Profitul Si Impozitul Pe Profit [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR CLUJ-NAPOCA

Lucrare de licenţă Profitul şi impozitul pe profit

Coordonator ştiinţific Conf.Univ.Dr.Lăcătuş Viorel Absolventă

1

Cluj Napoca 2010 Cuprins Introducere………………………………………………………………………………...4 Lista tabelelor şi a graficelor………………………………………………………………7 CAPITOLUL 1: PREZENTAREA FIRMEI S.C. CEMACON S.A...............................8 1.1 Scurt istoric........................................................................................................8 1.2

Obiect de activitate............................................................................................9

1.3

Strctura clienţilor S.C. Cemacon S.A................................................................9

1.4

Furnizorii principali ai societăţii..................................................................... 10

1.5

Concurenţii existenţi pe piaţa.......................................................................... 11

1.6

Numărul angajaţilor.........................................................................................12

1.7

Evoluţia volumului de active pe ultimii 5 ani................................................. 20

CAPITOLUL 2: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PROFITUL……...……....22 2.1 Noţiuni generale privind profitul.....................................................................22 2.2

Tipologia profitului..........................................................................................23

2.3

Factorii de influenţă a profitului......................................................................26

2.4

2.3.1 Indicatori de măsurare a profitului……………...……………..…26 2.3.2 Modalităţi de creştere a profitului………………………………..28 Modalități de previziune a profitului...............................................................10

2.4.1 Indicatori ai rentabilității…………………………………….…...30 2.4.2 Studiu de caz privind aprecierea rentabilității firmei S.C. Cemacon S.A……………............……………………………………………….…33 CAPITOLUL 3: IMPOZITUL PE PROFIT……………………………………….…...42 3.1 Conţinutul şi rolul impozitelor....................................................................... .42 3.2

Plătitorii impozitului pe profit şi perioada impozabilă....................................43

3.3

Scutiri de la plata impozitului pe profit...........................................................45

3.4

Cota de impunere.............................................................................................46

3.5

Modalităţi de determinare a impozitului pe profit...........................................49

3.5.1 Veniturile neimpozabile…………………………….…………….51 3.5.2 Cheltuileli nedeductibile……………………………….…………51 CAPITOLUL4: STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL ŞI A IMPOZITULUI PE PROFIT…….................……………………….57 2

4.1

Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor societăţii.................................................. 59

4.2

Determinarea profitului impozabil.................................................................. 63

4.3

Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit....................................... 65

PROPUNERI ŞI CONCLUZII AFERENTE LUCRĂII…….............................………..69 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………73

3

INTRODUCERE Obiectivul general al prezentei lucrări îl reprezintă tema profitului şi a impozitului pe profit al întreprinderii S.C. Cemacon S.A. pentru a se observa şi interpreta evoluţia acestora pe parcursul celor 5 ani. Este o temă cu o importanţă deosebită atât pentru stat, având in vedere contribuţia impozitului la formarea veniturilor bugetare cât şi pentru agenţii economici, prin influenţarea activităţilor generatoare de profit. Procesul de cercetare ştiinţifică care stă la baza realizării prezentei lucrări poate fi detaliat în următoarele etape : -

documentarea - consultarea diverselor materiale existente în domeniu în vederea însuşirii şi aprofundării cunoştinţelor necesare întocmirii unei astfel de lucrări ;

-

sinteza informaţiilor – stabilirea obiectivelor urmărite şi metodelor de realizare a acestora

-

investigarea la nivelul întreprinderii analizate – se urmăresc principalele caracteristici ale acesteia necesare pentru interpretarea corectă a rezultatelor ;

-

analiza situaţiilor financiare

-

formularea concluziilor. Primul capitol prezintă date generale despre societatea S.C. Cemacon S.A. asupra

căreia am efectuat cercetarea temei profitului şi a impozitului pe profit. În cel de-al doilea capitol am tratat două concepte fundamentale în ceea ce priveşte supravieţuirea pe termen lung a unei întreprinderi şi anume : profitul – formele profitului, tipuri de profit, factorii care influenţează masa acestuia, previziunea profitului – principalii indicatori ai rentabilităţii şi pragul de rentabilitate, cu exemplificarea acestui concept printr-un studiu de caz referitor la rentabilitatea societăţii S.C. Cemacon S.A. . Profitul este noţiunea cea mai întâlnită în economie, deoarece orice întreprinzător îşi începe activitatea în speranţa obţinerii unui beneficiu în urma eforturilor depuse, beneficiu numit profit. Profitul sau venitul obţinut în urma desfăşurării activităţii de către investitorul de capital, este format din surplusul rezultat din activitatea economică interprinsă, adică, din ceea ce depăşeşte suma pe care el a cheltuit-o. Aceasta reprezintă o compensaţie pentru riscul şi osteneala utilizării capitalului, fără de care motivaţia 4

utilizării capitalului în acest fel ar dispărea. Este interesu întreprinzătorului să-şi maximizeze profitul. În acelaşi timp este şi în interesu statului ca întreprinzătorii de pe teritoriul său să obţină profituri/venituri cât mai mari, întrucât impozitul pe profit este o funcţie crescătoare a veniturilor statului : la o anumită cotă fiscală de impunere, veniturile la bugetul statului cresc atunci când profitul întreprinzătorului creşte. În cel de-al treilea capitol m-am oprit asupra impozitului pe profit, încercând să explic rolul impozitului, cine sunt plătitorii de impozit pe profit în România, cota de impunere a impozitului pe profit, noutăţile aduse în acest domeniu de Ordonanţa de Urgenţă nr. 34 din 11 aprilie 2009, modul de calcul al impozitului pe profit, cheltuielile nedeductibile şi veniturile neimpozabile. Impozitul pe profit constituie o sursă a finanţării cheltuielilor de interes general ale statului, fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putând fi stimulate investiţiile şi înviorarea conjucturii economice. Impozitul reprezintă izvorul principal al formării veniturilor bugetului de stat şi al finanţării cheltuielilor publice. Impozitul poate însă frâna activitatea economică a contribuabililor, de aceea legiuitorii trebuie să stabilească impozite cât mai just repartizate, în funcţie de veniturile agenţilor economici. Cel de-al patrulea capitol prezintă un studiu de caz la societatea S.C. Cemacon S.A., încercând să surprind evoluţia veniturilor şi cheltuielilor societăţii, determinarea profitului impozabil, înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit pe o durată de 5 ani. În procesul cunoaşterii, o metodă de cercetare indispensabilă o reprezintă analiza, prin intermediul căreia se creează nu numai posibilitatea cercetării lucrurilor şi a fenomenelor, ci se descoperă structura, se verifică şi se stabilesc legăturile de cauzalitate, factorii care le generează şi se pot lua decizii pentru activităţile viitoare. În toate domeniile ştiinţei, analiza joacă rolul unui mijloc necesar cunoaşterii ca metodă de cercetare. Analiza financiară, ca studiu metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru

5

fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. Demersul ştiinţific constă în ansamblul operaţiilor care permit observarea, analiza efectivă şi interpretarea situaţiilor financiare în vederea evaluării poziţiei financiare, a performanţelor şi a riscurilor întreprinderii. Capitolul cinci prezintă informaţiile si concluziile rezultate care se pot utiliza pentru fundamentarea şi elaborarea deciziilor cu character tactic sau strategic, în vederea reglării activităţii studiate, a îmbunătăţirii utilizării resurselor materiale, umane, financiare şi a creşterii eficienţei economice în diferite sectoare sau ramuri de activitate. Această temă este una de actualilate care presupune cercetarea, documentarea, colaborarea şi asamblarea informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei. Indiferent de mărimea sau forma lor, în organizarea şi desfăşurarea activităţii lor, toate firmele îşi stabilesc aceeaşi ţintă: obţinerea profitului, care de departe se prezintă ca fiind criteriul cel mai important de aprecierea a activităţii globale a acestora şi, desigur, singura sursă de dezvoltare a lor. Prin Aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în perspectivă a unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel element ce impulsionează pe întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi servicii.

6

LISTA TABELELOR ŞI GRAFICELOR : Figura 1: Graficul 1: Tabelul 1: Figura 2: Graficul 2: Tabelul 2: Figura 3: Graficul 3: Tabelul 3: Graficul 4: Tabelul 4: Graficul 5: Tabelul 5: Graficul 6: Tabelul 6: Graficul 7: Tabelul 7: Graficul 8: Tabelul 8: Tabelul9: Tabelul 10: Tabelul 11: Tabelul 12: Tabelul 13:

S.C. Cemacon S.A. Zalău Structura vȃnzărilor S.C. Cemacon S.A. Principalii concurenţi ai S.C. Cemacon S.A. Principalele blocuri ceramice fabricate Evoluţia stocului de materii prime și materiale consumabile Structura muncitorilor societăţii Organigrama S.C. Cemacon S.A. Evoluţia cifre de afaceri și a rezultatului net al exerciţiului ȋn perioada 2005-2008 Evoluţia productivităţii anuale a muncii Evoluţia ratelor de rentabilitate pentru perioada 2005-2008 Evoluţia salariului mediu pe angajat Evoluţia veniturilor din exploatare și veniturile totale Lista furnizorilor acceptaţi Evoluţia cifrei de afaceri ȋn raport cu veniturile totale Evoluţia ratelor de rentabilitate ȋn perioada 2005-2008 Evoluţia cheltuielilor totale Impozitul minim datorat ȋn funcţie de veniturile totale anuale Evoluţia cheltuielilor materiale ȋn raport cu cheltuielile totale Structura veniturilor ȋn perioada 2005-2008 Structura cheltuielilor ȋn perioada 2005-2008 Evoluţia principalilor indicatori prezentaţi ȋn Contul de profit și pierdere ȋn perioada 2005-2008 Determinarea profitului impozabil și a profitului net Ponderea rezultatului financiar și a rezultatului din exploatare ȋn total profit brut Calculul profitului impozabil pentru anul 2008

7

CAPITOLUL 1: PREZENTAREA FIRMEI S.C. CEMACON S.A. 1.1 Scurt istoric Fundamentată pe experienţa şi tradiţia de peste 100 de ani în domeniul producţiei de argilă arsă din Zalău, în 1969 a luat fiinţă „Întreprinderea de produse ceramice”. În 1991 devine societate pe acţiuni, sub denumirea de S.C. Cemacon S.A., Zalău, iar în anul 1999 are capital privat 100%. Forma juridică de constituire a S.C. Cemacon S.A. este de societate pe acţiuni. Firma a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Sălaj sub nr. J 31/2/1991, având codul fiscal RO 677858. Societatea a fost înfiinţată prin HCM nr. 1657/14.08.1969 şi reorganizată ca societate comercială pe acţiuni în baza Legii nr.15 / 1990 şi a HG nr.1200/1990. Capitalul social la sfârşitul anului 2008 este de 191.709.800 lei şi este împărţit în 191.709.800 acţiuni comune. Ultima majorare de capital a avut loc în 04.08.2008 când, a avut loc o splitare a valorii unei acţiuni de la 2,5 ron la 1 ron, dar şi încorporarea rezervelor în capital (+39.902.500 acţiuni). Modificările au afectat acţionarii înregistraţi la data de 16.05.2008, indicele de alocare fiind de 0,2383776. Acţionarii semnificativi sunt următorii: SSIF Broker S.A. Cluj-Napoca cu 12,38%, MEI-Roemenie & Bulgarije Fonds NV cu 10,12%, Julius Baer Investment Mnagement LLC cu 10,05%, Ceramica S.A. Zalău cu 9,16%. Figura 1: S.C. Cemacon S.A. Zalău

Sursa: www.cemaconzalau.ro

8

1.2 Obiect de activitate Domeniul de activitate al societăţii SC Cemacon SA este fabricarea materialelor de construcţii din argilă iar obiectul principal de activitate al firmei constă în fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi a altor produse pentru construcţii, din argilă arsă, clasificat conform CAEN cu codul 2640, care a fost valabil până la data de 31.12.2008, respectiv cu codul 2332, valabil de la 01.01.2009.

Figura 2: Principalele blocuri ceramice fabricate

BECAP 120

EUROBLOC 29 AR

EUROBLOC VENTILATIE

Sursa: www.cemaconzalau.ro 1.3 Strctura clienţilor S.C. Cemacon S.A. S.C. Cemacon S.A. şi-a format un segment de piaţă prin localizarea sa geografică, în localitatea Zalău, judeţul Sălaj. Acest segment cuprinde judeţele din partea de nord-vest a României, în principal Satu Mare, Maramureş, Sălaj, dar cu posibilităţi de extindere în judeţele din jurul acestora: Cluj, Mureş, Bihor etc. Producţia fabricată se livrează prin distribuitori şi prin reţeaua proprie de distribuţie. Firma vinde cel mai mult în judeţul în care funcţionează, Sălaj, 30% (Distribuitori: Ceramica S.A., Multicom S.R.L. Zalău, Vidalis Impex S.R.L. Zalău). O pondere mare în desfacerile S.C. Cemacon S.A. o au vânzările acesteia în judeţul Satu Mare, aproximativ 24% (vânzări realizate prin Metacom Prod S.R.L. Bixad, Mobicom S.A. Satu Mare, Tomis S.R.L. Botiz) şi Maramureş, 19% (distribuitori: Alfa Com S.R.L. Baia Mare, Orizont SRL Sighetu-Marmatiei, Ambient S.R.L. ( Sibiu ) Baia Mare). Tot o pondere peste 10% în desfacerile totale ale S.C. Cemacon S.A. o au vânzările acesteia în judeţul Cluj 11% (Ambient S.R.L. ( Sibiu ) ClujNapoca, Arabesque S.R.L. ( Galati ) Cluj-Napoca, Eco Group S.R.L. Cluj-Napoca). Ponderea vânzărilor în celelalte judeţe este destul de redusă, sub 4% în fiecare: Argeş,

9

Sibiu, Bucureşti, Bihor, Mureş, Bistriţa Năsăud, Prahova, Suceava. În ceea ce privesc exporturile acestea sunt ocazionale, şi s-au realizat în Polonia în anul 2007. În sprijinul acestor afirmaţii, în graficul de mai jos sunt sintetizate vânzările pe principalii distribuitori ai produselor SC Cemacon SA şi localizarea geografică a acestora. Graficul 1 : Structura vânzarilor S.C. Cemacon S.A. pe judeţe

Sursa : Surse interne S.C. Cemacon S.A. 1.4 Furnizorii principali ai societăţii În cazul firmei SC Cemacon SA, materia primă este reprezentată de argilă care este exploatată din cariera aflată în vecinătatea secţiilor de producţie şi se află în proprietatea societăţii şi de la S.C. Sălajul Sărmăşag. Astfel, cheltuielile cu materia primă sunt minime, în schimb este importantă aprovizionarea cu resurse energetice (gaz, curent, apă). Modalitatea de achiziţionare a acestora se face în principal prin compensări cu marii furnizori de energie precum: “E-on Gaz”, S.C. “Electrica” S.A. şi S.C. “Compania de Apa Someş” S.A. care sunt companii româneşti, cu acestea Cemacon având încheiate contracte. Firma mai achiziţionează diferite materiale, cum ar fi folia termocontractibilă pentru înfolierea paleţilor de blocuri ceramice, paleţii de lemn pentru aranjarea şi distribuţia produselor, combustibili pentru maşinile de aprovizionare, transport şi 10

manupulare, saci de polipropilenă, etc. Activitatea de transport se execută preponderent de către firme specializate în acest domeniu pe bază de contract. Referitor la acestea, întreprinderea are în componenţa organizatorică Departamentul Aprovizionare-Transport, care printr-o structură bine definită reuşeşte să facă faţă logisticii pentru evaluarea şi achiziţionarea tuturor materialelor de care firma are nevoie pentru desfăşurarea activităţii de producţie în condiţii optime. 1.5 Concurenţii existenţi pe piaţa Unul dintre elementele fundamentale necesare pentru elaborarea strategiei de marketing a unei firme îl reprezintă analiza concurenţilor existenţi pe piaţă. În ciuda faptului că societatea S.C. “Cemacon” S.A. este un producător cu vastă experienţă pe piaţa, concurenţa mai veche sau mai nou apărută este de dorit a fi cunoscută. Avantajele pe care le au concurenţii de pe piaţă constau în tehnologii noi de fabricare ale cărămizii sau în renumele acestora pe plan internaţional, cum este exemplul, liderului de piaţă, S.C. Wienerberger- Sisteme de Cărămizi S.R.L., cotată la Bursa din Viena încă din 1869, sosită în România în 1998. Ceramica Zalău ocupă locul 3 într-un clasament al primilor 10 producători de blocuri ceramice din nord-vestul şi centrul ţării. Printre principalii concurenţi ai firmei se află societăţile cuprinse în tabelul de mai jos în ordinea descrescătoare a cifrei lor de afaceri realizată în ultimii ani. Tabelul 1: Principalii concurenţi ai S.C. Cemacon S.A. Nr. crt.

Producători de blocuri Cifra afaceri Cifra afaceri Cifra afaceri ceramice 2005 2006 2007 SC Wienerberger – sisteme 1. 51.160.019 106.100.663 163.676.342 de cărămizi SRL 2. SC Siceram SA 33.083.328 42.463.764 50.661.502 3. SC Cemacon SA 23.601.369 23.902.245 24.457.472 4. SC Simcor SA 31.322.570 32.683.001 38.260.698 5. SC Cars SA 16.029.657 16.907.564 15.027.174 6. SC Refraceram SRL 10.995.577 11.674.294 13.449.405 7. SC Mureşeni SA 11.026.606 11.053.794 9.725.931 8. SC Cercon Arieşul SA 12.955.698 11.011.264 8.455.836 9. SC Ceramica Gherla SA 2.253.989 2.560.816 3.520.412 10. SC Ceramica Tăşnad SA 1.885.587 1.818.021 2.682.729 Total 194.314.400 260.175.426 329.917.501 Sursa: http://www.mfinante.ro/contribuabili/link.jsp?body=/contribuabili/agenti_nume.htm

11

Cota de piaţă deţinută, din estimările societăţii, este de 70% în judeţul Sălaj, 40% Satu Mare, 25% Maramureş. La nivel de ţară, cota se situează în jurul valorii de 10%. Ponderea deţinută de blocurile ceramice în total cifră de afaceri este de 96,8%, iar produsele din categoria tuf zeolitic deţin o pondere de 3,2%. Prin investiţia realizată în noua capacitate de producţie, societatea vizează pătrunderea pe noi pieţe, care până acum nu au fost accesibile din cauza costurilor de transport. 1.6 Numărul angajaţilor S.C. Cemacon S.A. Zalău, este administrată de către un consiliu de administraţie format din 5 persoane, iar conducerea executivă este formată din 6 persoane, conform organigramei societăţii. Preşedintele Consiliului de Administraţie este şi director general. La data de 31 decembrie 2008 societatea înregistra un număr mediu de angajaţi de 284, dintre care tesa 34, muncitori 224 şi direct productivi 26. Tabel 2: Structura muncitorilor societăţii Tesa Muncitori Muncitori direct productivi Total

34 224 26 284

Sursa: Nota explicativă 8, anexată la bilanţ La începutul anului însă, datorită scăderii cererii pentru cărămidă, societatea a închis una dintre liniile de producţie. Deşi acest lucru era prevăzut într-un viitor mai îndepărtat pe fondul uzurii tehnice a respectivei linii de producţie (aceasta a fost menţinută în funcţiune doar datorită cererii mari de cărămidă existente până anul trecut), criza financiară de pe plan mondial şi-a făcut simţită prezenţa şi în cazul acestei firme, obligând-o să-şi reducă activitatea mai devreme decât a fost prevăzut, deoarece era costisitor să lucreze pe stoc. Linia de producţie pe care întreprinderea a închis-o este activă din 1974, rentabilitatea ei fiind redusă din cauza consumului ridicat de gaze naturale, a energiei electrice consumate şi a cheltuielilor salariale. Odată cu închiderea liniei de producţie societatea a renunţat la aproape jumătate din personal, 120 de muncitori fiind disponibilizaţi definitiv prin concedieri colective şi individuale. În 2009, firma utilizează doar o linie de fabricaţie a blocurilor ceramice, care a fost modernizată şi retehnologizată anul trecut, capacitatea

12

fiind de 300 de tone pe zi, cu aproximativ 27% mai puţin ca înainte de închiderea vechii linii. În prezent societatea are 165 de angajaţi, care sunt repartizaţi în diferite compartimente conform organigramei de mai jos, de Consiliul de Administraţie la 01.04.2009: Figura 3 : Organigrama S.C. Cemacon S.A.

13

Sursa : Surse interne S.C. Cemacon S.A. Comparativ cu anul trecut, s-a renunţat la 2 compartimente : laborator metrologie şi compartiment arhivă. De asementea, pe lăngă angajaţii care lucrau la linia de producţie care a fost închisă au mai fost disponibilizaţi şi alţi angajaţi din aproape fiecare departament.

Compartimentele de muncă funcţionale din structura organizatorică aprobată de Consiliul de Administraţie, se prezintă după cum urmează: 1. Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Cemacon S.A. 1.1. Auditor Financiar 2. Consiliul de Administraţie- 5 membrii 2.1. Auditor Intern 3. Preşedintele C.A. –Director General- 1 preşedinte 4. Director Tehnic- 1 director 4.1. Compartiment Mecano- Energetic – 4 angajaţi 4.2. Compartiment Tehnic-Investiţii- 4 angajaţi 4.3. Atelier Mentenanţa- 5 angajaţi 5. Director Producţie- 1 director 5.1. Secţia Blocuri Ceramice- 54 angajaţi 5.2. Secţia Pulberi Minerale- 2 angajaţi 6. Director Vânzări Calitate-1 director 6.1. Compartiment Vânzări – 6 angajaţi 6.2. Compartiment Marketing- 1 angajat 6.3. Laborator Încercări- 1 angajat 6.4. Compartiment Managementul Calităţii- 1 angajat 7. Director Economic – 1 director 7.1. Compartiment Financiar Contabilitate- 3 angajaţi 7.2. Compartiment IT- 1 angajat 8. Director Resurse Umane şi Salarizare-1 director

14

8.1. Compartiment Resurse Umane- 1 angajat 8.2. Compartiment Normare Salarizare- 1 angajat 8.3. Compartiment Secretariat- 1 angajat 9. Departament Aprovizionare – Transport- 8 angajaţi 10. Departament Administrativ PSI – Protecţia Muncii- 9 angajaţi 11. Secţia Cariere Materii prime- 9 angajaţi 12. Oficiul Juridic 13. Reprezentantul managementului cu calitatea Conducerea societăţii are următoarea structură : Consiliul de administraţie al S.C. Cemacon S.A., care este format din: 1. Crehul Ioan - preşedinte; 2. Elekes Ştefan - membru; 3. Turc Silviu - membru; 4. S.C. H.invest S.R.L - reprezentată de dl. Hodiş Andrei ; 5. S.C. Middle Europe Investments S.R.L. Bucureşti -reprezentată de dl. Fader Cristian Conducerea executivă a S.C. Cemacon S.A., care este asigurată de: Director general: Ing. Ioan Crehul Director tehnic: Ing. Remeş Ioan Director economic: Ec. Pop Ana Director de vânzări: Butka Coloman Director de producţie: Sarpataki Alpar Laszlo Urmărind organigrama observăm că nu există foarte multe nivele ierarhice ceea ce facilitează transiterea informaţiilor de la manageri la angajaţi şi invers. De asemenea, în cadrul structurii personalului predomină angajaţii cu studii medii, în proporţie de 78% (124 persoane), 12% personal care a terminat doar şcoala generală (22 persoane) şi 10% personal cu studii superioare (20 persoane). Remarcăm şi preocuparea firmei pentru pregătirea profesională a angajaţilor săi. În acest sens, este de menţionat faptul că, societatea, pe parcursul anului precedent a investit peste 4.000. ron în traininguri oferite personalului. De exemplu, au avut loc angajări de sudori şi manipulatori a diferite utilaje,

15

cărora entitatea le-a oferit pregătire pofesională, sub îndrumarea unor profesionişti, timp de o lună de zile. Conducerea nu este foarte restrictivă, directorii se implică în rezolvarea problemelor legate de producţie alături de personal. În întreprindere există un climat plăcut, calm, neconcordanţele apărute soluţionându-se prin discuţii, şi acorduri între părţile implicate. În ceea ce priveşte programul de lucru acesta este fix, 8 ore pe zi în cazul muncitorilor şi uşor variabil la nivelele superioare. Foarte important în ceea ce priveşte personalul este productivitatea muncii, mai ales pentru angajaţii direct implicaţi în producţie. Acest indicator de arată gradul de eficienţă cu care este folosit peronalul în cadrul entităţii. La nivel de angajat ea se determină ca raportul dintre volumul vânzărilor realizate de entitate ( în cazul nostru într-un an de zile) şi numărul mediu de salariaţi.

În tabelul următor putem observa evoluţia acestui indicator: Tabelul 3: Evoluţia productivităţii anuale a muncii Cifra de afaceri Număr mediu angajaţi Productivitatea muncii

2005

2006

2007

2008

23,902,245

24,457,472

34,153,365

48,619,215

279 85,671.13

280 87,348.11

277 123,297.35

284 171,194.42

Sursa: Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi Contul de profit şi pierdere Se observă deci că productivitatea muncii este în creştere de la un an la altul, de la 86 136 lei/angajat la 171 194 lei/angajat, aceasta deoarece, cifra de afaceri a societăţii este într-o continuă urcare, ca urmare a sporirii producţiei fizice în urma finalizării investiţiilor tehnologice, dar şi a calificării personalului. Această evoluţie a productivităţii muncii este una favorabilă pentru societate deoarece, progresul oricărei organizaţii depinde într-o măsură decisivă de eficienţa cu care sunt folosite resursele umane. Referitor la salarul mediu pe angajat, acesta are următoarea evoluţie: Tabelul 4: Evoluţia salarului mediu pe angajat Salarii anuale plătite Număr mediu angajaţi

2005 4.390.364 279

2006 5.273.391 280

16

2007 5.347.037 277

2008 7.232.849 284

Salarul mediu lunar

1.314

1.569

1.608

22.122

Sursa: Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi Contul de profit şi pierdere Se observă că salariile medii ale angajaţilor cresc de la un an la altul, ceea ce este justificat deoarece recompensele acordate salarialţilor trebuie să se coreleze cu productivitatea muncii, care a avut o evoluţie crescătoare de-a lungul intervalului analizat. Resursele tehnice Resursele tehnice se referă la gradul de dotare al firmei cu capacităţi de producţie. Astfel, pentru desfăşurarea activităţii sale societatea dispune de următoarele resurse: -

Terenuri pe o suprafaţă de 535.733 mp, din care: carieră Turani 133.303 mp, incinta fabricii 58.400 mp, punct de lucru Beltiug 17.003mp, corp administrativ Strejarul

-

1.427 mp, cariera de argilă Recea 376.500 mp Construcţii: magazii, hale, depozite, centru de cercetare, birouri, în valoare de

-

15.650.522 ron, Maşini şi instalaţii tehnice: Basculante Mercedes, motostivuitoare, valţ tip compact 1012 pt. pentru preparare argilă, încărcătoare frontale, excavatoare, cupe şi scripete utilizate în extracţia argilei, alimentatoare cutie pentru cenuşă, transportor cu bandă de cauciuc, colergang, concasor cu valturi (folosit la marunţirea argilei), presa de vid, cuptoare folosite pentru uscarea şi arderea cărămizii, macarale turn, macara capră, 4 Dacia Logan, un autoturism Nissan 4x4, un autoturism Honda, 2 autoturisme Skoda,

-

un autoturism Bora şi un autoturism Seat Cordoba toate în valoare de 5.631.827 ron. Alte instalaţii utilaje şi mobilier care cuprind: sistemul de supravegere, aparate de

-

monitorizare, sisteme de calculatoare în valoare de 74.386 ron. Programe informatice si licenţe necesare pentru proiectarea noilor tipuri de cărămidă

În ceea ce priveşte gradul de utilizare al utilajelor acesta se apropie de 100%, neexistând utilaje nefolosite sau inutilizabile. Societatea a făcut numeroase investiţii din 2007 şi acestea încă mai continuă şi în prezent. S-a achiziţionat o nouă linie de producţie care este mult mai eficientă ca cea anterioară, având un consum mai redus de energie electrică şi gaze şi un nivel mai mic al cheltuielilor cu reparaţiile fuxului tehnologic, o capacitate mai mare de producţie, aceasta ajungând până la 300 tone pe zi. De la punerea în 17

funcţiune, această nouă linie de producţie nu a necesitat reparări majore. În urma controalelor periodice efectuate, s-au identificat mici neregularităţi tehnice. La recomandările specialiştilor s-a înlocuit pompa de răcire şi s-a intervenit cu reparaţii în cazul unui compresor. Se observă înclinaţia entităţii spre inovare, aceasta înlocuind periodic şi autoturismele utilizate în diferite deplasări, şi renovând chiar şi corpurile administrative. Toate aceste investiţii s-au realizat în mare parte prin autofinanţare, folosind profitul reportat dar şi cu ajutorul unor credite bancare pe termen lung.

Resursele materiale În cadrul acestor resurse un loc aparte în reprezintă modul de asigurare al firmei cu materii prime şi materiale. În cazul S.C. Cemacon S.A. , se ştie că materia primă este reprezentată de argilă extrasă din propriile cariere. După extragere acestea sunt duse în hala de marcerare care reprezintă şi o rezervă de materii prime şi materiale pentru perioadele de iarnă când expoatarea întâmpină dificultăţi. Societatea trebuie să-şi construiască cu grijă stocurile de materii prime şi materiale având în vedere că durata necesară pentru macerare variază între 6 şi 12 luni. Pe lângă argilă societatea mai foloseşte şi alte materii prime însă într-un volum mai redus, în vederea obţinerii produsele din categoria tuf zeolitic care însă deţin o pondere redusă, de 3,2%. Astfel, entitatea trebuie să-şi mai procure şi saci de polipropilenă, folie termocontractilă, paleţi de lemnn, combustibili. În vederea selectării furnizorilor care să asigure aprovizionarea cu aceste materii prime şi materiale, societatea foloseşte un punctaj calculat pe baza anumitor criterii, pentru fiecare furnizor în parte. Cei care acumulează cel mai mare punctaj, sunt admişi ca fiind furnizori acceptaţi cu care societatea încheie diferite contracte. Utilizând criterii ca: preţul produselor, calitatea acestora, condiţiile şi timpul de livrare, au fost selectaţi următorii furnizori. Tabelul 5: Lista furnizorilor acceptaţi Denumire materii prime, materiale, piese de schimb 1. Energie electrică 2. Gaz 3. Apă-canalizare 4. Piese de schimb utilaje tehnologice 5. Piese de schimb auto şi pentru utilaje terasiere

Furnizor S.C. Electrica S.A. Zalău S.C. e-on Gaz România S.C. Compania de Apă Someş S.A. S.C. Aversa S.A. Bucureşti S.C. Cocorul Zalău

18

Punctaj 60 55 55 65 55

6. Piese de schimb pentru role bandă 7. Dopuri ceramice 8. AMC 9. Reparaţii utilaje 10. Confecţionare piese de schimb, recondiţionări, lucrări de construcţii, Instalaţii electrice, tehnice, sanitare 11. Protecţia mediului, studii de impact bilanţuri de mediu, analize, măsurători înclinometrice, foraje 12. Paleţi de unică folosinţă 13. Carburanţi 14. Folie 15. Rumeguş 16. Organe de asamblare 17. Metale 18. Curele transmisie 19. Cenuşă 20. Echipament de lucru şi protecţie 21. Coji de seminţe

S.C. Mefival Satu Mare S.C. Sinterom S.A. Cluj S.C. Caom S.A. Paşcani S.C. Balkancar Service S.C. Elmont S.R.L. Zalău

60 55 60 55 60

S.C. Envicon S.R.L. Satu Mare

65

S.C. Calderoni S.R.L. Coaş S.C. Inserco Laplast KFT Ungaria S.C. Georademar Sângeorz Băi S.C. Andy & Zoly S.R.L. Zalău S.C. Vidalis S.R.L. Zalău S.C. Primagra Suceava S.C. Inserco S.R.L. Zalău S.C, Clas Expert S.R.L. Oradea S.C. Ardealul S.A. Carei

60 60 65 50 70 60 50 50 55 50

Sursa: Surse interne Cemacon S.A. Aprovizionarea se realizează la un interval de 40 de zile, variind uşor în funcţie de tipul produselor. Entitatea pune deosebit de mare accent pe calitatea materiilor prime, de aceasta depinzând şi calitatea produselor finite. Volumul stocurilor de materii prime şi materiale consumabile fluctuează de la un an la altul potrivit graficului următor: Graficul 2: Evoluţia stocului de materii prime şi materiale consumabile

Sursa: Bilanţul societăţii S.C. Cemacon S.A.

19

Se observă că odată cu introducerea noii capacităţi productive au crescut şi stocurile de materii prime în anul 2007 datorită volumului mai mare de resurse necesare pentru producţie şi a faptului că perioada de timp în care argila trebuie prelucrată înaintea utilizării ei în producţie este mare. De aceea se observă o acumulare de stocuri în acel an, însă acestea se reduc începând cu 2008 când pot fi date deja în folosinţă, astfel încât producţia să se realizeze la capacitate maximă.

1.7 Evoluţia volumului de active pe ultimii cinci ani Cifra de afaceri netă semnifică volumul portofoliilor de afaceri realizate de entitate în relaţie cu diferiţi parteneri. Fiind un indicator de volum cifra de afaceri netă reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută ), cum este cazul societăţii analizate, cât volumul activităţii desfăşurate de o entitate cu obiect principal de activitate comerţul. Tot acest indicator este folisit şi pentru aprecierea pozitiei societatii în cadrul sectorului de activitate unde evoluează precum şi a aptitudinilor de a face investiţii şi respectiv a dezvolta diferite activităţi şi produse în mod profitabil. Rezultatul exerciţiului este un indicator forte al societăţilor, de la prima vedere putând să sugereze situaţia economico-financiară în care aceasta se află. El este un indicator de rentabiliate determinat pe baza diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile exerciţiului, având valori pozitive în cazul în care firma înregistrează profit şi valori negative dacă firma are pierderi. Analizând cifra de afaceri a societăţii pe perioada 2004-2008 observăm că aceasta se află într-o continuă ascensiune. Cele mai importane creşteri le-a înregistrat în perioada 20062007 şi 2008 când indicatorul a crescut cu 39,64% respectiv 42,36%. Această creştere s-a datorat în principal sporirii vânzărilor, generată de creşterea volumului producţiei fizice realizate de blocuri ceramice care a avut loc odată cu punerea în funcţiune a noii linii de producţie. În perioadele 2004-2005 şi 2005-2006 se observă că cifra de afaceri se menţine aproape constantă, creşterile înregistrate de la un an la altul fiind numai de 1,27% şi 2,32%.

20

Urmărind şi rezultatul net al exerciţiului observăm că acesta se concretizează în profit pe toată perioada, având o creştere însemnată între 2006-2007 şi 2007-2008 când a înregistrat valori chiar de 5 ori mai mari ca în anul precedent. (I07/06RNE = 563,76 %, I08/07RNE = 145.18%). În perioadele 2004-2005 şi 2005-2005 se observă o reducere a profitului net cu aproape 50% respectiv 70% (I05/04RNE = 51.24%, I05/04RNE = 28.55%). Această scădere se poate datora unei creşteri mai lente a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale în cele doua perioade analizate,

mai exact a creşterii anumitor

cheltuieli materiale, ca de exemplu cele cu energia şi apa. În graficul de mai jos este redată evoluţia celor doi indicatori, prin valorile lor absolute: Graficul 3: Evoluţia cifrei de afaceri şi a rezultatului net al exerciţiului în perioada 2004-2008

Sursa: Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere S.C. Cemacon S.A.

21

CAPITOLUL 2: CONSIDERAȚII GENERALE ALE PROFITULUI 2.1

Noţiuni generale privind profitul

Termenul “profit” de origine latină, provine de la verbul “proficere”, care înseamnă a progresa, dobândind treptat semnificaţia de a da rezultate, reprezintă una din zonele fundamentale de venit care se formează în economia de piaţă, relevând raţionalitatea activităţii economice. Nici o activitate intreprinsă de un agent economic nu poate exista şi nu se poate dezvolta dacă nu se obţine un avantaj in formă bănească, dacă nu se recuperează cheltuielile şi nu se obţine un excedent de venit. Noţiunea de profit este privită şi înţeleasă diferite de economişti prin prisma concepţiei globale, ca o rezultantă dintre efortul economic (costul de producţie) şi efectul concretizat în veniturile obţinute. Pentru a obţine profit, în orice situaţie veniturile trebuie să fie mai mari decât cheltuielile. Angajând efectiv capitalurile societăţii şi îmbinându-le cu ceilalţi factori de producţie, întreprinzătorul obţine venituri şi menţine starea de funcţionalitate a afacerii. Prospectarea pieţei, desfăşurarea procesului de producţie, obţinerea preţului dorit în funcţie de cererea pieţei presupune anumite incertitudini sau riscuri care trebuie avute în vedere, profitul fiind astfel “o consecinţă a riscului, rezultatul prevederii viitorului cu mai mare acurateţe decât au făcut-o majoritatea celorlalţi concurenţi.” Profitul reprezintă diferenţa între veniturile obţinute şi cheltuielile aferente acestora, dintr-o activitate economică sau financiar-bancară. Aceasta este o valoare real pozitivă, rezultată din activităţi economico-financiare concrete, ca şi efect al interacţiunii şi interdependenţei factorilor fundamentali de producţie: capitalul, munca şi pământul – natura. Este un plus monetar care rezultă din rotaţia completă a capitalurilor, urmărit şi dorit de toţi întreprinzătorii pentru autofinanţarea menţinerii şi dezvoltării propriei firme. În sensul larg al cuvântului, profitul este considerat un câştig ce remunerează factorii de bază ai producţiei: capitalul, pământul şi munca. Se concretizeză în profit propriu-zis, profit din inovaţii, profit din incertitudini şi risc şi profit nejustificat din punct de vedere etic. Este câştigul pe care îl obţin agenţii economici, ca surplus peste costul de producţie, fiind avantajul realizat în firmă bănească dintr-o acţiune, operaţie sau activitate economică. Astfel, orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta, dacă nu obţine profit.

22

2.2

Tipologia profitului

Obţinerea de profit este motivaţia întreprinzătorilor şi posesorilor de capital. Se poate vorbi de profit normal, profit economic, dacă avem în vedere căile prin care a fost realizat putem vorbi de profit legal (legitim) sau profit illegal (nelegitim). Profitul normal reprezintă acea parte a profitului pe care o realizează şi însuşeşte întreprinzătorul (agentul economic) în calitatea sa de proprietar al factorilor de producţie. Ca venit al proprietarului care este şi întreprinzător, profitul normal nu se include în costul de producţie. Acesta corespunde venitului care ar reveni întreprinzătorului dacă el ar închiria capitalul său altui întreprinzător, sau dacă ar lucra ca salariat la acesta. Prin urmare, profitul normal reprezintă minimum de profit pe care o firmă trebuie să-l obţină pentru a funcţiona în continuare. În acest caz, nielul venitului total încasat se identifică cu cel al costurilor de oportunitate, ceea ce înseamnă că pe baza încasărilor se poate asigura continuarea activităţilor la aceiaşi parametrii funcţionali. Partea de profit ce se obţine ca venit peste costul de producţie indiferent dacă acest venit este produs al unor factori de producţie închiriaţi sau ca urmare a jocului concurenţei pe piaţă, reprezintă profitul supranormal sau economic. în timp ce, profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil, profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor (factorilor) utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. Adesea, teoria generală a profitului are în vedere acest tip de profit. Profitul economic este privit ca o recompensă oferită investitorului pentru riscul asumat în derularea afacerii. Riscul în afaceri este ceva firesc, o componentă a vieţii economice care nu surprinde pe nimeni. Pentru a lărgi viziunea asupra profitului ca substanţă a conţinutului rentabilităţii, este uitl a face o trecere în revistă a abordării lui ca factor de remunerare de producţie. Prin natura sa reziduală, profitul poate fi negativ, poate lua forma de pirdere, spre deosebire de salariu, dobândă şi rentă, care nu îmbracă niciodată o formă „negativă”. Pierderea reduce valoarea contribuţiei investitorilor în capitaluri şi implicit va reduce şi valoarea afacerii. În condiţii dinamice, profitul fluctuează: în condiţii de boom, se pot realiza profituri mai mari decât salariile, renta sau dobânda. În condiţii de criză, este inevitabilă reducerea profitului. Ca rezultat al acţiunii economice, văzut ca decalaj între veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi şi totodată din punct de vedere al reglementărilor în vigoare, se disting două finalităţi ale profitului: profit legitim (legal) şi profit nelegitim (nelegal). Profitul legitim reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli constituiete legal ca fond şi modalitate de calcul. El apare ca un surplus monetar degajat de respectarea normelor legale şi poate fi diferit de profitul normal. Pe de altă parte, în plan moral şi 23

social, profitul legal poate fi privit şi ca profit normal, urmând ca orice depăşire a acestuia să apară ca fiind obţinută în afara condiţiilor legale, situaţie care ar impune concomitent ideea că el nu aparţine şi nu poate fi însuşit de întreprinzătorul care-l dobândeşte. Profitul legitm este format prin potenţialul tehnico-economic al întreprinderii, reflectat în performanţe aducătoare de profit (creşterea volumului bunurilor şi serviciilor vândute, îmbunătăţirea calităţii, creşterea randamentului forţei de muncă, creşterea progreselor economice şi tehnice realizate prin intermediul unor mijloace de muncă perfecţionate şi mai ieftine, obţinerea unor produse noi). Acestea sunt de altfel, serviciile reale aduse de agentul economic nu doar propriei sale activităţi, ci şi societăţii care beneficiează de ele. Unii economişti susţin că profitul obţinut în acest mod ar trebui scutit de impozit pentru a stimula progresul tehnico-economic. Profitul generat de progresul tehnico-ştinţific conţinând în algoritm variabile ale protecţiei mediului, dezvoltării durabile, ar trebui în totalitate scos în afara impozitării. Strâns legată de dimensiunea potenţialului tehnico-economic şi aducătoare de profit legitim este considerată economisirea tuturor tipurilor de eforturi cuprinse în costuri. Se consideră că, la formare profitului legitim, pe lângă potenţialul tehnicoeconomic, mai contribuie şi decizia antreprenorială, iar componente ale profitului legitim sunt considerate şi veniturile provenite din evitarea riscurilor, care cu o probabilitate mai mică sau mai mare, însoţesc activitatea economică a întreprinderii. Profitul nelegitim reprezintă o sumă de bani însuşită fără a fi câştigată sau meritată printr-un serviciu adus în activitatea economică, adică fără a fi creată nici o valoare economică. Acesta are caracterul unui „venit gratuit, rezultând din circumstanţe favorabile de beneficiar”. Una din formele profitului nelegitim este evaziunea fiscală, sau profitul nelegal, care poate avea loc sub acoperirea legilor, ca urmare a ambiguităţii acestora, sau datorită confuziei create de instabilitatea şi slaba mediatizare a cadrului legislativ de specialitate. De asemenea, evaziunea fiscală poate fi intenţionată sau frauduloasă (dubla contabilitate, subevaluarea voită a masei impozabile, falsificarea intenţionată a declaraţiilor de impunere). Surse principale de formare a profitului nelegitim:  Asocierea, fuziunea sau cooperarea între firme, care dă naştere formelor anticoncurenţiale;  Inexistenţa cheltuielilor cu reclame si publicităţi;  „Pirateria” economică, expresie a utilizării abuzive şi neautorizate a mărcilor consacrate pentru produsele proprii slab calitative;

24

 





Mâna de lucru şi componentele ieftine folosite; Anumite variaţii ale rentei funciare, datorate poziţiei privilegiate pe piaţă (distanţa redusă faţă de furnizori, piaţa de desfacere situată în zone cu expansiune economică puternică, unde, datorită extinderii şi dezvoltării infrastructurii, creşte şi preţul pământului); Concurenţa neloială, care nu compensează cheltuielile cu tehnologia folosită, pe cele cu fondul comercial, şi foloseşte reţelel de distribuţie deja instalate. Aceste firme practică preţuri de dumping, dar înregistrează o frecvenţă mai mare a vânzărilor, ceea ce în final se reflectă în venituri suplimentare; Practicarea unor preţuri inferioare celor de pe piaţă.

Profitul trebuie confiscat şi vărsat la bugetul de stat deoarece acesta nu aparţine întreprinzătorului. Din definire profitului a rezultat o a doua abordare a profitului, anume profitul total, care este exprimat ca o însumare a profitului normal şi a profitului economic (definit ca şi supraprofit). Prin teoria riscului asumat, profitul este definit ca o recompensă a întreprinzătorului pentru riscul ce şi-l asumă odată cu iniţierea şi desfăşurarea afacerii. Dacă ceilalţi factori implicaţi în desfăşurarea activităţii sunt remuneraţi pe bază contractuală, întreprinzătorului îi revine profitul drept răsplată pentru riscul asumat. O altă formă specială de profit este aşa-numitul profit neaşteptat, care se realizează de către agenţii economici în condiţiile unor conjuncturi economico-politice sau de altă natură, favorabile. Asemenea situaţii se pot întâlni fie în zonele geografice ale globului în urma unor evenimente conjuncturale, fie în cazul unor produse de natură deosebită precum petrolul sau alte resurse natural-materiale ce constituie monopolul exclusiv al unui număr redus de producători, respectiv vânzători. Lipsa profitului, fie în urma unui dezechilibru al factorilor de producţie, când agentu economic depune un efort mai mare decât efectul obţinut, fie în urma consumului întregului profit pentru sine, activitatea economică nu numai că va stagna, dar atât factorii endogeni cât şi cei exogeni o vor deprecia până la anulare (lichidare). Factorii subiectivi implicaţi în formarea profitului sunt interesaţi şi în obţinerea lui, astfel:  Deţinătorii de capital primar au motivaţia sporirii patrimoniului firmei fondate prin reinvestirea unei parţi din profit şi însuşirea unei părţi care să le asigure nevoile proprii de consum;  Deţinătorii forţei de muncă au motivaţia menţinerii şi dezvoltării potenţialului economic al firmei în perspectiva participării şi însuşirii din venituri a echivalentului muncii depuse, a sporirii acestora şi a posibilităţii de a fi retribuiţi inclusiv din profit;

25



Statul, datorită faptului că pentru acesta profitul reprezintă materia impozabilă din care va obţine venituri directe la bugetul său.

Profitul propriu-zis, în economia de piaţă este urmărit pe termen lung şi pe termen scurt astfel:  Profitul maxim realizat imediat poate duce la insuficienţa lichidităţilor şi la exces de imobilizări, ceea ce semnalează un posibil faliment al firmei, deci nu se asigură supravieţuirea în timp a firmei;  Independenţa financiară a firmei faţă de creditori impune ca firma să-şi diminueze datoriile prin limitarea creşterii şi a profitului imediat;  Cheltuielile de reclamă şi publicitate, a căror necesitate şi utilitate se manifestă în timp, reduc de asemenea profitul imediat;  Diminuarea profitului imediat este determinată şi de creşterea salariilor (fenomen care devine periodic într-o economie instabilă), precum şi de creşterea gradului de securitate a personalului. 2.3

Factorii de influenţă a profitului 2.3.1

Indicatori de măsurare a profitului

Fiecare agent economic, pentru a putea să-şi orienteze activitatea trebuie să dispună de o analiză financiară corespunzătoare, în cadrul căreia un rol deosebit revine mărimii şi dinamicii profitului. Oricare ar fi forma de profit, acesta este măsurat absolut (ca masă, ca volum) şi relative (ca rată). Mărimea profitului este variabilă în timp şi spaţiu şi poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul a doi indicatori:  Masa profitului, respectiv suma pe care o reprzintă profitul unei entităţi economice, a unui agent. Ea se stabileşte ca diferenţă pozitivă dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate şi costul lor. Masa profitului se poate calcula de asemenea, pe produs (bun sau serviciu), ca diferenţă între preţ şi cost constituind un reper foarte important pentru selectarea nomenclatorului de produse al unei unităţi economice. Pr = VT – CT Pr – masa profitului într-o anumită perioadă VT – venit total CT – cheltuieli totale 

Rata profitului, care se determină fie ca raport procentual între:

26

■ masa profitului şi volumul capitalului investit: RPr (k) = Pr/Kinv x 100 ■ masa profitului şi cifra de afaceri: RPr (CA) = Pr/CA x 100 ■ masa profitului şi costul de producţie sau rata rentabilităţii: RPr (CT) = Pr/CT x 100 Dacă atât în cazul calculului masei profitului cât şi al ratei profitului nu se obţine un rezultat pozitiv, înseamnă că din punct de vedere oficial nu se obţine profit, ci se înregistrează pierderi, care în anumite circumstanţe pot aduce agentul economic în starea de faliment. Ţinând seama de modul cum se calculează profitul în contextul semnificaţiei oficial - legislative, rezultă că, atât din punct de vedere al producătorului (al celui ce realizează o activitate lucrativă), cât şi al societăţii, se impune un singur mod de abordare - acela al maximizării. Deoarece caracterul complex al activităţii economice implică acţiunea unui număr mare de factori, rezultatul depinzând de aceştia, profitul producătorului se maximizează prin mărirea producţiei (care atrage după sine sporirea cantităţii de factori utilizaţi) atâta timp cât veniturile ce decurg din creşterea cu o unitate a factorilor respectivi sunt superioare costului acestora. În acelaşi timp problema maximizării se pune atât prin prisma masei cât şi a ratei profitului şi determină, firesc, opţiunile producătorilor pentru o activitate sau alta. În lupta pentru maximizarea profitului, au loc deplasări de capitaluri pe diferite mărimi de la o activitate economică la alta sau între diferite ramuri, mişcare ce poartă denumirea de migraţia capitalului. Atât mărimea cât şi dinamica ratei profitului sunt influenţate de numeroşi factori. Cel mai important este desigur numărătorul din rata profitului, reprezentat prin masa profitului cu care creşte sau scade direct proporţional. Dacă vom supune analizei indicatorul masa profitului, vom deduce că are, la rândul său, o condiţionare complexă depinzând de: 1. nivelul productivităţii sau randamentul factorilor care influenţează volumul rezultatelor. Aceeasta înseamnă orientarea firmei spre acele acţiuni (activităţi) care conduc la productivitate cât mai mare, îndeosebi prin prisma randamentului factorului muncă. Eficienţa factorilor de producţie este, la rândul ei, determinată de alţi factori cum ar fi: eficienţa învăţământului, a sistemului de ocrotire socială a sănătăţii, a cercetării ştiinţifice, de eficienţa acumulării şi investiţiilor, de structurile de ramură şi teritoriale ale economiei naţionale;

27

2. preţul de vânzare şi costul, întrucât masa profitului este rezultatul diferenţei dintre cele două elemente. Prin creşterea preţului de vânzare, într-o economie de piaţă, concurenţială se modifică substanţial nivelul competitivităţii, accentul se pune pe reducerea costului; 3. volumul, structura şi calitatea producţiei (activităţii sau bunurilor economice) care acţionează separat dar mai ales în unitatea şi interdependenţa lor. În practică, incidentele generate de aceşti factori de influenţă, se intersectează sau suprapun, putând fi sau nu convergente unele cu altele; 4. viteza de rotaţie a capitalului. Este cunoscut faptul că, în activitatea economică capitalul parcurge o mişcare complexă pe care o putem simboliza astfel: B - C ... P ... BE - B' în care: B - bani (capital bănesc); C - capital productiv (bunuri de producţie); P - activitatea economică în care se foloseşte capitalul; BE - bunuri economice în urma activităţii economice respective; B' - bani ce rezultă din vânzarea bunurilor economice (mărfurilor) obţinute. Mişcarea completă de la B la B' este o rotaţie, iar timpul acestei mişcări este timpul de rotaţie. Întreprinderea este interesată ca în decursul unui an să realizeze un număr de rotaţii cât mai mare. În acest scop se reduce timpul de aprovizionare, de producţie şi de vânzare a mărfurilor. Volumul profitului va fi astfel direct proporţional cu viteza de rotaţie. 5. Mărimea rentabilităţii, respectiv rata profitului depinde şi de calitatea conducerii activităţii de producţie, aprovizionare şi desfacere. O conducere corespunzătoare se reflectă în combinarea şi folosirea optimă a factorilor de producţie, obţinerea unui volum maxim de rezultate cu un capital dat, reducerea stocurilor şi a creditelor, conducând implicit la sporirea beneficiului (profitului). Fiecare dintre aceşti factori este influenţat la rândul său de alţi factori de care trebuie să ţină seama orice agent economic în adoptarea deciziilor în scopul creşterii gradului de rentabilitate al afacerilor. Diferenţa dintre valoarea preţului plătit (costurile suportate) şi cea a scopului atins se numeşte câştig, sau profit, sau venit net.

2.3.2

Modalităţi de creştere a profitului

28

Profitul caracterizează întreaga activitate a firmei atât din punct de vedere calitativ cât şi din punct de vedere cantitativ. În acelaşi timp, profitul caracterizează şi modul de gospodărire a patrimoniului, a activului economic şi a pasivului financiar. În cadrul societăţilor comerciale industriale şi a altor agenţi economici, se disting ca modalităţi de creştere a profitului:  Reducerea costului de producţie;  Influenţa modificării preţului de vânzare al mărfurilor şi serviciilor. Reducerea costului de producţie Prin costul de producţie se realizează un control eficient asupra rezultatelor economice din toate compartimentele şi este necesară utilizarea cu eficenţă maximă a factorilor de producţie (munca, natura şi capitalul), valorificarea superioară a materiilor prime, a combustibilului şi a energiei şi realizarea cifrei de afaceri cu cheltuieli minime.

Factori care influenţează în mod direct reducerea acestor costuri de producţie:  Productivitatea muncii influenţează reducerea costurilor şi respectiv, creşterea profitului, atât prin diminuarea cheltuielilor fixe pe unitate de produs cât şi prin modificarea ponderii salariilor în totalul cheltuielilor de exploatare, ca urmare a obţinerii unei producţii mai mari într-o unitate de timp de muncă.  Promovarea metodelor moderne de management al producţiei şi al muncii trebuie să contrinuie la reducerea costurilor şi la creşterea corespunzătoare a profitului prin: ● asigurarea de manieră echilibrată şi din timp a aprovizionării tehnicomateriale a procesului de producţie pe bază de contracte ferme cu furnizorii din ţară şi din străinătate; ● stabilirea unui flux tehnologic raţional, în funcţie de cerinţele introducerii de noi dezvoltări tehnologice; ● eliminarea întreruperilor şi a golurilor de producţie; ● folosirea cu maximă eficienţă a timpului de lucru al fiecărui salariat; ● reducerea pierderilor de timp de lucru cauzate de absenţe nemotivate, de concedii fără plată şi de nerespectarea disciplinei muncii; ● cointeresarea materială a salariaţilor, conform contractului colectiv de muncă, acordarea altor drepturi personalului, în strânsă legătură cu contribuţia fiecăruia la creşterea producţiei şi a productivităţii muncii, precum şi îmbunătăţirea pregătirii lor.  Reducerea cheltuielilor materiale de producţie se referă nu numai la folosirea raţională, eficientă şi la reducerea consumului pe unitate de

29

produs la materiile prime şi materiale, ci şi la diminuarea altor cheltuieli comune şi generale ale întreprinderii, la reciclarea materialelor secundare. O influenţă invers proporţională privind creşterea profitului este accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului circulant (de exploatare), respectiv scurtarea intervalului de timp dintre momentul cheltuirii capitalului într-o activitate industrială sau de prestări servicii şi obţinerea profitului. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante duce la scăderea costurilor şi la sporirea corespunzătoare a masei profitului prin faptul că o serie de cheltuieli fixe sunt repartizate la o producţie mai mare obţinută cu aceeaşi cantitate de active circulante (capital circulant). Totodată prin accelerarea vitezei de roraţie a capitalului se evită formarea stocurilor de active circulante (de exploatare) peste necesităţile reale de producţie şi plata unor dobânzi majore pentru nerambursarea creditelor la scadenţă. Mărimea în suma absolută a profitului depinde de trei elemente, care sunt determinate direct sau indirect, imediat sau defazat în timp, de o serie întreagă de factori de a căror evoluţie prealabilă firma trebuie să ţină seama atunci când previzionează activitatea viitoare:  Volumul vânzărilor;  Preţul de vânzare;  Costul unitar de fabricaţie.

2.4 Modalități de previziune a profitului Societatea este nevoită să facă o investiţie, ori de câte ori rata profitabilităţii depăşeşte costul capitalului, în caz contrar concurenţa fiind aceea care face investiţia cucerind piaţa. Astfel, calculul profitului posibil este o operaţiune premergătoare oricărei altei acţiuni de demarare a afacerii, existenţa şi mai ales mărimea profitului posibil fiind factorul „motor” şi duce la construirea de metode de previzionare a profitului posibil în condiţiile concrete ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea. 2.4.1

Indicatori ai rentabilității

Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit, care este necesar atât reproducţiei şi dezvoltării cât şi remunerării capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilităţii se apreciază performanţele întreprinderilor, ea reprezintă o informaţie indispensabilă băncilor, creditorilor şi partenerilor de afaceri, fiind definită ca un raport între rezultatul obţinut şi mijloacele utilizate.

30

Îndeosebi, “rentabilitatea reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre încasările totale şi cheltuielile totale. Această noţiune de rentabilitate este bazată exclusiv pe fluxurile financiare ca bază a calcului economic.” Fiind considerată un modul semnificativ în analiza financiară “rentabilitatea unei întreprinderi reprezintă conceptul cel mai frecvent utilizat şi în general poate fi exprimată prin rata rentabilităţii, ca raport între un venit obţinut în cursul unei perioade determinate de timp şi masa capitalurilor investite în aceeaşi perioadă.” Riscul economic apreciază posibilitatea obţinerii unui rezultat insufficient sau chiar a unor pierderi. Această eventualitate este legată de importanţa cheltuielilor fixe care diminuează flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variaţia cifrei de afaceri. Gradul de flexibilitate fiind dependent de potenţialul tehnic al întreprinderii, de potenţialul uman, cât şi de structura ei organizatorică, variabilitatea rezultatului va fi cu atât mai bine stăpânită de agentul economic, cu cât aceasta manifestă un grad mai mare de flexibilitate. Deci, riscul activităţii economice nu este altceva decât incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp şi cu cele mai mici costuri, eforturi, la variaţia mediului economic. Mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare. Riscul nu depinde numai de factori generali (preţ de vânzare, cost, cifră de afaceri), ci şi de structura costurilor, respectiv comportamentul lor faţă de volumul de activitate. Structura cheltuielilor şi în special repartiţia între cheltuielile fixe şi cheltuielile variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influenţă marcantă asupra rentabilităţii, ceea ce justifică determinarea unui „efect de levier al exploatării” şi mai mult, formularea modelului de analiză al „pinctului mort”. Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare. Dar importanţa cheltuielilor fixe nu poate fi apreciată în valoare absolută, ci numai în raport cu marja generală a întreprinderii, deoarece există sectoare, cum ar fi acela al serviciilor, în care raportul cifra de afaceri/cumpărări este foarte mare, deci cheltuielile fixe sunt mult mai uşor absorbite prin cifra de afaceri. Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe şi cel ai marjei o realizează punctul mort, evidenţiat prin analiza cost – volum – profit. Punctul mort sau punctul critic reprezintă nivelul de activitate (CA), care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade, iar rezultatul este nul. Punctul mort denumit şi prag de rentabilitate evidenţiază nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depăşind acel nivel, activitatea societăţii devine rentabilă deci, riscul economic va fi cu atât mai mic cu cât nivelul punctului mort va fi mai redus.

31

Se pot evidenţia două categorii de rate de eficienţă, prin intermediul cărora se realizează analiza rentabilităţii, şi anume: rate de rentabilitate economică şi rate de rentabilitate financiară. În principiu, se impune ca valorile ratelor de rentabilitate să fie cât mai ridicate, pentru a reflecta o situaţie favorabilă din punct de vedere economic. Utilizarea ratelor de rentabilitate în procesul de analiză şi gestiune se poate face fie în dinamică, prin compararea evoluţiei lor în timp în cadrul aceleiaşi firme, fie prin raportarea la valorile medii ale ratelor de rentabilitate calculate la nivelul sectorului de activitate din care face parte firma în cauză sau la valorile înregistrate de firme-leader din sectorul respectiv. Rata rentabilităţii economice se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate activele firmei şi se obţine ca raport între rezultatul net al exerciţiului şi valoarea activelor totale: Rpr = Pnet/At x 100 O valoare ridicată a ratei rentabilităţii economice se obţine prin gestionarea eficientă a activelor, ca de exemplu: - folosirea unor echipamente tehnologice neutilizate fizic şi moral; - obţinerea unui grad de utilizare a capacităţilor de producţie cât mai ridicat; - evitarea unor imobilizări financiare fără justificare economică: stocuri, creanţe etc. Rata rentabilităţii financiare se referă la eficacitatea cu care este utilizat capitalul firmei şi se determină ca raport între profitul net al exerciţiului şi valoarea capitalului propriu (Kpr) de care dispune firma: Rpf = Pnet/Kpr x 100 Această rată măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci a plasamentului financiar, pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor firmei. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende şi prin creşterea rezervelor, care în fapt reprezintă o creştere a averii proprietarilor. Între rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare se manifestă o corelaţie directă, pusă în evidenţă prin modelul Miller – Modigliani, respectiv prin efectul de levier financiar (efectul de îndatorare): Rrf = Rre + (Rre – Rd) x D/Kpr Prin efectul de îndatorare se înţelege rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care-l obţine agentul economic ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital. El se obţine comparând rentabilitatea economică a întreprinderii (Rre) cu costul capitalului împrumutat (Rd = rata dobânzii). Dacă luăm în considerare formula generală a efectului de îndatorare, observăm că Această rentabilitate este în funcţie de proporţia care există între datoriile financiare (D) şi capitalurile proprii (Kpr), Rre fiind rentabilitatea economică şi Rd costul mediu al datoriei financiare.

32









Din această relaţie putem trage câteva concluzii: Rentabilitatea financiară este direct proporţională cu structura financiară Datorii/Capital propriu şi cu diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Rre) şi rata dobânzii (Rd). Practic, rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât structura financiară este mai îndatorată şi cu cât este mai mare diferenţa dintre rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii; Pentru o întreprindere neîndatorată (D = 0), rata rentabilităţii financiare coincide cu rata rentabilităţii economice (Rrf = Rre). Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul în care Rre = Rd, când apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilităţii financiare, nivelul fiind egal cu cel al rentabilităţii economice; Dacă Rre > Rd, Rrf este cu atât mai ridicată cu cât D/Kpr este mai mare, astfel, apelarea la capitaluri împrumutate va duce la creşterea rentabilităţii financiare (Rrf > Rre). Efectul de pârghie (de levier financiar) joacă un rol pozitiv. Astfel, firma care speră să-şi maximizeze rentabilitatea financiară va trebui, în cadrul constrângerilor financiare impuse, să aleagă să se împrumute mai curând decât săşi crească fondurile proprii; Dacă Rre < Rd, Rrf este cu atât mai mică cu cât D/Kpr este mai mare, adică contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilităţii financiare (Rrf < Rre). Efectul de îndatorare joacă un rol negativ. În acest caz, firma va trebui să se abţină să mai facă noi împrumuturi, întrucât îndatorarea deteriorează performanţele firmei.

Pragul de rentabilitate zero (punctual mort sau punctual de echilibru) este acel nivel al volumului producţiei sau vânzărilor la care întreprinderea recuperează cheltuielile efectuate, însă fără a obţine profit. Pragul de rentabilitate zero reprezintă acea limită dincolo de care nu se poate cădea decât cu riscul falimentului şi se calculează după relaţia: Qm x p = CF – Qm x cv Qm = CF/p – cv Qm – volumul producţiei (vânzărilor) CF – cheltuieli fixe p – preţul de vânzare unitar cv – cost variabil unitar Pragul de rentabilitate sperat (“x”) reprezintă acel nivel al activităţii la care întreprinderea realizează profitul prognozat şi se determină după relaţia: Qx = CF – Px/p – cv Px – profitul pentru care rata randamentului este “x” Rata randamentului se determină prin raportarea profitului la valoarea totală a activelor: Rr = Pr/Total Active, ceea ce înseamnă că profitul se obţine prin ponderea valorii activelor cu rata randamentului.

2.4.2

Studiu de caz privind aprecierea rentabilității firmei S.C. Cemacon S.A.

33

Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici, prin care se apreciază sub formă relativă situaţia profitabilităţii sau a capacităţii întreprinderii de a produce profit. Ratele rentabilităţii sunt printre cei mai importanţi indicatori prin care se apreciază eficienţa generală a activităţii unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obţinute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi desfacere. Rata rentabilităţii, ca indicator de performanţă, poate avea mai multe forme de exprimare, în funcţie de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate obţinute (profitul, EBE sau alţi indicatori parţiali ai rentabilităţii) la un indicator de flux global al activităţii (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adăugată) sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obţinerea rezultatului respectiv (ca indicatori de efort). De aceea, putem clasifica ratele de rentabilitate în funcţie de mai multe criterii, cele mai importante fiind criteriul bazei de raportare şi criteriul funcţional. În afara acestora, mai pot exista criterii referitoare la interesele urmărite în exprimarea acestor rate (interesele managerilor, acţionarilor, creditorilor, etc.) sau la tipul de rezultat ce se află la numărătorul ratelor. După criteriul funcţional, ratele rentabilităţii se pot clasifica în: - rate ale rentabilităţii economice; - rate ale rentabilităţii financiare; - rate ale rentabilităţii resurselor consumate; - rate ale rentabilităţii veniturilor.

1. Rata rentabilităţii economice Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele totale ale activităţii unei firme, independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal. Această rată se poate exprima sub mai multe forme, în funcţie de modul de exprimare a indicatorului de efort. Întâlnim astfel: - rata rentabilităţii economice a activelor, când indicatorul de efort este reprezentat de activele totale sau cele de exploatare; - rata rentabilităţii economice a capitalului investit, când indicatorul de efort este reprezentat de capitalul investit. Rata rentabilității economice (RRE) reflectă eficiența activității economicofinanciare a unei firme indiferent de politica financiară sau fiscală şi se poate calcula prin raportarea rezultatului total sau profitului brut al firmei ȋnainte de impozitare (Pb) la activul total al firmei (AB).

34

RRE = RBE/AB x 100 Unde: RRE – reprezintă rata rentabilității economice; RBE – reprezintă rezultatul brut al exercițiului; AB – reprezintă activul bilanțier. a) Rata rentabilităţii economice a activelor, se calculează ca raport între rezultatul total al exerciţiului sau profitul brut total (Pb) şi activul total (At), format din activele imobilizate (Ai) şi activele circulante (Ac): Ra 

Pb Pe  Pf  Pex  100   100. At Ai  Ac

Potrivit acestui model, rata rentabilităţii economice a activului este influenţată de doi factori direcţi: eficienţa activelor totale şi cheltuielile la 1 leu cifră de afaceri, ale căror influenţe se determină cu metoda substituirilor în lanţ. Pentru creşterea nivelului său se poate acţiona prin creşterea eficienţei utilizării activelor totale şi prin reducerea cheltuielilor ce revin la 1 leu cifră de afaceri. b) Rata rentabilităţii economice a capitalului investit se determină ca raport între rezultatul total al exerciţiului sau rezultatul din exploatare şi capitalul investit: Re 

Pb; Pe  100 Kinv

De nivelul acestei rate sunt interesaţi, în primul rând investitorii actuali şi cei potenţiali (acţionarii şi băncile), care o compară cu rentabilitatea unor alte forme de plasament (dobânzile la depozitele bancare, câştigul din plasarea capitalului la alte întreprinderi etc.), dar şi managerii, pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifică o gestiune eficientă a capitalurilor investite. În acest sens ei compară rata rentabilităţii economice cu rata medie a costului capitalului (Rci), putându-se întâlni următoarele situaţii: - când Re > Rci înseamnă că activitatea desfăşurată degajă o rentabilitate economică superioară costului capitalului, înregistrându-se o valoare adăugată economică pozitivă care va spori valoarea de piaţă a întreprinderii; - când Re < Rci înseamnă că rentabilitatea obţinută nu poate acoperii solicitările furnizorilor de capital, înregistrându-se o valoare adăugată economică negativă şi o reducere a capitalurilor proprii.

2. Rata rentabilităţii financiare Rata rentabilităţii financiare (Rf) exprimă eficienţa utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei. Din acest considerent, rata rentabilităţii financiare prezintă o 35

importanţă deosebită, în primul rând, pentru acţionari, care apreciază, în funcţie de nivelul acesteia, dacă investiţia lor este justificată şi dacă vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunţarea, pentru o perioadă limitată, la o parte din dividendele cuvenite. Managerii, la rândul lor, vor fi interesaţi să păstreze un nivel corespunzător al acestei rate, pentru a-şi putea păstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţă ale firmei. Rata rentabilităţii financiare este influenţată, în mod esenţial, de existenţa a doi factori, şi anume: - folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat; - deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) şi existenţa efectului de “scut de impozit”. În plus, este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară costului capitalului împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficientă. În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate avem: - rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu; - rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent. a) Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu se poate calcula prin raportarea profitului net (Pn) la mărimea capitalului propriu, astfel: Rf =

Pn × 100 . Kpr

Pentru a elimina influenţa elementelor extraordinare, cu caracter aleatoriu care pot avea uneori o pondere semnificativă, în cadrul profitului net, este necesar ca în locul rezultatului net al exerciţiului după impozitare (profitului net) să operăm cu rezultatul curent al exerciţiului. În vederea folosirii valorilor nete, putem deduce mărimea teoretică a impozitului pe profit aferent acestui rezultat curent. Din relaţia de calcul a acestei rate rezultă că pentru creşterea nivelului său este necesar ca profitul net să crească într-un ritm superior creşterii capitalului propriu.

36

Pn 0 100 - Pn 0 100 1. Kpr Rf  Kpr1

Kpr0

Pn1  100 - Pn 0  100 2. Pn Rf  Kpr1

Kpr1

Pentru o analiză mai detaliată a acestei rate se impune descompunerea sa într-un produs de două sau mai multe rate. Un astfel de model ţine seama de eficienţa utilizării capitalului propriu (Ekpr) şi de rata rentabilităţii vânzărilor (Rv), astfel: Rf = Ekpr × Rv =

CA Pn × × 100, Kpr CA

unde: CA – cifra de afaceri. Pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare, se mai poate utiliza un model care ia în considerare multiplicatorul capitalului propriu (Mkpr), eficienţa utilizării activelor totale (Eat) şi rata rentabilităţii vânzărilor (Rv): Rf = Mkpr × Eat × Rv =

At CA Pn × × × 100, Kpr At CA

unde: At – activul total. b) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente se calculează pe baza relaţiei: Rf =

Re- Dob Re- Dob × 100 = × 100. Kper Kpr + Dtml

În cadrul analizei, se poate studia şi legătura dintre rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii, prin intermediul gradului de îndatorare sau a pârghiei financiară şi a cotei de impozit pe profit. Fiecare dintre aceste categorii de rate exprimă modul de finanţare a unei forme de capital. Astfel, dacă rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării capitalurilor investite, rata rentabilităţii financiare şi rata dobânzii exprimă modul de remunerare a celor două componente ale acestuia (capitalul propriu şi capitalul împrumutat). În condiţiile unei rate a rentabilităţii economice date, orice modificare a raportului dintre capitalul propriu şi capitalul împrumutat conduce la modificarea ratei rentabilităţii financiare. Pentru a exprima legătura dintre aceste trei rate se foloseşte relaţia: Rf  [Re  (Re- Rd) 

D Ci ](1 ), Kpr 100

unde: Rd – rata dobânzii pentru creditele luate de la bănci; 37

D – datoriile purtătoare de dobânzi; Ci – cota de impozit pe profit; D Kpr

- levierul sau pârghia financiară;

 Re Rd

D Kpr

- efectul de levier financiar.

Din această relaţie, observăm că în funcţie de raportul care există între rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii, efectul de levier financiar va fi pozitiv sau negativ, adică apelarea la credite bancare va conduce la creşterea sau la scăderea rentabilităţii financiare. Astfel: a) Dacă Re > Rd apelarea la capitaluri împrumutate va conduce la creşterea rentabilităţii financiare, deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv şi va reveni acţionarilor (Rf > Re). În acest caz, întreprinderea va avea interesul să folosească cât mai multe împrumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar, însă până la limita riscului de insolvabilitate. b) Dacă Re = Rd apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilităţii financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilităţii economice (Rf = Re). c) Dacă Re < Rd contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilităţii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. În acest caz, activitatea firmei respective se caracterizează prin ineficienţă şi va conduce treptat la decapitalizarea sa. Deci efectul de levier financiar este pozitiv decât în măsura în care rata rentabilităţii economice este superioară ratei dobânzii. Problema fundamentală este de a şti dacă eventualele condiţii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilităţii economice astfel încât să provoace un efect de levier financiar negativ.

3. Rata rentabilităţii resurselor consumate Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) se exprimă ca raport între un anumit rezultat economic şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestuia. Prezintă interes pentru managerii întreprinderii, care trebuie să asigure o utilizare eficientă a resurselor disponibile. Putem calcula astfel următoarele rate: a) Rata rentabilităţii cheltuielilor de exploatare (Rce), cu două exprimări: Rce 

EBE Pe 100 şi Rce  100 ; Ce  A  Cpe Ce

în care: Ce - cheltuielile de exploatare; A - cheltuielile cu amortizarea; Cpe - cheltuielile cu provizioanele de exploatare;

38

b) Rata rentabilităţii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc), calculată ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) şi costul producţiei vândute: Rc 

Pr 100  qc



q(s)pq(s)c 100 q(s)c

Rezultă că modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate se explică în mod direct prin modificarea structurii producţiei vândute (s), a costurilor pe produse (c) şi a preţurilor de vânzare fără TVA pe categorii de produse (p). Creşterea ratei rentabilităţii resurselor consumate poate avea loc prin: - îmbunătăţirea structurii produselor vândute prin creşterea ponderii produselor a căror rată a rentabilităţii resurselor consumate este superioară ratei medii pe întreprindere (r > r ); - reducerea costurilor pe unitatea de produs (c1 < c0); - creşterea preţurilor de vânzare, care poate avea loc numai prin creşterea calităţii produselor şi în corelaţie cu evoluţia raportului dintre cererea şi oferta pentru bunurile respective (p1 > p0). 4. Rata rentabilităţii veniturilor Rata rentabilităţii veniturilor (Rv), exprimă profitul total ce revine la 100 lei venituri. Nivelul său se determină cu relaţia: Rv 

Pt  100 Vt

Prin acest model, urmărim corelaţia dintre dinamica profitului şi dinamica veniturilor. Pentru a evidenţia influenţele factorilor se foloseşte metoda substituirilor în lanţ. 1. Influenţa veniturilor totale: Vt Rv 

Pt 0 Pt  100  0  100 Vt 1 Vt 0

2. Influenţa profitului total: Pt Rv 

Pt Pt 1  100  0  100 Vt 1 Vt1

O situaţie favorabilă se înregistrează atunci când profitul creşte într-un ritm superior creşterii veniturilor totale. Pentru analiza factorială mai poate fi utilizat următorul model:  gi  ri Rv  100 unde: gi – structura veniturilor totale pe categorii;

39

gi 

Ve; Vf ; Vex  100 Vt

ri – rata rentabilităţii pe categorii de venituri; ri 

Pe Pf Pex ; ;  100 Ve Vf Vex

Influenţele celor doi factori se determină astfel: 1. Influenţa structurii veniturilor totale:  gi1ri0  gi 0ri0 gi Rv  100  100 2. Influenţa ratei rentabilităţii pe categorii de venituri:  gi1ri1  gi1ri0 riRv   100 100 Potrivit acestui model, pentru creşterea ratei rentabilităţii veniturilor se poate acţiona prin modificarea structurii veniturilor totale în favoarea celor cu o rentabilitate mai mare, dar mai ales prin creşterea rentabilităţii diferitelor categorii de venituri. O variantă a ratei rentabilităţii veniturilor, circumscrisă activităţii de exploatare este rata rentabilităţii comerciale (Rcom). Această rată exprimă eficienţa activităţii de comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor şi mai ales al politicii de preţuri adoptate de întreprindere. Rata rentabilităţii vânzărilor se poate determina sub una din următoarele forme: Rcom

EBE (RE) EBE(RE) 100 = 100 . qp CA



În cadrul acestui model apar ca factori de influenţă cifra de afaceri, drept factor cantitativ, determinată la rândul său de volumul producţiei vândute şi de preţul de vânzare fără TVA şi respectiv excedentul brut de exploatare sau rezultatul brut de exploatare, ca factori calitativi. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care nu au o forţă de piaţă deosebită sau care se află pe pieţe puternic concurenţiale, creşterea rentabilităţii vânzărilor se poate obţine mai ales prin sporirea EBE sau a RE, ca rezultat al reducerii costurilor de producţie, deoarece cifra de afaceri nu poate înregistra creşteri foarte însemnate.

40

Tabelul 6 : Evoluția ratelor de rentabilitate ȋn perioada 2005 - 2008 Rata de rentabilitate

2005

2006

2007

2008

Rezultatul (Profitul) brut Rezultatul (Profitul) net Capital propriu

2975687

931949

4637127

7140737

2513248

717462

4044771

5872286

17730003

18684086

26873167

32603390

Activ bilanțier

29008293

41082592

48718687

128085790

Cifra de afaceri

23902245

24457472

34153365

48619215

Rata rentabilității economice Rata rentabilității capitalului propriu Rata rentabilității

10,2580562 2,2684766

9,518169

5,5749642

16,7833417 4,9879292

17,2556029 21,9018237

10,5146943 2,9335084

11,8429648 12,0781176

Rata rentabilității financiare

14,1751132 3,839963

15,0513372 21,9018237

Graficul 4 : Evolu ția ratelor de rentabilitate pentru perioada 2005 – 2009

Sursa: prelucrări ale autorului

41

Atȃt din grafic cȃt şi din analiza ratelor rentabilității, se poate observa că ȋn anul 2008 rata rentabilității capitalului propriu şi rata rentabilității financiare au ȋnregistrat valorile cele mai mari, iar ȋn anul 2008 cele care au atins valorile cela mai mari ȋnregistrate au fost rata rentabilității capitalului propriu si rata rentabilității financiare.

42

CAPITOLUL 3: IMPOZITUL PE PROFIT 3.1 Conținutul şi rolul impozitelor Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile persoanelor fizice sau juridice, rezidente şi nerezidente, cu caracter obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, la dispoziția statului şi care nu presupun o contraprestație din partea acestuia. Sumele astfel colectate ȋi sunt necesare statului pentru realizarea obiectivelor politicii sociale, economice, financiare, respectiv realizării funcțiilor sale interne şi externe. Cuvȃntul “impozit” (impositum) derivă din latinescul “imponere” care, ȋn acest caz, semnifică faptul că statul, ȋn calitatea sa de autoritate publică, impune supuşilor săi obligația de a contribui la acoperirea cheltuielilor sale, plătindu-i anumite sume de bani, denumite impozite. O primă caracteristică a impozitelor este aceea că au caracter obligatoriu presupunȃnd că plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber profesionişti, etc. Potrivit art. 138 alin. 1 din Constituția Romȃniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege ele fiind determinate şi plătite pe baza unor reglementări legale care sunt adoptate de puterea legislativă şi ȋn anumite condiții, de organele de stat legale ȋn strȃnsă legătură cu obiectivele politicii financiare ȋn domemeniul resurselor financiare publice. O altă caracteristică este aceea că reprezintă plăți cu titlu definitiv, contribuabilii nebeneficiind de regula de rambursare a acesor sume. O a treia caracteristică este aceea că plata impozitelor nu presupune obligația unei contraprestații din partea statului ȋn favoarea contribuabilului. Impozitele au rol social, economic, financiar ele fiind utilizate de stat ca pȃrghie economico-finaciară, ca mijloace de intervenție ȋn economie. Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Astfel, ȋn țările dezvoltate impozitele, taxele şi contribuțiile procură opt, nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. Ȋn cadrul țărilor ȋn curs de dezvoltare, ponderea impozitelor şi taxelor ȋn totalul

43

resurselor financiare publice ȋnregistrează diferențieri importante variind ȋntre cinci şi nouă zecimi. Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei părți din produsul intern brut ȋntre clasele şi păturile sociale, ȋntre persoanele fizice şi cele juridice, conform obiectivelor de politică socială, financiară ȋn domeniul utilizării resurselor financiare publice. Limita impozitelor este influențată de factori externi şi interni, printre care pot fi menționați: a) din categoria factorilor externi: nivelul produsului intern brut pe locuitor; nivelul mediu al impozitului şi progresivitatea impunerii; prioritățile stabilite de către stat ȋn ceea ce priveşte destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa; natura instituțiilor politice. b) ȋn cadrul factorilor interni care influențează limita impozitelor, locul cel mai important ȋl ocupă progresivitatea cotelor de impunere, precum şi modul de determinare a materiei impozabile. Din punct de vedere economic, impozitul imbracă diferite forme: indirect; pe consum şi venit; pe capital; pe dobȃndă; etc. Nu este posibil şi nici echitabil să se practice un impozit unic. Aceasta deoarece elementele impozabile – venitul, averea, produsele ce fac schimbul, serviciile, etc. – pot fi mai bine diferențiate şi impuse prin aplicarea mai multor forme de impozite. Ȋn categoria impozitelor directe se include impozitele suportate direct de către cei ce le plătesc:  Impozitul pe profit;  Impozitul pe venitul microintreprinderilor;  Impozitul pe venituri din salarii;  Impozitul pe dividende;  Impozite şi taxe locale (impozitul pe clădiri, pe terenuri, pe venitul agricol, taxa pentru mijloacele de transport, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă);  Fondurile speciale (fondul special al drumurilor publice, fondul de sănătate, etc.).

    

Impozitele indirecte sunt cuprinse ȋn prețurile bunurilor şi serviciilor; Taxa pe valoarea adăugată; Acize; Taxe vamale; Taxe pentru jocuri de noroc Taxe pentru eliberare de licențe, autorizații de funcționare, etc. 44

3.2 Plătitorii impozitului pe profit şi perioada impozabilă

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane: - contribuabili: persoanele juridice romȃne. Ȋn cazul asocierii dintre mai multe persoane juridice romȃne, asociere care dă naştere la o nouă persoană juridică, veniturile şi cheltuielile ocazionate de această asociere se contabilizează distinct de către unul dintre asociați. Lunar aceste venituri şi cheltuieli se transmit, pe baza unui decont, ȋn mod proporțional cu cota de participare, celorlalți asociați. - persoanele juridice străine care desfăşoară o activitate prin intermediul unui sediu permanent ȋn Romȃnia. Sediul permanent este locul prin care se desfăşoară activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent independent. Sediul permanent presupune un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin, o mină, o carieră, un şantier de construcții etc., ȋn care activitatea durează mai mult de 6 luni. Nu se consideră un sediu permanent un loc de depozitare sau de expunere a bunurilor unui rezident. - persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică – ȋn acest caz, impozitul pe profit se calculează asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuit fiecărei persoane. Persoana fizică rezidentă este persoana care ȋndeplineşte cel puțin una din condițiile: are domiciliul ȋn Romȃnia, centrul intereselor vitale este Romȃnia, este prezent ȋn Romȃnia de cel mult 183 de zile, ȋn ultimele 12 luni. - persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legatură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română; -persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține şi se varsă de către persoana juridică română. Ȋn Romȃnia anul fiscal este anul calendaristic. Cȃnd un contribuabil se ȋnființează sau ȋncetează să mai existe ȋn cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat. Ȋn cazul ȋnființării unui contribuabil ȋntr-un an fiscal, perioada impozabilă ȋncepe: - de la data ȋnregistrării acestuia la registrul comerțului, dacă are această obligație; - de la data ȋnregistrării ȋn registrul ținut de instanțele judecătoreşti competente, dacă are această obligație; - de la data ȋncheierii, sau, după caz, a punerii ȋn aplicare a contractelor de asociere, ȋn cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice. 45

Perioada impozabilă se ȋncheie, ȋn cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic ȋncetarea existenței persoanelor juridice supuse acestor operațiuni, la următoarele date: - ȋn cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, la data ȋnregistrării ȋn registrul comerțului a noii societăți sau a ultimii dintre ele; - ȋn celelalte cazuri, la data ȋnscrierii ȋn registrul comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social al societății absorbante. Ȋn cazul lichidării unui contribuabil ȋntr-un an fiscal, perioada impozabilă ȋncetează odată cu data radierii din registrul unde a fost ȋnregistrată ȋnființarea acestuia.

3.3 Scutiri de la plata impozitului pe profit Conform prevederilor Codului fiscal, sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:  trezoreria statului;  instituțiile publice pentru fondurile publice, veniturile proprii, disponibilitățile realizate şi utilizate conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice şi Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale;  persoanele juridice romȃne care plătesc impozitul pe veniturile microintreprinderilor;  fundațiile romȃne constituite ca urmare a unui legat;  cultele religioase, pentru veniturile obținute din: activități economice, cu condiția ca acestea să fie utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil; producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activității de cult;  cultele religioase, pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, ȋn anul curent sau ȋn anii următori, pentru: ȋntreținerea şi funcționarea unităților de cult; lucrările de construcție, de reparație şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice; ȋnvățămȃnt şi pentru acțiuni specifice cultelor religioase; despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;  instituțiile de ȋnvățămȃnt particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, ȋn anul curent sau ȋn anii următori, conform Legii ȋnvățămȃntului nr. 84/1995 şi Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru ȋmbunătățirea finanțării ȋnvățămȃntului superior;  asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, conform Legii locuinței nr. 114/1996 pentru veniturile obținute din activități economice şi care sunt sau urmează a fi

46

utilizate pentru: ȋmbunătățirea utilităților şi a eficienței clădirii; ȋntreținerea şi repararea proprietății comune;  fondul de garantare a depozitelor ȋn sistemul bancar;  fondul de compensare a investitorilor, ȋnființat potrivit legii; Organizație nonprofit ȋnseamnă orice asociație, fundație sau federație ȋnființată ȋn Romȃnia, ȋn conformitate cu legislația ȋn vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele asociației, fundației sau federației sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial. Astfel, organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale şi organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activități economice realizate pȃnă la nivelul echivalentului ȋn lei a 15.000 euro, ȋntr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, pentru următoarele tipuri de venit:  cotizațiile şi taxele de ȋnscriere ale membrilor;  contribuțiile băneşti sau ȋn natură ale membrilor şi simpatizanților;  taxele de ȋnregistrare stabilite potrivit legislației ȋn vigoare;  veniturile obținute din vize, taxe şi penalități sportive sau din participarea la competiții şi demonstrații sportive;  donațiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;  dividendele, dobȃnzile şi veniturile realizate din vȃnzarea-cesionarea titlurilor de participare obținute din plasarea veniturilor scutite;  veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;  resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;  veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strȃngere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate ȋn scop social sau profesional, conform statutului acestora;  veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate ȋn proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decȃt cele care sunt sau au fost folosite ȋntr-o activitate economică;  veniturile obținute din reclamă şi publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică din domeniul culturii, cercetării ştiințifice, ȋnvățămȃntului, sportului, sănătății, precum şi de camerele de comerț şi industrie, organizațiile sindicale şi organizațiile patronale.

3.4 Cota de impunere Cota standard a impozitului pe profit care se aplică asupra profitului impozabil ȋn Romȃnia este de 16%, cu următoarele excepții reglementate pentru:

47

-

firmele care desfăşoară activități de natura barurilor şi cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv firmele care realizează venituri de această natură ȋn baza unui contract de asociere, datorează un impozit minim de 5% aplicat la veniturile realizate numai ȋn situația ȋn care impozitul pe profit datorat pentru activitățile desfăşurate este mai mic decȃt 5% din veniturile respective. Ȋn cazul ȋn care impozitul pe profit datorat este mai mare de 5% din veniturile realizate, aceste firme datorează cota standard de 16% impozit pe profit; - vȃnzarea-cesionarea proprietăților imobiliare situate ȋn Romȃnia şi a titlurilor de participare deținute la o persoană juridică romȃnă, caz ȋn care se aplică următoarele reguli speciale atȃt persoanelor juridice romȃne, cȃt şi persoanelor juridice străine: ● Ȋn cazurile ȋn care cȃştigurile rezultate depăşesc pierderile din vȃnzarecesionare, impozitul pe profit datorat se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferența rezultată. ● Ȋn cazul persoanelor juridice care au obținut, ȋnainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor ȋn zonă defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi se aplică ȋn continuare pe perioada existenței zonei defavorizate. ● Compania Națională “Aeroportul Internațional Bucureşti – Otopeni” – S.A. beneficiează de scutire de la plata impozitului pe profit pȃnă la data de 31 decembrie 2012. ● Societatea Națională “Nuclearelectrica” – S.A. beneficiează de scutire de la plata impozitului pe profit pȃnă la data de 31 decembrie 2010, ȋn condițiile ȋn care profitul este utilizat exclusive pentru finanțarea lucrărilor de investiții la obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă – unitatea 2, potrivit legii. ● Ordonanța de urgență nr. 34 din 11 Aprilie 2009 “cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale" introduce “impozitul minim” care este stabilit ȋn funcție de veniturile ȋnregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, ȋn următoarele tranşe: Tabelul 7: Impozitul minim datorat ȋn funcție de veniturile totale anuale Venituri totale anuale (lei) Impozit minim anul (lei) 0 -52.000

2.200

52.001 – 215.000

4.300

215.001 – 430.000

6.500

430.001 – 4.300.000

8.600

48

4.300.001 – 21.500.000

11.000

21.500.001 – 129.000.000

22.000

Peste 129.000.001

43.000

Sursa: Prelucrări ale autorului Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin. (3), (4) si (7) din Codul fiscal, care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit, inclusiv. Odată cu declaraţia de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligaţia să depună şi o declaraţie privind plăţile şi angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul şi suma fiecărei plăţi, numele şi adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internaţional. Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit. Persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora cu cota de 16% pentru: ● veniturile obţinute din proprietăţi imobiliare situate în România însemnând veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România; câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România; câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoana juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România; ● b) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale. Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a plăti impozit pe profit şi de a depune declaraţii de impozit pe profit. Orice persoană juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligaţii. Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

49

Banca Naţională a României, societăţile comerciale bancare, persoane juridice române, şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia de a plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul. Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Contribuabilii care efectuează plăţi trimestriale şi, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Băncii Naţionale a României, societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, şi în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, respectiv o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru luna noiembrie a aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situaţiilor financiare ale contribuabilului. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financiar anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit si plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. Persoanele juridice care încetează să existe au obligaţia să depună declaraţia de impunere şi să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerţului. Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună şi/sau pentru fiecare fracţiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora până la data stingerii acestora inclusiv (art. 120 Cod proc. fisc.). Nedepunerea la termen a declaraţiei fiscale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei (art. 189 Cod proc. fisc.).

3.5 Modalități de determinare a impozitului pe profit

50

Profitul impozabil se calculează ca diferență ȋntre veniturile obținute (servicii prestate, lucrări executate, livrări de bunuri mobile, vȃnzarea de bunuri imobile, inclusiv din cȃştiguri din orice sursă) şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi sumele deductibile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Formula de calcul propusă pentru determinarea profitului impozabil este următoarea: Pi = s (Vo – Ce) – (Vn + Sdf)t + Cnf Unde: Pi = profit impozabil Vo = venituri obținute Ce = cheltuieli efectuate Vn = venituri neimpozabile Sdf = sume deductibile fiscal Cnf = cheltuieli nedeductibile fiscal. Impozitul pe profitul datorat se calculează şi se ȋnregistrează trimestrial, parcurgȃndu-se următoarele etape:  Determinarea rezultatului contabil, cumulate de la ȋnceputul anului (RCC): RCC = venituri cumulate – cheltuieli cumulate  Determinarea rezultatului impozabila, cumulate de la ȋnceputul anului (RIC): RIC = RCC + Cn – Vn – pierderea fiscală din anii precedenți  Calcularea impozitului pe profitul datorat, cumulate de la ȋnceputul anului pȃnă la sfȃrşitul trimestrului Pentru care se face calculul (IPC): IPC = RIC x 16%  Determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se face calculul (IPT): IPT = IPC – IP cumulate la sfȃrşitul trimestrului precedent Ȋn funcție de fluctuația rezultatului impozabila de la un trimestru la altul, diferența trimestrială privind impozitul pe profit poate fi:  pozitivă, dacă ȋn trimestrul respectiv s-a realizat profit;  negativă, dacă ȋn trimestrul respectiv s-a realizat pierdere. Dacă rezultatul impozitului stabilit la sfȃrşitul exercițiului este negativ, acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabila obținute ȋn exercițiile următoare. Pierderea fiscală din anii precedenți se acoperă trimestrial, din profitul fiscal, odată cu calcularea şi ȋnregistrarea impozitului pe profit.

51

Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mic) se obține profitul contabil net, care reprezintă soldul creditor al contului 121 “Profit şi pierdere”. Ȋn cazul ȋn care volumul veniturilor realizate este mai mic decȃt cel al cheltuielilor (inclusive cele cu impozitul pe profit) rezultă o pierdere contabilă netă, care reprezintă soldul debitor al contului 121 “Profit şi pierdere”. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete ȋn următorii 5 ani consecutive. Pierderile contabile din anii precedenți se acoperă numai la sfȃrşitul exercițiului, cȃnd are loc repartizarea anuală a profitului contabil net.

3.5.1

Venituri neimpozabile

Veniturile neimpozabile sunt nişte deduceri fiscale care diminuează rezultatul fiscal. Veniturile care sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:  dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunității Europene, dacă persoana juridică română deține minimum 25 % din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plății dividendului;  diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum şi diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;  veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;  veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative;  pierderea fiscală din anii precedenți;  sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezervelor legale ȋn limita a 5% din profitul brut annual sau 20% din capitalul social (schimbarea destinției rezervelor legale prin distribuirea acestora către acționari sau asociați cu ocazia lichidării, divizării, fuziunii, divolvării sau retragerii unui acționar sau asociat, atrage după sine impozitarea acestora cu impozitul pe profit şi dividende).

52

3.5.2

Cheltuieli nedeductibile fiscal

Ȋn scopul determinării profitului impozabila sunt considerate cheltuieli deductibile numai cele efectuate ȋn scopul realizării veniturilor impozabile. Cheltuielile unei entități economice trebuie să ȋndeplinească următoarele condiții, pentru a fi deductibile din profitul impozabil:  Să fie justificate şi verificabile pe bază de documente corespunzătoare, ȋn original sau reconstituite;  Să fie aferente perioadei respective; cheltuielile aferente mai multor perioade se stochează ȋn activul bilanțului şi se alocă rațional asupra cheltuielilor curente ale fiecărui exercițiu la care se referă cu respectarea principiului independenței exercițiului şi a conectării cheltuielilor la venituri;  Să privească entitatea respectivă; cheltuielile care privesc alte entități ale aceluiaş grup de interese sau din afara grupului, precum şi cheltuielile făcute ȋn favoarea acționarilor sau asociaților, sunt de regulă cheltuieli nedeductibile, dacă nu au fost recuperate de la beneficiari;  Să se ȋncadreze ȋn limitele legale care se referă la cheltuielile cu amortizările, perisabilitățile, acțiunile sociale, acțiunile de protocol, sponsorizările, diurnele de deplasare şi unele provizioane. Codul Fiscal limitează şi repartizările din profitul brut pentru constituirea rezervelor legale. Din punct de vederea fiscal, cheltuielile ȋnregistrate ȋn contabilitatea unui contribuabil plătitor de impozit pe profit, sunt grupate ȋn: ●Cheltuieli nedeductibile; ●Cheltuieli deductibile limitat; ●Cheltuieli deductibile. Cheltuieli nedeductibile:  Cheltuielile cu impozitul pe profit ȋnregistrate ȋn trimestrele precedente din anul fiscal, inclusive diferențele din perioadele precedente, impozitele pe profit sau venit plătite ȋn străinătate, precum şi cheltuielile cu impozitele reținute la sursă ȋn numele persoanelor fizice ori juridice nerezidente pentru veniturile realizate ȋn Romȃnia. Ȋncepȃnd cu anul 2010 contribuabilii vor aplica sistemul plăților anticipate trimestriale.  Cheltuielile cu majorările de întârziere, amenzile, penalităţile şi confiscările datorate către autorităţile române ori în cadrul contractelor economice încheiate

53













 

cu persoane nerezidente şi/sau autorităţi străine, cu excepţia majorărilor al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. Cheltuielile cu activele corporale (stocuri sau mijloace fixe) constatate lipsă din gestiune, depreciate ori degradate, neimputate persoanelor vinovate, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, inclusive TVA aferentă. La stabilirea acestor cheltuieli se ține seama şi de rezervele din reevaluarea imobilizărilor. Cheltuielile cu activele corporale distruse ȋn urma unor calamități naturale sau altor cazuri de forță majoră (incendii, accidente industriale, epidemii, etc.) sunt deductibile fiscal. Cheltuielile nedeductibile se determină prin scăderea din valoarea fiscală a activelor corporale, a sumelor imputate celor vinovați, a perisabilităților, a amortizărilor şi a sumelor primate despăgubire de la societățile de asigurare. Cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii. Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor; Cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare şi obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor ocazionate de reducerea sau anularea provizioanelor şi ajustărilor pentru deprecieri, pentru care nu s-au acordat deduceri ȋn momentul constituierii lor. Cheltuielile cu contribuţiile, taxele şi cotizațiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate. Cheltuielile cu salariile şi cele asimilate acestora (indemnizațiile pentru diferite funcții, avantaje ȋn natură, inclusive TVA etc.) care nu sunt impozitate la angajat, cu excepţia: ●ajutoarelor pentru pierderile cauzate de calamități, boli grave, ajutoare de ȋnmormȃntare; ●costul prestațiilor pentru tratament şi odihnă; ●cadourile oferite copiilor minori cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciun, precum şi cele oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, ȋn limita sumei de 150 RON/persoană pentru fiecare astfel de eveniment; ●tichetele de masă sau tichetele de creşă; ●echipamente de protecție şi de lucru şi alte drepturi pentru protecția muncii (alimente, medicamente, materiale igienico–sanitare); ●cheltuielile şi indemnizațiile de deplasare; ●veniturile realizate de persoane cu handicap grav sau de către persoane care dezvoltă programe pentru calculatoare; 54

●cheltuielile suportate de angajator pentru pregătirea profesională a angajaților.  Cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.  Cheltuielile cu primele de asigurari care nu privesc activele contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunuri oferite drept garanţii bancare pentru creditele utilizate ȋn activitatea entităţii.  Cheltuielile (pierderile) ȋnregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţă a creanţelor incerte sau litigioase pentru partea neacoperită de ajustările (provizioanele) deductibile fiscal. Sunt deductibile pierderile ȋnregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor ȋn următoarele cazuri: ●debitorul a fost declarat ȋn faliment printr-o hotărȃre judecătorească; ●debitorul a decedat și creanţa nu poate fi recuperată de la moștenitori; ●societatea cu răspundere limitată, cu asociat unic, a fost dizolvată sau lichidată fără succesor; ●debitorul ȋnregistrează dificultăţi financiare majore, care ȋi afectează ȋntregul patrimoniu, determinate de calamităţi, accidente industriale, fenomene sociale, etc. Contribuabilii care scot ȋn evidenţă creanţele neȋncasate trebuie să comunice acest lucru ȋn vederea recalulării de către debitor a impozitului pe profit.  Cheltuielile cu sponsorizările sau mecenatul efetuate ȋn condiţiile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizările, Legii bibliotecilor nr. 334/2002 și Legii nr. 376/2004 privind bursele private sunt considerate cheltuieli nedeductibile fiscal, ȋnsă contribuabilii care fac astfel de sponsorizări/mecenate, scad din impozitul pe profit datorat, sumele aferente care se ȋncadrează cumulativ ȋn următoarele condiţii: ●se ȋncadrează ȋn limita a 3‰ din cifra de afaceri; ●nu sunt mai mari de 20% din impozitul pe profit datorat.  Ȋn perioada 1 mai 2009 – 31 decembrie 2010, sunt nedeductibile de la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu combustibilul pentru autovehiculele deţinute și utilizate de contribuabili exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate sub 3500kg și cel mult 9 scaune de pasageri (inclusiv șoferul). Fac excepţie de la această prevedere vehiculele care se ȋncadrează ȋn una din următoarele categorii: ●vehicule utilizate exclusiv pentru intervenţie, reparaţii, pază și protecţie, curierat, transport de personal la și de la locul desfășurării activităţii, precum și vehicule utilizate de agenţi de vȃnzări și de agenţi de recrutare a forţei de muncă; 55

●vehicule utilizate pentru transport de persoane cu plată și taxi; ●vehicule utilizate pentru ȋnchirierea către alte persoane și pentru instruire ȋn cadrul școlilor de șoferi.  Cheltuileile cu amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale – nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu amortizarea ȋnregistrate ȋn contabilitate pentru imobilizările corporale și necorporale care nu sunt utilizate ȋn scopul realizării de venituri (tablouri, opere de artă, case de odihnă, fondul comercial, cheltuieli pentru amenajarea terenurilor, lacurilor, etc.). Cheltuieli deductibile limitate :  Cheltuielile de protocol sunt deductibile ȋn limita a 2% din profitul brut calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol ;  Cheltuielile cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor precum pentru deplasări ȋn ţară sau străinătate pentru o distanţă mai mare de 5km, sunt deductibile ȋn limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;  Cheltuielile sociale acordate personalului pentru diferite evenimente sunt deductibile ȋn limita a 2% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului;  Cheltuielile cu perisabilităţile acordate pentru lipsurile stabilite cu ocazia inventarierii stocurilor de mărfuri sunt deductibile ȋn limitele Hotărȃrii de Guvern nr. 1569/2002;  Cheltuielile făcute ȋn numele angajaţilor cu primele la pensiile facultative și cu primele de asigurare voluntară de sănătate sunt deductibile ȋn limitele a 200 euro ȋntr-un an fiscal pentru fiecare participant. Echivalentul ȋn lei se stabilește pe baza cursului comunicat de BNR ȋn ziua efectuării plăţilor;  Cheltuielile cu funcţionare, ȋntreţinerea, amortizarea și repararea locuinţelor de serviciu date ȋn folosinţă unor salariaţi sau administratorilor sunt deductibile ȋn limita raportului dintre suprafaţa construită prevăzută prin Legea locuinţei nr. 114/1996, majorată cu 10% și totalul suprafeţei construite a locuinţei respective;  Cheltuieli cu funcţionarea, ȋntreţinerea și reparaţiile aferente unui sediu aflat in locuinţă proprietate personală a unei persoane fizice folosită și de proprietar, sunt deductibile ȋn limita raportului dintre suprafaţa pusă la dispoziţia contribuabilului, menţionată ȋn contractul de ȋnchiriere, și suprafaţa totală a locuinţei;  Cheltuielile cu funcţionarea, ȋntreţinerea și repararea autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere și de administrare ale persoanei juridice sunt deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii;  Cheltuielile cu provizioanele și repartizările din profitul brut (ȋnainte de impozitare) pentru construirea rezervelor legal. La calculul profitului impozabil

56

se deduc următoarele cheltuieli cu provizioanele și repartizări pentru constituirea rezervelor: ●provizioane pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor (numai dacă valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate au fost ȋnregistrate ca venituri din exploatare) ; ●cheltuielile cu provizioane pentru creanţe asupra clienţilor – ȋn limita a 30% din valoarea creanţelor care ȋndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au fost ȋnregistrate după 1 ianuarie 2004, sunt neȋncasate ȋntr-o perioadă ce depășește 270 de zile de la data scadenţei, nu sunt garantate sau asigurate de către alte persoane, clientul nu este persoană afiliată contribuabilului; ȋn totalitate (100%) dacă: au fost ȋnregistrate după 1 ianuarie 2007, asupra clientului s-a deschis procedura de faliment, nu sunt garantate sau asigurate de către alte persoane, clientul nu este persoană afiliată contribuabilului, creanţa a fost inclusă ȋn venituri impozabile. ●provizioanele specifice instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, entităţilor care fac operaţiuni pe piaţa financiară și companiilor aeriene; ●rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare-reasigurare potrivit legii; ●provizioanele pentru ȋnchiderea și urmărirea post ȋnchidere a depozitelor de deșeuri sunt deductibile ȋn limitele prevăzute ȋn proiectul ȋntocmit ȋn aceste scopuri; ●provizioanele pentru refacerea terenurilor; ●repartizările din profitul brut pentru constituirea rezervelor legale (ȋn limita a 5% din profitul brut dar nu mai mult de 20% din capitalul social).  Cheltuielile cu dobȃnzile și diferenţele nete nefavorabile de curs valutar – deductibilitatea este integrală doar ȋn cazul ȋn care gradul de ȋndatorare a capitalului este mai mic decăt 1.

Gradul de ȋndatorare a SC CEMACON SA la 31 Decembrie 2008 Grad de ȋndatorare = Total datorii/Capital propriu Grad de ȋndatorare = 94 470 000/32 603 390 Grad de ȋndatorare = 2,89 Cu cȃt valoarea acestui indicator este mai mare, cu atȃt ȋnseamnă că firma depinde mai mult de ȋmprumuturile sau de datoriile comerciale angajate. Ȋn momentul ȋn care o firmă dorește să ia un credit, banca va analiza, printre altele, și acest grad de ȋndatorare, tocmai pentru a vedea cȃt de mult este deja firma ȋndatorată pȃnă ȋn acel moment. O situaţie rezonabilă cere ca acest indicator să fie undeva, pȃnă ȋn 0,5.

57

58

CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL ŞI A IMPOZITULUI PE PROFIT Orice ȋntreprindere pentru buna sa funcţionare trebuie sa desfășoare o activitate profitabilă. Pentru a se ajunge la calcularea profitului și a pragului de rentabilitate pentru activităţile desfășurate, ȋntreprinderea trebuie să ȋși stabilească și să ȋși calculeze cheltuielile și veniturile. Pentru eliminarea disfuncţionalităţilor ce ar putea apărea ȋntr-o ȋntreprindere, se va urmări o creștere a veniturilor și o reducere a cheltuielilor. Ȋn situaţia ȋn care veniturile > cheltuielile, ȋntreprinderea obţine profit, iar ȋn situaţia ȋn care veniturile < cheltuielile, ȋntreprinderea va suferi pierderi. Avȃnd ȋn vedere faptul că orice activitate economică este ȋn același timp consumatoare de resurse și producătoare de rezultate, s-a ajuns la necesitatea studierii și prezentării echilibrului specific proceselor interne transformatoare, care produc modificări cantitative și calitative ȋn masa și structura patrimoniului. Aceste modificări sunt consecinţa relaţiilor care se stabilesc ȋntre cheltuielile și veniturile ocazionate de activitatea desfășurată de societate, reflectate sintetic sub forma rezultatului. Bilanţul contabil este considerat documentul care descrie poziţia unei ȋntreprinderi la un moment dat, indicȃnd și mărimea rezultatului, ȋnsă nu explică provenienţa acestuia și cauzele care l-au generat. Prin urmare, a apărut necesitatea ȋntocmirii unui alt cont anual, și anume Contul de profit și pierdere, prin care se specifică modalitatea de formare a rezultatului exerciţiului (profit sau pierdere), ca expresie a ajustărilor parţiale sau globale ȋntre diferite tipuri de venituri și cheltuieli, generate de complexitatea activităţilor care au loc ȋn ȋntreprindere pe durata unui exerciţiu financiar. Veniturile și cheltuielile perioadei curente, consemnate ȋn clasele 6 și 7, sunt prelucrate și sistematizate separat ȋn cele două părţi ale contului de rezultate 121 “Rezultatul exerciţiului”, (cheltuielile ȋn debit și veniturile ȋn credit). Structurarea cheltuielilor și veniturilor pe activităţile principale ale firmei permite determinarea unor indicatori esenţiali pe diferite nivele de agregare, după cum urmează: Rezultatul din exploatare (profit sau pierdere) = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare Rezultatul financiar (profit sau pierdere) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare Rezultatul extraordinar (profit sau pierdere) = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare Complementar se obţin:

59

Rezultatul curent = (Venituri din exploatare + Venituri financiare) – (Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare) Rezultatul brut (contabil) = Venituri totale – Cheltuieli totale Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit Pe parcursul ȋntregii activităţi, ȋntrprinderea face o serie de cheltuieli ȋn urma carora se obţin produse sau servicii care, prin vȃnzare, generează venituri. Majoritatea veniturilor provin din activitatea de exploatare, după cum și cele mai importante cheltuieli se referă la această activitate, care presupune și activităţi adiacente ei, concretizate ȋn activităţi financiare și excepţionale, fluxuri de intrări și ieșiri care, ȋn final, influenţează favorabil sau nefavorabil exerciţiul anual. Veniturile totale cuprind următoarele etape :  Venituri din exloatare ;  Venituri financiare ;  Venituri extraordinare. Prin definirea veniturilor ȋnţelegem atȃt veniturile din activităţile curente cȃt și din orice alte surse. Activitatea curentă este considerată activitatea desfășurată de o ȋntreprindere potrivit obiectului de activitate, inclusiv activităţile legate (derivate) de realizarea acesteia. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri (vȃnzări, comosioane, dobȃnzi, dividende, redevenţe, chirii). Cȃștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice, din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de venituri din activitatea curentă. Definiţia veniturilor include, totodată, și cȃștigurile nerealizate. Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice ȋnregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderii valorii activelor sau creșterii datoriilor, care duc la reduceri ale capitalului propriu. Definiţia cheltuielilor include pierderile, precum și acele cheltuieli care apar ȋn procesul desfășurării activităţilor curente ale ȋntreprinderii. De exemplu, cheltuielile care apar ȋn cursul activităţilor curente includ costul vȃnzărilor, salariile, amortizarea. Ele se regăsesc sub forma ieșirilor sau scăderii valorii acticelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile și imobilizările corporale. Cheltuielile ȋntreprinderii se concretizează ȋn consumurile de active pentru obţinerea veniturilor și pot fi grupate ȋn:  Cheltuieli de exploatare;  Cheltuieli financiare;  Cheltuieli extraordinare. Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor și care pot apărea sau nu pe parcursul desfășurării activităţilor curente ale ȋntreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și, din acest punct de vedere, nu diferă ca 60

natură de alte tipuri de cheltuieli. Prin urmare, ele nu sunt considerate distinct ca structură. Ȋn categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din cedarea activelor imobilizate. De asemenea, definiţia cheltuielilor include și pierderile nerealizate, cum ar fi cele rezultate din creșterea cursului de schimb valutar ȋn cazul unor ȋmprumuturi pe care ȋntreprinderea le-a contractat ȋn valută. De obicei, ȋn contul de profit și pierdere, prezentarea pierderilor se efectuează distinct, datorită importanţei cunoașterii existenţei și valorii acestora ȋn procesul decizional. Pierderile sunt raportate, de rugulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente. Veniturile și cheltuielile se pot găsi ȋn Contul de profit și pierdere ȋn diferite moduri altfel ȋncȃt să furnizeze informaţia relevantă pentru procesul decizional. 4.1 Evoluţia veniturilor și cheltuielilor societăţii Evoluţia veniturilor realizate la nivelul societăţii ȋn perioada 2005 – 2008 este reflectată ȋn tabelul nr. 8: Tabelul 8: Structura veniturilor ȋn perioada 2005-2008 Denumire indicator Nr. Anul Anul Anul Anul Rȃnd 2005 2006 2007 2008 1.Cifra de afaceri 1 23902245 24457472 34153365 48619215 netă(rd.02la03) Producţia vȃndută (ct. 701+702+703+704+705+ 2 22995377 23669444 33429327 47846215 706) Venituri din vȃnzarea 3 906868 88028 724038 773000 mărfurilor (ct.707) 2.Alte venituri din 4 357881 583697 1435322 1175205 exploatare(ct.7417+758) VENITURI DIN EXPLOATARE 5 24260126 25041169 35588687 49794420 TOTAL(rd.01+04) Venituri din 6 0 0 0 0 dobȃnzi(vt.766) Alte venituri financiare 7 276171 991507 57586 915193 VENITURI 8 FINANCIARE – 276171 991507 57586 915193 TOTAL(rd.06+07) VENITURI TOTALE 9 24536297 26032676 35646273 50709613

Analizȃnd datele din tabel, putem concluziona următoarele:

61

Evoluţia veniturilor ȋn perioada 2005-2008 manifestă o tendinţă crescătoare. Ȋn 2006 sunt cu 6,1% mai mari decȃt ȋn 2005, ȋn 2007 sunt cu 37% mai mari decȃt ȋn 2006, iar ȋn 2008 sunt cu 42,3% mai mari decȃt ȋn 2007. Acestă creștere a veniturilor din exploatare e favorabilă pentru firmă. Ȋn graficul de mai jos este redată evoluţia veniturilor totale și a veniturilor din exploatare, acestea avȃnd ponderea cea mai ȋnsemnată ȋn veniturile totale. Graficul 5 : Evoluţia veniturilor din exploatare și a veniturilor totale

Sursa: Prelucrări ale autorului

Analizȃnd graficul putem observa că atȃt veniturile totale cȃt și veniturile din exploatare manifestă o tendinţă de creștere din 2005 pȃnă ȋn 2008, cea mai mare fiind ȋn 2008. Ca și valori ȋn acest grafic, aceste venituri sunt destul de apropiate tocmai din cazua veniturilor financiare care au o pondere foarte mică ȋn veniturile totale. Pentru analiza evoluţiei veniturilor totale ȋn raport cu cifra de afaceri, este relevant Graficul nr.6. Graficul 6: Evoluţia cifrei de afaceri ȋn raport cu veniturile totale

62

Din graficul nr.6 se observă că ȋn 2008 faţă de 2005, veniturile totale cresc cu 106,7%, o creștere inferioara ritmului de creștere a cifrei de afaceri, care ȋn 2008 crește cu 103,4% faţă de 2005. Această situaţie demnoastreză că veniturile firmei au fost obţinute, ȋn cea mai mare parte, din activitatea sa de exploatare a firmei. Ȋn 2008, cifra de afaceri crește faţă de 2004 datorită creșterii vȃnzărilor producţiei și a mărfurilor. Tabelul nr. 9 : Structura cheltuielilor ȋn perioada 2005-2008 Denumire indicator Nr. Anul Anul Anul Anul 2008 Rȃnd 2005 2006 2007 Cheltuieli cu materiile prime și materiale 1 3523380 4808197 4645438 8299091 consumabile(ct.601+602-7412) Alte cheltuieli materiale 2 556651 107093 69183 84045 (ct.603+604+606+608) Alte cheltuieli externe(cu 3 4469989 5962303 7922851 10960693 energia și apa) (ct.605-7413) Cheltuieli privind 4 893093 770833 755217 750353 mărfurile(ct.607) Cheltuieli materiale totale 5 9443113 11648426 13392689 20094182 (rd.01+02+03+04) Cheltuieli cu personalul - total 6 5808111 6663386 7067407 9713465 Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și 7 841172 1071201 1951840 3572148 necorporale Alte cheltuieli de exploatare 8 6776320 6089404 7282734 7953013 Cheltuieli de exploatare total 9 22868716 25472417 29694670 41332808 (rd.05+06+07+08) Cheltuieli privind dobȃnzile 10 163109 373573 1014392 1726456 (ct.666+7418) Alte cheltuieli financiare 11 182887 96612 1217812 2261986 (ct.663+664+665+667+668) Cheltuieli financiare totale 12 345996 470185 2232204 3988442 (rd.10+11) Cheltuieli totale (rd.09+12) 13 23214712 25942602 31926874 45321250 După cum putem observa și din tabel, cheltuielile totale au o evoluţie crescătoare de la an la an, astfel ȋn 2006 cresc cu 11,75% faţă de 2005 datorită creșterii volumului activităţii, ȋn anul 2007 cresc cu 23,07% mai mari decȃt ȋn anul 2006, iar ȋn 2008 sunt cu 41,95% mai mari decȃt ȋn anul 2007. Graficul nr. 7: Evoluţia cheltuielilor totale

63

Sursa: Prelucrări ale autorului Din grafic putem observa ritmul creșterii cheltuielilor totale ȋn perioada 20052008, constatȃnd nivelul ridicat la care ajung ȋn 2008. Graficul nr. 8 : Evoluţia cheltuielilor materiale ȋn raport cu cheltuielile totale

Sursa: Prelucrări ale autorului Ȋn 2005 cheltuielile materiale reprezintă 145,83% din cheltuielile totale, ȋn 2006 proporţia lor este de 122,71%, ȋn 2007 reprezintă 138,39%, iar ȋn 2008 cheltuielile materiale reprezintă 125,54% din totalul cheltuielilor. Constatăm o creștere a cheltuielilor materiale ȋn paralel cu creșterea cheltuielilor totale, deoarece principala activitate a fost cea de exploatare.

64

4.2 Determinarea profitului impozabil Pe baza datelor din bilanţul contabil anual, profitul impozabil se determină ca diferenţă ȋntre veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate din vȃnzarea bunurilor imobile, inclusiv din cȃștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile Si se adauga cheltuielile nedeductibile. Pentru determinarea profitului impozabil, se iau ȋn calcul toate cȃștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investiţii financiare. Ȋn cadrul societăţii S.C. CEMACON S.A., Profitul impozabil a fost determinat ca diferenţă ȋntre veniturile și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestuia ȋntr-un an fiscal. La această diferenţă s-au adăugat cheltuielile nedeductibile, și s-au scăzut veniturile neimpozabile, care ȋnsă ȋn cazul societăţii analizate au fost 0. Cheltuielile nedeductibile determină o creștere a impozitului datorat, de aceea societatea trebuie să analizeze și să ţină sub control acest tip de cheltuieli. Ȋn vederea determinării profitului impozabil mai ȋntȃi sunt reflectate ȋn tabelul nr.10 rezultatele obţinute de societate ȋn activitatea de exploatare, ȋn activitatea financiară precum și rezultatele globale ȋn perioada 2005-2008. Ȋn tabelul nr.11, ţinȃnd cont de rezultatul brut determinat, se prezintă cheltuielile nedeductibile ȋnregistrate și se determină profitul impozabil și profitul net. Tabelul nr.10: Evoluţia principalilor indicatori prezenţi ȋn Contul de profit și pierdere ȋn perioada 2005-2008 Denumire indicator Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008 Venituri din exploatare

26147558

26155568

36244762

53201290

Cheltuieli din exploatare

23112159

25676798

29456600

42058180

Rezultatul exploatării

3035399

478770

6788162

11143110

Venituri financiare

286284

998294

100075

1043501

Cheltuieli financiare

345996

545115

2251110

5045874

Rezultatul financiar

-59712

453179

-2151035

-4002373

Rezultatul curent al exerciţiului Venituri totale

2975687

931949

4637127

7140737

26433842

27153862

36344837

54244791

Cheltuieli totale

23458155

26221913

31707710

47104054

Rezultatul brut

2975687

931949

4637127

7140737

65

Din tabel se poate constat că, veniturile din exploatare au crescut de 2,03 ori ȋn 2008 faţă de 2005, rezultatul brut a crescut de 2,40 ori, cheltuielile de exploatare au crescut de 1,81 ori faţă de nivelul din 2005. Tendinţa se păstrează și la nivelul veniturilor totale, care deși cresc de 2,05 ori ȋn 2008 faţă de 2005, cheltuielile totale cresc de 2 ori . Rezultatul obţinut de societate ȋn anul 2008 este superior celui obţinut ȋn anii precedenţi, acest lucru se datorează faptului că societatea, deși a ȋnregistrat cheltuieli financiare mult mai mari decȃt veniturile financiare, firma nu și-a pierdut clienţii. Tabelul 11 : Determinarea profitului impozabil și a profitului net Denumire Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008 indicator Profit brut 2975687 931949 4637127 7140737 Cheltuieli nedeductibile 836014 559398 933018 1558034 total Amenzi, 210239 208684 198593 174382 penalizari Cheltuieli protocol peste 138010 120727 118631 102741 2% Cheltuieli sponsorizare 25 326 15500 23438 12460 peste limitele prevăzute Cheltuieli cu impozitul pe 462439 214487 592356 1268451 profit Venituri 0 0 0 0 neimpozabile Profit 3811701 1491347 5570145 8698771 impozabil Impozit pe 462439 214487 592356 1268451 profit Profit net (profit brut2513248 717462 4044771 5872286 impozit pe profit) Cheltuielile nedeductibile ȋnregistrate de firmă pe parcursul unui an fiscal determină creșterea impozitului pe profit datorat de firmă, și diminuarea profitului net. 66

Profitul brut, cheltuielile nedeductibile per total, impozitul pe profit și profitul net scad ȋn 2006 faţă de 2005, dar cresc ȋn 2007 faţă de 2006 și ȋn 2008 la fel cresc faţă de 2007. Tabelul 12: Ponderea rezultatului financiar și a rezultatului din exploatare ȋn total profit brut Indicatori Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008 Rezultatul din exploatare 102% 51.37% 146.39% 156.05% Rezultatul financiar -2% 48.62% -46.39% -56.05% Din tabelul nr. 12 putem concluziona că ȋn toţi cei patru ani, ponderea cea mai mare ȋn rezultatul brut o are rezultatul din exploatare. Ȋn tabelul nr.13 este redată explicit calcularea profitului impozabil pentru anul 2008. Tabelul 13: Calculul profitului impozabil pentru anul 2008 Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 13 14 15 16 18 19 20

Denumire indicator Venituri din exploatare Cheltuieli din exploatare Rezultat din exploatare (rd 1- rd 2) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultat financiar (rd 4- rd 5) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultat extraordinar (rd 8 – rd 9) Rezultat brut Venituri neimpozabile Cheltuieli cu impozitul pe profit Amenzi, penalizări Cheltuieli de protocol care depășesc limita prevăzută de lege Cheltuieli de sponsorizare peste limitele prevăzute Total cheltuieli nedeductibile Total profit impozabil (rd 10 – rd 11 + rd 18) Impozit pe profit datorat

Rȃnd 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 13 14 15

Anul 2008 53201290 42058180 11143110 1043501 5045874 -4002373 0 0 0 7140737 0 1268451 174382 102741

16

12460

18 19

1558034 8698771

20

1268451

4.3 Ȋnregistrarea ȋn contabilitate a impozitului pe profit 67

 Ȋnregistrarea ȋn contabilitate a impozitului pe profit datorat ȋn anul 2008 691 = 441 1268451  Virarea cu ordin de plată a impozitului pe profit (pȃnă la data de 25.04.2009) 441 = 5121 1268451

68

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Scopul oricărei ȋntreprinderi este obţinerea profitului ȋn urma desfășurării activităţii economice. Profitul este principalul indicator calitativ care exprima eficienţa activităţii productive a unei societăţi comerciale și reprezintă diferenţa dintre veniturile obţinute și cheltuielile aferente acestora, dintr-o activitate economică. Astfel, pentru a obţine un profit cȃt mai mare este nevoie ca, ȋn condiţiile unui anumit nivel al veniturilor, cheltuielile să fie cȃt mai scăzute. Reducerea costului de producţie sau a cheltuielilor de exploatare reprzintă una din principalele căi de creștere a profitului și se poate realiza prin sporirea productivităţii muncii, prin promovarea metodelor moderne de management al producţiei și al muncii, reducerea cheltuielilor materiale de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului circulant. Profitul poate fi modificat ȋn sensul creșterii și prin ridicarea nivelului preţului de vȃnzare, ȋn condiţiile menţinerii sau reducerii de la o perioadă la alta a costului de producţie. Ȋn urma rezultatelor obţinute de S.C. Cemacon S.A. ȋn perioada 2005-2008 se desprind următoarele puncte forte ale societăţii: Un prim punct tare al societăţii îl constituie avantajul experienţei în domeniu. S.C. Cemacon S.A. este o unitate de producţie a blocurilor ceramice cu tradiţie în Regiunea de Nord-Vest a României, fiind înfiinţată în anul 1970. Aşadar, experienţa în fabricarea blocurilor ceramice cu toate avantajele pe care acesta le generează, este principalul atuu al acestei unităţi. Dintre aventajele generate de experienţa firmei în fabricarea blocurilor ceramice amintim: -

competenţa în fabricarea blocurilor ceramice;

-

forţă de muncă calificată;

-

cunoştiinţe deosebite legate de fluxul tehnologic al producerii blocurilor ceramice;

-

rapiditate în semnalarea unor deficienţe de-a lungul fluxului tehnologic.

Legat de avantajul experienţei în domeniu, trebuie menţionat şi efectul pozitiv pe care acesta îl are în evoluţia producţiei exerciţiului. Aceasta se află în continuă creştere, datorită următorilor factori: -

îmbunătăţirea reţetei de fabricaţie ;

-

reducerea pierderilor tehnologice ;

-

modificări tehnico – organizatorice a fluxului de fabricaţie ; 69

-

creşterea capacităţii de uscare a produselor prin recuperarea parţială a aerului cald de la cuptor ;

-

creşterea productivităţii muncii prin mobilizarea întregului personal din cadrul fluxului tehnologic atât în cariera de argilă, cât şi în secţiile de fabricaţie

Un alt punct forte este seriozitatea în derularea contractelor. Din analiza situaţiei economico-financiare a S.C. Cemacon S.A. prezentată anterior, referitor la acest aspect se pot formula următoarele concluzii: - din punctul respectării condiţiilor contractuale cu furnizorii: S.C. Cemacon S.A. achită la timp contravaloarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate, neavând datorii restante faţă de aceştia; tot în această categorie putem introduce şi furnizorii de forţă de muncă (salariaţi), faţă de care S.C. Cemacon S.A. îşi achită obligaţiile la zi, dar şi alţi terţi cu care firma are legături, inclusiv bugetele locale sau diferenţele fonduri de asigurări şi protecţie socială; - din punct de vedere al respectării condiţiilor contractuale cu clienţii: S.C. Cemacon S.A. îşi onorează la timp comenzile făcute clienţi, generând finalizarea acestora faţă de marca proprie. - din punct de vedere al negocierii contractelor: societatea reuşeşte să obţină o situaţie favorabilă în urma negocierilor, atât cu clienţii, cât şi cu furnizorii, în sensul creşterii termenului de plată a datoriilor comerciale şi diminuarea termenului de încasare a creanţelor. În privinţa repartizării profitului, se remarcă politica de reinvestire a rezultatului. Astfel, anul 2005, 2007 şi 2008 au loc majorări ale capitalului social, prin încorporarea altor rezerve şi a profitului reinvestit din anii precedenţi, ceea ce are ca efect consolidarea poziţiei economice a S.C. Cemacon S.A. Nu în ultimul rând, trebuie menţionată şi investiţia într-o nouă linie tehnologică începută în anul 2004, care are efecte atât în evoluţia poziţiei, cât şi asupra performanţelor financiare. Referitor la această investiţie, se pot face următoarele remarci: -

imobilizările corporale se află într-o continuă creştere. În acest sens s-au realizat

achiziţii de noi terenuri şi construcţii, utilaje şi instalaţii necesare extinderii activităţii, pentru a face faţă cererii;

70

- rezultatul exerciţiului este şi el influenţat de realizarea investiţiei; se remarcă o tendinţă descrescătoare, datorată scăderii rezultatului din exploatare (în urma scăderii producţiei), în 2007 dar care s-a redresat considerabil în anul 2008, influenţând pozitiv şi rezultatul exerciţiului care s-a concretizat în profit pe toţi anii analizaţi. -

Ȋn urma analizei am observat și cȃteva puncte slabe ale societăţii: la nivelul stocurilor, investiţia din 2007 a avut un efect uşor negativ. Contrar

aşteptărilor, societatea a fost nevoită să reducă cantitatea de produse finite, deoarece a întâmpinat anumite probleme ocazionate de punerea în funcţiune a noii linii tehnologice, dar această situaţie este remediată tocmai prin deschiderea acestei linii, care măreşte capacitatea de producţie; - efectele realizării acestei investiţii se resimt şi la nivelul disponibilităţilor, fapt ce era de aşteptat, dată fiind complexitatea şi mărimea valorii acesteia; totuşi, şi această situaţie este remediată în termen relativ scurt, ceea ce denotă o bună organizare în privinţa politicii de investiţie şi finanţare; - realizarea investiţiei are un impact considerabil şi asupra finanţării activităţii din surse externe; în acest sens, se remarcă o creştere la nivelul datoriilor pe termen scurt, pentru a face faţă datoriilor curente; totodată, în urma investiţiei, societatea apelează şi la credite bancare pe termen lung, mărindu-şi astfel capitalurile permanente, necesare finanţării imobilizărilor corporale. - Indicatorii de lichiditate scad ca urmare a datoriilor noi contractate de societate - Deşi punerea în funcţiune a noii linii de fabricaţie a dus în 2008 la dublarea cifrei de afaceri şi a profitului brut, în decembrie 2007, datorită efectelor crizei financiare şi a rentabilităţii reduse, vechea linie de producţie a fost închisă, ea având un grad avansat de uzură tehnică şi morală. -

În ultimii ani societatea a înregistrat pierderi la nivelul activităţii financiare,

consecinţă a costurilor îndatorării. Totuşi trebuie menţionat faptul că, rezultatul exerciţiului nu este pierdere, ci profit. - Societatea nu a mai acordat dividende acţionarilor din 2002 ceea ce ar putea aduce nemulţumiri în rândul acestora.

71

Ca şi recomandări aş sugera entităţii să acorde o mai mare atenţie activitătii financiare care a generat ani la rândul pierderi şi care s-au dublat în 2008. De asemenea contractarea de împrumuturi ar trebui să fie mai atent analizată în condiţiile în care, în ciuda instabilităţii economice generate de criza actuală, societatea a mai contractat un credit bancar la sfârşitul anului 2008. Astfel ea a fost dezavantajată în anul 2009 când dobânzile au crescut considerabil şi când, încă nu există încă stabilitate în domeniul bancar. De asemenea, s-au redus mult vânzările, ceea ce au determinat-o să-şi reducă activitatea. Toate acestea au dus într-un final la creşterea ponderii cheltuielilor cu capitalul împrumutat în totalul cheltuielilor instituţiei.

72

BIBLIOGRAFIE: 1. Adochiţeim M. (1992), Finanţele Ȋntreprinderii, București 2. Lăcătuș, V., Nistor, I.E., Cemea, O., Costea, A.M. (2003), Finanţele Ȋntreprinderii – studii de caz, Editura Viitorul Romȃnesc, București 3. Codul Fiscal al Romȃniei 4. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34 din 11 Aprilie 2009 5. Tribuna Economică – colecţia 2008 6. Institutul Naţional de Statistică, http://www.insse.ro/cms/rw/pages/ipc.ro.do 7. http://www.contabilul.ro/a/372/21-scutiri-de-la-plata-impozitului-pe profit.html 8. Taxe

și

impozite

–

Contabilitate,

disponibil

on-line

pe

pagina

http://contabilul.ro/index.php?pag=a&aid=372 9. http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-banci-5597882-grila-impozitare-pentruimm-publicata-oficial-impozitul-minim-anual-2-200-let.html 10. http://avoconsult.ro/drept-fiscal-impozitul-pe-profit-categorii-de-contribuabili-siexceptii.html#p3 11. http://edex.ro/articol_cod_fiscal_16581_Art.%2020:%20Venituri %20neimpozabile.html 12. http://codfiscal.money.ro/art-21-cheltuieli-nedeductibile-alin-4-5/html 13. http://seccar.ablog.ro/2008-04-29/cheltuieli-nedeductibile-fiscal-la-determinareaprofitului-impozabil.html 14. http://www.mfinante.ro/contribuabili/link.jsp?body=/contribuabili/agentinume.html

73