Referat. Activele Circulante [PDF]

Zitiervorschau

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

REFERAT ACTIVE CIRCULANTE

PROFESOR COORDONATOR POPESCU-BADOI LUIGI

STUDENT COSTĂCHESCU ANDREEA-MARIA

 Conţinutul şi structura activelor circulante Active circulante reprezintă activele ce se aşteaptă să fie consumate în ciclul normal de activitate, vândute sau primite în termen de 12 luni sau care reprezintă numerar. Ciclul de activitate al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre momentul achiziţionării activelor care sunt destinate procesării şi momentul transformării lor în numerar. Când pentru o entitate acest ciclu nu este clar, durata lui se consideră 12 luni. Stocurile care sunt vândute, consumate, procesate şi creanţele care sunt achitate ca parte a ciclului normal de activitate într-o perioadă ce depăşeşte 12 luni din data raportării, se consideră active circulante (de exemplu, materia primă, materialele, producţia în curs de execuţie care necesită maturare şi păstrare la entitatea de vinificaţie, fructele şi sucurile sulfitate sau congelate la entitatea de conserve). Caracteristicile specifice ale activelor circulante: o o o o o o

Valoarea de intrare mai mică de 6000 lei; Perioada de recuperare mai mică de un an; Se consumă complet într-un singur ciclu de producție; (ciclul normal de activitate); Transferă valoarea integral asupra produselor şi serviciilor în care au fost încorporate; Reprezintă depozitarul tuturor factorilor de producție.

Volumul activelor circulante (materii prime, materiale) se determină în funcție de: o volumul vânzărilor prevăzut (în funcție de cererea pe piață); o capacitatea de producţie a întreprinderii; o variabilitatea cererii; o complexitatea aprovizionării; o rata inflației, etc.

 Relaţia dintre active circulante şi venitul din vanzari:

o politică agresivă, care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Rentabilitatea ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii; o politică defensivă, care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. Rentabilitatea va fi, în acest caz, afectată de costurile suplimentare ale prudenţei în asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatare; o politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre rentabilitate şi risc. Avantajele generate de existența unor stocuri de materii prime mai mari decât strictul necesar: o Reduceri acordate de furnizori clienţilor pentru cumpărarea unor anumite cantităţi de stocuri sau la anumite perioade; o Speculaţii cu stocuri pe perioade de inflaţie sau de creştere a preţurilor; o Venituri din vânzări suplimentare (apariţia unor comenzi suplimentare, creşterea cererii la produse pe piaţă, descoperirea de noi pieţe de desfacere); o Dezavantajele generate de existența unor stocuri de materii prime mai mari decât strictul necesar: o Costul de oportunitate; o Deteriorarea fizică a stocurilor, uzura morală a acestora; o Cheltuieli importante de depozitare; o Dobânzi plătite în cazul cumpărării stocurilor pe credit.

 Gestiunea activelor circulante A. Gestiunea stocurilor B. Gestiunea creanțelor C. Gestiunea numerarului

Gestiunea stocurilor are ca obiectiv asigurarea ritmicității producției în condițiile minimizării costurilor și cuprinde: I.

determinarea stocului optim de materii prime;

II.

determinarea stocului optim de materii prime;

III.

identificarea surselor de finanțare a stocurilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă imobilizări de resurse financiare, care nu pot fi recuperate decât după ce acestea parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea şi încasarea produselor şi serviciilor (BANI- MARFĂ - BANI) (ciclul normal de activitate).

 Considerații privind viteza de rotație și calculul acesteia Activele circulante își încep circuitul din formă inițială de lichid, continuând cu trecerea lor în materii prime și diferite materiale și asimilate acestora, care trec apoi în procesul de producție, se transformă succesiv în stocuri de producție neterminată și produse finite, iar ultimele, prin necesar, devin din non capital lichid. Prin circuitul activelor de exploatare se înțelege drumul pe care îl parcurg din formă inițială de capital lichid până la întoarcerea lor în aceeași stare, iar rotația este procesul de transformare succesivă și continuă a formelor funcționale ale acestora. Rotației activelor de exploatare îi corespunde anumit timp, denumit timp de rotație și care cuprinde timpul de producție și timpul de circulație. În timpul de producție se includ perioada întreruperilor și perioada în care fondurile se găsesc sub formă stocurilor de materii prime și materiale. Perioada de muncă și cea de întrerupere în procesul de producție alcătuiesc durata ciclului de fabricație. Timpul de circulație conține perioada necesară transformării produselor în lichidități și perioada transformării acestora în rezerve și stocuri de materii și materiale. În cursul unei rotații au loc blocări de valori materiale cărora le corespund niște fonduri. Viteză de rotație este un indicator de exprimare a modului în care se utilizează activele circulante și se exprimă prin doi indicatori generali: - numărul de rotații denumit și coeficient de rotații; - durata unui circuit denumită și viteză exprimată în zile. Ratele generale care exprimă viteză de rotație a tuturor capitalurilor circulante, atât în număr de rotații cât și în zile sunt:

- Coeficient de rotație = Cifra de afaceri / Capitaluri circulante;

- Număr de zile pentru un circuit și durata acestuia = (Capitalurile circulante / Cifra de afaceri)x 90 sau 360. Viteză de rotație va fi mai accelerată atunci când coeficientul va fi mare și numărul de zile mai redus. Din relațiile de mai sus rezultă că factorii de care depinde nivelul vitezei sunt : cifra de afaceri și volumul capitalurilor circulante (activelor circulante). Precizăm faptul că se pot calcula și indicatori de rotație numai pentru fondul de rulment, că parte a capitalului permanent, și numai pentru fondul de rulment propriu, după relațiile asemănătoare cu cele de mai sus. În analiză utilizării activelor circulante prezintă însemnătate și numărul de rotații aferent numai stocurilor, adică raportul: Cifra de afaceri (vânzări) / Stoc global mediu

Mult mai important este însă să se calculeze numărul de rotații pe diferitele categorii de stocuri, adică rotația pe elemente ale acestora, ce ne fumizeaza informații mai amănunțite privind gestiunea resurselor riale, reflectând și localizand aspecte pozitive și negative ale activității diferitelor compartimente ale întreprinderii. Calculul numărului de rotații pe categorii de stocuri se poate face astfel: I. II. III.

pentru materii prime = Suma materiilor prime cuprinse în vânzări/Stoc mediu de materii prime pentru produse finite = Vânzări la prețul de cost al produselor/Stoc mediude materii prime pentru producția neterminată și semifabricate = vânzări la preț de cost l Stocuri medii la producția neterminată și semifabricate Aceste rate ridică probleme în legătură cu stabilirea costurilor pe elementele stocurilor, astfel că ne putem rezumă la utilizarea relației (ce are însă un anumit caracter de aproximație) bazată pe raportul dintre cifra de afaceri și totalul stocurilor.

Un studiu amănunțit al lichidității reclamă și calculul numărului de rotații pentru creditele clienților și a celor de furnizori, ceea ce se realizează pe baza relațiilor: I. II.

pentru creditul acordat clienților = vânzări/Clienți pentru creditul de furnizori = Cumpărări/Furnizori

Menționăm că toate ratele de rotație de mai sus (pe elemente) pot fi exprimate și în zile, după relația generală de tipul:

unde: o o o o

Vz = viteză în zile ; Nr = numărul de rotații și coeficientul de rotație; S = stocurile medii și respectiv șoldurile clienților și furnizorilor; Bc = baza de calcul (suma materiilor prime cuprinse în vânzări, vânzări la preț de cost, cumpărări etc.).

Rezultatele ratelor trebuie să fie comparate în timp spre a se trage concluzii și a se acționa asupra nivelului lor în funcție de interesele agentului economic.