Oamenii de insemnatate cruciala [PDF]

Zitiervorschau

KARL JASPERS OAMENII DE ÎNSEMNĂTATE CRUCIALĂ Socrate Buddha Confucius Iisus

Colectia cărţilor de seamă

Redactor: Eugenia Petre

© Editura Paideia, 1995 pentru prezenta versiune romonească Şos. Ştefan cei Mare nr. 2 71216 Bucureşti 2

ROMANIA tei. (00401) 2104593 fax (00401) 2106987

Karl Jaspers, Die maflgebenden Menschen, în voI.: Karl Jaspers, Die grofien Philosophen, Band l, R. Piper & Ca. Verlag, Munchen, 1981.

ISBN

973-9131-42-5

KARL

J ASPERS

OAMENII DE ÎNSEMNĂTATE CRUCIALĂ Socrate Buddha Confucius Iisus

În româneşte de Alexandru Al. Şahighian

PAIDEIA, 1996

Notă: Parantezele drepte îi apartin traducătorului. Asteriscul din dreptul unor nume de cercetători citati de K. ]aspers în cuprinsul lucrării de faţă semnifică faptul că ei n-au mai fost trecuţi de filosoful german şi la bibliografia adăugată fiecărui capitol în parte.

Cei patru oameni de Însemnătate crucială au exercitat o influenţă istorică de o incomparabilă cuprindere şi profunzime. E posibil ca şi alti oameni de o Înaltă valoare să fi fost la fel de importanti pentru cercuri mai mici. Dar diferenta În ce priveşte durabilitatea şi extensiunea in­ fluentei de-a lungul mileniilor este Într-atât de uriaşă, încât evidentierea acestora patru tine de claritatea conştiinţei universal-istorice.

5

SOCRATE

Izvoare:

Platon (mai ales: Apărarea lui Socrale, eriIon, Plwidoll, timpurii). Xenofon

Bal/chetul, Phaidros, 71zeaitelos, -şi Dialogurile

(Memorabilii, Banchetul, Apologia Socratis). Aristofan (Norii). Aristotel (Metafizica). Bibliografie critică: Ivo B runs. - Ed. Meyer (IV, 427 Ş.u., 435

�.u.). -

Heinrich Maier.

- Stcnzel.

-

Wemer Jaeger. - G igon.

1. Date biografice (469-399). - Tatăl lui Socrate era ci0plitor în piatră, iar mama, moaşă. Aşadar nu era nicidecum de origine nobilă, dar era cetăţean al Atenei. Ducând un stil de viaţă modest, era independent din punct de vedere material datorită unei mici moşteniri şi a feluritelor sub­ venţii de stat de care beneficiau toţi atenienii. Şi-a îndeplinit îndatoririle ostăşeşti l uptând ca hoplit în Războiul pelopo­ nesiac la Delion şi Amphipolis. Şi-a îndeplinit inevitabilele îndatoriri politice deţinând În 406 conducerea În Consiliu (Sfat) şi luând partea dreptăţii Împotriva mulţimii furioase care a cerut şi obţinut execuţia comandanţilor de oşti din bătălia de la insulele Arginuse. N-a căutat Însă niciodată să ajungă într-o poziţie Însemnată În stat sau În armată. Nevasta lui, Xantippa, n-a jucat nici un rol În viaţa sa. Demn de remarcat e că ştim cum arăta Socrate. E primul filosof pe care-I avem În faţa ochilor aşa cum arăta el fizic. Era urât, cu ochii bulbucaţi. Nasul cârn, buzele groase, pântecele proeminent, statura Îndesată îl făceau să semene cu silenii şi satirii. Suporta uşor cu o sănătate de nezdrun­ cinat eforturile şi frigul.

7

Imaginea pe care-o avem despre Socrate este cea a bărbatului mai vârstnic. Nu ştim nimic despre tinereţea lui. A crescut în Ate n a p u te rni c ă, bogată, înfloritoare de după Războaie[e persane. Avea aproape patruzeci de ani

când s-a dec lanşat fatal itatea Războiului pe[oponesiac (431). Abia începând cu această perioadă a ajuns să fie o figură publică cunoscută. Cel mai vechi document care ni s-a transmis despre e[ îl constit u ie Norii lui Aristofan

(423), în care este batj oco ri t. A trăit declinul şi catastrofa Atenei (405). La şaptezeci de ani, democraţia i-a intentat

un proces din cauza necredinţei sal e. A murit în 399 bând paharul cu cucută. 2. În ce p ri veşte dezvoltarea lui spirituală nu putem decât să facem unele deducţii. Socrate cunoştea fil osofia naturii

a unui Anax agoras şi Arche[aos. A asistat [a apariţia fulminantă a sofisticii şi şi-a însuşit meşteşugul ei. Nici una, nici alta nu l-au sati s făcut. Filosofia naturii nu-i era de aj utor sufletului omului. Sofistica, ce-i drept, izbutea

să realizeze lucruri m ari prin faptul că punea Întrebări. Dar modalitatea punerii Întrebărilor o făcea să se- nşe le fie crezându -se în posesia unei noi aşa-zise cunoaşteri, fie prin a cee a că ea nega orice val abil itate a tradiţiei. Asistând l a acest vârtej ideatic, Socrate nu dispunea de

nici o doctrină nouă, şi nici chiar de ştiinţa unei metode, ceea ce în sine ar fi putut Î nsemna o con t ri b u ţi e de pe acum suficientă. În gândirea lui Socrate trebui e să se fi p rodus Într-o bună

zi o cotitu ră. Când şi-a dat seama de lipsa de însemnătate a filosofiei naturii în ce priveşte problemele serioase, când a

sesizat procesul de descom punere inerent sofisti cii, el nu avea în minte adevărul ca pe o alternativă precis determinată. Dar a fost p ă truns de conşt iinţa chemării sale, a une i misiuni

divine. A vând certitudinea acestei chemări precum profeţii, el totuşi nu avea ca ei ceva de vestit. Nici un zeu nu i a dat -

8

misiunea să le transmită oamenilor ceea ce el porunci se. Socrate nu are decât m isiunea să caute - el însuşi un om împreună cu oamenii. Să Întrebe neîndurător, să scoată la iveală tot ce-i ascuns. Să nu pretindă omul ui cred inţă În ceva ori în Socrate însuşi, În schimb să-i ceară să gândească, să se-ntrebe !'li să se cerceteze, să facă în aşa fel încât omul să se bizuie pe sine Însuşi. Deoarece Însă sinele acesta nu se află d ecât În cunoaşterea adevăru lui şi binelui, va deveni el însuşi abia acela care ia în serios un astfel de proces de gândire şi vrea să se lase determinat de adevăr. 3. Discuţia. Discuţia socratică a constituit real itatea fundamentală a acestei vieţi: el a d ialogat cu meşteşugari, oameni de stat, artişti, sofişti, hetaire. Ca mulţi alţi atenieni şi-a petrecu t viaţa În stradă, în pieţe, în gimnazii, a luat parte la banchete. Era o viaţă dusă în discuţii cu orişicine. Dar discu ţia aceasta avea să fie u na de un fel nou, cu totu l neobişnuit pentru atenieni: o discuţie tulburătoare până-n adâncul sufletu lui, neli niştitoare, subjugătoare. Dacă reali­ tatea discuţiei fusese până atunci forma d e viaţă a atenia­ nului liber, acum, ca mod alitate a filosofării socratice, ea a devenit altceva. Pri n chiar natura lucrurilor această mo­ dalitate e necesară adevărului însuşi, ce nu i se dezvăluie decât omului În parte În discuţia cu u n altul. Pentru a se clarifica, Socrate avea nevoie de oameni, şi era convins că ei la rândul lor aveau nevoie de el. Şi mai ales adolescenţii. Socrate vroia să ed uce. Ceea ce Înseamnă pentru el educaţie nu este u n efect oarecare incidental pe care cel ştiu tor îl exercită asupra neştiutoru lui, ci mediul în care comunicând împreună, oamenii aju ng să se d escopere pe ei înşişi prin aceea că adevărul li se dezvăluie. Adolescenţii ÎI ajutau dacă el vroia să-i ajute. Iar asta se- ntâmpla În felul acesta: d escoperind dificultăţile În ceea ce-n aparenţă era de la sine Înţeles, derutând, forţând omu l să gândească, Învăţându-1 să caute, -

9

punând tot mereu întrebări fără a evi ta răspu nsu rile, spri­ jinit pe acea ştii nţă fu ndamentală, că adevărul e cel ce-Î uneşte pe oameni. Din această realitate fundamentală s-a născut d u pă moartea lui Socrate opera dialogurilor, al căror maestru avea să devină Platon. Socrate nu se-ndreaptă împotriva mişcării generale a sofisticii, precu m o va face ma i târzi u Platon. EI nu în­ temeiază un partid, nu face propagandă şi nu vine cu justificări, nu întemeiază o şcoală ca instituţie. Nu propune nici un program de reforme statale, nici un sistem de cu­ noaştere. N,!J i se adresează nici unui publ�c, nici adunării poporului. In Apărarea lui Socrate spune: "Intotdeau na nu mă ad resez decât omului în parte", şi tot acolo explică ironic şi de ce face aşa: pentru că nimeni n-ar pu tea fi sigu r de viaţa sa dacă i s-ar adresa unei mulţimi în chip deschis şi cinstit; de aceea cel ce luptă pentru dreptate şi vrea fie şi numai pentru scurtă vreme să rămână în viaţă, va trebui să se limiteze la comunicarea cu omul în parte. Putem înţelege asta într-un mod mai cuprinzător. Falsitatea stării actuale de lucruri, indiferent dacă e vorba de o constituţie de­ mocratică, aristocratică sau tiranică, nu poate fi înlăturată prin mari acţiuni de natură politică. Premisa oricărei a­ meliorări constă în ed ucarea individului În aşa fel încât el să se autoed uce, în trezirea la real itate a substanţei încă ascunse a omului - şi anume pe calea cunoaşterii care totodată e şi făptuire lăuntrică, a ştiintei care totodată e şi virtute. Cine ajunge să fie un om adevărat, ajunge totodată şi un cetăţean adevărat. Î n acest caz însă lucrurile atârnă de omul în parte, de individ, independent de succesul său şi de influenţa pe care o exercită în stat. Independenţa cel ui ca re se autoguver­ nează (eukrateia), adevărata libertate, care se dezvoltă o dată cu înţelegerea lucru rilor, este temelia ultimă pe care omul se sprijină stând în faţa Divini tăţii. 10

4. Substanta vietii socralice. Dacă fi losofia Înseamnă "doctrină", atunci Socrate nu-i filosof. EI nu-şi găseşte un loc În cadrul istoriei filosofiei greceşti ca i storie a u nor pozi ţii teoretice. Socrate reprezintă starea "aflării pe drum" [Auf- dem-Wege-SeÎn] a u nei gândiri ce are şti inţa neştiinţei sale. Socrate cunoaşte limitele unde sfârşeşte posibilitatea d emonstrării, dar unde substa nţa din care se hrăneşte el nu face decât să reziste cu o şi mai luminoasă strălucire oricărei interogaţii. Substanţa aceasta este pietatea l u i Socrate, care se manifestă În prim ul rând p rin convi ngerea că până la u rmă a devărul i se va dezvălui u nei statornice p u neri în discuţie a lum ii, şi că omului care are conştii nţa onestă a neştii nţei sale i se va vădi nu n i m icul, ci cunoaşterea esenţi ală a vieţii. În al doilea rând, p rin credi nţa în zei şi În caracterul divi n al polis-ului . Ia r în al treil ea rând se ma l}ifestă prin daimon. In primul rând. Când Menon din Dialogul pl atonici an discută cu Socrate despre virt u te (arele), el aj u nge În im­ pas datorită Întrebărilor lui Socrate şi îi spu ne: " A u zisem cu Înainte chiar de a te întâlni că nu faci altceva decât să te pui pe tine însuţi şi pe alţii în încurcătu ră. Iar acum pa rcă mi-ai făcut o vrajă, nişte farmece, parcă m-ai robi t pe de-a-ntregul unui descântec, În aşa fel încât mi-e plină mintea de nedum eri re. Dacă putem glumi un pic, Îm i pare că sem eni leit, şi la chip, şi altfel, cu peştele acela mare şi tu rtit care trăi eşte În m are şi se cheamă torpilă. Căci şi el amorţeşte pe oricine se apropie de el şi îl atinge. ( . .. ) Dacă te-ai p urta la fel Într-o altă cetate, ca străin, mă tem că te-a r Închide ca vrăj itor." La care ,Socrate spune: "N-a m să-ţi răspund cu altă comparaţie. In ce mă priveşte, dacă peş­ tele-torpilă amorţeşte el Însuşi atunci când Îi a morţeşte pe ceilalţi, atunci sem ăn cu el; dacă nu, nu semăn. Fi indcă eu n-a m la Îndemână nici un răspu ns atunci când Îi pun În -

-

11

Încu rcătu ră pe alţii."d Ajuns Într-o astfel de stare, Theai­ tetos spune: mă cu pri nde am eţeala, iar Socrate îi răs­ punde că acesta-i începutul filosofiei. Din descumpănire se dezvoltă înţelegerea lucrurilor. Asta ne e arătat de exem plu în Menon: un sclav, care mai intâi răspunde sigur pe el la o întrebare ma tematică, ajunge în impas, îşi recu noaşte neştiinţa, pelltru ca mai apoi să găsea scă p rin intermediul al tor întrebări soluţia corectă. Du pă acest model se prod uce străfulgerarea ade­ vărului în discutie. Parteneri i de discuţie încă nu-l cunosc. Dar adevărul e prezent, ambii îi dau târcoale şi sunt conduşi de el. Socrate se străduie să stimuleze procesul căutării, dar întreprins de om cu convingerea că va şi găsi ceea ce cau tă. El com p a ră (în Theaitetos) acea stă a c t i vita te cu a rta moşitului. Theaitetos nu ştie ce răspuns să dea, nu crede că-i în stare să-I găsească, nu l-a aflat nici de la alţii, dar cu toate astea nici n u-l părăseşte dori nţa de a-l afla. "Te încearcă durerile facerii", spune Socrate, "pentru că eşti nu gol, ci cu rod."b Iar apoi Sacrate descrie felul în care discută el cu adolescentii. Cercetează ca o moaşă dacă e vorba de O sarcină sau nu, are putinţa ca prin leacurile lui "să trezească ori să potolească durerile"c, poate să deosebească naşterea adevărată de cea părelnică. Astfel cercetează dacă spiritul tânărului dă născare unui rod părelnic ori mincinos. El însuşi e sterp de întele p ciune, de aceea e dreaptă mustrarea ce i se aduce că nu face decât să le pună altora întrebări. Căci "divinitatea mă sileşte să-i moşesc pe alţii; să dau a

b c

12

Traducere de Liana Lupaş şi Petru Crelia.

În: Platon,

Opere, voI. II,

editie îngrijită de Co nstanti n Noica şi Petru Creţia, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti 1976, pag. 386. • Platon, Theaitetos, tra duce re de Marian Ciucă. In ed. cit. voI. VI, pag. 190. Ibidem, pag. 190-191.

naştere, însă, mă împiedică."a De aceea, cei care stau în preajma lui par să fie la început încă şi mai nei nstru iţi, dar asta doar pentru că se eliberează d e cunoaşterea falsă; "cu toţii Însă, stând mai mult împreună cu mine şi cu aju torul pe care Divinitatea Îl dă cui vrea ea, este de mirare cât de mu lt Înaintează ( ... ); şi este limpede că de la mine nu au învăţat niciodată nimic (. . ) În ce priveşte însă moşitul lor, Divini tatea şi cu mine su ntem pricina."b Socrate nu oferă ceva de la el, ci îl lasă pe celălalt să zămislească. Când îl determină pe cel aparent ştiutor să devină conştient de neştiinţa sa, făcându-1 prin aceasta să descopere singur adevărata cunoaştere, omul acela nu face decât să dobândească dintr-o miraculoasă profunzime ceea ce în fapt şi ştia de pe acum, dar fără ca Încă să ştie că ştie. Prin aceasta ni se spu n următoarele: cunoaşterea trebuie s-o descopere fiecare În el Însu şi, ea nu poate fi transmisă ca un produs oarecare, ci poate doar să fie trezită . Când se pro­ duce acest fenomen, este vorba de reamintirea unor lucruri ştiute parcă din vremuri ancestrale. Asta explică şi faptul că pot căuta filosofând -, fără să ştiu. O idee sofistică era aceea că nu pot căuta decât ceea ce ştiu; dar dacă ştiu, nu e nevoie să caut; iar dacă nu ştiu, nici nu pot să caut. În schimb, filosofând caut ceea ce de pe acum ştiu. Dar n-o ştiu decât În inconştienţa unei aminti ri aşa-zis ancestrale, şi aş dori acum s-o ştiu În limpezimea conştienţei prezente. Interogaţiile, dezagregările, verificările întreprinse de Socrate se întemeiază de aceea pe convingerea că pentru omul a cărui gândire rămâne onestă, cu aj u toru l Divinităţii şi prin proprie înţelegere a lucrurilor, adevărul ajunge să fie actualizat. La asta nu duce gândirea ineficace ce operează cu .

il

b

.

Ibidem, pag. 192. Ibidem, pag. 192.

13

cuvinte, ci gândirea de substanţă sprijinită pe fundamentul luc,:urilor. De aici provine şi convingerea amintită. In al doilea rând. - Socrate credea în zeii tradiţionali, le aducea ofrande, respecta autoritatea sanctuarului delfic, lua parte la sărbători. Acel ceva ce omul n u poate nici să-I facă, nici să vrea să-I facă, şi din care totuşi îşi dobândeşte substanţa orice voinţă şi gândire, poate fi în gropat sau ocolit, după cum au procedat mulţi sofişti . Dar omului îi e cu putinţă şi să respire în acel ceva, să-I urmeze cu veneraţie să simtă aici temeiul lucrurilor fără de care totul ar aju nge lipsit de orice bază. Aşa a făcut Socrate. De aici şi gran­ dioasa, minunata "naivitate" conştientă de sine a lui Socrate, provenită dintr-o evidenţă Întemeiată i stori c, izvorând nepercepută din adâncul fiinţării. Acolo unde propria înţelegere a lucrurilor nu d u ce la nici o decizie, se cuvine să urmăm credinţa strămoşilor şi legile statului. Socrate rămâne indisolubil legat d e statul din care pro­ vine, de statul lui Solon, al Războaielor contra perşilor, al lui Pericle, de statul unei legaIităţi întemeiate din timpuri imemoriale şi tot mereu reîntărite, existenţa lui Socrate nefiind posibilă decât datorită acesteia. De aici şi respectul lui Socrate în faţa legii. În procesul Arginuselor n-a îngăd uit să se treacă la vot, deoarece în condi ţiile date acesta ar fi fost nelegaI. A refuzat ca prin fuga din închisoare să se sustragă legilor existente, chiar dacă astfel în cadrul lor se producea o nedreptate. Nimic nu-l putea abate din cale. Ti rania celor Treizeci i-a interzis activitatea de învăţător, iar democraţia l-a osândit la moarte. Nu aparţi nea nici unui partid. Dar a susţinut neabătut ideea de lege întruchipată în forma istorică a pol is-ului atenian. Socrate - care i se adresa fiecăruia în parte, care a făcut din răspunderea personală o răspundere absolută, care supunea totu l ve­ rifică rii critice în faţa tribunalului u nui adevăr ce i se arată celui ce gândeşte cu onesti tate - n-a vrut nici să transforme 14

precum AIcibi ade sta tul Într-u n instru ment al vo i n ţei per­ sonale de putere, ga ta să ac ţ io n ez e ch iar şi Î mpotriva sta­ tului natal, şi nici să ajungă un cosm opolit fără de pământ sub picioare. Nu i-ar fi dat niciodată prin mi nte să plece de acolo cu sufletu l înverşu nat împotriva statului său de baştină, de exemplu în Si cilia, precu m Eschil la bătrâneţe, ori În Macedonia, ca Eu ripide. In mod cert socotea că exis­ tenţa lui coincide cu a A tenei . În faţa alege rii: exilul sau moartea, Platon îl pune În Apărarea lui Socrale să aleagă moartea: "Frumoasă viaţă aş mai avea, de altfel, plecând în exil la vârsta mea, schimbând cetate du pă cetate şi alungat de peste tot." a În Crilon îl pune pe Socrate să invoce legile. Numai datorită lor există statu l, datori tă lor s-a născut Socrate ca cetăţean atenian di ntr-o căsătorie legală, a putut tatăl său să-i ofere o instrucţie. Pri n faptul că n-a plecat În exil, preferând încă din ti m pul procesului mai curând moartea unei sentinţe de expulzare în afara ţării, el s-a situat de partea legilor. De aceea nici nu revendică aceeaşi dreptate şi împotriva legilor, ci se consideră obligat să li se supună. Căci se cuvine să se supună sentinţei judecătoreşti la fel du pă cum omul se supune şi ordinului să meargă la război şi să-şi pună viaţa în joc. Îi e la fel de neîngăduit să recu rgă la violenţă împotriva patriei ca şi îm potriva tatălui *i a mamei chiar dacă socoteşte că nu i se face d reptate. Asta îl deosebeşte pe Socra te de sofişti. Chiar dacă ar putea trece şi drept unul de-al lor datorită lipsei de menaja­ mente în m a n i festarea îndo i e l i i criti ce, el totuşi n u părăseşte niciodată solul istoric, recunoscând c u pietate legile polis-u lui al căror înţeles şi-l lămureşte meditând asupra lor. Mai întâi se cuvine afirmat fundamentul pe care -

J

Traducere de Francisca BăItăceanu. În: Platon, Opere, voI. 1, 1975, ed. cit., pag. 39.

15

mă SpriJIn, d i n care mă trag, care rămâne totdea una prezent, fără de care alunec în neant. Tocmai asta-i remarcabil şi caracteristic la Socrate: el împinge critica sa până la extrem, şi cu toate astea trăieşte situându-se permanent sub o instanţă absolută ce s-ar putea numi adevăr, bine, raţiune. Ea semnifică o respon­ sabilitate absolută a gânditorului; dar Socrate n·u ştie în faţa a ce, şi vorbeşte de zei . Orice s-ar întâmpla în realitate, acesta rămâne pentru el punctul lui de sprijin, care nu se destramă în nesfârşita transformare a lucrurilor. Când însă se produce catastrofa, când asupra lui se abate nedreptatea, când propriul polis îl nimiceşte, el se comportă după princi piul: mai bine să înduri decât să comiţi o nedreptate. Socrate nu trăieşte nici o pornire de revol tă îm potriva statu l u i său, îm potri va l u m i i şi a Divinităţii. Pentru el nenorocirea nu ajunge să constituie un obiect de discuţie în sensul că Divinitatea ar avea nevoie de o justificare. Merge la moarte fără revoltă sau înverşunare. Pentru el nu există nici deznădejdea legată de problema teodiceei, şi nici soluţia ei consolatoare. Dim potrivă, el trăieşte cu calmul senin întemeiat pe certitudinea necir­ cumstanţială pe care o are în privinţa dreptăţii. E indiferent cum sunt repartizate în lume bunurile fericirii, esenţială nu e decât viaţa trăită după norma adevărului, normă care ţi se limpezeşte prin procesul de gândire. Dacă omul vrea o garanţie, o ştiinţă, cunoştinţe religioase despre Divinitate, nemurire, despre sfârşitul tuturor lucrurilor, Socrate îi refuză toate acestea. Rostul omului este să îndrăznească să mizeze pe faptul că binele este. Neştiinţa pozitivă trimite tot mereu înspre acel punct unde eu sunt eu însu mi, pentru că recunosc binele ca fiind adevărul, şi ştiu unde depinde de mine ca să-I şi fac. În al treilea rând. Socrate nu socoteşte că ceea ce trebuie făcut într-o situaţie concretă particulară ar putea fi stabilit -

16

În

toate cazurile printr-o gândire ju stă. Zeii însă îţi vin în ajutor. A cest aju tor reprezintă acea lim i tă unde nu mai există d ecât su pu nere l i psită de înţel egerea lu cruri lor. Socrate relatează despre daimonul care încă din copilărie i s-a adresat în clipel e hotărâtoa re: " . . . Un glas care, ori d e câte ori s e face auzit, mă opreşte s ă fac ceea c e aveam d e gând, d a r niciod ată nu m ă îndeamnă s ă fac ceva."a De exemplu, glasul acesta l-a opri t ori de câte ori a vru t să se afirme în sfera publică poli tică. În ce-i priveşte pe discipolii care l-au părăsit pentru ca apoi să caute iarăşi să reia iegături le cu el, daimonul i-a interzis continuarea ra por­ tu rilor cu unii dintre ei, iar cu alţii le-a îngăduit. Faptul că glasul a tăcut în timpul procesului i s-a părut ciudat şi încurajator: "Darul profetic obişnuit al daimonului, în tot timpul dinainte, îmi vorbea cât se poate de des şi mi se împotrivea stăruitor, chiar în lucruri mici, dacă eram pe punctul de a face u n lucru pe care nu trebuia să-I faCi acum însă, a căzut asupra mea ceea ce vedeţi şi voi, ceva despre care s-ar putea închipui că este ră ul cel mai marei iar semnul Zeului nu mi s-a împotrivit nici în zori când am ieşit din casă, nici când am venit aici, la judecată, nici cât timp am vorbit, orice aş fi fost pe punctul de a spune; ( .. . ) nu se putea să nu mi se împotrivească semnul obişnuit, dacă n-aş fi fost pe cale să fac un lucru bun." (Apărarea lui Socrat�) Cu greu a mai existat cineva înai ntea mea - e de părere Socrate -, care să fi avut parte de un astfel de glas prevenitor. (Republica) Glasul acesta nu oferă cunoaştere. Nu îndeamnă la o anumită acţiune. EI nu spune decât "nu ". Iar acest "nu" e spus nu în general, ci pentru o situaţie concretă prezentă. EI interzice un mod d e a vorbi, de a proceda care ar fi spre rău. a

b

Ibidem, pag. 32. Ibidem, pag. 42.

17

Iar Socrate i se supune acestui glas interdictiv fără să înţeleagă raţiunile interdicţiei. Glasul n u este o instanţă o­ biectivă, e incomunicabi l altora. EI nu e valabil decât în ce priveşte modul de a proceda al lui Socrate însuşi, nu şi pentru alţii. Socrate nu l-ar putea invoca in scopul unei justificări, ci poate doar să relaleze despre el, În chip de referinţă. 5. Procesul. Cu unica excepţie a sfârşitulul viaţa lui Socrate n-a fost dramatică. Procesul ce i s-a intentat pe moti v de blasfemie a d u s la condamnarea la moarte. Acest deznodământ n-a fost întâmplător, el îşi are o îndelungată i storie anterioară. Norii lui Aristofan (423) ne înfăţişează un Socrate preocupat de filosofia naturii, de fenomenele cereşti şi de lucrurile de sub pământ, un Socrate care îi neagă pe zeii tradiţionali aşezând în locul lor aerul şi norii, care predă arta cum să izbândeşti într-o cauză chiar dacă e nedreaptă, şi care primeşte bani pentru învăţăturile sale. Dar acel Socrate pe care îl cunoaştem a făcut tocmai contrariul tutu ror acestora. Cu timpul, învinuirile ce i s-au adus s-au înmulţit: că Socrate i-ar deprinde pe tineri cu trândăvia, că s-ar folosi de inter­ pretarea dată unor poeţi pentru a-şi Întemeia pe aceasta Învăţăturile lui criminale, că printre discipolii lui s-ar fi numărat oameni atât de duşmănoşi faţă de popor precum un Alcibiade şi Critias. Această uimitor de neadevărată imagine şi-ar putea avea explicaţia în faptul că pe când era mai tânăr, Socrate se simţea într-adevăr ca acasă în domeniul filosofiei naturii şi al sofisticii, dar mai ales în faptul că trecea drept reprezentant al noii mişcări filosofice În general, care era respinsă de umoarea populară. Poporul l-a confundat pe biruitorul sofisticii cu sofistica însăşi. Căci felul în care o birui se printr-un nou etos al gândirii era insuportabil. Socrate punea neîncetat întrebări, forţând atenţia asupra problemelor fu ndamentale ale omu l ui fără însă a le soluţiona. Dezorientarea produsă, conştiinţa inferiorităţii pe care o resimţeau oamenii precum şi exigenta sa imperativă -

18

prod us nem ulţum ire şi ură. Una d i n rea c ţii e cea a lui vrea tot mereu nu mai să-i întrebi pe alţi i şi să-i pui în încurcătu ră, fără ca tu însuţi să dai vreo lămurire şi fără ca să-ţi spui părerea despre nimic. N-am nici u n chef să mă l a s dus de nas. (Xenofon) Aş a că În 399 Socrate a fost adus în faţa judecăţi i sub Învinuirea că violează legile deoarece nu crede în zeii auto htoni, că apă ră cred i nţ a Într-un no u soi d e daimon, şi că ademeneşte tineretul. În mod văd it Socrate a ignorat decenii la rând toate aceste învinu iri. Cât timp a trăit, n-a existat nici un fel de li teratură scrisă care să-i a pere filosofia. EI însuşi n-a scris un cuvânt. Nu s-a retras cu su periorita te din viaţa publică, n-a cultivat în cercuri închise o şcoală a sa, ci mereu s-a expus în stradă unei largi sfere publ ice. Chiar dacă o făcea totdeauna numai în di scuţia cu omul în parte, În fel ul ăsta el totuşi nu le-a dat pace atenienilor. Apărarea lui Socrate cu lminea z ă cu fraza că Divinitatea i-a încred inţat misi unea să-şi d edice vi aţ a cercetării de sine şi a celorlalţi. " ... A cest lucru mi-a fost rând uit de Zeu, atât prin răspunsul oracol ului, cât şi pri n vise, ca şi În ori ce chi p în care a rânduit vreodată voinţa divină câte unei om să facă ceva:,a Ia r el accepta se această misiune. De aceea trebuia ca el să reziste pe pozi ţie, fără a lua în seamă nici primejd ia, nici moartea. ,,( ... ) Mă voi supune mai degrabă Zeului decât vouă şi, câtă vreme voi mai avea suflare în mine şi voi mai fi în stare, nu voi înceta pentru nimic în lume să filosofez şi să vă îndemn, precum şi să atrag atenţia mereu oricui mi-ar ieşi în cale, spunând u-i d upă obicei: «O, preabunule, (... ) de cuget, şi de adevăr, şi de suflet ca să fie cât mai frumos, nu te îngrijeşti şi nu-ţi pasă?»" b au

Hi ppias : Ai

il

b

Ibidem, pag. 34. Ibidem, pag. 30.

19

În a părarea lui trece apoi la atac împotriva judecătorilor: "Căci, să !ştiţi bine, dacă m ă veţi ucide cu mva pe mine care sunt cum v-am spus, nu-mi veţi face mie mai mult rău decât vouă în!şivă."a Ei ar putea ce-i drept să-i ia viaţa, ori să-I trimită în exil !şi să-I priveze de drepturile cetăţene!şti. Şi se prea poa te ca unii să socotească asta drept o mare nenorocire. "Dar eu nu ... socotesc a!şa; cu mu 1t mai mare nefericire e să faci ceea ce face acesta [Melatos - n.t.l, acum, încercând să osândească un om la moarte pe nedrept."b În fel ul acesta atenienii ar păcătui împotriva darului pe care Divini tatea li l-a acordat o dată cu misiunea lui Socrate: "Căci dacă mă veţi ucide pe mine, nu veţi mai găsi lesne un alt om care, cu adevărat - chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă - să fie pus de Zeu pe lângă cetate întocmai ca pe lângă un cal, mare şi de soi dar care, din pricina mărimii, ar fi cam leneş şi ar trebui să fie trezit de un tăun; la fel mi se pare că m-a aşezat Zeul pe lângă cetate pe mine, unul care nu va Înceta de fel să vă trezească !şi să vă convingă, !şi să vă mustre ( ... ). Voi însă, mâniaţi ca ni!şte oameni treziţi din somn când abia au aţipit, veţi lovi poate în mine ( ... ); apoi însă ati continua să dormiţi tot restul vieţii (...)."c Iar ca acum să-i implore pe judecători printre lacrimi, după cum e obiceiul, asta n-ar fi cuviincios, n-ar fi d rept, n-ar fi un act pios. "Căci doar nu e pus acolo judecătorul ca să împartă dreptatea după bunul lui plac, ci ca să judece; !şi el a jurat să nu ţină partea cui i s-ar năzări l u i, ci să facă dreptate după lege."d Moartea lui Sacrate i-a determinat imaginea !şi influenţa exercitată. El este martirul filosofiei. Dar părerea că ar fi fost vorba de un asasinat j udiciar comis de democraţia ateniană a

b C

d

20

Jbidem, pag. 31. Ibidem, pag. 31. Ibidem, pa g . 31. Ibidem, pa g. 36.

contra celui mai însemnat d intre cetăţenii ei a fost şi ea pusă sub semnul îndoielii: Socrate, su sţin u nii, s-a r fi putu t salva fără dificu ltate printr-o apărare corespunzătoare. EI însă i-a batjocorit pe j u decători cu aroganţă, sfidâ n d p u terea oamenilor. N-a recurs la nici una din punţile ce i-au fost oferite. Nici nu s-a sustras cond amnării la moarte pri n fuga ce i-ar fi fost Icsnicioasă. Nu s-a arătat În nici un fel dispus să se su p u nă convenţiilor nescrise ale colectivităţii. A şadar Socrate şi-a provocat el însuşi moartea, şi-a dorit-o; şi că deci n-ar fi vorba de un asasinat judiciar, ci de o sinucidere judiciară. O atare concepţie, care în locul ucigaşului îl declară vinovat pe cel ucis, nesocoteşte faptu l că Socrate n-a acceptat ca prin cuvenita acomodare cu neadevăru l comu n să-şi piardă chemarea s a divină d e a l ucra î n folosu l adevărului. A fost un martir adevărat, ad ică un "martor". Dar acele argumente aduse împotriva tezei asasinatului judiciar sunt totuşi demne de atentie - nu însă în judecarea lui Socrate, ci a celui ce citeşte despre el. Ca tot ce ţine de Socrate, nici apărarea lui nu e lipsită de pericole pentru înţelegerea noastră a celor de d upă el. Acea apărare nu-i valabilă decât împreună cu filosofarea lui Socrate. Înţeleasă în mod abstract, ea-l face pe cititor să ajungă la o stare interioară f,�l. lsă, la indignare, îndârji re, la o falsă stare inălţătoare. In loc să se lase pătruns de atitu dinea socratică fundamentală, cititorul, dimpotrivă, devine el însuşi or­ golios, arogant, percepându-l involuntar pe Socrate ca fiind trufaş. Cititorul ajunge astfel să se bucure de invectivele ad use poporu lu i şi judecătorilor. Şi se-nşală extrăgând prin­ cipii generale din apărarea lui Socrate, din care îşi alcătuieşte apoi un model de viaţă abstract. Doar cel ce gândeşte socratic ar putea acţiona şi muri precum Socrate fără falsitate. Chiar şi Platon tot n-ar mai fi făcut lucrurile în felul lui Socrate. O altă concepţie este cea formulată cel dintâi de Hegel: Atena avea dreptate, căci îşi apăra propria-i substanţă; 21

Socrate avea şi el dreptate, căci el iniţia o nouă eră ca re presupu nea d istrugerea acelei substanţe. O astfel de ab­ solutizare a istoriei şi de obiectiva re estetică în conflictul tragic pare a fi cu totul inadecvată în raport cu sfârşitul lu i Socrate. Uri aşa transform are a spiri t u l ui epocilor nu înseamnă şi dreptatea absolută a fiecărei epoci în parte, şi prin aceasta existenţa mai multor dreptăţi. Ceea ce"are valabilitate pentru oameni străbate toate epoci le atunci când oamenii se înfăţişează în chip de oameni. Ceea ce se făptuieşte e aşezat sub o judecată mai înal tă decât cea a u nei concepţii istorice. Ceea ce e adevărat şi bine, şi ceea ce e fals şi mârşav nu e îngăduit să fie ascuns într-o viziune tragică. O împăcare cu condamnarea la moarte a lui Socrate nu-i posibilă decât prin intennediul lui Socrate însuşi. A murit fără înverşunare şi fără să acuze pe nimeni: " ...Nu sunt câtuşi de puţin mâniat pe cei care au votat împotrivă-mi şi n i c i pc cei care m-au acuzat"a-acesta a fost ultimul lui cuvânt. Căci el este convîns că pentru omul cînstit nu există răul, iar cau za lui nu va fî abandonată de zei la voia întâmplării. Dar penultimul său cuvânt a fost: Vă spun deci vou ă, oameni care mă trimiteţî la moarte, că va veni asupra voastră, îndată după moartea mea, o pedeapsă mult mai grea ( ...) . Vor fi mai mulţi cei care vă vor cere socoteală, şi anume aceia pe care acum îi ţineam eu în loc, însă voi nu v-aţi dat seama; şi vor fi cu atât mai aspri cu cât sunt mai tineri, şi cu atât mai mare va fi supărarea voastră. Dacă vă închipuiţi aşadar că, ucigând oameni, veţi opri pe cineva să vă mustre că nu trăiţi d rept, atunci nu judecaţi bine."b 6. Transfigu rarea platonică a lui Sacra te. Imaginea lui Socrate în Dialogurile lui Platon nu se constituie pe baza unei relatări care să redea realitatea istorică a scenelor, a II

-

a b

22

Ibidem, pag. 43. Ibidem, pag. 41.

discuţiilor În succv:,i u nea lor, a celor spuse. Dacă Însă aici nu e vorba de o relatare obiectivă, nu e totu şi nici pură i n v e n ţie literară. Ceea ce a i n ve nt at Platon, a fost inventat În s pirit u l re a l it ă ţii acestei misteri oase p ers on al it ăţi a gând i riL pentru care e imposibil să st abi l i m o paralelă. Această imagine n e apare d i n ansamblul D i al ogu r i l or care se completează reciproc. Iar dacă am vrea să d i stingem diferite figu ri în succesi u nea temporală a D i alogu ri lor ca m ai târzi u în operele de artă p last ică trebuie remarcat că acestea sunt totuşi menţi nute laolaltă ca i postaze modifi­ cate ale unei u n ită ţi Acest întreg dezvoltat plurivalent îl reprezintă însăşi realitatea tr ansfi gur at ă Devine ab su r d să mai pre t i nzi aici o realitate i nvestigabilă - ca facticitate - în m od istoric-filologic, având d rept etalon precizia unei înregistrări fotografice şi fo nografi ce Cine neagă real itate a i s to r i că n u po ate fi convins p ri n nici un fe l de dovezi. A treb u it să existe un Plato n, pentru ca el s ă vadă şi să mijlocească re al itatea lui S ocr ate. Ceea ce a văzut Platon putem acum vedea şi noi - prin el şi împreună cu el: Socrate Îna i nte de moarte (Apărarea lui Socrate, Criton, Phaidorr) - şi în vi aţă (Banchetul, Phaidros). Moartea lui Sacrale ne oferă imaginea detaşării senine pe fond ul unei neşt iinţe pline de o i n d i cibi lă certitudine. Neştiinţa e temelia şi sfârşitul orică rei discu ţii despre moarte. Socrate reflectează: cei ce se tem de moarte îşi î n chipu ie că ştiu ceea ce omul nu ştie. Poate că moartea e cea mai mare fericire, iar ei se tem d e ea d e p arcă ar şti că e cel mai ma re rău. Se pot l u a în consid erare câ teva posibilit ă ţ i: ori mo art e a e totu na cu nimic, fără a mai exista nici o senzaţie a ceva, ca un somn fără vise; În acest caz, t i m p ul în totalitatea sa nu p are să fie mai l u n g decât o no apte de somn d i n cel m ai bun. Ori în să moartea înseamnă migraţia su fl et u l ui într-un alt loc, acolo un d e se află to ţi cei răposaţi, unde j u d ecă tor i din cei drepţi pron u n ţă ad e văr u l, ,

,

.

.

.

23

u nde îi poţi Întâlni pe cei judecaţi �i daţi morţii pe ned rept, unde viaţa continuă În di scu ţi i pentru a se mai afla chiar şi aici cine-i omul înţelept, �i unde ţi se-mplineşte fericirea de nedescris de a putea discuta cu cei mai buni dintre oameni. Oricu m ar sta Însă lucrurile cu moartea, pentru om ul bun nu există vreun rău nici În viaţă, nici în moarte. Socrate, care urmează să bea de Îndată pah ărul cu cucută, ar vrea să-şi convingă prietenii că nu socoteşte situaţia lui prezentă ca pe o nenorocire. Amintind u-le de legenda despre lebedele care mor cântând, el le spune celor ce-l jelesc: "Tare mi-e că voi mă socotiţi, în ce priveşte arta prevesti rii, mai prejos de lebede. Căci ele, când simt că au să moară, cântă mai des şi mai puternic decât au cântat vreodată, bucuroase că se vor duce lângă zeul ale cărui slujitoare sunt. ( . ..) Cât despre mi ne, eu mă cred Închinat aceluiaşi zeu ca şi lebedele şi slujindu-l deopotrivă cu ele şi, prin harul lui, nu mai nepriceput prevestitor decât aceste păsări şi nu mai trist, la despărţirea de viaţă, decât ele."a Când Socrate Îşi desfăşoară dovezile despre nemurire, motivu l calmului său senin pare să fie certitud inea cu privire la nem urirea sufletului, "care-i mai presus de orice Îndoială". Dar caracterul acesta absolut al nem uririi este de aşa natu ră, că certitudinea se Întemeiază pe fă ptuirea a ceea ce e drept şi pe căutarea prin gând ire a adevăru l u i. "Dovezile" nu sunt decât asigurări ulterioare. Dovedi tă raţional, certitudinea nu e o posesiune. Oi m potri vă, Socrate vorbeşte În mod expres de "cutezanta" dl' a trăi cu privirea Îndreptată asupra nemuririi. Căci ideill' dl'spre nemurire reprezintă ilO credinţă pe deplin Îndrl'pli'ti1il, n' meri tă să cutezi a i te dărui. Pentru că această rull'zanlil ( fru moasă, iar spiritul are nevoie pentru li ni �h'a lui d(' astfel de '

a

24

Phaidoll, traducere de P et ru Cretia. pag.92.

in:

1'1.lh'l1, ()/�'''', \/(11. IV, ed. cit.,

reprezen tă ri , care au a s u p ra lui efectul u nor i ncantaţii ."il Dar pentru a împiedica i nstalarea oricărei certitudini ca posesiune a ş ti inţei, Socrate readuce totul la st a rea de suspensi e a unei d i spoziţii de fond seni ne: "Dacă ce spun se doved eşte adevărat, e foarte bine să mă fi convins de asta. Iar dacă, di mp otriv ă , morţi lor le este dat numai ni micul, atunci măcar n-am să vă fi u, vouă celor de faţă, prea dezagreabi l, u m plând cu tângu i ri această clipă dinaintea morţi i . De al tfel această ned umerire a mea (.. . ) va pieri foarte curând." b Criton l-a înt rebat pe Socra te cum do r eşt e să fie înmormântat. Răspunsul lui a fost: "Întocmai cum doriţi. Fireşte însă, numai dacă izb u t iţi să mă prindeţi, dacă n u vă scap. (Spunând asia începu să râdă potolit... şi adăugă) N u reuşesc cu nici un ch i p să-I conving pe Criton că eu, Socrate, sunt acesta de acum, care stă de vorbă cu voi, care încearcă să păs tre ze bunul şir al celor spuse. Pentru el, Socrate este Însă cel pe care o să-I vadă peste-un ceas ca pe un trup fără viaţă. ( .. . ) Să fii voios, să-ţi spui că nu pe mine mă îngropi, ci numai trupul meu, şi să- I îngropi cum ţi-o plăcea ţie mai mult şi cum vei socoti mai potrivit cu obiceiuL"c Starea sufletească a prieteni lor ad unati în jurul lui Socrate în aceste ceasuri dinaintea morţii sale e un amestec straniu de dis p erare şi avânt. Lacrimile şi o feri cire de neînţeles i-au transpus într-o realitate de neconceput. Ei nu izbutesc să vadă desluşit, cuprinşi deopotrivă de ferici rea il

Phaidoll. Am tradus acest pa saj din germană, după var i anta folosită

de Karl Jaspers, deoarece există unele deosebiri intre aceasta şi traducerea românească care sună astfel: "Crezând asta, cred că

merită să iti asumi oarecare risc. Căci e un risc frumos şi tot ce tine

b c

de el trebuie să ni-I repetăm ca pe o incantatie." - Platon, Opere, voI. IV, ed. cit., pag. 135. Ibidem, pag. 101. Ibidem, pag. 136-137.

25

credi nţei pe ca re-o împărtăşesc cu Socrate şi de durerea nesfârşită de a-I pierde pe acest bărbat unic. Moartea nu are nimic tragic pentru Socrate. "Voi, Sim­ mias Cebes, ceilalţi, voi, fi reşte, veţi porni şi voi câ n d va, fiecare, pe acest drum, dar nu acum. (... ) Cât d espre mine iată, ceasul a venit şi, cum ar zice un erou de tragedie, soarta mea mă cheamă."a Asta înseamnă că termenul"'morţii a aj u ns să Îi fie indi ferent. Socrate Îi e superior timpului. E I îşi opreşte prietenii să-I jelească. "Se cuvi ne să murim în rec u l egerc şi pace. Hai, liniştiţi-vă, şi fiţi stăpâni pe voi.',b Căci Socrate cau tă comuniunea În adevărul senin; jeluirile în schimb nu-i unesc pe oameni. Îşi ia prietenos rămas bun de la Xantippa, v ăi căreal a a aj uns să-i fie străină. Avântul su fletului nu reuşeşte decât în procesul de gând ire, atât timp cât îţi mai e dat să gândeşti, şi nu Iăsând u-te pradă durerii cu mintea pustie. E drept că în fiinţa rea noastră În lume noi oamenii ajungem să fim copleşiţi de o astfel de durere şi să n e jeluim . Dar În momentele ce preced sfârşitul starea asta trebuie să-nceteze; iarîn clipa cea din urmă omul trebuie să fi ajuns la calmul acceptării, al consimţi rii cu destinul. Socrate oferă acest exemplu grandios: tocmai În situaţia În care durerea pustiitoare pare a fi reacţia cuveni tă, se dezvoltă acolo o mare linişte iubitoare ce-ţi deschide sufletul. Moartea nu m ai e importantă. Ea nu-i va fi ascunsă privi rii, dar adevărata viaţă nu e viaţă înspre moarte, ci înspre bine. In tim p ce, aflat În faţa morţii, Socrate pare de pe acum cu totul desprins de viaţă, el îşi păstrează cu toate acestea o stare de iubi toare receptivitate în fa ţ a oricărei mărunte realităţi umane, aşa de ex em plu în faţa bu nă tă ţii şi atenţi ei pline de grijă a paznicului . Socrate se gâ ndeşte şi l a ,

a b

26

Ibidem, pag. 135. Ibidem, pag. 139.

lucrurile ce se mai cuvi n făcute: "Cred că e mai bine ca,

Înainte de a bea otrava, să mă spăl, să nu mai dau femeilor

de lucru cu spălarea unui leş."a Patetismul e absorbit fără u rmă de perspectiva practică asupra lucrurilor şi de glu m ă. Ambele sunt iradieri a le calmului. Liniştea su fletească a lui Democrit se situează pe planu l mai candid al unei fi inţări umane conştiente de sine, vrednice, capabile de autom oderaţie. Ea nu a cunoscut aceste zguduiri din străl u m i narea cărora s-a născut acea linişte mai profundă, mai ştiu toare a l u i Socrate. Socrate e liber datorită certitudinii în neştiinţa acelui lucru, înspre care ţintind a cutezat să-şi mizeze întreaga viaţă, iar la sfârşit şi moartea. Phaidan, îm preună cu Apărarea lui Sacrale şi Critan, se numără pri ntre puţinele documente de neînl ocu it a le omenirii. Acei oameni din Antichitate care filosofau le-au citit până În secolele târzii, învăţând de aici cum să moară cu liniştea sufletească a acceptării destinului propriu oricât de nefast. Să nu ne înşelăm în privinţa atmosferei de răceală a acestei atitudini. Dar n u putem citi aceste scrieri fără a fi pătrunşi până În miezul gândirii. Aici se manifestă o exi­ genţă l i psită de fanatism, o vi rtuali tate supremă fără încremenire în morală, o stare de deschidere a sinelui în faţa acelui punct unic al absol utu l u i. Mai înainte de a-l atinge pe acesta, omul nu trebu ie să se abandoneze pe sine, dar o dată ajuns aici are putinţa să trăiască şi să moară liniştit. Sacrale cel din timpul vieţii este la Platon, în ciuda clarităţii apariţiei sale, o figu ră misterioasă până şi sub ra port fizic. Sănătatea sa indestructibilă îi Îngăduie traiul lipsit de pretenţii şi rezistenţa la băutură. După o noa pte de chef duce o discuţie filosofică profundă cu Aristofan şi il

Ibidem, pag. 135.

27

A gathon. Când �i aceştia doi cad pradă somnul ui, se ridică şi p l e a c ă . Intră în lykeion, se Î mb ă ia ză şi-şi petrece ziua întreagă d upă cum ob işnuieşte s-o facă, şi după toate aces­ tea seara pleacă spre casă să se od i h nea scă . - E î n stare să se comporte Într-un mod foarte ne o bi şn u i t . Pe drum î ncet i neşte pasu l , s e o preşte me d itâ n d, p ri veşte ţ in t ă înaintea sa. O noapte în treagă poate sta aşa. Când au venit zori le, "s-a rugat la Soare şi a plecat" . - E urât ca un silen şi totodată de o fascinantă putere de atracţie. - Nu poate fi încadrat în nici o catego rie, e ciudat (atapos), incomprehen­ sibil; ceea ce el este şi spune şi face pare că ar p u tea avea totdeauna şi o altă semnificaţie. În Banchetul Platon îl pune pe Alcibiade să ne relaleze cine e acest Socrate; la beţie, Alci b iade - tânăr n obil care i-a d evenit necredincios lui Socrate - v orb eşte de s pre el fără reţineri, a d res â n d u - i -s e chiar lui, cuprins de înflăcărarea unei iubiri pe care el îns u şi nu şi-o înţelege: "Socot pe Soc rate aidoma acelor chipuri de sileni aşezaţi prin atel ierele sculptori lor pe eare aceştia Îi dăltuiesc cu naiuri şi flaute în mâini. Dacă-i deschideti însă, ei au pe dinăuntru nişte mici statui de zei . (. ..) Când însă te-ascultă ci neva pe tine [Soc rate ], ori aude pe al tul repetându-ti cuvi ntele, fie el cel mai prost vorbi tor, ş i fie ascultătorul o femeie, un bărbat, un tânăr, suntem izbiti cu toti i şi, stăpâni ti de vrajă, ascultăm. Cât despre mine, prieteni, de nu m-aş teme c-am să vă par cu totul ametit de băutură, aş fi În stare să jur chiar acum şi să vă mărturisesc ce urme adânci au săpat În sufletul meu cuvintele lu i şi sub ce farmec mă simt chiar În clipele acestea ! Când îl ascult, inima mea bate mai tare decât a corybanţi lor. Lacrimi Îmi pică din ochi sub vorbele sale. Dacă mă uit Împrej ur, bag de seamă că şi altii, multi altii dintre cei ce- I aud, resimt acelaşi lucru. Când ascultam câteodată pe Pericle sau pe ceilalti 28

ora tori de frun te, îi găseam de s ăv â rş i ti în cuvân tări. Da r ei n iciodată nu m-au făc u t să trec p ri n astfel dc emoti i . N iciodată sufl etul nu m i-a v ibrat at â t de puternic la cuvfmtările lor, ni ciodată nu s-a zbăt ut ca ş i cum ar fi căzut În robie. D i m potrivă, acest M a r s ya s de aci nu o dată m -a adus Într-o astfel de stare sufletească, Încât ch iar viata să-m i pară n e s u fe r i tă, aşa cum sunt şi aşa cum o trăiesc. Şi nu vei spune, Socrate, că astea nu-s adevărate ! Acum ch iar simt că, de-ar fi să te ascult vorbind, nu m-aş mai stăpâni ci aş fi Încercat de aceleaşi simlăm i n te. Dar ci mă sileşte să recunosc că, În vreme ce-mi l i psesc atâtea, e u n u m ă Îngrijesc de m i ne şi am timp pentru afacerile atenienilor. Cu fo rta dec i , şi fugind ca de sirene, cu urechi l e astupa te, eu plec, mă fac nevăzut; ş i m i -e frică să stau ac i , m i -e frică să nu m -apuce anii târzii ai bătr âneli i pe lângă dânsul . Din câtă lume există, eu numai În fata lui Încerc senti m entul ruş i ni i , pe care - nu-i aşa? - nimen i nu-I bănuieşte Î n m i ne. E i bi ne, d e c i mă ruşi nez. În adâncul conştiintei Îmi dau seama că nu-s În stare să opun ceva poruncilor lui; dar cum mă depărtez put i n , sunt covârşit de onorurile ce-m i face multimea, şi-atunci fug de el , fug cât mai departe, iar când dau och ii cu el, mă ruşi nez ş i recunosc că are dreptate. Câteodată aş fi chiar bucuros să ştiu că el nu ex istă p ri nt re oameni. Dar cine ar suferi mai mult decât m ine de s-ar Întâmpla una ca asta? Î ncât s i ngu r nu mă mai dum iresc cum să mă port fată de acest om . ( . . . ) F i ti sigur că nici unul dintre voi n u-I cunoaşte. Ci eu, fi indcă am apucat să iau cuvântu l, am să vi-I dezvăl u i . Voi obse rvati c ă Socrate are purtări d e în d răgos t i t fată de tineri i fru moşi: stă necontenit pe l â ngă dânşii şi rămâne uluit când Îi vede. Pe de altă parte, el ignoră totul, nu şt i e n i m ic, după cât are aerul . Nu-i aşa că seamănă şi a ici cu un silen? Ni c i o de os e b i re. Pe di nafară, el este învăluit într-o înfătişare asemenea cele i a pe care scul ptoru l o dă silenu lui; dar dacă-1 deschideti, câtă Întelep­ ciune, i ubiti comeseni, este îngrămădită înăuntru ! Aflati că nici frum usetea co rpu l u i nu-I i nteresează deloc; n i m e n i n-ar putea crede cât de m u l t o dispreluieşte . N u-I interesează nici dacă unu l 29

este bogat , n ici dacă are parte de vreo ci nst ire d i n ace l e a pentru

care l u mea de rând îl fer i ce § te . Toate astea e l le cons i de ră bun uri fără de pret, iar despre noi, ca oa meni, spu ne că n u sunte m n i m ic. Vă a s i g ur ! I ron i zând §i j ucându-se cu to ti oamen i i ,

a§a-§i tră ie�te serios, dacă c i neva vezi ce s t a t u i sunt aco l o !

el v i ata întreagă . Dar când urmăre§te u n gâ n d

e de neînch i p u i t s ă Ci eu le-am văzut oda tă . . . §i m i - a u apărut d i v i n e , de aur, fru m oa se §i atât de m i nunate ( ... )."3

îl desch i de Înă untru,

Imaginea lucidă pe care ne-o oferă Xenofon e foarte d i fe rită de i maginea transfigurată a l u i Plato n, dar necontrazicând-o în punctele esenţiale. Xenofon vede aspectele de prim-plan, Platon contemplă profunzimea. Xenofon ne înfăţişează un om moral, dar care în virtutea libertăţii sale de cunoscător de oameni e li psit de rigorism . Platon î n schimb vede omenescul unei naturi inepuizabile, şi-nt r-aceasta m a i m u l t d ec â t n a t u ra . Xenofon n u înregistrează decât detalii şi idei izolate, observă des­ toinicia, sănătatea şi capacitatea de înţelegere, şi ar fi dispus să judece imperfecţiunea şi defectele lui Socrate cu aceeaşi înţelegere, dar n u găseşte nimic de acest fel . Platon pătrunde până în m iezul fiintei socratice, care devine perceptibilă în parabole - în formele ei de manifestare nu e com prehensibilă decât în mod simboJic -, şi se găseşte astfel În faţa graniţelor unde judecata sfârşeşte În contemplarea extraordinarului. Xenofon e în cunoşti nţă de cauză, şi l-a însuşit pe Socrate cu legând şi relatând totul despre el. Platon însă e pătruns, iar Socrate stârneşte în el un impuls care abia prin intermediul întregii vieţi a lui Platon va da la iveală tot ceea ce era conţinut în realitatea şi adevărul lui Socrate. Xenofon ne descrie un raţionalist un pic pedant, a

Ballchet ul.

În:

Platon,

Dialoguri,

după

tradu cerile

lui

Papacostea, rev i zuite şi Întregite cu două traduceri noi şi cu

Cezar

Viata lui

Plafoll de Constantin Noica; ELU, Bucurc�ti, 1 968, pag . 301 -303.

30

ceea ce e u t i l , P l ato n În s c h i m b pe cel în gâ n d i re de eros, ati ngând în p ro c e s u l gâ n d i ri i l u m i n a binel ui d esăvârş i t . Ambii s e op re s c l a om, nu-I d i v i n i ze ază; d a r pe ntru Xe n o fo n omu l însuşi �i posibil u l l u i "devă r este o fii nţă t ra n s p a re n tă , expl orabi l ă Î n tota l i t a te di n pu nct de vedere rati on a l -m oral, În ti mp ce p e n tr u c a re se gândeşte la

că l ă u zi t

Platon

el este o fi i nţă

ep u i za b i l , tră i nd

ce se

rosteşte d i n tr-un a dânc

i n­

în avântu l d i n sp re im penetrabilitate s p re

i nsondabil tim A ufschwu ng aus der Unergriindlichkeit ills Ul1ergriil1dliche hin lebendes Wese n] . 7. Isto ria influenţei exercitate de Sacra te. - Moartea lui So c rat e a făcut ca in fl u enţ a s a filosofică să iasă la lumină în mod ex ploz i v. Teribi l u l eveniment a d e term i n a t cercul de p r i e te n i ai l u i Socrate să-şi asu m e misi u nea de a-i da l u m i i de ştire d espre filosof, de a d epu ne mărturie despre el , de a fi losofa în s p i r i t socratic. A c u m a pa re şi l i te ra t u ra socratică, în cad ru l căre i a Platon avea

să fie fi gu ra cea mai

de sea mă. Prezicerea l u i Socrate s-a adeverit: prietenii săi n -a v ea u să dea pace cetă ţi i . Deşi nu exista nici o operă sc ris ă .1 l u i Socra t e, nici o d o c t ri n ă şi încă şi mai p u ţ i n u n sistem, de aici a în ce put cea mai pu te r n i c ă m i şca re a fi l osofi ei g rece şt i . Şi ea durează până astăzi . Dar partea ci u d a tă e u rmătoarea : Socrate nu se refl ec t ă n i c i d ecum u nivoc î n d isc ipol ii săi. N u apare o şcoal ă, ci o

plural itate de şcoli. Şi toate se referă la Socra te ca fiind la lor. E rea liz a tă o l u m e a u n�r p o s i b i l i tăţ i contradic­

( I r i g i n ea

I p r i i d i n pu nct de vedere ideatic. Insăşi figura l u i Socrate . ' pare În va rii i p ostaze. S i n gu rul element com u n rămâne . lCesla: cu toţii au trăit în co nt ac t cu S ocra te experienţa c ă

d even i t a l tfel. Ceea ce a Î ncep ut să se pro d u că Îndată ! l Il P') m oa rtea l u i Socrate, n em a is fâ rş i n d n ic i od a tă ş i / . " ,î nd p â nă azi im p osi b i l ă o unanimi tate de păreri asu pra 1 1·.\ l i I ăţii l u i S oc r a te, este tocmai a ceas tă diversitate de I I I''1krs a i n fl u enţei s a l e . .111

31

Unul d i n punctele din care se naşte diversitatea este gând i rea sa. Datori tă acesteia cei cu care a avut Socrate contact a u devenit a l ţi oameni. Această gândire îi conferă o m u l u i i n dependenţa în a d eveni u na cu ceea ce e , esenti a l u l In procesul de gândire no i oamenii ne exercităm posi bi l i tatea noastră supremă, dar tot gândirea ne",d uce şi l a neant. Gândirea e adevăr numai atunci când co n ţ i ne ceea ce pri n ea dobând eşte prezenţă, dar e mai mult decât gândire. Platon numeşte asta: b i nele, eterni tatea fi i nţării; d ar asta e o minunată interpretare pla ton i că a lui Socrate. Prin Socrate gândirea a ieşit la lumină, cu o supremă exi­ genţă şi Însoţită de o supremă p ri mej d i e A ajunge În con­ tact cu el are drept urmare acea înaripare pe care au cunoscut-o toţi socraticii. Imediat după Socrate, în modul acesta de gândire s-a produs o multiplă fragmentare. Oare au crezut cu toţii că deţin gândirea socrat i c ă, iar în realitate nici unul nu dispunea de ea? A i ci să se afle oare neîncetata forţă de propulsie, care nici până azi n-a ajuns la ţintă, dar căreia îi reuşeşte o intensificare până în zonele incomen­ surabilului? .

.

Să enumerăm şcolile socratice: Xenofon n u ne oferă decât o relatare despre ele; dar ele se caracteri zează

prin

concretizarea

anum i tor moduri de gândi re : şcoala din Megara (Eu k1eides)

a

dezvoltat logica şi eristica, a i nventat apori ile se mn i ficat ive (min­

cinosul),

iar în cadrul aceleiaşi şcol i , Oi odoros Cronos a tratat

despre ciudălc n i i le ide i i posi b i l u l u i . - Şcoala el ică (Phai don) a întreprins cercetări dialect iee. - Şcoala cinică (Anti sthenes) a

inde­ ne gă r i i educatiei şi culturi i . D i n această şcoa lă prov i ne Diogene din S inope. - Şcoala cirenaică şi-a dez­ vol tat etica pornind de la natură şi de la conditi ile plăcerii păşit pe calea s i m pl i tăti i l i psite de orice pretenti i şi a

pendente i interi oare, a

"hedon ism ul".

- În

ce-I pri veşte

pe Platon, care prin cuprindere,

profunzime şi capaci tate evolutivă, contrar tuturor abordări lor

32

llll i J a terale, avea să conducă spre v i i tor m are l e curent al fi losofării socra t i ce, el n u n i m e reşte În nici una d i n ace le fundături. - N ic i una d i n aceste fi losofi i n u este c e a a l u i Socrate . Fi ecare d i n ele

trebuie privită ca re preze ntând o posibi l i ta te incl usă În gân direa l u i , gâ n d i re

ce se reflectă În aceste m u l t i pl e

i m agi n i .

A l tfel s-a u petrecut lucru ri l e în perioada ce a u rm at. I m agi n i l e l u i Socrate s-au interpus între noi şi realitatea sa, d i n care nu mai vedem d ecât o licări re. De aceea, mu lţi di ntre filosofii A ntichităţii -aproape toţi -, au putut să vadă În Socrate, în ciuda d uşmăniei lor reciproce, o încarnare a idealului de filosof. Aşa a rămas el fixat în unicitatea sa de-a lungul secolelor. Pă rintii B iseri c i i îi a tribuiau l u i Socrate o Înaltă sem n i ficatie. Vede au În el un precursor al martiri lor creşt i n i , care ca şi aceşt i a murise pe ntru convi ngeri le sale, fi i nd acuzat tot c a ş i ei de trădarea cred inte i trad i tionale . Mai mult în că : numele l u i Socrate e

a m i ntit al ături de ceI al l u i Hri stos . Socrate şi Hri stos sunt şi

unul şi altul îm potriva re l igiei greceşti (l ustin). "Nu există decât

un s i ng u r Socrate" (Tatian). Orige ne descoperă puncte com une Între Socratc !ii I isus. Conştientizarea socratică a ne!itiinlei umane îl pregăteşte pe om pentru credi ntă (Theodoret). Cunoaşterea de s i n e a l u i Socrate reprezintă calea spre cunoa§terea lui Dumnezeu. Socrate §i-a dat seama că om ul nu se poate aprop i a de divi n decât c u spiritul pur, nemaculat de pat i m i păm ânteşt i . EI şi-a mărturisit propria sa neşt i i nţă. Deoarece Însă d i n di scutiile purtate de eI n-a putut fi dobând i tă nici o idee clară asupra bunului suprem, ş i

pen tru că el n u face pretut indeni decât să i nci te, să sus t i n ă o opi n ie pe ntru ca apoi i arăşi s-o i n fi rme, fiecare § i -a extras din el cee a ce i -a conve n i t (Augustin).

Cât timp primele secole cre§tine au stat în umbra Antichităţi i , a mai fost pretuit şi n u mele l u i Socrate. Î n Evu l Med i u strălucirea n u m e l u i său s-a stins. Era pomenit doar ocaziona l : lehuda Halevy

33

vedea în Socra te pe repreze n t a n t u l ce lei m a i desăvârşite înţelep­

ciuni umane, căre i a Însă d i vi n u l Î i e i n a c ces i b i l N umele lui din per i oa da R e na ş te r i i A revenit l a v ia tă o d a tă cu fi l oso fa rea i n de pe n de nt ă Astfel E ra s m u s a scris despre e l : Sanete Socrates, ora pro nobis. Montaigne vedea În gâ n d i rea .

Socrate re a p a re

.

.

socra tică scepticismul şi natural elea, şi În aceast a m ai ales seni năt atea c a pa c i tă ţi i de a m u ri Î n t i m p u l i l u m i n is m u l'u i , Socrate a fost considerat drept gândi tor al independenlei �i l ibertătii mora le . Pentru Mendelsso hn el era b ă r ba t u l exce le n te i mora l e §i al dov e zi l or aduse În sprijinul lui Dumnezeu şi a l nem uriri i (Phaidon). Dar t o a te acestea n-au fost decât Începutul. Ab i a K i e rkega ard a d esco per i t o cale p r i m ord i a l ă de acces l a Socrate şi ne-a dat ce a m a i p rofun dă i n te rp ret a re a lui S oc ra le de pâ n ă acum din întreaga perioadă mode rn ă , a i roniei şi m a i e u t i c i i sa le, a efe c t u l u i exerci tat prin i m bo l d ul pe ca re I stârnea de a găsi a dev ă r u l , şi nu ca m ij locitor al adevărul u i . N ietzsche a văzut Î n Socrate pe marele a dvers ar a l co nţi n u t u l u i t rag i c al l um i i gre ceşti , .

-

pe i n telectua l istul

şi

fon d a t oru l şti inţei

l u m i i greceş t i . S-a l u p t a t

-

vedea În el o fatal i tate a

înt reaga sa viaţă cu Socrale, fiindu-i a p ro p i a t şi totodată a v â n d c o n ş t i i n ţa că ace s t a îi era a d v e r s a ru l cel mai rad ica l . "Socrate m i -e atât de a pr o p i a t , Încât aproape t otde a un a mă lupt cu el." - Ce va mai d e ven i fi l osofia în vi itor trebui e să rei asă şi din modul În care se va e x erc i t a i n fl uen ta l u i Socrale.

Retrospectiv putem spune că Socrate - cunoscut şi deloc cunoscut În realitatea sa - a devenit Într-un fel acea figu ră, în care epocile şi oamenii şi-au proiectat propri ile dori nţe şi preocupări : cu privire la creştinul cucernic, smerit, - la bărba t u l raţi u n i i con ş t i e n t de s i n e, la ge n i a l i tatea personalităţii daimonice, - Ia vestitoru l omeniei, - ba u ne­ ori privitor chiar la omul politic care-şi ascunde sub masca de fil osof planurile de cucerire a puterii . N-a fost nimic din toate acestea. 34

Ceva nou a a d u s cercetarea fi lologi că modernă. De l a ea contin u ă să l u creze la i m a gi n e a l u i Socrate punâ n d u -şi întreba rea: ce se poate a fl a pe baza i zvoa relor d e s p re real itatea i s t o ric ă a l u i S a c ra te? A cea s t ă cercetare dezvol tă metod e l e c r i t i c i i i s torice şi încea rcă să prez i n te rez u l ta tu l ei sub forma u nei i m a gi n i a l u i Socra te epu rate de poezie şi legend ă . Schlei erm a cher în coace

Î n mod u i m i tor d e a i c i n u rezul tă câtuşi d e pulin o i m a g in e �tiintifică unanim recunoscută a l u i Socra te. Di m potrivă, rezul­ tatu l constă În Încercarea de lămurire În acest caz a posib i l ităli i sau i m pos ibi l i tălii existentei unei i m agi n i istorice, pr ec um ş i Î n t r o m u l titudine d e im ag i n i contradictori i . Zadarn ic am Încerca să punem de acord Între ele reconstrucţi ile c r it i ce ale gâ nd i r i i l u i Socrate. Valoarea d e izvor a unui Platon, Xenofon, A ris to fa n , Aristotel e de fiecare dată fi e scoasă În e v i den ţă, fie re sp i n s ă Concl uzia cea mai radicală a tra s o G igon: deoarece nu există nici o re l a t a re istorică despre Socrate, ci numai nişte texte literare, şi deoa re ce n-au existat vreodată n ici Însem nări de n i c i un fcl ale l u i Socrate Însuşi, este imposibil să con str u i m o fi losofie a l u i Socrate. Gigon rec u n oaşt e, ce-i drept, c ă n - a putut fi cu totul Î n t â m p l ă t o r că Aris tofan l -a a les tocmai pe Socrate d rep t reprezentantul unei fi losofii a necredi nţei , fo rmată di ntr-un a mes­ tec de c u noa § tere a n a t u r i i , de el ucida re a fenomenelor şi de sofistică, că tocma i Soc r at e şi nu un al t sofist a fost co n d a m n a t l a moarte Î n 399, ş i c ă toc m a i el a aj u ns s ă se const it uie - În cadrul unei l i ter a t u r i la fel de Înse m nate prin rangu l şi a m pl o a re a ei În i m a gi ne a e m b l e m a t i c ă a adevăra t u l ui fi losof. Din ce cauză însă, spune Gigon, asta n-o mai §t i m . Va t reb u i să re nu n ţă m la un Socrate is to r ic Faţă de a ce a stă poziţie există şi Încercările de a combina în m od critic ce le ce ne-au fost tra ns m i se despre Socrate, de exem­ p l u d u pă fo r m u l a lui Sch lcicrmache r: "Ce ar mai fi pu t u t fi S()Crate pe lângă ceea ce ne rela t e a ză Xenofon, fără Însă a -

.

-

-

.

35

de ca racte r şi preceptclc de viaţă pe CCl rc Xenofon le prezintă ca fi ind În mod ccrt socratice? Şi cc-ar fi trcbu it să fie, pen tru ca să-i fi oferit l u i Platon pri lejul şi dreptul să-I Înfăţişeze aşa cum o face În Dialogurile sale?" Erudiţi i care n u vor să renunte l a asta trebuie să dea dovadă de necesarul "tact istoric", pentru ca prin comparaţia şi combi narea clcQ1cntelor să poată proiecta figura unui Socratc istoric. Dacă şti inla se caracterizcază prin stri ngenţă, atunci fie că ea are aici drept rezultat ccva cu totul insigni fiant, o acumulare de topoi şi anecdote care existau Încă mai dinainte şi care i-au fost acum aplicate şi lui Socrate, fie însă că ea se neagă pe sine însăşi, afirmând că extrage de aici mai mult decât i-o îngăduie metodele critice, iar atunci rezultatul e o multitudine de i magini irecon­ ciliabile, presupus critice - aşadar nu o cunoaştere şti inţifică. În acest caz, Socrate reprezi ntă de exe m plu o treaptă premergătoare spre filosofia lui Platon, este descoperitorul căii ce duce la noţi une (Zeller, conform cu Aristotel); ori nu e un filosof, ci un revoluţionar, un profet moral, creator al unui etos al autostăpânirii şi al lipsei de pretenţi i faţă de sine însuşi , al autoeliberări i om ului (Heinrich Maier); ori este Socrate cel din Dialogurile lui Platon În ansamblul lor, este deci creatorul teoriei ideilor, al teoriei despre nem urire, al statului ideal - tot ceea ce relatează Platon fi ind aşadar luat drept adevăr istoric (Burnet, * Taylor ). Fală de toate aceste poziţi i Werner Jaeger recomandă procedeul metodic rational: Socrate are ceva din toate astea, dar cu rezerve (nu-i pot fi atribuite lui Socrate mai cu seamă teoriile filosofice din Dialogurile mai târzi i ale lui Platon, începând cu teoria ideilor); din toate cele scrise şi gândite despre Socrate trebuie să fi ex istat câte ceva, o disponibilitate în el. Aici trebuie plecat de la reali tatea extraordi narei infl uenţe exercitate de Socrate, care a fost atestată în mod nem ij locit. Pri n aceasta Jaeger orientează în mod decis atenţia asupra aspectului factic, după cum totodată el şi depăşeşte pe bună dreptate cadrul strict al fi lologiei, contrazice trăsăt u ri l e

36

În măsura

stri ngentă .

În care ace,lsta

e

ştii ntă şi dem onstrează fapte le

cu

8. Însem nătatea perenă a lui Socrate. - Du pă stud ierea i zvoarelor fieca re va ret i n e o im agi ne a l u i Sacra te. O ricât a r m a i ră mâne şi o serie de alte d isponibili tăţi în suspensie, şi În ci u d a fa pt ul u i că avem şti i nţă d e grad ul de i ncer­ t i t u d i ne, ni se fi xează totu şi o i m agi ne a l ui Socrate pe care o socotim ca fi ind reală, şi nu ca pe o i magine literară ficti vă. Chiar dacă, ra portată la o concreteţe u n ivocă reală, figura l u i Socrate pare să rămână ascunsă, totuşi în faţa och ilor n e apare inev itab il forţa l u i omenească, personalitatea lui sed ucătoare. Nici nu este posib il să n u -ţi faci nici o imagine despre Socrate cel i storic. Mai m ult încă: a- I avea în faţa ochilor pe Socrate constituie una d in premisele indis p en­ sabi le ale filosofării noastre. E poate îngăduit să spunem: nici o filosofare nu -i azi cu pu tinţă fără Socrate, fie el p erceptibi l chiar şi n u mai ca o slabă licărire dintr-un trecut În d e p ărtat! Fel ul în care cineva îl rece p tează pe Socrate îi d etermină o caracteristică esenţială a gândirii sa l e. Încă imediat după moartea sa s-a form at şi o receptare nefi losofică a lui Socrate, după cum reiese din nişte dialoguri rseudoplatonice: Kleitophon îi reproşează l u i Socrate: tu i n c i ti omul, dar nu-i arăti ce trebuie să facă. O fi poate frumos să l a uz i dreptatea şi buna Întelegere Între prieteni . Şi e adevărat ceea ce spui, că e ri d i col să te-ngrijeşti de toate celelalte l ucruri, iar sufletului să n u-i porti de grijă. - Kleitophon ar vrea Însă acum să ştie În ce co n s tă făpt uirea dreptăti i , şi nu aude decât asta: În a face ceea ce e priel nic, obligatori u, folositor, avantajos. N-aude n i m ic despre scopul anume. De aceea Klei tophon îl Întreabă: oare i m boldul să fie totul? Î ntreaga noastră viată să nu constea decât În m isi unea de a-i Îmboldi pe cei l i psiti Încă de i mbold, iar m isi unea acestora,

37

l a rândul l or, să facă acel aşi l ucru cu altii? De aceea Kleitophon îi spune lui Socratc: c â n d e să dai un imhold năzuinte i spre v i rtute, În t r-ac ea sta n-ai ega l . Pentru omul Încă neîmbol Jit spre virtute eşti de nepretuit. Dar pentru cel ce a pri m i t de pe acum aces t impuls aproape că ai putea fi chiar o piedică În calea l u i de a aj unge la tel u l s uprem al virtuti i . - De aceea ar v rea ca de acum " În ainte Socrate să renunte fală de el i a discuti i l e ce nu sunt decât st i m u l atoare şi pregăti toare, şi să-i Îm părtăşească ceea ce trehu ie să-i urmeze stadi u l u i de pregă tire. Klcitophon vrea indicati i . Sub o form ă amahi l ă aici se vădeşte ce v a ce până astăzi revine tot mereu. Lumea aşteaptă ceva de la fi losofie pe care aceas t a n u-I poate oferi, şi-şi e x p r imă apoi dezamăgi rea. Omul ar v rea să i se "fu rn i zeze" adevărul , l a care totuşi n u poate de câ t accede primor­ dial prin propria-i acti u ne lăun trică a gândiri i . D e o astfel d e d eza m ăgire se apropie şi o a l tă reactie. O m u l forte a ză obti nerea celor râvn ite, Î i a trib u i e l u i Socrate o aură magică, îl transformă În tr-un m â n t u i t or sau vrăj i tor. Aşa se petrec l ucr u r i le În Theages. Aici se spune: în compania lui Socrate m ulti au făcut progres e uimitoare chiar şi atunci câ n d nu s e -n tâ m pl a decât să se a fle împreu n ă În aceeaş i casă, mai mari Încă dacă erau În aceeaşi încă pere cu el, şi m ai mari când cineva Îl privea pe Soc ra te, şi ce le mai mari progrese când omul sta alături de el şi-I ati ngea. - Iată deci cum forta unei di scu ti i care trezeşte m i ntea om ului e răstălm ăcită ca fi in d magia unei prezente colorate erot ic . Acestei transformări î i corespunde obiect ivarea daimon u l u i socratic În tr- u n oracol. N u mai avem ai c i de-a face cu ace l glas ce nu spune decât "nu" şi e v a l abi ! numai pentru Socrate, ci de un organ ce i -a fost dat pentru ca Socrate să-I util izeze În fol osul altora. Cineva, se a firm ă, ch iar ar fi m uri t pentru că n u s-a supus în aCţi umle sale gl asu lui daimonului, ale cărui spuse Socrale i le

împiirtăşise.

Pare mai Întâi că e vorba de o modificare aproape neînsem nată

În

wncepţia

fa,"!! Însă aici

38

prin a(:easta despre filosofie. În prăpastie între ti intarea vi e a ratium i În

despre Socrate, şi se

cască

o

n: a l i tatea l u i Socrate , şi ac e a figură Înconj u rată de legende şi pose d â n d put e ri magice . De i m po rt a n tă maj oră în i n tl uenta e x e rcitată de Socrate este faptul că având În vedere persona l i tatea sa ,

aceste Înce r c ă r i de m i ti za re au

trebuit

pâ nă la urmă să

se

î m polmolească . Ele au fost pos i b i le, fă ră Însă a se pu tea i m pune Î n m e d i u l de l uc i d i t ate a rati u n i i i ub i toa re pe care

o

i ra d i a z ă

Socra le.

Dinspre Socrate se exerci tă

a supra n oa s t ră

elibe rarea

d eplină şi totodată m isteru l gândirii. De la el încoace, pentru cel iniţiat în această gândire na i v itatea cu n oa şterii nu mai este posibi lă. Gândirea aceasta eliberată a ajuns

a cum

să-şi fie ei înseşi marea întrebare pe care şi-o pune.

E x i gen ţa ca o m u l să-şi întemeieze viaţa pe ceea ce Încol ţ eşte

În gândire şi numai în gând ire, de a face d in cred inţa în raţ i une origi nea şi măsu ra lucrurilor, nu poate fi îm p i i nită p rin însuşire a gândirii ca pe o tehnică asupra căreia eşti gata orien ta t şi de care dispui. E adevărat că d e-at u nci Î n coa ce a u t o l u mina re a gân d i ri i a diferenţiat Între el e, a elucidat şi a fă cut În tr-u n fe l d i sp o n i b i l e m et o d e l e cunoaşterii şi operaţi unile logice, permiţând astfel o uriaşă i n te n s i ficare a gân d i ri i . D a r totdeauna mai există şi cuprinzătorul fond al gândirii, fără de ca re ceea ce a fost în ţeles În m o d excl usi v logic aj unge să fie o si mplă tehnică şi d ev i n e fără sens În mult i plic i tat e a une i abi l ităţ i l i psite de i d ee d i r e cto a re G â n d irea nu poate fi în chisă în t r- o d esă v arşită gândire a gândiri i . D e aceea, această gândire socra tică nu reprezi ntă o inte m e i e re a şti i n ţ elor , p e care în fa pt o reu şise d e mult cercetarea ionică. Dar d in d irecţia noii gâ n d iri ştiinţele au primit un i m puls încă necu noscut p â n ă atunci . A ce ast ă gâ ndire nu înseamnă nici întemeierea unei lectu ri filosofice a scrieri i ci frate a fiinţări i , pe c a re fi losofia p resocrati că o rea l i zase de p e-acum în stil mare. .

"

"

39

Dar în gân d i rea socra tică med i ta ţ i a aceasta meta fizică a fost retopi tă, găs i n d u -şi totoda tă şi j u stificarea. Gân d i rea p resocraticilor a fost naivă - d u pă cum o reflectă gând i rea gân d i ri i d i n partea sofişti lor. Socrate a p enetrat a m bele cu o l i m pezi me l u m i n oa să, care la râ nd u l e i s e văd ea a f i o form i dabilă nouă n a i vita te; d e l a Socra te încoace o m u l, ca re-şi este l u i însuşi d ă ru i t p e fo n d u l demers u l u i să u conti n u u de a se menţi ne g a t a p regătit [der sich in seinem Sich-bereit-Machen geschenkt wirdJ , are pu t i n ţa să tră i ască din această n a i vi tate. Cu aju torul reflecţiei nel i m i tate a sofiştilor pe care şi-a însuşi t-o, Socrate n-a u rm ă rit d i so l u ţ i a substanţei u m a ne, ci a Încercat să rea l i zeze şi să trezească s ubsta n ţ i a l i ta tea gând i rii Înseşi pri n c h i a r lucrarea ei l ă u ntrică . C e este gândirea e o prob l emă care a fost abordată de toţi fi losofi i socratici apăruţi u lterior. Dar ea a rămas nerezolvată p ână astăzi În ce priveşte praxis-u l gândirii reale. Încă n i meni n-a izbu tit să fomm leze în mod corespunzător pri ntr-un demers teoretic, ce este de fa p t această gândire. Dar ea rămâne m ereu o gând i re. Caracterizându- I pe Socrate ca p e inventatoru l noţiu nii (ad ică i n venta torul discu rsul u i ce depăşeşte as p ectu l particu lar, p recum şi al determi nării genera l u l u i ), A ristotel a În regi strat În ter­ menii p ropriei sale gândiri ceva ce poate că el însu şi nici n-a mai Înţeles d u pă ce P laton avea să-i confere acel u i l ucru cea m a i sp len d i d ă Înflorire. Gând i re a socratică trece d incolo d e l i m i te, e atrasă d e adevă r, pe care nu- I atinge decât Î n formele u nei neşti i n ţe şti utoa re, su sţi nută de încrederea că a d evă ru l şi rea l i tatea i se d ezvă l uie gân d irii oneste. De a ceea gân d i rea acea sta se exercită Într- un s p aţi u care Însea m n ă mai m u l t decât gândire. G â n d i rea e răs p unzătoare să au d ă în ea Însăşi acest altceva, - şi se face vinovată dacă alu necă În p u ra abstracţie a noţi u n i lor şi î n jocul l or l i psit de fu nda ment.

40

Această gând ire se vede pusă în faţa a două căi greşi te, pe care le poate însă evi ta. Pe d e-o parte ea poa te a l u neca în moralism ul ca j ustifica re abstractă a ceea ce e corect. Iar pe de alta Îş i poate c ă u t a j u st i fi c a re a În iraţi o n a l . Evitâ n d u-le pe a mbele, ea ră m â ne orienta tă asu p ra posibilităţii de a gând i ceea ce în orice autentic act de gâ ndire se actual izează ca certi tud ine şi in ta ngibi litate. Este o gând ire ce nu-i perm i te o m u l u i să se înch idă În e l . Ea nu admite fe reala celui ce nu rabdă prea marea a p ro p i e re, ea tu lbură voinţa oarbă d e ferici re, com­ placerea în i nstinctual şi îngusti mea În interesele fi inţării În l u m e. Gândirea aceasta d eschide, ea cere În mod im­ per,!os primejdia În spaţiul deschis. In cercu l de influenţă al lui Socrate există au tocon­ vingere liberă, şi nu aderare. A ici e posibilă prietenia În mişcarea adevăru l u i - şi nu fonnarea unei secte întru cred inţă. În lim pezimea luminoasă a posibilu lu i omenesc, Socrate Îl Întâlneşte pe celălalt de la egal la egal. Nu vrea d isci polatul aceluia. De aceea caută să-şi neu tralizeze pri n autoironie chiar şi forţa copleşitoare a fii nţei sale.

Bibliografie 1 Izvoare: - Platon3, Opere; editie Îngrij ită de Petru Cretia şi Constan t i n Noica, proiectată Î n 1 0 v o l u m e , d i n ca re d i n 1 975 şi p â n ă astăzi a u apărut 7 volume l a Ed itura Ş t i i nti fică §i Enc icloped ică, Bucureşt i . a

La acest capitol cităm desigur la "Izvoare" trad ucerile româneşti d in Platon, la care de altfel traducătorul prezentulu i volum a şi apelat În cuprinsul textului. - În ce pri veşte capitolele Buddha şi COl/jucius,

situatia traducer ii În româneşte a izvoarelor respecti ve se prezintă

altfel, aşa Încât ne-am l i m i tat să ind icăm trad ucer i le germane la care apelează Karl Jaspers.

41

- Platon, Dialoguri, d u pă traduceri l e l u i Cezar Papacoslc a,

re vizu it e �i î n l re gil e cu două trad uceri noi şi cu Viala lui Platon de Constantin N o i ca ; ELU, Bucureşti 1 968.

" Bihliografie critică: - l vo Bruns, Das literarisehe Portrăt der Oriechen im fiinften ulld viertell lahrhulldert vor ellristi Gehurt. Berl i n 1 89t). - John Bumet, Die A nfiinge der griechischell Philosophie

germ. după

cea de-a doua e d i t i e engl eză 1, Le i pzig 1 9 1 3.

- Olof G igon, Der UrspruIIg der griechischen Phi/osophie

Hesiod bis Parmellides, Basel und Gesehichte, Bem 1 946.

[ trad. -

VOI!

1 945; Sokrates - Seill BUd ill Dichtullg

- Wemer Jaeger, Paideia, 3 Bde., B e r l i n 1 934- 1 947; Die Theologie der friihell grieehisehen Dellker, Stuttgart 1 953. - Heinrich M a i e r, Sokrates - Sein Werk und seine gesehiehtliehe Stellung, Tii b i n ge n 1 9 1 3.

- Eduard M eyer, Gesehiehte des A ltertums, B d. 2: Gesehiehte des A bendlandes bis au! die Perserkriege; Bd. 3: Das Perserreich

und die Grieehen, 2. Aufl., Stuttgart 1 9 1 2. - J u l i us Stenzel , Siudien zur Entwieklung der Platonischen Dialektik von Sokrates zu A ris/oteles, 2. A u fl . , Le i pz i g u. B c r l i n 1 93 1 ; Sokrates; i n : Pauly-Wissowa, Realeneyklopădie, Stu ttgarl

1 926. - Eduard Ze l ler, Die Philosophie der Grieehen in ihrer ge­ sehiehtliehen Entwicklung, 1 . Aufl., 1 844- 1 852 u. O.; R e g is t er 1 882.

42

B U D D HA

Izvoare: Cano n u l budisL Bibliografie critică: O ldcnberg. Bcc k h . P i schel .

Nu există nici un text care să re de a cu ce rt i t udi n e sp u sele lui Buddha. Documentul conti nân d cele mai vechi izvoare de c a re dispu nem îl reprezintă vol u m i nosu l Canon pali, i a r În cuprinsul acestuia În mod special D"LghaniKăya ( Franke ) . Cercet ătorii ne informează c u pri vi re la textele existente, la diferitele curente ale Iradiliei din nord ş i d i n s u d, apoi cu p ri vi re la Întâ ia real itate concret-istorică: Aşoka şi i n fl u e nta budistă exerci tată de acesta la două sute de ani de la moartea lui B u ddha . Cercetători i ne mai informează apoi şi despre m ari l e transformări a l e budism ului. R ea l i tatea l u i B u d d h a trebuie extrasă pe cale cri tică, pri n eliminarea a ceea c e line Î n mod văd it d e le ge n dă precum ş i a ceea ce s-a dovedi t că apartine u n o r pe r i oade mai târzi i . Dar cât d e de pa rte tre bu i e Împ i nsă această e l imi nare, asta încă n-a fost stabilit Într- un mod fără dre pt de apel. I a r ce l ce urmărcşte aici numai date absolut certe, aj u nge până la urmă În punctul În care tot el i m i n ân d u -I e pe cele n e si gure nu m a i ră mâne c u n i m i c . Pre m isa u nei imagi n i corecte d e spre Buddha c s t e să le laşi pătruns de fondul percep t ib i l median a tot ceea ce În textele (:xistcnte poate fi pus pe seama lui Buddha -- ce-i drept n ică i er i În mod sigur, da r În esenta totuşi cunvi ngător. Doar acest mod de abordare îţi oferă posibilitatea 'lnci p' ivi,i a�mpra problemei. Că " /1 aces t caz ne găsim în fata reflexului unei rc a l i t ăti personale singulare, şi că aco lo unde ex istă reflexul trebuie să fi fost rea l ă ş i iradierea, asta- i tot atiit d e evident pentru unii pe câ t e de i mposib il s-o de m onst rez i celor ce-o Ileagă . Până şi in i m agi ne a 43

l egendară m i ra c u l oasă a t ransce n de n tal u l u i Buddha, ce l Întreţesut cu evcni mentialul cosm ic, c pos ibil să descoperim câte ceva din procesel e de dezvoltare şi simbolistica unei realităţi primordial uman e . 1 . Povestea vietii. - Buddha (cca. 560-480) provine di ntr-o familie nobilă a clanului sakya. Î m p re un ă cu ă lte familii cond uceau la l(apil a va s tu un mic stat în a p ro p iere de p u ter nicu l i m p e r i u Kosala . Ţi n ut u l se află la poalele mu n ţilo r înzăpeziţi ai Himalaiei, care strălucesc acolo din depărtare tot timpul anului. Copil ul, apoi adolescentul Gautama a t r ă i t fe ri ci rea unei existente pă m â n teşt i îmbelşugate, aşa cum o d ucea a c ea st ă nobilime. Din căsăto ria timpurie p rov i n e fiul său Rahula. Fericirea i-a fost zguduită atunci când a devenit conştient de starea fundamentală a fiinţă ri i în lume. Gau tam a descoperă bătrâneţea, boala, moartea. Îşi spune: nu se cuvine să simt oroare şi dezgust în faţa urMei nefericiri a t ru p ului , căci doar şi eu voi îmbătrâni, mă voi îmbolnăvi, voi m u ri . "Şi gândindu-mă la toate acestea, am s imţit cum îmi piere tot curaj u l de a mai Î n frun ta viaţa." Ca u rm a re, a luat hotărârea (care în India cu noştea forme tradiţionale), să-şi pă ră sească casa, ţi nutul natal, fa m il ia şi fericirea, spre a-şi găsi mântuirea p rin asceză. A v ea pe atunci douăzeci şi nouă de ani. Aflăm dintr-o relatare: "In anii de ti ne re ţe, pe când forţa lui era În plină î n fl orire iar el trăia întâia prospeţime a vieţii, ascetul Gautama a plecat din ţa ra -i natală într-acolo unde n-avea să mai existe ţară. Cu toate că părinţii săi n-au vrut aceasta, vărsând lacrimi amare şi jeluindu-se, ascetul Gau tama şi-a tăiat părul şi barba şi s-a îmbrăcat în st rai e galbene." Fiind i n i ţi at de învăţători în exerciţi ile ascezei, în yoga, el s-a supus mortificării vreme de mulţi ani, trăind în pădure. "Când zăream vreun păstor ori pe vreun om ce

44

ven ise d u pă lemne, o luam la goană d i ntr-o pădure într-alta, d i n tr-o vale într-alta, de pe o creastă pe alta. Şi de ce asta ? Pentru ca nici ei să nu mă vadă, nici eu să nu-i văd. " În sihăstrie se împli neşte meditaţia: C u ad evărat, e fru mos acest petic de pământ, fru m oasă această pădu re; apele râ ului sunt limpezi, găseşti locuri plăcute de sca ldă; de j u r-împrejur se află sate. Acesta-i un loc bun pentru omul nobil a flat În că u ta rea mântu i ri i . " În astfel de loc u ri zăboveşte Gautam a în aşteptarea clipei cu noaşterii, "cu limba strivită de cerul gurii", "reţinându-şi, ţi ntuindu-şi, chi �uind u-se să-şi fixeze" gân d u riJe cu forţa. In z a d a r î nsă . Morti fi c ă ril e tru p u l u i n-au d u s la iluminare. Dim potrivă, Gautama a înţeles că în aSceza care nu-i decât asceză, adevărul rămâne ascuns, că a te supune constrângerii vide e u n l u cru ineficient. Şi atu nci a săvârşit ceva teribil din punctul de vedere al acestei cred inţe i n ­ diene: a luat o masă îmbelşugată spre a-şi redobândi forţele. Asceţii prieteni l-au părăsit pe renegat . Gautama era singur. Me � itaţia o practica acum fără asceza în puritatea ei. I ntr-o noapte, aflat sub un smochin, i-a venit în timpul meditaţiei iluminarea. Dintr-o dată şi pe deplin, această irumpere a făcut ca privirii sal e spirituale să i se dezvăluie cu limpezi me corelatia u niversală: ceea ce este, de ce este, fel ul în care se într-amestecă fii nţele în oarba lor sete d e viaţă, rătăcind pe cărările sufletul u i şi nimerind în mereu noi renaşteri ale nesfâ rşitei metempsihoze, - ce este suferi nţa, de unde vine ea şi cum poate fi suprimată. Această c u n oaş tere e form ulată ca o învăţătură: nu-i potrivită nici viaţa petrecu tă în plăceri le şi desfătările lumii, nici cea d u să într-o asceză în care omul se chi nuie pe sine însuşi. Una e lipsită de noblete, cealaltă e pli nă de su ferinte, şi nici u na nu d uce la ţintă . Calea descoperită de Buddha se găseşte la m ijloc. Este Cărarea mântuirii . Ea porneşte de la credinţa ce încă nu-şi este sieşi limpede, că orice fii ntare în "

45

lume Înseamnă suferinţă şi că esenţială e el iberarea de suferi nţă. Calea aceasta, trecând pri n hotărârea omu l u i de a t r ăi o viaţă dreaptă în vorbă şi faptă, duce la adâncirea în treptele meditaţiei, şi pe baza acesteia la cunoaşterea a ceea ce l-a t ulburat pe om încă din faza cred i n ţ e i de la începutul drumu lui: a adevărului despre suferinţă. Aşad ar calea parcursă e luminată de cunoaştere abia la sfârşit� Cercu l s-a închis, desăvârşirea a fost ati nsă. Cu noaşterea aceasta e pasul prin care se iese din sfera nesfârşit ei deveniri şi d ispariţii pentru a intra în veşnicie, se iese din fi inţa rea în lume spre a ajunge în nirvana. Gautama, devenit acum Buddha (Iluminatul), va şedea şapte zile sub smochin cu p i ci oa rel e înc ru ci şa te sub el, simţind bucuria mântuirii. Iar apoi? Ajuns prin iluminare la certitudinea eliberării sale, vrea acum să pă streze tăcerea. Cunoaşterea la care a pătru ns îi este străină l um i i . Cum l-ar putea ea oare înţelege? EI vrea să ,, ?colească zadarnice strădanii". Lumea îşi are mersul ei. In teribila lor pere­ grinare obligatorie de-a lungul eonilor unei periodice dis­ trugeri şi renaşteri, cei mânaţi orbeşte, neştiutorii, sunt irezistibil târâţi de roata reîncarnări lor pe suişurile şi co­ borâşurile existenţei lor. Ceea ce omul face în respectiva existenţă prezentă îi determină În chip de karma u rmă­ toarea renaştere, la fel după cum şi existenţa prezentă a fost la rând ul ei determinată de existenţa anterioară. Lumea nu se schimbă, dar în lăuntrul ei mântuirea e posibilă pentru cel iniţiat. Eliberat d e alte renaşteri, el i ntră în nirvana. Această cunoaştere Buddha a dobând it-o În sihăstrie. "Nu leg prietenie cu nici un om." Ştie de eliberarea lui, şi asta "e de-ajuns, n-o voi propovădui altora care tră iesc în iubire şi ură - pentru ei această învăţătură rămâne o taină". Dar Buddha nu se poate menţi ne în sol itudinea unei eliberări dobândite pentru sine însuşi. E cuprins de milă pentru tot ce-i viu. Se hotărăşte, ce-i d rept fără tragere de 46

să ş i p ropo v ăduias c ă î n v ăţ ă t u ra N u - ş i face m ari i a r mai apoi, când p re d i c i le lui au u n succes atât el p rezic e că învăţătura cea a d evărată n u se va p u tea păstra îndelu n g Dar păşeşte totuşi mai departe pe l.l lt'a a c e � sta a p ropovădui ri i ce vrea să le ofere oameni lor " i u t or: " I n lumea căzută-n î n t u n eci m e v rea u să fac să . l � u n e t o ba cea fără de moa rt e. Pred ica şi-o începe la Be n a re s. I se alătură primii dis­ ci pol i . Buddha va m ai trăi mai bine de patru decenii rolindând din loc în loc, făcându-şi cu noscută învăţătura în vastele ţi n utu r i ale părţii răsăritene ale Indiei de Nord. Din p u n ct de vedere spi ritual, de acum încolo în el nu se mai petrece nimic nou. Conţi nutul predici lor îl constit uie înv ă ţătu ra sa încheiată, vari e rea e i se produce pe un fond ce rămâne n e schimbăto r . De aceea, d e spre această perioadă n u se poate re lata decât în ansamblul ei. Bud d ha îşi propovăd uieşte învăţătura sub fo rmă de p relege ri poves­ t i ri, p i ld e, aforisme; aflăm desp re discu ţii purtate de e l , d e sp re mult e întâmplă ri şi situaţii, d e sp re convertiri. El se folose şt e de limba populară, nu de sanscrită. Felul lui de a gâ ndi e plastic, dar el utilizează şi conc e ptel e dobândite în fi losofia indiană. Decisivă însă pentru marea infl uenţă istorică exercitată de Buddha s-a dovedit a fi întemeierea unor forme stabile de co m u nităţi m o n a h a l e . D i scipolii m ă rtu risito ri îşi p ărăsis eră cu toţii ţin u t u l natal, îndeletnici ri l e şi familia. Colindau p ri n lume, ducând u-şi viaţa în sărăcie şi castitat e, înveşmântaţi cu straiele galbe n e de călugă ri , putând fi rec u n o sc u ţ i şi d u p ă t o n s u r ă . Ei a t i n s eseră st a d i u l cunoaşterii eliberatoare, nu m a i vroiau şi nu-şi mai doreau n imic în această lume. Trăiau din c e rşi t, purtând în mână vasul în care oamenii le pu neau câte ceva de-ale gurii atu nci când treceau pri n sate. Aceste comunităţi au avut de la bun înce put regulile ş i orând uielile lor, felul în ca re se exercita I l I i m ă,

-

.

" p era n ţe, t i t' u ri a ş,

.

..

"

,

47

în sânul lor cond ucerea şi control u l . Lor li se alăturau şi laici care nu deveneau căl ugări. Printre aceştia se aflau regi, neguţători bogaţi, aristocrati, hetaire faimoase. Cu toţii făceau danii bogate comunităţilor monahale, care În felul acesta au ajuns să posede parcuri ş i case în care se puteau adăposti în anotimpul ploilor, ş i unde se puteau întâlni cu mulţimile sosite spre a primi din p artea lor Învăţătura. Răspândirea acestui sistem de comunităţi monahale a întâmpinat rezistenţă. "în popor s-a stârnit nemulţumire: a sosit ascetul Gautama să ne procopsească cu li p sa de copii, cu văduvia, cu pieirea seminţiilor. Toţi aceşti tineri aleşi se duc la ascelul Gautama spre a trăi în sfinţenie." Când apărea mulţimea de călugări, poporul îşi bătea j oc de ei: "Ia priviţi la căpăţânile lor pleşuve, la mutrele lor plouate şi lâncede! Cât sunt d e d u şi pe gânduri, ca pisica ce pândeşte şoricelul." Buddha însă a stabilit principiul ca omul să n u lupte: "Eu nu m ă sfădesc c u lumea, auziţi, voi călugări. Ci lumea se sfădeşte cu mine. Să ştiţi de la mine că cine vesteşte adevărul nu se sfădeşte cu nimeni în lume." Erau folosite armele spirituale în confruntarea din discuţii. Atunci când a apărut Buddha n ? s-a găsit să-i stea împotrivă nici o forţă spirituală unitară. In religia vedică existau multe orientări, existau de pe acum şi comunităţi de asceţi, existau numeroasele filosofii, ex i sta şi tehnica sofistică de a-ţi deruta interlocutorul punându-i întrebări la care orice posibil răspu ns ducea la contradicţii . Deoarece Însă Bud­ dha a resp ins p ractic a jertfelor din re ligia vedică şi însăşi autoritatea Vedelor, o dată cu el s-a prod us Într-adevăr o separare radicală de reli gia tradiţională. Textele ne oferă o imagine plastică despre cum se desfăşurau în realitate viaţa şi îndeletnicirile călugărilor şi ale lui Buddha. Anotimpul ploilor care dura trei luni îi silea să-şi caute adăpostul în case şi parcuri. Acolo e� istau săli spaţioase, cămări cu provizii, iazuri cu lotuşi. In timpul 48

celorlalte l u ni ale a n u l ui, căl ugării col i nda u ţin u turi le. Peste noa pte erau găzd uiţi în casele c r e d i n c i oşi lo r sa u dor­ meau în ae r liber. A colo unde se întâlneau m u lţimile de călugări era o gălăgie ne m aipo m e n i t ă De câte ori se-arăta Budd ha, care i ubea lini ştea, se auzea u tot mereu îndem n u ri la tăcere. Regi, negu ţători ş i nobili soseau în caleşti ori cocotaţi pe elefa n ţ i s p re a se-ntâ l n i cu căl u gă ri i şi cu Bud­ d ha. Bu d d ha însuşi ieşea zilnic la cerşit, me rgând "cu vasul în mână d i n casă în casă, fără a se ruga de oameni, cu p r ivirea în p ă m ânt, aşteptând tăcut în picioare d acă i se p unea o îmb ucăt u ră de mâncare în v asu l său" (Oldenberg) . I n timpul c ă l ăto rii l or, în jurul lui se strângeau numeroşi discipoli. Adepţ ii l aici însoţeau alaiul cu care şi p rovi zi i Moartea lui B u d d ha şi perioada imediat p reme rgă toa re ei s-au păstrat în amintirea oamenilor. Anul morţii sale, în ju ru l lui 480 î.H., e socotit a fi o dată certă. Ultima sa călătorie e des c risă c u e xa c t i tate . Vrea mai înt âi s ă -ş i biruie boala grea ce-i pricinuia du re ri violen te, căutând să se m enţ i n ă în viaţă. Apo i însă se desp rinde de a ceast ă d ori n ţ ă. "De a cu m în tre i luni D es ăv â rş it u l va intra în ninXina." D i n m ers mai aruncă pentru u l ti ma oară o p ri vi re îndărăt asu­ pra oraşului iubit Vesa li . Ajunşi Într-un crâng poru nceşte: " Pregăt eşte-m i c u l c u ş u l î n t re doi p o m i gem e n i, cu căpă tâ i u l spre nord . Sunt i stovit, Ananda." Şi se întinde pe jos ca un leu. Buddha rosteşte ul timele sale cuv i nte. Flori c ad peste el, iar din văzduh se a u