Referat Filosofie Marxismul [PDF]

Zitiervorschau

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea Tehnică a Moldovei Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică Departamentul Ştiinţe Socio-Umane

REFERAT la disciplina Filosofia

Tema: ”Filosofia marxistă. Noţiune şi esenţă”

A elaborat: A verificat:

st.gr.MI-191, Bacal Irina lector universitar, Luca Sergiu

Chişinău, 2019

Cuprins 1. Introducere 2. Marxism – definiţie şi promotori ai filosofiei marxiste 3. Condiţiile apariţiei marxismului şi conceptele de bază ale ideologiei. 4. Caracterul materialist al filosofiei marxiste. 5. Socialismul marxist 6. Moştenirea marxismului 7. Marxismul în prezent

1. Introducere Istoria confirmă prin date şi fapte că fiecare secol s-a deosebit de cele precedente prin diverse aspecte ale vieţii economice, politice, social-cultural şi ştiinţifice. În mod special secolul 19 s- a evidenţiat printr-o profundă evoluţie a gândirii social-economice, politice şi istorice. Unii dintre gânditorii acestui secol care au influenţat în mod desebit viaţa oamenilor din acel secol şi din secolele care au urmat au fost Karl Marx și Friederich Engels. Omenirea secolului 20 și în continuare cea din actualul secol a fost şi continuă să fie infleunţată de lunga umbră intelectuală pe care au lăsat -o în urma lor acești doi filozofi, sociologi, istorici şi economiști. Revoluţiile care au avut loc în secolul 19 şi care au continuat în secolul 20 au avut la bază unele dintre concepţiile filozofiei marxiste. 2. Marxism – definiţie şi promotori ai filosofiei marxiste Marxismul este o teorie economico-socială bazată pe lucrările lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist şi revoluţionar german de origine evreiască, din secolul al XIX-lea, care a colaborat în elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Marx s-a inspirat din filozofia lui Georg Hegel, din economia politică a lui Adam Smith, din teoria economică Ricardiană şi din socialismul francez din secolul al XIX-lea, pentru a dezvolta o cercetare critică a societăţii care se dorea atât ştiinţifică, cât şi revoluţionară. Această critică a atins cea mai sistematică expresie (deşi neterminată) în lucrarea lui de căpătâi Das Kapital, Capitalul: O cercetare critică a economiei capitaliste. Karl Marx s-a născut în 1818 la Trier, Germania. El a fost al doilea din cei opt copii a unui avocat de origine evreiască și a absolvit facultatea de drept a Universității din Berlin. Însă a susținut teza în filosofie. În 1842, find că revoluționar lansează idea lichidării proprietății private și înlocuirea cu comunismul dar este expulzat din Germania. După șase ani, în 1848 împreună cu prietenul sau Engels « Manifestul Partidului Comunist », care este una din principalele opere ale socialismului stiintic, în care se vorbește despre dispariția capitalismului. În aceași perioada el se va stabili la Londra, după eșecul revoluției și va scrie mă tîrziu « Capitalul » din 4 volume. În anul 1864, Karl Marx participa la fondarea primei Internaționale a muncitorilor. Marx consideră că obiectul de studiu al economiei politice nu este doar cercetarea cailor și metodelor de sporire și repartizare a avuției națiunii dar că este necesară și o analiză globală a societății și a evoluției ei prin cercetarea interdependetei între structurile economice, sociale și politice.

Marx a introdus în științele sociale ale vremurilor sale o nouă metodă de anchetă, noi concepte, precum și un număr de ipoteze îndrăznețe pentru a explica creșterea, dezvoltarea și declinul anumitor forme de societăți. Marx a fost un om de acțiune, un revoluționar al cărui crez politic era greu de descifrat în raport cu investigațiile sale științifice și adepții săi. Sociologia marxistă a fost una dintre principalele lupte în conflictul dintre știința obiectivă și angajamentul politic. Friedrich Engels a fost un filozof politic german, din secolul al XIX-lea. Împreună cu partenerul său, mai bine cunoscutul Karl Marx, Engels a dezvoltat teoria comunistă, a fost coautor al Manifestului Partidului Comunist (1848). Engels a editat mai multe volume din Das Kapital (Capitalul), după moartea lui Marx. Engels s-a născut în Barmen-Elberfeld (acum Wuppertal) într-o familie înstărită, de religie protestantă, ca prim fiu al unui industriaş german din domeniul textilelor. Tatăl şi-a trimis fiul, încă tânăr, în Anglia să ajute la conducerea fabricii de bumbac a familiei din Manchester. Şocat de sărăcia larg răspândită şi de exploatarea nemiloasă a muncitorilor englezi, el a început să scrie un raport care a fost publicat în 1845 sub numele de Condiţia clasei muncitoare în Anglia în 1844. 3. Condiţiile apariţiei marxismului şi conceptele de bază ale ideologiei. Între anii 1840-1870 în Europa a existat o situație social-politică foarte tensionată. Era o perioada cu conflicte violente între proletariat și burghezie, când proletariatul susținut de cei săraci încearcă să răstoarne regimul capitalist. Teoria marxistă se bazează pe 3 concepte: valoarea, plusvaloarea și profitul. a) Valoarea Karl Marx consideră că la baza valorii mărfii și a schimbului între mărfuri se află muncă materializată în ele, că marfă are 2 proprietăți care sunt valoarea de întrebuințare și valoarea de schimb. Mărimea valorii unei mărfi este determinată de timpul de muncă, necesar pentru producerea unei valori de întrebuințare în condițiile de producție existente. b) Teoria plusvalorii Forța de muncă devine în capitalism o marfă că și toate celelalte mărfuri și muncitorul este nevoit să accepte condițiile capitalistului, care îl utilizează cum vrea. Find marfă, forță de muncă are și valoare de schimb și valoare de întrebuințare. Însă Marx conclude că muncitorul primește doar o parte a valorii reale prin muncă sa, egală cu valoarea mijloacelor de existența, care sunt necesare pentru reproducerea normală a lucrătorului și întreținerea familiei sale. Iar cealaltă parte a valorii neplătite ajunge în mâinile proprietarului mijloacelor de producție și se numește plusvaloare.

c) Teoria profitului Profitul sau dobîndă se bazează pe muncă neplătită a muncitorului. Această este forță motrice a producției capitaliste deoarece se produce doar mărfurile care aduc un profit mai mare. 4. Caracterul materialist al filosofiei marxiste. Filozofia marxismului este materialismul. În decursul întregii istorii moderne a Europei şi mai ales la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în Franţa, unde se desfăşura lupta decisivă împotriva a tot felul de rămăşiţe medievale, împotriva spiritului feudal în instituţii şi în idei, materialismul s-a dovedit a fi singura filozofie consecventă, credincioasă tuturor teoriilor ştiinţelor naturii, ostilă superstiţiilor, bigotismului etc. Din această cauză duşmanii democraţiei se străduiau din răsputeri «să combată», să submineze, să ponegrească materialismul şi apărau diferitele forme ale idealismului filozofic, care se reduce întotdeauna, într-un fel sau altul, la apărarea sau susţinerea religiei. “Incepînd din secolul al şaptesprezecelea –a scris Engels—leagănul materialismului modern a fost Anglia.” In acea vreme, vechea aristocraţie feudală şi monarhia au fost provocate de noile clase mijlocii care se ridicau. Am văzut că materialismul modern este concepţia ce acordă primordialitate materiei, gândirea şi ideile fiind un produs al creierului. Dar ce înseamnă a gândi dialectic sau dialectica? “Dialectica nu este nimic mai mult decât ştiinţa legilor generale ale mişcării şi dezvoltării naturii, societăţii umane şi gândirii” (Engels – Anti-Dühring.) Din punctul de vedere dialectic toţi polii opuşi, incluzând contradicţia dintre adevărşi eroare, sunt unilaterali şi neadecuaţi. Marxismul nu recunoaşte existenţa unuiadevăr absolut. Toate adevărurile sunt relative. Ce este adevărat la un anumit moment-dat, devine fals în altul; adevărul şi eroarea se transpun. Negarea negaţiei Engels a caracterizat-o ca “cea mai generală şi de aceea cea mai importantă şi cuprinzătoare lege a dezvoltării naturii, istoriei şi gândirii; o lege valabilă în lumea animală şi vegetală, în geologie, matematică, istorie şi filozofie.”  Legea negării negaţiei se referă la natura dezvoltării ca un şir de contradicţii, care apar pentru a anula, sau nega un fapt, o teorie sau o formă precedentă, pentru ca mai târziu să fie înlăturate la rândul lor.  In lucrarea lui “Fenomenologia gândirii” Hegel dă un singur exemplu: “Mugurele dispare când are loc înflorirea şi putem vedea cum floarea neagă mugurele; când apare fructul, putem spune că floarea este o formă falsă de existenţă a plantei pentru că fructul apare ca fiind adevărata natură a plantei. Aceste stadii nu sunt pur-şi-simplu diferite; ele se completează şi nu sunt comparabile una cu cealaltă. Dar activitatea neîntreruptă a naturii lor inerente, fac din aceste stări momentele unităţii lor organice, care nu numai că nu se contrazic dar sunt necesare una-alteia, şi această necesitate reciprocă a tuturor acestor momente reprezintă prin ele-însăşi existenţa întregului”.

In acest proces de nesfârşite autonegări, dispariţia unor anumite forme şi apariţia altora, lasă impresia repetării unor forme, teorii şi evenimente depăşite ceea ce a condus la obişnuitul adagiu “istoria se repetă” De aceea, istoricii reacţionari burghezi au încercat să demonstreze că istoria în sine este o repetare fără sens, producându-se într-un cerc fără de sfârşit. Dialectica este clădită pe determinism: nimic –în natură, societate sau gândire- este accidental; aparentele accidente sunt rezultatul unei necesităţi mai profunde. Istorici superficiali au scris că primul război mondial a fost cauzat de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo. Pentru un marxist, acest eveniment a fost un accident istoric, în sensul că el a servit doar ca un pretext, un catalizator al acestui conflict mondial care devenise inevitabil datorită contradicţi-ilor economice, politice şi militare ale imperialismului. Dacă asasinul şi-ar fi greşit ţinta sau dacă arhiducele nu s-ar fi născut, războiul totuşi ar fi avut loc, sub alt pretext diplomatic. Necesitatea s-ar fi exprimat ea însăşi print-un  accident diferit. De aceea, filozofia marxistă este –în esenţă- un ghid de acţiune. “Filozofii nu au făcut decât să interpreteze lumea; totul este de a o schimba”  (Marx – Teze asupra lui Feuerbach). Victoria socialismului va marca un stadiu nou, diferit şi superior de dezvoltare a omenirii. Mai corect, va marca sfârşitul pre-istoriei omenirii şi începutul istoriei adevărate. Marxismul acordă o enormă importanţă studiului istoriei pentru a studia marile lecţii pe care ea le conţine. Fără această înţelegere a dezvoltării evenimentelor, este imposibil de a prevedea perspectivele lor. Lenin –de exemplu- a pregătit Partidul bolşevic pentru Revoluţia din Octombrie 1917 printr-o meticuloasă analiză a experienţei Comunei din Paris şi a evenimentelor din Rusia din 1905 şi Februarie 1917. Acesta este sensul în care studiem şi învăţăm din istorie. Marxismul este ştiinţa perspectivelor, care foloseşte metoda lui materialist dialectică pentru a dezvălui procesele complexe ale dezvoltării istorice. Filozofia marxistă examinează lucrurile nu ca entităţi statice ci în dezvoltarea lor, în mişcarea lor în viaţă. Evenimentele istorice sunt privite ca un proces.  Dar evoluţia nu este o simplă mişcare de la inferior la superior. Viaţa şi societatea se dezvoltă într-o formă contradictorie, în “spirale şi nu în linie dreaptă; o dezvoltare prin salturi, catastrofe şi revoluţii; întreruperi ale continuităţii; transformarea cantităţii în calitate; impulsuri interioare în direcţia dezvoltării, datorate contradicţiilor şi conflictelor a diferite forţe şi tendinţe.” (Lenin) Engels a considerat dialectica ca fiind marea gândire de bază potrivit căreia lumea nu trebuie înţeleasă ca un complex de lucruri gata-făcute ci ca un complex de procese, în care lucrurile sunt aparent stabile numai în felul cum ele apar în capul nostru; în realitate, concepţiile trec printr-o schimbare neîntreruptă de deveniri şi dispariţii”  (Anti-Düring) Din punct de vedere filosofic, printre adepții viziunii marxiste, într-o formă mai limitată sau accentuată, s-au numărat: Antonio Gramsci, Jean-Paul Sartre, Herbert Marcuse, Theodor Adorno sau Guy Debord, 

enumerare ce evocă faptul că marxismul, din punct de vedere teoretic, rămâne o filosofie relevantă, mai ales în identificarea limitărilor cu care se confruntă individul în societatea modernă. Principalele idei ale lui marxismului, redate pe scurt, sunt următoarele: 

Oamenii trebuie să își satisfacă nevoi primare, motiv pentru care se află într-o continuă luptă cu natura; prin muncă, indivizii practic se umanizează prin munca pe care o realizează, pentru a supraviețui;



Trăind în societatea capitalistă, omul nu este liber. În schimb, acesta este alienat (concept preluat de la Hegel), întrucât, pe măsură ce el creează mai multe produse, poate consuma mai puțin, cu cât produce mai multă valoare pentru angajatorul său, cu atât se devalorizează pe sine;



În societatea burgheză, individul este împărțit între noțiunea de cetățean politic și actor economic – mod de alienare suplimentar, din moment ce statul este instrumentul prin care clasa împropietărită le domină pe celelalte;



Plus-valoarea, cea care depășește valoarea necesară angajatorului pentru a trăi și cea care genereză profit, este asimilată de acesta, pe fondul exploatării angajatului;



Pornind de la filosofia lui Saint-Simon, Marx consideră că întreaga existență a omenirii este o luptă a claselor, la momentul respectiv fiind o confruntare între cei care dețin mijloacele de producție și muncitori;



În momentul în care muncitorii vor deveni conștienți de starea lor de alienare, aceștia vor iniția o revoluție care va permite instaurarea comunismului.

5. Socialismul marxist Socialismul marxist = teorie politică bazată pe concepţia materialistă a istoriei şi caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producţie şi de schimb, ca şi prin repartiţia echitabilă a bunurilor. Ea luptă pentru emanciparea muncitorilor şi ţăranilor, pentru o lume fără clase sociale şi fără oprimare. Pentru Marx, care a stabilit şi definit esenţa mişcării socialiste, socialismul implică, în final, eliminarea pieţei, a capitalului, a muncii ca marfă şi chiar a banilor. Esenţa socialismului este aceasta: toate mijloacele de producţie sunt în stăpânirea exclusivă a comunităţii organizate. Aceasta şi numai aceasta este socialism. Toate celelalte definiţii sunt inducătoare în eroare. 6. Moştenirea marxismului Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mişcările muncitoreşti, unele cu caracter reformator de tipul social-democraţiei, altele cu caracter revoluţionar sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deşi cu veleităţi ştiinţifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăţilor socialiste din Uniunea Sovietică şi ţările din

răsăritul Europei (aşa zisul „Socialism real”), marxismul s-a dovedit a fi el însuşi o utopie falimentară, care a avut urmări catastrofale pentru economia statelor respective şi în conştiinţa oamenilor. Cât timp însă, în scrierile lor, Marx şi Engels au rămas atât de vagi în ce priveşte modul de funcţionare al acelei societăţii viitoare fără clase, fără proprietate privată, fără schimb comercial şi fără stat, rămâne problematică imputarea celor doi întemeietori ai marxismulului eşecul economiilor tipice socialismului real, de coloratură leninistă. Mai mult, dacă luăm în considerare ceea ce reprezenta pentru Marx baza unui program concret de trecere la comunism (programul Ligii Comuniştilor, scris ca şi constituţia democratică a mişcării de către Marx şi Engels în 1844) - impozit progresiv, educaţie gratuită pentru toţi copiii şi abolirea moştenirilor -, o bună parte dintre societăţile occidentale actuale sunt deja şi încă de mult timp aproape „comuniste”. Pe teren economic, critica marxistă a sistemului capitalist s-a dovedit a fi, din multe puncte de vedere, exactă, deşi predicţia marxistă de importanţă majoră privitoare la o prăbuşire a capitalismului, ca şi utopica idee de societate fără piaţă, sunt, în opinia multor analişti contemporani, infirmate atât de realitate (în cazul prăbuşirii capitalismului), cât şi de considerente teoretice şi practice (critica lui Schumpeter, arătând importanţa crucială a pieţei, fără de care, momentan, o economie nu poate funcţiona optimal). În opinia altor economişti, însă, chiar şi predicţia marxistă a prăbuşirii capitalismului este dificil de arătat a fi fost eronată, cât timp e fapt istoric cunoscut că la doar mai puţin de un secol de la articularea ei, în Europa, ca şi într-o bună jumătate a globului, sistemul capitalist chiar s-a prăbuşit, şi asta în bună parte din motivele enunţate profetic de Marx. Pe teren ştiinţific altul decât cel economic, ideile lui Marx au avut un impact major în sociologie şi istorie, unde concepţia dialectică (conform căreia orice sistem social conţine forţe care produc contradicţii (dezechilibre) ce pot fi rezolvate doar prin înlocuirea lui) reprezintă cea mai importantă contribuţie a filozofului. Influenţa lui Marx a fost imensă în toate ştiinţele sociale, intuiţiile marxiste fiind şi azi centrale în sociologia politică, abordarea materialist-istorică rămânând şi ea influentă atât în istorie, cât şi în filozofie. 7. Marxismul în prezent Republica Populară Chineză este unul dintre puținele state socialiste de pe Glob, care susține deschis comunismul. Guvernul chinez a fost descris de politologi în mod variat, ca fiind comunist și socialist, dar și autoritar și corporatist, cu restricţii majore în multe domenii, mai ales în cazul accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire,dreptul de a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale (ONG-uri) și libertatea religioasă. Sistemul său actual, politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”.

În China modernă, marxismul este modificat ca ideologie politică de către Partidul Comunist Chinez pentru a guverna partidul și națiunea. Conceptele importante ale marxismului, cum ar fi clasa conducătoare și ideile conducătoare, forța de muncă materială și munca intelectuală, suprastructura și baza economică și aparatele de stat ideologice, sunt folosite de liderii importanți ai Republicii Populare Chineze pentru a crea un ghid social. Xi Jinping a propus Visul Chinezesc ca slogan atunci când a vizitat Muzeul Național al Chinei. Xi a spus că „tinerii ar trebui să îndrăznească să viseze, să muncească asiduu pentru a-și îndeplini visele și să contribuie la revitalizarea națiunii”. Marx și Engels au avut concepte similare în lucrările lor. Ei au propus o nouă diviziune a muncii: munca intelectuală și munca materială. Munca intelectuală controlează mijloacele de producție și astfel apar ca gânditori ai clasei și formează iluziile. Munca materială, însă,este realizată de membrii activi ai societăţii. Marx și Engels au argumentat că, deoarece clasa lucrătoare reprezintă, de fapt, membrii activi ai societăţii și au mai puțin timp pentru a alcătui iluzii și idei despre ei înșiși, sunt pasivi și receptivi la iluziile muncii intelectuale.

Concluzii De-a lungul istoriei au apărut mai multe curente și idei filosofice, care s-au dezvoltat în dependență de circumstanțele politice, culturale, religioase din societate. Marxismul a fost unul dintre curentele care a schimbat cursul istoriei pentru mai multe decenii, dată fiind influența pe care a avut-o asupra oamenilor politici din Imperiul Țarist, Italia, China. Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul Europei (așa zisul „Socialism real”), marxismul s-a dovedit a fi el însuși o utopie falimentară, , care a avut urmări catastrofale pentru economia statelor respective și în conștiința oamenilor. Cât timp însă, în scrierile lor, Marx și Engels au rămas atât de vagi în ce privește modul de funcționare al acelei societății viitoare fără clase, fără proprietate privată, fără schimb comercial și fără stat, rămâne problematică imputarea celor doi întemeietori ai marxismulului eșecul economiilor tipice socialismului real, de coloratură leninistă. Pe teren științific altul decât cel economic, ideile lui Marx au avut un impact major în sociologie și istorie, unde concepția dialectică (conform căreia orice sistem social conține forțe care produc contradicții (dezechilibre) ce pot fi rezolvate doar prin înlocuirea lui) reprezintă cea mai importantă contribuție a filozofului.

Bibliografie https://ro.wikipedia.org/wiki/Marxism https://www.marxist.com/ce-este-marxismul-romania.htm https://www.marxists.org/romana/dictionar/m/Mar https://www.espressofilosofic.ro/curente-filosofice/marxismul-sau-curentul-politico-filosofic-care-aschimbat-lumea/