Rezumat Teza Manolea [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI ŞCOALA DOCTORALĂ DOMENIUL PSIHOLOGIE

Rezumatul tezei de doctorat CONDIŢIONAREA PSIHOSOMATICĂ. PSIHODIAGNOZĂ ŞI INTERVENŢIE PSIHOTERAPEUTICĂ FOLOSIND STĂRILE MODIFICATE DE CONŞTIINŢĂ

Coordonator: Prof.univ. dr. MIHAI ANIŢEI

Doctorand: MANOLEA M. ALIODOR

Bucureşti

2012

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

CUPRINS

ARGUMENT...........................................................................................................................................2 PARTEA I Considerente teoretice .................................................................................................... 3 CAPITOLUL 1. Elemente de psihosomatică........................................................................................ 3 CAPITOLUL 2. Condiţionare - decondiţionare psihosomatică în stări modificate de conştiinţă...........4 CAPITOLUL 3. Conştiinţa................................................................................................................... 5 CAPITOLUL 4. Memoria..................................................................................................................... 5 CAPITOLUL 5. Personalitatea şi faţetele Eului................................................................................... 6 CAPITOLUL 6. Cadrul conceptual al hipnozei.................................................................................... 6 CAPITOLUL 7. Sisteme de relaxare .................................................................................................... 7 CAPITOLUL 8. Conexiuni între fizica cuantică şi psihologie ............................................................. 7 CAPITOLUL 9. Psihocibernetica energeticii subtile a fiinţei umane................................................... 8 CAPITOLUL 10. Antropoenergetica fiinţei umane............................................................................ 10 CAPITOLUL 11. Evidenţierea modului psihocuantic de acţiune psihoterapeutică ........................... 10 CAPITOLUL 12. Electronografia ca metodă exploratorie a aspectelor somatice şi psihoemoţionale ale fiinţei umane............................................................................................................................. 13 CAPITOLUL 13. Tehnica poligraf..................................................................................................... 17 CAPITOLUL 14. Semnalul ideomotor............................................................................................... 18 PARTEA a II-a Cercetări experimentale ..................................................................................... 19 Obiectivele cercetării .......................................................................................................................... 19 STUDIUL I Identificarea faţetelor Eului care sunt influenţate de terapiile cognitiv-comportamentale (TCC) în stări modificate ale conştiinţei (SMC)............................................................................ 19 STUDIUL II Evidenţierea existenţei conflictelor intrapsihice .......................................................... 40 STUDIUL III Evidenţierea modului psihocuantic de acţiune psihoterapeutică ................................ 47 STUDIUL IV Transducerea potenţialelor emoţionale în potenţiale termice, electrice şi electromagnetice ............................................................................................................................ 52 PARTEA a III-a Implicaţii practice şi concluzii finale................................................................. 55 Elemente de validare a modelului psihoterapeutic: terapia psihocuantica - Quantum Deep Psychotherapy (QDP) .................................................................................................................... 55 Contribuţii personale și concluzii finale ............................................................................................. 56 Limite ale cercetărilor derulate și direcții viitoare de cercetare ............................................................62 ANEXE..................................................................................................................................................62 Note bibliografice……………………………………………………………………………………..63

Cuvinte cheie: condițonare psihosomatică, factori inițali declanșatori, conflict intrapsihic, fațetele Eului, stare modificată a conştiinţei, electronografie, GDV, psihocuantica, semnal ideomotor, subliminal.

1

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

ARGUMENT Condiţionarea psihosomatică - psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă este tema lucrării de doctorat. Scopul general urmărit în demersul ştiinţific de cercetare este acela de a identifica caracteristicile psihosomatice ale faţetelor Eului în stări obişnuite (SOC) şi modificate ale conştiinţei (SMC). Presupunând că există o legătură intrinsecă între stările psihoemoţionale, manifestările lor psihosomatice şi coeficientul de conştientizare şi că subiecţii care înregistrează parametri scăzuţi ai câmpului cuantic uman prezintă un nivel disfuncţional psihosomatic, comportamental şi emoţional mai ridicat decât subiecţii care au parametri corespunzători superiori calitativ şi cantitativ, am obiectivat existenţa unor conflicte ce se pot manifesta între instanţele psihice raţionale, subconştiente şi cele inconştiente privitoare la faţetele Eului. Pe aceste considerente am demonstrat experimental existenţa unor proporţionalităţi între parametri ai câmpului cuantic uman şi parametri cognitiv-comportamentali şi psihoemoţionali. În cadrul cercetării efectuate am evidenţiat un mod specific de acţiune psihoterapeutic ce se poate aplica pentru îmbunătăţirea parametrilor specifici câmpului cuantic uman ce poate determina o echilibrare psihoemoţională şi somatică. Demersul ştiinţific al tezei a constat şi în evidenţierea existenţei conflictelor interioare, a condiţionărilor intrapsihice şi am urmărit să arăt că atunci când convingerile privitoare la un anumit aspect al Eului interior sunt în concordanţă între ele la cele trei niveluri investigate - nivelul raţional, nivelul subconştient şi nivelul inconştient - dar manifestă intensităţi (mărimi) diferite, la cel puţin două din cele trei niveluri, se manifestă un conflict psihic interior neconştientizat de instaţele conştiinţei diurne. Am urmărit şi să identific influenţa hipnozei induse asupra reactivităţii emoţionale măsurată cu poligraful şi cu senzorul de presiune pentru semnal ideomotor SIM pentru a arăta că există diferenţe semnificative statistic înregistrate de senzorii poligrafului în SMC faţă de SOC, atunci când se răspunde la întrebări referitoare la faţetele Eului. Deasemenea, am dorit să demonstrez că TCC folosind hipnoza indusă influenţează semnificativ statistic autopercepţia asupra stărilor somatice măsurate cu scale pentru depresie şi stres. Un alt deziderat a constat în elaborarea unui suport teoretic şi practic pentru o psihoterapie inedită de tip psihocuantic care să aibă o aplicabilitate practică în activitatea psihoterapeutică. Tema de cercetare este actuală deoarece, mai mult ca oricând, în condiţiile dezvoltării fără precedent a fizicii cuantice, a descoperirilor ştiinţific validate privitoare la legăturile dintre fizica cuantică şi conştiinţa umană şi în contextul dezvoltării tehnologice actuale, se impune o abordare interdisciplinară a psihismului uman. Este o direcţionare firească spre mecanismele psihice interioare manifestate la nivel subconştient și inconştient. Stările psihoemoţionale şi somatice au fost puse în evidenţă experimental prin măsurarea densităţii biocâmpului uman folosind modele optice specifice, cu aparatură performantă. Pentru că distribuţia în timp şi spaţiu a frecvenţelor biocâmpului urmează dinamica acestor modele, informaţia distribuită fotonic conduce la posibilităţi de evidenţiere a caracteristicilor psihosomatice umane cu aplicabilitate psihoterapeutică.

2

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

PARTEA I Considerente teoretice CAPITOLUL 1. Elemente de psihosomatică În acest capitol am urmărit definirea multidimensională a psihosomaticii arătând că, în căutarea unei legături între anumite predispoziţii psihologice şi susceptibilitatea la boli, s-au efectuat cercetări psihologice care au identificat corelaţiile între anumite trăsături psihice şi susceptibilitatea la boală, atât psihică cât și somatică. Sunt citate preocupări în acest domeniu începând cu cele ale lui Hipocrate, până la cele ale marilor autori din sec.XX. De menționat este faptul că medicina psihosomatică este astăzi a şaptea specializare psihiatrică aprobată de Comisia Americană a Specializărilor Medicale. Poate cel mai concret exemplu de factor predispozant în mai toate afecţiunile omului modern este amalgamul de forme de manifestare unite sub denumirea generică de “stress”. Stresul reacţia organismului la o serie de stimuli nocivi externi sau interni, iar rezultatul stresării organismului este de multe ori o somatizare, deci o îmbolnăvire a acestuia. În acest context am arătat că normalitatea pare a fi o vastă sinteză, o rezultantă complexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul genetic al existenţei individuale, nealterat în istoria sa, atât funcţional cât şi morfologic. CAPITOLUL 2. Condiţionare - decondiţionare psihosomatică în stări modificate de conştiinţă (SMC) Pentru a ilustra sintagma factori iniţiali declanşatori (FID) - adjuvanţi în manifestările de început şi amplificatori ai emoţiilor disfuncţionale şi comportamentelor dezadaptative, arăt că fiinţa umană este supusă condiţionărilor, înregistrărilor disfuncţionale engramatice de tip emoţional. Ele se implementează la nivel inconştient în condiţii specifice unei stări modificate a conştiinţei şi conţin potenţialităţile psihoinformaţionale şi energetice ale cauzei generatoare. Factorii iniţiali declanşatori însoţesc trăirea emoţională cauzală, condiţională. Sunt percepţii senzoriale, care în stări modificate ale conştiinţei (SMC), trec bariera interpretării raţionale şi se înregistrează direct în inconştient. În timpul vieţii, chiar în condiţiile unei stări diurne, obişnuite a conştiinţei, sub efectul factorilor iniţiali declanşatori, se reactivează stările negative manifestate pe corpul fizic în momentul implementării condiţionării. Ca elemente demne de luat în seamă în analiza disfuncţiilor psihice, pe lângă gândurile iraţionale ca apanaj al proceselor mentale, în această lucrare aduc în atenţie factorii iniţiali declanşatori care ţin de resortul bazal inconştient. De asemenea, ca element de noutate propun sintagma condiţionare-decondiţionare transpersonală în stare de conştiinţă modificată. Condiţionarea, în spiritul acestei prezentări, este un algoritm (program, soft) existenţial, implementat printr-un mecanism specific la nivel profund în interiorul fiinţei umane: nivelul inconştientului. Potenţarea acestei fenomenologii se realizează inconştient, fără aportul minţii raţionale, ori de câte ori sunt prezenţi trei sau mai mulţi factori iniţiali declanşatori. Procesul de decondiţionare, de revenire la starea de normalitate, este ansamblul de activităţi, fenomene, stări şi interrelaţionări care urmăresc diminuarea şi, în final, 3

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

anihilarea potenţialului condiţional iniţial negativ, cu întreaga fenomenologie de manifestare spirituală şi psihosomatică.

Fig. nr.1. Proporţionalitatea dintre câmpul conştiinţei şi câmpul percepţiilor subliminale (Manolea, 2010).

Fig. nr.2. Procesul de potenţare condiţională (Manolea 2010)

În urma acestui demers se obţine o sănătate durabilă şi un puternic echilibru al tuturor structurilor fiinţei umane. În sensul celor prezentate mai sus, arăt că:  Există o relaționare directă între nivelul de arousal și câmpul conștiinței (Manolea, 2010) și cu stările de tonus (Apter, 1989).  Există un mecanism intern (Manolea, 2010) prin care se menține proporționalitatea dintre câmpul conștienței diurne și câmpul percepțiilor subliminale: atunci când una dintre ele expandează cealaltă se contractă proporțional.  În acțiunea controlului fiziologiei arousal, manifestările sistemului psihic și a celui neurovegetativ pot fi analizate prin cuantificarea înregistrărilor și interpretarea digitală, computerizată a bioelectroluminescenței câmpurilor cuantice umane.  În structurile bazale ale psihismului există înregistrări de tip emoțional produse engramatic la nivel inconștient pe care le-am denumit generic Condiționări (C). Ele conțin întreaga încărcătură psihică, psihosomatică, informațională și energetică a cauzei generatoare sub formă unor potențialități de manifestare.  Condiționările (C) se implementează la nivel inconștient în stări modificate ale conștiinței (SMC) atunci când subiectul manifestă o emoție primară negativă cum ar fi teama, furia, mânia, ce tind să se amplifice cu o emoție secundară de tip frustrare, neputință, îndoială. Împreună cu înregistrările de tip condițional, în stări modificate de conștiință (SMC) se implementează simultan condiționărilor (C) și ceea ce am denumit a fi factori inițiali declanșatori (FID) ca înregistrări engramatice ale percepțiilor senzoriale.  Atunci când, de-a lungul vieții, se întrunesc cel puțin trei factori inițiali declanșatori (FID), se declanșează mecanismul de rememorare internă a trăirilor dezagreabile din 4

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă



cadrul condiționării (C) de care aparține, întărind, mărind potențialitatea de manifestare a Condiționării (C). Există un Mecanism de Reactivare Condițională (MRC) la nivel inconștient a stărilor inițiale determinate de emoția declanșatoare, prin manifestări neurovegetative la nivelul fizic.

CAPITOLUL 3. Conştiinţa Conştiinţa, ca noţiune complexă, impune o distincţie între conştient ca adjectiv ce desemnează faptul de a fi conştient şi forma de substantiv -conştientul, care indică un sistem al aparatului psihic ce se bazează pe referinţa la conştiinţă. În aparatul, sistemul psihic uman, ansamblul funcţiilor şi proceselor psihice şi senzoriale, cognitive şi reglatorii sunt ierarhizate pe trei niveluri: conştient, subconştient şi inconştient, niveluri care interacţionează şi activează simultan. În privința orientărilor în studiul conştiinţei, cercetătorii conştiinţei sunt grupaţi (Mânzat, Brazdău, 2003, pp.143-145) în prezent în peste zece „şcoli" principale care promovează explicaţii uneori contradictorii ale conştiinţei. Din punct de vedere al abordărilor ştiinţifice ale conştiinţei, prezint o serie de analize interdisciplinare, precum și o serie de teorii compacte care studiază modelele cognitive ale unor transformări de conştiinţă, folosind modele matematice. Elementele de conştiinţă multidimensională sunt prezentate în concordanţă cu psihologia transpersonală (Groff, 1980) şi cu studiile teoretice realizate de cercetători români (Mânzat, Brazdău 2003). Cea mai obişnuită clasificare a transformărilor conştiinţei, în funcţie de transformările care se produc în câmpul conştiinţei, împarte multitudinea formelor conştiinţei în două categorii generale. A. Forme (stări) obişnuite de conştiinţă (SOC): veghe, relaxare uşoară. B. Forme modificate ale conştiinţei (SMC): relaxare profundă, hipnoza, somn cu / fară visuri şi visul lucid, meditaţie, extaz (transă extatică, enstază). O altă stare modificată a conștiinței analizată în acest capitol este hipnoza, acea stare indusă caracterizată prin sugestibilitate crescută, prin care pot fi induse subiectului modificări senzoriale, perceptive, mnezice şi motorii. În continuarea analizei, prezint elemente despre meditaţie şi extaz (enstază) și arăt că meditaţia poate fi privită ca tehnică de inducere a formelor de conştiinţă modificate și ca formă („stare") particulară a conştiinţei. CAPITOLUL 4. Memoria Memoria poate fi definită, la modul general, ca mecanism cognitiv de encodare, păstrare şi reactualizare a informaţiilor (Aniţei, 2010). Primul cercetător care a abordat experimental memoria a fost Hermann Ebbinghaus în lucrarea sa “Memoria - o contribuţie la psihologia experimentală” (1885). Alți cercetători care au studiat problematica memoriei sunt Hebb (1949), Peterson și Peterson (1959), Sperling (1960), Atkinson şi Shiffrin (1968), Thompson şi Tulvin (1970), Tulving (1972) , Craik şi Lockhart (1972), Eich (1980), Bower (1981), Allport (1985), Baddeley (1986), Schachter (1987), Jacoby şi colab. (1989), Miclea (1994). 5

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Mecanismul de reactivare a implementărilor de la nivelul memoriei implicite l-am studiat şi evidenţiat în cercetarea privind influența subliminală a formei, inclusă în anexele tezei. CAPITOLUL 5. Personalitatea şi faţetele Eului Termenul personalitate îşi are originile în latinescul “persona”, cu semnificaţia de “mască”. Actorii teatrului antic foloseau masca, nu pentru a ascunde identitatea, ci să reprezinte, să caracterizeze personajul interpretat. Multitudinea de teorii elaborate încearcă să surprindă esenţa, originalitatea şi unicitatea fiecărei personalităţi. Aceste teorii au primit denumiri diverse. Ele sunt: pozitiviste (behavioriste, psihanalitic), teoriile neofreudiene, existenţialiste, teoriile, umaniste, versiunile behavioriste, teoria constructelor personale (Opre et al, 2002). Omul este privit ca un sistem integral bio-psiho-socio-cultural ce se fundamentează existenţial încă din primele etape ale dezvoltării individuale în societate. Personalitatea umană este definită de către Jaspers (1955) ca un mod particular de manifestare a tendinţelor şi sentimentelor sau ca un conglomerat de sentimente, de evaluări, de aspiraţii şi acte voluntare (Schneider, 1959), ca organizare de tip dinamic a sistemelor psihice şi individuale, care permit într-un mod specific să determine adaptarea subiectului la condiţiile sociale (Allport, 1961). De asemenea, personalitatea este privită ca un Eu Intim înconjurat de Eul Social şi, periferic, de Eul Public (Lewin, 1936), sau ca o structură ipotetică a minţii cu manifestări interne (sentimente, fantezii etc.) sau externe (adaptare la mediu) (Murray, 1938), ca organizare dinamică a aspectelor cognitive, conative, afective, fiziologice şi morfologice ale individului (Sheldon, 1940), etc. Contemporan, unii autori definesc (Opre et al, 2002), personalitatea (chiar dacă şi ca ipoteză de lucru) făcând refereriri la acele caracteristici ale persoanei care justifică consecvenţa patternurilor sale comportamentale. Unitatea, instabilitatea, dedublarea şi accentuarea personalităţii se bazează pe un element central, fundamental ca nucleu al personalităţii ce este reprezentat de Eu, cu toate laturile sale: Mine, Sine, Sinea. Sunt prezentate abordările din numeroase lucrări, printre care Zlate (1999), Bergson (1946, apud Lawlor, Moulard, 2012), James (1890), Freud (1949), Mead (1934), Maslow, Chiang et al (1969), Rogers (2008), Golu (2002). CAPITOLUL 6. Cadrul conceptual al hipnozei În cadrul conceptual al hipnozei prezint consideraţii istorice și abordări ale diverșilor autori, precum și recunoașterea hipnozei ca procedeu terapeutic. Astfel, în anul 1955 Asociaţia Medicală Britanică şi în 1958, Asociaţia Medicală Americană au hotărât ca hipnoza să fie inclusă ca disciplină de învăţământ în şcolile medicale, iar în anul 1960, Asociaţia Psihologilor Americani a dat o recunoaştere oficială a utilizării terapeutice a hipnozei de către psihologi. La ora actuală există, în afară de societăţile naţionale, societăți europene și internaţionale de hipnoză cu diferite titulaturi și orientări. În cadrul lucrării sunt prezentate pe larg următoarele teorii explicative ale hipnozei: teoria fluidului vital, hipnoza - fenomen psihopatologic specific isteriei, hipnoza şi somnul, hipnoza şi teoria rolului, hipnoza şi teoriile învăţării, hipnoza şi psihanaliza, teorii eclectice 6

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

ale hipnozei, teoria comportamentală în problema hipnozei, teoria disocierii personalităţii şi teoria funcţionării diferenţiate a celor două emisfere cerebrale. CAPITOLUL 7. Sisteme de relaxare La ora actuală există numeroase sistemele de relaxare elaborate şi utilizate în cultura occidentală fie în scop terapeutic, fie pentru optimizarea unor funcţii. Printre acestea, unele dintre cele mai cunoscute sunt: relaxarea analitică (Jacobson, 1976) şi antrenamentul autogen (Schultz, 1932). Relaxarea analitică este inspirată din cercetările asupra fiziologiei sistemului muscular, cercetări care i-au permis să definească relaxarea drept absenţa oricărei contracţii musculare. CAPITOLUL 8. Conexiuni între fizica cuantică şi psihologie Acest capitol este dedicat cercetărilor efectuate pe plan mondial care demonstrează conexiunile dintre fizica cuantică şi psihologie. Astfel, faptul că fenomenele fizice se regăsesc transpuse în cele psihice, iar efectele fenomenelor psihice se transpun în mărimi fizice arată că actul de gândire şi simţire se încheie printr-o reacţie care angajează modificări fizice şi/sau chimice. Laureatul premiului Nobel (1918), Herbert Planck, este cel care a introdus noţiunea de cuantică. Albert Einstein a dus mai departe fizica cuantică iar prin structurarea electrodinamicii cuantice Schwinger (1952), Tomonaga (1997), Feynman (1970) şi a cromodinamicii cuantice a luat naştere aşa numitul model standard. Acest model postulează faptul că cele patru forţe cunoscute sunt faţete ale unei unice forţe universale. Caracteristicile teoriei cuantice sunt reliefate de: dualitatea undă-particulă a sistemelor materiale, existenţa cuantelor ca cele mai mici unităţi energetice ce nu pot fi subdivizate, principiul nonlocalizării cuantice ce arată că particulele aflate la distanţă relaţionează ca şi cum ar fi interconectate. Incluzând ecuaţiile fizicii cuantice referitoare la Câmpul Punctului Zero ce evidenţiază un ocean de vibraţii macroscopice aflat în spaţiul dintre lucruri, realizăm că întregul univers are la bază un vast câmp cuantic. Acest fapt arată că orice lucru este în legătură cu oricare altul, ca într-o reţea invizibilă. Fiind alcătuite din aceeaşi materie fundamentală, fiinţele umane sunt “pachete” de energie cuantică ce schimbă în mod constant informaţii cu această inepuizabilă mare de energie (McTaggart, 2009). Schrodinger (1946) şi Heisenberg (1930) au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice conform cărora entităţile subatomice, cum ar fi electronii, se comportă atât ca particule cât şi ca unde. Sheldracke (1981), duce mai departe gândirea şi formulează teoria Câmpului Morphic care arată că există un câmp în interiorul şi în jurul unei "unităţi morphice", căreia îi organizează în mod caracteristic structura şi pattern-ul funcţional. Potrivit lui Sheldrake, "câmpul morphic" stă la baza formării şi comportamentul particulelor cuantice numite "holoni" (Calabrese, 2011). Holonii sunt legaţi de conceptul de autopoiesis (Maturana, Varela, 1980) şi de teoria câmpului morphic (Sheldracke, 1981), acesta din urmă fiind practic modul prin care se transmit şi se împărtăşesc informaţii. Astfel, având la bază descoperirile ştiinţifice ale fizicii cuantice, putem arăta că particulele subnucleare sunt supuse acţiunii specifice câmpurilor morfice. În acest context pot afirma că la absolut toate nivelurile 7

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

existenţei, se desfăşoară o interacţiune între materie, energie şi informaţie, atât la nivel fizic, biologic cât şi la nivel psihologic. CAPITOLUL 9. Psihocibernetica energeticii subtile a fiinţei umane Kybernetikos, ca punct de vedere al analogiilor formale, cu numeroase şi variate aplicaţii în toate domeniile: psihologie, medicină, tehnică, economie, ştiinţe complementare, etc. explicitează diversele aspecte psihocuantice ale fiinţei umane. Folosind elemente din psihocibernetică, arăt în acest capitol că, prin organizarea particulară a materiei organice, fiinţa umană induce o emanaţie energetică specifică aflată în strânsă legătură cu emanaţia energetică universală. Continuumul spaţio-temporal defineşte realitatea obiectivă în totalitate, subliniind caracterul unitar al acesteia. Organizarea şi ierarhizarea sa, în termeni de informaţie şi entropie, reprezintă o problemă definitorie a modelului continuumului material.

Fig. nr.3. Continuumul material (Pătruţ, 1991, apud Manolea 1996) În conformitate cu acest model există o realitate informaţional-energetică dominată de elemente informaţionale, care sunt grefate pe un fond energetic fundamental și o realitate fizică, dominată de bioplasmă şi substanţă, energii transfizice şi energii fizice, respectiv de spaţiu şi de timp. Cele două realităţi obiective aparţin continuumului material dominat, pe de o parte, de elemente informaţional - energetice, iar pe de altă parte, de substrat şi energie întrun cadru spaţio-temporal. Extremele celor două realităţi distincte reprezintă, în ultimă instanţă, limitele superioare ale unor procese de integrare, respectiv de diferenţiere, care definesc şi caracterizează manifestările materiei în continuumul material. 8

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Energetica umană, ca de altfel energetica oricărei vieţuitoare, se află în strânsă interdependenţă cu energetica universală din care face parte şi de care nu poate fi izolată. În legătură cu paradigma holografică, Pribram (1991) a făcut legătura între cercetările neuropsihologului Lashley (1943), care a observat că animalele de experienţă ţineau minte ceea ce au învăţat chiar dacă le-au fost excizate diferite părţi ale creierului şi hologramă: era posibil ca fiecare parte a creierului să conţină informaţia necesară chemării unei amintiri întregi. Matematicianul Gabor (1949), folosind seriile Fourier, a reuşit să transforme imaginea unui obiect într-o gamă de frecvențe înregistrate pe un film holografic şi să retransforme aceste frecvenţe în imaginea obiectului original. Astfel, imediat ce o imagine se imprimă pe retină, ea este convertită în gama de frecvenţe numită transformarea Fourier de-a lungul fibrelor nervoase. Teoria holografică postulează faptul că, creierul cunoaşte o realitate concretă interpretând frecvenţele provenite dintr-o dimensiune care transcede timpul şi spaţiul. Creierul ar fi deci o hologramă care interpretează un univers holografic. Profesorul Tiller (2001) de la Universitatea Standford, California, arată că toate lucrurile care par stabile şi eterne, de la legile fizicii până la materia galactică, trebuie să fie considerate ca nişte câmpuri de realitate impermanentă, orice realitate trebuind să fie considerată ca iluzie, numai conştiinţa fiind eternă. Câmpurile energetice aparţinând sistemelor vii au fost denumite şi câmpuri biologice sau biocâmpuri. Acest termen a fost introdus de către biologul Gurvich (1944), care în teoria sa despre biocâmp afirmă că “biocâmpul desemnează un factor supramolecular care determină forma unui organism viu cât şi modul în care se ordonează părţile sale componente”. În teoriile biocâmpului Tiller, Dibble, Kohane (2001) afirmă că aranjarea şi menţinerea elementelor componente ale fiinţei umane are loc conform unui proiect inclus în câmpul biologic. Extinderea noţiunii de câmp la organismele vii permite reliefarea rezultantei emisiei energetice, putând acoperi, în funcţie de specie, parţial sau în totalitate spectrul electromagnetic (electric, caloric, radio, luminos, radioactiv, etc) sau elastic (inclusiv sonor). Această rezultantă este o unitate complexă, cu componente de intensităţi variabile de la individ la individ ce caracterizează și echilibrul psihoemoțional, care, folosind mijloace adecvate, pot fi măsurate și interpretate. Biocâmpurile au fost studiate de numeroși cercetători: Tiller, Dibble, Fandel (2005), Jitariu et al (1978), Zhang (2003), Burr, Northrop (1935), Oschman (2000), Plenum, Selden (1985), Fröhlich, Kremer (1983). În cercetarea pe care am efectuat-o am folosit GDV (Gas Discharge Visualisation), aparatură complexă ce lucrează în domeniul bioluminiscenței (Popp F.A., Chang, J.J. et al. 2002) fotonilor evocaţi (Korotkov 2002), valorificând coerenţa bio-psiho-câmpurilor umane, pentru a evidenţia variabilele dependente ce caracterizează starea psihoemoţională şi starea somatică a subiecţilor din grupul experimental asupra cărora s-a acţionat specific TCC, folosind hipnoza indusă şi tehnica psihoterapeutică QDT.

9

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

CAPITOLUL 10. Antropoenergetica fiinţei umane1 Din punct de vedere antropoenergetic, se definesc şapte planuri energetice (cuantice) caracterizate prin vibraţii cu frecvenţe şi lungimi de undă diferite, cu densităţi şi compoziţii diferite, cu diferite însuşiri, funcţionalități şi proprietăţi. În ordinea creşterii vibraţiilor aceste planuri sunt: fizic, eteric (vital, energetic), emoţional (astral), mental, cauzal, spiritual şi atmic. Fiecărui plan sau nivel energetic îi corespunde câte un corp subtil al fiinţei umane. Aceste planuri (corpuri) de energie holografică sunt expresia emoţională a trăirilor de iubire, ură, de succes și descurajări, sacrificii şi aspiraţii. Fiecare plan este o imagine în mişcare care reflectă potenţialele realizate, cele nerealizate încă şi dinamica lui „aici şi acolo”, este un model dinamic, în continuă schimbare. Făcând referire la filozofia orientală privind canalele cuantice, (nadis-uri2) evidențiez că între cele 72000 de canale cuantice, trei sunt principale şi vechii indieni le-au numit sushumna, ida şi pingala. Corespunzător lui ida pe partea anterioară a corpului se află sarawati care intermediază manifestarea funcţiilor gândirii, face legătura între mintea din centrul cerebral şi substanţa mentală. Corespunzător lui pingala este lakshmi iar lui sushumna, medha. Cunoaşterea valorilor funcţionalităţii vortexurilor cuantice3 ajută la determinarea corectă a modalităţii de acţiune sau tratamentul psihocuantic necesar pentru a crea mai mult echilibru şi energie superioară în viaţă. Ele sunt în număr de șapte, corespunzătoare fiecărui plan cuantic enumerat enumerate mai sus: 1. Vortexul cuantic al bazei (mulhadhara), 3. Vortexul cuantic al plexului solar (manipura), 4. Vortexul cuantic al inimii (anahata), 5. Vortexul cuantic al gâtului (vishuda), 6. Vortexul cuantic frunții (ajna), 7. Vortexul cuantic creștului (sahasrara). CAPITOLUL 11. Evidenţierea modului psihocuantic de acţiune psihoterapeutică Terapia cognitivă are scopul de a corecta, de a restructura cogniţiile false şi convingerile disfuncţionale apărute din cauza modului defectuos în care percepem informaţiile exterioare. Terapia raţional-emotivă a lui Ellis (2004), cât şi studiile lui Beck (1975), evidenţiază bazele teoretice ale curentelor cognitiv-comportamentale actuale. În cadrul terapiei de scurtă durată orientată în profunzime (Depth-Oriented Brief Therapy”, D.O.B.T.), din 2005 cunoscută ca şi Coherence Therapy (C.T.) Ecker şi Hulley (1996) au construit o teorie a schimbării terapeutice bazată pe sondarea trecutului şi identificarea „rănilor emoţionale” din trecutul subiecţilor. Atenţia terapeuţilor C.T. se focalizează pe proces şi nu pe emoţia sau comportamentul blocat. Se analizează modul particular în care s-a structurat, consecutiv „leziunii emoţionale”, un pattern cognitivcomportamental-emoţional de interpretare a realităţii şi în special patterne particulare de evaluare şi autoevaluare – „presupoziţii greşite şi acţiuni protective ulterioare”. Parcurgând firul logic dezvoltat de Ecker şi Hulley (1996) şi coroborându-l cu rezultatele obţinute în practica proprie de îmbunătăţire a performanţei umane, am observat că activarea cauzelor disfuncţionalităţilor manifestate în prezent de către un subiect poate fi

1

Manolea, D.E., Manolea A.(1996). Energetica subtilă a fiinţei umane, Aldomar Extr., Bucureşti, pp.142-152. Manolea, D.E., Manolea A.(1996). Energetica subtilă a fiinţei umane, Aldomar Extr., Bucureşti, pp.135-139. 3 Manolea, D.E., Manolea A.(1996). Energetica subtilă a fiinţei umane, Aldomar Extr., Bucureşti, pp.217-234. 2

10

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

făcută şi în lipsa acţiunii cognitive raţionale. În sprijinul acestei idei sunt cercetările prezentate de către Pascual-Leone, Amedi, Fregni, Merabet (2005). Cercetări moderne de neuropsihologie evidenţiază că procesarea emoţiilor în amigdală se realizează cu o viteză dublă faţă de procesarea corticală, lucru care face posibilă apariţia emoţiei înaintea şi independent de procesarea corticală astfel, realitatea este procesată simultan de două sisteme cerebrale separate dar în interacţiune continuă. Amigdala are un rol esențial în procesul de implementare în memorie a experiențelor emoționale intense. Dar codificarea eficientă a amintirilor emoţionale pot deveni maladaptive şi se pot transforma în surse anxiogene. Caracteristicile arousal-ului emoţional indus de fenomenul de plasticitate în amigdala, în asociere cu schimbări în alte regiuni ale creierului, ar putea avea consecințe pe termen lung privind performanța cognitivă și apariţia sau menţinerea unor stări patologice, mai ales la persoanele cu disfuncţii afective. În memoria individului rămân fragmente de stări emoţionale şi senzaţii care mai târziu vor fi declanşate de triggeri din realitate şi vor distorsiona procesarea cognitivă. Ecker, (2006), arată că în creier există sisteme de memorie de tipuri diferite iar oamenii nu pot conştientiza procesele mentale, cunoaşterile şi răspunsurile intense de dincolo de conştienţă aflate în inconştientul coerent.

Fig nr.4. Legătura dintre structurile creierului triunitar (Triune Brain-MacLean-1990) şi structurile personalităţii umane (Freud-1923 apud Manolea, Manolea, 1998) Acest lucru se întâmplă deoarece creierul formează, reţine şi aplică cunoaşteri într-un număr de sisteme care funcţionează simultan, în paralel şi, care, nu toate sunt conectate cu sistemele implicate în conştienţă. Aceiaşi autori evidenţiază – citând din MacLean (1990) faptul că principalele subdiviziuni ale creierului sunt formate din trei sisteme anatomice: cortexul cerebral care acoperă sistemul limbic (numit şi lobul medio-temporal), sub care se află trunchiul cerebral. Stimulii înregistraţi subliminal sunt direct legaţi de un prag senzorial specific. În procesul aplicativ al terapiei cognitiv-comportamentale (TCC) ce foloseşte modelul ABC, am observat că evenimentul activator al unei emoţii, al unui comportament, al unor manifestări poate fi unul conştientizat, prelucrat raţional sau poate fi unul inconştient, care a trecut de bariera raţională şi s-a implementat subliminal. Aceste scheme inconştiente pot genera experienţe conştiente şi comportamente nedorite pe care oamenii nu le pot opri, făcându-i pe aceştia să caute ajutor din partea psihoterapeuţilor. Uneori, efectele acţiunii evenimentului activator A sunt intense şi pot fi declanşate de factori dependenţi, de 11

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

engramele stimulilor percepuţi senzorial în momentul desfăşurării implementării lor inconştiente. Aceste înregistrări subliminale engramatice ale percepţiilor senzoriale care însoţesc un eveniment traumatizant (condiţionare) le-am denumit Factori Iniţiali Declanşatori (FID), Manolea (2010). Aceştia sunt asemănători acelor trigeri evocaţi de Pascual-Leone (2001). În aceste condiţii, dacă facem o paralelă cu modelul ABC, avem următoarea situaţie:  Evenimentul activator (A) al emoţiei sau comportamentului nu este prezent în mod conştient în momentul (C).  Nu sunt prezente gânduri (B) ale persoanei referitoare la evenimentul activator (A).  Există o consecinţă (C), un răspuns la evenimentul (A) neconştientizat, în absenţa vreunui gând (B) referitor la evenimentul (A). Aceasta este declanşată de stimuli senzoriali actuali ce reactivează engramele senzoriale care au însoţit evenimentul traumatizant (A) şi care au fost implementate inconştient. Evenimentele traumatizante petrecute în istoricul persoanei, declanşând stări emoţionale negative însoţite de manifestări psihosomatice, sunt asociate şi intrinsec corelate, legate de înregistrările (engramele) senzoriale: vizuale, auditive, tactile, kinestezice, proprioceptive, gustative şi olfactive. La acestea se adaugă şi înregistrări semantice imperative cu caracter directiv care vor marca disfuncţional comportamentele ulterioare. Condiţionarea înregistrată conţine întreaga încărcătură psihosomatică informaţională şi energetică potenţională a cauzei generatoare. În anumite circumstanţe declanşatoare, softul, programul, algoritmul înregistrat, care este în stand-by o mare parte a timpului, se declanşează. În acel moment, memoriile interioare sunt activate pentru a reproduce starea iniţială. Această manifestare psihosomatică este cu atât mai exactă şi mai intensă cu cât participă mai mulţi factori iniţiali însoţitori. Condiţionările, ca mod de construcţii inconştiente corelate ca mulţimi de cunoaşteri implicite, funcţionează în afara părţii conştiente a personalităţii ca o subpersonalitate (Sp) activă şi autonomă. Această subpersonalitate (Sp), ce necesită o cunoaştere procedurală, operează fără gânduri conştiente sau amintiri şi este un model non-verbal ce implică Sinele şi a cărei manifestare este simptomul. Acesta din urmă se activează şi se potenţează de fiecare dată când percepţiile dintr-un moment dat se aseamănă cu o parte a situaţiei modelate iniţiale, atunci când sunt prezenţi doi sau mai mulţi factori iniţiali declanşatori (FID) (Manolea, 2010). Procesele mentale care angajează construcţii personale inconştiente în ceea ce numim memoria implicită emoţională (implicit emotional memory), pot produce diferite simptome manifeste în toate planurile existenţiale. În terapia psihocuantică, într-o primă fază, se realizează o schimbare transformantă ce angajează acele procese mentale generatoare de simptome, acele construcţii personale inconştiente în memoria implicită emoţională şi, ulterior, se produce depotenţializarea selectivă a acestor concepte, oprind producerea simptoamelor. Simultan cu eliminarea constructelor generatoare de simptome, se elimină şi circuitele neuronale aferente lor şi astfel se creează construcţii şi circuite noi prin fenomenul de neuroplasticitate - modificare sinaptică (neuroplasticity - synaptic change) iar atenţia subiectivă apare ca un agent critic al schimbării. (Ecker, Toomey, 2008). Această acţiune este o stare modificată de conştiinţă, o stare specifică de cunoaştere (Singer, Salovey, 1988), care 12

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

implică trăirea unei realităţi personale destul de diferită de cea conştientă, de zi cu zi, (Tart, 1972). Neurologii au observat direct că depotenţializarea sinapselor care codifică memoria este însoţită de dispariţia concomitentă a răspunsurilor comportamentale determinate de acea memorie (Bailey, Kandel,1993). Din punct de vedere neuroştiinţific al schimbării psihologice, ca efect neurodinamic produs de metoda psihoterapeutică aplicată (Goldapple et al., 2004), putem spune că simptomele diferitelor afecţiuni psihoemoţionale sunt produse de structuri de cunoştinte subconştiente aflate în memoria implicită subcorticală (Ecker, Toomey, 2007). Terapia psihocuantică (QDP) foloseşte un repertoriu de tehnici adecvate şi flexibilitate a stilului de lucru, urmărind activităţi realizate experimental sau fenomenologic pentru descoperirea, transformarea sau anihilarea condiţionărilor, integrarea noii realităţi interioare obţinute cât şi a modalităţilor de relaţionare interioară şi exterioară. Persoanele ce solicită psihoterapie sunt în suferinţă psihoemoţională, însoţită sau nu de manifestări somatice - au un anumit simptom - deoarece nu sunt capabile să schimbe condiţionarea inconştientă, despre care nu ştiu că o au, chiar dacă în viaţa de zi cu zi experimentează situaţia simptomatică. Încetarea acţiunii condiţionale inconştiente face ca persoana să experimenteze, să verbalizeze şi să îmbrăţişeze adevărul emoţional al noii situaţii în care simte că are control asupra producerii simptomului. CAPITOLUL 12. Electronografia ca metodă exploratorie a aspectelor somatice şi psihoemoţionale ale fiinţei umane Conform definiţiei dată de dr. atropolog Cornelia Guja, fostă directoare a Institutului de Antropologie al Academiei Române (Guja, 1993), electronografia (EnG) constă în declanşarea unei bioelectroluminescenţe la tensiuni înalte (zeci de kV), între un electrod de tip vârf şi un corp aşezat pe un electrod plan, prin stratul de aeroioni adiacent corpului. Prin interpunerea unui clişeu radiologic aşezat pe electrodul plan, acesta devine un "martor fotosensibil" care ia parte la fenomenul electronografic. Această acţiune este o explorare prin implicare în dinamica fenomenelor ceea ce ridică valoarea informaţională, gnoseologică a imaginilor EnG. Organismele vii, ca sisteme deschise, cibernetice, adaptative şi informaţionale, comunică şi se autoreglează prin fenomene biochimice, unele dintre acestea fiind bine cunoscute, dar şi prin fenomene electromagnetice, tranziente (descărcări rapide, variabile, impulsuri). Distribuţia neuniformă a câmpului electromagnetic în jurul suprafeţei corpului, determină efectul pelicular ca distribuţie ce determină mişcarea particulelor elementare în mediul electric proximal. Distribuţia electronilor la suprafaţa corpului determină înregistrarea conturului acestuia prin intermediul streamer-ilor produşi în descărcările de înaltă tensiune.

13

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Fig. nr.5. Schema funcţională a unui aparat electrografic (apud http://en.wikipedia.org/wiki/File:Kirlian_Photography_Cross_Section.png)

Teoria streamer-ilor se referă la efectul luminos (bio-elecroluminescenţă) obţinut prin emisia de fotoni în mediu gazos, produs între doi electrozi şi se delimitează o descărcare luminoasă arborescentă care formează streamer-ii.

Fig. nr.6. Sistemul neurovegetativ şi centrul de control electrodermal (apud Dumitrescu, 1983, p.130) Activitatea psihică exercită o influenţă majoră asupra sistemului nervos autonom şi reflexele electrodermale pot fi declanşate de diferiţi factori psihogeni care produc brusc modificări ale rezistenţei pielii. Activitatea de modificare electrodermală între părţile componente participante se desfăşoară sinergic şi sincron, producând schimbări în zone anatomice bine definite.

Fig. nr.7. Imagine EG în polaritate anodică obţinută prin aşezarea palmei pe clişeul de pe ecranul de sticlă şi aplicarea electrodului mobil pe antebraţ; imagine micşorată de două ori. (apud Guja, Iliescu, 2001, fig.10, p.22)

14

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

În cercetarea experimentală pe care am efectuat-o4 şi pe care am trecut-o la anexe, am pornit de la ipoteza că stările ("trăirile") emoţionale, indiferent de motivaţia lor biologică, psihică sau socio-culturală, pot modifica parametrii fiziologici ai organismului într-un mod uneori spectaculos.

CÂMP ELECTRIC

OBIECT

INTERACŢIUNE

INVESTIGAT EMISII ELECTROLUMINESCENTE

ÎNREGISTRAREA EMISIILOR

ELECTROLUMINESCENTE

PRELUCRARE, ANALIZĂ INTERACŢIUNE

Fig. nr.8. Schemă principială comună a metodelor de electrografie prin electroluminescenţă (apud Mamulaş, 2008) Prin electroluminescenţă (Ivey, 1963 Murgulescu, Sahini, 1978, Olinescu, Greabu, 1987, Muller, 2000, apud Mamulaş, 2008) se înţelege producerea unor emisii luminescente, pe un spectru relativ larg de lungimi de undă (de la infraroşu la ultraviolet), ca urmare a interacţiunii dintre un câmp electric exterior şi o structură materială. Aceste emisii sunt generate fie în interiorul respectivei structuri, fie pe conturul şi/sau în proximitatea ei. La modul cel mai general, electroluminescenţa reprezintă conversia nontermală a energiei electrice în energie luminoasă (fotonică). În cercetarea efectuată, principalele criterii pentru analiza imaginilor perechilor de amprente bioelectromagnetice5 au fost studiul simetriei sau asimetriei stânga-dreapta și analiza omogenităţii sau neomogenităţii ordonării strimerilor pe conturul şi suprafaţa palmelor. Pe baza acestor criterii, metoda permite investigarea fiinţei umane sub mai multe aspecte, inclusiv cel psihologic.

4

Manolea, A. (2011). Using Altered States of Consciousness to reduce the effects of daily stress (Usando los Estados Alterados de Consciencia para reducir los efectos dacesta estrés) in Journal of Transpersonal Research (IEDCYT-(CSIC) for the edition of scientific journals) Edited by EUROTAS- European Transpersonal Association, OXIGEME- Centre for a consciousness' Accepted: 26 March, 2012 Received: 14 July, 2011, Volume 3, 2011 ISSN: 1989—6077, pp 39-54. 5

Analiza a fost efectuată de către fizicianul Mamulaş, I. (D.Sc.)

15

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Metoda GDV (Gas Discharge Visualisation) de evaluare a psihocâmpului cuantic uman Conceptul biofizic al principiilor GDV se bazează pe teoria biofizicii cuantice. Aceasta este o dezvoltare ulterioară a ideilor lui Szent-Gyorgyi (1968), referitoare la transferul electronilor în stări excitate de-a lungul lanţurilor de molecule de proteine complexe. Stările excitate ale electronilor în moleculele de proteine complexe (Ernster 1992), sunt principalul rezervor energetic care susţine procesele biologice. Trecerea impulsurilor electrice prin ţesuturile biologice slab conductoare poate fi susţinută de transferul intramolecular al electronilor excitaţi, utilizând mecanismul de tunelare cuantică, care permite saltul electronilor activaţi între macromolecule ( Korotkov 2004). Astfel, se creează în ţesuturi canale cu conductivitate mare, care pot fi puse în evidenţă prin măsurări în punctele de acupunctură (unde conductibilitatea pielii este mai mare decât în zonele înconjurătoare) care pot fi asociate cu meridianele energetice. Această abordare poate fi legată de noţiunea orientală a transferului energiei prin meridiane şi canale.

Fig. nr.9. Reprezentarea GDV a activităţii vortexurilor cuantice Nivelul acestei energii este corelat cu starea de sănătate a organismelor, care mai este legată şi de predispoziţia genetică, stările psihoemoţionale, factorii de mediu (hrană, apă, aer, mediu înconjurător, etc). Mecanismul descris oferă o imagine a felului în care metoda GDV evidenţiază mărimea resurselor energetice la nivel molecular şi structural. În ceea ce priveşte măsurările prin metoda GDV, se poate spune că se măsoară şi analizează nişte modele de descărcări luminoase emise de cele zece degete ale mâinilor, sub acţiunea unui câmp electric de înaltă tensiune. Aceste imagini sunt prelucrate de un soft specific, care creează un model al câmpului energetic (câmp cuantic), din jurul corpului. Această reprezentare este în conformitate cu o interpretare bazată pe un model de asociere între diverse zone ale descărcării, înregistrată pentru fiecare deget şi zone ale corpului (Mandel, 1986). Atât timp cât sistemele şi organele corpului lucrează în armonie, se poate spune că homeostazia este la nivel optim. Două mecanisme fundamentale sunt utilizate pentru asigurarea homeostaziei. Unul este mecanismul de autoreglare în care este implicat sistemul nervos autonom (SNA) şi sistemul endocrin, iar celălalt este controlul numărului de electroni liberi aflaţi în stări excitate, prin intermediul oxigenului transportat prin sânge 16

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

(Korotkov, 2004). Mai multe studii experimentale pun în evidenţă faptul că GDV măsoară activitatea SNA. Astfel, există studii care arată corelaţia dintre mărimile măsurate cu GDV şi variabilitatea ritmului cardiac, tensiunea arterială, activitatea glandelor sudoripare, nivelul de stres (Bundzen, 2002). SNA este principalul indicator al reacţiei corpului la factorii de mediu (adaptare) şi la provocările emoţionale. Prin urmare, se poate spune ca parametrii măsuraţi cu GDV reflectă activitatea SNA şi echilibrul dintre componenta simpatică şi cea parasimpatică.

Fig. nr.10. Modelul unei descărcări înregistrate prin metoda GDV şi interpretarea ei Un alt aspect relevat de măsurătorile efctuate cu GDV este cel legat de procesele conştiinţei care sunt modelate de paradigma mecanicii cuantice, (Schwartz, 2005). Experimentele au arătat că există o corelaţie între stările modificate ale conştiinţei şi manifestările SNA relevate de manifestările fiziologice, pe care le poate interpreta GDV (Bundzen, 2002). Se poate spune că experimental se poate măsura numai influenţa conştiinţei asupra proceselor fiziologice mediate de semnalele electro-chimice generate de creier, SNC modulând activitatea SNV (Wisneski, 2005). Astfel, metoda GDV oferă posibilitatea de a vizualiza şi studia starea psihoemoţională şi fizică (somatică) a omului. Testele statistice implementate în cadrul programului au fost bazate pe testul t Student, testul Wilcoxon, testul Mann - Whitney şi Valde – Volfovitz, ca şi pe criteriul semnelor. Astfel, se asigură analiza eşantioanelor de date dependente şi independente, care posedă diferite tipuri de distribuţie. Pe plan național, din bibliografia studiată, Mohârță (2011) este primul cercetător al stărilor psihoemoționale care a folosit și validat tehnica GDV în cadrul unei cercetări doctorale de psihologie. CAPITOLUL 13. Tehnica poligraf În acest capitol descriu tehnica poligraf, care decelează emoţia în mod indirect prin depistarea reacţiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale, cât şi periferice (Mitrofan, Butoi, Zdrenghea, 1992). Aceste reacții pot fi identificate deoarece sunt transmise de sistemul nervos vegetativ, care se ocupă cu activitatea vitală subconştientă (Anitei et al, 2009). 17

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Se consideră că declanşarea reacţiilor emoţional-somatice acompaniază răspunsul care "îngrijorează" subiectul, iar aceste reacţii sunt evidenţiate în înregistrările parametrilor fiziologici de către poligraf (Furedy, 1993; Rosenfeld, 2000). CAPITOLUL 14. Semnalul ideomotor Răspunsul ideomotor (efectul, semnalul sau reflexul ideomotor), prescurtat IMR (Ideo-Motor Reflex) derivă din „ideo” ca idée sau reprezentare mentală şi “motor”ca acţiune musculară. Privitor la comportamentul motor, activitatea creierului are două componente. Prima este activitatea ce produce acţiunea motoare iar a două este înregistrarea activităţii în mintea conştientă. Termenul IMR este folosit cu privire la procesul desfăşurat fără ca subiectul să îl conştientizeze, proces prin care o imagine mentală generează un gând sau o reacţie musculară reflexă, aparent involuntară. Efectul ideomotor se produce atunci când este eludată bariera conştientă. Acesta a fost cercetat de către Carpenter (1874) din care fac parte şi comportamentele excitomotor (respiraţie, deglutiţie) şi (acţiuni reflexe). Carpenter a fost un prieten şi colaborator al lui Braid, (1855), fondatorul teoriei hipnotismului, hipnoza este de obicei indusă prin procedura cunoscută ca inducție hipnotică. În această etapă se induc sugestiile privitoare la modalitatea de răspuns binar de tipul DA-NU (dummy) iar răspunsurile sunt ilustrate printr-o manifestare fizică. În cercetarea efectuată, eu am folosit strângerea unui senzor de presiune între degetele mari şi degetele arătătoare de la o mână pentru DA şi de la mâna cealaltă pentru NU.

Fig.nr.11. Reflexul ideomotor (apud Carpenter, 1874) Pentru determinarea răspunsului ideomotor am utilizat senzorul de presiune de tip FSR. Aceștia sunt rezistori care îşi modifică valoarea rezistenţei ohmice, în funcţie de presiunea exercitată asupra lor. Pentru că sunt sensibile la atingere, se obţin răspunsuri proporţionale cu intensitatea apăsării în zona de liniaritate a senzorului. Prelucrarea semnalelor preluate de la FSR, s-a făcut cu un preamplificator cuplat cu un calculator, iar afişarea şi memorarea datelor s-au afişat digital cu ajutorul unui program specific.

18

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

PARTEA a II-a Cercetări experimentale Obiectivele cercetării Obiectivele generale pe care le-am urmărit au fost: Evidențierea apariției conflictelor intrapsihice referitoare la fațetele Eului, folosind hipnoza indusă, măsurând reactivitatea emoţională cu poligraful şi cu senzorul de presiune pentru semnal ideomotor SIM. Identificarea influenţei TCC folosind hipnoza indusă asupra stării somatice şi a stării psihoemoţionale, măsurate cu aparatura GDV şi AV 5.1. Identificarea influenţei TCC cu hipnoză indusă asupra autopercepţiei depresiei şi stresului determinate cu scalele pentru depresie Radloff şi respectiv Cohen-Williamson. Evidenţierea influenţei tehnicii de relaxare asupra variabilelor dependente care caracterizează câmpul cuantic uman, măsurate cu biosenzorul aparatului AV5.1. Identificarea influenţei tehnicii QDP asupra stării somatice şi a stării psihoemoţionale, măsurate cu aparatura GDV. Evidenţierea evoluţiei temporale a variabilelor dependente corespunzătoare stării somatice şi stării psihoemoţionale după aplicarea tehnicii QDP într-o singură sesiune, măsurate cu aparatura GDV, la începutul studiului, pentru doi participanţi. Ipotezele generale pe care am urmărit să le verific experimental, au fost: Există diferenţe semnificative statistic înregistrate de senzorii poligrafului în SMC faţă de SOC, atunci când se răspunde la întrebări referitoare la faţetele Eului. Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă şi aplicarea psihoterapiei QDP influenţează semnificativ statistic rezultatele măsurătorilor câmpului cuantic uman realizate cu senzorul biofotonic (GDV) și, respectiv, cu biosenzorul aparatului AV5.1. Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influenţează semnificativ statistic autopercepţia asupra stărilor somatice măsurate cu scala pentru depresie Radloff (CES-D) și, respectiv, cu scala pentru depresie Radloff (CES-D).

STUDIUL I Identificarea faţetelor Eului care sunt influenţate de terapiile cognitivcomportamentale (TCC) în stări modificate ale conştiinţei (SMC) 1. Obiective 1.1 Identificarea influenţei TCC cu hipnoză indusă asupra stării somatice şi a stării psihoemoţionale, măsurate cu aparatura GDV şi AV 5.1.

19

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

1.2 Identificarea influenţei TCC cu hipnoză indusă asupra autopercepţiei depresiei şi stresului determinate cu scalele pentru depresie Radloff şi respectiv Cohen-Williamson. 2. Ipoteze

Ipoteza generală 1 Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influenţează semnificativ statistic rezultatele măsurate cu senzorul biofotonic (GDV) ale câmpului cuantic uman. Ipoteza generală 2 Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influenţează semnificativ statistic rezultatele măsurate cu biosenzorul aparatului AV5.1, pentru câmpul cuantic uman. Ipoteza generală 3 Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influenţează semnificativ statistic autopercepţia asupra stărilor somatice măsurate cu scala pentru depresie Radloff (CES-D). Ipoteza generală 4 Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influenţează semnificativ statistic autopercepţia asupra stărilor somatice măsurate cu scala de stres Cohen-Williamson. 3. Metoda 3.1 Participanţi Lotul a fost format dintr-un număr de 36 de participanţi, şapte băieţi şi 29 de fete, toţi fiind studenţi ai Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii Bucureşti, cu vârste între 18 şi 27 de ani, (m=21.3 ani, A.S.=2.71). Lotul a fost împărţit în două grupuri, unul experimental şi unul de control. Pentru testarea ipotezei generale 1 s-a folosit designul experimental cu grupuri pereche, utilizându-se numai grupul experimental, iar pentru testarea celorlalte ipoteze designul experimental a fost cu grupuri independente pre-test post test şi s-a folosit tot lotul. 3.2 Aparate şi instrumente Manifestările puse în evidentă în timpul sesiunilor în stări modificate ale conştiinţei (SMC) sunt în special pe partea de sistem nervos simpatic (SNS) şi parasimpatic (SNP). Poligraful sau aşa-zisul „detector de minciuni” este un instrument care măsoară reacţiile fiziologice, fiind dotat cu două canale de măsurat respiraţia toracică şi abdominală, un canal care măsoară reacţia electrodermală şi câte un canal care măsoară tensiunea arterială şi pulsul. Aceşti parametri se constituie în variabilele dependente măsurate cu poligraful. Aparatul oferă date despre echilibrul psihoemoţional al subiecţilor.

20

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Fig. nr.1. Poligraful Lafayette LX4000

Fig. nr.2. Structura datelor obţinute cu poligraful Lafayette LX4000 şi

Senzorul de presiune pentru determinarea răspunsului ideomotor FSR sunt rezistori care îşi modifică valoarea rezistenţei ohmice, în funcţie de presiunea exercitată asupra lor. Pentru că sunt sensibili la atingere, se obţin răspunsuri 21

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

proporţionale cu intensitatea apăsării. Prelucrarea semnalelor preluate de la FSR, s-a făcut cu un preamplificator cuplat cu un calculator.

Fig. nr. 3. Senzorul de presiune FSR, pentru evidenţierea răspunsului ideomotor Afişarea şi memorarea datelor se efectuează digital cu ajutorul unui program specific. FRS s-au folosit pentru evidenţierea răspunsului ideomotor, răspuns obţinut în SMC. Aparatul pentru determinarea emisiei electro-fotonice stimulate GDV Camera Pro Aparatul foloseşte GDV (tehnica de vizualizare a descărcării în gaze) pentru a pune în evidenţă starea somatică şi starea psihoemoţională a subiecţilor, în urma prelucrării şi interpretării unei imagini capturate cu o cameră video de sensibilitate ridicată în domeniul spectral 280-650 nm (ultraviolet şi vizibil).

Fig. nr.4. Aparatul GDV Camera PRO Imaginea se obţine prin filmarea timp de 0.5s a descărcării de tip corona care apare în jurul fiecărui deget, atunci când sunt generate pulsuri de înaltă tensiune (10 KV), în interiorul unui dispozitiv prevăzut cu o fereastră semitransparentă şi umplut cu un gaz inert. Acest dispozitiv constituie senzorul biofotonic. Degetul în cauză este ţinut în contact ferm cu fereastra respectivă. Imaginea obţinută este preluată de un computer şi prelucrată după un algoritm special, obţinându-se în final informaţii despre geometria câmpului cuantic uman (arie, arie normalizată, lungime izolinie, raza medie a izoliniei etc.), despre entropia informaţională (entropia integrală, RMS a entropiei) gradul de uniformitate (fractalitate, coeficient de formă, erori asociate acestora). Mărimile precizate reprezintă variabilele dependente măsurate cu acest aparat.

22

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Fig. nr.5.Imaginea unei descărcări corona şi o interpretare a sa, obţinută cu GDV Camera Pro Aparatul poate decela între informaţiile privitoare la starea psihoemoţională şi cele referitoare la starea somatică a unui subiect. De asemenea calculează un parametru referitor la mărimea stresului fiziologic, ca o expresie a diferenţei dintre parametrii asociaţi stării psihoemoţionale şi celei somatice. Aparatul pentru evidenţierea stării câmpului cuantic uman AV 5.1 Acest aparat foloseşte un biosenzor care măsoară electroconductibilitatea pielii degetelor mâinii , diferenţa acestui parametru electric pentru fiecare deget faţă de degetul mare, informaţii pe care le transmite unui program pentru interpretare. Interpretarea făcută oferă date despre mărimea relativă a câmpului cuantic uman şi despre mărimea activităţii vortexurilor cuantice asociate. De asemenea mai sunt calculaţi şi parametri referitori la echilibrul câmpului şi la modul în care un subiect este focalizat: asupra mentalului, asupra corpului sau asupra domeniului spiritual. O imagine sugestivă asupra informaţiilor oferite este dată în figura de mai jos.

Fig. nr.6. Forma grafică a informaţiilor oferite de aparatul AV 5.1 Informaţiile achiziţionate de aparat se referă la starea psihoemoţională. Toate aceste date constituie variabilele dependente măsurate cu biosenzorul aparatului AV 5.1. 23

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Scala de depresie Radloff Scala CES-D măsoară nivelul simptomatologiei depresive, în special a componentei afective - dispoziţia depresivă. Scala cuprinde 20 afirmaţii referitoare la felul cum un subiect s-a simţit în ultimele şapte zile. Principalele componente măsurate sunt dispoziţia depresivă, sentimentele de vinovăţie, de lipsă de valoare, de neajutorare şi de pierdere a speranţei, pierderea apetitului, lentoarea psihomotorie şi tulburările de somn. Scala de stres Cohen-Williamson Chestionarul Cohen-Williamson explorează trăirea stresului, punând accentul, nu pe eveniment, ci pe reacţia individului la contextul stresant. De asemenea şi acest chestionar, prin numărul mic de itemi şi prin evantaiul relativ larg de probleme abordate, ne-a putut furniza informații utile pentru a descrie interacțiunea eșalonului de studiu cu stresul. 3.3 Procedura de lucru Toate măsurătorile s-au făcut în mod automat, pentru fiecare subiect în parte, înainte, în timpul şi după sesiunile în stări modificate ale conştiinţei (SMC). Ele au fost corelate temporal (folosind o bază de timp comună şi anume, aceea a calculatorului) pentru a putea extrage informaţii multiple pentru acelaşi eveniment din cursul experimentului. APARATURA POLIGRAF ÎNTREBARE PRIVITOARE LA O FAŢETA A EULUI GRUP CONTROL TESTE

GRUP EXPERIMENTAL

SCALE, TESTE PSIHOMETRICE:  CES-D  Cohen Williamson  CQ-I

RĂSPUNS RAŢIONAL BINAR DA/NU (RR)

ÎNREGISTRAREA PARAMETRILOR SOMATICI CORESPUNZĂTORI STĂRII EMOŢIONALE GENERATE DE ÎNTREBAREA PUSĂ (RI)

ABSENŢA CONFLICTULUI INTERIOR (CONDIŢIONARE PSIHOSOMATICǍ) PRIVITOR LA FAŢETA EULUI INVESTIGAT (CONCORDANTA RR RI)

PREZENTA CONFLICTULUI INTERIOR (CONDIŢIONARE PSIHOSOMATICA) PRIVITOR LA FAŢETA EULUI INVESTIGAT (NECONCORDANŢA RR RI)

ÎNREGISTRAREA PARAMETRILOR PSIHOEMOŢIONALI PRETEST CU AJUTORUL APARATURII GDV , AV 5.1

Fig. Nr.7. Procedura de lucru pentru prelevarea datelor pretest de la întreg lotul (grup experimental şi grup de control) 24

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Această acţiune s-a desfăşurat la începutul cercetării, după care s-au înregistrat valorile măsurate cu senzorul biofotonic al aparatului GDV şi valorile măsurate cu biosenzorul aparatului AV 5.1 pentru toţi cei 36 de studenţi. Pentru grupul experimental s-au măsurat şi valorile reacţiilor electrodermale, caracteristicile respiratorii şi cardiace reliefate cu ajutorul aparatului poligraf Lafayette LX4000, atunci când studenţii au răspuns întrebărilor specifice faţetelor Eului somatic şi psihologic, în SOC. Procedura de lucru pentru evidenţierea conflictelor intrapsihice atunci când studenţii din grupul experimental aflați în stare modificată a conștiinței (SMC) răspund la întrebări referitoare la faţetele Eului somatic şi psihologic În cadrul acestei proceduri am urmărit obţinerea datelor pentru studiul preliminar, care reliefează influenţa TCC cu hipnoză indusă asupra reactivităţii emoţionale. Aceste date au fost evidenţiate în înregistrările parametrilor fiziologici cu ajutorul aparatului poligraf atunci când studenţilor din grupul experimental li se induce, se menţine şi se adânceşte o stare modificată a conştiinţei (SMC) evaluată cu ajutorul scalei de susceptibilitate hipnotică Stanford, formă C. Studenţii răspund la întrebări ce evocă multiplele faţete ale Eului. Concomitent se înregistrează şi răspunsul ideomotor (semnal ideomotor- SIM) corespunzător întrebărilor puse.

GRUP E X P E R

INDUCEREA STĂRII MODIFICATE A CONŞTIINŢEI (SMC) FOLOSIND TRANSA HIPNOTICǍ CATALEPTICĂ

I

POLIGRAF ÎNTREBARE PRIVITOARE LA O FAŢETA A EULUI

RĂSPUNS MENTAL (FARA VERBALIZARE) BINAR DA/NU (RI)

ABSENŢA CONFLICTULUI INTERIOR (CONDIŢIONARE PSIHOSOMATICǍ) PRIVITOR LA FAŢETA EULUI INVESTIGAT (CONCORDANTA RR RI)

M E N T A L

APLICAREA SCALEI DE SUSCEPTIBILITA TE HIPNOTICǍ STANFORDFORMA C (SHSSC)

ÎNREGISTRAREA PARAMETRILOR SOMATICI CORESPUNZĂTORI STĂRII EMOŢIONALE GENERATE DE ÎNTREBAREA PUSĂ (RI)

ÎNREGISTRAREA RǍSPUNSULUI IDEOMOTOR (SIM) FSR (Force Sensitive Resistor)

PREZENŢA CONFLICTULUI INTERIOR (CONDITIONARE PSIHOSOMATICA)PRIVITOR LA FAŢETA EULUI INVESTIGAT (NECONCORDANTA RR RI)

ABSENŢA CONFLICTULUI INTERIOR PREZENŢA CONFLICTULUI INTERIOR

Fig. nr.8. Procedura de lucru pentru evidenţierea conflictelor intrapsihice în SMC 25

Fig. nr. Designul experimentului pentru Etapa a II-a a Studiului I

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

ACTIVITATE EXPERIMENTATOR

ACTIVITATE SUBIECT PARTICIPANT LA EXPERIMENT

1

Pregăteşte subiectul pentru înregistrarea datelor cu ajutorul ap. Poligraf şi SIDM. Îl instruieşte asupra modului de desfăşurare a sesiunii experimentale.

1

2

Induce subiectului o stare modificată a conştiinţei (SMC) folosind hipnoza indusă. Verifică profunzimea transei hipnotice (stare cataleptică) cu ajutorul Scalei de Susceptibilitate Hipnotica Stanford, Forma C.

Urmează indicaţiile experimentatorului, îşi însuşeste instructajul, acceptă cuplarea sa la senzotii aparatului poligraf şi SIDM, pune întrebări privitoare modului de desfăşurare a sesiunii. Urmăreşte acţiunile experimentatorului pentru inducerea SMC.

3

Adresează subiectului întrebările corespunzătoare faţetelor Eu-lui investigat.

4

Acţionează specific aparatura electronică computerizată coordonânduşi acţiunile cu timpii de răspuns ai subiectului.

5 Acţionează specific aparatura computerizată a poligrafului şi SIDM, coordonându-şi acţiunile cu timpii de răspuns afişati pe display-ul computerului.

6

Repetă acţiunile de la punctele 3, 4, şi 5, pentru fiecare dintre următoarele întrebări ale faţetelor Eu-lui

2

Receptează, în stare modificată a conştiinţei (SMC), întrebarea adresată de către experimentator.

3

Mental, fără verbalizare,dă răspunsul corespunzător convingerilor sale.

4

Aşteaptă următoarea întrebare din partea experimentatorului

5

Repetă acţiunile de la punctele 2,3,4 pentru fiecare întrebare adresată

7

Desfăşoară activităţi specifice pentru dehipnotizarea subiectului şi revenirea în SOC

6

Revine în SOC

Fig. nr.9. Procedura pentru aplicarea unei sesiuni experimentale în stări modificate ale conştiinţei (SMC) pentru înregistrarea variabilelor dependente corespunzătoare faţetelor Eului, folosind aparatura poligraf şi SIM 26

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

În figura anterioară, sunt evidenţiate activităţile care le-am desfăşurat simultan cu un subiect din grupul experimental, atunci când s-au înregistrat variabilele dependente în stări modificate ale conştiinţei (SMC) induse cu ajutorul hipnozei. Valorile variabilelor au fost înregistrate cu senzorii aparatelor poligraf şi cu senzorul de presiune pentru semnalul ideomotor (SIDM). Procedura de lucru pentru aplicarea psihoterapiei TCC folosind hipnoza indusă Completarea fişei de observaţie, identificarea cogniţiilor disfuncţionale şi a comportamentelor deviante,a conflictelor interioare, a condiţionărilor psihosomatice

Explicarea tehnicii terapeutice ce va fi folosită, modul de acţiune a acesteia, etape de lucru.

Inducerea transei hipnotice terapeutice şi obţinerea stării modificate a conştiinţei (SMC). Verificarea profunzimii transei .hipnotice.

Aplicarea tehnicilor de lucru specifice TCC transa hipnotică indusă.

folosind

Dehipnotizarea, revenirea în stare obişnuită a conştiinţei (SOC). Sumarizare, teme pentru acasă, programarea următoarei sesiuni psihoterapeutice.

Fig. nr.10. Structura unei sesiuni de psihoterapie cognitiv-comportamentală (TCC) folosind transă hipnotică indusă

Procedura de lucru pentru aplicarea psihoterapiei TCC folosind hipnoza indusă s-a aplicat în trei sesiuni consecutive pentru fiecare subiect din grupul experimental. În acest fel am realizat un număr de 54 de sesiuni de psihoterapie, însumând un număr de 3240 minute. În total, cumulând şi sesiunile în care s-au efectuat măsurătorile în SMC cu ajutorul poligrafului şi SIDM, am condus un număr de 5400 minute în stările de conştiinţă modificată. Prelevarea datelor post-test ale cercetării După măsurarea cu ajutorul aparaturii folosite în cercetare (GDV şi AV 5.1) a variabilelor dependente corespunzătoare stării psihoemoţionale şi stării somatice pentru toţi participanţii, ambelor grupuri li s-au aplicat din nou scalele: CES - D - scala de depresie Radllof şi scala de stres Cohen-Williamson. 27

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

GRUP CONTROL

GRUP EXPERIMENTA L

APLICAREA SCALELOR PSI CES-D Cohen Williamson CQ-I

ÎNREGISTRAREA PARAMETRILOR PSIHOEMOŢIONALI POST TEST CU AJUTORUL APARATURII GDV , AV 5.1

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR CU PROGRAMELE:  OFFICE 2010  SPSS 20  GPOWER3

Fig. nr.11. Procedura de lucru pentru prelevarea datelor finale (post test) de la întreg eşantionul (grupul de control şi grupul experimental) analiza şi interpretarea lor Analiza statistică şi interpretarea datelor s-a făcut folosind pachetele de programe SPSS 20, Excell 2010 şi GPOWER3. 3.4 Designul experimental Designul experimental ales a fost de tip pre test post test. Testarea ipotezelor

Grup experimental Diferenţe semnificativ statistic Grup de control INIŢIAL

Testarea ipotezelor Aplicarea terapiei, testarea ipotezelor referitoare la faţetele Eu-lui înainte şi după psihoterapie

Grup experimental

Fără psihoterapie

Grup de control

Diferenţe semnificativ statistic

FINAL

Fig. nr.12. Design experimental pretest-post test În cadrul cercetării, variabila independentă este tehnica psihoterapeutică aplicată şi 28

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

anume TCC cu hipnoză indusă. Am stabilit că variabilele dependente care descriu stările psihoemoţionale şi somatice ale subiecţilor participanţi la cercetare, sunt următoarele:  Pentru testarea ipotezei generale 1: aria câmpului cuantic, aria normalizată, intensitatea medie, coeficientul de formă, entropia izoliniei, fractalitatea spaţială, RMS a fractalității, raza medie izolinie, RMS normalizată, lungimea izoliniei, raza izoliniei, aria, entropia și coeficientul de formă pentru proiecțiile dreapta, frontală și stânga, coeficient de activare, aria integrală LS, RMS aria integrală LS, entropia integrală LS, aria integrală RS, RMS aria integrală RS, entropia integrală RS, valoare și asimetrie vortex Sahasrara, Ajna, Vishudha, Anahata, Manipura, Svadhisthana, Muladhara.  Pentru testarea ipotezei generale 2: Quantum Size Field, Base Quantum Vortex, Navel Quantum Vortex, Solar Plexus Quantum Vortex, Heart Quantum Vortex, Throat Quantum Vortex, Third eye Quantum Vortex, Crown Quantum Vortex, Quantum Vortex, Balance, Mind, Body, Spirit.  Pentru testarea ipotezei generale 3: CES-D.  Pentru testarea ipotezei generale 4: nivel stres. 3.5 Analiza mărimii efectului cercetării Am făcut şi o analiză de putere senzitivă, dorind să aflăm care este valoarea minimă a mărimii efectului pe care ar trebui să o aibă cercetarea, pentru o putere a experimentului dată. Luȃnd pentru putere valoarea de 0.8, pentru mărimea lotului 36 participanţi, rezultă că cercetarea trebuie să detecteze o mărime a efectului observată, pentru variabilele dependente studiate, de d 0.96 (Cohen, 1969). În cadrul paragrafului “Discuţii” am făcut şi o analiză a valorilor observate ale mărimii efectului. 4. Rezultate 4.1 Analiza exploratorie a rezultatelor obţinute cu aparatura GDV, pretest, stare psihoemoţională Testarea normalităţii distribuţiei datelor, evidenţierea diferenţelor statistic semnificative. Această analiză s-a făcut cu testele statistice pentru studierea distribuţiei valorii datelor, Kolmogorov-Smirnov şi Shapiro-Wilk . În urma aplicării acestor teste statistice, a rezultat că unele variabile sunt normal distribuite iar altele nu sunt. Acestea se pot observa în tabelele din Anexa nr.8. Condiţia de îndeplinire a normalităţii se bazează pe faptul că p >0.05.

29

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

Fig. nr.13. Exemplu de histograme ale distribuţiei valorilor pentru variabilele dependente intensitate medie şi coeficient de formă Aplicarea testului t bilateral pentru grupuri independente demonstrează că nu există diferenţe semnificative (p>0.05) în cazul tuturor variabilelor dependente testate. Pentru variabila dependentă rms_a_fractalităţii există o diferenţă semnificativă statistic între mediile grupurilor (U=90 p=0.0230.05.

Fig. nr.14. Exemplu de histograme ale distribuţiei valorilor pentru variabilele dependente lungimea izoliniei şi raza izoliniei Aplicarea testului t bilateral pentru grupuri independente pentru evidenţierea diferenţelor semnificative statistic între mediile grupurilor, demonstrează că pentru variabilele aria câmp cuantic şi rms_a_fractalităţii, există o diferenţă semnificativă statistic 30

Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă

între mediile grupului experimental şi cele ale grupului de control (17327.57