Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau
1\
" In domeniul muzicii modalul si, tonalul sunt noţiuni folosite la tot pasul, dar nu întotdeauna clar definite, ci mai degraba înţelese de la sine. " Anatol Vieru
" Tonalitatea nu poate fi gândita decât armonic. " Constantin Rîpă
I~BN 913·98~16·9·X
CONSTANTIN RÎPĂ
~u,~rioară a
voI. I ISTEME TONALE
Uitua M~(iaMuita !III
3
Cuvânt introductiv TEORIA SUPERIOARĂ A MUZICII? Titlul pare (şi este) emfatic, dar ce a determinat manualele
opţiunea (şi
pentru acest titlu este intentia
tratatele) numite
obişnuit
stadiul propedeutic al acestei discipline
deta§ării
unei asemenea
"Teoria muzicii", care şi
a
căror sistematică
e
reprezintă
axată
dominate de sistemul tonal-funcp.onal, metro-ritmica divizionar!
şi
lucrări,
de
cel mai adesea
pe dogmatica epocii rotundă
semiografia
("tradiţională ").
Privind astfel, problema este destul de
clarificwi
implică
în primul .rând
lămurirea
complexă şi necesită
unele
clarificări.
Aceste
raportului pe care teoria muzicii îl are cu
muzicologia, în fapt, fixarea locului şi rolului său în cadrul ştiinţelor muzicii, cu alte cuvinte, defmirea obiectului
şi
a metodei de cercetare.
Ramificarea studiului artei muzicale începe în a doua jumătate a secolului xvm, când muzicologia devine obiect universitar. În secolul XIX studiile muzicologice iau amploare,
clarificându-se
noţiunea
de
ştiintă
a muzicii (Musi.kwissensehaft)
şi
trasându-se directiile de
cercetare: acustica, teoria instrumentelor, estetica, paleografia, istoria muzicii, muzicologia comparată
etc.
Teoria muzicii începe
să
se fonneze ca obiect de sine
stătător
la
sfârşiţt11
secolului
XIX, dar numai ca ramură didactică. În această ipostază ea e clasificată între disciplinele legate indirect de muzicologie (alături de compoziţie şi interpretare)! sau în cadrul muzicologiei uzuale (Riemann). În consecintă, teoria muzicii nu e considerată disciplină ştiîntificl,
ci doar o
disciplină didactică,
ce
înmWiunchează
o serie de
cunoştinle
necesare
celui ce se dedică studierii muzicii. În această situatie a rămas pânl în zilele noastre. În stadiul său propedeutic ea oferă elementele de bază ale muzicii (elementele scris-cititului
1
Vezi Histoire de Ia musigue voI. IT, Eneyel. de la Pleiade, Paris, 1960, p. 1594. 9
Sisteme Tonale
4
muzical), continând noţiuni despre tonalitate, ritm, dinamică etc. În mod automat această fază abordează
doar elementele uzuale tradiponale, expuse într-o
Dar de
această dogmatică nu scapă
depăşească
stadiul propedeutic.
sistematică
(prin dezvoltarea
nici atunci când teoria muzicii
Concepută în
concentrică
abstractizări prin sistematizări şi
manieră dogmatică. intenponează să
continuare pe criterii didactice, ea
insistă pe
o
a propedeuticii), care conduce la elaborarea unor
speculatii, care adesea o fac inoperantă în câmpul practicii
muzicale2• Cu alte cuvinte, cunoştintele dobândite la teorie nu pot fi utile (decât parţial) în practica
artistică
a
cântării
elaborate devin reflectarea
la instrument, sau a
palidă
a faptelor
şi
compoziţiei şi
muzicologiei. Abstractiile
astfel se substituie faptului muzical o
schemă
nesemnificativă pentru elementele concrete şi pentru mişcarea lor în muzica vie. În plus, ea
nu
reuşeşte să-şi lărgească
aria de cuprindere istorică,
lăsând
în
afară
multe stadii (stiluri) de
cultură muzicală3 • În schimb devine tot mai proxilă (adevărat "bazar" de cunoştinte),
încercând
să cuprindă elemente
din cât mai diverse ramuri muzicologice, intrând pe
altor discipline (contrapunct, armonie, forme, teoria instrumentelor, Manualele înfăp.şează (în
şi
estetică
tratatele de teoria muzicii existente pe plan mondial
general)
această
tărâmul
etc.). şi
la noi în
ţară
stare de lucruri.
Problema care se pune, deci, pentru un nou tratat de teoria muzicii, este de a opta pentru forma
tradiţională,
Această nouă
sau de a încerca o
concepere trebuie
nouă
să pornească de
muzicii cu muzicologia, reconsiderare prin care spirit
operaţional
concepere a
abordării
obiectului.
la o reconsiderare a raportului teoriei
să-şi dobândească
o
conduită ştiinPfică,
cu
în cadrul practicii muzicale.
Din acest punct de vedere rolul teoriei muzicii în cercetarea considerămcantitativ, bază
muzicologică,
noi îl
de informatii statistic-sistematice şi documentar-specifice stilistic.
În consecinlă teoria muzicii va inventaria aspectele tehnice ale straturilor muzicale (culturilor muzicale) şi modalitatea lor de vehiculare, precum şi procesul de preluare şi transmitere cu cuantumul de
evoluţie şi
dezvoltare respectiv.
Fixându-şi
acest scop primordial (prin care
Z Adesea această teorie, în procesul de învătământ, se completează şi cu o practică de solfegiu şi dictat bazată pe exerciJii confectionate, şi astfel se rupe complet de muzica vie.
3 "(•••) teoria muzicii (...) din punct de vedere metodologie, în ciuda numelui ce-l poartă, aparţine mai putin disciplinelor teoretice decât celor dogmatice. Teoria muzicii a fost aproape totdeauna dogmatica unui stil-istoric, chiar dacă avea pretentia de a cuprinde în notiuni sistemul natural al muzicii." (CarI Dahlhaus: "Obec historische und systematische Musikwissenschafţ in "Bericht liber den Internationalen Musikwissenschaftlichen Kongress", Bonn, 1970, Bfu'enreiter).
Cuvânt Introductiv îmbină
5
aspectele sincronic
şi
diacronic), teoria muzicii îşi va configura obiectul,
formându-şi
capitolele din fundamenta1ele probleme de continut tehnic ale muzicii vii din toate timpurile. În ce ne priveşte, conţinutul obiectului, la acest nivel, l-am statuat în trei capitole: 1. Sisteme tonale II. Ritmul
ill. Semiografia Dar obiectul se constituie din domeniul real al structurilor investigate, în întrepătrundere
cu metodologia de studiu
şi
prezentare. Din acest punct de vedere
(metodologic) sunt două alternative: - prezentarea dar care
să
incumbe
şi
liniară
viziunea
a elementelor
(şi acţionarea
lor) la nivelul
fiecărui
strat,
retrospectivă şi prospectivă;
- cumularea datelor sprijinindu-se pe câte un singur palier în profunzime, prin metoda
analitic-comparativă.
Prima doua
oferă posibilităţi
mai largi de cuprindere a evantaiului de probleme; cea de a
oferă posibilităţi de sinteză, determinând
semne
şi
simboluri ce
intensifică explicaJia şi
întelegerea, amplificând interesul pentru valoarea persistentă. Luând ca
bază
prima
metodă,
am grefat de câte ori a fost necesar alternativa
singularului pentru relevarea unei functii individuale ce semnifica valoare, prescriindu-i semnificaţia şi permanenta. În acest fel datele cantitative intră într-o dialectică a evoluţiei şi dezvoltării,
ca proces al continuei deveniri valorice.
În ceea ce priveşte raportul interdisciplinar (cu armonia, contrapunctul, formele etc.) s-a evitat tendinta de ambiguitate (absorbirea lor) şi de polaritate (concurentă), adoptând complementaritatea
şi implicaţia mutuală.
Prin toate cele expuse mai sus considerăm că am reuşit să decantăm obiectul de sine stătător al teoriei muzicii şi să-i asigurăm o autonomie metodologică. În acest caz titlul de
TEORIA SUPERIOARĂ A MUZICII are rolul de a-i semnala (prin suscitare) intentiile.
Autorul
o ŞTIINŢĂ, ORICÂT DE BINE AR FI FOST GÂNDITĂ, TREBUIE GÂNDITĂ DIN NOU". Vanaryaştaka
----------------
Definirea expresiei de "sistem tonal"
7
PROLEGOMENE 'fn. aomen.iul mu.zieii motf.aEu[ şi tmuJlu[ sun.t noţium
Jofosite fa tot pasul,
dar fkfinite ci mai fk grabă J
aar nu tottfeauna
înţelese
fk fa sine. ' J'f..o/'uru
A. Defmirea expresiei de "sistem tonal"
Ca multi alti termeni, notiuni
şi
expresii ai muzicologiei noastre, expresia de "sistem
tonal" apare vehiculată cu insuficientă. în uzul curent, prin această expresie se înţelege adesea numai sistemul functional major-minor cu etimologia
greşită
de la cuvântul tonalitate, cu
sensul de sistem în care acţionează legile tonalitătii4 • Dar sensul real şi general al expresiei trebuie derivat etimologic de la cuvântul ton, adică sunets; în consecintă, expresia "sistem tonal"
desemnează
modul (felul) de organizare a sunetelor (tonurilor) în cadrul melodic
(polifonic, armonic) al diferitelor culturi muzicale de-a lungul mileniilor, mai simplu, sunetele folosite de o colectivitate în muzica sa într-o
anumită perioadă istorică şi
felul cum le-a
combinat6• Din
această accepţiune
frecvent, prin
noţiunea
cuprinsul unei octave. neglijează însăşi
de mod se
reieşi
limbă.
mai clar
înţelege
Această sărăcire
semantica sa
semnificatii bogate în
4
va
a
o
sensul
noţiunii
scară muzicală
noţiunii
literară, căci
şi
de mod.
Căci
cel mai
şi
mici) în
de secunde (mari
de mod (redus la
scară şi
la structura ei)
"mod" este sinonim cu "fel", cuvânt cu
De aceea prin notiunea de mod trebuie
să
se înţeleagă, felul în
În mod corect, acestui sistem trebuie sii i se spunll sistemul tona1itllPi sau sistemul tonal-funcponal.
S Ceea ce ar îndreptătti şi expresia "sistem sonor", dar aceasta are dezavantajul crelirii unei impresii dezagreabile de ieşire din câmpul muzicii în câmpul mai larg al fizicii şi acusticii. Aceastll expresie poate fi eventual folositll pentru sistemele teoretice acustico-matematice (sistemul lui Pitagom, Zarlino, Mercator-Holder, tempemt etc.)
6 Înrlld!icinarea (prin tradipe) a sensului incorect al expresiei de "sistem tonal" (ca Sistem tonal-funcponal al culturii secolelor XVill-XIX), imposibil de a fi schimbat, impune acceptarea unui sens restrâns al expresiei, cu inteles de Sistem tonal-funcpollal, şi, un sens larg, cu înteles de sistem organizat al oricărei alte culturi muzicale.
8
Sisteme Tonale
care o
cultură muzicală
esenţiale
a
(şi
În melodia
acţionat
cu sunetele
şi
a statornicit o sumă de aspecte constitutive
armonia) acestei culturi. Modurile sunt deci manifestarea
concretă
a unui sistem tonal.
În consecinţă, fiecare cultură istoriceşte constituită va avea un sistem tonal propriu care se va exprima prin nişte moduri specifice? Specificitatea
modală
a
oricărui
1. formulele melodice
sistem tonal depinde de:
(şi
armonice) tipice (formulele de incipit, formulele
cadenţă internă şi fInală);
mediene, formulele de
cadenţă;
2. tiparele de
3. raportul diatonic-cromatic 4. rolul
(diferenţiat)
5. intervalele
al unor trepte;
preferenţiale,
6. sistemul de
modulaţie
(trecerea de la un mod la altul);
7. materialul fonic utilizat; 8. elemente
(întâmplătoare
) cu totul particulare.
Scara modului şi structura scării reprezintă numai schema rezultată teoretic, care ajută
----
la analiza aspectelor caracteristice enunţate mai sus. În cadrul culturilor orale ideea de scară .. este inexistentă. Scara dobândeşte un rol activ numai în etapele superioare ale muzicii
--
-
profesioniste, când compozitorii devin
conştienţi
de schema modurilor cu care
precis, începând de la polifonia secolului XN). Dar spun mare lucru despre Noţiunea
esenţa modală
de modal
modurilor, frind deci o
a
desemnează
-
şi
în aceaste etape
lucrează
scările
(mai
(gamele) nu
creaţiei.
ceea ce e caracteristic modurilor, ce
aparţine
noţiune atributivă.
Revenind la expresia de "sistem tonal",
constatăm că
ea include
noţiunea
de mod
(şi
modal) ca însăşi esenţa a sas, (esenţă diferenţiată de la o cultură muzicală la alta). Caracterul de generalitate pe care îl are
noţiunea
de "tonal",
asociată
cu aceea de "sistem", care
presupune toate relaţiile interne rezultate dintr-o anumită organizare modală specifică, permite 7 Însuşi sistemul tonal-functional, (aparţinând culturii secolelor XVIII-XIX) se exprimă prin două moduri (major, minor).
8
În muzicologia actuală adesea cei doi termeni, ţonal şi modal, sunt opuşi unul altuia, înţelegându-se, prin
tonal, funclionalismul
tonalităpi
(deci restrâns, după cum s-a explicat mai sus) şi prin modal, nefuncponalismul
celorlalte sisteme. Deci opozitia este în realitate între functionalism şi nefunctionalism.
Definirea expresiei de "sistem tona{"
ca expresia "sistem tonal"
9
să poată fi vehiculată pentru
toate structurile istoric constituite.
Însăşi tonalitatea reprezintă un "sistem tonal" oarecare9, în care caracteristica esentială este funcfionalismul lO• Faptul că teoria muzicală creează o opozifie între tonalitate şi alte sisteme ulterioare, denotă o servitute fală de tradiţia teoretică a secolului XIX care aprecia toate sistemele numai prin prisma tonalitătii (funcţionalismului), flll"ă a sesiza că tonalitatea este şi ea un moment fIresc al
evoluţiei
sistemelor tonale, moment ce va fI
depăşit.
Prejudiciile pe
care le-a adus gândirea prin dogmatica tonalităfii, persistă încă în tratatele teoretice şi manualele de
şcoală
actuale.
B. Istoricul aparitiei intervalelor muzicale
. Teoria muzicii a studiat
până
matematic (intervalul ca rezultat al
acum intervalele doar din punct de vedere acustico-
diferenţei
de
vibraţii
între
două
sunete produse succesiv
sau simultan), aspect care aduce foarte pufine servicii întelegerii continutului expresiv fundamental şi rolului individual al intervalelor în configuratia melodică (armonică), a fIecărei culturi muzicalell • Studiul
formării şi evoluţiei
sistemelor tonale
a genezei intervalelor muzicale, elemente de
construcţie
continutul general expresiv al muzicii de pe fIecare probabil treapta
psiho-socială
necesită însă
treaptă
o clarifIcare
preliminară
ce prescriu, înainte de orice, de
cultură, conţinut
ce
reflectă
a omului epocii respective.
În această direcţie muzicologia oferă puţine date, urmând ca răspunsul la această mare problemă
a muzicii
să-I
dea genetica antropologică într-un viitor stadiu al dezvoltării sale. De
aceea încercarea de a prezenta un istoric al
apariţiei
intervalelor
şi
a aprecia
conţinutul
lor
general expresiv ca reflex al condiţiei psiho-sociale, se bazează deocamdată pe argumente cu caracter de
prezumţii.
9 Aceasta nu presupune nerecunoaşterea capacitătilor extraordinare ale sistemului tonal-functional, pe care s-a bazat creatia a trei stiluri muzicale uriaşe: baroc, clasicism, romantism.
10 Tot un "sistem tonaI" va fi şi ... atonalismul, c~i în mod corect ar trebui numit afuncponalism sau atonalitate (sau un just antifuncponalism, antitonalitate).
11
Unele referiri empirice au vizat totuşi vag
şi
aspectul estetic, vorbindu-se de caracterul expresiv-depresiv
în functie de directia intervalului melodic (ascendent-descendent), sau de tensiune-relaxare corespunzând intervalului annonic consonant-disonant. Pornind de la aceste aprecieri s-a flicut şi un caz special din cvarta mIDită (considerată "diabolus in musica") perfectă (armonică)
în teoria gregoriană. Tot de această natură sunt şi estimWe: cvinta - goală; terta mare - exuberant!; terta mică -.depresivă etc.
Sisteme Tonale
10
Conform întortocheatele
Q.l!te~or~~~~olQgj&S.
Odată argumentată
de o parte a genezei lor
29
şi
'''''
după studiul celord~~ă'sisteme-;> _....
.
......
~-,_ ... ' - - '.,..."""",..----.......»"".---
existenta stadiului oligocordic pe de
altă
şi
pentatonic, se pune problema pe
parte a evolutiei lor.
A se vedea luctIDile lui C. B~oiu: O problemă de tonalitate şi, mai ales: Despre o melodie rusă ~
vol.I, Ed
muzicală, Bucureşti, 1967).
Oligocordii şi pentatonii
21
Fenomenul genezei se confundă cu însăşi originea muzicii, căci momentul constituirii unei melodii înseamnă automat stabilirea unor raporturi fixe şi repetabile între sunete. La acest moment se va fi ajuns însă treptat, pentru că asemeni animalelor, omul primitiva emis initial urlete nedetenninate pe un ambitus variabil, ca simplă explozie biologică30 • Exemple de asemenea melodii avem în fonogramele realizate la începutul secolului
:xx de la tribul
kubu din Sumatra, trib extrem de înapoiaf 1:
Surprinzătoare această complexitate melodic o-ritmică,
numai că în realitate e vorba de o totală
nestăpânire organică şi psihică (vocală şi intelectuală)
a fenomenului emis, trădând lipsa unor
relatii dobândite între sunete.
pe care le deveni
ffu'ă
modală.
în fmal se stabileşte pe unul sau două sunete
Acesta este momentul stabilirii unui nucleu melodic care cu timpul va
conştient stăpânit.
formare mică
repetă.
Observăm însă că
Determinarea
Un sunet,
două
calitativă
a sunetelor este
sunete, trei sunete prin
identică
mişcare treptată
cu procesul de
sau cu salt
(teIţă
sau cvartă) sunt vehiculate pentru formarea unui motiv scurt care prin repetitie (cu sau
variatie) constituie o melodie.
Iată
spre exemplu o astfel de melodie a neamului weda din
Ceylon (aflat pe treapta mijlocie a să1băticiei la începutul secolului XXY2:
I
II
I
, , Ietc.
30 Omul a emis aceste striglite nu ca imitatie a animalelor, păsărilor, sau altor sunete din natură. ci din fondul sllu psihic a clhui dotatie a fost din capul locului mai bogatll ca la alte animale. Teza imitatiei vehiculatll de multe tratate savante nu are fundament. Copiii în jocurile lor folosesc o sumedenie de silabe ciudate pentru scandare, dar 10 "o e . ea ici 'citll' e . ace Uicerea incantatiei i nu a imitării. Nici când reproduc silabele fonnate de strigătele ~or de curte (cucurigu, mac-mac etc.) ei nu imi cu tnalp.me) aceste strig~te, ci le muzicalizeazl1 altfel, pe coordonate umane, ~ute din fondul muzical uman.
după
31
Reproduse
32
ldem, p.lO.
R.I. Gruber: Istoria muzicii universale, Ed.
muzicală, Bucureşti,
1961, p.l5.
22
Sisteme tonale ale muzicii primitive
Astfel de melodii se
află
în folclorul
oricărui
popor de
astăzi.
De exemplu, acest cântec
românesc:
Din aceste exemple se
constată
suficient, modalitatea de realizare a unei melodii din sunete
puţine. ~9!!!pe "şi ~ariatiunea sunt.,pE.I!~!P.!!ţ~cţ\l!!-1~~n!al~~,d~~yg!tar~ melodicJ în acest
stadiu. Din punct de vedere istoric s-a stabilit că în muzica primitivă (dinaintea civilizatiilor antice) au existat două stadii succesive: ~adiul oligocordiilor Procesul firesc
şi
extrem de complex al
evoluţiei
către celălalt,
aparţinând
care suprapunerea unor stadii superioare peste un schelet este
stadiul RYntatoniiloL..
oligocordiilor către pentatonie
heptatonie nu a însemnat anularea unui stadiu de întâlnim în folclorul tuturor popoarelor melodii
şi
şi
apoi
fapt care face ca
către
astăzi să
diferitelor stadii, sau melodii în
iniţial
(oligocordic sau pentatonic)
evidentă.
Sistemul oligocordic primitiv esenţial
Aspectul caracteristic ~mitonului.
al sistemelor oligocordice primitive este )ipsa alăturate
Melodiile oligocordice sunt deci formate din trepte
(prin ton) sau
disjuncte (prin tertă mică sau cvârtă perfectă). În consecinţă scările oligocordice vor fi de două
feluri: a. prin trepte
alăturate, conjuncte-b@ tricord;
b. prin trepte disjuncte (cu salt)-b~~ tritonii, tetratonii. Exemple:
.§t®
-bicord - melodie românească: 33
~ c
FIu - tu - re
33
Comişel,
f':\
ro - su, /
Vin la tai - ca
l§$e~o~
mo - su. ~
E.: Folclorul muzical, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1967, p.90.
Sistemul oligocordic primitiv
23
- melodie wedda (Ceylon)34:
~~ ~eteje (1
I
- melodie din Ţara de foc 3S :
- ~ e-tc
34
Gruber. RI.: op. cit.. vo1.I. p.9.
3S
Idem. p.12.
3(\
Breazul. G.: Idei curente.... pAl.
37
Bttiloiu. C.: Despre o melodie
38Idem.
rusă,
p.390-39l.
~.-.......",,-,,~"=-~."-~ ~..-~:"....~~j~-"""~
...
24
Sisteme tonale ale muzicii primitive
- melodie de copii din Spania39 :
Scări posibile de biton40 :
~
e 1
e
Io
n
e
Io
e
m
i3jg@
r~
f:\
de
mân- gâ- ierr:--
~If~~e-~o~e~1
39Idem. 40 Secventa cva1tă-cvintă şi invers (scara nr.3) este utilizată mai ales de strigături sau imitatii după natum, deci cu implicarea fenomenului acustic în achizitia melodică.
41 Breazul, G.: Idem, p.36. 42 Breazul, G.: Idem, p.39. (conform Jon Lens: IsIăndische Volkslieder). 43 Gruber, RI.: op.cit vol.I, p.lO (transpusă pe.QQ).
Sistemul oligocordie primitiv _~_
25
c;~\
~. triton 1 melodie indiană44 : -'
__
,.~
.4~
- melodie rusă4S :
- bocet oltenesc46 :
Zo- ti- le mi s-au văr - sat,
,
J.
t:\
II e
e
1)
~
seu - lat. Scm posibile de triton
~
e
(după il
e
1
C.
Brăiloiu):
1.. II
ru~
e
o
I
u
m
e
1.
I
44
Brltiloiu, C.: Despre o melodie
45
Idem. p.307 (ef. X. N. Paltihinkoff, Chants paysans, Saint-Petersbourg, 1888).
46
Breazul, G.; Idem, p.44.
47
BrlIiloiu, C.: Despre o melodie rusll, p.372 (cf. H. H. Franeke, La musigue au Tibet in " Eneye1.
Lavignae", 1, Paris, 1922).
p.380 (ef. Th. Bumier, Chants Zambeziens).
26
Sisteme tonale ale muzicii primitive
- melodie din Oceania48 :
- melodie românească49 :
o
~fa -
gu _. Ta de
~ I b~ ~ ta a-
VIn m
15
ca - e,
. e co -
l:
Of In
va - e.
4=3
lU,
......
~
Scările posibile de tetraton (după C. Brăi1oiu)50:
~- 8 8"1 11 II
..
1
811°1~~1~~81 .o 8 8" m
IT
Important de observat e faptul
că
8
ii
8
N
oricare din sunetele unui mod oligocordic, poate deveni
centru de sprijin (sunet pilon) pentru constituirea
motivică,
sau
bază cadentială,
neexistând
deci o ierarhie (functională) fixă, o tonică.
Problema
formării scărilor
oligocordice a preocupat pe etnomuzicologi. Unii au
presupus evolutia prin aditionare de la monocord la bicord-biton, tricord-triton etC.; altii au
adică.~pa:.ma sÎll\Hltană a, gJsdig0rde lsh.~ssj~.~teza din urmă este, logic:\n;~ lansat ideea· poligenezei,
~-:_~.:~::~
Din punct de vedere geografic, nu se poate atribui unui popor sau unei rase crearea acestui strat de cultură muzicală. Toate rasele de pe toate continentele au ajuns concomitent,
48
Idem.
49
Nicola- Mârza-Szenik: Curs de folclor muzical. voL 1, Ed. did. şi ped., Bucureşti, 1963, p. 191.
50 Unii cercetători contemporani demonstrează existenta unui sistem tetratonic de sine stătător (dat fiind frecventa sa masiv~ în stratul arhaic al culturilor folclorice) ceea ce-i determină ~-l scoată din categoria oligocordillor (vezi Mariana Kahane: Baza prepentatoni~ a melodicii din Oltenia subcarpaticll Rev. de folclor, voI. IX, 1964, nr. 4-5). Dar nopunea de oligocordie trebuie înJeleasll în sensul de sistem de sisteme, sau de categorie moda1ll Emanciparea în sisteme autonome a unei fonnatiuni moelale mici (triton, tetraton) nu exclude posibilitatea afilierii lor la categoria: oligocordii.
Sistemul oligocordic primitiv
27
printr-un proces lent, la aceleaşi formule tonale oligocordice. Diferenţierile de la zonă la zonă, de la popor la popor, vor fi constat în formulele melodice, cadentiale etc. Examinând aspectul anhemitonic al oligocordiilor, vom constata
Teoria muzicii din toate timpurile, s-a bazat în
explicaţiile
următoarele.
sale, asupra raporturilor ---(
dintre sunete în cadrul sistemelor tonale, pe legea acustică (a rezonantei sonore, a annonicelor însă,
superioare). Conform acestei legi
şi
octava, cvinta, cvarta
teqa mare ar trebui
să
intervalele preeminente, lucru neconfirmat de oligocordii, în care, secunda mare (tonul), F
.
fie
\'
U
teIţa
.-------
.IEică Ji eYarta perfectă sunt in.!.~!"y~~le.&ene!!!2ar~~, Depăşind
acest stadiu unii savanti contemporani intuiesc faptul
că
într-un alt fel cele
trei intervale de bază din armonicele superioare şi îndeosebi cvinta, au rol activ în constituirea şi
acestor sisteme,
anume indirect, descoperind principiul consonantic, conform află
sunetele unui sistem se tritonu1.!!L ..S7
~
Ij
o
e
II
în înrudire
înseamnă
strânsă
~
t
5
=,
cousonantic existent în e;*acordajol lirei .ureorfice .. ,
contine cele trei intervale de că
Cu toate
bază
prin raportul de
5'1 li
cvintă.
De
pildă
căruia
sunetele
~ .G. Breazul prezintă acest principiu
~ ~"1; ~ care, cum se vede, ~5
8-:::3
din principiul rezonantei.
principiul consonantic este în substanta sa o realitate a
fiziologice
(şi
~rdului
anhemitonic şi ale bitonului şi tritonului cu secundă mare şi tem ~ formatiuni
psihologice) a auzului uman,
rămân totuşi nedesluşite
organizării
enigmele bicordului
şi
ale căror sunete nu se înşiruie în cvinte. G. Breazul constatând prezenta masivă a acestor scări în cântece, va propune un principiu întrucâtva artificios, numit principiul tertei minore
considerată E;~~ativus . ~~luÎi~;ato~
coborâtoare,
prepentatonice 1151. ~"
•• ~ __" ....
,,~
Fără ,'___
. o,,
\
""._ _ ~".
~.~".. _,.
_.- •• '--
~-'-'.
-
modurilor
"._••.__ ~"~ •.
-
a respinge implicatia principiilor amintite /
a
. -,
-'~-
-
/-/ / fi
'1'
2 '-
, mi
, re
, = sectiune aurie sol
2
3 \
I
....__2__ \,'"'!'\_~_L\~I_-_'_5_'~_'_ _~, = sectiune auri{ m.Y - \ 4f la ! c. .
j1
r
,jl
\
5
.....
2
..'
, = sectiune aurie
sol
la
2
3
~
Fenomenul poate fi valabil O altă problemă
sistemele
următoare:
legată
5
2
şi în~
de aceste sisteme oligocordice este aceea a evoluţiei lor c4tre
pentatonie, heptacordie.
Sistemul oligocordic primitiv
29
Din cercetmile etnomuzicologilor români G. Breazul
şi
C.
Brăiloiu, rezultă că
de la
bi-tricord şi bi-tri-tetraton s-a evolut către pentatonieS2 (pentatonia anhemitonică). De aceea, G. Breazulle şi numeşte prepentatonice anhemitonice. În muzicile populare de astăzi există ,.. . _._., _.U_~"C~.·
însă şi
melodii tricordice
(şi
.~"".,
-·0I1" ,dilL,SJlita. I-a de G. Enescu:
Motivul
~
I
d~ecundă şi ter;Jtritonullva fi comun aproape tuturor temelor enesciene. Apărând
mcă din "Poema Românll": "
jjţ!J.
.s
t;: .. g,
primul
său opas, motivul va fi convertit m ~..~.
"""""-C;-'-"-
,Ş,ec!!.ndă.mică§i te~en~i~~ândU-li-Se expresia în sensul unei :'tristep traci~0 Motivul ~ I '---~-'-' pare a-i deveni criptic: JS II. II
111
E(n) Es
II
C(u)
Iată-l prezent în ...Sonata I-it)ll f~ diez minor pentru pi!!!1, sonată care marcjle..~?! coJin.g:~ ~Ilesciană către un fon.,.-.....
.
r.
populară rusă pentatonică:
se încerce o descifrarea a gândirii oligocordice în
lucrările
dodecafonice ale lui Stravinski, ca şi în ale celorlalti atonalişti (Schonberg, Webern, A. Berg etc.). Cu toate acestea, investigatia ar da roade. Celulele melodice elementare oligocordice şi pentatonice se vor supune şi altor forme de sublimare în muzica modală a ultimelor decenii.
Lucrări
teoretice de profunde investigatii
asupra modalului78 dau seama asupra disponibilităp.i unor moduri cu sunete putine, care, implicând
şi
şi
elemente cromatice, devin generatoare de mare performant! expresivă.
78 A se vedea în acest sens Vieru, A.: Cartea modurilor, Ed. muzicală, Bucureşti, 1980 şi Berger, W.: Moduri proportii, in "Studii de muzicologie", voI.I, Bucureşti, 1965.
Sisteme tooale ale popoarelor antice
49 'să
ne ferim tie aria prejtufuatii cdmi citim pe
antici sau cami călătorim in ţări
fntfepărtate '.'l!oetaire
SISTEME TONALE ALE POPOARELOR ANTICE socială
Evolutia
de la comuna primitivă
productivă propriu-zisă
munca
a unei
părţi
către
sclavagism a adus cu sine eliberarea de
din membrii
societăţii,
creindu-se conditii pentru
aparitia preocupărilor pentru ştiinţă şi filosofie. În sfera acestor preocupări va intra şi muzica, astfel
că
de la multe popoare antice ne parvin documente despre sistemele lor tonale.
Asemenea documente avem de la chinezi, indieni
şi
grecii antici. Se pare
antice (egipteni, arabi) au avut teorii despre sistemele lor tonale,
însă
că şi
alte popoare
documente nu s-au
păstrat.
Trebuie specificat teoretic de
către
însă că
savantii vremurilor respective, în viziunea unor conexiuni foarte generale
între sunete luate independent, muzicale vii, a să
adesea aceste sisteme tonale sunt elaborate speculativ-
cântării,
şi
nu ca o emanatie
directă
astfel încât aceste sisteme nu
a
activitătii
reuşesc
cu sunete, a practicii
decât în linii foarte generale
ne ofere idei asupra aspectelor melodice particulare ale muzicii perioadei respective. Lipsa unor documente care
să
reprezinte culegeri de cântece din epoca respectivă, ne
pun în imposibilitatea de a ne face o imagine respectiv,
păstrat
în documente. Posibil ca
comparative de azi
şi
reală
despre vehicularea sistemului tonal
cercetările
folclorice
etnomuzicologice
din viitor asupra culturilor muzicale ale acestor popoare, vor putea
reconstitui o realitate mai concretă despre practica muzicală antică tonale din acea
şi
şi
deci,
şi
despre sistemele
perioadă.
În consecintă, ceea ce se prezintă aici, reprezintă stadiul actual al cercetărilor asupra acestor sisteme tonale antice. Prezentăm în consecinţă sisternnele tonale ale: Chinei, Indiei şi Greciei antice, iar în baza cercetărilor comparative, se va încerca schitarea unui sistem tonal al grupurilor etnice (traco-dace) de pe teritoriul
tării
noastre.
Sisteme tona1e ale popoarelor antice
50
A. SISTEMUL TONAL AL CHINEI ANTICE
Conform legendei, Ling Louen din vremea împm-atului Houang-Ti (2697-2597 î.e.n.) a fixat un sistem axat pe pentatonia Bazându-se pe scara
ini\ială: ~
anhemitonică.
II
e
..
..
e
I rezultati! din înIllnprirea a patru
cvinte perfecte (fa-do-sol-re-Ia), sistemul se va forma prin investirea fiecw-ei trepte a acestei sem cu functie de
bază
de mod. E vorba, în fond, de
răsturnarea succesivă
a
scării
initiale.
Cele cinci moduri astfel realizate îşi iau denumirea de la numele notef9 pe care se initiază: - modulI format pe fa (fa-sol-Ia-do-re) se va numi kong - modul TI format pe sol (sol-la-do-re-fa) se va numi
şang
- modul ITI format pe la (la-do-re-fa-sol) se va numi tziue - modul IV format pe do (do-re-fa-sol-Ia) se va numi tcije - modul V format pe re (re-fa-sol-Ia-do) se va numi yu. Aceste cinci moduri vor putea fi transpuse pe toate treptele unei scm cromatice de 12 sunete (12liu) pornind de la un sunet de bază numit Huang-Cijung80, obpnându-se astfel 60 de
scări. Către
epoca Tcieu (sec. XI te.n.) teoria
şi
sunete intercalate: pien-tcije (tcije bemolizat)
astfel (In cadrul unei octave) scara ~ ..
muzicală prezintă
a
gama
pentatonică
cu
două
pien-kong (kong bemolizat) obp.nându-se
1,. iju II
-
a ~. ha
Il . B
Cele două trepte sunt considerate auxiliare şi întrebuintate numai ca note de pasaj.
79 În scara initia1ă, fieCare sunet poartă un nume particular cu semnifieaJie socio-politică. Astfel, primul sunet (fa) se cheamă kong (palatul) şi reprezintă prinţul. Al doilea (sol).E!!& (deliberarea) reprezintă ministerul; al treilea (la) tziue (cornul) reprezintă poporul; al patrulea (do) teije (manifestarea) reprezintă afacerile; al cincilea (re) 1!! (aprilie) reprezintă obiectele.
80 Tot lui Ling Louen legenda îi atribuie descoperirea scarii liu-liu (scara cromatică de 12 sunete) pe baza unui dispozitiv acustic compus din 12 tuburi, şi care pornind de la sunetul cel mai grav numit houang-tehoung,
realiza din cvintă în cvintă ascendentă toate cele 12 sunete cromatice. De aici rezultă că savantii chinezi au descoperit cu mult înainte de Pitagom raporturile de intervale pe baza calculului prin intennediul cvintei, prin aceIaşi principiu al divizării lungimii de coardă ("'m acest caz lungimea tuburilor).
Sistemul tona! al Chinei antice
51
Din această scar~ heptatonic~ (prin răsturn~i succesive, fiecare treaptă devenind punct de plecare), iau naştere şapte moduri, care transpunându-se pe cele 12 sunete cromatice (12 liu) se obtin 84 de Această până
scări.
teorie a suferit mai multe îmbogă.tiri sau restrângeri de-a lungul a trei milenii
în zilele noastre, în functie de acceptarea diferitelor înţelegeri ale temperajului, dar făr~
consecinţe
importante la nivelul structurii
pentatonică.
care
rămân
conservate în esenta lor
Din aceasta putem trage concluzia despre caracterul general pentatonic
chineză.
de muzica
sc~ilor,
Nu se vor putea descifra
însă şi
păstrat
alte aspecte modale (caracteristici
melodice) ale acestei culturi. Pentru a ne face o idee asupra muzicii practice, este necesar
să
se investigheze
melodica chineză veche81 şi nouă. Iată această odă din sec. VI-I î.e.n. 82 (transcrisă aproximativ83 ):
• • • I *t~kU:ts:iU :eJ~ai :o:e :eu l~·~ao~t~~~·a~o~:~u~m~~~u~~~~~~~ etc.
~--
•I - I -.-.I -·-1-· _. . I_ ... ~~--~~ •
..
_ . .
•
•
... i
tr····I····~····I····I.···I·
ty.... ·1···.,...-,... Din acest exemplu reiese cât de (cvintă, sextă, non~), datorită
stabilă
faptului
este schema pentatonică încât ea permite salturi mari că
sunetele sistemului sunt atât de localizate în auz
încât salturile nu sunt percepute ca intervale, ci ca mişcări între puncte fixe. În acelaşi timp se
observă
în melodie
că
apar
şi
sunetele si bemol
şi
mi bemol, care deşi nu sunt frecvente
81 Cântecele vechi sunt aflate în cartea Sitzîn (Cartea versurilor sau Cartea cântecelor) din sec.VI te.n., compus! din 305 poeme, în care s-au păstrat notate şi câteva melodii.
82
După
83
Se reaminteşte că transcrierea vechilor documente în notaţia guidonică este relativă.
Histoire de Ia musigue, p.294-295.
Sisteme tonale ale popoarelor antice
52
au
totuşi
rolul de pieni suficient de "tari" (pe si bemol se face chiar salt). Indiferent de
veridicitatea transcrierii, melodia
atestă prezenţa
sunetelor intercalate pentatoniei
încă
din
această epocă.
Următoarele
curte,
_
atestă aceeaşi
melodii, dintr-o
epocă
mai târzie (sec. Vlli-X e.n.) tot din repertoriul de
pentatonie:
Yun siang yi
sang
.
~
hua _siang
~o ~a,d.a ~ jong ""-"" Ts'uenfeng fu kien_
~o~a~.a lu hua nong '-" Je fei k'iun yu
-
san
_
yao
t'e
yue
hia
l' en kien
fen~'
Huei _ hiang
~
''',al
Sistemul tona! al Chinei antice
53
Dar dacă în prima melodie84 este pentatonie pură, în cea de a doua85 se intercalează pieni (mi şi si) destul de frecvent. Maniera de constituire melodică a fonnulelor cu aceşti pieni este
însA 101 pentalonid1 Se
observă
~ __
••
chiar o
•
II....
.0
uşoară tendinţă
IIH• • • • • R. 8
de schimbare
angajarea picnonului do-ro-mi, deci de alternare a
scării
metabolică
(mai ales în fmal) prin
pe fa, cu scara pe do86•
Câteva segmente de melodii populare din culegerile actuale chineze87, vor confrrma statornicia unui sistem tonal milenar: sistemul pentatonic.
~ ~:=od2eJ.
II
e DOI
Moderato
~ :;= e?";
-:Si;
eli"
I
84
Citată dup~
Histoire..., p.294-295.
8S
Citată dup~
The History of Musie in Sound. vol.!, Oxford University Press, London, p.l3.
86
Metabolul este acel gen de modulape în cadrul melodiei pentatonice realizat prin mutarea picnonului.
81
Redate du~ Gruber, RI., op.cit, vol.I, p.55-57.
Sisteme tonaIe ale popoarelor antice
54
(Moderato)
~~ ~ ;::r=:::4. e e "(" e.; "-~ ~ ~
'-'"
.r=~ U'
Dar conservarea unui sistem tonal cvasi imobil a avut ca efect realizarea
varietăpi
registrelor, mutapile repezi din registrul grav în cel acut şi invers, ambitus larg şi salturi mari (sexte. septime. octave. none)88.
În ce priveşte constituirea formulelor melodice, se observ~ acest caracter deschis al prezentării
tronsoanelor pentatonice în care asocierile tonului, ter.tei mici
şi
cvartei sunt cele
mai specifice. Cadentele urmeazA şi ele principiul sistemului. mcându-se la orice sunet, evidenţiind astfel independenta funcponal~ a sunetelor aşa cum a formulat-o C-tin Brmloiu89• Persistenta sistemului pentatonic În muzica chinez~ din antichitate pân~ în zilele noastre are la bam
explicaţii etnologice (şi
sociologice).
B. SISTEME TONALE INDIENE ANTICE Muzica joac~ un rol deosebit în cultura indian~ din toate timpurile. Implicapa muzicii în viata de toate zilele. chiar în fiecare moment al zilei, apare din scrierile indiene antice ca având o intensitate foarte mare. Spiritul hindus. complex şi misterios în natura sa, a dezvoltat şi
în muzic~ o modalitate de exprimare extrem de rafinată, cu semnificaţii adesea metafizice
(şi
oculte), dup~ reguli atât de numeroase şi subtile. care cu greu pot fi surprinse şi întelese.
88 Precum şi o varietate timbrală de un specific anume. cu întrebuintarea falsetuIui şi a altor tehnici speciale de emisie; ceea ce a constituit pentru europeni (in secolul trecut) curiozitate şi stupoare. aşa cum affi1m de la
Berlioz: "El (chinezul) are o muzică oribilă, atroce; el cântă cum cască câinii. cum varsă pisicile când au înghiţit un os de peşte." (Berlioz, R.: în lumea cântului, Ed. muzicală, Bucureşti, 1982, p.l71.) 89
Vezi
lecţia
"Sisteme tonaIe primitive".
Sisteme tonale indiene antice
Tradipa
55
artistică hindusă
are o
iortă impresionantă.
Valorile muzicale s-au transmis
de la un mileniu la altul în baza unei rigori cvasi-mistice, caracterul autohton păstrându-se în totalitate. Cât sanscrită, şi
priveşte
teoria
a început
să
muzicală indiană antică,
ea dispune de o foarte bogatll
fie cercetatll de europeni încl1 din sec. al XVTII-Iea. Dar,
realizat progrese însemnate în
cunoaşterea acestei
teorii,
înţelegerea
ei
totală
literatură deşi
s-au
nu s-a realizat
încă90 , datll fiind complexitatea unei arte muzicale extrem de bogate şi mai ales tendintei
spiritului hindus de a inventaria fiecare element particular că astăzi
se face
perpetueazll
teoria
moştenirea
muzicală hindusă
şi
a-l îngloba într-un sistem.
Aşa
dispune de o multitudine de sisteme râga, care
altor sisteme anterioare antice
şi
medievale.
r. Primul sistem tonal al muzicii indiene este reconstituit după tratatul "Nâtya-shâstra" a lui Bharata, de la începutul primului mileniu al erei noastre. Acest sistem se baza pe o ascendentă de şapte sunete numită
sa-grâma 91. Numele acestor sunete erau
scară
următoarele: sa,
ri, ga, ma, pa, dha, ni92• Ele erau dispuse la anumite distante măsurate în shruti93 şi ti ga ma pa dha ni anume - 43 2 4 4 3 2 în felul urmXtor(ni) • • • • • • • • • •• • • • • • • • • • • .94 """ Q.. L-..JL-JUL..-JL-JL-JU
sa
4324
432
Cum se vede, există ton de patru shruti, de trei şi de doi. Scara în întregime cuprinde 22 de shruti9S •
90
Vezi 1n acest sens Histoire de la musigue. "EncyclopMie de la Pleiade", vol.I, p.320.
91
Din scrierile sanscrite, aceast! scară apare încet!tenit! în~ din sec. V te.n.
92 Aceste denumiri provin din prima silaM a unor cuvinte care au anumite semnificatii, astfel: Shadiia (tat!l celor 6), Rishabba (taurul), Gandhara (parfumat), Madhyama (sunetul de mijloc), Panchama (sunetul al 5-lea), Dhaivata (subtil, ponderat), Nishada (aşezat, stabil). 93 ~ (cruti) nu este o unitate de mlisurli intervali~ precisll El este considerat de teoria indiană drept cel mai mic interval ce poate fi perceput. Aşadar, mlisura lui este apreciat! subiectiv, format! prin educatia traditiei. Intentia europenilor de a-l compara cu o comll didimicll sau cu un sfert de ton este doar partial justificatil.
94 Aceast! scarll s-ar asemăna (vag) cu o gamll diatoni~ europeană. pe ~ dar intonatille total diferentiate dintre ele exclud vreo identificare, căci intervalele indiene ies nu numai in afara temperajului, dar şi in afara intonatillor netemperate din practica apuseană. Puncte comune cu aceast! intonatie a avut cântarea bizantinll, dar actualmente ea şi-a pierdut vechile intonatii traditionale.
95
O scarl1 asemănlltoare va introduce şi A. Pann in teoria sa psaltică
(neobizantină).
Sisteme tonale ale popoarelor antice
56
o garm complementar~ la sa-grâma este ma-grâma. Ea incepe cu ma şi se prezintă ma
pa dha ni sa ti ga astfel-· • • • • • • • • • • • • • • • • . • • • • 'L-...J L-J L--' U L-J LJ U
4342432
Intervine deci o anumită deplasare între sunetele ma, pa
şi
dha
fată
de sa-grâma.
În cursul secolelor teoria muzicam indiană a inventat şi a treia gamă numită "celesta" sau ga-
ga
ma
pa dha
ni
sa ri
grâma care prezintă sunetele în următorul raport·· • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • . , 'L-..J L-J L-J L-J L-..J L.-.J U
4333432 Această scam
nu are insii valoare practică
Fiecare dintre cele douli game initiale ale lui Bharata dau
naştere
la alte
şapte
game
secundare numite murcchanâs, luând ca bază fiecare notă din cele douli game şi alcl1tuind scări
dha ga
de
şapte
şi aşa
sunete. Prima mfircchanâs din sa-grâma începe pe sa, a doua pe ni, a treia pe
mai departe (în ordine descendentă). Pe ma-grâma ordinea începe de la ma, apoi
ş.a.m.d.
Se formeazli astfel 14 game, fiecare
încă
cu trei forme: heptacordicl1,
hexatonică şi
pentatonică 96 •
Iată tabloul acestor mfircchanâs heptacordice97 :
Sa-grâma
96
I
Ma-grâma
Uttaramandrâ - sa,ri,ga,ma,pa,dha,ni
Sauvîrî - ma,pa,dha,ni,sa,ri
Rajanî - ni,sa,ri...
Harinâchvâ - ga,ma...
Uttarayatâ - dha,ni,sa...
Kalopanatâ - ri,ga...
Shuddhashadjâ - pa,dha,Di...
Shuddhamadhyamâ - sa,ri...
Matsarîk:ritâ - ma,pa,dha...
Mârgî (mîrgavî) - ni,sa..
Ashavakrântâ - ga,ma,pa...
Pauvarâ - dha,ni...
Abhirudgatâ - ri,ga,ma...
Hrishyakâ - pa,dha..
I
O a patra fomUl este cea cu note alterate.
97 După Grosset, 1., Histoîre de la musigue. in "Encyclop6die de la musique et dictionnaire du conservatoîre", Ed. Delegrave, Paris, 1913, voI.I, p.295.
Sisteme tonale indiene antice
57
În cele hexatonice, susceptibile de suprimat sunt: sa, ri, pa, ni, din variantele sa-grâma şi
din ma-grâma, sa, ri, ga; iar cele pentatonice pot suprima trei cupluri: sa-pa, ri-pa, ga-ni
din variantele sa-grâma,
şi,
ga-ni, ri-dba din ma-grâma.
Aceste mmcchanâs reprezint! materialul brut al muzicii modale98• Fiecare din aceste mmcchanâs se pot schimba în jâti (mod) prin fixarea în cadrul lor a unor
funcţii
distinctive.
Sunt în tota113 funcţii (elemente constitutive) ale jâti-urilor: 1) graha - sunetul inip.aI, 2) amsba sau vadi - sunetul central, 3) nyâsa - sunet final; 4) târa - limita
superioară,
5) mandra - limita inferioară, 6) apanyâsa -
mediană (cadenta·intemă),
7) samnyâsa - de încheiere a unei
sectiuni de cânt (diferit! de apanyâsa),
8) vinyâsa - de asemeni de încheiere a unei sectiuni melodice, 9) bahutva - plenitudinea
şi
frecventa unei note,
10) a1patva - note fragile (suprimate în 11) antaramârga - not! 12) shâdva - not! 13) audava Aplicarea acestor functiuni
hexa
şi
pentatonice),
intermediară, fragilă,
redusă
două
scările
(dând hexafonia),
note reduse (rezultând pentatonia).
transfonnă
deci o
scară
mfircchanâs în jati (mod).
Bharata vorbeşte de 18 jâti: 7 pure (sau primare) - shuddhâ, şi 11 compozite (alterate)
- vikritâ. Cele 7 jâti pure (shuddhâ) se formează pe treptele gamelor primare (sa-gramâ
şi
ma-
grâma) în ordine ascendent!, luând şi denumirea de la sunetul respectiv al gamei. Astfel, 4 din ele derivă din sa-grâma: shâdjt, ârshabht, naishadt sau nishâ-davatî şi dhaivatî; iar din magrâma: gândhârt, madhyamâ
şi
pancamî.
Cele 11 jâti viktritâ se compun din 2 sau mai multe jâti prime, iar denumirea lor
98 Ele se foloseau ca exercitii de şcoaIl materiale de intonatie pentru crearea annosferei cAntlhii, sau chiar ca veritabil agrement pe care cantăretul fi introducea 10 mijlocul unui motiv.
Sisteme tonale ale popoarelor antice
58
provine de la jâti-urile care se combină sau poartă nume topice99• Iată tabloul celor 18 jâtilllO : Tonică - inipală (amsba, graba)
Numele jîiti-urilor
Nr.
Finală
Mediană
(nySsa)
(apanySsa)
Note suprimate Mdrcchanâas llhâdava*
shâdjî ârshabhî gândhâri" madhylllDi'
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. Il. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18.
pancamî'" dhaivatî naishâdî shadjllkaicikî shadjodîcyavâ shadjamadhyamâ gândhârodicyavâ+ raktagândhâri" kaiekî' madbyamodîeyavâ+ kârmâravi+ gândhârapancamî'" ândbrî' nandayan1i+
sa ga ma pa dha ridbani sa gamapani sa ti ma pa dha ripa ridba sa ga ni sagapa sa ma dba ni sa ri sa ma pa dba ni sa ma sa gama pa ni sa ga ma pa dha ni pa ri pa dba ni pa ri ga pa ni pa
sa ri sa ma pa dba ni ga ma sa ma ma sa ga pa ni ma pa sa ga sa
gapa ti dba ni sapa sa ri ma pa dha ti pa ni ti madha sa ga ni sa pa ni sadba sa ri ga ma pa dha ni sa dba ga sa ga ma pa dba ni sa dba ri pa dba ni ripa rigapani mapa
uttariyatâ cuddhashadjâ pauravi kalopanatâ kalopanatâ abhirudgatâ abbirudgatâ
............
acvakrantâ
matsariktitâ pauravî kalopanatâ hârinâcvâ saoviIÎ cuddhamadhyâ hârinâcvâ sauviIÎ hârinâcvâ
ni sa ri ga ga pa pa o ri ni ri ri ri o o o sa sa
audava** o sapa ri dba sa ni ga ni sapa sapa o ri dba ga ni o ri dba ri dba o o o o o
'" =scari cu 6 note "'' ' =scari cu 5 note N.B.: Jîiti-urile marcate cu asterisc sunt în mod madhyama.
Posibilitatea nelimitată,
realizării
jâti-urilor (modurilor) în cadrul unei singure m6.rcchanâs este
fie prin schimbarea unei functiuni (de
introducerea hexafoniei
şi
a pentatoniei Într-o
1-2 trepte în urcare sau coborâre face
că
şi
pildă
formă
a tonului central - amsha), fie prin
de origine
reintroducând forma
heptacordică,
heptacordică
fie suprimând
în sens invers.
Aşa
se
numai prin schimbarea tonului central (amsha) cele 18 jâti pot avea 64 de variante
care pot fi considerate moduri noi
şi
individuale.
Cum se vede, teoria antică indiană îşi constituie un sistem ale cărui orizonturi practice sunt foarte deschise. Conform acestei teorii101 , muzica indiană antică ni se înfătişează evoluată către un profesionalism complex şi rafinat102• Desigur, muzica propriu-zisă din
99
Numele regiunilor de unde provin cântările modului respectiv.
100
Cf. Grosset, I., op.cit., vol.I, p.307.
101
Ale cl1rei principii sunt comune cu multe teorii modale europene.
102 Cadrul de elemente prestabilite in limita clkuia se desfl1şoam procesul de creatie, constituie apanajul (doar a) unor epoci muzicale de exceptie, cum ar fi în muzica europeană contrapunctul renascentist şi baroc, sau armonia clasică-romantică (şi serialismul dodecafonic).
Sisteme tonale indiene antice
59
perioada respectiv! nu s-a p!strat, ca s! se poat! constata pe viu validitatea sistemului teoretic. Astfel de cântece ne parvin numai din sec. ~ârngadeva
xm e.n., de la savantul poet muzician
care în tratatul s!u "Samgîtaratnâkara" a compus pentru cele 18 jâti câte o
melodie. Câteva exemple din acestea pot oferi o oarecare imagine despre ceea ce înseamn! un jâti
şi
cum
îşi
manifest! el caracteristicile sale în practica vie. lat! o
canti1enă
în jâti
shâdjî103 (modul 1):
Lent
: nu prana ya.l\.e
na ga sfi
pranamâ
li _
samu dbha vam
nu·kâ . ma de hem dhanâ
na 1am.
Melodia conflI'Illii teoria modului conform căreia baza104 (în acela§i timp dominant! initial!) poate fi re, fa, sol, do, si. Finala trebuie melOdii este re, care notă importantă mişcă
poartă şi
să.
fie întotdeauna re. Deci baza modului acestei
sarcina de dominant!
din acest jâti. Saltul de
te~ şi sextă
şi
de
fmală.
Fa
reprezintă Ul1Illitoarea
este specific acestui mod. Melodia se
pe întreaga heptacordie modal!. În modul 3 - jâti gândhârdî, toate notele pot fi initiale în afară de ri şi dha. În această
melodie, ga este tonic!
şi fmală:
103 Repraducerea melodiilor se face după Grosset, J., op.cit., vol.I, p.309 şi unn. Desigur, transcrierea în notatie guidonică este relativll. Transpozipa pe scara ~ s-a meut pentru o mai uşoară orientare comparativl1 între sistemul hindus şi diatonia europeană.
104 Tratatele vechi folosesc termenul de "tonicl1", dar acest termen poate duce la asociatii nedorite cu tonalitatea europeană.
Sisteme tonale ale popoarelor antice
60
-
Lent E
ra ja
tam
ni vad hu
mu kha
~bhr3-:.J -kh3-::.J~ IA~ ~dki bh3-J~ a
VI
ta
va
mu
mn u
ma
a
VI
d am
a
m:
ma ya va
ma mn ta
a
ro
ro
ma ma 1a
va pu cca ro
sa
ra na
Câ
vam
~kh ~d ·k·3~bh· ra Ja
ta
gl
va ra
yu va ti
n
CI
am
• kl· ma m ca a a cam
a ra
ta
pam
kh
a
am
tI m
~d·~~ am
ca
nam.
CI
Melodia în jâti naishâdî (modul 7) ne surprinde prin ambitusul
său,
dovadli cli modul
e gândit cu o scarli în 2-3 octave10S• Ni este inipalli şi fmalli: Lent
~d. hih~h" -tha~h tam
ma
su ra vam
na mu ma
1
ta
ma
pa tun b o
s a ma
a
.
su ra
ga yu tam
105 De dimensiunea sistemei teleion a grecilor antici. Fenomenul ambitusului se leagl:!. de faptul cl:!. in muzica hindusl1 executia muzicall1 se axează pe solistică.
Sisteme tonale indiene antice
61
na ga su ta kâ
. mI"m
Jam ga
"~
ma
ra va k a }-1
dru ta ma bhi vra jâ
mi
ca ra na ma nim di
bâ
Pâ
}a bhu
da yu ga
pam k a
vga VI" ce h s a ka
eli"
ya Vl" lâ
tam
ta
sam_
Cea de a patra cantilenă este în jâti ândhrî (modu117), care are pe ga initială şi finală:
Lent
--d kh~ k ta ro nem u
tri
u su ma
~
_
_
t:\
.lle~
_
'-"
'-"
Ce tat cânti la noi în tin-da, Ce tat cânti la noi în tin-da. sau numai partial, ca în acest cântec magic: "Homanul" (Tg. Jiu)
~"(i.) 01 Toa - de - re sau _toa - de - re.
Tricordul anhemitonic îşi află expansiunea la tetracord prin dobândirea unui sunet în
acut:
(uă)
Mândrama-mii;Mă-ri-
u
că
(uă)
Un-de mei
~~---~~~ mân- dra ma-mii
da Un-di te duci de-a
că-su -că.
sau prin adi,tionarea unui sunet în grav: Recitativ () =cca 230)1:\
Bocet (Tg. Secuiesc)
~î~'1 ~ete.gj da-amI-sat a- tât a-mar de bâ- ieti
scum-pa noas-trâ,Brei- co.
Sisteme tonale ale popoarelor antice
78
precum
şi
ambele situatii:
~
;:92
ColiOO (Bihor)
~.~~ O-in- trea - .ba,
sa-n _
trea
ba
~~. ~~ Dân
ce
Tritonul,
8-0
fa _
sfinti, me,
~ ~'ggjI
cu
tui
sfânt.
implică aceeaşi îmbogăpre interioară:
Im-bra_cat
ca
sÎ-unmÎ-re
Im-bra_cat
ca
~ .. . . -'-/Plân""'" 1'-" . Sl-Unml-l'e
sau
- ge
(.l ..
1
u_ mea du-pa ti-ne.
interioară şi exterioară:
Păpârugâ (Bihor)
)=256
~o ,,(-),,(·)1 P~-pa-fU-ga fU _ ~a Da,DoamnepIo-i __Ia o
Tetratonul,
Plo -i - ta cu - ra _ ta Far' d-on pic da chia-tra.
formaţiune mai largă, antrenează
) =132
atât sunetele dintre pilonii interni: ...
Colindll (Bihor)
~§.'~(t~ La ce li - na de fân-tân' Hoi, li, le rui
~~ ler mai ler
Se - de-un
~.
Iar de
pa_cu - rar.
'1
Sisteme tonale traco-dace
precum
şi sateliţi
79
externi:
Allegro () =138)
~
Plea· - ca-
JU -
Colindll (Deva)
1a
ne
v"-'â _ na - tU
L'l
- nOl'
L"l
- nOl
~..,.---~ Le _ rom Doam -ne Pes _ te-un deal de lun _ga în
tu'.
(N.B. În cazul acestei melodii se poate sesiza şi o stratificare a două formatiuni modale mai :nici - rândurile melodice extreme, expozitia
şi
clădite
repriza sunt
pe tritonul
~ ~~e'~I~~e~i.~~e~1 iar mijlocul vehiculeazii tricordul anhemitonic: ~~e~~c~I~~e~~ Pentatonia, utilizată în limitele scării sale (în care cea mai frecventă e structura re-misol-Ia-si)
îşi
umple adesea spatiul
terţei
J=96 ()=192)
.w
cu un pien care poate fi mai instabil, ca în
această
"Păpărugă":
(Bihor)
-1~~~~F-~ Pă- pă - ru- gă
PJ O - 1 - ta
cu
ru - gă
Dă,Doam-ne,plo - i_ _ t~
ar o 1 eac, 0 eh c ia d
- ra_ _ ta
sau suficient de fixat, de "greu"
(Brăiloiu),
ca în starea
- tta.
următoare:
Andante (J =68)
Colind (Cluj)
~~~ Bra-du-le,
din
mun-te
ma _ re
~.> ~~5Bra-du-Ie în ambele
situaţii
din
mun-te
Lioi, e
lioi, lioi, lioi,
,,(5)" e
ma_re.
constituindu-se hexacordul cu
suficientă consistenţă.
It
~
80
Sisteme tonale ale popoarelor antice
Uneori împlinirea modal~ se realizea~ prin interferarea a dou~ structuri oligocordice: Poco mbato (.P=112-120)
"Hora miresii" (Bihor) .
Se
consta~
interpolarea tronsonului tritonic re-do-sol cu re-si-Ia. din care
pentacord: re-do-si-Ia-sol. Fenomenul este posibil
şi
rezul~
un
în pentatonie:
J=64
Colindil (Bihor)
~ Ră-s~L fi -
fă
t-o
- să - rÎ-tu.
D-ungaJ.băn dă
-
~ lu-cea-fă-ru Hoi,le-rui Doam-ne, Nu-igal-băn ~
~
o
II
e
"
e
e
o
lu-cea-fă-ru.
e
b) Expansiunea modal~ c~tre totalul diatonie (de heptacord)129 va cunoaşte două căi: 1. prin îmbogăp.rea la maximum a unei formatii oligocordice sau pentatonice;
2. prin cuplarea a
două-trei formaţiuni
micro-modale (oligocordice). sau prin
transpoziţie.
1. Paralel eu procesul împlinirii proprii
şi
chiar prin
însuşi
acest proces.
formaţiile
oligocordice şi pentatonice evoluează c~tre totalul diatonic. În acest fel se ajunge la ceea ce numim în teoria tradiţională moduri. Din acest punct de vedere. modalul traco-daco-get se prezin~ lips~.
mai ales incomplet. defectiv. Majoritatea
scărilor
modale se
înfăţişează
cu trepte
mai ales în exterior (totalizând numai un hexacord). Un exemplu de mod incomplet care
129 Este instructiv să se U11lWească faptul că octava modală (descoperită de teoria greacă) nu joacă aici nici un rol. modalismul traeo-dac rămânând neoctaviant; precum şi faptul cli noile structuri modale nu au organizIDi. tetracordale (conform teoriei greceşti) ci oricare alm formatie (bicord, tricord, triton, tetraton) poate constitui unitate modalll..
Sisteme tonale traco-dace
va
81
rămâne definitiv defectiv este formaliunea istrică de peutacord~ Btp.. B II"'EJ1
n1lscutli din tritonu1
~II
II
I1mboglili'''o:
)=180
Colindâ (Bihor)
~~V~~ CO - 10
~.
co - 10 mai
sus,
su
su,
~~.~'itbJ~o~e~,,~~e~~
, Lu-mi - nioa - ra~......,Io-ch~ It neg .
care antrenând
a
şi
al.te sunete învecinate se poate lărgi la hexacord, ca în acest cunoscut bocet:
~a mult te-am gu-no- i- tu,
Mân-ce- te fo-cu pamân-tu
~,~ .) 1 . Ca mu t te-amgu-no -
Fenomenul este valabil
şi
1-
.. .t
e
tu.
în cazul modului (aspectului) lidic, care rareori
depăşeşte
hexacordu1:
Doi tre-cu- mi mfu:.gu-siDoam-ne Do doi
dru-ma - re _ _ i,
~rf~",,"B"1 D:i
şi,
în
130
co-rin_de Dru-m';rici-ne-or fi.
bună mlisură şi
modului frigic (a se vedea exemplul anterior
Provenienta pentaeordului istric este
(instrumente de suflat), dar, de bunli seamă modale genetice.
că
pusă
"Pleacă
june la vânatu").
pe seama modurilor acustice din cântarea instrumentală preluarea în muzica vocală s-a făcut prin intennediul conştiinte i
Sisteme tonale ale popoarelor antice
82 Iată şi
lipseşte o treaptă internă:
un exemplu când modului îi
Cântec de cunună (Cârnpeni)
Rar si solemn (J =52)
~·;8 Foa - ie
VeL de
de
a __ lu _ na
A_da
~,elleel a __ pa
la
cu _ nu-na.
Moduri complete, heptacordice, evoluate din formatii oligocordice nivelul acestui strat folcloric dat se întâlnesc relativ rar sunete face de
susceptibilă vechimea prezentei
şi
şi
pentatonice, la
neconcludent. Inconsistenta unor
lor în melodiile respective. Astfel, în acest cântec
cunună
Adagio maestoso ~
Di- mi
Cântecul cununii (Năsllud) ~ 3
(J =52) 3
nea _
ta
ne-am
scu
la __ tu
~~~ Si pe
~
~
>
::::=:=-
rf
~.~.~
şi
187 Se constată.că tenninologia anticll greacll se aplică la bizantini deosebit de teoria modalismului grecesc tot deosebit de aplicarea aceleiaşi terminologii în muzica gregoriană.
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
Ehul
107
m autentic, tritos (frigian), de fa:
oi ,,/-
..;:;
II
"'~ ~~ ~_
"
~
~
~
~~ n-:::& ~n:-=e e
o ;;fiiîfe
-------
'U'
e
n§
~
Melodica sa prezintă deci o pluralitate de structuri de scară, alcătuite din două sau mai multe tetracorduri unite (do-fa-si bemol; sol/si becarl -do-fa-si bemol-mi bemol), precum ---~~"-------"~,,,,,-~=2
f §: ..'6" ~ I
deci un mod de sol care în
practică se
mai jos.
- structura este tetracord-pentacord sau pentacord-tetracord, - note initiale sunt re, sol grav, mi,
\\.1
- cadente pe re, sol, do, mi, mai rar la, - ambitus si grav - do'.
.. ~,a~oc~ f f _ ti' Apehematele: haghia:
.,s~~ Da
e
vid
niti
ca
re
~ bo mI
să
le pen tru A
cre
din cio
a
~
a ghia
o
a
si
ve
lor.
Cântmle ehului N sunt cele mai solemne~ mai !E~les~2~~eJ~~:e~ândJ;m~Yria"§i~ ----._,~_,~
.• _.~_"'.~"'_'~ ......,~>__ _~. ."'"...._.,,_.,,"-~"--.,_.~."' .•_"'~''''_.... e-,='''''''_''~_"=>
nos
mai
'j ~ ta
a nes
Ia
ntu
ta'-' si ce stai l~
mi nea
cut
mor mânt.
exemple de melodii: Eh
mplaga! t:'I
....
~~.
~ tf
-
"Să se
rf
îndrepte rugăciunea mea" ..... > ,
n== -~
J===::.
'-'
tr
,sf
Iff::=::-
rf....
,
-
~ tr
~ ~
116
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
Eh III plagal ,
>
'
~
-
,
,
>
, ~
>
,
,
~
Ehul IV plagal (VID), hipomixolidian, are
două
fonne:
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
- mod de do
~
117
?ţ;;
e
.. e
~
în care caz are structură pentacordală-tetracordală (do-sol-do'), sau (plecând de la sol) tetracordală-pentacordală
(sol grav-do-sol)
şi pentacordală-tetracordală adăugând încă
un
tetracord (sol grav-re-sol-do); - cadente pe re, sol, - ambitus sol grav - mi', - finala pe do (în postmedieval do, mi, sol). Ca scară seamănă mult cu ehul II autentic dar turnurile melodice sunt total diferite, având deci un ethos diferit: Eh IV plaga!, de do
"Usile pocăintei"
:::::=-:::::=- rf
rf
~ ......... ~
~
'-'
'-'
~.'
~
'-""""
rJ
~
,
.>- rJ
..
~~ J
,
~
~
Apehematele acestui eh sunt neaghie:
118
Sisteme tonale ale culturii muzicale
~
,r;{.
creştine
,.
. ~ . ~ giiie mpă ra tui ce vin Ti loi pen
Ne a
tru
e e
e
în care caz
" le
foloseşte
e
e Ma a
a ~ e.
a
si bemoI (pentacordul fa-do fiind transpunerea lui do-sol),
şi
structura
tetracord-pentacord; alteori transformându-se într-o înlănţuire de tetracorduri conjuncte (do-fasi bemol-mi bemol): Eh IV plaga!, de fa
~ ElI IV plaga!, de fa (transpus la cvarta inferioară) ti'
~ ""-'"
'-'
119
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
_.~ '"'-"
'-"
.-
---Modulatia (Ftoralele) Practica muzicală bizantină relevă faptul .
că p---în cursul .
unei melodii într-un anumit eh, ..... . -. " ...
._.--.,t,~.,."
se fac ade~~~~5E!!~~1!!,"~ţ~.~lJ.Jy;tLmgflll!~~.~). Parcurgând exemplele muzicale date pentru
-
fiecare eh, se putea observa
această
interpenetrare
modală.
Modulatia se poate realiza dintr-un mod în altul sau pe rând în mai multe. Ea se indică prin aşa numitele ftorale, semne grafice care arată, în semiografia bizantină, schimbarea de mod. Fiecare mod este reprezentat de o ftorală. Momentul trecerii melodiei într-un nou mod (modulaţia)
este însemnat prin
apariţia
ftoralei modului respectiv.
a schimbare de ordin cromatic însă, care transformă un tetracord diatonic în unul cromatic (cu secundă mărită), este obţinută prin ftorala nenano. Prin efectul acestei ftorale se nasc următoarele tetracorduri cromatizate190 : ~.
Un aspect
190
_.
.~~
._._
~_.'"."~~
..-;__.
........-.-.""'"'-~--·"'0""'·C.-'
•._,._.__.",.._..•
~_._"
..•.• ,__.. ,,·.c··"._,,....,..,
asernllnător se obtine prin !hematismos !'ŞO: ~~~~I~I~#~"§~~e~~n~~şi
Acest tip de cromatism este specific
şi
melodiilor populare româneşti.
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
120
Principiul "rotii" Un alt gen de modulatie, specific muzicii bizantine, este modulatia în cadrul aceluiaşi după
mod
principiul "rotii" (trohos). Practic, fenomenul v - - .... --cvintă
(trifonie) sau
constă într-o . __,, __ .
mutatie la
cvartă
~'#>""'j'~" __ """_"""~~-'-""'_1>'c~-.-=~.-""",
.,....
(tetrafonie) a unui tronson modal tetracord sau~ntac;ord. Astfel, de
"'~._~"""""_~"'~""""'-~~
~·'~·-'>'-·'~·'--""""';'C~-"""'~'f:~_~. _ _....~~""''''''''"''''''''".-.''''.,.-
''''"'''---,,;~J,.
exemplu, pornind de la tetracordul ehului I, el se transpune identic cu o
notă comună
Cum se vede, principiul "rotii" anulează cadrul octaviant, introducând modificări intonationale în mod, sau chiar mai multe centre micromodale. Functionarea acestui principiu se va încetăteni mai
ales în melodica neobizantină, aplicându-se atât modurilor diatonice cât şi celor
cromatic~E~ Teoretizate în sec. XX, extrase în mod medio-biZantine, la care s-au
adăugat
şti.intific
din continutul melodic al muzicii
informatiile teoretice valabile din gramaticile psaltice
vech@ modurile bizantine pot fi considerate temeinic elaborate de muzicologia contemporană. octaviantă,
Organizarea structurilor
demonstrând
monodic'~
iar variatia
încă
o
dată
scărilor denotă
principiile
neaderenta modurilor la conceptia
vehiculării unitătilor
modale în culturile
scărilor subliniază conştiinta adoptării schemelor în conformitate
cu necesitatea reprezentării chintesente10r melodice (neacceptând, ca alte teorii modalel94, structuri fixe înghetate, inoperante în practica vie). Aparent
încărcată,
teoria modurilor
Acest principiu îşi găseşte o profundă utilitate în muzica românească modernă de factură modală, dând posibilitatea - prin extinderea principiului - obpnerii unor intense raporturi cromatice ca de exemplu: 191
~
: : .:;:;
~ Astfu~ sugestille muzicii bizantine sunt anrerioare ideii lansate de
Messiaen, a "modurilor cu transpozipe limitată" (O. Messiaen, Tehnigue de mon language musical. Paris, 1944). 192 Trebuie semnalat că teoria muzicală bizantină, mai ales din sec. XVII-XVIII devenise o teorie speculativ~ adeseori în neconcordanlă cu practica vie a cânmriL
193
în care se pot include toate culturile folclorice.
194
De pi1~ cea a folclorului românesc şi in parte cea gregoriană.
Modurile (eburile, glasurile) bizantine
121
bizantine exprimă foarte bine în realitate, prin caracterul proteic al scmlor, libertatea şi varietatea creapei melodice care nu îngăduie au guvernat
şi
creapa
şi
i-au imprimat
şabloane,
ci doar nişte principii largi, acelea care
nişte trbături
esenpale specifice (în caracterul
formulelor melodice, cadentelor etc.), conferind muzicii respective unitate stilistică, unitate expresivă specifică.
Desigur ehurilor, este
că
pentru dobândirea
necesară
parcurgerea
capacităpi
temeinică
de surprindere în melos a caracteristicilor
a unui material melodic bogat, folosind datele
teoretice ca orientare şi surprinzând continuu elementele particulare pe care le prezintă fiecare melodie. Numai în acest fel cadrul unui eh va apare în
toată
amplitudinea sa
tehnică şi
estetică.
Tezaurul muzical imens al etapei medio-bizantine din tara elucidat
şi
noastră aşteaptă să
fie
revalorificat. b) Glasurile (ehurile, modurile) neo-bizantine195
Muzica
neo-bizantină
este
considerată
a fi cea de
după
reforma muzicii bizantine
întreprinsă la începutul sec. XIX l96• Desigur, această reformă nu procedează la înlocuirea
vechii cântări cu o nouă cântare total diferită, ci elimină o serie de melodii de influenţă turcă ce pătrunseserăîn cult mai ales în sec. XVID, apoi fixează cele trei genuri de cânt - diatonic, cromatic, enarmonic - în cadrul celor opt glasuri şi în functie de stilul de cântare - irmologică, stihirarhică, papadică.
Toate acestea,
(tonal-funcponale) care începe
să
se
împreună
resimtă,
cu o oarecare
influenţă
au meut ca muzica
a muzicii apusene
bizantină (psaltică)
din
ultimele două secole să evolueze în aşa fel încât actualmente să existe sensibile deosebiri între cântarea
bizantină
veche
şi
cea
nouă.
În domeniul modurilor, reforma introduce un' sistem de denumire a înălpmii sunetelor (ca în notapa
apuseană):
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, pa (= re, mi, fa, sol, la, si, do, re)
fIXează
scmle glasurilor. Aceasta nu presupune
muzica
tonal-funcponală), căci
195
şi
melodia
însă că
bizantină
va
scara ve deveni
rămâne
suverană
şi
(ca în
în continuare o constituire
Numite până acum psaltice.
196 De către Hrysant de Meditos (de aceea acestei culturi i se mai spune şi chrisantică), Hunnuz HartofiIax Grigore Levitul. La noi în tară refonna a fost introdusă de Macarie şi A. Pann.
/
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
122 modală complexă
definită
ce nu va putea fi
prin intermediul îngust al unei scheme cum este
scara. Deci un glas (mod) neo-bizantin (psaltic) se va exprima prin aceleaşi elemente (pe care le contine melosul
său)
ca
prin: formulele melodice
şi
şi
ehul anterior
şi
ca
şi
orice alt mod monodic (folcloric),
adică
cadentele specifice, continutul diatonic-cromatic , intervalica,
angrenajul ierarhizării unor functionalităti (incipit, bază, repercursă etc.), ambitus etc. Melodia
neo-bizantină,
ca
substrat oligocordic şi pentatonic
şi
197
cea
anterioară (medio-bizantină),
se va prezenta cu
cu scări incomplete, scări heptacordice, sau depăşind
,
cadrul heptaeordic. Pentru intrarea în ambianta unui glas, nici în cântarea neo-bizantină nu se scară
(sau arpegiu), ci se
utilizează
Iătul'3§e),
la
formule memotehnice (vechile apehemate simplificate). şi
Glasurile neo-bizantine sunt plagale (plaghii,
apelează
ele în
număr
de opt, patru autentice (kirii)
şi
patru
dar în subsidiar mai apar o serie de moduri complementare
derivând din modurile autentice sau plagale. În conformitate cu genurile cântărilor neo-bizantine, glasurile se grupează astfel: a) diatonice - 1, 4, 5, 8; şi
b) cromatice - 2, 6 2
şi
scara muştar
(constituită
pe fondul intervalic al glasului
6);
c) enarmonice - 3, 7 (scara agem), scara nisabur (prin ftorala nisabur în glasul 8), scara hisar (prin ftorala hisar asupra glasul 5 în cântarea
scării
glasului 1)
şi
stihirarică şi papadică.
Prezentarea glasurilor bizantine198 se face plecând de la scara disdiapason, în centrul căreia
se
află
scara
principală diatonică cu
,
.-. t:
ii
e
pa vu ga
II
eli
baza pe pa (re): e
o
..
ke zo ni
.o.
d
~~;
II
pa
197 "Asupra muzicii creştine. bizantine şi gregoriene (...) cercetllri. pentru identificarea pentatonicii s-au făcut putine. sau ca în domeniul melodiilor bisericeşti bizantine. nu s-au flicut deloc" (G. Breazul. Pagini din istoria.... vol.V. p.94).
Dupll 1. Popescu-Pasllrea, Principii de muzicll bisericeascll orientală. Litografia cărtilor bisericeşti. 1&79; A.Pann. Cântece de lume, ESPLA, Bucureşti, 1955 (Studiu introductiv de Gh. Ciobanu); Gr. Panfâru. op.cit.; V.Giuleanu, Melodica bizantină, Ed. muzicală. Bucureşti, 1981. 198
Bucureşti,
Modurile (ehmile, glasmile) bizantine
123
Glasul 1199 este reprezentat aşadar de scara:
dar tonurile (secundele mari) nu sunt egale între ele. A.Pann împarte octava în 22 de sectiuni (Hrysant în 68)
şi
astfel se obtine ton mare (4 sectiuni), ton mic (3 sectiuni), ton mai mic (2
sectiuni). Conform acestei dispozitii de tonuri, intonatia apare deosebită de cea temperată şi chiar de cea netemperată tonal-functională2°O. "Modul 1 constituie - în ordinea
teoretică
- primul sistem de organizare
a melodicii bizantine. Formulele modale prototipice, desfăşurarea melodică,
folosite în
irmologică şi papadică şi
de plecare
şi
componistică
expresivitatea-i
sale, procedeele de lucru
a celor trei
caracteristică
stări
-
stihirarică,
fac din acest mod punctul
orientare pentru întreg diatonismul bizantin.
Pe deasupra, păstrează,
-, precum
diversitatea
cadenţele
diatonică
după
cum este dovedit, modul 1 în forma lui de azi
(neo-bizantină)
mai mult decât alte moduri, şi elemente stilistice mai vechi, deci rezultă dintr-o
evolutie consecventă a diatonismului bizantin. "201 Glasul 1 are deci baza pe re şi repercursa pe fa în cântările stihirarice şi pe sol în cele irmologice. - cadente imperfecte202 se fac pe fa, sol, la, si grav, re; - cadentele perfecte pe re -
cadenţă finală
şi
exceptional pe sol;
pe re.
În stilul papadic cadente imperfecte se pot realiza pe orice treaptă. 199 Denumirile glasurilor folosesc şi nomenclatura antică greacă (dorios, lydios etc.) precum (prolOs, deuteros etc.), în aceeaşi ordine ca şi cele medio-bizantine.
şi
cele latine
200 Problema "acuratetei" cântllrii bizantine, conform traditiei sale, va mai reveni în discutie când vor fi tratate glasmile enarmonice, dar trebuie specificat acum că evoluţia general muzicală contemporanll. a înlăturat aceste subtile diferentieri intonaţionale datoritll. puternicei influente exercitate de intonatia temperatll. sau de cea netemperatll. derivatll. din functionalismul tonal, intonatie care a pll.truns în tmile de culturll. bizantinll., (prin muzica apuseanll.), în ultimele două secole.
201
V. Giuleanu, Melodica bizantinll., p.196.
202 Cadente imperfecte sunt cele de la sfârşitul incizelor şi frazelor deschise, corespunzând cu virgula, iar cadentele perfecte sunt cele de la sfârşitul perioadelor, corespunzând cu punct şi virguUi sau punct, precum şi
cea
fmală.
124 Iată
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
câteva exemple de cadente: a) imperfecte
b) perfecte
Formule de
~ intonaţie:
~ ••~u~ ~ .• •• ..u ~===.~ ~ ••~~~S .• u . •~ Trebuie specificat că în cadrul glasului 1, în repertoriul românesc se fac influente ale cântecului popular în antrenarea
mobilităţii
lui si (si bemol)
şi
simţite
unele
chiar a cadentei
frigice (mi bemol - re): Gr.Costea, LCroitoru, N.Lungu: "Doamne, strigat-am"
Glas 1 stihirarhic
W~~
~
~
~ D ~ . _. ~ ;,.,.../ oam_ne stn- ga-t-am ca- tre tI _ _ ne a - u _ _ ZI _ma,
*-D~U
ZI- ma
o
ne
m
>
a-
>
-~ Doam-ne stri-gat-amcă-tre
[1]
~ nr:::::: ti __ ne a - ~
gă - cll1"
nii
zi__ mă;
~ le
ia a-min-te
gla - sul
când s'tiig că_tre ti
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
125
[§J
~D~~-g ne
a-
U
ZI -
ma
Glas 1innologoc
.JoaiIT
ne.
P. Theodom Fokeos: "Theos kirios"
~»
>
~ ~J~ The- os
>
ki - ti - os ke
>
.
UJ
e- pe - fa- nen i - min
J=B=
ev - 10- ghi
[]]
~~ me-nos o
er- ho me-nos
en
0-
na-ma- ti Ki - ri
u.
Petru Lampadarie (din Peloponez)
Glas 1papadic
Ki
"Kekragaria" (segment)
~
_
n~
Ul
~E~ e
_
ke
kra
'-"
1
p~_ se
xa
_
,ma ~.~ sa_ sa _ i -
~ __________ 1
b
-
~J.~ sa i - sa_ ku 80
_
126
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
~.~~~ _______~
sa- ku-so
i-
_
________________________ on
=:
fiU '-""
~. ~e KI--'
~ n
e
_
[1] a
'~ J
b~
~a ki
~ -
_
ri
b
e
e
Ki_ri
~ >
~~~~ kra __ xa. _
_ _ _ _ _ _ _ ke _ -
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
127
Modul hisar este un mod enarmonic ce se formează prin folosirea ftoralei cu nume pe fondul 203
de scară
scării
diatonice generale (sau a glasului 1), obţinându-se
-::J:.
ce implică sfertul de ton: ~
următoarea structură
.z.:,4r 4î r- 4 -;
:;3 ii 2]ţjt 1 ;~ ~
«1
acelaşi
~
e
Glasul 5 (glasul 1 plagal) este reprezentat de două tipuri de scări: a) scara diatonică cu baza pe la în melodiile irmologice repezi: •
Melodiile cu teoretică,
cea
cadente ca
şi
reală
această scară
se
derulează
între la-re'
şi
« ..
la-re grav (deci scara este
fiind re-la-re'). Melodica acestui glas (diatonic) are
autenticul
său
~
aceleaşi
formule
şi
(transpuse la înălţimea cvintei):
Glas 5 diatonic
T. Stupcanu: "Anastasimatar" (p.lll)
~~~>~~~~ Dum- ne - zeu
es - te Dom-nul
si
s-au
fă
a
- tat
~'~ F~ vânno_ _ uă
bi - ne es - te
cu-
tat
cel ce
VI
ne
~D'~l.~' In -
tru
nu
me - le
om __ nu
Ul.
b) Scara enarmonică agem204 cu baza pe re, pentru stilurile stihiraric şi papadic.
203
Această scară
poate fi sintetizată şi din unele cântăti ale folclorului românesc.
204 Scara agem indică intonatia cu microtonii (sfert de ton) fenomen întâlnit şi în scara hisar şi care se va mai întâlni şi în glasurile 3,7, precum şi în scara nisabur. Dar, în cântarea bizantină actuală intonatia cu microtonii a fost practic uitată. Acest fenomen s-a datorat educatiei muzicale generale prin mass-media din ultimele două secole, bazată îndeosebi pe muzica tonal-funcţională, astfel încât tradiţia vechilor cantori s-a stins treptat de la o generaţie la alta. Desigur, dificuItălile cântătii enarmonice au existat dintotdeauna (A.Quintilianus încă din antichitate spunea că această cântare enarmonică era privilegiul unor" muzicieni foarte încercaji", iar pentru cei mulţi "lucru imposibil"), dar tradiţia orientală a cântătii bizantine realiza cu multă naturaleţe microtoniile. Pierderea lor înseamnă totuşi un minus de specific. De aceea problema intonaţiei enarmonice se va repune probabil în viitor din perspectiva posibilităJilor de precizie pe care le va oferi aparatura electronică. Preluarea tezaurului bizantin în muzica noastră cultă va trebui să reconsidere şi acest element stilistic particular (momentan neglijat), mai ales pentru că muzica actuală universală caută resurse noi şi în direcJia microto!1iiIor.
128
Sisteme tonale ale culturii muzicale
Cântările scării
Cadenţe
agem fac
perfecte
şi
cadenţe
imperfecte pe sol, la
_
Schemele melodice folosesc dens spaţiu
la altul
şi
pe do' sau re':
finale se fac pe re (uneori sol):
Formula de acorda: j
un
şi excepţional
creştine
prin
spaţiile
modale (tri-tetracordale) cu
mişcare treptată strânsă (rară
evoluţie
de la
multe salturi):
D. Suceveanu: ldiomelar (III, p.163)
Ve-nitipur-tâ- toa _ re
dem ce s-au sfâ- tu - it
~ ~ ~.~ _____ rul
de Hristos no- roa _
1__ u
cu pre- o - tii
cei fâ- râ
de
sâ
ve_
da vân_ zâ_ _ to __
de le
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
129
~i.
ga
~
_
a - su _ _
~L_
praMân-tu - i
to
fU_
lui
nos
_
~~~ _ _ tru
as -
lăzi
au
fă -
cut
vi - no- vat
mor _ _ tii
~ pre Cu-vân - tul
cel __
fă
-
de
ră
moar
_
f!?J'_'~ te
si dân - du-l
~~
nit
în
10
Pi
lui
cuI
Glas 5, papadic
că
_
pă
lat
L-au răs- tig -
__ tâ
nei.
A.Pann "Anastasimatar" (p.81)
Gu- stati
_
~ gu _ statI
___ stati
gu
si
_
_
~ _ _ _ _ _ _ _"-/_ si ve- deti
_
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
130
,1]]
~~ deti
_
si ve- deti
ve
si _
că
deti
bun_
~ e
ste__
e
_
e
_ _ _ _ _ _ _ că
ste
bun
~~~ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Do
,[]] ________ mnul
că
e __ ste _
bun
'-.-/ ~ ~ mnul A-li - lu
ia
_
_
.
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
131
Ehul 5 reprezintâ "unul din cele mai frumoase moduri bizantine - cu melodii de şi
amploare
inflexiuni modale deosebit de expresive";
său
autenticul
în multe planuri cu
(...) modul 5 reprezintâ un plus de elan melodic, mai ales în variantele
stihirarică şi papadică,
mai variate, într-o şi
"deşi asemănător
angajându-se, prin melodica sa, pe spatii modale largi, cu întorsături
paletă coloristică îmbogăptă
mai ales cu modulatii; pe deasupra utilizând
un sistem aparte de cadente "205. Glasul.2 este un glas cromatic, având scara:
Baza modului (centrul polarizator) este sol. Melodica glasului instituie o structură
a
scării,
îndeosebi zona melodice
şi
în baza
centrală
tricordală
(difonie): do-mi, mi-sol, sol-si (si-re becar), utilizând
(mi-do). Cântarea
cadente din plagalul
său
irmologică
a acestui glas
uzitează
~
••&••••
Cadenţe imperfecte
Glasul 2 se "aşezat", liniştit, colorează
mult spapul din jurul secundei
structuri
.
mărite:
~••••&••• ggjI ••• ~,•••••• ~
se fac pe mi
şi
caracterizează
sol, iar excepponal pe si, do
şi
fa:
(în cântările stihirarice şi papadice) printr-un cromatism
nobil, prin desfăşurări melodice în care prezenta secundei mărite la bemol-si
în chip moderat, aproape de firesc, fonnulele
(Giuleanu, V., Melodica..., p. 234):
205
foloseşte
(glasul 6).
Formula de acordaj a glasului 2 esle: _
Formulele melodice
anumită
V. Giuleanu, Melodica bizantin~ p.233.
şi
cadentele acestui gen de
cântări
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
132
St. Popescu: "Astăzi sufletele pământenilor"
Glas 2 stihirarhic
stăzi
A
în - nal_
de la ce __ le
tă
ce-resti
~
se
f ac
[§]
stăzi
>
~ ~f'~
"In- tru po-me- nI _ _ rea '-"
ca u
ni - lor se
pa _ mân_ testi a
W
.w
pămân-te
su-fle- te-le
si
s In _ _ ti _
le ce-resti Eh6 (ca de sol)
~
1' or- "
s-au ....
~ de _
schis si no
ua
ce-le cesunt a-le
stă-pâ-nu-Iui
[l] se
a_
ra-------
ta
~
pro-po- ve
du
esc
si lim-bi-Ie mi- nu
_ _ _ _ uni
ca-treMân-tu- i - to_ rul
~
1e cu - VIn _ _ te I]]Eh] ~
CU-VIn- te-
_
ia-ra noi
găm
stri
SIa _
va
Wl Ti __e HristoaseDumne-ze
~ le
ca pa-ce credin-cio_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
3
SI
133
---~~~ sti - ia ai cut.
. 1Of pnn-tr-a- ce
GlamapadiC
fă
. Gheorghe Cretanul: "Aghios o Theos"
c
==~
_
~. _a~
t4.
~.
~
~.@ Glas 6 (glasul 2 plagal) reprezintă cel mai plenar cromatismul bizantin, având atingeri cu moduri folclorice similare pe o vastă arie geografică (Balcani, Asia Mică, India, Africa de
Nord). Modul e întâlnit
şi
în folclorul românesc.
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
134
Scara modului:
Utilizarea
practică
a
scării (stihirarică şi papadică) implică şi
(supraoctaviante) extinzându-se în acut (pe "roţii"). Iată această scară (după
spaţiul
şi
diatonic re-sol)
aspecte neoctaviante în grav (pe principiul
V. Giuleanu): diat.
Unele melodii
utilizează
principiul
transpoziţiei
la
cvintă
(principiul
"roţii")
astfel:
• Există şi
melodii care
Formula de
Formula
prezintă scări
mixte diatonico-cromatice:
intouiţie a modului 6 este: ~ .~.
melodică consacrată a
Cadenţe:
modului se
- imperfecte pe sol
axează
şi
pe
•
spaţiul
•
•
#-=$. :
interior (re-sol-Ia):
la (uneori do becar):
I
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
135
- perfecte
şi
finale, pe re (uneori
~M
finală
pe sol):
i~j
I
~3ţjJ=ij~
I
Cromatic prin
excelentă,
stihirarică şi papadică),
glasul 6
prezintă
melodii de mare varietate (în cântarea
implicând raporturi cromatico-diatonice
care circumscriu atmosfera
orientală
de specific
şi modulaţii
detaşat:
Glas f7l 6, stihirarhic
1. Popescu - Pasarea: "Su'h'" rra
Cândmu- ta- rea prea-eu - ra _
tu-lui tau trup
a-tunci a - po __ sto-Iii stând
se
ga __ tea
îm- pre - ju __ rul
c Eh6
~
d ~· SI
nn
U
'*
>
~,-/~J~~~~
ca- u-tând
;~p.-
'*
b
CU SpaI _
pa _ >
,[}la
ve - eau -
frecvente, prin
ma
e- rau
cu
pnnSI
Sisteme tonale ale culturii muzicale
136
creştine
la-Cri~
0,
e
Fe _ _ cioa
va-zân-du- te Iim _ pe-
ra
*
Nisabur #
_
,Il] a Diatonic
:>,
~d~-----~ e tm
sa
pre
tu
ta
pat
tu
pre tI _ _ ne
ror
VI -
ma
SI
a
_
mI
_
Ehi ~
nu - nez
~
'-"
A
lll-
tru
ca __ re
~
s-a sa- Hi_
'b~
~ l '~ ~ c·~ rea vi- e
în-dul-ci
_
,[}]
tiI
01
ce
prea
cu de-a- din
el ve
cu
sm
ra
sul
ce
ta
roa
Fi - u - lui si Dum-ne - ze
1, -
ga - te
_
Modurile (ellUrile, glasurile) bizantine
u
137
lui
tau
samân- tu - ia
Glas 6, papadic
_
l
. Petru Efesiu: "Heruvlc"
[I]
~~ Ca _
ru In
Ca
~'~
~ ~
_
~
--
>
In
.,[l] ...
~
W
.~
nI..
Ca
_
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
138
~ru~
~ pre _
~~ 3",
[§J Eh 2 (c~ de la sol)
,
~~~-.~~-'-"
He
_
ro
pre
[]]
~H'>->.~~ '!u'-=.~=~ e __ Vmll -,-"
I'lr __
~=~'-'~ ~
J:2]Eh4
~'-/_J=j)= ta_ l"'i7\l Eh 6 normal
ai -
na '-"
. '--"
.~
ehi _ _
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
139
~
-=-===----===--========= '~~ ~ .
=7""""'C
~
:::=
3"J
Eh6
~ .~ _ill "'-'
v
Scara muştar reprezintă o schemă ce se obtine prin intervenţia ftoralei cu acelaşi nume
(muştar),
şi
pe fondul intervalicii glasurilor 2
~ .1·
e
e
II
li
6, dar numai pentru a modula
8B.
Rareori se înClnesc melodii de sine stătătoare folosind această scară. În practica curentă
intonaJia devine: Scara
respectivă
~
-
-_ e#-
este înC1nită
şi
e
în folclorul
II
e
II
I
rom~nesc.
Glasul 3 este la origine enarmonic206 , scara sa numindu-se agem, datorită unei ftorale (ftorala agem), care
indică
sfertul de ton între anumite sunete (mi diez-fa, sol-sib):
1.
)4.
CI
•
În practica actuală melodiile se cAntă diatonic, scara acestora constituindu-se din trei tetracorduri: do-fa, fa-si bemol, si bemoJ-mi bemoJ. Ceea ce constituie caracteristica acestui glas este
alternanţa melodică
între schema cu centrul pe fa
(majoră) şi
cea cu centrul pe re
2()5 Problema enannoniei (microtoniilor) este aceeaşi ca şi în cazurile anterioare, traditia a pierdut cu timpul capacitatea intonlirii corecte.
140
Sisteme tooale ale culturii muzicale creştine
(minoră)207, în acest fel modul putând fi considerat ca sinteza organică a două "moduri
statificate"208. Formula de acordaj:
~ ~$.
Desenele (formulele) melodice principale se constituie prin ondulapa între cele
două
centre
două
octave
fa, re:
Cadente: - imperfecte pe la, sol, do grav
~ - perfecte pe fa
şi
re
Ca ambitus melodiile modului 3 (cele stihirarice
-4:. ~
•
şi
papadice) pot cuprinde circa
B B. Iată două exemple de cântări:
~."
Glas 3, stihiraric Andante
-
rn
Dimitrie Cutavas: "De frumusetea fecioriei tale"
De fru - mu - se-tea fe_clo _ _ ri- ei
şi
2rn
Fenomen prezent
in cântecul popular românesc.
21X1
Vezi Giuleanu, V.: Melodica.... p.304.
ta
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
_ _ _ _ le
___ a
141
si
de prealu-mi- na-ta cu-ra
fi - ne Năs~ă - toa _ re de
e
cU-fă-te
nu
ce
la _
d ca~. VOI a __ u
.
ti
mi
Du""'_~ " _ zeu
111
____ ne
ti _
Ga'-vri-il mi - rân-du-se stri- ga-t-a ca-tre
ta
vred
-
ce te voi
ma pri - cep
n~
cea pb_na de
nez
da
u- da
~ ce __
nu __ mi pfe
si
ti __
ma
Decidu - pre po - ron __
run.
142
creştine
Sisteme tonale ale culturii muzicale
W
DOIn .Ako1uthla tis tessarak:ostis
Glas 3, papadic
O
o
o
U
_
~
_
~o tas a - ma_ar ti
tos
as
mo
i~
on fe
- - - - - - - - ti
"-"
'-'" ~
.
_
i~
ke
"-..-'
per,
l-per
----
"-"
_
---
-......."
1_ o
mo
~
on
0-
o - di -
o'
d"l-na_ ~
n:a----
w
~.____ te
a Al.J,egretto
'-'"
tas MI
e trav _ ma _
a - mar - ti Tempo 1
sthi
tI
as
[§]
i
mo
dl -
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
ki
me ma - la
~
no
143
stE.-
ki
di - a
as
mi
i
tas
mo
_
____________________________ ono
Glasul 7 (glasul 3 plagal)
prezintă cântări
variate
şi
complexe, greu de sintetizat în
structuri explicite. Practic el cuprinde două moduri distincte209 (cu formule .melodice şi cadente proprii)
şi
anume:
- un mod enarmonic utilizând ca
şi
autenticul
său
(glas 3) scara agem;
- un mod diatonic numit varis care are ca bază pe si grav, mod ce prezintă şi mai multe variante. Modul 7 enarmonic
utilizează aceeaşi scară
ca
şi
glasul 3:
dar melodica sa lucrează frecvent cu sunetele fa, sol, si bemol, fată de plagalul său (glas 3)
care utiliza pe fa. Ia. re:
~
Formula de acordaj:
e ;
•
_
II
•
_
•
II
e _ •
II
I
~
V. Giuleanu presupune cli acestll. cuprindere a două structuri distincte Într-un singur glas se datorează faptului cli aparitia altor ehuri după fIxarea octoehului (sec. VIII-XI) a făcut ca acestea sli fIe socotite variante ale primelor 8 ehuri (ca efect al dogmatic ii ecleziastice). 209
144
Sisteme tonale ale culturii muzicale
Cadente: - imperfecte pe sol
şi excepţional
creştine
pe re
- perfecte pe fa
Cadentele frecvente pe fa deosebesc mai ales glasul 7 de autenticul
Glas 7, enannonic
'il
Ţ1o
său
glas 3
Theodoru Fokeos din "Oktoihos"
L~th a- pe-do- kO1- ma _ sa _ te' - ' ~ ton 1 onton
b>
..w
~kr~~ '-/~ a- o-go_nI - e
u- ~
to
i
on
u_ tos
~ en o The-os
"-'" '-' en e_
~
~ ~tin
"-'" Si _ on
TI _ _ m ~
vii __ zon ek tis plev-ras
o pa-fa
to
no_ mI
~
------
o' - ' li
'-' thoson e"-'" the_
-----
o ek pe_ tras pi- ga __ sas
'-' i~ dor ke i-men a"-'" __ ha_
av_ tu
a - tha _
na - si
_
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
145
~ u _tos e-stin
an
ni-~
a - po -
thos a ex O
ner
an - thro
tu
u - ra _
~
'-"
a_
tu
e- pi-lonne-fe-lon
i - me - ron
-----
li
t~ this
O Yi-os
dros
'-" O
'--'"
ruspar-the
the
li _
ma _tos an-
pu
0- er-
ho _
nu proston pa _ le - on
~
Da _ _ ni _ _ il
ka-thos i _ _ pa
me _ nos
ton
ke e-
~~ ~
0_
ni
os ar_tu
i
si - li
Va
a.
Modul varis (diatonic) are atingeri cu glasul 1210 (având unele formule melodice
comune):
-
lJ'.
•
•
.
lJ'
•
Caracteristica de bază a acestui mod este polarizarea către baza si şi tensiunea creată de intervalica ce se cuprinde în cvinta
micşorată
si-fa
..• F~I"-~I'F Anton Pann: "Fericirile"
-~
e-TI-CIUCel ml- O-stlVl ca a- ce- Ia se vor ml- u -
210
Numindu-se astfel
~
.
şi
protovaris (proto + varis).
1
ru-mos e- ra
146
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
'-' ro -dui eem-au
si bun ca mân-ca__ re
........"
pomulvi-e_ tii
Cântările
prezintă şi
a) VlU'is cu treapta a V-a
alte variante de sem:
şi
a Vll-a mobile:
(100). •
[JJ
e
I
.
tă
si ce
e '-" mult
mm
• (:il.)
T. Stupcanu: Vosreasna vn
Varis, a
in
Hri-stos e- ste
mori el strig ca tâl-ha_ rol
til . . ·
"--'" di - mi - nea _
""'"" rât mo-
\,.;
dinea-re-Iem~ând nu
modului varis
0-
~
stai
la mor-mânt Ma - ri
in __ tu
re
,[}]
00 un
ne _
ric
00
~
-
a- vând
~
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
147
~ des-a~ I~ b) Varis cu treapta a VlII-a
eoborâtă
sus:----'
(neoetaviant):
Varis, b
~
ITJ
Kirie Vasilev
~ Do~a
si- to
di~an
ti- to-fos do-xa eu i - fi __ sis theo
ke e pi
,rn~
~ ni
en
an~is ev-do- ki
a'
1 - mnu_ men
~.bj@n se-ev-1o-gumense proskinumen se do-xo lo-gumense
ev-ha-ri-stu
e) Varis cu mai multe trepte mobile:
Varis, c
[Il
Sla-va ti- e
D'lmltne , , Cutavas: "SIava_." ne
ce-Iuicene-aia-ra - tat no-ua lu - mi
sa-va Ul um-ne-zeu 1 - '"lll-tru cel'de sus l'D
[l]
~
SI
'" pa pre pa-mant
na
_
148
Sisteme tonale ale culturii muzicale
creştine
m _____ ce
oa __ meni buna-vo- i ----- re.
în - tru
d) Varis enarmonic, cu
scară
de tip agem (întâlnit foarte rar):
• cu cadente imperfecte pe do, re, sol
şi cadenţe
•
perfecte pe si bemol:
Hurmuz Hartofilax: "Axion"
~ d~~'~ti N-O: >d t' Vre __ nI - ca es 1
rat
sa
te
e
cu
a- e
=:
TI _ _ Clffi
va
_
as- ca_
toa - re
În cântarea papadică, modul varis este mult utilizat în sec XVIII-XIX. Tensiunea continută
mult
atât în spatiul grav si-fa cât şi în cel acut fa-si,
exploatată
melodiilor o forţă expresivă
de psalti.
Varis, papadic a
ITJ
~
conferă
Iacob Protopsaltul: Melodie liturgica veche
~~ di - na__
mis
Modurile (ehmile, glasurile) bizantine
149
m ton
u_ ton u - fa - no _ _
on sin Eh 7 (varis)
i- min
.w
~ ...,----~ a - o - fa
tos
~
la trev _ _
~ 'it::::: si~
la
.......... i-du
~
-...;;
i spo-r~
o Va
si-levs
X1S
1-
J]J
du
~
spo.,rev-e_ te
[l]
tis do _ _
~ ~th7~~ 1- S1_
.
a
llU-
sti
~k. l·~~d·~ te-te-
1
te
1-
o me
li
rn p1
stI - ke
o-n-lo-n
po _ _
_
150
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
tho
Pr6- 8~ t~m~
.~ zo _ 18
Ul
(N.B. Cadenta
-
finală
~ e - 0- m
i_na
me_ to_hi
u - ghe - niit:::
---"
1".;;
- -... --------=
""'" · 1U _ _ 1.-----_ _ a. A - 11a acestei melodii, [12],
reprezintă
"marea
Glasul 4 are trei ipostaze melodice: •
cântările
Formula de acordaj:
irmologice, numit leghetos:
~
Cadente: - imperfecte pe sol (rareori pe re)212:
- perfecte pe mi >
211
Giuleanu, V., Melodica..., p.34l.
212
Gr. Pantâru menponează cadente imperfecte
şi
pe si grav
şi
~
cadenţă locrică
bizantine "211).
a) Glasul 4 pentru
~-.~ me-----
do grav (op.cit, p.227).
a muzicii
Modwile (ehwile, glasurile) bizantine
151
Profilul melodic al cadenlelor finale în modulleghetos este în genere descendentz13• Formulele melodice ale modului leghetos (în
cântările
irmologice) se constituie din
trepte conjuncte, pe tiparele unor structuri suboctaviante (tri- tetra- pent-acord):
~ ::::: i:'; iF;=; I
:=;---. ~ ;:;1';3 ;:;1;:" j;~ ~
5
Făcând
I
parte din categoria
cântărilor
irmologice, melodiile modului leghetos sunt
concise, neomate:
Stefanescu Popescu: "Tu după vecernie"
Glas 4, leghetos
~~
- ed-nl-Cl_e pla-trate-alnUmltcând:: cro-wn_ ta b'1du-pavr
Tu
'3'
(Mustar)
se- ri- cii
ne-clă-di-
~
ta. Dom- nul o au
tn- ta- rit
~
si pre ti_
~~ nete-aupusmaima_re
~
d de un __ e
pă-stor
0-
i-Ior ce-lor
==~l
SI'des-eu - 1- tor
cu-vân-tă-
toa _ re
por- ti- or ce-restl pre ti _ 0 • •
ne te-au
(Mustar)rsJ
cre-din- tat
ca un bun ca
vin
213
să
@ cu cre- din _ ta
de-scui tu _
tu_ ror
ce _ lor ce
-
..
pen-tru a- cea - sta te-a lU~r00,.fi-CIt
Asemlinându-se cadentelor frigice din folclor.
a
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
152
te ra- sti-gni
ca si sta-pâ- nul tau pre ca _
re - le roa _ ga-l sa mân-
tu- ia_ sea
si ca lu-roi-ne
su-fle-te-le noa - stre.
re
b) Glasul 4 pentru dotările stibirarice poate fi reprezentat printr-o pe re ca
~
şi
o
schemă
de
scară
glasul 1:
~ •
e
• • • •
Io
W
J
•
•
r
• • ~
dar deosebirea constă în faptul că formulele melodice polarizează către mi, sunet ce reprezintă şi
cadenta
imperfectă şi
pe cea
finală,
devenind astfel
bază principală şi
contrabalansând
cadentele perfecte pe baza re (bază secundară) în care se aseamănă cu glasul 1. În plus, şi cadentele imperfecte pe sol (şi si) contribuie la statomicirea expresiei glasului 4 stihiraric (fată de cele pe fa
şi
sol din glasul 1):
Glas 4, stihirarhic
IJJ
Anton Pann: "Stihoama"
"-"
'--'"
Ca-u- ta spreru-ga-eiunea ro__ bi - lor
tul
fă- ra
pri _ ha
tăi
na
'-'
ce-ia-ceesti cu to_
po- to-lindpOl:.. ni- ri -
le de a- su-pra noastra ~_l~ r~ le de tot ne-ca~ul ~
. _ _ d~~~' tu- In U _ _ ne pre nOI
. ne u- na te a-vem anca-tre ti-
Modurile (ehurile. glasurile) bizantine
~
ghi-ra ta
.
153
'-'"
re
si
~ mis - ~ ta si a
rn
sm__ Ul am d0-• b""'--ân-'_"
ste spre ru-ga- ClU _m _ 1e
____ ta
bu-cu-ră-
.~", ~~â
sa.. nu ne ru-sI-nam
ti~
~~
=1
nă
. sta __ p __
'-'.- ne
ce- or ce stn __ ga cu
te sta- pâ _
>
.
'::::--" pre "'-'" cel. ce t~ e che-mam
na-
cre _
a- ju- ta- toa _ rea
~ tu _
ror bu-eu- ri_ a
fle- te __ lor
.
ta fo-lo-
- be gra-
d'"
In _ _
..
tu _ _
si a- co-pe-ră-mân - tuI si mân-tu- i-rea su_
noa
stre.
--
Formule de acordaj:~
Formule de cadente: - imperfecte (sol
şi
mi):
~~
~~i
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
154
- perfecte (pe re)
şi finală
(pe mi):
~~i ~,-=,~ c) Modul 4 din printr-o
altă
cântările
papadice se
deosebeşte
de leghetos
şi
de modul 4 stihiraric
distributie a functiunilor. Astfel baza modului 4 papadic este sol putând fi
schematizat în scara:
~
e
• • •
- cadenta
•
finală
•
•
~)
o
Ie
•
•
o
~
e totdeauna pe baza sol,
- cadente interioare apar pe sol, mi, do, re.
Glas 4, papadic Daniil Protopsaltul:
'll E_
E_
ni
ni_
"Lăudati"
Modurile (ehwile, glasurile) bizantine
155
~~. e- ni_
te
~. §ij?Jţ"~ Ki_
ton
~ ru
-
tonKi_
3
@]a
~
[Il
~~ ton
Ki_
Sisteme tonale ale culturii muzicale creştine
156
~4fflr~ ri_
ri
Ki
ton
00
= 'I A- I1u l. a
§$
~.g şi
Glasul 8 (glasul 4 plagal) are ca
său,
autenticul
a) Fonna
modală principală
cu baza do;
b) Forma
modală secundară
cu baza fa;
trei fonne:
c) Modul nisabur (cu baza pe do), Diferen,tierile dintre forma fa) apar numai în
cântările
modală principală
irmologice
şi
nerestrictive, nu se pot aprecia astfel de a) Forma
stihirarice,
(cu baza do) căci
în
şi
cântările
cea
secundară
(cu baza
papadice, mai libere
şi
diferenţe.
modală principală
cu baza pe do se
reprezintă
prin scara:
~
Formula de acordaj: .
Desenele melodice se constituie conjunctiv, prin şi
(do sau sol), prin circumscrieri tetraFondul intervalic oferă cântărilor
şi
raportul treptelor
luminozitate,
procedeu de centrare
către
un sunet
pentacordale.
funcţionale
(do, sol) ale acestui mod cu baza pe do
măreţie, strălucire:
Modul 8, forma principa!a
Anton Pann: "Axion"
,cu,
Deti-ne se
acelaşi
~
P
r~
Ce-ea ce esti
Modurile (ehurile, glasurile) bizantine
157
W , P11
nă
~~
de
dar
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ra
ge _ resc
în
nea
•
mul
toa-tă
so
m _nesc ceea ce eso
_
bo
în - ge _
rese
rol
si
~ ~ esc,~
o
'-:-"~
v'
fap-tu
la __ cas
~.
,
sfm __ ot
SI
:=-' rai
cu-vân- ta- tor
la __ u __ da
fe - cio _
fe _ cio_ ti
ei dinca-
[ill re Du-mne...zeu
prunc
s-au
s-a
în __
tfn./ pat
~ f a- - cut
~i
' na- m_ . cel maI.
158
Sisteme tonaIe ale culturii muzicale
creştine
~~ de
te
veci
Dum-ne- ze _ _ ul
stru ca mI
tra
un,
~
o
au
si pân
_
sca _ _
ta
~'-'
cut
no
f~
~
te - ce pân-te - ce _
.~
le
:$ tău
de-cât ce _ _ ro_
maidesfa-tat
ri __ le
l-au lu - crat __
l-au
lu __ crat
De ti - ne se bu_
ră
cu
. ce
esti
ce-ea
[!2] pli__ nă
de
da
rori
toa-
Modurile (ehmile, glasurile) bizantine
159
tâ fâp- tu
fa
ti
vâ
~
e-
---
sIa _
e
sla-vâ
sla __ vâ ti ~
- cadentele imperfecte se fac pe sol, mi, re
şi excepţional pe
e.
do acut:
~.~ 3
- cadentele perfecte
b) Forma
modală secundară
şi
finale se
realizează
cu baza pe fa va fi
pe do:
organizată după
principiul "rotii" (de
cvartă):
Angrenajul melodic al acestei forme modale impune sunetul si bemol printr-o
frecventă
principală.
Se
mai mare
aseamănă însă
fată
(alături
de sunetul do, deosebindu-se astfel de forma
de fa)
modală
cu modul 7 enarmonic, dar se vor deosebi prin cadente.
Sisteme tonale aIe culturii muzicale creştine
160 Cadenţe:
- imperfecte pe sol
- perfecte
şi
şi
do acut:
finale pe fa:
~ Formula de acordaj: ~ ~ IaUi
şi
o melodie din acest mod:
Glasul 8, forma secundară
Macarie Ieromonahul: "Porunca cea de taină"
Prului va consta in instituirea cadentei pe o consonanţă verticalll (cvintll, octavă). Dar consonanta cadenlială (internă sau finală), în raport cu celelalte consonante din frazll, trebuia sl creeze sentimentul de "odihnă". Un timp acest sentiment era realizat prin lungirea valorilor sunetelor din cadenţă (Ars Antiqua), treptat însă s-a ajuns la simtul unui raport armonic care dă stabilitatea "tonicii". Acest raport a insemnat crearea unui acord penultim instabil care cere cu acuitate acordul stabil al "tonicii". Deci "tonica" este impusl, ins! numai in momentele cadenliale. Că nu era una singurll (vezi multitudinea cadentelor interne in creaJia Renaşterii) şi deci numai teoretic s-a considerat c! cea a segmentului întâi şi a ultimului să fie de bază, e un fapt clar în motete şi madrigale. De la necesitatea impunerii acordului de odihnă s-a ajuns, în sistemul ton3I-functional, la sentimentul invers, că tonica (T) atrage toate elementele. Evolutia sistemului tonal-fucJional aratll însă cll, practic, se va impune tot mai insistent raportul de instabilitatestabilitate (0-T). Oe abia în acest moment se poate vorbi de T în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate că acest raport nu vizeazll nici acum totdeauna o singură T, T (tonalitatea) iniJialll poate fi şi este "trildată". În cadrul lucrărilor mari T (tonalitatea) de bazll apare la început şi la smrşit Un sentiment al începutului şi smrşitului specific metafizicii umane a ordonat acest fenomen. Pe acest temei T (tonalitatea) generală a unei lucrări este considerată cea de la inceput şi sfârşit 265 Cu toate că barocul se studiază ca polifonie (contrapunct instrumental), gândirea funcJionalll acordica. guvemeazll permanent discursul pe verticală. în acest sens reactiile stârnite de E. Kurth care vorbind de contrapunctul bachian absolutiza rolul cinetic al melodiei (polifoniei), ignorând realitatea structurnrii armonice, au fost îndreptllJite (vezi Todutll, S., Formele muzicale ale barocului. Ed. muzicaIll, Bucureşti, 1969, vol.I, p.317-319). Cât priveşte predarea in şcoalll, "împlkJirea în două discipline (contrapunct şi armonie - p.D.) a unui singur fenomen muzical este artificială şi-şi g~şte o justificare doar de ordin pedagogic" (TUrle, H.P., Curs de armonie, Cons. "Gh. Dima", auj, 1974, vol.I, p.4).
206
Sistemul tonal-functional
acord care
să
se rezolve pe D:
n
~~~ 113#
V
1
Este vorba de acordul treptei a doua cu terţa alterată suitor (sensibilă la fundamentala D). În felul acesta se asigură cursivitatea funcţională: Pentru ca acordul
nn gravitează spre D, iar D gravitează spre T.
nn să tindă spre D, adesea nu numai terţa va fi alterată ci şi celelalte sunete
ale acordului, pentru a deveni sensibile (ascendente sau descendente) la unul din sunetele acordului D, adăugându-i-se şi septimă şi nonă. Însumând treptele naturale şi cele alterate,
~' ~.
acordul devine un conglomerat. din care se poate extrage mai multe deveni
formaţiuni
e
&. : li-
e
acordice de 3, 4 sunete,
şi acord de treapta a IV-a alterată268 : ~ ~B #IV
•
:
situaţie
1·
e
W
în care poate
de
#l~
Uneori DO se rezolvă pe 164 (K64 )269 în care caz mai poate achiziţiona următoarele alteraţii ca sensibile:
~~8
(~
:#_
total de 13 sunete (naturale
e
+
şi
M
:. il ~.) ;
I. În felul acesta acordul DO conţine un
alterate), exceptând fundamentala D (sol).
Începând cu clasicismul (Mozart) acordul d) va juca un rol de seamă în evoluţia sistemului tonal-funcţional. Căci în baza· principiului de obţinere a unei DO prin alterarea elemetelor acordului treptei a TI-a, prin extindere, acordul
oricărei
trepte din tonalitate devine
receptiv de a fi alterat (sensibilizat) şi transformat într-o D pentru a se rezolva pe o T270 dar acordul acestei T poate fi alterat în momentul pentru o
nouă
T,
rezolvării şi
transformat la rândul lui în D
ş.a.m.d.:
268
A se vedea tabelul acestor funcţiuni în Tiirk, H.P., Curs de annonie. vol.llI, p.31
269
Numită şi "contradominantă emancipată".
270 "Extinderea relaţiei autentice de tip D-T şi asupra altor trepte decât V-1, semnifică una din multiplele caracteristici ale functionalismului annonic" (TOrk, H.P., op.cit, vol.IIl, p.30).
Rolul funcponalismului
205
Dar legile armoniei s-au format
şi
ele în timp.
Într-o primă etapă se fIxează "triada" armonică funcponală: subdominantli-dominantlitonică
Analizând aceastli căci
şi
(S-D-T), concretizatli în acordurile treptelor IV-V-I, numite
ea nu tinde
triadă
să
trepte principale.
prin prisma ideii de gravitape, se pune întrebarea care este rolul S,
se rezolve pe D. De aceea, pentru a întelege rolul S, formula trebuie
•
întregitli cu T-S-D-T:
,V
,
~~~-u-~~~~~ T - S D-T
D- T
Expresia astfel constituitli este un binom cu dollli polaritlip: T-S
şi
D-T. Succesiunea
T-S este (prin terta tonicii ca sensibilă) un raport de D-T. În consecinţă sarcina D este să returneze totul spre T. Rolul S este în consecinţă de contrast, spre a accentua efIcienta D266•
.
Adesea duritatea contrastului este atenuatliprin folosirea S cu sextli adăugatli ("sexta lui Rameau", în fapt 116/5), iar mai târziu de subdominanta minoră cu terta coborâtli267 :
~ precum şi de acordul sextei napolitene care are atribute dominantice din cadenta IV3b
frigică modall1 (sensibilă descendentă) ~ . nb6
Treptat, pe măsură ce simfUl gravitapei se dezvoltă, D începe să nu mai fIe precedatli de povara S, ci de o nouă funcpe: contardominanta sau dominanta dominantei (Do), adică un
I
şi
.. Tensionarea D este amplificalll prin fonnula:
I
!~"'~:~~~J~1~ .Adică ~:~
I~-v
(5) întârziate (practicate şi în Renaştere). W
vt~
Creind teoria unui "major annonic", prezentă în unele tratate.
D cu sensibila (3)
şi
cvinta
Rolul funC}iona1ismului
207
Beethoven: Sonata op.2, nr.2, TII A.IIo
*
I
I, ,.
al
1
.. e:
~
I
I
I
:ţ:
iiT•
T=~.
I I
:.
.
~.
------ Mi
n
I
1
~ D
I
~:
.
T=D_____
----La
T
---Re
deschide astfel procedura obtinerii acordurilor alterate, a inflexiunilor şi a
modulapilor cromatice271 • Fenomenul este dus la ultimele consecinţe de romanticii târzii (Liszt, Wagner), prin permanenta cromatizare a acordurilor, mai ales în sens dominantic, rezolvarea lor fiind mereu
amânată,
T devenind "plutitoare", subiectiv
aparentă
dar practic
inexistentă272;
Wagner: "Tristan si Isolda", Preludiu (Mas.27-32) ,....-....,.
..
I
r'~r
t
..
I
..
it
,
.
.
-:: lit~ •• ____111
1ii . ___ ~:1
I
I
r'
I
r:P
D,:--
(D,
T)
il'
-
"1'''1
. ~.
I
_
etc.
_ _ _ _ Re:D
_
(D-----------Schema
~i3' #i{tw) ~i (b-- \-§ Mi:
rP
D
V-2
271
Rc:D
VII_ 2
\6
vj
Do:rP.
_
IV5# l~
Evoluţia funcţiona1ismului de la Bach şi Mozart la Liszt şi Wagner implică acordul DD ca un veritabil
"cal troian" care va ruina tonalitatea. 272 Stravinski (Poetica muzicală) afIrmă că urechea noastră aude rezolvarea chiar
-
ornamentează
pe cadrul uneia sau mai multor
1f
funcţiuni:
Mozart: Sonata pl. pian KV135
I
I
morfologică şi
2. Organizarea
276
Merită
(gama) unei
subliniat faptul
că în
I
sintactică implicată
I
de
baza funcJionalismului a dlrui esenlă este raportul de D-T
tonalităti se imparte în două segmente astfel: ~
.. I
••
În ciuda acestei evidente, multe tratate teoretice mai prezintă gJm impăijitâ in
~ ~?=i: ;:=;~
funcţionalism
r::::=: :; ~
~......
•
•
(şi
J"
prevede T-D), scara
~
~ tetraeoidJn:
pIl1tind Incllribul unui reziduu de gâudire -
m "Arpegiul ascendent sau descendent investeşte forme variate melodico-ritmice, adeseori imboglJit prin note melodice (de schimb, de trecere). Linia melodică afirm! cu claritate fuziunea şi interdependenta celor dou! valori: armonia şi melodia. Acest fenomen de interactiune al gândirii vertical-orizontale constituie un câştig al concepţiei
armonice funcţionale."
1969, p.l27).
(Todu~
S., Fonnele muzicale ale barocului, vol.l, Ed. muzicall'., Bucureşti,
Rolul funcJionalismolui
structurarea figură şi
211
melodică în
motiv precum
clădească
sectiuni cu statut de identitate. Apar astfel tiparele morfologice de şi
cele sintactice de
formele mari: lied,
sonată,
frază şi perioadă,
rondo, variatiune,
fugă,
pentru ca in extenso,
să
se
etc.
Figura melodică (celula, submotivul) se rosteşte în sprijinul respectului pentru functiuni: T-D (a), pentru ca motivul să se întregească în cuplare cu inversul său D-T (al):
~. T
D
Fraza
şi
perioada
melodică
delimitează
se
pe principiul cadentei armonice, iar
raporturile modulatorii în cadrul formelor mari implică structurarea discursului melodic într-o permanentă dependentă
de gândirea
tonal-funcp.onală.
Procesul de organizare funcp.onală a parametrului melodic parcurge însă etape istorice a
căror
distinctie
conturează cele
Stilul baroc
relevă
unui melos modal care se
trei
uriaşe
stiluri: baroc, clasic, romantic.
în perioada timpurie (Monteverdi, G. Gabrielli, etc.) subzistenta impleteşte cu
cel funcp.onel în devenire. Astfel,
dacă
o melodie ca
aceasta:
Monteverdi: "10 mi son giovinetta"
~ păstrează încă
intacte contururile modale
acelaşi
urmează
de
Monteverdi,
I
(mişcare melodică), în
noua viziune
schimb următoarea melodie,
armonică functională:
Monteverdi: "Al lume delle stelle"
~~~II
ta·
~ W~I~~~
Evolutia este însă rapidă, spiritul dansului, pe care se dezvoltă muzica instrumentală barocă,
tinde spre formulări functi-onale (gamă, arpegiu, secventă) din ce în ce mai tranşante,
astfel că în etapa mediană a barocului (Vivaldi, Corelli, A. şi D. Scarlatti, Couperin, Rameau,
212
Sistemul
Purcell, Buxtehude, etc.) linia
melodică
devine
funcţională fără
tonal-funcţional
echivoc:
A. Corel1i: Sonata VI, op.5, nr.IX
(V) 1
V
Melodica lui Handel încheiat, coordonata
liniară
I V I IV
şi
I
(IV)
V
1
Bach, reprezentanţii barocului tărziu, relevă stadiul unui proces
supunându-se cvasi-total principiului armonic vertical 278 :
Bach: Fuga în mi pt. orga
~:ij 1 T
VII D
nr#
IV6# T)
(D
Clasicismul devine exponentul însăşi
armonie. Melodia
scară
Ivt
V D
Ii'
purităţii funcţionale.
între piloni armonici, atât de
unor segmente muzicale grefate în întregime pe
1 T clasică
Melodia
frecventă,
V D
1 T
este adesea ea
prevede cazul
limită
al
gamă:
Mozart: Sonata pt. pian, K.V.545, 1
I
I
I
I I
I
Mozart: Sonata în Do, K.V. 279, 1 etc.
iar melodia arpegiată atinge cazul limită în "basul albertin": I~~~$s*;;~~;~
Uneori componenta
liniară melodică şi
implicate în cadrul procesului de
cadenţare,
cu cea
verticală armonică
devin atât de
încât sunt practic imposibil de separat: Beethoven: Sonata op.lO, m.l, 1 ~
p
T-----------~_ _~
şi
J
D----
278 Reziduu modal (oarecum semnificativ şi firesc) întâlnim tot în Coralele lui J.S. Bach. În opozitie, Suitele Sonatele sale pentru vioară şi violoncel, reprezintă' contopirea liniar-verticală a funcţionalismului tonal.
Rolul funcponalismului
-" f\
••
I
213
e
.~. ~ţ:
..--.....
1-
O
P
· ...... ~"
-........
IIIIIIIIIII ...
I
•
I
1
it
'j
,.
--- ~ ij!
~
.. -
P.P
· ,·
"..
-
~
:.
= ~
....
- .. l:t
---
T
~-- ~-:!
D
T
.... i; Y --'"
-----...... I
(N.B. Este de-a dreptul uluitor faptul constituită
în
toată
.::
li
..
:j:
,D-----T,
D - - - - - T,
expresivl1 este
.,
--- -
T
~
şi
,. .
.;~~
[10-__
D I
-.
-
.
I
T
..
J
1. ___
.. (;1
IIIIIIIIIIIC' I
~
I
I
..".-'
...~
că această temă
beethovenianl1 de o atât de mare
dimensiunea sa numai din cadentarea cu
două
foIţă
functiuni,
D.) Romantismul timpuriu (Schubert, Weber, Mendelssohn, Rossini etc.) nu se detaşează
de clasicism. În schimb romantismul median (Schumann, Chopin) şi mai ales cel târziu (Liszt, Wagner, Brahms), accentuează la maximum procesul de dominantizare prin alterarea (sensibilizarea) permanentă a acordurilor, situatie în care rezolvarea propriuzisă (stabilitatea) este mereu
amânată.
Aparitia compozitorilor din şcolile nationale romantice (Grieg, Chopin, Smetana etc.) anuntă însă
unele intenpi de intuitie modall1, dar nu modalul medieval anterior ci acela al
popoarelor pe care ei le reprezintă. Aceste intuipi rămân încă încorsetate într-o armonie funcponalli strictă. Reîntrezlirirea unei gândiri modale la nivelul celor două dimensiuni
214
tonal-funcţional
Sistemul observă
(melodie, armonie) se
la Liszt
şi
mai ales la Musorgski.
Iată
acest moment din
Tablouri dintr-o expozitie în care evitarea succesiunii D-T prin utilizarea acordurilor creează
treptelor secundare,
altă ambianţă sonoră
funcţională:
decât cea
Nr.lO
~
I
I
I
~,
...
~
~
P
..
---
I
LI'
-
~
I--~
-=:::::::
!~ ,k"
~19'
~
~
6 IV3b II
VI
III
f--
I II
o
I
I
~"-- "- hh~e ~~
III
II
ve;..
I
~..o. -
~~~~e
IIb
I
VI
VI
I
~
J~
I
VI6VIIb VI
II
..
I
v
lJ,~~ ~19' .I~n I
I
~
I
II VI
VI
-
--&
u
IV6
VII IV V3b
1
Prin înclavarea tensiunilor armonice, melodia funcţională barocă-clasică-romantică dobândeşte
o anume
pregnanţă
devenind acum principala
care o
purtătoare
a
detaşează
conţinutului
anterioară modală,
net de melodia
ea
expresiv.
b) Forme Funcţionalismul structurează
armonie, prin sistemul
său
de
cadenţare şi
prin raporturile tona1e,
permanent discursul muzical. Armonia devine creatoare de
celular până la marile Structurarea
construcţii fugă, sonată,
formală
se produce la trei nivele:
2. organizarea
(figură,
sintactică (frază, perioadă,
motiv),
lied),
3. stabilirea raporturilor tonale în cadrul formelor mari
(fugă, sonată,
rondo,
etc.)
1. Problema cadenp.ală armonică
armonice:
de la nivelul
rondo etc.
1. formularea elementelor morfologice
variaţiune
formă
formulării
a fost
elementelor morfologice -
tratată
figură,
motiv - prin
condiţionarea
anteror, în cadrul melodiei. Pot fi semnalate însă
şi
motive
Rolul funcponalismului
2. Organizarea
215
sintactică
aceeaşi logică funcţională.
se face în baza
(treapta In) sau
imperfectă perfectă
cadenţei
(treapta 1 stare
în fraze
şi
perioade a discursului muzical este
De aceea determinarea dimensiunii frazei muzicale armonice. Astfel, fraza 1 semicadenţă
directă
adoptă
bază
şi
marcată
de
a perioadei cadenţă
adesea o încheiere cu
(cadenta pe D), iar perioada este
în tonalitatea de
constrânsă
de cadenta
modulantă):
sau în cea
Beethoven: Sonata op.2, nr.!, II Fr. I-a
I
A
'"
I ...
r:. '14
-
••• , -
eJ
J/"\~ .
'Î
~
l"lI:i
'--" ~I
./
J -·m
..
'Î
1..-
I
I
~~
'"
v ••
.. ..
,...
.. J.
--
~
J,J]
~
. -
D (semlcadenta)
..l J
---
Fr. II-a
I
I
~
..
II
I
..... .. ~
Ţ ]
- - "'- .
-
~
~
t
-
~
-
'-..../
..-..... T
(cad. perf.)
Liedul, format din două sau mai multe perioade, implică adesea şi un raport între două tonalităţi,
de
regulă:
perioada 1 (A) în tonalitatea de
bază,
iar perioada II-a (B)
tonalitatea dominantei (sau a relativei), pentru ca repriza (Al) iniţială.
să
implică
reinstaleze tonalitatea
Sistemul tonal-funcponal
216
3. Raporturile tonale constituie de timpuriu temeiul ştie
dezvoltării
unor forme mari. Se
cum fuga statorniceşte indestructabila relatie T-Dîntre temă şi răspuns în cadrul
expozitiei, pentru ca apoi reprizele mediene
să
se deruleze în
tonalităti apropiate,
încheierea
fiind realizată de o repriză în tonalitatea de bază. Sonata, cea mai caracteristică formă a sistemului functional, presupune antiteza
tematică
prin raport de T-D (ulterior
evoluată şi
alte raporturi tonale) în cardul expozitiei, urmând ca în final, în repriză, cele două teme alinieze în tonalitatea de
bază, după
ce în partea
mediană
să
la se
- tratare - se vor fi traversat mai
multe tonalităti. La fel, toate celelalte forme utilizate de cele trei stiluri muzicale (variatiunea, rondoul, formele tripartite mari) sunt conditionate de raporturi tonale în cadrul structurilor lor. Şi
tot raporturile tonale
unifică părp.le
componente ale ciclurilor (de
suită, sonată-simfonie
concert, divertisment etc.). Coeziunea
tonală oferă
astfel
logică
planului vast al
lucrărilor
instrumentale care, în
lipsa textului literar, are nevoie de elemente structurale în baza altui principiu. Acest principiu s-a dovedit a fi cel al cadentei armonice functionale. d) Metru-ritm Succesiunea acordurilor cu raportul de instabilitate-stabilitate, tensiune-rezolvare, antrenează
şi
automat
perceptia unor raporturi de neaccentuat-accentuat, impunând astfel
concepul de metru. Periodicitatea
armonică oferă
deci
şi
o periodicitate
metrică:
Mozart: "Mica serenadă"
Dacă
în baroc mai
persistă
o oarecare libertate a
organizării
clasicismul impune spiritul patratismului prin dimensionare măsuri
=
perioadă
frazelor
precisă:
fr. 14
şi
perioadelor,
măsuri
+ fr. II 4
8 măsuri (numită şi "perioada clasică"), totul determinat prin cadenta
armonică.
În consecintă, metrul propriu-zis, ca periodicitate de accentuat-neaccentuat, se naşte odată cu sistemul functional 219 • Această periodicitate impune metrul binar şi ternar,
eliminând alte categorii metro-ritmice (metrul mixfSO, ritmul liber etc.).
7:19 Şi, în mod firesc, dispare odată cu el, întrucât muzica ulterioară plistreazl1 doar rolul auxiliar aI metrului, aceIa de jalonare a discursului ritmic. 280
Caz particular: Ceaikovski, Simfonia a V-a, p. a li-a, Vals, scrisli în 5/4.
Roml~po~muwi
217
Instaurarea conceptului metric se
soldează
cu o organizare
strictă
a ritmului pe timpii
acestuia. Fonnulele ritmice (organizate în functie de timpii metrici şi încadrate într-o
măsură)
se precizează strict ca dimensiune. Astfel se concretizează un lexic restrâns de fonnule ritmice binare şi ternare cu care operează întreaga creatie barocă, clasică şi romantică281 • ,Ca fenomen particular poate fi semnalat principiul anacruzic, care se
naşte
în cadrul
muzicii tonale tot în baza raportului armonic D-T (sau T-D) în fonnulele de incipit:
Mozart: Sonata pt. pian KV 576, 1
Allegro
~I,I.!~ D_T
D_T
D_T
D_T
Din expunerea efectelor funcponalismului asupra elementelor de bază ale discursului muzical (annonie, melodie, fonne, metru-ritm) reiese rolul coordonator al acestuia în statomicirea unor aspecte stilistice generale pentru cele trei epoci muzicale - baroc, clasicism, romantism2ll2•
Tonalitate,
gamă,
acord
Teoria muzicală a statornicit câteva notiuni prin care se exprimă continutul sistemului tonal-funep.onal. între acestea, notiunile de tonalitate, gamă şi acord sunt cele mai importante şi
uzuale. Notiunea de tonalitate a fost definită abstract, ca principiu, ca lege a sistemului
functional, potrivit căreia sunetele şi acordurile acestui sistem converg (gravitează) către un centru unic - tenica.
în
mod concret, practic, JOnalitatea înseamnă Însă cadrul ÎI) care. se ,,~esfăs9ară
...procesul de SUCCesiune melodiei, armonici. pe bag rpoortUÂI91' fttnepenale. ' Tonalitatea oferă deci materialul de constructie a lucrărilor muzicale.
Sistemul tonal-functional este statuat din mai multe tonalităti care, teoretic, se obtin
28\ Totuşi, compozitorii romantici (mai ales Berlioz şi Brahms) !şi vor pune conştient problema evad!rii din schematismul metto-rimtic clasic (din "camra" clasicA). 282 în acelaşi timp tnsă, datorită. unor modalităp particulare de exprimare muzicală. corespunzătoare şi stadiului de evolutie a sistemului tona1-funcJiona1 in fiecare din cele trei epoci, ele sunt considerate fiecare in parte etapA stilistic! (barocA, clasică, JPDlanticll).
- - ---------------------
Sistemul tonal-funcponal
218
prin transppzipa pe scara cvintelor (ascendente şi descendente) a
tonalităp.i
Do major (pentru
cele majore) şi la minor (pentru cele minore)283. Se obtine astfel un şir de tonalităp dintre care 30 (15 majore şi 15 minore) sunt uzuale. iar restul rămân teoretice284 • Acest
şir
al
tonalitătilor
poate fi prezentat în ordinea cvintelor (ascendente
şi
Do#
lai
descendente) în felul următor: ~o
Dob lab
Din această schemă28S reies unele raporturi şi utilităp. practice: - raportul de
relativă
între gama
majoră şi
cea
minoră. două
game cu
aceeaşi
armură286•
- distantele de cvinte între
tonalităp.
semnificând relatii de comunitate.
- enarmonia ultimelor trei perechi. demonstrând faptul
că
practic
există
numai 24 de
tonalităp287.
În afară de aceste evidente. între tonalităp există multe alte raporturi (mai ales modulatorii) ce vor fi studiate într-un paragraf special. 283 În cadrul sistemului tonal-funcponal,la nivelul tonalităplor. s-a statornicit şi principiul dualismului majorminor. Construirea acestui dualism reflectă un moment deosebit al evolupei istorice a celor doul principii existente dintotdeauna in muzică (şi in orice artă): principiul masculin şi principiul feminin. Faptul că sistemul tonal-funcponalle tranşează decisiv, le separă şi le opune, reprezintă o caracteristică a acestui sistem. Explic$ acestui fenomen trebuie cliutatl in spiritualitatea acestei epoci care şi în ştiintă şi filosofie reuşeşte multe clarificări. adesea limitate insllia un anume mecanicism (dialectica lui Hegel). Cert este cll dualismul majorminor apare odată cu sistemul functional şi îşi incheie existenta odată cu el, sistemele tonale ulterioare (modale, atonale) prezentându-l în sintezll (acordul major-minor al lui Bart6k. gamele major-minore ale lui Hindemith), sau anulându-l (in seria dodecafonică).
284 Ieşirea in afara cadrului tonalitătilor uzuale (dep~ind deci 7 alteratii la armum) se produce insll în unele cazuri de modulatie, începând chiar de la Beethoven. 28S
îndeobşte şirul tonalitătilor e prezentat pe un cerc ("cercul cvintelor").
Termenul de "relativll" pare a diminua importanta gamei minore în raport cu paralela sa majOl'ă. în realitatea practicll muzicalll cele doull tonalităti sunt însll de sine stătătoare, cu valori egale. Raportul de relativllparalelll serveşte însllla conlucrarea lesnicioasll intre ele în procesul modulapei. În alte ordine de idei, raportul de game relative este o vagă reminiscentă a ideii de plagal. 286
'}g7 Dacă în cadrul muzicii instrumentelor netemperate oarecare deosebiri (de facilităti tehnice, de culoare) pot exista intre doull tonalităti enarmonice,în muzica instrumentelor temperate această deosebire este nulll
Tonalitate, gamă, acord
219
Tonalitatea se materializeazA în gamli
şi
acorduri.
Gama reprezintli schema diatonicA a tonalitliţii. Sun~tele gamei şi structura ei reflectA structura armonicli de bazli a tonalitlitii (T, S, D)288:
SSJ_ _
~
.. o
e
"
e
"e
II
I
Ordinea conjunctli prin care gama prezintli sunetele tonalitlip.i îşi are traditia în teoria modalA a
Renaşterii.
Vizualitatea graficA a scmi
şi
perceptia sa tactilA (la instrumente) a determinat
teoria şi practica muzical~ sA utilizeze scara modurilor şi mai târziu a tonalitlitilor ca un veritabil algoritm pentru
însuşirea cunoştintelor teoretice şi
practice. Gama a devenit astfel
schema model pentru studiul tonalitlip.i289. Utilitatea sa practicA290 a impus-o însA gândirii muzicale (îndeosebi la instrumentele tastiere), conferindu-i un mare rol în constituirile melodice. Fiecare tonalitate este reprezentatli de gama sa. Sunt deci în uzul practic muzical, 30 de game (15 majore
şi
15 minore).
Acordul este definit în general ca suprapunerea de mai multe sunete. Acordul utilizat de sistemul functional este însA trisonul, constituit prin suprapunere de terte. El s-a nliscut în cadrul polifoniei
Renaşterii
care avea în vedere ideea de consonanţă
pe verticală Astfel acordurile (trisonurile) s-au format din consonante perfecte (cvinta, octava)
288 Aşa cum s-a anticipat, nopunea de gamă a fost adesea supralicitatll de teoria muzicală. Neluându-se în considerare caracterul ei de fenomen rePrezentând o esentă şi căutându-se explicapa devenirii sale în absttaet de evolutia sistemelor tonale din practica muzicaUl, gama a primit multe definitii inadecvate. Multe dintre acestea s-au datorat şi echivaImii notiunii de gamă cu cea de scară (vorbindu-se de pildă de gama hexafonicll, gama pentatonică, gama acusticll, gama cromatică etc.). Desigur sensul termenului a fost în aceste cazuri extins. în zilele noastre, muzicologia tinde să repnll numai sensul restrâns al noJiunii, acela legat strict de tonalitate. 2lI9 Că este o schemll (şi nu o "esentă", aşa cum e considerată de unii teoreticeni: vezi Giuleanu, V., Principii..., p.86) ne-o demonstrează faptul că schema gamei majore nu satisface intelegerea armonică a tonalitătii majore (care utilizează foarte frecvent câteva alteraţii cum ar fi treapta a VI-a coborâtll, treapta a IV-a ridieatll etc.), fapt ce determin! teoria să vorbeasc! şi de un major armonic sau melodic; iar pentru tonalitatea minoră, din aceleaşi motive se adoptă trei variante de gamă (naturală, armonicl, melodic!). 290 Ne referim atât la învălarea noJiunilor muzicale propedeutice prin intennediul gamei, cât mai ales la exercipile practicate de instrumentişti pentru dobândirea unei tehnici instrumenta1e.
220 şi
Sistemul tonal-functional
consonante imperfecte (teq:a, sexta)291. Sistemul tonal-functional a preluat cele patru tipuri de trison (major, minor,
mărit)
ale
Renaşterii.
le-a îmboglitit partial (cu
septirnă şi nonă,
micşorat,
sau cu forme alterate)
şi
le-a
conferit functii (T, S, D, 00). Tonalitatea, gama
şi
acordul reprezintli deci notiuni de
bază
ale sistemului tonal-
functional. Tonalitatea, reprezentând cadrul în care acordurile se
înlăntuie
conform regulilor
instituite de necesitlitile functionale, are un continut sonor mult mai bogat decât reflectli schema (scara) sa
diatonică
- gama. La acest continut contribuie nu numai alteratiile
vehiculate de acorduri, dar şi alteraliile vehiculate ca note melodice (schimb, pasaj etc.), orice utilizării
tonalitate oferind posibilitatea
Alteratii
şi
totalului
său
cromatic.
cromatisme În sistemul
tonal-funcţionaI 292
În sistemul tonal-functionallegea exclusivă a aparitiei alteraliilor şi cromatismelor este atractia (functională) pe principiul sensibilei. Această atractie va fi directionatăîn primul rând de
către
După
sunetele cele mai stabile reprezentate de acordul tonicii.
acest model se vor realiza sensibile
de tr. a VI-a
şi
şi
la sunetele acordului de dominantli, ale acordului
ale subdominantei:
291 Ca şi în cazul gamei, geneza acordului (trisonului) s-a judecat în abstract de tonalitate, suscitând mai multe interpretări. Rameau credea că fundamentează şilinPfic acordul major în armonicile superioare. Rămânea însă deschisă problema trisonului minor, a celui micşorat şi a celui mărit. care şi ele, într-o teorie îngăduitoare, pot fi selectionate din armonicele superioare, dar acesta nu multumea Acordul minor s-a sintetizat apoi
ID
'd.in armOD1ce ' l e' f ienoare: ' spec ulativ
'1
8va,
ee e
..
1",
~
H. Riemann. acceptând ideea armonicelor pentru acordul majo~ propune simetria pentu acordul minor, Toate teoriile ignoră însă geneza istorică, muzicală, a acordurilor în practica Ars Antiquei şi a Renaşterii. Adevarata întrebare care se pune ar fi: ce mecanism fIZiologic şi mai ales psihologic a condus la configurarea consonantelor şi disonantelor în raport nu totdeauna congruent cu rezonanta sonoră fizi~o-acusticl1, configurarea care a născut tipurile respective de trisonuri? La această intrebare va răspunde probabil în viitor antropologia, intrucât este vorba de o sinteză a mai multor principii existente în natura umani1, expresie a structurilor sale din
microcosmosul molecular. Ca şi in cazul Renaşterii, prin alteratie vom întelege aparitia unei trepte alterate în locul celei naturale, iar prin cromatism, aparitia succesivil sau suprapusă a treptei naturale şi alterate, 292
Alteratii
şi
cromatisme in sistemul tonal-funCJional
221
D
~ #_
I#-
1._
e
e
1#- e ~- ~
-
~; .. ~. II.'''~· 1'· .. • ~ S ,
Există însă evoluţiei
şi
sistemului
istorică
o ordine
tonal-funcţional,
şi
o anume specificitate
~_
(_) I I
a
1••
II
b. 11-)" ~-
~
achiziţionării alteraţiilor şi
de la baroc la clasicism
densitate care
variază
şi
cromatismelor confonn
apoi la romantism, precum
de la un stil la altul.
Înainte de a trata această ordine şi specificitate particular-stilistică a utilizării alteraţiilor şi
cromatismelor de
anume faptul
că
către
în cadrul sistemului
epocă,
fiecare
trebuie clarificat un aspect important
tonal-funcţional alteraţiile
şi
pot avea rol de :
a) notă melodică 293 (întârziere, pasaj, schimb, anticipaţie, echappee); funcţie armonică,
b)
realizând:
- acord alterat - inflexiune modulatorie -
modulaţie.
În procesul creaţiei, deseoIi elementele melodice alterate participă la orientări funcţionale
în rezolvarea acordurilor, realizându-se astfel o colaborare între
şi tendinţa rezolvării
melodice
alteraţiile
annonice:
Bach: Concert brandemburgic, nr. L Il ...... ~I.;;"\
II
-
~
Ob. tJ
f?=~
II
Vn. pice.
...--'"
I
~.
.10.,.
(N.B. Re diez de la oboi sensibilă
melodică
tJ
sChemaj ann.
tJ
. la:
293
'.
r
n4#
VIl6-6#
Acest gen de
alteraţie
r---,
I
I
II
r
I 'lt bI~
I
~
schimb), dar
impu\,ionează
acordului VII6 (prin sexta pe tI. 1.
...
pentru mi
Acelaşi
rol îl are
violina piccolo din
v
era fenomen rar în polifonia modaUl a Renaşterii.
creează
o
(notă
de
rezolvarea
alterată
şi
suitor)
sol diez de la
măsura următoare.)
222
Sistemul tonal-funcţional
Trecem la analiza pe stiluri a problemei alteratlilor Barocul
moşteneşte
în
bună
şi
cromatismelor.
parte alteratlile cadenteiale ale polifoniei
Renaşterii,
dar
direcponând procesul c~tre o întMire a pozpei unor trepte ce devin osatura tonali~tli. Astfel că
alteratlile baroce mai frecvente în tonalitatea majoră vor fi sensibile satelit a
sunete, baz~ de acorduri:
~ .. . . I,T
D
T
&
( )
L- ~ adăugând apoi (mai putin frecvent)
e
1
şi
următoarelor
V
VI
sensibilele unor sunete mai stabile din cadrul acordurilor respective. D
~
e
j-
e
e
~-
T
I•
1
V
1·
e
(-)
e
I
În consecintă, alteraPile frecvente în Baroc sunt: treapta a IV-a altera~ ascendent (fa diez), trapta a VI-a alteram descendent (la bemol), treapta a VII-a alteram descendent (si bemol), treapta a V-a
alterat~
ascendent (sol diez)
şi
treapta a II-a alteram descendent (re
bemol - napolitană294). Alteratlile mai pupn frecvente sunt: treapta I alteram ascendent (do diez) şi treapta a III-a altera~ descendent (mi bemoI29s), şi foarte rar treapta a II-a alteram ascendent (re diez).
În consecintă, o tonalitate majoră barocă are următorul conpnut cromatic:
Tonalitatea minoră prezinm câteva diferenperi fată de cea majoră. Mai întâi tetracordul superior care (prin
moştenirea modal~)
repne trei variante (natural, armonic, melodic) poate
deveni cromatic prin vehicularea variam a acestor trepte când naturale, când alterate:
~
;
il
V VI
##
e
,-
VII #
:. VIII (1)
294
Reminiscentă cadenpaIă frigică.
295 Această treaptă alterată apare asociată cel mai adesea cu tr. a IV -a alterată ascendent într-un acord de septimă micşorată (fa diez-la-do-mi bemol) cu functie de 00.
şi
Alteratii
cromatisme in sistemul tonal-funcpona1
223
Cromatismele în acest tetracord296 vor rWnâne invariabile şi în clasicism şi în romantism. Pentacodrul inferior teI1ei
şi
adoptă
însli
aceleaşi
alterap,i ca
şi
cel major (diferind doar inversiunea
aparitia rarli a tr. 1 alterată superior):
~ :e: (F) 1
&1f" ~)O' IT
~
m
..
o
t
iw
"
l-
l-
e
vm
V
N
e9 (l)
În ce priveşte rolul alteratlilor, barocul ne prezintă urml1toarele situatii:
a) Rol melodic: Bach: W.Kl., II, Prel. în do -
notă
de schimb, cel mai frecvent inferioarli:
uneori introdusli prin salt, ca
şi
~~~~~~+~~~~l~~F~
în cazul exemplului din Concertul branderburgic de Bach (re
diez de la oboi) - vezi exemplul pg.222. - notl1 de pasaj (trecere), influen.tând adesea
şi
functia acordului pe vertica1l1:
Bach: W.K1., I, Fuga in Do
+
(~#)
I
'i
Bach: W.Kl., II, Prel. în fa
-d~cbwIb~
'1
~..
It.. -
Bach: BWV 988, var. 25
1~~~ '~+~E~~
Ş.~B4~
I
296 Tetraeordul cromatic - ''passus dmiusculus" - vehiculat de tematica barocă va apare cel mai adesea in tonalitatea minorll pe acest tetraeord superior, tocmai datorită facilidirii cromatismelor de către cele trei variante
ale sale.
Sistemul tonaI-functional
224
Functie
armonică:
- acord alterat297 : B ach:,S' UIta f r. LV , AIIemand a A ....
eJ
,
..
C,..-J
-
1
J
~
.,
r
I
t\
.
J r
I
V
2
Il
- inflexiune:
-
"
,...,
I i
ti
L
.. -
1
'1
-
I
Bach: Suita fi.!, Allemanda I
. !:J
- - ...
I ~ i
I
-
sol:V
re:I
_ I
.
r'
,/
.
_
- modulaţie 298 • În ce priveşte abundenta aiteraţiilor şi cromatismelor, barocul, în pofida faptului că pleacă
de la o
continuă.
Ca
etapă
atât de
primă etapă
cromatică
a sistemului
precum cea a lui Gesualdo
funcţional,
şi
Monteverdi, nu o
barocul revine la un diatonism autoritar,
alteratiile şi cromatismele fiind folosite cu economie299 • Astfel, cadrul cel mai larg al unei progresii cromatice (melodice sau armonice), cel mai frecvent descendentă, este fie tetracordul Bach: Inv. la 3 voci în fa
SUperior:_ I
I
297 Acord altemt este considerat acel acord în care un element sau mai multe sunt altemte (sensibilizate) pentru a se rezolva pe o treaptă din tonalitate (numite în tratatele de armonie "dominante secundare") fără a angaja vreo inflexiune modulatorie sau modulaţie. Tot aici se include şi acordul "sextei napolitane" (fa-la bemolre bemol). 298
Problema modulatiei va fi tratată într-un paragraf separat.
299
Capacitătile cromatice ale noului sistem vor fi descoperite treptat de la o epac.>i. la alta.
Alteratii şi eromatisme în sistemul tonal-funcţional
225
fie pentacordui inferioroo :
B h· "Ofr da
Mai sunt
şi
. al-"
unele alteratii-grup care creează opozitii cromatice pe spatii mici, cum ar
fi formula tetracordului melodic al dominantei (în opozitie cu cel natural): Bach: OrgelweIkw, vol.VI, nr.15
~ 1
şi
y.
__
alteratiile tetracordului frigic intervenit pe tetracordul superior al gamei majore:
Handel: "Jephta"
~e si
barocă
Cromatica încadrată
cea mai
ij.. ije
si: 1
avansată
se
întâlneşte
iIi@ V
în creatia lui J.S.Bach, dar totdeauna
între piloni armonici şi condusă cu logică funeponală strictă. Chiar un pasaj de
factura aceasta:
Bach: W.Kl.I, PreI. în re
T ce pare improvizatoric, are directie precisă (inipindu-se pe contradominantă şi coborând secvential
către
un punct precis de "aterizare" - tonica).
Clasicismul păstrează cuceririle baroce, aducând unele îmbogăpri cantitative dar mai ales calitative. Îmbogăprile cantitative constau în frecventa mai mare a treptei 1 alterate suitor şi
în major
şi
în minor:
300 Această progresie cromatică a fost inserată de teoria muzical! sub denumirea de "passus duriosculus" şi tratată mai ales de analitica bachiarul (vezi Todulă, S., Formele muzicale ale Barocului în operele lui J.S. Bach,
vol.I, p.92 şi Voiculescu, D., Tetraeordul cromatic la Bach, în "Lucrftri de muzicologie", vo1.5, Cons. "Gh. Dima", Cluj, 1969). Dar tetracodrul cromatic îl afl!m deja la Monteverdi (de văzut pagina din lectia despre Modurile polifoniei vocale).
Sistemul tonal-functional
226
Beethoven: Sonata op.2, nr.l, II] ~ 1...-. h....-....... I
I
I
fi Mozart: Sonata pl. pian K.V. 331, II, varJ
în apariţia ~ePtei a VI-a alterate suitor în major (sporadic):
Beethoven: Sonata op.SI, 1
şi
a treptei a V-a alterate coborâtor în major:
o scară cromatică clasică cuprinde următoarele sunete: -
majoră
-
minoră
~ . fţj~~II
I
Valoarea
calitativă
Această investitură,
III _ _ IV _ _ V_VI _ _VII __VIII
a
alteraţiilor
începând chiar cu notele melodice alterate,
intensificarea principiului de Tonalitatea
clasică
în clasicism are în vedere noua
sensibilă şi
atinge apogeul
deci intensificarea
funcţionalismului
investitură stilistică.
înseamnă
forţei
în primul rând
coercitive a
tonalităţii.
tocmai prin acest proces continuu de
Alteratii şi cromatisme în sistemul
227
tonaI-funcţional
tensiune-rezolvare301 (D- T) la nivel melodic şi armonic. Cum s-a văzut mai sus, oricare din treptele
tonalităţii
Ca
şi
poate avea o
în baroc, rolul
sensibilă inferioară şi superioară:
alteraţi.ilor este:
a) melodic, b) armonic.
a) Notele melodice angajează pe principiul sensibilei sarcini tensionale astfel:
1. nota
alterată
de schimb, cu precădere cea inferioară, se remarcă nu atât în Beethoven: Sonata op.2, nr.3, 1
utilizarea sa
obişnuită (pregătită şi rezolvată): _
- - ~ -
Beethoven: Sonataop.IO, nr.l, l
+
şi
ci mai ales în situatiile introducerii sale prin salt: •
tn= . ~
rezolvării
prin salt:
Mozart: Sonata pt. pian K.V. 533, V
Mozart: K.V. 545,l1J
Apare
a
şi îu figuratia acordică (dubU): ~ &a"
2. notele alterate de pasaj dobândesc o flexibilitate melodică specifică (mai ales la Mozart) exprimată foarte bine în expresia "cromatism de alunecare" (J. Chailley). De la Mozart: Div. nr.l6
pasajele mici:
~~i~+;5~~+~~~până la dimensiunea de
peste
două octave
(cum
întâlnim în Sonata op. 13 de Beethoven, momentul de legătură între introducerea lentă şi tema 1), pasajele cromatice sunt aproape nelipsite în momentele de joncţiune şi retranziţie din structura formelor clasice; 3. notele alterate întârziate primesc valoarea stilistică a unor accente melodic 0armonice, prin utilizarea lor nepregătită (apogiaturi) în durate ce depăşesc adesea pe cea a notei reale de rezolvare:
301
Romantismul va exacerba functionalismul tocmai prin amânarea cvasi-continuă a rezolvmii.
Sistemul tonal-funcţional
228
Mozart: Sonata pt. pian K. V. 279, 1 N~
Beethoven: Sonata op.22, II
Tensiunea de rezolvare valorificată
conţinută
pe
orizontală şi verticală
de aceste întârzieri alterate va fi
excesiv de romantici.
b) Din punct de vedere armonic, alteraţiile utilizate de clasici promovează acordul întro nouă funcţiune, de regulă dominantică (D sau D~. Acordul de pe orice treaptă a tonalităţii poate fi alterat (simplu, dublu sau triplu)
şi
convertit prin aceste sensibile (ascendente sau
descendente) la o rezolvare 302 • Există însă o anumită econimie care menţine un echilibru între tensiune
şi
rezolvare, echilibru specific clasic, care face ca densitatea
cromatică
a
armoniei clasicilor să fie relativă303 • Alterările tonalităţii,
cu
acordurilor au
funcţie
aceeaşi
menire ca
şi
în baroc: acord alterat în cadrul
de inflexiune, modulatie.
Romantismul adânceşte spiritul sensibilizării, realizând nu numai sensibileascendente şi
descendente la fiecare
treaptă
din
gamă,
ci împinge sensibilizarea mai departe, folosind
sensibile alterate pentru sensibile alterate: 302 Studiul modalitătilor de alterare şi a functiilor obtinute prin acestea se face în paragraful "ModuJaPa cromatidi".
În mod surprinzător însă, chiar în creatia lui Mozart sunt câteva momente de mare încărcllturn cromatidi (vizionar romanticll), de pildll, [malul de la "Confutatis maledictis" se precede "Lacrimosa" din Requiem, sau "Fantezia" din Sonata pentru pian în do, KV475. Cromatica ultimelor cvartete ale lui Beethoven trebuie deja încadrată la romantism. 303
Alteratii
şi
cromatisme în sistemul
tonal-funcţional
229
Chopin: Mazurca op.68, mA
I~III#
II~
II#
Concepând fenomenul extins la toate treptele gamei, se obtine o scară în care fiecare element diatonic şi cromatic are o sensibilă inferioară şi una superioară 304 ;
a) Major 11\
d
~."
lJ' -& ..
1
. .~ ..
1#
II~
I
It.
~u·
~
II
~
.JI#
.."
~
TIţb
..,ITI
IV
JV# 'IT
~
"
~,
Vb
It.
\
V#
V
l'
VIb
VI#
VI
\
I
I
VII
VII
VII\
~
a) Minor
'"
• #Jr:eUw' F 11\
I
1#
-
lr)
" ~
" d
.
lJ'
~
V~
.
~
Ilb
lJ'
'FI;u" II
-&~..
III
..
P.--. III#
.. - -U.
~
V
~.OV-
IV '"'' . I
"
V\
,.-IV# ~
...,
V~#
VII
VJI#
VIIJ
'IT
304 Desigur, o cercetare minuţioasli ar preciza care din aceste "supersensibile" sunt sau nu utilizate. Cercetarea pretinde insli o mare scrupulozitate în apreciere, căci, dacă unii compozitori romantici (Schumann, Chopin) noteazli (ortograftază) aceste sensibile în conformitate, alţi compozitori (Liszt) le scriu enarmonic, evitând dublele alteraţii pentru o mai bună vizualitate în citire.
Sistemul tonal-funcp.onal
230 precădere
Sensibilele inferioare sunt folosite cu
şi
(ca
în baroc
şi
clasicism). Dar sunt
suficiente exemple de utilizare a treptelor alterate coborâtor cum ar fi acest caz: alterapa Schumann: "Carnaval" op.9, Replică
descendentă a treptei a IV-a, sensibilă la terţa minoră ~ . I\'l Şi
romanticii folosesc alteratiile cu rol: a) melodic, b) armonie. remarcă
a) Ca note melodice alterate, la romantici se
nota de schimb
supersensibilă305 (vezi ex. anterior: Chopin, Mazurca op.68), şi nota întârziată, care, în acest utilizată
stil, este
nedezlegată
pentru
cu semnificapa că
copleşitoarei
rezolvarea se produce de
tensiuni a
regulă
aşteptării (aşteptare
nouă
pe o
întârziere
adesea
ş.a.m.d.):
Wagner: Preludiu la "Tristan si Izolda"
I
ti
.
l
. I
.. -
......
r
'PP
b) Cromatica densitate,
""
'l;'--..--p
!~r' P :
..
I
l
armonică romantică (şi post-romantică)
remarcată îndeobşte
în
lucrările
(Sonata în si), R. Strauss ("Salomeea"
şi
lui Wagner ("Tristan
"Electra"), Regel
şi
şi
atinge cotele
limită
de
Isolda", "Parsifal"), Liszt
Mahler.
Acordul poate purta încărcătura a 2-3 note alterate (sensibilizate) simultan306 (vezi ex. de mai sus "Tristan
şi
Isolda" de Wagner).
Discursul armonic este astfel condus, încât orice acord (orientat prin alteratii spre rezolvare), se va rezolva pe un acord care el
însuşi
se
prezintă
alterat (sensibilizat)
şi
cere
rezolvarea. _ Ceea ce trebuie retinut referitor la saturapa
305
cromatică
a romanticilor este gândirea
Supersensibila şi găseşte utilizarea aproape exclusivă ca notă de schimb. Simf. "Jupiter", p.a lY-a
i·;
" 306
Fenomenul este posibil (pentru DD)
încă
de la Mozart:
«}".",,,, L.
Do:~ 4# 3
~ " .. •
D
Ortografia
cromatică tonal-funcţionaIă
funcponal~, adic~
231
faptul c~ un acord (cu toate alteraţiile sale) este conceput s~ se rezolve. Şi
chiar dac~ aceas~ rezolvare nu se produce, următorul acord este conceput pe acelaşi principiu301• Ortografia Ortografia
cromatic~
cromatică tonal-funqională
este o problem~ pe care o pune didactica muzical~308
Pentru o orientare ştiintific~ în mânuirea ortografic~ a alteratiilor şi cromatismelor309 din sistemul tonal-funcponal, trebuie
~
se aibl în vedere
nişte
principii generale ce decurg
din legile funcpona1ismului. Aceste principii ar fi: 1. Orice alterape în sistemul tonal-funcponal descenden~)
reprezin~
a c~ei rezolvare se face direct, prin salt sau figurat
multor sunete între
sensibil~ şi
o
sensibil~ (ascenden~
(adic~
sau
prin intercalarea mai
rezolvare).
2. Alterapile cu functii armonice (constitutive de acord alterat)
îşi
au sensul bine
precizat la compozitorii baroci, calsici şi primii romantici, prin rolul lor de sensibile în acord cu direcpe precis~ de rezolvare, ele neputând fi confundate cu echivalentul lor enarmonic. De exemplu, la bemol (tr. a VI-a
coborâ~)
;;:5 : ~~~~~~~§~~!~~:~I ~ •1F?"1 IV3b V
în contextul melodico-armonic
urmew fITesc o rezolvare la sol,
urm~tor
(8
minor~):
şi nu poate fi confundat
3111 Acest principiu trebuie reţinut, căci dacă romanticii obţin astfel sentimentul unei tonalităţi mereu "plutitoare", intentia de rezolvare exist! pennanent în aceasta va consta esentiala deosebire intre procesul annonic romantic şi cel atonal care va preconiza anularea totală a principiului rezolWrii, lichidând acordul cu sensibile. 3al în special la obiectul Teorie Solfegiu Dictat, cu precădere în procesul dictatului, când elevii sau studenţii trebuie să aprecieze auditiv şi rational, şi să redea grafic elementele alterate şi cromatice din cadrul melodiei ce li se dictează. Modul cum e pu&1 în prezent problema în unele tratate şi manuale de şcoală insă, care escamotând legile reale ale funcţionalismului oferă "reţete" de ortografie cromatică (de "gamli cromatică majoră", "gamli cromatică minoră") in baza unor nonne inventate şi mai ales fără a ţine seamli de vreun stil muzical sau compozitor (vezi Giuleanu, V., Principii..., p.326-332) produce multe neajunsuri instruetive. Astfel se creează o "gamă cromatică" funcţionalli ce nu corespunde nici unui stil, dar pe care elevii şi studenţii invat! şi o aplică mecanic; se fixează cvasi-arbitrar (dar obligatoriu) nişte reguli de scriere cromatică ("reguli de cromatizare") a sunetelor, pe principii cu totul întâmpllitoare şi nu cele rezultate din evolutia sistemului funcţional din creatia barocă, clasică şi romantică. Ortografia cromatică astfel stabilită, se aplică oricărei melodii (tonale, moda!cromatice, şi mai ales melodiilor ambigue, astilistice, contraflicute de profesorii de teorie). Impunerea în practica instructiv-educativli a acestor "reguli" de către profesori (adesea cu vehement! extremă, creând adevllrate stressuri elevilor), are consecinte dăunătoare asupra inţelegerii fenomenului alteraf,iei şi cromatismului întrucât se crează în abstract o teorie foarte autoritară, dar a cărei autoritate nu se bazează pe creatia lui Bach, Mozart sau Schumann etc. dimpotrivă aceasta rămâne periferică. Profesorul de teorie nu trebuie să uite însă cll elevii slli cânt! permanent la instrument lucrliri de Vivaldi, Bach, Haydn etc. şi se familiarlzeazli vizual şi auditiv cu
alteratille şi cromatismele acestora,
fonnându-şi
ora de teorie-soIfegiu-dictat trebuie să clarifice 3119
Orientare elastică şi ingMuitoare.
tntrueâtva (inconştient) un automatism aI reprezentm.i lor, iar şi să
adânceascli procesul invăt1lrii, nu
să-I
detumeze.
Sistemul
232
cu sol diez (tr. a V-a
~•
F
Z":;
;;
1
ridicată)
F=
• --=
care
solicită
o
tonal-funcţional
altă evoluţie melodico-armonică:
I adică spre la.
•
1
VII
În acest sens se conferă exemplul următor, din creatia lui Beethoven (Sonata pentru pian op.31, nr.3, p.I).
Dacă
la începutul sonatei acordul la becar-do-mi bemol-sol bemol se
circumscrie în Mi bemol major (contribuind la o I
...
•
....
cadenţă
~ ~ ~ ~
I~
·· ~
Mib:I~
~:
rf
IVJb
n:
pe treapta
.
··
il· t:\
I
···
i V
atunci structura acordului prevede sol bemol, condiţionat de toate componentele verticale (mai ales de la becar)3lO. La începutul
tratării însă,
când
direcţia
este spre do minor, acordul
poate fi confundat cu sol bemol) tocmai prin '"
condiţia rezolvării
I
•
:! 11
·· F·
··
.
1:
j
Mib:n~
~
.
:!
~
~
~
:! ~
--------
~
conţine
fa diez (care nu
(pe cvinta tonicii):
··
,a' "i;.
·
~. ~.
În condiţiile densităţilor cromatice ale ultimilor romantici, fenomenul aprecierii unei alteraţii
armonice devine
dificultăţile
însă
o
problemă dificilă
unei aprecieri auditive.
Aşa
chiar în
analiză, rară să
cum semnalam anterior, chiar unii compozitori au
transcris enarmonic anumite note sau acorduri cromatice pentru o mai Iată
bună
vizualitate.
acest exemplu:
310
de
mai vorbim de
Sol bemol se va rezolva real nu pe sol becar ci pe fa, sol becar fIind întârzierea lui fa, cvinta Dîn tiparul
cadenţă K
(V) 6-5-1. 4-3
Ortografia cromatică
tonal-funclională
233
Liszt: Concertul m.I, 1 Allegro maestoso Tempo giusto
în care Liszt enarmonicul 3. direcţiei Iată
înlocuieşte
său
t:\
acordul de
sextă napolitană
mi-sol diez-si, pentru a fi citit mai
Alteraţiile
uşor
fa bemol-Ia bemol-do bemol cu pe clapele pianuluj311 urmează
cu rol melodic (mai ales cele de pasaj)
în principiu sensul
pantei melodice dar nu totdeauna cu mare rigurozitate.
un exemplu în care Beethoven
utilizează alteraţii
descendente pentru o
mişcare
Beethoven: Sonata op.2, nr.I, IT
ascendentă:
sau în raport cu rolul melodic, schimbă alteratia: ~
Beethoven: Sonata op.2, nr.2, Rondo
ps
+
~
~,
..-."l
f
. .
L-3---l~
..
3
sf3-
.:
1=
fenomen dificil de sesizat Mici
variaţii
3~+
~
dacă
~"-
.
~1--3
•1