NCM F 03 02-2005 [PDF]

Zitiervorschau

REPUBLICA

MOLDOVA

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII CONSTRUCŢII DIN ZIDĂRIE

PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU PEREŢI DIN ZIDĂRIE

NCM F.03.02 - 2005 EDIŢIE OFICIALĂ

AGENŢIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA Signature Not Verified Digitally signed by Pantaz Gheorghe ISC 91.080.30 Date: 2012.12.04 13:32:51 +02:00 Reason: validate document Location: www.cts.md

CHIŞINĂU * 2005

ELABORAT de Dr. hab. Iurie Izmailov, Dr. ing. Anatolie Zolotcov, Dr. ing. Ion Bubuioc. ACCEPTAT de Comitetul Tehnic CT-C F.03 “CONSTRUCŢII DIN ZIDĂRIE” Preşedinte: - Centrul Republican de Cercetări Reglementări în Construcţii “CERCON”

şi

- Centrul Republican de Cercetări Reglementări în Construcţii “CERCON”

şi

Dr.hab. Iu.Izmailov

- Centrul Republican de Cercetări Reglementări în Construcţii “CERCON”

şi

Dr. ing. I. Bubuioc

- SRL „REINCONST”

Dr.ing. A.Isac

- Universitatea Tehnică a Moldovei

Ing. Iu.Sulima

- Institutul de Proiectare «Ruralproiect»

Ing. I.Rusu

- Uniunea Inginerilor Constructori

Ing. Gr.Popov

- Direcţia de Verificare şi Expertizare a Proiectelor

Ing. C.Osadcenco

- Direcţia de Verificare şi Expertizare a Proiectelor

Dr.ing. A.Zolotcov Secretar: Ing. T.Axenti Membri:

APROBAT de Directorul general al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Republicii Moldova prin ordinul nr.xxx din xx xxxxxx xxxxx, cu aplicare din 01 xxxxxxxxx 2006. Odată cu intrarea în vigoare a prezentului normativ în construcţii se anulează NCM F.03.02-99 „Alcătuirea şi calculul construcţiilor din zidărie”.

 ADR 2005

Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului normativ în orice publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ONC.

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII MOLDOVEAN

NCM F.03.02-2005

Construcţii din zidărie

Proiectarea clădirilor cu pereţi din zidărie Masonry structures

Design of masonry structural wall buildings Каменные конструкции

Проектирование зданий с каменными стенами

Ediţie oficială 1

DOMENIU DE APLICARE

1.1 Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea clădirilor civile, industriale şi agrozootehnice cu pereţi din zidărie şi zidărie armată, din blocuri naturale sau artificiale pline. 1.2 Prevederile prezentului normativ nu se aplică la proiectarea clădirilor din zidărie cu strat interior median din beton armat monolit (pereţi cu trei straturi) şi a clădirilor cu structura în cadre având umplutura neportantă din zidărie sau a clădirilor cu pereţi din pământ sau cărămidă nearsă. 1.3 Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici la proiectarea clădirilor noi, expertizarea, consolidarea şi reconstrucţia clădirilor existente. 2

REFERINŢE

NCM G.04.02-99

Termotehnica construcţiilor

SNiP 2.01.07-85

Нагрузки и воздействия. Нормы проектирования

SNiP II-7-81*

Строительство в сейсмических районах. Нормы проектирования

SNiP 2.01.01-82

Строительная климатология и геофизика

SNiP II-12-77

Защита от шума

GOST 4001-84

Камни стеновые из горных пород. Технические условия

GOST 379-79

Кирпич и условия

GOST 6133-84

Камни бетонные стеновые. Технические условия

камни

силикатные.

Технические

NCM F.03.02-2005 pag.2 GOST 9480-89

Плиты облицовочные пиленые из природного камня. Технические условия

GOST 7473-85

Смеси бетонные. Технические условия

GOST 530-80

Кирпич и камни керамические. Технические условия

TU 21 Moldova 220-93 Камень бутовый. Технические условия 3

PRINCIPII GENERALE

3.1 Prezentul normativ stabileşte condiţiile principale pentru calculul şi alcătuirea constructivă a elementelor de clădiri cu pereţii din zidărie. 3.2 Siguranţa în exploatare a clădirilor cu pereţii din zidărie trebuie asigurată pe bază de calcul, prin respectarea prevederilor prezentului normativ şi prin calitatea corespunzătoare de execuţie a lucrărilor. Pentru clădirile cu seismicitatea de calcul de 7...9 grade trebuie efectuate calculele pentru combinarea încărcărilor particulare, în afara cazurilor exceptate la 6.1.1. Pentru clădirile cu seismicitatea de calcul de 6 grade nu se efectuează calculele pentru combinarea încărcărilor particulare ţinând cont de acţiunea seismică, dar trebuie respectat complexul corespunzător de condiţii constructive, specificat în prezentul normativ. 3.3 La execuţia clădirilor cu pereţi din zidărie, se recomandă aplicarea pe larg a elementelor prefabricate de construcţie: blocuri mari pentru fundaţii şi blocuri mari pentru pereţi (monolite sau compuse), elemente prefabricate pentru centuri antiseismice, pereţi de compartimentare din panouri mari etc. Rezistenţa şi stabilitatea elementelor prefabricate trebuie asigurată pe timpul transportului, pe timpul montajului şi pe toată durata lor de exploatare clădire. 3.4 Se recomandă executarea pereţilor exteriori din zidărie simplă cu umplerea rosturilor. Utilizarea zidăriei cu rostul “mascat” sau a altor tipuri de zidărie “de umplutură brută” nu se admite. 3.5 În condiţii de iarnă, zidăria din piatră trebuie executată cu mortare având minimum marca 50 cu aditivi antigel, care nu trebuie să provoace coroziunea materialelor folosite la zidărie şi trebuie să asigure întărirea mortarului la temperaturi negative, fără încălzire.

NCM F.03.02-2005 pag.3 Nu se admite execuţia manuală a zidăriei la temperaturi negative pentru clădirile şi construcţiile cu seismicitatea de calcul de 9 grade. 3.6 Modificarea şi completarea prezentului normativ se efectuează în cazuri întemeiate conform reglementărilor în vigoare. 4.

CONDIŢII TEHNICE PRIVIND ELEMENTELE DIN ZIDĂRIE

4.1

Condiţii tehnice

MATERIALELE

ŞI

4.1.1 În desenele de execuţie ale proiectului trebuie să fie specificate următoarele caracteristici ale materialelor, destinate pentru execuţia elementelor din zidărie: a) tipul, marca de rezistenţă şi de rezistenţă la îngheţ ale materialului pentru perete; b) tipul şi mărcile mortarului de zidărie şi ale adaosurilor folosite în acesta; c) tipul şi clasa de rezistenţă a betonului şi marca de rezistenţă la îngheţ; d) tipul şi clasa de armătură. Pe lângă acestea, în memoriul justificativ la proiect trebuie făcută referire la faptul ca materialele pentru zidărie trebuie să corespundă prevederilor prezentului normativ. 4.2

Materiale

4.2.1 Pentru pereţii din zidărie se admite să se utilizeze blocuri mici sau mari de calcar tăiat, blocuri mari prefabricate din cărămidă şi piatră de forme regulate, piatră brută din roci dense, cărămidă roşie şi silicocalcară, precum şi blocuri pline artificiale din beton uşor sau din deşeuri industriale, care satisfac condiţiile documentelor normative de produs în vigoare. Nu se admite utilizarea materialelor pentru pereţi, pentru care nu există documente normative de produs în vigoare. Se admite utilizarea blocurilor artificiale cu goluri de diferite forme, a cărămizii cu goluri orizontale şi a blocurilor ceramice pentru execuţia elementelor de construcţie neportante, a căror deteriorare în cazul unui cutremur, nu periclitează viaţa oamenilor şi integritatea bunurilor materiale. Nu se admite utilizarea acestor materiale în calitate de umplutură la construcţiile cu schelet.

NCM F.03.02-2005 pag.4 4.2.2 Blocurile mici din calcar tăiat, utilizate pentru zidăria pereţilor şi având dimensiunile 390x190x188 şi 490x240x188 mm, de mărcile 25; 35 şi 50, trebuie să satisfacă condiţiile GOST 4001-84, ţinând cont şi de condiţiile de la 4.2.11 din prezentul normativ. 4.2.3 Blocurile mari din calcar tăiat de mărcile 35 şi 50, având dimensiunile secţiunii transversale 390 (490) x 380 mm, se produc cu lungimi de până la 1380 mm. Acestea trebuie să satisfacă condiţiile documentelor normative de produs în vigoare. 4.2.4

Piatra brută conform TU 21 Moldova 220-93.

4.2.5

Cărămida arsă conform GOST 530-80.

4.2.6

Cărămida silicocalcară conform GOST 379-79.

4.2.7

Blocurile artificiale conform GOST 6133-84 şi TU corespunzătoare.

4.2.8 Blocurile mari compuse conform TU corespunzătoare, aprobate în mod legal. 4.2.9 Pentru placarea structurilor de pereţi se admite utilizarea plăcilor din piatră naturală conform GOST 9480-89. 4.2.10 Mărcile de proiectare privind rezistenţa la îngheţ (F) a materialelor de piatră pentru stratul exterior al pereţilor multistrat (pe o adâncime de 12 cm) şi pentru fundaţii (pe toata grosimea) în funcţie de durata preconizată de exploatare, sunt prezentate în Tabelul 1. Таbelul 1 Tipul de element 1. Pereţi exteriori sau placajele acestora în clădiri cu regimul de umiditate al încăperilor: a) uscat sau normal b) umed c) ud 2. Fundaţii şi porţiunile subterane ale pereţilor: a) din cărămidă arsă din argilă presată în stare plastică b) din piatră naturală

Valorile (F) la o durată de exploatare a elementului, ani 100 50 25

25 35 50

15 25 35

15 15 25

35 25

25 15

15 15

NCM F.03.02-2005 pag.5 NOTE 1. Mărcile de rezistenţa la îngheţ (F) ale pietrei, blocurilor şi panourilor din betoane de toate tipurile se consideră conform normelor de proiectare pentru elemente din beton şi beton armat. 2. Pentru zidăria din cărămidă de argilă presată în stare plastică, mărcile (F) pot fi reduse cu o treaptă, fără a coborî sub F10 în următoarele cazuri: a) pentru pereţii exteriori ai încăperilor cu regim uscat sau normal de umiditate (poz. 1 a), protejaţi pe faţa exterioară cu placaje având minimum 35 mm grosime, care satisfac condiţiile de rezistenţă la îngheţ, prezentate în tabelul 1, rezistenţa la îngheţ a cărămizii aparente şi a plăcilor ceramice trebuie să fie de minimum F25 pentru toate duratele de exploatare ale construcţiei; b) pentru pereţii exteriori ai încăperilor cu regim umed sau ud (poz. 1 b şi 1 c), protejate pe faţa interioară cu acoperiri hidroizolante şi bariere de vapori, având rezistenţa la permeabilitate la vapori Rv>1,6 m2hPa/mg. Dacă Rv este mai mică decât valoarea specificată, funcţiile de protecţie ale stratului protector vor trebui verificate conform prevederilor NCM G.04.02-99 (pct.12.1), plecând de la condiţia de limitare a acumulării de umiditate în perioadele cu temperaturi negative ale aerului exterior şi condiţia de a nu admite acumularea umidităţii pe durata ciclului anual de exploatare; c) pentru fundaţii şi porţiunile subterane ale clădirilor cu trotuare sau straturi de etanşare perimetrală, construite pe terenuri cu umiditate redusă, dacă nivelul apelor freatice se găseşte la minimum 3 m sub cota de proiect a terenului (poz. 2);. 3. Mărcile (F) pentru placajele cu grosimea sub 35 mm (poz. 1) se măresc cu o treaptă, însă fără a depăşi F50. 4. Mărcile (F) pentru materiale din piatră, utilizate pentru fundaţii şi porţiunile subterane ale pereţilor (poz. 2), se ridică cu o treaptă, atunci când nivelul apelor freatice se află la mai puţin de 1 m sub cota de proiect a terenului. 5. Mărcile de proiectare se stabilesc numai pentru materialele din care se realizează partea superioară a fundaţiilor (până la jumătate din adâncimea de calcul de îngheţ a solului).

NCM F.03.02-2005 pag.6 6. Blocurile mici şi mari din calcar tăiat, utilizate pentru realizarea pereţilor exteriori ai clădirilor din zidărie tencuită cu regim hidrotermic normal, trebuie să reziste fără semne de deteriorare (exfoliere, fisurare a suprafeţelor, fărămiţarea muchiilor şi a nervurilor) la minimum 6 cicluri de îngheţ la temperatura de –15° şi de dezgheţ la temperatura de 155 C. 4.2.11 Domeniul de utilizare al diferitelor materiale pentru pereţi se stabileşte prin condiţiile prezentate în Tabelul 2. Tabelul 2 Denumirea materialului pentru pereţi Blocuri mici din calcar tăiat, marca 25, cărămidă arsă şi silicocalcară marca 50, blocuri pline din beton uşor şi din deşeuri industriale, mărcile 50…75. Blocuri mici şi mari (monolit sau compuse) din calcar tăiat, marca 35, cărămidă arsă şi silicocalcară marca 75. Blocuri mici şi mari (monolite sau compuse) din calcar tăiat, marca 50, cărămidă arsă şi silicocalcară marca 100.

Domeniul de utilizare Pereţii clădirilor cu înălţimea până la 3 nivele, cu seismicitatea de calcul de 6 grade şi clădiri parter cu seismicitatea de calcul de 7 grade. Pereţii clădirilor cu înălţimea de până la 9 nivele, cu seismicitatea de calcul de 6...9 grade (a se vedea Tabelul 4).

Pereţii clădirilor cu înălţimea de până la 12 nivele, cu seismicitatea de calcul de 6 grade şi cu înălţimea de până la 10, 7 şi 5 nivele cu seismicitatea de calcul de 7, 8 şi, respectiv, 9 grade (a se vedea Tabelul 4). Blocuri pline din betoane Pereţii clădirilor cu înălţimea de până la 5 uşoare şi din deşeuri nivele, cu seismicitatea de calcul de 6 grade şi cu două nivele, cu seismicitatea de calcul industriale, marca 100. de 7 grade. (a se vedea Tabelul 4). Piatră brută, beton ciclopian Fundaţiile clădirilor cu 3, 2 şi 1 nivel cu seismicitatea de calcul de respectiv 6,7 şi 8 grade. Pereţii clădirilor din zidărie de piatră cu 2 şi 1 nivel, cu seismicitatea de calcul de 7 şi, respectiv, 6 grade. Pereţii clădirilor cu structură în cadre umplută cu zidărie cu 2 şi 1 nivel şi cu seismicitatea de calcul de 6 şi 7 grade. Pereţii clădirilor cu structură în cadre

NCM F.03.02-2005 pag.7 Tabelul 2 (continuare) Denumirea materialului pentru pereţi

Domeniul de utilizare

umplute cu zidărie cu 3 şi 2 nivele şi cu seismicitatea de calcul de 6 şi 7 grade. Blocuri pline mici din beton Pereţii structurali neportanţi şi pereţii celular autoclavizat (b.c.a.) despărţitori pentru clădirile cu seismicitatea marca 25...50 de calcul de 6...9. NOTE 1. Numărul de nivele specificat în Tabelul 2 nu include subsolurile şi nivelele tehnice. 2. Pe lângă cărămida plină, se admite utilizarea cărămizilor cu goluri de marca 75 având golurile verticale cu diametrul de maximum 14 mm, a căror arie totală nu depăşeşte 10 % din secţiunea brută a cărămizii. 4.2.12 Utilizarea cărămizii silicocalcare, a blocurilor pline din beton uşor şi a blocurilor pe bază de deşeuri industriale pentru pereţii exteriori ai încăperilor cu regim umed de exploatare se admite cu condiţia aplicării unui strat de izolaţie contra vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a acestora. Utilizarea acestor materiale la încăperile cu regim ud şi pentru pereţii exteriori ai subsolurilor şi socluri nu se admite. 4.3

Mortare pentru zidărie

4.3.1 Pentru zidăria din piatră trebuie utilizate mortare complexe cu aditivi plastifianţi. Pentru lucrările de reconstrucţie pot fi utilizate mortare de ciment. 4.3.2 Marca mortarului se determină pornind de la indicatorii de rezistenţă prescrişi ai zidăriei şi de la asigurarea durabilităţii necesare a elementului. Mărcile minime ale mortarelor pentru zidăria pereţilor clădirilor realizate în condiţiile sezonului cald, trebuie să fie minimum egale cu cele specificate în Tabelul 3.

NCM F.03.02-2005 pag.8 Tabelul 3 Regimul de exploatare al spaţiilor clădirii 1. Uscat sau normal (umiditatea relativă de până la 60 %) 2. Umed (umiditatea relativă 61...75 %) 3. Ud (umiditatea relativă peste 75 %)

Marca minimă a mortarului în funcţie de durata de exploatare a clădirii, în ani 100 50 25 25 25 50

10 25 25

10 10 10

NOTĂ - Pentru clădirile cu seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, marca mortarului trebuie sa fie de minimum 25 – în condiţiile de realizare a clădirii în sezonul cald şi de minimum 50 – în sezonul rece. 4.4

Betoane pentru elementele din beton şi beton armat

4.4.1 Betoanele pentru elementele de pereţi din beton şi beton armat trebuie preparate cu predilecţie în condiţii industriale. În cazul lucrărilor de construcţii în localităţi rurale se admite prepararea betonului pe şantier, utilizând betoniere dotate cu dispozitiv de dozare. Calitatea betonului trebuie sa satisfacă condiţiile GOST 7473-85. 4.4.2 Pentru elementele din beton armat pentru pereţii clădirilor cu seismicitatea de calcul de 6 şi 7...9 grade, clasa de rezistenţă a betonului trebuie să fie de minimum B12,5 şi, respectiv, B15. 4.4.3 Pentru elementele din beton armat pentru pereţii exteriori ai clădirilor neîncălzite având clasa de importanţă I, II şi III (stabilită conform SNiP 2.01.0785) marca de rezistenţă la îngheţ a betonului trebuie să fie de minimum F35, F25 şi, respectiv, F15. Pentru pereţii clădirilor încălzite, marca de rezistenţă la îngheţ a betonului nu se normează. 4.5

Armătură

4.5.1 Pentru armarea elementelor de perete trebuie utilizate cu precădere plase sudate din armătură de clasa Bp-1 şi carcase de armătură de clasele A-III, A-I.

NCM F.03.02-2005 pag.9 5.

PROIECTAREA CLĂDIRILOR

5.1

Principii generale

5.1.1

În funcţie de structura pereţilor, clădirile din zidărie se clasifică în: a) clădiri cu pereţi din zidărie de piatră. În astfel de clădiri, zidăria pereţilor de regulă nu se armează. În acest caz se respectă condiţiile din Tabelul 13; b) clădiri cu pereţi din zidărie armată. Toate îmbinările pereţilor structurali la astfel de clădiri se ranforsează cu plase orizontale de armătură. Pereţii intergol, dar frecvent şi porţiunile de perete orb, se ranforsează conform calculului cu armătură orizontala, plasată în mortarul rosturilor, având marca de minimum 25. La o seismicitate de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, rezistenţa seismică a pereţilor de zidărie poate fi mărită prin intercalarea în aceştia a unor elemente intermediare din beton armat monolit (structuri mixte). Dimensiunile intercalărilor trebuie sa asigure o bună calitate de betonare a acestora şi o conlucrare cu zidăria în diferite situaţii de încărcare. Armătura intercalărilor verticale din beton armat trebuie ancorată in centurile antiseismice. c) clădiri în cadre umplute cu zidărie. La toate îmbinările pereţilor structurali se execută coloane din beton armat monolit, folosind zidăria în calitate de cofraj. Împreună cu centurile de beton armat monolit sau prefabricate-monolitizate de la fiecare nivel, executate pe măsura ridicării zidăriei, coloanele formează un cadru spaţial cu o umplutură portantă de zidărie.

Un grup aparte îl reprezintă clădirile cu structura în cadre cu pereţii perimetrali autoportanţi (a se vedea 5.2.2.8). 5.1.2 Înălţimea clădirilor (tronsoanelor de clădire) nu trebuie să depăşească valorile prezentate în Tabelul 4.

NCM F.03.02-2005 pag.10 Tabelul 4 Tipul de clădiri 1. În cadre umplute cu zidărie. 2. Din zidărie armată, cu pereţii din: - cărămidă arsă - alte materiale 3. De piatră

Înălţimea, m (numărul de nivele) la seismicitatea de calcul, grade 6 7 8 9 39 (12) 33 (10) 23 (7) 17 (5) 17 (5) 13 (4) 10 (3)

7 (2) 4 (1) -

-

-

NOTE 1. La utilizarea Tabelului 4 trebuie să se ţină cont de condiţiile din Tabelul 2. 2. Regimul de înălţime al clădirilor destinate spitalelor, policlinicilor, şcolilor sau altor instituţii pentru copii, se limitează totdeauna la trei nivele supraterane. La seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egal cu 7 grade, acestea trebuie să fie realizate cu structura în cadre umplute cu zidărie. 3. Înălţimea maximă a fiecărui nivel (etaj) se stabileşte conform Tabelului 13. 4. Construirea clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie, care depăşesc numărul de nivele specificat în Tabelul 4, se admite pe baza unei fundamentări tehnico-economice şi cu aprobarea corespunzătoare a Organului Naţional de Dirijare în Construcţii. 5.1.3 Soluţiile de alcătuire şi constructive ale clădirilor trebuie să asigure rigiditatea lor spaţială. La proiectarea clădirilor trebuie să se urmărească amplasarea simetrică, faţă de axele principale a pereţilor structurali, a casei scărilor, a balcoanelor, a loggiilor etc. În general, centrul de masă al clădirii (tronsonului) trebuie să coincidă cu centrul de rigiditate al acesteia. În cazurile în care această condiţie nu se respectă, trebuie efectuat în mod obligatoriu calculul pentru combinarea încărcărilor particulare, ţinând cont de răsucirea clădirii în plan. Rigiditatea fiecărui nivel şi capacitatea portantă a nivelelor inferioare ale clădirii nu trebuie să fie mai mici decât ale nivelelor superioare (aflate deasupra).

NCM F.03.02-2005 pag.11 În clădirile cu trei nivele şi mai multe, cu seismicitatea de calcul de 9 grade, ieşirile din casa scării trebuie prevăzute pe ambele părţi ale clădirii. 5.1.4 Clădirile trebuie prevăzute cu rosturi de deformare: de dilatarecontracţie, de tasare şi antiseismice. Se recomandă amenajarea de rosturi multifuncţionale, ţinând cont de condiţiile de la 5.1.7. 5.1.5 Rosturile de dilatare-contracţie trebuie prevăzute în punctele unde este posibilă concentrarea deformaţiilor de dilatare şi de contracţie. Distanţa dintre rosturi se stabileşte prin calcul. Pentru clădirile extinse în plan, distanţa maximă admisibilă dintre rosturile de dilatare-contracţie nu trebuie să depăşească valorile prezentate în Tabelul 5. Tabelul 5

Tipul de perete

a) Pentru pereţii supraterani ai încăperilor încălzite la lungimea elementelor înglobate din beton armat sau metalice (buiandrugi, grinzi etc.) de maximum 3,5 m şi lăţimea intergolului de minimum 0,8 m. b) Pentru pereţii clădirilor neîncălzite pentru condiţiile specificate mai sus: - pentru clădiri şi construcţii închise - pentru construcţii deschise

Distanţa dintre rosturile de dilatarecontracţie (m) în cazul zidăriei din cărămidă roşie, din cărămidă silicoblocuri naturale, calcară, blocuri mici blocuri mari com- din beton uşor şi puse şi din beton, deşeuri industriale, la folosirea morta- la folosirea mortarelor de marca relor de marca  50  25  50  25

100

120

70

80

70 60

84 72

49 42

56 48

NOTE 1. La o lungime a elementelor intercalate (buiandrugi, grinzi etc.) peste 3,5 m, porţiunile de zidărie de la capetele elementelor intercalate trebuie verificate prin calculul de rezistenţă şi de deschidere a fisurilor.

NCM F.03.02-2005 pag.12 2. Pentru pereţii din beton brut, distanţa dintre rosturi nu trebuie să depăşească 35 m. 3. La pereţii subterani şi fundaţiile clădirilor amplasate sub limita de îngheţ sezonier al solului, distanţa dintre rosturi nu se limitează. 4. Pentru clădirile cu structura în cadre umplute cu zidărie, lăţimea pereţilor intergol conform punctului „a” se limitează la 60 cm. 5.1.6 Rosturile de tasare din pereţi trebuie prevăzute în toate cazurile în care este posibilă tasarea neuniformă a terenului de fundare a clădirii. Aceste rosturi trebuie prevăzute prin proiect cu garnituri elastice de umplere, care să excludă trecerea aerului prin ele.

20 100

60 100

20 100

Rosturile de tasare sunt obligatorii la construirea de anexe la clădiri existente. Modul de alcătuire a acestor rosturi trebuie să asigure deformarea individuală a clădirii şi a anexei atât în condiţii normale de exploatare, cât şi la acţiunea seismică, cu condiţia asigurării stabilităţii anexei în plan cu ajutorul ancorelor glisante, care o îmbina cu clădirea (Figura 1).

1

5

1 - piuliţe  - 10 mm 100x180 mm; 2 - cordon de sudură

40

5

50

2

20

100 60

200-400

20

200-400

5

40

5

50

A

B

Figura 1. Îmbinarea anexei cu clădirea existentă

NCM F.03.02-2005 pag.13 5.1.7 Rosturile antiseismice trebuie să împartă clădirea în tronsoane de formă simplă, în următoarele cazuri: a) clădirea are o formă complicată în plan; b) tronsoanele alăturate ale clădirii au diferenţe de înălţime mai mare sau cel puţin egală cu 5 m sau prezintă diferenţe considerabile din punctul de vedere al alcătuirii schemei constructive şi al rigidităţii; c) dimensiunile clădirii în plan depăşesc la seismicitatea de calcul de 6; 7...8 şi 9 grade, 100; 80 şi, respectiv, 60 m (ţinând cont de 5.1.10). Distanţele limită între rosturile antiseismice (de deformare) ale clădirilor amplasate pe terenuri sensibile la umezire de tipul II, se determină ţinând cont de condiţiile normativelor şi de valorile rezultate din calcul. 5.1.8 Rosturile antiseismice trebuie să taie clădirea pe toată înălţimea; se admite să se renunţe la amenajarea rosturilor în fundaţie, cu excepţia cazurilor în care rosturile antiseismice coincid cu cele de tasare. 5.1.9 Rosturile antiseismice trebuie realizate prin construcţia unor perechi de pereţi sau cadre, sau a unui cadru şi a unui perete. Lăţimea rostului antiseismic se determină prin calcul, plecând de la condiţia excluderii ciocnirii tronsoanelor în caz de cutremur. Lăţimea minimă admisibilă a rosturilor antiseismice ale construcţiilor cu înălţimea de până la 5 m este de 30 mm. La înălţimi mai mari ale clădirilor, lăţimea rostului antiseismic trebuie mărită cu câte 20 mm la fiecare 5 m de creştere pe înălţime 5.1.10 Materialele de umplere a rosturilor antiseismice trebuie să fie uşor deformabile, pentru a nu împiedica deplasarea reciprocă a tronsoanelor de clădire. 5.1.11 Se admite renunţarea la rosturile antiseismice la clădirile cu un singur nivel (parter) având seismicitatea de calcul de 6...7 grade. 5.2

Condiţiile privind elementele de construcţie ale clădirilor

5.2.1

Fundaţii

5.2.1.1 Fundaţiile clădirilor din zidărie pot fi executate continue, pe piloţi sau sub formă de placă continuă din beton armat.

NCM F.03.02-2005 pag.14 Tipul fundaţiei se alege în funcţie de condiţiile de teren, a schemei constructive în plan şi a seismicităţii de calcul a clădirii. 5.2.1.2

De regulă, fundaţiile continue trebuie să fie neîntrerupte.

Trecerea de la o adâncime de turnare a fundaţiei la alta trebuie realizată în trepte. În cazul terenurilor compacte, raportul dintre înălţimea treptei şi lungimea ei trebuie să fie de maximum 1:1, iar înălţimea treptei - de maximum 1,0 m. În cazul terenurilor necompacte, raportul dintre înălţimea treptei şi lungimea acesteia trebuie să fie de maximum 1:2, iar înălţimea treptei – de maximum 0,5 m. 5.2.1.3 La clădirile cu înălţimea de peste 3 nivele este indicată prevederea unor nivele de subsol, în special atunci când seismicitatea de calcul este mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade. La pereţii exteriori ai subsolului şi soclurilor se admite utilizarea de blocuri monolite din betoane uşoare cu masa volumică >1400 kg/m3 şi cu condiţia realizării unei hidroizolaţii pe toată înălţimea porţiunii îngropate a pereţilor perimetrali. Se admite realizarea pereţilor interiori ai subsolurilor, care nu sunt în contact cu terenul, din cărămidă, din blocuri de piatră naturală sau din blocuri artificiale monolite având marca mai mare sau cel puţin egală cu75. 5.2.1.4 Golurile din pereţii subsolurilor trebuie să fie reduse la minimum. Ponderea acestora nu trebuie să depăşească în nici un caz 75% din aria golurilor din pereţii primului nivel al clădirilor. 5.2.1.5 Fundaţiile continue pot fi realizate din piatră brută, din beton ciclopian (a se vedea Tabelul 2), din beton şi din beton armat monolit, precum şi din blocuri mari de beton sau prefabricate-monolizate, din blocuri mari de beton (inclusiv având secţiunea în dublu T sau în U). 5.2.1.6 Adâncimea de turnare a tălpii fundaţiilor se determină prin calculul corespunzător, ţinând cont de caracteristicile terenului de fundare, de prezenţa încăperilor în subsolul clădirii şi de fundaţiile clădirilor învecinate existente, precum şi de adâncimea de racord a reţelelor tehnico-edilitate. De regulă, adâncimea de turnare a tălpii fundaţiei nu se prevede mai mică decât adâncimea de calcul de îngheţ a solului. 5.2.1.7 Grosimea pereţilor fundaţiei şi a nivelului de subsol se determină prin calcul, considerând încărcarea verticală, presiunea laterală a pământului, încărcările seismice (la seismicitatea mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade), precum şi încărcările care se manifestă la suprafaţă. În absenţa datelor

NCM F.03.02-2005 pag.15 respective, încărcarea normată la suprafaţa terenului trebuie considerată egală cu 1000 kgf/m2. Pereţii subsolurilor trebuie calculaţi ca grinzi având două reazeme articulate, fixe. De regulă, grosimea pereţilor subsolurilor trebuie sa fie minimum egală cu grosimea pereţilor supraterani ai clădirii. 5.2.1.8 În cazul construirii fundaţiilor pe baza rezultatelor de calcul, apare frecvent necesitatea de a lărgi talpa fundaţiei. Lărgirea fundaţiilor de piatra brută sau de beton ciclopian la talpă se realizează în trepte. Înălţimea treptei se alege în cazul zidăriei de piatră brută de 35-60 cm. Raportul minim dintre înălţimea treptelor şi lăţimea acestora, în cazul fundaţiilor de piatră brută şi beton ciclopian, trebuie să fie cel puţin egal cu valorile specificate în Tabelul 6. Lărgirea tălpii fundaţiilor poate fi asigurată prin utilizarea unor «perne» din beton armat monolit sau prefabricat (Figura 2). Tabelul 6 Marca mortarului (clasa betonului) 50...100 (B3,5...B7,5)

Presiunea pe teren la încărcarea de clacul, MPa (kgf/cm2)  0,2 (2,0) > 0,2 (2,0) 1,25 1,5

200

200

NOTĂ - Treptele care satisfac condiţiile Tabelului 6 nu necesită calcul la încovoiere şi forfecare.

Figura 2. Fundaţii din piatră brută şi beton ciclopian pentru construcţii cu număr redus de nivele. 5.2.1.9 Dimensiunile treptelor de fundaţie (ale «pernelor») din beton armat se verifică prin calculul la încovoiere şi forfecare.

NCM F.03.02-2005 pag.16 5.2.1.10 Soluţia constructivă a fundaţiilor se alege în funcţie de caracteristicile geologice ale terenului de fundare, prezenţa subsolului, tipul pereţilor (autoportanţi sau structurali portanţi), tipul de construcţie al clădirii (din zidărie sau cu structură în cadre umplute cu zidărie), regimul de înălţime al acesteia şi de seismicitatea de calcul. Cu cât condiţiile de teren sunt mai nefavorabile, iar numărul de nivele şi seismicitatea de calcul al clădirii sunt mai mari, cu atât mai mare trebuie să fie rigiditatea la încovoiere a fundaţiilor continue ale acesteia.

200

5.2.1.11 Fundaţiile continue din blocuri mari de beton prefabricate sau prefabricate-monolitizate, pot fi proiectate în principiu de trei tipuri: fără centuri monolite din beton armat, cu centuri la un singur nivel şi cu centuri la două sau mai multe nivele (Figura 3).

1 - peretele clădirii; 2 – blocuri de fundaţie; 3 – rost armat; 4 – pernă prefabricată din beton armat; 5 – planşeu prefabricat; 6 – rost de mortar; 7 – centură de legătură monolită; 8 – planşeu monolit; 9 - pernă monolită din beton armat; 10 – centură monolită sau prefabricat-monolită (rigla scheletului). Figura 3. Fundaţii din blocuri de beton prefabricate.

NCM F.03.02-2005 pag.17 Centurile şi rosturile armate se execută continue pe toată fundaţia pereţilor perimetrali şi interiori. Rosturile armate se execută din mortar de ciment de marca 100 având grosimea de minimum 40 mm, cu armătură longitudinală având diametrul de 10 mm, clasa A-III, fiind prevăzute 2, 3 şi 4 bare la seismicitatea de calcul de 6, 7 şi, respectiv, 8 grade. La fiecare 300…400 mm, barele longitudinale trebuie să fie legate prin bare transversale având diametrul de 6 mm, din oţel de clasa A-I. Centurile trebuie executate din beton monolit având clasa minimum egală cu valorile prezentate la 4.4.2, lăţimea egală cu lăţimea pereţilor fundaţiei şi înălţimea de minimum 20 cm la fundaţiile de tip «B» şi minimum 40 cm la fundaţiile de tip «C». Rezistenţa centurilor trebuie verificată prin calcul. Centurile se armează longitudinal cu minimum patru bare de diametrul 10; 12 şi 14 mm din oţel de clasa A-III la seismicitatea de calcul a clădirilor egală cu 6…7; 8 şi, respectiv, 9 grade. Barele transversale 6 A-I mm se prevăd la un interval de 20 cm. 5.2.1.12 Domeniul de utilizare al fundaţiilor de diferite tipuri se determină conform Tabelului 7. Tabelul 7 Tipul de fundaţie A

B

C

Domeniul de utilizare Clădiri din zidărie cu înălţimea de până la 3 nivele, clădiri din zidărie armată cu înălţimea până la 2 nivele la seismicitatea de calcul de 6 şi, respectiv, 7 grade. Clădiri în cadre umplute cu zidărie cu înălţimea de până la 3 nivele, la seismicitatea de calcul de 7 grade. Clădiri din zidărie armată cu înălţimea de până la 5 nivele, la seismicitatea de calcul de 6 grade. Clădiri în cadre umplute cu zidărie având înălţimea de 7, 5 şi 3 nivele, la seismicitatea de calcul de 6, 7 şi, respectiv, 8 grade. Clădiri în cadre umplute cu zidărie cu înălţimea de 12, 10, 7 şi 5 nivele, la seismicitatea de calcul de 6, 7, 8 şi, respectiv, 9 grade. În toate cazurile de condiţii nefavorabile ale terenului de fundare.

NOTĂ – La clădirile în cadre umplute cu zidărie, stâlpii cadrelor trebuie să se îmbine cu centurile fundaţiilor.

NCM F.03.02-2005 pag.18 5.2.1.13 La clădirile cu seismicitatea de calcul de 9 grade, se recomandă să se utilizeze cu precădere fundaţiile din beton armat monolit. 5.2.2

Pereţi

5.2.2.1 Pereţii clădirilor din zidărie se subîmpart în pereţi structurali, având grosimea de minimum 19 cm (fără a considera tencuiala) şi pereţi despărţitori. Pereţii structurali se clasifică în pereţi portanţi, pereţi autoportanţi şi pereţi neportanţi. Pereţii neportanţi preiau numai încărcarea din greutatea proprie în limitele unui singur nivel al clădirii (de exemplu umplutura unei celule de cadru la o clădire cu structura în cadre). Pereţii autoportanţi preiau numai încărcarea din greutatea proprie a peretelui pe toată înălţimea acestuia. Pereţii portanţi preiau pe lângă aceasta şi încărcarea de la planşee, acoperiş etc. Grosimea pereţilor portanţi interiori şi exteriori se determină prin calculul de rezistenţă şi stabilitate. Din pereţii structurali fac parte pereţii plini (fără goluri între pereţii pe direcţie perpendiculară), precum şi pereţii intergol laţi (  p 

lp hp

 1 ) şi înguşti (  p  1;

lp, hp- lungimea şi înălţimea peretelui intergol). Mărimea lp trebuie să satisfacă condiţiile de la poz.1 din Tabelul 13. Pe lângă condiţiile de rezistenţă şi stabilitate, grosimea pereţilor exteriori trebuie să satisfacă următoarele condiţii: a) izolaţia termică trebuie să prevină formarea de condens în funcţie de zona climatică în care se amplasează clădirea şi să corespundă prevederilor SNiP 2.01.01-82 şi NCM G.04.02-99; b) izolaţia fonică trebuie sa satisfacă prevederile SNiP II–12-77. Pentru asigurarea acestor condiţii se recomandă să se utilizeze pentru izolarea termică a pereţilor materiale termoizolante uşoare şi eficiente. 5.2.2.2 La proiectarea clădirilor cu până la 5 nivele cu plan alungit având pereţi portanţi longitudinali, se recomandă ca, la seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, numărul acestora să nu fie mai mic de trei. Se recomandă ca la proiectarea clădirilor multietajate (în primul rând clădirile “turn”) pereţii portanţi să fie prevăzuţi pe ambele direcţii principale. În cazul planşeelor prefabricate, aceasta se obţine prin amplasarea plăcilor de grindă pe direcţii perpendiculare una faţă de cealaltă la nivelele alăturate. Crearea unui sistem încrucişat de pereţi portanţi permite reducerea grosimii pereţilor la etajele

NCM F.03.02-2005 pag.19 inferioare ale clădirii şi apropierea valorilor atât ale caracteristicilor lor de rigiditate, cât şi a celor de rezistenţă pe direcţia ambelor axe principale. 5.2.2.3

La clădirile cu pereţii din zidărie se recomandă: a) folosirea aceleiaşi structuri şi a aceloraşi materiale pentru pereţii structurali în limitele aceluiaşi etaj. Se admite combinarea zidăriei cu canale de ventilaţie prefabricate din beton armat (având rezistenţa egală cu volumul de zidărie înlocuit), precum şi a elementelor din beton armat pentru ranforsarea pereţilor. La clădirile cu un număr mai mare de nivele (mai mare de 5 etaje) se admite realizarea pereţilor de la nivelele inferioare din materiale mai rezistente decât cele de la etajele superioare; b) prevederea de pereţi intergol şi de goluri cu lăţimea constantă; c) reducerea numărului de goluri în pereţii de la colţurile clădirii.

Nu se admite: a) în clădirile având mai mult de 4 nivele cu seismicitatea de calcul de 6 grade şi în toate clădirile cu seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, realizarea de pereţi structurali discontinui fără a prevedea cadre înlocuitoare din beton armat, precum şi fracturarea axelor pereţilor, neranforsaţi cu elemente înglobate din beton armat; b) realizarea de stâlpi şi pereţi structurali “suspendaţi” (care nu ajung până la fundaţie), precum şi de bovindouri; c) amenajarea de canale de fum şi de ventilaţie care reduc secţiunea pereţilor structurali (Figura 4). a)

b)

Figura 4. Modul de amplasare al canalelor de fum şi de ventilaţie: admis (a) şi neadmis (b) 5.2.2.4 Pentru zidăria continuă din blocuri de forme regulate (cu excepţia panourilor de cărămidă), trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

NCM F.03.02-2005 pag.20 a) pentru zidăria din cărămidă plină cu grosimea de 65 mm - o asiză transversală la şase asize longitudinale, iar pentru cea din cărămida cu grosimea de 88 mm şi din cărămida cu goluri cu grosimea de 65 mm – o asiză transversală la patru asize longitudinale. La o seismicitate de calcul a clădirilor mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, numărul de asize transversale se dublează; b) pentru zidăria din piatră (blocuri) de forme regulate cu înălţimea de până la 200 mm, se recomandă zidăria în “cruce” tradiţională în Moldova (Figura 5, a). La o seismicitate de calcul de 6 grade se admite zidăria cu o asiză transversală la două asize longitudinale (Figura 5, b).

a)

200 (250)

400 (500)

200

200

b)

400 (500)

Figura 5. Ţesătura zidăriei din blocuri mici 5.2.2.5 Zidăria nearmată din piatră se împarte în funcţie de materialele utilizate în trei grupe (Tabelul 8). Tabelul 8 Tipul de zidărie

Grupa de zidărie I II III 1. Zidărie continuă din cărămidă Cu mortar marca Cu mortar sau blocuri de piatră de formă 10 marca 4 regulată marca 50 2. Zidărie continuă din cărămidă Cu mortar Cu mortar sau blocuri de piatră de formă marca 10 marca 4 regulată marca 35 şi 25 3. Blocuri mari compuse din Cu mortar marca cărămidă şi blocuri de piatră 25 naturală

NCM F.03.02-2005 pag.21 Tabelul 8 (continuare) Tipul de zidărie

Grupa de zidărie I II 4. Zidărie continuă din blocuri Cu mortar marca Cu mortar artificiale marca 25 50 5. Beton ciclopian Cu beton clasa Cu beton clasa B5 B7,5

III Cu mortar marca 10 Cu beton clasa B3,5

5.2.2.6 În condiţii nefavorabile de teren, precum şi la toate clădirile cu seismicitatea de calcul de 7 grade, îmbinările pereţilor structurali din cărămidă şi blocuri mici (cu excepţia clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie) trebuie ranforsate cu plase de armătură cu aria secţiunii transversale a armăturilor de pe o direcţie de minimum 1 cm2, având lungimea de 1,5 m pe 60 cm înălţime. Îmbinările pereţilor clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie având umplutura din blocuri mari cu înălţimea “egală cu cea a etajului” se execută cu ajutorul centurilor din beton armat ale cadrelor şi al penelor verticale (care lucrează la forfecare), verificate prin calcul la eforturile de forfecare; aderenţa mortarului la blocuri în rosturile verticale se neglijează. Pe o lungime de minimum 80 cm de ambele parţi ale îmbinării pereţilor, centurile de etaj trebuie executate din beton armat monolit. 5.2.2.7 La clădirile din zidărie armată cu înălţimea mai mare de 3 nivele, se recomandă ca îmbinările pereţilor structurali din blocuri mari să fie realizate cu ajutorul unor centuri din beton armat amplasate la fiecare etaj şi al unor intercalări suplimentare orizontale monolite, cu armătura longitudinală 410 AIII şi transversală  6 A-I cu pasul de 20 cm (Figura 6).

1 - perete; 2 - centura antiseismică din elemente prefabricate de beton; 3 – centură antiseismică din beton monolit; 4 – intercalaţii monolite; 5 – planşee. Figura 6. Îmbinarea pereţilor din zidărie armată din blocuri mari

NCM F.03.02-2005 pag.22 5.2.2.8 Pereţii perimetrali autoportanţi ai clădirilor în cadre (cu unul şi mai multe nivele), sprijiniţi pe fundaţii continue şi grinzi de fundaţie, trebuie să aibă legături glisante cu cadrele. Construcţia legăturilor nu trebuie să împiedice deplasările reciproce pe orizontală şi verticală ale cadrului şi peretelui şi să asigure stabilitatea peretelui din plan (Figura 1). Pasul legăturilor nu trebuie să depăşească 6,0 m pe lungime şi 1,2 m pe înălţime. Parametrii legăturilor se stabilesc prin calcul şi trebuie să fie minimum egali cu cei prezentaţi în (Figura 1). Pereţii autoportanţi se execută din zidărie (cu centuri antiseismice) sau din cadre umplute cu zidărie. În cazul al doilea, stâlpii de perete se amplasează de regulă în dreptul stâlpilor de cadre. Pasul centurilor antiseismice pe înălţimea clădirilor nu trebuie să depăşească 3,6; 2,8 şi 2,0 m, la seismicitatea de calcul de 6; 7 şi, respectiv, 8…9 grade. Pasul grinzilor pereţilor în cadre umplute cu zidărie nu trebuie să depăşească 4,2; 3,6; 3,0 şi 2,4 m la seismicitatea de calcul de 6; 7; 8 şi, respectiv, 9 grade. Centurile (grinzile) trebuie sa fie continue pe toată lungimea pereţilor autoportanţi. În cazul prezenţei golurilor, ele trebuie sa se îmbine cu ancadramentul din beton armat al golurilor. Centurile trebuie să se prevadă la nivelul tuturor planşeelor şi al planşeului de acoperiş al clădirii. Centurile (grinzile) monolite şi din prefabricate-monolitizate trebuie să aibă înălţimea de minimum 20 cm şi lăţimea egală cu lăţimea peretelui. Ele se armează cu armătură de minimum 410 A-III şi transversală  6 A-I cu pasul de 20 cm. Înălţimea pereţilor autoportanţi perimetrali ai clădirilor cu structura în cadre se stabileşte prin calcul, dar nu trebuie să depăşească dimensiunile prezentate în Tabelul 9. Tabelul 9 Structura peretelui 1. Zidărie armată: - din blocuri pline de formă regulată; - din cărămidă. 2. Cadre cu zidărie

Înălţimea ,m, la seismicitatea de calcul, grade 6 7 8 9

6 9 15

4 6 12

9

6

NCM F.03.02-2005 pag.23 NOTĂ – Stâlpii monoliţi din beton armat din pereţii autoportanţi ai cadrelor umplute cu zidărie trebuie executaţi cu secţiunea de minimum 20  b p (în care, bp grosimea peretelui) şi să aibă armătura minimum egală cu valorile prezentate în Tabelul 14. Pasul stâlpilor trebuie să fie de maximum cel specificat la 5.2.4.1. 5.2.2.9 Pereţii despărţitori (de compartimentare) se execută de regulă din panouri mari uşoare sau în cadre. Folosirea cărămizii sau a blocurilor mici pentru aceştia se admite numai ca excepţie, cu condiţia ca seismicitatea de calcul să nu depăşească 7 grade. În funcţie de alcătuire, peretele despărţitor trebuie legat cu pereţii, cu coloanele, iar la lungimea de maximum 3 m şi cu planşeele, prin fixări care nu limitează deplasarea peretelui despărţitor în plan, dar împiedică ieşirea peretelui din plan (Figura 7). Ln 0,5Ln

0,25Ln

0,25Ln

1

0,25Нe

1 - perete; 2 - perete de compartimentare; 3 – element de legătură; 4 – interstiţiu, umplut cu un material deformabil; 5 - planşeu.

0,5Нe

2

Нe

0,25Нe

2

1

Ln>3000

20

4

2

5

20

1 4 3

1-1

3 2

2-2

Figura 7. Fixarea peretelui despărţitor de pereţii structurali şi planşeele clădirii. 5.2.2.10 Pentru pereţii portanţi continui (fără goluri) din cărămidă sau din blocuri, raportul  

H (în care, H – înălţimea etajului, h – grosimea peretelui) h

NCM F.03.02-2005 pag.24 la o lungime liberă a peretelui l  2,5H nu trebuie să depăşească valorile, prezentate în Tabelul 10. Tabelul 10 Marca mortarului

 50 25 10 4

Raportul  la grupa de zidărie (a se vedea tabelul 8) I II 25 22 22 20 20 17 15

III 17 15 14

NOTE 1. Pentru pereţii cu pilaştri în loc de h se consideră grosimea convenţională hred  3,5i (în care, i 

I ; A

A, I – aria secţiunii

transversale a peretelui şi, respectiv, momentul de inerţie al acestei secţiuni faţă de axa care trece prin centrul lui de greutate). 2. La înălţimea etajului H > l (în care, l – lungimea liberă a peretelui) raportul

l nu trebuie să depăşească valoarea 1,2 . h

3. La seismicitatea de calcul a clădirilor mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, raportul  nu trebuie să depăşească 15. 5.2.2.11 În condiţii care diferă de cele specificate la 5.2.2.10, raportul  pentru pereţi şi pereţi despărţitori (de compartimentare) trebuie considerat aplicând un coeficient de corecţie Kc (Tabelul 11). 5.2.2.12 Pentru stâlpi, condiţiile limită H/h (în care, h – latura mai mică a secţiunii rectangulare a stâlpului) sau h  hred  0,85d pentru stâlpii cu secţiune circulară sau poligonală, înscrisă în circumferinţa cu diametrul d se adoptă conform Tabelului 10, aplicând coeficienţii de corecţie prezentaţi în Tabelul 12. Stâlpii de zidărie se admit numai la seismicitatea de calcul de 6 grade şi înălţimea de maximum 4 m. Marca mortarului folosit în aceştia trebuie să fie de minimum 50.

NCM F.03.02-2005 pag.25 Tabelul 11 Caracteristica peretelui Coeficientul K c 1,2 1. Pereţi plini neportanţi cu grosimea  19 cm. 2. Pereţi plini despărţitori (de compartimentare) cu 1,8 grosimea  19 cm. An / Ab 3. Pereţi structurali cu goluri. 4. Pereţi de compartimentare cu goluri. 0,9 5. Pereţi structurali şi de compartimentare având lungimea liberă între pereţii transversal alipiţi sau coloane între 2,5 H şi 3,5 H. 0,9 6. Pereţi structurali şi de compartimentare la l > 3,5 H. 0,8 NOTE 1. Coeficientul general de reducere a raportului , determinat prin înmulţirea coeficienţilor individuali de reducere K c , se adoptă superior coeficienţilor de reducere K p , prezentaţi în Tabelul 12 pentru stâlpi. 2. Valorile An (aria netă) şi Ab (aria brută) se determină pe secţiunea orizontală a peretelui. Tabelul 12 Dimensiunea mai mică a secţiunii transversale a stâlpului, cm 90 70-80 50-69 50 40

Coeficientul K p pentru stâlpii din cărămidă, blocuri artificiale şi naturale. 0,75 0,70 0,65 0,60 0,50

NOTĂ – Valorile limită  ale pereţilor intergol portanţi înguşti, având lăţimea (lp) mai mică decât grosimea peretelui (h), trebuie considerate egale cu cele ale stâlpilor având înălţimea egală cu înălţimea golurilor. 5.2.2.13 Raporturile  (a se vedea Tabelul 10), înmulţite cu coeficientul K c (a se vedea Tabelul 11) pentru pereţii structurali şi de compartimentare pot fi mărite cu 20 % în cazul armării longitudinale a zidăriei (la 0,05 %) pe o singură direcţie (în rosturile orizontale).

NCM F.03.02-2005 pag.26 La o lungime liberă a pereţilor 2H  l  H (în care, H este înălţimea etajului) trebuie respectată condiţia: H  l  3K c  h

(1)

5.2.2.14 Pentru pereţii de compartimentare nefixaţi în secţiunea superioară, valoarea raportului  trebuie să fie cu 30 % mai mică decât cea stabilită conform prevederilor de la 5.2.2.13...5.2.2.16. 5.2.2.15 Dimensiunile elementelor pereţilor structurali şi distanţele dintre ei trebuie stabilite prin calcul şi să satisfacă condiţiile din Tabelul 13. Tabelul 13 Parametrii elementului de construcţie 1. Lăţimea pereţilor intergol de minimum: - la clădiri de zidărie; - la clădiri de zidărie armată; - la clădiri cu structura în cadre umplute cu zidărie. 2. Lăţimea pereţilor intergol de maximum: - la clădiri de zidărie; - la clădiri de zidărie armată; - la clădiri cu structura în cadre umplute cu zidărie. 3. Raportul dintre lăţimea peretelui intergol şi lăţimea golului, de minimum: - la clădiri din zidărie şi zidărie armată; - la clădiri cu structura în cadre umplute cu zidărie. 4. Proeminenţe în plan ale pereţilor de zidărie armată, ranforsate cu intercalări de beton armat, de maximum: 5. Consola balcoanelor, de maximum 6. Consola cornişelor, de maximum: - din zidărie; - din elemente de beton armat, legate la centurile antiseismice (grinzile din cadrele umplute cu zidărie);

Dimensiunile limită în m, la seismicitatea de calcul, grade: 6 7 8 9 0,87 0,80 0,60

0,99 0,79

1,19

1,59

2,4 2,2 3,8

2,0 3,4

3,0

2,0

0,36 0,15

0,49 0,23

0,39

0,66

3,0 2,0

2,0 1,75

1,5

1,25

0,3

0,2

-

-

0,5

0,4

0,3

0,25

NCM F.03.02-2005 pag.27 Tabelul 13 (continuare) Parametrii elementului de construcţie - din lemn, tencuite pe plasă metalică. 7. Distanţa dintre axele pereţilor transversali sau ale cadrelor care le înlocuiesc în m, verificată prin calcul; la clădiri de zidărie şi zidărie armată, de maximum: 8. Înălţimea individuală a etajelor.

Dimensiunile limită în m, la seismicitatea de calcul, grade: 6 7 8 9 0,6 0,5 0,4 0,3

10,0 5,4

8,0 4,5

3,5

3,0

NOTE 1. În cazuri individuale se admite executarea de pereţi intergol având lăţimea mai mică, cu condiţia ranforsării feţelor înguste ale acestora cu elemente verticale monolite din beton armat, legate de centurile antiseismice (grinzile din cadrele clădirilor în cadre umplute cu zidărie). Dimensiunile secţiunilor acestor elemente se determină prin calcul şi trebuie să asigure betonarea lor corectă. 2. Golurile de lăţime mai mare trebuie să aibă cadre monolite din beton armat, ai căror parametri se determină prin calcul şi prin condiţiile de execuţie. 3. Lăţimea pereţilor intergol în colţ trebuie considerată cu 25 cm mai mare decât valorile prezentate în Tabelul 13. 4. Recomandările privind pasul pereţilor la clădirile în cadre umplute cu zidărie sunt prezentate la 5.2.4.1. 5. Proeminenţele pereţilor în planul clădirilor în cadre umplute cu zidărie nu se limitează cu condiţia de a conţine elemente de cadru (Figura 8). 5.2.2.16 Consola totală a cornişei, realizată prin avansarea asizelor de zidărie nu trebuie să depăşească jumătate din grosimea peretelui. Consola fiecărei asize de zidărie nu trebuie să depăşească 1/3 din lungimea blocului de piatră sau a cărămizii. Pentru realizarea cornişelor cu consola mai mică de jumătate din grosimea peretelui şi de maximum 20 cm, se utilizează acelaşi mortar ca şi pentru zidăria

NCM F.03.02-2005 pag.28 nivelului superior. În cazul unei console mai mari, marca mortarului trebuie să fie de minimum 50.

a)

b)

Figura 8. Fragmente ale soluţiei constructive în plan ale unei clădiri în cadre umplute cu zidărie: admise (a) şi neadmise (b). 5.2.2.17 Pentru o stabilitate mai mare, cornişele şi parapeţii trebuie fixaţi cu ancore, încastrate în centurile (grinzile) superioare ale pereţilor. Distanţa dintre ancore nu trebuie să depăşească 2 m, dacă capetele ancorelor se fixează cu şaibe separate. La fixarea ancorelor în grinda din beton armat, executată deasupra cornişei sau a parapetului, distanţa dintre ancore poate fi mărită la 4 m. În cazul unor cornişe din elemente prefabricate din beton armat, în timpul procesului de construcţie trebuie asigurată stabilitatea fiecărui element. 5.2.2.18 Zidăria pereţilor de sub cornişe, ancorarea acestora şi parapeţii trebuie calculaţi conform indicaţiilor de la 6.1.9...6.1.14. 5.2.2.19 Porţiunile de perete şi stâlpii care depăşesc nivelul planşeului de acoperiş cu mai mult de 40 cm, trebuie ranforsaţi cu intercalări verticale din beton armat monolit, ancorate în centura antiseismică (grinda superioară a cadrelor umplute cu zidărie). Pasul unor astfel de intercalări trebuie să depăşească 2 m, iar dimensiunile secţiunii acesteia trebuie să asigure betonarea lor corectă. 5.2.2.20 Capacitatea portantă a pereţilor din zidărie trebuie mărită prin armarea orizontală (cu plasă). Plasele pot fi cu celule rectangulare din bare  3...4 mm sau tip «zigzag» din bare  6 mm. Distanţa dintre barele plasei trebuie să fie de

NCM F.03.02-2005 pag.29 minimum 3 cm şi de maximum 12 cm, iar procentul de armare în volum de minimum 0,1%, şi de maximum valoarea determinată cu formulele: - la compresiune centrică: 

R  50% ; Rs

(2)

- la compresiune excentrică: 

R 50% , Rs (1  2eo / y )

(3)

în care, R – rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune, Rs – rezistenţa de calcul a plasei de armătură, eo - excentricitatea forţei longitudinale,

y – distanţa de la centrul de greutate al secţiunii pană la latura cea mai comprimată a acesteia (pentru secţiuni rectangulare y0,5 h). Plasele de armătură trebuie amplasate în rosturile orizontale de mortar la intervale de minimum 40 cm pe înălţimea zidăriei. Se recomandă ca în centrul pereţilor intergol, desimea armării să fie mărită cu 20% la seismicitatea de calcul a clădirilor de 6…7 grade şi cu 40 % - la 8…9 grade. 5.2.2.21 În locurile de aplicare a încărcărilor locale, atunci când această cerinţă rezultă din calculul la compresiune, trebuie prevăzută amenajarea de plăci de distribuţie din beton armat, având grosimea egală cu un multiplu al înălţimii asizei de zidărie, dar nu mai mică de 15 cm, din beton de clasa B15, armate cu două plase, însumând o cantitate de armătură egală cu minimum 0,5% raportată la volum. La rezemarea fermelor, a grinzilor etc. pe pilaştri, trebuie prevăzută legarea plăcilor de distribuţie pe porţiunea de reazem a zidăriei pe peretele principal. Adâncimea de încastrare a plăcilor în perete trebuie să fie de minimum 12 cm. Plăcile se înglobează în zidărie în timpul execuţiei acesteia. Nu se admite încastrarea de plăci în cuiburi lăsate în zidărie în timpul execuţiei. 5.2.2.22 În cazul unor încărcări limită locale, care depăşesc 80 % din capacitatea portantă de calcul a zidăriei la compresiune locală, trebuie prevăzută armarea porţiunii de reazem a zidăriei cu plase din bare cu diametrul 3…5 mm

NCM F.03.02-2005 pag.30 şi dimensiunea celulelor de maximum 60x60 mm, introduse în minimum ultimele 3 rosturi orizontale superioare. La transmiterea încărcărilor locale pe pilaştri, porţiunea de zidărie în limitele a 100 cm sub placa de distribuţie, trebuie armată cu plase de tipul celor specificate mai sus, prevăzute la un pas de maximum 20 cm. Plasele trebuie înglobate în perete la o adâncime de minimum 12 cm. 5.2.2.23 La proiectarea clădirilor în cadre umplute cu zidărie, este necesar ca la fiecare etaj, pe direcţia fiecărei axe principale, să existe minimum 15% din celulele de cadre cu umplutură plină cu zidărie, iar aceste celule trebuie să fie distribuite simetric fată de axele principale ale clădirii. În limitele unei celule de cadru se admite amenajarea a maximum două goluri în umplutură. 5.2.2.24 La clădirile în cadre umplute cu zidărie nu este necesară amenajarea unei legături constructive dintre zidărie şi elementele cadrelor cu ajutorul unor mustăţi de armătură. Se recomandă ca suprafeţele verticale ale pereţilor, utilizate în calitate de cofraj pentru stâlpii cadrelor, să fie executate cu un profil dinţat. 5.2.3

Centuri antiseismice

5.2.3.1 La clădirile din zidărie şi zidărie armată, centurile antiseismice trebuie prevăzute pe toţi pereţii structurali, la nivelul tuturor planşeelor dintre etaje şi al planşeului de acoperiş. La clădirile cu cadre umplute cu zidărie, rolul centurilor antiseismice este preluat de grinzi. 5.2.3.2 Centurile antiseismice se execută din beton armat monolit sau beton armat prefabricat-monolitizat cu armare continuă. Alcătuirea centurilor prefabricate monolitizate trebuie sa fie de aşa natură, încât la execuţia lor, minimum 60% din suprafaţa secţiunii transversale a peretelui să se afle în contact cu betonul armat monolit (Figura 9). Alcătuirea centurilor din prefabricate monolitizate, trebuie să asigure compatibilitatea lucrului porţiunii lor din prefabricate cu cea din beton monolit, până la stadiul ruperii, trecerea fără obstacol a barelor armăturii verticale prin ele şi legătura sigură a centurilor cu zidăria aflată dedesubt, prin aderenţa betonului monolit la piatră. În locurile de îmbinare a pereţilor, centurile se execută din beton armat monolit.

NCM F.03.02-2005 pag.31

4 20

220

4

100

hm=

80 240 80

2 80

60

400

1 – perete; 2 – centură de prefabricate (grindă); 3 – beton monolit; 4 – planşeu; 5 – rost de mortar.

3

60 340

2

120

3

5

5

hm=0.6h

1

1

h=400

Figura 9. Alcătuirea centurilor antiseismice prefabricate-monolitizate (grinzi la clădirile în cadre umplute cu zidărie) 5.2.3.3 Centurile antiseismice cu porţiuni de reazem pentru planşee, trebuie prevăzute de regulă pe toată lăţimea peretelui. În pereţii exteriori cu grosimea de peste 400 mm, lăţimea centurii trebuie sa fie de minimum 400 mm. În acest caz se poate utiliza placarea centurilor cu cărămidă sau piatră naturală. Înălţimea centurilor trebuie să fie de minimum 200 mm la clădirile cu un singur nivel şi de 400 mm la clădirile cu mai multe nivele. 5.2.3.4 Nu se admite proiectarea unor elemente prefabricate de lungime mare pentru centuri, care să acopere mai mult de un gol în perete. 5.2.3.5 Centurile antiseismice trebuie executate din beton având clasa de minimum B15 şi armate conform calculului. Armarea longitudinală trebuie să fie de minimum 4 bare cu diametrul 12, 14 şi 16 mm din oţel clasa A-III la seismicitatea de calcul de 6…7, 8 şi, respectiv, 9 grade. Armătura transversală a centurilor se execută din bare  6 A-I cu pasul de maximum 20 cm. 5.2.3.6 Centurile antiseismice ale etajului superior trebuie legate cu zidăria de dedesubt cu mustăţi verticale de armătură având diametrul de 10 mm (cu pasul mai mic sau cel mult egal cu 40 cm) care se recomandă sa fie monolitizate în zidăria pereţilor prin prevederea în aceştia a unor intercalaţii din beton monolit având clasa de minimum B10. 5.2.3.7 La clădirile cu seismicitatea de calcul 6…7 grade cu planşee de beton armat monolit, încastrate pe conturul peretelui pe toată grosimea acestuia, se admite neglijarea amenajării centurilor antiseismice la nivelul acestor planşee.

NCM F.03.02-2005 pag.32 5.2.4

Elementele cadrelor din beton armat la clădirile cu cadre umplute cu zidărie

5.2.4.1 Cadrele clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie trebuie proiectate ca sisteme inseparablie în spaţiu, care lucrează în orice situaţie de compunere a forţelor solidar cu zidăria umpluturii, până la rupere. Stâlpii cadrului se prevăd în mod obligatoriu la toate îmbinările pereţilor structurali. În unele cazuri este indicată prevederea de stâlpi şi la marginile golurilor de dimensiuni mai mari. Se recomandă ca pasul stâlpilor să fie prevăzut în limitele a 3 la 8 m, iar la clădirile cu un singur nivel (parter) cu seismicitatea de calcul de 6…7 grade, până la 12 m. În scopul reducerii grosimii pereţilor de la nivelele inferioare, la clădirile cu mai multe nivele se recomandă a se prevedea stâlpi suplimentari în sectoarele dintre îmbinările de pereţi. Raţionalitatea realizării stâlpilor suplimentari trebuie să fie confirmată prin calculele tehnico-economice corespunzătoare. 5.2.4.2 În majoritatea cazurilor, stâlpii cadrelor din beton armat se proiectează având o secţiune pătrată, cu latura pătratului egala cu grosimea peretelui. La o grosime a pereţilor de peste 40 cm, este posibilă prevederea unor stâlpi cu secţiunea dreptunghiulară, având latura mai mică egală cu 40 cm. De regulă, axele stâlpilor trebuie să coincidă cu axele pereţilor. În cazuri individuale, condiţionate de cerinţele arhitectonice, se admite retragerea stâlpilor în pereţii faţadelor, pe o adâncime de maximum 1/5 din grosimea acestor pereţi. Proeminenţa stâlpilor în exteriorul suprafeţei pereţilor de faţadă nu se limitează. 5.2.4.3 Execuţia stâlpilor din cadre se admite exclusiv din beton monolit, având clasa de minimum B15 folosind în mod obligatoriu zidăria umpluturii în calitate de cofraj. Utilizarea stâlpilor din prefabricate sau elemente prefabricate monolitizate este interzisă. 5.2.4.4 Stâlpii cadrelor trebuie armaţi simetric pe ambele axe principale . Se recomandă ca aria rezultată din calculul pentru secţiunea transversală a armăturii să fie realizată utilizând patru bare. Armarea stâlpilor subsolului trebuie realizată în mod similar cu cea a nivelului 1. Armarea minimă admisibilă a stâlpilor din cadre este prezentată în Tabelul 14.

NCM F.03.02-2005 pag.33 Tabelul 14 Numărul de nivele Cantitatea minimă de bare longitudinale de armătură din la clădirea cu n – oţel de clasa A-III în stâlpii cadrelor de perete la clădirile nivele cu numărul de nivele de la 1 la 12 (nivele) la seismicitatea de calcul, grade 6 7 8 9 n, n-1 412 414 416 418 n-2, n-3 414 416 418 420 n-4, n-5 416 418 420 422 n-6, n-7 418 420 422 n-8, n-9 420 422 n-10, n-11 422 NOTE 1. n – numărul de nivele ale clădirii. 2. La stâlpii având mai mult de două feţe libere, diametrul minim al barelor de armătură se măreşte cu 2 mm. Armătura transversală a stâlpilor se realizează sub formă de etrieri închişi. Pasul acestora, la stâlpii închişi cu zidărie pe minimum două laturi, la o seismicitate de calcul de 6…7 şi 8…9 grade, trebuie sa fie de maximum, respectiv: a) 15d; 12d – la carcasele legate (în care, d - diametrul barelor longitudinale); b) 20 d; 15 d – la carcasele sudate; c) 20 cm – pe sectoare cu lungimea de 60 cm de o parte şi alta a nodurilor carcasei şi 10 cm – pe porţiunile în care stâlpul este protejat de zidărie numai pe o singură faţă; d) dimensiunea minimă a secţiunii stâlpului . La carcasele de armătură, armătura transversală nu trebuie să intersecteze planul interior al stâlpului, pentru a nu împiedica trecerea amestecului de beton la turnarea acestuia în stâlpi. 5.2.4.5 Carcasele de armătură trebuie ancorate în centurile monolit de la nivelul cel mai de jos al fundaţiilor.

NCM F.03.02-2005 pag.34 5.2.4.6 Grinzile cadrelor trebuie proiectate continuu pe tot perimetrul pereţilor structurali ai clădirii la nivelul fiecărui planşeu, al planşeului de acoperiş şi în fundaţii, la structurile în care acestea sunt prevăzute (a se vedea Figurile 2 şi 3). Grinzile trebuie realizate din beton armat monolit sau din elemente prefabricatemonolitizate (a se vedea Figura 9). La grinzile din elemente prefabricatemonolitizate, armătura elementelor prefabricate trebuie îmbinată prin sudare. Utilizarea grinzilor prefabricate nu se admite. Grinzile trebuie executate peste zidăria pereţilor. Nu se admite realizarea lor înaintea ridicării zidăriei. 5.2.4.7 Alcătuirea 5.2.3.2…5.2.3.4.

grinzilor

trebuie

să

satisfacă

condiţiile

de

la

5.2.4.8 Armarea grinzilor trebuie realizată conform calculului. De regulă, ea trebuie să fie dublă. Armarea minimă longitudinală reprezintă patru bare cu diametrul de 12; 14 şi 16 mm din oţel de clasa A-III la seismicitatea de calcul de 6…7; 8 şi, respectiv, 9 grade. Armarea transversală se realizează din etrieri închişi 6 A-I cu pasul de maximum 20 cm şi de maximum 0,5hr (în care, hr înălţimea secţiunii grinzii). Pe sectoare având lungimea de 60 cm de o parte şi de cealaltă a nodurilor cadrelor, pasul etrierilor se reduce la jumătate. 5.2.4.9 Nodurile structurii în cadre se realizează de regulă din beton armat monolit, instalând în ele la seismicitatea de calcul de 8…9 grade, plase suplimentare din bare perpendiculare sau oblice, ai căror parametri se determină prin calcul. 5.2.5

Planşeele între etaje şi de acoperiş

5.2.5.1 Planşeele dintre nivelele clădirilor cu mai multe nivele din cadre umplute cu zidărie, se realizează de regulă din plăci prefabricate înguste (de tip grindă) şi mai rar din plăci prefabricate rezemate pe contur. La seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, este eficient să se prevadă realizarea de planşee din beton armat monolit cu plăci de 8-10 cm grosime. În cazul clădirilor cu un singur nivel la seismicitatea de clacul de 6…7 grade şi distanţa dintre pereţi de maximum 6 m, se admite realizarea de planşee (de acoperiş) din lemn cu grinzi metalice sau din lemn, dacă aceasta nu contravine condiţiilor de securitate antiincendiară. Grinzile trebuie să fie ancorate în centura antiseismică şi acoperite cu o astereală diagonală.

NCM F.03.02-2005 pag.35 5.2.5.2 La utilizarea planşeelor din beton armat, nu se admite tencuirea tavanelor; se recomandă ca acestea să fie gleţuite şi zugrăvite sau tapetate. 5.2.5.3 Pentru asigurarea rigidităţii planşeelor prefabricate din beton armat este necesară: a) umplerea rosturilor dintre panouri cu mortar de ciment de marca 100. b) legarea planşeelor şi a planşeelor de acoperiş cu centurile (grinzile) antiseismice prin monolitizarea mustăţilor de armătură ale plăcilor în acestea; c) la seismicitatea de calcul de 9 grade, prevederea unor intercalaţii de beton armat monolit la fiecare 2...3 m între plăcile de planşeu prefabricate, având lăţimea de 20 cm şi înălţimea egală cu înălţimea plăcilor prefabricate. 5.2.5.4 Adâncimea de rezemare a plăcilor de planşeu prefabricate pe pereţi trebuie să fie de minimum 120 mm, iar a planşeelor monolite, de minimum 90 mm. 5.2.5.5 Feţele laterale ale planşeelor trebuie să aibă o suprafaţă striată. Pentru îmbinarea cu centura antiseismică sau pentru legarea la elementele cadrelor, panourile trebuie prevăzute cu mustăţi de armătură şi piese înglobate. 5.2.5.6 ciment.

Straturile de hidroizolare din clădiri trebuie realizate din mortar de

5.2.6

Scări şi alte elemente

5.2.6.1 Casa scărilor trebuie prevăzută închisă, având golurile pentru ferestre în pereţii exteriori. Amplasarea şi numărul de case ale scărilor trebuie să corespundă soluţiei de sistematizare spaţială a clădirii (a se vedea 5.1.3) şi prevederilor normativelor de protecţie antiincendiară. La clădirile cu înălţimea mai mare de 3 nivele, numărul lor trebuie să fie mai mic de una, amplasată între rosturi antiseismice. 5.2.6.2 Se recomandă realizarea scărilor, a puţului de ascensor şi a loggiilor din elemente prefabricate de dimensiuni mari, legate bine între ele şi la pereţii clădirii. De regulă, loggiile şi balcoanele trebuie să fie vitrate. Se recomandă realizarea scărilor din elemente prefabricate, reprezentând treptele cu odihna scării. Ca o excepţie se admite realizarea scărilor din trepte separate,

NCM F.03.02-2005 pag.36 fixate prin sudare pe vanguri. Nu se admit scările cu un singur vang şi trepte în consolă. 5.2.6.3 La nivelul planşeelor, odihna scărilor trebuie fixată bine în centurile antiseismice (grinzi). Grinzile odihnei scărilor trebuie încastrate în zidărie pe o adâncime de minimum 250 mm şi ancorate. 5.2.6.4 La seismicitatea de calcul de 8...9 grade, golurile pentru uşi şi ferestre din pereţii casei scărilor trebuie prevăzute cu un cadru din beton armat, legat sigur de zidăria pereţilor. 5.2.6.5 Buiandrugii trebuie realizaţi pe toată grosimea peretelui şi înglobaţi în zidărie pe o adâncime de minimum 350 mm. La o lăţime a golului de până la 1,5 m încastrarea buiandrugului poate fi redusă la 250 mm. Este raţională utilizarea centurii antiseismice (a grinzilor din clădirile în cadre umplute cu zidărie) în calitate de buiandrugi. La seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, precum şi la 6 grade în clădirile având peste 5 nivele, buiandrugii trebuie realizaţi în mod obligatoriu din beton armat.

6.

CALCULUL CLĂDIRILOR

6.1.

Prevederi generale

6.1.1 Clădirile se calculează pentru combinarea încărcărilor principale, iar în cazul seismicităţii de 7...9 grade şi pentru combinarea încărcărilor speciale. Cu condiţia respectării prevederilor prezentului normativ, se admite să nu se efectueze calculul pentru combinarea încărcărilor speciale, în următoarele cazuri: a) clădiri din zidărie şi zidărie armată; b) clădiri din cadre umplute cu zidărie cu înălţimea de până la 5 şi 3 nivele la seismicitatea de calcul de 7 şi, respectiv, 8 grade. 6.1.2 Schemele de aplicare şi valorile de calcul ale încărcărilor verticale şi din vânt se determină conform caracterului real al distribuirii lor în clădire, ţinând cont de prevederile SNiP 2.01.07-85*.

NCM F.03.02-2005 pag.37 Valorile de calcul ale încărcării seismice orizontale şi verticale se determină conform prevederilor SNiP II-7-81*. 6.1.3 Elementele constructive ale pereţilor se calculează pentru stările limită de grupa întâi (după capacitatea portantă), iar în unele cazuri, specificate la 6.4.1, şi pentru stările limită de grupa a doua. 6.1.4 La calculul clădirilor pentru combinarea încărcărilor excepţionale, se admite deteriorarea unor elemente de construcţie individuale, care nu periclitează viaţa oamenilor şi integritatea bunurilor materiale (Tabelul 15).

Tabelul 15 Caracteristica deteriorărilor admisibile la cutremure Gradul de deteriorare având intensitatea de calcul 1. Fisuri pe conturul pereţilor de compartimentare 1 2. Fisuri verticale la îmbinările canalelor prefabricate de ventilaţie cu zidăria pereţilor 1 3. Fisuri subţiri între plăcile individuale ale planşeelor prefabricate din beton armat 1 4. Fisuri orizontale înguste în secţiunile de reazem ale pereţilor individuali întergol autoportanţi de lăţime mică 2 5. Fisuri înguste în buiandrugii din beton armat individuali 2 6. Fisuri oblice la grosimea firului de păr în pereţi intergol individuali, de lăţime mare 2 NOTĂ – Numărul de elemente portante deteriorate nu trebuie să depăşească 15% din numărul lor total în etajul respectiv al clădirii. 6.1.5 Pereţii de zidărie ai clădirilor la calculul pentru încărcările orizontale, compresiunea excentrică şi cea centrică, trebuie consideraţi ca fiind rezemaţi pe direcţia orizontală, pe reazeme rigide, care pot fi: a) pereţii transversali de zidărie (cu grosimea de minimum 19 cm), de beton (cu grosimea de minimum 12 cm), de beton armat (cu grosimea de minimum 6 cm), precum şi contraforţii şi cadrele transversale cu nodurile rigide;

NCM F.03.02-2005 pag.38 b) planşeele de acoperiş şi dintre etaje, între pereţi despărţitori de construcţie rigidă la distanţe ce nu depăşesc valorile prezentate în Tabelul 13; c) fermele, contravântuirile şi centurile de beton, calculate la rezistenţă şi deformaţia la preluarea încărcării orizontale, transmise de la pereţi. 6.1.6 La pereţii cu pilaştri şi fără pilaştri, la transmiterea uniformă a presiunii de la planşeu pe zidărie, pe toată lungimea de rezemare a acestuia, lăţimea peretelui se consideră în calcul egală cu distanţa dintre pilaştri sau pereţii despărţitori. 6.1.7 Pereţii care au în planul planşeelor dintre etaje reazeme considerate a fi rigide, trebuie consideraţi la încărcarea excentrica ca grinzi verticale nesecţionate. Se admite ca pereţii să fie consideraţi ca fiind descompuşi pe înălţime în grinzi cu o deschidere cu amplasarea articulaţiilor de reazem în planurile de rezemare a planşeelor. Încărcarea de la etajele superioare se consideră ca fiind aplicată în centrul de greutate al secţiunii peretelui etajului de deasupra; încărcările din limitele etajului considerat se consideră a fi aplicate cu excentricităţile reale faţă de centrul de greutate al secţiunii peretelui, ţinând cont de variaţia secţiunii în limitele etajului şi de reducerea acesteia datorată şanţurilor orizontale şi înclinate (oblice) din tencuială. În absenţa unor reazeme speciale, care să fixeze poziţia presiunii de reazem, se admite să se considere distanţa de la punctul de aplicare a reacţiei de reazem a cosoroabelor, grinzilor sau a fâşiilor (de planşeu) până la faţa interioară a peretelui sau a plăcii de reazem egale cu o treime din adâncimea de încastrare, dar maximum egală cu 7 cm. Momentele încovoietoare din încărcarea orizontală trebuie determinate pentru fiecare nivel ca pentru o grindă cu capetele încastrate, cu excepţia etajului superior, la care reazemul superior se consideră articulat.

6.1.8 La calculul pereţilor (sau a unor sectoare verticale separate ale acestora) pentru încărcările verticale şi orizontale, trebuie să fie verificate: a) secţiunile orizontale la compresiune sau la compresiune excentrică; b) secţiunile înclinate la eforturile principale de întindere în planul peretelui;

NCM F.03.02-2005 pag.39 c) deschiderea fisurilor datorită încărcării verticale a pereţilor îmbinaţi, care se intersectează şi sunt încărcaţi diferit sau datorită rigidităţii diferite a porţiunilor alăturate ale peretelui pe aceeaşi direcţie. La conlucrarea simultană a pereţilor longitudinali şi transversali la acţiunea încărcării orizontale trebuie să se asigure preluarea eforturilor de forfecare în locurile de joncţiune, determinare cu formula: T

QAYH  hHRsq , I

(4)

în care, T – efortul de forfecare în limitele unui singur etaj, Q – forţa tăietoare de calcul din încărcarea orizontală la mijlocul înălţimii etajului, A - aria secţiunii tălpii (porţiunii peretelui longitudinal, considerate în calcul),

Y – distanţa de la axa peretelui longitudinal până la axa care trece prin centrul de greutate al secţiunii pereţilor în plan (Figura 10), H – înălţimea etajului, I – momentul de inerţie al secţiunii pereţilor faţă de axa care trece prin centrul de greutate al secţiunii pereţilor în plan, h – grosimea peretelui transversal, Rsq

- rezistenţa de calcul a zidăriei la forfecare pe secţiunea verticală ţesută.

y

1

centrul de greutate

1 – intergol al peretelui longitudinal; 2 – perete transversal.

2

1

Figura 10. Planul peretelui transversal şi al intergolurilor pereţilor longitudinali.

NCM F.03.02-2005 pag.40 La determinarea ariei secţiunii tălpii A şi a momentului de inerţie I al secţiunii pereţilor trebuie să se ţină cont de prevederile de la 6.1.5. 6.1.9 La verificarea rezistenţei şi stabilităţii pereţilor, stâlpilor, cornişelor şi a altor elemente în perioada execuţiei clădirilor, trebuie să se ţină cont de faptul că elementele planşeelor se montează pe măsura ridicării zidăriei, adică de faptul că este posibilă rezemarea lor pe zidăria proaspătă. Elementele de dimensiuni mari ale structurilor (blocuri mari, panouri etc.) trebuie verificate prin calcul pentru stadiul de realizare, transport şi montaj. Greutatea proprie a elementelor structurilor prefabricate trebuie considerată în calcul ţinând cont de coeficientul dinamic, a cărui valoare se consideră egală cu: 1,8 - la transport, 1,5 - la ridicare şi montaj; în această fază de calcul coeficientul de încărcare din greutatea proprie a elementului nu se aplica. 6.1.10 Calculul porţiunilor superioare ale pereţilor în secţiunea dispusă nemijocit sub cornişe, se efectuează pentru două stadii de realizare a clădirii: a) pentru clădirea neterminată, când lipsesc acoperişul şi planşeul de acoperiş; b) pentru clădirea terminată. 6.1.11 La calculul peretelui sub cornişă pentru clădirea neterminată se consideră următoarele încărcări: a) încărcarea de calcul din greutatea proprie a cornişei şi a cofrajului (pentru cornişe din beton armat monolit şi din zidărie armată), dacă aceasta este susţinută de console sau contrafişe, fixate în zidărie; b) încărcarea temporară de calcul se ia egală cu 100 kgf/m de-a lungul marginii cornişei sau pe un element al cornişei prefabricate, dacă acesta are lungimea de 1 m; c) încărcarea normată din vânt pe partea interioară a peretelui. NOTE 1. Dacă proiectul prevede încastrarea capetelor ancorelor, care asigura stabilitatea cornişei sub planşeul de acoperiş, la efectuarea calculului trebuie să se ţină cont (integral sau parţial) de existenţa planşeului de acoperiş. 2. Se verifică de asemenea prin calcul stabilitatea cornişei în perioada când zidăria nu este încă întărită.

NCM F.03.02-2005 pag.41 6.1.12 La clădirile terminate, având seismicitatea de calcul egală cu 7...9 grade, cornişele şi porţiunile de perete de sub cornişe trebuie verificate de asemenea pentru combinaţia încărcărilor speciale. La clădirile cu seismicitatea de calcul de 6 grade, la calculul acestor elemente se consideră: a) greutatea tuturor elementelor clădirii, care generează momentul de răsturnare faţă de latura exterioară a peretelui, dar care măreşte în acelaşi timp stabilitatea peretelui; greutatea acoperişului se consideră micşorată cu mărimea secţiunii datorate încărcării din vânt; b) încărcarea de calcul pe marginea cornişei se ia egală cu 150 kgf/m sau pe un element prefabricat de cornişă având lungimea de sub 1 m; c) jumătate din valoarea încărcării de calcul din vânt. NOTĂ – Încărcarea din zăpadă nu se consideră în toate cazurile de calcul al cornişelor. 6.1.13 Zidăria pereţilor de sub cornişe se verifică prin calculul la compresiunea excentrică. În absenţa ancorelor, precum şi în prezenţa acestora în secţiunea de la nivelul de încastrare, nu se admite excentricitatea de peste 0,7y. În toate cazurile trebuie să se verifice prin calcul toate nodurile de transmitere a eforturilor (locurile de încastrare a ancorelor, a grinzilor de ancorare etc.). Se admite calcularea secţiunilor ancorelor la efortul, determinat cu formula: N

M , 0,85h0

(5)

în care, M – momentul încovoietor maxim din încărcările de calcul, h0 - distanţa de la latura comprimată a secţiunii până la axa ancorei (înălţimea de

calcul a secţiunii). 6.1.14 Parapeţii trebuie calculaţi în secţiunile inferioare la compresiune excentrică sub acţiunea încărcărilor din greutatea proprie şi din încărcarea seismică de calcul sau încărcarea din vânt, considerată cu coeficientul aerodinamic de 1,4. În absenţa ancorelor nu se admit excentricităţi de peste 0,7y. La calculul parapeţilor şi al cornişelor, încărcările care le măresc stabilitatea trebuie considerate cu un coeficient de 0,9.

NCM F.03.02-2005 pag.42 6.2

Caracteristici de calcul

6.2.1

Rezistenţe de calcul

6.2.1.1 Rezistenţele de calcul la compresiune ale betonului ciclopian (nevibrat) sunt prezentate în Tabelul 16. Tabelul 16 Tipul de beton ciclopian nevibrat Cu piatră brută de marca:  200 100 50 sau cu spărtură de cărămidă

Rezistenţele de calcul la compresiune, R, MPa (kgf/cm 2 ), la clasa betonului B15 B10 B7,5 B5 B3,5 4(40)

3,5(35)

3(30)

2,5(25) 2,0(20) 2,2(22) 1,8(18) 2,0(20) 1,7(17)

NOTĂ – Rezistenţa de calcul a betonului ciclopian vibrat trebuie considerată conform tabelului 16 cu coeficientul 1,15. 6.2.1.2 Rezistenţele la compresiune ale zidăriei din cărămidă de toate tipurile la înălţimea asizei (rândului) de zidărie de până la 150 mm, realizată cu mortare grele sunt prezentate în Tabelul 17. Tabelul 17 Marcă cărămizii sau a pietrei 150 125 100 75 50 35

Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale zidăriei din cărămidă de toate tipurile, la înălţimea asizei (rândului) de până la 150 mm, la marca mortarului greu egală cu 150 100 75 50 25 10 4 2 Nulă 2,4 2,2 2,0 1,8 1,5 1,3 1,2 1,0 0,8 (24) (22) (20) (18) (15) (13) (12) (10) (8) 2,2 2,0 1,9 1,7 1,4 1,2 1,1 0,9 0,7 (22) (20) (19) (17) (14) (12) (11) (9) (7) 2,0 1,8 1,7 1,5 1,3 1,0 0,9 0,8 0,6 (20) (18) (17) (15) (13) (10) (9) (8) (6) 1,5 1,4 1,3 1,1 0,9 0,7 0,6 0,5 (15) (14) (13) (11) (9) (7) (6) (5) 1,1 1,0 0,9 0,7 0,6 0,5 0,35 (11) (10) (9) (7) (6) (5) (3,5) 0,9 0,8 0,7 0,6 0,45 0,4 0,25 (9) (8) (7) (6) (4,5) (4) (2,5)

NCM F.03.02-2005 pag.43 6.2.1.3 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri naturale mici (piatră) la înălţimea asizei de zidărie 200...300 mm trebuie considerate conform Tabelului 18. Tabelul 18 Marca pietrei

200 150 100 75 50 35 25

Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale zidăriei din blocuri mici naturale (piatră) la înălţimea asizei de zidărie de 200...300 mm, realizate cu mortare de marca 100 75 50 25 10 4 2 Nulă 3,6 3,5 3,3 3,0 2,8 2,5 2,3 2,0 (36) (35) (33) (30) (28) (25) (23) (20) 2,9 2,8 2,6 2,4 2,2 2,0 1,8 1,5 (29) (28) (26) (24) (22) (20) (18) (15) 2,3 2,2 2,0 1,8 1,7 1,5 1,3 1,0 (23) (22) (20) (18) (17) (15) (13) (10) 1,9 1,8 1,7 1,5 1,4 1,2 1,1 0,8 (19) (18) (17) (15) (14) (12) (11) (8) 1,5 1,4 1,3 1,2 1,0 0,9 0,8 0,6 (15) (14) (13) (12) (10) (9) (8) (6) 1,0 0,95 0,85 0,7 0,6 0,45 (10) (9,5) (8,5) (7) (6) (4,5) 0,8 0,75 0,65 0,55 0,5 0,35 (8) (7,5) (6,5) (5,5) (5) (3,5)

6.2.1.4 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri naturale mari sau din blocuri pline de beton la înălţimea asizei de zidărie egală cu 500...1000 mm sunt prezentate în Tabelul 19. Tabelul 19 Marca Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale zidăriei pietrei sau din blocuri mari naturale la înălţimea asizei de zidărie de 500...1000 a blocului mm, realizată cu mortare de marca de beton 150 100 75 50 25 10 Nulă 200 5,2 5,0 (50) 4,9 (49) 4,7 (47) 4,3 (43) 4,0 (40) 3,0 (30) (52) 150 4,4 4,2 (42) 4,1 (41) 3,9 (39) 3,7 (37) 3,4 (34) 2,4 (24) (44) 100 3,3 3,1 (31) 2,9 29) 2,7 (27) 2,6 (26) 2,4 (24) 1,7 (17) (33) 75 2,3 (23) 2,2 (22) 2,1 (21) 2,0 (20) 1,8 (18) 1,3 (13)

NCM F.03.02-2005 pag.44 Tabelul 19 (continuare) Marca Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale pietrei sau zidăriei din blocuri mari naturale la înălţimea asizei de zidărie de a blocului 500...1000 mm, realizată cu mortare de marca de beton 150 100 75 50 25 10 Nulă 50

-

1,7 (17)

35

-

-

1,6 (16) -

1,5 (15)

1,4 (14)

1,2 (12)

1,1 (11)

1,0 (10)

0,9 (9)

0,85 (8,5) 0,6 (6)

6.2.1.5 Se admite considerarea rezistenţelor de calcul ale zidăriei din blocuri artificiale mici pline sau din blocuri mari conform Tabelului 18 şi, respectiv, 19 numai cu condiţia confirmării experimentale. În absenţa acesteia, valorile trebuie înmulţite cu coeficientul 0,8. 6.2.1.6 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri mari de beton, având înălţimea de peste 1000 mm, se consideră conform Tabelului 19 aplicând coeficientul 1,1 şi ţinând cont de prevederile de la 6.2.1.5. 6.2.1.7 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri naturale sau artificiale, având înălţimea asizei de la 300 la 500 mm, se consideră prin interpolare între valorile prezentate în Tabelele 18 şi 19. 6.2.1.8 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri mari compuse, realizate în condiţii uzinale cu vibrare, se consideră conform Tabelului 18, cu coeficientul 1,25 şi considerând prevederile de la 6.2.1.5. 6.2.1.9 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei, prezentate în Tabelele 16...19, trebuie înmulţite cu coeficienţii pentru considerarea condiţiilor de lucru, egali cu: a) 0,8 – pentru stâlpii şi intergolurile având aria secţiunii 0,3 m2 şi mai mică; b) 0,6 – pentru elementele nearmate cu secţiune circulară, realizate din cărămidă obişnuită (neşablonată); c) 0,8 – pentru zidăria din blocuri de beton poros; d) 1,15 – pentru zidăria bine întărită (mai mult de un an) în absenţa defectelor în aceasta; e) 0,85 – pentru zidăria din cărămidă silicocalcară, realizată cu mortare cu aditivi chimici.

NCM F.03.02-2005 pag.45 6.2.1.10 La calculul elementelor de construcţii la rezistenţă şi stabilitate, la combinarea încărcărilor speciale, pe lângă coeficienţii condiţiilor de lucru  c , conform 6.2.1.9, trebuie introdus suplimentar coeficientul mkp, determinat conform Tabelului 20. Tabelul 20 Elemente

mkp

La calculul de rezistenţă 1. Din oţel şi din lemn 1,4 2. Din beton armat cu armătura din bare şi sârmă (în afara verificării rezistenţei secţiunilor înclinate): a) din beton greu cu armătura de clasele A-I, A-II, A-III, Bp-1; 1,2 b) din beton greu cu armătura de alte clase; 1,1 c) din betoane cu agregate poroase. 1,1 3. Din beton armat, verificate la rezistenţa secţiunilor înclinate: 0,9 a) coloanele clădirilor multietajate 1,0 b) alte elemente 4. Din zidărie armată, zidărie si beton: a) la calculul la compresiunea excentrică 1,2 b) la calculul la alunecare şi întindere 1,0 5. Îmbinările sudate 1,0 La calculul de stabilitate 6. Elementele din oţel cu flexibilitatea peste 100 1,0 7. Elementele din oţel cu flexibilitatea până la 20 1,2 8. Elementele din oţel cu flexibilitatea de la 20 la 100 prin interpolare de la 1 la 1,2 NOTĂ – Pentru elementele clădirilor şi construcţiilor (cu excepţia celor din transporturi şi hidrotehnice) valorile mkp specificate la poz.1...4 trebuie înmulţite cu 0,85. 6.2.1.11 Pentru zidăria din cărămidă, valoarea aderenţei normale ( Rtb ) se consideră egală au 60 kPa (0,6 kgf/cm 2 ), iar la zidăria din piatră naturală sau artificială - cu 30 kPa (0,3 kgf/cm 2 ). 6.2.1.12 Rezistenţele de calcul ale zidăriei din cărămidă şi blocuri mici de toate tipurile la întinderea axială ( Rt ), întinderea din încovoiere ( Rtb ), tensiunile principale de întindere la încovoiere ( Rtw ) şi forfecare ( Rsq ), pe secţiunile neţesute

NCM F.03.02-2005 pag.46 şi ţesute (care trec prin rosturile orizontale şi verticale) sunt prezentate în Tabelul 21. Tabelul 21 Rezistenţa de calcul a zidăriei din blocuri mici de toate tipurile şi a zidăriei din piatră brută realizată cu mortare compozite de Tipul de stare tensionată marca 25…50 la întindere axială ( Rt ), întindere din încovoiere a zidăriei ( Rtb ), tensiunile principale de întindere ( Rtw ), forfecare ( Rsq ) în MPa (kgf/cm 2 ) la calculul pe Secţiunea neţesută la Secţiunea ţesută zidăria de toate Pentru zidărie din Pentru zidărie din tipurile blocuri mici piatră brută Întindere axială ( Rt ) Întindere din încovoiere ( Rtb , Rtw ) Forfecare ( Rsq )

0,014 (0,14)

0,03 (0,3)

0,022 (0,22)

0,022 (0,22) 0,030 (0,30)

0,043 (0,43) -

0,033 (0,33) 0,043 (0,43)

NOTE 1. Rezistenţele de calcul Rt , Rtb , Rtw şi R sq pentru zidăria din cărămidă, se consideră conform Tabelului 21 cu coeficientul 2. 2. Rezistenţele de calcul sunt raportate la întreaga secţiune de rupere sau forfecare a zidăriei. 3. La raportul dintre adâncimea de ţesere a cărămizii sau a blocurilor mici şi înălţimea asizei de zidărie mai mic de 1, rezistenţele de calcul ale zidăriei Rt , Rtb , Rtw pe secţiunile ţesute, se iau egale cu valorile, specificate în tabel, înmulţite cu valoarea raportului dintre adâncimea de ţesere şi înălţimea asizei de zidărie. 4. Rezistenţele de calcul prezentate în Tabelul 21 trebuie înmulţite cu coeficientul mkp, prezentat în Tabelul 20. 6.2.1.13 Rezistenţele de calcul ale zidăriei din cărămidă, blocuri (din piatră) naturale sau artificiale la întinderea axială ( Rt ), întinderea din încovoiere ( Rtb ), forfecare ( Rsq ) şi tensiunile principale de întindere la încovoiere ( Rtw ) la calculul zidăriei pe secţiunea ţesută, care trece prin cărămidă sau piatră, sunt prezentate în Tabelul 22.

NCM F.03.02-2005 pag.47 Tabelul 22 Tipul de stare Simbolul Rezistenţa de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), a zidăriei tensionată rezistenţei din cărămidă şi blocuri din piatră de formă regulată de calcul pe secţiunea ţesută la marca blocului de: 150 100 75 50 35 25 Întindere 0,2 0,18 0,13 0,1 0,08 0,06 R t axială (2,0) (1,8) (1,3) (1,0) (0,8) (0,6) Întindere din încovoiere şi tensiunile 0,3 0,25 0,2 0,16 0,12 0,1 Rtb , Rtw principale de (3,0) (2,5) (2,0) (1,6) (1,2) (1,0) întindere la încovoiere Rsq Forfecare 0,8 0,65 0,55 0,4 0,3 0,2 (8,0) (6,5) (5,5) (4,0) (3,0) (2,0) NOTĂ – Rezistenţele de calcul Rt , Rtb şi Rtw sunt raportate la toată secţiunea de rupere a zidăriei, iar Rsq - numai la aria secţiunii cărămizii sau a blocurilor (aria netă a secţiunii) minus aria secţiunii rosturilor verticale. Valorile acestor caracteristici trebuie înmulţite cu coeficientul mkp, prezentat în Tabelul 20. 6.2.1.14 Rezistenţele de calcul ale armăturii Rs, trebuie înmulţite în funcţie de tipul de armare a elementului cu coeficienţii condiţiilor de lucru  cs , prezentaţi în Tabelul 23. Tabelul 23 Tipul de armare a elementelor 1. Armare cu plasă 2. Armarea longitudinală: a) cu armătură întinsă b) cu armătură comprimată c) armătură curbată cu etrieri 3. Ancore şi legături în zidăria cu mortar de marca: a)  25 b)  10

Coeficienţii condiţiilor de lucru pentru armătura de Clasa A-I Clasa A-II, A-III Clasa Bp-1 0,75 0,6 1,0 0,85 0,8

1,0 0,7 0,8

1,0 0,6 0,6

0,9 0,5

0,9 0,5

0,8 0,6

NCM F.03.02-2005 pag.48 Caracteristici de deformare şi coeficienţi de frecare

6.2.2

6.2.2.1 La încărcarea de scurtă durată, modulul de elasticitate (modulul iniţial de deformare) al zidăriei ( E0 ) trebuie considerat egal cu: - pentru zidăria nearmată şi armată cu plasă E0  Ru ;

(6)

- pentru zidăria cu armare longitudinală E0  Rsku ,

(7)

în care,  -caracteristica elastică a zidăriei nearmate, conform Tabelului 24, iar a celei armate se determină cu formula:  sk  

Ru , Rsku

(8)

în care, Ru - rezistenţa temporară (limita medie a rezistenţei) la comprimare a zidăriei se determină cu formula: Ru  2R ,

(9)

în care, R - rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune, conform Tabelelor 16...19 cu considerarea coeficienţilor, conform 6.2.1.5...6.2.1.9. Rsku - rezistenţa temporară (limita medie a rezistenţei) la compresiune a zidăriei

armate din cărămidă şi blocuri (artificiale şi naturale), se determină cu formula: Rsku  2R 

Rsn  , 100

(10)

În care,  - procentul de armare al zidăriei, se determină cu formula: 

As  100 , Az

(11)

în care, As şi Az - aria secţiunii armăturii şi, respectiv, aria zidăriei;

Rsn - rezistenţa normată a armăturii. Pentru oţelul de clasa Bp-1 valoarea lui Rsn se înmulţeşte cu coeficientul 0,6.

NCM F.03.02-2005 pag.49 Tabelul 24 Tipul de zidărie 1. Din blocuri mari din beton greu macroporos cu agregate grele şi din piatră naturală grea (1800 kg/m3) 2. Din cărămidă de argilă presată în stare plastică, plină şi cu goluri, blocuri artificiale pline 3. Din cărămidă de argilă presată în stare semiuscată, plină şi cu goluri 4. Din cărămidă silicocalcară, plină şi cu goluri 5. Din blocuri mici de piatră naturală 6. Din blocuri pline mari de beton uşor

Caracteristica elastică  la marca mortarului 150…50 25 10 4 2 Nulă

1500

1500

1000

750

750

500

1000

1000

750

500

350

200

500

500

500

350

350

200

750

750

500

350

350

200

2300

1500

750

450

350

-

1000

1000

750

500

500

350

NOTE 1. Valorile , prezentate la punctele 1...4 se referă şi la cărămida vibrată şi blocurile de piatră vibrată (compuse). 2. Caracteristica elastică a betonului ciclopian se ia egală cu   2000 . 3. Pentru zidăria cu mortare cu agregate de carbonaţi, valorile caracteristicii elastice  , prezentate în Tabelul 24, trebuie înmulţite cu coeficientul 0,7. 4. Se recomandă considerarea caracteristicilor elastice ale zidăriei din blocuri artificiale pe baza unor studii experimentale efectuate în condiţiile prevăzute legal. 6.2.2.2 Modulul de elasticitate al zidăriei E0 la încărcarea constantă şi de lungă durată, ţinând cont de curgerea lentă, trebuie redus prin împărţirea acestuia la coeficientul de curgere lentă  , egal cu:

NCM F.03.02-2005 pag.50 2,2 – pentru zidăria din cărămidă de argilă presată în stare plastică şi semiuscată şi din piatră naturală; 2,8 – pentru zidăria din blocuri mari, realizate din beton greu; 3,0 – pentru zidăria din cărămidă silicocalcară şi blocuri artificiale mici. Modulul de deformaţie al zidăriei (E) trebuie determinat cu formula:

6.2.2.3

E  Kn  E0 ,

(12)

în care, E0 - modulul de elasticitate al zidăriei, se determină cu formulele 6 şi 7; Kn - coeficient, conform Tabelului 25.

Tabelul 25 Tipul de calcul

1. Calculul elementului din condiţiile de rezistenţă a zidăriei 2. Calculul deformaţiei zidăriei din forţele longitudinale sau transversale, eforturi în sistemele de carde static nedeterminate, în care elementele din zidărie conlucrează cu elementele din alte materiale. Determinarea perioadei de oscilaţie a elementelor din zidărie şi a rigidităţii acestora

Coeficientul Kn la mortar de marca 25…10  50 0,6 0,7

0,8

0,9

Modulul de forfecare al zidăriei trebuie adoptat egal cu: G  0,4E0

6.2.2.4

6.2.2.5 Deformaţiile relative ale zidăriei, ţinând cont de curgerea lentă, se determină cu formula:  

 Eo

în care,

,

(13) 

- tensiunea în zidărie, la care se determină  ;

 - coeficientul de curgere lentă al zidăriei (a se vedea 6.2.2.2). 6.2.2.6

Deformaţia de contracţie trebuie considerată pentru zidăriile:

NCM F.03.02-2005 pag.51 a) din cărămidă silicocalcară, blocuri mici artificiale cu liant de ciment egală cu 3  104 ; b) din cărămidă de argilă şi piatră naturală – nu se consideră. 6.2.2.7 Valoarea coeficienţilor de dilatare lineară se consideră conform Tabelului 26. Tabelul 26 Materialul zidăriei

Coeficientul de dilatare lineară,  t , grad

1. Cărămidă de argilă plină şi cu goluri 2. Cărămidă silicocalcară, blocuri artificiale, beton ciclopian 3. Blocuri naturale (piatră)

0,5  105

6.2.2.8

1,0  105 0,8  105

Coeficientul de frecare (  ) trebuie considerat conform Tabelului 27.

Tabelul 27 Materiale 1. Zidărie pe zidărie sau pe beton 2. Lemn pe zidărie sau pe beton 3. Zidărie şi beton pe nisip sau pe pietriş 4. Zidărie şi beton pe argilă nisipoasă 5. Zidărie şi beton pe argilă 6. Oţel pe zidărie sau pe beton

Coeficientul de frecare la suprafaţa în stare Uscată Umedă 0,7 0,6 0,6 0,5 0,6 0,5 0,55 0,4 0,5 0,3 0,45 0,35

6.3

Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa I (la capacitatea portantă)

6.3.1

Elemente nearmate

6.3.1.1 Calculul elementelor din zidărie nearmată la compresiunea centrică trebuie efectuat cu formula: N  m g RA ,

în care, N – forţa longitudinală de calcul,

(14)

NCM F.03.02-2005 pag.52

m g - coeficientul pentru considerarea încărcarii de lungă durată, se determină cu formula (24) la eog  0 , R – rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei (a se vedea Tabelele 16…19), A – aria secţiunii elementului,  - coeficientul de încovoiere longitudinală; se consideră conform Tabelului 28 în funcţie de caracteristica elastica  (Tabelul 24) şi flexibilitatea elementului:

cu secţiunea arbitrară i 

l0 , i

(15)

cu secţiunea dreptunghiulară h 

l0 h

(16)

În formulele (15) şi (16): l0 - înălţimea (lungimea) de calcul a elementului, se determină conform 6.3.1.2,

i – raza de inerţie cea mai mică a secţiunii elementului, h – dimensiunea mai mică a secţiunii dreptunghiulare a elementului. Tabelul 28 Flexibilitatea elementelor

h

i

4 6 8 10 12 14 16 18 22

14 21 28 35 42 49 56 63 76

Coeficientul de încovoiere longitudinală (  ) al elementelor cu secţiunea constantă pe lungime, la caracteristicile elastice ale zidăriei  750 500 350 200 100 1500 1000 1 0,98 0,95 0,92 0,88 0,85 0,81 0,77 0,69

1 0,96 0,92 0,88 0,84 0,79 0,74 0,7 0,61

1 0,95 0,9 0,84 0,79 0,73 0,68 0,63 0,53

0,98 0,91 0,85 0,79 0,72 0,66 0,59 0,53 0,43

0,94 0,88 0,8 0,72 0,64 0,57 0,5 0,45 0,35

0,9 0,81 0,7 0,6 0,51 0,43 0,37 0,32 0,24

0,82 0,68 054 0,43 0,34 0,28 0,23 -

NCM F.03.02-2005 pag.53 Tabelul 28 (continuare) Flexibilitatea elementelor

h

i

26 30 34 38 42 46 50 54

90 104 118 132 146 160 173 187

Coeficientul de încovoiere longitudinală (  ) al elementelor cu secţiunea constantă pe lungime, la caracteristicile elastice ale zidăriei  750 500 350 200 100 1500 1000 0,61 0,53 0,44 0,36 0,29 0,21 0,17 0,13

0,52 0,45 0,38 0,31 0,25 0,18 0,15 0,12

0,45 0,39 0,32 0,26 0,21 0,16 0,13 0,1

0,36 0,32 0,26 0,21 0,17 0,13 0,1 0,08

0,29 0,25 0,21 0,17 0,14 0,1 0,08 0,06

0,2 0,17 0,14 0,12 0,09 0,07 0,05 0,04

-

NOTĂ - În cazul unor valori intermediare ale flexibilităţii, coeficientul (  ) se determină prin interpolare. 6.3.1.2 La determinarea coeficienţilor de încovoiere longitudinală, înălţimea de calcul a pereţilor şi stâlpilor ( l0 ), trebuie consideraţi în funcţie de condiţiile de sprijinire pe reazemele orizontale: a) în cazul reazemelor articulate fixe (Figura 11, a) l0  H ; b) în cazul reazemului superior elastic şi al încastrării rigide în reazemul inferior: pentru clădirile cu o singură deschidere l 0  1,5 H ; pentru clădirile cu mai multe deschideri l0  1,25 H (Figura 11, b); c) pentru elementele libere

l 0  2 H (Figura

11, c);

d) pentru elementele cu secţiunile de rezemare încastrate parţial ţinând cont de gradul real de încastrare, dar egal cu minimum l0  0 ,8 H , în care H – distanţa dintre reazemele orizontale. NOTE 1. În cazul reazemelor rigide şi al încastrării în pereţi a unor planşee rigide din prefabricate de beton armat se consideră l 0  0 ,9 H , iar în cazul planşeelor monolite, rezemate pe toate cele patru laturi pe pereţi, l0  0 ,8 H .

NCM F.03.02-2005 pag.54 2. Dacă încărcarea se limitează la masa proprie a elementului în limitele sectorului considerat, înălţimea de calcul a elementelor comprimate l0 , specificată la 6.3.1.2, trebuie înmulţită cu coeficientul 0,75. N b)

 =1

 =1

N

H/3

 mg

H 0,7H

 mg

H

H/3 H/3

 =1

mg =1

 mg H

с)

mg =1 0,3H

mg =1

0,5H

N

0,5H

a)

Figura 11. Coeficienţii  şi m g pe înălţimea pereţilor şi a stâlpilor. 6.3.1.3 Valorile coeficienţilor  şi mg pentru pereţi şi stâlpi, în funcţie de condiţiile de rezemare a acestora pe reazemele orizontale, trebuie considerate variabile de la 1 până la valorile de calcul, pe lungimea elementelor determinate conform 6.3.1.1; 6.3.2.1. La valorile mai mici ale secţiunii transversale dreptunghiulare a elementelor egale cu h30cm (sau cu raza de inerţie mai mică a elementelor de secţiune arbitrară i8,7cm) coeficientul mg se consideră egal cu 1 pe toată lungimea elementului. Se admite considerarea coeficienţilor  şi mg egali cu 1, în locurile de intersectare a pereţilor principali, cu condiţia îmbinării sigure a acestora. La distanţa H de la intersecţia pereţilor, coeficienţii  şi mg se determină conform 6.3.1.1; 6.3.1.2. Pentru sectoarele verticale intermediare, coeficienţii  şi mg se determină prin interpolare. 6.3.1.4 Pentru pereţii slăbiţi prin goluri, la calculul intergolurilor, coeficientul  se determină luând în considerare flexibilitatea peretelui. Pentru intergolurile înguste, având lăţimea mai mică decât grosimea peretelui, calculul intergolului se efectuează şi în planul peretelui, considerând înălţimea de calcul a întergolului egală cu înălţimea golului.

NCM F.03.02-2005 pag.55 6.3.1.5. Pentru pereţii şi stâlpii în trepte, a căror parte superioară are secţiunea transversală mai mică, coeficienţii  şi mg se determină: a) la rezemarea pereţilor (a stâlpilor) pe reazeme articulate fixe considerând înălţimea l0  H (H – înălţimea peretelui sau a stâlpului conform 6.3.1.2) şi secţiunea cea mai mică amplasată în treimea mediană a înălţimii H; b) la prezenţa reazemului superior elastic sau în absenţa acestuia considerând înălţimea de calcul l0 , determinată conform 6.3.1.2 şi secţiunea în dreptul reazemului inferior, iar la calculul porţiunii superioare a peretelui (stâlpului) cu înălţimea H1 - considerând înălţimea de calcul l01 şi secţiunea transversală de calcul al acestei porţiuni; l01 se determină similar cu l0 , dar la H  H1 . 6.3.1.6 Calculul la compresiune excentrică a elementelor din zidărie nearmată trebuie efectuat cu formula: N  m g 1 RAc ,

(17)

în care, Ac - aria porţiunii comprimate a secţiunii la epura dreptunghiulară a tensiunilor (Figura 12), determinată din condiţia conform căreia centrul de greutate al acesteia coincide cu punctul de aplicare al forţei longitudinale de calcul N. Poziţia limitelor ariei Ac se determină din condiţia egalităţii cu zero a momentului static al acestei arii faţă de centrul ei de greutate pentru secţiunea dreptunghiulară: Ac  A(1 

 `1 

2e0 ), h

  c 2

În formulele (18) şi (19): A – aria secţiunii elementului; h – înălţimea secţiunii în planul de acţiune a momentului;

eo - excentricitatea forţei N fată de centrul de greutate al secţiunii;

(18) (19)

NCM F.03.02-2005 pag.56

 - coeficientul de încovoiere longitudinală determinat pentru întreaga secţiune în planul de acţiune a momentului încovoietor, considerând înălţimea de calcul a elementului l0 , (a se vedea 6.3.1.1; 6.3.1.2.) conform Tabelului 28.  c - coeficientul de încovoiere longitudinală determinat pentru porţiunea

comprimată a secţiunii, considerând înălţimea reală a elementului H conform Tabelului 28 în planul de acţiune a momentului încovoietor la raportul  hc 

H hc

;

(20)

sau la flexibilitatea i  c

H ic

,

(21)

în care, hc şi i c - înălţimea şi raza de inerţie a porţiunii comprimate a secţiunii transversale în planul de acţiune a momentului încovoietor. eo N

hc y

h eo

N

b Centrul de greutate

Ac

y

Figura 12. Compresiune excentrică Pentru secţiunea dreptunghiulară hc  h  2e0 . În cazul secţiunii în T (la e0  0,45y ) se admite să se aproximeze Ac  2( y  e0 )b şi hc  2( y  e0 ) , în care y – distanţa

NCM F.03.02-2005 pag.57 de la centrul de greutate al secţiunii elementului până la marginea acestuia pe direcţia de excentricitate; b – lăţimea porţiunii comprimate a secţiunii.

H1

H

H2

În cazul epurei cu semn alternant a momentului încovoietor pe înălţimea elementului (Figura 13) calculul de rezistenţă trebuie efectuat pentru secţiunile cu momentele încovoietoare maxime de semne diferite.

Figura 13. Epura momentelor încovoietoare la încărcarea cu semn alternant a elementelor comprimate excentric Coeficientul de încovoiere longitudinală  c trebuie determinat pe înălţimea porţiunii elementului în limitele epurei de acelaşi semn a momentului încovoietor la raporturile sau la flexibilităţile  h1c 

H hc1

sau  i1c 

H1 , ic1

(22)

şi  h 2c 

H2 sau hc 2

 i2c 

H2 , ic2

(23)

în care, H1 şi H2 - înălţimile porţiunilor elementului cu epura de acelaşi semn a momentului încovoietor; h ;i ;h ;i - înălţimile şi razele de inerţie ale porţiunii comprimate a c1 c1 c 2 c 2

elementelor în secţiunile cu momentele încovoietoare maxime;  - coeficient, se determină conform Tabelului 29;

NCM F.03.02-2005 pag.58 mg - coeficient, se determină cu formula: mg  1  

Ng N

(1 

1,2eog h

(24)

),

în care, N g - forţa longitudinală de calcul din încărcările de durată,  - coeficient, se determină conform Tabelului 30, eog - excentricitatea rezultantei încărcărilor de durată.

Tabelul 29 Tipul de zidărie 1. Zidărie de toate tipurile, cu excepţia celor specificate la poz. 2 2. Zidărie din piatră şi blocuri mari, realizate din betoane macroporoase; din piatră naturală

Valorile  pentru secţiunea de formă arbitrară dreptunghiulară 1

e0  1,45 2y

1

1

e0  1,45 h

1

NOTĂ – Dacă 2y < h, la determinarea coeficientului  în loc de 2y se consideră h. La h  30 cm sau i  8,7 se consideră mg  1 . La încărcarea elementelor cu secţiunea în T cu încărcare alternantă se efectuează două calcule de rezistenţă: la dispunerea tălpii secţiunii în zona comprimată şi în cea întinsă. La epura cu semn alternant a momentelor pe lungimea elementului, aceste calcule se efectuează pentru secţiunile cu momente maxime. 6.3.1.7 La calculul pereţilor cu grosimea de 25 şi mai mică, trebuie să se ţină cont de excentricitatea accidentală ev , care trebuie însumată cu excentricitatea forţei longitudinale. Valoarea excentricităţii ev , trebuie considerată egală cu: a) pentru pereţii structurali portanţi– 2 cm; b) pentru pereţii autoportanţi - 1 cm. Pentru pereţii de compartimentare şi pereţii neportanţi se admite considerarea ev  0 .

NCM F.03.02-2005 pag.59

Tabelul 30 Flexibilitatea  h ,i

 10 12 14 16 18 20 22 24 26

 35 42 49 56 63 70 76 83 90

Coeficientul  pentru zidărie Pentru cărămidă de argilă, Din cărămidă silicoclaclară, blocuri mici şi mari din blocuri artificiale mici cu beton greu, din piatră agregate poroase. naturală de toate tipurile La procentul de armare 0,1…0,0 0,1…0,0  0,3  0,3 00,00 0,04 0,08 0,12 0,15 0,20 0,24 0,27 0,31

0,00 0,03 0,07 0,09 0,13 0,16 0,20 0,23 0,26

0,00 0,05 0,09 0,14 0,19 0,24 0,29 0,33 0,38

0,00 0,03 0,08 0,11 0,15 0,19 0,22 0,26 0,30

NOTĂ – La procentul de armare de peste 0,1% şi sub 0,3% coeficienţii  se determină prin interpolare. 6.3.1.8 Valoarea cea mai mare a excentricităţii (ţinând cont şi de cea accidentală) în elementele comprimate excentric fără armare longitudinală în zona întinsă nu trebuie să depăşească: pentru combinările încărcărilor principale - 0,9y; pentru cele speciale - 0,95y, iar la pereţii cu grosimea mai mică sau cel puţin egală cu 25 cm: 0,8y şi, respectiv, 0,85y, distanţa de la punctul de aplicare a forţei până la latura cea mai comprimată a secţiunii pentru pereţii portanţi şi stâlpi trebuie să fie egală cu minimum 2 cm. 6.3.1.9 Elementele comprimate excentric cu lăţimea secţiunii transversale b 0,8A, se admite efectuarea calculului fără considerarea coeficientului g, considerând în formula (52) A  Ab .

NCM F.03.02-2005 pag.72 Coeficientul p se consideră egal cu 1 în cazul elementelor pline şi al plăcilor de planşeu cu goluri. 6.3.3.10 La plăcile de planşeu prefabricate din beton armat cu golurile neumplute (chesoane), pe lângă verificarea capacităţii portante a nodului de reazem, trebuie verificată capacitatea portantă a secţiunii care intersectează nervurile fâşiilor, cu formula: N  nRb An  RAk ,

(53)

în care, Rb - rezistenţa de calcul a betonului la compresiunea axială, An - aria secţiunii orizontale a plăcii, slăbită de goluri, pe lungimea de reazem

a plăcii pe zidărie (aria totală a secţiunii nervurilor), An R – rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune, Ak - aria secţiunii zidăriei în limitele nodului de reazem (fără considerarea

porţiunii secţiunii ocupate de porţiunile de plăci), Ak n=1,25 – pentru betoanele grele şi n=1,1 pentru betoanele din agregate

poroase. 6.3.3.11 Calculul încastrarii în zidărie a grinzilor în consolă (Figura 16,a) trebuie efectuat cu formula: Q

Rcab , 6e0 1 a

(54)

în care, Q – încărcarea de calcul din greutatea grinzii şi din încărcarile aplicate pe aceasta, Rc - rezistenţa de calcul a zidăriei la strivire,

a - adâncimea de încastrare a grinzii în zidărie,

b – lăţimea tălpii grinzii, e0 - excentricitatea forţei de calcul faţă de centrul încastrării,

C – distanţa forţei Q fată de planul peretelui.

NCM F.03.02-2005 pag.73 a)

b)

1

1 S

a

 c b a/2

c eo

a

N2

N1 c

Q

Q s

 b c

b

1-1

N2

Q

N1 c

a s

s

Figura 16. Schemele de calcul ale grinzilor în consolă Adâncimea necesară de încastrare trebuie determinată cu formula: a

2Q 4Q2 6Qc ,   Rcb Rc2b 2 Rcb

(55)

Daca încastrarea capătului grinzii nu satisface calculul cu formula (54), adâncimea de încastrare trebuie mărită sau trebuie prevăzuţi suporţi de distribuţie dedesubtul sau deasupra grinzii. Dacă excentricitatea încărcării faţă de centrul platformei de încastrare depăşeşte dublul adâncimii de încastrare ( e0  2a ), se admite neglijarea tensiunilor din compresiune; în acest caz calculul se efectuează cu formula: Q

Rca 2b 6e0

(56)

La utilizarea suporturilor de distribuţie sub forma de grinzi înguste, a căror lăţime nu depăşeşte 1/3 din adâncimea de încastrare, se admite ca sub ele sa fie considerată o epură dreptunghiulară a tensiunilor (Figura 16,b). 6.3.3.12 La calculul la rezistenţa pereţilor clădirilor în cadre umplute cu zidărie este necesară:

NCM F.03.02-2005 pag.74 a) verificarea rezistenţei umpluturii, a cărei parametri se stabilesc la elaborarea soluţiei constructive a clădirii; b) alegerea secţiunii elementelor din beton armat ale cadrelor. La verificarea rezistenţei umpluturii se consideră că starea ei limită apare atunci când tensiunile pe diferitele porţiuni ale umpluturii din acţiunea comună a încărcărilor verticale şi orizontale ating rezistenţele respective de calcul ale zidăriei. 6.3.3.13 La alegerea secţiunilor elementelor carcasei de beton armat trebuie pornit de la condiţia asigurării integrităţii perfecte a elementelor acesteia chiar şi la avarierea umpluturii. Datorită acestui fapt alegerea secţiunilor grinzilor şi a stâlpilor carcasei porneşte de la ipoteza că asupra peretelui studiat al clădirii acţionează valorile de calcul ale forţelor seismice orizontale, multiplicate de m ori: m

Q(i ) min Q(i )1

,

(57)

în care, Q(i ) min - valoarea minimă a forţei tăietoare, la care se produce deteriorarea unor porţiuni late ale umpluturii la nivelul 1 al peretelui i, Q(i )1 - forţa tăietoare din încărcarea orizontală de calcul la înălţimea nivelului 1

al etajului i. 6.3.3.14 Calculul rezistenţei pereţilor clădirilor în cadre umplute cu zidărie se recomandă să fie efectuat cu ajutorul unor programe computerizate, care aplică metoda elementelor finite. Se admite calcularea fiecărui perete ca un element plat. 6.4

Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa II-a

6.4.1 La formarea şi deschiderea fisurilor şi la deformare trebuie să se calculeze: a) elementele nearmate comprimate excentric la e0  0,7 y ; b) pereţii autoportanţi, legaţi de carcase care lucrează la încovoiere transversală, dacă capacitatea portantă a pereţilor nu este suficientă pentru a prelua independent (fără contribuţia carcasei) încărcările;

NCM F.03.02-2005 pag.75 c) elementele armate longitudinal încovoiate, comprimate excentric şi întinse, exploatate în medii agresive pentru armătură; d) volumele armate longitudinal în cazul în care se impun condiţii de impermeabilitate a tencuielii sau a placajelor izolante; e) elementele clădirilor şi construcţiilor la care, prin condiţiile de exploatare, nu se admite formarea fisurilor sau deschiderea acestora trebuie să fie limitată. 6.4.2 Calculul elementelor de zidărie şi de zidărie armată la stările limită de grupa a doua trebuie efectuat la acţiunea încărcărilor normate pentru combinările lor principale. Calculul elementelor nearmate comprimate excentric la deschiderea fisurilor la e0  0,7 y , trebuie efectuat pentru acţiunea încărcărilor de calcul. 6.4.3 Calculul la deschiderea fisurilor (rosturilor zidăriei) elementelor nearmate de zidărie comprimate excentric la e0  0,7 y , trebuie efectuat pornind de la următoarele ipoteze: a) la calcul se consideră epura lineară a tensiunilor de compresiune excentrică ca pentru un corp elastic; b) calculul se efectuează după tensiunea convenţionala marginală de întindere, care caracterizează mărimea de deschidere a fisurilor în zona întinsă. Calculul trebuie efectuat cu formula: N

 r Rtb A

A( h  y ) e0 1 I

,

(58)

în care, I – momentul de inerţie al secţiunii în planul de acţiune a momentului încovoietor, y – distanţa de la centrul de greutate al secţiunii până la marginea comprimată; Rtb - rezistenţa de calcul a zidăriei la întinderea din încovoiere pe secţiunea

neţesută,  r - coeficientul condiţiilor de lucru ale zidăriei la calculul la deschiderea

fisurilor, considerat conform Tabelului 32.

NCM F.03.02-2005 pag.76 Tabelul 32 Caracteristica şi condiţiile de lucru ale zidăriei

1. Zidărie nearmată încărcată excentric şi întinsă. 2. Zidărie nearmată încărcată excentric şi întinsă, cu finisaj decorativ pentru elemente cu cerinţe arhitectonice ridicate. 3. Zidărie nearmată încărcată excentric, cu tencuială hidroizolantă pentru elemente care lucrează la presiunea hidrostatică a lichidelor. 4. Zidărie nearmată încărcată excentric cu tencuială antiacidă sau cu placaje pe chituri, pe bază de sticlă solubilă (silicat de sodiu).

Coeficientul conditiilor de lucru ale zidăriei  r , la o durata presupusă de exploatare a elementului, în ani 100 50 25 1,5 2,0 3,0

1,2

1,2

-

1,2

1,5

-

0,8

1,0

1,0

NOTĂ – Coeficienţii condiţiilor de lucru  r la calculul zidăriei armate longitudinal la compresiune excentrică, încovoiere, întindere axiala şi excentrică şi la tensiunile principale de întindere se iau cu coeficienţii: - k = 1,25 la   0,1%; - k = 1,0 la   0,05%, La procente intermediare de armare - prin interpolare, efectuată cu formula k  0,75  5 . 6.4.4 Elementele la care, prin condiţiile de exploatare, nu poate fi admisă formarea fisurilor în acoperirile cu tencuială şi de alte tipuri, trebuie să fie verificate la deformarea suprafeţelor întinse. Aceste deformaţii trebuie determinate pentru zidăria nearmată la încărcările normate, care trebuie aplicate după realizarea acoperirilor cu tencuială sau de alt tip, cu formulele (59)...(62).

NCM F.03.02-2005 pag.77 Tabelul 33 Tipul şi destinaţia acoperirilor Tencuială hidroizolantă pe bază de ciment pentru elementele expuse la presiunea hidrostatică a lichidelor. Tencuială antiacidă pe bază de sticlă solubila (silicat de sodiu) sau acoperiri monostrat din plăci turnate de piatră (diabaz, bazalt) pe chituri antiacide Placaje bi- şi tristrat din plăci dreptunghiulare turnate din piatră pe chituri antiacide: a) de-a lungul laturii lungi a plăcilor; b) de-a lungul laturii scurte a plăcilor

u

0,8 104 0,5 104 1,0 104 0,8 104

NOTĂ – În cazul armării longitudinale a elementelor, precum şi în cazul tencuirii elementelor nearmate pe plasă, deformaţiile relative limită  u , se admite să se mărească cu 25%, însă cu minimum valoarea deformaţiilor relative, specificate în Tabelul 34. Calculul după deformaţiile suprafeţelor întinse ale elementelor de zidărie din zidărie nearmată se face cu formulele: la întindere axială N  EA u ;

(59)

la încovoiere M

EI u ; h y

(60)

la compresiune excentrică N

EA u ; A( h  y ) e0 1 I

(61)

la întindere excentrică N

EA u , A(h  y )e0 1 I

(62)

NCM F.03.02-2005 pag.78 În formulele (59) ... (62): N şi M – forţa longitudinală şi momentul din încărcările normate care trebuie aplicate după realizarea tencuielii şi a placajelor,  u - deformaţiile relative limită, considerate conform Tabelului 33,

(h-y) – distanţa de la centrul de greutate al secţiunii de zidărie până la marginea întinsa a acoperirii aflată la distanţa cea mai mare, I – momentul de inerţie al secţiunii, E – modulul de deformaţie al zidăriei, se determină cu formula (12). 6.5

Reconstrucţia clădirilor cu pereţii din zidărie

6.5.1 Reconstrucţia parţială sau integrală a clădirii trebuie precedată de expertiza tehnică a acesteia, realizată de experţi tehnici atestaţi. Raportul de expertiză trebuie să conţină: a) informaţii privind amplasarea obiectului şi seismicitatea lui de calcul; b) caracteristica terenului pe care este amplasată clădirea examinată; c) descrierea soluţiei de sistematizare spaţială şi a soluţiei constructive a clădirii; d) o scurta caracterizare a istoricului exploatării clădirii; date privind reconstrucţii anterioare; e) caracterizarea stării tehnice a tuturor elementelor principale ale clădirii, evaluarea rezistenţei seismice a acesteia (a se vedea 6.5.5); f) măsurile tehnice obligatorii pentru asigurarea exploatării viitoare normale a clădirii; g) descrierea măsurilor de reconstrucţie preconizate admisibilităţii acestora din punct de vedere tehnic;

şi

analiza

h) recomandările tehnice privind realizarea măsurilor de reconstrucţie sub formă de scheme şi prescripţii tehnologice, al căror volum trebuie să fie suficient pentru execuţia de calitate a lucrărilor. În cazurile complexe, trebuie prevăzută elaborarea unui proiect de detaliu de reconstrucţie pe baza acestor recomandări, care trebuie să fie conţinute în raportul de expertiză.

NCM F.03.02-2005 pag.79 6.5.2 Autorizarea pentru reconstrucţia clădirii sau a unei părţi a acesteia se emite de către autorităţile locale pe baza raportului de expertiză, conform legislaţiei în vigoare în domeniul construcţiilor. 6.5.3 La încheierea lucrărilor de reconstrucţie trebuie întocmit un act care să ateste conformitatea măsurilor realizate cu recomandările proiectului. La semnarea actului trebuie să participe obligatoriu autorul măsurilor de reconstrucţie. 6.5.4 scopul:

Reconstrucţia (integrală sau parţială a) clădirii poate fi realizată în a) măririi rezistenţei seismice a acesteia până la nivelul de calcul; b) ameliorării caracteristicilor de exploatare ale clădirii.

În cazul “b”, măsurile de reconstrucţie nu trebuie să afecteze rezistenţa seismică existentă a clădirii, care nu trebuie să fie inferioară nivelului de calcul. Nu se admite reconstrucţia clădirilor ne având o rezistenţă seismică suficientă, fără realizarea lucrărilor specificate la punctul „a”. 6.5.5

Rezistenţa seismică reală a clădirii se determină pe baza: a) examinării de detaliu a fiecăruia dintre elementele principale ale clădirii cu identificarea deteriorărilor avariilor acestora şi evaluarea gradului lor de deteriorare pe o scară de 5 grade (Tabelul 34); b) determinării caracteristicilor de rezistenţă ale elementelor principale prin metode nedistructive ; c) studiului materialelor privind istoricul de exploatare a clădirii (comportarea acesteia la cutremure, reconstrucţiile anterioare, realizarea altor obiecte în imediata vecinătate a clădirii etc.); d) dacă este necesar, prin efectuarea de încercări de control asupra clădirii, a unor fragmente ale acesteia sau a unor elemente separate.

NCM F.03.02-2005 pag.80

Tabelul 34 Nr. crt.

Caracteristica deteriorărilor elementelor, stabilite vizual

1

Fisuri pe conturul pereţilor de compartimentare. Fisuri verticale la îmbinarea blocurilor prefabricate de ventilaţie cu zidăria pereţilor. Fisuri fine la rosturile de îmbinare ale planşeelor prefabricate din beton armat. Fisuri orizontale fine în secţiunile de reazem ale intergolurilor înguste, ale pereţilor autoportanţi şi ale pereţilor portanţi de la nivelele superioare ale clădirii. Fisuri oblice la grosimea firului de păr, în intergoluri largi şi în pereţii fără goluri. Fisuri fine în buiandrugii din beton armat. Fisuri oblice fine în intergolurile înguste şi fisuri oblice deschise în intergolurile largi şi în pereţii fără goluri . Fisuri verticale în îmbinarea pereţilor principali. Separarea planşeelor prefabricate la rosturile de montaj. Fisuri normale şi oblice în buiandrugii de beton armat. Fisuri fine în centurile antiseismice (grinzile clădirilor în cadre umplute cu zidărie). Fisuri la îmbinările cap la cap ale rampelor de scări. Ruperea unor elemente izolate. Fisuri deschise în centurile antiseismice şi elementele cadrelor la clădiri în cadre umplute cu zidărie. Colapsul unor porţiuni sau al întregii clădiri.

2

3

4

5

Gradul de deteriorare

Procentul orientativ de reducere a rezistenţei seismice a clădirii la un volum total al dete-riorărilor  15%

1

0

2

10-15

3

20-50

4

60-80

5

90-100

6.5.6 La reconstrucţia clădirilor apare frecvent necesitatea evaluării capacităţii portante a terenurilor de fundare.

NCM F.03.02-2005 pag.81 Dacă studiul clădirii nu relevă semne de tasare neuniformă a fundaţiei şi de deteriorare evidentă a situaţiei hirdogeologice, se admite mărirea rezistenţei de calcul a terenului de fundare, aplicând formula: Rrp( k )  (1  0,5

0 Rrp( H )

) Rrp( H )

(63)

în care, 0 – tensiunea la talpa fundaţiei înainte de reconstrucţia clădirii, Rrр(н) – rezistenţa iniţială de calcul a terenului de fundare, Rrр(к) – rezistenţa de calcul a terenului comprimat de greutatea clădirii existente. Durata de exploatare a clădirii în reconstrucţie trebuie sa fie de minimum 3, 5 şi 8 ani, pentru terenurile nisipoase, nisipuri argiloase şi, respectiv, argiloase. Utilizarea mărimii Rrр(к) în calculele de verificare se admite cu condiţia ca modul de construcţie al fundaţiei clădirii să satisfacă prevederile prezentului normativ. 6.5.7 În cazul supraînălţării clădirilor existente trebuie urmărită uşurarea la maximum a greutăţii pereţilor supraînălţaţi. Rezistenţa seismică a construcţiei supraînălţate trebuie să corespundă nivelului de calcul. Pentru realizarea acestui obiectiv se admite utilizarea de scheme cu structura mixtă a clădirii (de exemplu prevederea peste etajele în cadre cu zidărie a unor nivele cu structura în cadre având umplutura neportantă). 6.5.8 Rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei clădirilor existente se determină ţinând cont de recomandările de la 6.2.1.9, d. La consolidarea elementelor deteriorate ale clădirilor cu pereţii din zidărie se recomandă utilizarea cataloagelor, albumelor, instrucţiunilor şi a ghidurilor existente, aprobate (în mod legal) de Organul Naţional de Dirijare a ramurii construcţiilor. În astfel de situaţii nu trebuie utilizate procedee vechi de construcţie, caracterizate prin eficienţa scăzută la exploatarea clădirii în codiţii de seismicitate. Din astfel de procedee fac parte consolidarea pereţilor fisuraţi cu tiranţi flexibili de oţel cu mufe de tracţionare. Relaxarea unor astfel de tiranţi conduce practic la pierderea completă a eficienţei acestora, precum şi a destinaţiei lor. Încadrarea golurilor nu trebuie realizată cu corniere care rigidizează nervurile intergolurilor şi buiandrugul, pe perimetrul golului.

NCM F.03.02-2005 pag.82 De eficienţă redusă este şi consolidarea pereţilor (în special cu mortar de rezistenţă redusă) cu tencuieli armate. 6.5.10 Cele mai eficiente procedee de consolidare a pereţilor clădirilor din zidărie şi zidărie armată sunt: a) realizarea pe toată suprafaţa pereţilor a unor cămăşuiri armate cu grosimea 8-10 cm din beton de mare plasticitate, de clasa mai mare sau cel puţin egală cu B15; b) realizarea unei structuri interioare în cadre spaţiale din beton armat monolit. 6.5.11 La reconstrucţia globală a clădirii (a se vedea 6.5.4, a) este indicată înlocuirea planşeelor deformate şi deteriorate din lemn cu planşee monolit din beton armat, rezemându-le pe tot perimetrul pereţilor principali. Adâncimea ştrepilor orizontali din zidărie, amenajaţi în pereţi pentru încastrarea în aceştia a plăcilor de planşeu, trebuie să fie egală cu 1/3 din grosimea peretelui.

NCM F.03.02-2005 pag.83 ANEXA A TERMENI ŞI DEFINIŢII Balcon – platforma în consolă, care iese în afara planului peretelui de închidere al clădirii, fără reazeme verticale. Verandă – spaţiu neîncălzit, anexat la clădire sau integrat în aceasta. Ansamblu pentru ascensor şi scară – spaţiu destinat pentru amplasarea comunicaţiilor pe verticală, a casei scărilor şi a ascensoarelor. Hol al ascensorului – spaţiu amplasat la intrarea în ascensoare. Loggia – structura anexată la clădire sau integrată în aceasta, de regulă pe toată înălţimea clădirii, legată rigid de aceasta, ale cărei reazeme verticale ating nivelul terenului având fundaţie corespunzătoare. Cotă de proiect a terenului – nivel al taluzului în punctul de contact cu peretele clădirii. Subsol (pivniţă, beci) – porţiunea subterană a clădirii, amenajată sub o parte din suprafaţa de reazem a clădirii. Anexă – structură anexată la clădire, având unul sau mai multe nivele, separată de clădire printr-un rost de deformaţie. Rezistenţă seismică de calcul – capacitate a clădirii de a rezista la cutremure având forţa de calcul fără a suferi deteriorări inadmisibile ale structurii. Terasă – anexă la clădire împrejmuită şi deschisă, care poate avea acoperiş şi poate fi amplasată pe pământ sau deasupra unui etaj inferior. Rezistenţă seismică reală – intensitate a cutremurelor în grade, la care poate rezista clădirea fără a dezvolta deteriorări şi deformaţii inadmisibile ale elementelor. Pod – spaţiu delimitat de acoperiş, pereţii exteriori şi de planşeul de acoperiş. Bovindou – porţiune a încăperii proeminentă în planul faţadei, fiind parţial sau integral vitrată. Nivel de mansardă (mansardă) – etaj în spaţiul podului, delimitat de acoperiş şi pereţi exteriori, care depăşeşte nivelul planşeului de acoperiş cu maximum 1,5 m.

NCM F.03.02-2005 pag.84 Parter – etaj având cota pardoselii încăperilor minimum la nivelul cotei de protecţie a terenului. Nivel de subsol (pivniţa, beci) – nivel, cea mai mare parte al căruia se afla sub cota de proiect a terenului. Etaj tehnic – nivel (etaj) în care sunt amplasate instalaţiile şi echipamentul de comunicaţii. Poate fi amplasat la un nivel inferior (subsol tehnic), superior (pod tehnic) sau intermediar, în clădire. Demisol – nivel la care mai mult din jumătatea înălţimii depăşeşte cota de proiect a terenului.

NCM F.03.02-2005 pag.85 CUPRINS 1

Domeniu de aplicare ..................................................................................... 1

2

Referinţe ........................................................................................................ 1

3

Principii generale .......................................................................................... 2

4

Condiţiile tehnice privind materialele şi construcţiilor din zidărie .............3 4.1 Condiţii tehnice ..................................................................................... 3 4.2 Materiale ............................................................................................... 3 4.3

Mortare pentru zidărie ........................................................................ 7

4.4 Betoane pentru elementele din beton şi beton armat ............................ 8 4.5 Armătură ............................................................................................... 8 5 9

Proiectarea clădirilor .................................................................................... 5.1 Principii generale .................................................................................. 9 5.2 Condiţii privind elementele de construcţie ale clădirilor .................... 13 5.2.1Fundaţii ............................................................................................... 13 5.2.2Pereţi ................................................................................................... 18 5.2.3Centuri antiseismice ............................................................................ 30 5.2.4 Elementele cadrelor din beton armat la clădirile cu cadre umplute cu zidărie ....................................................................................... 32 5.2.5Planşeele între etaje şi de acoperiş...................................................... 34 5.2.6

6

Scări şi alte elemente ...................................................................35

Calculul clădirilor ....................................................................................... 36 6.1 Prevederi generale ............................................................................... 36 6.2 Caracteristici de calcul ........................................................................ 42 6.2.1

Rezistenţe de calcul ...................................................................... 42

NCM F.03.02-2005 pag.86 6.2.2Caracteristici de deformare şi coeficienţi de frecare .......................... 48 6.3 Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa I (la capacitatea portantă).................................................................................... 51 6.3.1Elemente nearmate .............................................................................. 51 6.3.2

Elemente armate ............................................................................ 65

6.3.3Calculul elementelor de perete ........................................................... 67 6.4 Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa II-a ............ 74 6.5 Reconstrucţia clădirilor cu pereţi din zidărie ...................................... 78 Anexa G. Termeni şi definiţii ................................................................................ 83