Pan's Labyrinth [PDF]

Zitiervorschau

Labirintul lui Pan Labirintul lui Pan, cunoscut in mod normal sub numele “El laberinto del fauno”, este un film spaniol-mexican aparut in 2006 apartinand genului fantastic intunecat. Filmul a fost scris si regizat de producatorul mexican Guillermo del Toro, fiind produs si distribuit ulterior de Esperanto Films. Povestea se desfasoara in lunile mai-iunie ale anului 1944, in Spania, la cinci ani dupa Razboiul Civil Spaniol. “Labirintul faunului” povesteste urmarile razboiului, depasind drama istorica si aducand la viata ororile Spaniei fasciste. Pentru a da credibilitate cat mai mare creatiei sale Guillermo a filmat scenele in Belchite (astazi considerat monument istoric), ramasitele vechiului sat spaniol fiind decorul principal de filmare. La inceputul filmului aflam ca tanara Ofelia este fortata de anumite circumstante sa se mute in casa noului tata, tiranicul capitanul Vidal. Din acest moment ea incepe sa isi urasca noua viata si noul tata si cauta diverse modalitati de refugiu. Un exemplu in acest sens este momentul in care Ofelia descopera un labirint langa casa. Firul narativ impleteste lumea reala cu o lume mitica, fiind centrat pe un labirint abandonat foarte mare si pe creatura misterioasa cu care personajul principal, Ofelia, interactioneaza. De-a lungul filmului, aceasta se intalneste cu numeroase creaturi ciudate magice care devin elemente importante in povestea ei. Pentru aducerea la viata a acestora producatorii au folosit nu doar machiaj, ci si papusi robotizate, impreuna cu imagini si efecte generate computational. Avand un incipit brutal, cu imagini dure, continuat mai apoi cu un cadru aparent real (introducerea in noul sat al Ofeliei), filmul isi desfasoara restul actiunii in cadrul unui labirint -reprezentarea spatiului fantastic. Astfel avem 3 tipuri de scene (decor). Prima este scena de razboi – eveniment real, istoric. Daunele provocate de acesta, impreuna cu durerea lasata, sunt evidentiate printr-un decor murdar, sumbru, in culori reci si moarte – albastre. Cea de-a doua scena ne prezinta tranzitia Ofeliei in noul sau camin. In prima faza decorul ne sugereaza o stare de calm si pace (exemplu: scenele filmate prin padure pe drumul parcurs de ea si mama sa). Culorile sunt complet schimbate fata de cele anterioare, fiind calde – imaginea e usor portocaliu-galbuie. Insa aceasta impresie de liniste e este spulberata in momentul in care isi face aparitia noul tata al Ofeliei, un personaj tiranic, insetat de razbunare si violenta. Asa se intra treptat in cea de-a 3-a scena – cea a labirintului. Desi galbenul anterior al imaginii este pastrat, el capata o nota mult mai sumbra, transformandu-se mai mult intr-un maro acompaniat de negru. Aceste culori sunt redate prin diverse materiale ce vor sa sugereze pamantul si pietrele ce cladesc labirintul. Cadrul lipsit de lumini puternice creeaza o atmosfera intunecata, sugerand totodata ca actiunea nu se mai desfasoara in planul real, ci in cel fantastic. Elementele decorative variaza, formand alternativ o lume de basm si o lume de cosmar. Lumea de basm este realizata cu ajutorul optimismului personajului principal, care doreste sa descopere mai mult, cautand o evadare din realitatea in care traiest. In acelasi timp planul cosmarului este obtinut prin decorul intunecat si usor sinistru – spre exemplu peretii decorati cu actele oribile savarsite de creatura mancatoare de copii. Decorul nu e singurul care sustine aceste lucruri, acesta fiind acompaniat de personajele fabuloase. 1/2

Decorul reprezinta un factor extrem de important ce contribuie la tema si caracterul filmului, contribuind cu mai mult decat un simplu fundal. O serie de elemente lucreaza la unison pentru a contribui la crearea unei perceptii realiste a filmului. Directorul de imagine a lucrat aproape fara limite pentru a putea oferi o cantitate asa mare de informatii. Efectele speciale, controlate separat in functie de fiecare locatie, precum si accesul la locuri reale i-au furnizat regizorului instrumentele necesare pentru a-si crea viziunea. Designul decorului scenic este deseori catalogat ca fiind realist sau formal. Mai exact, setul tinde sa se incline spre un stil sau altul fara a se dedica complet unuia singur. Adesea seturile filmelor reprezinta reconstituiri de perioade sau locatii care nu mai exista, prin urmare ele trebuie sa contina, intr-o anumita masura, viziunea artistica a regizorului, chiar daca acest lucru se petrece in timp ce se creeaza o imitatie realista. Astfel, exemplul perfect in acest sens este Labirintul lui Pan – desi se desfasoara intr-un context istoric, intr-un spatiu real (padurile din Belchite), filmul se axeaza pe latura psihologica, fantastica, vrand sa acceseze cele mai intunecate colturi ale mintii. Din acest motiv, imaginatia lui Guillermo este factorul de baza. Astfel, filmarea intr-o locatie reala nu eticheteaza neaparat filmul ca fiind realist sau formalist, intrucat utilizarea culorilor si tipul de filmare altereaza complet spatiul. Aceste tehnici de filmare, care infrumuseteaza filmul si il fac sa fie mai senzational, contribuie la sentimentul de realism sau formalism la fel de mult ca decorul in sine. In Labirintul lui Pan, padurea intunecata si lipsa unor scene luminoase coincid cu lumea fantastica pe care Ofelia o intalneste, iar elementele setului contribuie la fel de mult in acest sens. Contributia decorului este foarte semnificativa deoarece spune povestea personajului principal chiar inainte ca acesta sa intre in scena. La fel cum un decor generos poate indica o stare de bogatie, decorul simplu, aparent murdar, indica starea de saracie, cufundand si mai mult atmosfera filmului in drama perioadei. Modul in care recuzita din set este prezentata duce la formarea influentei realiste sau formaliste a filmului. Elementele aduse in prim-plan, prin intermediul fotografiilor foarte apropiate sau evidentiate de iluminat influenteaza de asemenea caracterul formalist al scenelor. In lipsa acestora, secventele tind sa apartina laturii realistice. Labirintul lui Pan imbina aceste doua tipuri de filmare si decor, trecand subit de la spatiul real la cel fantastic. Reprezentarea generala stilistica a decorului contribuie in mare masura la tendintele formaliste ale filmului. Capacitatea regizorului de a manipula elementele de pe platourile de filmare si existenta unei locatii pentru a-si putea transmite intentiile decid interpretarea pe care audienta o va avea asupra filmului. Astfel, Guillermo a ales ca secventele din Labirintul lui Pan sa fie filmate intr-o maniera formalista, folosindu-se din acest motiv si de efectele generate pe computer (CGI), pe langa folosirea intensa a machiajului si a figurinelor robotizate. Alternanta dintre elementele fanteziste si scenele destul de crude formeaza un evantai de lumini si umbre a carui bataie nu poate lasa pe nimeni indiferent. De asemenea, simbolismul filmului abunda, fiind incarcat de idei si motive. Spre exemplu motivul smochinului – decorul in care este surprins un smochin - care este cunoscut ca fiind un simbol al renasterii, trebuie trezit la viata in prima proba data de faun fetei. Se ajunge astfel la un indiciu al lumii actuale lipsite de esenta, astfel ca ceea ce in mod normal trebuie sa renasca de la sine trebuie stimulat din umbra. Decorul filmului este cel care da grai acestor lucruri, el schimbandu-se in functie de scena, insa mentinandu-si stilul.

2/2