curat Cu stele multe-mpresurat. O lun[ de lumin[ plin[, Trecea cu o mi=care lin[, Sub =atr[ unul din \igani Cu capul ]n[lbit de ani, Pe l`ng[ foc ]nc[ =edea +i dem`ncatul preg[tea. El a=tepta cu ner[bdare Pe preaiubita lui fetic[, Ce ]ndesear[, singuric[, S-a dus la c`mp pentru plimbare. Dar ea nu vine! luna trece! Mo=neagul ]ngrijat petrece. Zamfira nu se vede! Nu-i! +i s-a r[cit m`ncarea lui. Dar iat[ e. }n urma ii Un t`n[r vine din c`mpii. |iganului necunoscut — T[tuc[! fata i-a vorbit, Un om din lume ne=tiut Afl`nd, la noi eu am poftit, Str[in fiind, dintru alt neam El vrea s[ fie =i \igan; Pe d`ns’ dreptatea-l prigone=te +i el Alecu se nume=te. Mo=neagul

Prea bucuros! la noi r[m`i }n ast[ noapte tu de m`i; Sau =i mai mult, n[d[jduiesc, 150

Eu gata sunt s[ ]nlesnesc A ta petrecere aici, Cu parte dup[ roduri mici, A ostenelilor lenoase. Deprinde-te =i tu cu noi, Cu s[r[cia cea voioas[, +i m`ine dez-de-m`necate }ntr-o c[ru\[ am`ndoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun me=te=ug trebui s[ =tii; Fierar bun, sau scripcar s[ fii, Sau poart[ ursul tu prin sate. Prea bine.

Alecu Zamfira

Vom petrece noi Tot ]mpreun[, am`ndoi; Dar e t`rziu =i nu-i nici lun[, S[ ne culc[m cu sear[ bun[.

Lumina cea de zi r[sare; Mo=neagul s-a sculat ]ndat[. Trezind =i pe iubita fat[: — Zamfiro, scoal[! Ziua mare! Scula\i voi de acum, scula\i! +i de g[tit v[ apuca\i. Odat[ to\i au n[v[lit, +i =atrele au ridicat; Au str`ns degrab’, au ]nh[mat +i iar ]n cale s-au pornit. M[garii ]n spinare duc 151

Copiii mici; iar ceialal\i, Femei =i fete =i b[rba\i, Dup[ c[ru\i pe jos se duc To\i petici\i =i dezbr[ca\i. Ce veselie! Ce c`ntare! Ce vorbe, =i ce vuiet mare! R[cne=te ursul, c`inii latr[, +i sc`r\ie neunsa roat[; }ntr-un cuv`nt, a lor pornire E de=[n\at[ la privire. M`hnitul t`n[r se uita La v[i, la dealuri, la c`mpii +i lucruri nou[ c[uta }ntre \igani =i ]n pustii. A lui Zamfir[ preaiubit[, Cu negri ochi ]mpodobit[, }l m`ng`ia cu dezmierdare, M[rturisind a sa plecare. Dar el ]n sine tot purta O m`hniciune t[inuit[, }n inim[ pecetluit[; +i-adeseori nevr`nd ofta: P[s[ruic[ mic[, Tu nu =tii de r[u, Nimenea nu-\i stric[ Cuibu=orul t[u. Pe crengu\[ cre=ti, Soarele r[sare, +i tu cu c`ntare Lumea vesele=ti. Prim[vara trece Vine toamna rece, Oamenii ur[sc, 152

Oamenii j[lesc. P[s[ruica dulce La loc cald se duce, +ade-n alt[ \ar[ P`n’ de prim[var[. Asemenea cu p[s[rica, +i t`n[rul nu avea loc, Deprinde nu putea nimica Nici nu credea el ]n noroc. A lui era mai lumea toat[, Pentru de grij[-a sa purtare L[sa la pronia ]nalt[, De mul\umiri, de desf[tare Mai ]nainte el =tia, C[ci sl[biciunile ardeau }n pieptul lui nepotolit. Vie\uind ]n lume mare, De slav[ el s-a m[gulit, }n toate a f[cut cercare, +i cunosc`ndu-le de=arte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins, Cur`nd ]l vom vedea aprins. Zamfira

Iubite! spune ce g`nde=ti, Sau iar[=i tu acum dore=ti De lume mare =i de t`rguri? Alecu

Ce s[ doresc! tu nu po\i =ti, Tu nici nu-\i po\i ]nchipui A t`rgurilor grele juguri, 153

Unde n-ai gustul de via\[, Nici sufl[ ei de diminea\[ Ca noi un aer r[coros Cu miros de c`mpii frumos. Ei a iubi se ru=ineaz[, De fire prea se dep[rteaz[, +i voia lor o t`rguiesc, Metalului ei se jertfesc; }n aur cred, lui se ]nchin[, +i lumea lor de r[u e plin[. Ce s[ doresc, a lor m`ndrie? Z`mbire cu f[\[rnicie? A lor nebun[ pizmuire? A lor de=art[ str[lucire? Zamfira

Dar acolo sunt cur\i frumoase, Petrecere ]n adun[ri, Sunt multe lucruri ar[toase; +i feti=oare de boieri. Alecu

Cu mul\umire cump[rat[ Petrecerile nu sunt bune, Unde nu-i dragostea cea dreapt[, +i veselia-i m`hniciune. Iar fetele? tu-mi e=ti primit[, F[r’ de a lor ]mpodobiri, +-a pietrei scumpe str[luciri; S[ nu te schimbi, a mea iubit[, Eu ]ns[ ]ntr-un g`nd curat 154

Voiesc cu tine s[ ]mpart A mea din lume izgonire +i voie bun[ =i m`hnire. Mo=neagul

M[car c[ tu ai petrecut }ntre norodul cel bogat +i cu =tiin\[ luminat, Tot ne iube=ti pre noi prea mult, }ns[ nu-i pururea pl[cut +i traiul nostru, la acei Ce-n desf[tare au crescut. Eu =tiu de la p[rin\ii mei O din vechime povestire: Pentru un om ce a tr[it Aici de Roma surghiunit; Dar am uitat a lui numire; }mpodobit[ ]ns[ fire Avea acel b[tr`n vioi, Vie\uind el ]ntre noi Pe l`ng[ Dun[re, spunea De ale lui nenorociri +i alte multe povestiri Cu mintea sa ]nchipuia. Dar al\ii pentru d`n=’ prindea Prin mreaj[ pe=tii =i v`nat +i pentru iarn[-i preg[tea Din blane, straie de-mbr[cat, Iar el nici c-a putut deprinde Nevoii ]ngrij[luiri, +i blestem`nd cu mari cuvinte, A soartei lui ]nv[luiri, 155

Zicea c[ dumnezeii grea Certare lui au r`nduit +i moarte, drept bun dar, cerea. Din s`nul patriei r[pit, Ca un copil pl`ngea cumplit El la aducerea aminte De zilele de mai nainte, Murind, a fost l[sat cuvinte A lui ]nstr[inate oase S[ se mute la a lor p[m`nt. Alecu

O! iat[ soart[ tic[loas[ A unui scriitor vestit! A unui patriot sl[vit! Poetule! Tu mie spune: Ce se nume=te slav[-n lume? A laudelor gl[suire! Din neam, la dep[rtatul neam! Ori dup[ moarte t`nguire! Sau ]n sf`r=it istorisire Sub =atra a unui \igan?!! Uit`nd cu ur[ lumea mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot ]ntre \igani }ntr-o fireasc[ desf[tare. Cu d`n=ii bine s-a deprins +i rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vie\ii lui so\ie bun[ Cu d`ns’ Zamfira dimpreun[ Se duc cu ursul pe la sate, 156

Alecu prea frumos mi-l joac[, Mo=neagul daireaua bate, To\i pentru bun bac=i= se roag[; +i-a=a petrec a lor via\[. }ntr-o zi de diminea\[ Zamfira vesel[ c`nta +i la Alecu se uita. C`ntecul I*

Arde-m[, frige-m[ }n foc v`nat pune-m[. De m-ai frige pe c[rbune, Ibovnicul nu-\i voi spune. C[ el este tinerel, Dr[g[la= =i frumu=el; Iar pe tine, b[rbat r[u, Eu de-acum nu te mai vreu. +i tu m[car p`n’ la moarte De m-ai bate, de m-ai arde, +i buc[\i de m-ai t[ia Tot voi face cum voi vrea. Alecu

Ce nu mai taci, c[ am ur`t A voastre c`ntece \ig[ne=ti. Zamfira

Dreptate ai s[ le ur[=ti, C[ tocmai pentru tine c`nt. * Anume acest c`ntec Pu=kin ]n a sa alc[tuire l-a pref[cut ]n limba rosieneasc[. 157

Alecu

Da’ eu =i f[r[ de c`ntare Pricep ceva a ta plecare. +i visul meu de ast[-noapte }mi preveste=te grele fapte. Zamfira

}n visuri crezi, om luminat? Un lucru foarte de mirat! Alecu

Nu cred ]n visuri, nici nu vreu S[ cred ]ntru nimica eu, +i tu de-acum nu ai crezare; Iar visul meu fiind cumplit }n suflet a ]ntip[rit O prea ur`t[ a=teptare, Dar mai ales sim\irea me }mi preveste=te oarece. Mo=neagul

La ce at`ta sup[rare, Tu \i-ai f[cut f[r’ de cuv`nt? Alecu

O! nu, eu foarte bine simt, Eu ]n\eleg a ei schimbare. 158

Mo=neagul

A ta m`hnire temei n-are! Ea ]i femeie! Tu iube=ti; Tu por\i o dragoste cumplit[, Statornic[, nem[rginit[. Iar inimile femeie=ti Prea ]nfocat ne ]ndr[gesc +i iar degrab[ ne ur[sc. De-aceasta tu s[ nu te miri, C[ uit[-te-n albastrul cer Prin nouri luna cum plute=te Ea tuturor ]mp[rt[=e=te A sa lumin[ m`ng`ioas[, Dintr-un ora= intr[ ]n alt, +i din acela vrea s[ ias[ L[s`ndu-l iar ]ntunecat; +i cine poate zice lunei: St[i ]ntr-un loc f[r[ mi=care, Sau cine stavil[ va pune Femeii la a ei plecare? Alecu Dar cum mai ]nainte ea Pe mine tare m[ iubea? Mo=neagul

Ascult[, eu s[-\i spun de mine: +i eu ]n lume am iubit Mai mult pot zice dec`t tine, Nem[surat fiind robit, Cunosc aceast[ p[timire }nt`i \in minte eu abia. 159

Pe Dun[re c`nd nu avea Moscalii ]nc[ st[p`nire. Pe c`nd =tiam noi de sultan, Iar pa=a de la Akerman Oc`rmuia Bugeacul tot, Atuncea t`n[r eu eram +i s[-\i ]nchipuiesc nu pot Cel dint`i foc ce s-au aprins }ntru sim\irea mea nestins. }n scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am dob`ndit, Dar un minut de fericire, A fost un vis, o n[lucire. Nevasta mea numai un an Mi-a ar[tat ceva pl[cere, Apoi fugind cu alt \igan M-a fost l[sat ]n sup[rare +i cu Zamfira mititic[. Alecu

Dar tu n-ai mai f[cut nimic[? Mo=neagul

Ce s[ mai fac! +i cine poate }n sil[ dragoste a scoate? Iar oamenii petrec ]n lume Mai multe rele ]ntre bune. Alecu

Eu nu-s a=a! eu p`n’ la moarte Voi r[zbuna a mea dreptate G[sindu-mi du=manul dormind, 160

Pe malul m[rii, ne=tiind, C[ eu aproape sunt de d`ns’, +-atunci l-a= arunca ]n mare +i moartea cea f[r’ de sc[pare O a= privi cu haz =i r`s. Ocrotitoarea acea bun[ A ]nfocatului amor. O noapte lin[ f[r[ lun[ S-au pus p`n’ la ai zilei zori. Pe ceriu stele sc`nteiaz[ Cu str[lucitele lor raze. |iganii to\i au adormit; Alecu vis prea greu viseaz[ +i se treze=te mult uimit: Zamfira l`ng[ d`nsul nu-i! Dar unde e?!.. }n pieptul lui Se bate inima zuliar[ }ntru m`nia ]nfocat[. El iese ]narmat afar[, Pe iarba cea ]nrourat[ O t[inuit[ urmu=oar[ Se vede... El ]n ner[bdare Nu merge, ci, pot zice, zboar[. Dar ce amarnic[ mirare! Dup[ movili se v[d ]n zare Ca dou[ umbre =opotind... El se opre=te ascult`nd: Zamfira

M[ duc de-acum. 161

|iganul t`n[r

Mai stai, puicu\[! Zamfira

Z[u c[ m[ tem, m[ tem, dr[gu\[. |iganul t`n[r

Da’ pentru ce at`ta fric[, Stai, nu te teme de nimic[, Alecul t[u va fi dormind... — Aici voi ve\i muri iubind!.. Alecu groaznic a strigat, S-a repezit =i a =i dat }n inim[ cu iataganul. Mort a c[zut atunci \iganul. Zamfira ]n a=a uimire A zis cu dezn[d[jduire: — Uciga=ule! mi-i fric[ De v[rv[reasca ta pornire. Alecu

+i tu dar l`ng[ d`nsul pic[! (o love=te ]n inim[) Zamfira

Ah! am iubit! Iubind =i mor... Se rev[rsa de ziu[ zori: Alecu dup[ deal =edea Cu iataganul plin de s`nge +i dou[ trupuri reci privea, 162

Iar c`nd s-au ]nceput a str`nge |iganii to\i pe l`ng[ d`ns’, Atunci mo=neagul cu m`hnire, Nevr`nd a face r[spl[tire, Apropiindu-se a zis: — Fugi, varvar om, tu de la noi, Te du la lumea ta cea mare +i las[-ne ]ntru uitare: Tu e=ti n[scut pentru r[zboi, +i te f[le=ti cu de=teptare, Iar noi ]n r`nduirea soartei Suntem s[lbatici, dar fire=ti, +tiin\i n-avem pravilice=ti, Nici s`nge nu v[rs[m cu moarte, La suflet ne numim noi mici +i n-am ucis ]nc[ pe nime, Iar tu e=ti varvar! fugi de-aici! Te du, =i Dumnezeu cu tine. Zic`nd aceste, au luat |iganii trupurile moarte, Pl`ng`ndu-le le-au ]ngropat +i s-au pornit ]n alt[ parte. Numai o =atr[ ]n c]mpie R[mase singur[, pustie. A=a c`nd toamna diminea\[ Cucoarele se ]narmeaz[ +i se pornesc cu strig[t mare La locuri calde p`n’ la var[, Iar una ce putere n-are, Fiind r[nit[-n aripioare, R[m`ne singur[, p[truns[ De m`hniciunea cea nespus[. 163

SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERI DE PRIN|UL ANTIOH CANTEMIR

(Traduceri realizate ]n colaborare cu C. Negruzzi) PREFA|A AUTORULUI Satir[ se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, lu`nd ]n r`s demoraliza\ia, st[ruie=te a ]ndrepta n[ravurile omene=ti; pentru aceasta ea ]n scopul s[u e potrivit[ cu orice alt[ alc[tuire moral[, dar stilul ei fiind mai simplu =i vesel, se cite=te cu pl[cere, =i dezv[lirile ei sunt mai nimerite pentru c[ de luarea ]n r`s noi ne temem mai mult dec`t de orice pedeaps[. Satira =i-a luat ]nceputul s[u ]n priveli=tile populare unde ]ntre actele tragediilor se v`ra, pentru ]nveselirea privitorilor, reprezenta\ii comice, ]n care fe\ele ]n chip de satiri prin glume grosiere =i cu totul populare, prih[neau n[ravurile =i relele deprinderi ale cet[\enilor. Aceste ]nf[\o=eri, romanii urm`nd grecilor le introduser[ ]n priveli=tile lor, iar apoi afar[ de priveli=ti ]ncepur[ a face verse satirice. Un oarecare Lu\ilie deschise drumul lui Ora\ie, Pers =i Iuvenal, =i ace=tia satiricilor italieni, fran\ezi =i de alte na\ii. Eu ]n compunerile mele am urmat mai ales pre Ora\ie =i pre fran\ezul Boileau de la carii multe am ]mprumutat ]nsu=indu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei a judeca de izbutirea ce am f[cut ]ntr-o asemenea nou[ cercare pentru limba noastr[. Noutatea ]ntreprinderii poate c[-mi va 164

ierta gre=alele stilului; iar acea ferit[ dezvelire a demoraliza\iei ]n fa\[, nu o vor critica iubitorii de virtute. De la demoraliza\i nu a=tept nimic, c[ci =i lauda =i ocara, dragostea =i ura lor, deopotriv[ le dispre\uiesc.

SATIRA I C[tre mintea sa

*

O, minte crud[ ]nc[, a ne=tiin\ei rod, Ast`mp[r[-\i ]ndemnul ce-mi faci c[tre condei! C[ci r[pidele zile pot trece lini=tite, +i slava se c`=tig[ =i f[r[ de a scrie; Iar c[i se afl[ multe ce c[tre ea ne duc, Pe care-un picior vrednic nu poate poticni. Acea mai nepl[cut[ e calea blestemat[ De cele nou[ fete, ce umbl[ tot descul\e. Pierdur[ mul\i puterea =i-n cap[t n-au ajuns! }n trud[ =i sudoare ]\i trebui s[ te scalzi, +i care-i r[spl[tirea? Ocara =i dispre\ul! Acela ce la mas[ pe c[r\i se g`rbove=te, |intind la slove ochii, nu locuie=te-n cur\i, Nu are gr[dini m`ndre de marmuri str[lucind, Nici oile-nmul\e=te la turma p[rinteasc[. Dar adev[rul este c[ muzele n[dejde Au mare ]n al nostru monarhul tinerel,* De d`nsul ignorantul se-ascunde ru=inat; }n el Apollon afl[ a slavei sale reazem; El foarte mult cinste=te pre muzele-fecioare, Silind s[ ]nmul\easc[ poporul din Parnas, Iar r[ul e acesta c[ mul\i ]n domni f[lesc, Petru II n[scut la 12 octombrie 1715.

165

Sfiindu-se, acele ce ]n supu=i defaim[! Eresul, dezbinarea sunt fiicele =tiin\ei. Mai mult min\e=te-acela ce e mai ]nv[\at, +i care tot cite=te cur`nd se face-ateu. Criton tr[g`nd metanii ofteaz[ =i c`rte=te, Rug`ndu-=i sf`ntul suflet cu lacrimi umilite S[ vad[ c`te rele de la =tiin\[ vin, Cum oamenii printr-]nsa ades se r[t[cesc. Copiii no=tri care erau mai ]nainte Supu=i =i bl`nzi la toate pe calea m`ntuirii P[=eau ca =i str[mo=ii, cu fric[ ascult`nd Idei =i lucruri care nicicum ]n\elegeau; Acuma prin biserici scot scandal din Scriptur[, R[st[lm[cesc =i cat[ s[ afle ]nceputul, Pricina =i sf`r=itul; pu\in[ cinste d`nd La tagma preo\easc[. N[ravul acel bun Cu totul ]l pierdur[. Ei cvas nu vor s[ beie, +i n-ar m`nca p[stram[ m[car orice le-ai face. Ei nu mai =tiu ce-i postul, =i lum`n[ri nu duc La sfintele biserici, cum fac cre=tinii buni. Socot c[ popii trebui s[-=i caute de slujb[, Iar nu s[ se ]ndese ]n trebi politicale; +i zic cum c[ aceia ce lume-au p[r[sit, Nu trebuie s[ aib[ oriunde =i mo=ii. Silvan o alt[ vin[ g[se=te-nv[\[turii; +tiin\a, zice, este a foametei pricin[. Noi am tr[it ]n lume, latina ne=tiind, }n mai ]mbel=ugare dec`t tr[im acum. M`ncam mai mult[ p`ine ]n starea ignorant[, +i hrana o pierdur[m de c`nd =tim limbi str[ine. Cuv`ntul meu de n-are putere =i temei El ]ns[ nu jigne=te pre nobilii b[rba\i. Prostimea numai cere ]n toate r`nduial[, 166

Iar disputa-nv[\at[ pre un boier nu prinde. A nebunit aceia ce umbl[ ispitind Puterea sufleteasc[ =i marginile ei; +i cel ce ]n sudoare petrece ]ntregi zile, Dorind s[ afle cursul =-a lumii armonie, A lucrurilor reguli din latul univers, Nu face dec`t nuca azv`rle pe pere\i. +i oare prin aceasta o zi c[tre via\[, Sau o para ]n pung[ va mai spori la mine? Pot s[ pricep mai bine c`t fur[ ]ntr-un an V[taful =i chelarul? Putea-voi s[ sporesc Mai multe bu\i la velni\i, mai mult[ ap[-n iazuri? Nu este mai cuminte =i cel ce-=i frige ochii, Sufl`nd cu ne-ncetare c[rbuni ]nfl[c[ra\i, Ca s[ priceap[ soiul =i firea de metal; C[ci noi cunoa=tem bine ce-i buche =i ce-i vede, +i osebim argintul din aur, din aram[. +tiin\a pentru boale =i cea de buruieni Sunt iar minciuni. De pild[, te doare capul r[u, Un doctor ]\i ia m`na, te pip[ie la v`n[, +i de-i vei da crezare pricina e din s`nge. Dac[ sl[bim, ne zice c[ s`ngele-a st[tut; La fierbin\eal[ iar[=i pe loc ]\i d[ r[spuns; C`nd trup viu ]n`untru nu a v[zut niciunul. +i-n vreme ce ne spune pove=ti de-aceste multe, Gr[simea pungii noastre se scurge ]ntr-a lui. S[ nu dormim noi noaptea la stele c[ut`nd, Ca s[ afl[m cursul, s[ le g[sim vro pat[? Schimb`ndu-ne odihna pe curiozitate, S[ =tim oare p[m`ntul se mi=c[ ne-ncetat, Sau luminosul soare? C`nd noi dintr-un ceaslov Putem =ti ziua lunii =i ceasul c`nd se pi=c[! Noi n-avem vro nevoie de-a lui Euclid =tiin\[, 167

Ca s[-mp[r\im p[m`ntul ]n firte =i buc[\i, +i =tim f[r-de algebr[ c`\i bani sunt ]ntr-un leu. Silvan iube=te numai =tiin\a aceea care Venitul ]nmul\e=te =i scade cheltuiala; De nu se-ngroa=[ punga nu vede vrun folos, Ci numai nebunie pentru societ[\i. La fa\[ ro=ul Luca, ce hojma r`g`ie=te, Ne spune c[ =tiin\a prietenia curm[; C[ noi suntem pe lume crea\i de Dumnezeu, Cu darul cuget[rii ob=te=te s[ tr[im; C[ci ce folos au al\ii, c`nd eu ]nchis ]n cas[ Pe mor\i schimb adunarea acelor vii prieteni? C`nd nu mai este alta societatea mea, Dec`t o c[limar[, h`rtie =i condei? Via\a este dat[ spre r`s =i bucurie; De ce dar s[ o facem din c`t e =i mai scurt[? S[ ne l[s[m pl[cerea, =i ochii s[ stric[m, +ez`nd cu ne-ncetare ]n c[r\i acufunda\i? Mai bine cu paharul s[ trecem nop\i =i zile; C[ci rodul vi\ei este l[sat spre veselie, El vorba ]nvio=eaz[, pre oameni ]nvoind, A g`ndurilor grele ]mpr[=tie-orice nor; El m`ng`ie s[racii, pre slabi ]i ]nt[re=te, +i inimile moaie gonind melancolia; Mai lesne amorezul prin mijlocirea lui De la a sa iubit[ c`=tig[ orice favor. C`nd se vor trage brazde pe-a cerului l[\ime, +i-n loc de flori prin iarb[ vor r[s[ri tot stele, C`nd r`u-=i va ]ntoarce al s[u curs ]nd[r[t, +i vremile trecute din nou vor reveni, C`nd va m`nca monahul ]n post numai scrumbie, Atunci l[s`nd paharul m-oi apuca de carte. 168

Medor se jeluie=te h`rtia c[ stric[m Cu scrisul =i tiparul ce nu sunt de folos, }nc`t ]i este team[ c[ n-a s[ mai r[m`ie Cu ce s[-=i ]ncre\easc[ zulufii s[i cei m`ndri. El nu d[ pe Seneca un funt de pudr[ bun, Virgil un ban nu face mai mult dec`t Egor,* +i Reks** e mai de treab[ dec`t Ciceron foarte. De-acest fel de cuvinte urechile-mi sunt pline. Ascult[ deci, o, minte, cum eu te sf[tuiesc: Fii mut[ ca un pe=te, =i nu mai tot vui. Un scriitor se-ndeamn[ prin laud[ a scrie, Iar f[r[ ea t`nje=te, c`nd alt folos nu are. +i p`n[ c`nd tot hul[ drept laud[ s[ r[bd? S[ suf[r ca be\ivul ce n-are vin de-ajuns, Ca popa ce nu poate ]n praznice petrece, Ca t`rgove\ul c[rui lipse=te buna bere? Eu =tiu c[ tu po\i, minte, a-mi ar[ta curat, C-un desfr`nat nu poate virtutea a sl[vi, C[ scumpul, ipocritul, acel crescut ]n mode, +i care alt[ grij[ pe lume nu mai are, Nu pot s[ nu huleasc[ =tiin\a; dar r[u fac, C[ci vorba lor n-ascult[ b[rba\ii ]n\elep\i. Frumos tu judeci, minte, a=a s[ fie trebui! }n veacul nostru ]ns[, a r[ilor pove\e |in duhul ]n str`nsoare, ]mpiedic`nd =tiin\a Ce n-are at`ta numai protivnici =i vr[jma=i, C`\i eu ]n scurt aice acum am ar[tat, Sau care puteam ]nc[ =i mai f[\i= s[-i num[r. Azi cump[na-aurit[ a Temidei se afl[ }n m`inile acelor ce raiul ]l deschid, * Vestit ciubotar pe atunci la Moscova. ** Croitor neam\. 169

+i care adev[rul nu vor a-l auzi. De vrei s[ fii episcop, c-o mantie v[rgat[ }nf[=ur[-\i trufia, ]\i pune-un lan\ de aur, Sub mitr[ str[lucit[ ascunde-\i capul sec, +i subt o barb[ lung[ stomacul ]mbuibat. Diaconul s[ mearg[ cu c`rja ]nainte; Te-ntinde ]ntr-o caret[, =i tot blagoslove=te }n dreapta =i ]n st`nga, c`nd e=ti plin de venin. Din aste te-i cunoa=te c[ e=ti arhip[stor, +i to\i cu umilin\[ \i-or zice preasfin\ite. Ce iese din =tiin\[, =i ce folos aduce Bisericii? Aceia care sermonuri fac A sfintelor loca=e averea nu sporesc, C`nd numai din venituri m[rirea lor se vede. De vrei s[ te faci iar[=i judec[tor drept[\ii }\i pune o peruc[, =i nu ]ng[dui Pre cel cu m`na goal[ s[rman j[luitor, Nu crede-ale lui lacrimi, el e deprins a pl`nge. C`nd ]\i citesc docladuri tu dormi pe jil\ ]n ticn[, +i de-\i aduc aminte de vreun paragraf Din legile civile, din dreptul natural, Nu-i asculta; le spune c-aceste toate-s fleacuri, +i pentru cei ]n slujb[ zadarnic[ povar[. Diecilor se cade a r[scoli h`rtii, Judec[torul numai s[ =tie ]nt[ri. La noi n-a sosit vremea, ]n care-n\elepciunea Preziduia ]n toate ]ncunun`nd =tiin\a +i meritul oric[rui, c`nd to\i se s`rguiau C[tre ]naintare prin mijlocirea ei. Departe suntem ]nc[ de veacul cel de aur! Trufia, lenea, banii opresc ]n\elepciunea; +i ignoran\a \ine a-nv[\[turii loc! Ea-n haine aurite, sub mitr[ se f[le=te. 170

Ea judec[ norodul =i o=tile comand[; Iar biata-nv[\[tur[ ]n strem\e ]mbr[cat[, Din orice cas[ este gonit[ cu oc[ri; De-a ei prietenie cu to\ii se feresc; Ca cei care pre mare au suferit furtun[ +i nu vor s[ mai intre ]n slujb[ marinar[ To\i strig[: rod nu mai iese de la ad`nci =tiin\i; De=i-i de duh plin capul acelor ]nv[\a\i, Dar punga li-i de=art[ =i m`inile lor goale. Acela care =tie a fluiera ]n flaut Trei, patru c`ntece =i a d[n\a u=or, Care cunoa=te soiul de orice fel de vin, Se-mbrac[ dup[ mod[ =i mestec[ c[r\i bine, De-i =i cu din\i de lapte, oricare treapt[ nalt[ }i pare foarte mic[ la vrednicia lui; Nu pot s[-l cump[neasc[ nici =apte ]n\elep\i. La oameni nu-i dreptate! Un cleric sec r[cne=te: Eu ]nc[ nu-s episcop dar =tiu de rost ceaslovul, Apostolul, psaltirea ca apa le citesc, Pre hrisostom trec lesne de=i nu-l ]n\eleg; O=teanul care poate abia numele a-=i scrie, Pretinde ca s[ aib[ a polcului comand[. Copistul b[nuie=te c[ nu-i judec[tor, Boierul se-nciudeaz[ c[ nu-i ]n slujb[ pus, C`nd =apte boieri are trecu\i ]ntr-a lui spi\[ +i dou[ mii de oameni hr[ne=te pe mo=ie, M[car de=i nu =tie nici scrie, nici citi. Asemenea cuvinte =i pilde auzind, Ast`mp[r[-te, minte, =i nu fii sup[rat[ C[ e=ti necunoscut[, c[ci pa=nica via\[ La cel care petrece ]n lini=tit loca=, De=i ur`t[ pare, dar n-are-nv[luiri. 171

Dac[ ]n\elepciunea a vrut s[ te-nzestreze Cu darurile sale, te bucur[ ]n sine, +i cuget[ ]n ticn[ la rodurile ei. Nu te-ncerc[ zadarnic la oameni s[ ar[\i Acele care lumea le sufere, le vede, +i care-n loc de slav[, ocar[-\i vor aduce.

SATIRA II Filaret — Eugenie FILARET:

Prietenul meu, spune-mi de ce e=ti ]ntristat? Te v[d la fa\[ galben, iar ochii ]\i sunt ro=i, Pare c[ noaptea-ntreag[ nu ai dormit? Pe g`nduri Stai tocmai ca acela, ce vr`nd a fi episcop }=i d[rui zadarnic a sale herghelii.* Tu po\i ca s[ te primbli cu patru cai ]n =ir, S[ por\i bogate haine, =i slugile s[-\i fie }nf[=urate-n aur. Au doar vina\e scumpe, Sau c[r\i pe la dughene n-au mai r[mas de joc? Rudeniile, maica-\i se afl[ s[n[to=i, Norocul te adap[ din cornu-mbel=ug[rii, Nimic nu te opre=te de-a vie\ui-n odihn[. De ce dar taci ca mu\ii =i nu zici un cuv`nt? Nu =tii c`t pre\uie=te un sfat prietenesc, +i c`t[ m`ng`iere ne-aduce-n m`hniciune C`nd neopri\i de patimi p[zim a lui urmare?

* To\i cunosc pe fostul Arhiepiscop R... carele dorind a se face cap bisericii ruse=ti, d[ruia cai din hergheliile sale la to\i acei ce puteau s[-l ajute. 172

A! ]n\eleg pricina de ce e=ti sup[rat. Damon ]n aste zile se-naint[ ]n rang, Trifon primi cordonul, =i Tulie o mo=ie; Iar falnicul t[u nume =i slava str[mo=easc[ R`vnirea-\i acea mult[ spre binele ob=tesc, Oricare vrednicie, uitate au r[mas; Zavistnic nu e=ti ]ns[ ca popii la soboare. EUGENIE: Ai cam ghicit ]n parte. De=i n-am gelozie, Dar simt c`t[ ru=ine, c`t de cumplit afront E pentru noi boierii, c`nd v[d un prost \[ran Ce poart[ semnul muncii pe m`inile-i asprite, C`nd v[d pre altul care mergea la t`rg cu sacul, Sau cela ce deun[zi vindea la lum`n[ri, Ori pl[cintarul care striga ieri: La covrigi! Cum au ajuns s[ fie ]n cele mai mari trepte, Iar vechea mea noble\e t`nje=te am[r`t[, +i nu pot s-aduc \[rii nici cel mai mic folos! Din vremea Olg[i* ]nc[ avem str[mo=i magna\i; De-atunce p`n[ ast[zi ei fur[ tot ]n slujbe, |iind cele-nt`i posturi ale ]mp[r[\iei. Vezi diplomele mele, urice, spi\e lungi; Mai jos dec`t namesnic** nici un str[bun nu am. Erau iste\i ]n pace =i vrednici la r[zboaie, Cu armele =i duhul odat[ str[lucind. Prive=te sala noastr[ =i vezi-i pe pere\i * Olga, so\ia lui Igor, fiul lui Riurik, ]nt`iul \ar rusesc. Ea fu cea ]nt`i care, primind credin\a cre=tineasc[, se botez[ sub nume de Elena. }ncepu a domni de la anul 950 d.H. ** Namesnic, vi\e-rig[. Acest titlu se da mai ]nainte guvernatorilor de provincii. 173

T[rii, cet[\i cum sfarm[ =i pre vr[jma=i alung[. }n judec[\i ei iar[=i cu m`inele curate Ocrotitori drept[\ii, pe-asupritori goneau, +i azi jeluitorii nu uit[ mila lor, Iar v`rful tuturora a fost al meu p[rinte: De c`nd el nu mai este, r[mase-mp[r[\ia Chiar f[r[ m`na dreapt[. El c`nd se ar[ta, Oricare se da-n l[turi, i se-nchina plecat, Mul\ime de-ale=i oameni se t[v[leau pe urm[-i. Cum se ivea de ziu[, la u=a lui gr[mad[ Sta cei pre care-acuma norodul ]i cinstesc, +-a c[rora favoruri noi ast[zi a=tept[m! Pre slugi rugau cu daruri mijlocitori s[ fie; Iar dac[-al meu p[rinte cuv`nt le adresa, Uimi\i de bucurie ce-or face nu =tia; }n lacrimi tuturora spuneau de norocirea Ce-avur[ s[ vorbeasc[ cu omul acel mare; }n casa lor atunce se bucurau cu to\i, P[rea c[ vro comoar[ ascuns[ au g[sit. Deci judec[ tu ]nsu\i cum trebuie s[-mi par[, C`nd sunt din a=a neamuri sl[vite =i ]nalte, S[ v[d c-am ajuns ast[zi nec[utat s[ fiu, +i neb[gat ]n seam[ ca cel mai ne-nsemnat? FILARET: A sup[r[rii tale am ]n\eles pricina. Acuma s[-mi dai voie s[-\i spun a mea p[rere, Vestindu-\i mai-nainte c[ eu dispre\uiesc Minciuna, lingu=irea, viclene ]nsu=iri, +i ruga mea roste=te ce inima ]mi spune. Noble\ea cum c[ este a slujbelor r[splat[ 174

Nu este ]ndoial[; folosul ei cunosc. Asemenea cinstire ]ndeamn[ pre cei mul\i Spre fapte l[udate; c[ci oamenii averea, Pl[cerile vie\ii =i traiu-n desf[tare, }n vremile de ast[zi at`ta nu doresc, Ca numele de=erte =-al slavei pustiu fum. Dar ]n zadar sunt toate, c`nd cel ce le pretinde Nu se va face ]nsu=i la merite str[bune Destoinic cum se cade, prin osteneala sa. Urice de viermi roase nu sunt m[rturisiri De vrednicia noastr[; virtutea este numai Dovad[ de noble\ea acea adev[rat[. Spune-mi, l[s`ndu-\i lenea, povara de o=tean Purtat-ai vreodat[? Gonit-ai pre vr[jma=i? Asigurat-ai \ara l[\ind a ei putere? La masa judec[\ii uitat-ai p[rtinirea? Norodul u=urat-ai de d[ri, de asupriri? Sporit-ai cu-al t[u merit al statului venit? Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtute St`rpind prin sfaturi bune n[ravurile rele? +tii a-\i p[stra curate =i cugetul =i m`na? Nu-\i sunt sup[r[toarea celor s[raci lacrimi? De e=ti drept, nezavistnic, ]ndur[tor =i bl`nd, De crezi c[ e ca tine fie=tecare om, Atunci cu bun[ seam[ po\i zice c[ e=ti nobil, Po\i crede c[ cu Ector =i cu Ahil e=ti rud[; Cezar =i Alexandu =i to\i b[rba\ii mari C[-\i sunt str[mo=i socoate-i de-\i plac =i de-i voie=ti. Dar nu te folose=te de-ai fi chiar fiu de rege, C`nd n-ai ]ntru n[ravuri de-un c`ine osebire. Pe Neibu=* ]l ]ntreab[ =i-\i va m[rturisi *

General-maior Neibu=, prieten autorului, mare iubitor de bere.

175

C[-i place berea foarte, iar drojdiile nu; Cunoa=te el prea bine c[ nu este ]n drojdii, Nici gustul, nici dulcea\a care era ]n bere. E mare osebire din nobili s[ te tragi +i ]nsu\i s[ fii nobil. }n slobozi =i ]n robi Acela=i s`nge curge; =i to\i au trup =i oase. Cuvinte ]n=irate pe l`ng-un falnic nume Nu pot s[ t[inuiasc[ a noastre r[ut[\i. Iar relele n[ravuri la cei ]n\elep\i =terg Aducerea aminte de ]nvechita slav[; +i cioara l[udat[ cu penele str[ine, R[m`ne f[r[ ele de jale =i de r`s. Nu este cu dreptate nici trebui-a uita +i slujba str[mo=easc[ la str[nepot de merit; }ntunecat e ]ns[ al nostru duh atunce C`nd toat[ temelia pe spi\[ r[zem[m. }mpov[ra\i de vreme se darm[ st`lpii vechi, De nu le vom da sprijin c`nd cere trebuin\a. Str[mo=ii ]\i l[sar[ f`nt`ni de ap[ limpezi, Dar ca s[ bei din ele-\i trebui vas curat, +i s[ te pleci, c[ci apa ]n gur[-\i n-a veni. Tu ]nsu\i zici c[ slav[ au c`=tigat str[bunii Prin fapte l[udate =i prin n[ravuri bune: }ntru r[zboaie unul a tras nevoi =i r[ni, Pe m[ri s-a luptat altul cu valuri, cu vr[jma=i, Iar cel[lalt dreptatea a cump[nit-o bine, +i to\i deosebite au ar[tat talente. De imitai acelor, cuv`nt tu ai avea S[ strigi de ce ca al\ii nu e=ti recunoscut. Ca aurul pre piatr[, te cearc[ tu pre sine S[-\i vezi a t`nguirii =-a s`ngelui dreptate. Pe c`nd cuco=ul c`nt[ la rev[rsat de zori, C`nd soarele pe dealuri ]ncepe-a str[luci, 176

Str[mo=ii t[i cu oastea ie=eau la c`mpul slavei, Iar tu subt adamasc[ cu sufletul, cu trupul, Acufundat ]n pufuri s[lbatic hor[ie=ti, +i tocmai dup-amiaz[ deschizi umfla\ii ochi, Tragi o c[scare lung[, mai dormi ]nc-o bucat[, Te scoli, te-ntinzi, trei ciferturi; a=tep\i ca s[-\i aduc[ Cafeaua, ciocolata, sau ceaiul chinezesc. Din a=ternut ]ndat[ drept la oglind-alergi; Aici apoi e grija =i truda cea mai mare. Spinarea ]\i acoperi c-o hain[ femeiasc[, Zulufii dup[ reguli ]n r`nduial[-i pui, }i ]ncre\e=ti pe frunte, pe rumenii obraji, +-o parte dup[ ceaf[ ]n s[culte\ s-ascunde. De ast[ iscusin\[ se mir[ cei ca tine, Iar tu te-nc`n\i de sine precum un nou Narcis. }n str`mt pantof piciorul cu sila gr[m[dind, De b[t[turi durerea te face-olog s[ umbli. |i-ai pus o hain[ care pl[te=te o mo=ie, +i slugile asud[ p`n[ ce te g[tesc. C`nd statul lor romanii au vrut s[-ntemeieze, At`ta osteneal[ eu cred c[ n-au avut, C`t cei ce au s-aleag[ colorul hainei tale, Caftanul cum s[ fie cu moda potrivit, Cu v`rsta =i cu locul, cu timpul ce va fi. }n t`rg nu suferi verde, nici vara catifeaua, Nici iarna s[ luceasc[ nu vrei m[t[s[ria, Ci toate s[-=i p[zeasc[ a sale legi =i r`nd. Precum p[ze=te popa a toacei ceas =tiut. C[l[toria-\i lung[ prin \[rile str[ine, Cu-at`tea cheltuiele =i trud[ ne-ncetat[, Se-ncheie ]ntr-acestea, c[ banii cheltuind Ai ]nv[\at cum straiul pentru a fi frumos Trebuie s-aib[ falduri =i late =i v`rtoase; 177

De buzun[ri, de m`neci, =tiin\[ ai deplin[, +i dec`t Reks mai bine tu =tii s[ potrive=ti Croiala dup[ mod[, colorul dup[ timp. Iube=ti acele mese s[tule =i be\ive, Unde o ceat[ mare de mincino=i prieteni, Cu-ademeniri viclene auzu-\i m[gulesc; Iar tu ]n ]ng`mfare, cu capul ame\it Te umfli ca be=ica, crez`nd c[ nici subt um[r Nu-i vrednic s[-\i ajung[ oricare om pre lume. Dar uit[-te, o vi\[ de-at`\ia mari boieri! Cum to\i ace=ti prieteni ce-n fa\[ te sl[vesc }ndat[ ce-s afar[, te r`d =i te defaim[. Cur`nd va sosi vremea s[-=i bat[ joc de tine +i-n fa\[, c`nd tu banii din pung[ vei sf`r=i. De buzele viclene =i vorbe dulci m[ tem! Iar tu gr[be=ti sosirea acestei vremi fatale, C[ci c[r\ile pestri\e nu-\i mai lipsesc din m`n[ Cu ambe m`ini ]mpr[=tii un bine-agonisit, Cu munc[ =i sudoare, de vechii t[i str[mo=i. Nu-i cea ]nt`i mo=ie =i cea ]nt`i giread[ Trecute de la tine la m`na econoam[, Ce se hr[nea-nainte cu foi =i cu ciocan. Infierb`ntat de patimi, de-a lor dureri cuprins Adeseori obrajii puind pe bra\e albe, Petreci =i zi =i noapte ]n moal[ ver=unie; +i numele acelor ce stau pe-ai t[i pere\i }n cadre aurite abia le po\i citi. }\i trebui ]nlesnire de ochi str[ini =i minte S[ po\i numi tu =an\ul acel de ap[rare Ce sap[ la cetate osta=ul iscusit, S[ po\i cunoa=te unde e zidul zdruncinat De stra=nica izbire a boambelor aprinse +i unde spart de min[ s-a pr[bu=it p[m`ntul; 178

De ce aici o parte de oaste ]n carré S-a=eaz[, iar dincolo se cere ajutor. La cetele r[rite de plumburi uciga=e, +i-n ce putere ]nc[ se bizuie vr[jma=ul. O mare iscusin\[ =i multe ]nsu=iri S[ aib[ se cuvine un vrednic comandir. C-o singur[ ochire el trebui s[ str[bat[ A du=manului planuri =i c`mpul b[t[liei. (Un ceas de ne-ngrijire e primejduitor!) S[-nt`mpine oricare viclene uneltiri; Osta=ii lui s[ fie ]ntru ]ndestulare, +i c[tre el s[ aib[ iubire iar nu fric[. P[truns de-a sa bl`nde\e, norodul mul\umit P[rinte s[-l numeasc[, de binef[c[tor; De el s[ se-ngrozeasc[ ai \[rii numai du=mani. }mpodobit cu minte, =tiin\[, vitejie, S[ fie cu r[bdare un lucru ]ncep`nd Pre care s[-l sf`r=easc[ cu grab[ =i curaj, Precum din fulger cade ]nfl[c[ratul tr[snet. Smerit ]n norocire, statornic ]n nevoie, N[dejdea s[ nu-=i piard[ c`nd soarta-l va l[sa. At`te =tiin\i nalte, at`te mari virtu\i A c[rora nici nume n-ai auzit vrodat[, Soco\i c[-i greu s[-ncap[ ]n tidv[ muritoare, Precum e greu v[taful s[ nu fie t`lhar, S[ nu m[n`nce bine un gros judec[tor. Cum s[-\i ]ncredin\eze corabie, c`nd barc[ N-ai c`rmit vrodat[? Pe iezu=or la \ar[ Abia te sui ]n luntre =i te ]ntorci la mal, C[ci apa lui cea lin[ te umple de fiori. Acel ce-nt`ia dat[ c[l[tori pe mare, Statornic avu suflet =i inim[ de-aram[! }mprejurat de moarte de pretutindeni e=ti! 179

C-o sc`ndur[ sub\ire de d`nsa osebit C`nd sufletul t[u cere mai mare desp[r\ire; Ideea mor\ii numai ]n tremur te aduce. Iar martori vitejiei nu ai dec`t pre robi, Ce nu-\i ]ntorc cuv`ntul =i cred orice le spui. Mai multe daruri trebui un bun c`rmaci s[ aib[, Deprins din crud[ v`rst[ cu unda-n=el[toare, Cu-at`t mai mult se cade s[ fie ]ndr[zne\, Cu c`t talazul m[rii e mai primejdios. C`nd Creatorul vecinic a sa ]n\elepciune Au insuflat-o lumii, =i toate-n armonie Au r`nduit s[ fie, el cerul pres[r[ Cu stele luminoase spre a c[l[uzi Pre c[l[tori pe ape cu acul cel magnetic, Prin care sigur calc[ a m[rilor ad`ncuri, Lu`nd c[l[uzire din cerul ]nstelat. C`nd spaima ]ngroze=te pre prostul marinar, C`rmaciul vrednic =tie de st`nci s[ se fereasc[, De \[rmurile-acele ce sunt primejdioase, +i scap[ de furtun[ ]n portul cel dorit. A urm[ri pre du=man =i v`ntul a-i lua, A se lupta cu d`nsul la vreme priincioas[ E iar[=i vrednicie a celui ce comand[ Corabia pe mare ca oastea pe uscat. Tu n-ai visat ]n via\[ ochian[ =i compas, Precum nu =tii ce este atacul =i asaltul. A lui Adam urma=ii s[ judece e vrednic Acel ce are suflet =i cugetul curat, Ce nu se c`rmuie=te de m`r=av interes, +i nu socoate banii dovezi neprih[nite. De fric[ sau n[dejde el nu se st[p`ne=te, Nu face osebire ]ntre frumos =i slut, Bogatul =i s[racul, cel ]n\elept sau prost, 180

|[ranul =i boierul la el sunt deopotriv[; Dreptatea-i este numai iubit[ =i aleas[. +icana veninoas[ =i bunul ei prieten Diacul viclean, lacom, nu-l pot ademeni, De=i ei cu-am[gire orbesc pre orice om. Judec[torul vrednic trebui s[ privegheze Ca v[duva s[rac[ s[ nu se asupreasc[, Nemernicul, orfanul, s[ afle ajutor, Iar cel ce-i ]mpileaz[ s[ fie pedepsit. De legile naturii =tiin\[ are bun[, A=ez[m`ntul \[rii des[v`r=it cunoa=te; Ucazele lui Petru care ne-au re-nnoit Din m`n[ nu le las[; drept prav[\ ]i slujesc. Asemene plecare ]n tine nu se afl[: S[racul vars[ lacrimi, tu r`zi de-a lui durere, Ba\i robul f[r[ mil[ cu suflet ]mpietrit, Pentru gre=eal[ mic[: Au nu-i ca tine om? Au nu =tii c[ cruzimea la fiare este dat[? De=i tu nu str`ngi banii, dar c[tre ei e=ti lacom; Risipitorul are iubire de argint, +i chipuri legiuite dup[ a lui p[reri Sunt care pot s[-i umple cu aur seaca pung[: El are trebuin\[ de bani ]n toat[ vremea, C[ci f[r[ ei degrab[ pl[cerile-i se sting; Cuvintele drept, lege, ]i par arabice=ti. Ei bine, zici, destoinic nu sunt de-acele locuri, Dar nu pot purta oare ca Clit cheia de aur? Ce merite el are? Ce slujbe a f[cut? +i dintre sfera noastr[ cu ce s-a osebit? Pe Clit lumina zilei ]n a=ternut nu-l afl[; El casc[ cu r[bdare =ez`nd prin anticameri; Spinarea nu ]=i cru\[ f[c`nd ]nchin[ciuni Chiar mu=telor ce zboar[ la nasul celor mari. 181

Clit are iste\ie =i vorbele-=i m[soar[; Pre to\i ]i m[gule=te, pre nimene nu crede, }n trebi numai =-arat[ adev[ratu-i g`nd. El nu se t`nguie=te oric`t de-ar osteni; Neobosit, statornic, la \elul lui alearg[. Norocul ]i ajut[, =-acesta-i singur merit, Pre care el ]l cere de la iubi\ii lui. Clit ]ns[ are-n sine ceva de imitat, Pentru acela care dore=te s[ petreac[ Via\a lui la curte, c[ci altfel l`ng[ foc, Aripile de cear[ ]n grab[ se topesc. O gur[ mai p[zit[, o fa\[ ce u=or Se poate din triste\e schimba ]n bucurie, A=a precum prilejul sau trebuin\a cere; Priete=ug oric[rui ]n fa\[ ar[t`nd, Smerenie, agerime, =i duh p[trunz[tor, Aceste-s atributuri ce trebuie la curte. Iar cea mai l[udat[ a celuia e cale, Ce f[r[ de sfial[ vorbe=te adev[r, M[car c-adese trebui s[-l \ie mistuit, S[ nu-l ]mbrace ]ns[ cu hainele minciunii. Ferice cine \ine m[sura cea de mijloc! Cu minte cump[tat[, la vorba lui pl[cut, Purtare delicat[, de-a pururea av`nd; Nu sf[tuiesc pre nime ca s[ se lingu=easc[ Dar mi-e ur`t[ foarte de=arta fudulie. La tine ]ns-aceste s[ caut nu cutez, Am bun[-ncredin\are c[ n-oi s[ le g[sesc. }n scurt, zadarnic este a ]n=ira mai multe C`nd tu nu ai nici unul din darurile-aceste. }ndreapt[-te, dr[gu\[, de vrei a fi =tiut, Iar p`n[-atunce rabd[ =i nu te sup[ra. Defecturile tale subt str[mo=easca umbr[, 182

De-ai fi ]n orice treapt[, nu pot s[ se doseasc[. Curat trebui s[ fie acel ce s-a suit La locul unde lumea se uit[ ne-ncetat. S[ zicem c-ale tale purt[ri =i vrednicie Destoinic te arat[ de-naint[ri, de slav[; Deci carii cu nedreptul de ele te lipsesc Sunt de jelit c[-n tine folosul nu pricep, Dar nu trebui s[ judeci, a lor gre=eal[-i oare, Sau tu te crezi pe sine mai mult dec`t ai merit? Nu prinde gelozia pre un boier de neam, Precum nu prinde =eaua =i fr`ul pe m[gar. Ar fi mai de iertare la unul de acela Atunce s[ se pl`ng[ c`nd vede pe-un nevrednic T`mpit ]ntru n[ravuri, precum =i ]ntru neam, Ce n-are vrun alt merit dec`t un orb noroc, Ce nu-i iubit de nime, nici \[rii de vro treab[. Dar c`nd din ]mpotriv[ pre un b[rbat g[sesc Care prin fapte bune ]nal\[ neamul s[u, Atunci s[-i par[ bine de vrednicia lui. De ce dar s[ te superi c`nd vezi ]naintarea Lui Tulie, lui Trifon? De ce s[ te m`hne=ti? Ei prin purt[ri cinstite =i prin credin\a lor, +tiur[ s[ aduc[ la patrie folos. Str[mo=ii lor, ce-i dreptul, nu sunt din vre mea Olg[i, Senatori =i namesnici puternici nu st[tur[; A lor cu-a ta noble\e nu pot asem[na. Dar asta nu-i nimic[, c[ci ei =i-au ]nceput Noble\ea de la sine, precum ]n vremea veche Str[bunii t[i, c`nd ru=ii de greci se cre=tinar[. Ei nu erau atunce cum mai apoi au fost; +i cel ]nt`i dintr-]n=ii ce nobil s-a numit Avea mai mic[ slav[ =i nume dec`t Trifon. 183

Adam boieri pre lume nu a n[scut nici unul; Doi fii avu, din care unul era p[stor, Iar altul ]n sudoare cu sapa se hr[nea; +i Noe c`nd potopul a ]necat p[m`ntul Sc[p[ plugari ca d`nsul ce-aveau n[ravuri bune; Dintr-]n=ii to\i ne tragem. +i unul mai cur`nd L[s[ cimpoiul, sapa, iar altul mai t`rziu.

SATIRA III C[tre Teofan arhiepiscopul Novgorodului Arhip[stor sl[vite! Tu, c[ruia puterea }n\elepciunii nalte a spus a sale taine, +i toate de pe lume pre larg \i-a ar[tat, O, Teofan! Tu care pricepi =i ]n\elegi Ori c`te-o minte-ntreag[ a le cuprinde poate! R[spunde-mi: c`nd natura a ]nzestrat pre oameni Cu trup =i judecat[, tot ea le-a ]mp[r\it +i patimile care ]i \in ]n jugul lor, Sau r[ului acestui un alt izvor se afl[? Tu la Hrisip arunc[ acea ]nt`i privire: De este zi sau noapte, de-i glodul la genunchi, El Moscva-n toat[ vremea colind[ de trei ori, +i masa de cu sear[ mai grabnic o sf`r=e=te, Dec`t ]n zi de praznic un pop[ liturghia, Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre al\ii. Pe c`nd coco=ul c`nt[, el este-acum ]n t`rg, Chiar via\a nu ]=i cru\[, unde c`=tig prive=te, +-abia sosind din China ]n alt[ parte pleac[. El nu se ]ngrije=te de v`rsta sa, de timp, De valurile m[rii nu-i pas[ nicidecum. 184

Cu p[rul alb =i g`rbov, cu nici un dinte-n gur[, La marfa lui g`nde=te, iar alt[ grij[ n-are; C`nd cump[r[ se roag[, se-nchin[ pentru-n ban, C`nd vinde este ieftin numai la jur[m`nt. S[ cau\i toat[ Moscva nu afli alt ca d`nsul S[ =tie cum s[-mpart[ un rup ]n patru grefuri, Un cifert din cot s[ fure =i litrele din ochi. Nu arde lum`nare, nu face iarna foc, El tremur[ mai bine dec`t s[ cheltuiasc[, +-adeseori ]n cas[ tr[ie=te f[r[ slug[. C[me=a nu ]=i schimb[ cu s[pt[m`ni ]ntregi; Prostirile-i ]n patu-i de negre putrezesc; Un singur caftan are r[mas numai urzeala. De vede la o mas[ trei feluri de bucate Se mir[ zic`nd: Doamne! Ce cheltuiele mari! G`ndi\i c[ Hrisip poate munce=te ]ntr-at`t Pentru ca s[ adune cu ce s[-=i \ie via\a, +i se str[d[nuie=te ca-n urm[-i s[ nu lase Femeia lui s[rac[ c-o cas[ de copii? O nu! De bani ticsite sunt sipetele lui, Din care-acum o parte rugina o m[n`nc[, +i singura lui rud[ e un nepot cu stare. Zg`rcenia! nu alt[ munce=te pre Hrisip; El str`nge =i adun[ movilele de bani, Av`nd pl[cere numai s[-i vad[ mul\i gr[mad[; Iar dac[ mie-o sum[ mai mic[ ]mi ajunge, Apoi la l[comie de ce s[ fiu supus? }mi pare c[ se poate Hrisip asem[na Cu unul care merge la r`u s[ beie ap[, De=i e mai departe, pentru c[ este mult[, Iar nu la izvora=ul ce curge l`ng[ el. Dar oare-atunci mul\imea cu ce-l va folosi, C`nd unda s[p`nd malul de subt a lui picioare, Va ]nghi\i pre lacom ]n valurile sale? 185

Clearh dispre\uie=te iubirea de argint. Din cap p`n-]n c[lc`ie ]n aur str[lucind, Palate m`ndre are ]n Moscva =i afar[, }mpodobite toate cu mare bog[\ie. El \ine mas[-ntins[; tac`murile lui Nu au vro osebire din cele-mp[r[te=ti, Din cas[ p`n-la scar[ stau slugile-n=irate }n haine aurite, l[s`nd prin mijloc cale S[ treac[ c[rturarii =i cei lingu=itori, Ce patimile-a\`\[ cu sfaturile lor. Cu fete desfr`nate averea-=i risipe=te; De-a pururea pl[cerii deschide drumuri nou[. De=i ]n lume pare ca Crezus de bogat, A lui venituri ]ns[ pe-a mele nu ]ntrec; C[ci el le cheltuie=te ]n patru zile numai +i toat[ a lui pomp[ e de ]mprumutare, F[cut[ cu-njosite mijloace =-am[giri. Spore=te datoria, dob`nzile sporesc, P`n-ce Clearh al nostru ]nchis se pomene=te, S[rac ca vai de d`nsul, l[s`ndu-=i creditorii }n dezn[d[jduire cu lacrimi pe obraz. Pe doi, trei s[r[cindu-i, pre al\ii mai mul\i =ire\i, Care-au p`ndit prilejul i-a pus ]n bun[ stare. Din zori de zi Menandru alearg[, urm[re=te, Ascult[ ce se face prin case =i prin t`rg, +i ce porunci ie=ir[ acum mai de cur`nd. De orice schimb[ri nou[, de orice-naintare El afl[ mai nainte, =i tot ce se lucreaz[ Ca tat[l nostru =tie. El e mai mul\umit Trei zile s[ posteasc[, dec`t a nu afla Ce veste curierul din Persia aduce, Ce fat[ se m[rit[, ce t`n[r se ]nsoar[, Care cui face curte, cine s-a g`lcevit, Cine ]n c[r\i asear[ mai mult a c`=tigat, 186

Cine-a venit, =i care ie=i din t`rg afar[, Cui se n[scu prunc, cine s-a dus ]n ceea lume? O, c`nd boierii no=tri =i-ar =ti trebile lor Cum =tie el pe-a altor, nu i-ai vedea umbl`nd C-o gloat[ numeroas[ de creditori pe urm[! Nu i-ar fura vatajii =i ar tr[i mai bine! Apoi c`nd novitale destule-a adunat, }ntocmai ca o bute umplut[ cu vin nou Ce fierbe, sf`r`ie=te =i d`nd afar[ dopul Spumosul vin cu vuiet pe vran[ n[bu=e=te, Asemene Menandru nu poate mistui Nimic din c`te =tie; =i de-ai avut p[cat, S[ te-nt`lne=ti cu d`nsul, ]ndat[-ncepe-a-\i spune }n tain[ la ureche o sut[ de ve=ti nou[, Ce zice c[ le =tie din foarte sigur loc, +i \i le spune numai pentru priete=ug. El le alc[tuie=te dup[ a lui p[rere, +i rareori se-nt`mpl[ la doi s[ spuie una. Minciuna lui o crede adese ]nsu=i el, C`nd la auz ]i vine din cas[ de magnat. Sf`r=ind, din ochii-\i piere, precum judec[torul De-mpricinat s-ascunde c`nd =tie c[ bani n-are; Se duce s[ mai umple pre al\ii cu minciuni. Longhin te ame\e=te, de=i nu =tie ve=ti, Fere=te-te de d`nsul, =i nu-l pofti la mas[ De n-ai f[cut gustare, c-apoi cu bun[ seam[ R[m`i pe toat[ ziua fl[m`nd =i nem`ncat. }nt`i el ]\i ]n=ir[ solii de complimente De la copii, nevast[, apoi ]\i b[nuie=te C[ n-ai fost pe la d`nsul de-at`t amar de vreme, C`nd =tii c[ iese din\ii copilei lui acum, C-a fost ]n fierbin\eal[ =-a pl`ns ne]ncetat. Pe fata cea mai mare e gata s-o m[rite; O d[ dup[ un t`n[r frumos, bogat =i nobil, 187

C-un an mai mare numai dec`t copila lui. Izvodul ]\i cite=te de zestrea care-i d[, +i toat[ garderoba p`n-la un fir de a\[. Nu-i mult de c`nd b[ietul =i-a pus la azbucoavna +-acum e de mirare cum poate sloveni. S-a apucat la \ar[ s[-=i fac[-un mare iaz A c[ruia plan iute din buzunar ]l scoate; De l-a uitat acas[ ]ncepe a \i-l face, Cu\ite, furculi\e pe mas[ ]n=ir`nd. Mo=ia-\i o descrie cu tot venitul ei, Productele anume ]n ce timp au fost str`nse; Pre to\i proprietarii de la potop \i-i spune +i cum acea mo=ie la el a ]nc[put Curm`ndu-se procesul ce-avea c-un unchi al s[u. Vei fi ferice ]nc[ dac[ pe l`ng[-aceste N-a vrea s[-\i povesteasc[ de la Azof asaltul; }\i trebui o zi ]ntreag[ bravurile s-ascul\i, Minuni de vitejie ce el a ar[tat, +i c`t[ iscusin\[ de ager comandir A dezvelit acolo ]nfrico=`nd pre du=mani. Aici apoi pe-ntregul croie=te la minciuni, +i nu g[se=ti pe urm[-i o umbr[ de-adev[r. Dar unde se pot toate descrie cu-am[runtul? Nu sunt at`te fire ]n snopuri de gr[un\e, Nu jur[ precupe\ul mai multe ori pe an, Nu fur[ de la oc[ mai dese un cr`cimar Sc[p`nd de judecat[ =i de globiri prin mit[, Dec`t limbutul nostru ]n=ir[ la o mas[. El nici se mai r[sufl[, asud[ povestind, Se teme s[ tu=easc[, =i crede-n g`ndul s[u C[ limb[ n-ai ]n gur[, e=ti totul o ureche, Nu-\i las[ pic de vreme s[ zici =i tu o vorb[. 188

Acufundat ]n g`nduri smeritul Varlaam, C`nd intr[ ]ntr-o cas[ se-nchin[ p`n[ jos, Pre to\i ]i saluteaz[ =i-ntr-un ungher se pune, Plec`ndu-=i ]n jos ochii, gr[ind din v`rful limbii Metaniile trage, p[=e=te-ncetinel. }nfrico=atul nume al Domnului Hristos La toat[ vorba-l pune. Plecare mult-arat[ S[ fac[ paraclise, =i lum`n[ri s[ duc[, Ne]ncetat f[le=te pe-ale=ii credincio=i Ce-a sfintelor loca=e m[rire o l[\esc, +i ridic`nd biserici cu-averi le ]nzestreaz[. Ferice de-al lor suflet! Cereasca desf[tare Pre d`n=ii ]i a=teapt[; lor raiul e deschis. Nu fi\i la ]ndoial[ c[ vorbele-i privesc, Spre a spori — de poate — a clerului venituri; Acei ce la biserici au d[nuit averea Din care el se-ngra=[, sunt foarte l[uda\i. Nimic alt nu place at`t lui Dumnezeu, +i numai prin aceasta la rai deschidem cale. El carne nu ia-n gur[ la mesele str[ine, Nici vin nu vrea s[ guste, dar nu e de mirat; Un gras clapon acas[ ]ntreg ]l osp[t[ Sp[l`ndu-l c-o butelc[ de vin unguresc dulce. Pre cei supu=i la pofte trupe=ti ]i t`nguie=te, De=i el pe sub gene cu ochi sc`nteietori La s`nul alb =i ginga= se uit[ pe furi=; Eu ]ns-]mi spun p[catul, nu mi-a= l[sa nevasta C-un cuvios ca d`nsul s[ fac[ cuno=tin\[. El zice: de m`nie s[ fugi, s[ te fere=ti, S[ nu \ii minte r[ul, dar singur este r[u. Pe-al s[u vr[jma= ]n sine ar vrea s[-l pr[p[deasc[, +i cu necontenire de moarte-l prigone=te. G`nde=te tic[losul c[ poate ]n=ela Pre Cela ce cunoa=te pe-ai lumii r[i =i buni! 189

Din faptul zilei Foca la cei mari prin antreturi A=teapt[ cu prezenturi; ca cel mai de pre urm[ Ciocoi se ]njose=te spre a intra-n favor, Dorind s[ zic[ lumea: vede\i cum ]l cinstesc Pre Foca to\i boierii? Cum ]l poftesc s[ =ad[ +optindu-i la ureche interesante lucruri? }n t`rg zidi o cas[, mari sume cheltuind, Prin care-o s[-i r[m`ie copiii cer=etori, Dar numele-i cu slav[ s-a pomeni ]n veacuri. Cu genealogi=tii el are cuno=tin\[, +i cu-autorii c[ror le d[ bani de ajuns Ca s[-i l[\easc[ slava prin scrierile lor. Deun[zi — cine =tie? — ce-a dat pe o bro=ur[ Ca s[ se tip[reasc[ c[ e de d`nsul scris[. V[z`nd c[ sunt la cinste cei ]n r[zboi r[ni\i R[bd[ s[-i ciunte nasul =i pieptul ]=i dung[. Alearg[ ca besmetic ]n lume dup[ slav[, C`nd slava o dau numai n[ravurile bune. Glicon la al\ii merit nu afl[ nicidecum. De este oarecine pl[cut =i priimit, Un altul de petrece via\[ l[udat[, Ori cineva prin arte al s[u neam ]=i m[re=te, Sau are b[rb[\ie pe ap[ =i ]n foc, Ori cel ce ]n r[zboaie pre du=mani a ]nvins, +-acel la ce legi bune a introdus ]n \ar[, — To\i n-au f[cut nimic[, Glicon din ]mpotriv[, Pre el numai se crede de om des[v`r=it. Rostirea-i o minune; purtarea-i un model, Ce poate s[ slujeasc[ de pild[ tuturora. De-=i face o idee, din ea nu-l po\i abate; Se mir[ cum de \arul nu a ]ncredin\at P`n[ acuma \ara la c`rmuirea lui, +-]n mintea lui nu-ncape cum dup[ el n-ofteaz[, 190

Orice copil[ ce simte amorului v[paie. Pre el se stim[ numai, de d`nsul este plin, Crez`nd c[ neamul nostru de-atunci e fericit De c`nd el ca luceaf[r a r[s[rit pe lume; G`nde=te c[ vederea, auzul sunt l[sate La oameni, ca s[ vad[, s-asculte ale lui M[re\e ]ntreprinderi, c[ci spre acest sf`r=it, Aceste dou[ sim\uri avem de la natur[. Clites dispre\uie=te de=ert[ciunea lumii Mai mult dec`t monahul ce lumea a l[sat; Via\a ]=i petrece de-a pururea voios. Umflat, la fa\[ buged, cu ochii ro=i =i tulburi, }n =ase luni de zile bea tot p`n-la c[ma=[. }i tremur[ tot trupul, picioarele =i m`]ni, Cum tremur[ pe pietre c[ru\ul h`rbuit. Dispre\uit de oameni, s[rac ca vai de d`nsul, O soart[ mai ferice ]n lume nu dore=te, C`nd are dinainte paharul plin de vin. Cu-at`ta e mai vesel, cu-at`t mai mul\umit, Cu c`t e mai aproape de starea animal[. }n adun[ri c`nd intr[ Ircan cote=te-mpinge, Ca barca printre valuri prin to\i ]=i face loc S[ treac[ ]nainte, s[ fie cel ]nt`i. La mese c`nd se afl[ tot schimb[, porunce=te, S-aduc[ alte blide, s[-i dea alt soi de vin; El mai ]nt`i ]ncepe s[-nchine s[n[t[\ii; To\i trebui s[ at`rne de la a lui pove\e. C`nd te ]nchini la d`nsul, sprinceana de ridic[, +-abia din ochi de-\i face un semn mul\umitor, S[ =tii c[-n mare cinste atunci la d`nsul e=ti, C[ci foarte rar se-nt`mpl[ s[ zic[ =i vro vorb[. Materia din care el a ie=it pe lume N-a fost precum a noastr[ ci mult mai de bun soi; A noastr[-i lut de tin[, a lui de por\elan. 191

Sozim la el se uit[ c-o aprig[ z`mbire +i-mi spune la ureche cu limb[ veninoas[: “Ircan mai bine-ar face s[ nu uite-al s[u bun Ce sta pe la r[spinteni cu traista-n =old, +i pre a sa bunic[ ce-a fost sp[l[tori\[; S[-=i m[sure purtarea precum i-a fost =i neamul, S[-=i mai ]nchid[ gura, c-atunci prin boiul s[u Tot ar putea s[-n=ele vrun n[t[r[u, vrun prost, +i marea-i nerozie n-ar fi a=a v[zut[.” Sozim are dreptate, ar fi mai bine ]ns[ Chiar lui Ircan s[-i deie acest sfat priincios, Dec`t de el s[ r`d[ cu al\ii ]n zadar; (Acest fel hulitorii defaim[ totdeauna; Nici cinstea, nici virtutea de gura lor nu scap[.) Sozim cu-a=a asprime ]i judec[ pre to\i: “C-o undi\[ de aur mult ginga=ul Silvan A prins pre virtuoasa vecina sa prea lesne. La masa lui Procopi n-avu ce s[ m[n`nce. A Nastei frumuse\e e-n =ipuri =i cutii, Albea\a, rumeneala o cump[r[ din t`rg. Clement judec[torul nimic nu face singur, Numai prin ochelarii diacului cite=te.” Nici v`rst[, nici prieteni, nici rudele, nici rang, }nveninata-i limb[ nu pot ast`mp[ra. +i eu ziua aceea numesc nenorocit[, }n care mi se-nt`mpl[ s[ m[-nt`lnesc cu d`nsul, C[ci =tiu c[ este gata a m[ gr[i de r[u, }ndat[ ce din ochii-mi, se face nev[zut. El este-adev[rat[ societ[\ii cium[, Dar mult e mai de groaz[ Trofim cu limba dulce, C[ci vorba rea adese defectele hulind, Pe nesim\ite-ndreapt[ pre omul ]n\elept, Cu laudele ]ns[ Trofim nu face alt[, 192

Dec`t mai mult spore=te pre n[t[r[i la num[r. Noi lauda a crede plecare mare-avem: Ea-n inim[ se v`r[, =i de g[se=te-n ea, Sc`nteie de virtute, o stinge =i o seac[. Tot omul pe-ast[ lume e iubitor de sine, +i o ]ncredin\are de laud[-i de-ajuns Ca s[ ne r[t[ceasc[ din drumul acel drept. C`nd Tit deschide gura, Trofim se minuneaz[ De vorba-i iscusit[; ascult[ =i ]ndeamn[ Pre to\i s[ ieie seama, s[ nu zic[ nimic; Nici sufl[, nici str[nut[ p`n-nu sf`r=e=te Tit O vorb[ ce m[ face s[ casc cu ne-ncetare. La mas[ de-l pofte=te, el degetele-=i linge, +i zice c[ sunt toate bucatele cere=ti. At`ta r`nduial[ la nime n-a v[zut, +-at`ta cur[\ie ce e la Tit ]n cas[, Se pare o minune =i seam[n[ cu raiul. P[storul Paris dac[ ar fi avut noroc S[ aib[ cuno=tin\[ cu nev[stuica lui, Menelau tr[ia-n pace, =i m`ndra sa Elen[ Ar fi r[mas acas[ s[ toarc[ =i s[ \ese. Oricare-a lui Tit fapt[ o-nal\[ p`n la nori Chiar str`mbul nas ]=i sufl[ mai bine dec`t al\ii; +i nu numai pe-acesta cu laude-l m[re=te, F[le=te pre oricine; lui toate-i par minune, Crez`nd c[ dob`nde=te iubirea tuturor; P`n’ =i ce pute zice c[ are miros bun. Descul\, numa-n c[ma=[, de zece ori pe noapte Din pat se scoal[ Nevus, =i cu luare-aminte La u=i =i la ferestre el cat[ ne-ncetat S[ vad[ de-s ]nchise, de sunt la locul lor L[di\a, portofoliul =i sipetele toate. De multe ori trimite pe tain[ ca s[ afle 193

La \ar[, de nu-l fur[ vatavul ]n ceva; Adese dup[ stolnic se ia pe urm[-n t`rg. Pe slug[ l`ng[ d`nsul nu sufer[ s[ fie Ca nu cumva s[-l vad[ unde ]=i pune banii. S-a ]nt`mplat vecinul s[-l roage ]ntr-un r`nd S[-i dea-mprumut c[ldarea. El nu i-a refuzat, Dar a intrat ]n grij[ ca nu cumva trimisul S[ fug[ cu c[ldarea, =i-ndat[ dup[ d`nsul A repezit o slug[; pe urm[-i veni-n g`nd, C[ poate megie=ul o va t[g[dui; Pe loc trimise altul c[ldarea s[-i aduc[. Dac[ la oarecine nevasta lui se uit[, Socoate c[ e gata orice a-i ]mplini, +i cu acea idee se nec[je=te r[u. Prepune cum c[ mama copiii ]=i ]nva\[ S[ se-mprumute-n tain[ =i-n datorii s[ cad[. De vede pe doi oameni =optindu-=i ]ntre ei, G`nde=te c[ pe d`nsul ei r`d =i-l clevetesc. C`nd are s[ r[spund[ ]=i cump[ne=te vorba, C[ci crede c[ tot omul voie=te s[-l ]n=ele. Ca d`nsul prepuielnic alt om ]n lume nu-i; El vede pretutindeni tot curse =-am[giri, +i-n ast[ neodihn[ via\a ]=i m[n`nc[. Eu cu a=a tocmeal[ n-a= priimi nici tronul; De-mp[r[tescul titlu cur`nd m-a= s[tura. O goal[ s[r[cie cu-a ei tic[lo=ii A= prefera mai lesne ]n lini=te =i pace, Dec`t o necurmat[ a min\ii v[lm[=ire; Nici slava, nici averea n-a= vrea cu acest pre\. Mai bine ]n via\[ s[ fiu tot am[git, Dec`t s[ m[ munceasc[ ne-ncrederi =i prepusuri. Nu mai pu\in pre sine Zoil se chinuie=te; Oricare lucru vede ]i na=te un nou g`nd, 194

O nou[ ]ntristare, ce somnul ]i gonesc. Deun[zi arunc`ndu-=i zavistnica ochire V[zu c[ megie=ul ]=i face o c[su\[, Ce-abia o sut[ ruble se poate pre\ui; }ng[lbenit de pizm[ se boln[vi cumplit De-o stra=nic[ l`ngoare de care =-acum zace. Pe-un biet soldat de-l =tie c[ are-n s`n o rubl[ Agonisit[ ]n slujba de dou[zeci de ani, +i de aceea ]nc[ t`nje=te am[r`t. De-a c[p[ta vreunul un rang, o slujb[ mic[, Vro laud[ de-aude, c`rte=te =i se mir[ Cum oamenii orbe=te un merit a=a mic At`ta ]l ]nal\[ =-at`ta-l pre\uiesc. La al\ii f[rm[tura ]i pare p`ine-ntreag[ La un s[rac desag[, la un c[lug[r barb[ De vede... Dar nu-i vreme, o muz[, s[ sf`r=im? De=i ni-i drag a scrie, ne-nva\[ bunul sim\, S[ punem m[rginire la limbu\ia noastr[; C[ci vorba lung[ este adese nepl[cut[. +i trebui s[ \ii minte cu cine vorbim noi. Soco\i c[ alt[ treab[ nu are Teofan Dec`t s[ osp[teze, s[ doarm[ =i s-asculte Cu m`ini ]ncruci=ate, a mele proaste versuri? Cuv`nt[toarei turme p[stor neadormit, De d`nsa ]ngrije=te s[dind ne]ncetat S[m`n\a m`ntuirii, prin fapte =i cuvinte. Bisericii cei sfinte el cap fiind, aproape Se afl[ de monarhul, =i este-ap[r[tor Duhovnice=tii slave, urm`nd cere=tii c[i. N[ravurile-ndreapt[ ]n preo\i ]ncuibate, }ntemeind ]ntr-]n=ii cucernic[ purtare, Voin\a providen\ei ne spune gura lui, Pov[\uind cre=tinii pe drumul acel drept; 195

Ne-adap[ din izvorul ]n\elepciunii nalte. +i multe sunt la num[r a sale ostenele. Mai bine dec`t tine cunoa=te ]n idei +i fapte felurite, plec[rile-omene=ti. De am cerca a scrie defecturile toate +i orice-n g`nd ne vine, via\a n-ar ajunge; Mul\i oameni sunt pe lume =i multe patimi au. Castor iube=te caii, iar frate-s[u r[zboiul, Diacul se sile=te pre gol s[-l mai despoaie; Tot capul are g`nduri =i voi deosebite. A mea plecare este n[ravul prih[nit +i graiurile rele prin versuri s[-nfruntez; Iar cel ce =i pre mine va vrea s[ m[-ndrepteze, Va merita cinstirea =-a mea recuno=tin\[.

SATIRA IV C[tre muza sa O, muz[, este vreme s[-\i schimbi ghimposul stil, S[ nu mai scrii tot satiri, c[ci mul\i nu te iubesc, C`rtind c[ m[ amestec tot unde nu am treab[ +i m[ ar[t ]n lume cu mult[ sume\ie. V[zui eu mul\i de-aceia ce nu au scris nimic Asupra nim[ruia, ba ]nc-au m[gulit, Nu c[p[tar[ ]ns[ vro soart[ mai ferice; Dar mie ce-mi r[m`ne s-a=tept de l-a ta mil[? N[ravurile rele tu nu ]ng[duie=ti, C-o mare cutezare le r`zi, le ]nfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimic[, zici lucruri prea pe fa\[; A ta pl[cere este pre vicio=i s[ superi, +i pentru-a tale fapte os`nda eu o trag. 196

Nu vezi cum se g[te=te Condrat =i cu ai s[i, Cum furio=i adun[ =ireata diecime, Cum slimuiesc asupr[-mi o jalob[ ]ntins[ Voind ca s[ m[ trag[ pe loc la tribunal, C[ci oc[r`nd pre Clites am vrut s[-mpu\inez Be\ivii, =i prin asta s[ scad venitul v[mii? Iar Nicon ce iube=te tot lucrul cu dovad[ O biblie ]ntreag[ aud c[ a citit, Din care trei tetrade-a scos de m[rturii Zic`nd c[ necuratul prin tine oc[r[=te Cucernicele barbe; c[ ]mpotriva legii Noi mantie v[rgat[ ve=m`ntul sf`nt numim. +i to\i judec[torii aceste rele p`ri Le vor lua de bune, c[ci lor am scos o vorb[ C[ numai c`nd iau mit[ obicinuiesc dreptate. }n scurt, cu orice cuget nevinovat =i bun O, satir[ e scris[, ea tot ]mpunge-n ochi Pre cei carii ]ntr-]nsa se v[d ca ]n oglind[, +-a=a se =tiu pre sine precum ]n ea s-arat[. O, muz[, a mea lumin[! Al t[u stil veninos V[t[m[tor e foarte s[rmanului poet! E r[u lovind pre altul s[ nimere=ti ]n sine, C[ci versurile, care ]n cititor nasc r`sul, Adese aduc lacrimi la bietul autor. Ar[t eu adev[rul, pre nime nu numesc, }n versuri r`d =i-n suflet pl`ng relele n[ravuri. La oameni adev[rul nu place totdeauna. Cine vrodinioar[ de el te-a ]ntrebat? Spuindu-l chiar pe fa\[ pre mul\i nemul\ume=te. Acel care dore=te a fi cu lumea bine, +i a tr[i ]n pace, lingu=ituri s[ scrie. C`nd nu-i moral ]n oameni, de ce s[ ne m`hnim? De-am merge tot cu dreptul, cur`nd am s[r[ci; C[ci relele deprinderi acum s-au f[cut fire, 197

+i nu se trec din lume, ca moda de capele. Aceast[ ]ns[rcinare p[storii suflete=ti S-ar cuveni s[ aib[, =i datoria lor Neap[rat[ este n[ravuri s[-ndep[rteze, Dar ei p[zesc t[cere, nu vor s[-=i bat[ capul; De ce dar noi cu lumea s[ batem tot r[zboi? C`nd prin a=a urmare nu po\i a c[p[ta Nici lemne de ars iarna, nici ghia\[-n timp de var[. De-i vrea s[-mi ar[\i ]ns[ c-acei vesti\i satirici — Pers, Juvenal, Ora\iu, francezul Boalo — Nu numai nu avur[ din scrieri nepl[ceri, Ci c`=tigar[ ]nc[ nemuritoare slav[; +-asemene pre mine ce calc pe a lor urm[ M-a=teapt-aceea=i soart[, \i-oi spune c[ gre=e=ti; C[ci ]ns[=i fiica Joei purta condeiul lor. Tu nu e=ti a lui fiic[; pre tine Mnemosina Te-a z[mislit ]n s`nu-i, cu cine =tie cine. }n ei pl[cute glume cuminte ]nfloresc, Iar versele curg limpezi ca r`ul lin pe =es; +-acei ce-n a lor ziceri g[sesc vro ]nfruntare, Nu pot s[ se ating[ v[z`nd c[-i bine zis[. C`nd singurul t[u merit nu e dec`t s[ spui C[ rasa =i potcapul c[lug[rul nu fac. A=a vorbesc acuma; a=a tr[iesc ]n lume? Pe buze poart[ miere =i fierea-n piept ascunde; Arat[-te prieten la cel ce e=ti vr[jma=, De vrei ca ]ntre oameni s[ ]nsemnezi ceva. O, muz[! s[ ]ncepem a mai t`mpi condeiul, S-a=ternem pe h`rtie tot laude pompoase. Chiar Tulie, spre pild[, de=i e un viclean, Iste\, la minte ager, putem s[-l renumim; +i nespuind cum este, s[ ne silim a-l face A=a precum ]n lume ar trebui s[ fie. 198

La f[litori f[\arnici acest drum nu e nou; Ei laud[ ]n fa\[ pe care-n sine-i r`d. Dar Tulie nu-\i place: pe altul po\i alege. Silvan o zi ]ntreag[ nu zice nici o vorb[; De=i =tii c[ prostia ]l face-a fi t[cut, Tu lumii dovede=te c[ e b[rbat minteos +i c[ ]n\elepciunea ]i \ine limba str`ns[. +i Cvintie bun este. O carte c`t de groas[ Pre lesne po\i s[ umpli cu laudele lui. Vezi ce priimire bun[! Vezi cum e de pl[cut! Cu to\i vorbe=te dulce, dezmiard[ pre oricare; Voind s[ se arate de f[c[tor de bine, Pre Dumnezeu ia martor l-a lui f[g[duin\i. De ce el caracterul ]=i schimb[-n acest fel? Pu\ini o =tiu aceasta. Nici noi s[ nu mai spunem C[ el s-arat[ astfel cu to\ii bl`nd =i dulce, C[ci nu este ]n stare s[ poat[ face r[u. Ca s[ stric[m h`rtie ca d`nsul mul\i afl[m; Se pot u=or cunoa=te de=i n-au semn ]n frunte. Iar dac[ pentru tine nu sunt nici aste versuri, Apuc[-te de c`nt[ pl[cerea lui Titir }n bra\ele-Amarilei, sau tristului Filen Amor c[tre Irisa. Titir via\a-i dulce Nu schimb[ pe coroan[ =i slav[-mp[r[teasc[. Filen cu fa\a trist[ =i dezn[d[jduit, C`nd turma ]=i adap[ sau o p[ze=te-n c`mp, Nem`ng`iet se afl[; ai s[i ochi lacrimi vars[. P`n’ ce Irisa vine =i cu un ginga= z`mbet, Ea m`ndr[ ]i a\`\[ v[paia de amor. De nu g[se=ti pl[cere ]n versuri de-acest fel, Arunc[ o privire =i vezi trecuta-mi via\[. De=i ]nt`i norocul mi-a fost mai cu priin\[, Dar p`n-]n sf`r=it aspru el tot m-a p[r[sit, +i ]nc[ nu-nceteaz[ de a m[ prigoni. 199

Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie, Noi poate vom aduce la cititori pl[cere. Triste\ea este dat[ la omul muritor, C[ci el pe tot minutul p[=e=te spre morm`nt! S[ aibi numai plecare, materie destul[ G[se=ti pentru a scrie. De ce dar s[ faci satiri, +i ura tuturora s[ tragi asupra mea? Dar v[d c[ tu, o, muz[, te tulburi, te ro=e=ti, Nu ]ndr[zne=ti s[ lauzi pre cei care sunt vrednici, +i nu vrei s[-\i pierzi vremea cu m[guliri de=erte. Noi nu suntem ]n stare a l[uda de-ajuns Pre oamenii de merit; povara este grea, C[ci omul ]n via\[ adese se preface. Abia vrei s-ar[\i lumii o fapt[ l[udat[, C`nd vezi c-acea virtute era numai un fum, +i cel ce ca om[tul ni se p[rea de alb Cu totul ni s-arat[ p[tat de m`r=[vii. Atunci a mea lucrare zadarnic[ r[m`ne, +i trebui altui idol s-aducem t[m`iere, Sau de g[sesc schimbare ]n caracter, s[ tac +i s[-mi c`=tig prin asta ru=ine =i dispre\; C[ci oamenii mai lesne vederea lor vor crede, Dec`t a unor versuri f[loasa buiguire: Nu judec[ virtutea dup[ lingu=ituri. Po\i rupe-acele versuri, va zice cineva, +i altele compuse, pref[-le =i le-ntoarce. Pare c[ nici o trud[ nu d[ acea lucrare; Dar cerce-se el singur de-i pare c[-i u=or. Eu ]ns[ =tiu c[ dac[ m-apuc de l[udat, +-al t[u n[rav, o, muz[, voiesc de a-l preface, Oric`t m[ lupt cu g`ndul, asud, m[ frec pe frunte, Abia scot dou[ versuri, =-acele ]nc[ sunt Neroase, =chiop[t`nde =i aspre la auz, 200

Asemene cu cele ce-a scris un oarecare, Pe sfin\ii to\i puindu-i ]n =irul alfavitei*. Al t[u duh este tr`ndav, produce foarte greu; A scri ce nu sim\e=te, nu poate nicidecum! Iar c`nd n[ravuri rele g[sesc spre ]nfruntare, }ndat[ te faci alta, te iste\e=ti la minte, Din pan[ versul curge mai iute, mai u=or, Eu ]nsumi ]ntru sine c[ sunt poet m[ simt, +i nu fac cititorii at`t de mult s[ ca=te. Gr[besc voios =i ager ca un viteaz la lupt[, Sau ca un pop[ care c`nd mortul =i-a-ngropat, Alearg[ s[ nu scape osp[\ul preg[tit. C`nt[rile-amoroase sunt numai pentru-aceia, Ce au o minte crud[ =i trupul slab din fire. C`nd v[d pe rumeni buze un suflet sc`nteind, C`nd s`nul alb ]mi cere un dulce dezmierdat, +i ochii cu v[paie privirea mea a=teapt[, Nu pot a nu le-aduce =i eu ]nchin[ciune. Destule c`ntecele f[cui eu mai demult Ce fetele le c`nt[ =i junii c`nd sim\esc }n t`n[rul lor suflet a dragostei s[geat[. Acelor =egi naive trecu frumoasa vreme, +i nu-mi r[mase alt[ dec`t a m[ c[i, C[ zilele de aur acest fel le-am pierdut. Acei ce-n floarea v`rstei amorului slujir[, Lega\i ]n a lui lan\e, c[iasc[-se acuma, C[ci singuri sunt unealta nenorocirii lor; Eu nu voi s[ m[ ferec cu ]ns[=i m`na mea. * Un oarecare Maximovici a scris ]n versuri =i a a=ezat dup[ alfabita pre to\i sfin\ii Pecersc[i. Aceast[ carte, tip[rit[ la Kiev, nu are nimic mai de-nsemnat dec`t numele sfin\ilor. 201

Copilul orb tot poate pl[cere s[-mi aduc[, Iar nu s[ m[ m`hneasc[, c-apoi f[r[ z[bav[ De-a lui prietenie m[ lep[d, m[ despart; }i pot h[r[zi ceasuri, dar rob nu vreau s[ fiu. Ce s[ c[t[m aiure pricin[ de-ntristare, Au nu pe neg`ndite asupr[-ne ea vine? Dac[ ]n ast[ vr`st[ nu am putut sc[pa De cursa du=m[niei, =i dac-al meu noroc Mi-a fost pu\in statornic, eu numai sunt o pild[? O lume-ntreag[ cearc[ a lui capricii grele. Atunci ar fi mirare c`nd numai vasul meu Tot pe acele valuri ]n lini=te-ar pluti; Iar ast[zi c`nd ]n pace plutesc pe-a lumii unde, At`ta ]mi ajunge, =i uit cele trecute, +-a=a cum viitorul nu pot a-mi hot[r], Pu\in[ ]ngrijire eu pentru d`nsul am. Din m`na prea]nalt[ a priimi sunt gata Oricare-mi va fi soarta =-a anilor meu num[r. Vie\uind cu cinste =i f[r[-nv[luiri, Voi trece spre sf`r=itul acel neap[rat; Pe poarta veciniciei eu voi intra acolo Unde dorita pace de-a purure domne=te. }n scurt, a scrie satiri suntem numai deprin=i, Nu izbutim ]n alt[; iar dup[ firea mea, Cu tine f[r-a scrie nu pot tr[i ]n lene. C`rteasc[ cui nu place; cu m`n[ ]ndr[znea\[ Noi s[-nfrunt[m ]n fa\[ n[ravul prih[nit. }n adev[r greu este de a ne st[p`ni, C`nd cel ce cu latina abia s-a uns pe buze Pretinde s[ ne-ar[te ]nv[\[tur[ mult[, Cu min[ r`z[toare vorbe=te ne-ncetat, Vis`nd c[-n\elepciunea ]ndreapt[ graiul s[u. 202

Sau c`nd v[d pl[cintarul ]n aur =i-n caret[, C`nd ]ng`mfat diacul se leap[d[ de mum[, +i numai cu boierii voie=te a fi neam; C`nd un morar f[ina abia a scuturat +-acum din ochi ]nchide, se sup[r[, c`rte=te C[ mu=tele ce zboar[ ridic[ colb prin cas[. Lor satira s[ plac[ nu poate nicidecum, Dar nou[ ce ne pas[; iubirea lor nu vrem +i de a lor m`nie am prea pu\in[ grij[. La oamenii ace=ti nimic nu am a cere, +i a avea rela\ii cu d`n=ii m[ feresc; Funinginea negre=te c`nd te atingi de ea. Nimic nu pot a-mi face c[ci sunt subt ap[rarea A unei patrii mume ce este foarte dreapt[. Iar cei ce mintea, duhul de sus au priimit Ca ni=te buni, ei bunul vor =ti a pre\ui +i versurile noastre le vor citi-n pl[cere, N[d[jduind c[ poate stricatele n[ravuri Vor mai sc[dea la num[r. O, c`t atunci folos +i laud[ sl[vit[ cu drept vor dob`ndi!

SATIRA V Satir =i Perierg SATIR: Orice-a vrea Pan s[-mi fac[, m[car s[ m[ omoare, Cu oamenii prin t`rguri nu-i chip de vie\uire! N[ravurile-n lume prea mult s-au felurit. Apoi =i cu-a lor haine nu pot s[ m[-nvoiesc; Frumo=i vr`nd s[ s-ar[te, cu aur se-nf[=oar[, }ntocmai ca m[garii cu scumpele har=ele; 203

De g`t, de m`ini, picioare ]n ele fereca\i, Vr[jma=i odihnei, iarna ei tremur[ de frig, Iar vara de c[ldur[ nu pot s[ se scuteasc[. Departe de la mine podoabe aurite Nerozilor pl[cute! +i voi, peruci, lipsi\i! Cu-a voastr[ am[gire destul m-a\i nec[jit. PERIERG:

Bre, ce v[d eu! Un Satir cu scump caftan ]n spate, Cu pantaloni, ciubote ce-a lui picioare str`mbe Le-arat[ mai ciudate, iar coarne nu se v[d! A, ce caric[tur[! Ce lucru minunat! De unde oare? Cine-i? +i unde se mai duce? — D[-mi voie, fr[\ioare, s[ te ]ntreb ce cau\i Pe locurile-aceste? }mi pari a fi str[in? De pot s[-\i fac vro slujb[, m[ rog s[-mi porunce=ti. SATIR: Lipse=te, piei din ochi-mi! Nu-mi trebui a ta slujb[. E=ti om: Destul at`ta. Aceast[ am[gire La voi nu este nou[; sunte\i obicinui\i A m[guli cu vorbe, =i pe a limbii v`rf Purt`nd prietenie, s-ave\i venin ]n suflet. Deci las[-m[, d[-mi pace. PERIERG:

Nu ai nici o dreptate Acest fel s[ m[ judeci, c[ci ]nc[ nu m[ =tii. C`nd m[-i cunoa=te bine, c`nd g`ndu-mi vei afla, Atunci nu vei mai zice c[ oamenii sunt una. 204

Al nostru neam de are defecte ]ndestule, Eu ]ns[ sunt prieten cu buni, =i fug de r[i. La curiozitatea-mi f[ bine s[-mi r[spunzi, +i vei vedea ]n fapt[ c[ nu-s vreun f[\arnic. SATIR:

Nimic nu-mi trebuie=te; m[-ntorc ]n codrii no=tri, Dar pot =edea la vorb[ p`n-ce m-oi dezbr[ca. Un ceas din mila Modei la care v[-nchina\i, Abia ]mi va ajunge s[ scap de-aceste fleacuri. C`nd cineva ia seama cu ce nimicuri omul }=i pierde a lui vreme, ]i vine a g`ndi, C[ via\a omeneasc[ e f[r[ de sf`r=it; Voi toat[ diminea\a =ede\i la toalet[, Pe urm[ cu-mbr[catul mai pierde\i mult[ vreme, +ede\i la mas[ ceasuri c`nd e destul un sfert, Ca s[ se umple bine un p`ntece de om; Iar r[m[=i\a zilei o trece\i ]n vorbire Sau ]n petreceri care voi le numi\i pl[cute, +i c`nd v[ g[si\i singuri ]n somn v[ cufunda\i. S[ m[ ]ntorc acuma la ]ntrebarea ta. C[ Satir sunt ]\i spune a mea ]nf[\o=are. Pan fiul Penelopei ce codrii st[p`ne=te, +i turmele-ocrote=te subt ad[postul s[u, Ce face fericite oricare ]nso\iri, El pre p[stori ]n fluier a ]nv[\at s[ c`nte, +i to\i noi ]l cunoa=tem de ]mp[rat al nostru, Din fire fiind vesel acest =[galnic zeu, El nu dore=te alt[ dec`t pricini de r`s. Vie\uirea noastr[ fiind prin codri ]ns[, Nu poate s[ r[spund[ la ast-a lui dorin\[. Al nostru trai e simplu; nu caut[m mai mult 205

Dec`t acele care natura ne-a l[sat, F[r-a goni prisosuri =i trebuin\i de=erte. Deci Pan obicinuie=te la trei ani a trimite C`\iva din noi ]n lume prin t`rguri =i prin \[ri Ca s[ tr[im cu oameni, =-aminte s[ lu[m L-a lor deprinderi, fapte, mi=c[ri deosebite; +i c`nd la el ne-ntoarcem, spuindu-i ce v[zur[m }l facem totdeauna de le=in[ de r`s. Doi ani acum trecur[ de c`nd sunt eu la r`nd, +i ]mplinesc voin\a lui Pan ]mp[rat mare. Acest ora= ]n parte-mi c[zu, dar chip nu este S[ mai petrec aice cel de pre urm[ an. PERIERG:

Deprinderea te face a-\i fi de codri dor. SATIR:

Ba nu; ci traiul vostru m[ scoase din r[bdare. PERIERG: Apoi putut-ai oare ]n vreme a=a scurt[ S[ ]mpline=ti porunca ciudatului st[p`n? +tiin\i de-ajuns cules-ai s[-i spui, s[-l vesele=ti? C[ci mie mi se pare c[ sute de ani trebui S[ po\i pre om cunoa=te; at`te sunt de multe N[ravuri, caractere =i patimile lui. SATIR: Pre voi a v[ p[trunde nici g`nd nu am avut. S-adun pricini de glum[ mi-a fost ]ns[rcinare, 206

Isprav[ pentru care ajunge =i o lun[; Orice urm[ri a voastre, ori]ncotro te ui\i, Nu vezi nimic[ alt[ dec`t sujet de r`s. Eu =tiu c[ nu-\i d[ m`na s[ te une=ti cu mine, C[ci cel ce p[time=te de boala g[lbn[rei, Tot felul de colore lui galbene ]i par. Gre=ita-v[ p[rere pe care o a\i supt Cu \`\a din n[scare =i reaua n[r[vire V[-ntunec[ cu totul cunoa=terea de sine, C`nd =i f[r-de ochean[ pute\i a v[ vedea. Acel ce se fere=te de sfezi, de g`lceviri, +i la-nt`mpl[ri de-aceste sc[parea-i este fuga, De=i de-n\elepciune pov[\uit se pare, La voi, la oameni, trece cu nume de fricos; Iar altul ce e gata de sfad[-n orice ceas, +i pentru o ochire sau pentru-o vorb[ numai, Adese nu ]=i cru\[ chiar ]ns[=i a sa via\[, Voind a face r[ul ]n cel mai mare grad, De=i-i nebun de frunte, viteaz ]l socoti\i. Stenon ce-n adunare ]n=ir[ cum ]i vine +i vrute =i nevrute ca moara cea stricat[, Cu hohotele sale pere\ii zguduind; Ce r`de singur numai de-a sale sec[turi, Din m`ini b[l[b[ne=te ]ntocmai ca din limb[, +i n-are nici ru=ine, nici chip de polite\e, Cu mare bucurie de to\i e priimit, De to\i cu s`rguin\[ chemat =-]mbr[\o=at. O zi dac[ lipse=te, oricine ]l ]ntreab[, Trimit de-l cerceteaz[ =i zic c[ este vesel, M[car c[ e obraznic =i prea nesuferit. Criton lucr[ o carte ]n dou[zeci de ani Prin care dovede=te c[ din vechime ]nc[ Se dau pe ghia\[ iarna cu hacuri la ciubote; 207

Apoi leg`nd-o-n aur, ]n toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet; Ce petrec`nd-o-ndat[ din scoar\[ p`n-]n scoar\[ Nimic n-a v[zut alt[ dec`t a ei gravure, Pl[tind pre autorul c-un: Foarte mul\umesc! De toat[ osteneala =i truda ce-a avut. Acest om ce-n fiin\[ f[cu nimica toat[, Pierz`nd at`ta vreme c-un lucru chiar netrebnic, +i d`nd de prost dovad[ cu dedica\a lui, La voi se socote=te de foarte ]nv[\at; Iar pe Damet ]l crede\i =tiin\elor protector. Noi fra\ii satiri altfel de lucrurile voastre G`ndim =i ]n\elegem. Orice ]mprejur[ri De voi sunt ]nsemnate, p[trunse-n adev[r. Prilej de r`s mai mare ne-aduce o pricin[ Spre care \intind ochii voi laude cu sacul Turna\i, =i ]nc[ zice\i c[ nu sunt de ajuns. Eu numai pre aceia la care am slujit C`nd cu de-am[runtul lui Pan ]i voi descrie, Un an ]ntreg l-oi face s[ aib[ de ce r`de. Umbl`nd din cas[-n cas[ ]n traiul meu la voi, Eu mai pe toat[ luna st[p`nul ]mi schimbam, +i mai v`rtos la asta dou[-nsu=iri a mele, Au fost mai mult pricina: glumea\a mea vorbire, +i boiul meu ce-\i pare at`ta de ciudat. La-nt`ia ]nt`lnire oricui eram pl[cut, +i prea cu mul\umire m[ priimea de slug[; La voi ]n toat[ vremea au trecere bufonii. Eu ]ns[ ce minciuna nu pot a suferi, Nu sunt deprins s[ laud ce este de hulit; Nu =tiu s[-mi prefac chipul, =i din pricina asta, Mult nu =edeam ]n slujb[ la cei ce-mi aflau g`ndul: Prieteni cu-adev[rul voi nu pute\i a fi. 208

PERIERG:

De-\i sunt a=a dragi codrii =i traiul f[r[ griji, M[car un ceas de vreme c-a= fi eu Pan socoate, +i nu-i avea c[in\[. Eu sunt poet, iubite! }n cinstea-\i voi compune un c`ntec minunat, Iar graiul t[u ce-ndeamn[ pre oameni la virtu\i S-a pomeni cu slav[ ]n veacuri viitoare. SATIR:

P[streaz[-a tale versuri; eu voi s-aduc pl[cere +i f[r[ r[spl[tire. La voi numai e dat, Nimic[ s[ nu face\i f[r[ de interes. Voi numai pentru-o vorb[, pentru-o c[ut[tur[ Sau pentru o z`mbire, de-a purure pretinde\i }nchin[ciuni, prezenturi, r[spl[\i =i mul\umiri. Istoria mea toat[ n-am c`nd a-\i povesti, Dar ce-oi putea dintr-]nsa din fug[ ]\i voi spune. C`nd Pan cu ]ngrijire ne-a preg[tit de cale, Cu haine felurite pre to\i ne-a ]mbr[cat; Ne-a dat la to\i ciubote, sub bucle a ascuns A noastre m`ndre coarne, precum la voi e moda. Cu ochii plini de lacrimi, cu inim-am[r`t[ Ie=ind din codrii no=tri, plecai pe mun\i, pe v[i, +i ]n ora=ul vostru degrab[ am ajuns. Era o s[rb[toare. C`nd am intrat pe poart[ V[zui un mujic care culcat l`ng[-o s`nea\[ Dormea ca-n somnul mor\ii. Pe urm[ am aflat C[ el era acolo de straj[ r`nduit. De pr`nz aproape vreme =i ]nc[ nu amiaz[, Iar uli\a ticsit[ de trupuri z[c[toare. V[z`nd ]nt`ia dat[ aceasta am g`ndit, 209

C[ vro epidemie domne=te ]n ora=; Dar nu pu\ea a hoituri, =i nici ceilal\i oameni Ce mai treceau pe uli\i nu se fereau de ele. Pe urm[ lu[i seama c[ mul\i din cei culca\i, Mi=cau c`te o m`n[ sau capul ridicau }ngreuiat cu totul de stra=nica be\ie; Iar c`t s[ stea-n picioare nici c[ era putin\[. }ntr-un cuv`nt, =-aceia ce mai puteau umbla, +i cei c[zu\i pe uli\i cu to\ii erau be\i. Unii ame\i\i numai se-mpiedica-n picioare, Merg`nd f[r[ s[ =tie ]n care parte-alearg[; }n dan\uri desfr`nate al\i spulber[ gunoi, Pre trec[tori m`njindu-i, ]n glod se t[v[lesc. Uit`nd ru=inea toat[ =i buna cuviin\[, Se dezgolesc de haine =i cu obr[znicie, Nu dau m[car cinstire la sexul ru=inos. Ici unul plin de drojdii p[=e=te =ov[ind, Picioarele lui slabe nu pot s[-l sprijineasc[. Cu capul se izbe=te de-un zid ce-i st[ nainte, De s`nge umple locul =i to\i de d`nsul r`d. Iar dincolo un sfadnic se-ncaier[ la pumni Cu cine se-nt`lne=te; ]n lupt[-=i scuip[ din\ii, Cu vinul de-mpreun[, din gura-i puturoas[. Mul\i pl`ng p[rin\i =i rude ce via\a au pierdut. De-a spirtului otrav[ =i-n sfezi =i g`lceviri. C`nt[rile cu chiot, strig[rile =i zgomot, P`n-=i pre surd ]l face s[-i \iuie urechea. }n scurt aceast[ larm[ =i vuiet ]n norod M[ ]ndemna a crede c[ to\i au nebunit. C`nd m[ luptam cu g`ndul s[ pot afla pricina Turb[rii tuturora, s-apropie de mine Un om cu barba alb[, un p`ntecos b[tr`n, La fa\[ gras =i rumen, cu ochii ]nfunda\i, 210

+i cu un glas molatic! — Ce stai pe g`nd, ]mi zice, Aice f[r[ treab[? Dup[ ]mbr[c[minte +i dup[-nf[\i=are ]mi pari de munc[ bun? De ai cumva plecare la mine s[ sluje=ti, Nu vei avea mult lucru; c[ci eu am trebuin\[ De-o slug[ credincioas[ =i cu purt[ri cinstite. M[ crede c[ de mine vei fi prea mul\umit; S[-mi spui ]ns[ de unde =-anume cine e=ti? — Eu, r[spunsei, loc caut, deci, dac[-\i plac sunt gata Cu inim[ curat[ s[ fiu la tine slug[. Ca bunii s[i =i tata vindea ]n t`rg piper +i c[p[tase nume de negu\itor bogat, Fiind pl[cut oric[rui =i-n stima tuturora. Ca d`nsul poate ast[zi =i eu piper a= vinde, Din l[comia altor =i eu m-a= ]ngr[=a, De nu-i intra ]n minte, v`n`nd al meu noroc, S[-=i piard[ toat[ starea. La b[tr`ne\e tocmai A vrut ca s[ m[ fac[ cu-a lui avere nobil. Z[d[rnicia slavei s[-mi lase-l ]ndemn[ Nobilitate seac[. Nego\ul p[r[sind Se dete-n adunarea boierilor, cu care }=i risipi averea ]n daruri =i ospe\e, }nc`t pentru un abur friptura pr[p[di,* Murind ]n s[r[cie, el mie a l[sat Aceast[ mo=tenire ]n care m[ vezi ast[zi; C[ci sunt silit cu munca s[ m[ hr[nesc pe lume, S[ m[ ro=esc eu ]nsumi de s[r[cia mea! Cum m-ascult[ b[tr`nul, ]mi zise s[-i urmez F[g[duindu-mi mil[ =i u=urarea soartei. Merg`nd acum spre cas[ f[cui eu ]ntrebare: * Proverb rusesc

211

Ce-i pricina be\iei ce este ]n ora=? Iar el oft`nd cu lacrimi r[spunse: F[tul meu! Nu-\i par[ de mirare a=a ner`nduial[. }mb[tr`nita lume p[=ind c[tre sf`r=itu-i }ncepe s[ sl[beasc[. N[ravul acel r[u Plec[ri fire=te bune din oameni a st`rpit, +i lor le pare dulce, ]nvin=i fiind de patimi, Paharul dintru care s-adap[ cu otrav[. Dar nu le-ajunge numai a fi ]n fapt[ r[i, Ci vor s-ascund[ r[ul subt a virtu\ii v[l, Slujindu-se de d`nsa a=a precum pescarii Undesc cu p`inea pe=tii pentru ca s[-i omoare. Cu-a lor purt[ri cinstite, cu traiul lor cel sf`nt, Voind str[mo=ii no=tri a ne pov[\ui Pe calea m`ntuirii, au pus a=ez[m`nturi Ca oarecare zile a anului s[ fie Spre lauda =i slava acelui prea]nalt; }n care l[s`nd grija =i trebile lume=ti Ce-aproapelui =i nou[ ne sunt de folosin\[, S[ ne ferim de rele, s[ fim ]ntr-o unire +i-n alte ocupa\ii s[ nu petreac[-un om, Dec`t s[-nal\e numai c`nt[ri lui Dumnezeu, F[r[ vro osebire de sex, de rang, de stare, Dar vezi la ce ajunge aceast[ sf`nt[ lege! Cu-adev[rat o parte din ea o ]mplinesc; C[ci din ajunul zilei vreunei s[rb[tori }=i p[r[sesc tot lucrul cu to\ii mic =i mare +i chiar s[racul c[rui copiii mor de foame; Bisericile ]ns[ sunt pururea pustii, Se v[d aceia numai ce vor a s-ar[ta, Sau care-=i dau parol[ s[ se-nt`lneasc[ acolo. Molitfele ce-un pop[ boscorode=te iute, F[r[ a =ti ce spune, nici c[ le mai aud; 212

Pe urm[ ziua toat[ petrec ]n desf[t[ri. +ederea-n tr`nd[vie le n[scoce=te-n minte Idei ce n-are omul c`nd este ]ndeletnic +i care cu un pinten pre cal ]l ]mboldesc. Ast[zi e zi de-acele, e sf`ntul Nicolai; De asta-i beat tot t`rgul din cap[t p`n[-n cap[t. }n vreme ce b[tr`nul vorbea cu umilin\[, }l ascultam =i-n g`ndu-mi pre zei ]i mul\umeam }nt`i de norocirea ce-avui s[ ]nt`lnesc Un om a=a de treab[ cum ]mi p[rea acesta, }ntr-un ora= ]n care foiesc at`te rele; +-al doile c-aflasem ce nu-mi trecea prin g`nd. Oric`t ]mi b[team capul =i mintea-mi fr[m`ntam, Nu mai g`ndeam vrodat[ c[ vr`nd s[-ndestuleze Gre\oasele lui pofte, acest norod socoate C[-=i face datoria cinstind pre Dumnezeu, C`nd p`ntecele-=i umple de multe b[uturi +i zace-n lenevire. De va veni-n auzul Lui Pan aceast[ veste, sunt sigur c-a s[ r`z[ Afar[ de m[sur[; c[ci eu eram silit S[-mi suflu ades nasul =i buzele s[-mi mu=c, V[z`nd cum c[ b[tr`nul se cam posomor[=te. Acest om bun la care intrasem eu ]n slijb[, Era cr`cimar de breasl[ =i fiu de croitor, Crescut ]n casa unui judec[tor =iret. Din pilda p[rinteasc[, din cre=tere =i breasl[, Deplin se ]nzestrase cu darul vicleniei. }ns[rcinarea-mi pus[ =i toat[ treaba mea Era ca s[ car ap[ =i s[ o torn ]n vin. }ndat[ ce o bute sc[dea pe jum[tate Eu trebuia s-o umplu cu ap[ din f`nt`n[; Cu toate-aceste, ]ns[, b[tr`nul nu sc[pa, Nici utrene, nici ceasuri, nici liturghia-n veci; 213

Nu se-mb[ta ca al\ii ]n zi de s[rb[toare, Ce-n zilele de lucru la cr`cim[ vindea apa, Pre care o turnase duminicile-n vin. }ns[rcinarea asta plinind de multe ori Spinarea-mi g`rbovisem. Dar nu puteam pricepe De ce pricin[ oare to\i cump[r[ la ap[? — Ce prost e=ti tu, ]mi zise, mai =tie cineva C[ pun eu ]n vin ap[ c`nd capu-i ame\it? Tot mu=teriul crede c[ d[ pe vin parale; Plecarea animal[ ]i trage la be\ie, Altmintrele aice nici c`ine n-ai vedea. C`nd auzii aceasta am =i pufnit de r`s, Iar el c[t`ndu-mi aspru: De ce r`zi? m[ ]ntreab[. Eu i-am r[spuns atunce: Au nu-\i aduci aminte Cum ]mi spuneai cu lacrimi, =i cum te t`nguiai, C[ legea aceea sf`nt[ e aplicat[ r[u, C[ relele n[ravuri menesc sf`r=itul lumii. +i oc[r`nd be\ia cum ar[tai c[ este V[t[m[toare foarte pentru societ[\i, C`nd ]nsu\i tu ]n fapt[ acest r[u ]l spore=ti? Pe foc arunc`nd lemne v[paia se a\`\[: C[in\a, l[crimarea pre om nu pot s[-ndrepte; Energice mijloace nicicum ele nu sunt. La r[u a sta-mpotriv[, a nu-i l[sa prilej S[ poat[ a se-ntinde, e chipul cel mai sigur De a-l st`rpi cu totul; c[ci f[r[ de aceasta Zadarnic[ e truda. Acela care vrea S[ nu fie be\ie, nu v`nd[ b[uturi; Tu ]ns[ v`nz`nd vinul ]ndatore=ti be\ivii; Apoi ]n toat[ ziua ademene=ti norodul Ce crede al t[u cuget =i cump[r[ cu pre\ Chiar apa ce-o g[se=te oriunde f[r[ bani; +i tu b[rbat cucernic ]n zi de s[rb[toare 214

Te-nchini cu umilin\[ plinind a legii form[! La cer sunt priimite acele numai rugi Ce vin din buzi curate; iar ]nc[ =i mai mult Ce cere fapta bun[. Oric`t de mult te-nchin[, El viclenia-\i vede =i ]\i va da r[splat[. — Se vede, a zis b[tr`nul, c[ duhul ]\i e prost +i nu te-ai ros ]n lume, de nu =tii c[ gr[ie=ti. L[s`nd c[-i scump[ marfa, eu sunt silit a face }nsemn[toare daruri la to\i judec[torii, Diecii =i copi=tii, acei care ]mi scriu +i-mi ]nt[resc ucaze. C`te ciubote rup Eu p`n[ ce le cap[t! C`t bea Ivan =i Senca, Vechilii mei ]n pricini, =i slugile lor ]nc[ Ce beau =i zi =i noapte, f[r-a-mi pl[ti un ban! Au Dumnezeu voie=te ca eu s[ p[gubesc? Zic`nd aceste-ndat[ m-a dat pe poart-afar[, F[g[duind s[ deie o liturghie popii, C[ doar ]mi va da cerul un duh mai s[n[tos, +i-mi va scurta =i limba m[car de un palmac. Vecinul ce-avusesem slujea pe-un boier mare; La d`ns intr[i ]ndat[ eu ]n acea zi slug[. V[taf era, =i-n suflet nu mai pu\in viclean, B[tea metanii multe ca vechiul meu st[p`n. Boierul de neam mare vr`nd pompa s[ p[zeasc[ +i legile noble\ii, ]n veci nu-=i b[tea capul S[ afle =i s[ =tie ce fac ]n casa lui; Vie\uia-n petreceri el zile, luni =i ani, Iar regularisirea de cheltuieli, venituri, Cu totul o l[sase pe seama v[t[jeasc[; Av`nd robi mul\i la num[r, av`nd de-ajuns mo=ii, Cu droaie creditorii de d`nsul se \ineau. }nt`i am r`s de-aceast[ prostie boiereasc[, Dar dezvelii ]n slug[ mai mare neghiobie. 215

Nu numai c[ to\i banii prin m`n[-i se treceau +i chiar odoare scumpe fura adeseori; (Nu-i treaba unui nobil a cerceta izvoade) Nu numai c[ nevasta-i, copiii =i nepo\ii Era-mbr[ca\i ]n stofe; c-avea o cas[-n t`rg, Iar alta pentru var[ afar[ din ora=, +i am`ndou[ bune, c[ci nu erau f[cute Pe credit ca acele ce-avea boierul; mult[ Str`nsese-n l[zi avere. Provizii cump[r`nd La masa st[p`neasc[, el le lua sau scump, Sau tot pe datorie; =i cea mai mare parte Le trimitea acas[, duc`ndu-le de-acolo Iar la acea dughean[ de unde le-a fost luat. El carnea de la cuhnie, =i p`inea din ambar, Butelcile din pivni\i le gr[m[dea la d`nsul; }ntocmai ca un abur ce de pe m[ri se-nal\[ +i-n pic[turi de ploaie se vars[ pre p[m`nt. La asta eu cu al\ii eram de ajutor; T`lh[r[=ugul ]ns[ ]n veci nu se ascunde. (Nu-nconjur[ pedeapsa pre f[c[tori de rele) Fu prins ]n furti=aguri, =i tot i se lu[ }nc`t v[zui copiii pe uli\i calicind; Iar dintre slugi pre mine boierul m[ alese, C[ci eu fusei pricina de se v[di v[taful. N-avea copii, femeie, Hiron, st[p`nul meu, +i curtea lui cea mare tot str`mt[ ]i p[rea. De=i c[m[ri trei pline avea de haine scumpe, Pe toat[ ziua ]ns[ croia la straie nou[; De=i la a lui mas[ era obicinuit Treizeci de blide pline cu feluri de m`nc[ri, }nc`t de la un pop[ =i dasc[li =i tot neamul Putea s[ mai r[m`ie, lui nu-i p[rea destule. +tiind c`t[ putere =i trecere avea 216

El la ]mp[r[\ie, norodul se ticsea Gr[mezi ]n anticameri de cum se f[cea ziu[. +i greu p`n[ la d`nsul pe r`nd puteai str[bate. }nchin[ciuni =i jalobi ca Joe priimea, +i spre r[spuns oric[rui pleca abia din cap, G`ndind c[ prin aceasta puterea ]=i arat[, Iar mie mi se pare c[ nu =tia ce-a zice, C[ci ]ng`mfarea este a neroziei rod. Ce-i drept, Hiron adese spunea la sec[turi, +i nu putea s[ lege nici dou[ vorbe bine; Lingu=itorii ]ns[ acei deprin=i a smulge Din m`n[-i buc[\i grase, favoruri a=tept`nd, Cum deschidea el gura se ar[tau uimi\i, Cuprin=i de admirare, p[trun=i de-a sale graiuri, De laude pompoase de=ertelor lui vorbe, St`nd gata ca s[ zic[ cum el ar fi voit C[ leb[da e neagr[ =i corbul este alb.* Deci judec[ tu ]nsu\i, n-aveam cuv`nt a r`de De gazd[ =i de oaspe\i? Iar mai ales st[p`nul Mi-a dat pricin[ mult[ de r`s nem[rginit, Atunce c`nd norocul de el se dep[rt[. Hiron care-=i gonise v[taful c[ci ]l fur[ Dorind a tr[i-n slav[ =i necunosc`nd chipul S[-=i cump[neasc[ starea, cu binele str[in Voia s[-ndeplineasc[ a sale cheltuieli. Din visteria \[rii cea lui ]ncredin\at[ Pr[da plin de n[dejde c[ nu-l pricepe nime, C[ el cu duh e numai, iar to\i ceilal\i sunt pro=ti +i nu-l pot ]n\elege sau se sfiesc de el. Un c[l[tor ce umbl[ prin locuri ne=tiute, De ]nt`lne=te-n cale-i mun\i, r`uri, st`nci =i codri, Din drumul s[u s-abate, sc[pare c[ut`nd

* Proverb rusesc.

217

P`n-ce se r[t[ce=te, =i piere ]n sf`r=it. A=a ]n cursul vie\ii unde ]nt`mpini multe Nenorociri =i curse, se pierde care iese Din calea ce anume virtutea-i a-nsemnat, }nl[tur`nd oricare primejdii =i nevoi. Hiron dispre\uindu-l gr[bi a sa pedeaps[, Cu-averea ]mpreun[ pierdu =i toat[ slava. +i cum mai ]nainte dispre\uia pre to\i, A=a cu ]njosire acum ]mbr[\i=a Picioarele acelor ce-nt`i nu-i b[ga-n seam[, Cer`nd la d`n=ii mil[ cu def[imate chipuri. Cu greu un mic la suflet se poate cump[ni; C`nd e senin[ vremea el este ]ng`mfat, Iar dac[ noureaz[ pe loc mi=el s-arat[. Din to\i ai s[i prieteni iubea el pe Menandru, Nu doar c[ dec`t al\ii era mai ]n\elept +i sfaturi priincioase s[-i deie ar fi putut. +tia ]ns[ s[ poarte galante r[v[=ele, +-a nop\ilor petreceri frumos s-]nchipuiasc[. El se tr[gea din nobili, dar, chiar neru=inat, Lua de la to\i mit[ pentru a mijloci C[tre Hiron la care ei c[utau favoruri. A=a se calc[ cinstea, atunci c`nd se-ncuibeaz[ }n piepturi l[comia iubirii de argint! Cu c`t era de lacom, era =i necinstit: Un r[u n[rav nu poate s[ n-aib[ =i pereche. }n vreme ce norocul slujea lui Hiron ]nc[ I s-ar[ta prieten, folosul s[u v`n`nd, Iar cum se-ntoarse roata, pe loc ]l p[r[si. Uit`nd priete=ugul =i facerea de bine Fugea acum de d`nsul ca de-un lovit de cium[. Dec`t oricare altul mai mult el ]l hulea Numindu-l prost =i m`ndru, zg`rcit cum nu era. 218

Dest[inuind ]n lume a lui secreturi toate Ce i le-ncredin\ase ca unui bun prieten, Cu-aceasta ]i aduse acel mai mare r[u; Purtare mi=eleasc[ =i fapt[ de dispre\! Nu-mpiedic[ nimic[ isprava bunei fapte Precum nemul\umirea; c[ci necunosc[torul E r[u =i pentru sine, e r[u =i pentru al\ii. De-a face bine omul se satur[ cur`nd, M[car s[ =i a=tepte vro r[spl[tire mare, Dar ]nc[ de g[se=te un om precum Menandru, Ce seam[n[ cu vi\a pre care r[s[dind, O vezi cum c[ produce ]n loc de struguri, spini. Acelui de bani lacom urechea e ]nchis[, El nu aude pl`nsul s[racului nemernic. Ca slug[ la Menandru, s[ nu-i spun n-am putut, C`t r[u poate s-aduc[ acea purtare-a lui. Dispre\uindu-mi vorba: tu nu cuno=ti, ]mi zise, C[rarea care duce pre om la norocire. Nu e acuma vreme s[ laud pre Hiron, Pot da ]n sup[rare, sau trebui s[ m[ stric, S[ m[-nvr[jbesc cu-aceia ce ast[zi ]i \in locul. Seninele lui zile acum se-ntunecar[, Nimic[ de la d`nsul n-aveam de a=teptat; Se leap[d-al[m`ia ce zama i s-a stors. El judeca cuminte. Cu-asemene purtare +i astfel de cuvinte, cu bra\ele deschise Fu priimit de-acela ce lui Hiron urm[ +i care da crezare acestor def[im[ri, F[r[ s[ socoteasc[ c[ poate c[dea singur, +i iar[=i de Menandru va fi hulit atunce; Dar omul plecat este a se ademeni! Acest din nou prieten cu numele Xenon Ajunse ]n m[rire, putere =i rang mare 219

}n v`rsta aceea jun[ ce trebuie strunit[. Deci c`nd zei\a oarb[ din fr`u ]l slobozi, Po\i judeca tu ]nsu\i, cum ne-nfr`nat s[rea Prin r`pi =i prin ponoare, l[s`nd c[rarea dreapt[. Privind a sale fapte, ades m[ lovea r`sul, M[car c[ el pre mine m-avea ca un bufon. Necump[tat la pofte, de sine ]nc`ntat, Nerod f[r[ =tiin\[ =i rob de=ertei slave, Crescut din crud[ v`rst[ cu-ogarii ]mpreun[, Neav`nd nici o idee, el toate critica, Cu proast[ ]ng`mfare =i cu obraz sume\. (+tiin\a =i puterea pot fi =i desp[r\ite.) A sale sfaturi numai el prefer`nd din toate, Cinstite c[runte\e s[ tac[ le f[cea, De=i ispita cere cu truda, =i ani mul\i. PERIERG:

Destul mi-ai spus de d`nsul. V[z c[ era acela Un n[t[r[u de frunte; c[ci cine se socoate Mai mult dec`t oricare, ]n capul s[u e sec. Dar unde ai slujit ]nc[, =i ce ai mai v[zut? SATIR:

De la Xenon ie=isem, c`nd iat[ m[-nt`lne=te Un t`rgove\ cu stare, Milon, ce m[ v[zuse, }n vreme c`nd eu vinul cu ap[ mestecam. Mi se ur`se-acuma s[ fiu tot la boieri; La ei norocul este ]ntemeiat pe paie, +i trebui s[ fii matur, s[ vezi ce asuprire, }nt`mpin[ pe omul oric`t de virtuos; F[r-de minciuni =i zgomot nu po\i s[ fii un ceas. De-aceea-mi p[rea bine ca la Milon s[ intru, 220

C[ci to\i spuneau c[ este om sf`nt =i om de pace; C[zui ]ns[ ]n curs[. Cinci s[pt[m`ni am fost }n cas[ singur slug[, =-o fat[ mai era Ce le f[cea bucate. M[ odihneam pe paie Fl[m`nd ca vai de mine; din ziu[ p`n-]n noapte Eu oboseam cu totul slujind la cinci st[p`ni, Dar toat[ osteneala a= fi nesocotit, De-a= fi putut s[ suf[r n[ravul lor cel iute. Copiii to\i de-a r`ndul, femeia =i b[rbatul, Un ceas f[r[ g`lceav[ petrece nu puteau; De s-ar fi sf[dit ]nc[ oric`t ei ]ntre ei +i mie ]mi dau pace s[-mi cat de lucrul meu, Tot poate-a= fi mai dus-o; dar toat[ g`lcevirea, Ca norii de furtun[ c[dea-n sf`r=it pe mine; Erau smeri\i ]n lume, =i-n cas[ foarte r[i, O vorb[, o bagatel[ le da prilej de sfad[, }nc`t de-a lor strigare se zguduiau pere\ii. P[rea c[ eu se cade s[ fiu r[spunz[tor, +i pentru a lor fapte pedepsele s[ trag. Intr`nd odat[-n cas[, familia v[d str`ns[, +i lum`n[ri aprinse, un pop[ ]n vestminte; Atunci am zis ]n sine: cu bun[ sam[ azi Au g`nd s[ se ]nchine; de sfad[ fric[ nu-i; C`nd iat[ vr`nd s[ treac[ un copila= prin cas[ A dat jos de pe mas[ basmaua mumei sale. Pe loc st`rni furtuna; =i tat[l mai ]nt`i Iar mama dup[ d`nsul de tot s-a tulburat. Uit`nd metanii, cruce, =i orice rug[ciune }=i oc[rau copilul cu feluri de cuvinte. De-o parte strig`nd fra\ii, de alta cel gre=it, Cu vorbe =i cu vuiet g`lceava ]nte\esc. Se face zgomot mare c`t nu se mai aude Nici popa ce cite=te, nici dasc[lul ce c`nt[. 221

V[z`nd c[ nu-i de glum[ =i vr`nd a-i lini=ti Intr[ la mijloc popa; eu iar[=i dup[ el }i rog s[ conteneasc[, c[ci nu-i vro vin[ mare, +i mai ales aice la sf`nta rug[ciune, O dragoste se cere, iar nu b[t[i =i sfezi. V[d ]ns[ c[ deodat[ =i c[r\i =i lum`n[ri Cad toate peste pop[, =i barba i s-aprinde, Din plete iese par[. Sting`ndu-le el strig[, +i d[ pe u=[ busna cu p[trahilu-n g`t; Iar mie pentru sfaturi, st[p`nu-mi r[spl[ti Lovindu-m[ din fug[ cu analogu-n spate C`t p`n[ jos pe scar[ m-am dus de-a t[v[lugul, +i nu m[ pricep ]nc[ cum m-am sculat ]ntreg. Str`ng`nd din colb peruca =i coarnele-nvelind, Plecai ]n fuga mare pe uli\[ la vale. Sosind la casa popii, ]ntr[i la d`nsul slug[... Dar ce s[-\i lungesc vorba? E vorba de prisos, S[-\i spun cu de-am[runtul la c`\i st[p`ni am fost. Destul c[-n orice parte ]mi aruncam privirea, G[seam necontenite sujete de a r`de. Acesta nebune=te averea risipind Ce tat[l s[u cu trud[ str`nsese pentru el, C`nd vine-n s[r[cie se vaiet[ =i pl`nge; Iar altul ce adun[ gr[mezi de aur multe Pe ele rabd[ foame, =i moare ]n sf`r=it, La toat[ buc[\ica ce-nghite puind pre\. }namorat de slav[ ca de o amorez[ Dispre\uie=te unul =i frica =i odihna, }n lupte s`ngeroase alearg[, =i-nd[r[t, Se-ntoarce f[r-o m`n[ sau f[r[ un picior. Slu\it =i =chiop se mi=c[ abia pe-a mor\ii cale Cu inim[ voioas[ c[ este ]n gazete, +i are nemurire pe dou[ sute ani. 222

De laud[-i acela ce datoria lui Cu r`vn[-=i ]mpline=te =i pentru a sa \ar[ Via\a nu ]=i cru\[; numele lui e vrednic }n veacuri viitoare s[ fie neuitat. Dar eu vorbesc de unul ce merge la r[zboi }mpins de nebunie =i de o slav[ goal[, Precum un cal c`nd scap[ pe c`mp f[r[ c[p[stru. B[tr]nul care este ple=uv =i f[r[ din\i, O fat[-n floarea v`rstei plin[ de foc lu`nd, Pre care mai nainte vecinul o ochise, D[ pricin[ ur`t[ de-a fi de r`s ]n lume, C[ci au s[-i zic[ tat[ ni=te copii str[ini. Un altul se fere=te de-a ]nso\irii jug, Dar ]ncurcat ]n la\ul amorului suspin[ +i nop\i ]ntregi nu doarme, nici alt[ mai g`nde=te; C`nd ]ntristat, c`nd vesel, dup-a iubitei chip, Odihna lui at`rn[ de-un z`mbet, de-un cuv`nt; C[runtul p[r vopsindu-=i, se unge cu pomad[ +i se ]mpodobe=te cu feluri de cordele, Compune versuri, c`nt[ =i dan\[ greb[nos, F[c`nd prezente scumpe =i cheltuind bani mul\i. Irisa ca pre d`nsul iube=te pre o sut[, Pre care-i m[gule=te cu z`mbete viclene +i tuturor arunc[ c`te un semn din ochi. To\i fug de am[girea-i, iar el r[m`ne prins, Ca =oarecul de m`\[, ]n ghiarele cochetei; +i ]ns[ se f[le=te, =i-i mul\umit de sine. Macrin la fa\[ galben, umflat, idropicos, Petrece diminea\a cu doctorii ]nchis; Se-ndoap[ toat[ ziua cu ierburi de tot soiul, De aer, de m`ncare, de orice se p[ze=te; +-apoi ]n toat[ seara Macrin se culc[ beat. Un t`n[r ia o bab[ de patruzeci de ani 223

Cu zestre ]nsemnat[ — c`nd singur are stare. — Ea-n cas[ porunce=te cu aspr[ tiranie, +i-l face ]nainte-i s[ tac[ tremur`nd. Un fiiu la p[rin\i singur ce-a=teapt-a mo=teni O mare avu\ie, odihna sa ]=i las[, Alearg[, lingu=e=te cer=itorind un titlu Dorind ca s[-l cinsteasc[ norodul acel prost, Dar numai cu n[dejdea r[m`ne-adeseori! Un altul ce iube=te a str[luci ]n haine, Cu aur se ]ncarc[, crez`nd c[ n[t[r[ul }n straie aurite nu este n[t[r[u. Cu patru cai se plimbl[ un t`rgove\ bogat, +i poart[ dup[ d`nsul un num[r de slugi multe, To\i ]n livrea cusut[ cu arm[turi luate De pre ]nsemnul care pe u=a lui vestea Ce fel de meserie avea el mai demult, +i unde mult mai bine s-ar cuveni s[ steie. Pere\ii casei sale acopere cu aur; Bani vars[ ca s[-=i fac[ o spi\[ de neam vechi. +i poveste=te fapte de mincino=i str[buni. Ca broasca se tot umfl[, se umfl[ p`n[ crap[. Macari p`n’ asear[ era ]n ochii lumii Bun numai de-adus ap[ =i lemne de t[iet; A lui n[t[r[ie s-a fost f[cut proverb; Purtarea lui cu negru se ]nsemna de oameni. Dar iat[ lui Macari norocul se z`mbe=te, +i ast[zi e puternic, st[-n r`nd cu cei cinsti\i, Cu cei mai sl[vi\i oameni, cu cei mai ]nv[\a\i. To\i laud-a lui minte =i zic c[-mp[r[\iei Macari a s-aduc[ folosuri ]nsemnate, +i c-o c[ut[tur[ s[-ndrepte orice r[u. Acel ce-n starea proast[ era batjocorit, De sus e trimis ast[zi spre fericirea \`rii. Cu toate-aceste ]ns[, zavistia munce=te 224

Pre cei ce r`vnind locu-i, voiesc a-l r[sturna Din postul acel ginga= ce nu e pentru el. Urechea domnitoare mireas[ e dorit[; Favorul ei to\i mirii ca pre a Penelopei Cu suflet, cu via\[ sunt gat-a-l cump[ra. Pe luciui politic Macari lunec[ +i iar ]n ]ntuneric c[z`nd ca mai nainte, Se duce s[-=i petreac[ via\a cu samurii }n stare def[imat[ =i trai nenorocit, De=i aceast[ soart[ a=teapt[ =i pre al\ii, To\i ]ns[ c[tre d`nsa se-mping =i se ]ndeas[. V[zui un b[tr`n care o sut[ de ani tr[ise, Pe patul s[u cum zace de b[tr`ne\e ros, }nc`t pe barb[ scuip[ =i seam[n[ schelet, +i ]ns[ el desin[ c-o m`n[ tremur`nd[. Dar ce desin[ oare? Morm`ntul ce-l a=teapt[? — Ba nu. — Palat de var[ s[-i fie de plimbat. De coasa mor\ii altul v[z`ndu-se-ngrozit, +-abia z[rind h`rtia cu slaba lui vedere, }n loc s[ se-ngrijeasc[ a-=i c[uta de suflet, }nchipuie=te pompa ]nmorm`nt[rii lui, C`\i preo\i, clerici, dasc[li =i c`\i arhierei, C`t num[r de rudenii s[ mearg[ dup[ racl[ Bocindu-l ]n glas mare, c`te f[clii de cear[, +i c`t de mari s[ fie, =i ce fel de sicriu? Ce candel[ s[-i puie, de aur sau de-argint? Ce epitaf s[-nscrie ca lumii s[ ar[te C[ praful din cea groap[ a fost un boier mare? Din fa=[ p`n’ la groap[ de patimi st[p`ni\i, M`ndriei, l[comiei, zavistiei supu=i, V[ m`n[ egoismul pe calea piericiunii. +i liberali ]n cuget, voi robi sunte\i ]n fapt[. Precum u=oara pan[ purtat[ de zefir, A=a de nestatornic e =i al vostru g`nd. 225

C`nd cere\i bog[\ia, c`nd banii v[ ]ncurc[, Ur`\i singur[tatea, =-apoi vi-e greu de oameni; Ce vre\i adese ]n=i=i a spune n-a\i putea. Azi l[uda\i un lucru, m`ini altul, =i a=a A voastr[ socotin\[ din loc ]n loc se mut[; C[ci ce e de mirare, ave\i dorin\i contrarii. Furnica-n timpul verii asud[ ostenind +i c`te un gr[unte adun[-n mo=inoi; Iar c`nd e trist[ lumea de-a iernii vifor rece De-acas[ nu se mi=c[, se bucur[ ]n ticn[ De rodurile care ]n var[-a adunat. Voi ]ns[ cu a min\ii lumin[ ]nzestra\i Nemernicind ca orbii, v[ osteni\i zadarnic Nu-n lucruri de nevoie, la care sunte\i lene=i. Via\a v[ e scurt[, proiecturile lungi, Vr[jma=i sunte\i odihnei =i-n veci nemul\[mi\i. Un negu\itor ce are ambare =i l[zi pline De toat[ bog[\ia, =i poate s[ tr[iasc[ }ntru ]mbel=ugare, ]n pace mul\umit, Deodat[ ]i abate a fi judec[tor. Pe loc ]i piere somnul, =i-n cugetul s[u zice: “C`t e de bine-n lume s[ porunce=ti la al\ii! To\i cinste ]\i arat[, prezenturi ]\i aduc, Soldat nu \ii ]n cas[, =i mult-pu\in ce-aduni E numai pentru tine”. Judec[tor se face, Dar punga-i se de=art[; atunce se c[ie=te +i ar dori s[ vie la starea cea dint`i. Aude-mpricina\ii la u=a lui oft`nd, +i trebui s[ se scoale, s[ lase somnul dulce. “O doamne! jalnic strig[: De ce-mi p[r[sii breasla? La dracu s[ se duc[ oricare cinste, rang, Ce-mi fac acum via\a mai rea dec`t ]n iad!” 226

|[ranul m`ind plugul sau num[r`nd adetul Cu ochii plini de lacrimi, se t`nguie=te-n sine: “De ce pre mine soarta nu m-a f[cut soldat! A= fi ]mbr[cat bine, nu a= purta sucman, +i grija mi-ar fi numai de caporal =i pu=c[, Iar nu tot ]n picioare pe l`ng[ car s[ umblu. Purceii scroafei mele ar fi atunci ai mei, +i vaca mi-ar da lapte, g[ina oul s[u, Nu pentru a cneghinei =i a v[t[ji\ei mas[. Acum du tot la curte, =i tu t[r`\e roade!” Conscrip\ia sose=te, ]l iau, ]l fac o=tean, +i iat[-n g`nd ]i vine bordeiul afumat; }=i blestem[ via\a ]n straiul s[u cel verde, Dup[ sucman ofteaz[ =i toat[ ziua pl`nge. “O! c`t tr[iam de bine c`nd m[ aflam ]n sat! Adev[rat atunce r[u ]mbr[cat eram, Dar vara la r[coare =i iarna l`ng[ vatr[ Dormeam, =-un pas din cas[ eu nu f[ceam pe ploaie. Iar dac[-mi pl[team birul =-adetul la st[p`n, Nu mai aveam pricin[ de a m[ t`ngui. C-o oal[ de bor= numai m[ mul\umeam; =i-n cas[ Eram st[p`n eu singur. Aveam pe un an p`ine +i paie pentru vite. Cel mai departe drum F[ceam la iarmaroace c`nd sare-mi cump[ram Sau c`nd mergeam la praznic ]n sat de bun[ voie. Via\[ ]ndr[cit[! acum colind[ lumea, C[ma=[ poart[ alb[ c`nd n-ai cu ce-o sp[la, Cu pu=ca te-nv`rte=te ]n ni=te str`m\i nadragi, +i c`nd ]n ochi vezi moartea, curajul s[ nu-\i piar[. Nu-\i ]mplini-n veci somnul, r[m`i fl[m`nd adese, +i-\i caut[ de toate, pe-o sut[ ascult`nd!” Monahul ce deun[zi at`t de mult dorea S[ poarte potcap, ras[, acum alta c`nt[; 227

S-ar ]ncuscri cu dracul numai mirean s[ fie. (Nu-i chip de a fi ]nger ]n trup neputincios). De mult vorbesc, =i ]ns[ abia \i-am ]n=irat O parte foarte mic[ din patimile voastre, Voin\a ]mplinindu-\i; c[ci pentru a descrie C`t e de nerod omul =i c`t de de=[n\at Privit f[r[ de masc[, un an n-ar fi de-ajuns. M[ crede c[-ndestule am adunat sujete Cu ce s[ fac s[ r`d[ pre Pan =-a lui urdie. Dar soarele pe-ncetul s-ascunde dup[ deal, M-am dezbr[cat; de acuma ]\i las un r[mas bun. P[streaz-a mele vorbe de crezi c[-\i vor aduce Vreun folos; iar altor zadarnic nu le spune. Noi s[-ndrept[m pre oameni ]n stare nu suntem; Morm`ntul poate numai s[-ndrepte pre ghebo=i.

SATIRA VI Acela este numai ferice ]n via\[, Ce =tie a petrece ]n lini=te =i pace, +i cu pu\in ce are se afl[ mul\umit. De cugete de=erte ce tulbur[ pre mul\i Ferit ]n toat[ vremea, p[=e=te cu pas sigur Pe calea faptei bune p`n-la sf`r=itul vie\ii. S[ =ed ]ntr-o c[su\[ la mo=ioara mea, Din care s[-mi pot scoate tot ce ]mi trebuie=te, S[ aib-o mas[ bun[, prielnice z[b[vi; Ca un cinstit prieten cu mine potrivit S[ dep[rtez ur`tul ]n prisoselnici ceasuri; S[-mi pot petrece vremea, departe de-orice zgomot, Cu grecii =i latinii din timpurile vechi; S[ cercetez efectul lucr[rilor; s[-nv[\ 228

A =ti =i a cunoa=te din pildele str[ine, Ce au ur`t ]n ele =i ce au de pl[cut, }n traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult. Averi, ]nalte ranguri ce str[lucesc ]n ochii Prostimei ne-ncercate, aduc sup[r[ri multe +i celor ce le cat[, =i celor ce le au. Cine n-a r`de oare de-un om ce asud`nd Se ca\[r[ pe-un munte st`ncos, ]nalt =i aprig A c[rui culme este at`t de ascu\it[, }nc`t oric`t voie=te a se \inea pe ea, Nu poate sta-n odihn[, =i v`ntul cel mai mic }ndat[-l ]mbr`nce=te ]n groaznice pr[p[stii? Asemene acestui ambi\iosul este. Prea rareori norocul ridic[ pre un om Pe aripile sale suindu-l la grad nalt; +i dac[ favoreaz[ mai mult pre oarecare, Nu st[-ndelung statornic; cur`nd ]l =i azv`rle Departe cu piciorul =i-l sfar`m[ de tot, C[ci f[r[ ajutoru-i silin\a-i un necaz, O trudnic[ r[bdare pentru un rod vremelnic. Din zori de zi te scoal[, ]mbrac[-te, porne=te La cas[ de la cas[, spre a te curteni; A=teapt[-n anticameri cu slugile vorbind, +i st[ tot ]n picioare. S[ nu tu=e=ti; nici nasul S[ nu cutezi s[-\i sufli. Asemene via\[ Urmeaz[ dup[ mas[ p`n-ce va ]nsera. Apoi ]n grij[ noaptea petrece g`ndind unde Se cade s-alergi iar[=i cum s-a ivi de ziu[, +i ]naintea c[rui spinarea s[-\i ]ndoi; Ce dar s[ dai la slug[, ce oare la st[p`n? S[ spui minciuni adese, s[ crezi orice himer[, Precum acea c[ marea po\i m[sura c-o scoic[* *

Proverb rusesc.

229

Trufia unui mare s[ suferi =i s[ rabzi, S-adevere=ti c[ neamu-i e vechi =i cunoscut, }ncepe c-un an numai ]ncoace de Vladimir* De=i-\i aduci aminte c[ tat[l s[u ]n via\[ Purta o hain[ sur[**; iar pre nevasta lui Oric`t de slut[ este Vener[ s-o nume=ti; Copiii lui obraznici s[ zici c-au iste\ie; S[ nu ca=ti c`nd ]n=ir[ cuvinte nes[rate, +i s[ nume=ti adese de binef[c[tor Pre cela de la care vrun bine n-ai v[zut. Cu cu=ma-n m`n[ iarna s[ umbli dup[ d`nsul S[ faci c[ nu bagi seam[ a slugilor ocar[. Pe l`ng-aceste-\i trebui s[ po\i a dep[rta Zavistia =i ura ce ]mpotriv[-\i stau. Aceste trude-n urm[ te las[ cu n[dejdea, Sau poate-\i vor aduce o slujb[ ne-nsemnat[. Atunce datoria te duce sau pe c`mp S[ fii r[nit ]n lupte, s[ stai cu pieptu-n foc; Sau cu o pan[-n m`n[ s[ suferi a =icanei Necaze zgomotoase; dorind cu ]ngrijire S[ nu cumva scapi ceasul de slujb[ hot[r`t, De-a purure cu fric[ sentin\ele s[-nchei, S[ nu jigne=ti prin ele vreo persoan[ mare. Ori st`nd pe l`ng[ curte din ziu[ p`n-]n sear[, S[ \ii balan\ierul cu ochii neadormi\i. De fric[ s[ nu scape\i de pe fr`nghie jos. Ambi\ia-n ureche atunce ]\i =opte=te C[ cine cat[ slav[ nu trebui s[ s-opreasc[. Cine a c[lcat odat[ pe treapta cea de-nt`i, A=a ]ndoind trud[, treizeci de ani umbl`nd * Vladimir ]ncepu a domni pe la anul 952 d.H. ** Adic[ era un prost locuitor. 230

+i petrec`nd o via\[ s[rac[, tic[loas[, Al\ii treizeci ani ]\i trebui s[-\i po\i ajunge scopul; C`nd e=ti acum cu totul de v`rst[ g`rbovit. }n cea mai nalt[ treapt[ s[ zicem c-ai ajuns +i numai \arul este mai mare dec`t tine; Ca viermii la picioare-\i norodul se t`r[=te; Cu o c[ut[tur[ ]mpr[=tii ]ntrist[ri, Cu alta fericire =i bucurii rever=i, +i to\i ca pre un idol te roag[, te t[m`ie, Se tem precum se teme un corb de-o matahal[. Un gust =-o iscusin\[ palatul ]\i zidi, }n care se adun[ acele rarit[\i Ce pot produce China, Italia =i Fran\a, +i care-aduc mirare la oricine le vede; Tot trupu-\i e ]n aur =i pietre-nf[=urat. Ce India le scoate =i vin de la Peru, }nc`t nu poate ochiul delung s[ te priveasc[. Pe aur dormi, ]n aur cu to\ii ]mbr[ca\i. Chiar ]nsu=i blondul Febus c`nd te-ar putea vede |i-ar pizmui suita, caleasca str[lucit[. Dar e=ti lini=tit oare? Nicicum. O cas[ mare }\i ia odihna toat[; nu gust[ dulce somn Acela ce se culc[ ]n aurit crivat. }n inim[ bogatul ]n veci repaos n-are; Nici marea r[scolit[ din ale sale-ad`ncuri De cel mai stra=nic vifor nu se izbe=te-at`t. Zavistia asupr[-\i c`rte=te ne-ncetat, M[car c[ nu cuteaz[ a s-ar[ta ]n fa\[; De=i ai vrednicie =i merite ]nalte, Ea tot te ]mbr`nce=te, te-oboar[ ]n sf`r=it, F[r[ s[ po\i =ti ]nsu\i de ce e=ti vinovat. Ambi\ia ]n tine cresc`nd tot cu puterea, Nu =tii ce m[rginire s[ pui dorin\ei tale; O dulce melodie nu bucur[ pre surd; 231

Pe-un bolnav de podagr[ b[i nu ]l folosesc; Cinstirea =i averea nu lini=tesc pe-acela Ce se munce=te vecinic de fric[ =i n[dejde. C`nd dou[ sau trei veacuri via\a noastr[-ar fi, Nu ne-ar p[rea at`ta oamenii de nerozi V[z`ndu-i cum urmeaz[ nebunele lor pofte. O mic[ parte-a vremii vr`nd s[-ntrebuin\eze }n lucru =i ]n munc[, ar fi prea folosi\i; +i zile ]ndestule atunci le-ar r[m`nea, }n care s[-=i ]ndrepte purtarea cea trecut[. Dar cum se na=te omul, abia g[se=te vreme A se uita-mprejur =i intr[ ]n morm`nt! +i din acest trai ]nc[ scurteaz[ de ajuns Copil[ria, boale =i triste b[tr`ne\e, Iar timpul care zboar[ ]n veci nu se ]ntoarce! Deci pentr-o mic[ plat[ de ce at`t necaz? De ce-a=a scumpe zile s[ pierdem ]n zadar? S[ nu cerc[m mai bine ca s[ st`rpim s[m`n\a N[ravurilor rele din inimile noastre? S-umbl[m dup[ zadarnici m[riri =i bog[\ii, Ca c`inele povestei ce carnea lep[d[ Voind s[ se arunce dup-o de=art[ umbr[? A noastr[ cea mai mare podoab[ e virtutea. Apoi o lini=tire a duhului doresc, Dar ]ns[ libertatea o pre\uiesc mai mult. Acela ce petrece ]n slav[ =i avere De aste trei mari bunuri lipsit purure este, De=i c[ le va pierde el grij[ n-ar avea. Noi ]nc[ din pruncie suntem obicinui\i, A crede s[r[cia ca r[ul cel mai mare; Aceasta ne ]ndeamn[ a c[uta avere, L[s`nd m[sura dreapt[ ce trebui s[ p[zim. Dar orice trebuin\[ ]=i are-al s[u hotar: 232

Gre=e=te cine-l trece =i cine nu-l ajunge. +i dasc[lul lui Neron ce-avere gr[m[dise Tr[ind ]n s[r[cie, fu numai un nebun; +i cel ce ]ntr-o bute vie\uia fl[m`nd Voind a-=i da un nume de filosof cu fal[, La =asezeci ani tocmai era un prunc la minte +i trebuia s[-l bat[ un pedagog cu vergi, De m`r=ave deprinderi s[-l poat[ dezb[ra. Silven c`nd vindea untul ]ntr-un paner pe pia\[ Era mult mai ferice =i se hr[nea mai bine; De frica s[r[ciei nu se-ngrijea at`t, Pre c`t se ]ngrije=te acuma c`nd adun[ Averi =i stare mare, umbl`nd din \ar[-n \ar[ Prin foc, prin ger, prin ap[, cu-at`te ostenele, +i-n vecinic neast`mp[r tot traiul petrec`nd, S[ str`ng-at`ta aur, comori =i avu\ii De nu-ncap ]n palatul =i sipetele sale. Se poate tr[i bine =i f[r[ bog[\ie, +i po\i c[p[ta slav[ ]ntr-un ungher smerit }mb[tr`nind ]n pace, de=i pe urma ta Nu t`r`i gloat[ mult[; de=i nu-=i ia c[ciula Norodul ]nainte-\i, =i nu umbli-n c[leasc[ Sau haine aurite, =-o slug[ numai ai. Fireasca-n\elepciune ne-nva\[ a tr[i }ntru ]ndestulare =i f[r[ averi multe, C`nd ]ns[ l[comia nu ne munce=te g`ndul. Greu nu e s[-\i po\i face un m[surat venit Cu starea ta, dar trebui atunci s[ te opre=ti, S[ lepezi l[comia, zavistia de-o parte. S[ nu te miri de ranguri, de titluri str[lucite +i de averi ]nalte; tr[ie=te lini=tit, De prav[\ av`nd cinstea, sile=te ne-ncetat S[ ]ndreptezi n[ravul din al\ii =i din tine. 233

Atunce a ta slav[ va fi ]n veci ne=tears[ }n oamenii de bine. Iar dac[ vei muri Neav`nd un nume mare, =i lumea te-a uita C[ci n-ai putut ]nvinge zavistia gre\oas[, R[splata muncii tale nu este pr[p[dit[ Urm`nd virtu\ii calea, l[s`nd un nume bun, E cea-nt`i r[spl[tire ce poate-un om dori.

SATIRA VII

C[tre cneazul Nikita Iurievici Trube\koi C`nd v[d pre unul care ceaslovul nu mai las[, Biserica p[ze=te, se-nchin[, \ine postul, Nu doarme cu nevasta, =i duce lum`n[ri, Dar ia chiar =i c[ma=a de pe un biet s[rac, De-i zic: ascult[ frate, te r[t[ce=ti cu mintea, Merg`nd pe ast[ cale ]n rai nu po\i s[ intri; Iar dac[ ai dorin\[ ca s[ te m`ntuie=ti, D[ ]napoi aceea ce ai luat nedrept. Atunce l-a mea r`vn[ el m`nios r[spunde: Nu-i treaba ta, b[iete, s[ dai b[tr`ne sfaturi! +i bine zice omul; eu ]nc[ n-am ajuns A iernii ]nturnare s[ v[d de treizeci ori, +i nici un p[r din capu-mi nu =i-a schimbat colorul, Cum dar ]n a=a v`rst[ s[-ndrept eu barbe albe +i c[z[turi cinstite ce poart[ ochelari? Pre cei ce n-au ]n gur[ mai mult dec`t trei din\i, |iu minte ciuma Moscvei, =i spun ca de deun[zi, Campania =i lupta la Cighirin* urmat[? * Cighirin – capitala cazacilor zaporojeni asediat[ de turci =i sc[pat[ de o=tile ruse=ti la anul 1676. 234

A= r[gu=i zadarnic vr`nd s[ le dovedesc C[ mintea-n om nu cre=te cu lunile =i ani, Cu toate c[ cercarea pre minte sprijine=te, +i ce c`=tig[ numai cu anii; ]ns[ vremea Nu d[ esperien\[ la cei ce nu pricep A lucrurilor reguli; iar omul silitor La ea s-ajung[ poate =i-n v`rsta tinere\ii; A mele vorbe ]ns[ vor fi dispre\uite, +i mul\i n[t`ngi ]n lume vor crede ne-ncetat, C[ un b[tr`n cu mintea ]ntrece pe trei juni. Asemene opinii f[r[ de judecat[, +i altele mai rele, s-au ]nt`lnit ]n oameni; Unii se \in de-acele ce bune le socot, Le cred c[-s legiuite, =i nu =tiu c[ gre=esc; Iar al\ii cunosc r[ul, dar nu au ]ndr[zneal[ S[ se ]mpotriveasc[ plec[rii cei n[t`nge Ce-i trage c[tre fapte lipsite de bun sim\. De-ai ]ntreba pricina acestei r[t[ciri, Ob=tescul glas r[spunde: C[ nou[ din n[scare Ne-a dat natura suflet plecat spre am[gire +i st[p`nit de patimi, iar astei legi fire=ti Noi nu suntem ]n stare a ne ]mpotrivi. Acest adev[r ]ns[ de e ispitit bine, Nu =tiu. Nikito drag[, dar =tiu cu-ncredin\are, C[ dac[ eu din lene ogoru-mi voi l[sa F[r-a-l lucra cum trebui, va r[s[ri dud[u; Iar ]ngr[=`ndu-l bine =-ar`ndu-l cumsecade, Voi aduna o road[ ce-mi va r[spl[ti munca. Oricum ar fi plecarea ce firea ne-a l[sat, Dar este, este-o vreme ]n care s[ putem A-i potoli iu\eala, de nu de tot s-o stingem, +i s[-nt[rim ]n bine pre cei cu plec[ri bune; Aceast[ vreme este c`nd omul e copil. 235

Atunci e ochiul ager, auzul sim\itor, C[ci nou fiind pe lume, p[trunde cu-nfocare, +-obiectele ce vede se ]nr[d[cineaz[ }n inima-i setoas[ de orice lucru nou. Deprinderea adesea se face fire-n om; Ea chiar =i pe fr`nghie a d[n\ui ne-nva\[, +i multe din acele pre care noi le credem C[ vin de la natur[, mai bine cercet`nd, Descoperim c[-s numai a cre=terii efect. Aceasta a p[truns-o neobositul PETRU, Monarhul =i p[rinte, cu-a lui ]n\elepciune. Cu multe ostenele, el =coale-a a=ezat, A c[ror ]ngrijire =i scop folositor Era ca s[ aduc[ pe juni la fapta bun[. Odihna, p`n-=i tronul a hot[r`t s[-=i lase +i s[ c[l[toreasc[ ]n dep[rtate \[ri Ca patria prin pild[-i s[ poat[ ]nv[\a De la str[ini acele n[ravuri, me=te=uguri La om trebuitoare, =i ne=tiute-n Moscva. Cu slav[ a lui trud[ pre noi ne-a-ncoronat; B[rba\i au ie=it vrednici ]n pace =i r[zboi, Pre care-n pomenire ]i vor p[stra urma=ii, Dar lucrurile bune r[m`n dispre\uite, Sim\irea l[comiei c`nd nu ne m[gulesc. S[ adun[m avere, palate s[ zidim, S[ facem gr[dini, fabrici, s[-mbun[t[\im codri, Ca s[ l[s[m copiii mo=teni de averi multe, Cu ast[ ]ngrijire noi numai ne muncim; Cum ]ns[ se petrece copil[ria lor, La doi sau trei ]n minte abia le trece poate; +i care pe nimicuri mari sume cheltuie=te, }i pare r[u s[ deie un ban pentru-ai s[i fii, Ca-nv[\[tur[ bun[ s[ poat[ dob`ndi. 236

Iar c`nd copilu-n urm[ se d[ ]n desfr`nare, Atunci m`hnitul tat[ de el se ru=ineaz[, +i ]n zadar arat[ c[ nu e vinovat. Ai adunat avere =i nu te-ai ]ngrijit, }n inim[ s[-i sameni n[ravurile bune; Bogat ]\i va fi fiul, dar va tr[i ]n lume Ur`t =i f[r[ slav[, de to\i dispre\uit, +i cine =tie dac[, prin relele purt[ri, Nu-i va sf`r=i via\a ]ntr-o sp`nzur[toare. Isprava bunei cre=teri ]n asta se cuprinde, Ca patima din inimi de timpuriu st`rpind, }n calea faptei bune pre t`n[r s[ ]ndrep\i; C[ci numai prin aceasta el poate s[ ajung[ A fi de folos \[rii =i l[udat de oameni. Iar pentru a produce un rod a=a dorit, +tiin\ele =i arte sunt numai ajutor; }n judec[\i s[ aib[ p[trundere-n\eleapt[, +i ale-mp[r[\iei venituri, cheltuiele, C-o singur[ ochire s[ poat[ l[muri. Pe valurile m[rii s-aleag[ sigur drum. Pe cer s[ ]n\eleag[ a stelelor rotire +-atrac\ia ce trebui s[ aib[ ]ntre ele. Efectul s[ cunoasc[ a oric[rei f[pturi. Aceste-i vor da nume de ]nv[\at b[rbat, +i la-nsemnate ranguri pot ]nc[ s[-l ]nal\e; Mul\imea ]l va crede un vrednic cap de oaste, V[z`nd l[\it[ \ara =i du=manii ]nvin=i. De nu va putea, ]ns[, pe sine-a fi st[p`n, De nu va =ti a trage cu chip pl[cut pre oameni, +i nu se-nduio=eaz[ v[z`nd pl`ng`nd s[racul, De-o dreapt[ judecat[ nu e pov[\uit; }n scurt, dac[ n[ravul ]i este vicios, Se vor mira de d`nsul f[r[ s[ ]l iubeasc[, 237

+i lauda silit[ le va ie=i din gur[, C[ci numai interesul la asta-i va-ndemna, St`nd gata ]n tot ceasul din spate a-l zv`rli. A sa u=oar[ slav[ s-a ve=tezi ]n grab[: Un om nepl[cut lumii cur`nd se d[ uit[rii. C`nd soarta-i se preface =i zile negre vin, Uitat e de oricine ca =i c`nd n-ar fi fost. Virtutea poate numai a lini=ti pre cuget, +i stavil[ a pune l-a poftelor capricii; Ea numai ne deprinde ]n pace a privi, Tot felul de prefaceri a orbului noroc, +i f[r[ nici o fric[ a a=tepta sf`r=itul. S[ ne silim, deci, trebui de a s[di virtutea }n tinerele inimi p`n-s-a-nr[d[cina. S[ le deprindem mintea cu-acele-nv[\[turi, Ce lor sunt potrivite =i pot s[-i foloseasc[; Atunci prin fiii no=tri de orice treapt[ vrednici, La patrie aducem un dar de mare pre\. De-ar fi ]n a mea voie ca singur s[ aleg Din dou[ min\i pre una, atunci cu bun[ seam[ A= prefera ]ndat[ pre care-ar fi mai simpl[, Dec`t pre cea istea\[ =i ager[, dar rea, Oricare fapt[ bun[ a= crede bucuros, La cel ce nu se-ngra=[ din binele altora. De=i pe r[bu= numai el =tie s[ ]nsemne Tot ]ns[ nu se-ncrede unui risipitor Ce num[rul cunoa=te ca-n turnul Suharev Dar f[r[ socoteal[ ]=i cheltuie=te starea. Copiii se dezgust[ de asprele pove\e; Nu trebuie-ntre oameni ades a-i dojeni, C[ci stingi pe nesim\ite ambi\ia din ei. Le las[ de joc vreme; folos n-aduce graba, +i c`nd cu ei e=ti singur atunci ]i sf[tuie=te. 238

Pre un copil bl`nde\ea ]ndreapt[ ]ntr-un ceas; Mai mult dec`t asprimea =i frica ]ntr-un an; Purtarea aspr[ seac[ curajul de la tineri. Ferice de acela ce =tie s[ de=tepte A laudei dorin\[ ]n ginga=ul copil! Mai greu str[bate-n inimi urechea dec`t ochiul, De-aceea prin exemple pova\a e mai bun[; Ea face =i pre vite s-urmeze pre p[rin\i. Deprinde vulturelul s[ zboare ]n v[zduh, Pre c[poie= s-alerge \`hnind dup[ g[in[, Pre \[pu=ori s[-=i cerce puterea lor ]n coarne, R[\u=ca s[ ]noate abia ie=ind din ou. Aceste nu se-nva\[ de cuget sau de sfat; Nimic[ nu =tiu alt[ dec`t s[ imiteze. Doi fra\i sunt ]ntr-o cas[ crescu\i to\i ]mpreun[, +i tot de-acela=i dasc[l certa\i =i ]nv[\a\i, Din ei alege unul al faptei bune drum, Din care nu-l abate nici frica nici n[dejdea; A sa ]ndatorire cu r`vn[ ]mpline=te; Pl[cut =i cu bl`nde\e, la vorb[ m[surat, Comp[time=te ]nsu=i c`nd vede pre s[rac, +i mila ]mp[r\e=te cu inima curat[. Iar altul crud =i trufa= pre tat[l s[u ar vinde Ca s[-=i ]ndestuleze iubirea de argint; El prad[ visteria =i moare ]ntr-un =treang, A=a precum se cade la f[c[tori de rele. Pre unul pilda bun[ ]l ]nt[ri-n virtute, Pre altul la pieire tot pilda l-a adus. De-a= vrea s[ sting din vreme scumpetea-n fiul meu I-a= dezveli n[ravul ]n toat-a lui slu\ie, +i pre Ignat de pild[ l-a= scoate ]nainte: Prive=te-l, eu i-a= zice, c`t este de s[rac, Av`nd gr[mezi de aur, e ve=ted =i m`hnit; 239

Un ceas odihn[ n-are; apoi a=a via\[ Cu mult[ avu\ie, o socote=ti ferice? De mi s-ar p[rea iar[=i c[ e risipitor, I-a= face cuno=tin\[ via\a lui Clearh, Pre care creditorii ]l \in la ]nchisoare. C`nd ar v[di plecare c[tre trupeasc[ poft[, I-a= ar[ta pre Melit de bube rele plin. Slugi, manc[, guvernant[ m-a= ]ngriji s-aleg Tot oameni de isprav[ =i cu purt[ri cinstite. Dar cre=terea n-at`rn[ de la aceia numai, La care ]n pruncie am fost ]ncredin\a\i; C[ci patima g[se=te prin multe p[r\i prilej De-a se v`r] ]n inimi; =i tot ce pre un t`n[r }nconjur[, formeaz[ a lui fire=ti plec[ri. Nu e de-ajuns s[m`n\a s-aduc[ rodul bun; }i trebuie =i timpul s[ fie cald, statornic, P[m`ntul lucrat bine, udat c`nd trebuie=te; +i gunoiat ]n vreme, c[ci altfel ]n zadar N[d[jduie=ti ]n rodul pre care-ai sem[nat. Be\iv s-alese Filip; el fu crescut de-o rud[ Supus[ la be\ie. Mirtil curvar se face, C[ci a avut un mentor curvar =i veriga=. }n veci din gura Savii nu iese adev[r, Tot ce viseaz[ noaptea, ce-i vine-n minte spune; Ne-aducem ]ns-aminte =i de a lui bunic[, Ce cu ne]ncetare hodorogea minciuni. Silvia-=i dezv[luie=te rotundul frumos s`n, La to\i z`mbe=te dulce, din ochi le face semne, }=i pune alunele =i se sulimene=te. De la Silvia lesne po\i orice c[p[ta, C[ci nu vrea s[ jigneasc[ pre nime cu refuz. A=a a fost =i m[-sa pe c`nd era ca d`nsa. 240

Prunciei noastre floarea cur`nd se ve=teze=te C`nd e ]ncredin\at[ pe-a unei roabe m`ini. Copilul fur, t[gadnic, de slugi e ]nv[\at; Ei sunt adev[rata nevr`stniciei cium[, Dar pilda p[rinteasc[ e mai v[t[m[toare. De multe ori copiii ar fi mult mai cinsti\i, C`nd tat[l lor =i mama pre sine-ar fi st[p`ni, +i fr`u =i-ar pune limbii c`nd fiii lor sunt fa\[. Adun avere mult[ =i dreapt[ =i nedreapt[, M[ s`rguiesc s[ cap[t un rang ]nsemn[tor, }n somn =i ]n ospe\e via\a ]mi petrec, +i p`n-]n urechi intru ]n tina desfr`n[rii. Crez`nd c[ fericirea st[ numai ]n avere, Acelor mari puterea ]n sine pizmuiesc, Dar caut cu tot chipul a lor priete=ug; Privesc cu nep[sare =i r`d de s[r[cie. Voiesc cu toate-acestea, ca fiul meu ]n lume +i cu pu\in s[ =tie a fi ]ndestulat, St[p`n pe-a sale pofte, smerit =i ]n\elept; S[ aib[ adunarea persoanelor cinstite, +i s[ imite numai a lor purtare bun[. Zadarnic[ mi-e truda! pe ap[ slove scriu* C[ci casnicele pilde puternice r[m`n. +i fiul meu va merge tot pe acea c[rare, Pe care va cunoa=te a tat[lui s[u urm[! Cu ce obraz putea-vei pre fiul t[u s[-nfrun\i C`nd tu prin buna pild[ nu ]l pov[\uie=ti? C`nd el la tine vede de ]nfruntare fapte, +i nu g[se=te-acele pre care i le lauzi? * }n turnul Suharev la Moscova se ]ntemeiase o =coal[ de aritmetic[, geometrie =i alte p[r\i din matematic[. 241

Un rac pre fiu defaim[ c[ merge ]nd[r[t, Iar el r[spunde: tat[! arat[-mi cum s[ merg. Nu po\i fi bun cum trebui, dar nu-\i sminti copiii; Mai bine ar fi ]ns[ s[ te fere=ti de patimi, Sau cel pu\in de ochiul prunciei s[ le-ascunzi. C`nd te g[te=ti de oaspe\i, ]ndat[ porunce=ti La slugi ca s[ grijeasc[, s[ m[ture prin cas[, S[ cur[\e ograda =i vasele s[ spele, Tu ]nsu\i por\i de grij[, ]n sus, ]n jos alergi, Faci vuiet, pui la cale, te temi ca nu cumva Vrun oaspe s[-nsemneze acea mai mic[ lips[, Ori ochiul lor s[ vad[ vreo necur[\ie. Aceste le faci toate, dar nu te s`rguie=ti S[ dep[rtezi vederea copilului de r[u +i s[ ascunzi de d`nsul ur`tele-\i defecte. Nu-\i este mai scump fiul dec`t oricare oaspe? Pare c[ v[d pe-un critic cum clatin[ din cap, Cum str`nge din spr`ncene c-un z`mbet s[t[nesc, +-a=a m[re\ vorbe=te: “Ian vezi b[iatul nostru C`t de sume\ ne-n=ir[ pove=ti din ceea lume! Ne face pierz`nd vremea ur`tul s[ sim\im; Ca nuca pe perete pove\ele-i se prind. Neav`nd ce spune alt[, n[ravuri cerceteaz[ +i zice c[ plecarea e rodul educ[rii, Voie=te s[ ne-nve\e a cre=te pre copii; }n scurt, ne d[ dovad[ de creieri zdruncina\i. Prietene Nikita! Aceste ziceri poate Vor fi pl[cute-acelor ce zic c[ via\a-i scurt[, +i critic[-o idee ce nu e ca a lor, Nevr`nd a da crezare nici chiar la adev[r. Eu nu voi s[ ]nduplec pe-un soi a=a de oameni, Dar nu-i oricare slobod opinia s[-=i deie, C`nd ea ]n sine poart[ a legilor respect, 242

+i poate s[ aduc[ oric`t de mic folos? Tu ]ns[-mi d[ iertare, c[ci r`ndul nu p[zesc, Dintr-una sar ]ntr-alta. Mi-e greu s[ m[ supun La reguli ce adese pricinuiesc ur`tul. C`nd mintea este slab[, amestecul ei place; C[ci dac[ ni s-ar cere tot reguli s[ urm[m +i dintr-o socotin\[ s[ nu putem ie=i F[r[ a-i da sf`r=itul, atunci ca s[ vorbeasc[ Abia ]ntr-o gr[mad[ doi oameni po\i s[ afli.

SATIRA VIII Ferice de acela ce st`nd pe un picior Compune dou[ sute de versuri ]ntr-un ceas, M`njind o jum[tate de con\ pe toat[ ziua; Ce scrie cum ]i vine, f[r[ s[-=i bat[ capul S[ afle din ce parte afar[ sufl[ v`nt. Pre mine, ]ns[, soarta cumplit m[ os`ndi S[ scriu cu ]ngrijire, cu trud[ =i cu num[r. C`nd voi s-apuc condeiul, m[-ntreb ]nt`i pre sine: De nu silit de patimi doresc a fi autor? Nu oare fala slavei la care a= privi, Sau pizma ori m`nia, dorin\a clevetirii, }mi predomnesc ]n minte? C[ci oric`t de cinstit[ O fapt[ e ]n sine, dar poate fi prea rea, C`nd scopul ei se trage din vicios izvor. De v[d c[ al meu cuget nimic[ nu-mi imput[, Atunci ]ntorc privirea =i cercetez n[ravuri, M[ s`rguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine =i r`d de ce e r[u. G[sind un sujet vrednic de mica mea putere, Slobod la scris condeiul, dar f[r-a-i l[sa fr`u 243

Nu m[ lenesc a =terge de scriu pu\in sau mult. Nu m[ aprind, ci caut s[ fie cu bun-sim\ Orice voiesc a zice, =i versurile mele S[ aib[ o m[sur[, st`nd unde se cuvine; S[ nu sl[besc ideea, nici de prisos s[-n=ir, }n sunete de=erte, un grai ne]n\eles. Iar mai v`rtos iau sama s[ nu jignesc pre nime Cu vrun cuv`nt obraznic ie=it din a mea pan[, Ca nu def[im`nd aspru n[ravul acel r[u, S[ dezvelesc c[ ]nsumi sunt r[u =i p[tima=. V[zut-a\i vreodat[ un chirurg c`nd s`nge Sloboade unui bolnav? Cu ce luare-aminte La m`na cea legat[ tot pip[ie cerc`nd S[ afle unde-i v`na; apoi love=te-ncet P[zind cu scump[tate ca rana s[ nu fie Mai mare dec`t trebui? Aceast[ ]ngrijire +i eu c`nd scriu la versuri ]ntocmai imitez; }mi pare c[ iau s`nge la demoraliza\i. Cum am sf`r=it lucrarea, o str`ng, o dau uit[rii; Apoi o cioplesc iar[=i, =-av`nd mai mult[ trud[ Dec`t mai ]nainte pre sine nu m[ cru\; Dar versurile mele tot nu cutez s-ar[t. Ne-ncrederea de sine, ru=inea, ne-ndr[zneala, }n mine sunt s[dite sau de-a naturii m`n[, Sau din copil[rie de sfatul p[rintesc; Iar dreapta judecat[ c`nd vream a fi sume\ M-amenin\a ]ndat[ cu chinuri, ostenele: De-atunce p`n[ ast[zi urmez a ei pova\[. Cred ori=ic`nd c[ fa\a ce priime=te-ades Colorul ru=in[rii, se face ]ndoit Mai vie, mai frumoas[, d`nd semne vederate De nevinov[\ie; c[ limba cea u=oar[ C`nd slobod[ alearg[, se-mpiedic[ cur`nd; 244

C[ ]ndr[zneala este atunci de l[udat, C`nd ne sluje=te-n lupta cu relele n[ravuri; C`nd smulgem de la du=man cu dreptul biruin\a; C`nd clevetiri ur`te v[z`nd le ]nfrunt[m, Sau ap[r[m dreptatea unui nevinovat. Cred iar[=i c[ acela ce se socoate-n sine Mai mult dec`t oricare, de laud[ nu-i vrednic; V[d ]ns[ cu-ntristare c-asemene plec[ri }mi sunt v[t[m[toare, dar nu pot s[ le las. +i nu m[ stric[ numai c[-mi fac ]mpiedicare S[ scriu sume\ la versuri, =i singur s[ m[ laud, Ades prilejuri bune din m`n[ am sc[pat, C[ci mi-a lipsit curajul de-a le putea \inea. Ades =i a minciunii am suferit ur`tul; M-am chinuit ]n sine, =i ca o clo=c[ mut[ N-am zis m[car: iubite, mai cru\[-al meu auz! C`nd dimpotriv[ altul ce-a zeilor favor I-a dat obraz de-aram[ ca orice legi s[ calce, Ru=inea, sentimentul s[ le dispre\uiasc[, S[ nu-=i mai schimbe fa\a ]n galben sau ]n ro= La toat[ u=a bate, se-nchin[ tuturor, Spinarea ]=i ]ndoaie, =i de refuz nu-i pas[; Sup[r[cios, obraznic, din cas[ dat afar[, De-o sut[ de ori iar[=i se-ntoarce ]napoi, Uit`nd c[ =i st[p`nul =i slugile-l ur[sc. A=a din treapt[-n treapt[ norocul ]l ridic[, C[ci vr`nd de el s[ scape ]i ]mplinesc ce cere. C`nd eu oft`nd zadarnic pierd vreme de cinci ani Pe l`ng[ frumu=ele, un altul ]ndr[zne\ }ntru o zi ]=i vede n[dejdea-ncununat[; Neam, minte, vrednicie din gur[ nu-i mai iese; Ispr[vile str[ine le d[ de ale lui; Defaim[ orice lucru, =i vrea prin adun[ri 245

El numai s[ vorbeasc[, iar ceilal\i s[ tac[, F[c`ndu-i f[r[ voie de d`nsul s[ se mire. Sunt rari aceia care =tiu cumpeni pre om Din greutate vorbei, =i bine ]n\eleg Ce creieri pot produce cuvintele rostite. Mul\i mintea ne m[soar[ chiar dup[ limbu\ie, +i cred c[ nerozia e dat[ la t[cu\i. Ades aud aceste: Arist e om cinstit, E delicat, =i poate s[ fie bun prieten, Dar ]ntr-un ceas o vorb[ nu po\i de la el scoate. Cuv`ntul de pe buze-i se trage lin =i scurt; Cu d`nsul totdeauna ]mi vine a c[sca, +i iat[ ce m[ face s[ cred c[ duh nu are. Virtutea din vechie sta purure ]n mijloc }ntre acele margini ce patimile nasc; }n vremea noastr[ ]ns[ aceasta s-a schimbat. +i cine av`nd oare venituri m[surate, Nu se sile=te ]nc[ s[-=i mai m[reasc[ starea? Cu dreptul sau cu str`mbul s-adune aur mult? E lene= acel care se poate m[rgini; E nepl[cut acela ce-=i cump[ne=te vorba, +i este mic de suflet acel ce-=i chibzuie=te — A sale interese cu cugetul curat. Neru=ina\i, obraznici, noi slava alung[m, Pe-o cale unde-a slavei nu este nici o urm[, +i ne-am[gim pre sine cu m[guliri de=erte. C`nd oare ochii no=tri se vor mai cur[\i De p`cla r[t[cirii ]n care ne afl[m? Mai str[luci-va oare de ad[v[r vro raz[? Zadarnic[ n[dejde! Iubim a noastre vicii Ce numai def[imare =-ocar[ ne aduc, De=i a lor pl[cere nu \ine ]ndelung! Mustrarea con=tiin\ei, ur`tul, ]ngrijirea, 246

Pe urma lor urmeaz[, =i chinul este mare! De-a pune ]n mirare pre oameni, ce folos? C`nd ei sunt nestatornici ]n socotin\a lor, +i ce-au l[udat ast[zi, m`ni iar[=i ei def[im[? Privind a noastre rele =i necinstite fapte, Ades se ru=ineaz[ b[rbatul ]n\elept. }ntr-un cuv`nt, acela ce nu e virtuos Nu poate sta aproape de tronul unde ANNA, Prietena virtu\ii oc`rmuie=te ast[zi. Cu d`nsa ]n unire ea =tie osebi +i r[spl[ti cum trebui pe-ai binelui urma=i; Iar demoraliza\ii =i r[u cuget[torii Nu pot s[-ng[duiasc[ a ochilor ei raze, Cum nu pot agarenii =i schi\ii suferi }nfrico=atul tr[snet de bra\u-i repezit.

ODA I Plutind ]n ]ntuneric pe cale r[t[cit[, C[ci nu v[-ntoarce\i ochii spre cel ce este-n cer? Atei f[r[ de minte! P[rerea am[git[ L[sa\i, =i m`na\i vasul spre \[rm de adev[r. Pre Dumnezeu cunoa=te\i acel ce c`rmuie=te F[ptura pl[smuit[ cu ]ns[=i m`na sa. El cerurile-ntinse ]n care str[luce=te }nfl[c[ratul soare pre to\i a lumina. Planetelor =i lunii El zice s[-mprumute Lumina lor din soare; =i el a poruncit A se aprinde noaptea f[clii de stele sute }n aer s[ luceasc[ c`nd soarele au sfin\it. 247

Cu nalt[-n\elepciune a timpului m[sur[ A cump[nit, =i toate p[zesc regula lor, El zice ca s[ cad[ a rou[i pic[tur[ P[m`ntul s[ adape spre hrana tuturor. +i toate sunt l[sate spre vecinica Lui slav[ +i cerul =i p[m`ntul pre D`nsul ]l m[resc, C`mpia, =esul, floarea =i vesela dumbrav[, Ici valea, colo dealul natura-mpodobesc. C`nd marea se r[scoal[ mugind cu-nfuriere, }n slab nisip o \ine ]n marginile ei. El v`nturilor zice s[ sufle cu putere, V[zduhul s[-nnoiasc[ gonind nourii grei. El este creatorul a orice vietate. Jivina ce tr[ie=te ]n ape, pe p[m`nt, +i pas[rea ce-n aer cu aripa str[bate; Tot ce viaz[-n lume a Lui f[ptur[ sunt. Apoi ca un puternic =i milostiv p[rinte Pre om cu ]ns[=i m`na-i din lut a pl[smuit L-a d[ruit cu semnu-i, l-a ]nzestrat cu minte, Cu d`nsa dintre alte f[pturi l-au osebit. El nourul cel negru despic[ cu-al s[u tunet, S[geata arz[toare r[zbate-n orice loc; Se tulbur[ tot omul de acel puternic sunet }nfrico=at =i iute, ce poart[-n sine foc. Pre cei smeri\i ]nal\[, pre cei ]nal\i smere=te. De mun\i de se atinge ei fumeg[-ngrozi\i, De-a lui privire lumea se mi=c[, se cl[te=te, Noroadelor =i neamuri, c`nta\i-l =i-l m[ri\i. 248

ODA II Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zbur[tor Nici seam[n[, nici ar[, nici secer[ vrodat[, La vreme ]i ]mparte o hran[-mbel=ugat[ Cu darnica Sa m`n[ }naltul Creator! Prive=te pre c`mpie aceste mii de flori, Ace=ti crini nal\i =i m`ndri, aceste viorele, Nici Solomon ]n slav[-i nu se-mbr[ca ca ele, De=i ]nt`i ]n minte el fu-ntre muritori. Ascult[ glasul legii ce Dumnezeu \i-au dat Prin fiul S[u cel dulce, care pre to\i ne-nva\[ S[ fim cu fapte bune urm`nd a Lui pova\[, Ferindu-ne de rele, de m`r=avul p[cat. N[dejdea s[ o punem ]n Domnul Dumnezeu Acela care-n nouri cu fulgerul tr[sne=te, Ce sufl[ =i furtuna ]ndat[ risipe=te, Ce-ncinge orizontul cu m`ndrul curcubeu. Ce va s[ fie m`ine nu te-ngriji a =ti. De ziua cea de ast[zi ]l binecuv`nteaz[. De traiul t[u, de hran[ El singur privegheaz[; Urmeaz[ a sa cale =i nu te vei c[i. St[p`nitorul lumii ]\i =tie de nevoi. A fi de folos \ie =i altora g`nde=te, A lui voin\[ sf`nt[ smerit o ]mpline=te +i nu uita jude\ul =i ceasul de apoi! 249

ODA III Nu crede\i pre b[rbatul cu fa\a z`mbitoare, Care pre cer v[ jur[ al s[u priete=ug, Fugi\i de-a lui cuvinte c[ci sunt otr[vitoare, +i v[ menesc un jug. C`nd inima n[untru i s-ar putea str[bate, Atunce s-ar cunoa=te ipocritismul s[u, De=i s-arat[-n fa\[ av`nd sim\iri curate, Dar sufletu-i e r[u. El nu se c`rmuie=te dec`t de a sa voie, Cu orice-ndatorire nu-i intri ]n favor. Nu a=tepta\i la d`nsul vrun sprijin la nevoie, Sau vreun ajutor. De va vedea la altul un lucru ca s[-i plac[ }nfierb`ntat de pizm[ e-n stare a cr[pa, }n vecinic neast`mp[r nu =tie cum s[ fac[, S[-l poat[ c[p[ta. C`nd poate r[u s[ fac[ prilejul el p`nde=te, +i f[r[ de pricin[ s[racul asuprind, }n grea tic[lo=ie pre oameni ]mbr`nce=te, Spre a-i vedea pierind. Cucernici b[tr`ne\e, nici cinstea cuvioas[, Nici sexul acela ginga= pre el nu m[rginesc, De-a limbii lui viclene iu\eal[ veninoas[, Cu to\ii p[timesc. 250

Acela numai care norocul ]l p[ze=te De n-are cuno=tin\a-i nu e \inut de r[u; Dumnezeiescul nume acel om nu hule=te C[ci n-are Dumnezeu. Cerescule p[rinte! Tu c`rmuie=ti zidire Acea alc[tuit[ cu ]ns[=i m`na ta; De a ipocriziei viclean[ pl[smuire Gr[be=te-a ne sc[pa! Repede dintre nouri s[geata acea iute Ce este hot[r`t[ pentru nelegiui\i, +i scap[ omenirea de fiare nepl[cute De r[ii ipocri\i!

ODA IV Ab[tu\i cu totul din calea cea dreapt[, +i de-ale lor patimi oamenii orbi\i, F[r[ osebire de loc sau de treapt[, To\i ]n ]ntuneric umblau r[t[ci\i. Picioarele multor au alunecat }n ad`nci pr[p[stii, =i rari au sc[pat. La unii Norocul bra\ul s[u puternic Tinz`nd spre sc[pare de munci i-a ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adev[r ]nc[ nepov[\uit, F[r[ a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea s[ afle drumul priincios. 251

Ins-Acela c[rui firea se supune, Primejdia noastr[ a ]nl[turat, Trimi\`nd ]n lume pre }n\elepciune Ca de-a ei pova\[ omul luminat, De la fapte rele s[ fie retras, S[-nfrunte-orice patimi, s[-ndrepte al s[u pas. O! c`t de pl[cut[ =i ]mpodobit[ E fiica Acelui de sus ]mp[rat }n fa\[-i bl`nde\ea este zugr[vit[, Cuv`ntul ei dulce, lin =i m[surat! Virtutea =i cinstea pre ea o sl[vesc, C[ci fiii drept[\ii dreptatea iubesc. S-ascunde de d`nsa ur`ta minciun[, Ce este izvorul relelor voin\i, Triumf[ printr-]nsa numai fapta bun[, +i-n m`inile sale poart[ biruin\i. A=a c`nd r[sare soarele lucind, Revars[ lumin[ pre noapte gonind. Noroadele acele a c[ror hotare Spre r[s[rit m`ndru departe se-ntind, Vecine cu negrii, =i alte popoare Care se adap[ din Ganges =i Ind, Se cobor la glasu-i de pe elefan\i, +i-nt`i indienii se v[d lumina\i;

Apoi etiopii cu negrele fe\e +i Nilul ce vars[ bogatul s[u har Pe \[rmuri sl[vite, prin fapte m[re\e Prin legi ]n\elepte ce sunt al ei dar Din a ne=tiin\ei noianuri sc[p`nd, Se-nal\[ la cer cu agerul g`nd. 252

A lui ]ntuneric =-a ei str[lucire V[zu Babilonul cel cu zidul lat, Noroadele acele f[r[ c`rmuire De ea ]mbl`nzite, la ea s-au plecat. Schi\ii cei s[lbatici =i tracii cumpli\i, Sunt puterii sale marturi neclinti\i. Dup-o ]ndelung[ =i grea pre]mblare La =epte prieteni ai s[i s-a oprit, Grecia ferice cu-a sa vizitare, }n mult[ putere =i slav[-a sporit. Prin a ei pova\[ romanii dau legi, Ca st[p`ni puternici a lumii ]ntregi. Dar c`nd lenevirea — muma r[ut[\ii — De a ta lumin[ i-a ]nstr[inat, Atunci spre pedeaps[ urgia drept[\ii Pe-ai Nordului barbari la ei a chemat, Ce sf[r`m`nd tronul ]nt`i la Apus, Apoi =-Orientul cur`nd au supus.

}nt`mplarea asta este norocit[, C[ci cei sl[vi\i doctori =i vrednici b[rba\i Pre care Zei\a acum urgisit[, Mai avea prieteni ei adev[ra\i O nou[ lumin[ Europei au dat, +i-n veci al lor nume va fi neuitat. Din \ar[ ]n \ar[ purta-n\elepciune Cu ea ]mpreun[ pe-ai s[i urm[tori, }n totul urmeaz[ schimb[ri de minune, +i cad ereticii u=or crez[tori. Noi ]ns[ cu inimi =i cuget curat, Slujim unui singur ceresc ]mp[rat. 253

Iubim judecata acea cu dreptate, Iar p`ra ur`t[ nu o suferim, La r[zboaie mergem ]n o=ti regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pere\i de aram[ cu pumnul sf[rm[m, +i dup[ voin\[ focul prelucr[m. M`inile lui Joe nu-s mai de minune Dec`t ale noastre. Cu fulger de foc Noi facem pre tr[snet grozav s[ r[sune, S[ darme p[m`ntul, =i st`ncele-n loc. Furtune =i vifor nu ne pot opri Pe undele m[rii sume\i a pluti.

Peste oceanuri afl[m lumi ascunse, Planetele toate pe ceruri ochim, Mi=carea lor, cursul, de noi sunt p[trunse +-a soarelui raze ]n flori ]mp[r\im. F[ptura ]ntreag[ simte ne-ncetat, A duhului nostru efect minunat.

FABULA I Focul =i statuia de cear[ Un v[rs[tor de cear[ ca me=ter iscusit A nimerit odat[ un chip des[v`r=it. Delicate\ea, p[rul =i z`mbitoarea fa\[ }i d[ ]nf[\o=[rei un aer de via\[, Dar din nenorocire el chipul a l[sat Pe l`ng[ foc la care a fost =i prelucrat. Nu este de mirare c[ statuia de cear[, S-a risipit ]ndat[ aproape st`nd de par[. De ai f[cut un lucru =i vrei ca s[-l p[strezi 254

Pentru viitorie, apoi s[ dep[rtezi Tot r[ul de-nainte-i =i orice-mpiedicare, C[ci altfel este numai zadarnic[ lucrare.

FABULA II +erpele =i matca de albine Otr[vitorul =erpe v[z`nd pe-un tei=or O matc[ de albine, ca un lingu=itor }ncepe s[ ]i spuie: c[ este preafrumoas[, C[ are multe daruri, c[-i lumii pre\ioas[. }i laud[ puterea, a=ez[m`ntul bl`nd, Cu care chibzuie=te albinele la r`nd; Apoi folosul mare ce lumii se aduce Prin grele ostenele din fagurul cel dulce. Ad[og`nd a zice: Tu foarte vrednic e=ti A ta ]mp[r[\ie c[ o ]nvecine=ti; Dar ]\i lipse=te arma acea de ap[rare, Cu care s[-\i \ii slava la orice ]nt`mplare. Pre r[i mai mult a\`\[ un bun dec`t un r[u. Deci roag[ s[-\i dea ghimpe pre bunul Dumnezeu; Cruzia foarte prinde la fe\e domnitoare. Albina la aceste cuvinte-n=el[toare R[spunde cu bl`nde\e c[tre acel viclean: — Nu-mi plac a tale sfaturi. Eu trebuin\[ n-am De veninosul ghimpe, c[ci sunt ]ncredin\at[, C[ du=mani ]n[untru nu pot avea vrodat[; De cei pe dinafar[ copiii m[ p[zesc, +i eu prea mul\[mit[ pre Dumnezeu sl[vesc C[-n chipul meu arat[ cum trebuie s[ fie Un ]mp[rat pe lume: el r[ul s[ nu =tie, De sfaturi viclene s[ fug[ ne-ncetat, C[ci binele nu r[ul lui Cel de sus i-a dat. 255

FABULA III C[mila =i vulpea C[mila mult geloas[ v[z`nd un \ap odat[ Cu coarnele cum bate de c`ini ]nconjurat, A ]nceput ]n sine a blestema pre soart[ Zic`nd: ce tic[loas[ eu parte am luat! Un trup frumos =i mare s[ fie f[r[ coarne, S[ nu aib eu o arm[ ca slava s[-mi l[\esc, Ca du=manii mei lesne ]n praf s[ se r[stoarne! (Gelo=ii felurite de pricini n[scocesc C`nd vor s[ tot c`rteasc[). A=a se t`nguie=te C[mila merg`nd trist[ cu capu-n jos plecat, Dar o viclean[ vulpe ce-n drum o ]nt`lne=te, }mp[rt[=ire mult[ la soart[-i a luat. C[mila de-am[runtul ]=i spune sc`rba toat[. — Cunosc, r[spunde vulpea, c[ mare ai cuv`nt, Dar eu am mijloc sigur ca s[ te fac cornat[. Colo-n p[durea ceea un loc e ]n p[m`nt, De drum nu prea departe; ]l vei afla sub zare; Se cheam[ vizunie: la ea oricine-a mers +i capul s[u plec`ndu-=i a stat p[zind r[bdare, F[r[ de prelungire cu coarne s-a ales, Precum berbecii, boii =i \apii dau dovad[. Aceast[ sf[tuire c[milei a pl[cut; Ea nici g`ndea c[ leul ]n vizunii s[ =ead[, Dar cine cat[ coarne, la minte e cam scurt. C[mila iute-alearg[, cu mare bucurie G[se=te acea bort[ sub ni=te frasini vechi, +i capul ]=i afund[ ]ndat[-n vizunie, Iar leul cu cruzie o prinde de urechi. Ea trage, el nu las[, p`n-ce-n sf`r=it sc[p`nd. Acas[ se ]ntoarce urechile l[s`nd. 256

O, iubitori de slav[! Pre voi v-am ar[tat, Fiin\a de c[mil[ spre laud[ v-am dat. Cunoa=te\i c[ acela ce fala tot gone=te Cu r`sul =i ocara ades se pomene=te.

FABULA IV Uliul, p[unul =i cioful Ne povestesc c-odat[ al p[s[rilor prin\ A fost pierit. }n locu-i trei p[s[ri zbur[toare La ]mp[ratul vultur cerea locul deschis, P[unul, uliul, cioful. Tustrei l[muritoare Cuvinte de dreptate au fost ]nf[\o=at. Cu vitezia uliul f[lindu-se, d[ multe Dovezi despre r[zboaie ]n care s-a luptat, Se laud[ p[unul cu penele-i pl[cute, Iar cioful juruie=te c[ noaptea f[r[ somn }n veci o va petrece, f[c`nd =i jur[m`nt. Deci vulturul aleas[, pre care g`ndi\i, domn? Pe ciof! — +i la aceasta a=a ]=i d[ cuv`nt; C[ uliul de=i este viteaz =-a fost o=tean, Nu are ]ndurare, e aprig =i avan. El nu a dat dovad[ de vreo fapt[ bun[. Nici pe viitorie la d`nsul nu e har, C[ci dac[ tinere\ea cu slav[ nu r[sun[, Apoi a vr`stei iarn[ se trece ]n zadar. P[unul este m`ndru cu lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caut[ pricini, Se ap[r[ cum poate, =i noaptea f[r[ lene Nu doarme, privegheaz[. St[p`nitorii lini +i trezi pe c`nd supu=ii ]n pace dormiteaz[ Mai mult[ fericire la ei asigureaz[. 257

FABULA V +oarecul de \ar[ =i cel de ora= Un =oarec de la \ar[, pre altul t`rgov[\ Ca pre un vechi prieten, ]l cheam[ la osp[\. }n str`mta lui c[su\[ pe oaspe-l priime=te. }i pune ]nainte tot ce mai bun avea, Orz, maz[re =i hri=c[; ]l roag[, ]l pofte=te, Dar t`rgov[\ul m`ndru nimic nu vra s[ ia, +-a=a-n sf`r=it ]i zice: — Eu mult m[ mir, fr[\ico! cum po\i tr[i aice, }ntr-o pustietate, =i cum nu \i-e ur`t? }n via\a ast[ scurt[ de ceasul hot[r`t Nu po\i sc[pa oriunde +-oricum te vei ascunde! Mai bine murind vesel, s[ zici c[ ai tr[it Dec`t mort ]n via\[, S[ nu cuno=ti a lumii pl[cere =i dulcea\[. Asemene cuvinte au fost pre de ajuns; C[ci =oarecul de \ar[, de vorba lui p[truns, Cu oaspele-mpreun[, ie=i din borticic[, +i preste noapte merse cu paz[ =i cu fric[ }n t`rg la un palat Tot ]n m[t[s[rie =i aur ]mbr[cat. Din masa de cu sear[ sta co=ni\ele pline Cu f[rm[turi gustoase de pre la \[ri str[ine; Deci t`rgov[\ul falnic pre =oarecul \[ran }ndat[ ]l cinste=te cu ni=te parmezan, }l pune pe covoare... c`nd iat[ zgomot mare La u=[ se aude, =i preste a=teptare C-un om ]n cas[ intr[ un c`ine medelean; Iar =oarecii alearg[, s-ascund pe sub divan, 258

Nu sufl[, p`n-]n sear[. Atunci s[rmanul =oarec, ce-n lini=te la \ar[ Tr[ia f[r[ de grij[, v[zu c[ s-a-n=elat, +i cum a sosit noaptea, el drumul =i-a luat Zic`nd c[tre prieten: via\a-n ticn[ are La mine mai mult pre\ Dec`t o-mbel=ugare De griji amenin\at[ a unui t`rgov[\.

FABULA VI

Stigletul =i canarul O fa\[ schimb[toare =-un grai me=te=ugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de am[git; Dar prin a=a mijloace Nu-n=eli pre dobitoace Ce nu =tiu vorb[ dulce, nici z`mbet iscusit. Cu un stigle\ canarul ]mbl`nd dup[ m`ncare, Sosi-ntr-un loc, pe care Sta la\uri coperite cu c`nep[ de-ajuns +-un om p`ndea-n ascuns. Canarul de ]ndat[, Av`nd ispita-n fapt[, C[ci nu de mult sc[pase din temni\a v[rgat[. A zis l-al s[u tovar[=: noi trebui s[ fugim De ast loc unde lesne putem s[ ne robim; Acea s[m`n\[ bun[ scop r[u ]n sine are. Nu este nici un om At`t de galantom S[ lase pe c`mp roduri cu bun[ cugetare; Haide\i ]n alt[ parte!.. — A=a! ]\i vine bine s[ dai pove\i de=arte, R[spunse lui stigle\ul. — Cu gu=a plin[, vrei 259

+i hrana s[ mi-o iei! Zic`nd aceste, zboar[, la c`nep[ se las[, Ciupe=te dou[ fire, le afl[ prea gustoase; Dar vai! ]ndat[ simte c-a lui picior e str`ns. P`nda=ul sosind iute din tufe, l-a =i prins, +i pentru juc[rie l-a dat unor b[ie\i. Din fabul[ vede\i: C[ sfaturile bune ne sunt de trebuin\[ La relele ce-adese ne vin pe ne=tiin\[.

EPIGRAME I LA UN EGOIST

Critic[ =i sf[tuie=te Cleandru pe-oricine vede, Unu-i lene=, altu-i grabnic, cel[lalt drept nu mai =ede; Cesta reguli nu p[ze=te, Cela nu se ]ngrije=te De nimic; =-a lui purtare a s[-l duc[ la pieire. Dar c`nd ar vrea s[ se vad[ =i el f[r[ p[rtinire, Ar vedea, cum vede lumea, c[ nu-i =i el f[r[ pat[, Ci egoismu-l ]mbat[. Pesemne ]n lumea asta a=a e dat s[ fim noi; Un orb c`nd duce pre altul, cad ]n groap[ am`ndoi. II

LA ICOANA SF~NTULUI PETRU

Ce stai cu cheia, Petre? — }n rai voi s[ slobod R[s[riteana ceat[. — Dar cel[lalt norod Ce-n lan\urile Papei s-au prins a=a u=or? — Eu n-am cu d`n=ii treab[; ei au chelarul lor. 260

III

LA BRUT

C[ e=ti cuminte, Brute, to\i oamenii g`ndesc, C[ e=ti un nerod ]ns[ eu nu m[ ]ndoiesc; De-or ]ntreba pricina, o pot spune de rost: C`nd taci tu e=ti cuminte, iar c`nd gr[ie=ti, un prost. IV

LA LIDA

Pentru ce Druz ia pre Lida, o b[tr`n[ h`rc[, sur[, Ce ]n gingini molf[ie=te neav`nd nici un dinte-n gur[? — Pentru c[ pl[cerea-i este s[ adune-anticit[\i, Vrea s[ aib[ =i pre Lida printre alte rarit[\i. V

LA ERAZDU

Prietene Erazde, e=ti prea capricios, Privesc c[ nici o fat[ nu poate s[-\i mai plac[; Cu toate-ai fost ]n vorb[ =i f[r[ vrun folos. Una nu e frumoas[, alta e prea s[rac[, Aceasta n-are zestre sau nu-i de m[ritat, Tot aleg`nd nevast[, ai r[mas ne-nsurat. VII

LA CITITORII SATIRELOR

N-am voit cu-a mele satiri eu pre nime a jigni, Ci defecte ur`cioase m-am silit a prih[ni; De ave\i ]ns[ dorin\[ a nu v[ cunoa=te-n ele, V[-ndrepta\i, dac[ se poate, de n[ravurile rele. 261

VIII

LA LEANDRU Cinci ceasornici de perete, =i vro cincisprece de mas[ +i de buzunar Leandru are ]ntru a sa cas[; Toat[ ziua el nu face dec`t tot le reguleaz[ }napoi sau ]nainte, le ]ntoarce =i le-a=eaz[. Din aceast[ osteneal[ ce folos poate s[-i vie? Nici un om ca d`nsul bine c`te ceasuri sunt nu =tie. IX

LA UN NOU BOIERIT

}ntre num[rul cel mare de boieri ce-avem, Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. Oare pentru ce la oameni nu voie=te s[ se-nchine? — De c`nd vindea lapte-n pia\[, el ]nc[ n-a uitat bine; Cof[ie=ul de pe capu-i s[-ngrije=te-a nu sc[pa, Pentru-aceea el la nime nu-ndr[zne=te-a se pleca.

EPISTOLA II C{TRE VERSURILE MELE V[d c[ vi s-a ur`t, versuri, de-a mai sta ]n ]nchisoare +i ]n umbr[ de ani zece; v[d c[ vr`nd s[ vede\i soare Slobozenie ]mi cere\i, ]n=el`ndu-v-a g`ndi C[ la cititorii veseli primire ve\i g[si, C-aduc`ndu-le pl[cere, folosin\[ =i z[bav[, Vou[ v[ va face cinste, mie laud[ =i slav[. De=i =tiu c[ prin aceasta ]n idee ne-am[gim V[ slobod ]n pace, merge\i; a\i vrut s[ ne desp[r\im! 262

C`nd din m`n[-mi m`n[-\i trece, ve\i vedea c-aveam dreptate S[ v[ \in ]n ]ntuneric p[r[site =i uitate; Ve\i vedea c-a noastre g`nduri foarte lesne s-am[gesc; Mul\i pentru dorin\a slavei nasurile ]=i julesc! }nc`t floarea nout[\ii ve\i p[stra neve=tezit[, Oamenii ce iubesc noul vor citi cu mul\umit[, C[ci de-i =i gol adev[rul la-n\elep\i tot e pl[cut; Iar ]ndat[ ce-acea floare ve=tezit[ a c[zut, To\i vor judeca c[ mintea mi-a venit ]n r[t[cire +-ale mele bune sfaturi le vor numi clevetire. De=i ni=te versuri care n[r[virea prih[nesc, Cu gre\oasa clevetire nicidecum nu se-nvoiesc, Dobitoc ce voi a-mpunge m[ vor socoti pre mine; Pu\ini se g[sesc de-aceia ce v[d lucrurile bine! Unii m[ vor huli iar[=i pentru c[ m-am ocupat De un lucru ce la vr`sta =i la postul meu nu-i dat, Al\ii n-or vrea s[ m[ cru\e, c[ci am avut ]ndr[zneal[, Defecturile str[ine s[ descop[r la iveal[. }n zadar voi le ve\i spune c[ trebile mi-am c[tat. +i rodul anilor tineri nicidecum nu am =tirbat; C[ a mea ]ndatorire am urmat cu s`rguin\[ +i c[ versul pentru oameni poate fi =i de priin\[, Vor r[spunde c[ ]n via\[ nu sunt ceasuri de prisos +i c[ din scris =i din versuri nu iese nici un folos. Zavistea veninoas[ va mai g[si pentru mine, C[ pe vechi =i noi autorii am pr[dat f[r[ ru=ine +i c[ ]n limba ruseasc[ tot acele am b`rfit, Ce latinii =i francezii mult mai bine le-au rostit, C[ a face dou[ r`nduri ]n armonie s[ sune, Pre care le-am g[sit gata n-a fost lucru de minune. Aceste sunt pentru mine, iar pre voi v[ vor uita, 263

+i cu Bova sau cu Er=a* la un loc vor arunca, Unde-n pulbere zv`rlite ve\i sluji la cari de hran[, Ori ve\i fi de ]nv[litul icrelor din vro dughean[. Dea cerul s[ nu s[-nt`mple aste care v[ prezic, T`rziu pl`nge dac[-n mreaj[ a c[zut bietul pitic! La copiii f[r[ minte slobozenia e drag[, Dar gre=esc c`nd ei ]n seam[ sfatul p[rintesc nu bag[, Din aceste de pre urm[ sf[tuiri ce v[-nsemnez, Voi pute\i s[ ]n\elege\i ce iubire v[ p[strez.

TORENTELE +I OAMENII de M. Lermontov

Cu vuiet =i zgomot torentele trec, +i unul pe altul ca-n lupt[ se-ntrec; Le place mi=carea =-a undei l[\ime, Le place r[ceala, ce d[ prospe\ime; +i oamenii astfel ]n =ir necurmat, Pe calea vie\ii se scurg ne-ncetat; +i cred c[ au inimi, dar a lor c[ldur[, Ca torentul rece-i egoism =i ur[.

TUNSUL

}nt`mplare adev[rat[ din Valahia de A.Veltman Fost-a\i Dvoastr[ la Bucure=ti? Nu! }mi pare foarte r[u. Nici n-ave\i g`nd s[ merge\i? }nc[ =i mai mult ]mi pare r[u. Ce ora=, ce case, ce mai femei sunt ]n Bucure=ti! Acolo ve\i * Dou[ netrebnice pove=ti ce se vindea manuscrise pe podul Spaski de la Moscova. 264

g[si ochi de Italia, profile de Grecia =i s[lbatic[ frumuse\e de egiptean[. De ve\i intra ]n t`rg despre Colentina sau Herestr[u, pe uli\a Podu-Mogu=oaei, seara pe la opt sau nou[ ceasuri, o s[ v[ umple de mirare =irul cale=telor de Viena, hamurile str[lucinde, caii de Magdeburg, arn[u\ii ]n ]mbr[c[minte ce bat la ochi, boierii ]n bogate costumuri asiatice =i cucoanele ]mpopo\onate dup[ jurnalul de Paris. Fug`nda vedere vi s-a ]mpr[=tia ]n o a=a pestre\ire, =i ve\i socoti c[ Bucure=tii serbeaz[ vreo mare ]nt`mplare. Dar nu e nimic[, aceasta e zilnica ]ndeletnicire a rom`nilor, carii ]n toat[ seara vie\uiesc la una din asemene primbl[ri. Ce m[rea\[ uli\[ e Podu-Mogu=oaei. C`te case de piatr[ cu dou[ r`nduri, acoperite cu fier sau cu drani\[. Aceast[ uli\[, prospectul Nevei de Bucure=ti, taie prin tot t`rgul; =i ce nu ve\i vedea pe ea: biserici, palaturi boiere=ti, teatru, vipt, toate potincioasele feluri de magazii =i de pr[v[lioare, ]ncep`nd de la spi\[rie p`n[ la buc[t[ria, la care pe o tarab[ stau ]ntinse ]ntr-un fel ademenitor buc[\ile de friptur[ de miel. Dar vin! at`ta vin, ]nc`t pute\i s[ v[ sc[lda\i ]n el. Apoi expozi\ie de =ipuri =i de butelce cu vutce de multe colore; =i apoi =erbeturi, dar ce =erbeturi! de o mie de soiuri: pe roz[, pe ciocolat[, pe vanilie, f[r[ vanilie, unul dec`t altul mai gustos =i mai aromatic, precum de pild[ la cofet[ria dinaintea c[reia sunt scoase la uli\[ vro dou[zeci de scaune. V[ ve\i mira de asemene neobicinuin\[. S[ =ti\i ]ns[ c[ aice dup[ primblare vin aburitele cucoane de se r[coresc cu ]nghe\ata dat[ de c[tre amabilii cavaleri. Minune de ]nghe\at[! +i nu e scump[, c`te un leu, iar leul are mult mai pu\in dec`t drept credincioasa noastr[ rubl[. }n el abia sunt 40 copeice. Sui\i-v[ ]n foi=orul de foc, ]naltul turn durat la mijlocul ora=ului pe patru st`lpi de lemn pentru privegherea focurilor, =i ve\i vedea ca ]n palm[ 80 mii popula\ie, 16 mii case, Mitropolie, 26 m[n[stiri, 89 biserici de piatr[ =i 26 de lemn, 265

capela catolic[, bisericile luteran[ =i armean[, sinagoga evreiasc[, 35 birturi, 4 b[i grece=ti, 22 ci=mele, 4 spitaluri, 3 =coli din care una pentru limba rom`neasc[ =i alta pentru vechea slavon[, casa teatral[, clubul =i r[diul magaziilor de lipsca ticsite cu feluri de m[rfuri: toate aceste pe un ]ncungiur de trei mile. Dar ce via\[, ce activitate e ]n Bucure=ti! Iat[ leg[n`nduse merge un boier cu barba neted[, care ]nsemneaz[ m[rita lui treapt[; preste albastrul antereu e ]ncins cu br`u ro=u, beni=ul e ro=u =i =licul sur. Iat[ mi=c`nda l[comie de bani, factorii evreie=ti. Iat[ \iganii pe jum[tate goli =i descul\i. Iat[ moldoveanul ce =i-a muls turma de oi, care se pa=te ]n preajma ora=ului, v[ strig[ la ureche: “Lapte dulce!” Iat[ calesce, c[ru\e, cai, boi, bivoli, oi; tot se mi=c[, alearg[, fierbe. Pe la unghiurile ora=ului =i prin mahalale e =i mai vie mi=carea; v[ sf[tuiesc ]ns[ pe acolo s[ nu v[ ]ntinde\i privirea, c[ci pe unelocuri =i cel mai sprinten dr[cu=or poate adeseori s[-=i fr`ng[ piciorul. Uneori pe podul de lemn lipsesc dou[-trei podele, noroi, str`mtoare, ]nc`t dou[ tr[suri nu pot trece al[turea. +i ce s[ c[uta\i Dvoastr[ prin mahalale? Uita\i-v[ mai bine la D`mbovi\a ce curge prin mijlocul Bucure=tilor. Ea nu e lat[ nici ad`nc[, =i apa-i are asem[nare cu zoile, dar are =i nisip de aur, =i pentru d`nsa e compus simtimentalul c`ntec: D`mbovi\[ ap[ dulce =.c.l.

Iar apoi ce este mai interesant =i mai de luare-aminte ]n Bucure=ti, acesta e aga Bucure=tilor. Niciodat[ nu m[ puteam s[tura de privirea-i. Ce b[rbat frumos! Ce fa\[ bl`nd[, m[rea\[ =i ]n\eleapt[! Ce barb[ gra\ioas[, unde =i unde cu fire de p[r alb, cu toate c[ Satan a cam ]mb[tr`nit ]n coapsa vrednicului de respect ag[. La Bucure=ti ]ns[ nu pricep adev[rul acestui proverb rusesc. Aga e de=tept =i cu inima =i cu mintea. De-a\i fi v[zut Dumneavoastr[ ce pl[cut[ expresie priimea fa\a lui, 266

c`nd vizita vreo dam[ frumu=ic[ =i o ]ntreba: “Ce mai faci, cuconi\[?” sau cu c`t[ delicate\e r[spundea la asemenea saluta\ii: “S[n[tos!”. Cu silaba din urm[ el z`mbe=te pl[cut =i prelungind glasul sf`r=e=te lin =i ]ncet. }ns[ ce are mai neimitat, aceasta e atunce, c`nd, ar[t`ndu-v[ tablaua cu dulce\i =i ap[, v[ zice: “Poftim, m[ rog!” O asemene armonie eu de c`nd sunt nu am v[zut. Aceste dou[ cuvinte ]nc[ p`n[ ast[zi ]mi r[sun[ la auz pline de dulcea\[ =i de farmec. Cu toate c[ aga nu are loc ]n divan =i st[ dup[ postelnic, dar dup[ leg[turile familiare =i nem[rginita ]ncredere a domnului el nu d[ un ban nici pe logofe\ii mari, nici pe hatmanul divanului, nici pe marii vornici. Locul lui e p`n[ ]ntrat`ta de ]nsemn[tor, ]nc`t dac[ soarta m-ar fi ]ntrebat c`nd m-am n[scut, ce doresc eu s[ fiu pe p[m`nt, ]i ziceam: nimic alt[ dec`t ag[ de Bucure=ti! Aga are p`n[ la una mie de lei venit; el e inspector oborului, comandant =i cap poli\iei, are osebit[ temni\[ =i ]nsu=i cu doi boieri cerceteaz[ =i hot[r[=te pricinile ating[toare de obor. A= fi dorit s[ vede\i Dvoastr[ cu c`t[ m[rire preziduie=te aga meu la judecat[, c`t de ]ncet mi=c[ din buze, rostind nestr[mutatele sale hot[r`ri, =i cu ce respect ]l privesc supu=ii lui. Sau s[ ie=i\i la obor, adun[tura m[runtului nego\ al Valahiei, unde pentru o leg[tur[ de ceap[, pentru o bucat[ de carne de miel, strig[ o sut[ de glasuri; panerele =i co=ni\ele se primbl[ printre r`nduri ochind provizia; arn[u\ii cearc[ iasc[ =i amnare, jidovii taie titiun, b[ie\ii fur[ poame, c`inii mai ]n dep[rtare adulmec[ carne; strig[ri, oc[ri, sfezi... Dar s-a ivit c[ciula ag[i, dup[ el o numeroas[ suit[: c[pitanul de darabani, polcovnicul de t`rg, logof[tul de agie cu zapciii, ceau=ii =i slujitorii cu smocuri de vergi, =i iat[ c[ s-a f[cut t[cere. Negu\itorii schimb[ fe\e, caut[ m[rfurile, coboar[ pre\urile; to\i ]=i iau cu=mele =i cu fric[ se ]nchin[; iar aga merge m[re\, cerceteaz[ taxa, caut[ cumpenele =i doamne fere=te s[ le g[seasc[ la cineva nedrepte; pe loc f[r[ mai mult[ 267

cercetare, ]n mijlocul pie\ei, se num[r[ vinovatului vro dou[ sute lovituri. Aga merge mai departe =i fie=tecare ]nal\[ la cer rugi de mul\[mire pentru neprelungitoarea =i dreapta judecat[. Aga nu iese din ora=. El e st`lp de observa\ie a Bucure=tilor. Pentru ]nt`mpl[ri de foc are zi =i noapte un cal ]n=euat. Noaptea el cerceteaz[ straja ]n toate p[r\ile ora=ului, prinde furii ca pe mu=te. Zapciii =i slujitorii n-au cunoscut alt cap mai aspru =i mai activ; furti=agurile or[=ene s-au precurmat, din pricin[ c[ el cu asprime pedepsea pre acei prin=i. Buna r`nduial[ s-a restatornicit ]n ora=, ]nc`t =i pe la mahalale au contenit a arunca gunoaiele pe uli\[. Aga era hot[r`tor, aspru =i drept, favoriza numai pe acei carii cu r`vn[ ]mplinea a lor datorii =i ]ngrijea pentru binele ob=tesc. Nime nu avea trecere, sau cum se zice hat`r; pe toat[ ziua el b[tea la falang[ p`n[ la cincizeci de demoraliza\i, ]n num[rul c[rora adese erau =i oameni de prin cur\ile marilor bani =i marilor vornici. Aga se bucura de favorul =i cinstirea domnului; cucoanele ]l iubeau ca pre un b[rbat frumos =i delicat; cet[\enii nu puteau s[ nu-l respecte ca pe un geniu p[zitor al lini=tii ob=te=ti. Mul\ime de anecdote se povesteau prin ora= despre curajul lui la focuri =i la prinderea furilor ]n vreme de noapte. De aceea, s[ v[ fi luat de vorb[ ori cu cine pentru aga, nime nu v[ zicea nici un cuv`nt, ci v[ ar[ta numai o min[ m[rea\[, v[ f[cea un semn cu ochiul st`ng =i pocnea din limb[; iar aceast[ mut[ fraz[ ]n p[r\ile r[s[ritene cuprinde ]n sine o elocven\[ mai energic[ dec`t toate putincioasele laude =i ]nsemneaz[ ruse=te: cap! mare cap! Se vede ]ns[ c[ p[m`ntul nostru e a=a, ca pe el nic[ire, nici m[car ]n postul ag[i de Bucure=ti s[ nu po\i sc[pa de ceasul r[u. De la o vreme aga s-a f[cut posomor`t =i g`nditor. El rareori se primbla pe la Herestr[u =i Colentin[; a contenit a vizita cucoanele, pare c[ ele nu mai aveau ochi ]nfoca\i, nici spr`ncene negre; ciubucciul arn[ut ]nsemna, c[ cu toat[ fru268

muse\ea chihlimbarului, cur[\enia ciubucului =i bunul miros al diubecului, ciubucul ag[i se stingea nefumat. El nu mai cerea nici cafe, nici dulce\i. Se ]nchidea ]n cabinetul s[u =i sta pe g`nduri nop\i ]ntregi. Necontenit da poronci la zapciii =i pandurii ce i se ]nf[\o=au cu raporturi, =i din zi ]n zi se f[cea mai t[cut =i mai serios; ]n a=a stare nu l-a v[zut nime ]n curs de zece ani de c`nd el oc`rmuie=te Bucure=tii. Oare ce e pricina unei a=a prefaceri? Iat[ ]nt`mplarea: }n acea vreme s-a ivit ]n Valahia ho\ul Tunsul, care a ]ntors asupr[-=i luarea-aminte nu numai a ag[i, ci a Principatului ]ntreg. El se purta ca un v`rtej, ca o n[luc[, ca o fantazie a junilor poe\i, de care ]nc[ p`n[ acum nu sunt ]n Valahia, dar nu e ]ndoial[ c[ vor fi cur`nd. Tot ]ntr-o vreme se ivea pe l`ng[ R`mnic, subt Mih[ile=ti =i ]n preajma Craiovei, =i cu aceasta a ]mpleticit toate urm[rile poli\iei. Dar asta e pu\in; adeseori se afla chiar ]n Bucure=ti cu nep[sarea unui pacinic =i statornic or[=an, =i iat[ ce a adus o spaim[ ob=teasc[ ]n toat[ popula\ia de optzeci mii a capitaliei Valahiei; a str[b[tut p`n[ ]n divan; a tulburat cele mai puternice capete =i cele mai lungi barbe. }nt`iul ap[r[tor al \[rii, marele sp[tar, care numai a ]nt[rtat pre Tunsu cu ale sale zadarnice urm[riri, tremura ]n tot minutul chiar pentru persoana sa, =i ]n sf`r=it cu hot[r`re s-au lep[dat de a z[d[r] ]n de=ert pe ho\. Atunce to\i, domnul, boierii =i poporul au aruncat cea de pe urm[ n[dejde asupra ag[i =i l-au rugat s[ restatorniceasc[ ob=teasca lini=te. De zece ani cet[\enii s-au deprins necondi\ionat a crede ]n curajul, mintea =i activitatea ag[i, =i tocmai acum un sp`nzurat ca Tunsu s[-=i bat[ joc de-a lui barb[ neagr[ cu fire albe! Trecu un an de c`nd aga urm[re=te ho\ul cu neadormirea unui vrednic cap de poli\ie, a obosit toat[ agia, =i ]nsu=i nu era o zi s[ nu mearg[ cu potera prin cele mai dep[rtate mahalale; iar ho\ul, r`z`nd de neobositul ag[, se primbla ziua miaza mare prin Bucure=ti. 269

Necrezut[, nesuferit[ obr[znicie! }ntr-o duminic[ a venit la obor pe un cal sur un arn[ut nalt, bine f[cut. El s-a pre]mblat printre r`nduri, a cump[rat sc[p[r[tori =i titiun, a pr`nzit =i ]nc[lec`nd pe cal a aruncat la s[raci c`teva jum[t[\i mahmudiele, poroncindu-le s[ spue ag[i c[ Tunsul e foarte mul\[mit de r`nduiala ce se p[ze=te la obor. Cuvintele: Tunsul! Tunsul! se repetar[ ]n norod; gloata se feri ]n l[turi; ceau=ii =i pandurii se luar[ cu pu=tile dup[ el; zgomotul ob=tesc se l[\i; dar Tunsul nu mai era! }n dep[rtare se ridica pulberea =i argintea coada calului. Aga ]=i smulgea barba. Alt[ dat[ o c[l[toare trup[ italian[ reprezenta la Antonachi “B[rbierul de Sevilla”. Public numeros era adunat la asemene raritate. Un gros baron din Transilvania, cu muste\i mari, cu ]mbr[c[minte ungureasc[ =edea l`ng[ aga. Entuziast =i cunosc[tor de muzic[, el cu toat[ luarea-aminte observa fie=tecare not[. Fa\a-i se ]nro=ise de pl[cere =i m`inile de aplaude. }n antracturi, care erau ]ndestul de lungi, el istorisea ag[i cu pronun\ie neam\o-rom`n[ despre operele de la Milan =i Viena, despre toate nout[\ile muzicale; =i ]n cursul ]ntrevorbirii, care pe c`t se vedea era pl[cut[ ag[i, ce pe l`ng[ alte merite avea =i iubirea frumoaselor arte, baronul de c`teva ori a luat tabac din tabacherea lui. Dup[ sf`r=itul piesei, ei se desp[r\ir[ prea mul\[mi\i unul de altul. A doua zi aga deschiz`nd tabacherea g[se=te un bilet ]n cuprinderea urm[toare: “Tunsul mul\ume=te respectabilului ag[ pentru pl[cerea ce i-a f[cut la spectacolul de asear[. El va avea de neap[rat[ datorie a se folosi de amabila-i propunere ce-i f[cu de a lua dulce\i la dumnealui”. Aga ]=i smulgea barba. }ntr-un r`nd Tunsul ]ncuno=tin\eaz[ pre un mazil din satul Pripone=tii c[ are s[-i vie oaspe, poroncind s[-i preg[teasc[ un fel de bucate de gium[t[\i mahmudiele. Zapciii =i pandu270

rii ]n hot[r`ta zi ]ncunjurar[ satul =i se tupilar[ cu pu=tile prin gr[dini =e pe la case. Pe la miezul nop\ii se st`rni vijelie cu ploaie mare. Pandurii ]n zadarnica a=teptare, uda\i p`n[ la oase, se duser[ la o cr`cim[ ca s[ se-nc[lzeasc[, l[s`nd pe la potice c`te unul de paz[. }n vremea c`nd ei se l[udau c[ vor prinde pe Tunsul, numai s[ le pice ]n m`n[, =i de ur`t beau la rachiu, ]nc`t despre zi to\i be\i se cufundar[ ]n ad`ncul somn, iat[ =i Tunsul cu voinica lui band[ ca din cer c[zu preste ei =i leg`ndu-i pe to\i, poronci s[ le numere c`te dou[ bice =i a=a-i mustra: “Asta e pentru ca pe viitor s[ fi\i mai cu minte =i mai de isprav[! C`nd v[ trimite cineva dup[ ho\i s[ nu v[ abate\i prin cr`cime la b[utur[! }mi pare r[u de bunul mei prieten ag[; el e om cu minte, dar cu ni=te mi=ei ca voi n-are ce face. Mai iat[-v[ ]nc[ c`te o sut[ de lovituri. Sunt ]ncredin\at c[ prietenul meu nu-mi va b[nui”. Dup[ aceasta merse la mazil, ]=i lu[ tributul, b[u cafea =i se f[cu nev[zut. Aga nemaiput`nd mistui m`nia nici ]n barb[, ]n dezn[dejde l[s[ m`inile ]n jos. }n Valahia Mic[, Tunsul a cerut de la boierul ce tr[ia ]n satul Cozia aproape de mun\i ca s[-i numere dou[ sute de galbeni, ]ns[ nu austrieni, ci olandezi noi, pe care s[-i puie ]n borta unui plop b[tr`n din poiana de l`ng[ sat. Termenul era scurt. Boierul num[r[ g[lbena=ii =i cu tremur`nd[ m`n[ ]i slobozi ]n fatala gaur[. Cu toate aceste ]n satul Cozia =i prin mun\ii vecini era a=ezat[ potera. Singur ispravnicul sosise de la C`mpu-Lung =i se jura boierului c[ va prinde pre sume\ul ho\. Toate poticele erau prinse de c[l[re\i, ca s[ dea =tire c`nd se va apropia banda. Pedestrimea sta ascuns[ la o oierie. Pe la amiaz[ un pandur veni ]n fuga mare cu =tire, c[ ho\ii au poposit cale de un ceas. To\i s[rir[. Ispravnicul str`nse pandurii c[l[ri =i le dete poronc[ s[ taie drumul bandei despre mun\i =i apoi pe-ascuns s[ se trag[ dup[ ea spre sat; iar 271

el singur se duse cu pedestra=ii ca s[ ]ncungiure testamentalul plop. }n st`nga mergea drumul la Cozia, ]n dreapta era un munte nalt, Tunsul n-avea sc[pare, =i nici c[ se putea alege mai bun loc pentru de a-i da =ah-mat. Ispravnicul ]l va prinde viu cu toat[ banda lui; ]l va duce singur la domn, =i ]n[l\imea sa spre r[spl[tirea bravurii, nu e ]ndoial[ c[-l va face arma= mare sau polcovnic de agie. }n acel r[stimp mergea prin sat un \igan descul\, ]n curtc[ strem\uroas[, cu pieptul gol. Ne]ntorc`nd luarea-aminte asupra mi=c[rilor ost[=e=ti =i zgomotul ce era prin sat, el cu toat[ simplitatea unui \igan c`nta: Spune, spune moldovene Care-i drumul la Foc=eni, Unde-i casa mititic[ +i feti\a frumu=ic[?

Pentru de a masca mai bine pozi\ia armat[, ispravnicul poronci cl[ca=ilor s[-=i caute de lucrul c`mpului ca s[ nu dea prepus c[ e poter[. Alt pandur aduse iar grabnic[ =tire c[ Tunsul a mi=cat spre sat. — C`t de nimerit merge cel \igan c`nt`nd, — a zis ispravnicul c[tre boier. Tunsului nici prin cuget nu-i va trece, c[ noi ]l a=tept[m aice ca pe un dorit oaspe. |iganul ]ns[, merg`nd =i c`nt`nd, veni drept la plop, se purt[ ]mpregiuru-i =i apoi se puse jos la r[d[cin[; galbenii erau ]n m`n[-i. — Pare c[ \iganul a luat banii, — ]nsemn[ vechiul lor st[p`n. Al treilea pandur sosi cu =tire c[ Tunsul e l`ng[ sat. — Ce faci tu acolo? — a strigat ispravnicul la \igan. Lipse=ti, boala dracului! Pune gios ce-ai luat! Dar \iganul num[ra galbenii =i nici b[ga seam[ la ocar[. — Cucona=ule! — zise un pandur c[tre ispravnic, el o s[ ne sminteasc[ toat[ treaba. De orice ]nt`mplare noi avem 272

lega\i =ase c`ini r[i. Oare s[ nu le d[m drumul? Tot sunt fl[m`nzi, ]ncalte s[ apuce c`te o buc[\ic[ din cel \igan. Zapciul dezleg[ c`inii sumu\`ndu-i =i iat[ =ase dul[i mari de pe la oierii cu l[tret se rep[d la \igan. El ]ns[ nu contenea a num[ra gologanii; dar ]n clipa c`nd a v[zut c`inii aproape s[-l rup[ buc[\i, puse galbenii ]n s`n =i sco\`nd dou[ baltage de fier legate la capete cu fr`nghiu\e, f[cu dou[ agere mi=c[ri =i patru c`ini nu mai erau. Ceilal\i doi cu cozile str`nse o luar[ la fug[ spre sat. |iganul r`z`nd tare =i-a ascuns baltagele; apoi cu pas m[surat, c`nt`ndu-=i c`ntecul, =i-a ]naintat drumul. Ispravnicul =i oastea lui r[maser[ uimi\i. — Ce dracu! — zise boierul. Oare nu e Tunsul? El a scris c[ are s[ vie dup[ bani la amiaz[ zi. Acuma sunt dou[sprezece ceasuri. — }n adev[r, — r[spunse ispravnicul, c[ut`nd la ceasornic, tocmai dou[sprezece. Ce nerod sunt eu c[ nu luai seama mai bine r[va=ului. Numele: Tunsul! cu putere magic[ a r[sunat ]n auzul osta=ilor. Pe l`ng[ ispravnic erau numai pedestra=ii. El singur a plecat fuga dup[ ho\, strig`nd: s[ dea de tot! s[-l ]mpu=te pe loc! Dar la panduri tremura m`inile =i de gr[bire =i de numele Tunsului. El fugea f[r[ spor, ]mpu=ca f[r[ a \inti; iar \iganul descul\ ac[\`ndu-se iute pe deal, se f[cu nev[zut din ochii lor =i apoi se z[ri pe alt deal ]n dep[rtare, ]n luminoasa atmosfer[ a mun\ilor, ]n acela= costum de \igan, ]ns[ pe un cal negru cu o =ea frumoas[. El se uita pe vale, unde ispravnicul =i o mul\ime de oameni sta ]mpregiurul plopului, slobozi un pistol =i banda ho\ilor, ]mpr[=tiat[ de panduri ]n toate p[r\ile, se adun[ ]ndat[ pe l`ng[ a ei c[petenie. Ascult`nd ast[ veste, aga ridic[ ochii spre cer, c[ci credin\a ]n singura sa putere ]l p[r[si cu totul. Ei bine, cine a fost acest Tunsul? 273

}n toat[ Valahia nime nu =tia de unde se trage. Crescut prin mun\i, deodat[ a str`ns o disperat[ band[, cu care se pre]mbla prin principat. Cu toate aceste, el mai mult c[uta aventure dec`t pr[d[ciuni. Lua adet numai de pe la boierii ]nst[ri\i =i de pe la mazili, ]ns[ agiuta pe s[r[imanii locuitori =i pe nenoroci\ii amorezi, =i v[rsare de s`nge nu f[cea. De d`nsul se vorbea felurite =i necrezute lucruri. Unii ]ncredin\au c[ el e un prin\ unguresc ce =i-a p[r[sit patria pentru o ]nsemn[toare intrig[ politic[. Al\ii ziceau c[ e simplu \igan, ai treile spuneau, c[ e un boier cu stare, ce s-a dedat la ho\ie dup[ un nenorocit amor; ai patrule socoteau c[ e femeie; ai cincile ]nt[reau c[ e evreu; ai =esele prepuneau c[ este Napoleon. Nime ]ns[ nu cuno=tea nici adev[rata lui fizionomie, nici obicinuitul costum. El se ]nf[\i=a june =i b[tr`n, smolit =i b[lan, ]n aur =i ]n strem\e, boier =i arn[ut, neam\ elegant =i jidov, c[lug[r =i femeie, ]nc`t doi companioni ai s[i, prinz`ndu-se, au ]ncredin\at subt jur[m`nt, c[ nici odinioar[ n-au v[zut fa\a fireasc[ a Tunsului. Asemene nedumerire =i mister era pricina, c[ de d`nsul se povesteau ]n norod o mul\ime de ]nt`mpl[ri de=[n\ate, de care el ]nsu=i nu =tia nimic[. R[t[cinda ]nchipuire a norodului supersti\ios ]i da ni=te ]nsu=iri mai presus de natur[. Se zicea c[ are buruiana nev[zut[, covorul zbur[tor sau ciubotele ce umbl[ singure. Pe a=a temei el se socotea n[luc[, =i muma vr`nd s[ curme pl`nsul ]nd[r[tnicului prunc, ]l speria cu Tunsul. Vara ]n Valahia e foarte c[lduroas[. De la nou[ diminea\a p`n[ la =epte ceasuri sara obloanele erau ]nchise =i l[cuitorii =ed tologi\i pe divanuri late, iau dulce\i, trag ciubuce =i g`ndesc la amoruri. Cu bun[ seam[ zilele verii at`t de fierbin\i sunt bune numai pentru chef. Ocupa\iile fizice sau morale nu pot avea loc. +i a=a cum pozi\ia locului =i climatului formeaz[ caracterul unei na\ii, apoi nu e de mirare c[ rom`nii sunt mai mult pleca\i c[tre italianul farniente dec`t c[tre oste274

neal[; c[ subt umbra castanilor, zarz[rilor =i nucilor la ei s`ngele circuleaz[ mai iute dec`t la noi subt tri=tii brazi; c[ ei sunt mai tr`ndavi =i mai supu=i poftelor, care ]i fac a nu pricepe cur[\enia asprului moral. Fetele acolo se coc =i se trec ca capelele de mod[. O singur[ sc`nteie e de ajuns ca s[ a\`\e v[paie. La treisprezece sau patrusprezece ani cuconi\a se m[rit[, dup[ ce avu c`teva amoruri; la cincisprezece se face mum[, iar la =eptesprezece se desparte =i tr[ie=te-n voia ei. Lipsa cre=terei morale, climatul, interesul =i nep[sarea p[rin\ilor despre soarta copiilor, nep[sarea b[rba\ilor c[tre credin\a c[s[toreasc[ — iat[ pricinile c[ cea mai mare parte, ca s[ nu zic toate femeile ]n Bucure=ti, tr[iesc desp[r\ite. Lucrului acestuia nu se pune nici o greutate. }ntr-o s[pt[m`n[ se poate cineva ]nsura =i desp[r\i. De aceea uita\i-v[ la o cucoan[ de treizeci ani; oric`t s[ fi fost de frumoas[ ]n tinere\e =i oricum s[ se ]mbrace de bine, nes[b[duitele pofte i-au ve=tezit fruntea; ]n ochi i se vede obosirea unei vachante: toat[ fiin\a-i d[r[p[nat[ =i ars[. La v`rsta de treizeci ani ea este ruin[, ]ns[ tot cu nepotolite dorin\e asupra vie\ii =i asupra amorului. Dac[ o fat[ vorbe=te grece=te =i fran\uze=te, =tie a d[n\a, apoi e bine crescut[. Altele se m[rit[ numai cu limba greceasc[, care e ]ntrebuin\at[ la cele mai multe case de boieri. Via\a unei cucoane se ]ncepe de la opt ceasuri sara; ziua ele nu tr[iesc; ziua se ocup[ u=or cu casnica tualet[, beau cafe, ]ndreapt[ spr`ncenele. Arn[u\ii le aduc r[v[=ele, ele fac r[spunsuri, oc[r[sc \igancele, iau socotele vatavului, uneori merg pe la magazii; dar mai de multe ori =ed acas[, ascult[ =icanele vecinelor cunoscute =i cu ner[bdare a=teapt[ sara. Mas[ \in ]ndestul de rea, dup[ mas[ dorm =i scul`ndu-se se g[tesc de primblare. Cucoana tr[ie=te numai la primblare: aceasta e a ei menire, iluzie, slav[. Aice ]=i arat[ luxul echipajului, galantomia tualetei =i ademenitoarea frumuse\e. A se ]namora cineva de o cucoan[ poate numai la primblare, care \ine 275

p`n’la unsprezece ceasuri. De aice b[rba\ii se str`ng la jocul bancului, f[r[ crid[, pe aur curat. Iar cucoanele?.. Unele se ]ntorc acas[, altele merg la cofet[ria de pe Podul-Mogu=oaei ca s[ ieie ]nghe\at[, iar altele mult[ vreme nu se pot desp[r\i de pl[cerea serii. }n misterioasa lumin[ a lunii, ]n aerul ]mprosp[tat de r[coarea nop\ii se aude p`n[ t`rziu vuietul calescelor ]nchise =i l[sate la bun[voin\a vizitiilor... Pe pragul u=ii a unei sale de=erte, care mai totdeauna cuprinde mijlocul caselor Bucure=ti =i e singura sc[pare ]n zile c[lduroase, =edea o \iganc[ trist rezemat[ pe cotul m`inii. Asprul p[r negru, necunoscut cu din\ii pieptenului, se ]mpleticea ]n neor`nduial[ pe capu-i. A ei fa\[ palid[ de un color masliniu, a ei tr[suri =i boi f[r[ nici o expresie ]nf[\o=a lu[riiaminte o s[lbatic[ fiin\[ a naturii, o buruian[ ghimpoas[. }n acele minute ochii ei mari =i negri erau a\inti\i f[r[ g`nd, f[r[ sim\ire la peretele ce ]nf[\o=a ]n vopsele proaste pre Icar cu aripile topite ]n vreme c`nd a vrut s[ ajung[ la soare. Ea nu cunoa=te adev[rul acestei ]nf[\o=eri, de=i r[u vopsite, =i s-a deprins a privi ca la un gol perete. Dar iat[ u=a s[lii se deschide. Uit`ndu-se ]mprejuru-i o feti\[ cu rochie alb[, cu ca\aveic[ de catifea albastr[ bl[nit[ cu samur, a intrat ]n sal[. Ea abia ]nflorea. Voioasa copil[rie era zugr[vit[ ]n alba=trii ei ochi. P[rul blond lucind ca m[tasea se ]mpr[=tia ]n bucle pe umerele-i albe ca crinul. C`t[ interesate\e, naivitate =i ]ncredere se vedea ]n fa\a ei jun[, delicat[, de o albea\[ p[trunz[toare. Ea era luminoas[ =i curat[ ca p[m`ntul ]n cea dint`i zi a crea\iei sale. Ca un geniu al luminii se opri denaintea duhului ]ntunericului: — S[r[imano Stesi, — zice cuconi\a c[tre \iganc[, — pe tine iar te-au ferecat ]n lan\. Cu ce-ai sup[rat pre tat[l meu? P[truns[ de bun[tatea st[p`nei, \iganca ]ncepu a pl`nge =i a-i s[ruta m`inile. — Nu cred c[ ai furat ceva sau c[ ai vrut s[ fugi de la noi? 276

— Nu, cuconi\[. — Apoi ce-ai f[cut? — Boierul ]mi poronce=te s[ nu iubesc; dar cum voi putea eu tr[i f[r[ amor! O \iganc[ poate s[ tr[iasc[ f[r[ soare, f[r[ p`ine =i ap[, ]ns[ f[r[ amor niciodat[. — E bine s[ fii amorezat? — M[ ]ntrebi de e bine, — r[spunse \iganca cu ]nvio=are, =i ce poate fi mai bun pe lume? Uit[-te, cuconi\[ Anic[. }n toat[ lumea nu e neam mai nenorocit dec`t al nostru. Soarta ne-a os`ndit s[ fim ]n tic[lo=ie, s[ ]mplinim cele mai grele munci. Cu firul de nisip v[ str`ngem noi aur, m`nc[m p`ine seac[ =i bem ap[. Suntem drept ocar[ =i nu avem parte nici de copiii no=tri. Pentru noi nu e nimic[; nu e nici ast[zi, nici m`ine; dar noi iubim a=a, precum nime nu iube=te. C`nd inima \igancei se aprinde de amor, c`nd amorezul t`n[r =i dr[g[la= o str`nge ]nt`ia dat[ la al s[u piept tremur`nd =i uit`ndu-se ]n ochi ]i zice: “Te iubesc!” O, ce dulce! ce frumos! Atunce strem\ele aceste se prefac ]n scumpe m[t[s[rii, bordeiul afumat ]n palaturi domne=ti, iar ochii amorezului sc`nteiaz[ o deplin[ desf[tare, o fericire f[r[ margini; atunce nime nu e mai fericit dec`t \iganca. Cuconi\a s-a ]nro=it; ea asculta cu mare luare-aminte. — }nt`lnirile noastre sunt rari, — urm[ \iganca. — Oamenii nu ne las[ s[ iubim ]n pace; dar asta nu e nimic[, el numai s[ fie credincios. Un an ]ntreg eu am adunat nisip de aur, =i niciodat[ n-am v[zut pe Alecu. Vara a fost at`t de c[lduroas[, munca at`t de grea, iar eu c`nd eram mai ostenit[ m[ puneam pe mal, ]nchideam ochii =i, g`ndind la amorezul meu, ]mi ]mprosp[tam ]n aducere aminte dulcele lui glas, dezmierd[rile lui dup[ care mi se renoiau puterile. }mi c`ntam c`ntecul =i voioas[ scoteam iar[=i la nisip. — Dar de mult nu ai v[zut pe Alecul t[u? — De mult! O, nu. Asear[... |iganca ]ncepu a pl`nge. 277

Cu c`t[ ner[bdare am a=teptat eu seara de ieri. }n sf`r=it, sosi dorita noapte, at`t de luminoas[, lin[ =i frumoas[, ]nc`t asemine nici c[ am v[zut ]n via\[. To\i se culcaser[. Eu m-am pus la fereastr[ ]n odaia noastr[ de sus =i am privegheat mult[ vreme. O ad`nc[ t[cere domnea ]n ora=. Z[rii deodat[ o umbr[ clipind prin gr[din[; acesta era el, scumpul meu Alecu. Inima-mi ]ncepu a bate a=a de tare, ]nc`t m[ temeam s[ nu de=tepte toat[ casa. El cu mare paz[ veni subt fereastr[: “Alecu!” “Stesi, sufletul meu!”. Arunc[i degrab[ fr`nghia ce aveam preg[tit[; Alecu se apuc[ de ea, iar eu cu toat[ puterea tr[geam nepre\uitul meu odor. M`na iubitului era acum aproape s[ m[ ]mbr[\o=eze, ]nc[ o clip[... — Ce faci, Stesi? — auzii nea=teptat la spinarea mea. Acesta era tat[l t[u cu o c[ut[tur[ ]nsp[im`nt[toare =i cu un bici ]n m`n[. De fric[ eu am l[sat fr`nghia din m`n[ =i am auzit pe Alecu gem`nd. Loviturile de bice curgeau asupr[-mi ca ploaia; eu ]ns[ nu m[ clintii de la fereastr[ p`n[ ce nu v[zui pe Alecu c[ s-a ridicat =i =chiop[t`nd s-a ascuns din vedere. Atunci =i boierul osteni de a m[ mai bate =i porunci s[ m[ pue ]n lan\ =i s[ m[ ]nchid[ ]n beci. B[taie ]n palme, semnalul chem[tor de slug[, r[sun[ ]n o odaie din l[untrul casei. Cuconi\a =i Stesi se desp[r\ir[. ***

}n anul c`nd Alexandru Su\u s-a or`nduit pentru a doua oar[ domn Valahiei, Neculachi B[rbucic[ ocupa ]n Principat locul marelui ceau=. Av`nd subt a sa comand[ patruzeci de lefecii =i paz[ prin cvartalurile ora=ului, judeca pricini m[runte =i punea pe vinova\i la arest. Dar a=a precum cu schimbarea domnului =i dreg[toriile \[rii se renoiesc cu alte fe\e, Su\u or`ndui mare sp[tar pe un nepot al s[u, om foarte lacom de bani. Noul sp[tar de]ndat[ ad[og[ tributul posturilor at`rnate de el, care pe tot anul se vindeau cu pre\ 278

hot[r`t, ]n num[rul c[rora era =i marele ceau=. }n loc de or`nduitele pentru acest post dou[ mii, el a cerut trei mii lei. B[rbucic[ n-a vrut s[ dea =i locul lui l-a prins o alt[ lipitoare setoas[, cu n[dejde c[ va stoarce vreo mie lei mai mult de la nenoroci\ii s[i supu=i. Sup[rat de l[comia =i nedreptatea sp[tarului, marele ceau= s-a tras ]n Valahia Mic[ la mo=ia sa aproape de Craiova. C`\iva ani de-a r`ndul el cump[ra vite, le ]ngr[=a =i le m`na ]n Transilvania, adun`nd prin acest mijloc o ]nsemn[toare stare. Dar c`nd singura lui fiic[ Anica a venit la v`rsta de treisprezece ani, el s-a mutat iar[=i ]n Bucure=ti, f[r[ ]ns[ a p[r[si folositorul s[u nego\, care mai ales ]nflorea subt privegherea unui t`n[r grec Costachi ce-l tocmise v[taf. Acesta ]i ]ngr[=a boii de minune =i ]n c`teva r`nduri pe an se ducea cu ei peste hotar. B[tr`nul B[rbucic[ num[ra la galbeni, se uita cu bucurie la fiic[-sa Anica =i demonul ambi\iei n-a ]nt`rziat a i se ]nf[\i=a cu ispita de a ie=i iar[=i pe scena politic[. Blondinelor care doresc s[-=i fac[ partide str[lucite le dau sfatul meu s[ plece ]ndat[ la Bucure=ti. Nu vor apuca a intra ]n ora=, de pe la barier[ ]nc[, sau, pot zice, de la cea din urm[ po=t[, se vor arunca la picioarele lor marii vornici, logofe\i, sp[tari, vistieri, hatmani, postelnici =i, ]ntr-un cuv`nt, toat[ aristocra\ia Valahiei. Blondina e acolo z[rit[, ]ntocmai ca la Petersburg Rinocero, Tallioni =i trupa Bartoletti. Blondin[ =i frumoas[, unic[ fiic[ =i mo=tenitoare de o avere ]nsemnat[ a p[rintelui s[u, la cine oare nu va ame\i capul? }n scurt[ vreme Anica se f[cu obiectul vorbelor ]n Bucure=ti, mul\i ]ncepur[ a-i repeta numele, a-i dori ]nt`lnirea =i a m[guli pe fostul ceau=, ]ns[ B[rbucic[ nu-=i pierdu mintea. El nic[ierea nu se ar[ta cu fata, o \inea ]nchis[, iar copilei Anic[i nici ]i trecea prin cuget, c[ de ea se ocup[ to\i Bucure=tii, c[ uli\ele ]ntregi g`ndesc la d`nsa =i cucoanele o vorbesc de r[u f[r[ s[ o cunoasc[. 279

Un singur boier adese vizita pe B[rbucic[ — acesta era marele vornic a cutiei milelor. B[rbucic[ cu osebit[ cinste primea pe m[re\ul s[u oaspe, ]nsu=i ]i da cafeaua =i ciubucul =i-l petrecea p`n[ la scar[. De=i gradul marelui vornic de cutie se socote=te de starea ]nt`e, precum spre dovad[ el poart[ barb[ =i e boier de divan, dar leafa-i e foarte m[rginit[. El prime=te =ase mii lei pe an, nu are alte folosuri, afar[ numai de singura ]nt`mplare c`nd cineva murind f[r[ mo=tenitori, i se ia averea la cutia milelor, =i ]n urm[, ivindu-se mo=tenitorii, cu ]ntoarcerea unei asemene averi ]=i trage din ea zeciuiala. Pare c[ ]nadins, spre r[ul marelui vornic, rom`nii se pricepur[ de-a muri f[r[ avere, sau cu avere =i cu o droaie de creditori. Cu a=a chip, ]ntru a=teptarea cazurilor de zeciuial[, marele vornic ]=i cheltui toat[ starea. Trebuia dar o ]ndreptare m[car prin o c[s[torie b[noas[, care ]n dou[ r`nduri l-a mai scos din grea pozi\ie. Adev[rat c[ barba marelui vornic de cutie era bine alb[; cu toate aceste, ea era tot barb[ =i una din acele ce au dreptate s[ poarte ]n Principat numai =aptesprezece capete mari. Care dar din cucoane nu ar fi dorit s[ fie vorniceas[ mare? Vornicul cutiei se folosea de favorul domnului =i avea puternice leg[turi cu boierii de clasul ]nt`i. El putea cu ]nlesnire s[ ]nainteze pe cineva la rangul clucerului de arie sau mare arma=. B[rbucic[ iar[=i putea foarte bine s[-=i m[rite fata dup[ marele vornic, d`ndu-i zestre c`teva s[cule\e de aur. Aristocra\ia m[rimei mai adese =i mai lesne se ]ntrune=te cu aristocra\ia bog[\iei. Multe seri a petrecut B[rbucic[ cu marele vornic ]n conversa\ii pl[cute, c[ci am`ndoi fiind oameni =ire\i, cu minte =i experien\[, ]ncheier[ leg[turi prietenoase pe calcule bine chibzuite =i numai lor cunoscute. }n vreme c`nd magnatul vorbea despre m[ritele sale ]nsu=iri, despre rang, putere =i buna petrecere a unui om ales, B[rbucic[ asculta cu supunere =i se minu280

na cum poate cineva s[ ajung[ la at`ta slav[. Atunci marele vornic ]ncepea a-i m[guli agitata ambi\ie, f[g[duia s[-i mijloceasc[ la domn un post de starea a treia, pe urm[ de starea a doua =i c`nd B[rbucic[ plin de nedejdi cu lacr[mi de recuno=tin\[ str`ngea m`na ]naltului s[u ocrotitor, marele vornic pentru des[v`r=itul efect ]i ar[ta peste un an, peste doi, de departe, din unghiul casei, barba cu rangul marelui clucer. }n urmarea unor a=a conversa\ii, B[rbucic[ ]=i m[rit[ fata dup[ marele vornic de cutie, pentru care ]ncepu a-=i aduna banii spre a p[=i cu tot luxul c[tre solenela ceremonie a nun\ii, p[zit[ c`t[va vreme subt secret. — Ce face Costachi? Cum ]i mai este? — ]ntreb[ Anica pe \iganca Stesi, a=tept`nd cu ner[bdare r[spuns. |iganca trist[ cl[tin[ din cap. — Fost-a doftorul? I-a dat doftorii? — Ce-i trebuie lui leacuri? Doftorul nu-l va lecui, s[r[imanul Costachi! — +i ce are el? — }i arde inima; el singur arde ca ]n foc. Ochii i s-au dus ]n fundul capului, fa\a i s-a uscat, vorbe=te ]ntr-aiurea. Anica oft[ greu. — Nu viseaz[ alt[ dec`t pe cuconi\[, =i de nu v[ vedea, nu venea ]n ast[ stare. — Ei bine, ce poate s[ i se ]nt`mple? — El o s[ moar[... Anica i-a pus m`na la gur[ =i n-a l[sat-o s[ sf`r=easc[. Lacr[mile i se ar[tar[ ]n ochi. — De vei poronci, el va tr[i, dar numai dumneata singur[ po\i s[-l ]nvii. — Eu! Eu pot s[ ]nviez pe Costachi? Alearg[ repede la el, roag[-l din partea mea s[ tr[iasc[, spune-i c[ eu nu voi putea suferi amara durere dac[... nu cutez a g`ndi! O, nu! el va tr[i; a=a e, Stesi? 281

Vestea ]nsur[rii marelui vornic de cutie cu fata lui B[rbucic[ se l[\i ]n Bucure=ti. To\i se minunau de aceast[ ]nso\ire, numai Anic[i i-a venit ame\eal[ c`nd tat[l s[u ]i f[cu cunoscut c[ ea se m[rit[. Un =ir lung de calesce de Viena se tr[gea la Herestr[u prin cea\a de pulbere ce r[dicase. Boierii =edeau m[re\i cu c[ciulele brum[rii ]n cap, cucoanele z`mbeau nurliu la c[l[re\ii ce cu agerime se purtau pe l`ng[ echipajuri. Vorbele, hohotele =i strig[rile biruiau vuietul ro\ilor, vremea sta frumoas[ f[g[duind o pl[cut[ primblare. }ntr-o alee deas[ a gr[dinii, subt un faimos plop =edea Anica m`hnit[ =i dezn[d[jduit[. }n c`teva luni ea a tr[it vecinicia... a cunoscut amorul! }n fa\a ei ]n loc de voioasa ne]ngrijire =i naivitatea copil[riei, acuma se vedea un r`nd ap[sat de greutate. Mi=c[rile-i erau silite; ]n alba=trii ochi sc`nteia patima amorului; ea se uita la lumea lui Dumnezeu cu nepl[cere =i adese greu ofta. Doi pa=i dinaintea ei sta Costachi ]n ca\aveic[ albastr[ bl[nit[ cu vulpe =i cu fes ro=u ]n cap, ce avea un canaf v`n[t, lung. Nici o frumuse\e osebit[ nu era ]n fizionomia bietului grec: singuri numai ochii ]nf[\i=au ]n el minte, bun[tate, curaj =i t[rie de caracter. Dac[ Anica l-ar fi ]nt`lnit ]n societate, ea nu ar fi ]ntors asupra lui nici o luare-aminte; dar acesta a fost ]nt`iul b[rbat, t`n[r, cu suflet bun =i supus, carele, cu tot farmecul ]nv[p[ierii, i-a vorbit inimii ]n acel timp c`nd ea cerea amor. Anica =i-a pironit vederile la Costachi, s-a ademenit de a lui cuvinte, ea nu vrea s[ se mai uite ]mprejur, supun`ndu-se plec[rii. Era ferice =i p[timea, trec`nd cu r[pegiune procesul amorului. O oftare, o c[ut[tur[ a amantului pentru d`nsa era de ajuns. }n acea vreme ea nu judeca nimic[, c[ci se n[scu ]n c[lduroasa clim[ a Valahiei. }n lume nu e femeie frumoas[, pe care s[ o sl[veasc[ tot universul, nici caricatur[ care s[ nu-=i g[seasc[ pereche. Gustul oamenilor e organizat at`t de variatic =i minunat, 282

]nc`t s[ nu v[ teme\i, domnilor, c[ nu ve\i afla femeie dup[ gustul fiec[ruia, cu inima ]nfl[c[rat[ de amor: trebuie numai s[ o c[uta\i ]ntre oameni. Nu v[ mira\i pentru ce cutare place cut[reia =i celalalt alteia. Aceasta eu v[ pot dezlega foarte u=or, c`nd dumneavoastr[ ]mi ve\i l[muri: pentru ce colorul albastru prinde la galben =i ponso la verde, =i pentru ce nu e nici o vopsea care s[ nu fac[ armonie cu alta? Dac[ caracterul =i mintea, c[ru\a cu doi cai =i c`teva sute de galbeni nu fac bog[\ie, apoi Costachi era s[rac. Neobosit ]n activitate, el nu contenea a umbla prin Principat negu\itorind cu vite =i f[r[ s[ goneasc[ mari folosuri, g[sea pl[cere ]n traiul s[u cel variatic =i neat`rnat. Mai adese el petrecea la B[rbucic[, carele nu putea ]ndestul s[ se laude cu a lui iscusin\[ ]n ]ntorsuri negu\itore=ti =i dare de socoteli cinstite. Acesta ]l tracta ca pe un oaspe dorit; ]l punea drept pild[ la ai s[i casnici, =i to\i f[r[ excep\ie ziceau c[ Costachi e om de isprav[, c[ci el era modest, bun =i galantom la daruri. Trist, cu ochii ]n jos sta el acum dinaintea idolului s[u, ca un os`ndit dinaintea pedepsei, tem`ndu-se a precurma ]nv[luitoarele g`nduri ale Anic[i. De c`nd barba marelui vornic s-a pus ]ntre norocul lor, ei pentru ]nt`ia oar[ acum se ]nt`lnir[. — C`nd pleci, Costachi? — Ast[zi, acum ]ndat[, drept din ast[ gr[din[. Tat[l t[u m-a ]ns[rcinat s[-i v`nd multe c`rduri de vite; ]i trebuiesc bani =i eu ]i voi aduna pentru cucoana marelui vornic. Anica oft[ greu. — Dar ei nu m-au ]ntrebat ]nc[ de vreu s[ fiu a lui femeie. — Ce le pas[ despre a ta voin\[? Marele vornic are nevoie de banii t[i; tat[l t[u dore=te s[ se fac[ mare clucer: oare nu e destul at`ta? Pre\ioasele tale haruri =i bun[tatea inimii sunt uitate. R[m`i s[n[toas[! M[ duc pentru totdeauna, nu pot s[ te v[d ]n bra\ele unui veriga= b[tr`n. Mai nainte de a 283

te face vorniceas[ mare, ]\i voi aduce din parte-mi prezent de nunt[ o m`n[ de \[rn[ de pe morm`ntul meu. Un \ip[t dureros ie=i din pieptul feti\ei. — Via\[ sau moarte! — prelungi Costachi cu un glas puternic =i hot[r`tor. O singur[ minut[ pentru senten\ie! Cu ochii plini de lacr[mi =i acoperind fa\a cu m`inile, Anica se arunc[ ]n bra\ele lui Costachi. }nfior[toare jur[minte, lacr[mi de pl[cere =i dezmierd[ri au fost ]ncheierea scenei. |iganca Stesi de departe se uita la noroci\ii amorezi. Ea venea acum s[ spue lui Costachi c[ tr[sura-i gata, dar s-a oprit v[z`nd ]mbr[\o=erile tinerei perechi. Dup[ toare aceste s-a pus la cale a=a: ca peste zece zile, pe la patru ceasuri dup[-mas[, c`nd se mai lini=tesc Bucure=tii, s[ vie \iganca cu Anica ]n una din mahalele de pe malul D`mbovi\ei, unde el le va a=tepta cu tr[sura gata spre a pleca ]ndat[ la Carpa\i, =i de acolo vor trece peste hotar =i se vor a=eza pentru totdeauna ]n Transilvania. }n vreme c`nd Bucure=tii cu mult[ dorin\[ a=tepta str[lucita serbare a nun\ii marelui vornic de cutie, dou[ fiin\e numai nu lua ]mp[rt[=ire ]n ob=teasca bucurie, =i suferea cele mai grele suflete=ti ]nv[luiri: Anica, a=tept`nd ziua hot[r`t[ de Costachi, =i aga, urm[rind pe Tunsul. Acesta ]ns[ ]n c`teva r`nduri d[duse de urmele sume\ului ho\, ]l mreje cu poli\ieneasc[ mrej[, =i c`nd nu-i r[m`nea alt[ dec`t s[-l prind[ ]n c[pcan[, Tunsul ]i sc[pa de subt m`n[. — Nu vreu s[ mai fiu ag[ dac[ nu-l voi prinde. }nc[ o s[pt[m`n[, dou[, =i apoi m[ duc la M[ria sa Vod[ s[-l rog ca s[ or`nduiasc[ ]n locul meu pe altul. A=a era g`ndul ag[i. Necurmata urm[rire a bandei =i ]n\eleptele m[suri l-au deprins la oarecare semne de a =ti unde se afl[ Tunsul. De la o vreme el ]ndr[gise Odobe=tii, un sat ca la dou[ ceasuri 284

departare de Foc=eni. Ni=te oameni ]narma\i veniser[ la o cr`cim[ dup[ rachiu; un arn[ut c[lare cump[r[ doi berbeci =i-i m`n[ la munte; apoi ]ntr-o dep[rtare se v[zur[ c`\iva cai cu =elele pe ei, care zi =i noapte p[=teau la iarb[. Un om ]ndr[zne\ str[b[t`nd mai departe ]nsemn[ subt un deal o pe=ter[ acoperit[ cu butuci =i ]n ea ni=te figuri de oameni ]narma\i. Despre aceste viind =tire la Bucure=ti, aga prinse la suflet =i cu ]ncredin\are g`ndi ]n sine: “De-acum e al meu!” Poate c[, cunosc`nd bine pozi\ia locului, Tunsul pentru ]nt`ia oar[ s-a z[bovit la Odobe=ti, =i prin aceasta a dat ag[i vreme s[ adune o numeroas[ potir[. Urmele Tunsului erau at`t de v[zute, dispozi\iile ag[i at`t de sigure, m`nia pandurilor asupra ho\ului at`t de mare, ]nc`t fie Tunsul de =apte palmace ]n frunte, fie el singur satan sau n[luc[, dar peste c`teva zile trebuia s[ pice ]n m`inile poli\iei. O noapte ]ntunecoas[ cu furtun[ se ]ntinse asupra Bucure=tilor. Ploaie cu piatr[ zuruia pe acoperemintele caselor =i pe la ferestre; ]n dep[rtare r[suna tunetul, =i fulgerele =erpuiau cerul ]nv[luit de gro=i nori. Uli\ele se pustiiser[, unde =i unde se z[rea lumin[ =i l[trau neadormi\ii c`ini. Pe un divan frumos =edea aga r[zemat de perini; lum`n[rile abia arz`nde ]i ]nf[\i=au fa\a posomor`t[. El cerea dulce\i, bea ciubuc =i cafe, ]ns[ f[r[ gust. Toat[ g`ndirea-i era pironit[ la trimisul spre Odobe=ti, pe care-l a=tepta din ceas ]n ceas. Deodat[ v`ntul r[zb[tu ]n odaie; aga se ]ntoarse spre fereastr[ =i v[zu dinainte-i un boier cu barba sur[, care tinz`ndu-i m`na ]l salut[ cu ]ntrebare: “Ce mai faci, cucona=ule?” Neobicinuita venire a oaspelui c[zut ca din pod f[cu pe aga nici s[-i r[spund[ la saluta\ie. — De mult n-am avut norocire a v[ vedea, Domnule ag[: Dumneavoastr[ cu ocupa\iile slujbei, eu cu trebile... Dar ce vreme-i afar[! Trebuie foarte mult s[ v[ iubeasc[ cineva, pentru ca s[ ias[ din cas[ pe ast[ vreme... 285

— M[ rog s[ =tiu cu cine am cinste?.. — Nu m[ cuno=ti... rog iertare! am ale mele deprinderi. Oaspele s-a dus la u=[ =i s-a uitat ]n odaia vecin[. — Nu e nime, dar ce-i bine nu-i r[u; s[ ]nchid eu u=a ca s[ nu ne asculte cineva. Mi se pare c[ nici fereastra nu am ]nchis-o bine, m[ tem s[ nu r[ceasc[ scumpul meu prieten, respectuitul aga. Aga ]=i f[cea cruce, ne]n\eleg`nd ce s[ fie aceasta, dar c`nd oaspele cu pas lin s-a apropiat de el, atunci ]n loc de boier el v[zu dinainte-i un c[lug[r nalt, usc[cios =i cu barba ro=ie. C[lug[rul se l[s[ pe divan. — Te pune ]n mirare schimbarea mea, dar fii lini=tit. S-a schimbat ]nf[\i=area-mi, iar nu sim\irea. Eu ]\i sunt tot acela= prieten c[tre care tu nu e=ti prea drept. Aveam de mult trebuin\[ s[-\i vorbesc ceva. A=a! }\i sunt prieten adev[rat la care tu g`nde=ti =i zi =i noapte. Eu sunt Tunsul... Aga s[lt[ din loc. — Cu aceasta ]ns[ te ]nt`mpin, mult iubite =i cinstite prietene, c[ dac[ vei striga sau vei vorbi mai tare dec`t obicinuit, apoi ]\i voi pune ]n gur[ aceast[ juc[rie. Tunsul scoase din m`nec[ un baltag legat de m`n[-i cu =far[. Aga se ]n[du=ea de m`nie, dar se puse cu ]n\elepciune l`ng[ ho\. — Eu am venit s[-\i m[rturisesc adev[rul. E=ti iste\, cu minte, neadormit =i brav. Tunsul de mult ar fi sp`nzurat, dac[ supu=ii \i-ar fi sem[nat c`t de pu\in. Multe planuri frumoase mi le-a desfiin\at chibzuin\a ta. E=ti singurul meu du=man, dar eu sunt drept =i numai \ie voi p[stra ]n inim[ cel mai sincer respect. Aga =edea ]ncremenit. — Nu demult ]ns[ am aflat c[ vrei s[ dai pe cr`cime oci nou[, nu-\i e destul o sut[ mii lei ce-\i aduce postul t[u. E=ti un om m[surat =i bun econom. Zece mii lei ce ai putea stoarce 286

din aceast[ ]ng[duit[ nedreptate nu \i-ar face vreun folos ]nsemn[tor; atunci c`nd aceast[ ]nc[rcare are s[ cad[ pe bie\ii birnici =i \igani, care ]n tot chipul sunt asupri\i. Fii m[rinimos =i ]ndur[tor, schimb`nd acea poronc[. Ag[ t[cea. — Asear[ f[r[ vin[ s-au ]nchis la grosul agiei doi bulgari de la Catargi. Logof[tul de agie vrea s[ dovedeasc[ c[ ei ar fi adus la obor boi de furat, numai pentru ca s[ le ia mit[. La ce s[ se asupreasc[ norodul; poronce=te s[-i sloboad[. Aga f[cu din cap semn de unire. — Foarte-\i mul\[mesc; trebile mele s-au ispr[vit. S[ mai vorbim despre nout[\ile =i intrigile or[=enilor. Cu aceasta Tunsul ]ncepu a-i spune ni=te anecdote de cucoane =i cuconi\e at`t de glume\e =i ni=te scene familiare at`t de comice, ]nc`t aga pe nesim\ite lu[ parte la pl[cuta ]ntrevorbire cu ho\ul. }n mijlocul unei istorisiri aga s-a sculat s[-=i aprind[ ciubucul, dar c`nd s-a ]ntors la locu-i a v[zut dinaintea sa nu c[lug[r, ci un \igan strem\os, cu toate ]ntorsurile =i mi=c[rile unui \igan. — Tunsule, — zise aga, — e=ti drac nu om. Mult ]mi pare r[u c[-\i pierzi bunele ]nsu=iri ]n fapte rele. O amar[ z`mbire se ivi ]n fa\a \iganului. El t[cu pu\in =i apoi cu mult[ sim\ire str`nse m`na ag[i. — M[ duc. Trebuie ]ns[ s[-\i las un suvenir. Atunci pe perete se r`dica un paing. Tunsul f[cu o mi=care din baltag =i paingul r[mase turtit. — De-acum ]\i dau voie s[ chemi toat[ agia. Fereastra se deschise... =i Tunsul ]n ]ntunecimea nop\ii se f[cu nev[zut. A doua zi aga s-a sculat foarte sup[rat. El se lupta s[-=i fac[ o idee c[ a visat ]nt`lnirea cu Tunsul, dar uit`ndu-se la perete i se p[rea c[ =i paingul din morm`ntu-i ]=i bate joc de el. 287

C[tre sear[ a sosit trimisul de la Odobe=ti cu =tire c[ pandurii cu potira ]ncongiurar[ ]n faptul zilei pe=tera pe departe, lu`nd toate m[surile ca s[ nu simt[ ho\ii, =i c`nd a socotit c[ e bine s[ fac[ lovire, atunci ]n loc de ho\i aflar[ c`\iva berbeci ]mbr[ca\i ]n ca\aveice =i cu fesuri pe coarne. Aga se uit[ cu coada ochiului la peretele cel cu paingul. Dou[ sb`rcituri ad`nci i se ar[tar[ pe frunte. }n zadar limbile rele c[utau pe aga ca s[-l ]ntrebe despre cea de pe urm[ prindere a Tunsului, de care se l[\ise vestea. Dou[ zile el nu s-a v[zut ]n Bucure=ti, ]ns[ =i acas[ paingul turtit nu-i da pace. Trebuiau luate m[suri hot[r`toare pentru prinderea Tunsului. Aga deschise lada =i scoase un s[culte\ cu galbeni. — De-acum e=ti al meu! — zise el cu un z`mbet ]nr[ut[\it. Nu este obiect sau lucru, nu este sim\ire sau virtute pe care ]n veacul nostru s[ nu le po\i cump[ra cu bani. Din aceast[ regul[ sunt pu\ine excep\ii. Aga sun[ aurul =i r[sunarea se repet[ ]n credinciosul tovar[= al Tunsului, Iordachi Bula=, carele hot[r] s[-=i v`nd[ c[petenia. Spre Sf`ntul Ilie podul D`mbovi\ei era ]mp[nat de oameni ]narma\i. Dup[ ]ncredin\area v`nz[torului, Tunsul avea s[ intre ]n Bucure=ti pe la patru ceasuri, ]ntr-o c[ru\[ verde, cu =ese cai de pocit[. Aga =i Bula= se uitau pe drum de la o cas[ de-aproape. La hot[r`tul ceas c[ru\a fugea pe podul Mogu=oaei. — Tunsul! — zise Bula=. C[ru\[i s-a strigat s[ stee, dar surugiul c[lare pe un cal de la roate m`na c`t se putea, f[r[ s[ ]ntoarc[ luarea-aminte asupra zgomotului; ]ns[ c`nd c[ru\a a intrat pe pod, aga poronci s[ ]mpu=te. Doi cai c[zur[ pe loc =i pandurii ]ncongiurar[ pe drume\ul trezit din somnu-i prin stra=nicele ]mpu=c[ri. }n nedumerire el se uita la norodul ce-l ]mpresurase =i nu-=i putea ]nchipui unde este =i ce face. 288

Acesta era polcovnicul rusesc G... At`t aga c`t =i Bula= au ]nm[rmurit de mirare. Polcovnicul se c[uta de nu e r[nit; sluga-i s-a trimis la spital s[-i fac[ opera\ia scoaterii glontelui. — Pentru Dumnezeu, poronci\i mai cur`nd s[ cur[\e podul,— strig[ Bula=, —nu e cu putin\[ ca el s[-mi fi min\it, trebuie s[ vie numaidec`t. — Iar de nu va veni, — r[spunse aga cu glas hot[r`tor, — apoi capul t[u se va expoza m`ine ]n pia\[. Lini=tea de mai nainte s-a restatornicit pe pod. Pandurii abia ]=i ]nc[rcar[ pu=tile =i iat[ alt[ c[ru\[ cu =ese cai venea de afar[. — El! — zise Bula=, acoperindu-=i fa\a cu m`inile, pare c[ se temea s[ se uite la Tunsul. Caii se oprir[. Acela ]n adev[r era Tunsul, singur-singurel. Dar ]n despera\ie el s-a luptat mult =i v[z`nd c[ nu e chip de sc[pare s-a aruncat ]n D`mbovi\[, unde ca un leu ]nt[rtat de r[ni se ap[ra de panduri cu credinciosul s[u baltag; ]ns[ p`n-]n sf`r=it fu prins =i ferecat ]n lan\. }n acel zgomot nime n-a luat sama nici la \ipetul dureros, nici la Anica c[zut[ ]n ame\eal[ pe m`inile \ig`ncei Stesi. Aceasta era ziua ]n care f[g[duise Costachi s[ vie dup[ Anica. Ea l-a cunoscut ]n Tunsul. Peste c`teva zile Tunsul a fost pedepsit ]n privirea a tot norodul; dup[ aceea =i banda lui s-a ]mpr[=tiat de la sine.

289

REFERIN|E CRITICE ... Donici, cuib de-n\elepciune, Care, cum rar se ]nt`mpl[, ca s[ mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat[? S-au dus to\i, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnat[.

Mihai EMINESCU, Epigonii, 1870.

A. Donici a preg[tit spre publicare traducerea ]n moldovene=te a fabulelor lui Kr`lov care se remarc[ prin toate splendorile originalului, c[ci a reu=it s[ sesizeze cu m[iestrie ideea fabulistului rus =i fiecare fabul[ a ]mbr[cat-o ]n pitorescul caracter popular moldovenesc.

Alexandru H~JDEU, Litera\i basarabeni, “Telescop”, 1835, nr. 4, p. 611.

Alexandru Donici, ini\iat ]n literatura rus[, ne-a ajutat cel dint`i s[ cunoa=tem fabulele lui Kr`lov. Talentul s[u de fabulist e de net[g[duit. De=i Asachi, Heliade, Alexandrescu au cultivat =i ei genul, Donici i-a dep[=it prin bonomie =i naivitate; el este, nu m[ tem s-o afirm, La Fontaine-ul nostru. Mihail KOG{LNICEANU, Dintr-un discurs, 1839.

Nu e destul de a vrea, trebuie =i a putea, precum ne ]nva\[ fabula Parnasului a preaiubitului Donici, care f[r[ a se deosebi ]n nici un chip de urm[rile, de obiceiurile =i de limba p[m`nteasc[ este poet, pentru c[ a=a l-au f[cut maica lui, este poet pentru c[ au sim\it poate p`n[ a nu 290

vorbi, =i c[ un cuv`nt picat din condeiul lui se duce pe aripele timpului cu numele lui nedezlipit de numele Moldovei... Mihail CORRADINI, Hai la vorb[, ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1845”, p. 147.

Dup[ Cichindeal, carele a scris primele fabule rom`ne, ]ns[ ]n proz[, Donici a dat adev[ratul stil =i adev[ratul caracter fabulei. Se poate zice c[, ca La Fontaine al francezilor, el a creat fabula rom`n[. Mai toate buc[\ile lui, imitate sau originale, sunt de o corec\iune =i de o frumuse\e admirabile. Afar[ de aceasta ele au marele merit c[ au exercitat adese mare influen\[ asupra moralit[\ii publice din Moldova.

Gheorghe SION, ]n “Revista Carpa\ilor”, 1861, septembrie, p. 342.

Fran\a avu mul\i fabuli=ti, nici unul ]ns[ nu ajunse pe La Fontaine, =i s[ v[ spun eu pentru ce? Pentru c[ fabula nu sufer[ sec[tur[ =i umplutur[; ea cere pe l`ng[ talent o armonie, un stil simplu; ea e datoare s[ spun[ numai ce trebuie, nici o silab[ mai mult. +i cine avea mai mult[ armonie dec`t Donici! }n bordei ca =i ]n palat fabulele lui sunt citite =i ]n\elese. Constantin NEGRUZZI, Alexandru Donici, 1867.

... S-a zis c[ fabula trebuie s[ fie simpl[, familiar[, vesel[, gra\ioas[, natural[ =i mai cu seam[ naiv[. Nu vom dezvolta acum toate aceste condi\iuni care se cer de la fabul[, astfel dup[ cum se g[sesc observate cu cea mai mare perfec\iune ]n La Fontaine, care cu dreptate este privit ca cel mai perfect fabulist =i ca unul din cei mari poe\i ai Fran\ei. Vom avea ocaziunea s[ cercet[m =i s[ ar[t[m toate acestea ]n fabulele dlui Donici, care cuprind frumuse\i de ]nt`ia ordine =i din care unele se pot compara cu cele mai frumoase ale lui La Fontaine.

Radu IONESCU, Alexandru Donici. Studii asupra vie\ii =i poeziilor sale, 1863.

Un umor, o fantezie u=oar[, un stil simplu, un vers care sugereaz[, o leg[tur[ mai dreapt[ cu realit[\ile sociale ]nconjur[toare au asigurat 291

popularitatea fabulelor lui Donici, prin lumea de pove=ti pe care el o ]ntrupase ]n ele =i cu care at`tea genera\ii =i-au hr[nit anii copil[riei.

Ion NEGRESCU, Influen\ele slave asupra fabulei rom`ne=ti ]n literatura popular[ scris[, Chi=in[u, 1925, p. 191.

Donici traduce, d[ruind ]ns[ textului o noutate, o vioiciune cu totul aparte, cre`nd astfel, ]n foarte multe privin\e, o oper[ nou[; alteori imit[, prelucreaz[, adaug[ elemente de moral[ care sunt numai ale lui =i creeaz[ uneori personajelor sale necuv`nt[toare chiar situa\ii noi, pe care nu le v[zuse ochiul spiritual al lui Kr`lov. Localiz`nd, aproape ]ntotdeauna, prin raportarea alegoriei la mediul rom`nesc precum =i prin folosirea de proverbe =i zic[tori populare rom`ne=ti, Donici se arat[ mereu preocupat de tendin\a de adaptare a originalului pe care-l are ]n vedere, transform`ndu-i con\inutul ]n haina culorii locale, ceea ce d[ operei lui valoarea unei lucr[ri pe de-a-ntregul original[.

Emil BOLDAN, Prefa\[ la Al.Donici. Fabule, Bucure=ti, 1958, p. 18.

... Donici r[m`ne ]n literatura noastr[ un fabulist original, deoarece el a =tiut s[ introduc[ ]n fabulele localizate sufletul vie\ii na\ionale, tipuri din societatea moldoveneasc[. Fabula lui Donici este adeseori o reflectare, foarte fidel[, a realit[\ilor din Moldova.

Vasile COROBAN, Studii =i articole de critic[ literar[, Chi=in[u, 1959, p. 68.

Prin prisma subiectelor kr`loviene A. Donici reflecteaz[ asupra st[rii de lucruri din Moldova, asupra fenomenelor sociale =i politice, asupra moravurilor din societate. Originalitatea sa rezid[ nu at`t ]n privin\a motivelor de inspira\ie =i a diversit[\ii personajelor, c`t, mai ales, ]n larga viziune artistic[, ]n for\a expresiv[ a talentului s[u, care a =tiut s[ evoce o atmosfer[ nou[, ]mprejur[ri de via\[ specifice moldovene=ti, ]nzestr`nd personajele cu vioiciune ]n expresie =i ac\iune, cu o gam[ variat[ de sentimente, intervenind cu propriul comentariu, cu unele replici memorabile.

Laz[r CIOBANU, Crea\ia lui A. Donici ]n =coal[, Chi=in[u, 1981, p.31. 292

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ............... 3

LEUL LA V~NAT .............. 27 VULPEA PEDEPSIT{ ......... 28 PIEPTENUL ...................... 29 M{GARUL ....................... 30 ANTEREUL LUI ARVINTE . 31 VULPEA }N LIVAD{ ......... 32 ELEFANTUL }N DOMNIE ... 33 PIETRENII +I BISTRI|A .... 34 GALBENUL ...................... 35 PIZM{TARE|UL +I +ARPELE ..................... 36 M{GARUL +I PRIVIGHETOAREA .......................... 37 LUPUL NAZ~R ................. 38 TEIUL +I STEJARII ........... 39 VEVERI|A ....................... 40

Tabel cronologic ................... 4 FABULE Cartea I

VULTURUL +I ALBINA ...... 12 GREIERUL +I FURNICA .... 13

LUPUL +I CUCUL .............. 14 G~+TELE ......................... 15 VULPEA +I BURSUCUL ..... 16 VULTURUL +I PAINGUL ... 17

PARNAS .......................... 19 MOMI|A +I DOU{ M~|E ... 20 LUPUL +I LUPU+ORUL ..... 21 CALUL +I C{L{RE|UL ...... 22 LEUL +I IEPURELE ........... 23

Cartea a II-a

STIGLE|UL +I CIOC~RLANUL ................. 24 DOU{ POLOBOACE ........... 24 RACUL, BROASCA +I +TIUCA ........................ 25 B{RBATUL CU TREI FEMEI .............................. 26 VULPEA +I M{GARUL ...... 27

293

}NFIIN|AREA FABULEI .... 42 LUPUL +I MOTANUL ......... 43 +OARECUL +I GUZGANUL .................. 44 MORARUL ........................ 45 FURNICA ......................... 46 FLORILE .......................... 47

R~UL +I HELE+TEUL ........ 48 URSUL LA PRISECI ........... 50

P{STORUL +I |~N|ARUL .................. 77

+I MAGNATUL .................. 52 LILIACUL +I R~NDUNELELE ............ 53

DE LA MOAR{ ................. 78

MOMI|A +I OGLINDA ........ 51 }N|ELEPTUL

MUSCA ............................ 77 ADEV{RUL SAU CUCO+UL BRICELE .......................... 79 C~INELE L{TR~ND .......... 80

LUPUL LA PIEIRE ............ 54 DOI C~INI ........................ 55

UMBRA +I OMUL .............. 82 BONDARUL MIZANTROP .. 82

CALUL +I M{GARUL ........ 56 }MP{R|EALA ................... 57 MUNTELE ........................ 58

DOU{ MANCE

+I UN COPIL ..................... 85 TREC{TORII +I C{|EII ..... 85

LUPUL +I +OARECUL ........ 59 CHELTUITORUL

VULPEA DUIOAS{ ............ 86 CAPRA +I IADA ................ 88

+I R~NDUNICA ................ 59 FIERUL +I ARGINTUL ...... 61 ORACOLUL ....................... 61

NADA +I CHITICUL ........... 89 +TIUCA +I MOTANUL ........ 91 TURMA +I C~INELE ......... 92

NOROCUL }N VIZIT{ ......... 62 DOI RACI ......................... 64

VAPORUL +I CALUL ......... 93 PRESURA ........................ 94

|{RANUL +I OAIA ........... 65 |{RANUL +I CALUL ......... 66 POETUL +I BOGATUL ........ 67

FRUNZELE

+I R{D{CINA ................... 95 LUPUL B{TR~N ............... 97

AUTORUL +I HO|UL ......... 68 PRIETE+UGUL

JDERUL +I CACOMUL ....... 97 URSUL BUTNAR ............... 99

+I AMORUL ...................... 71

BROASCA +I ZEUL .......... 100 MU+TELE +I ALBINA ...... 101 CARELE CU OALE ........... 102

DIN PERIODICE

ZMEUL ........................... 104

V{RUL PRIMARE ............. 73

NEGU|{TORUL .............. 105

PAINGUL +I BONDARUL ... 74 BRAMINUL ...................... 75

ARICIUL +I C~RTI|A ...... 105 294

POEZII Dlui GRIGORIE ALEXANDRESCU ......................... EPIGRAM{ .................... ZI }NT~I APRILI ............. G~NDUL ........................ LA BUCIUMUL ................ LA CEAHL{U ................. LA MORM~NTUL UNUI DOCTOR ......................... DORIN|A ROM~NULUI DIN 1862 ........................

SATIRA VI ..................... 228 SATIRA VII .................... 234 SATIRA VIII ................... 243 ODA I ............................ 247

108 109 109 111 112 113

ODA II ........................... 249

ODA III .......................... 250 ODA IV .......................... 251 FABULA I Focul =i statuia de cear[ .... 254 FABULA II

115 115

+erpele =i matca de albine .. 255 FABULA III

[ GURALEIUL] .................. 118

Uliul, p[unul =i cioful ....... 257

C[mila =i vulpea ............... 256 FABULA IV

DRAMATURGIE

TRADUCERI

|IGANII ......................... SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERI de PRIN|UL ANTIOH CANTEMIR ........ SATIRA I ....................... SATIRA II ...................... SATIRA III ..................... SATIRA IV .....................

FABULA V +oarecul de \ar[

=i cel de ora= ................... 258 FABULA VI

149

Stigletul =i canarul ........... 259

EPIGRAME ..................... 260 EPISTOLA II ................... 262

164 165 172 184 196

TORENTELE +I OAMENII de M. Lermontov .............. 264

TUNSUL ......................... 264 Referin\e critice ............... 290

SATIRA V ...................... 203

295

Alecu Donici SCRIERI

Ap[rut: 1997. Format: 70x1081 /32 Coli tipar: 12,95. Coli editoriale: 12,21. Tiraj: 5000 ex.

Casa de editur[ «LITERA» str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Aliona Carau= Tehnoredactor: Cristina Rusu Corector: Nadina Marciuc Redactor: Ion Ciocanu Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i 296