Modele Asociationiste Ale Invatarii [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS 1.

Ce este învățarea?

2.

Clasificarea teoriilor învățării

3.

Clasificarea teoriilor asociaționiste ale învățării

4.

Condiționarea clasică

5.

Aplicații ale condiționării clasice în psihologia educației

6.

Conexionismul sau învățarea prin încercare și eroare

7.

Condiționarea operantă sau instrumentală

8.

Aplicații ale condiționării operante în educație

9.

Critica modelelor asociaționiste

1. Ce înseamnă “a învăţa”?  “Procesul dobândirii de către fiinţa vie a experienţei individuale de comportare.” (A. N. Leontiev)  “O modificare a dispoziţiei sau capacităţii umane care poate fi menţinută şi care nu poate fi atribuită procesului de creştere.” (R. M. Gagné)

 “O modificare în comportament, realizată prin soluţionarea unei probleme care pune individul în relaţie cu mediul.”  (A. Clausse)

2. Clasificarea teoriilor învățării • Teoriile asociaţioniste – învăţarea este rezultatul relaţionării a două clase de evenimente (ex. relaţia dintre un stimul şi un comportament sau reacţie: S – R). • Teorii constructiviste – învăţarea presupune o construcţie care se realizează progresiv prin interacţiunea dintre subiectul care învaţă şi obiectul învăţării. • Teoria procesării informaţiei – învăţarea umană poate fi explicată prin mecanismele de procesare a informaţiei.

3. Clasificarea teoriilor asociaționiste ale învățării  Condiționarea clasică – I. P. Pavlov  Condiționarea reacțiilor emoționale – J. Watson  Conexionismul / Învățarea prin încercare și

eroare – E. Thorndike  Condiționarea operantă / instrumentală – B. F. Skinner

4. Condiţionarea clasică (Pavlov)

Legile condiţionării clasice • Legea stingerii (Dacă SC este prezentat de mai multe ori fără a fi însoţit de hrană, răspunsul condiţionat se stinge.)

• Legea generalizării (Reacţia condiţionată poate apărea şi la stimuli apropiaţi de stimulul original, dacă aceştia au fost asociaţi cu hrana.) • Legea discriminării (Un subiect poate răspunde diferit la doi stimuli apropiaţi. De exemplu, dacă se prezintă două sunete de clopoţel foarte asemănătoare, dar numai unul este asociat cu hrana, câinele recunoaşte acest sunet şi salivează doar la el.)

Condiţionarea reacţiilor emoţionale (Watson)

Micuțul Albert

5. Aplicații ale condiţionării clasice în activitatea educaţională  Condiţionarea clasică explică învăţarea reacţiilor emoţionale (experimentul lui Watson – învăţarea fricii faţă de şobolanul alb de către micuţul Albert)  În şcoală este importantă dezvoltarea emoţiilor pozitive şi evitarea învăţării unor emoţii

negative (teama de profesor, aversiunea faţă de o disciplină, teama în situaţiile de evaluare etc.)

Pasul 1 Înainte de condiționare Stimulul neutru nu produce niciun răaspuns relevant. Stimulul necondiționat provoacă un răspuns necondiționat

Învățătoarea Niciun răspuns relevant

Țipăt

Teamă

Învățătoarea Pasul 2 În timpul condiționării Stimulul neutru este asociat cu stimulul necondiționat (SN), care produce un RN

Țipăt

Teamă

Pasul 3 După condiționare Stimulul neutru a devenit SC (învățat), și produce acum un RC (învățat), care corespunde cu în general cu răspunsul necondiționat. Concluzie Un stimul neutru provoacă un răspuns, pe care înainte nu îl provoca

Învățătoarea

Teamă RC

Învățătoarea

Țipăt

Teamă RC

SN (țipăt) → RN (teamă) S (învățătoarea) → Niciun răspuns

SN (țipăt) + S (învățătoarea) → RN (teamă)

SC (învățătoarea) → RC (teamă) S (stimul neutru) SN (stimul necondiționat) SC (stimul condiționat) RN (răspuns necondiționat) RC (răspuns condiționat)

Din perspectiva teoriei condiţionării clasice, cum explicaţi teama multor copii de injecţie? Ce sugestii pentru actul educaţional rezultă din teoria cu privire la condiţionarea emoţiilor?

6. Conexionismul sau învăţarea prin încercare şi eroare Psihologul american E. Thorndike (1874-1949) este precursorul teoriilor învăţării dezvoltate în cadrul psihologiei behavioriste. El a descris modelul de invăţare numit încercare şi eroare („trial and error").

Experimentul cu pisica flămândă din cuşcă

R (reacție)

C (consecință)

 Ce se învaţă? Relaţia dintre o situaţie-problemă (S) şi reacţie (R) Reacţiile care duc la succes sunt reţinute, cele care duc la eşec sunt inhibate.

Legile conexionismului  Legea stării de pregătire – trebuie să existe anumite condiţii pentru ca învăţarea să se producă. De exemplu, dacă pisica nu este flămândă, nu va fi motivată să acţioneze.  Legea efectului – învăţarea depinde de ceea ce se produce după reacţie sau comportament. Este reţinut

comportamentul care duce la succes şi inhibat cel care duce la eşec.

 Legea exerciţiului – trăinicia relaţiei S-R depinde de numărul de repetiţii.

7. Condiționarea operantă sau instrumentală 

Condiționarea operantă este o formă de învățare, descrisă inițial de Edward Thorndike (1874-1949) și dezvoltata in timp de Thorndike și Skinner. În acest tip de învățarea, accentul nu este pus pe simpla asociere a doi stimuli, ci pe semnificatia efectelor, a consecintelor comportamentale.



De aceea, conditionarea operanta poarta si numele de ,,Lege a efectului” (law of effect).



In 1938, Burrhus Frederick Skinner (1904-1990) reia modelul de întărire prin consecințe, legea efectului devenind legea întăririi.

Legea întăririi permite explicarea comportamentului operant, realizat in sensul obținerii unor consecințe plăcute pentru organism: → focusul este asupra relațiilor dintre reacții si consecințe, uneori contingente → accentul revine acum consecințelor 



Asocierea se face între un comportament produs spontan și un eveniment ( ex. obținerea hranei) ce îi urmează comportamentului la un interval foarte scurt.

Ce este o întărire?  O intarire este o consecinta a unui comportament

care sporeste frecventa comportamentului asupra caruia actioneaza.

Exista doua tipuri de intarire: 

Întărire pozitivă: consecinţele comportamentului produc satisfacţie (ex. primirea unei recompense) şi atunci comportamentul se va manifesta

 Întărire

negativă: consecinţele comportamentului conduc la insatisfacţie şi atunci animalul va învăţa să evite comportamentul

Programe de întărire  Întărire continuă  Întărire la interval fix  Întărire la interval variabil  Întărire în proporție fixă

 Întărire în proporție variabilă

8. Aplicații ale condiționării operante în educație Învățarea programată (de tip computer-

assisted instruction) Modelarea comportamentală Utilizarea recompensei și a pedepsei în

mediul școlar.

Învățământul programat

Inițiat in 1925 de catre Sydney I. Pressey, prin realizarea unei mașini autocorectoare destinate aplicării de teste .

Impulsul decisiv dat invățământului programat l-a reprezentat publicarea lucrărilor lui B.F. Skinner :

The Science of Learning and the art of Teaching(1954) Teaching Machines(1958)

Programarea Liniară Tuturor elevilor li se prezintă acelaşi conţinut, temele sunt identice, numai ritmul învăţării este individualizat. Fiecare elev citeşte informaţia şi formulează răspunsul în ritm propriu. Cunoaşterea imediată a răspunsului corect reprezintă o întărire a învăţării, accentuează relaţia S-R şi, în consecinţă, va influenţa pozitiv rata de învăţare.

Skinner insistă asupra motivaţiei puternice pe care o trezeşte această tehnică de învăţare la cei ce o folosesc.

Burrhus Frederic Skinner

Programarea Ramificată Unitatea de informație prezentată elevului este mai lungă, iar la sfârșitul ei se află o întrebare cu răspunsuri multiple la alegere. Fiecare răspuns îl trimite pe elev la o altă pagină cu informație. Răspunsul corect conduce la unitatea următoare, iar răspunsul greși te poate duce la o pagină cu explicații suplimentare. Materialul este parcurs neordonat. Norman Crowder

 Programare liniară

 Programare ramificată

Modelarea comportamentală  Ce este tehnica modelării?  Tehnici utilizate pentru modificarea comportamentelor

deviante ale elevilor  Pași ce trebuie parcurși pentru modificarea

comportamentului indezirabil

B. F. Skinner (1904-1990) Burrhus Frederic Skinner

Tehnica modelării sau mărirea frecvenței de manifestare a unui comportament prin întărirea comportamentului dorit. 

În psihologia educației s-a urmărit utilizarea acestor tehnici pentru îmbunătățirea comportamentului din clasă al elevilor dificili.

Lipsa de control asupra comportamentelor în clasă este o consecință a aplicării greșite a întăririlor.

Profesorii trebuie învățați cum să programeze întăririle pentru a efectua modificările dorite în comportamentul individual și de grup.

Tehnicile pentru modificarea comportamentelor deviante ale elevilor prin: Ignorarea comportamentului indezirabil 

determină stingerea lui



Întărirea

comportamentului

dezirabil

Exemplu de modificare comportamentală  Dorim să înlocuim comportamentul indisciplinat

(indezirabil) al unui elev la oră cu un comportament de implicare la oră (dezirabil)  Paşi de urmat:  Identificarea factorilor care întăresc comportamentul indezirabil (ex.

atitudinea prea severă a profesorului, râsul şi încurajările colegilor etc.)  Identificarea întăririlor care ar putea contribui la creşterea frecvenţei

comportamentului dorit (recompensa pentru implicarea într-o activitate  Evitarea sistematică a întăririlor comportamentului nedorit, concomitent

cu repetarea întăririlor comportamentului dorit

Utilizarea recompensei și a pedepsei în mediul școlar.  Întărirea = feed-back  Recompensa – întărire pozitivă  Ce înțelegeți prin

,,stimulare aversivă“?  ,,Pedeapsa poate contribui la suprimarea unui

comportament nepotrivit, dar, prin aceasta, individul nu învață cum să acționeze într-o manieră potrivită“ – B. F. Skinner

RECOMPENSA CA ÎNTĂRIRE POZITIVĂ  Întăririle pozitive reprezintă orice stimul care

determină creşterea frecvenţei de apariţie a unui comportament.  Stimulii întăritori trebuie să fie percepuţi de copii ca fiind plăcuţi şi valoroşi.  Întărirea pozitivă poate fi utilizată pentru obţinerea unor comportamente dorite care vor înlocui treptat

comportamentele indezirabile.

Tipuri de întăriri  Obiectuale – hrană, jucării, bani, premii, cadouri

 Simbolice – obiecte cu semnificaţie (jetoane, buline etc.)

 Activităţi – timp de joacă, timp pentru cinema, timp liber

etc.)

 Sociale – lauda, încurajarea, aprecierea, zâmbetul, a te lăsa

surprins etc.

Reguli de aplicare a întăririlor pozitive  Să fie aplicate imediat după producerea comportamentului

aşteptat

 Să fie precizat motivul pentru care elevul le primeşte

 Să fie aplicate constant pentru formarea unui comportament

nou

 Să fie aplicate intermitent în întărirea unui comportament deja

dobândit

 Întăririle să fie specifice fiecărui elev  Întăririle artificiale (venite din exterior) se înlocuiesc treptat cu

întăriri naturale (consecinţele pozitive ale unui comportament)

PEDEAPSA

 Pedeapsa este o modalitate de a reduce frecvenţa de apariţie a unui comportament, prin aplicarea unui stimul neplăcut.  Simpla aplicare a pedepsei nu determină apariţia

comportamentului alternativ (cel dorit).  Pentru a obţine un alt comportament pedeapsa

trebuie asociată cu întărirea comportamentului dezirabil.

Reguli de aplicare a pedepselor  Să fie aplicate imediat

 Să fie aplicate în particular  Să fie aplicate cu calm, explicându-se natura greşelii, regula care a fost

încălcată

 Să nu fie criticată sau atacată persoana  Să fie acompaniată de întărirea comportamentelor dezirabile  Să nu se folosească drept pedeapsă activitatea şcolară (de exemplu, teme

suplimentare, rescrierea temei de 100 de ori etc.), pentru a nu crea aversiune faţă de şcoală

 Să fie precedată de avertisment  Sunt total contraindicate pedepsele corporale

De ce sunt ineficiente pedepsele corporale?  Pedeapsa corporală atacă persoana şi nu comportamentul.  Pedeapsa corporală nu permite identificarea cauzelor

comportamentului.

 Pedeapsa corporală scade stima de sine a elevilor, crescând

frecvenţa comportamentelor neadaptate.

 Pedeapsa corporală transmite mesajul subiacent că cea mai bună

metodă pentru rezolvarea problemelor este forţa fizică.

 Pedeapsa corporală are consecinţe emoţionale asupra copilului

(teama, frustrarea, ura, izolarea).

 Pedeapsa corporală produce agresivitate şi probleme de

comportamentale (minciuna, chiulul).

De ce Skinner consideră că pedeapsa nu este o tehnică potrivită pentru controlul comportamentului?

9. Critica modelelor asociaționiste  Tolman afirmă că în învățare trebuie să ținem

cont și de “variabilele intermediare” situate între stimul și răspuns, fără de care nu se poate întelege comportamentul.  E. C. Tolman pune în evidență o formă de

învățare cognitivă, pe care a numit-o învațare latentă.

 Când este vorba de om, învățarea capătă o

definiție mai restrânsă: “procesul de însușire a cunoștințelor, a priceperilor, cât și de formare a capacităților necesare utilizării lor.”  Învățarea nu poate fi privită ca un proces

simplu, elementar (așa cum credeau Pavlov și Thorndike), ci este rezultatul dezvoltării funcțiilor psihice și al unei îndelungate experiențe.