Ontologie si metafizica la greci. Platon [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

ONTOLOGIE ŞI METAFIZICĂ LA GRECI. PLATON

ONTOLOGIE ET

METAPHYSIQUE CHEZ LES GRECS. PLATON

GH.

VLĂDUTESCU

ONTOLOGIE ŞI METAFIZICĂ LA GRECI. PLATON

Univ. Bucureşti- Filosofie

11111 1 1 1 1 1 111111111 1 1 1 1 1 1 1 1 004578

EDlTURA ACADEMlEI Bucureşti, 2005

ROMÂNE

Copyright lt)

Editura Academiei Rormîne, ?005. ediţii �unt rezervate editurir.

l"o78: fl).u.rwvo4; mwvra w. rJcv(opr.va.. Platonis opera quae exlallf ''"111ia. Ex nova /oannis Serrani illlerpre/atione. perpetuis eiusdi! uutis ilustrata: quibus & methodus & doctrinae fimmw breuiter & f't'l',,picue indicatur.

-,1

Eiusdem Annotationes in quosdamfuo illius inlerprelalionis locas.

Henr. Stephani de quorundam locorum interprelalione ind ici u m ,

& multorum Uraeci emendathJ. Ceva mai târziu, F. Schleiermacher, Plat o 's Werke ( 1809-1 81 0), K. Fr. 1-Iermann (Platonis Dialogi secundum. Thra5ylh tet ralogis dispositi, 6 voll. Lipsiae, (1 851 -1 853; 1877-1880: 1921-1926, Bibl. Teu bner), J. Burnet, Platonis Opera, 5 voll. "Scriptorum Cla ssicorum Bi bliotheca

Translation.

Oxonien sis'',

1900-1907,

Plato,

1 2 voi. Cambridge - London,

With

1914

an

English

sqq.,

Oeu vre s

completes, Texte etablie et traduit, 14 t./27 voi., Paris, Les Bel les Lettre s, 1920 sqq. şi încă, sunt tot atâtea relansări. Totodată, hermeneutica s-a

extins atingând "ţinuturi" încă enigmatice ale platoni smului. Interesul pentru "doctrinele nescrise" era provo cat, încă de la începutul secolului trecut, mai cu seamă de

Leon

Ra bin, prin La the o rie

platonicienne des Jdees et des Nombres d 'apres Aristote

( 1908:

ed.

anast. 1 963). Şcoala de la Tlibingen (Hans Kramer , Konrad Ga"iser, Th. A. Szleziik la care s-a alăturat Giovanni Reale) interpretează

diferit ,,doctrinele ne scrise''. Dacă Rabin apăsa pe ultimul învăţământ,

oral, ti.ibingenezii iau seamă de presupuse ,.doctrine secrete", în expunere strict de şcoală, de stinată celor ce alcătuiau "nucleul" tare. Cu trecere încă, deşi departe de a fi acceptată printre ipotezele

cele mai posibile ca adevăr (era respinsă de H. Chemiss, de G. Vlastos),

ea taie. orice s-ar spune, o cale nouă de intrare în platoni sm. La u rma urmelor, nici o încercare nu e ste inutilă. nici măcar aceea ratată. Câte ipoteze n-au fost invalidate şi cu toate acestea mai fiecare a adus ceva cu sine, chiar în ordine negativă. Acceptat, de cele mai multe ori, câteodată cu fervoare mi stică, nu o singură dată a fost respins, în cel mai bun caz, dacă e ceva bun aici, prin identificare cu un moment anume al istoriei filosofice greceşti. Ceea ce este mai grav decât respingerea directă, de vreme ce, poate, prima condiţie a operei e ste a ceea de a fi deschisă. Doar pentru

timpul ei i storic, c contradicţie în termeni: opera de schi să, dincolo de

acesta. este devenire interioară pe mă sură ce dă şi primeşte.

Platonismul este ceea ce este pentru noi şi, tot aşa va fi ce va fi pentru cei viitori, deopotrivă prin faptul de a determina, dar şi prin

acela de a avea o capacitate de receptare şi, prin aceasta, de sporire de sine, fără seamăn.

8

A. FILOSOFIA CA OiVTOLOGIE ŞI jtfETAFIZIC{ PREL/1Yf/NAJUI

l. Ca mai înainte, dar şi

ca în timpul său, Platon foloseşte vechi, primar, ca dragoste- dorinţă de a şti, de a învăţa, dar şi, în acela mai restrictiv, epistemologie determinat, de iubin:-de-înţelepciune (de ceea ct.: este înţdept). Sacrale era încântat de a wdea "la altul (la Lysis) o atftt de mare dragoste de a învftţa" t':Kcivou 1)crOods Ti1 (pt),ocrocpia (Lysis 213, d 7); pe tâniirul Clcinias îl încurajeatii, în felul său, cum că "dragostea- dorinţa de înţelepciune este d obâ n d ir e a unei cunoaşteri" - l']cpt)"ocrocpia k-ri1crtS �.>7tncrn'lltl)S (Euthydemos, 2o9 d 8); trebuie să tindem către dragostea (sufletului) pentru înţelt:pciune" - 0/.Tpn:tv . . . Eis n'1v (pt)"ocroqnav al:m'1s (Republica 61 1 d 9). Mai frecvent est�:: însă noul sens, tarc, acela de limbaj specializat, adiciL Este vorba de philosophia ca nume pentru o ştiinţă distinctă, care nu se întoarct: la etimonuri pentru a st: defini elementar. Philosophia, deci, este ceea ce este în definire epistemologiciL Nominal se riscă încft în timpul lui Platon, chiar şi mai înainte, ambiguitatea. Că se lucra cu do u ă mari accepţii nu era grav, sau nu prea. Stânj enca însă faptul (care încă mai sâc;îie) că philosophia (epistt:mologic) era definită, mai înainte de toate, ca iubire - de Îllfelepciwre, de la cpiJ�.Eiv, a iubi, a dori şi cro q na , aceasta într-tlll polisernantism istoric dintre cele mai derutante în civilizaţia greac;i: meşteşug ("meşteşug - cror.pil1c; dăruit d!.! Athena", Iliada, XV, 4 1 2), abilitate, dibăcie, ("dibăcia meşl!.!ŞUgărească a Athenei"- 'AnJVOS n'1v cvTcxvov crocpiav (Platon, Protagoras, 321 d 2), "înzestrare firea::,c:Y' o li crocpilăvind aceste statu i ( de şi neînsufleţite), cr ed e m că în ch i n ăr ile noastre sunt bine p r im i t e de către zeii vii pe ca r e ele îi r ep rezi ntă" (Pl aton, Legi, 93 1 a). În sine sunt neîn s u fl eţ i te, de ceea ce e l e, ca ;1tare, însea m n ă m ai p u ţ i n dec:ît "statuile" vii, părinţii, bunicii. O �tatu ie ca eikon, " n u îşi uneşte rugăciuniiTGt> ( 160 b ) . Î n ce consUl i p otez a : dacă Unul1111 este- d ��v1n'1 ��anv? Diferă �:a de: dacft non-Unul nu esli:- d llll tv llll i:anv? De fapt, cele douft ipoteze nu doar difcrfl.; ele sunt contrare, "absolut contrare" - miv "

'

'

TOU VO.\'TIOV.

,.Nu este" viz�:mi ceva diferit de Cclcl:tlk. Prin urmare, cin e spune "cbcfl Unul nu este" înţelege că ,.n11 e:-.te'', dft t"Camă de ceva diferit de Cdidaltc. t\ceast:1 înseamnă cit ,.1 111 ;:; ;..: cunoaşte mai puţin acda ch:spn.: c:1r�: se spum: ctt 1111 este decât e flv OUK ov. Dac:i, nefiind fiin d n-ar fi se leagii de a-nu-fi prin a-fi­ nefiind; ",a lt:l cum şi fiindu! poate fi a-nu-fi-ncfiindul. Pentru că, numai aşa c�:ea c�: estt: va fi în ct:l mai înalt grad, iar ceea ce nu este nu va fi, particip:înd la a fi al lui a fi fiind şi la firptul de a nu fi al lui a-fi­ nefiind .... (n) �111 ov OllK U\'Wj, pCTCXOVLC1. TC) pi:v bv ouaiu:; 1'00 dvC1t bv, )ll] 0\.l I a to C h r i st i a n u s", despre care scri a E n d rc von lva n ka

(Plato Christimms. La reception critique du plalonisme

c!rez les l'eres de 1 'Eglise).

A s i m i l area ş i recon stru cţ i a filosofi cfi î n cep cu S f. J u st i n

ş i Orig�.:nc (sec .

(Peri

ar

Hf).

(sec.

Il)

D u m n ez�.: u , î n tratatu l orige n i a n Despre prin c ipii

ch on) , I, 6, este "d e fi n it" cam as�.: m e n ca f ru m os u l u i ca !dea a platon i c : " n u tre b u i e să n i - l î n c h i p u i m pe

d i n S),mposion 2 1 1

D u m n ezeu ca şi cum a r fi o fi i n ţă tru pească o r i ca ş i cum a r loc u i

într-un c o rp oarecare, c i c a p �.: o fi i n ţă c u gdiitoan: s i m p lfL, ci! re i a n u i se m a i poate a d ;l. uga abso l u t n i m i c ş i ac�.:asta pentru că n u p u lt: rn crede

că a r exi sta în e l ceva « m ai m u l t » sau ceva «mai p u ţ i n » , ci fi i n d în

S i n e ca un fel d �.: monadă a bsolută

s i ne, o raţ i u n e

absol ută,

sau,

ca

să zicem aşa,

o u n i t : i t e în

care e i zvo r u l o ri cilrei fi i n ţ e c u getătoa re,

î n s ăş i ra ţ i u n e a de a fi a lum i i întreg i".

N e o pl a ton i s m u l c reş t i n s e afi r m ă c e v a

mai tâ rz i u, cu A u g u s t i n ,

c u P s . D ion i s i e A reopagitul. O b u n ă bucatfi d e vrem e, d u pă foan

S c o t u s E r i u ge n a ( ? 8 1 O - ? 8 7 7 ), şi el un m:oplato n i c i a n , dar în m od e l u l

Timaios

Timaios, P l a to n n u m a i este c i t i t . D u p ă fragm e n t e l e d i n

t r:1 d u s;.: în lat i nă

de

n eop l ato n i c u l C h alc i d i u s,

abia

la

înct.:p u t u l

secolulu i al X l i i- l ea E n r i co A r i st i p p o el i C a t a n i a re p u n e în c i rc u laţ ie

d i a l ogu r i le 1\1enon ş i Plra idon.

Ceva m a i târz i u ,

e

m i g rant u l d i n

O i zan ţ, M a n u d C h ryso l a ros începl! să tra d u c ă Rep ub lica, Leon ard o Oru n i

( 1 3 70/4 - 1 444) Plraid(JII, Gorgias, Plwidros, Apologia, Cr ito n,

Scrisorile ş i , în parte, Symposion

To t u ş i , c h i a r d acă n: i n t rat târz i u în c u ltu ra la t i n i! , platon i s m u l

fu s..:sc într- a t âta a s i m i la t, în cât s e gând ea p l a to n i c, p a rcă, î n mod

nat u r ;l l . Cel p u ţ i n în cele b ra "ceartă a u n iversal i i lor", plato n i s m u l estt.: a cela ca re face ,,j o c u ri l e", dacă , progr am u l c i d esc i n d c a d i n acela .

"

platon ic, centrat c u m era, în proble m a r a po rt u l u i d intre u n i v c rsa l i i ş i i n d i v i d ua l e, d i ntre u n u ş i m u lti ple. Astfe l , meta fi z i ca îns ă ş i (k \ ' c n ea

po s i b i lă . Cii c i f i i n ta ca D u m n ezeu, m e t a fi z ic i i î i răm â n ea să dea

seamă de ca pac i ta t ea m i n ţ i i n o a stre d �.:

d e t e rm inat, de la unu l a m u lt i ple.

a g{i n d i trecerea

de l a în s i n e la

G ;înd i n d p l a to n i c în spaţ i u creşt i n de dnd (r�.:)d escopcră scripturor plato n i s rn u l, " rn ed i eval i i " d e k rm i n ă o reîn n o i re . D eja, cu D n l l l i , e l i n t ră, d u pă pren:naşkrea m ed i evalft, într- u n t i m p a l Renaştcri i . 1 79

F i g u ri l e

d o m i n a n t e s u n t Georgios Gemistos Plethon ( 1 3 5 5/

1 3 6 0- 1 4 5 2), s c o l ar h u l

de la M istra în Pe loponcs �i Marsifio Ficino cel ca re îl traducea pe Plato n , d a r şi pc Plotin, ş i înte m e i a J\cadc lll i a p l aton ică d i n F l o ren ţa. P l et h o n I"D cusc d i n ş c o a l a dc la M i stra o rep l ică b i za n t i n ă a Ac a d e m i e i c h s icc. i'vl ai p u ţ i n o meta fi z ică ncoplato n i sm u l în noua şcoa l ft trebu ia s� fi..: re formator în ord i n e pol iticft ş i mora lft. P l ethon ch iar scria o c a r ii.: despre Legi (Nomoi) care nu pre l ua doar t i t l u l d i alogu l u i p l a to n i c, d a r, în pri n c i p i u , ş i i n tt:n ţ ia, tarft a fi, tot uşi, rn i m c:t i cft. T i m p u r i l c erau alte l e, d e c i ş i p rograme l e p o l iti c e . Ceea ce e s te de n.: ţ i n u t eslc fa p t u l di p la lo11 i s m u l reînn o i t sau adaptat era a d us să răspu ndă u n o r i nkroga ţ i i a l e vrem i i în vederea unor s o l u ţ i i fi �: ş i utop ice. Martor a l d �:ct>

c.

A. Da i l ly, Diclionnaire grec - fran(:ais, e d . 1 , Paris, 1 894 ( c d i t i o n L. S e c h an et P . Chantrainc, Paris, Hac hette, 1 963). E. Des P l aces, Lexique de la langue plzilosophiqut! el religieuse de

rcv u e par •

1'/aton, Paris, Les D e ! l e s Lc t t res, 1 9 6 4 . • A n t h o ny Flew, Diclionar de filosofie

şi

/ogicâ,

tr.

r o m . 1 Iu m a n i t as,

1 9 96. •

Pa u l

Fo u lq u ie,

Raymond

Saint-Jean,

philosophique, Par i s , P . U . F . , 1 9 62. +

G. Vlăduţcscu, O enciclopedic

a

Dictionnaire

filosofiei greceşli,

de la lang ue

Pai d e ia, 2 0 0 1 .

D. •

Dan id B a b ut , 1'/utarque el

le sto icisme,

+ J o hn Doardrnan, Grecii dt! peste miiri,

Paris, P . U . F . , 1 9 6 9 .

tr. ro m . , Bucureşt i , Meridiane,

1 9 86. • Jean Deau fret, Lecţii defilosofie, /,

la



V i c tor B roch ard, Les scepliques grecs, Paris, J . V ri n , 1 9 32.



Luc D r i s s o n , La question du statut de " l'arm. " 155e

se conde

partie

platonicienne, •

du

, . l'armenide ",

Paris, V r i n , 1 9 7 7 .

În

Rechaches

sur

- 15i b5 la

1, Paris, G al l i rn a r d , 1 9 6 9 . ]

dans

traJition

Jean D n m , Socrate, P a r i s , 1 9 94 ; L 'A cadem ie în Histoire

philosophie

1 84

II, tr. rom . , T i m i ş oara, 1 9 9 9 .

de

la

� J o h n 11 u m ct, Greek Philosophy !,

London, Mac M i l a n , 1 9 1 4 . du divin Mathem atique et

,:. A n n i c k C h a r l e s - S aget, L 'architecture

philosophic chez Plotin et l'roclos, Paris, Les D e l l es Lettrcs, 1 9 82. ·:1> G u i d o C a l ogero , Studi

suli 'Eicatismo,

R o m a, IJ a rd i , 1 932 ( 1 977).

Derkdcy a n d Los Criticism of !'Iafo ami the A cadcmy, New

• I-1 . C h e m i ss, The Ridle of the Early A cademy,

A n ge l es , 1 94 5 ( 1 962); Aristol ele 's York, 1 9 62. •

Larnbros Cou l o u barits i s , A ux origines de la ph ilosophie europeenne,

de Baeck, 1 9 92 . + Jaeques D e rr i d a, Khora, tr. rom . , Cra i ova, Scri s u l Ro mânesc, 1 9 9 8 . -� A u g u s t �: D i � s , A utour de Platon, 1 II, Paris, l3 e a u c l w s n c , 1 92 7 ; Notice l a Parmenide, Tfu!etete, Le Sophiste î n Oezll'res , t . V I I I ( 1 -3 ) , Les l3 d ks Lettrcs, 1 950. B ru x e l l e s ,

-

...



A r a m M . F re n k i a n , L a methode h ipp ocratique dans l e . . Phedre "

de Platon, B u ca rest, I m pri m e r i e N a t i o n a l e , 1 94 1 ; Les origine.1· de la thco logie n es;ative de l'armen ide c1 !'lot in, î n " Re v i sta c l as i di", XV / 1 94 3 ( ş i î n Scr ieri filosofice, Ed . Ararat, 1 998). �> P. Reg. G a rrigou - Legrangc, Le Realisme du principe de jinalite, P a r i s , Descke de B ro u wer, 1 9 3 2 . + W. K.C.

U n i versitas, •

G u t h r i c,

1 99 9 .

Istoria filosofiei greceşti, t r . ro m . , B u c u reş t i ,

G . W . F . H e ge l , Studii filosofice, tr. ro m . D . D . Roş ea, Ed . Academ i e i ,

1 9 6 7 , Prelegeri de istorie

a filosofiei,

!,

Il.

tr. rom . D . D . Roşea, Ed. Aca d e m i e i ,

1 9 63 , 1 9 64 .

Ed.