Rolul Invatatorului in Dezvoltarea Limbajului La Clasa Pregatitoare [PDF]

Zitiervorschau

1

ROLUL ÎNVĂŢĂTORULUI ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA CLASA PREGĂTITOARE Menirea clasei pregătitoare este aceea de a ușura tranziția copilului de grădiniță către etapa școlară, integrându-l treptat în mediul școlar și ajutându-l să se adapteze cerințelor educaționale. Cursurile clasei pregătitoare sunt obligatorii (copiilor li se va ține evidența absențelor) și se desfășoară în săli de clasă special amenajate în cadrul școlilor. Materiile care se studiază în clasa pregătitoare sunt în număr de opt, obligatorii, plus una la alegere. Materiile obligatorii sunt:  comunicare în limba română  limba modernă (o limbă străină)  matematică și explorarea mediului  muzică și mișcare  educație fizică  arte vizuale și abilități practice  religie  dezvoltare personală. Învăţătorul reprezintă un punct de reper în mediul necunoscut, plin de provocări al clasei pregătitoare. Copilul încearcă să obţină atenţia şi aprecierea îmvăţătoarei, îi recunoaşte autoritatea. Rolul învăţătoarei presupune, în primul rând, transmiterea de noi cunoştinţe pentru copilul şcolar mic. Ea trebuie să înţeleagă faptul că fiecare copil învaţă într-un mod aparte, având nevoi de cunoaştere diferite, că fiecare copil trebuie încurajat să gândească singur, să găsească soluţii şi să ia decizii. Rolul învăţătoarei în relaţia cu copiii este şi acela de a media comportamentele copiilor(să formuleze reguli de comportament, să evite diminuarea respectului de sine prin comparaţie între copii, să corecteze comportamentul inadecvat, să folosească cuvintele şi tonalitatea vocii ca instrumente pedagogice şi nu pedeapsa şi recompensa). Deoarece în copil se vor regăsi atitudinile şi caracterul învăţătoarei, aceasta trebuie să dea dovadă de o capacitate de comunicare eficientă, de un echilibru psihic, de simţul ordinii şi frumosului. Învăţătoarea are datoria de a pregăti copilul din clasa pregătitoare pentru următoarele etape şi de a stimula disponibilităţile fiecărui copil. Toate tipurile de activităţi, în special cele din domeniul limbajului şi al comunicării depind de comportamentul îmvăţătoarei. Învăţătorul care are o atitudine echilibrată, binevoitoare creează un climat bazat pe prietenie, pe comunicare, ceea ce va iinfluenţa dezvoltarea limbajului copiilor. De asemenea, atmosfera şi modul în care se va forma copilul sunt influenţate de personalitatea, felul de a gândi şi de a acţiona a învăţătoarei. Îmvăţătoarea va asigura mediul cultural activ prin materiale precum : cărţi, reviste, imagini, care au rolul de a stimula limbajul prin ascultarea unor informaţii sau raportarea cuvântului la imagine. Metodele folosite vor contribui la atragerea copiilor în activităţile :  Familiarizarea cu cartea(povestea cărţii), lucrul cu cartea(prin răsfoire);  Cărţile vor fi selectate după anumite criterii(poveşti, poezii cu ilustraţii);  Cărţile vor fi prezentate într-o manieră atractivă pentru a călăuzi copiii pe calea cunoaşterii, de la iniţiere la reprezentare şi fantezie. Capacitatea de comunicare a copiilor este exersată prin cărţile în care descoperă forme diverse de limbaj. Limbajul include vorbirea, citirea, scrierea(limbajul scris). Cuvintele pronunţate clar, expresiv în familie, în grădiniţă vor dezvolta limbajul copiilor. 2

Se ştie că vârsta copilului influenţează conţinutul liimbajului şi corectitudinea exprimării prin folosirea de expresii, de cuvinte sau de sunete. Importante sunt repetiţiile, frământările de limbă care îi ajută să descopere plăcerea de a se exprima. Pentru o dezvoltare corectă a vorbirii vor fi utilizate : exerciţii de gimnastică articulatorie, exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic, exerciţii pentru stimularea exprimprii verbale. Exerciţiile de gimnastică articulatorie au rolul de a educa aparatul fonator; prin exersarea repetată, copiii descoperă muzicalitatea versului(în cazul poeziilor): “Eu un brad îţi desenez Şi cu verde-l colorez. Tu o floare-mi desenezi Şi cu roz mi-o colorezi.” În cazul unor consoane dificil de pronunţat(s, r, t, z), învăţătoarea va corecta copilul cu răbdare şi atenţie prin sugerarea alcătuirii unei alte propoziţii cu cuvinte care conţin sunetul(consoana) respectiv. Exemplu : “s” – Sandu se suie cu sania pe deal. “r” - Radu are trei mere. O altă metodă se referă la rostirea continuă a sunetului prin imitare(zgomot de motor : trrr, mârâit : mrrrr, dârdâit : drrrr, sfârâit : sfârrrr). În jocurile onomatopeice de imitare s-au despărţit cuvintele cu pronunţie dificilă pentru a fi pronunţate mai corect, mai pe placul copiilor. Rostirea silabelor(sa, so, se,si,su) sau înlocuirea sunetelor(ra, ro, re, ri, ru) precum şi adăugarea sunetului iniţial(rar, ror, rer, rir, rur) constituie exerciţii de exersare a auzului fonematic. Astfel de exerciţii dau posibilitatea învăţătoarei de a crea diverse variante cu sunetele pronunţate incorect sau chiar evitate. Jocurile de limbaj necesită imaginaţie şi documentare. Este important ca la această vârstă, copilul să ştie să gândească şi să comunice prin limbaj oral, de aceea se va pune accent pe activităţile de comunicare, de dialog liber. Interpretarea conţinutului lecturilor după imagini stimulează imaginaţia copilului, căruia îi este solicitată gândirea prin întrebări. Metoda conversaţiei îmbinată cu expunerea vor facilita înţelegerea conţinutului. De exemplu : după expunerea poveştii “Scufiţa roşie”, copiii au ordonat imaginile şi au identificat personajele cu uşurinţă. Întrebările puse de învăţătoare i-au condus pe copii spre formularea moralei poveştii : Copiii trebuie să asculte de părinţi. Deci, este necesar ca învătătoarea să dirijeze lectura după imagini prin dialog cu copiii. Trebuie să-i deprindă pe copii să perceapă ilustraţiile în mod logic şi sistematic, să identifice tema, să recepteze şi să formuleze mesajul şi în acelaşi timp să fie capabili să-şi exprime părerea. În cadrul activităţii de activizare şi îmbogăţire a vocabularului, învăţătoarea trebuie să elaboreze un plan de întrebări care să stimuleze receptarea prin asocierea cu elemente de comunicare nonverbală(“Priviţi imaginea!”), să ajute la identificarea ideilor principale, să facă legătura între imagini. De asemenea, trebuie să stimulate şi întrebările copiilor. De asemenea, pentru dezvoltarea imaginaţiei copiilor, învăţătoarea se va folosi de textele lirice(pentru că poezia sugerează), iar pentru o înţelegere bună a versurilor, va selecta materialul literar astfel încât acesta să fie pe înţelesul copiilor. Exemplu : poeziile “Crizantema”, “Toamna “, versurile au fost ilustrate cu imagini, ceea ce i-a ajutat pe copii în memorarea lor. Activităţile de repovestire au contribuit la dezvoltarea memoriei logice. Exemplu : povestirea “Fata babei şi fata moşneagului” de I. Creangă a fost reconstruită pe baza unor imagini amestecate puse de copii în ordinea desfăşurării întâmplărilor. Pentru folosirea corectă în vorbire a substantivelor în cazul genitiv şi dativ, învăţătoarea va propune jocul didactic(mod distractiv, relaxant care dezvoltă capacităţile activate, stimulează interesul, curiozitatea)” A, al cui este?”(material didactic – jetoane, fişe). 3

Pentru despărţirea în silabe, educatoarea va desfăşura “Jocul silabelor”, “Ghici câte silabe sunt în cuvânt” prin care copiii vor stabili numărul de silabe conform cu numărul de atingeri a mâinii cu bărbia. Pentru formarea deprinderii de a desprinde sunete din cuvinte, se vor folosi jocurile : “Jocul sunetelor”, “Cu ce sunet începe cuvântul?”, “Lanţul sunetelor”. Analiza fonetică, alcătuirea de propoziţii, precizarea numărului de cuvinte dintr-o propoziţie, despărţirea în silabe a cuvintelor, izolarea sunetelor din silabă reprezintă exerciţii utilizate la grupa pregătitoare(jocurile didactice “Numărăm cuvintele”, “Răspunde repede şi bine”, “Baba oarba”, “Cine a primit mingea?”). Pentru stimularea gândirii logice, creatoare, învăţătoarea va propune jocurile “Continuă tu!”, “Să realizăm o scrisoare” etc. În activităţile de memorizare, învătătoarea trebuie să-i familiarizeze pe copii cu conţinutul poeziei pentru decodarea mai uşoară a textului sau să reactualizeze cunoştinţe ce pot fi folosite în noua lecţie şi să folosească materiale didactice bogate, variate pentru că acestea antrenează capacităţile cognitive, declaşează atitudinea afectiv – emoţională favorabilă realizării obiectivelor propuse. Învăţătoarea trebuie să integreze în activitate mijloace şi materiale didactice în aşa fel încât să nu îndepărteze corelarea, aplicarea(prin folosirea excesivă) şi să nu dăuneze efectuării etapelor învăţării(prin limitarea la un material simplu). Aşadar, învăţătoarei îi revine sarcina de a observa acţiunile şi comportamentele copiilor, să stabilească abilităţile pe care copiii nu le au formate şi să-şi proiecteze acele conţinuturi(jocuri, poveşti, exerciţii) care să vină în sprijinul copilului pentru formarea, corectarea sau dezvoltarea abilităţilor identificate. În cele ce urmează, voi prezenta o serie de jocuri ce ajută la dezvoltarea şi activizarea vocabulariului.

Jocul „Întreabă şi răspunde!” SCOP Dezvoltarea auzului fonematic; Cunoaşterea şi activizarea vorbirii; Formarea deprinderilor de pronunţarea corectă a sunetelor : s, r, ţ, z. SARCINA DIDACTICĂ 1. Să recunoască animalele după glas; 2. Să redea consoane în componenţa unor onomatopee; 3. Să reproducă consoane prin imitare. OBIECTIVE OPERAŢIONALE  Să identifice animalele după sunetele caracteristice lor;  Să pronunţe corect şi clar sunetele s, r, ţ, z;  Să reproducă consoanele din cuvintele onomatopee;  Să redea consoanele folosind imitarea unor acţiuni. METODE ŞI PROCEDEE Explicarea, demonstrarea, exerciţiul oral. ELEMENTE DE JOC Descoperirea, ghicirea, aplauze. 4

MATERIAL DIDACTIC Material înregistrat audio REGULI DE JOC Copiii sunt împărţiţi în două grupe(prima grupă întreabă şi a doua grupă răspunde). La îndemnul „Fă şi tu precum...!” copiii imită acţiunile unor animale şi rostesc consoanele din cuvintele onomatopee. Varianta 1 Educatoarea propune audierea unui material înregistrat cu diferite sunete de animale(pisică, urs, şoricel). Copiii trebuie să identifice animalul respectiv. Varianta 2 Copiii din prima grupă întreabă : „Cum face albina, ursul, cioara?”, iar cei din grupa a doua trebuie să răspundă(Bzzz - bzzz, morrr - morrr, crrr-crrr). Răspunsurile sunt recompensate cu aplauze. Varianta 3 Educatoarea precizează o acţiune şi îndeamnă pe copii să o imite : scărţâitul zăpezii, sforăitul, mârâitul, dârdâitul, opritul cailor(Scârrrţ, sfârrr, mârrr, dârrr, târrr).

Jocul „A cui este?” SCOP Exprimarea corectă a formelor cazului genitiv, realizarea acordului în gen şi număr; Folosirea corectă, în vorbire, a substantivelor comune şi proprii în cazul genitiv; SARCINA DIDACTICĂ : 1. Recunoaşterea şi denumirea obiectelor şi ale posesorilor acestora; 2. Formularea unui răspuns corespunzător întrebării; 3. Formularea corectă a propoziţiilor. OBIECTIVE OPERAŢIONALE  Să folosească corect în vorbire substantivele comune şi proprii în cazul genitiv;  Să realizeze acordul în gen şi număr. METODE ŞI PROCEDEE Explicarea, demonstrarea, exerciţiul oral. MATERIAL DIDACTIC Ciorăpelul lui Moş Nicolae(glob, minge, creion diverse jucării), săculeţul Iernii cu jetoane. ELEMENTE DE JOC Mânuirea materialului didactic, închiderea şi deschiderea ochilor, ghicirea, aplauze.

5

REGULI DE JOC Copiii sunt împărţiţi în două grupe(grupa steluţelor şi grupa globuleţelor). Fiecare grupă va alege câte un obiect sau imagine a unui obiect, îl va prezenta celeilalte grupe şi va pune întrebarea „A cui este?”. Formularea răspunsului va impune o propoziţie în care se va folosi substantivul în genitiv. Varianta 1 Educatoarea va chema câte un copil care va extrage cu ochii închişi un obiect din ciorăpelul lui Moş Nicolae, îl va recunoaşte prin pipăire. La întrebarea „A cui este?”, copilul va răspunde printr-o propoziţie precizând prin substantiv în genitiv posesorul obiectului extras. Exemplu : „Păpuşa este a fetei.”; „Creionul este al băiatului.” Varianta 2 La îndemnul educatoarei „Caută şi află obiectul ce te aşteaptă!”, câte un copil va extrage cu ochii închişi un jeton din săculeţul Iernii.După ce va denumi obiectul din imagine va întreba pe copiii din grupa cealaltă a cui este. Exemplu : „A cui este îmbrăcămintea?”(a lui Moş Crăciun); „Al cui este fularul?”(al omului de zapadă); „Ai cui sunt clopoţeii?”(ai bradului); „Ale cui sunt coarnele?”(ale renilor). Răspunsurile corecte vor fi răsplătite prin aplauze. Varianta 3 Educatoarea se va adresa câte unui copil din fiecare grupă : „Steluţă, spune, a cui vrei să fii?”, respectiv „Globuleţ, a cui brad vei împodobi?”. Copiii vor răspunde folosind substantive proprii(numele colegilor) la genitiv. Exemplu : „Vreau să fiu a Marianei!”; „Voi împodobi bradul lui Bogdan!”

Jocul „Dulăpiorul păpuşii” SCOP Formarea deprinderilor de a descrie un obiect prin redarea elementelor şi însuşirilor sale principale; Verificarea cunoştinţelor despre poziţiile spaţiale; SARCINA DIDACTICĂ 1. Să denumească însuşirile unui obiect dat; 2. Să plaseze obiectul denumit în poziţia indicată; 3. Să execute operaţii de împăturire a obiectelor de îmbrăcăminte; 4. Să selecteze obiectele de îmbrăcăminte în funcţie de anotimp şi ocazie. OBIECTIVE OPERAŢIONALE  Să denumească un obiect de îmbrăcăminte dat;  Să precizeze însuşirile obiectului de îmbrăcăminte dat;  Să grupeze obiectele de îmbrăcăminte după criterii date : timpul folosirii şi scopul folosirii;  Să aşeze obiectul dat în locul indicat;  Să realizeze operaţia de împăturire a obiectelor de îmbrăcăminte. 6

REGULI DE JOC Educatoarea chemă pe rând copiii să aleagă câte un obiect de îmbrăcăminte pe care trebuie să-l denumească, să-i identifice însuşirile şi să-l aşeze la locul indicat. MATERIAL DIDACTIC Dulăpior cu rafturi, obiecte de îmbrăcăminte în miniatură, o păpuşă, jetoane reprezentând obiecte de îmbrăcăminte. METODE ŞI PROCEDEE Explicarea, conversaţia, exerciţiul oral. ELEMENTE DE JOC Mânuirea materialului didactic, ghicirea, aplauze. Varianta 1 – „Să aranjăm dulapul!” Educatoarea scoate toate obiectele de îmbrăcăminte din dulăpior şi le aşază pe masă. Pe rând, copiii chemaţi aleg un obiect de îmbrăcăminte, îl numesc, denumesc culoarea, grosimea şi felul materialului(stofă, catifea, mătase, lână), apoi împăturesc obiectul respectiv şi îl aşază pe raftul indicat de educatoare. Exemplu : „Aşază rochiţa pe raftul de sus!”, „Pune căciuliţa pe raftul din mijloc!” Varianta 2 – „Să îmbrăcăm păpuşa!” Educatoarea solicită copiii să aleagă obiectele de îmbrăcăminte în funcţie de anotimp sau de ocazie. Exemplu : „Este cald – păpuşa se îmbracă cu haine subţiri.” „Este frig - păpuşa se îmbracă cu haine groase.” „Îmbrăcăminte de ocazie(vizită, plimbare, plajă, grădiniţă, petrecere).” Varianta 3 – „Cu ce mă îmbrac?” Educatoarea cere copiilor în numele păpuşii diferite articole de îmbăcăminte. Exemplu : „Mi-e somn! Cu ce mă îmbrac?” ; „Mi-e frig la mâini! Cu ce mă îmbrac?” Copiii răspund prin ridicarea jetonului cu imaginea corespunzătoare : pijama, mănuşi.

7