Morariu Ovidiu Ionut-Schizofrenia (Retrimis) [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAȚIEI,CERCETĂRII

TINERETULUI ȘI SPORTULUI ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ SUCEAVA

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR PROFESIONALE NIVEL 5 AVANSAT

Calificare : Asistent Medical Generalist

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonator: IULIA TĂRÎȚĂ

Absolvent: MORARIU OVIDIU IONUȚ

AUGUST - 2019

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE

Cuprins

Argument.............................................................................................................................................1 CAPITOLUL I Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos.........................................................3 1.Noţiuni de anatomie.........................................................................................................................3 1.1 Sistemul nervos.............................................................................................................................3 1.2 Noţiuni de fiziologie......................................................................................................................5 1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale...............................................................................................5 CAPITOLUL II 2.Schizofrenia.....................................................................................................................................7 2.1 Definiţie ........................................................................................................................................7 2.2 Etiologie........................................................................................................................................7 2.3 Simptomatologie...........................................................................................................................8 2.4 Diagnostic......................................................................................................................................9 2.5 Evolutie şi prognostic...................................................................................................................9 2.6 Tratament....................................................................................................................................10 CAPITOLUL III Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie..........11 3. Internarea-externarea pacientului în spital...............................................................................11 3.1 Recoltarea produselor biologice................................................................................................15 3.2Pregătirea bolnavului pentru recoltarea sângelui pentru examene hematologice, biochimice..........................................................................................................................................16 3.3 Pregătirea pacientului pentru recoltarea urinei pentru examene biochimice......................17 3.4 Pregătirea pacientului pentru electroencefalografie...............................................................18 3.5 Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă( EKG )...................................................19 3.6 Instrumente de evaluare a pacientului schizofren...................................................................20 3.6.1 Scala PANSS ( Positive and negative Symptom Scale for Schizophrenia )...................,....20 3.6.2 Scala CDSS ( Calgary Depression Scale for Schizophrenia )..............................................20 3.6.3 Scala BPRS ( The Brief Psychiatric Rating Scale )..............................................................20

3.6.4 Examenul neurologic..............................................................................................................21 3.7 Îngrijiri specifice acordate bolnavului de schizofrenie..........................................................22 3.7.1 Intervenţii autonome specifice..............................................................................................22 3.7.2 Comunicarea...........................................................................................................................22 3.7.3 Hidratarea organismului........................................................................................................23 3.7.4 Igiena........................................................................................................................................24 3.7.5 Mobilizarea..............................................................................................................................24 3.8 INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE...........................................................................24 3.8.1 Măsurarea parametrilor vitali...............................................................................................26 3.8.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale...............................................................................27 3.8.3 Măsurarea şi notarea pulsului...............................................................................................27 3.8.4 Observarea şi notarea respiraţiei..........................................................................................28 3.8.5 Măsurarea şi notarea temperaturii.......................................................................................28 3.8.6.Administrarea tratamentului.................................................................................................28 3.8.7 Educaţie pentru sănătate........................................................................................................30 3.8.8 Profilaxie...................................................................................................................................31 CAPITOLUL IV Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie......................................................................32 4.1. Nevoile fundamentale după V. Henderson.............................................................................32 4.2.PREZENTARE DE CAZURI..................................................................................................34 4.2.1 STUDIU DE CAZ NR. 1........................................................................................................34 4.2.2 STUDIU DE CAZ NR. 2........................................................................................................41 4.2.3 STUDIU DE CAZ NR. 3........................................................................................................47 Anexe.................................................................................................................................................56 Bibliografie........................................................................................................................................59

MOTTO

"Cel mai mare lucru care-l poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogăţiile tale, ci să i le scoţi la iveala pe cele ascunse în el insuşi."

Benjamine Disraeli

I.

Argument

Schizofrenia este o tulburare psihică gravă care are un efect profund asupra vieţii individului, afectând în acelaşi timp şi familia sau prietenii acestuia. Simptomele, formele clinice variate sub care se poate prezenta schizofrenia, ca şi evoluţia bolii variază considerabil de la un individ la altul, ceea ce face ca diagnosticul şi managementul pacientului schizofren să fie o sarcină dificilă pentru clinician. În sprijinul acestei idei este şi afirmaţia conform căreia nu există două cazuri identice de schizofrenie. Am ales această temă deoarece acest domeniu, psihiatric, a reprezentat o zonă fascinantă, ceea ce m-a determinat să imi pun alte şi alte intrebări în căutarea unor răspunsuri şi soluţii. În acest domeniu se lucrează cu “ mintea şi cu sufletul omului “ şi îmi sunt un permanent stimul în a mă perfecţiona, astfel incât să îmi ating nivelul optim al capacităţilor personale spre a fi un adevărat profesionist. Un alt argument al lucrării este convingerea că, deşi se crede in mod curent că având schizofrenie nu se mai poate duce o viaţă normală,realitatea dovedeşte în multe dintre cazuri posibilitatea reinserţiei sociale a bolnavului cu condiţia ca acesta să beneficiezeîin primul rând de asistenţă specializată iar apoi de inţelegerea,toleranţa,sprijinul comunităţii. Obiectivele prezentului proiect sunt: 1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos central. 2. 3.

Prezentarea generală a schizofreniei. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului cu schizofrenie.

4.

Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie.

5.

Educaţia pentru sănătate la un pacient cu schizofrenie.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale: 1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.

1

2.

Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire la pacienţii cu schizofrenie.

3. Elaborează planul de îngrijire. 4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii. 5. Asigură echipamentele şi materialele necesare. 6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării. 7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate. 8. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate. 9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate. 10. Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.

CAPITOLUL I 2

DATE GENERALE

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos

1.Noţiuni de anatomie Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi coordonează unitar activitatea celorlalte aparate şi sisteme. Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt: -Măduva spinării -Trunchiul cerebral -Cerebelul -Diencefalul -Emisferele cerebrale Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din trei membrane: -Piamater -Arahnoida -Duramater 1.1 Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi: I. Sistemul nervos de relaţie II. Sistemul nervos vegetativ I. Sistemul nervos de relaţie este format din: 3

Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal, telencefal. Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali (rahidieni). II. Sistemul nervos vegetativ este format din: Sistemul nervos simpatic Sistemul nervos parasimpatic Centrii nervoşi vegetativi sunt grupaţi distinct la nivelul sistemului central şi coordonează activitatea organelor interne prin intermediul unor fibre efectoare proprii. Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central. Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică şi legate în partea bazala prin formaţiuni de substanţă albă: - Corpul calos - Trigonul cerebral - Comisura albă anterioară - Comisura albă posterioară Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe: - Convexa externă - Mediala internă - Bazala Feţele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase şanturi, unele adânci care delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele superficiale care delimitează girusuri sau circumvoluţii cerebrale (precentral, postcentral, hipocampic etc.).

4

Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală şi substanţă albă la interior, alcătuită din fibre de asociaţie, comisurale şi de proiecţie.

1.2 Noţiuni de fiziologie

1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia pătrunde în sistemul nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la scoarţă, în ariile senzitive specifice. Aceste informaţii sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele culese de alţi analizatori, precum şi cu ariile asociative cu cele culese de alţi analizatori, precum şi datele din memorie. Pe baza sintezei complexe este elaborată starea de conştiinţă, sunt luate deciziile voliţionale şi automate. Scoarţa cerebrală, cel mai recent apăruta filogenetic, îndeplineşte trei categorii de funcţii: - Funcţii senzitive. - Funcţii asociative. - Funcţii motorii. Pe baza acestor funcţii, se nasc procesele psihice caracteristice fiinţei umane: cognitive, afective, volitive. Paleocortexul sau sistemul limbic îndeplineşte trei categorii de roluri: Rolul de centru cortical La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect stimulator sau inhibitor. Pe baza mirosului animalele recunosc de la mare distanţă atât partenerul de sex şi adversarul, prada şi duşmanul. Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.

5

Reprezintă un ansamblu de activitaţi psihice, somatice si vegetative desfăşurate în vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului- alimentarea, hidratarea, funcţia sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii. La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex numit motivaţie sau impuls. Nu există activitate umană fără un proces motivaţional. Însuşi procesul de invăţare şi memorizare are la bază motivaţia. Rolul în procesele psihice afective. Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de circuite funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, formaţia reticulară a triunghiului cerebral, ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni sistemul limbic poate elabora unele reflexe condiţionate simple. Este dificil şi eronat să localizăm funcţiile cele mai înalte ale creierului. Nu există centri ai gândurilor sau ai voinţei, nu există centru al învăţăturii sau memoriei, nu există un centru anatomic precis al conştiinţei. Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei spre psihologie, nu pot fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale. Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho - fiziologice: - Compartimentul cognitiv – de cunoaştere. - Compartimentul volitiv – decizional. - Compartimentul afectiv.

6

CAPITOLUL II 2.Schizofrenia 2.1 Definiţie Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome asociate, dominate de discordanţa ideoafectivă, incoerenţa proceselor de gândire, ambivalenţă, autism, halucinaţii şi idei delirante în general nesistematizate. Boala evoluează către o disociaţie psihică cu o gravă dezorganizare a personalitaţii şi deficit de integrare în ambianţă. b. Clasificare -SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ

- sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de

schizofrenie. -SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se instalează la pubertate şi se caracterizează prin comportament pueril, prostesc. -SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată prin predominanţa fenomenelor halucinatorii şi a delirului paranoid, mai sistematizat decat în celelalate forme de schizofrenie. -SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta preşcolară (3-4 ani) şi prezintă în general aceleaşi forme clinice ca şi schizofrenia adultului. Apare pe nesimţite la copiii cu un anumit tip de comportament şi de personalitate.

2.2 Etiologie Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din populaţie.Schizofrenia afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de rasă, unii autori susţinand totuşi o incidenţa mai crescută la populaţia nordică. Se remarcă un coefiecient mai crescut de morbiditate prin schizofrenie la populaţia pauperă din aglomerările urbane. Schizofrenia denumită şi psihoza hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o bizară înstrăinare afectivă de la condiţia umană, funcţiile de cunoaştere fiind în acelaşi timp eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în parte. 7

2.3 Simptomatologie Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

1. Sindromul disociativ Cuprinzând tulburări ale câmpului conştiinţei, tulburări ale desfăşurării gândirii, dezogranizarea vieţii afective, comportamentul catatonic. 2. Sindromul delirant paranoid Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influenţă, depersonalizarea) şi delirul autist consecutive acestor trăiri. Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în urmatoarele: Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice halucinaţii sunt cele auditive. Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mişcă un picior sau o mână (deşi acestea stau nemişcate) simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc. Tulburările de gândire - Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa legăturii între idei sau a relaţiilor logice între aceste idei. În ceea ce priveşte conţinutul gândirii, tulburarea cea mai caracteristică este DELIRUL. Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai ales în formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă gândirea incoerentă a bolnavului, este SCHIZOFAZIA. Schizofazia constă dintr-o înşiruire de expresii şi fraze fără nici o legatură între ele, cuvinte noi - create de bolnav (neologisme) şi care au semnificaţie numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului devine de neinţeles pentru ceilalţi. Tulburările de scris - Sunt legate de tulburările de gândire şi vorbire si exprimă mai ales incoerenţa gândirii.

8

Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile delirante ale bolnavului şi comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot prezenta o scădere sau chiar o pierdere a afecţiunii pentru cei apropiaţi, care poate evolua către inversiune afectivă.

2.4 Diagnostic În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) şi care în linii mari sunt: Cel puţin două dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur criteriu o face probabilă (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool sau alte toxicomanii). a. Gânduri transmise de la distanţă, inserţia sau furtul ideilor. b. Alte deliruri decât cele de persecuţie sau gelozie cu durată mai mare de o lună. c. Idei delirante de orice tip însoţite de halucinaţii pentru cel puţin o săptămână. d. Halucinaţii auditive care comentează actele pacientului sau comportamentul acestuia, voci care conversează. e. Halucinaţii verbale nonafective care comunică cu pacientul. f. Halucinaţii de orice tip pe parcursul zilei, care durează cel puţin o lună. g. Tulburări ale gândirii acompaniate de efecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinaţii de orice tip sau comportament marcat dezorganizat.

2.5 Evoluţie şi prognostic

Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la individ, precum şi de vârsta şi felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 -50% evoluează către forme cronice care permit reîntoarcerea în familie şi societate, 15 – 20% ajung la forme cronice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie şi societate, iar între 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere, negativism alimentar, infecţii 9

intercurente, răniri). Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala debutează la o vârstă mai tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei infantile. 2.6 Tratament

Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice, prevenirea reapariţiei lor ca şi compensarea defectului personalităţii. Recuperarea şi reintegrarea familială şi socio – profesională a bolnavului. CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influenţat evoluţia schizofreniei şi destinul bolnavilor, considerând remisiunile bolii la 75 – 80 % pentru cei internaţi la debutul bolii, cât şi semnificativa ameliorare a evoluţiei trenante şi cronice. Dintre fenotiazine cele mai folosite sunt: CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referinţa. LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acţiune sedativă intensă, inhibitor simpatic central. Se administrează oral în psihoze, doza de atac 200 – 300 mg/zi, doza de intreţinere 25 – 50mg, în injecţii intramusculare repetat de 3 – 4 ori/zi (la bolnavii culcaţi sub controlul pulsului si presiunii arteriale). TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub formă de drajeuri conţinând echivalentul a 0,0005 gr de trifluoperazin bază sau fiole de 1ml conţinând echivalentul a 0,0005 gr de diclorhidrat de trifluoperazin. HALOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita apariţia sindromului extrapiramidal. Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin modalităţile şi eficienţa neurolepticelor. Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele rezistente la neuroleptice. În acest cadru de măsuri recuperatorii deţine o evidentă importanţă ergoterapia şi toate procedurile psihoterapeutice de inserţie în relaţiile de viaţă şi de activitate.

10

CAPITOLUL III Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie

3. Internarea pacientului in spital Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată pentru servicii permanente.În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire şi supraveghere permanentă şi o atenţie deosebită din partea asistentei medicale. Spitalul cuprinde urmatoarele parţi componente funcţionale : - serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este primit cu zambetul pe buze şi cu cuvinte de încurajare, esenţială fiind cucerirea încrederii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacieţtii vor fi dezbracaţi şi examinaţi. La nevoie pacientul este ajutat de asistentă şi asezat în poziţia necesară examinarii - secţia cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi si sala de tratamente, unde se asigură asisteţa corespunzatoare a bolnavilor spitalizaţi

-

prelucrări

sanitare - aici se face deparazitarea şi îmbaierea bolnavului, după care acesta va fi îmbracat în lenjerie curată şi condus pe secţia cu paturi. Bolnavilor schizofreni, la internarea în spital, asistenta de psihiatrie le întocmeşte foaia de nursing în care consemnează cu mare atenţie nevoile speciale ale acestor bolnavi în funcţie de priorităţi. Ea stabileşte diagnosticul de nursing, îşi alege obiectivul pe care îl urmăreşte, intervenţiile la care recurge şi face evaluarea rezultatelor obţinute. La ieşirea din spital încurajăm pacientul să urmărească situaţiile sociale în care el se simte bine. Foaia de nursing, întocmită de asistentă, va reflecta evoluţia stării pacientului pe toată perioada internării lui în spital şi va veni în întâmpinarea medicului în vederea orientării conduitei terapeutice. Schizofrenia, având tendinţa la cronicizare, în perioadele de remisie se recurge la terapia suportivă care ajută la prevenirea sau amânarea recăderilor. Activităţile de terapie suportivă a pacienţilor cu schizofrenie constau în: 11

-

activităţi de grupuri de suport;

-

activităţi recreative ( jocuri, vizionări de filme );

-

activităţi de antrenare a abilităţilor sociale şi vocaţionale. În grupul de suport, asistenta urmăreşte: atmosfera, ambianţa, participarea fiecăruia,

comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de confruntare, respectful faţă de ceilalţi. Scopul terapiei suportive este: redobândirea abilităţilor sociale ( relaţionare interumană mai uşoară ), dobândirea unui sentiment de participare la viaţa colectivă, înţelegerea situaţiei pe care o traversează, mobilizându-şi forţele adaptative, într-o atmosferă de acceptare şi securitate. Bolnavilor schizofreni, la internarea în spital, asistenta de psihiatrie le întocmeşte foaia de nursing în care consemnează cu mare atenţie nevoile speciale ale acestor bolnavi în funcţie de priorităţi. Ea stabileşte diagnosticul de nursing, îşi alege obiectivul pe care îl urmăreşte, intervenţiile la care recurge şi face evaluarea rezultatelor obţinute. La ieşirea din spital încurajăm pacientul să urmărească situaţiile sociale în care el se simte bine. Foaia de nursing, întocmită de asistentă, va reflecta evoluţia stării pacientului pe toată perioada internării lui în spital şi va veni în întâmpinarea medicului în vederea orientării conduitei terapeutice. Schizofrenia, având tendinţa la cronicizare, în perioadele de remisie se recurge la terapia suportivă care ajută la prevenirea sau amânarea recăderilor. Activităţile de terapie suportivă a pacienţilor cu schizofrenie constau în: -

activităţi de grupuri de suport;

-

activităţi recreative ( jocuri, vizionări de filme );

-

activităţi de antrenare a abilităţilor sociale şi vocaţionale. În grupul de suport, asistenta urmăreşte: atmosfera, ambianţa, participarea fiecăruia,

comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de confruntare, respectful faţă de ceilalţi. Scopul terapiei suportive este: redobândirea abilităţilor sociale ( relaţionare interumană mai uşoară ), dobândirea unui sentiment de participare la viaţa colectivă, înţelegerea situaţiei pe care o traversează, mobilizându-şi forţele adaptative, într-o atmosferă de acceptare şi securitate.

Asigurarea condiţiilor de spitalizare 12

Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotarat de către medic. Salonul se alege în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii) şi sex. Asistentul conduce bolnavul în salon, îl ajuta să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră şi să se instaleze comod în poziţia indicată de medic . Bolnavului i se aduce la cunostinţa regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţia indicată dacă este cazul şi scopul acestuia. Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltarii de produse biologice şi patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic. Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20°C sa fie curate, liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat. Pregătirea patului şi accesoriului Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort a pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se poata mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poate sta în poziţie şezand, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, învestigaţie şi tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie uşor de manipulat şi curaţat, prevăzut cu rotiţe, dispozitiv de ridicare şi la nevoie apăratoare. Patul va fi acoperit cu un cearşaf, muşama şi aleză. Pacientului i se oferă doua perne şi o pătură din lâna moale, uşor de întreţinut. .Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puţine cusături. Cearşaful trebuie să fie destul de mare.

Rolul autonom al asistentului medical Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu schizofrenie vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei, protejează, menţine şi promovează sănătatea; uşurează suferinţa şi asistă individul în ultimele momente de viaţă; stabileşte 13

procesul de îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale exercitându-le astfel : ▪ asigurarea condiţiilor de mediu: - saloanele comune, coridoarele şi anexele spaţioase, bine luminate, cu mult aer, bine îngrijite; - uşile închise irită şi, adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorul secţiei, uşile dintre saloane şi coridoare, camera de zi şi sala de mese trebuie ţinute deschise; - încăperile anexe ca şi colţurile de coridoare trebuie să fie bine luminate, atât ziua cât şi noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii depresivi şi pot comite tentative de sinucidere. ▪ îngrijiri generale: - adoptarea unui comportament adecvat faţă de obsesiile bolnavului începe încă de la primirea lui in spital. - unele măsuri, ca de exemplu predarea obiectelor tăioase, briceagul, briciul, lame de ras sau chibrituri sau alte obiecte periculoase, în mâinile bolnavilor, asistentul trebuie să le execute cu tact deosebit; ▪ alimentaţia: - alimentaţia bolnavilor la secţia de psihiatrie nu comportă probleme deosebite de dietoterapie; - alimentaţia trebuie să fie mixtă normocalorică , cu multe fructe, legume şi preparate din lapte. ▪ supravegherea bolnavului: -

în afară de supravegherea obişnuită a funcţiilor somatice, obişnuite la toate secţiile de spital, la secţiile de psihiatrie trebuie urmărite cu atenţie consumul cantităţilor de lichide, modul de alimentare.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie vizează abilitatea ei de a îndeplini sarcini si de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. Asistentului medical îi revin următoarele atribuţii: - recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină; 14

- pregăteşte pacientul pentru examene: tomografia axială computerizată, rezonanţa magnetică nucleară , electroencefalogramă; - canulează o venă şi montează o perfuzie i.v; - injecţii; - pregăteşte şi administrează medicamentele la indicaţia medicului.

Externarea bolnavului Medicul este cel care va hotarî momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei şi completarii biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare. Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o îmbracăminte corespunzatoare anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de ieşire. Asistenta va conduce bolnavul la ieşire unde îl lasă în grija aparţinătorilor. 3.1 Recoltarea produselor biologice

Examinările de laborator permit depistarea unor cazuri de boli infecţioase, precum şi persoanele purtătoare de germeni patogeni, ele având rol în profilaxia bolilor infecţioase. Utilitatea şi obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul de recoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de laborator. Dacă modul de efectuare al analizelor este în sarcina personalului de laborator, recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală. Pentru a se realiza în condiţii optime asistenta 15

trebuie să respecte următoarele norme generale: orarul recoltărilor, efectuarea pregătirii psihice şi fizice a bolnavului, pregătirea instrumentarului şi materialelor necesare pentru recoltare, tehnica recoltării propriuzise, completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea produsului recoltat, păstrarea şi transportarea produsului recoltat. Bolnavul este pregătit fizic printr-un regim alimentar, repaus la pat, aşezându-l într-o anumită poziţie etc., toate pregătirile fiind efectuate în funcţie de recoltarea ce se va efectua. Completarea imediată şi corectă a buletinelor de analiză, cât şi etichetarea produselor recoltate, asigură evitarea înlocuirii rezultatelor între ele, fapt ce ar putea duce la erori grave. Buletinul de analiză va cuprinde numele şi prenumele bolnavului, secţia, numărul foii de observaţie, natura produsului, analiza cerută, data recoltării, numele celui care a recoltat. Expedierea şi transportul produselor recoltate trebuie să se efectueze astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost în organism. Ele se trimit imediat pentru a se evita alterarea.

3.2 Pregătirea bolnavului pentru recoltarea sângelui pentru examene hematologice, biochimice

A. Recoltarea sângelui venos pentru teste hematologice Hemoleucograma completă este un test de rutină în examinarea paraclinică a bolnavului psihiatric, pentru că există o varietate de afecţiuni medicale care pot cauza, exacerba sau mima tulburările psihiatrice. Este compusă din: numărătoarea leucocitelor, formula leucocitară, numărătoarea

eritrocitelor,

hematocritul,

hemoglobina,

indici

eritrocitari,

numărătoarea

reticulocitelor.Sângele venos se recoltează prin puncţie venoasă cu substanţe anticoagulante. Sedimentarea – aşezarea progresivă a elementelor figurate spre fundul eprubetei din sângele necoagulabil lăsat în repaus. Este un fenomen fizic. Viteza de sedimentare a hematiilor ( V.S.H. ) – rapiditatea cu care se produce aşezarea hematiilor. Factorii inflamaţiei provoacă accelerarea căderii hematiilor. 16

Materiale necesare: ac recoltă steril; vacutainer pentru hematologie ( cu capac mov ), vacutainer pentru V.S.H. ( cu capac negru ), garou de cauciuc, alcool, vată, pernă tare elastică pentru articulaţia cotului, tăviţă renală, comprese sterile, manusi sterile. Pentru determinarea hematocritului se recoltează 1-2 ml. sânge, care se amestecă cu 2 picături de heparină ( anticoagulant ). B. Recoltarea sângelui pentru examene biochimice se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind “a jeun”. Se recoltează sânge fără substanţă anticoagulantă pentru determinarea: ureii,acidului uric, creatininei, bilirubinei, colesterolului, lipidelor, testelor de disproteinemie ( 10cmc ), fosfatazei,transaminazelor, amilazei, pentru electroforeză, fosfor, calciu, sideremie, rezerva alcalină, ionogramă ( Na, K şi Cl ).Vacutainerele pentru biochimie sunt cu capac roşu.

3.3 Pregătirea pacientului pentru recoltarea urinei pentru examene biochimice Examenul constantelor fizice şi chimice ale urinei informează asupra stării funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism. Din urina recoltată se efectuează: -

examen fizic – se determină volumul, aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH-ul;

-

examen biochimic – se cercetează albumina, glucoza, puroiul, urobilinogenul, pigmenţii biliari,amilaza, acetona. Se adaugă examenul sedimentului urinar. Recoltarea urinei se face fie în urinar, fie în ploscă ( bazinet ).În scopul unui examen de urină, se face educaţie sistematică a bolnavului, personalului auxiliar privind utilizarea bazinetului. Aceştia trebuie să ştie: să utilizeze numai bazinetul gol şi curat; să urineze fără defecaţie, să verse imediat urina în borcanul colector de urină, să nu urineze în timpul toaletei efectuată pe bazinet. Analizele se efectuează pe urina emisă în 24 de ore.

17

3.4 Pregătirea pacientului pentru electroencefalografie

Electroencefalograma ( EEG ) reprezintă metoda de înregistrare grafică a activităţii electrice cerebrale cu ajutorul electrozilor plasaţi pe scalp sau cu microelectrozi profunzi, fiind cea mai importantă metodă de explorare funcţională cerebrală. Materiale necesare: Biopotenţialele generate de neuroni au amplitudini reduse astfel că se impune utilizarea unor aparate cu o capacitate mare de amplificare şi filtrare a semnalului electric. Un electrocardiograf este dotat cu 4 – 32 canale de culegere şi amplificare şi un sistem de înscriere grafică. Sistemul de culegere este compus din electrozi şi conductori electrici. Sistemul de amplificare poate mări de 1 milion de ori biocurenţii cerebrali. Sistemul de afişaj sau de înscriere utilizează un osciloscop catodic sau un galvanometru cu peniţe inscriptoare. Sistemul de etalonare înregistrează amplitudinea respectiv viteza de derulare a hârtiei. Pregătirea pacientului: Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii închişi şi gura uşor întredeschisă, relaxat fizic şi psihic. înainte cu 12 – 24 ore de înregistrarea EEG, pacientul nu va consuma ceai negru, cafea, cacao, ciocolată, alcool, iar dacă urmează tratament cu antihistaminice, vitamine de grupul B, hormone, hipotensoare, somnifere, sedative, tranchilizante, acesta va fi întrerupt. Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost traumatizat fizic şi psihic, glicemia şi calcemia în limite normale. Montajul electrozilor EEG: Electrozii trebuie plasaţi în mai multe planuri, simetric, la distanţe egale de reperul central şi la o distanţă minimă între electrozi de 2-3cm. După modelul de amplasare al electrozilor pe scalp se descriu montaje longitudinal, transversal, circulare, radiare. Aplicarea şi fixarea electrozilor se efectuează după prealabila degresare a tegumentului cu alcool şi umezirea electrozilor cu o soluţie

18

salină saturată sau pastă electrolitică, pacientul putând rămâne în poziţie şezândă sau poate fi culcat în decubit dorsal cu un suport în regiunea cervicală. Etapele înregistrării EEG: traseu de referinţă – stare de veghe, ochi închişi, relaxare fizică şi psihică; traseu la deschiderea ochilor; traseu cu ochii închişi şi activare prin hiperpnee; stimulare luminoasă intermitentă cu 6 Hz şi 12 Hz; activări suplimentare.

3.5 Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă( EKG )

Electrocardiograma este indicată în psihiatrie pentru monitorizarea eficienţei şi a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea electrică a inimii. Electrocardiograma este efectuată de obicei de către un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de către un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau chirurg.Pacientul primeşte de obicei EKG-ul ca dovadă a examinării sale de către un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel încât EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. înainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie să-şi îndepărteze toate bijuteriile şi hainele de pe jumătatea superioară a corpului, de la nivelul mâinilor şi a picioarelor. În timpul electrocardiogramei pacientul va sta întins pe o masă sau pe un pat. Zonele de la nivelul pieptului, mâinilor şi a picioarelor unde vor fi plasaţi electrozii, sunt curăţate şi eventual rase, pentru a furniza o suprafaţă curată şi netedă. Între piele şi electrozi poate fi plasat un gel special sau nişte mici tampoane îmbibate cu alcool sanitar, pentru a îmbunătăţi conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folosiţi şi electrozi de unică folosinţă ce nu necesită gel sau alcool. În cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repoziţionaţi în timpul testării. După terminarea investigaţiei electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi. Pe durata efectuării testului, pacientul nu trebuie să se mişte sau să vorbească, deoarece activitatea musculară poate influenţa rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemişcat şi să respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul să-şi ţină respiraţia pentru câteva secunde. O electrocardiogramă durează în medie 5 până la 10 minute. în unele cazuri, această perioadă se poate prelungi, de exemplu, atunci când se măsoară ritmul cardiac. Plasarea electrozilor se face în ordinea următoare: 19

- roşu - braţ drept - galben – braţ stâng - verde – gleznă stângă - negru – gleznă dreaptă 3.6 Instrumente de evaluare a pacientului schizofren 3.6.1 Scala PANSS ( Positive and negative Symptom Scale for Schizophrenia ) - standard al evaluării profilului clinic al pacientului cu schizofrenie şi de asemenea, un important indicator al răspunsului la tratament; - 7 itemi pentru simptomele pozitive ( idei delirante, halucinaţii ); - 7 itemi pentru simptomele negative ( retragere socială, afect tocit ); - 16 itemi pentru psihopatologia generală (suspiciozitate, iritabilitate, necooperare ); 3.6.2 Scala CDSS ( Calgary Depression Scale for Schizophrenia ) - evaluarea depresiei din schizofrenie; - 8 itemi de explorat ( depresia, lipsa de speranţă, lipsa de valoare, vinovăţia ); 3.6.3 Scala BPRS ( The Brief Psychiatric Rating Scale ) - măsoară atât simptomele psihotice cât şi cele nonpsihotice în afecţiunile psihiatrice majore şi în special în schizofrenie; - măsoară următoarele domenii: preocupări somatice, anxietate, răcire emoţională, dezorganizare a gândirii conceptuale, sentimente de vină, tensiune, manierism şi posturi, idei de grandoare, stare depresivă, ostilitate, suspiciozitate, comportament halucinator,lentoare motorie, necooperare, conţinut bizar al gândirii, afect tocit, stare de excitaţie, dezorientare.

20

3.6.4 Examenul neurologic

Are un rol important în evaluarea pacientului psihiatric şi, consecutiv, are implicaţii importante în instituirea unei terapii adecvate. Examinarea neurologică poate evidenţia unele semne şi simptome neurologice care relevă existenţa unei afecţiuni de natură neurologică. Examinarea neurologică cuprinde evaluarea bolnavului, a simptomelor neurologice, evidenţiate prin întrebări ţintite adresate acestuia şi prin executarea unor manevre specific, care furnizează informaţii obiective despre starea unor sisteme ale sistemului nervos. Pentru început, se solicit pacientului să relateze motivele pentru care s-a prezentat, concentrându-se asupra simptomelor cheie în ceea ce priveşte localizarea, intensitatea, durata, frecvenţa de apariţie a acestora în timp, dacă a mai efectuat tratament, care au fost substanţele administrate ş ice effect au avut asupra simptomelor prezentate. Ulterior se are în vedere istoria medicală neurologică a membrilor familiei şi propria istorie personală ( evoluţia sarcinii, naşterea, dezvoltarea psihomotorie şi cea psihosocială ) şi evenimente patologice ( traumatisme, ifecţii, intoxicaţii etc. ). Examinarea neurologică propriuzisă cuprinde: -

examinarea motorie de bază – vizează tonusul, forţa musculară şi motilitatea, puse în evidenţă prin mişcări pasive aplicate extremităţilor, observarea mersului normal, mersul pe vârfuri şi călcâie, execuţia unor mişcări simple;

-

examinarea mişcărilor coordonate – mişcări alternative rapide ale mâinilor şi picioarelor, mişcări ritmice secvenţiale ( atingerea călcâiului cu genunchiul contralateral ), vorbirea, scrisul;

-

testarea sensibilităţii;

-

examinarea nervilor cranieni;

-

testarea funcţiilor corticale – orientarea în timp, spaţiu, atenţia, memoria

21

3.7.ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE 3.7.1 INTERVENŢII AUTONOME SPECIFICE

3.7.2 Comunicarea În vederea obţinerii complianţei terapeutice în schizofrenie, asistenta trebuie să colaboreze cu pacientul, să-i arate încredere, să-l trateze ca pe o persoană nu ca pe un bolnav, să aibă o atitudine prietenoasă, , să caute un contact regulat cu pacientul oferindu-i atenţie pozitivă şi arătându-i că-l acceptă şi-l apreciază. Când se vorbeşte de schizofrenie se pune accentul pe importanţa înţelegerii bolnavului, a limbajului său. Prima sarcină este să însoţim pacientul în lumea privată, personală, şi apoi, gradual, să-l facem mai flexibil faţă de lumea obişnuită. A-l înţelege nu înseamnă doar a decoda mesajul său, ci şi a-l ajuta să experimenteze un nou limbaj, să ajungă să fie iar conectat cu cei apropiaţi lui, şi a stabili scopuri rezonabile în privinţa funcţionării sociale, familiale şi profesionale. Intervenţia vizează comportamentul, factorii biosociali şi procesele neurologice. Aceste arii pot fi influenţate prin psihoterapie, medicamente sau ambele. Decizia se ia în funcţie de starea pacientului. În mod normal se consideră că psihoterapia şi medicamentele, împreună, pot face mai mult decât fiecare separat. Schizofrenicul comunică adesea indirect, fie că se teme să-şi exprime sentimentele, de teama că va fi respins, fie că doreşte să menţină distanţa faţă de noi. Noi care intrăm în contact cu el şi cerem să vorbească mai rar dacă nu înţelegem, urmărim conexiunile făcute de pacient. Este important ca pacientul să simtă că este tratat cu respect şi nu este pus într-o poziţie de inferioritate, pentru că altfel nu va coopera. Scopul final este de a-l ajuta pe pacient să comunice şi să aibă relaţii interpersonale sănătoase. Îl învăţăm pe pacient cum să abordeze şi să etapizeze o sarcină, cum să folosească o atingere, cum să le vorbească altora şi cum să le explice anumite lucruri, cum să raţioneze şi cum să coopereze.

22

3.7.3 Hidratarea organismului

Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice, necesare funcţionării organismului. În mod normal există un echilibru între lichidele introduse în organism şi pierderile fiziologice. În situaţii patologice se produce un dezechilibru în compoziţia hidroelectrolitică, ducând la deshidratare pierdere patologică sau retenţie de apă ( hiperhidratare ). Menţinerea echilibrului hidromineral şi a schimburilor dintre diferitele compartimente se realizează printr-un mechanism complex de coordonare. Deshidratarea extracelulară este cel mai des întâlnită şi necesită o reechilibrare urgenţă. Hidratarea corectă trebuie să ţină seama de modificările osmotice ale plasmei, de scăderea volumului de lichide, de modificările pH-ului şi de compoziţia ionică a plasmei. Hidratarea organismului se face pe cale naturală per os sau parenteral: intravenos, subcutanat, intraosos ( în excepţii ). Calea orală declanşează o serie de reflexe vasomotorii şi secretorii necesare unui bun echilibru funcţional. Prin hidratarea orală sunt aduse şi sărurile necesare dacă nu lipsesc condiţiile osmotice de reţinere a apei. Stenoza pilorului, vărsăturile, inflamaţiile intraperitoneale ( stările de şoc ) etc. contraindică această cale. Calea rectală permite administrarea lichidelor fie sub formă de clorură de sodiu 80%0, fie sub formă de soluţie glucozată 47%0. Hidratarea pe cale rectală se face sub formă de clismă picătură cu picătură. Dintre numeroasele soluţii utilizate pentru hidratarea organismului fac parte următoarele: -

soluţia izotonică de clorură de sodiu numită ser fiziologic ( 7,50-9%0 ) sau hipertonă 10-20%;

-

bicarbonatul de sodiu, soluţie izotonică de 1,4% în ser fiziologic sau Ringer;

-

lactatul de sodiu – soluţie izotonică 1,9%;

-

glucoză – soluţie izotonică de 47%0 sau lactoză 90%0. Glucoza se mai utilizează şi în concentraţie de 20-30%; 23

-

soluţia de clorură de potasiu 2% în amestec cu soluţie glucozată izotonică.

Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic al spaţiului intracelular se efectuează cu soluţii de electroliţi multipli sau amestecuri de soluţii simple. Hidratarea organismului prin perfuzie are ca scop hidratarea şi mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit; depurativ-diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici; completarea proteinelor sau altor component sangvine; alimentaţie pe cale parenterală.

3.7.4 Igiena Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare are ca scop menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea organismului şi pentru asigurarea unei stări de confort necesară bolnavului. Baia generală sau duşul vor fi efectuate în mod obligatoriu celpuţin de două ori pe săptămână. Cu această ocazie i se va schimba şi lenjeria. Dacă în timpul băii, starea general a bolnavului se alterează, de urgenţă se dă drumul apei, susţnând capul bolnavului; se acoperă şi i se acordă primul ajutor. Bolnavii în stare gravă, în timpul băii, sunt aşezaţi în decubit dorsal sau în poziţie şezândă, fiind spălaţi cu duşul mobil. Bolnavul trebuie mişcat cu blândeţe pentru a nu-I produce alte modificări în starea sa. În timpul îmbăierii, se va vorbi mereu cu bolnavul şi se va supraveghea starea sa generală. Toaleta general se efectuează cel puţin o dată pe săptămână, dimineaţa sau seara. Nu se va efectua niciodată înainte sau la două ore după servirea mesei. Convalescenţilor de boli infecţioase, după baia de curăţenie, li se efectuează o baie antiseptică.

3.7.5 Mobilizarea Se face în funcţie de: natura bolii, starea generală, tipul de reactivitate a pacientului, perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare. În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc: halat , papuci, fotoliu, cârje. Se informează pacientul despre procedură, scop etc. Se măsoară pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia

24

feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia). Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul. Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia de decubit. Urmează : -aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început -aşezarea în poziţia şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numărul de minute -aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ -aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi A. Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului 1. Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi. Introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee. Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei. Odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia. 2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen. Membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă. Asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii acestuia. Ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia. Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute. B. Aşezarea în fotoliu Asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului. Pune un pled pe fotoliu. îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi. Aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului. Se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia. Pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii 25

asistentei. Asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează încet în fotoliu,îl acoperă cu pledul iar sub picioare se poate aşeza un scăunel. C. Ridicarea în poziţie ortostatică 1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute. 2. Asistenta se aşează în faţa pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului. Fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile. Pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia. Prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului.

3.8 INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE

3.8.1 Măsurarea parametrilor vitali

Sistemul

nervos

vegetativ

controlează

şi

supraveghează

funcţiile

vitale

ale

organismului,cum ar fi: activitatea cardiacă, presiunea sangvină, procesul de schimburi de gazerespiratia,procesul de digestie.Aceasta însemnând că reglează activitatea viscerală a organelor interne,deci pentru a putea urmări activitatea întregului organism se vor monitoriza TA, pulsul, frecvenţa respiraţiilor, temperatura, fiecare dintre acestea vor oglindi activitatea organismului. Monitorizarea pacienţilor se poate face cu ajutorul monitoarelor care pot în aceelaşi timp să urmărească toate aceste valori ale funcţiilor vitale, permiţând o fluiditate mai bună a activităţii cadrelor medicale, dar această monitorizare se poate face şi clasic cu ajutorul tensiometrelor montate pe 1/3 medie a braţului bolnavului şi cu ajutorul stetoscopului, a monitorizării pulsului la nivelul feţei interne a braţului , la nivelul regiunii radio-carpiene prin compresia degetelor cadrului medical pe antebraţul bolnavului, iar temperatura cu termometru. Monitorizarea pacienţilor se face prin 3 modalităţi: 26

-monitorizarea clinică - care însemnează supravegherea permanentă a comportamentului bolnavului, a evoluţiei bolii,înregistrarea acestor date în foaia de observaţie după un orar bine stabilit de medic, astfel vor fi notateTA, pulsul, temperatură, frecvenţa respiraţiilor , diureza,bilanţul hidric; -monitorizarea biologică - care pune în evidenţă un grafic al valorilor biologice în decurs de 24-72 ore prin recoltarea diferitelor seturi de analize; -monitorizarea instrumentară este cea care se poate face cu ajutorul aparatelor ECG, EEG, monitorizarea pulsului, presiunii arteriale şi a funcţionalităţii aparatului de ventilaţie artificială, această metodă fiind rezervată acelor pacienţi care prezintă un potenţial evolutiv nefavorabil. Toate aceste modalităţi de supraveghere a pacienţilor au ca scop posibilitatea de a surprinde orice evoluţie nefavorabilă a stării de sănătate sau a bolii asfel încât să se poată găsi soluţii rapide pentru îmbunătăţirea stării de sănătate,dar şi pentru a putea evita agravările şi complicaţiile.

3.8.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale Tensiunea arterială – presiunea exercitată de pereţii arteriali asupra presiunii sângelui circulant. Factori determinanţi – forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor, vâscozitatea sângelui. Valorile tensiunii arteriale sunt variabile cu tonusul neurovegetativ, starea glandelor endocrine, starea vaselor, volumul urinei şi a sângelui circulant. Scop – descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi vaselor. Materiale necesare – aparat tensiune, stetoscop, stilou cu cerneală roşie, foaia de temperatură Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului psihică şi fizică, execuţia tehnicii propriu-zisă, reorganizarea locului de muncă, notarea cifrică, notarea grafică, interpretarea rezultatelor. 3.8.3 Măsurarea şi notarea pulsului Puls arterial – senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficial comprimată incomplete pe un plan rezistent Scop – obţinerea de informaţii privind starea anatomo-funcţională a inimii şi vaselor. 27

Materiale necesare – ceas cu secundar sau cronometru, creion roşu, foaia de temperatură. Etape de execuţie – pregătirea psihică şi fizică a bolnavului, executarea tehnicii, notarea cifrică, notarea grafică, reorganizarea locului de muncă, interpretarea frecvenţei pulsului.

3.8.4 Observarea şi notarea respiraţiei Respiraţia – funcţia important prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon rezultat din acestea. Scop – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii. Materiale necesare – ceas cu secundar, foaie de observaţie, pix verde Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului, efectuarea tehnicii, notarea cifrică, notarea grafică, interpretarea rezultatelor.

3.8.5 Măsurarea şi notarea temperaturii Temperatură – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice. Termoreglare – funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii (termogeneză) şi pierderea căldurii (termoliză) pentru păstrarea valorilor constant (homeotermie) de 36,7 – 37C dimineaţa şi 37 – 37,3C seara. Scop – descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului. 3.8.6.Administrarea tratamentului Administrarea medicamentelor se realizează pe cale orală şi sublinguală, pe cale rectală, pe cale percutantă, pe suprafaţa tegumentelor, pe cale parenterală, pe cale respiratorie, pe suprafaţa mucoaselor prin instilare. 28

În îngrijirea bolnavului de o importanţă practică deosebită este să se cunoască pentru fiecare medicament doza terapeutică, doza maximă, doza toxică, doza letală. Doza medicamentului introdus în organism acţionează şi în funcţie de calea de administrare deoarece absorbţia se face în mod diferit. De exemplu: -pe cale orală substanţele medicamentoase sunt inactivate parţial de sucurile digestive şi astfel, cantitatea absorbită în sânge este mai mică decât cea administrată; -pe cale intramusculară absorbţia se produce lent; -pe cale intravenoasă, doza medicamentului acţionează integral şi rapid, având un efect puternic, violent. Administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere ( pe care noi asistentele o efectuăm sub îndrumarea medicului ) şi pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, trebuie să respectăm cu stricteţe următoarele reguli: -respectarea medicamentului prescris de medic; -identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de administrare; -verificarea calităţii medicamentului, să nu fie alterate, degradate; -respectarea căii de administrare este obligatorie; -respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic; -respectarea dozei prescrise; -respectarea somnului fiziologic al bolnavului, orarul de administrare va fi stabilit astfel încât să nu fie necesară trezirea bolnavului cu excepţia antibioticelor; -evitarea incompatibilităţii dintre medicamente; -servirea bolnavului cu doza unică de medicament; -respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor; -lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise de medic; -anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor; -administrarea imediată a medicamentelor deschise; -prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.

29

3.8.7 Educaţie pentru sănătate Schizofrenia reprezintă o tulburare psihică majoră cu evoluţie cronică, care necesită o abordare complexă, ce depăşeşte sfera medicală, extinzându-se spre sfera socială şi cea existenţială. În acest sens, o strategie terapeutică urmăreşte readaptarea la viaţa comunitară prin măsuri de reabilitare psiho-socială, precum şi aplicarea unor modele de „calitate a vieţii“, care urmăresc atât satisfacerea nevoilor, cât şi a dorinţelor bolnavului. Asistenţa unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de management psihiatric, adaptat individual şi care ţine cont de factorul evolutiv, factorul economic, factorul etic şi de indicatorii „calităţii vieţii“. Deciziile de orientare terapeutică şi socială au un caracter interactiv şi sunt adaptate nu numai nevoilor, ci şi preferinţelor pacientului.

OBIECTIVE GENERALE -reducerea factorilor de risc şi de vulnerabilizare pentru boala psihică prin initierea de programe preventive în colaborare cu alte ministere şi cu organizaţii nonguvernamentale specializate în domeniul sănătăţii mintale; -reformarea sistemului de îngrijiri de sănătate mintală în vederea creşterii accesibilităţii şi calităţii serviciilor; -completarea legislaţiei în domeniul sănătăţii mintale care să asigure atât protecţia drepturilor bolnavilor psihici şi buna funcţionare a unităţilor furnizoare de servicii, cât şi protecţia stării de sănătate mintală a populaţiei; -asigurarea unui nivel optim de resurse care să asigure buna desfăşurare a activităţilor menite să ducă la ameliorarea stării de sănătate mintală a populaţiei; -crearea unor subsisteme de “interfaţă” prin stabilirea de conexiuni cu alte sisteme în vederea unei abordări intersectoriale care să ducă la creşterea eficacităţii intervenţiilor 30

3.8.8 Profilaxie

Schizofrenia nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, există măsuri pentru a evita recurenţa episoadelor de schizofrenie. Deşi medicaţia antipsihotică poate asigura o ameliorare eficientă a simptomelor schizofreniei, cel puţin 50% dintre persoanele cu schizofrenie vor suferi o recurenţă în termen de un an. Unul dintre motivele majore de recidivare constă în întreruperea medicaţiei. Aceasta se poate datora unor efecte secundare neplăcute sau deranjante, sau neînţelegerii în totalitate a importanţei tratamentului. Persoanele cu schizofrenie, şi familiile acestora, trebuie să primească informaţii extensive şi bine pregătite, pentru a le permite să înţeleagă pe deplin natura simptomelor schizofreniei, evoluţia tulburării şi importanţa luării medicaţiei.

31

CAPITOLUL IV

Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie

4.1. Nevoile fundamentale după V. Henderson

Nevoile fundamentale

Manifestări de

Manifestări de

Surse de

independenţă 1. A respira şi a avea o

dependenţă T.A – 150/65 mm

dificultate - stare de agitaţie

bună circulaţie

Hg

şi agresivitate

P – 95 b/min

- anxietate

R – 21 r/min - inapetenţă

- anxietate

2. A bea şi a mânca

Glucide: 4 - 6g/kgC/24h Proteine:4-6g/kgC/24h

- stare depresivă

Lipide: 1-2g/kgC/24h 3. A

- urină

Apa: 2000-3000ml/zi Urina: aspect normal

- scaun

- aspect: normal

elimina

- frecvenţa: 1scaun/1-2 zile - consistenţă:omogenă

4. A se mişca şi a pătra o bună postură

- hiperactivitate

- stare de agitaţie

- necoordonarea mişcărilor

5. A dormi, a se odihni

- insomnie

- anxietate 32

- agitaţie - halucinaţii auditive 6. A se imbrăca şi dezbrăca

- imbrăcăminte

- tulburări de

exagerată,

gândire

caraghioasă, coafuri - pierderea bizare - dezinteres faţă de

imaginii de sine - tulburări de

măsurile de igienă

gândire

in limite normale 9. A evita pericolele

- vulnerabilitate

- schizofrenia

10. A comunica

faţă de pericole - comunicare

-insuficienţe

inadecvată la nivel

cunoştinţe

7. A menţine tegumentele curate şi îngrijite 8. A păstra temp. corpului

T - 36 ◦C

afectiv

despre boală -anxietate - stare depresivă

11. A se realiza

- dificultate în a-şi

- schizofrenia

12. A se recrea

asuma un rol social - dezinteres de a

- oboseală

participa la activităţi - anxietate recreative

- mediu spitalicesc

13. A invăţa să-şi păstreze

- dezinteres de a

necunoscut - anxietate

sănătatea

învăţa

- mediu social - stare depresivă

14. A-şi practica religia

- acţionează conform valorilor şi credinţelor sale

33

4.2.PREZENTARE DE CAZURI Pentru susţinerea informaţiilor din prima parte a lucrării s-au efectuat studii de caz. în prima etapă, pe baza datelor obţinute prin anamneză, examenul clinic şi observaţia psihiatrică se poate concepe un plan individualizat al nevoilor fundamentale ale pacientului, după conceptul Virginiei Henderson. În a doua etapă, se realizează un plan de îngrijiri în funcţie de nevoile specifice pacientului şi evoluţiei acsestuia. Alcătuirea unui plan de îngrijiri presupune şi flexibilitatea acestuia în funcţie de evoluţia pacientului sub terapia medicamentoasă. Astfel, în timp ce în etapa iniţială pot fi preponderente aspectele ce ţin de nevoile fiziologice şi igienă, ulterior predomină aspectele de comunicare şi de activitate în vederea reinserţiei sociale.

4.2.1 STUDIU DE CAZ NR.1 Perioada 04.01.2019-09.01.2019 Culegerea datelor: 34

Nume: P. Prenume:M. Vârstă:37 de ani Sex:M Ocupaţie:fara ocupatie Religia: creştin-ortodoxă Cetăţenie:română Domiciliu:Suceava Istoricul bolii: Pacient aflat în evidenţa, Spitalului de Psihiatrie Suceava, se internează pentru o nouă decompensare a simptomatologiei de aspect discordant manifestată prin nelinişte psihomotorie, iritabilitate, halucinaţii auditive, insomnia. Motivele internării: Prezintă tulburări calitative de percepţie de tipul halucinaţiilor auditive. Dificultăţi de concentrare şi de menţinere a atenţiei, hipoprosexie spontană şi voluntară. Hipomnezie de fixare şi de evocare. Orientat temporo-spaţial, auto-şi allopsihic. Gândire cu flux ideoverbal mai lent, ideaţie interpretative-delirantă de urmărire. Somn Indus medicamentos; dificultăţi adaptativ-relaţionale in mediul social.

Manifestările de dependenţă: Dispoziţie disforică, pacient uşor neliniştit psihomotor în timpul examinării, cooperează cu dificultate, relative comunicativ, iritabilitate, irascibilitate cu tebdinţă la heteroagresivitate. Data internării: 04.01.2019 Data externării: 10.01.2019 EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE 35

1.Nevoia de a evita pericolele - alterarea stării de sănătate legate de anxietate şi manifestată prin dezechilibrele metabolice şi neuropsihice. 2. Nevoia de a se alimenta - bonava prezintă dezechilibru prin tulburări hidroelectrolitice. 3.Nevoia de a elimina - perturbarea activităţii genital legată de amenoree, prurit, disurie. 4. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres şi prognosticul bolii manifestat prin somn insuficient. 5.Nevoia de a menţine tegumentele curate - riscul alterării integrităţii tegumentelor,leziuni de grataj,leucoree. 6.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate nejustificată. 7.Educația sanitara - ignoranţă legată de cunoştinţe insuficiente. 8.Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie - bolnava prezintă o respiraţie normal,fără efort cu mişcări toracice simetrice,16 respiraţii pe min. 9.Nevoia de a se mobiliza - bolnava prezintă system osteo articular integru,este capabilă să-şi controleze mişcările.Are o postură adecvată,mişcările sunt adecvate. 10.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca - bolnava se îmbracă şi se dezbracă singură fără nici un ajutor din partea personalului medical. 11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale - bolnava prezintă febră, frison. 12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori - bolnava este de religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual. 13.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere continuării studiilor. 14.Nevoia de a se recreea - bolnava citeşte.

PLAN ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC 1 PERIOADA 04.01.2019-10.01.2019

36

Nevoia

Diagnostic

fundamentală

ul de

1.Nevoia de a evita pericolele

2.Nevoia de a se

nursing -pacientul prezintă alterarea stării de sănătate legată de anxietate şi dezechilibre metabolice şi neuropsihice. -insomnie

Obiective

Intervenţii Evaluare Autonome

- pacientul să-şi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate - pacientul să beneficieze de siguranţă psihologică pentru înlăturarea anxietăţii - combaterea insomniei

Delegate

- evaluez gradul anxietăţii - îi vorbesc calm,lent,cu răbdare - psihoterapie - indepărtează toate ----------elementele ameninţătoare pentru persoana sa sau alte persoane -i se favorizează odihna pacientului, prin suprimarea surselor care-i pot determina insomnie: reducerea zgomotului, evitarea discuţiilor cu voce tare, închiderea uşilor la salon

Se administrează: - psihotrope majore: Haloperidol 2 tb/zi

- înlăturarea

- am discutat cu

---------------

ocupat si de a se

stării de

pacientul ori de

realiza

indiferenţă

câte ori acesta a

odihni

3. Nevoia de a fi

-apatie

simţit nevoia; -ajut pacientul să-şi recapete încrederea în sine, comunicând

04.01.2019obiectiv nerealizat 10.01.2019starea de anxietate este diminuată

04.01.2019obiectiv nerealizat 10.01.2019pacientul prezintă stare satisfăcătoar Majeptil 1 tb/zi e Levomeproma zin 3 tb/zi 07.11.2018 pacientul participă la activităţile cotidiene dacă este solicitat; s-a redobândit interes pentru majoritatea activităţilor 37

4. Nevoia de a comunica

- pierderea imaginii -pacientul să de sine poată comunica cu echipa de îngrijire şi să aibă încredere în asistenta medicală -pacientul să fie echilibrată psihic

- a.m. va ajuta pacientul să evite starea depresivă - stabileşte relaţii de încredere cu pacientul; -determină pacientul să participe la activităti recreative, educative care să-i permită recâştigarea imaginii de sine

--------------

04.01.2019obiectiv nerealizat 10.01.2019pacientul comunică eficient cu echipa medicală

38

INVESTIGAŢIE RECOMANDATĂ

REZULTATE

VALORI NORMALE

INVESTIGAŢII DE LABORATOR Calcemie 8,6 mg% ↓

Glicemie colesterol seric total

8,6 mg% ↓

1,13-1,32 mmoli/l

137 mg% ↑

80-120mg%

240mg/dl 130 mg/dl.

40 1 h

2-13mm/1h 12-17mm/2h

V.S.H

TRATAMENT MEDICAMENTOS Medicament

Doza şi calea de administrare recomandată

Perioada administrării

Haloperidol

2tb /zi

04.01.2019-10.01.2019

Majeptil

Perfuzie i.v.-2 fl./zi 04.01.2019-10.01.2019

Levomepromazin

3 tb/zi

04.01.2019-10.01.2019

39

Paluxetil 20mg

20mg 1/zi dimineaţa

04.01.2019-10.01.2019

Metronizadol

Oral 1 tb. la 6 ore

04.01.2019-10.01.2019

Tinidazol

Oral 4 tb. pe zi priză unică

04.01.2019-10.01.2019

Metronizadol

i.v. 500 mg la 12h

04.01.2019-10.01.2019

EVALUARE FINALĂ Pacientul P.M. în vârstă de 37 ani,cu domiciliul în Suceava, - pacientul este externat, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale: TA = 130/60 mmHg, P = 78 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ;I se administrează tratamentul prescris de către medic . Va urma tratamentul în ambulatoriu conform Rp. - revine la control pe peste 1 lună - pacientul fiind externat în data de 10.01.2019.

4.2.2 STUDIU DE CAZ NR.2 Perioada 09.02.2019 – 15.02.2019

40

Culegerea datelor: Nume: P. Prenume: A. Vârstă: 54 ani Sex:M Ocupaţia: : pensionat medical Cetăţenie:română Domiciliu: Suceava Antecedente:heredo-colaterale-nesemnificative Istoricul bolii:. Pacient in vârstă de 54 de ani, diagnosticat cu Schizofrenie paranoidă, cu multiple internări psihiatrice în antecedente este adus pentru o simptomatologie psihotică manifestată prin agitaţie psiho-motorie, comportament halucinator delirant, tulburări de percepţie, heteroagresivitate verbal şi obiectuală, internându-se prin procedură non-voluntară, conform Legii 487/2002. Prima internare psihiatrică în 1999. Motivele internării: Este adus la camera de gardă cu ambulanţa şi poliţia. Din procesul verbal al poliţiei reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reţinut pentru o simptomatologie psihotică manifestată

prin:

stare

de

agitaţie

psiho-motorie,

comportament

halucinator-delirant,

heteroagresivitate verbal şi obiectivală, tulburări de percepţie în multiple modalităţi senzoriale, impulsivitate, interpretări delirante, ideaţie delirantă mai slab sistematizată-de influenţă, de transmitere a gândurilor, de persecuţie, de urmărire, de grandoare, insomnia mixte. . Examen clinic general în limite normale. Analize de laborator: colesterol seric total – 240mg/dl, ȋn rest fiind ȋn limite normale. Examene paraclinice: EKG – traseu cu ritm sinusal fără elemente patologice. Tratament: Rispolept sol. orală 1mg/ml Rispolept iniţial, crescut ulterior: 2ml-0-4ml; Diazepam sol. injectabilă fiole a 10mg/2ml 1-0-1, ulterior retras din schemă; Levomepromazin 25mg iniţial: 1/2-0-1/2,crescut ulterior la 2 cp/zi seara; Depakine Chrono iniţial: 300mg 1cp-0-1cp, crescut 41

ulterior: 500mg-0-500mg; Romparkin 2mg 1cp-0-0 la nevoie: 1 fiolă sol. injectabilă Diazepam; 1 fiolă sol. injectabilă Prozin 25mg/5ml. Data internării:09.02.2019 Data externării:15.02.2019

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE 1.Nevoia de a evita pericolele- alterarea stării de sănătate legate de anxietate şi manifestată prin dezechilibrele metabolice şi neuropsihice. 2. Nevoia de a se alimenta-bonava prezintă dezechilibru prin tulburări hidroelectrolitice. 3.Nevoia de a elimina- perturbarea activităţii genital legată de amenoree, prurit, disurie. 4. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres şi prognosticul bolii manifestat prin somn insuficient. 5.Nevoia de a menţine tegumentele curate- riscul alterării integrităţii tegumentelor,leziuni de grataj,leucoree. 6.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate nejustificată. 7.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea-ignoranţă legată de cunoştinţe insuficiente. 8.Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie-bolnava prezintă o respiraţie normal,fără efort cu mişcări toracice simetrice,16 respiraţii pe min. 9.Nevoia de a se mobiliza-bolnava prezintă system osteo articular integru,este capabilă să-şi controleze mişcările.Are o postură adecvată,mişcările sunt adecvate. 10.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- bolnava se îmbracă şi se dezbracă singură fără nici un ajutor din partea personalului medical. 11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnavul prezintă febră, frison. 12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnavul este de religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual. 13.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere continuării studiilor. 14.Nevoia de a se recreea-bolnavul citeşte. PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.2 PERIOADA 09.02.2019 – 15.02.2019 42

Nevoia fundamentală

Diagnostic de nursing

Obiective

Intervenţii Autonome

1.Nevoia de a evita pericolele

Ideaţie delirantă, halucinaţii

pacientul să fie ajut echilibrat psihic pacientul să realizeze o percepere justă a realităţii;

Evaluare

Delegate

administrez un neuroleptic şi un sedativ.

09.02.2019obiectiv nerealizat 11.02.2019pacientul este mai puţin reţinut,înţelege situaţie creată

-----------2.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea

- Tendinţă de izolare socială si de ignoranţă

- să fie cooperant

3.Nevoia de a fi ocupat si de a se realiza

-apatie

- înlăturarea stării de indiferenţă

4.Nevoia de a dormi si se

-insomnie

-pacientul să beneficieze de

cercetez motivaţia de izolare şi posibilităţile de ---------comunicare ale bolnavului; -furnizez mijloacele de comunicare; şi dau pacientului anumite atribuţii ---------am discutat cu pacientul ori de câte ori acesta a simţit nevoia; ajut pacientul să-şi recapete încrederea în sine, comunicând -învăţ

09.02.2019 obiectiv nerealizat 13.02.2019 pacientul este receptiv şi interesat de tot ce priveşte afecţiunea sa

09.02.2019 -pacientul participă la activităţile cotidiene dacă este solicitat; -s-a redobândit interes pentru majoritatea activităţilor

09.02.2019 insomnie 43

odihni

somn corespunzător cantitativ şi calitativ

pacientul să

----------

practice tehnici de relaxare înainte de

11.02.2019 somn de noapte bun, odihnitor, indus medicamentos obictiv realizat

culcare;

5.Nevoia de a se alimenta

- deficit de hidratare şi alimentare

-nu las bolnavul să doarmă în timpul zilei; identific nivelul şi cauza anxietăţii la acest bolnav -alimentaţie şi hidratare am implicat corespunzătoare pacientul la alcătuirea hranei; urmăresc ca bolnavul să se hidrateze şi să se alimenteze cum trebuie;

-bolnavul se hidratează şi mănâncă

INVESTIGAŢII DE LABORATOR INVESTIGAŢIA RECOMANDATĂ

REZULTATE

VALORI NORMALE

colesterol seric total

240mg/dl

130 mg/dl.

Colesterolemie

1.40g%

1.80-2.80g%

VSH

10mm/1ora

Glicemie

94mg%

1-10mm/1ora 7-13mm/2ore 0.80-1.20mg% 44

Uree Sanguina

0.3

0.20-0.40g%

TRATAMENT MEDICAMENTOS MEDICAMENT

DOZA ŞI CALEA DE PERIOADA ADMINISTRARE ADMINISTRĂRII RECOMANDATĂ

Rispolept

1mg/ml oral

09.02.2019 11.02.2019

Diazepam

10mg/2ml

09.02.2019 11.02.2019

Levomepromazin

25mg iniţial: 1/2-01/2,crescut ulterior la 2 cp/zi seara

09.02.2019 14.02.2019

EVALUARE FINALĂ

Pacientul P.A. în vârstă de 54ani,cu domiciliu în Suceava,este adus la camera de gardă cu ambulanţa şi poliţia în data de 09.02.2019 la spitalul de Psihiatrie Suceava .Din procesul verbal al 45

poliţiei reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reţinut pentru o simptomatologie psihotică manifestată

prin:

stare

de

agitaţie

psiho-motorie,

comportament

halucinator-delirant,

heteroagresivitate verbal şi obiectivală, tulburări de percepţie În urma tratamentului evoluţia este favorabilă,pacientul fiind externată în data de 15.02.2019.

46

4.2.3 STUDIU DE CAZ NR.3 Perioada 08.02.2019 – 15.02.2019

Culegerea datelor: Nume: P. Prenume: I. Vârstă: 56 ani Sex: F. Ocupaţia:pensionara Cetăţenie:română Domiciliu:Suceava Antecedente medicale: : fără semnificaţie psihiatrică Anamneza socio-familială: un fiu- medic resident;şcolarizare-studii superioare; locuieşte singură

Motivele internării: Motivele internării: Pacientă aflată la prima internare ȋn Spitalul “Psihiatric Suceava“ este adusă de fiu pentru nelinişte anxioasă, retragere social,comportament apato-abulic, somn superficial, disociaţie ideo-afectivă, simptomatologie agravată ȋn urma decesului recent al mamei ( dec.2015). Istoricul bolii: Simptomatologia psihotică de tip schizofren a debutat ȋn adolescenţă şi a primit asistenţă psihiatrică ȋn secţia de psihiatrie Suceava. Ȋn prezent este adusă de fiu pentru o simptomatologie reziduală negativă agravată după decesul recent al mamei cu care domicilia. Diagnostic medical: Schizofrenie paranoidă Data internării:08.02.2019 Data externării:15.02.2019

47

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE 1.Nevoia de a evita pericolele- alterarea stării de sănătate legate de anxietate şi manifestată prin dezechilibrele metabolice şi neuropsihice. 2. Nevoia de a se alimenta-bonava prezintă dezechilibru prin tulburări hidroelectrolitice. 3.Nevoia de a elimina- perturbarea activităţii genital legată de amenoree, prurit, disurie. 4. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres şi prognosticul bolii manifestat prin somn insuficient. 5.Nevoia de a menţine tegumentele curate- riscul alterării integrităţii tegumentelor,leziuni de grataj,leucoree. 6.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate nejustificată. 7.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea-ignoranţă legată de cunoştinţe insuficiente. 8.Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie-bolnava prezintă o respiraţie normal,fără efort cu mişcări toracice simetrice,16 respiraţii pe min. 9.Nevoia de a se mobiliza-bolnava prezintă system osteo articular integru,este capabilă să-şi controleze mişcările.Are o postură adecvată,mişcările sunt adecvate. 10.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- bolnava se îmbracă şi se dezbracă singură fără nici un ajutor din partea personalului medical. 11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnava prezintă febră, frison. 12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnava este de religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual. 13.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere continuării studiilor. 14.Nevoia de a se recreea-bolnava citeşte. PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.3 PERIOADA 08.02.2019-15.02.2019 Nevoia fundamen tală 1.Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing

Obiective

-Vulnerabilitatea faţă de pericole

-Pacienta sa beneficieza de un mediu de siguranta fara

Evaluare Intervenții Autonome Delegate -am asigurat conditiile de mediu adecvate prin

08.02.2019 stare de agitatie psihomotorie 4/h se sisteaza 48

accidente. Pacienta sa-si satisfaca singura nevoile fundamentale in decurs de 3-4 zile. Pacienta sa-si exprime intelegerea masurilor de securitate in termen de 3-4 zile

2.Nevoia de a comunica

- Comunicarea inadecvata la nivel afectiv -agresivitate verbala

- Pacienta sa comunice cu alte persoane in mod eficace in termen de 3-4 zile. Pacienta sa-si exprime diminuarea

indepartarea obiectelor ce ar putea rani persoana sau pe ceilalti. -am creat un mediu optim pentru ca pacienta sasi poate exprima emotiile, nev oile.  -am asigurat legatura pacientei cu familia prin vizite frecvente si a informat-o despre starea pacientei. -am imobilizat pacienta impreuna cu echipa de ingrijire in camasa speciala pentru a prevenii ranirea sa, sau a celor din jur. Am linistit pacienta, adresandu-i cuvinte linistitoare - Am supravegheat permanent pacienta, punandu-I in valoare capacitatiile, talentele

------------

imobilizarea. 11.02.2019  pacienta este mai linistita, cooperanta, familia ei se implica la ingrijirea sa devenind suportul ei moral.

Am administra t la indicatia medicului 1 fiola plego mazin(I.M

08.02.2019 Agresivitate verbala, supiciozitate. Nu se lasa convins sa participle la activitati 49

agresivitatii verbale in decurs de 3-4 zile. Pacienta sa-si exprime sentimentele emotiile, temerile in urmatoarele zile

si realizarile.  Am dat posibilitatea pacientului sa ia singur decizii si sasi exprime dorintele, emotiile. Am  ajutat pacientul sa indentifice posibilitatiile sale de a asculta, de a schimba idei cu alti, de a creea legaturi semnificative . Am antrenat bolnavul in diferite activitati care sa-i dea sentimentul de utilitate.

) si 1 fiola diazepam( I.M). am s upraveghe at, masurat si notat in foaia de temperatur e functiile vitale T.A=130/ 70mmHg. La indicatia medicului am administra t

14.02.2019 Pacientul s-a linistit, vorbeste calm dar continua sa refuze activitatiile zilnice pacienta spune ca se simte bine, odihnita, dornica sa se intoarca la familie

Zyprexa 10mg cp   -     0+ 0+1 Piracetam 400 mg cp - 1+1+0 Multisis dr          -          1+0+1

3.Nevoia de a dormi şi a se odihni

insomnie

Pacienta sa beneficeze de un numar de ore suficiente de somn si sa-si exprime diminuarea starii de oboseala in decurs de 2-3 zile

Am asigurat conditiile de favorizare a somnului; semioscuriza rea

Am administra t la indicatia medicului Zyprexa cp-10mg -indepartarea 0+0+1, vitamina factorilor complex perturbatori si rog si 0+0+01, nitrazepa ceilalti membri ai m cp 5mg echipei la 0+0+1, Ca

08.02.2019 Pacienta este nelinistita, suspiciosa dar cooperanta cu echipa de ingrijire. Adoarme greu si se trezeste obosita, agitata. 11.02.2019 Pacienta se simte mai linistita, spune ca a reusit 50

ingrijire sa procedeze asemanator. Am observant si notat calitatea, cantitatea somnului, gradul de satisfacere  al celorlalte nevoi

lactic cp sa adoarma. 1+1+1, 1 14.02.2019 fiola plegomazi Somn Indus n I.M Apetit prezent 1 fiola diazepam I.M

Am supravegheat comportame ntul pacientei si am raporta t medicului orice schimbare survenita. 4.Nevoia de a se alimenta şi hidrata

Pacienta manifestă alterarea stării de nutriţie date de tulburări digestive,dezhidrata re

Echiibrarea hidroelectrolitic ă şi acidobazică

Informează pacieta asupra necesităţii alimentaţiei şi hidratării

5.Nevoia de a fi ocupat si de a se realiza

Alterarea capacitatii de realizare

Pacienta sa-si recapete increderea si stima de sine in urmatoarele 3-4 zile. Pacienta sa fie constienta de propria sa valoare si

Am ajutat ---------pacienta sa identifice motivele comportame ntului sau. Am indrumat pacienta spre

Hidratare parenteral ă şi echilibrare hidroelectr olitică prin adm de perfuzie cu glucoză 5%+ser fiziologic 9%

08.02.2019 Obiectiv nerealizat 11.02.2019 Echilibrare hidroelectrolitică ameliorată 14.02.2019 Pacienta este echilibrată hidroelectrolitic,n utritiv şi hidratare reluată 08.02.2019 pacienta sa-si exprime interesul in indeplinirea de activitati la alegere. Prefera  s astea singura. 11.02.2019 51

competenta in urmatoarele 3-4 zile. Pacienta sa-si recapete interesul fata de sine si de alti in decurs de 3-4 zile.

acele activitati care sunt atractive si totodatautile.  Am identificat impreuna cu pacienta factorii care il impiedica sa se realizeze: familia, limite economice, starea de sanatate.

pacienta este linistit, petrece 2h in fata TV-ului si da dovada de intelegere a emisiunilor vazute. 14.02.2019 Pacienta isi exprima dorinta de a urma o scoala, dar starea de sanatate o impiedica

Am observat reactiile pacientei la luare deciziilor.

INVESTIGAŢII DE LABORATOR INVESTIGAŢIA RECOMANDATĂ

REZULTATE

VALORI NORMALE

Colesterolemie

1.40g%

1.80-2.80g%

V.S.H.

10mm/1ora

Glicemie

94mg%

2-13mm/1h 12-17mm/2h 0.80-1.20mg%

Creatinina

1.19mg%

0.6-1.20mg%

Uree Sanguina

0.30g%

0.20-0.40g% 52

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Medicament

Zyprexa

Concentraţie şi mod de prezentare

Doza şi calea de administrare recomandată

Perioada administrării

10 mg,oral

08.02.2019 11.02.2019

5mg,oral

08.02.2019 11.02.2019

12.5 mg,i.m

08.02.2019 14.02.2019

i.m.2 fiole pe zi

08.02.2019 14.02.2019

750 mg,oral

08.02.2019 15.02.2019

800 mg.oral

08.02.2019 15.02.2019

1 dr

08.02.2019 15.02.2019

Cp. 10.mg Nitrazepam Cp. 5 mg Plegomazin f. Diazepam f,  10 mg CA. Lactic   Cp. 250mg Piracetam Cp 250 mg Vitamine Complex Cp

53

EVALUARE FINALĂ

Pacienta P.i. în vârstă de 56ani,cu domociliul în Suceava,se internează în data de 08.02.2019 ,in urma tratamentului, aceasta prezentand stare ameliorata ,este externată în data de 15.02.2019.

54

CONCLUZIE

Schizofrenia reprezintă o problemă de sănătate publică,cu atât mai mult în contextul în care accesul la informaţii de sănătate este deficitar şi fragmentat. În acest context,abordarea acestei boli ar trebui să fie una complexa si să integreze mai multe categorii profesionale implicate în acordarea asistenţei medicale. O componentă importanta este reprezentată de conducerea corectă şi integrată a tratamentului curativ. Pentru a realiza acest deziderat, toate componentele tratamentului trebuie abordate şi respectate- tratamentul etiologic şi simptomatologic. Nu în ultimul rând, îngrijirea oferită de asistentele medicale trebuie sa fie complementare masurilor oferite de către medici. Prezenta lucrare a făcut o trecere în revista tuturor aspectelor menţionate mai sus, dorinduse a se constitui într-un instrument util pentru cei implicaţi in tratarea schizofreniei.

55

Anexe

Anexa nr.1

Medicamente antipsihotice de primă

Medicamente antipsihotice de a doua

generaţie

generaţie

Clorpromazin

Clozapină

Flufenazin

Olanzapină

Haloperidol

Risperidonă Quetiapină Amisulpridă Ziprasidonă

Anexa nr.2 56

CT cerebral normal

Anexa nr.3 57

Electroencefalogama

III. Bibliografie 58

1. P. Brânzei- Psihiatrie, Editura "Didactică şi Pedagogică” Bucureşti 1999

2. L. Enescu- Farmacologie, Editura „Dimitrie Cantemir” Tg. Mureş, 1998

3. E. Minokowski- Schizofrenia, Editura IRI – Bucureşti 1999

4. T. Şerbănescu - Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie, Manual pentru cadre medii Editura medicală Bucureşti 1978

5. T. Pirozynski- Manual de psihiatrie, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, 1991

6. Sub redacţia L. Titircă - Breviar de explorări funţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului pentru şcolile sanitare, Bucureşti 1998

59