Revista Pleroma nr.2 2001 [PDF]

Zitiervorschau

UNGEREA CU UNTDELEMN PENTRU VINDECARE: O ANALIZA EXEGETICA LA IACOV 5:14-16 de John F. Tipei

Studiul de fa{5 nu isi propune o tratare exhaustive a practicii

bisericii de a unge bolnavii cu untdelemn pentru vindecare. Aspectele

istorice cat si cele confesionale ale problemei vor fi lasate, in general, netratate. Ne vom limita la efectuarea unei analize exegetice a textului din Iacov 5.14-16, cu scopul de a descoperi felul in care biserica primara a

inteles ungerea cu untdelemn, atat ca modus operandi cat si privitor la

efectele acestei practici. fnainte, insa, de a analiza textul propus, vom prezenta pe scurt cativa precursori ai

practicii crestine de ungere a

bolnavilor cu untdelemn.

In lumea antica, untdelemnul a fost folosit frecvent ca medicament

pentru felurite boli.1 Cel putin calitSfi de ameliorare a durerilor, daca nu puteri curative i-au fost atribuite si de catre evrei.2 In Noul Testament, folosirea untdelemnului pentru vindecare apare de trei ori: este mentionat ca medicament in PiIda samariteanului milostiv (Lc.

10.34) si cu o

semnificatie mai aparte in celelalte doua referinte, Me. 6.13 si lac. 5.14. Marcu 6.13. Cea mai apropiata paralela biblica la recomandarea

din Iacov 5.14 de a se folosi untdelemn pentru tratarea unei boli/neputinte

1 Platon, Menex., pag. 238; Pliniu, 1st. Nat., 23.39-40, pentru dureri de masele; Galen, De.med. temp. 2.10, pentru paralizie; Seneca, Ep. 53.5, pentru intarirea mu§chilor.

2 Is. 1.6; ler. 8.22; Lc. 10.34 pentru vindecarea rSnilor; losif Flavius, Ant. 17.172, pentru tncalzirea trupului unui bolnav; Razb. hid. 1.657; Slav. Enoch 22.8-9; 8.35; Filon, Somn. 2.58, pentru paralizie. Exemple din literatura rabihica in StrackBillerbeck, 1, pag. 428 §.urm.; II, pag. 11 §.urm. Semnificatia ungerii cu untdelemn in Lev. 14.15-18 este neclara. Textul pare sa descrie mai degrabS o ceremonie religioasa decat o procedure medicals.

*

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare se gase§te in Me. 6.13. Cand cei doisprezece au fost trimisi de catre Iisus sa

propovaduiasca pocainta, ei ,,ungeau (fjXeiov) cu untdelemn pe mulji si-i vindecau". Faptul c3 li s-a dat autoritate sa fac£ lucrul acesta este redat in 6.7 §i ?n nota redac^ionala din 3.14-15. In ambele pasaje, termenul

'autoritate' (e^ovala) trebuie tn|eles ca exprimand mai mult decat o

'permisiune'; conotafia este aceea de ,,putere supranaturala".3 In ce priveste metoda de vindecare, adica ungerea cu untdelemn, Marcu nu ne spune ca ea

ar fi fost sugerata de Iisus direct prin instructiuni sau indirect prin exemplul

s3u.4 Nicaieri in evanghelii nu gSsim ca Iisus ar fi practicat ungerea cu untdelemn a bolnavilor. Originea acestui gest trebuie cautata, deci, in practicile contemporane iudaice.

Cu toate c5 untdelemnul a fost cunoscut de catre antici ca un medicament obisnuit, av£nd in vedere referinjele biblice citate mai sus, devine clar ca un lider harismatic nu va da discipolilor sai putere de a

acjiona ca doctori, ci o putere divina asupra bolilor si a demonilor. De aceea,

tmpreuna

cu

majoritatea

comentatorilor,

concluzionam

ca

untdelemnul, asa cum este prezentat in acest text, a fost inteles ca un simbol

al puterii de vindecare a lui Dumnezeu.5 lacov 5.14. Referirea la ritual ul ungerii cu untdelemn face parte

dintr-un pasaj (5.13-18) care confine o succesiune de idei. Cea mai mare

3 In textul paralel din Luca 9.1 gasim 8tiva|iiv Kal k^ovoiav. Vezi Guelich, Mark 1-8.26, pag. 160.

4 In opinia lui B. Reicke, 'L'onction des malades d'apres Saint Jacques', in La Maison-Dieu 113, 1973, p. 51, nu este prea mult s3 susjinem ca ucenicii au primit un mandat de la Iisus sa-i unga pe bolnavi cu untdelemn. Cf. de asemenea, M.

Dibelius, James, Philadelphia, Fortress Press, 1976, p. 252 si K. Condon, 'The Sacrament of Healing', Scripture: The Quarterly of the Catholic Biblical Association 11, no. 14 (1959), p. 38.

5 Vezi E.P. Gould, The Gospel according to Mark (1896), pag. 108; C.E.B. Cranfield, The Gospel according to St. Mark (1959), pag. 201. V. Taylor, The Gospel according to St. Mark (1981), pag. 306; C.S. Mann, Mark, pag. 293; R.A. Cole, MarL(\9S9), pag. 171; R. Guelich, Mark 1-8.26, pag. 323 et. al.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare parte a pericopei (versetele 13a, 14-18) trateaza despre efectul rugaciunii in viata credinciosului care trece prin suferinta: Este vreunul printre voi in suferinja? Sa se roage. . . . Este vreunul

printre voi bolnav (ao&evei)? Sa cheme pe presbiterii Bisericii si sa se roage pentru el (TrpooevtaoQaaav err' avrbv), dupa ce-l vor

unge

cu

untdelemn

(dXetiJjavTes auTov eXaiw)

in

Numele

Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va mantui (owei) pe eel

bolnav (tov icdu.vovTa) si Domnul Tl va tnsanatosa (eyepei); si daca a facut pacate, Ti vor fi iertate. Marturisiti-va unii altora pacatele si •

rugaji-va unii pentru aljii ca sa fi{i vindecaji (taGfiTe). Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Relatia dintre ungerea cu untdelemn din Marcu 6.13 si practica crestina descrisa in Iacov 5.14 nu este deloc clara. Biserica catolica a

inteles textul din Me. 6.13 ca fiind o un ,,ritual premergator" sacramentului descris de Iacov, a§a cum botezul lui loan este pentrii botezul cre?tinesc, intrucat nu putem vorbi de sacramente inainte de Tntemeierea Bisericii prin

pogorarea Duhului Sfant.6 F3ra a discuta acum valoarea sacramentala a ungerii cu untdelemn, consideram ca este logic s3 presupunem existenja unei legaturi Tntre cele doua texte, socotind practica apostolilor din Me. 6.13 ca fiind un temei, dacS nu originea, pentru ungerea cu untdelemn

descrisa de Iacov.7

6 D 908. L. Philip Rogge, 'The Relationship between the Sacrament of Anointing the Sick and the Charism of Healing within the Catholic Charismatic Renewal', tcza de doctorat, Union Theological Seminary, New York, 1984, pag. 163; Bo Reicke. op. cit., pag. 51-54.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare Natura neputinjei din v. 14

Primul

obiectiv al

studiului

prezent este

identificarea naturii

bolii/neputinfei descrise in acest text. Este eel in cauza bolnav trupeste,

bolnav spiritual sau deprimat? DacS este bolnav trupes.te, este bolnav pe

moarte si cere sacramentul ungerii extreme* sau este bolnav, pur §i simplu, si cere rugSciune pentru vindecare? Sunt cinci verbe folosite in text care ne

ajuta sa stabilim identitatea celui suferind: doua se refers la boala/neputinfS

-

a)

daGeveo)

(5.14),

b)

icd|iv (5.15),

iar

celelalte

trei

la

vindecarea/izbavirea din aceasta situate - c) ctwCw (5.15) d) kyeipta (5.15), §i e) Ldoum (5.16). Pentru a infelege sensul dat de Iacov fiecaruia din acesti termeni, este necesar sa analizam modul in care aceste verbe au fost utilizate in perioada scrierii Noului Testament. 8 Ungerea extrema este un sacrament catolic care este administrat muribunzilor, cu scopul de a-i pregSti pentru viafa de dincolo. Mai precis, sacramentul vine In completarea sacramentului penitenfei, indeparteaza ultimile ramasite ale pacatului, aduce har sufletului si Ti d3 voinja bolnavului de a trece prin suferinja constient ca sufera impreuna cu Hristos. Practica ungerii extreme este atestata numai din perioada Evului Mediu, cu toate ca unii teologi catolici susjin originea apostolica a practicii. Pe langa interpretarea sacramentaia a textului din Iacov 5.14-16, ei prezinta ca argument o pi Scuta de argint descoperita la S de Betlehem in 1963, care ar proveni din anii 70-90 d.Hr. (eel tarziu 130 d.Hr.) si care ar descrie ritualul ungerii cu untdelemn a unei victime care a suferit un accident serios. Ungerea se face prin stropirea cu ulei consacrat, ,,tn numele Domnului" - Emmanuele Testa, O.F.M., ,,Scoperta del primitivo rito della Estrema Unzione in una laminella del primo secolo", L'Osservatore Romano, 31 ian. 1963. Piacuta (24mm x 60mm) confine 17 randuri in aramaica, textul fund Tnsa neclar. Paleograful J.T. Milik susjine, tnsa, ca obiectul dateaza din secolele V sau VI si ca este o amuleta magica - ,,Une amulette judeo-arame"ennee", in Biblica 48, 1967, pag. 450-451. Pozifia catolica privind ungerea cu untdelemn a suferit modificari in sensul ca, alaturi de ungerea extrema a muribunzilor, ea include acum si ungerea pentru vindecarea trupului - cf. Rites for the Sick, Washington: Committee on English in the Liturgy, 1971, pag. 2; G. Koch, 'Anointing of the Sick', in Handbook of Catholic Theology, editata de W. Beinert si F.S. Fiorenza, New York, Crossroad Publishing, 1987, pag. 10-11; H.J. Blair, 'Spiritual Healing: An Enquiry', in Evangelical QuarterlyJO (1958), pag. 150.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Daca duGeveL poate descrie si o slabiciune spirituals (de ex., Rom 4.19; ICor. 8.11-12; 2Cor. 11.29), in majoritatea cazurilor el apare in Noul

Testament cu sensul de neputinta trupeasca.9 Faptul ca si aici in Iacov 5.14 termenul se refera la o neputinja fizica este indicat de: termenul KaKOTraGetv ('a indura raul, a fi napastuit') din vers. 13,

nevoia ca

prezbiterii sa se deplaseze la locul unde se afla bolnavul si folosirea untdelemnului.10 Verbul Ka\iveiv din versetul 15 mai apare in Noul Testament o

singura data in Evrei 12:3 cu sensul de ,,a slabi din punct de vedere

spiritual" (u.fj Kd[Li)Te tcus luxate)- In literatura greceasca precrestina, verbul se refera la osteneala trupului," la o stare de boala,12 dar foarte rar inseamna ,,a fi bolnav pe moarte".13 In scrierile iudaice, termenul se refera cu precadere la a fi sleit de putere (din punct de vedere fizic)14 iar uneori

inseamna chiar ,,a muri".15 In Septuaginta Kd|iveiv nu apare cu sensul de 4a

Mt. 25.43; Me. 6.56: Lc. 4.40, 10.9; loan 4.46-47, 11.11-16; F.Ap. 4.9, 9.37; Filip. 2.27; 2 Tim. 4.20; posibil si 1 Cor. 11.30.

10 Interpretare susfinuta, printre alfii si de P.H. Davids, The Epistle ofJames, Grand

Rapids, Eerdmans, 1982, pag. 192; R.P. Martin, James, in WBC, Waco - Texas, Word Book Publishers, 1988, pag. 206 §i urm. De alta p5rere este D.R. Hayden, 'Calling the Elders to Pray', Bibliotheca Sacra 138 (1981): 258-266. Argumentul lui Hayden este acela ca, in afara de Epistola lui Iacov, vindecarea bolilor fizice nu

apare ca atribufie a prezbiterilor (pag. 262). In opinia lui, ungerea cu untdelemn este in acest pasaj ,,un mijloc prin care celui bolnav i se da cinste, este

reimprospatat §i tacut sa arate mai bine" (pag. 264). Concluzia lui Hayden. insa, este contrazisa de propriul sau argument, §i anume, acela al precedentului biblic.

Folosirea de catre Hayden a relatarii din Luca 7.38 (ungerea cu mir a picioarelor lui Iisus) ca dovada pentru existenta unei astfel de practici este incorecta fiindcS obiceiul descris acolo nu are nimic de a face cu prezbiterii iudci. Mai mult decat atat, dac5 ungereaa este pentru a acorda cinste, pentru cosmetizare, de ce trebuie facut§ ,,in Numele Domnului"?

'' lliada 6.261; 19.170; Od. 12.232. 12 Herodot 1.197; Platon, Rep., 408e; Pindur, Pyth. 8.48. 13 lliada 3.278; 23.72; Od. 11.476; Platon, Laws, 718a, 927b.

reimprospatare s.i

De exemplu, IVMacab. 3.8, unde David este sleit de putere dupa multe razboaie. De ex., Infelepchmea lui Solomon 4.16; sens neclar in fnfelep. Solom 15.9.

10

Ungerea cu untdelemn pcntru vindecare

fi bolnav', insa acest sens al termenului cat si sensul de 'sleit de putere din

punct de vedere fizic' apare atat in scrierile lui Iosif Flavius16 cat si in cele ale lui Fiion din Alexandria.17 Asadar, chiar daca verbul poate descrie si o stare de slabiciune spirituals, din context si pe baza valentelor semantice prezentate mai sus tragem cocluzia ca, in textul analizat, el descrie cu precadere o neputinta fizica. Din precizarea facuta in versetul 15b, 'si daca a facut pacate ii vor fi iertate', desprindem posibilitatea ca neputinta fizica

s& aiba la origine cauze spirituale. Atat cauzele c£t si efectele vor fi indepartate simultan, prin 'rugaciunea facuta prin credinja' (v.15, in

original, 'rugaciunea credinjei'-fi ei>xii "rfjs irCon-eos). Verbul

este folosit in literatura greceasca precrestinS cu

doua sensuri mai importante: a) ,,a vindeca, a se insanatosa"18 si b) ,,a izbavi, a scapa pe cineva dintr-un pericol".19 In traducerile grecesti ale scrierilor evreiesti, verbul cruCw este folosit pentru a traduce 15 verbe din ebraica, fapt care atesta gama larga de sensuri pe care le poate lua. In

Septuaginta are in general sensul de ,,a scapa din pericol".20 In Noul Testament, cr(o£) si mentiunea

cu privire la iertarea pacatelor este lipsita de logica.34 Avand Tn vedere valentele semantice ale lui eyeipo) §i tinand cont de context, desprindem concluzia c& verbul se refera aici cu precadere la vindecarea trupului. Este

posibil insa, a§a cum Warrington sustine, ca autorul epistolei sa fi ales

intenjionat un verb atat de polivalent cum este eyeCpo) pentru a se referi la

o restaurare generala a celui bolnav, atat trupe§te cat s.i suflete§te.35 Ultimul verb supus analizei, idojim, apare in literatura greceasca36 din era precrestina si in Septuaginta37 aproape in exclusivitate cu sensul de ,,a vindeca de o boala fizica", de§i sensul nu este intotdeauna eel literal. In Noul Testament, verbul apare de 26 de ori, cele mai multe referiri fiind la

vindecarea trupului.38 In cateva referinje biblice ldo|iai capata probabil un sens figurat.39 La fel, in literatura patristica, verbul apare atat cu sens

literal40 cat §i cu sens figurat.41 in textul care face obiectul studiului prezent, sensul primar cu care este folosit verbul laoum pare sa vizeze vindecarea trupului, cu toate ca este posibil ca Iacov sa fi avut in vedere o vindecare cu

caracter mai general. De fapt, ca §i in cazul lui eyetpto, Warrington si Kistemaker sustin ca Iacov face uz de acest verb tocmai in scopul de a arata

34 D.P. Scaer, op. cit., pag. 133; M. Dibelius, James, pag. 223, 254. 35 K. Warrington, 'Some Observations on James 5:13-18% EPTA Bulletin 8/4 (1989), pag. 164.

36 Herodot, 3.134; Od. 9.525: Pindur, Pythian 3.46. 37 Gen. 20.17; Lev. 14.48; Num. 12.13: Deut. 28.27, 35, 32.39; 1 Sam. 6.3; 2 Reg. 20.5, 8; Ps. 103.3 (LXX 102.3).

38 39 40 41

De ex.. Mat. 8.8, 13, 15.28; Me. 5.29; Lc. 5.17, 6.18, 19, 7.7. Mat. 13.15; Me. 2.17; Lc. 4.23; loan 12.40; F.Ap. 28.27; Evr. 12.13; 1 Pet. 2.24. Iustin, Apolog. 1L 6.6; 1 Clem. 59.4; Barn. 8.6. 1 Clem. 16.5, 56.7; Barn. 5.2.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

13

ca promisiunea facuta celui bolnav include atat vindecarea trupului cat si ceaasufletului.42 In concluzie, din analiza semantica de mai sus reiese faptul ca toate cele cinci verbe analizate sunt polivalente semantic, putandu-se referi

atat la vindecarea de boli fizice cat si la vindecarea sufletului. Contextul, Tnsa, ne spune ca Iacov are in vedere tn primul vindecarea trupului. Singura aluzie la vindecarea spirituals se gaseste Tn v. 15 s.urm., unde se face referire la iertarea pacatelor care, probabil, au cauzat boala. In acest caz, atat cauza bolii cat si boala Tn sine vor fi Tndepartate simultan, datorita

rugaciunii rostite cu credinfa. Indiferent care este legatura cauzala dintre pacat si boala in textul analizat, din recomandarea pe care o face Iacov ca

eel bolnav (v. 13), prezbiterii (v. 14) si Tntreaga comunitate (v. 16) sa se roage, desprindem ca autorul epistolei Tntelege ca restaurarea celui bolnav

depinde atat de relafia lui cu Dumnezeu cat si de relatia lui cu comunitatea crestina.

Ungerea cu untdelemn

Ceremonia ungerii cu untdelemn trebuie Tndeplinita de catre

prezbiteri, adica de catre reprezentantii oflciali ai bisericii.43 Pe baza

celorlalte Tndemnuri din vers. 13 si a faptului ca ungerea cu untdelemn este mentionata doar parantetic, tragem concluzia ca Iacov nu prezinta un ritual

42 K. Warrington, op. cii.. pag. 165; S.J. Kistemaker, James ami /-3 John, Welwyn. Evanghelical Press, 1987. pag. 179.

Sintagma 'prezbiterii bisericii' face referire aici la cei care defin o slujba ollciala Tn biserica, desi Tn perioada respectiva nu erau constituiti Tn ,.ranguri clericale'", cu drept exclusiv de a administra Euharistia, de a absolvi de pacaic, etc. li gasim Tn biserica din lerusalim (F.A. 11.30; 15.2, 4, 6, 22, 23; 16.4; 21.18), Tn biscricile pauline(F.A. 14.23; 20.17-38; ITim. 4.14; 5.17, 19: Tit 1.5) si Tn bisericile petrine (IPet. 5.1). C/.2Ioan 1 si 3loan 1.

14

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

nou in acest pasaj, ci unul cu care cititorii lui erau familiarizati.44 Scopul lui este acela de a sublinia efectele puternice ale unei 'rugaciuni facute cu

credinfa'. Ungerea cu untdelemn este menjionata numai parantetic (vezi participiul &Xetij;avTes), un indiciu ca practica aceasta a fost destul de frecventa.

Injoncjiunea ca prezbiterii trebuie chema^i si nu membri ai bisericii

care poseda, darul harismatic al vindecarilor a fost explicate felurit: 1) Unii

susjin ca prezbiterii sunt chema|i datorita faptului ca ei, ca si conducatori ai noii miscari, au fost primii care au posedat aceste daruri. Se susfine ca, eel putin in zilele de inceput ale miscSrii, asa cum relateaza Luca, conducerea

eclesiala s-a desprins din randurile celor care posedau daruri spirituale si

care, ca atare, au fost recunoscuji ca slujitori (F.A. 6.3, 5, 8; 13.1, 2). 2) Alt punct de vedere sustine ca darul vindecarii este legat inseparabil de o slujba eclesiala.46 3) Prezbiterii trebuie chemaji nu pentru ca ar poseda

vreun dar spiritual, ci pentru ca sunt Tnzestraji cu darul ,,rugaciunii eficiente", in virtutea slujbei lor.47 4) Injoncfiunea lui Iacov trebuie luata ca ,,o acfiune prin care vindecatorul harismatic este evitat, preferandu-se participareareprezentanplor official i ai bisericii".

Ca raspuns la punctele de vedere prezentate mai sus, autorul acestui studiu recunoaste posibilitatea ca Iacov sa fi cunoscut cazuri de manifestare

a darului de vindecare in biserica primara cSt si probabilitatea ca unii dintre 44 H.S. Songer, James, in Broadman Bible Commentary, vol. 12, HebrewsRevelation, Nashville, Abingdon Press, 1972, pag. 137; S. Laws, The Epistle of James, San Francisco, Harper & Row, 1980, pag. 229 §i urm. 45 J.B. Mayor, The Epistle ofJames, Minneapolis, Klock & Klock, 1892, pag. 169. S. Laws, op. cit., 230-31. K. Condon, op. cit., pag. 41; E.S. Gerstenberger si W. Schrage, Suffering, Nashville, Abingdon Press, 1980, pag. 266-267: J. Wilkinson, Health and Heating: Studies in New Testament Principles and Practice, Edinburgh, The Handsel Press, 1980, pag. 143-158; H. Jeter, By His Stripes, Springfield - Missouri, Gospel Publishing House, 1977.

46 M. Dibelius, James, pag. 252 si urm. 47 G. Bornkamm, 'irpeapus', TDNT, II, pag. 664. 48 Gary S. Shogren, 'Will God Heal Us? - A Re-examination of James 5:14-16a\ in Evangelical Quarterly 61, 1989, pag. 100.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

15

prezbiteri sa fi posedat acest dar (bazat pe analogia din F.A. 6.3-5, 8; 8.6, 7, eel pujin in cazul lui §tefan si a lui Filip). Ar fi Tnsa imprudent sa presupunem ca to|i prezbiterii au fost inzestrafi cu acest dar, mai precis, ca

vindecarea bolnavilor a fost o funcjiune specials a acestei slujbe eclesiale.49 Faptul ca, 'prezbiterii bisericii', trebuiau chemati in grup, muta centrul de greutate de pe dar pe slujba; ei trebuie chemati datorita pozitfei oficiale pe care o ocupa in biserica, nu datorita faptului ca ar poseda harismele vindecarii. Cu alte cuvinte, ei nu sunt chemaji ca vindecatori, ci ca

mijlocitori. A lega harisma vindecarii de oficiul de 'prezbiter', a§a cum sugereaza Dibelius, inseamna inevitabil sa presupunem ca avem de a face aici cu o faza mai avansata a dezvoltarii structurii eclesiale dmd harismele

au fost institufionalizate; caci exista suflciente dovezi ca ordinarea in sine confer^ anumite harisme (cf. Deut. 34.9; ITim. 4.14; 2Tim. 1.6).

Exista eel pu^in doi factori care fac pufin probabila aceasta legatura Tntre oflciu §i dar in textul analizat: a) Nu §tim daca prezbiterii au fost

ordinal in acelasj fel ca §i Timotei; si b) chiar daca au fost ordinati, nu de^inem informa^ii cu privire la natura harismelor pe care le-aii primit la

ordinare. In mod similar, sugestia lui Bornkamm ca prezbiterii sunt inzestrati cu ,,darul rugaciunii eficiente" In virtutea pozi^iei oficiale pe care o ocupS este greu de sus^inut, fiindca eficienfa rugaciunii are de a face cu

credin^a celui care se roaga, indiferent cine este acesta, §i nu este o

prerogative a celui ce detine o slujba. De fapt, versetul 16 arata ca slujba de vindecare nu este rezervata numai celor care sunt randuiti ca lideri; fiecare membru al bisericii are dreptul sS participe activ prin rugaciune. Sugestia ca Iacov Ti evitS pe vindecatorii harismatici este de asemenea greu de

susfinut, fiindcS nu exista nici un indiciu in epistola sau in alta parte in Noul Testament ca Iacov ar fi fost ostil fa{3 de cei care posedau aceste daruri.

49 J. Wilkinson, 'Healing in the Epistle of James', Scotish Journal of Theology 24, 1971, pag. 335.

16

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare Atunci, de ce trebuie chema|i prezbiterii bisericii? Se pare ca

raspunsul are de a face tocmai cu punctul de vedere al lui Iacov ca slujirea

in biserica nil este rezervata nici celor care poseda daruri spirituale si nici celor care detin slujbe oficiale ?n biserica. Mai degraba, ea este dreptul fiecarui membru al bisericii (vers.

16; cf. de asemenea, Me

16.18).

Prezbiterii actioneaza ca reprezentanfi ai Tntregii biserici locale si mijlocirea lor pentru restaurarea sanatatii membrului bolnav din biserica exprima

preocuparea si pasul intregii comunitaji crestine din acel loc. Rolul acesta

al prezbiterilor ar trebui, poate, vazut ca fiind similar cu eel al pastorilor din

zilele noastre.50 Vazuta in felul acesta, preocuparea lor fata de cei bolnavi in trup pare chiar naturals. Slujba de vindecare pe care o face un prezbiter

ne aduce aminte de datoriile pe care le aveau batr&nii poporului iudeu, datorii care printre altele au inclus sj vizitarea bolnavilor si mijlocirea in

rugaciune pentru ei.51 DacS asa stau lucrurile, atunci ritualul descris de Iacov nu pare sa indice spre o asa-zisa faza avansata a evolutiei structurii

eclesiale cand darurile spirituale Tn general si harisma vindecarii in particular (cf. ICor. 12.9, 30) au fost institufionalizate. Dimpotriva, in timpul lui Ireneu crestinii care posedau harisme ale vindecarii erau tnca

activi, puna"ndu-si ma"inile peste bolnavi.52 Ceea ce descrie Iacov aici pare 50 Vezi D.J. Moo, James, in TNTC, Leicester, Inter-Varsity Press, 1985, pag. 176.

Cf. R.P. Martin, James, pag. 207. fndemnul dat prezbiterilor din Efes de a ..pastori" turma (F.A. 20.28) si faptul ca ,,pastorii" nu sunt nicionata mentionati alaturi de prezbiteri sunt indicii, spune Moo, c3 slujba prezbiterilor a inclus sj atribufii de ordin pastoral.

51 Cf. b.Bab.Bat. 116a; b.Hag. 3a; b.Ned. 41a. Vezi de asemenea §i J.H. Ropes, A Critical and Exegetical Commentary on the Epistle of St. James, in ICC, Edinburgh, T. & T. Clark, 1916, pag. 304. Se crede Tn general ca oficiul de prezbiter in primele comunitaji crestine a fost preluat de la sinagoga evreiasca. Pentru o discutie detailata asupra rolului batranilor in Iudaismul timpuriu si Tn

lumea greco-romana, vezi G. Bornkamm, 'irpeapiiTT)s\ TDNT, vol. VI. pag. 651683, §i mai recent R.A. Campbell, The Elders: Seniority within Earliest Christianity, Edinburgh, T. & T. Clark, 1994, pag. 28-79.

52 Ireneu, Adversus Haereses 2.32.4, relateaza: ,,Caci unii scot demoni ... iar altii vindeca bolnavi punSndu-si mainile peste ei si-i fac sanato§i pe deplin".

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

17

sa fie o adaptare timpurie a bisericii la niste nevoi speciale ale membrilor tot mai numerosi pe care Ti avea.

Scopul folosirii untdelemnului in aceasta situajie nu este foarte

clar.

Unii

cercetatori,

bazandu-se

pe dovezi

care

atesta

utilizarea

untdelemnului in vremea aceea in scop medical, injeleg ungerea aici ca

fiind o procedure medicala.53 Exista Tnsa doi factori care indica spre o utilizare in scop religios a untdelemnului aici: 1) ungerea a fost facuta de catre prezbiteri si 2) a fost facuta ,,!n Numele Domnului".54 Ca si ceremonie religioasa, ungerea cu untdelemn a fost interpretata atat sacramental cat si simbolic. Asa cum am anticipat mai sus, pasajul a fost Tnteles de unii sacramentalisti ca o dovada biblica pentru sacramentul catolic al ungerii

53 Cf. J.B. Mayor, St. James, pag. 170; R.J. Knowling, The Epistle of St. James,

editia a Ill-a, London, Methuen & Co., 1922, pag. 139 si urm.; A.T. Robertson. Studies in the Epistle ofJames, Nashville, Broadman Press, 1959, pag. 189: R.C.H. Lenski, The Interpretation of the Epistle of James, Minneapolis, Augsburg Press, 1963, pag. 661; J. Wilkinson, SJT2A, pag. 338-339 si deascmenea in Health and Healing: Studies in New Testament Principles and Practice, Edinburgh, Hansel. 1980, pag. 153 si urm.; D.W. Burdick, James, in The Expositor's Bible Commentary, vol. 12, Grand Rapids, Zondervan, 1981, pag. 204; T. Povyel, 'Anointing with Oil', in Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements. Grand Rapids, Zondervan, 1988, pag. 11. Aceasta interpretare este respinsa de J. Calvin, Commentary on the Epistle ofJames, Grand Rapids, Eerdmans, 1948. pag. 355 §i urm.; Shogren, op. cit., pag. 101-104; R.P. Martin, 'New Testament Puzzling Practices', Andrew University Seminary Studies 2 (1993), pag.. 125.

54 De aceeasi pSrere sunt M. Dibelius, James, pag. 252, dar el identifies ritualul cu

exorcizarea. Sophie Laws, James, pag. 227, sugereaza ca nu ar trebui facuta distincfie aici intre elementul ,,medical" si eel ,,religios'\ fiindca o asemenea distincjie ar 11 fost straina iudeilor din primul secol crestin. Totusi, chiar daca lucrurile stau asa, intentia lui Iacov a lost, fara indoiala, aceea de a descrie o practica religioas5; el atribuie vindecarea ..rugaciunii facute cu credinta'; nu proprieta^ilor curative ale untdelemnului. Pentru diferite moduri de interpretare a

sintagmei £v t6 6v6\ian rov icuptou . vezi R.P. Martin, James, pag. 208; J.C.

Thomas, 'The Devil, Disease and. Deliverance: James 5.14-16', in Journal of Pentecostal Theology 2, 1993, pag. 39 si urm.; The Devil, Disease and Deliverance: Origins of Illness in the New Testament Thought, Sheffield, Sheffield Academic Press, 1998, pag. 28.

18

Ungerea cu untdelemn pentru vindeoare

extreme.55 Nu exista, insa, nici o dovada interna ca ritualul avea menirea sa

,,salveze de moarte spirituals" pe cei a caror moarte fizica era iminenta.

O

alta pozijie sacramentala privind ungerea cu untdelemn susfine ca

untdelemnul este ,,un vehicul sacramental de putere divina".57 Ca si in cazul altor ritualuri crestine, cum ar fi de exemplu punerea mainilor, faptul ca vindecarea este atribuita credinfei (sau rugaciunii facuta cu credinja) nu exclude automat posibilitatea ca ungerea cu untdelemn sa fi fost inteleasa ca un transfer fizic (sau quasi-fizic) de putere. Dar, intrucat nu exists vreo

dovada ca lacov ar fi actionat/scris in/din interiorul unui cadru sacramental, interpretarea sacramentala a ungerii cu untdelemn in acest pasaj este

problematics.59 Conform celei mai frecvente interpretari a ritualului, untdelemnul are o semnificatie simbolica. Au fost sugerate eel putin trei simboluri: In

primul rand, ungerea cu untdelemn poate simboliza consacrarea bolnavului, cu scopul ca acesta sa beneficieze de un favor special din partea

divinitatii.60 Aceasta interpretare este posibila, av£nd in vedere atat 55 Vezi nota nr. 6. 56 Doctrina catolica a ungerii extreme a fost criticata printre alfii de J.H. Ropes, St. James, pag. 306-307; William Barclay, And He Had Compassion on Them: A

Handbook on the Miracles of the Bible, Edinburgh, The Church of Scotland Youth Committee, 1955, pag. 257. M.T. Kelsey, Healing and Christianity, New York, Harper & Row, 1973, pag. 115 si urm.; R.P. Martin, James, pag. 202, et ai 57 P.H. Davids, James, pag. 193. Cf. M. Dibelius, James, pag. 252. D.J. Moo, James, 178 si urm. doar recunoaste aceasta posibilitate, el preferand o mtelegere simbolica a ungerii cu untdelemn. Nu exista nici un indiciu ca untdelemnul din

lacov 5.14 a trebuit sa fie consacrat. Folosirea untdelemnului consacrat pentru

vindecare §i exorcizare a fost practicata mai tarziu printre crestini. Cf. Act. Thorn., pag. 67, unde lui Iisus I se cere sa unga cu untdelemn consacrat pe o femeie chinuita de demoni (icai dXetyas aimf|v eXatcp dyttp); sau Tertulian, Ad ScapuL, 4. unde un crestin II vindeca pe Tmparatul Antonius in acelasi fel. 58 Vezi teza de doctorat a autorului acestui studiu, cu titlul The Laying^ on ofHands in the New Testament, acceptata de University of Sheffield, Anglia, in septembrie 2000.

59 J.C. Thomas, JPT2, pag. 37. 60 D.J. Moo, James, pag. 179; R.P. Martin, James, pag. 208-209.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

19

Tntrebuinjarea simbolica a untdelemnului in Vechiul Testament cat si faptul

ca LXX foloseste verbele&Xeteiv si xptew ca sinonime.61 Sensul pe care II are dXeuj>eiv in Iacov 5.14 poate fi similar cu eel pe care il are Tn textele Vechiului Testament care descriu consacrarea preotilor (de ex. Ex. 28.41; 30.30; 40.15), a regilor (de ex. ISa. 9.16; 15.1; 16.12; 1 Re. 1.34; 19.15; 2

Re. 9.3) §i a obiectelor sacre (Lev. 8.11; Nu. 7.1). Ca si element pentru consacrare in lucrare, untdelemnul ne indreapta atenjia spre Duhul Slant. Cel care imputerniceste pentru slujire (cf. 1 Sa. 10.1, 9, 10; 16.13; Is. 61.1;

Zah. 4.1-14). Aceasta semnifica{ie a ungerii cu untdelemn o regasim si In

Noul Testament (F.Ap. 10.38; 1 loan 2.20, 27). Cand prin ungerea cu

untdelemn cineva este consacrat pentru a primi un favor special de la Dumnezeu (de exemplu, vindecare), untdelemnul ne atinteste privirea spre

Duhul Sfant, Dadatorul viejii.62

61 Termenul akelfyeiv este folosit in Noul Testament exclusiv pentru actul fizic de a unge ceva (aplicarea propriuzisa a untdelemnului peun corp sau obiect). In LXX,

este folosit ca sinonim pentru xpi-€lv> cu referire la consacrarea preotilor (Ex. 40.15; Nu. 3.3). Aceasta utilizare interschimbabila a celor doua verbe In LXX infirma validitatea afirmafiilor unor exegeji care sustin ca, intrucat Iacov foloses.te verbul dXeieiv, untdelemnul trebuie in|eles ca fiind un medicament - Vezi I. Bunaciu, Exegeza textelor controversate, p. 73. La urma urmei, intrucat Iacov se refera realmente la o aplicare a untdelemnului pe trupul bolnavului (posibil pe

frunte), folosirea lui XP^lv ar fi f°st cu lotu' stranie. Verbul X?^eiv este

Tntotdeauna folosit In Noul Testament metaforic, cu o conota^ie religioasa. cu privire la Hristos (Lc. 4.18; F.A. 4.27; 10.38; Evr. 1.9) si la Duhul Sfant (2 Cor.

1.21). Pentru studii recente cu privire la utilizarea celor doua verbe Tn LXX §i In NT, vezi J. Ysebacrt, Greek Baptismal Terminology: Us Origins and Early Development, Nijmegen, Dekker & Van de Vegt, 1962, pag. 238-253 si 281-295; D.J. Moo, James, pag. 179-181. Printre cei care fac o distincfie clara intre modurile de folosire ale celor doua verbe se numara R.C. Trench, Synonyms of the New Testament, 1880, pag. 136-137. El susjine: ,A\e($eiv tine de obi§nuit si de pro fan ?

dar xpi>elv este un cuvant sacru, religios"; H. Schlier, ^XeC^u'", TDNT, vol. I, pag. 229; Bernanrd Martin, The Healing Ministry in the Church, Richmond. John Knox Press, 1960, pag. 102.

62Vezi J.A. Motyer, 'Anointing', in New Bible Dictionary, ed. J.D. Douglas, Leicester, Inter-Varsity Press,

1962, pag. 50. Motyer afirma ca ,,ungerea cu

20

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare In

al

doilea rand,

untdelemnul

poate simboliza

puterea lui

Dumnezeu de vindecare. Acest punct de vedere Ti apartine lui J.C. Thomas

care demonstreaza din documente iudaice63 din primul secol crestin ca, in acea perioada, untdelemnul a fost privit ca un semn eshatologic al puterii de vindecare care va caracteriza era mesianica. Apoi, Thomas sustine ca

tocmai aceasta este semnificatia untdelemnului atat in Marcu 6.13 cat si in Iacov5.14:

untdelemn a bolnavilor este eel mai bine lnjeleasa ca ... indicand spre Duhul Sfant, Dadatorul vietii."

63 Scrierea Via\a lui Adam si a Evei (9.3), un document contemporan cu majoritatea scrierilor Noului Testament, exprimS ideea ca uleiul dintr-un copac din Paradis are puteri de vindecare:

Dar Adam a spus Evei: 'Ridica-te si mergi cu fiul nostru, Set, langa Paradis, si presarafi-va tarana pe capetele voastre si plange|i, rugandu-L pe Dumnezeu sa se

Tndure de mine si sa-|i trimita ingerul Sau in Paradis, sa ia pentru mine ulei din pomul din care acesta curge, si sa mi-l aduceji ca sa ma ung si sa am odihna\ (Tradus din engl. dupa trad, lui M.D. Johnson, in J.H. Charlesworth, The Old Testament Pseudepigrapha, II, Garden City, Doubleday, 1985, pag. 273)

Aceeasi Tntamplare este povestita, trei secole mai tarziu, Tn Evanghelia lui Nicodim, scriere cunoscuta si ca Faptele lui Pilat (19), unde Set spune:

Profefi si patriarhi, asculta^i. Tatai meu Adam, primul om creat, cand a bplnav pe moarte, m-a trimis tocmai la portile Paradisului si mi-a cerut sa-L rog pe

Dumnezeu sa flu condus de un tnger la pomul Indurarilor, de unde sa iau ulei si sa1 ung pe tatal meu ca sa se vindece. Am facut intocmai. Dupa ce m-am rugat, un

Tnger al Domnului a venit si m-a Tntrebat: Ce doresti Set? Doresti cumva uleiul care Ti vindeca pe bolnavi, datorita bolii tatalui tau, sau doresti sa afli pomul din care curge astfel de ulei? Uleiul nu poate fl gasit acum. Du-te si spune tatalui tau ca dupa ce se vor fi Tmplinit 5.500 de ani de la crearea lumii, singurul nascut Fiu al Omului va lua chip de om si va cobori Tn adancul pamantului. El va fi eel care TI va unge cu untdelemn si se va ridica si-l va spala pe el si pe urmasii lui cu apa si cu Duhul Sfant. Apoi el va fi vindecat de orice boala. (Tradus din engl. dupa trad, lui A.J.B. Higgins, Tn E. Hennecke, New Testament Apocrypha, vol. 1, ed. W. Schneemelcher, Philadelphia, Westminster Press, 1963) Idei similare cu privire la untelemn sunt exprimate Tn Apocalipsa lui Moise (9; 13.1-3) si Tn 4 Ezra (2.12).

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

21

Aceste texte (documentele iudaice) arata ca untdelemnului care

provine dintr-un copac din paradis I s-au atribuit puteri vindecatoare.

implicatia fiind ca acest untdelernn va fi din nou disponibil in era mesianica. Evident, Iacov nu considers cS untdelemnul are puteri curative inerente. Totusi, asocierea untdelemnului cu vindecarea in general si cu vindecarea eshatologica in particular sugereaza ca .si in

slujirea

lui

Iisus

si

Tn

practica

bisericii

primare

unteiemnul

simbolizeaza puterea de vindecare a lui Dumnezeu, o consecinta a

inaugurarii Imparatiei lui Dumnezeu.04 In al treilea rand, untdelemnul poate fi un simbol al bucuriei (cf. Ps. 23.5; 45.7; Prov. 27.9; Is. 61.3; Amos 6.6.; Deut. 33.24; Evr. 1.9) care ar

trebui sa-l caracterizeze pe un crestin chiar in situatii adverse. Exprimarea bucuriei in astfel de situatii este o tema destui de frecventa in Epistola lui

Iacov (1.2, 3, 12; 2.13; 5.11, 13).65 Toate cele trei puncte de vedere prezentate mai sus par sa fie

justificate. Datorita, Tnsa, informatiilor insuficiente pe care ni le ofera Noul Testament cu privire la semnificatia folosirii untdelemnului in biserica

primara, este greu de precizat care dintre aceste interpretari reflecta intenjia lui Iacov. In orice caz, untdelemnul are aici o semnificatie religioasa care este posibil sa fi derivat direct din utilizarea lui ca medicament. Dupa toate probabilitatile, untdelemnul simbolizeaza Tn pasajul acesta prezenfa lui Dumnezeu si disponibilitatea Lui de a vindeca, indicand probabil spre Duhul Sfant - agenul care Tnfaptuieste vindecarea. Ungerea cu untdelemn are loc Tn contextul rugaciunii. Felul Tn care

Iacov descrie aici rugaciunea prezbiterilor este unic Tn Noul Testament.

64 J.C. Thomas, JPT 2, pag. 38 §.m.d.; idem, The Devil, Disease and Deliverance, pag. 27 ?.urm.

Vezi R.P. Martin. James, pag. 202. Este cunoscut faptul ca, datorita convingerilor lor ascetice, Esenienii au interzis folosirea untdelemnului (cf. losif Flavius,/?ar6.;W. 2.123).

22

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Prezbiterii

trebuie

,,sa

se

roage

peste"

eel

bolnav

(TTpoaev£da8(i)crav eir' airrov). Prepozitia eut pare sa faca aluzie la un

gest al mainilor asociat cu rugaciunea; mainile prezbiterilor au fost ori

Tntinse deasupra celui bolnav, ori puse peste el.66 Comentand asupra acestui text, Origen, de fapt, traduce ,,sa se roage peste" cu ,,sa-§i puna mainile peste,"67 dar, avand in vedere pujinele informatii de care dispunem, nu putem ajunge la o concluzie definitiva in ce priveste asocierea punerii mainilor cu ungerea cu untdelemn in pasajul de fata. Tot ceea ce putem

spune este ca o astfel de asociere este foarte probabila.

Ysebaert considera ca cele doua gesturi sunt atat de strans legate unul de celalalt incat ele devin un singur gest. Prin analogie cu ungerea cu

tina din loan 9.6, el crede ca ungerea cu untdelemn in lac. 5.14 implies punerea mainilor, In baza faptului ca ambele sunt gesturi de atingere. Cu

alte cuvinte, amble ritualuri sunt executate intr-unul singur; cand prezbiterii ung bolnavul cu untdelemn, implicit ei ating bolnavul §i actul atingerii este

echivalent cu punerea mainilor.68 Aceasta este, insa, o tratare superficial^ a chestiunii. Daca punerea mainilor a facut parte din ritualul descris in lac. 5.14,

gramatical

ea este asociata cu rugaciunea nu cu ungerea cu

untdelemn; intre cele doua ritualuri trebuie facuta o distincjie clara. In cazul acesta, este corect sa intrebam in ce relatie temporala se afla ungerea cu

untdelemn fata de punerea mainilor. Dupa toate probabilitatile, participiul aorist

dXeCi|;avTes

descrie

o

actiune

anterioara

celei

descrise

de iTpoCTei;£d(Te