Revista Maxima Craiova [PDF]

Zitiervorschau

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

Preț: 2 lei

REVISTA UNEI MARI IUBIRI Viorel Ferfelea a marcat 63 de goluri pentru Sportul Studențesc, iar suporterii vechi ai Sportului îl considerau urmașul lui Gheorghe Hagi. Dar pretențiile au crescut: aici nu este București, ci Craiova, iar cu ajutorul lui Viorel trebuie să redevenim Maxima.

Nu fi Hagi, fii Balaci! Interviu

» pag. 4–5

Suporteri

» pag. 7

Editorial

» pag. 16

Ovidiu Stângă:

De ce iubim Craiova

Gică Craioveanu:

„Cu pași mici, dar siguri, vom ajunge unde ne-am propus. La anul pe vremea asta o să ciocănim Steaua acasă.“

Am ținut cu Craiova cu mult înainte să ajung prima oară pe stadion. Am ținut cu Craiova de la Strehaia. Ba nu, de la Broșteni. De la bătrânul tolănit pe banca din fața porții care, când a văzut Dacia albastră cu fularele fluturând în vânt, s-a ridicat în picioare și a ridicat pumnul strâns spre cer.

„Am înțeles ce înseamnă Craiova în 1991, când Sorin Cârțu ne-a dus pe stadion cu două ore înainte de meciul din sferturile Cupei cu Dinamo. Am ieșit de la vestiare și s-a ridicat părul pe mine. Nu-mi venea să cred, nici nu se trăseseră tușele și stadionul era arhiplin. M-am simțit cel mai mare fotbalist.“

2 | Fotbal Liga a II-a • CS Universitatea Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Editorial

STADIONUL CRAIOVEI, singurul loc bântuit în care vrei să te întorci

CS Universitatea: Bojan Brac – Marian Cârjă, Florin Pătraşcu, Marian Scarlat (80’ Gabriel Precup), Ionuţ Stancu – Adrian Ionescu, Viorel Ferfelea, Cristian Ganea – Claudiu Dragu (83’ Albert Voinea), Costin Curelea (70’ Cristi Bardu), Andrei Sin. Antrenor: Ovidiu Stângă. UTA: David Oberhauser – Francesco Zanardini (60’ Cristian Monac), Faye Sidney, Ionel Tabără, George Neagu – Niculae Oltean, Medina Junior, Santa Moreno (53’ Dragoş Firţulescu), Ovidiu Popescu, Alexandru Sălăjan – Bogdan Apostu (67’ Iulian Tecsi). Antrenor: Eugen Trică. Arbitri: Dragoş Istrate – Gabriel Ion Cătană, Petruţa Iugulescu Marcatori: Ferfelea (5’), Adrian Ionescu (35’) Cartonașe galbene: Ganea (63’) / Oltean (18’), Oberhauser (57’), Firțulescu (60’), Stadion: Ion Oblemenco Spectatori: 3.000

Andrei Manțog Fantome? Ha! Până să revin pe Ion Oblemenco, după trei ani, ziceam că nu există așa ceva. Și că doar nebunii văd spirite, extratereștri, zâne, unicorni sau stadionul lui Dinamo plin. Sper din tot sufletul să mă fi înșelat. Altfel, ar însemna că sunt nebun de legat. Pentru că eu nu doar că am văzut fantome, le-am și auzit. Încă de pe la Ciupercă, în urechi a început să-mi răsune un vuiet cunoscut, în crescendo, un murmur indescifrabil pentru urechi de profani. Zgomotul tribunelor pline. Când am ajuns pe stadion, însă, abia dacă erau vreo 2.000 de oameni. Dar n-am avut timp să fiu dezamăgit, pentru că, imediat, din tunel a ieșit Costică Ștefănescu. Căpitanul s-a oprit din sprintul hotărât doar cât să se aplece scurt, la marginea terenului, și să-și presare niște fire de iarbă în sân, apoi și-a continuat alergarea către centru cu pieptul înainte, capul sus și privire senină. M-am frecat la ochi și, când mi-am coborât mâinile, pe iarba fostului Central nu mai era nimeni. Până să iasă echipele la încălzire, în după-amiaza aceea i-am mai văzut buclele tânărului Balaci săltând ner voase în timpul unei cascade de driblinguri, pasa genială „printre“ a lui Craioveanu spre Badea de la golul de 1-0 cu Dinamo, din sferturile Cupei, în ’91, niște sprinturi ale lui Zoli Crișan și multe alte minuni care păreau aievea. Nu m-am mai frecat la ochi, ci m-am bucurat de ele.

Redacția: Dragoş Marinescu Sorin Olteanu Flaviu Dincă Şerban Comănescu Andrei Manțog Layout & DTP: Florin Paraschiv

Dar chiar și când nu am avut vedenii, chiar și fără spectatori, chiar și la un meci de Divizia B, pe stadionul Oblemenco m-am simțit iar suporter, așa cum și băieții în alb și albastru care i-au călcat iarba cred că s-au simțit fotbaliști. Arena Ion Oblemenco este partea încă vie din spiritul Craiovei, cea de la care renașterea poate începe. A m zis spirit? Se spune că fantomele pot fi văzute doar de oameni cu o sensibilitate aparte. Așa că nu vă grăbiți să chemați nici vânătorii specializați, nici popii

exorciști, nici turiștii atrași de horror-uri și sătui de vrăjeala cu Dracula, nici pe realizatorii serialului Ghost Lab de pe Discovery. Vă vor spune cu toții că sunteți nebuni. Și chiar sunteți, într-un fel. Nebuni după Știința, nu? Trebuie să ții cu Craiova ca să vezi fantomele de pe Oblemenco. Și trebuie să vii la stadion pentru ca fantomele să se reîncarneze și să facă, astfel, istoria să continue. Pentru că fantomele sunt frumoase și te fac să plângi, dar, din păcate, dau goluri doar în reluare.

CS Universitatea Craiova • Liga a II-a Fotbal | 3

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

Cronică de meci

La finalul meciului, 2–0 este

Cel mai puțin periculos scor

2–0 Divizia B – Seria B Rezultate etapa a 6-a Gloria Bistrița – CS Mioveni

Meciul de sâmbătă de pe Ion Oblemenco a început cu vreo 3000 de spectatori în tribune plus vreo 11 pe teren. Toți cei 11 erau îmbrăcați în roșu. Portarului Oberhauser îi mai trebuia doar o pungă de semințe în minutul 5, când Ferfelea a transformat o lovitură liberă de la 18 metri. Viorel a demonstrat că în fotbal e mai bine câteodată să fii doar inteligent decât să ai pretenții de tehnician desăvărșit și, în loc să încerce să tragă peste zid, a șutat sec lângă bara de pe colțul portarului. Prins pe contre-pied, acesta abia dacă a avut timp să-și întoarcă privirea spre mingea care nici măcar nu putem spune că se odihnea în plasă, pentru că nu apucase s-o obosească nimeni. Toată faza a pornit de la o acțiune excelentă pe stânga a lui Andrei Sin, o accelerare care i-a făcut incerți pentru etapa viitoare pe mijlocașul, respectiv fundașul dreapta al Aradului, ambii fiind suspecți de otită. În minutul 30, Cristian Ganea a fost cât pe-aci să-și recâștige alintul de „fabulosul“ din partea presei locale, după ce a încercat un lob de pe la 40 de metri care a trecut la două palme de bara din dreapta a oaspeților. Tot o lovitură liberă, a lui Ferfelea, a dus și la golul doi, în minutul 35: centrare-covrig în forță, dintr-un corner scurt de pe stânga, portarul respinge greu în față, iar Adrian Ionescu preia scurt, în mijlocul careului mare, și finalizează aproape de vinclu. Până la pauză, spectatorii au putut remarca și două execuții tehnice ale celor doi antrenori: dacă Ovidiu Stîngă a oprit perfect cu călcâiul o minge venită din înaltul nocturnei, lui Eugen Trică nu i-a permis costumul slim fit, de metrosexual, decât să degajeze puternic o borsetă din dreptul băncii oaspeților. La cât de tare i-a dat cu piciorul, nu neam mira ca în gentuță să fi fost

2–0

Metalul Reșița – FC Bihor Oradea

2–1

Olimpia Satu Mare – Minerul Motru

0–0

FCU Craiova – CSM Râmnicu Vâlcea

1–0

CS UNIVERSITATEA Craiova – FCM UTA

2–0

ASA Târgu Mureș - FC Olt Slatina

23.10.2013

Clasament # Echipa

M V E Î GMGPDG P A

1 Gloria Bistrița

6 4 2 0 10 4 6 14 0

2 FC Universitatea Craiova

6 3 3 0 8 4 4 12 0

3 Metalul Reșița

6 3 1 2 10 7 3 10 0

4 CSM Rm. Vâlcea

6 2 3 1 7 5 2 90

5 CS Universitatea 6 2 3 1 6 5 1 9 0 Craiova 6 Olimpia Satu Mare 6 2 3 1 6 5 1 9 0 7 FCM Tg. Mureș

5 2 2 1 4 3 1 80

8 FC Olt Slatina

5 2 1 2 4 5 -1 7 0

9 FC Bihor Oradea

6 1 2 3 7 9 -2 5 0

10 CS Mioveni

6 1 2 3 4 8 -4 5 0

11 Minerul Motru

6 1 1 4 4 6 -2 4 0

12 UTA Arad

6 0 1 5 3 12 -9 1 0

Etapa a 7-a FCM UTA – Gloria Bistrița CS Mioveni – FCU Craiova CSM Râmnicu Vâlcea – Metalul Reșița FC Bihor Oradea – ASA Târgu Mureș FC Olt Slatina – Olimpia Satu Mare Minerul Motru – CS UNIVERSITATEA Craiova

Costin Curelea împachetată însăși uriașa sa carieră de antrenor. În a doua repriză, ambițio­ nat parcă de faptul că după schimbarea porților și-a mutat punctul de lucru pe partea aribtrei-asistent Petruța Iugulescu, Claudiu Dragu a început să arate că și flancul drept al oltenilor știe fotbal. Pentru început, Curelea a preluat excelent pe piept o minge lungă, înșurubânduse pe lângă fundașul advers, a

pasat în cros spre Ferfelea, la mijlocul liniei de 16, iar acesta l-a simțit pe Dragu în spatele său și a lăsat mingea să curgă printre picioare, dar portarul arădean a scos șutul în forță al mijlocașului dreapta. Tot Dragu a lovit bara după o execuție cu capul ca în manualele de fotbal: înspre pământ și către colțul de unde a venit centrarea. În minutul 61, Ferfelea a înșirat vreo patru adversari,

într-o fază care ar trebui să-i fie trimisă urgent lui Victor Pițurcă pe un memory stick (că DVDurile le-a luat MM pe toate), după care a încercat să dribleze și portarul. Acesta a respins mingea, dar cu corpul l-a blocat pe jucătorul venit de la răposata Sportul. Arbitrului i-a plăcut atât de mult faza încât a acordat 11 metri fără să fi fost fault, parcă doar pentru că slalomul lui Ferfelea merita să se încheie

cu gol. N-a fost să fie. „Se-arătă dreptatea!“, a comentat un suporter ceva mai obiectiv din tribune când Oberhauser a apărat penalty-ul bătut de Curelea. În ultimele 10 minute de meci, crampele musculare ale lui Scarlat (care îi înlocuise pe accidentatul Ljubinkovic, respectiv pe suspendatul Izvoranu) l-au făcut pe Stîngă să improvizeze cu Adrian Ionescu retras stopper și Ferfelea în fața apărării. Poate și din cauza asta, oltenii au fost foarte aproape să primească gol în vreo trei rânduri, pe final, dar Brac și-a apărat poarta ca leoaica puii și le-a permis coechipierilor să se bucure, la final, alături de puținii suporteri. Vor fi tot mai mulți, probabil, pentru că după ce-l vezi pe Ferfelea jucând fotbal 90 de minute, parcă nu doar imnul Craiovei, ci și berea alunecă mai bine pe gât. (A.M.)

4 | Fotbal Liga a II-a • CS Universitatea Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Interviu

OVIDIU STINGA: ˆ

˘

„Aștept suporterii la stadion. Cu pași mici, dar siguri, vom ajunge unde ne-am propus“ A jucat 173 de meciuri și a înscris 39 de goluri pentru Universitatea Craiova, pe care a și promovat-o în Liga I ca antrenor, în sezonul 2005‑2006. Acum, Ovidiu Stîngă s-a întors acasă, pe Ion Oblemenco. Când le-a rugat pe doamnele de la tribuna oficială să nu închidă stadionul după meciul cu UTA, ca să putem vorbi, deși toată lumea plecase acasă, acestea au zâmbit cu înțelegere și ne-au lăsat să intrăm în sala de conferințe. Pentru viitorul apropiat, Stîngă așteaptă mai multe zâmbete și din partea suporterilor olteni. Andrei Manțog

„Fără Ferfelea și Curelea ne-am fi chinuit“  Vă-ntorserăți?

(Râde) Eu tot timpul am fost aici cu sufletul. Fizic, da, m-am întors și sper să ajut cât ține de mine.

 Cum diferă situația actuală față de data trecută când ați promovat din Liga a II-a cu Craiova? E greu să faci o comparație, pentru că atunci am luat-o de la zero, am știut pe ce mă bazez, pe când acum o preiau din mers. Trebuie să mă familiarizez cu lotul și cu nevoile pe care încă le avem la nivelul acestuia. De exemplu, pentru meciul de azi (n.r. – cel cu UTA) s-a accidentat un fundaș central, pe

unul îl aveam suspendat, și a trebuit să improvizez, pentru că nu am avut nici un fundaș central pe bancă.

 Să înțeleg că ați mai avea nevoie de câțiva jucători?

Da, pentru că nu avem dubluri pe post. Dar mie mi-ar plăcea ca în cel mult un an centrul de copii și juniori să producă jucători pentru a acoperi găurile pe care le avem acum.

 Deci încă nu vă dați seama de diferența dintre lotul de atunci și cel de acum?

E greu, pentru că atunci am avut mulți jucători aleși de mine, pe când acum mi s-au pus în față și mi s-a spus: „Lucrează!“. Într-adevăr, am avut niște ajutoare fantastice prin aducerea lui Ferfelea și Curelea. Fără ei ne-am fi chinuit rău de tot.

privește acest proiect, dar eu îi asigur că va fi unul de succes. Cu pași mici, dar siguri, vom ajunge unde ne-am propus. Deocamdată, mă îngrijorează că lumea nu vine în număr mare și cu plăcere la stadion.

 Poate că ar trebui să dea și domnul Pițurcă pe la meciurile Craiovei, ca să vadă niște fotbaliști, mai ales pe Ferfelea?

„Să facem simplul perfect“

 Credeți că îmbunătățirea care se vede în jocul echipei va aduce suporterii în număr mai mare la stadion?

Corect, la nivel de copii și juniori, în România, există doar Hagi și unul-două cluburi private. În rest, este o mare problemă.

Important e să joace ei bine în continuare și cu siguranță vor veni și lucruri pozitive.

Stîngă și Papură, foști colegi în teren, actuali colegi pe banca Științei

Ovidiu Stîngă, pe vremea când juca la PSV Eindhoven

Noi asta ne dorim. Eu sunt craiovean get-beget și știu că victoriile aduc și suporterii. Ei au fost puțin sceptici în ceea ce

 Ați fost antrenor la națio­nala U-19 de juniori. Ați spus la momentul respectiv că în România juniorii au condiții mizerabile.

 La CS Universitatea cum stați cu juniorii?

Eu inițial am venit în club

pe centrul de copii și juniori. Acum am trecut la echipa mare și Bădiță (n.r. – Pavel Badea) îmi tot spune să mă concentrez pe seniori, că asta e prioritatea, dar eu continui să-i ajut pe copii cu sfaturi și cu materiale necesare pentru dezvoltarea lor. Încă suferim la infrastructură, nu avem un teren artificial de dimensiuni normale, sper ca la anul pe timpul ăsta să deschidem baza de la marginea Craiovei pentru care în momentul de față așteptăm aprobarea de finanțare. După ce o vom deschide îi aștept pe toți copiii talentați din Craiova la club, pentru că în ultimii 15 ani mulți jucători buni, unii de Națională, au plecat din Craiova fără a juca pentru Universitatea, iar asta mă doare cel mai mult. Eu îmi propun să

CS Universitatea Craiova • Liga a II-a Fotbal | 5

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

„În minutul 75 mă pregăteam să-l scot pe Ferfelea, dar Scarlat mi-a spus că are cârcei în tot corpul. A trebuit să improvizez cu Adrian Ionescu în centrul apărării și atunci UTA și-a creat mai multe ocazii. Țin să-i felicit pentru cum au abordat partida până în ultimul minut.“ „Nu regret că nu o să mă întâlnesc cu Ștefan Nanu la Motru. Ne cunoaștem foarte bine, dar relația noastră s-a răcit când eu antrenam Craiova lui Mititelu în B și el era la Câmpina. A făcut la meciul direct niște gesturi care m-au făcut pe mine să-mi fie rușine că omul ăla a stat în Olanda.“ „Datorez foarte mult familiei, care e în Olanda, ceea ce mă face capabil să lucrez fără presiune aici. Nu am nici o grijă în privința asta, din partea lor îmi vin numai bucurii. Copiii mei s-au adaptat foarte bine acolo, nu i-aș mai aduce în România. Societatea olandeză e una foarte curată, foarte deschisă, copiii se dezvoltă altfel, poate de acolo și rezultatele la nivel de sport. Fiu-miu, de exemplu, nu mănâncă aproape deloc carne, deși nu i-am impus niciodată nimic în sensul ăsta.“ „N-am mai vorbit de mult cu Adrian Mititelu, dar încă îl consider un prieten. Nu văd ce m-ar împiedica să mă salut cu el, dacă mă întâlnesc.“ vreun antrenor charismatic, să fiu foarte iubit. Pe mine mă înjura lumea și când dădeam câte două goluri, deci nu mă deranjează. Pe margine, la CS Universitatea - UTA promovez foarte mulți jucători tineri la prima echipă, pentru că am o plăcere fantastică să lucrez cu tineri.

 Ați jucat și ați locuit mulți ani în Olanda, ce principii ale olandezilor ați vrea să implementați și aici?

Eu am o viziune clară: fă simplul perfect, după care te poți dezvolta. Trebuie să începem prin a face lucrurile simple perfect.

 Până la simplul perfect, noi facem perfectul simplu, deocamdată. Dar bănuiesc că dumneavoastră vă referiți la lucruri de bază, ca preluarea și pasa, de exemplu.

Exact, nouă, românilor, ne place să dăm călcâie și exterioare deși deseori nu stăpânim

procedee simple, ca preluarea, uneori nici să fugim nu știm.

„Ca suporter, m-aș gândi dacă să fiu alături de CS Universitatea, dar în partea cealaltă nu m-aș duce“  Presupunând că n-ați lucra în cadrul acestui club, cu ce echipă ați ține? La meciurile căreia v-ați duce?

Să știi că e o întrebare grea, pe care și-o pun mulți suporteri din Craiova. Dacă aș fi în locul lor, aș analiza ambele situații, aș vedea ce proiecte sunt, ce se dorește la fiecare club în parte, după care m-aș decide. Mai ales

că suporterul oltean este unul pretențios, iar eu sunt foarte exigent. Eu, văzând ce se întâmplă acum, m-aș gândi dacă să vin la CS Universitatea Craiova. Dar în partea cealaltă, clar nu m-aș duce.

 De ce?

Pentru că organizarea e foarte proastă. Eu am vrut să vin acolo în vară pentru că mi se prezentase un proiect interesant, dar aveam să descopăr că realitatea stătea cu totul alt­fel. Nu poți să faci o echipă numai cu promisiuni și nici performanță numai cu certuri.

 Vă mai luați înjurături pe stradă, de când v-ați hotărât să veniți la CS Universitatea?

(Râde) Dom’le, eu n-am fost niciodată vreun jucător sau

„La anul pe vremea asta o să ciocănim Steaua acasă“  Apropo, ce credeți că v-a lipsit să jucați mai mult la Națională, să fiți un fotbalist foarte mare?

În primul rând, am prins o generație excepțională, era greu să joc în locul cuiva. Apoi m-am mai și accidentat grav la 25 de ani. Într-adevăr, este un gol în inima mea că nu am reușit să arăt în totalitate calitățile pe care le-am avut. Eric Gerets, antrenorul meu de la PSV, îmi zicea mereu: „Ovidiu, când o să te lași de fotbal o să regreți că n-ai luat totul de la el“. Atunci nu înțelegeam, dar acum îmi dau seama ce voia să zică și îmi pare rău că nu l-am ascultat.

 Ei, nu-i nimic, că duceți Craiova ca antrenor în Champions League

și luați atunci ce mai aveați de luat de la fotbal.

Numai să trăiesc eu vremurile alea, dar cu presiunea care există...

 De unde presiune?

Presiunea pe care o pun eu pe mine, în primul rând, prin ambiția mea de a nu pierde niciodată.

 Apropo, la anul pe vremea asta vedeți CS Universitatea în Liga I, eventual bătându-se pentru titlu cu Steaua?

Important e să fim acolo. Cu ajutorul oamenilor care investesc în acest club și o fac, din punctul meu de vedere, bine, dar și al oltenilor noștri din tribune, putem oricând să ciocănim Steaua acasă, deși va fi greu. Nu poți să faci o echipă competitivă de pe o zi pe alta, momentan avem nevoie de continuitate.

 1-0 cu Olimpia, 2-0 cu UTA. Urmează 3-0 la Motru? 3-0 dacă nu se prezintă ei.

6 | Fotbal

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Analiza lui Săndoi

Avancronica etapei a 7-a

„Ne apropiem de podium“

 Greu pentru UTA, care va juca acasă cu liderul seriei, Gloria. La ce-am văzut până acum, jocul bătrânesc al bistrițenilor va fi greu de contracarat de o echipă debusolată, cu patron de cartier, jucători plictisiți și antrenor circar.  FCU are deplasare mai scurtă ca la meciurile de-acasă. Mioveniul vine după o înfrângere la Bistrița, unde a arătat că poate mai mult decât se vede în clasament. Băieții lui Ion Moldovan au o singură victorie, cea cu UTA. Se înâlnesc două echipe cu finaluri de meci diferite. Dacă FCU s-a specializat în goluri

date în ultimele minute, argeșenii stau mai prost în partea a doua.

meci restant cu FC Olt Slatina, pe teren propriu.

 Olimpia Satu Mare nu și-a revenit după înfrângerea cu CS Universitatea. A făcut doar 0-0 acasă, cu Motru. Dacă bate, Slatina se menține în grupul echipelor care se bat pentru primele șase locuri.

 La Vâlcea, Metalul Reșița, surpriza seriei, va întâlni o echipă care va încerca să recupereze punctele pierdute aiurea în meciul cu FCU Craiova, pe final meci.

 În derby-ul Ardealului se vor întâlni Oradea și Târgu Mureș, două echipe care au pierdut puncte importane în lupta pentru ajungerea în play-off. Dacă bate, Târgu Mureș își mărește șansele la primele locuri, mai ales că are un

 CS Universitatea va juca sâmbătă, la ora 11, cu Minerul Motru, în deplasare. Ar putea fi a treia victorie consecutivă, în campionat, pentru jucătorii Științei. Revin Pleșan și Dragalina, după suspendările primite în meciul cu Târgu Mureș.

Naționala

Flaviu Dincă Tehnicianul craiovean Emil Săndoi a analizat jocul cu UTA şi s-a arătat optimist în privinţa viitoarelor meciuri. „Partida a fost bună. A fost cel mai bun joc de până acum. Se vede că echipa este în creştere. A fost important că Ferfelea a reuşit să înscrie în primele minute. Băieţii s-au descătuşat“, a declarat Emil Săndoi. Acesta intuise şi în intervenţiile anterioare că Ştiinţa va reveni în primele poziţii în

clasament: „Totul decurge conform planului. Am urcat în prima parte a clasamentului şi, dacă învingem la Motru, ne apropiem chiar de podium. Oricum, acolo ar fi important să nu pierdem şi să ajugem la patru meciuri fără înfrângere.“ Emil Săndoi speră ca suporterii să vină în număr cât mai mare la stadion după aceste rezultate: „După cele două victorii trebuie să vină şi lumea la stadion. Dacă nu pierdem la Motru, cu FC Olt sper să fie mult mai mulţi spectatori.“

Sfaturi de la Cârțu

La partida dintre Universitatea Craiova şi UTA, scor 2-0, la tribuna oficială s-a aflat şi unul dintre cei mai buni antrenori din România, Sorin Cîrţu. Văzând în mai multe rânduri că tehnicianul oaspeţilor, Eugen Trică

protestează la deciziile arbitrilor, „Sorinaccio“ a reacţionat: „Trică antrenează jucătorii, nu arbitrii. Tu trebuie să dai indicaţii jucătorilor tăi, nu arbitrilor. Ei ştiu ce trebuie să facă. E greu cu antrenoratul.“

Pițurcă – antrenorul Olandei, Turciei și Ungariei Cum era de așteptat, am rămas, din nou, pe final de calificări, la mâna altora. Iar emoții mari, iar cetățeni luați cu SMURD-ul din fața plasmelor. Poate că cel mai bine ar fi să stăm acasă. De tot. Ce atâta încurcătură! Trage FIFA grupa noastră la sorți, iar noi urmărim jocul rezultatelor de la televizor sau cu Ric-ul la ureche, cum se stătea, pe vremuri, la meci. Ținem pumnii Olandei, blestemăm Turcia sau dăm acatiste să se împiedice Ungaria. Iar după doi ani de emoții și spectacol vedem dacă ne-am calificat sau nu. Fără să jucăm, fără să înjurăm și să comitem păcate. Economisim și banii de deplasări. Iar Stancu nu mai trebuie să spargă becurile de pe strada din spatele porții Andorrei. Data viitoare, n-ar fi rău să le propunem șmecheria asta celor de la FIFA. Iar pentru finalul ăsta inflamat de calificări pe care am avut nenorocul să-l trăim și acum, am fi venit cu alte propuneri. Din moment ce calificarea noastră depindea de Olanda, ar fi trebuit ca Pițurcă să fie lăsat să antreneze el Olanda. Păi, ce, ne jucăm? Voi deja sînteți calificați, frați batavi! Tare mi-e că vă lăsați pe tânjală! Meciul Olanda-Ungaria sau Turcia-Olanda sunt ale noastre. Depindem de ele. Doar n-o să-i lăsăm de capul lor pe amărâții de olandezi? Propunem ca în astfel de situații, Pițurcă să meargă să pună șaua pe alde Robben și Van Persie.

Van Gaal să îi dea cheile lui Piți. Să îi arate comenzile, să îl roage să nu verse Vica Blohina ceva pe carpeta din bucătăria echipei și să plece acasă. Nu știu de ce, dar cred că nici așa n-am reuși să mergem la Mondiale. Vă dați seama că Piți nici cu Olanda nu ar putea să bată Ungaria? De Turcia, ce să mai zic? Ar trebui plusat. Având în vedere că nici dacă-i dai echipa Olandei

Piți nu poate rezolva calificarea României bătând Ungaria și Turcia, vom propune ca Piți să antreneze și le antreneze pe toate. Adică să le spună turcilor, de pe bancă: „Bă, io, ca antrenor, vă ordon să nu alergați deloc și să luați opt goluri de la alde van Persie!” Dar tare îmi e că nici așa Pițurcă nu ar putea califica România. Cel puțin cât o antrenează și pe ea.  (A.D.)

CS Universitatea Craiova • Liga a II-a Fotbal | 7

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

De ce iubim Craiova? Episodul 1

Craiova sunt oamenii care îți fac cu mâna de la poartă Andrei Manțog Sunt născut la 100 de kilometri de Craiova, la Motru. Când eram foarte mic, nu țineam cu nimeni. Nu vedeam nici un motiv serios să țin cu o anumită echipă. În orășelul meu, toată lumea ținea cu Craiova sau Steaua, mai puțini cu Dinamo și Rapid. Era un moft. Niște oameni care puseseră degetul pe o echipă. Mulți dintre prietenii mei microbiști au rămas la stadiul de moft. Mulți oameni habar n-au ce înseamnă să ții întradevăr cu o echipă, deși pretind că fac asta dintotdeauna. Și atunci s-a întâmplat. Tata m-a dus la un meci. Dar mai întâi s-a pregătit. Așezat cuminte pe bancheta din spate, în parcarea din spatele blocului, nerăbdător să merg la un meci de fotbal de primă ligă, am asistat la ceva incredibil pentru mine: tata a legat un fular de oglinda stângă a Daciei noastre vechi. Unul pe care scria Forza Știința. Apoi a mai legat unul de oglinda din dreapta. Pe ăla scria Craiova Maxima. Am fost crescut de un tată care nu și-a pus în viața lui nici măcar un odorizant în mașină, darămite maimuțoaie, brizbrizuri sau mileuri. Mi-a zis mereu că doar țăranii își agață chestii de oglinzi. Și acum îl vedeam făcând-o. Pe tatăl meu cel serios și cu oroare de țăranii care-și ornează mașinile de rahat, îl văd împodobindu-și Dacia cea urâtă, dar sobră, cu două fulare alb-albastre. Și o făcea cu seriozitate și fără nici o intenție de a mă impresiona. Aș zice acum că era un gest aproape religios. Încă nu înțelegeam de ce. Dar curând aveam să înțeleg. Cât de recunoscător îi sunt pentru asta!

Am ținut cu Craiova cu mult înainte să ajung prima oară pe stadion. Am ținut cu Craiova de la Strehaia. Ba nu, de la Broșteni. De la primul om tolănit pe banca din fața porții care, când a văzut Dacia albastră cu fularele f luturând în vânt, s-a ridicat în picioare, aproape în poziție de drepți. Acum aș putea să jur că i-am văzut și ceva în ochi. Ceva ce nu puteam înțelege încă. Omul s-a ridicat de parcă prin față i-ar fi trecut armata română întoarsă învingătoare și decimată de pe front. Dacă ar fi avut pălărie, sunt sigur că și-ar

fi scos-o. A făcut un semn de prietenie din mână, iar eu i-am răspuns. M-am răsucit pe banchetă, cu privirea ațintită prin lunetă, și l-am văzut rămânând în urmă, de data asta încremenit într-un alt gest: cu pumnul strâns, înălțat spre cer. Era alături de noi. Spiritul acelui om era cu noi, în mașină, în drum spre Ion Oblemenco. Și fenomenul s-a repetat la aproape fiecare om pe lângă care am trecut. Au fost sute de oameni, iar mie mi se făcea pielea de găină de fiecare dată. Când treceam pe lângă grupuri era minunat. Un om care să se ridice și să te

salute cu dragoste era ceva uimitor, dar când o fac douăzeci de oameni deodată e deja prea mult. Când treceam pe lângă grupuri, plângeam de emoție. Vi se pare cunoscut? Doar dacă țineți cu Craiova. Mulțumită tatei, mașina noastră cea veche devenise un obiect însuflețit, un totem, un papamobil, un purtător de moaște sfinte. Nici dacă am fi cărat Sfântul Graal pe portbagajul ruginit de pe plafon nu am fi fost priviți cu atâta simpatie. În acea zi de toamnă din 1995, Universul întreg a fost martorul unui moment de magie. Un

hârb albastru cu numărul GJ01-GEB gonea cu maximum 95 la oră pe o porțiune minusculă (și plină de gropi) a unei planete insignifiante de la o ma rgine a galaxiei. Dar purta cu el o vrajă care se răspândea spre infinit mai repede decât undele radio. Împins de la spate de dragostea a mii de oameni care l-au văzut pentru doar câteva secunde, dar s-au ridicat să-l salute de parcă l-ar fi cunoscut dintotdeauna, hârbul magic purta cu el două fulare ale Craiovei și lacrimile unui puști de 10 ani care începea să înțeleagă.

8 | Fotbal Liga a II-a • CS Universitatea Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Istorie

Fără favoruri

Ştiinţa a bătut Dinamo pentru UTA, UTA Şerban Comănescu Fotbalul ne-ar plictisi înfiorător dacă, vreme de cincizeci de ani, aceleaşi echipe ar rămâne în fruntea unui clasament. Azi, Universitatea Craiova şi Uzina Textilă Arad, mai cunoscută ca UTA, sunt în liga a doua, clasate în partea a doua. Cândva, Universitatea şi UTA se băteau pentru titlu sau arbitrau, cu un cuvânt decisiv, această luptă. Despre două meciuri vechi şi celebre ne vom aminti, cu implicarea directă sau indirectă a numitelor echipe.

Ion Oblemenco

Prima răzbunare după nişte bătăi ca la miliţie Ultima etapă a ediţiei 19681969 a adus pe Central un adversar infernal pentru Universitatea: Dinamo. Până atunci, Ştiinţa nu avusese cine ştie ce obiectiv comun cu Dinamo. Nu se bătuse cu ea la titlu, ca să sufere de urzelile clubului Internelor, și încă nu o învinsese vreodată. Era a cincea ediţie de campionat la care Craiova

participa, avusese 9 meciuri cu Dinamo: 0 victorii! Situaţie de neconceput într-o vreme în care, dacă ar fi existat case de pariuri, rareori s-ar fi oferit o cotă mai mare de 1,5 pentru victoria echipei gazdă, luând în calcul toate meciurile din Divizia A. Iar Craiova jucase de 4 ori pe teren propriu cu Dinamo. În plus, de asta, Ştiinţa luase cea mai grea bătaie din viaţa ei, în returul campionatului 19651966, pe terenul din Ştefan cel Mare: 8-0. Ultimul meci dintre cele două echipe se încheiase cu 5-0, inutil să mai spunem în favoarea cui. În ultima etapă, a 30-a, din ediţia 1968-1969, Dinamo venea la Craiova cu un scop precis: să câştige, sperând că va ieşi astfel campioană. E drept, nu doar de ea depindea performanţa asta. După 29 de etape, pe primul loc în clasament stătea UTA, cu 36 de puncte şi golaveraj + 21. Pe doi era Dinamo, cu 35 de puncte şi golaveraj tot + 21. UTA avea meci cu Universitatea cealaltă, la Cluj. UT Arad trebuia să bată la Cluj ca să-şi asigure titlul. În caz că pierdea sau făcea egal şi Dinamo bătea la Craiova, campionatul era al dinamoviştilor. Şi Universitatea din Craiova, şi cea din Cluj jucau meciuri fără miză pentru ele: nu retrogradau, nu prindeau podiumul. Craiova, antrenată de Ştefan Coidum, îi avea în lot pe Papuc, Niculescu, Deselnicu, Ivan, Strâmbeanu, Oblemenco, Iulică Bălan. Oblemenco dăduse, în 29 de etape, 19 goluri, al doilea marcator al ţării, după Dumitrache, cu 22. Era, întrucâtva, şi meci direct pentru titlul de golgheter. Dumitrache era în avantaj, jucând la Dinamo, și ar fi fost prea de tot să înscrie Oblemenco cel puţin 3 goluri unui adversar pe care echipa lui nu-l învinsese niciodată în 5 ani. Şi n-a înscris vârful Nelu Oblemenco, ci extrema stângă Decebal Neagu. Un singur gol, suficient pentru ca Universitatea să se frece la

Grupul Universităţii în ediţia 1972-1973, când a adulmecat primul titlu ochi după un coşmar: 1-0 cu Dinamo, victorie din a zecea încercare! Craiova s-a clasat pe 7, cu 31 de puncte. Campioană a ieşit UTA. Arădenii au câştigat cu 2-0 la Cluj. N-a contat pentru ei înfrângerea administrată de olteni dinamoviştilor, dar, la nevoie, ar fi fost esenţială.

Am jucat cu titlul pe masă şi ne-au băgat mortul în casă Ediţia 1972-1973. Echipa, antrenată pe atunci de Constantin

Cernăianu, se mai înnoise între timp cu Oprea, Marcu, Ţarălungă, Sameş, Velea. Cum însă, în toamnă, Oblemenco fusese la un pas de moarte, fiind operat în dou rânduri de ulcer perforat, Universitatea a avut un tur cenuşiu, 17 puncte în 15 etape, totuşi la 3 puncte de liderul Steaua şi la 2 de Dinamo. Returul a fost însă fulminant, două meciuri rămânând în istoria nu doar a Ştiinţei, ci a fotbalului românesc: Rapid – Universitatea 4-6 şi Steaua – Universitatea 2-6. Imediat după această partidă cu Steaua, când mai erau 5 etape până la final, alt rezultat

CS Universitatea Craiova • Liga a II-a Fotbal | 9

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

Comemorare

întoarse

Sebastian Domozină e oale şi ulcele, bustul său – sfeşnice şi scrumiere Şerban Comănescu

a bătut Ştiinţa pentru Dinamo O mustaţă purtată consecvent pe stadioanele Europei

de neşters din cronici: Universtitatea – Steagul Roşu Braşov 0-1. Meciul vieţii făcut de portarul braşovean, Stere Adamache, titular la Mondialele din 1970, care avea să moară înecat în 1978. Cu toată înfrângerea suferită cu Steagul Roşu, Universitatea conducea înaintea ultimei runde. După o mică brambureală a programului, cu nişte meciuri amânate stupid, după ce toate celelalte competitoare încheiaseră campionatul, mai aveau de jucat, la aceeaşi oră, cele două echipe pretendente la titlu. Mai erau meciurile

UTA – Universitatea şi Dinamo – CFR Cluj. U Craiova avea 39 de puncte şi golaveraj + 19, iar Dinamo 37 de puncte şi golaveraj + 15. UTA şi CFR Cluj nu aveau mare nevoie de puncte. În caz că nu pierdea la Arad, Ştiinţa lua campionatul, pentru prima oară în istorie! După titlul de care am vorbit, 1968-1969, UTA îl câştigase şi în următoarea ediţie, ajungând la şase astfel de trofee. După aceea, uşor-uşor, începuse să cadă. În 1973, era departe de a mai însemna o forţă, mult mai aproape de retrogradare decât de podium, doar că-n acel an n-a retrogradat

nicio echipă, competitoarele mărindu-şi numărul din ediţia următoare de la 16 la 18. Aşadar, UT Arad – Universitatea Craiova. Publicul arădean şi-a încurajat echipa. Nu c-ar fi avut simpatii pentru Dinamo, dar nu aşa e normal, să ţii cu ai tăi? Universitatea a avut şi ea galeria ei, uluitor de mare pentru o asemenea distanţă între oraşe. Craiova, împovărată de miza nemaiîntâlnită, a jucat slab de tot. La scor nul, în prima repriză, arădenii au rămas în 10, cartonaşul roşu fiind o raritate la vremea aia, dar tot degeaba pentru craioveni. UTA a marcat

dintr-un şut de la distanţă al lui Broşovski, tot în prima repriză. În minutul 85, Ţarălungă ar fi putut da golul vieţii lui, dar a ratat ocazia şi s-a terminat. UTA – U Craiova 1-0. Dinamo a învins CFR Cluj cu 4-0. A făcut 39 de puncte şi golaveraj + 19. Universtitatea a terminat cu același număr de puncte, dar golaveraj + 18. Dinamo a ieşit campioană. Până la urmă, nu putem vorbi decât de fair-play. Craiova, într‑un meci fără miză pentru ea, a învins Dinamo cu 1-0. Patru ani după aceea, UTA, tot într-un meci fără importanță pentru ea, a învins Craiova cu 1-0.

Sunt 16 ani de când Sebastian Domozină s-a dus. De la 10 octombrie 1997, cel mai popular crainic sportiv oltean n-a mai putut primi legătura în direct. Într-o epocă fără multe meciuri televizate, golurile marcate prin ţări străine de Universitatea erau vârâte-n memorie de chibiţi și asociate obligatoriu cu descrierea fazei făcută de Domozină la radio. Şi nu lipseau din amintire tonalitatea şi bucuria nestăvilită a comentatorului. Dac-ar trăi, Sebastian Domozină nici măcar n-ar fi prea bătrân în anul 2013: fix trei sferturi de veac. S-a născut în Ianca, judeţul Olt, ambii săi păriţi fiind învăţători. A cunoscut Craiova când a venit la liceu, la „Buzeşti“, apoi din capitala Doljului s-a mutat în cea a României, student la ziaristică, aşa cum era pe atunci ziaristica. El n-a fost silit să se dedice înfăptuirilor ştiinţifice din socialism, avea să-l salveze Ştiinţa Craiova. Primul job de absolvent al lui Sabi Domozină: crainic al staţiei de radioficare Ianca. Îl ascultau consătenii ciorchine la difuzoare… A trecut apoi la Radio Oltenia Craiova, unde a ajuns, după Revoluţie, director, dar nu înalta funcţie l-a făcut celebru. Era deja când a obţinut-o. Au fost două decenii când cine se gândea la stadionul Central se gândea automat şi la Domozină. Când familia l-a înmormântat la Ungureni, i-a lăsat lângă locul de obştească odihnă lacrimi, flori şi un bust de bronz bine înţepenit în ciment. Bustul a dispărut după scurtă vreme şi nimeni n-a dat de urma lui. Dacă hoţii mai sunt în viaţă şi în libertate, ar trebui să aprindă o lumânare în memoria celui care le-a dat cândva o bucată bună de pâine.

10 | Fotbal Liga a II-a • CS Universitatea Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Om la om, pe tot terenul

„Îmi lipsea nebunia frumoasă a Craiovei“ Mihaiță Pleșan, jucătorul în jurul căruia se reconstruieşte Universitatea Craiova Mihăiţă Pleşan despre...

Sorin Olteanu Deşi este printre ultimii sosiţi la echipa Craiovei, Mihăiţă Pleşan s-a impus rapid ca un lider. De fapt el este LIDERUL. Este jucătorul în care antrenorul are încredere să dirijeze echipa din teren. Este cel careşi mobilizează coechipierii nu numai în joc, ci şi în vestiar sau la antrenamente. Este cel care vorbeşte în numele jucătorilor. Se implică emoţional, chiar dacă este vorba de un meci privit în tribună, trăieşte fiecare moment şi ca un suporter. Este vorba şi de mentalitatea căpătată o dată cu experienţa, dar şi de apartenenţa pe care o simte faţă de Bănie. „Este locul unde m-am format ca fotbalist şi ca om. Sunt născut la Moldova Nouă, dar mă simt oltean sută la sută, dincolo de faptul că tatăl meu şi soţia mea sunt din Oltenia. De altfel, tata a fost cel mai fericit când am semnat. M-am întors în primul rând fiindcă îmi lipsea acea nebunie frumoasă de la Craiova, aici simţi cu adevărat că trăieşti, că joci fotbal“ spune cel care a revenit în Bănie refuzând alte oferte mai tentante financiar. „Când eram mai tânăr era normal să mă gândesc la bani, acum îmi permit să joc acolo unde simt, acolo unde mă împinge sufletul. Mulţi au interpretat

Mihăiţă Pleşan despre...

…perioada Poli Timişoara: „M-am simţit foarte bine acolo, am şi avut meciuri reuşite, în care am şi marcat. Suporterii veneau în număr mare la stadion, echipa avea rezultate. Eram înconjuraţi cu căldură, dar fanii nu sunt atât de pătimaşi ca la Craiova, aici se suferă de-a dreptul pentru fotbal.“

…perioada din Rusia:

greşit spunând că am declarat că m-am simţit de mic atras de fiecare echipă la care am ajuns. Să-mi arate cineva o înregistrare cu mine spunând asta! Toate au fost răstălmăcite şi s-a creat în jurul meu o teorie falsă“ demontează Pleşan imaginea „mercenarului“, pe care unii i-au atribuit-o. „Când eram copil de mingi pe Ion Oblemenco vedeam fotbaliştii adevăraţi care jucau atunci şi atmosfera din tribune şi visam să joc măcar o dată în tricoul Ştiinţei. Mă gândeam că dacă apuc măcar să debutez este ceva imens. După ce am debutat, aveam un alt obiectiv: să nu plec niciodată de la Craiova. Apoi, mi-am propus să prind echipa naţională de la Craiova“ povesteşte cel care a

Mihăiţă Pleşan despre...

Mihăiţă Pleşan despre...

…golul cu Germania:

„A fost o reuşită specială, dar nu pot spune neapărat că este cel mai frumos gol din cariera mea. De altfel, imediat după acel gol am marcat unul cel puţin la frumos pentru Craiova într-un meci de campionat, la Timişoara. Şi în Rusia am avut goluri frumoase. A fost însă atunci un moment pe care nu l-am înţeles foarte bine, fiind destul de tânăr. Când Craiova nu avea rezultate, presiunea cea mai mare era pe mine, peste noapte, toată lumea aştepta foarte mult de la mine, iar eu eram doar un copil care nu a ştiut să gestioneze situaţia. Uneori aş vrea să pot analiza cu mintea de acum acea perioadă.“ plecat din Bănie când avea numai 22 de ani. Nu ţine neapărat să contrazică unele preconcepţii, dar vrea cu orice preţ să dea înapoi Craiovei cel puţin ceea ce consideră că ea i-a dat. „Sigur că am venit aici să ajut Craiova să revină în Liga I, nu se pune problema să avem alt obiectiv.

…perioada Dinamo:

„Nu-mi place să vorbesc despre ea, fiindcă practic am fost folosit ca o monedă de schimb când am ajuns acolo. Am stat doar 6 luni, iar când am plecat echipa era pe primul loc, la 5 puncte de Steaua şi ne calificaserăm şi în grupele Europa League.“

Cred că în acest moment echipa trebuie să-şi recapete spiritul, iar eu vreau să contribui la acest lucru. Vedeam meciul cu Reşiţa şi nu-mi aduceam aminte când am mai primit 3 goluri acasă, la Craiova... Colegii mei nu cred că au realizat de la început unde au ajuns. Le-am spus că au o şansă deosebită, nu numai că au ocazia să joace într-un astfel de oraş şi pentru o astfel de echipă, dar şi pentru ei este o rampă de lansare deosebită. Un jucător are o cotă mai mare doar pentru că joacă aici, chiar dacă are o valoare egală cu unul din

„A fost o experienţă care mi-a schimbat într-o anumită măsură mentalitatea. Acolo, dacă eşti străin, trebuie să fii cel puţin o clasă peste coechipierii ruşi, altfel nu joci. Dacă eşti la fel de bun, nu ai nicio şansă să te bage în locul lor. Prin valoare îţi câştigi şi respectul în vestiar, iar eu am fost chiar căpitan de echipă acolo. La noi e altfel, parcă sunt promovaţi mai mult străinii. În Rusia, la echipele de mijloc nu se pune mare preţ pe infrastructură, însă fotbaliştii sunt plătiţi foarte bine, se dau nişte prime fantastice. Acolo, mi-am cunoscut preşedintele abia după un an şi jumătate de la transfer, a venit în vestiar şi ne-a oferit o primă foarte mare după un meci. Atunci mi s-a spus că este vorba de mai-marele clubului. De altfel, ni se acordau prime consistente şi după un egal pe teren propriu. În Rusia nu-şi dă cu părerea oricine despre fotbalişti la TV, sunt specialişti care vorbesc după meciuri şi care au în faţă statisticile, jucătorii fiind monitorizaţi permanent.“ alte părţi“, a dezvăluit Pleşan o parte din discursul din vestiar. Îi pare rău că nu a apucat încă să joace pe „Ion Oblemenco“ de când a revenit acasă, dar nu face o dramă din eliminarea de la Târgu Mureş: „Regret eliminarea, dar nu m-am putut abţine, m-am revoltat pentru ceea ce ni se întâmpla. Am folosit această perioadă pentru a mă pune la punct cu pregătirea fizică. La Motru o să revin mai puternic“. Deocamdată, până la revenirea pe teren, Pleşan a marcat într-un amical în care a fost şi căpitan.

Opinii Fotbal | 11

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

TV

Liga I

Etno Ivanovici show

Steaua sau bucuria normalităţii Când am scos Etno TV din lista de posturi a televizorului (imediat după prima punere în priză) nu-mi imaginam vreun motiv de a-mi revizui atitudinea. Nu că n-aş fi fan, dar noutăţile apărute după 1989 nu se ridică la nivelul epocii de aur a „Tezaurului folcloric“ realizat de Mărioara Murărescu. N-aş fi cedat nici dacă în grila de programe a renumitului post ar fi apărut Liga Campionilor cu genericul interpretat de Lupu Rednic. Dar la Horia Ivanovici a trebuit să cedez. De când enormul realizator (şi mă refer, desigur, la enormitatea talentului său jurnalistic) a fost expulzat de la Digi Sport, existenţa era mai searbădă. Zvonul că incomensurabilul (tot la talent mă refer) om de televiziune ar putea lansa o emisiune de fotbal la un post

de muzică populară nu m-a surprins, ci m-a făcut să cad pe spate de râs. De îndată ce zvonul a devenit certitudine, Etno TV a revenit, instantaneu, în lista de canale. Pariul lui Ivanovici e simplu: minţile luminate ale televiziunii sunt convinse că nu omul contează, ci postul la care apare. Cu alte cuvinte, dacă pui, să zicem, un gibon pe Pro TV, va rupe piaţa. Ambiţia lui Horia nu este de-a pune un gibon pe Etno TV, ci de-a demonstra că omul e om. Primele semnale sunt interesante. Presa sportivă centrală preia intens declaraţiile unor personalităţi precum Adi Mutu, Adrian Porumboiu sau Mitică Dragomir, făcute la noua emisiune a lui Horia. Ceea ce arată nu doar că locul lor este la Etno TV, ci şi faptul că locul firesc al

fotbalului autohton este alături de emisiuni de calibru, precum fulminantul matinal „Acasă la coana mare“. În aceste condiţii, plecarea lui Ivanovici de la Digi Sport ar putea avea acelaşi efect ca şi plecarea lui Dan Diaconescu de la Tele 7 ABC, care ştim la ce-a dus: Otevizarea patriei. Până la Ivanovicizarea patriei mai e drum lung. Dar dacă lui Horia îi iese pariul, cu siguranţă că şi alţii vor dori să-i urmeze exemplul. De pildă, Radu Naum, Andrei Vochin, Ilie Dumitrescu, Decebal Rădulescu. Din păcate, nu vor putea veni tot la Etno, acolo fiind stăpân Horia. Din fericire, le rămâne Taraf TV. Naum, Vochin, Ilie şi Decebal la concurenţă cu Sorinel Puştiu şi Guţă nici n-ar fi rău.  (V.B.)

În fine, lucrurile au revenit în albia lor! Aflăm că, din spatele gratiilor centrului de odihnă, relaxare şi fitness care-l găzduieşte pentru un sejur de trei ani, Oierul Maxim, Sublimul Latifundiar, Gigilică Supremul şi-a lăsat Steluţa în pană de carburant, sifonând părinteşte valuta încasată pe jucătorii daţi la export, pe calificarea în grupele Ligii Campionilor, pe televizarea meciurilor. Ciobăneşte vorbind, e o atitudine normală. Brânza produsă de turmă trebuie, fireşte, valorificată rapid. Faptul că Steaua a fost jupuită de fondurile necesare întăririi lotului pentru confruntările cu Europa civilizată, plăţii salariilor la timp sau prelungirii contractelor unor jucători-cheie, cum ar fi Tătăruşanu sau Bourceanu, nu reprezintă decât continuarea unei frumoase tradiţii româneşti. Tradiţia tunului. Bucşaru, după ce Unirea Urziceni a ieşit campioană şi s-a calificat în Champions League, a zis

bodgaproste, şi-a luat banii şi l-a lăsat pe Dan Petrescu să se descurce cum o şti. La Galaţi, Marius Stan a făcut la fel cu Oţelul lui Dolărel Munteanu. Cu asemenea iluştri înaintaşi, Gigilică de ce să-şi fi refuzat plăcerea unui mare tun? Doar pentru că Bucşaru şi Stan sunt în libertate, iar el nu? Sau pentru că obrazul european subţire cu cheltuială se ţine? Ei, hai. În plus, care obraz? Al lui Meme? Al doamnei Ana-Maria? Al lui Reghe, care, mai nou, sare la ziarişti? Mirobolanta faţadă a „invincibilei echipe“, care urma să-şi facă praf bietele adversare din Champions League, calificându-se de pe primul loc în grupă (cum zicea soţul doamnei Prodan), se crapă pe zi ce trece. Mâine-poimâine, te pomeneşti că începem să auzim şi cine ştie ce năzbâtii despre suplimente alimentare şi băuturi răcoritoare galbene, la pungă, perfect naturale, desigur, pentru refacerea după efort. (G.M.)

Fotbalul mic Flaviu Dincă

Bistreţ, şocul Podariul, egala Ligii a IV-a Dolj „căţeilor“ Prima ligă judeţeană din Dolj este foarte surprinzătoare în acest sezon. Dacă Dunărea Calafat mărşăluieşte spre Liga a III-a, având maximum de puncte în nouă etape, cea mai neaşteptată echipă este Dunărea Bistreţ, care a ajuns până pe locul secund. Jucătorii din Bistreţ au învins în ultima etapă pe CS Işalniţa. Alte rezultate din etapa noua: CS U II - Amaradia Melineşti 2-2, Victoria Celaru - Viitorul Cârcea 1-3, Vânătorul Desa - Prometeu Craiova 3-3, Danubius Bechet - Recolta Ostroveni 5-1 şi CSO Filiaşi Progresul Segarcea 1-0.

Cele două echipe din Dolj din Liga a III-a, Seria a III-a, au terminat neînvinse ultima etapă.

Dacă CS Apă a dispus fără drept de apel de Viitorul Domneşti, cu 5-0, FC Podari a remizat 2-2 cu Dinamo. CS Apă a urcat pe locul 3 după victoria categorică în faţa celor din Domneşti. Dubla lui Scarlat, Buşică, M. Dinu şi

Turcin au făcut ca trupa lui Nicu Năstăsie să obţină cel mai clar succes din acest sezon. Pentru FC Podari au marcat Sergiu Popescu şi Afrem, ultimul chiar în minutele de prelungire.

Real a urcat pe locul 2 Echipa feminină de fotbal CS Real Craiova s-a impus în deplasarea de la Brazi cu 2-1. Golurile formaţiei pregătite de Sorin Pătraşcu au fost marcate de Stanciu şi de Cojocaru. După acest rezultat, CS Real a urcat pe locul 2, cu 9 puncte, dar cu un meci mai puţin disputat faţă de ASA Târgu Mureş şi CFR Timişoara. În runda viitoare, duminică de la ora 11.00, pe stadionul Electroputere, va avea loc partida dintre Real şi Târgu Mureş.

12 | Sporturi • SCM U Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Baschet

Legiunea XIII Gemina debutează contra lui Levski Sofia, în Balkan League Doi foşti jucători în NBA vin să facă spectacol în Polivalentă Bulgarii îi aduc în Bănie pe Lionel Chalmers şi Jumaine Jones, care au evoluat în cel mai puternic campionat din lume, cel profesionist nord-american Craiova sportivă reintră în circuitul european o dată cu participarea echipelor masculine de volei şi de baschet în CEV Cup, respectiv Liga Balcanică. Joi seara, echipa Băniei care se mândreşte cu cea mai mare medie de spectatori în ultimul an, cea pregătită de Andelko Mandic, debutează în Balkan League contra bulgarilor de la Levski Sofia. Va fi un duel al „alb-albaştrilor“, clubul din capitala ţării vecine având aceleaşi culori cu ale formaţiei din Bănie. Levski este singura echipă care a participat la toate cele 6 ediţie ale Ligii Balcanice, iar în ultimii doi ani a fost finalistă, de fiecare dată pierzând în faţa israelienilor de la Galil Gilboa. Şi anul acesta sofioţii sunt favoriţi să prindă Final Four-ul şi chiar la titlu, după ce s-au întărit cu doi foşti jucători din NBA, Lionel Chalmers şi Jumaine Jones.

origine, Jones nu a fost doar un jucător de lot în NBA, evoluând chiar în finala competiţiei cu formaţia din Pennsylvania, care l-a draftat imediat după ce Jones a participat la Jocurile Bunăvoinţei cu echipa SUA. În 2001, alături de celebrul Allen Iverson, Jones a dat replica celor de la LA Lakers în ultimul act, pierdut de 76-years după 5 meciuri.

Chalmers a jucat la LA Clippers şi la echipe grele din Europa Lionel Chalmers Jumaine lanar Jones este spre apusul carierei, una prodigioasă, având în CV echipe precum Philadelphia 76-years, Cleveland Cavaliers, Boston Celtics, Los Angeles Lakers, Charlotte Bobcats sau Phoenix Suns, iar de câţiva ani evoluează în Europa, fiind înregimentat pe rând de Basket Napoli, Ural Perm, Juvecaserta, Scavolini Pesaro, Bnei Hasharon, iar luna trecută a semnat un contract pe un an cu Levski. Supranumit „Thrilla din Camilla“, după oraşul său de

Handbal

Celălalt american de la Levski, Lionel Devanna Chalmers II (foto), a fost alegerea a 33-a a celor de la Los Angeles Clippers în draftul din 2004, evoluând în sezonul respectiv în 34 de dispute, cu o medie de 3 puncte pe meci. A făcut apoi obiectul unui schimb cu Minnesotta Timberwolves, însă a prins doar jocuri în presezon, alegând să vină în Europa, unde avea să facă o carieră impresionantă, la forţe precum AEK Atena, Benneton Treviso ori TAU Ceramica. Vărul lui Lionel, Mario Chalmers, este un

Liga Naţională – Baschet masculin Etapa a III-a Farul Constanţa – SCM Univ. Craiova Concordia Chiajna – Mobitelco Cluj Energia Rovinari – Atlassib Sibiu BCM „U“ Piteşti – BC Mureş Municipal Oradea – Timba Timişoara Gaz Metan Mediaş – Steaua CSM BC Timişoara – Asesoft Ploieşti

37-89 77-105 94-105 84-74 92-63 74-79 73-84

Etapa a IV-a SCM Univ. Craiova – Municipal Oradea Atlassib Sibiu – Mobitelco Cluj Asesoft Ploieşti – Concordia Chiajna BC Mureş – BC Timişoara Timba Timişoara – Energia Rovinari Steaua Bucureşti – BCM „U“ Piteşti Gaz Metan Mediaş - Farul

Clasament # 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Echipa Municipal Oradea Steaua Bucureşti Asesoft Ploieşti BC Timişoara SCM Craiova Atlassib Sibiu Mobitelco Cluj BC Mureş BCM Piteşti Gaz Metan Timba Timişoara Energia Rovinari Concordia Farul

P 6 6 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 3 3

V 3 3 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 0 0

Î 0 0 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 3 3

din Grecia, care-i compune pe Georgios Tanatzis, Igor Mitrovski şi Georgios Poursanidis. Celelalte meciuri din prima rundă a Balkan League sunt: Teodo Tivat (Muntenegru) – Balkan Botevgrad (Bulgaria), Kozuv Gevgelija (Macedonia) – Peja (Kosovo), Kumanovo (Macedonia) – Sigal Priştina (Kosovo).

Volei

Amariei a spart gheaţa

Debut în cupele europene Voleibaliştii de la SCM U Craiova vor evolua în aceste zile în primul tur din CEV Cup, a doua competiţie ca valoare din voleiul masculin european, pentru prima dată după mai bine de 20 de ani. Adversara

După cinci runde fără victorie cu SCM Craiova, Carmen Amariei a obţinut primul succes la gruparea feminină de handbal. Deşi scorul a fost clar la final, desfăşurarea jocului nu a fost deloc aşa. Neptun Constanţa a început bine partida. În partea a doua, însă, fetele noastre s-au dezlănţuit şi succesul a venit fără emoţii: 27-21. „Un meci pe care l-am început mai greu, sub semnul

jucător cu renume în NBA, fiind draftat de „Wolves“ după un sezon de excepţie, 2007-2008, în NCAA, liga colegiilor din SUA. Levski s-a mai întărit pe ultima sută de metri cu un jucător de valoare, care ar putea debuta chiar joi, în Sala Polivalentă. Astfel, echipa pregătită de Konstantin Papazov l-a adus pe fostul internaţional sârb Djordje Micic (30 de ani) care ultima dată a jucat în Polonia, la Turow, unde a avut o medie de 8 puncte pe meci. Team-managerul Craiovei, Marius Toma, ştie că nivelul din Balkan League este unul înalt, dar Craiova nu vrea să facă figuraţie la debutul în Europa. „Avem emoţii mari îna­i ntea intrării într-o asemenea competiţie. Trebuie să ridicăm ştacheta, atât din punct de vedere organizatoric, dar şi ca joc, fiindcă întâlnim echipe serioase, cu bugete importante şi jucători de valoare, unii chiar din NBA, şi toată lumea ştie ce înseamnă acest lucru. Este foarte important că nu avem jucători indisponibili, cu excepţia problemei de lungă durată a lui Drăguşin“ spune Toma. Mirko Kovac ar putea debuta joi pentru Universitatea Craiova, iar Seals şi Hallik sunt recuperaţi după accidentările recente. Meciul din Sala Polivalentă va începe la ora 19, fiind transmis în direct de TVR 3 cu comentariul lui Emil Hossu-Longin şi Dragoş Cojocaru. Jocul va fi condus de o brigadă

echilibrului. Fetele au dovedit că și-au dorit foarte mult să se impună în fața propriilor suporteri și au obținut primul succes în campionat. Mă bucur că am spart gheața și că am dovedit că putem să jucăm și în ultimele 15 minute. A fost o victorie muncită și meritată“, a declarat Carmen Amariei la finalul meciului. În etapa viitoare, sportivele noastre vor evolua la HCM Râmnicu Vâlcea.

oltenilor va fi Orion Firm X Doetinchem, din Olanda. Primul joc se va desfăşura la Craiova, pe 23 octombrie, iar returul va fi o săptămână mai târziu, în Olanda. „Olandezii au o şcoală recunoscută de volei. Va fi

foarte greu, dar vom încerca să ne calificăm în turul doi. A fost mai greu să comunicăm cu cei de acolo întrucât au rămas fără sponsorul principal“, a precizat tehnicianul Dănuţ Pascu.

SCM U Craiova • Sporturi | 13

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

Volei

Lică vrea să aducă titlul în Bănie Una dintre principalele achiziţii ale echipei masculine de volei a SCM U Craiova este Laurenţiu Lică, sportiv cu peste 100 de prezenţe în naţionala României. Component al Craiovei în anii ’90, Lică a revenit în Bănie după şapte ani petrecuţi în Franţa. Flaviu Dincă  Laurenţiu, te-ai întors în Craiova după ce echipa s-a calificat în cupele europene. Ce înseamnă pentru oraş această performanţă?

Este mare lucru pentru un oraş precum Craiova să joace în cupele europene. Voleiul românesc trece printr-un declin şi noi trebuie să facem faţă cu brio în cupele europene. Ştim echipa din Franţa cu care vom juca în turul doi al CEV Cup, dacă ne vom califica. Sper să trecem de olandezi în turul I, dar în turul doi ne va fi foarte greu.

 Crezi că formaţia voastră este mai puternică decât în sezonul trecut?

Trebuie să ne intrăm în mână şi să facem faţă meciurilor din cupele europene. Dar nu putem singuri, ci împreună cu publicul din Craiova, i-am văzut de multe ori alături de echipă şi faptul că jucăm în cupele europene este un motiv în plus. Avem nevoie de câteva jocuri oficiale să vedem unde suntem ca valoare.

 Ce ştii despre adversarii din primul tur? Olandezii nu au un campionat prea puternic. Este adevărat, au o şcoală de volei puternică, dar sportivii valoroşi pleacă în

străinătate. Am înţeles că adversarii noştri au o echipă bună şi asta ne dă de gândit. Sper să câştigăm primul meci de acasă şi în deplasare să reuşim calificarea în turul doi. Nu ne gândim că am putea păşi cu stângul în această cupă europeană.

 Se poate lua titlul?

În campionat va fi altceva, va fi mult mai echilibrat decât în alte sezoane. Zalăul are o echipă foarte bună, Constanţa - la fel, iar noi am vrea să încurcăm aceşti granzi ai voleiului românesc. Obiectivul este locurile 1-4, dar nu vreau să ne gândim acolo până nu vedem câteva meciuri oficiale în care vom evolua, să vedem unde suntem. Ca şi valoare, ca lot...

 Ce te-a determinat să te întorci în Craiova?

Faptul că această sală frumoasă s-a construit pentru a face performanţă la handbal, volei, baschet şi suporterii sunt alături de echipe, flămânzi de un sport de echipă. Faptul că echipa a terminat pe locul 2 şi sunt speranţe că vom reuşi lucruri bune şi în acest an, sunt convins că vom face o treabă bună. Nu vreau să promit nimic pentru că în sport nu se ştie niciodată, dar avem o echipă bună, care începe să

se lege la antrenamente, la meciuri şi sperăm într-un parcurs cât mai bun. De ce nu, să câştigăm titlul.

 Ce părere ai despre suporteri?

Oltenii sunt cei mai fierbinţi. Niciun public nu se aseamănă cu cel din Craiova. În Franţa oamenii vin la meciuri ca la un spectacol, ca la teatru, se uită, aplaudă. În România este altceva, se ajunge poate chiar la fanatism. Sala Polivalentă este mult mai frumoasă decât multe săli din Franţa.

 Chiar ne putem bate la titlu?

O să fie greu, sunt echipe care investesc mult mai mult decât Craiova. Suntem foarte bine acoperiţi pe fiecare post, putem înlocui titularii. Orice este posibil. Sper să dovedim că noi suntem cei mai buni.

 Care a fost cel mai frumos moment al carerei tale?

Cel mai frumos moment a fost câştigarea Cupei Franţei la Paris în anul 2008. Este o cupă foarte importantă, a fost un sentiment pe care nu îl poţi

Sexy și învingătoare Fără a avea o echipă de primele locuri, ca anul trecut, voleibalistele noastre impresionează din plin la capitolul frumuseţe, atrăgând mereu privirile spectatorilor. Dacă s-ar face o ierarhie a celor

mai sexy voleibaliste, cu siguranţă ar fi pe primele locuri. În ciuda aspectului fizic de cupe europene, în prima ligă de volei speră să nu fie printre ultimele, adică să evite retrogradarea. Primul meci din acest

descrie în cuvinte. Să reuşeşti să baţi două echipe de top din Franţa, să câştigi două jocuri cu 3-2, cu 15-13 sau 20-18 în decisiv, m-a făcut să îmi aduc aminte de acele momente cu mare drag. Nu pot să le uit vreodată.

 În final te-aş întreba de ce ai ales voleiul?

Familia mea a practicat voleiul, tatăl meu a jucat volei, surorile mele la fel. A fost uşoară decizia şi pentru mine. S-a întâmplat în clasa a cincea, când m-a selectat profesorul de educaţie fizică.

sezon ne dă speranțe că obiectivul va fi atins, chiar și depășit. După victoria de la Lugoj, 3:1 (25:16, 24:26, 12:25, 20:25), fetele de la SCM „U“ vă așteaptă la sală, pe 16 octombrie, să le susțineți în confruntarea cu CSU Medicina CSS Târgu Mureș.

Rezultatele primei etape din Divizia A1 de volei feminin Echipe CS Rapid București Dinamo Romprest București CSM Târgoviște Știința Bacău CSV Alba Blaj Penicilina Iași CSM Lugoj SCM „U“ Craiova CSU Medicina CSS Târgu Mureș CSV 2004 Tomis Constanța CSM București VC Unic LPS Piatra Neamț

Seturi 0:3 1:3 3:0 1:3 3:0 3:0

1 22 : 25 26 : 28 25 : 16 25 : 16 25 : 8 25 : 23

2 10 : 25 19 : 25 25 : 18 24 : 26 25 : 10 28 : 26

3 15 : 25 25 : 21 25 : 19 12 : 25 25 : 12 25 : 18

4 0:0 22 : 25 0:0 20 : 25 0:0 0:0

5 0:0 0:0 0:0 0:0 0:0 0:0

14 | Fotbal Liga a II-a • CS Universitatea Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Suporteri

CHARLIE: „Noi nu am trecut Timp de opt ani, Sezione a ţinut bannerul invers pe gard. În această vară, odată cu reînfiinţarea secţiei de fotbal la CS Universitatea, una dintre cele mai vechi brigăzi ale galeriei alb-albastre a ieşit din protest şi s-a alăturat Maximilor, generaţiei anilor ’90, lui Stroe, Minculescu şi Gică Craioveanu, în noul proiect fotbalistic. Despre această „mişcare de trupe“, despre relaţia galerie – jucători ori Legea lui Mitică de la Ligă am vorbit cu Charlie, unul dintre liderii Peluzei Nord. Cu ultraşii din Sezione ne-am întâlnit la un antrenament al Universităţii. Sprijiniţi de gard, cu ochii pe jucători, am pornit discuţia. Dragoş Marinescu  Doi ani fără fotbal, nu e prea mult? Ce-a făcut ultraseria în perioada asta, când şi-a pierdut obiectul muncii?

Doi ani fără fotbal au îndepărtat lumea de echipă, de oraş, de fenomen. A fost o lovitură pentru suporterii Craiovei. Ca să-i scoţi din case, să vină la stadion, trebuie să avem din nou o echipă puternică, trebuie rezultate.

 Trebuie rezultate ori schimbarea mentalităţii, în sensul ca lumea să vină pentru echipă, nu pentru scorurile ei?

În peluză, vă daţi seama, noi venim indiferent de rezultate, pentru echipă. Dar majoritatea care populează stadionul gândeşte altfel. Pentru ceilalţi contează rezultatele. La momentul de faţă aceasta e mentalitatea în România. Uitaţi-vă la echipele din Bucureşti, unde oamenii vin să vadă un stadion sau vin doar când echipele lor joacă cu granzi, cu nume mari. Nu mai vin pentru propria echipă, să o susţină.

 Dar de ce la Napoli, în fotbalul german ori cel englez stadioanele sunt mereu tixite, iar la noi nu?

Acolo, suporterii cresc în spiritul acesta şi ştiu ce înseamnă echipa de fotbal care reprezintă oraşul. Acele echipe au ştiut cum să facă să se identifice cu ele.

 La noi nu se poate?

Acum, din partea clubului este diplomaţie şi se poate comunica. Înainte nu se putea. Ori clubul, ori oraşul, ori timpul va rezolva această problemă. Consider că ar trebui să fie mai activ clubul pe parte de

de nici o parte, am rămas de partea echipei Craiovei“

marketing. O lovitură de imagine ar fi să pună tribunei oficiale numele Costică Ştefănescu, spre exemplu.

 Am un contra-argument: perioada Piţurcă, atunci când lumea a umplut stadionul. De ce oare?

A fost singura dată, în ultimii 10 ani, când lumea chiar credea în proiect. Piţurcă a ştiut cum să coaguleze energiile oltenilor.

 Păi şi acum de ce nu s-ar mai putea? Numai Piţurcă poate?

După doi ani de absenţă cred că este foarte greu ca lumea să fie urnită de acasă să susţină echipa. În afară de noi, cei de la peluză. În rest, spectatorii reacţionează greu: la un gol, la o fază spectaculoasă… În plus, cei doi ani apasă greu. Foarte mulţi copii au crescut cu Steaua, cu alte echipe. E neplăcut, anormal pentru Craiova, dar asta e realitatea.

 Am făcut la Cupa Ilie Balaci un sondaj în rândul puştilor care jucau acolo, şi aşa e: 7 din 10 miau spus că ţin cu Steaua. Cam ai dreptate aici.

Da, am şi citit articolul. E gravă situaţia. De aceea, de acum înainte, fiecărui copil de 7 ani care vine la fotbal trebuie să i se insufle dragostea faţă de alb-albastru.

 Nu pot să nu te întreb de împărţirea asta în două a peluzei… Suporterii erau împărţiţi de ani buni, deja se ştia care era partea independentă şi cea cu Mititelu. Noi nu am trecut în nicio parte, am rămas de partea echipei Craiovei. Iniţial am propus un proiect cu un an mai devreme – de a face echipa suporterilor, nu s-a putut pentru că nu era susţinere. Apoi am mers

la Clubul Sportiv să propunem să se reînfiinţeze secţia de fotbal, având în vedere că mai era o lună şi nu se înscria nico echipă, nu era nicio certitudine.

 E un fel de Everton – Liverpool aici?

E libertate de exprimare. Noi le respectăm şi lor opinia. Însă noi suntem motivaţi de acest proiect, vrem să facem parte din viaţa echipei, să o susţinem. Simţi să te alături proiectului nou – asta faci, simţi că trebuie să rămâi cu Mititelu – rămâi.

 Libertate de exprimare… dar totuşi, să arunci cu vopsea pe stemă…

Nu ai cum să nu respecţi stema care este acum, dacă eşti suporter. Sunt de respectat ambele steme. Să nu uităm când Mititelu a vrut să schimbe stema şi noi ne-am opus. Voia să pună pasărea Pheonix pe stemă. Ştim noi mai bine. Şi imnul – El condor pasa. E grav că încă nu şi-a dat lumea seama.

 Cu ceva ani în urmă, vreo 10 ce-i drept, erau super-coregrafii. Acum, mai nimic. De ce?

Atunci era continuitate, peluza era formată. Ăştia doi ani ne-au pus pe butuci. Încet-încet o să punem lucrurile la punct. Şi legea asta 4 are un efect. Adică o coregrafie fără fumigene,

torţe, petarde… nu prea mai e coregrafie.

 Şi Legea 4 e printre factorii care a îndepărtat lumea de la stadion?

Noi vorbim de petarde şi fumigene, iar în Polivalentă intră jandarmii şi stau lângă noi. Practic se încearcă îndepărtarea spectacolului din tribună. Noi încercăm să-i creştem în spiritul nostru pe cei mai mici. Or, cei de 17-18 ani dacă vin în peluză şi văd că sunt legitimaţi că au un fular la gât, poate se sperie şi a doua oară preferă să stea la tribuna a doua. La stadion te duci să te exteriorizezi, să te simţi bine, nu intri într-un institut de detenţie.

 Poate societatea consideră că e nociv fenomenul?

în teren, dăruire în tribune. Relaţie bună între jucători şi fani. A fost o uşoară timiditate la început. Ei trebuie să ştie că le suntem alături.

 Cum vi se par, vouă din peluză, ultimele transferuri de la echipă?

Foarte bune, se vede schimbare în jocul echipei. Când vor intra toţi: Pleşan, Izvoranu, Ferfelea şi Curelea sunt convins că alta va fi faţa echipei. Aducerea unor astfel de jucători, râvniţi de toată lumea, denotă seriozitate şi dorinţă de performanţă din partea clubului.

 Ce înseamnă pentru voi faptul că Gică Craioveanu, marea majoritate a celor din Craiova-Maxima, Generaţia 90 susţin proiectul CS Universitatea?

Care, cel de a fi suporter, de-a veni la stadion şi a încuraja echipa locală? A fi ultras, a te implica în viaţa echipei, a jucătorilor, de a le da moral? Nu cred că e nociv.

Păi, ce înseamnă o echipă de fotbal până la urmă, nu fostele glorii? Ce-ar fi fost Craiova fără ei?

 Cum e relaţia jucători–galerie?

Spiritul Craiovei nu s-a pierdut niciodată, dar am trăit din amintiri. Parcă prea mult. Din ceea ce au făcut Negrilă, Lung, Tilihoi, Stângă, Badea sau Craioveanu. Ne-am hrănit din trecut, dar acum ar fi timpul să trăim şi în prezent. Să ne bucurăm de el, de performanţele Craiovei!

E apropiată. Bine, la început ei veneau cu frică la noi. Jucătorii olteni, gen Pleşan, gen Stancu, ori team-managerul Cristescu se pare că le-au insuflat mai mult din spiritul Craiovei. Mai mult curaj, mai multă dăruire în teren. Spiritul Craiovei înseamnă dăruire

 Spiritul Craiovei a existat în ultimii 10 ani?

Divertisment | 15

MAXIMA | Nr. 1, 16–22 octombrie 2013

Fotbal cu capul

Credință & fotbal

Bill Shankly, unul dintre puținii „neolteni“ care ar fi înțeles ce înseamnă Craiova

Pentru ce au stat oamenii din fotbal la coadă la Sfânta Parascheva

Manager legendar al celor de la Liverpool, Bill Shankly a fost, poate, cel mai bun PR pe care l-a avut vreodată fotbalul. Acum, din ce în ce mai mulți fandosiți privesc fotbalul ca pe un sport de golani sau, în cel mai bun caz, pentru prostime. Shankly a știut și a demonstrat că nu este așa. Fotbalul este un sport frumos, probabil cel mai frumos, pentru oameni inteligenți. Sigur, îl pot practica și proștii, dar fără succes. Sigur, îl pot iubi și proștii, dar nu-l vor înțelege vreodată. Nu-ți trebuie școală ca să fii un bun fotbalist sau un bun antrenor, dar inteligența e imperios necesară. De altfel, Shankly spunea despre el însuși: „Pentru că nu am avut parte de nici o educație, m-am văzut nevoit să-mi folosesc creierul“. Ăsta este fotbalul. Un sport pentru oamenii inteligenți și sinceri, poate fără educație, dar plini de pasiune. Un sport creat, parcă, special pentru olteni.

Ep. 1: Shankly și oamenii din Liverpool MAXIMUL Shankly s-a născut într-o familie foarte săracă, într-o așezare minieră care în 1913 avea vreo 700 de locuitori. A mărturisit, în autobiografia sa, că el și ai lui obișnuiau să treacă

prin perioade de foame cumplită, în special pe timp de iarnă. La 15 ani, s-a angajat la mina din localitate. A fost prima oară când a făcut baie într-o cadă. Ba mai mult, a spus la un moment dat că abia la 15 ani a intrat într-o baie pentru prima oară. Tot sărăciei spune că i-a datorat și umorul.

Iar dragostea pentru oameni putem deduce că tot de acolo îi vine. Ar fi vrut să-i ajute pe toți, dar nu-i putea hrăni pe toți. Așa că a găsit cea mai bună metodă să-i facă, totuși, fericiți. Fotbalul. Și nimeni nu putea fi mai fericit decât el că reușea să-i facă pe fanii lui Liverpool fericiți. După un

meci de final de sezon la capătul căruia salutase în lacrimi galeria, Shankly a spus: „Nu sunt decât unul dintre oamenii care stau în peluza lui Liverpool. Ei gândesc ca mine așa cum eu gândesc ca ei. Este ca o căsnicie, doar că între oameni care chiar se iubesc.“

În mulțimile care stau câte trei zile în ploaie să atingă moaștele Sfintei Parascheva e foarte probabil să fi fost și oameni de fotbal. Dar de ce credem noi că ar sta oamenii din fotbal la coadă la moaște?  Meme Stoica – ca să bată niște babe de-acolo, să se dea mare. Cu badigarzi după el, evident, că doar așa poate el să dea cu pumnul.  Mitică Dragomir – să se roage să ajungă cel mult la brutărie, în nici un caz la pușcărie.  Mircea Sandu – dorește să stea la coadă la moaște, ca șef, cel puțin 24 de ani, cât a stat și la Federație.

Sport & Modă

 Gigi Becali – ca să se bage în raclă, în locul moaștelor, să se închine lumea la el.

 Giovani Becali – ca să fure portofele și lanțurile de aur de la cădelnițe.  Vlad Chiricheș – să-L anunțe pe Dumnezeu că de când e la Tottenham a trecut la biserica anglicană și așteaptă ajutorul divin la deposedări pe altă adresă.

„O iubire alb-albastră“, varianta argentiniană.

 Victor Pițurcă – ca să le ia banii la barbut ălora de se plictisesc trei zile la coadă și își omoară timpul dând de-o gheară.  Viorel Hizo – să beneficieze de paharele alea de ceai date gratis.

Golul nu s-a lăsat așteptat.

Regulă nouă în arbitraj: la offside, nu se mai ridică fanionul, ci tricoul.

 Adrian Cristea – îi place că babele alea se mișcă încetișor și fac trei zile pînă la poartă, exact cum face el pe teren.

16 | Fotbal Liga a II-a • CS Universitatea Craiova

Nr. 1, 16–22 octombrie 2013 | MAXIMA

Editoral

Este vina lui Balaci Gică Craioveanu Am înțeles ce înseamnă Craiova în 1991, când Sorin Cârțu ne-a dus pe stadion cu două ore înainte de meciul din sferturile Cupei cu Dinamo. Am ieșit de la vestiare și s-a ridicat părul pe mine. Nu‑mi venea să cred, nu se trăseseră nici tușele și stadionul era arhiplin. Eu veneam de la Severin, unde îl aveam antrenor pe Balaci,

și veneau și acolo 8-10.000 de oameni la jocurile de acasă, dar nu-mi imaginam că este posibil să existe o atmosferă ca aia de pe Central. A fost, poate, momentul când m-am simțit cel mai fotbalist din viața mea. Părul de pe mâin­i avea, însă, să mi se mai ridice de multe ori, în anii petrecuți la Craiova. Publicul încă nu vine în număr mare la meciurile de acasă ale Universității, dar asta nu mă miră

Henț cu mâna!

deloc. Nu cred că am întâlnit public mai exigent decât al nostru. Și știți ce? Totul e din vina lui Balaci! Din momentul în care drăcosul ăla a făcut primul dribling pe Central, cum mai puteau oltenii să se mulțumească cu puțin? Pe Sin și Ferfelea îi văd în stare să devină idolii tribunei, dar trebuie să înțeleagă ce responsabilitate au și să se comporte ca atare. Ovidiu o să-i învețe. Cârțu ne zicea mereu, arătând înspre ieșirea de

pe tunel: „Jucați în primul rând pentru ei!“. Nici măcar nu ne spunea să câștigăm, aproape că nu ne gândeam la asta. Din contră, dacă băteam, dar jucam prost, lumea ne fluiera. Cred că dacă ar veni Mourinho la Craiova, n-ar rezista prea multe etape. Nu de alta, dar, vorba unui cotidian englezesc (parcă): „lui Mourinho și dacă-i dai un Ferrari îți face din el un tanc.“ La Universitatea mai e mult

până să avem un Ferrari. Dar cu Sin, Brac, Pleșan, Ferfelea și Curelea, mai ales dacă învață toți ce înseamnă tupeul de oltean, cred că până în play off am putea să ne alegem măcar cu un Volkswagen. Unul în care vor trebui să încapă măcar 20.000 de oameni, câți cred eu că vor fi pe Oblemenco la meciurile pentru promovare.

Glorii

Ovidiu Lefter  Marcel Iancu postează neistovit pe Facebook textuleţe scrise obligatoriu cu litere mari de tipar întru susţinerea echipei pe care o reprezintă, FC Universitatea. Redăm unul dintre ele, permiţându-ne doar la caractere să umblăm: „Exista si oameni,cu coloana vertebrala. Un primar al unui municipiu si-a dat acordul scris sa jucam meciurile cu CSM Vilcea si Gloria Bistrita. Din motive lesne de inteles,pastram secreta localitatea. Suporterii trebuie sa vina sa ne sustina,fara petarde si bombe.“ Cu Vâlcea ne-am prins unde s-a jucat. Rămâne o singură necunoscută pentru suporteri. La ce oră nu trebuie să vină cu petarde și bombe în următoarea localitate secretă?  La o emisiune în direct a TVR Craiova, cu Ovidiu Stîngă invitat, a sunat o telespectatoare taman din Suceava, a spus că fiul ei joacă fotbal şi că ea ar vrea „să-l antreneze domnul Stîngă“. (La întrebarea extrem de utilă a moderatorului Pribeanu, „Ce joacă?“, mama băiatului a răspuns, uşor nedumerită că trebuie să repete: „Fotbal“.) Tot auzi foarte des în fotbalul românesc de fotbalişti recrutaţi de pe internet, iată că sunt posibile şi variaţii: să-i aduci prin televizor.  Doljul s-a înscris în Cupa Regiunilor, alături de alte (doar) opt judeţe ale ţării. Fotbaliştii selecţionaţi din ligile judeţului nostru s-au întrunit să se vadă, să se cunoască, în

Craiova, la 3 octombrie, adică într-o joi, la ora 14, urmând să joace patru meciuri programate în zile de miercuri, la 14 sau la 15, la Craiova, Piteşti şi Braşov. Cităm un anunţ făcut de AJF Dolj: „Jucatorii sunt obligati sa participe la actiunile Selectionatei Judetene conform art. 64 din ROAF Dolj 2013 si Regulamentul Disciplinar Dolj 2013“. Cum adică sunt obligaţi? Şi dacă nu participă, îi paşte sancţiunea? Una exemplară? Din câte ştiam noi, la judeţ activează fotbalişti amatori: au o meserie şi joacă fotbal în weekend, victoriile fiindu-le răsplătite cu mici, bere şi, uneori, câteva zeci de lei. În zilele lucrătoare, nimeni nu lucrează ca fotbalist: oamenii or fi şoferi, computerişti, taximetrişti, mici sau mari întreprinzători, barmani, ingineri, până mai ieri erau şi avocaţi, dar s-au retras din competiţie... Ne gândim că şi patronii sau şefii lor îi obligă să se prezinte miercurea la slujbă, nu mai pot ei de Cupa Regiunilor. Dar propunem noi soluţia care ar rezolva neajunsul: ligile a patra şi a cincea să devină profesioniste.

Geolgău și Ungureanu au semnat cu CS Universitatea

Nae Ungureanu:

„Perspectivele clubului sunt excelente“

Ungureanu

 Primarul Caracalului, om

însurat, s-a mutat cu secretara lui, şi ea măritată, dar nu cu el. Secretul lor a ieşit repejor la lumină. Am găsit pe un on-line, sau poate chiar două, un titlu de genul ăsta: „Uite cine n-a permis ca FC Universitatea să joace la Caracal!“ Bun, şi dacă primarul infidel conjugal ar fi luat decizia contrară cu meciul de fotbal, s-ar fi putut spune aşa: „Ia uite cine a primit-o pe FC Universitatea la Caracal!“

Încă doi foști componenți ai Craiovei Maxima au venit alături de CS Universitatea Craiova. Ion Geolgău va fi noul director sportiv al clubului, în timp ce Nae Ungureanu se va ocupa de scouting și monitorizarea grupelor de juniori. După ce ne-am certat între noi, în redacție, în legătură cu cine are onoarea să-i sune pe cei doi, am vorbit prima dată cu domnul Ungureanu, care ne-a declarat: „Mă încântă colaborarea cu

Geolgău

CS Universitatea, pentru că și eu am făcut performanță la Craiova și mi-am adus contribuția la tot ce înseamnă Craiova Maxima. Sunt foarte încrezător, perspectivele clubului sunt excelente, este un proiect de viitor serios și pe termen lung. Nu este așa, o jumătate de an și dup-aia la revedere.“ Întrebat ce părere are despre micul război local iscat după înscrierea celor două echipe din Craiova în campionat, Ungureanu a comentat:

„Este un lucru care dăunează oamenilor iubitori de fotbal din Craiova, dar asta e situația. Suntem olteni, până la urmă – noi, dacă nu ne războim între noi, parcă nu putem nici să gustăm succesele cum trebuie.“ Mai circumspect, Ion Geolgău ne-a rugat să trecem pe la club și să discutăm în liniște mai multe, ceea ce vom și face, după cum veți vedea, cel mai probabil, în numărul de miercurea viitoare.