Oficiile Consulare [PDF]

Zitiervorschau

Prof. univ. dr. Jana MAFTEI

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

9. OFICIILE CONSULARE PROF.UNIV.DR. JANA MAFTEI

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

TEMATICĂ

 Noțiune  Rangul, categoria şi clasele oficiilor

consulare  Înfiinţarea şi încetarea oficiilor consulare

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ORGANELE ÎNSĂRCINATE CU EXERCITAREA FUNCȚIILOR CONSULARE

 Activitatea consulară a statelor se desfăşoară

prin intermediul unor instituţii specializate ale statelor: oficiile (posturile) consulare

serviciile consulare din cadrul misiunilor diplomatice

 în funcţie de mărimea comunităţii cetăţenilor

aflaţi pe teritoriul statului străin în care funcţionează.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

REGLEMENTARE Art. 3 din Convenţia de la Viena din 1963, privind relaţiile consulare: „Funcţiile consulare sunt exercitate de către posturile consulare. Ele sunt exercitate, de asemenea, de misiunile diplomatice, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.”

Art. 3 alin. 2 din Convenţia de la Viena din 1961, privind relaţiile diplomatice: “Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretată ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcţiilor consulare.”

Regulamentul consular al României – art.1 „2. Activitatea consulară se realizează de misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră, pe baza legii române şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte şi în condiţiile de reciprocitate.”

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

OFICIUL CONSULAR – NOŢIUNE Convenţia de la Viena din 1963 art.1 lit.a). : prin expresia „post consular” se înţelege „orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară”

Dicționarul diplomatic: traducerea în limba română a expresiei „post consular” utilizată în Convenţia privind relaţiile consulare este „oficiu consular”

Zampaglione : Oficiul (postul) consular este organul permanent şi de factură complexă înfiinţat în vederea întreţinerii, realizării şi dezvoltării relaţiilor consulare. (Manuale di diritto consolare , 1958, p. 61 și urm.) Ion M. Anghel : „oficiul consular este un organ de sine-stătător, având organizare proprie, cu atribuții bine delimitate și un statut special ; un organ de relații externe, instrumentul prin care statele stabilesc și mențin relații într-un anumit domeniu.”(Drept diplomatic şi consular, 2011, p. 551)

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

OFICIUL CONSULAR – organizare internă  În funcție de volumul și importanța ce se acordă

    

activităților desfășurate de oficiul consular, acesta poate avea mi multe secții afectate categoriilor mari de funcții consulare: - secția de pașapoarte - secția notarială - secția de stare civilă - secția comercială - etc.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

OFICIUL CONSULAR - categorii – în funcție de natura lui Oficiu consular de carieră

Oficiu consular onorific

 Este condus de un

 Este condus de un

funcționar consular de carieră

funcționar consular onorific

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

OFICIUL CONSULAR - clasa și rang  Rangul funcţionarilor

   

consulari care le conduc (şefii de post consular) determină rangul oficiilor consulare: consulate generale consulate viceconsulate agenţii consulare

 Art.2 pct.3 din Hotărârea

Guvernului României nr.760/1999, pentru aprobarea Regulamentului consular:  „Rangul oficiilor consulare de carieră ale României poate fi, după caz: a) consulat general; b) consulat; c) viceconsulat; d) agenţie consulară.”

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Raporturi între categoriile de oficii consulare consulatele generale şi consulatele sunt oficii consulare independente, iar viceconsulatele şi agenţiile consulare sunt subdiviziuni subordonate consulatelor generale sau consulatelor;

consulatul general se înfiinţează, de obicei, într-o regiune importantă a statului de reşedinţă, unde există o comunitate importantă de naţionali şi probleme consulare mai complexe; consulatul are o sferă mai restrânsă de probleme consulare, putând fi înfiinţat într-o anumită localitate;

viceconsulatele au o circumscripţie consulară mai redusă;

agenţiile consulare funcţionează în centre secundare şi au competenţe mai restrânse

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

SEDIUL CONSULATULUI ŞI CIRCUMSCRIPŢIA CONSULARĂ

Sunt elemente de natură geografică, deosebit de importante, fundamentale, care trebuie neapărat precizate atunci când se înfiinţează un oficiu consular.

Circumscripţia consulară reprezintă aria în care un consulat este autorizat să-şi exercite funcţiile în statul de reşedinţă. Ea poate fi reprezentată de întreg teritoriul statului de reşedinţă sau de o fracţiune a acestuia.

Sediul consulatului se află într-o localitate situată pe teritoriul statului de reşedinţă, dar întotdeauna în interiorul circumscripţiei consulare.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CIRCUMSCRIPŢIA CONSULARĂ  Art. 1 lit. B, Convenţiei de la Viena din 1963, privind relaţiile

consulare: „prin expresia "circumscripţie consulară" se înţelege teritoriul atribuit unui post consular pentru exercitarea funcţiilor consulare”.  În convenţiile internaţionale se mai poate utiliza şi sintagma „arondisment consular” (Zourek, 1962, p. 409).  „zonă din teritoriul unui stat, a cărei arie este determinată de statul de reşedinţă şi este necesară consulului pentru exercitarea funcţiilor consulare” (Rusu, 2004, p. 49).  Dicţionarul diplomatic din 1979 (Alexie, 1979, p. 196): „parte din teritoriul statului de reşedinţă, atribuit, prin înţelegerea dintre două state, unui post consular în scopul exercitării funcţiilor consulare”.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CIRCUMSCRIPŢIA CONSULARĂ  Oficiile consulare sunt competente să-şi exercite funcţiile ce-i sunt

încredinţate doar pe teritoriul unei circumscripţii consulare, cadrul spaţial al activităţii consulare, pentru că înfiinţarea unui oficiu consular presupune în mod obligatoriu o competenţă care trebuie delimitată în spaţiu.  Aceasta este mai întinsă sau mai restrânsă în funcţie de rangul oficiului consular: un consulat general va avea o sferă de competenţă asupra unei circumscripţii consulare mai largi decât celelalte categorii de posturi consulare.  Circumscripţia consulară constituie delimitarea teritoriului pe care oficiul consular are competenţa de a-şi desfăşura activitatea (caracter de exclusivitate: oficiul consular este competent numai în limitele entităţii teritoriale stabilite; niciun alt oficiu din afara circumscripţiei nu este în drept să-şi extindă competenţa şi asupra acesteia - Anghel I. M., Drept diplomatic şi consular, 1996, p. 343).  Nu este admis ca oficiul şi funcţionarii lui să desfăşoare activităţi decât în limitele acesteia.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CIRCUMSCRIPŢIA CONSULARĂ  Delimitarea teritoriului pentru care un oficiu consular este

 







competent să-şi exercite atribuţiile este intrinsecă înfiinţării şi funcţionării acestuia. Acordul privind stabilirea unui consulat presupune şi fixarea de către cele două state a circumscripţiei consulare . Circumscripţia consulară constituie, deci, partea din teritoriul statului de reşedinţă, convenită de acesta şi de statul trimiţător, în limitele căreia un oficiu consular al acestuia din urmă este competent să-şi exercite funcţiile consulare. Ea stabileşte limitele teritoriale în care se exercită funcţiile consulare în raport cu statul de reşedinţă, dar şi autorităţile cărora li se poate adresa consulul pentru a acţiona în sprijinul persoanelor fizice şi persoanelor juridice cărora trebuie să le acorde asistenţă consulară. Circumscripția consulară poate fi reprezentată de întreg teritoriul statului de reşedinţă sau de o fracţiune a acestuia şi poate avea efecte asupra limitării efectivului postului consular.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Înfiinţarea şi încetarea oficiilor consulare  Înfiinţarea unui oficiu consular şi exercitarea

funcţiilor consulare presupun o derogare de la principiul suveranităţii pe întreg teritoriul al unui stat, oficiul consular al statului trimiţător existând şi activând în cadrul jurisdicţiei teritoriale a statului de reşedinţă, ceea ce face necesar acordul de voinţă a statelor care se află în „raporturi de consulat”.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Înfiinţarea, modificarea şi încetarea oficiilor consulare - reglementare  ART. 4. Stabilirea unui post consular - CVRC 1963  1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de  





reşedinţă decât cu consimțământul acestui stat. 2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripţia sa sunt fixate de către statul trimiţător şi supuse aprobării statului de reşedinţă. 3. Statul trimiţător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare decât cu consimțământul statului de reşedinţă. 4. Consimţământul statului de reşedinţă se cere, de asemenea, dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenţie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi. 5. Consimţământul expres şi prealabil al statului de reşedinţă se cere, de asemenea, pentru deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Înfiinţarea, modificarea şi încetarea oficiilor consulare - reguli înfiinţarea oficiilor consulare se poate face numai după stabilirea de relaţii consulare.

un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinţă decât cu consimţământul acelui stat.

pentru obţinerea consimţământului este necesar ca cele două state să relaţioneze, să încheie un anumit acord care să aibă ca obiect relaţiile consulare dintre cele două state

acordul privind înfiinţarea unui post consular poate determina naşterea relaţiilor consulare, dar stabilirea relaţiilor consulare, nu generează în mod automat, şi dreptul de a înfiinţa oficii consulare.

consimţământul statului de reşedinţă este indispensabil pentru crearea unui consulat pe teritoriul său fără a diferenţia între diferitele ranguri: consulat general, consulat vice-consulat sau agenţie consulară indiferent dacă un consulatul este creat la momentul stabilirii relaţiilor consulare sau mai târziu. consimţământul pentru înfiinţarea de oficii consulare poate fi cuprins într-o convenţie consulară, prin care se detaliază toate aspectele referitoare la postul consular; dar poate fi prevăzut şi într-o anexă la о convenţie consulară, prin care se stabilesc circumscripţia consulară, rangul postului consular, categoria acestuia sau printr-un protocol adiţional unei convenţii consulare ori o notă a ministerului afacerilor externe al statului primitor

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Înfiinţarea, modificarea şi încetarea oficiilor consulare - reguli statul trimiţător este cel care fixează sediul postului consular, rangul şi circumscripţia sa, dar statul de reşedinţă este cel care decide în ce priveşte aprobarea lor;

statul trimiţător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare decât cu consimţământul statului de reşedinţă;

este necesar consimţământul statului de reşedinţă dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenţie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi;

este obligatoriu să existe consimţământul expres şi prealabil al statului de reşedinţă pentru deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat deja existent, în afara sediului acestuia.

normele dreptului cutumiar determină situaţii, din care reiese că statul primitor are dreptul de a refuza cererea privind deschiderea de consulate străine pe teritoriul său, fără a fi obligat să motiveze decizia sa; refuzul de a accepta cererea de deschidere a unui post consular, fiind un drept al statului de reşedinţă, în temeiul suveranităţii sale, nu atrage nici о răspundere internaţională din partea acestuia; un răspuns nejustificat poate avea urmări negative în ceea ce priveşte evoluţia relaţiilor dintre cele două state

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Înfiinţarea, modificarea şi încetarea oficiilor consulare – consimțământul consimţământul statului de reşedinţă este general, în sensul că el este necesar pentru toate posturile (oficiile) consulare, indiferent de categoria lor, de rangul lor, de gradul lor de independenţă; consimţământul statului de reşedinţă este continuu, deoarece el trebuie să fie solicitat pe toată durata de funcţionare a unui oficiu consular, chiar când acestuia i se aduc modificări ulterioare; consimţământul este cuprinzător, întrucât el trebuie să fie acordat pentru toate componentele de bază ale unui oficiu consular; consimţământul statului de reşedinţă nu este revocabil atâta timp cât funcţionează regula rebus sic stantibus; statul trimiţător, la rândul său, nu are dreptul discreţionar de а solicita, unilateral, modificări ale consimţământului iniţial, dat de statul de reşedinţă, întrucât normele dreptului internaţional stabilesc principiul că nimeni nu poate abuza de un drept. sfera consimţământului exprimat în vederea înfiinţării oficiului consular cuprinde: natura oficiului consular - adică caracterul de consulat de carieră sau de consulat onorific; rangul oficiului consular - consulate generale, consulate, viceconsulate şi agenţii consulare; consulară – adică partea din teritoriul statului de reşedinţă, atribuită prin înţelegerea dintre două state în scopul exercitării funcţiilor consulare

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ  Anghel, I. M. (1996). Drept diplomatic şi consular. Bucureşti:    



Ed. Lumina Lex. Bărbulescu, P. e. (1979). Dicţionar diplomatic. Bucureşti: Editura Politică. Bonciog, A. (2000). Drept consular, Ediţia a III-a. Bucureşti: Ed. Fundaţiei „România de Mâine”. Lee, L. (2008). Consular Law and Practice. New York: Oxford University Press. Maftei, Jana, The Consular District, Lucrările Sesiunii ştiinţifice internaţionale “Afacerile interne şi justiţia în procesul integrării europene şi globalizării, 15 – 16 octombrie 2009, Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, ISSN: 2066-995X, pp.107-111 Rusu, P. (2004). Dicționar de terminologie uzuală diplomatică și de drept internațional. București: Editura Cartea Universitară.