Mitologie română [PDF]

Zitiervorschau

ROMULUS VULCĂNESCU

MITOLOGIE ROMÂNĂ

EDITURA

ACADEMIEI

REPUBLICII

SOCIALISTE

ROMANIA

DE ACELAȘI AUTOR IN EDITURA ACADEMIEI:

Etnologie juridică (1970). Coloana cerului (1970). Atlasul complex „Porțile de Fier” (coordonator știin­ țific si coautor, ed. română și engleză, 1972). Etnologia. Istoria etnologiei române (1975). Introducere în etnologie (coordonator științific și coautor, 1980)

IN ALTE EDITURI:

Fenomenul horal (Ramuri, Craiova, 1944). Etnografia—știința culturii populare (Științifica, 1966). Boșimanii (Albatros, 1968). Incașii (Albatros, 1970). Măștile populare (Științifică, 1970). Dicționar de etnologie (Albatros, 1979).

ROMULUS VULCĂNESCU

MITOLOGIE ROMÂNĂ

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 1987

La mythologie roumnine PyMMHCKan Mii^onormi The Eomanian Mythology Eumănische Mythologie

Mitologia rumana

EDITURA ACADEMIE! REPUBLICII SOCIALISTE R 79 717, București, Cnka Victoriei 125

HOMAnIA

PREFAȚÂ

în perioada în care au început să ne intereseze problemele mitologiei rotn&nc, în literatura noastră iși disputau întîietatea trei direcții de investi­ gație : 1) prima direcție susținea, nici mai mult, nici mai puțin, decît că nu poale fi vorba de o mitologie în sensul clasic al termenului, ci numai de un substrat mitologic, care reflecta îndelungul proces de încreștinare a daco-romanilor ei românilor. Zelul a mers pînă acolo îneît s-a susținut că românii au fost precreștini, că s-au născut ca popor cu o mentalitate creștină înainte chiar de recunoașterea istorică a creștinismului in lumea meditera­ neană. Protagoniștii acestei direcții de investigație mitologică considerau implicit că mitologia română nu este altceva dedt un alteram nomen al unei mitologii creștine arhaice daco-romane. Implicit, s-a dedus că această mitologie creștină arhaică daco-romană reflectă un creștinism primitiv, dublat mai apoi de un creștinism bogomilic. în spiritul acestei direcții de cercetare și concepții ideologice s-a cules folclorul mitic religios socotit pre­ creștin, apoi ortodox, și s-au alcătuit antologii, mitografii și chiar mitologii cu iz patriarhal creștin, așa cum se va putea constata din capitolul consa­ crat istoriografiei mitologiei române. Acesta este cașul lucrărilor lui 8 im. Florea Marian , Tudor Pamfile, Ovidiu Papadima, Aurel Cosma, Th. Feeioru, Marcel Olinescu și altora; 2) a doua direcție susținea că mitologia română nu poate fi decît necreștiiul (fn termeni consacrați în literatura timpului: „păgină”) și că iu consecință reflectă substratul daco-roman alunei mitologii clasicizante* Primele st mne în această direcție de investigație le-a dat Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, apoi corifeii școlii latiniste, B. P. Hasdeu (intr-o scrie de articole și studii), elevii lui Hasdeu și cei aparținînd școlii tracologice. Așa se fate că a doua direcție de investigație s-a scindat în două subdirecții: a) una latinistă, care afirma că mitologia populară română e eminamente latină și că trebuie redeșteptată la viață versiunea română a mitologiei latine, în veșmîntul ei artistic neolatin-, și b) una tracistă, care afirma că mitologia română aparține numai substratului anterior dacoroman, adică spiritualității mitice autohtone trace nord-dunărene* în aceste condiții s-a considerat că mitologia română e o versiune neotraca a mitolo­ giei trace nord-dunărene. Direcția tracistă, la rîndul d, s-a scindat și ea în două subdirecții de investigație: a) una integral neo tracistă, după mode­ lul stabilit de Nicolae Densușianu în opera lui Dacia preistorică (București, 1913) și bj alta moderat trac istă, după modelul stabilit de Vasile Pârvan în opera lui Getica (București, 1925). La aceste două subdirecții tradste, cu curentele de investigație corespunzătoare, au început să participe și spe­ cialiști din alte domenii ale științelor sodal-istorice și mulfi amatori în filo­ logie și arheologie, în istoria culturii și etnologie*, Partizanii acestor două direcții principale de investigație luați în parte socotesc, pe bună dreptate, că mitologia română a suferit influențe 5

islorict dc la populațiile migratoare oeUfce, germanice și slave, exagertnd uneori caracterul, natura și valoarea documentelor istorice, a datelor și fap­ telor cunoscute arheologic, istoric și literar; .> / a treia direcție de investigație, pe care o susținem în prezenta lucrare, ultslă că mitologia română este o sinteză integratoare a celor două straturi mitologice — dac și roman - ,cu zestrea lor și influențele mitice alogene, ponderea câztnd insă pe structura, viziunea și tematica remudelatâ in perioada inedit rulă. Opțiunea noastră se datorește studiului interdisciplinar al izvoa­ relor, influențelor, contaminărilor, calchierilor (exercitate în substratul duco-romau. adstratul medieval și stratul contemporan ) și al materialelor de teren, arhiva și muzee referitoare la cugetarea mitică a ramurilor poporului rumân (dacoromân, macedoromân, meglenoromân și istroromân), dar și studiului materialelor cumparativ-istorice referitoare la cugetarea mitică a popoarelor vecine și apropiate din Europa. Conform perspectivei abordate în sinteza noastră integratoare, am trecut de la studiul teoretic la cel evcnimențial al mitologiei române, care se ba7«ează pe un material analitic imens ce poate alcătui un corpus mitologic. In cîteva cuvinte se impune să punctăm : ce am urmărit să redăm mitologia română astfel concepută ? ce greutăți am intimpinat in redac­ tare ? ce aducem nou în expunerea noastră față de ceea ce s-a scris pînă fn prezent in acest domeniul Ne temem că nu vom putea răspunde complet la toate aceste întrebări pe care ni Ic propunem, dintre care unele sini de-a dreptul insinuante și inoperante, chit că le-am formulat chiar noi. Cum se ta putea constata, am urmărit să umplem un gol in domeniul mitologiei române, gol care s-a resimțit tot mai mult, după tentativele ratate in acest domeniu (ale lui Sim. FI. Marian, Tudor Pamfile, Elena Niculițâ-Voronca, Aurel Cosma, Marcel Olinescu). Parcă un destin ingrat a prezidat, în trecut, orice încercare de redactare a unei mitologii române. Toți înaintașii, oricît de pregătiți și entuziaști au fost, au eșuat in antologii de folclor mitic sau tn mitografii. Unele din lucrările lor au rămas în fază de gestație, altele elaborate doar cu primele capitole și altele in fază avansată, datorită dificultăților progresiv crescînde ale materialului imens, care trebuie confruntat, selecționat și, bineînțeles, interpretat în perspectiva mondială a unei asemenea întreprinderi, dificultăți care au stopat pe undeva, Intre sim­ ple inițiative și elaborări incomplete, Intre „prefețe" și sfertotehnii de redac­ tări. S-nu împotmolit în documente pline de contradicții aparente, in tehnici de selecționare și decodificare, rămînînd pentru posteritate simple opere de arhivă, de preocupări dc epocă și curiozitate științifică. Autorii lor nu s-au încumetat să continue o muncă inoperantă, lăsînd-o astfel să sucombe in hățișurile renunțărilor fără scuze. Două excepții : prima, a luiOvidiu Papadimii. O viziune românească a lumii, care este o mitologie completă creștinprimitiră de certă valoare literară, și a doua, Mitologia românească a lui Marcel Olinescu. o antologie logograficâ de popularizare culturală. La rîndul nostru, și noi ne-am simțit de multe ori copleșiți de culegerea, trierea, sistematizarea și decodificarea folclorului mitic; in fapt, un sac fără fund, care pe măsură ce-l deșerți pe masa dc lucru se umple, ca prin farmec, din nou. -4 in luptat împotriva inerției, a comodității, a lipsei de ope­ rativitate, a timpilor morți, a revenirilor mereu de la capăt. Iar după înde­ lungi renunțări și autoimbolduri, am hotărît, cu orice risc, săfrtngem barie­ rele rezist raței morale pe care o ridica o cercetare atît dc amplă, complicată și rumpuro!ir-istorică a ftifrlurului mitic românesc. trecut de la studiul

variantelor mitice la selecționarea materialelor mitice de bacă care se integrau perfect într-o viziune unitar-populară, la decodarea tematicii, fabulației fi anecdoticii mitice intr-un sistem de referințe implicite și explicite, la perio­ dizarea relativă a materialelor care sfidau cronologia. Totul trebuia revăzut, restructurat, adus la unitate de concepție, de conținut mitio fi de stil literar; nu la o unitate fortuită, aleatorie, artificială, ci la una organică, intrinsecă, emergentă din folclorul mitic și care în supraviețuirile ei literar-populare a germinat capodopere vpice în activitatea unora din marii scriitori români. în această privință vrem să credem că am ajuns pînă la capăt, fără ca totuși să putem spune, sus și tare, eu certitudine, că totul este perfect, că am reușit să dezgropăm toate materialele fi să spunem tot despre ceea ce știm că trebuie să știm spune. Odată descoperite unitatea organică, originalitatea intrinsecă și istoricitatea materialului mitic românesc, am trecut la restructurarea sistemului de mituri autohtone și reconstituirea mitologiei române în ansamblul ei. Așa cum am afirmat în alte lucrări, reconstituirea mitologiei române am conceput-o în trei faze de elaborare (1937 — 1945,1956 — 1970 și 1970 — 1982), in care am redactat trei variante pe aceeași temă : prima, o mitologie populară de tip creștin ortodox, a doua o mitologie relictuală și reminiscențială a arhetipurilor mitice autohtone fi a treia o mitologie populară sătească, vie încă din evul mediu, care împacă într-o viziune istorică inedită aspectele convergente ale celorlalte două variante mitologice anterioare. Pen­ tru elucidarea efortului depus, ar fi fost extrem de instructiv și sugestiv să putem publica în paralel cele trei variante deja redactate. Cititorii și exegefii mitologiei române ar fi avut atunci posibilitatea să se convingă de valoarea fiecărei variante luată în parte, fără ca prin această revenire la același lait­ motiv să-fi piardă interesul documentar și literar-științific. în cele trei variante de adîncire a mitologiei române, care se deosebesc suficient între ele pentru a alcătui fiecare o lucrare de sine stătătoare, de fiece dată am sesizat alte valențe mitice și am intîmpinat alte greutăți, care s-au ivit treptat fn recuperarea de materiale mai vechi fi implicit în redactare. Trecem în revistă numai greutățile majore, pe cele minore le vom sesiza pe parcurs, atunci cînd va fi cazul: — lipsa de periodizare aproximativă a materialului mitic fn investi­ gațiile pi lucrările de istorie social-culturală întreprinse pînă în prezent; — lipsa de investigare în ansamblu fi în parte a materialului mitic la celelalte ramuri ale poporului român (macedoromâni, meglenoromâni și istroromâni), pentru a umple astfel unde goluri de informare sau a anula unele contradicții fn termeni, constatate în materialele referitoare la ramura dacoromână ; — lipsa de abordare a influențelor, contaminărilor și calchierilor reci­ proce la anumite nivele istorice între materialul mitic român și cel al izola­ telor etilice sau al izolatelor culturale eterogene enclavatc în corpul etnocultural român, sau invers, al izolatelor etnice române endavate în corpul cultural al unor popoare vecine sau apropiate*, — lipsa de interpretare a etnogenezei române și din perspectiva mito­ logiei. Aceasta pentru că etnogeneza nu este numai un proces antropolingvistic, ci si unul culturogenezic, din care face parte integrantă mitogeneza romană, fn procesul culturogenezei, mitologia deține o pondere care nu e deloc neglijabilă. Nici un cercetător al fenomenului mitic românesc (deeft in parte Lucian Blaga și Mircea Eliade) nu a analizat capacitatea de creație mitopeică a poporului roinftn și nu a abordat mitogeneza ca o com­ 7

ponentă a etnogenezei române, fără de Oare nu putem sMKb structura spiritualității și culturii române; — lipsa de actualizare sistematică a documentelor mitologice oa argu­ ment? d? istorie culturală in lupta de afirmare a conștiinței spirituale proprii unității naționale a românilor. O parte din aceste lipsuri cu implicațiile lor am încercat să le reme­ diem apelînd și la investigațiile unor cercetători actuali ai culturii române, ale căror rezultate parțiale au început să fie aduse la cunoștința publică sub formă de studii și materiale. Cu toate acestea nu putem afirma în deplină cunoștință de cauză că la o eventuală ediție viitoare analitică nu vom mai avea ceva de spus, dat fiind aportul continuu de materiale interne și externe (sud-est europene) la studiul mitologiei române. Reconstituirea unei mitologii din cioburile și umbrele de rituri și de relicte arhaice ale substratului mitic, din contaminările și influențele reminiscențiale ale adstratului mitic și din bogatul material încă viu în stratul mitic modern, e o operă care va mai trebui să suporte retușuri formale, dacă nu chiar interpolări de alte documente relevate de alte recuperări și precizări d? amănunt. De altfel, orice reconstrucție, la rîndul ei, poate fi și ea reconstruită, pornind chiar de la aceleași baze teoretice și evenimcnțialc, de la aceleași izvoare documentare concrete, pentru a ajunge la noi modele de elaborare. Operație pentru care, cum am spus, noi înșine am plătit un întreit tribut al reconsiderării, redactind trei variante deosebite structural și ideativ, care ne-au deschis, fiecare în parte, alte perspective și ne-au solicitat în fond alte soluții globale. Aceasta pentru că redactarea unei mitologii nu poate fi înche­ gată o dată pentru totdeauna, ci este un proces dialectic dinamic, viu, în per­ manentă ebuliție creatoare, care se dezvoltă mereu pe măsură ce devine mai intim. renascM mereu din propria sa substanță epică. însă multe din aceste tipuri și-au găsit soluțiile în însăși substanța ideatică a mitologiei : tematica și problematica relevate de fabulația și anec­ dotica materialului mitic român, ca și în logica intrinsecă a mitogenezei și a sistemului de mituri ale românilor. Așa se explică cum și de ce mitologia română sintetizează la modul cultura) major aspirațiile creatoare și inte­ resele vitale ale culturii unitare a tuturor ramurilor poporului român intr-o operă complexă de tip interdisciplinar, în care se reflectă partea cea mai perenă a fanteziei creatoare și a memoriei culturale a poporului român. Prin prezentarea mitologiei române concepute ca o sinteză integra­ toare a unui aspect al spiritualității poporului român vrem să credem că această ultimă versiune stadial-istorică va contribui la cunoașterea adecvată și mai reală a istoriei culturii și civilizației autohtone și prin aceasta cunoaștere va combate tezele eronate sau tendențioase referitoare la lipsa de creativitate elevată și de țeluri culturale corespunzătoare, teze colportate de detractorii dreptului la existența unitară teritorială și etnoculturală a poporu­ lui român. Susținem aceasta pentru că noi nu am urmărit numai să umplem un gol în literatura română de specialitate, ci să demonstrăm totodată o latură neglijată a capacității de creație a românilor în domeniul mitologiei, una din fațetele cele mai expresive ale spiritualității române. -im subliniat toate aceste idei pentru că mitologia română, cum se va constata din sinteza noastră integratoare, este prin însăși dăinuirea ei, în timp și spațiu, un certificat autentic de autohtonitate, continuitate și origina­ litate emanat din mediul și viața întregului popor român și a ramurilor l >i istorice, un atestat istoric de creatiritate culturală și expresivitate creatoare. 8

Un cărturar francez, Analele de Monzie, afirma cu tărie, apărînd isteria culturală a Franței, „que Vhistoire est la mâmoire des souvenirs d'une nativii, ct qu'un peuple qui rfaurait pas reprezentată clar in opera lui Ion Conea, după care pămintulromânesc se înfăți­ șează ca o „cetate orografică”, cu ziduri masive — Munții Carpați —, in mijlocul căreia se află Podișul Transilvaniei; cetate înconjurată cu șan­ țuri externe de hpe naturale, ce-i hotărnicesc teritoriul extra-muros; 2) alta de filozofie a culturii a lui Lucian Blaga, care consideră pămintul românesc un spațiu ondulat la infinit cu aspect âe deal-vrie, numit „spațiu mioritic”; spațiu care intră ca factor determinant în matricea stilistică a culturii române; 3) și alta de sociologie a culturii, prin care noi am con­ siderat că pămintul românesc se înfățișează ca o incintă circulară — Po­ dișul Transilvaniei — înconjurată de o structură circulară excentrică, de un peisaj de tipul mândriei, numit de noi „fenomenul horal”, care se reflectă în unele forme, genuri și specii de manifestări etnoculturale. Sacralizarea și consacrarea mitică a pămintului românesc constituie un proces continuu, de re-sacralizare și de re-consacrare mitică a întregului sau părților componente ale acestui pămint. Opus procesului sacralizării și rc-sacralizării este procesul de-s&cralizării, prin „secularizarea naturii” în general și „secularizarea pămintului românesc” în special. Intre re-sacralizare și de-sacralizare există o succesiune ritmică a fenomenelor mitice, o ordine ciclică a unei palingenezii dialectice. Prin cosmizarea Terrei și implicit a pămintului românesc, ultimul se reduce : 1) sau la sacralizarea lui generală (tot pămintul românesc e sacru pentru români); 2) sau la sacralizarea lui parțială de tip reticular (munte sacru, pădure sacră, luncă sacră, izvoare sacre, căi sacre, așezări sacre, case sacre etc.). Toate aceste spații mitice de tip agoral sau aulic au căpă­ tat in mitoistoria română un caracter polisemie și polivalent.

16

Pămtntwii* sînt cele în care imaginația autohtonilor se relevă din preistorie în nenumărate hierofanii bogate, locurile unde au descins și călătorit pe pămînt Fărtalul și Nefărtatul, pentru a crea in continuare, pentru a controla pe oameni, unde s-au arătat in plină zi umbrele dis­ parate ale unor divinități principale in subordinea celor genuine sau undo au descins mai apoi in evul mediu sfinții populari (sf. Ilie, sf. Gheorghe sau sfinții și sfintele meteorologice etc.). Spații sacre sînt considerate și locurile unde se află arborele cosmic sau derivatele lui: arborele cerului și arborele vieții, cu substitutele lor: arborele de naștere, de nuntă, fertilizator, de judecată, funerar etc., sau unde se înalță coloana cerului cu succedaneele ei, stâlpii ciclului vieții, de judecată, profilactici, ca și simulacrele coloanei cerului: troițele de sat, de drum, de mormint etc. *. Comun la toate ramurile poporului român, spațiul sacru este, in al doilea rind: moșia satului și vatra salului; moșia străbună și salul — matcă de pe moșie. Moșia salului, care face uneori corp comun cu vatra salului, repre­ zintă o categorie a spațiului sacru pe care o omologăm mitic cu vatra satului. în structura ei particulară moșia satului, deși adesea înconjoară vatra salului^matca, prezintă o individualitate mitică distinctă. Are un centru vital — vatra salului — și limite naturale — marginile satului. în structura ei Btrăveche și veche, moșia satului trebuia să cuprindă toate elementele necesare traiului comunitar (de tip fratrocratic sau in devăl­ mășie) : pădure, pășune, ogoare, grădini, stâne, conace sau crînguri (in sens de așezări temporare), ape și hotare. Părți considerate sacre, pe lingă centrul satului (cu incinta sacră in mijlocul căreia se afla arborele cerului sau coloana cerului), mai erau mormintele strămoșilor, hotarele și răscrucile. La hotare aveau loc rituri magico-mitologice extrem de di­ verse. Dintre acestea menționăm citeva mai caracteristice, și anume rituri de alungare a demonilor unor boli (cămașa ciumii); de apărare împotriva strigoilor care bintuiau nopțile intre cintători; de legămînt solemn in jocurile de Rusalii ale călușarilor; de împiedicare a lykantropiei; de blestemare a solomonarilor; de plimbare a carului funerar cu trupul moșilor din sfatul satului înainte de înmormîntare; de invocare a intemperiilor favorabile ogoarelor. La hotare aveau loc rituri juridice: de alungare din sat sau lapidare a celor ce călcau ,,legea țării”; de legare punitivă de ar­ borele justițiar pentru îndeplinirea unei ordalii; de marcare a hotarelor unei moșii familiale prin jurămîntul cu braada în cap sau prin bătaia copiilor pentru memorarea locurilor; de înfrățire, la nașterea copilului, cu un arbore viu; de încuscrire intre sătenii de pe moșii vecine; de săru­ tare a pămîntului la plecarea de pe moșia satului sau din țară și la întoar­ cerea pe moșia satului sau în țară. Pietrele de hotare, stâlpii de hotare, arborii înfierați sau îmbourați în Moldova îndeplineau în datinile și tra­ dițiile poporului român atribute de consacrare. Deci hotarele reprezen­ tau in mitologia română locurile preferate în care se petreceau cele mai multe, mai complicate și mai semnificative rituri de trecere, ce constituiau o parte importantă din sistemul de rituri de treoere al poporului român. Puncte sacre pe moșia satului erau fintinUe deschise (puțurile) sau cele acoperite, ca și troițde ediculare ridicate la locuri de primejdie, în păduri, la vaduri de ape sau în pustietăți. Un rol apotropaic jucau pe lingă arborii sacri și arborii oomemorMci, in legătură cu evenimentele mirifice •7

ale unor eroi legendari, luptători pentru apărarea moșiei și libertatea comu­ nității etnice. Pentru români, ca și pentru alte popoare, un punct geografic oare­ care putea să fie loc curat sau necurat (impur). Un loc necurat putea să fie bintuit de spirite, semidivinități și divinități malefice. Dar un loc ne­ curat putea să fie și spurcat, in sensul degradării lui după o faptă impură. Așa se face că locurile de case, locurile de sate și locurile de cetăți, ca și mai tîrziu locurile de schituri. mănăstiri, biserici sau cimitire, se alegeau după criterii magicu-niitologice sau magico-rcligioase precise in datinile ctitorilor de așezări și instituții. Prin vatra satului românul înțelege trei tipuri e seama gotismului si justifieind astfel un trecut de civilizație și cultură rivnit pentru acea vreme de goți și multe alte popoare europene. Nu mal prejos sint marii pontifi Cosingas și rezum. Printre instituțiile mitologice despre care avem indicii sigure sint congregațiile de preoți-militari, dintre care una este cea descrisă de Mircea. Eliade, a luptătorilor-lupi, care acționau sub impulsul brutal al unei firi carnasiere, ce poate fi numită și Juror lycantropicus. Altă congregație mili­ tară pare a fi, dupâ noi, cea a luptător Hor-urși — purtători de măști de tipul tact ei galea, mască mobilă dc urs —, care însoțea atacul cu mormăi­ turi fioroase in amintirea ursului-totem divinizat. Mai erau și ordinele călugărești ale ctiștilor, capnobanților etc. care (luceau o viață de pustnici, in creierii munților, de unde coborau, din ciudi in cînd, pentru a propovădui in spiritul doctrinei lui Zalmoxis. O remi­ niscență a ordinului ctiștilor in mitologia română sînt, după Traian Horseni, solomonarii. Marii pontifi și căpeteniile militare, in frunte cu regele, făceau anual,, la solstiții și echinoxuri, procesiuni fa masă pe culmile domoale ale munților. Erau ceea ce s-a numit mai apoi urcările pe munte, care aveau loc între răsăritul și apusul soarelui. Reminiscențele acestor urcări pentru rugăciune* pe munte, cit mai aproape de cer, in liniște și reculegere, au supraviețuit la români pină in epoca modernă, fiind preluate de creștinism incă diu perioada migrațiilor euroasiatice ale erei noastre și transsimbolizate rnagico-religios. 6. Munți sacri și pesteii sacre. Vetre solare. — Pe munții conside­ rați sacri la daci s-au construit hieropole. Probabil trei la număr: prim» și cea mai importantă, care s-a conservat destul de bine, pentru a fi cer­ cetat amănunțit, este cea de la Grădiștea Muncelului; a doua de pe Ceahlău, acolo unde 8-a zărit pină in vremea lui Dimitrie Cantemir simu­ lacrul de monument megalitic al Dochiei cu oițele ei, și a treia in Munții Apuseni, in preajma Muntelui Găina. a - c.

113

Am socotit acest numâr aproximativ de hieropole deoarece am con­ statat ci muntele sacru in care se afla peștera lui Zalmoxis, Cogainon-ul, a fost plasat de cercetătorii lui in aceste trei zone din Carpați. Cum peștera lui Zalmoxis trebuia si fi fost foarte aproape de hieropola principală a rega­ tului și de Sarmisegetuza Regia, la această concluzie ne-au dus inevitabil cercetâtilc de toponimie istorică efectuate recent de Mircea Homorodean u , care analizează toponimele majore și minore din zona Sarmisegetuza pentru a surprinde originea și semnificația lor istorică primordială. E vorba de un material bogat de teren care demonstrează o „viață socială fără întrerupere pe teritoriul anticei Sarmisegetuza, capitala Daciei in timpul lui Decebal” și, indirect, excepționala importanță a unor mitonime, la care ne vom referi in parte și in capitolul consacrat „toponimiei mitice”. 7. Sanctuare de tip temenos. peribol. nhnton. — Aceste toponime ne atestă direct sau indirect că dacii își desfășurau activitatea magico-mitică în peșteri, schituri construite in scorburi dc copaci, incinte subterane și sanctuare circulaie, îndeosebi pe culmi. Dintre multele peșteri presu­ puse a fi fost folosite de căpeteniile religioase, cea mai celebră a fost aceea de pe Muntele Cogainon. Cei ce au încercat sâ descopere peșterile de cult dac au făcut mai multe ipoteze de lucru decit cercetări de t eren. Pustnicii daci trăiau în scorburile copacilor seculari, in străfunduri de codri sau in colibe amenajate in pustiuri. Incintele subterane de tipul camerei ascunse în care s-ar fi retras patru ani Zalmoxis pentru meditație religioasă e posibil să mai fi fost folosite și de marii pontifi ce i-au succedat după reforma lui mitologica, deși nu posedăm informații despre această succesiune, nici măcar pentru camera ascunsă în subsolul palatului regal dac. Cele mai multe descoperiri arheologice și interpretări istorice se referă însă la incin­ tele circulare de tipul sanctuarelor. în ansamblul lor aceste incinte alcătuiesc trei categorii do construcții: simple, complexe și complexate. Dintre incintele simple menționăm pe cea care reprezintă numai delimitarea ei ca atare, de la Grădiștea Muncelului, și două cu vatră in mijloc, una la Fețele Albe în Munții Cibinului și alta la Pecica in județul Arad. Dintre incintele circulare complexe menționăm două construite pe dealuri, la Pustiosu și Rudele, și una pe munte, la Meleia, iar dintre incintele circulare complexate, deocamdată numai una, aceea ce ține de hieropola de la Grădiștea Muncelului, lingă Sarmisegetuza Regia. Incintele circulare simple au diametrul redus (intre 0 și 10 m), cea mai mare este aceea de la Grădiștea Muncelului (cu circa 15 m dia­ metrul). Au în centru o absidă în care se află uneori o vatră, ceea ce ne determină să le considerăm un fel de sanctuare specializate iu sacrificii animaliere și vegetale către o divinitate celestă, probabil solară. Incintele circulare complicate au un diametru mai mare (dc circa 15 m) și sint alcătuite din două circumferințe concentrice, in centru cu o absidă de tipul cella (la greci și la romani). Absida are în mijlocul ci o vatră sau două vetre, una in absidă și alta intre absidă și circumferința mediani, sau numai una între absidă și circumferința mediană. Numai incinta circulară de tipul sanctuarului complexat, cum este aceea de la Grădiștea Muncelului, are un diametru de circa 30 m și este cea mai semnificativă pentru arhitectura magico-miticl dacă, atît prin -structura, cit și prin integrarea tntr-un ansamblu de alte incinte ale hieropolei .ce ține de Sarmisegetuza Regia.

114

Ceea ce interesează în alcătuirea tuturor acestor incinte circulare simple, complexe și complexate sint: orientarea lor în spațiu și amenajarea lor specială pentru un cult în aer liber, îndeosebi solar. Incintele circulare de tipul sanctuarului sint orientate pe linia AU', adică au deschiderea prin. .............

•

. .«-o .. v r

• ...t. 7 *•

i,

' >

^\’ ■•

< i •;

rr ’A •*k4'< a‘jA;;JA..wxZ aro, toamna și iarna. Trecerea de la iarnă la vară se face uneori in trei, patru zile. între anotimpuri există un echilibru instabil, toamna se prelungește în iarnă și iama are uneori adevărate zile de vară. Ceea ce înseamnă că în esența lui calendarul dac a rezultat din colaborarea a două ,grupe de discipline magico-mitice (astronomia și meteorologia) cu echi­ valentul lor empiric.

116

In ultima vreme studiile referitoare la incinta sacră au pus accentul mai mult pe analiza comparațiv-istorică a cercurilor ei concentrice. Un studiu a urmărit să descopere un calendar solar „înscris” in ele și felul cum a fost utilizat17, altul a urmărit s& descopere efectele de umbre și lumini ale celor două cercuri concentrice, și anume „cercul exterior (...) imaginea planetelor Saturn, Jupiter, Marte, Venus și Mercur; cercul interior (...) imaginea pozițiilor Lunii, iar potcoava imaginea Soarelui”w. Ambele studii interpretează datele astronomiei actuale prin prisma unei matematici sofisticate a elementelor construcției bimilenare, neglijind caracterul magico-mi tic de epocă al acestei incinte sacre și al calendarului la care se referă. Ipotezele de lucru se sprijină pe unele calcule matematice, insă se uită elementele spirituale care jucau un rol precumpănitor în știința unui stat teocratic cum era cel dac. Pragul exterior al incintei circulare mari era căptușit in interior de stilpi pe care atirnau, după redactorii Istoriei României-, „bucarne, jertfe vegetale, ofrande votive, arme”16; cercul de stilpi prevăzuți anume cu inele alcătuia un ofrandariu expus tuturor punctelor cardinale. Nu ar ti singurul caz in istoria construcțiilor in aer liber. Marea incintă sacră complexată reprezenta proiecția la sol a soarelui transsimbolisat, cum era și normal intr-un templu solar în aer liber. în incinta-templu în aer liber se oficiau cele mai importante datini cultuale legate de activitățile statului centralizat dac : proclamarea solemnă a sacrificării în lănci a mesagerului ceresc (care ar fi putut avea loc și ală­ turi în incinta circulară fără absidă și vatră, cu diametrul de 15 m); înscău­ narea marelui pontif, a regelui și marilor taraboși; asocierea la domnie a regelui cu marele preot; căsătoria regelui și a taraboșilor moștenitori la tron; ridicările in rang și degradările marilor dregători ai statului; primirea ambasadelor străine; proclamarea războiului Bfint și a păcii; încheierea alianțelor, activitățile profetice și complicatele forme de mancie (astronomancia, nefelomancia, chaomancia, omitomancia, piromancia, theomancia etc. *>); calcularea timpului în raport cu calendarul circular și cadranul solar și in raport cu cunoștințele magico-mitice și cele empirice, coroborate cu cunoștințele despre regimul climatic al Daciei. Săpăturile care s-au întreprins în incinta circulară mare de la Gră­ diștea Muncelului au descoperit o vatră de foc cu pămint calcinat, urine de piloni de lemn dispuși în potcoavă (care ar marca absida sau cella)u și undeva, lateral, urmele unei presupuse scări care ar duce undeva sub pămint. în ce măsură urmele acestea de scară subterană tăiată in calcare sînt reale, încă nu știm. Dar dacă ar duce cumva la o încăpere subterană, atunci s-ar ridica vălul de peste legenda chiliei subterane de meditație a lui Zalmoxis. 8. Hieropola statului teocratic. — Complexarea incintei circulare sacrosancte de la Grădiștea Muncelului nu ține deci numai de descope­ rirea integrală a incintei, ci și de ansamblul hieropolei, în care incinta mare circulară polarizează in jurul ei celelalte două incinte circulare mai mici, una care nu este prevăzută cu altar și alta considerată un cadran solar, care este totuși un altar, și alte patru incinte rectangulare, considerate ali­ niamente de tamburi (două mici și de cîte 18 tambururi și două mari, unul de 40 și altul de 52 de tambururi). Așa-zisele aliniamente sint în fond socluri de construcții aferente marelui sanctuar, nu temple deschise, cum au fost considerate de Dinu Antonescu, In genul celor grecești din cetățile Pontului Euxin. Reconstituirea ca temple deschise, numai din colonete 117

fără absidă și altar, acoperite complet, nu justifică rostul unor asemenea arhitecturi la clima rece de munte, nici incinta circulară ca templu «olar acoperită integral și nici templele rectangulare alcătuite numai (lin colo­ nete dc lemn libero, acoperite. Trebuie avută in vedere aceeași unitate

Ceramicii pictati dacicâ (Grudișlca Muncelului).

do principii și tehnici arhitectonice în materie do adaptare a acestora Ia mediul montan cosmogeografic. După noi, schema incintelor rectangulare se pretează mai mult la niște construcții auxiliare ce țin dc ansamblul specific al hipcrpolei: construcțiile rectangulare pot fi închise, acoperite cu mai multe incaperi și săli, cu cella și altar. Construcția mare ar fi putut fi un grup de chilii pentru clerici, călugări. sertanți, oficianți, iar una din construcțiile mai mici, locuința marelui pontif, cu o sală de consiliu, cu un atriu-capelă etc. Iar dacă am presupune că una din construcțiile mari ar fi fost templu, era de-ajuns pentru a îngloba intr-insul simbolurile aniconice ale modestului panteon henoteist dac. Astfel nu putem concepe o hieropolă care din cauza intemperiilor să fie lipsită de personalul aferent și să nu fuucționeze iarna, pentru un popor de munte obișnuit cu intemperiile și care era viguros și mai ales nu îl clătina nimic în fața credinței lui fanatice. S-ar putea obiecta că personalul aferent, clerici, oficianți și marele pontif puteau locui in colibe de birne, in așa-zisa Cetate (pe terasele I —V la vest, sau la est in ansam­ blul de construcții nemarcate arheologic pe terasele X—XII), ceea ce nu o verosimil. In această așa-zisă cetate nu putea locui decît o garnizoană de pază a hieropolci, alcătuită din călugări-militari, in mici construcții de lemn, plasate direct pe solul de pietriș și piatră și lipite de palisadă. Păstrînd proporțiile de timp și spațiu, putem susține că hieropola dacă de la Grădiștea Muncelului era o așezare religioasă de tipul la materiei; o cetate teocratică înconjurată de muri ridicați pe cote de nivel inaccesibile escaladării și, încă ceva, flancată de o centură de cetăți pe munții din jur, care apărau totodată hieropola și cetatea de scaun regal din valea Sarmisegetuza Regia. Dar hieropola mai era și un loc de refugiu și reculegere pentru rege și căpeteniile din cetățile regatului, refugiu in caz de primejdii iminente: reculegere in caz de oboseală fizică sau de autopenitență morală. Deoarece marea hieropolă era centrul rital al statului teocratic centralizat dac, aici regele oficia sacerdoțiul alături de marele preot și elenii aferent. Faptul acesta a făcut ca marea hieropolă să capete in ochii arheolo­ gilor și ai istoricilor valoarea unui Banctuar regal și să-i atribuie și numele cetății din vale, al Sarmiscgetuzei Regia. 118

Marca hi oro polă al cărei nume real nud știm se afla aproape dc cetă­ țile capitale ale regatului dac. Urmele acestor cetăți-conlraforluri ale hieropolei sint așezările fortificate in Munții Cibinului care înconjură strategic hieropola au locale, rituale sau ornamentale, ce reprezintă stră­ moși sau oficianți, care răspund unei necesități reale sau începutului unei influențe de cult * Ipoteza referitoare la caracterul ritual și ceremonial la «Iaci pare a-si fi găsit astfel un putu t do sprijin documentat material in aceste măști atit 1 zeul

Timus.

!! e.n.

în alt udiu referitor la Erfi^islcnui! citadin antic in Pontul Euxin Oftic și particularitățile lui rtH'dngirr ani trwiit in revistă pe lingă divinitățile grecești din ace-av cetăți si „divinitățile tracice [getice] grecizatc și, ceea ce este mai intcrrv.ini, divinitățile unei mitologii inven­ tate în condițiile izolării etnice. Ficraie ceiate-coloiiic își avea în cadrul panteonului general zrii preț erați, care erau dc obicei recrutați din zeii tutelari : la Histria si ( allatis. Apollo și Artemis, pe care ii sărbătoreau

la Thargclisa; la Tomîs, Poseidofl câta era sărbătorit la Hermania și Dionysos la Dionysiace. De asemenea fiecare cetate-colon ie cinstea pe eroul-eponim ce a fondat-o: un navigator mirific, un negustor îndrăzneț, un rege protector”. Tradițiile mitice ale cetăților din Pont se refereau și la unde divinități trace grecizate: (?lyfcow,.zeul-șarpe fantastic cu plete, care avea două altare in secolul II e.n., unul laTomis și altul la Apuluin; Pontos, zeul Mării Negre, însoțit de Tychâ (Fortuna), zeița norocului și belșugului adus pc mare. Ca și ceilalți zei ai mărilor grecești, Pontos era imaginat călărind un delfin sau un taur de mare, deasupra valurile înspumate. Mihai Eminescu in Rugăciunea unui dac și Memento mori prezintă teomahia dintre zeii greci și cei autohtoni în care intervin zeii mării in chip de întrupări tauromorfe. Iar Ion Marin Sadoveanu, în romauul Taurul mării, redă cîteva scene din cultul mării, al lui Poseidon la Histria, căruia, in prima zi i se sacrifică un cal alb pc sol, iar a doua zi tauri negri în inaro. ..Pentru divinitățile trace grecizate (...) sint menționate: zeitățile de la Samothrace, care anticipează și reduplică cultul Dioscurilor; Marele Zeu identificat cu Derzelos, un fel de Pluto trac; Cavalerul trac, zeul al războiului și al inorții. Ca zeu psiliopomp, Cavalerul trac se întâlnește pc >tpk funerare mai târzii în necropolele pontice și apoi in iconografia ,sf. Gheorghe”37. La aceste procese de eomplexare a mitologiei daco-romane au con­ tribuit itu-A două elemente; mitologiile afro-asiatice care au invadat Dacia romană, despre caic am relatat în prinui parte a acestui capitol, si răspândirea printre învinși, prin propagandă dc la om la om, a creștinis­ mului primitiv. Imediat după părăsirea Dacici dc către administrația și legiunile* romane, deci la sfârșitul secolului al IlI-lea, mitologia roma no-dacă s-a restiins de la sine la conținutul ideativ-reprezentativ și axiologic al unei noi mitologii. Prin această restringerc se prezintă ea o sinteză sistemică reușită .și fericită a celei mai elevate mitologii tracice, aceea a dacilor, cu cea mai sofisticată mitologie europeană, aceea a romanilor. Degajați de obligațiile mitologice oficiale de stat, daco-romanii revin treptat la fon­ dul lor mitic ancestral, insă in noi forme de exprimare ideativă și plastică, mai precis, în noua transfigurare mitică, pentru că acum daco-romaniifac corp comun cu dacii liberi împotriva migrațiilor tot mai apăsătoare. Mitologia romano-dacă a înăbușit mitologia dacă, ce s-a refugiat in depi*esiunile intramontano și în munți, după ce i-au fost distruse alta­ rele, iinprăștiați oficianții și substituită toată familia de zeități locale. Situația a durat pînăla retragerea administrației și armatei, care susțineau cultul oficial și cel liber al divinităților imperiului. Atunci rosturile mitolo­ giei dace si-au recăpătat libertatea de acțiune, însă într-o formă nouă, in compoziția căreia s-au grefat și îndătinări mitologice romane, rare au prins cheag în viața dacilor romanizați. Această renaștere mitică nu este alta decit mitologia daeo-roinană, in care dominanta de fond e dacă și cea deforma c romană. Mitologia daco-romană restituită in valorile ei esențiale nu mai este iutolerantă cum era aceea dacă, ci a moștenit toleranța de la latini; nu mai o compozită, ci unitară. Unitatea ei ii vine de la fondul mitic comun dacilor și latinilor, care o indo-curopean. Dar unitatea îi mai vine și de la apărarea restului din patrimoniul mitologic comun în fața barbaricum-ufai și a expansiunii creștine, care eombătea politeismul cu argumente peremptorii la acea vreme și în acele condiții social-istorice. 132

1R.1

Schimbarea vectorială de la. mitologia romano-dacă la mitologia daco-romană s-a realizat deci în perioada de vivificare a dacilor romani­ zați prin aportul dacilor liberi și constituie numai o restîtu/io in partem a ceea ce a fost mitologia dacă înainte de cucerirea romană. Mitologia daco-romană in faza ei avansată dc elaborare a avut deci de întâmpinat asalturile creștinismului primitiv, care venea cu o altă formulă a salvării și cu alte resurse sociale ale propagandei, mai subtile și mai adecvate timpului: „dă cezarului ce este al cezarului (..„iu­ bește pe aproapele tău ca pe tine însuți” etc. Creștinismul primitiv s-a grefat peste credințe și tradiții mitice dace și daco-romane, care nu con­ traveneau în esența și fonna lor rituală doctrinei creștine. Așa se face că in această fază a mitologiei daco-romane putem vorbi făcut pe exogeți să-i atribuie calități perene. Do aceea in mitologia română domina concepția despre viață .și Iunie a celui deprins cu viziunea cos­ metică a muntelui, în care muntele apare ca axă a lumii. Parafrazînd o locuțiune antică referii oare ta Nil, se poate afirma că mitologia română a fost un dar al Carpaților, iar Jlomo carpathicus un exponent al ecologiei cuitturale carpatice. Ca o creație a oamenilor dc munte, mitologia româna este, in esența ei, silvo-montanâ și totodată pastoral-agricolă .sau agro-pastorală. Faptul că muntele cu pădurea lui și celelalte aspecte și elemente or«grafice predomină in mitologia română nu înseamnă că lipsesc alte reflexe ale ecologici carpatice. în consecință ale ecologiei culturale cores­ punzătoare. Mitologia romană este totodată și o mitologie a hinterlandului Carpaților, a dealurilor și cîmpiilor, a acelor radiate care taie munții sau circulare care hotărnicesc spațiul extramontan. în ea se reflectă, pe lingă divinitățile de munte, și cele de deal, de ape și păduri; ceea ce înseamnă că 164

in măsură egală dealurile, ci mp iile și apele au jucat un rol concret în viața spirituală a poporului român. 4. Prin reprezentările și personajele ei de bază, mitologia română scoateîn evidență caracterele etice și estetice ale creației mitice autohtone. Mitologia română nu promovează o viziune indiferentă din punct de vedere etic și estetic. Majoritatea personajelor oi sint decente, însuflețite de idoea de bine, dreptate, dar și de ideea de gingășie, frumusețe și sublimitate. Ele călăuzesc, aparii si imprimă mentalității autohtone și reprezentării lumii o stare de echilibru moral, dc ataraxic spirituală, dc integrare in natură, de expresie a unui calocagaton românesc. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, reprezintă un caracter umanist al acestei mitologii. Deci, mitologia română promovează o viziune despre viață și lume care însumează citeva trăsături deosebite : cosmismul, solaristnul și vitalismul. Despre fiecare din aceste trăsături discutăm în capitolele care le reclamă cu prioritate. 5. AI it olog ia română a avut și are un ecou deosebit în istoria culturii române. De la primele ei reconstituiri si piuă in vremea noastră, a fascinat pe toți cărturarii de vază ai poporului român : oameni de știință, poeți, dramaturgi, romancieri, muzicieni, coregrafi, artiști plastici (sculptori și pictori), graficieni și decoratori. Această fosei nație sedatorește mai mul­ tor factori: a) contactului nemijlocit cu substanța mitică autohtonă, cu arhetipurile și tematica gindirii mitice, cu izvoarele de exaltare epică, de inspirație și creație general-cnlturală ; b) legăturii organice cu trecutul îndepărtat, caro relevă originea spiritualității autohtone in ceea ce are ea mai autentic ; și c) dorinței dea valorifica rclictele etnografice și reminis­ cențele folclorice ale miturilor și sistemului dc mituri care atestă conti­ nuitatea milenarii a spiritualității autohtone in trăsăturile ci esențiale. In această operă de valorificare, unii oameni de cultură improvizați în mit olog iști nu s-au oprit la reconstituirea mitologiei române din materia­ lele documentare ce au supraviețuit pină ta noi, ci au trecut mai departe, 1a recrearea uiiei mitologii româno, pe măsura capacității lor dc înțelegere a ceea ce ar putea să fie reprezentativ pentru gindirea mitică autohtonă. Aceștia, pe dc-o parte, au mitologizat literatura în sensul promovării mitu­ rilor in literaturii. si pc de altă parte au literaturizat mitologia iu sensul valorificării fabulației si anecdoticii mitico, do cele mai multe ori inven­ tate din exces de fantezie creatoare. E și acesta un document istoric de altă natură care ar putea reatesta dictonul „românul s-a născut poet”, dar nu poet liric, ci mai ales poet mitic, creator dc mituri poetice. Mitologia română reconstituită științific prezintă in ansamblul ei valoarea unui document etnoistoric, de proporții naționale și de implicații internaționale care atestă capacitatea de creație mitică a poporului român, originalitatea lui in acest domeniu, ecoul creației lui în viața culturală a omenirii și prin toate acestea continuitatea creatorului ei colectiv, poporul român, pe teritoriul lui carpatic, o oecumena mitologică a lumii.

CAțule dc Iul dncA. cu motivul cren­ guței dc brad. dupA D. V. I tonei li.

155

PARTEA A III-A

STRUCTURA MITOLOGIEI ROMANE

Prin structura mitologiei române înțelegem calitatea intrinsecă de fond și formă care exprimă viabilitatea și continuitatea acestei mitologii în contextul culturii române. Ceea ce caracterizează structura generală a mitologiei române ca atare sint citeva note specifice deosebite gradual

formei adstratului și stratului mitologiei române. în perioada antică, medievală și modernă, datorită îndeosebi con­ dițiilor și dinamic ii interne de dezvoltare, cit și unor influențe, contami­ nări și calcuri reciproce între cultura autohtonă românească in plină for­ mare și cultura popoarelor în migrație, conviețuire și vecinătate se produce un proces de integrare evolutivă și răsintegrare evolntivă a temelor gene­ rative în filiațiunca lor naturală și a adaosurilor survenite întTe timp. în perioada contemporană stratificarea mitică relevă integralitatea mitologiei române in alcătuirea, contcnența și strălucirea ei particulară. Nu există discontinuitate istorică și nici discrepanțe tematice, și chiar fabulatorii, între structura generativă și structura integratoare, pentru că ambele exprima două stadii istorice ale aceluiași fenomen spi­ ritual. Structura mitologici române, oricît dc complicată ar părea, este una și aceeași, identică cu ea însăși in evoluția ei, constantă și unitară în varietatea ei aparentă. Noi am fracționat-o iu două segmente, pentru a-i putea expune teoretic și analiza metodic complexitatea crescîndă și a o face mai accesibilă in toate articulațiile ei genealogice. 159

A. STR1XTITRA GENERATIVĂ

Procesul apariției și formării arhetipurilor mitice din care generează sau derivă genealogie cu necesitate toate celelalte forme dc mituri istorice (mituri tipice, cu rariantde și chiar invariantdc lor) constituie pentru orice cercetare de aceă-l anunțe ritual de nunti, bradul participa la nuntă alături de miri, era purtat, in hora nunții dc brăi Iar. După nuntă, bradul era suit pe casă pen­ tru protecția vetrei mirilor. I^a moarte se folosea bradul funerar.

17. Bradul in mitologia morții. — Așa se face că bradul deținea nn rol important in mitolo'ia vieții și continuă și in cea a morții. în Bucovina, pină la începutul secolului al XX-lea, pentru moartea survenită in așa-zisc ..locuri neumblate”. cind după îndelungi căutări rămășițele celui considerat mort nu au putut fi găsite si recuperate, i sc făcea un ccnotaf, in care se îngropa, după toate regulile, un trunchi de brad. în arest raz bradul trebuie să aibă statura aproximativă .și „fălo>enia” cuvenită celui considerat mort. în virful bradului care substituia mortul se punea o căciula albă (simbol al purității) cu „prim” negru (manșeta de blană, simbol al doliului). Pe două ramuri opuse ale bradului se introduceau minecile unei cămăși 185

cusute cu flori și apoi ale unei bundițe. Trunchiul bradului era petrecu t pe cracul unui ițar alb. Trupul improvizat din brad era încins cu un brîu roșu. Bradul astfel iuveșmintat era așezat in sicriu și pe presupusul piept al mortului se punea o icoană 5\ Un tînăr nebunit (care nu a fost însurat) presupus a fi mort era înlocuit cu un trunchi de brad t-inăr în cosciug. Bitul își avea explicați» lui t liana tologică. între omul din Carpați și bradul carpatin (‘«substan­ țialitatea înngico-mitică și o comunitate de destin se manifestau în toate împrejurările vieții și ale morții, in baza credinței generalizate că fiecare om își are w/i dublu vegetal in viață. în vîrful bradului e scrisă soarta copilului. Copilul creștea o dată cu bradul. Iar destinul lor se îngemăna în tot timpul vieții lor. Cind tânărul voia să se logodească, lua drept martor al intențiilor lui față de fată un brad. O formă de prenuntă făceau tinerii păstori din Poiana Sibiului in pădure, înaintea unui brad, unde tânăra pereche își jura reciproc credință și căsătorie. Pentru nuntă, flăcăii din ceata tânărului alegeau un brad din pădure, ii cereau iertare că il taie, dar fac aceasta „să țină loc purtate (de om demonic, de vrăjitor etc.). Pentru strămoșul și moșul divinizat, moimintul așezat in anume parte de moșie era însemnat printr-iifl pam fructifer (in zona dealurilor) si un brad (Ia munte), înconjurat cu un prag de piatră, in cerc, ceea ce simboliza un fel de heroon arhaic. Acest tip de moimînt sacrosanct mai era imaginat și ca un temenos local. Pentru oamenii de omenie mormîntul nu avea nimic neobișnuit, era puțin ridicat de la pămint, înconjurat cu un cerc de pietre sau cu o cunună din cetină de brad (anual împrospătată): cercul și cununa semnificau protecția rituală împotriva eventualilor profanatori. Mormîntul spurcat — al omului demonic — nu se deosebea morfologic de cel obișnuit, numai că se cunoștea după borta din dreptul capului» numită și „r&suflătoarea strigoiului", și după numărul mare de obiecte 203

tăioase, cuțite, seceri, cotoare și rirfuri dc topoare înfipte tn mormtnl de rudele sau prietenii celui mort, care erau chinui ți mereu in somn, astfel Incit după numărul acestor obiecte ascuțite se putea socoti cam cîte per­ soane erau obsedate de demonismul mortului. Fiecare obiect ascuțit se

credea că împiedica ieșirea in lume noaptea a strigoiului sau moroiului ca să facă rău semenilor și rudelor lui. Tot om demoniac era considerat in trecut și cel ce și-a luat viața. Monnintul acestuia nu se făcea în sat, in jurul bisericii sau in cimit ir, ci in afara satului, la hotare, intr-un loc pustiu, pentru a nu atrage după sine, prin autosugestie imitativă, și altor consăteni, aceeași nelegiuire. Simeon FI. Marian descrie cu lux de amănunte acest soi de mormînt demoniac, numit sniamen. Trecătorii pe lingă un sniamen erau datori să zvirle peste inormint lemne, vreascuri, pietre, ca să împiedice ieșirea din monnint a omului demoniac, spre a nu face rău noaptea semenilor lui. Cind mormanul de vreascuri lua proporțiile unei movile, i se dădea foc pentru a purifica mormînt ul si a face loc altor lemne și vreascuri zvirlite de trecători. în fine, înainte de a încheia partea referitoare la concepția despre moarte, despre inorți și ritualul funerar, se impune să ne oprim puțin asupra modului cum aceste aspecte se reflectă in unele din cele mai repre­ zentative produse epice ale literaturii populare românești. Trebuie însă să precizăm din capul locului că nu vom întreprinde o analiză exhaustivă a produselor epice la care ne referim, ci numai vom extrage și sublinia aspectele thu antologice care justifică o concepție mitologică a morții, ca parte integrantă a concepției despre viață și lume la poporul român. Restul aspectelor produselor epice pot fi urmărite in lucrările monografice consa-

204

erate lor, care in prezent sint destule, pentru a satisface toate cerințele unei cunoașteri complexe.

25. Baladele morții. — in legătură cu mitologia morții — trebuie să amintim îndeosebi două balade: Miorița și Meșterul Manole, care au ca motiv dramatic o moarte violentă, cu profunde repercusiuni spirituale % tnsă pentru cauze diferite și rituri diferite. Miorița insă prezintă, sub ra­ portul mitologiei morții, mai multe perspective dc investigație, deoarece motivul morții are reverberații in patru genuri literare: baladă, colindă, bocet și cfnlcr liric. Acceptarea morții violente apare clară in cele patru ■episoade ale baladei : dialogul ciobanului cu mioara, testamentul cioba­ nului, măicuța bătrină și inmormiutarea ca nuută, este transfigurată in colindă, accentuată in bocet și transsimbolizată în dntecul liric. Meșterul Manole, sub raportul mitologici morții, prezintă o singură perspectivă de investigație, deoarece balada nu are reverberații epice in alte genuri literare. Acceptarea morții violente prezintă o dublă dramă umană din cauza participării active a două persoane la moarte (soțul 31 soția însărcinată). IHn expunerea motivului morții în aceste două balade nu reiese com­ plet concepția despre moarte a eroilor și prin aceasta concepția despre moarte a românului. Așa se face că s-au încercat nenumărate speculații filozofice, psihologice, sociologic, etnologie și mitologice despre concepția despre moarte a românului care se reflectă in aceste două balade. O succintă trecere in revistă a ipotezelor și teoriilor referitoare la concepția românului asupra morții, așa cum se reflectă în aceste două balade, ne va clarifica tema discuției. Concepția despre moarte face parte integrantă din concepția despre viață și lume a unei comunități etnice. Pentru a putea sesiza in ce constă concepția despre moarte posedăm două căi: 1) să analizăm toate obiceiurile rinduite cu ocazia morții și să le raportăm apoi la concepția despre viață și lume, sau 2) să desprindem din concepția despre viață și luiue ideile ■și sentimentele care reflectă moartea sau care se referă la moarte. Preopinenții concepției despre moarte la români au pornit de cele mai multe ori de la ipoteze de lucru, dacă nu chiar de la teorii fără suport cultural comunftar-etnic : cutumele, datinile și tradițiile legate de moarte. In partea introductivă la antologia de texte ale temei Miorița in literatura română, Adrian Fochi a prezentat tipologia, circulația si geneza baladei M. Pentru mitologia morții, de un interes deosebit este capitolul „stadiul actual al problemei”, din care se detașează interpretarea autoru­ lui deoarece trece in revistă ipotezele și teoriile despre geneza și funcțiu­ nea baladei, in care semnificative sînt: concepția despre moarte a cioba­ nului din baladă, care se identifică sau nu cu concepția poporului român despre moarte; atitudinea ciobanului in fața morții (fatalistă, pesimistă, ■optimistă, mistică etc.); atitudinea oiței năzdrăvane in fața morții stăpînului ci; atitudinea ciobanilor care il condamnă la moarte pe cel găsit vinovat pentru o vină reală sau fictivă; participarea naturii la moartea ciobanului. A. Fochi combate interpretarea ritual istă și mitologică, intexpretarea istorică, interpretarea estetizantă, interpretarea psendofilozofică, mal puțin interpretarea etnografică, subliniază importanța interpretării mar­ xiste, con si dorind aperi do prăpădul apelor”u. Prima legendă întărește ideea mitică a arborelui cosmic apărut din apele cosmico, și a șarpelui cosmic care a preexistat alături de arborele cosmic în aceste ape primordiale. A doua legendă, ideea că șarpele este o creație malefică a Nefărtatului. Din a doua legendă mai reiese că șarpele zvirlit nu s-a încolăcit in cerc ca un oroboros, ci in spirală de nouă ori; oro­ boros înseamnă încremenire, spirala, devenire permanentă. De atunci corpul șarpelui s-a menținut pe cer ca o nebuloasă in spirală, cu nouă volute, in centrul căreia se află nucleul vital al cosmosului, pămintuh De la începuturile lumii șarpele se vede pc cer încolăcind ca un briu alb, in care strălucesc noaptea solzii lui de argint. Aceasta este o altă explicație a Căii lactee. Preeminența mitică a ideii de spirală figurată prin șarpele cosmic sc menține in conșt iința culturală a autohtonilor ca un lait-motiv din pre­ istoric pină in era noastră, iar in mitologia română ca o dominantă dina­ mică prin polisemantismul ei simbolic. Concepută ca o imagine schematică a cosmosului, care se întinde in spațiu și crește pe măsură ce se desface, pierzindu-și un capăt in haos, spirala a generat și la români semnificații pe cit de complexe tot pe atit de sofisticate. Nu există compartiment al structurii integrat ive a mitolo­ giei române in care să nu intilnim spirala ca o tehnică magico-mitică de exprimare a unei acțiuni. Centrul spiralei a devenit centrul potențial al cosmosului, al delimitării dezordinii de ordine, al mișcării progresive a lumii spre periferia haosului, care simbolizează mitic puterea creatoare a cosmocratului principal, Fărtatul, și a extinderii treptate a puterii lui in haos. Așa se face că spirala strinsă in jurul centrului ei a dat mai apoi naștere ideii de labirint, schemei labirintului ca diagramă a cerului și astrelor. Gelos rostul pozitiv pe care Fărtatul l-a dat șarpelui in cosmos, desfășurat în spirală, Nefărtatul a adoptat și el spirala, insă in sens dis­ tructiv și pe pămint. A creat vîrtejul sau uraganul ca să distrugă in văzduh sau pe pămint forțele potrivnice lui, a creat bulboana sorbul apelor pen­ tru aceleași motive, și a creat cochilia melcului ca să se ascundă in ca după moartea melcului. Arhedcmonii și spiritele rele horesc în spirale ieșind din iad, in jurul pămîntului și in văzduh. Simbolismul mitic al șarpelui cosmic legat de Apele primordiale revine și in mitologia mixhelenică din Pontul Enxin getic. în cetatea maritimă Tnmis a fost descoperit să statueta unui șarpe fantastic cu plete, încolăcit in spirală, numit de toinitani Glykon. Conceput in apele Mării Negre ca un geniu protector al corftbierilor și pescarilor, Glykon reeditează un mit getic mai vechi, mitul șarpelui Apelor primordiale, care a fost preluat din paleofolclorul local pontic si adaptat nevoilor spirituale ale locuitorilor, pe jumătate geți, ai cetăților maritime grecești. Preeminența ideii de spirala alături de aceea a cercului în mitologia română se întrevede și în mitul Apei Simbetvi -- un fel de Styx — care înconjoară pămintul de nonă ori, separindu-1 atit de ostroavele întunecate ale ape lor cosmice, in negurile cărora filfiic umbrele rătăcitoare ale morților ce iiu-și găsesc liniștea, cit și în ostroavele luminoase sau albe in grădinile cărora făpturi pioase trăiesc în posturi și rugăciuni pentru viitorul ome­ nirii, cit și în mitul Apei Duminicii.

246

tn mitologia creștină medievală spirala posedă un număr de șapte volute. Așa se face că in simbolismul spiralei la români întâlnim două faze de elaborare : o fază arhaică tracă, cu nouă volute, și o fază medievală timpurie creștină, cu șapte volute, conform concepțiilor mitice ce au stat la baza acestor interpretări.

10. Cosmismul. — Viziunea arhaică despre cosmos a lăsat urme sen­ sibile în spiritualitatea românească atit prin implicațiile ei mitologice, cit și prin reverberațiile sentimentului apartenenței materiale și spirituale la cosmos, prin conștiința că românul este o făptură cosmică, ce împlinește un destin terestru iu economia intregii lumi și vieți universale. Sentimentul apartenenței materiale și spirituale la cosmos s-a cris­ talizat cu timpul intr-o concepție dragă poporului român, dublata de o etică și un modus vivendi numite uneori cosmism, alteori cosmicism, ale cărei rădăcini adinei coboară sub era noastră și care a supraviețuit in feudalismul timpuriu printr-o mutație religioasă numită mai apoi „creș­ tinism cosmic”. Viziunea cosmistă a lumii s-a elaborat treptat in filozofia și mitolo­ gia autohtonă încă dinaintea erei noastre. Unii cărturari români din seco­ lele al XlX-lea și al XX-lea și-au însușit elementele esențiale ale viziunii cosmiste autohtone și au interpretat-o fiecare pe cont propriu. Merită să fie schițat efortul de interpretare a cosmismului tradițional sătesc prin prisma cosmismului mitologic transsimbolizat de filozofia culturii, istoria culturii și etnologiei in contemporaneitate. Vasile Pârvan, in unele din lucrările lui13 lansează tema concepției dace despre integrarea omului în cosmos și rezonanțele cosmosului in viața dacului. El afirmă că devenirea istorică nu e parțială, ci totală, nu e fantezistă, -ci realistă. Și ceva mai mult, că toate categoriile fante&iei creatoare : supraaccidentalul, supratemporalul, supraspațialul, supraumanul sint modalitățile de existență oosmică. Gindirea omenească se identifică, după dinsul, cu viața cosmosului. „Fe­ nomenul istoric este sinonim cu cosmicul din om”. Această poziție teore­ tică face ca, in ansamblul ei, cugetarea lui Vasile Pârvan să fie in conso­ nanță |cu viziunea românească a cosmismului tradițional, in care omul trăiește sentimentul destinului lui cosmic. Istoricul, etnologul și mitologul nu 'se află în fața unor fapte terestre detașate, singulare și autonome ale spiritului uman, ci in fața unor fapte cosmice, tntr-un studiu In manu­ scris al lui Radu Paul13 se remarci printre trăsăturile filozofiei lui V. Pâr­ van integrarea armonică a omului in cosmos. Ou propriile cuvinte ale comentatorului: „întâmplarea, soarta, intervenția divină sint expresii ale unui antropomorfism care nu ține seama că istoria face parte din ritmica lumilor și că pretutindeni domnește o perfectă obiectivitate cos­ mică. Ideile noastre se integrează in cosmos ca energii cosmice. Spiritul este o modalitate de manifestare a acestei energii coimice”. în alți termen i, o nouă modalitate de exprimare a personalismului energetic enunțat în aceeași vreme de 0. Rldulescu-Motru. în concepția lui Vasile Pârvan cosmismul românului „exprimă armo­ nia dintre om și cosmos, pentru că viața umană este o notă deosebită în simfonia sferelor, in infinitatea variațiilor de ritm cosmic” l etapă helioterniică la alta. Dar devine perjcitibilâ și, in cadiul npi labilității ei, multiplă intr-un ciclu hclioteimic. în acest caz ciclist» < a viiilizațiti ote o rt pi tare a civilizației in roi condiții ha >c di plasează in timp astronomic în apicximativ 16 tOO ani ți in >pațiu linstru dintr-o emisferă in alta. în concluzie, intuiția mitice a anin*]țicniți repetate, după poporul îomăn, ielivfi iiuinci i acoliții lui pot chinui trupul omenesc prin boli, ca să-l subjuge spiritual plin suferință. Clasificarea demonilor care provoacă bolile este insă apro­ xima ti vă, pentru că este extrem de dificilă. I.-A. Candrea remarcă trei citegorii cir demoni care provoacă bolile: ,,a) demoni speciali ai bolilor; bj demoni sau duhuri necurate, în care s-au încuibat sufletele unor morți, rare >ub denumirea de moroi, strigoi, zburători etc. vin să chinuiască Mumcnii, ptâcinuindu-le tot felul de boale si de suferințe; și c) ființele demon ier, mai adesea cu înfățișare de femeie, cari sub numele de Iele, Rusalii, Samca, Muma Pădurii etc. se manifestă intr-un chip sau altul, l< gindii-M‘ de corpul omului, doborindu-1 la pămint, imbolnăvindu-1 une­ ori de moarte”51. „Demonii cu numele bolilor sunt cei mai numeroși;ei nu nu alte nume, sunt omonimi. Poartă in general numele cauzelor care o pricinuiesc* (...) Brrncă, Bubă, Năjit, Junghiu, Izdat, Deochi, Spe­ ti vtuiă etc.'- M. Numele demonului este menționat in descintece, de «se­ ni ci.ca pometele și caracterizările lui, care în ansamblul lor sintmonstruoa­ se „ca niște* viziuni apocaliptice’’. Demonii încuibați in oameni puteau fi alungați prin amenințări, descintece. înduplecări (pentru că sînt proști, fricoși, sperioși, compatibili)43. Iar ființele demonice ale bolilor, perso­ nificărilor bolilor sint, in accepția termenilor, făpturi mitice care au com­ pot lamente și funcțiuni distincte. între aceste făpturi mitice sint incluse, in primul nud, ființele demonice pestilențiale, care prin boală ucid : Ciuma, Holera. Vărsatul, Frigurile, Anghina și. implicit, Moartea. I)e aceea pot fi numit e zinc patogene. Bolile pe care le provoacă toate aceste ființe demo­ nice etau asemănătoare intre ele : chinuiau in stare de somn sau de veghe, In munca sau la petrecere; tulburau oamenilor vederile, auzul, mințile, mersul, ii doborau la pămint, îi făceau să se zvircolească, să spumege, să țipe, să cadă în transă, să fie zdrobiți și uneori să moară. Toate aceste ființe demonice puteau fi drese prin anumite rituri de potolire a forței lor nocive, dc alungare din corpul bolnavului, prin rugăciuni, blesteme etc., care indicau și locul de refugiu (pustiu, prăpăstii, Apa Simbetei și chiar

319

Iadul). Cind întâlneau oameni în drumul lor, nocturn sau diurn, jucau hore aeriene in jurul lor și meneau sau blestemau ce să li se intîmple : zgircirca miinilor și picioarelor, spuzirca trupului cu bube, ologirea, asurzi rea, mnțirca etc.

IUvaț de leac pentru Inlon brliica, *crh In spirala.

In ordinea palogeniei magice, Rusaliile purtau boli psihonevrotice, «•pileptimorficc. Erau vindecate, in credința i>oporului, de călușari. Aceș­ tia jucau hora călușului in jurul bolnavului așezat pe pămînt. săreau peste bolnav, exorcizind zinele bolii”. Samca și Muma Pădurii provocau, con­ form credinței străvechi, boli la sugari și la copilandri. împot riva Ciumei, care in ultimele trei secole a făcut ravagii in țările române, existau mai multe practici magice : a) confecționarea unei așazise cămăși a Ciumei și atirnarea ei intr-un par. la răscruci și la drumurile ce duceau in sat 55; b) cioplirea unui chip de om înarmai, in trunchiul unui copac rămas cu rădăcinile înfipte in pămînt la hotarele satelor care ar fi putut fi con: a minate, in anumite condiții, de expansiunea bolii; c) trage­ rea unei brazde circulare in jur»d satului, noaptea, de femei in piele.* goală și despletite, minate de un flăcău dc asemenea dezbrăcat; d) folosire» unor rârașr dc leac e) jertfe de animale negre, ca simbol al denumirii „moartea neagră” «late Ciumei (cocoși negri jertfiți în afara satului, oi negre, pe munte la intrările de pe plai, la stine); f) praznic anual colectiv pe sate dat in numele Ciumei, numită Ciumarcă™, pentru a o ține departe dc satul in care a bintuit boala odată; la praznic participă toată suflarea satului; g) sărbătorirea sfintului Haralambie ca patron al Ciumei, înlănțuită sub picioarele lui (imagine sacră intrată în iconografia bisericii ortodoxe). Cum constatăm, făpturile iatromitice, deși numeroase, sint rar indi­ vidualizate si personificate de demonologia propriu-zisă. Multe dintre ele intră in alte compartimente ale structurii integra ti vo a mitologiei române, anume in semideologiv si chiar deologir. Bolile provocate de divinitățile supreme, Fărtatul și Nefărtatul, in •exercițiul cosmocrației lor fraterne, diferă de bolile provocate in exerci­ țiul antagonismului lor teoniahic. Primele sint. boli-pedepse morale, care nu distrug făpturile create, ci numai le dau avertismente (le comportare; celelalte sint boli grele, uneori urmate de moarte, daca nu chiar lichidate cu moartea din capul locului (cazul căpcăunilor și al uriașilor). Dar și celelalte divinități din panteonul roman pot pedepsi, la rindul lor, din diferite motive, pc care legendele le specifică de fiecare dată. Cerul Tatăb Pămintul Mumă. sfintul Soare, Luna sfintă pot pedepsi cu blindețe sau cu asprime. Pot împiedica o boală sau o pot declanșa. O parte din atribu-

32(1

tcle iatro mitice ale unor făpturi divine le-au preluat în mitologia creștină IM>pulară arhanghelul Miliail și Maica Domnului. Ultima izgonește demonii bolilor și lecuiește de bolile ușoare și grele, nrin descintecele caro i se adresează de către inagicienele satului. TÎTlezmelc. — Toate făpturile iatromitice, prin bolile ce le pro voacă, prevestesc moartea, dar nu au putere să o provoace. Nu cunoaștem pină in prezent in ce constă depanarea firului vieții unei plante sau unui ani­ mal. Și, implicit, nu cunoaștem în ce constau comandamentele mitice ale marții plantelor și animalelor, pentru că asupra lor nu planează destinul nici unei vini față de creatorii lor. Unor plante și animale le prevedem Mti ocul dispariției numai in funcție de interesele noastre omenești și ale unor făpturi mitice care le protejează și folosesc. Dar aceste prevederi sînt si ele aproximative și probabile. Iezinele sint făpturi thanatoniitice prin excelență, fără rival in mito­ logia morț ii, a cărei putere este limitată de zi na morții. Moartea este o zină rea, cea mai mică in virstă din cortegiul ursi­ te >.irvlor. Ea a apărut pe lume ca să încheie ursita omului37. La început moartea a fost vizibilă, insă, pentru că apariția ei la soroc producea panică printre oameni, Fărtatul a făcut-o nevăzută. Ca zină vizibilă, Închipuia v cind cu „mersul nevăzut al morții”, iutii Fărtatul si apoi Nefărtatul vau pus la indemină o mulțime de vestitori, dintre care cei mai importanți >int cei domestici, urmați de cel îezmatici. Printre „solii morții” de origine domestică, din anturajul imediat al om ului, sint animalele de casă. Spectrul morții care se apropie îl vede vîinele cind urlă a pust iu sau la lună. Iar cînd scormonește gropi in ogradă se spune că sapă lo toate celelalte secvențe ale ritului Caloianului înmiit Tatăl soarelui nu si* deosebeau in desfășurarea lor de cele ale Mumei ploii. în acest caz bocetul paparudei era înlocuit cu cel al Mumii ploii: „Tatăl soarelui a murit,/ Muma ploii a-nviat,/ dă-mi, babo, cheițele,/să» descui portițele,/ sil pornească ploile,/ să curgă piraiele,/ să se scalde rațele,/ să s-uite cucoanele,/ să facă bucatele,/ să umple pătulele” ”. Sau bocetul referitor la Tatăl soarelui : „Că a-nviat Tata soarelui,/ soarelui viteazului,/ și-a murit Muma ploii” 33. La ospățul de încheiere a «latinii, fetele strigau in cor de trei ori : „a murit Tatăl soarelui și a înviat Muma ploii”. Acesta fiind scenariul datinii, cu variante* locale uneori sensibil nuanțate, s«* pune întrebarea : ce semnificație mitologică in legăturii eu cerul ii putem atribui Caloianului ? Răspunsul ni-l dă de-o parte etimologia termenului, care «lenotA datina, și pc de alta, esența mitică a datinii. Referitor la etimologia termenului Caloian, s-au emis mai multe ipoteze, dintre care menționăm pe acelea care par mai semnificative : a) ipoteza lui G. Săulescu, «lupă care Caloian este un supranume sau epitet „atribuit lui Ioniță, fondatorul Imperiului bulgaro-român, KaXotcaâvvr^, care înseamnă bunul Ioniță” 34: b) ipoteza lui Th. Buradu, după care „Caloian este uu idol”, despre originea căruia și-a dat seama „in călătoriile lui etnografice in Dobrogea” xni

(înainte de 1915). în județul Tulcea „a văzut in satele de pe malul Dunării și in acelea ce vin în apropiere cu Dunărea (...) [10 sate, că] locuitorii se numesc dacieni deoieni. Așadar, cind se ciută Caloianului că are trupșor de dirian, iun putea zice, credem noi, că Caloianul e o rămășiță a vreunei zeități din Dacia și că e de origine dacă, începînd în Dobrogea mai întii cult ul acestui zeu, care se păstrează pînă-n ziua de astăzi la noi” 3B; c) ipoteza lui I.-A. Candrea, după care originea numelui Caloian vine de la paleoslavul kal, care înseamnă lut. „Cum alături de Caloian există și forma Calian, nu rămîne nici o îndoială că aceasta reprezintă din punct de vedere | etimologic] forma adjectivului vechi-slav kalean, care înseamnă de lut. Numele actuale Caloian, Scaloian sînt numai alterațiuni posterioare din forma primară”3B. Deși I.-A. Candrea pledează pentru etimologia slavă a termenului Caloian, nu ezită să considere Caloianul o rămășiță de datină latină la români. Pentru dînsul ritul Caloianului „e o amintire la români a sărbă­ torii Argeilor, practicată odinioară la romani pe malurile Tibrului”. Iată cum descrie această supraviețuire la români : „Să ne transportăm cu mintea pe malurile Tibrului, în Roma de acum doua mii de ani, si vom vedea aceleași chipuri de oameni aruncate cu aceeași pompă de pe Pons Sublicius în apele cele repezi ale riului. Se aflau la Roma un număr oarecare de capele numite Argei : Argea loca sau Argeoriim sacraria, a căror înteme­ iere era at ribuită lui Nuina Pompiliu. Nu se știe numărul exact al acestor capele. Par insă a fi douăzeci și patru, cîte șase in fiecare din cele patru tri­ buri urbane. Varro citează douăzeci și șapte; Dionisiu din Halicarnas chiar treizeci. A doua și a treia zi după idele lui Martie (16 și 17 martie), colegiul sălilor făcea o procesiune la aceste capele. în cortegiu se afla și preoteasa lui Jupiter („Flâminica Dialis”), cu părul despletii, nepieptănat și cu unghiile netăiate, in semn de doliu. Această procesiune avea probabil drept scop să depună in capelele Argeilor cele douăzeci și patru (le păpuși în chip de om (Sciipei Quiritcs), care la idele lui Marte trebuiau aruncate în Tibru. Aceste păpuși se chemau și ele Argei, după numele capelelor în care erau depuse. Două luni mai tirziu, la idele lui Maiu, aceste păpuși in chip de om, care înlocuiau desigur sacrificii omenești din vremuri mai depărtate, erau scoase din capelele lor de către fecioarele vestale și duse pe Pons Sublicius. Păpușile, in număr de douăzeci și patru, se făceau din paie sau papură, se imbrăcau in haine bogate, se împodobeau frumos și sc legau la mîini și la picioare (...). Scufundarea Argeilor în Tibru (...) nu era la romani, cel puțin in primele timpuri, decît un fel de vrajă pentru provocarea ploii” 37. Dar I.-A. Candrea descrie și datina la bulgari. „în ziua de Ghennan (12 25 mai) fetele, uneori și femeile și copiii, se string și plămădesc din lut un chip de om de o jumătate de metru, cu ochii făcuți din cărbune, cu coji de ouă roșii pe cap; în pintece îi înfig o broască omorită de curînd, în a cărei gurâ deschisă ii viră un bob. Fetele iși împart rolurile : una e mama, alta e popa, alta cioclul; apoi îl bocesc pe mititelul Gherman sau Ghermancio, il pun pe o seindură sau intr-un coșciug, aprind luminări și se pregă­ tesc să-l înmormînteze. îl jelesc pină se întunecă, apoi îl duc afară din curte și-i fac priveghiul toată noaptea. A doua zi in zori fetele se adună în casa unde s-a [plămădit] păpușa, îi fac pomană cu carne, făină, ceapă, adunate de pe la vecini și, apoi, bocindu-1 (...) se duc să-l îngroape in nisip sau îl aruncă pe apă. După aceea fetele se întorc acasă, unde le așteaptă un ospăț și potr W, Floare*dorwilc^ ți căiți ce fac parte din primele lucrări de literatura culta (Viața pa­ triarhului Nifon, învățăturile lui Neagoc Basarab către fiul său; Teodosie etc.), in secolul al XVI-lea. Toate aceste animale fantastice sint făpturi mitice hibride, care pendulează între polizoomorfism ți bizarerie aoomitolugică. S ar putea susține < ă polizoumorfisniul lor exprimă o nouă fază de creație mitică medievală, care depășește laza zoomorf ismului exacer­ bat prin mărime, calități, puteri și funcțiune supranaturală. E faza inad­ vertențelor și absurdităților mitice, dublate de un anacronism ontogeiietic. 25. Inorogul. — Unicornul sau licornul este un cal fantastic de cu­ loare albă, cu un corn lung și ascuțit in frunte și cu o piatră strălu­ citoare la rădăcina cornului (carbunculus), cu ochii albaștri și înfățișarea

Capricornul, rcprr/cnlnt pe zodiacul MAnAUirii Siicevlța.

blinda. Antecedentele imaginii lui pot fi întrevăzute in tncmoceror-iil indian, in oryx-ul grec și in calul cu două coarne laterale cizelat pe brățări rituale iu Dacia. De la forma fantastică, credibilă pentru imaginația populară, inorogul a fost înfățișat si in forme incredibile: cu mai multe picioare, guri și ochi, cu statură uriașă, care in mersul lui cutremura pă­ mîntul și in înotul lui revărsa apele mărilor. Polizoomorfismul lui nu se reducea la multiplicarea acelorași organe și simțuri, ci trecea la îmbinarea unor trăsături zoomorfice deosebite: corp dc cal, cap de cerb, corn de bovideu, culoarea pielei în curcubeu etc. Cu toată această înfățișare bizar-zoomitologică, inorogul nu a fost un animal demonic. în accepțiunea infernală a termenului. Era un animal blind, calin, nobil și sentimental, considerat pe nedrept un sim­ bol falie, cind mai degrabă era un simbol al dragostei caste, nu al „vita­ lității epuizante”. Se atașa repede de fetele frumoase, adormind în bra­ țele lor. Cei care voiau să-l vineze ii întindeau o cursă sentimentală, o fată fi*umoașă care-i ieșea in cale, il mingii» și el, calin, se așeza cu capul in poalele ci. Atunci vinătorii năvăleau și-1 prindeau sau ucideau pe toc, luindu-i cornul. în stare de veghe, unicornul era imbatabil, își zdrobea inamicii, pe care-i lăsa sfișiați la pămint, și galopa liniștit in codri sau locuri tăinuite in munți. Prezența lui împrăștia duhurile rele, combăteabalaurii, ucidea monștrii teriomorfi. Diferite părți din corpul lui: cornul, părul, blana, copitele au fost considerate de farmacopeea magică un fel de materie primă pentru prepararea unor medicamente cu caracter de pauacee universale. Cornului i se acorda un mare preț farmaceutic. Din corn se obținea un antidot al otrăvurilor celor mai puternice. Dimitrie* W

Cantemir elogiază antidotul din corn care aduce „atita binefacere, incit fără [foloasele lui] viața ni s-ar fi curmat” M. Cum cornul inorogului nu putea fi găsit, era substituit de cornul de elefant, de rinocer ți de capricorn (coarne ce aveau o structură fibroasă foarte densă). Din presupusul corn al unicornului se făceau rythonuri pro­ filactice și terapeutice, pe care magicienii le foloseau in scopuri magicomedicale. în interpretare creștina, unicornul este încărcat de un simbolism trinitar. „Biserica ii acordă o triplă valență, care acoperă cele trei ipostaze ale lui Dumnezeu : Tatăl, Sfintul Duh și Fiul. Puternic, crunt și sălbatic, unicornul întruchipează forța lui Dumnezeu Tatăl îndrăgostit de fecioară este asociat (...) Concepției imaculate (...) și in cele din urmă este considerat o întruchipare a Duhului Sfint (...). Cornul care exprimă forța și esența unicornului devine (...) simbolul crucii și esența lui Isus” M. Imaginea mitică a inorogului a pătruns în heraldică, in erminii și în iconografia ecleziastică română. în heraldica românească, la înnobilarea lui Nicolaus Olahus, suveranul austriac Ferdinund de Habsburg accepta arinoriul „unicornului” solicitat de înnobilat. In diploma de înnobilare se menționează că : „(...) Toate neamurile care au stăpînit cîndva pâ­ ini n tul au fost viteze și nobile ca unicornul. Iar printre acestea, românii cei de un neam cu tine nu au de fel obirșia cea din urmă (...). Inorogul Înseamnă noblețe, dai totdeauna istețimea spiritului său. Căci ceea ce la fiară este asprime, la om este tărie. înzestrare prin care neamul tău, care a dat naștere multor căpitani vestiți, este bine cunoscut” M. Unicornul sub foima de lapricorn apare în stema lui Neagoe Basarab pe piatra funerara de la Curtea de Argeș. Paralel cu imaginea inorogului din heraldică o intilnim interpretată in iconografia religioasă. Ceea ce interesează in iconografie este transsimbolul creștin pe care il sugerează unicornul. tn erminii (£pp.r^tâa) interpretarea teslelor religioase recomandă locurile, scenele, personajele și valoarea care trebuie acordată reprezen­ tării unicornului în pictura murală religioasă. Cea mat veche reprezentare a unicornului este in biserica de la Hărman, in care acesta stă eu capul în brațele unei fecioare,conform legendei lui mitico, care circula in secolul al XV-lea prin bes tiarele occi­ dentale. A mai fost zugrăvit in s adinoime, pentru nouă ani. Cu tuată înfățișarea iui monstruoasă și firea lui demonică, oamenii l-au căutat pentru serviciile indirecte pe care li le putea aduce, in medicina magică și în apărarea integrității fizice a celor ce și-1 procurau. S-a crezut in evul mediu că vasiliscul poate fi creat cam după un procedeu asemănător celui al spiridușului. Și anume dintr-un ou ouat de un cocoș năzdrăvan de culoare neagră și clocit de o broască țes­ toasă timp dc nouă zile, in răstimpul marii străluciri a Stelei ciobanului» în aceste nouă zile broasca țestoasă trebuia păzită să nu fie speriată sau să nu se îndepărteze de pc ou. Ciud apărea vasiliscul, prima grijă a stăpinului lui era să-l controleze dacă are coroniță pe cap. Dacă nu avea, îl ucidea imediat, pentru a se feri de puterea lui nefastă, care s-ar fi putut exercita chiar asupra stăpînului lui. Dacă avea cununiță pe cap, era îngri­ jit, hrănit și plimbat noaptea să ia aer. Iar cînd stăpinul lui îi cerea să-i îndeplinească o dorință, acesta dispărea pc Ioc și in citeva clipite o și îndeplinea. Cu fiece dorință, stăpinul lui se subjuga puterii demonice a vasiliscului. și sfirșea prin a fi ucis de vasilisc, care astfel devenea liber pe puterea lui terimorfă și pe acțiunile lui demonice. „tn biserici, capele și in alte instituții bisericești [vasiliscul] se află adesea ca ornament ori ca broderie pc covoare, ori ea mozaic pe pa­ vimente. insemnind că diavolul este învins, este călcat in picioare (...) dc credincioși, cărora li s-a dat putere asupra lui” M.

27. Pajura. — Pasăre fantastica care face parte dintr-un grup de făpturi avimorfe (cum ar fi Pasarea de foc, Pasărea măiastră și intr-o oarecare măsură Zffripfuroiul). în unele literaturi populare pajura a fost identificată prin dimensiuni, structura formală, funcțiuni și valențe mitice cu „vulturul imperial” **. însă pe nedrept, pentru cu pajura e o făptură dis­ tinctă, cu trăsături mitice, care o fac să fie considerată supranaturală prin excelență. Posedă uneori două capete care privesc în sensuri diferite, înainte și înapoi, la zenit și nadir, înăuntrul și in afara lucrurilor. Nn este o transpoziție folclorică a vulturului bicefal imperial, ci o simplă coinci­ dență inmgologică, ca de altfel multe altele in mitologie. S-a susținut că pajura este numai o făptură fantastică, deci o creație aparent mitică, o creație literară initizată mai apoi. Considerăm pajura o fapt mă mitică pentru că îndeplinește trei funcțiuni distincte încredințate , secara, orzul și ovăzul „Românul cunoaște două feluri de mălaiu: mălaiul propriu-zis, (...) mărunt, meiul, numit de macedoromâni meliu * sau meliu-răpesc, care este mic și dă fructul numit păsat (...), și mălaiul mare sau tălârăsc, mătura, bălurul sau flocoasa, din spicul căreia se fac măturile late (...). Mălaiul mărunt se seamănă ca și cerealele (...). La vremea coacerii se secetă numai spicele, iar restul se cosește ca nutreț la vite (...). Spicele de mălai se bat cu bățul și după vint urare se capătă păsatul" M. Meiul se marină cu rișnița de mină pentru făcut, faina de mei, care se numea mălai. Din această făină se preparau : 1) mămăliga, o fiertură de mei măcinat gros, care sc folosea întocmai cum se folosește astăzi mă­ măliga dc pcruinb (care a preluat prepararea mămăligii de la mincătorii mălaiului de mei) și 2) turțile de pasat, care se coceau pe vatră în țest sau in cuptor dc piatră. Turtițele de mti in formă de lipie erau folosite in rituri funerare, alături de terciul de mei îndulcit, similar colivei. Mâlăiașul c un fel de prăjitură făcută din mălai îndulcit cu miere.

14. Meiul in alimenlafia istorică. — înainte ca porumbul să ia locul tnciuhli in alimentarea țăranului român se pare că românii știau să pre­ pare mai multe soiuri de mămăligă și de turtițe de păsat (tehnică alimen­ tarii ce a fost transmisă preparatelor din mălaiul de porumb): mălai cu apă, mălai cu lapte, mălai cu fructe, lipie de păsat, păsat cu miere, păsat cu fructe coapte, cu bulz de caș. Importanța meiului în alimentația țăra550

nului rumân reiese documentar din secolul al XlX-lea in urma unei se­ cete excesive cu recolte slabe, cind vomicia dinlăuntru a Țării Româ­ nești (anul 1834) dispune să se indemne țăranii să semene mei de toamnă (...) ..pentru că meiul rodește mai devreme decit toate celelalte cereale, adică in luna mai. astfel că. semănindu-l toamna, țăranii vor avea primăvara ce ininca în anii de lipsă”33. 15. Meiul de ofrandă și pomană. —- Terciul dc mei nu se folosea numai in scopuri alimentare. Pentru ofrande rituale, pomana de mei sub formă crudă, de turtiță și colivă de mei fiert, întrețineau in conștiința po­ porului venerarea străbunilor. Libații cu zeamă dc mei făceau femeile pe morminte anual de zilele morților34. în sicriu se punea o mină de mei in dreptul umărului sting sau se risipea in jurul mortului, se zvirlea o mină de mei in urma convoiului funerar pe drum spre locul de înhumare. în Vilcca (Oltenia) se mriază îngroparea, adică se aruncă mei amestecat cu țarină sau pietricele peste mort. Și, în fine, se da o mină dc mei de pomană la mormint unui oin de de vîrsta răposatului. Se făcea îndeosebi o colivă din mei cu miez de nucă pisată si îndulcită cu miere, care se împărțea celor din convoi, alături de turtife de mei. Punerea meiului în sicriu și zvirlirea lui in urma convoiului funerar îndeplineau un rol apotropaic. Meiul fiind considerai x/îwt, apără pe mort de geniile rele ale sepulcrului. Aceste două «latini funerare cu meiul au supraviețuit în Oltenia de sud-vest pînă la începutul secolului al XX-lea. Coliva de mei a dispărut cu cel puțin două secole înainte, după relatările unor bătrini ce auziseră și ci despre datină de la moșii lor. Meiul a fost folosit și împotriva viermăritului și lăcustelor de 1 februarie (rit preluat de creștinism de sf. Trifu), cînd se dădea o mină de mei sau o strachină de mei de pomană *. Mălaiul a fost folosit și in medicina populara, magică și empirică. Conform prescripțiilor magice, cînd eineva era mușcat de helgea scăpa să moară da că număra o baniță de păsat *. Explicația: număi'ătoarea unei cereale sacre avea efectul ritual al mătăniilor c fac păsări ale sufletului din cocă de griu, cc se atirnă în pomul mortului (in Moldova dc nord și Bucovina) n. Folclorul mitic medieval acordă o importanță deosebită griului și produselor lui de brutărie. Tudor Pamfile redă două povestioare, una in 656

proză din comun» Țepu, culeasă de el și alta în versuri sub formă de colind, din Ardeal, culeasă de un oarecare Petro Ugliș. In prima este vorba de coborirea sf. Petru din cer pe pămint ca să vadă ce mai fac oamenii, despre care Dumnezeu nu mai știe nimic. Sf. Petru se întoarce în cor și

CartogramA. CUntecclc dc seceriș, dupA G. Vrabie.

spune că c raiul pe pămînt, oamenii o duc bine și nu mai cred în divinitatea lui. După un răstimp sf. Petru coboară din nou pe pămînt și constată că e invers, iadul pe pămînt, și că oamenii își aduc aminte și il imploră să-i ajute 43. în colind reiese că Dumnezeu » uitat de lume și pe pămint toate merg prost, inclusiv cultura griului: „Mândru-i Domnul de-adormit/ sub un măr mândru-nflorit./ Scoală, Doamne, nu dormi,/ că de cind ai adormit/ iarba verde te-a-ndrăgit,/ florile te-au cotropit/ și lumea s-a păgânit,/ suduie fecior pe tată,/ mamele-și fac păcate,/ nu mai e rod în bucate,/ nici nu-i grîu, nici nu-i secară,/ numai neghinioară goală” 23. Originea griului. — La rindul ei Elena Niculiță-Voronca redă câteva povestioare referitoare la originea grâului și secarei, la conflictul dintre Dumnezeu și Diavol pe tema posesiei griului, la intervenția ursului în conflict și la culoarea neagră a secarei și albă a griului4S. Din aspectele arhaice ale mitologiei griului reiese că riturile și cere­ moniile acestei cereale sînt expresia unui sincretism mitologic intre unele elemente de cult ale Pămintului Mumă și ale aeiței culturilor, Ccres, intrată in mitologia daco-romană în perioada de romanizare a Daciei. Iar in ceea ce privește aspectele medieval-creștine ale mitologiei griului sânt rezultatul remodelării unor elemente și aspecte arhaice ale mitologiei griului. In mitologia română de factură creștină preconizată din perspectiva filozofiei culturii, Lucian Blaga se referă la „unele viziuni susceptibile [ale mitologiei populare române] de a fi interpretate fără nici o greutate in sens sofianio”, și dă patru exemple, dintre care pentru mitologia grîu-

tai important este cel referitor cririoforie”, adică la griul care privit de aproape „bagi de scamă că pe fiecare boabă dc griu este Întipă­ rită fața lui Cristos” *.

Dans valah dc IlusalU, in Serbia, dupA Marian Wenzel. (A,B,C, hora deschisa figurat A pe sarcofage șl D, dupA o gratie de epoci).

24. Griul !n spiritualitatea română. — Rolul griului in spirituali­ tatea română il atestă și Ovidiu Papadima in studiul sâu de folclor asupra viziunii lumii pe care o are plugarul român : „griul e și el o ființă care iși are sufletul ei și chiar conștiința că vine cu jertfa ei tn lumea de legi a uni­ versului”47. Așa sc face că in Ardeal, dacă la seceriș nu se lasă citeva spice de griu netăiate in mijlocul lanului, „griul se minie, la anul nu va mai da roade, ci va zice: — Eu iți dau atita silă de rod și tu nu-mi lași nici un fir, două” «•. Comontind această credință, precizează că opinia astfel formulată „nu e un animism elementar, ci plasticizarea credinței că totul in lumea asta se naște, crește și suferă pentru ca să-și îndeplinească dalele sfinte ale misiunii sale” *. De altfel „în toate legendele in legă­ tură eu muncile agricole, ființele de seamă sînt cele două temelii ale hranei: griul și porumbul. Nu apar niciodată plantele de lux și de cîștig. în schimb, ce frumos se respectă ele, cînd se intilnesc în poveste. Zice

558

griul: — Bună ziua, sațul casei! Iar păpușoiul vesel: — Muțămim duniitalC' cinstea mesii !” 50 23. Viticultura isturiatu. — Viticultura s-a dezvoltat pe pămintul României încă din perioada dacă și daco-romană. Importante descoperiri arheologice și documente istoriografie» antice consemnează cultivarea viței de vie și folosirea vinului in aproape toate împrejurările vieții do­ mestice, publice și religioase. In Anabasis, Xenofon descrie obiceiurile trace la curtea regelui Seuthes. La un ospăț pe care regele trac l-a dat în cinstea lui Xenofon și a strategilor și ofițerilor greci ce-l însoțeau, descriind ospățul fastuos, amintește de „paharnicii care foiau in jurul mesei în cerc, aduceau cornuri umplute cu vin”. în toiul ospățului s-a desfășurat un străvechi obi­ cei la traci, un fel de potlach sau de ceremonie a darurilor reciproce : „cei avuți trebuia să facă daruri regelui pentru a-1 cinsti [astfel], iar regele — la rindul lui — să dăruiască lucruri [daruri] celor ce nu au”61. Platou în Legile referindu-se la beția propriu-zisă a tracilor și sciților scrie : „tracii beau vin neamestecat [cu apă], atât femeile cit și bărbații, și il împrăștie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă ți aducătoare de fericire”52. Vom constata ceva mai departe că imprăștierea vinului pe veșminte este consemnată și in folclonil mitic românesc» insă intr-un alt sens. Spre deosebire de Piaton, Poiuponius Mela constată că sint „unii traci [pentru care] folosirea vinului este necunoscută”68. întrucît istoriografii antici, începând cu Herodot, fac confuzii dese intre obiceiurile dacilor și ale sciților, care au conviețuit parțial intr-o vreme și au împrumutat reciproc și bune și rele, nu se știe bine nici pină astăzi de la cine provin. în privința consumului de vin știm precis că tracii consumau mai ales vin de struguri și sciții un fel de băutură fermentată căreia prin influență îi spuneau vin și că ei au început să folosească șl vinul trac. Un document autentic la traci, mai precis la daci, consemnează stirpirea viței de vie cind băutura a început să înmoaie tăria dacilor. Nu cunoaștem pînă in prezent o asemenea măsură la scițâ. Această constatare nu ne oprește de a ne preocupa și de sciții care au conviețuit in Dacia și care au deprins obiceiuri dace.

26. Fraternizarea rituala și vinul. — Și la sciții din Dacia vinul a fost in mare cinste. Două legende relatate de Herodot scot in evidență caracterul sacru al vinului. Prima se referă la vînătoarea de capete pe care o practicau împotriva dușmanilor, fie acestea și rude. După ce vînau, luau capetele, „tăiau țestele cu fierăstrăul mai jos de sprâncene, le cură­ țau [înăuntru]. Săracii le înveleau numai cu piele de bou nearg&sită (.••)• Bogății, pe lingă piele de bou neargăsită, mal poleiau țestele cu aur pe dinăuntru și le foloseau ca pocale, ca să bea din ele. Tot așa făceau și cu țestele radelor, dacă se isca intre ei vreo ceartă și dacă iși biruiau potriv­ nicii in fața regelui” M. Periodic, „o dată pe an, fiecare conducător de ținut, bineînțeles în ținutul său, amesteca într-un crater vin cu apă și, din acest amestec, beau acei sciți care au ucis vrăjmași. Cei ce nu au făp­ tuit asemenea ispravă nu gustau vin, ci stau pe jos, deoparte, disprețuiți” Tot Herodot menționează înfrățirea prin imolarea armelor tn sân­ gele celor ce acceptau ritul. £ ceea ce s-a numit fraternizarea rituală **. „Sciții se leagă astfel prin j arămiut față de cei către care îl fac: varsă vin într-o cupă mare de lut, il amestecă cu sângele celor ce fac jurământul 559

Ințepîndu-sC cu o sulă sau ttdndu-șl cu ini cuțit o mică tăietură/ Apoi moaie în vas o sabie, săgeți, o secure și suliță. îndeplinind toate acestea, rostesc o lungă rugăciune și la urmă beau din cupă, atit cei care s^au le­ gat prin jur&mint, cit și cei mai de vază dintre oamenii care ii însoțesc’* 57.

27. Slîrpirea viței i li igienică, devine o băutură rituală în cultul lui Bacchus, mai apoi extinsă și în comuniunea creștină din Siria, unde se consuma în biserica închinată sfîntului Bacchus81.

28. Vinul tn mitologia creștina. — Expansiunea reb’giei creștine in Europa, in evul mediu timpuriu, favorizează expansiunea viticulturii, datorită pe de o parte rolului pe care îl joacă vinul în religia creștină, moștenit de la religia isiaelită și, pe de altă parte, datorită tradiției viti­ culturii tradiționale locale daco-romane și consumului generalizat al vinului, tn plus popoarele euroasiatice care au migrat pe teritoriul Dacoromaniei au preferat să includă în tributul pe care îl smulgeau in vite și alimente și cantități apreciabile de vin. După unii exegeți ai viticulturii, textele religioase israelite și creș­ tine consideră că vinul este „muzica care Incintă inima” (Ecleziastul, David, sfintul Matei, sfintul Paul)88. Ceva mai mult, textele sacre dau mereu sfaturi cum să fie cultivat și conservat vinul nou tn vase noi și cum să fie băut cu moderație. în parabole, vinul este conceput ca simbol al „bucuriei divine și umane”, iar soarta oferă oamenilor „vinul bucu­ riilor și al amărăciunilor”. Via devine „regatul lui Dumnezeu” și „vinul, singele Mintuitorului”. La nunta din Galîleea Iisus a transformat apa în vin. Pentru ca să aibă valoare euharistieă. vinul trebuie să fie natural (vinum de vite J. Vinul distilat este proscris, fiind considerat vin artificial. El nu putea fi înlocuit de băuturi fermentate de tipul cidrului, miedu­ lui etc. Vinul natural numit vin biblie se prepara din struguri culeși bob cu bob, spălați și puși intr-un chiup să mustească nestorși. Mustul lor se turna într-un alt vas, în care se lăsa să se vinifice. Asemenea vin se fă­ cea. pînă in secolul al XX-lea. intr-unele din mănăstirile românești care aveau vii proprii. în occident inchiziția a urmărit (din secolul al XII-lea pină in al XVUI-ka) pe antialcolici ca eretici. 29. Iconografia vitei dc vie. — în iconografia românească vița de vie apare ca motiv sacru. Studiul motivului viței devie este abordat din perspectiva izvoarelor lui apocrife și folclorice (Nicolae Cartojan, Aurora Nasta și alții), a reprezentării lui plastice în icoane pe sticla și lemn (Ion Mușlea, Cornel Irimie, Ion Apostol-Popescu), a ipostazelor iconografice (I. D. Ștcfănescu, Auiora Nasta), a fabulației populare (Elena Niculiță-Voronca)8a. Aspectul cel mai interesant al temei iconografice a viței de vie pen­ tru mitologia ocupațiilor este însă cel al ipostazelor plastice, in această pri­ vință înțelegem să recurgem la studiile lui I. D. Ștefănescu și cele ale Aurorei Nasta. Ne referim la patru ipostaze iconografice care fac obiectul unor cercetări mai atente din partea specialiștilor acestei teme cu atîtea implicații: 1) ca arbore genealogic al lui Enisei (reprezentat deseori din ramuri cu frunze de acant sau de lotus și uneori din coarde de viță de vie, ca in iconostasul de deasupra ușilor împărătești de la mănăstirea Golia și în trapeza mănăstirii Horezu); 2) ca o coardă de viță de vie ou 581

struguri pe ea, care iese dintr-o coastă din stingă corpului lui Iisus, oco­ lește capul In cerc pe dreapta, I&us stoarce un strugure atârnat de capătul corzii, într-o cupă, simbolizând băutura episamică. Tema corzii viței de vie a fost dezvoltată artistic de pictorii dc icoane pe sticlă de la Nlcula și

Teascul dc tainfi cu stoarcerea strugurelul.

din Scheii Brașovului; 3) ca un strugure mare dus de doi oameni pe umeri în pictura murală a unor biserici de lemn din Maramureș; 4) ca un teasc de taină, zugrăvit de asemenea într-o biserică de lemn din Maramureș M. Delicte etnografice și reminiscențe folclorice în legătură cu săditul și îngrijitul viei la români sint in măsură să ne dezvăluie alte aspecte magico-mitice ale acestei activități. Săditul se făcea primăvara chiar pe zloată, cu un ritual anume : se începea cu o slujbă, se închina rin de către cei în cauză și se făcea aspersiune cu vin pe pămînt. Bărbații săpau gro­ pile sau foloseau sădila, puneau vița în pămint, femeile lor mușuroiau pămintul, lăutarii cântau. După sădit se încingea hora viei printre răsa­ duri. Curățatul lujerilor, coardelor se făcea cu cosorul de tipul secerii arme la daci. Culesul viei și storsul strugurilor în teascuri de lemn de tipul linului de piatră se sfârșeau cu un ceremonial sărbătoresc, cu cântece și jocuri, cu strigături de tip bacchic, de tipul celor consemnate de G. Dem. Teodorescu și alți folcloriști. Un obicei străvechi al viticultorilor era să dea de pomană diu prima găleată de must scoasă dc la teasc. Pomana vinului lua și alte forme06. La cramele de pe dealuri din Oltenia, numite și pivnițe de vin, după încărcarea butoaielor cu vin nou, ușile erau închise, însă nezăvorite, astfel ca oricine să poată intra înăuntru și să bea cu o stacană, luind vin de la cep. Sau pivnița era prevăzută pe dinafară cu o firidă lingă ușă, în care se găsea o cofiță cu vin si o ceșcuță, ca trecătorul însetat să poată bea pină iși potolea setea. Dacă insă era tare însetat (după vin) putea RAD

să umple incă o dată cofița cu vin din pivniță și să bea in voie. Nu era îngăduit să-și umple plosca lui și să plece cu vin. deoarece dacă era prins era aspru pedepsit pentru încălcarea legii viei, conform obiceiului locului. Un cîntec oltenesc brodat pc această datină vinicolă fericește situația .-.'Ja. torului care indiâgvștr vinul ătind defectele si obținând adeziunea compasivă a opiniei publice. Eroul mitic t» într-o permanentă tensiune creatoare de bunuri și valori cult ural-ist orice care ating sublimitatea și provoacă admirația 576

oamenilor, pe cind eroiardul mitic e intr-o permanentă stare dc relaxare, luptând numai cu îndărătnicia, prostia, lenea, destrăbălarea și apucăturile nevrednice ale oamenilor, pe carele satirizează in felul „comediei delParte”. Prin etnotonus mii ic, eroul trăiește din plin destinul lui comunitar. El riscă totul, iși sacrifică viata pentru un ideal social-cultural, pentru un mesaj etic, ca exponent al prezentului istoric in viitorul omenirii. Contrariu, eroiardul trăiește uu destin personalitar, pcndulîud intre grotesc ș*' burlesc, intre umor si satiră, cu vădite înclinații moralizatoare. 2. Eroul mitic, regenerator permanent al culturii. — Pentru el cultura nu e un datum spiritual cAnescu. L’espace dans l'auvre de Mircea Eliade, In „Etimologica”, București, 1/1985. 4 I. Gonea, Din geografia istorică șl umană aCarpafitor, BucureșU, 1937; U Blaga, Spuftul mioritic. București, 1936; llomulus Vulcânescu, Fenomenul horal, Cralova, 1944. 4 Romulus VulcAnescu, Coloana cerului, BucureșU, 1972. 4 Valeriu Cristea, Spafiut închis tn literatură, Bncurești. 1978. 4 C. RAdulescu-Molru, Timp și destin. București, 1940; Enieal Bcrnea, Timpul la poporul român, BucureșU, 1941; Ion F. Buricescu, Sufletul românesc. București, 1944. I Mircea Eliade, Traitl d'hisloire..., p. 320—343; Cristian Tallin, L*analyse du lemps el son tnlerprttallon chez Mircea Eliade, In „Dialog", Montpclllcr, 1948. 4 Alex. TAnasc șl Victor Isac, Realitate și cunoaștere tn Istorie, București, 1980, p. 95. • Ibldem, p. 127 ,v Uleia Stolanovid-Donnt, Mitul ut rst el de aur In literatura greacă, Cralova, 1981. II loan Gu|la, Sentimentul timpultd tn poezia tui Eminescu, Hume. 1957. 11 Itoiuulus Vulcâiiescu, Cauzaliiuîea șl finalitatea tn mitologie tn general șl tn mitologia românA In special. Conferiți țA (InutA la Cralova, 1938. 11 Ibidem.

NOTE Cap. MITUL I C. G. .lung - K. KcrAny, Einfăhrung in dasWcsen der Mylhologit. 1940, trad. ItiiHunA, i'rolryumcm alto studio sclentifico delta mitologia. Torino, 1972, p. 3. - Mlrceu Eliade. Aspectele mitului, București, 1077, p. 5, 6; Idem, Traill tThisloirr.... |*urh. 1970; Idem. Le sacri et te profane. Paris, 1971. 4 M. Ellmlc, Aspectele mitului, p. 15. 4 Ibldem. 4 Ibidem. p. 20. • Ci. Livl-Strauss, Antropologie structurată. București, 1978, p. 246—278; J.-B. Fagues, Cnmprcndre Ltui-Strauss, Pensces, Toulouse, 1972, p. 74—75. ’ Stlth Ttionipson, Molif-Index of Folk Literalure, Copenhaga and Bloomlngton, 1050— 1958. • Lauri Honko, Problem of Dcfining Mylh, Stockholm, 1972; extract din „Studie* of itrllgiun”. 2, 1972. • Alexandre Krnppc. La genise des mythes, Paris. 1938, p. 27; Aurel Cosmolu, Geneza nulului. BucureșU, 1UI2. 10 Lauri lluiiko, op. cit., p. 4. II A filon Duiiiltrlti, AHthela. încercare asupra ideii de adevăr tn Grecia antică. București. 1984. 14 Ibldem, p. 95—90. »4 Ibidem, p. 99—101. 14 Ibidem, p. 107. 14 Ibidem. p. 109. 14 Lauri lluiiko, op. cit. p. 6—7.

17 Ibldem, p. 9. 14 Ibidem. p. 12. « Rari Mnrx șl Fr. Engels, Despre religie. București, 1974; Idem, Despre arid șl literatură. București, 1953. 44 S. A. Tolcarev, Religia ta Istoria popoarelor lumii, traducere. București, 1953

AA0

* C. 1. Gulia». Mit șl culturâ. București, 1968, p. 208. n Alex. TAnase, Cultură șl religie. București. 1937. 21 Ibidem, p. 13—14. * jbidem. p. 10. * Ibidem. p. 21. :e Romulus VulcAnescu. Preliminarii la o logica a mitului. In „Problemr de logici", nr. 2. 1985 (tn curs de publicare).

Ibidem. 31 Dicgo Marconl, Mito del linguagio scirnliftco. Studii su Wittgrnstein, Milano, 1970. » Ibidem, p. 23. * Ibidem, p. 33. * Ibidem, p. 41. >3 Ibidem, p. 23. •• N. Densușianu, Dacia preistorică: Petru Caraman, Colinde; Monica BrAtulescu. Colinde. M Tony Brill, Legende populare românești. I. Rucurcșli, 1981. * Alex. Amxulcscu, Balade populare românești. 1—III, București, IWtJ-1. M LazAr ȘAIneanu, Basmele românilor..București, ediția a îl-n, 1980. Sabina Slroescu, La Itipologie bibliographique des facHics roumnines, I—II, Rucurrștl, 1989.

M Stephan Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului. București. 1982. * GIUo Dorflex, Estetica mitului (De la Vieo la Wiltgenstein 1, București, 1975, p. 74 : (înirgr CAlincscu, Estetica basmului, București, 1005, In care prezint A și basme mitice: Nicolae Hoția» u, Stereotipia basmului. București. 1973. 4* J.A. Cuddon, A dletlonary of literary terme, Ncw York, 1082, p. 25. 672. 11 Lucian Blaga, Geneza metaforei șl sensul culturii. București, 1937; Mlhal Rddulescu, Implicatlons stytistiques dc ta pensie maglquc chet Ies Haumains, In „Etimologica**, 1/1983, București. 42 Tudor Vlanu, Problemele metaforei șt alic studii de stilistică. București, 1957: îvan Evsrrv. Cant ni—simbol—mii, Timișoara, 1983.

NOTE Cap. SISTEMUL DE M1TU1U 1 Pentru termenul sistem vezi Andrt Lalande, Vocabuluire technique el critique de la philosophir. voi. 1 [«Paris, 1032. p. 859—860. * Alexandre Krappe, La genise des piyihes, Paris, 1038, p. 324. 3 Patrlck Gerster șl Nlcbolas Conds. Myth in American History, California, 1977. 4 Daniel Durând, La systimique, Parte, 1979.

NOTE Cap. MITOLOGIA 1 Mircea Eliade, De ta Zalmoxis la Genghis Han, București, 1080. In Prefața autorului. * Tbeodor Fccloru, Poporul român șl fenomenul religios, Buueștl, 1039. I Ibidem. p. 11. * Ibidem, p. 18. * Ibidem, p. 23. * Nicolae lorga, La crial ion reltgleuse de Sud-Est europicn, In Confircncts donnies en Sorbonne, Paris 1929. ’ Tbeodor Fccloru, op. cit., p. 22. * N. Cartojan. Cârfile populare tn literatura românească, 1, București, 1929. * Theodor Fccloru, op. cit., p. 33. ,e Ibidem, p. 30. II Lucian Blaga, Despre gindirea rnogică, București, 10il; Cenzura transcendentă. Bucu­ rești. 1934, p. 57—58; C. Gheorghlade, Originile magice ate minciunii șl geneza glndlrii, București. 1938. 13 Th. Fccloru, op. cit., p. 54. ’• Ibidem, p. 55. ’• Ibidem, p. 62. w I.-Aurel Candrea, Iarba fiarelor, cap. Calendarul babelor. București, 1928, p. 123 ș.u. *• Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români și slavi. Contri­ buție la studiul mitologiei creștine din Orientul Europei, Iași, In „Arhiva", voi. XXXVIII, 1931. ,T Petru Caraman, Contribuia la cronologia șl geneza baladei populare române, tn Anuarul Arhivei dc foelor din Cluj, voi. 1, 1932, p. 53—105. 14 Ibidem, p. 54. «• Ibidem» p. 66. “ Ibidem, p. 57. « Ibidem, p. 58.

« Ibidem. p. 50. 94 Ibidem, p. 23—38. 94 Romulus Vulcâncscu. l.c» aspecte uitnllth de la mythotogie roumai ne, București, 1076. a Romulus Vulcflnescu, Dicfionar de etnologic. BucureșU. 1979. 44 Ibidem. p. 184—185. 97 Nc referim la lucrfirlk* dc mitologie etnlcfl : pentru grecii aciuai!: George Mcgas, Grcek calendar customs, Athena, 1963; Martin Nllsson, Grtck Folk-Religion. New York, 1961 ; pentru maghiari: Arnold lpoly, Magyar mythologia, Budapesta, 1854 ; LajoM Kntuua, .4 magyar mythologlg irodalama, In „Ethnographla**, 1897, VIII. p. 54—73, 266—279: Te Ido I)6m6t6r, Hungarian Folk-Belife, Budapesta. 1082 ; pentru albanezi: Mitologji e besime mîer Skqiptarc (l'vetesor). Tirane. 1973; Alfred Ud. Mitologjia, folklori, IdOrsla, Tirana 1982 ; P. Jur goni. MtMogjia'. folklori, letOrsia, Tirana. 1983: pentru bulgari: Mihail Aranudov, Kukkerl i Rusalki, Sofia. 1920: Idem. Ocerkl po bulgarskija folktor, Sofia, 1953 ;D. MarUnov, Narodna ujara i re/igiozni narodni obida i. Sofia, 1914: I. Georgleva, Râlgarska narodna mitologila. Sofia, 1983: pentru ruși; l>. Zclcnin, Ocerk slaojanskoj mlfologlt, Petcrsburg, 1916; V. J. Mansikka, Die Ktligion des Oststaven, I, FFC, XLIII, 1922: K. H. Meycr, Fonic» hislertae rtligionls slavlcac, Berlin. 1931 ; N. F. 1 avrov, Relighiia f ferJroaf, Moskva-Lenlngiad, 1951; A. F. l.osev, Anticinai a mifologhiia r cin Istoriceskom răzuitii, Moskva, 1957; Myrodava T. Znoycnko, The Gods of the Anticul Slave» - Tatishchev and the Begtnlng of Slaoic Mythologv, Golumbus, 1980; pentru cehi: /V Bruckner, Mitologia ilara, Bologna, 1923; L. Nldcrie, Manutl de l'Antiqulit slave, Pnrh. 1026: pentru polonezi: A. Bruckner, Mitologia Potska, Wanzawa, 1924; S. Urbanczyk, Religia paganskich Slowian, Cracovr, 1947; pentru sloveni: Franjo Ledlc, Mitologia slovena. Zagreb, 1969: jientru lituanieni: A. Mlerrinskl, Mytholoffia Lituanianicae monumente, Varșovia, 1892; W. Mannbnrdt. Lettoprtussisehe Gâtlerlehre, Riga, 1936: pentru turci: Mural Uraz, TQrk mitolojisi, Istambul, 1067.

NOTE Cap. ISTORIOGRAFIA MITOLOGIEI ROMÂNE I lordanes. Getica, In Izvoare..., II, p. 411—431. * B. P. Hasdeu, Strai șl substrat, tn Etymologicum Magnum Romani ar, voi. III, BucureșU. ed. a 1 I-a, 1976, p. 7—30. * ConstanUn Diculescu, Die Gepiden..., Lcipzig, 1923. 4 Alex. Busuloccanu. MU și destin In mitologia dacă, Madrid, 1943. 4 VirglUu Ștefânescu-DrAgAncștl, Daeo-Romay Borrotvtngs in Gothir, In „Etimologica", 1/1982, p. 41—59. 4 Dorin GAmulescu, Influente românești In limbile sluve dc sud, I, București, 1083. 9 loan G. Coman, Scriitori bisericești din epoca sirâromânA, București, 1979. * Ibidem. p. 7. 4 Ibidem, p. 8. 14 Ibldem, p. 9. II Rohoncxl, Codex, ram. A.l. 173/11, Arhiva Academici de Știlnlc Maghiare. u „Anale de Istorie”, XXIX, 1983, 6, p. 104. 14 Martin Opllz, Zlaina sau cumpăna dorului. Poem răsădit In românește dc Mihai Gavril, BucureșU, 1981. 14 Martin Opitz, Zlaina..., p. 35—36. “ Ibldem, p. 37. 14 ibldem, p. 41. 19 Johan Jakob Ehrier, Banalul de ta origini pină acum, >774, trad.» prcfnțfi șl note de C. Feneșan. Timișoara, 1982. 14 Ibidem, p. 12. 14 Ibldem. p. 36—47. 94 Franz Joseph Sulrcr, Geschichle des tranșaipinischcn Dociens... der Walachcy, Moldau und Bessarablrns..Wlen, voi. 1—11. 1781; voi. HI. 1782. " Ibidem, p. 405—406. 49 Thcodor T. Burado. Istoria teatrului tn Moldova, lași, 1915, p. 60—70. 34 „Manuscript uni”, 4,1077 (29), \ 111. p. 78—84 și 2/1978(31), IX, p. 105—113. 44 Elene NlcuU|A-Voronca, op. cit., p. VIII. =* BucureșU, voi. I. 1908, 1912—1913. 94 Ovidiu Papadlmn, op. cit., p. V. 99 Ibldem, p. VI. 94 Ibidem, p. VI. 84 Ibidem, p. V—VI. 34 Ibldem, p. XL 41 Lucian Blaga, S pafiul mioritic..p. 67. « Ibldem, p. 123—126. AU

M Mircea Eliade. TraM tT/iitloIrf des ttUglonr, Paris. 1870, p. 25. M Mircea Eliade. De. Zalmoxis â Gengis Khan. l*tiiis, 1070. p. 0. M Romulus Vulcânrscu, La rec/krrhc du „folklorc mylhique”, par l'Ecote sociologique de Bucarest, In ..Etimologica*', 1/1981. București, p. 37—49. M Marcel Olincscu, Mitologie românească, București, 1044, p. 5—8, ” Ibldem, p. 7. M Octavian Buhociu. Folclorul de iama. Zorite șl poezia păstorească, trad. dup! textul german Die rumânische Volkskultur und ihrc Muthotogic, Wlesbaden, 1074, București, 1979. 11 George Călinescu, Istoria literaturii române..., p. 01—65. M Ion Gheorghe, Cultul Zburâtarului. Opiniile poetului asupra miturilor autohtone. Bucu­ rești. 1974.

NOTE Cap. MITOLOGIA PREDACA I Romulus VulcAncscu, Pietrele cofibaic, In Volumul omagiat P. Constantinescu-lași, București, 1005. p. 251—268. J (X Istoria României, voi. 1. București, 1960. p. 21. ’ Ibtdcm, p. 21. * (3. I.tvl-Strauss, Gindirea sălbatică, p. 177—221. B Romulus Vulcănescu. Coloana cerului, p. 7 -22. * Romulus VulcAncscu, Măștile imputare, București, 1072, p. 13. 17—24, 46; Mircea Eliade. De la Zalmoxis la Genghis-Han, P- 30, 138. ’ Istoria României, 1, p. 336. * Mircea Eliade, op. cit., p. 23. * Romului VulcAiicscu, Măștile populare, p. 106—115. '• Mircea Eliade, op. cit., p. 59. ” Revs Carpenter, Folktule, Fiction und Saga in the Homeric Eplcs, Bcrkcley and Lob Angclcs. 1956, p. 112—135. ” Vnslle Pârvan, Idei ți forme istorice..., p. 35. 13 Vnslle Pârvnn, Getica..., ed. a ll-n. București, 1982, p. 350. *« N. Densușianu, Dacia preistorică. București, 1910, p. 550. u Romulus VulcAncscu, Măștile populare, p. 116—149. ’• Ibldem, |». 18—19, 44—45. u Eugen Comșa șl Octavian Râul, Figurine antropomorfe aparfitdnd culturii Vinta des­ coperite la Zorleful Mare, In SC IV IV, 20. 1 1969, p. 3—14. ,B Mlrcca Pclrescu-I)lmbovi|n, L’ioolution de la civilisallon de Cucuteni..., Flrenxe, 1965, extras; Vladimir Dumitrescu, Arta culturii Cucuteni, București. 1974, p. 87—88; Romulus VulcAnescu. Măștile populare, p. 45. * Romulus VulcAncscu. op. cit., p. 44—15. * Izvoare..., I. p. 389. 31 Izvoare..., 1. p. 629. 33 Izvoare..., I. p. 67. II izvoare..., I. p. 123. 14 Izvoare..., I. p. 347. * Izvoare..., I. p. -151. M izvoare..., I, p. 463. 37 Izvoare.... I. p. 743. Izvoare..., I, p. 91. * Izvoare..., 1, p. 91. * Istoria României, I, p 33—34. 11 N. Vlassa, Probleme ale cronologiei neoliticului Transilvaniei tn lumina stratigraftel așezării de la Târtăria, In „Studia Vnlvcrsllnlh Babrș-Bolyay", seria Hlstoria, Cluj, fasc. 2,1962, p. 23—30; Idem. Tărtâria, In „Manucl encyclopedique dc piJblstnlre el prolohlstolrc curoptennes”. Praga, 1 (1966), p. 661—665. Boris Pcriov, Jiotie slova Tartarii, trad. rom. de Lydla Lâwendal-Papae, In „Noi tracii”. HI. 27 (1976). p. 1—6. 33 Ibldem, p. 1. 34 ibldem, p. 3. M Eugen Comșa. Neoliticul din România, București, 1982, p. 84—85; Janos Harmitla, Neolitlkori irâsbellseg kâzep-Europaban ? (Elâzctcs KCiltmny), in „Antik. Tanulmanyok”, Buda­ pesta, XIII, 2, 1966, p. 235-236.

645

NOTE Cap. MITOLOGIA PROTODACĂ 1 Istoria României, I. p. 3—161 : 1>. M. Plppldi (rnord. șl.), Dlfțlvnor de istoric verbe .i României (Paleolitic—sec. XI. București, 1076. * Romulus Vulcânescu. Problem* ofThrartan Palcnrttinalngg, llnporl General In ol ll-lcn Congres Internațional de traccloglc dc la București, 1076, publicai Iu acide Congresului, vtd. III, București, 1980, p. 395—398. a Alexandro Krappe. Mglhologie IJninerxcllr, Paris, 1020, p. 51 : A. Nour, Credințe, rituri fi superstiții gclo-eface, București, 1941, p. 3—4 : P. Ihrsli-Glmprra, t.r» Ittdo-Europfenx, Paris, 1061 î Th. Slmenskl, Gh. lvflncscu, Gramatica comparativă a limbilor indo-curopene, Bucu­ rești, 1981: cap. IX. Religia, p. 480—182: parteu a ll-a, cap. II, |». 417—180; G. 1 vin eseu.

DlniiiUlt tndo-enroptennes emprunltes aur populaiions de t’Asir Antfrieurr et de la MMlrrronie, In „Studiu cl aclu Orlcntalla", Bucarest, 1961—1962, p. 117—127. 4 Vladlmlr Dumitrescu, Aria preistorică In România, București. 1971; Rudu Hnrescu. Iladrlan Dalcovlclu, Lucian Roșu, Dicfionur cneiclopedir de artâ nrchr o României, București, 1980; Ion Mlclon—Itadu Horescu. Preistoria Dacici, București, 1080: Sergiu Al. George. Arhaic și unltienal. India In conștiința culturală o românilor. București. 1981.

NOTE Cap. MITOLOGIA DACĂ I Vasile Pârvan, Getica, n prototstanr a Daciei, ed. a I I-a, 1982. |». 01/2—96/1 : Istoria României, I, p. 329 —338 ; Paul Mac Kcndrlck, The Dorian Slones Spcak. (Lnrulliia Press. 1975 (trad. rum. Pietrele dacilor vorbesc. București, 1078); Ovidiu Barbu-Buznea. Darii In conștiința romanticilor noștri. Schi/â de istorie a dacismutui, București. 1979; Mihail Mncrm, De la thirebistn la Dacia post-romai.â. Pentru o petmaneuțâ istorică, C.luj-Nnpoca, 1978; Slrlinii Slolca, Etosul dactege{Uor, București, 1982. 4 Romului VulcAncscu. Dualismul mitologic, cont. C.A.E. 1978. • Conrad Clchorliis, Die Relief» der Trajanssiiulc, Textband I—III imd Taielbund I—II, Berlin —l^ipxlg, 1896—1990; FI. B. Florescu, Die Trajanssânle, Grttndfragrn und Tafeln,

BukorcM—Bonn, 1969. 4 FI. II. Florescu. Monumentul de la Adam Klini, Tropaeum Tnutni. ed. a 111-a. Bucu­ rești, 1961 : Mihai SAmprlm, Tropuewn Trăituri, București. 1984. 4 FI. B. Florescu. Die Trajanxsâutc.... Tufei IV. 4 Ibidem, Tafrl C.. pl. I.XXVIH-204. ’ Romulus VulcAncscu. Coloana..., p. 84. • FI. II. Florescu, Monumentul dc la Adam Klixsi.... p, IV. • Ibidem. pl. I.XXV. fjg. 198; I.XXV III. p. 204-206. 14 Ibidem. p. 432.

•» Ibidem. 14 FI. B. Floroscu. Die Trajanssâttlc.... p. 131. fig. 69/3, p. 132. flg. 69/0. 14 Reys Carpen Ier. op. rit. p. 112-116. 14 M. I lomorodean. Vechea vatră u SarmisegehKci In familia Inpinimlri, Cluj-Napoca, 1980; Aneta Spiridon. VHIagc communitg in aneirnl Dacia, In ..Elhnolngicu”. 1/1979. București p. 52. 14 Ligia Blrzu. Continuitatea errafiei materiale șt spirituale a poporului român /re teritoriul (osiei Dacii, Bucuroșii. 1974. p. 33—34. 14 Dinu Antonescu. Introducere in orhilertura dacilor. Bucuroșii. 1984. p. 72—89. II Șerban Bobancti. Cornel SainollA, Emil Pnenam. Calendarul de In Xarmixegetuza Regia, București. 1980. 14 Ioan Itodean, Graiul pietrelor de la Xwmisrgctuza, București. ItiKl»: Idem. Enigmele pietrelor de la Sarmisegetuza, București. 1984. 14 Istoria României, 1. Bucuroșii. IPtW). p. 332- 333. 34 Romului VulcAnrscu. Dicționar de etnologie, nrlieol „manlicA-mancie”. București. 1979, p. 172—173/1. 31 Istoria României, 1, p. 336. 44 Romulus VulcAnescu. Vasile Pârvan and Pn/coct/irmfopp. In „Elhnologica**. 1/1982. București, p. 30. 33 Violeta Vcluria Bazareluc. Interviu despre tezaurul dacic dc lu Vaslui. In ..FlncAra”. an. XXXIII (1984), nr. 36. p. 12- 13; idem. In „Sdnlela”. an. LIV. 1981. 13 088. p. 4; idem. Diadema princiară dc aur din Cetatea dacă de ta lluntțli, In „Magazin istoric”. XVIII, nr. 12, 1964, p. 6-8. 44 Stelian Stoica, Etosul dato-gelilor. București. 1982, p. 31. 81,82—110; Tudor George, Dacia, București, 1984.

NOTB Oap. MITOLOGIA DACO-ROMANĂ 1 « 8 4

Urbanismul Daciei romane. Timișoara. 1980. Op. cit., p. 20 - 30 . Istoria românilor In Dacia Traianâ, I. ed. a 111*1, București, 1922, p. 64—74. Op. cit., sol. 1. 205; voi. 1, p. 90-100. 4 Voi. I. partea a 11 a. ed. francez!. Sigiliul Romei, București, 1937, p. 225, 243. * ibldem, p. 225. 8 ibldem, p. 226. 8 ibidem, p. 237- 238. 8 Ibidem, p. 23D. « ibidem, p. 231. « ibidem, p. 241-212. " Voi. 1, București, 1974.

,3 Ibidem, p. 105. 14 O. l-'loca» Cutii orientali nella Dacia, In „Ephemrris Dacoromâna”, Annuario delta Smolii Itnmcnn dl Itonia, Itonin. VI, 1935, p. 20-1- 239. 14 Constantin Dnlroviciu. La Tranxylranic dan» rAntiquill, București, 1945. 18 Mihnil Macrcn. Viața In Dacia Romană, București* >069 ; Mihull Macrvn. De la Burebislu la Dacia pod-romună..., Cluj-Nupoca, 1978. ” J-jnll Cunduruchl. Le syncritisme dans Ies rrliyionn de Tantlquili, Lclden, 1975, p. 186— 199 18 D. XI. Pippldi, Studii de istorie a religiilor untice, București, 1909. 18 Silviu Sanie, Civilizația romană la est de Carpafi, sec. II I.e.n.—III e.n.. Iași, 1981. ’• Silviu Sanie. Cultele orientale In Dacia romană, voi. I, Colecția IiibUolUeca Orientalii, București, 1081. -’1 Silviu Sanie. Civilizația romană..., p. 254. 3i‘ Op. cil., p. 252- 253. 13 Op. cil., p. 21 ș.u. 84 Mihai lIArbuIcscu. Interferențe spirituale in Duciu, Cluj-Napoci, 1984. 1 ll.idmi. p. 169. 28 Ibldem, p. 170. 87 Geografia. Cartea XII, 2, 5, Paris, 1854—1858. a* Anton Dumitriu, Cartea inlilnirilor admirabile. București, 1981, p. 280 ș. urm. 88 Hoinulus VulcAncscu, Mitul împăratului Traian la români, confcrințA ținut! In llalii. Itonia. 1979. 38 Bucur Mi tren. IImIii, simbol soim pc monedele histricne. In ..Puntica”, XV, (Constanța, 1982. p. 80-97. 31 Itoiinilus VulcAncscu, Aspclli di civilizazzione e di cultura getica nell opera d'Ovidio, In ..Acta Colive n Ins utnnitiîn gen li uni Ovidianh sludiis fovendis”. București, 1976, p. 615 — 022; lUchnrd M. Krili, Mylltology in the arnatory works ofOvid, In „Acta Convenții»...”, p. 305—371: .Mărie Popu. Ovide et Brâncuși confluences mylldgues, In ,.Acta Convcntus..p. 495— 501; A vc-Mur ia Tupet. Obide et la Magic, In „Acta Coiivcnlus..p. 575— 584. 35 Itomulus Vulcuncscu, Ecosistemul citadin mitic in Pontul Eu rin getic și particulari­ tățile lui etnologice. In „Protecția ecosistemelor”. Constanța, 1978, p. 280—293. 33 loun (i. Comnn, Scriitori bisericești din epoca strâromânâ, București, 1979; Nes tur Vumiccscu, Scrieri patristice tn Biserica ortodoxa română pină tn secolul ul XVII, Crulovi, 1983. 34 Orlgrnc. Comentări..., tn Izvoare..., p. 717. 34 Istoriu României, voi. I. București, 1900, p. 029 - 037; cilul p. 031-033. 38 Dan Gh. Teodor, Romanitatea carpato-dunăreună și Bizanțul In veacurile V— XI e.n., lași. 1981. 17 Ibidem, p. 77. 38 Ibldem, p. 78. 38 Alex. Odobeseu, Tezaurul dc la Pietroasa, ed. a Il-a cu introducere, note șl comentarii de Mircea Babcș și studii arheologice de Itadu Harhuiu șl Gb. Diaconu, București, 1976, p. 83-150. 48 Istoria României, I. p. 099. 41 Alexandru Odobeseu, op. cit., p. 035.

NOTE Cap. MITOGENEZA ROMÂNĂ 1 Romulus VulcAnescu, The Ethnogenesls in the light of mythcdogy, tn „Etimologica”, 1/1978, p. 67-71. 8 Octavian Buhociu, op. cit., p. 185—265.

9 Ion Gheorghe, Cultul Zburătorului. Opiniile pulului asupra lumii miturilor autohtone, București, 1074. • Al. Nour.7>ccfin/e. mituri și supersHfii gcit»-duec. București. 1001, cap. „Influențe reli­ gioase rdlicc". p. 26—40. * Istoria României, !. p. 232—237. 4 Ion l lorațlu Crițan, iiurrbtilu ți Mamita, București. 1975. cap. „01(11 pe teritoriul Daciei", p. 12-23; lladrlim Dulcoviciu. Portrete doare, Hucureșll. 1084, p. 30—38. 9 Romulus VulcAncscu. op. cit.. In „Etimologica". 2/1978. p. 711. 4 L>. Bcrciu. I.urnea ctlțtlot. București. 1970, vu|>. ..Religia celților". |». 101, 212— 222. 4 Virglnia Cart iu nu. Urnir crltirr tn spiritualitatea șt culturu românească. București, p. 10, 151-178. 14 Ibldem, p. 137—150, 223-235. 11 Romulus Vulcâliescii, Măștile..., p. 129—130. u Ibldem, p. 130. 14 N. Iorga. Datinile noastre de Crăciun și originea tor. In „Revista IsloricA", V, 11—12, 1919, București, p. 371-372.

94 Ibldem. 14 Dexip, Izvoare .... I, p. 735. 14 lordunrs, Getlra, In Izvoare, III .... p. 411 — 431. 11 Izvoare .... I, p. 45. 14 Izvoare .... I. p. 417. 14 B. P. Hasdeu. Zina Fitmu, goții și gepizii In Dacia, București. 1878. 44 C. Dlculescu, Die Wandalen und Goten in Vngarn und Românim WOrzburg. 1923. 91 Sourcts ureMoiogiqurs de Iu cMlisatlun eurnpfcnne. Coli. Inter., București. 1970 j

Reiation* belween the autoehtonous population and the migrotwy populations on the Trrntory of Romania, cdltloi» N. Conslantincscu, Șt. Pnscu, Petre Dlaconu, BucureșU, 1975; Nicolae Iorga, Forme* bizantinei et rialii!» balkanlqne*, Paris- București. 1922; Andrei Plppldl, Tradiția politică In Țările Române In secolele XVI—XVIII, București. 1983 ; Cornelia Bodcfi and \irgd CAndco, Transytixinia in the IIMory of the Romunians, Ncw Yurk, 1982: Vlrgll CAndco, Rnțiuncu dominantă. București, 1972; RAzvmi Thcodorexcu, Bizari/, Balcani, Occident tu începuturile culturii medievale românești (secolele X- XIV), București, 1974; Dan Zamtlrescu, Accente și profiluri, BucureșU, 1983, p. 11 — 135. 91 Vlrglllu ȘtelAnescu-DrAgAneștl, ap. rit.. In „Etimologica"; Adotf Armbrusler, Daco-romano-Saxona, BucureșU. 1980. 84 Miroslavn T. Znnyonka, op. cit.» p. 13—45. 94 P. P. Panaltescu, Introducere tn istoria culturii românești. București, 1969. 44 P. P. Panaltescu, Contribuții la istoria culturii românești, BucureșU, 1971, p. 13—50, 94 Ibidem, p. 94—124; Pândele Oltennu, Rumunska Kuitura u slovenstavo, Bratislava, 1984.

99 G. 511bAllfl. Contribufii la Istoria culturii și literaturii române vechi, BucureșU, 1972; Idem, Cultură și literatură română veche In context european, BucureșU, 1979; Idem, Dicționar al Umbli române vechi (sfirșitul secolului X — începutul secolului XVI), București, 1974. 94 G. MlhAllA, Contribuții.... p. 5. 94 Des tltments slave* dans la mythotogie raumatne. In „Ce&koslovcnska Etnografie", X, 2, 1962, p. 178-197. 44 Anca Irina lonescu. Mitologie și literatură, BucureșU, 1978. 41 Romulus VulcAnescu, Homo carpalMcus. Studiu de ecologie culturală română, conf. CAE, BucureșU, 1979; Nicolae Stolrescu—1. Hurdubețlu, Continuitatea daco-rotnânllor tn Istoriografia română și străină, București. 1984.

NOTB Cap. MITOLOGIA SORȚII 1 Slmeon FI. Marian. Nașterea..., p. 149—160. 9 Ibldem, p. 160. 9 Cercetare dc teren. Bucovina și Maramureș, 1938. 4 Informație de teren, zona Grădiștea Muncelului. 1938. 4 Ibldem, judelui MAhcdințl, zoiua de munte, 1937. 4 Slmeon FI. Marian, Nașterea.. „ p. 155. 7 Gr. G. Todlescu, Malerfalurj..Addenda voi. II. Stana Bob, BucureșU, 1900, p. 1371; G. Dem. Teodorcscu, Poezii..., p. 329; Artur Gorovei, Desclnlccele..., p. 311. 4 Ovidiu Papadima, O viziune..., p. 133—134. 4 Informație de teren, județul Ilfov, 1936.

A4fi

18 Sloaeon FL Marian, Nașterea.... p. 157. 11 LazAr ȘAtneanu. Basmele..., ed. a Il-a, p. 307. 510, 523; Ursitoarei, p. 507, 510, 511—513. 523; Soarta rea, p. 548, 554. 13 Alex. Rusuioceami. Zaimoxts. București. 1985: Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. In „Izvoare de filozofie'*. II. București. 1944. p. 53 ș.u.; P. P. Negulescu» Geneza formelor culturii. București, 1944 : Ath. Joja, Profilul spiritual al poporului romântn Logos și ethos, București, 1967, p. 275—292.

NOTE Cap. MITOLOGIA MORȚII I Amold Van Gcnnep, Lcs rites de passage, Paris, 1009. a Mircea Eliade. Istoria credințelor și ideilor religioase, trad. rom., I. București, 1980. p. 20. 3 Reys Carpenter. I'olktale, Fiction and Saga in the Homeric Epics. Bcrkeley, Los Angeies, 1956, p. 112-114 ; 115-116. 8 Izvoare..., I. p. 743. 8 Ion Z. Itarbu. Manual de geologie cu baze dc paleontologie. București. 1957; N. Marcovicl, Evoluția mamiferelor tn cuaternar pe teritoriul țârii noastre. In „Natura", seria Biologie. 1. 1065. p. 30—39; Alex. FUipașcu. Sălbăticiuni din vremea strămoșilor noțtri. București. 1969. 8 Hornului VulcAncscu, Măștile populare, p. 106—115.

’ Ibldem. 8 Romulus VulcAncscu. Etnologie Juridică. București. 1970. p. 203. * G. Dom. Teodorescu, Poezii..., p. 572/2. 18 Izvoare..., p. 293. II Izvoare..., p. 231. 13 Izvoare..., p. 37. 13 James Frazer, Ramura de aur. voi. IV. București. 1980, p. 36. ’• Romulus VulcAncscu. Etnologic Juridică, p. 203— 204. 18 Rezultatele acestor descoperiri nu fost publicate intre 1926—1929 In „Arhivele Olte­ niei". V. 1926. p. 49-50. 131-134 ; V], 1928. p. 37—48; VIII. 1929, p. 93—95 și .Memoriile Muzeului Regional al Olteniei. 1, 1929. p. 3—5, p. 6—8 șl Intr-o sinteză a lor In 1969. Sur Part rupestre de l'OIHnie, In „Jahrbuch fQr Prahlslorische und Elhnographlsche Kunsl", Jalirgănge 1966/1909, 22. Bond, Berlin, 1969. Sonderdruck aus...» fArA paginație. 18 C. Nlculaescu-Plopșor, In „Arhivele Olteniei”. 1926, nr. 23—24. 17 C. Nicnlnescu-Plopșor. Sur Cart rupesbe de l’Oltenie..ilustrația. 18 Romulus VulcAncscu. Coloana cerului. București, 1972, p. 115—132. 18 Vasile Boroncanț. Arta rupestră din peștera Gaura Chindiei, comuna Pescaru (jud. Caro** Severin), In „Revista Muzeelor și Monumentelor*', Seria „Monumentele Istorice și de artă'*. 1, 1977. p. 23— 34 : C. Rișcuțin și IrinH RlșcuUa. Impresiile palmare rupestre din Pcș/crd.... p. 34 ; Maria Comșa. Inscripția cirilicâ din Peșteră, p. 35—36. 30 Herodot. IV. 94. 21 Ibidem. IV. 93. 33 C. Kazarow, Die Dcnkmuler des tluakischen Rciieraoltcs in Bulgarten, Budapest, 1938. 33 E. Will. Le relief culturel greco-rnmain. Contribui ion d Tari de TEmpirt romain, Paris, 1955-1958. 78 Vasile Pârvan, Descoperiri nouă in Scgtia Minor, București. 1913; Cetatea Ulmetum, considerații istorice. București. 1912—1913; începuturile vieții romane la gurile Dunării. București, 1923; Histria. Inscripții găsite. 1914. 1915. 1916. 1921. 1922 și In Getica, o protoistorie a Doctei, ed. a 11-a, București. 1928. 71 Dumitru Tudor, Corpus monumenlorum rdigiosus Equltum Danubiorum, 1—11, Lelden, 1969, 1976: Gabriella Bordcnachc. Sculture grtche e romane nel Museo Nazionale de Anllchlta di Bucure»!. Bucii rest, 1969. 38 I Inniparțunlan Nubnr, Corpus Cultus Equitis Thracii. IV, Moeda inferior and Dacia, Lelden, 1970. 27 Radu Vulpe, Din istoria Dobrogei, București, 1968. 78 Mnrla Alcxnndrcs cu-Vionu. Contribuții la istoria culturil romane. Stele funerare In Moesia inferior, teză de doctorat. București, 1983.

38 Ibidem. 38 Ibldem. 81 Romulus VulcAncscu, „Gogiul" — un spectacol funerar. In R.E.F., tom. 10, 1965, nr. 6, p. 613—625. 33 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, București. 1981.

649

41 54 44 34 37 ’• 34 44 41 43 43 44

Ibidem, p. 52. Ibidem, p. 35. Ibidem, p. 42. Ibidem, p. 47. Ibidem, p. 54-57. Izvoare..1. București, 1904, p, 141. Istoria României. I, București, 1960, p. 226—227. Izvoare.... 1, p. 65. Izvoare..., I. p. 63. Izvoare.... 1. p. 389. Ibidem. p. 67. Ibidem, p. 313. Ibidem, p. 115. 161, 409. 44 D. M. Plppldi, Gefii și grecii la Dunărea de Jos. București, 1965; Contribuia la istoria veche a României. București. 1967: StudU dc istoria religiilor antice. București. 1969. 44 Romulus VulcAnescu, Figurarea mlinil In omamentlca populari română, partea I, Arheologia. In R.E.F.. tom. IX. 1964, nr. 3. p. 213—259 și partea a U-a, Etnografia, ibidem, tom. IX, nr. 4, p. 418—450. 41 Dimitrie Cantemir. Descriptiv Moldaviae. ed. bllingvA. București. 1973, cap. XVIII: Despre Inmormtntarca domnilor, p. 240—244 șl cap. XIX : Despre înmormlntarca moldovenilor, p. 330-334. 4* B. P. Hasdeu, Cugetări in ora morfii, In Cuvenlc den bătrini, 11. Bticurâștl, 1984, p. 313; Migrafiunlle postume ale sufletului după eredinfcle poporului român din Banat, In Cuvenlc..., p. 493-500. 44 Sim. FI. Marian. Inmormtntarca la români. București. 1892. 44 Th. T. Buractn. Datinile poporului român la Inmormlntâri, Iași, 1882; Datinile poporului român din Macedonia la inmormlntâri. Cîntece de miolonghi. Bocete din Maeeeonia, InTh. T. Burada, Opere, ed. critlcA Vlorel Cosmn. 111, București. 1978. p. 91 —112; I. Calonifirescn. Perseculiunea religioasă a vechilor doline, In „Rev. critica literar**', 1. 1893, nr. 10. p. 455— 459. 41 Mircea Eliade. De la Zalmoxis.... p. 16: Douglas AHcn, Dcnnis Doelng. Mircea Eliade, An Annotatcd Bibliographg, Ncw York— London. 1980. notenzA: ^mgtologics of Dealh unfinished, unpublished, begun In 1938**. p. 10: Paul Slmloncscu, Posibile paralelisme. In R.E.F., tom. XIX, 1979. 1. 43 Romulus VulcAncscu, Decapitarea post-sepulcralâ, comunicare Io Simpozionul interna­ țional roruâno-sovietic. București, 1957, Buletinul Academiei R.P.K., 1964. *3 Sim. FI. Marian. înmormlntarca la români, p. 46—318; Ernest Bernca, Poezii populare tn lumina etnografiei. București, 1970. p. 89—125. 24 Roinulus VulcAncscu. Coloana cerului, p. 49—75. 44 Ibidem, p. 73. 44 Ibidem, p. 53-50. 56- 64, 68-73. 43 Romulus VulcAncscu, Mâfttte..., p. 154. 44 Slmeon FI. Marian, înmormlntarca la români, p. 236— 238. 43 Dumitru Bcrdu, Din problemele preistoriei Olteniei, In Oltenie, Cralova. 1943, p. 245— 268. 44 Romulus VulcAncscu. Fereastra sufletului. Seminar Internațional româno-sovletlc de arheologie și etnografic, București, 1964, Buletinul Academiei R.P.R., 1964. 41 P. Bogatyrev, Les jeux dans Ies ritex funibres cn Russie subcarpatigue, In „Le Monde Slave". 1926. XI. p. 106— 224 ; idem. Ades magigues, rites et crogances en Russie subcarpaiigne. Paris. 1928, p. 112—128; E. Onntskv. Intorno alia morte. Credenze, usi e costum i del popoto Ucra­ ino, Roma. 1929. p. 12 fi urm. 43 Fernand Bcnolt, L'htrolsation igutslre. Alx-en-Provence, 1954. p. 87. 49 Istoria României, T. București, 1960, p. 77; Florian Gcorgescu. Muzeul dc istoria al orașului Buturești, in Arta tn R.P.R., București, 1960. 44 D. Tudor. 1 cavaleri danubiani, In „Ephemcris dacoromâna", VII, Roma. 1937. 44 Informații dc teren. Jud. Mehedinți, 1064. 44 Romulus VulcAncscu. Măștile..., p. 155— 150. 47 Romulus VulcAncscu, Primitive and Folk Funercry Masla, tn „Etimologica", 1/1978, p. 21—26.

44 Paul Tutungiu, Im riks d'incinirution dans gudtpia bcllcdes roumaines. In „Etimolo­ gica". 1/1978, p. 17-20. 44 Romulus VulcAnctcu. Coloana..., p. 72.

34 Ibidem. p. 53-56. 74 Romulus VulcAncscu. Măștile..., p. 155—156. 74 Gb. Vrabie, Folclorul, București. 1970. p. 207. 73 Ion Mușlea, Le mort-mariage, In MHanges dc l'Ecolc Roumainc en France, Paris, 1925, p. 1—32.

74 Romulus Vulcâncscu, Coloana..., p. lift. 74 Ibidem, p. 170. 74 Slmeon Fi. Marian. Inmormlntarea.p. 100. 77 Tacbe Papahagi, Images d'ethnographle roumaine, II. București. 1934. 19 fotografii. 74 Gb. Pavelescu, Pasărea sufletului. Contribuții pentru cunoașterea cultului morților la români. București, 1942, p. 3—0. T* Romulus VulcAnescu, L‘olscati-ăme dans la riglon Ponto-Btiltique. in ..Ponto-Baltica”, tn curs dc publicare.

94 Ibidem. 11 Informații do teren, Jud. Mehedinți. 1964. Informații do teren, jud. Mehedinți. 19M: Romulus Vnlcfinescu, Funrraț Trece In Romanian Tradițional Culturt, In „Inter. Folklorc Rcvuc”. I, London. 1981, p. 77—79. 43 Athena T. Spear. Rrancuși's Birds, New York, Univers! ty Pro», 1906. 44 Romulus YulcAnescu, Coloana..., p. 158. 159, 160. 109. •4 Ibidem. p. 125. 157, 169. 14 Ibidem... pentru coloana tip fnninsul, p. 96, 166, 169; pentru coloana tip Y cu

coame de consacrare, p. 149, 155, 156; pentru coloana cu disc solar, p. 148, 155 150; pentru coloana cu roalâ solarfl, p. 124, 155, 156, 169. 47 Gh. Vrabie, Folclorul..., p. 312, 44 A. Fochi. Miorița, tipologie, circulație, geneză, texte. BucureșU, 1964. p. 123—171. 44 Octavlan Buhociu. Folctorul de lamă. Zorile și poezia păstorească. IracL rom.. Bucu­ rești, 1979. p. 436. 44 Ibidem. p. 444. 41 Ibidem, p. 446. 47 Mircea Eliade. De la Zalmoxis.... cap. V. Meșterul Munolc și Mănăstirea Argeșului, București. 1080, p. 166- 192. 43 Alex. TAnnse. Thanatos și Erot In spațiul culturii românești, p. 203—227. tn volumul Eseuri de filosofic a literaturii șl artei. București. 1980. 44 Inf. de teren, jud. Argeș. 1938. 44 Slmeon FI. Marinn. Inmormlntarea..., p. 173—174.

NOTE Cap. MITOLOGIA STRĂMOȘILOR ȘI MOȘILOR I Emil JobbtSDiival, Lw morls malfaisnnl».... Paris. 1024. p. 1. 3 Fustei dc Coulangcs, Cetatea antică, BucureșU. tn. 3 Jacques Num a LainbcrL Aspect» dc la cMlfaition â l'âge du fratriarchat. Etude d'histoire juridlque et rctigiewe comporte. Paris, 1958. 4 Fustei dc Coulangcs, op. cil., p. 15—21. 4 E. B. Taylor, Primitive Culture, voi, I—11. Ixmdon. 1871. • Herbcrt Spcncer, Principie* of soeiologg, ton don, 1877 — 1896. 7 lordanra, Izvoare. II. București. 1970, p. 417. • Vasile Suciu, Termeni de înrudire in limba românii. București, 1966, p. 12—15; Grigoro Brâncuși. Vocabularul autohton al limbii române. BucureșU. 1983, p. 100—102. 4 Vasile Suciu. op. cit., p. 14: pL ouș, vezi 11. P. Hasdeu. Ethymologteum.... II, p. 672. 14 Ibidem, p. 14. II Romulus VtilcAnescu, Etnologie juridică, BucureșU, 1070, p. 188—205. »’ Ibidem, p. 188- 205. 13 Romulus Vtilcâncscu, Două tipuri de mitologie românească. In „Universul literar’*, an. LIII. (1944). nr I. p. 1 (foileton), p. 4. 14 Gr. G. Tocilcscu. Materialuri folkloriiticc. voi. II. București. 1900, p. 1228—1229. 14 Slmeon FI. Marian. Inmormlntarea.... p. 380., 14 Ibidem, p. 380 - 397. 17 N. A. Con stan tlncscu. Dicționar onomastic românesc. București, 1903. ibidem. p. IV. 14 l.-Aurrl Candrca. Introducere In studiul toponimiei Olteniei șl Banatului, București» 1927—1928 : Iun Gonea. Din geografia istorică și umană a Carpafilor, București, 1937: Romulus VulcAnescu. Toponimie mitică românească, extras, BucureșU, 1975.

NOTE Cap. ANTEGONIA 1 Slmeon FI. Marian. Inmormlntarea.... p. 49. 4 Slmeon FI. Marian, Insectele..., București, 1903, p. 122.

651

* Elena NIcuHți-Voroncn. Datinile poporului român, 1, p. 6. 4 Gb. Claușanu, Supersti/iile poporului român. București. 1914, p. 15.

NOTE Cap. TEOGONIA 1 B. P. Hasdeu. Fărtat. In ..Columna lui Traian". VII. 1870. I Dicționarul limbii române. București, tom. II, fasc. 1, 1934, p. 67. 4 Ibidem, p. 67. 4 Petru Caraman, Sur l'origine thrueo-illgriennc de la fraternhalion riturile chez Ies Rou­ main* el chez Ies autre* peuple* balkaniqucs, In Acte* du 11-e Congrb* Internațional de Throcologle, II, București, 1980, p. 220. 4 Ibidem, p. 221. • Tncbe Papahagi, Dicționarul dialectului aromân. București, 1063, p. 453—454 (fartat, far ta tic. fartat lela n, fârUiictle. fftrtatusu, fArtAțllc. fărtlc). 7 Theodor Capldan, Meglenoromânii, III (Dicționar megleno-român), București, 1902, 1261 ș.u. • P. Papahagi. Meglenoromânii, București, 1002, p. 127 ș.u. • I. I. Russu, Limba traco-dactlor, București. 1950. p. 124; dupA Gh. IvAncscu, brilher. 74 Teohori Antonescu. Cultul cablrilor In Dacia, București, 1889; Marian \Vcnzel,77ie Dloseuri in the Balkans, In „Slavic Revicw", XXVI, 3. 1967. II Bndu Florescu, Hadrian Daicovlclu și Lucian Roșu, Dicționar enciclopedic de artă veche a României, București, 1980, p. 135. 73 Ibidem, p. 135. 13 Tableta de plumb din Transilvania se nllA In Muzeul de istoric al Transilvaniei, Cluj-Napoca, 14 Tableta dc metal de la Romuta. In Muzeul de Istorie al R.S.R.. fragmentul de ptocheUi de marmoră de la Drobcta, in „Muzeul Porților de Fler", tableta dacică de metal de la Polovrad, In Muzeul MlUtar Control, București. 14 Radu Florescu, Hadrian Dalcoviciu șl Lucian Roșu, Dicționar..., p. 87. 14 Ovidiu Papadima. O viziune românească a lumii. București, 1941, p. 13. 77 Tliomas 1-lyde, Historia religfoni* veterum Persarum, London, 1700. *• J. Goctz, Religionswisseruchaftliche* Wdrtcrbuch, Frelburg, f.a. 14 C. 1. Gulian, Mit și cultură. București, 1968, p. 197— 204. 30 C. 1. Gulian, Lumea culturii primitive..., p. 248. 31 Andrâ Goblot, Essai sur la classification des sclenees, Paris, p. 42. 34 Ibidem, p. 42. 33 Trad. rom. dc Alex. Iordan, București. 1938. 74 I. D. Ștefan eseu, Arta veche a Maramureșului, București, 1968, p. 144—145. 34 Marian Wenzel, Ukrasni moliei na Steâcima (Ornamental Molift on Tombstone* from medieval Bosnia and Surrounding Regions), Sarajevo, 1965, p. 11 — 15. 74 Ibidem, p. 15. 17 Folk-Dualism Problem* and Palierns, In „Etimologica", I, 1986. 34 C. 1. Gulian, Mit șl cultură. București, 1968, p. 198- 201. 74 Ovidiu Papadima, O viziune..., p. 13.

84 Ibidem.

NOTE Cap. COSMOGONIA 1 Romulus VulcAncscu, Lts filme nit doco-romains dans la cuiture iraditionnelle roumaine. In Acte* du 111-e Symposion du Tbrccologic. Milano, 1982, p. 272—274.

4 „Tribuna" (Foița Tribunei). Sibiu. 1889. nr. 131, p. 518. 8 II. V. Wlislocki, Mărchen und Scgrn Transitvanischen Zigeurur, Berlin. 1892. 4 Oskar Dfihnhnrdt, Natursugcn. Fine Sammlung Naturdeutender Sagtn. Mârchen, Fabeln und Lcgenden. I, Berlin, 1892, p. 34—35. 4 Mircea Eliade, De la Zalmoxis.... p. 90. • H. V. WHslocki. op. cit., p. 35—40. 7 Mircea Eliade. De la Zalmoxis..., p. 90—91. 4 Murat Lran, Tllik mitolojisi. Istambul, 1967. p. 7—15; D. Cantemir, Întocmirea reli­ giei mahomedane, trad., studiu introductiv și comentarii dc Vlrgi) CAndea, București, 1977.

652

• Ștefan Georgescu-Gorjan, Le Myth de t'oeuf cosmique el de son Influenccsur t’aeuvrc de Biâneufl. In „Ethnologica", București, 1981/1, p. 74—85. 14 Informație de teren, județul Hațeg, 1939.

34 Ibidem. Județul RAdAuțl. 1947. 11 Vasilo Pârvan, JdH și forme.p. 399. 39 Radu Paul, Concepția filozofică a lui Vasile Pârvan. m». 1983. M VasUe Pârvan, Idei fi forme..., p. 423. 14 Lucian Blaga, Spațiul mioritic. București, 1936, p. 79 ș.u. 34 Ibidem, p. 169. 13 Vasile BAncilA, Lucian Blaga, energie românească, Cluj, 1938, p, 21—27. 44 Ovidiu Papadima, op. cit., p. 41. • Ibidem, p. 46. 34 Ibidem, p. 47. ® Ibidem, p. 46. “ Ibidem, p. 105. 49 M • 44 47 Alesslnn,

44 44 94 41

Romulus VulcAncscu, vezi nota 1. Constantin Nolca, Pagini din sufletul românesc. București, 1944, p. 103—109. Vasilo BAncilA, op. cit. Mircea Eliade, De la Zalmoxis..., p. 246—247. 1. P. Cullanu, Romantism* acosmtquc chcz XI i hai Eminescu, In „Ilcr in Silvii", n, 1981, p. 147—157. Ibidem, p. 150. Alex. Dlma, Viziunea cosmică In poezia românească, lași, 1982, p. 5—22,23—31. Gh. VIAduțcscu, Filozofia legendelor cosmogonice românești. București. 1982. Ioana Em. Pctrescu, Eminescu, modele cosmologice fi viziunea poetică București, 1978

NOTE

Cap. ANTROPOGONIa

i Romulus VulcAncscu, Lcs Htments daco-romains..., In cap. .. p. 275—277. 4 Laxâr ȘAIncanu, Câpcinii. căpcăunii. In Studii folclorice. Cercetări tn domeniul literaturii populare. București, 1896. 9 Lozâr ȘAlneanu, Basmele române tn comparație cu legendele mitice dosite și tn legătură cu basmele popoarelor. București, ed. a 11-a, 1978. 4 Ibidem, p. 32. 4 LazAr ȘAIncanu, Influenta orientală asupra limbii șl culturii române, București, 1900, p. 280. 4 Vladimir Dumitrescu, Arta culturii Cucuteni, București, p. 6—7. 3 N. Densușianu, Duela preistorică, p. 914—1017. 4 Ibidem, p. 669. • Ibidem, p. 670—671. 10 Ibidem, p. 929. 11 Ibidem, p. 1006. 14 G. M. loncscu, Etiopienii In Dacia preistorică. București, 1925, p. 83. 19 Ibidem, p. 33. 14 LazAr Șâlneanu, Influența orientală asupra limbii și culturii române. București, 1900, p. CGLXXX. 14 Constantin Daniel, Origine thraco-gite du mythe des llypcrbortens» In „Etimologica”, 1/1983. 14 Adrian Șuștca, Lcs Rahmans ci ..Paques des Rahmans**. In „Etnologica". 1983. 13 Elena Nlcullțfi-Voroncn, Datinile și credințele poporului român, voi. 1. CcmAuțl, 1903. u Tb. Speranțla, Introducere tn literatura populară, București. 1904. 34 X. Cartojon, Alexandria In tileraturu românească. Noi contribuții. București, 1922; Idem, Cărțile populare In literatura română, voi. I, București. 1974. 30 Vasile Bogrea, Poftite Blajinilor, tn Pagini istorico-foldorice, Cluj, 1971. 21 Andrei Olștcanu. Rahmanes-Brahmane*. Le rwjagc tl’un molif â l,-avers Capace et lc temps. In „Ethnologica", I, 1983. 94 Fr. 11. Kalndl, Die Huzulen. Wlen, 1894, p. 76. 43 Gabrtcl Ștrempcl, Contribuțiuni la cunoașterea legendei blajinilor, hi „Revista de Istorie șl teorie liternrA", București, tom. 19, 1975, nr. 2, p. 263—273.

44 Ibidem.

653

x

Kpțmtralearo la rZeiaoadetAraee,

NOTE Oap. ETNOGONIA 1 Romulus VulcAneseu, Lea iltmenli daco-romalru..cap. Ethaogonie ..., p. 278—281. 4 Mircea Eliade. De la Zalmoxis.. .. p. 13—30. I Ibldem. p. 25. 4 Ibidem. p. 36; O. Buhoclu, La confrerie desjeunes hommes rvumediu de t'anctcnnc Dacie, extras. La Plata, 1975. 4 Mircea Eliade, op. cit., p. 37. * George CAUnescu. Istoria literaturii române.... București, 1941, p. 62/2, 65/2. 7 Ibidem. p. 62j 2. * Ibidem. p. 62. * Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei. București, 1956, p. 68; loa Donat, T. etanul. Reexaminări toponimice tn legătură cu continuitatea. In „Luooafirul", an. XH0979), 11(829), p. 8. 14 RAspuns la Chestionarul mitologic, jud. Neamț, 1939. II Dimitrie Cantemir, op. cil., p. 63. 14 George 1. BrAtlanu. Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, Bu curești. 1980; Mircea Martin. G. Călineseu șl „complexe/e” Ulercturil române, Bocănești, 1981; râul Slmlonucu, EtnMorla— Conotryenjâ inlerdiscipHnarâ, București, 1983; Die BAdese u, Sincro­ nism european și cultura critică românească, Bucuroșii, 1984, p. 15—18; G. IMIleanu, Spiritul critic tn cultura românească. București, 1984; Ștefan ȘtefAne&cu, „Romaniile populare” tn con­ cepția lui N. Iorga. In „Drobcla", 1. 1971. 14 B.P. Hasdeu, Etgmologicum Magnum Romaniac, voi. II, București, 1887, ed. a !!-■. 1974. p. 289. 44 Nicolae Densuslanu, Dacia preistorică, p. C, CX, 596. u Vlrglllu ȘtcfAnescu-DrftgAncștl. Sensul istoric al denumirii Ardeal, tn „Steaua”, an. XXXV (1948). 6, Clu|-Napoca. p. 21—22. 44 Adrian Rtea, Ardealul (VIII). In „Transilvania", an. XII (1983), 11, Sibiu, p. 27—37. 17 Eugenia Zaharia, Populația românească din Transilvania tn «e- VII—VIII. Bucu­ rești, 1977. u Râspuns la Chestionarul mltolnțlc. Bucovina, 1939. 94 Victor Lasăr, Legende istorice de pe pămintul României, oâ.n M-a, Cluj, 1922, p. 38. 44 Miron Covlin. Opere, București. 1958, p. 229— 233. 11 Romulus Vuia. Legenda tui Dragor. Contribuții ta întemeierea Moldovei, In Analele de istoric națională din Cluj, 1921. p. 300—310; Ho mul tu Vuia, Legenda lui Dragor, iu ..Studii de etnografie șl folclor". I. București. 1975. p. 10. 44 Ibldem. ed. 1975, p. 101. 44 Ibidem, p. 108. 44 Mircea Eliade. Dc la Zalmoxis..p. 130. 44 Ibldem, p. 130. 44 Ibidem. p. 137. 77 Ibidem, p. 139. ■ Ibldem, p. 140. 74 Ibidem. p. 141—144. 44 Ibldem. p. 140. 11 Ibldem. p. 148. 44 Ibidem. p. 162.

43 Ibidem. 44 Mlran Cos lin. Opere.... p. 208. 44 Ibidem. p. 210—211.

NOTE Oap. N0M0G0NIA 1 Romulus VulcAnescu. Lcs Wmente daco-romains..., cap. Nomogonie, p. 281—283. 4 Romulus VukAncscti. Etnologie Juridici, p. 221. 4 Ovidiu Papadlma. O uniune românească a lumii. București, 1941. 4 Ibldem, p. 65.

654

• Ibidem p. 66. • Ibidem, p. 67. 7 Ibidem. p. 96. • Valentin Al. Georgescu : I. Le râie de la tlloric romano-byzaniine de la coulumt daru le dtveloppemenl du droil roumatn» publicat in MHanges Philippe Mrylon, Recuri) de travaux publlâs par la Făcui tt da drolt de l'UnivcniU de Lausannc. voi. 11. J/iUoirr du droit, Luusanne, 1963, p. 61—67 ; 11. La place dc la eouiume dans te drot! des itals fiodaux roumains de Valachie el de Moldavic jusqu*au milieu du XVII sitele, in „Rcvue Roumalne d’llhtoirc”, tome VI, 1967, p. 553—586 ; 111. Modites Juridiques de la rtceplion romano-byzaMinc el synlhtse modernlsairieo pa droit roumain» comunicare țlnutA la I* Semlnario Inlemnzlonalc di Studi Storid „Da Roma alia lena Roma", (aprilie 1981), tn vo). Roma» Con sianii nopoli, Moscova» Napoll, 1938 p. 337—356. • Valentin AL Georgescu, III, op. cil.» P- 346. w Ibidem, p. 346. 11 Ibidem. p. 347. 14 Ibidem» p. 347. 13 Ibidem, p. 347. 14 Ibidem, p. 348. » Ibidem, p. 348. ’• Romulus V ulcAnescu, Etnologic Juridico, p. 188—205; idem. Coloana cerului. p. 67—68; 112—113. 17 N. lorga, Istoria lui Ștefan cel Mare ..., p. 13. “ Ion RAuțescu, Ctmputung Muscel — monografie istorică, Clmpulung. 1943, p. 353. 14 Anthony Melnlkas, The Corpus of the Miniaiurcs in the Manuscripte of Decretum Gratiani, voi. 1—III, Roma, 1975. 74 Romulus VulcAncscu, Etnologic juridică» p. 188—192.

NOTE Cap. EROTOGOMA 1 Lat Ar ȘAineanu, JSoune/e românilor ...♦ p. 676—704. 7 G. Dem Teodoreacu, Poeții .... p. 350—380. 3 Al. Borza, O ptaehclâ erotică aflată la Apulum» In „Apulum". IL 1913, Alba lulla, 1946, p. 372—373. * Artur Gorovel, Literatură populară. București, 1976, p. 380. 3 Informație de teren, Podișul Moldovei. 1936. 1958. 4 Informație de teren, fost județul Vlașca, 1938. 7 Romulus VulcAncscu. Coloana...» p 109—111. 4 Naurice Magre et Henry Lyonnet. Les filet en Orient el dans l'Antlqulti, Paris, 1929.

NOTE Cap. DAUI0X0L0GIA7 ’ Slir.eon FI. Marian, înmormlntarcu la români, studiu etnografic. București, 1892. 5 Tudor Pamflle, Dușmanii si prietenii omului. In Mitologie romănesrâ. 1. București — Leipzlg — Vlena, 1915; Gh. Șlncnl. învățătura firească spre surparea superstiției norodului (dupA tm mss. din 1804—1808), București, 1964. 3 Tudor Pamflle. op. cit., p. IV. • Ibidem. p. III. 3 Tudor Pamflle, Diavolul Invrăjbitor al lumii. București — Leipzlg — VIrno, 1914. 4 Artur Gorovel. Dcsctntecele românilor. București. 1931, p. 7—208. 7 C. Eretescu. Ființele supranaturale In Irgcndcle populurt românești, teză de doct., 1976. 4 R. E. Dodds, Dialectica spiritului grec. București, 1983, p. 321. • H. Codrington, The Mclancsian», Oxford, 1981 ; R. R. Mnrrtt. 77 r Conrrption of Mana, 1908; idem, The Tabu-Mana Formula o> o Minimum L'tfinilion of Religion. 1909 ; P. Santvves, La forct maglque du mana, 1914; A. M. Hociirt. Mana. In ..Mnn”, XIV, 1019—1920 ; Fr. R. Cehmann, Mana. Die Bcgriffsgeschichtliche l'nltrsuchung tind efhnalogucher Grundlcge, Ldprig, 1915; J. Rohr, Dat Wesen des Mana, In „Anthropi.C’. XIV — XV. 1919—1920: J. Ahllt. The Keys of Potscr. A Sludy of Indian and Relief. Lan don, 1932. 14 Gh. Pavelescu, Mana tn folclorul rămâi.r^, Sibiu, 1944. 11 Ibidem, p. 5. 17 D. Esscrtler, Lcs formes infiricutes de resphcalion. Paris. 1927. 13 Ibidem, p. 97. 14 Dimitrie Cantemir. Descripția Muldnviar. ed. bilirgvd, București, 1973. • Ibidem» p. 342—343.

u BIHhgrafla generală a etnografiei șl folclorului românesc, voi. I, redactor A. Fochl, București, 1968. 1, p. 722. 77 Theodor Buradn, Datinile poporului român ta Inmormintări, Iași, 1882; Simeon FI. Ma­ rian, înmormlntarea la români, ed. dL, Tudor Pamflle, Dușmanii și prietenii omului, ed. cit. București — Lelpzig — Vlena, 1916. 78 At. M. Marienescu. Pricolicii. In „Familia", Vili (1872), 10, 11. 12, 13. 14, 15, Pesta, p. 116 ș.u.; N. L. Kostakl. Pricolicii (Studii dc mitologie românA), tn „Viața românească”, 1910, nr. 3, p. 389—391; N. I. Dumitrașcu, Strigoii. Din credințele, datinile șl povestirile poporului român. București, 1929; Jan Lotiis Perlcowskl, The Romanian fotklorlc Vampire, In „East European Quarterly**, voi. XVI (1982), nr. 3, Columbus 1982; O. Papadima. Neagoe Basarab, Meșterul Manole și „Vtnzâtorii de umbre”, tn „Rcv. dc folclor”, VII (1962), 3—4, p. 68-78. 18 Anca Irina lonescu, Lingvistică șl mitologie ..., p. 143. 88 Franțols Ribndeau Ihimos, Storia delta magia, trad. ItallanA. Roma, 1968, p. 138—139, 475—476. 81 Tudor Pamfile, Dușmanii..., p. 81—93. 88 G NicoIAescu-Plopșor, Le collier de Șimlâul Silvaniei. Confronlalton avee le folktore roumain. In V~e Congri* Internațional des sclenees anlhropotogique* et ethnotogtqucs, „Etimo­ logie”, tome II, voi. 1, Paris, 1963, p. 447—450. 88 Ibldem, p. 28. 88 Arthur Hnberlandt. Ergologisches und Mgthotegisehes tur Schatiketle von Szilagy-Schomten, tn „Jahresbeftc des OUcrreicliischen Archeologischen Institute1*, 41, Wlen, 1954. 38 Simeon FI. Marian, lnmormtnlarea ...» p. 418—420; Charles Lnugler, Contribuia la etnografia medicală a Olteniei, Craiova, f.a., p. 41. M Evel Gnsparini, li filo protesta*» delta seconda sepultura. R^ma, 1953, p. 25. 87 Tcolinri Antonescu, Cultul cablrilor..., p. 250, pl. 20. 88 Valentin Al. Gcorgescu, La ligende populaire du „Contrai cPAdam” el ses impli eatlons Juridiques, In „Etimologica'', 1, 1979, p. 7—12. ■ G. Pateu, Numele dracului In românește. In „Viața românească”, nr. 4, 5, 0, 1910. 88 Biblia. înțelepții, III, 24; Ion V. Gcorgescu. Demonologia .... In „Biserica ortodoxă romAn A”, an. LVI (1938). nr. 0—10, p. 481—564 ; O. Papadima, Die Dămonle der Natur.ln „Zal­ moxis”, IH. 1940, p. 49—60. 81 Lazăr ȘAineanu, Basmele ..., p. 870. 88 Ibidem, p, 872. 88 Simeon FI. Marian, op. cit., p. 870. 88 Ibidem, p. 30. 88 Ibidem. p. 31. 88 Moses Gastcr, Literatura populară română. București, 1883, p. 393—400. 87 Ibidem. p. 394—397. 88 Simeon FI. Marian, op. cil., p. 32—33. 88 Ibldem. p. 26—27. 48 Ovid Densușianu, Limba desclntecelor. In „Grai șl suflet1*. București, IV, 1929—1930, V, 1931—1932: Alex. RoseiII, Limba desclntecelor românești, București, 1975. 41 Ovid Densușianu, op- cil., p. 142—143. 49 Romulus VulcAncscu, Măștile..., p. 172—173. 48 N. I. Dumitrașcu. Strigoii ...» p. 15. 44 LazAr ȘAlneanu. Basmele .... p. 203. 48 l.-A. Candrea, Folklorut medical.... p. 386—389. 88 Artur Gorovei, Desctnlecele ..., p. 111—112. 47 Ibldem, p. 111—112. 48 Charles Lnugler, op. cit., p. 41. 48 l.-A. Candrea, Folklorut medical.. p. 383—385. 88 Artur Gorovei, Desdnleetle ..., p. 209—419. 87 I.-A. Candrea. op. cil., p. 111. 89 Ibidem, p. 115—123. 89 Ibidem, p. 123—126. u Hornulus Vuia, Călușarii, dans vindecător. București, 1924; Idem, The Romanțau Hobby-Horses. The Câlușarii; Romulus VulcAncscu, Măștile populare. București, 1970; Idem. The Câlușarii, In Romanian Studie* Conferenee, Auckland, New Zeciand, 1975; l loria Oprișan, Câlușarii, București. 1969; Gali Ktigman, Căluș. Symbolic Transformalion in Romanian Ritual* Chicago, 1981. 88 I.-A. Cindrea. op. cit., p. 225. 88 Romulus VulcAncscu. Ciumarca. cont Craiova, 1937. 87 Simeon FI. Marian, înmormtntarea .. •» p. 1—11. 88 Ibldem. p. 4—6. u D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939. 88 B. P. Hasdeu. Ztna Filma .... p. 31. AM

NOTE Cap. SEMIDEOLOGIA I N. A. lîallly. Abrtgt du dicliannairt Grec-Franțai», huitlrmc Milion. Paris, f.a., p. 408/1; 431/2. 7 luai: Nădejde șl Amclia Nădejde* Gesticrnc. Dicționar lolin-romdn (ompltl, ed. XIX» București. La.. p, 292/1 *. G. Guțu. Dicționar latin-nmân. București. 1983. 9 Icn F. Iîuricescu. Sufletul rcmiiiffr, București. 1944, p. 345—416. 4 W. li. R. Hivers. Eintllp ard rmit.l tifgitazution. London. 1914. » S. A. Tokarev. Eeligia tn istoria lumii, trad. In rom.. București, 1974. p. 67—79. • Romulus Vulcănescu. htnalcgir Juridică, București. 1970. p. 188. 7 Ibidem. p. IM. 188-189. • Slmeon FI. Marian, lnmoim Intru eu .... p. 380— 395, consacrate moșilor. • FI. Florcscu. Tirgut de fete pc muntele Găina. In ..Sociologie românesc!'’, an. I] (1937). nr. 9—10. p. 418-430; Valrriu Șotropa. La coulume de la ..Foire aux Ftlla" pratiqute dans ie» Mont» Apuseni. In ..Rrcberchc sur l’blstolrc des institutions et du drolt”. 111. Bucarest, 1978, p. 129-132. *® Teodor Radu. Muntele Ctclliu, București* 1934. II G. Popa Llsscanu. Urme de sărbători pâginești. In ..Convorbiri literare”, XLI (1907), 6 șl 7. p. 19—22: Elena Niculiță-Voronca, Titgul Moților din București. 1915. 19 Romulus VulcAnrscu. Măștile .... p. 159—182. 19 Ibidem. p. 161-164. 94 Ibidem. p. 155-156. 94 Ibidem. p. 116. 94 Ibidem, p. 269. 17 Ovid Densușianu, Limba descintecelor. In „Grai șl suflet”, IV, 1929—1930 și 1931—1932. 14 Alex. Graur. Etimologii românești. București. 1963. 14 AL Rosctti, Limba descintecelor românești. București. 1975. 14 Fr. Mlklosich. Dit rloBifchtn Elemente In Rumânischen Spracte, Vlena, 1961. 29 Petru Caraman, Substratul p. 35— 36. 98 E. £abcj. Zu cinigen Erscheinungcn der albonesiscten Sprachengachichl und deren balkanischen zusammenhângen, In „Studia Albania”, XVI. p. 35—104. 27 G. Pogor. Despre colinde, cont.. București, 1974. 84 Petru Caraman. op. cil.» p. 41, 65—67. 84 S. Hangiu ca. Câlindariu pc anul H61, Oruvița— Brașov. 1882. 84 B. P. Hasdeu, Etymologicum ..., cd. a 11-a, p. 62. 87 O. Blrlen. Alica enciclopedie a poveștilor românești. București, 1976, p. 15. 84 Gb. A sădii, Doquie et Trojon, lasay, 1840; G. Vegezzl Rnscalla, La legenda della Baba Dochia, In „Rlvista Contemporanea”, nov., Torino, 1862; Remus Niculescu, Gh. Asachi și începăturile litografiei tn Moldova, In „Studii șl cercetări dc bibliologie”, 1, 1955. 84 D. Cantemir, Dacriplto .... ed. bilingvă, p. 101. 94 Remus Niculescu, Gh. Asachi și începuturile litografiei In Moldova. In „Studii șl cerce­ tări de bibliologic”, an. 1. Bueureșli, 1955. 91 N. Densușianu. Vechi clntece .... p. 6—7/1. 99 Elena Niculiță-Voronca, Datinile .... IL p. 739—401 ; Slmeon FI. Marian, Sărbătorile la români .... I, p. 94—143; Traian Gberman. Meteorologie populară. Blaj. 1928, p. 150 ș.u. 94 Lazăr Șăineanu, La Jours de uetlle .... p. 53. 94 B. P. Hasdeu, Etymologicum .. III, p. 63. 94 Traian Gherman, Meteorologie .... p. 150. 94 Tudor Pamfile, Dușmanii .... p. 303. 37 Slmeon FI. Marian, Descîntece populare române. Cernăuți. 1886, p. 242. 94 N. Densușianu, Dacia .... p. 21. 99 Ibidem, p. 21, cont, rev. „Șezătoarea”, 1802, p. 85. 44 Ibidem. p. 21. « N. Densușianu, Vechi ctnleee ..., p. 103/1-105/2. 48 G. Dem Teodorescu, Poezii .... p. 490/2. 49 Ibldem, p. 490/1. 44 Ibidem, p. 468-490, 490- 492. 44 Ibidem, p. 490. 44 Ibidem. p. 492/1—149/1. 47 Petru Caraman, Sur Porigine thraco-illirienc de la fralernimtion riturile chez la Rou­ mains. extras, BucureșU, 1980, p. 215—217. 44 George Căllnescu, Istoria literaturii române .... p. 65. 44 Ibidem, p. 65. 44 Gr. G. TocMescu, Materialuri .... 1. p. 071. » Ibidem, p. 692.

657

*» Ibidem. p. 693. 41 Ibidem, p. 090. 44 Informație dc teren. Gorj. 1938 șl Hațeg. 1938. 44 Gr. G. Tocllcscu, op. cit., p. 648.

NOTE Oap. FĂRTATUL ȘI NEFĂRTATUL 7 In legâturâ cu etimologia șl semantismul termenilor Fărtat șl Nefărtat a te vedea cap.

Teogonia. p. 224—267 5 Ibidem, p. 238—255. 3 Informație de teren din zona triplex confiniura-ului montan Oltenia, Banat, Transil­ vania. 1938. 4 Ovidiu Papadima. O viziune românească .... p. 92—95. 4 Dan SmânUnescu. Mituri fi texte estialologice tn literatura românească, teză de doctorat. București, 1974.

NOTE Cap. CERUL TATĂ 7 Credințele țăranului român despre cer și stele, ta „Analele Acad. Române”, XXIX, Ut., extras, București. 1907.

4 Cerul fi podoabele lui după credințele poporului român. Academia Română, București, Lelpzig. Viena, 1915.

3 Datini ți muncâ, voi. II. București, Casa Școalelor, 1943. p. 566—584. 4 Reprezentarea cerului. București, Institutul de științe sociale șl politice al României, Colecția Sociologia României, II, 1944. 4 S. A. Tnkarev. Religia in istoria popoarelor lumii. București, Editura Științifică șl En'CltiopedlcA. 1976. p. 68. * Elena Nicuiițâ-Voronca. Datinile șl credințele poporalul român, adunate și așezate tn •ordine mitologică. vot I, Cernăuți, 1903. p. 28. 7 Tudor Pamfilc. Cerul și podoabele iul ..ed. dt„ p. 2. 4 Ibidem, p. 2. 4 I. Olescu. Credințele țâranului român despre cer și stele, ed. dL, p. 4; Gh. Claușanu, Superstițiile poporului român. Academia Română, București, 1913, p. 58. 74 Tudor Pamfile, Văzduhul după credințele poporului român. București, Lelpzig. Viena, 1916, p. 1. 17 GămăliiI PAvâlolu. Vămile văzduhului .... Mănăstirea Ncamțo, 1936. 14 Apostol D. Culca. Datini și muncă, voi. 1, București, Casa Școalelor, 1943, capitolul •Cerut satului, p. 568—569. 13 Ibidem, p. 569. 14 Ibidem, p. 580. 14 Basmele române .... București, ed. II, 1978, p. 302—311. 74 Ibidem. 17 Mircea Eliade. /.e ehamanisme .... p. 113, 118, 124, 136. 14 „Șamanism” Ia români, ta Dr la Zalmoxis la Genghis Han, trad. rom.. București, 1980»

fl>. 193- 205.

14 Ibidem, p. 19S. 34 Ibidem. p. 194. 21 Roinulu* Vulcâncscu. Coloana eerului ..p. 33. 33 Ibidem, p. 43. 43 Ibidem. p. 45 — 46. 54 Ibidem, p. 3ti. 34 Ibidem. p. 37 24 Sabin Ur.iuot, Colut.ie .... p. 67. 37 N. Dcnuișianii. Diciu preistorică. București, 1910, p. 200—201. 3’ Poveștii- Pclețutui. București, 1908. 34 N. Densușianu, op. cit., p. 201. 34 Editura Ramuri, Craiova, 1914. p. 39. 31 Spațiul mioritic, p. 7D—91. 34 Fenomenul horal. p. 45—55. 33 Cf. Izvoare.... /, informații din Polyataos, Stratagema, VII, 22, p. 605. 34 Ibldem, p. 49.

658

Constantin Daicovlclu. Herodot șt prelinrnt monoteism at gefrlor. In „Apulum". ț, Alba lulla, 1946. p. 92; Dumitru BAIAeț, Herodot și Sâgtltirro. In ..Viata romAncascA”, LXXIX, 1984, 5. p. 89—90. 34 Romulus VulcAncscu, Coloana cerului. 1972, p. 35.

37 Confluente» dan» la crtation de Brâncuși. Alimenta de folklore et dc rlylt populalre dane Ir procesau» novateur de ta seutpture mondiale. In Timoigncges sur Brâncuși, Paris, 1967, p. 35.

34 Ibidem. ** Nota dc la pag. 9. 40 Mircea Eliade, Brtncuși et lcs in Ttmuigncgrs ..., Pari», 1967, p. 9—18. 41 Legenda mitici a Meșterului Manole. 4a Romulus Vukftneacu. L'oiacau-âme dan» Iu rcgion Ponlo-Bultiquc, In „Ponto-Baltlca" In curs dc apariție. 43 Valeriu Șotropa, La cauțiune dc la ..Foire aux flllti" p/alrgute dans le» Mont» Apuseni..., p. 129-132, 44 Lucian Blaga, Spațiul mioritic. București* 1936. 44 Ibidem, p. 79-91. 44 Ibidem, p. 92-129. 47 Ibidem, p. 86. 44 Ibidem, p. 123-124. 44 Izvoare ...» 1, p. 49. 44 Izvoare ...» 1, p. 615. 41 Siroeon Florea Marian. înmormlntarca ... 42 Os Idiu Papadima, O viziune ... 43 Informație de teren, județul Mehedinți. 1937. 44 Sabin Drigol. Colinde ..., p. 49-50. 44 Ibidem, p. 172-173. 44 Olgo Greeeanu, Zugravii de subțire, cont. București. 1937.

NOTE Cap. SOARELE SFÎNT 1 Vezi cap. Cosmogonia. 2 Romulus Vufctnescu, Figurarea mllnii tn ornomentica populară română. In REF. an. IX (1962), 3, p. 213—259, 4—5, p. 413— 450; idem, Concepția mitică și viziunea artistică a soarelui la români, conf., București, 1947. 3 Petre Caraman, Sărbătorile .... p. 34—94. 4 Elena NleulRA-Voronca, Datinile .... 11. p. 420. 4 Ibidem. 1, p. 23, 4 Ibidem, 11, p. 590. 7 Ibidem, 1, p. 174. • Ibidem. M, p. 588. 4 1. Olescu, Credințele ..., p. 60—61. 14 Informație de teren, județul Gorj, 1937. u Ibidem. județul Teleorman. 1938. G. Dcm Teodoreacu, Poezii .... p. 204. 73 Romului VulcAncscu. Fenomenul .... p. 53. 115. 14 Elena NlcuH|A-Voronca, Studii In folklor, II. CemAuți. 1913, p. 92-108. u Romulus VulcAncscu. Fenomenul .... p. 137. 14 Dicționarul de jocuri românești. București. 1932, cnuincrA 1 456 de hore; In ed. a 1I-», București. 1180. cnumrrA 1965 hore. 17 Iscmulus VulcAncscu. Fenomenul . . |:. 49. 14 G. Dem. Teodoreacu, Poezii .... p. 463. 14 Adrian Șuștea, La facerea lumii cerul na foarte aproape dt pămint. In cur» de publi­ care In „Elhncdoglca". 1/1986. 24 Hemului TuicAncicu, Fenomenul . .p. 424— 439. 81 B. F. Ilasdvu. (Jperc, II. ed. M, Elk.dc, !P37. p. 262. 83 Ij. Cantemir, Descriptiv..., p. 3!.:.. 83 Prânz IomI Sulzer, op. cit. 84 lucer Pamflle. Sărbătorile de vară .. .. f.. 54—75. 74 Theodor 1. Butada. Istoria teatrului .... p. 62—70. * »* Th. Spcnințlu, Miorița și câlușam, l iaurtsti. 1915. 37 Elcaa NIcuUtA-Voronca, Studii .... II. p. 62—69.

659

Romulus Vuia. Originea Jocului de călușari. In StudU de etnografie și (Mor, voi. I, 110 141. Romulus Vulcăncscu. The ..Călușari** .... p. 29— 40. Gali Kligman. Călii» .... Chicago — I.ondon. 1981. G. bem Teodorescu. încercări critice .... p. 5. Romulus Vulcăncscu. The ..Călușari** .... p. 38. Rmmihis Vuia. Studii .... 1. București. 1975. p. 122. 140. Romulus Vulcăncscu, The ..Călușari” ..., p. 38. ■’* 'âidem. p. 39. 34 iMdem, p. 39. 37 Alex. Amzulcscu. Călușul de iarnă, fișe de teren. Arhiva I.C.E.D., București. 34 Romulus Vulcăncscu. Măștile .... p. 256—257. 39 S. Lluba. Materioturi folclorice. In „Tinerimea români”, 1898, I, p. 128, 149. 44 Romulus Vulcăncscu. Măștile.... p. 214—215. 43 D. A. Vuslliu. ..Focul viu** In datinile poporului român In legătură eu alte popoare. București. 1943 49 Veri și Elena Niculiță-Voronca, Datinile .... îlI, p. 1223-1227. 43 Informație de teren la buțulii din Bucovina, 1938; Tudor Pamfile, Mitologie româ­ nească, II. Comorile, BucureșU — Leipzlg — Vlena, 1916. 44 Informație de teren, jud. Covurlul. 1936. 43 Romulus VulcAncscu. Măștile .... p. 155—157. 44 Informație dc teren. Argeș. 1937. 47 Informații de teren, zona Pitești. 1935. 44 Ibldem. zona Argeș, 1935. 49 Elena Niculiță-Voronca. Datinile .... II, p. 1167. 44 Ibidem, p. 1168; Informații de teren. Vlașca. 1937. 41 Informație dc teren, Vlașca, 1938. 49 C. Rădulescu-Codin, Sărbătorile poporului eu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele. București, 1909. 43 Tudor Pamfile. Dușmanii .... p. 156. 44 Artur Gorovei, Descîntece .... p. 125. 1975, p. 54 34 31 39 33 34

34 Ibidem. 44 Dicționarul limbii române. tom. 11. partea 1. P—1 ...» p. 74/2—75/1. « Ibidem, p. 74/2. 44 Gh. F. Ciaușanu. Superstițiile .... p. 107—108. 44 Athanasic M. Maricnescu. Făt-Frumos Phaeton. tn „Albina”, 1871. 44 I-azAr ȘAineanu. Basmele ..., p. 970. 41 Poveștile Iul Făt-Frumos, basme fantastice, ed. I, I. Șerb, București, 1082. 43 43 44 41 44 47 44 44 70 71 74 73 74 7i

In Gazeta Transilvaniei”, 1889, nr. 281. Lazăr Șăineanu. Basmele .... p. 32. Sabin Drflgol. Colinde .... p. 194. Victor BrAtulescu, Elemente profane In pictura religioasă. București. Arhiva Muzeului de etnografie din Cluj. 1937. Slmeon El. Marian. Vrăji, farmece, desfaceri. București, 1893. In .Izvornșul”. an. XVI. 1937, 7-8. p. 250. O. Blrlca, Folclorul românesc, II, București, 1893, p. 174. Romulus Vulcănescu. Fenomenul horal, p. 110, 121. Ein. Elcftcrescu. Botanică populară românească, In „Izvorașul”, an. XVII, nr. 56. Theodor Fecioru. op. cit., p. 249. Gr. G. Tocilescu. Materialuri .... I, p. 13. Din Arhiva Muzeului etnografic al Transilvaniei, Gluj, 1937. Ibldem.

NOTE Cap. LUNA SF1NTĂ 1 Vezi cap. Cosmogonia.

' l.-A. ('.andrea. Privire gen-ralâ amp-a f ficiorului român In legllurâ cu al altor popoare, wol. II, București. Universitatea București, curs litografiat, 1934—1935, p. 133. 3 Tudor I\nntilr. Cerul fi podoabele lui.... p. 59.

4 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român. Cernăuți, 1908, p. 63 e 4 1. Otescu, Credințele țăranului român despre cer și stele. București, 1907, p. 63.

MA

* Vechi clnlece și tradiții populare românești. București. Editura Minerva. 1975, p. 89— 91.

7 Op. cit., p. 90-91. * G. Dem. Teodorescu, Poezii .... ed. a II-n. București, 1982, p. 481. * Lazăr Șăineanu, Boemele române, ediție prtaceps, Academia RomânA, 1895. p. 40—41. 78 Gr. G. Tocllcscu. Materialuri folkloristice. voi. I, București, 1900. 77 Ibidem, p. 13. 78 L-A. Candrea. Dicționar enciclopedic ilustrai, București, Editura Cartea Românească, 1931, p. 75. 73 G. Dem Teodorescu, Poezii ..., p. 481—482. 74 Ibidem, p. 482. 78 Ibidem, p. 484. 78 Ibidem, p 489. 77 Ibidem, p. 488-490. 78 Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui .... p. 67. 18 Romulus Vulcănescu. Cotoana ...» p. 184. 88 Aron Densușianu, De unde vine mitul Ileana Cosinzeana, fn „Columna Iul Traian”. București, 1872: Ion I. Ionică. Dealul Mohului .... p. 254—274: 1. P. Cullanu, Soarele și tuna. Eseu asupra semnificației simbolicei hierocosmice soare-lună și a nunților mitice, fn Lucrări știin­ țifice. Cercurile studențești de folclor, II, Bala Mare, 1973, p. 87—97; Mihai Comun, Sora Soarelui, București, 1983. 17 Athanasie M. Marienescu, Cultul pâgtn și creștin, voi. I, Sărbătorile și datinile române vechi, București, 1884. p. 439. 48 Ibldem. p. 431. 83 luuăr ȘUneann, Basmele .... p. 505— 596. 84 Ibidem. p. 336. 88 Ibidem. p. 336. 84 V. Alecsandri, Poezii ... (varianta; p. 56— 58). 87 Gh. Claușanu, op. elt., p. 92. 84 Informație de teren. Argeș, 1938. 88 Th. Vlrgollct, Epopei naționale, București, 1979, p. 104. 84 Vasile Alecsandri, Bpere, III, p. 127. 37 Ibidem, p. 127. 38 Ibldem, p. 127. 83 Athanasie M. Marienescu, Poezii populare din Transilvania, ed. Blăjean, București, 1971, p. 537. 34 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare .... p. 70. 38 Alex. Viciu. Colinde din Ardeal, București, 1914; Tlt. Bud, Poezii populare din Maramureș, București, 1908. 34 Octavian Buhociu, Folclorul de larnâ. Zorile și Poezia păstorească. București, 1979, p. 121. 87 Apostol D. Culca, Datini de muncă, I, București, 1943. p. 12. 88 Informație de teren, Blstrița-NAsăud, 1937. 38 Ibidem.

NOTE Cap. STELELE LOGOSTELE 1 Vasile Alecsandri, Opere. III .... Miorița, p. 111; idem. Poezii populare ..., București, 1982, p. 37. 3 Informație de teren, Jud. Mehedinți, 1937. 8 Tudor Pamfile, Cerul ..., p. 185-186. 4 Ibidem. p. 157. 8 Informație de teren, județul Mehedinți, 1V37. 4 Tudor Pamfile, Cerul ...» p. 186—187; N. lorga. Descintece. ..Revista Istorică”, 1» 1915, p. 17-18. 7 Miron Costin. Letopisețul .... tn Opere, ed. P. P. PanaJlescu, București, 1958, p. 165. 8 Tudor Pamfile, Cerul .... p. 158-159. 8 Ibidem, p. 160. 78 Informații de teren, jud. Buzău, 1938.

Ml

NOTE Cap. IMAGINEA POLIVALENTĂ A CERULUI ȘI ASTRELOR: LABIRINTUL 7 1. Rarnca. Im monument» rupestre» de Basarabi. tn „Cahlers archtologlqucs”, XIII. Paris, 1062: Petro Dtaconu șl N. Petre, Quelqnes observations sur te complexe nrchtologique de Murfatlar fBasarabi). In ..Dacia, rcv. (l’arehtotoglc”. nouvcUe stric. XIII. 1009. p. 443— 456; Petre Diaconu. Istoria Dobrogtt și unele lucrări itriiinc recente (IV)« tn ..Revista de Isorie", tom. 33, 1080, nr. 4. p. 707-771. s Dimitrie Ovtnrov. C>: uffiii mldi/vaux de Piiska et de Prettav (Communication prialablc), tn Culture el ar! en Bulgarie medievale (VIII*—XIV* ».), Soita. 1970. p. 48—04 ; Ljudmlta Donceva-Petkovn. Snaișu npxy apxeoAotMccnu noMtmHuqu om cpcdaeeexocHa EwapM VI l-x eex (Semne pc monumentele arheologico ale Bulgariei medievale, secolul VII), Sofia. 1982, p. 81. 3 XV. H. Mattliews, Maze» and Labyrinths (the History and Developmenf), London. 1922; Pnolo Santurcimngcll. // libre dei l.abiruiti (Steria de un mito c di un simbolo). Flrcnze. 1967, șl trod. mm.: JlllPurec. The mystlc Spiral, London, 1974 ; Ionel Borâ, Mazcs and Labyrinths of the World, Ncw York. La. ♦ VlrgJI Bildumcu șl Petre Dtaconu. Monumentul de arhitectura rupestră de /n Basarobi— Dobrogea, album de grafii! I. In curs de publicare. 4 B. I*. Hasdeu, Efgmoloyicum ..., ed. a H-a, voi. 1. p. 644. 4 N. Densușianu. Dacia .... p. 104. • ibidem. p. 103. 4 ..Familia". Oradea. 1889. nr. 14. p. 163. 4 N. Densușianu, Dacia .... p. 109.

14 ibidem. 11 Jnnet Bord. op. cit.» p. 88—105. 13 Cornel Irimie, Ouă încondeiate, tn Arta populară românească, București, 1969. p. 611. 13 George LazAr. Recuzita ccrcmonială a obiceiurilor de înmormîntare din satele Câmlnzona șl Tlrșolt — Țara Oașului. In Studii și cercetări de etnologic șl artă populară, voi. 1, 1984, București, p. 461 —470: X’cnclta Newall. An Egg at Easter. A Folkiore Studg, London, 1971, p. 1—44.

NOTE Cap. METEOROLOGIE MITICĂ I Tudor Pamflle, Văzduhul .... p. 21. 8 ibidem, p. 2, 18-19. 3 Ibidem, p. 25. 4 N. Densușianu, VecAi ctnlcce ..., p. 99. 4 Informație de teren, valea Bistriței Moldovenești, 1964. 3 Tudor Pamflle, Văzduhul .... p. 51. * Tr. Gherman, Meteorologie .... p. 95—113. 4 Informație de teren, Gorj, 1938. • Ibidem. 14 Tr. Gherman, Ibidem, II Informație de teren, Covurlui. 1935. 18 Tudor Pamflle, Văzduhul ..., p. 74—75.

13 Ibidem. 14 Informație de teren. Mehedinți, 1937. 14 Andrei Olșteonu, Legenda românească a Potopului, In ..Viata romAneascfl", an. LXXIX (1984). nr. 15. p. 40-41. u Tudor Pamflle. Văzduhul .... p. 128—130. 17 O. Blrlea. Folclorul românesc. 1. 1982, p. 395. 74 L-A. Candrea, Privire generală ...» p. 141. 74 Informație de teren. Jud. Ialomița. 1937. 84 J. G. Frazer, TheGolden Bough. voi. I. partea I, The magic ari and the cvolution of the Klng, London. 1955. p. 273—274. versiune romAncascA. București, 1980. voi. 1, p. 225—226. 31 l.-A. Candrea. Privire genrrată .... 1. p. 149. 88 Ibidem .... p. 151. 83 D. Cantemir. Dcsrriptlo .... text paralel, p. 341. 84 G. SAulescu, Poezii populare. București, 1982. p. 244. 43 G. Dcm Teodoreacu. Poezii .... p. 244. 44 G. Dem Teodorescu. încercări critice asupra unor credințe, doline și moravuri ute po­ porului român. București. 1874. p. 128-134. 37 Gh. Burada, Istoria teatrului In Motdova .... p. 74. 34 G. Dem. Teodorescu, Poezii .... p. 247.

88 Ibiem, p. 247. 08 /bidon, p. 248. 31 N. Densușianu. VerM clnlece .... p. 77. 37 Ibidem, p. 75. 33 Ibidem, p. 75. 34 G. Săulcscu, op. cit., .... p. 363. 33 Th. Burada, Istoria teatrului ..., p. 84. 38 I.-A. Candrea. Privirea generală .... p. 367. 37 Ibldem, p. 361-364. 37 Ibidem, p. 366-367. 38 Ibldem, p. 367. 48 O. Btrlea. Folclorul românesc, I. p. 403. 47 J. G. Frazcr, op. cit., voi. IH. p. 56. 47 Ibldem, 111. p. 285. 43 Privire generală ... Ciclul Preminte Solomon. 44 Tr. Gherman. Meteorologie populară. Blaj. cap. Solomonarii, p. 141 ș.u. 44 I.-A. Candrea. Privire generală .... p. 370. 44 Informație de teren. Covuriui. 1935. 47 Tr. Herseni. Le Dragon daee. In „Ethnoloaica**. 1/1981. p. 13—22.

44 Ibidem. 48 Andrei Oișteanu. op. cit., p. 41. 44 Vezi cap. Antropogonia. 41 Lazfir Șăineanu. Ielele, Dintele, Mintoasele, Frumoasele, Șolmanele, Mdiestrele. Milo­ stivele, Zlnele. Studiu de mitologie comparativă. In ..Revista pentru Istorie, arheologie și filologie”* București, an. III. 1880. p. 159-210 ; Idem, Ielele ..., București. 1886. 48 Ibidem, ed. 1886. p. 38 ș.u. 43 Informație de teren, județul Buzău. 1937 44 Tudor Pamfile, Dușmanii .... p. 26. 44 Informație de teren. Cevurlul. 1936.

44 Ibidem. n Tudor Pamfile, Dușmanii .... p. 261—262. 44 Ibidem. p. 268. 48 Informație de teren, Argeș, VBcea. Gorj, 1937. 88 P. Snintyves, Manuel de fdlclore. Paris. 1916. 87 CI. Gulgnebert șl M. Glande Florentin. Le carnaval. Emal de mgthologie populaire. Porii, 1974. 83 Ibidem. p.153—170; Comeliu Beda. Teleormanul. Monografie. București. 1966. p. 153. 47 Ambrozie Aurel, Credințe despre Martie. In ..Fringurele” (Slrbi), Botoșani. 1930, nr. 28. p. 360. 44 G. Dem Teodorescu. Poezii ..p. 450/2—452/2. 44 ibidem, p. 512/1. 44 Ibidem, p. 513/1. 47 Romulus Vulcănescu. Ciumarea. ciclu de conferințe. Craiova. — București. 1937—1938. Artur Gorovei, Desclnlecc .... p. 237. 48 Ibidem, p. 272. 78 Ibidem, p. 352-353. 77 Gh. F. Claușanu, Superstițiile .... p. 318. 380- 381.

NOTE Oap. PĂMÎNTUL MUMĂ 1 Vezi cap. Cosmogonia. 1 l.-A. Candrea. Privire generală .... voi. II. p. 132. 3 ibidem. p. 35; Romulus Vulcănescu. Coloana .... p. 35. 4 Tudor Pamfile, Pămintul după credințele ponorului român. București. Cultura Națio­ nală, 1924. p. 27. 4 Ibidem, p. 27. 4 Ibidem. p. 3. 7 Ibidem. p. 5. 4 Gh. Canlflcuzlno, La necropole de Cernica. Sa place parmi Ies civil isalions nMilMquss de 1'Europe. In ..Archtologie”, 33. lul.-aug.. 1970. p. 54—61 : Morminte cu schelete așezata po lorace din necropola neolitică de ta Cernlea șl semnificația acestui rit preistoric, fn Materialo antropologice, 11, 1973, p. 223— 234.

«•3

* B. P. Hnsdm, Etgmologleum .... 1, p. 802: G. M. Ioaescu. Etiopienii In Docta prelatarki. București. 1605: D. Ccmovodeanu. Știința si arta heraldică In România. București, 1977,

p. 77-81. 14 losil S. Naghiu. Cultul pămintului. p. 41—45. 11 Ibidem. p. 43. 11 Ibidem. p. 45. 13 Silviu Sanie, articol tn Enciclopedia civilizației române, coord. șt D. Tudor, București, Editura Știlnțificâ șl Enciclopedici, 1982, p. 751-752. 14 Ibidem. p. 752. 84 Dicționar de istorie veche a României (Paleolitic — sec. X). coord. șt. D. M. Pippidl, București. Editura Științifici și Enciclopedică, 1976, p. 569. 14 Dacia preistorică, p. 205. 87 Legendele Maicii Domnului. București, Academia Română, 1904, In Prefață. 14 Cultul pămintului lu români. In „FlnUna darurilor”, an. NI. nr. 22— 25, sept. 1939, p. 41-45. 14 Colecția Academiei Române, Partea a IIba, p. 9. 74 Gh. F. Claușanu, Superstițiile poporului român .... p. 12. 41 Ibidem. p. >2. « Ibidem, p. 12. 43 1. S- Naghiu, op. cit., p. 45. 44 Petru Caraman, Pămint și apă, BucureșU, 1984, p. 5—14; Șt, Berechet, Dreptul vechilor noștri ierarhi la Judecata mirenilor. In „Bis. Ortodoxă Română”, LVI (1938), nr. 11 — 12, p. 741-705. 83 Ibidem, p. 78-79. 84 Ibldem. p. 77. 87 ibidem, p. 112—115. 34 Informație de teren. Buzău, 1939. 84 Datinile poporului român la tnmormlnfure .... p. 95. 34 Gh. 1*. Claușanu, op. cit., p. 12. 31 Ibidem, p. 12. 38 Ibidem, p. 13. 33 Romulus Vulcăncscu, Structura și dinamica civilizației și culturii tn așezările rurale, la Lucrările simpozionului de geografie a salului, BucureșU, 1969, p. 265—272; idem, L’ivoluHon des abris pastoraux chez Ies Roumains, In „Rcvue d'HIstorie”, an. IV (1965), nr. 4, București, p. 691—733: Ștcfanla Cristescu-Gotopenția. Gospodăria și riturile magice ale femeilor din Drâguș (Făgăraș), BucureșU. 1940; Lucian Blaga, Elogiul satului ..., discurs de recepție la Academia» BucureșU, 1938; Rodica Hoțoman, Le vlllage eomme paradis perdu, la „Etimologica4*, 1/1981. 34 Romulus Vulcănescu, Fenomenul ..., p. 199. 34 Informație dc teren, Gorj, 1938.

34 Ibidem. Vezi cap. Mitologia morții. Informație de teren, Romanați, 1936. Tudor PamfUe, Pămintul .... p. 5. B. P. Ilasdeu, Etgmologieum .... 1, p. 495. Informație de teren, Ialomița, 1936. Ion Gonea, Plaiuri Carpatine, București. 1984, p. 15—31, 32— 53; Valeriu Șotropa, La coutume de ta ..Foire aux filles** pratiqute dans Ies Monts Apuseni, In „R. H. I. D.”, Bucarest, 1978. p. 129-132, 43 Informație de teren, județul BrăUa. 1935. 44 Doina Graur, Aventura unui mii, BucureșU, 1983. 43 Slmeon FI. Marian, Inmormlntarea .... p. 457— 473. 44 Ibidem, p. 467. 47 ibidem, p. 466-469. 44 Ibidem, altă variantă. 44 G. Pascu, op. cit.

37 34 34 44 41 48

NOTE Cap. TOPONIMIE MITICĂ N. Densușianu, Dacia preistorică, p. 57—162; 163— 482. Mircea Eliade, TraUi d'hidoin des rcligions. Paris, 1970, p. 310 ș.u. Lucian Blaga, Spațiul mioritic .... p. 9—32. Romulus Vulcănescu, Toponimia mitică românească, In Lucrările Simpozionului do toponimic din 1971, BucureșU, 1975, p. 177—198. 4 Pindar, Scoliile olimpice, III, 40, 45, In Izvoare .... I, p. 15. 4 Pindar. Nemeele, IV, 45, 50. In Izvoare .... 1, p. 15. 1 8 3 4

7 Ibidem.

6M

* Ibidem. vers 79 a. • Euriplde, Scolii ta Andromaca. 1262, tn Izvoare .... 1, p. 73. 14 Antlgones, Culegere de povestiri uimitoare, 122. In Izvoare .... 1, p. 149. 11 N. Densușianu. Dacia preistorică p. 111 — 114 (alte variante). 13 Atlasul complex „Porțile de Pier”, București, 1972, cartogramA p. 119, text p. 242/3— 243/2.

13 A. Papadopol-Calimach, Dunărea fn literatură șl tradiții. In Analele Acad. Române, Seria n Iha. 1884-1885, p. 324- 325.

14 Ibidem. 14 Ovidiu. Tristele, IV, 4, 55—00, In Izvoare ..., p. 293. 14 Pliniu cel BAtrln, 1fior ia naturală, IV. 12. In Izvoare ...» p. 401.

17 Ibidem. Strabon, Geografia, VIJ, 3, 5. In Izvoare ..., p. 231. D. Cantemir, Descripția .... p. 13—17. Herodot, Istorii ..., IV, 82, In izvoare ...» p. 47. N. Densușianu, op. cit., p. 150—162. Dimitrie Cantemir, Descripția ..., p. 89, 98. Ion Donat, Troianul .... In „Luceafărul”, XXI, 11 (829), București, 1978, p. 8. Herodot, Istorii .... IV. D. Cantemir, Descriplio ..., p. 101. 54 Ibidem, p. 101. 37 Ibidem. p. 101. 8B Ibidem. p. 79. 84 B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romanice, București, voi. I—III, ed. 1. 1868— 1895; ed. a Iha, 1972, art. Babele. 34 Lazăr Șăineanu, ZUele babei și legenda Dochiei, București, 1888. 31 N. Densușianu, Dacia preistorică, p. 186—481. 34 l.-A. Când rea. Dicționarul geografic al Județului Puina, București, 1897. 33 Mircea Eliade, De lu Zalmoxis ..., p. 21-22, 43-45» 117-198. 34 Coriolan Suciu, Dicționar Istoric al localităților din Transilvania, București, voi. 1» 1967, voi. 11, 1968. 34 lorgu Iordan. Toponimie românească. București, 1963. 34 Al. Graur, Etimologii românești. București, 1963; Idem, Alte etimologii românești. București, 1975. 37 lorgu Iordan, op. cit. 34 Coriolan Suciu. op. cit. 34 Romulus Vulcănescu, Coloana ..., p. 52, 162, 177. 44 lorgu Iordan, op. eU. 41 Romulus Vulcănescu, Măștile ..., p. 83—84.

14 14 34 71 32 83 84 84

NOTE Cap. HIDROMIT0L0GIA 1 Vezi cap. Cosmogonia. 8 Vezi cap. Meteorologie mitică (despre potop): Romulus Vulcănescu, Apa In mitologia și tradițiile popoarelor, in Slrâluminârile apei. Slatina, 1977, p. 62—71. 3 Tudor Pamfile, Pămtntul ..., p. 16—17. 4 Conrad Cicborius, Die Relief* der Trajanssâuie, Textband II—111 und Taufelband 1— H, Berlin — Lelprlg, 1896—1900; Teohari Antoneseu, Columna Traiand, lași, 1910; Constantin Dalcovidu șl Hadrlan Dalcovidu, Columna Iul Traian, II. Aufgabe, Bukorest, 1968; FI. B. Florescu, Die Trajanssâulc, E ularc st — Eonn, Grundfragen und Tafeln 1, 1969; Radu Vulpe, Columna iul Traian, In rev. „Viața militară”, circa 25 articole. București, 1968—1978. 4 Alex. Amzulescu, Clntecul popular românerc, voi. 1, Contribuție la folclorul dunărean, Craiovn. 1973, p. 7-13. 4 Romulus VulcAnescu, Fenomenul Lord .... p. 60. 7 Gh. Vrabie, Eposul popular român. București, 1983. p. 250— 257. 4 G. Dcm. Teodorcscu, Poezii populare .... varianta 1, p. 617/2— 628/2; varianta a ll-a» p. 628/2- 632/1. 4 Ibidem, p. 716. 14 Ibldem, p. 718. »> Ibldem. p. 606/2- 614/2. >8 Ibidem, p. 611. >31 4*Ibldem, **7 p. 612.

tfitarm, p. »Mt Ibldrfrt. p 038. Gr- G Tocllesc.il, Mute iubiri ... I, p .'»M. Ibhicm. p 553. / \drrn, p. 59 >. Paul ximioneMTu. Rfnunhcwc» miph^^tqur coneernant te Dsnube, In Rumanlan Studiu. 111. 1976. p. 191—203: Aliatul cam plex „Porțile de Fier”, București. 197% p. 242/3243/2. 38 Romulus Vulcănescu, Ereditatea semantică a lui Zamolxl». conf. C. A.E., București, 1980. 71 LazAr ȘAIneanu. Basmele .... p. 247. 253.

14 84 77 74 18

NOTE Cap. FITOMITOLOGIA 7 Romulus VulcAncscu. Coloana .... cap. Mitologie botanică, p. 7—22: C. G. Glurescu, Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri ptnâ astăzi. București. 1975; Valețiu Dinu, Ipostazele pădurii in tirica românească. București. 1984. 7 D. Tudor. Oltenia romană, ed. a III-a. București. 1968, p. 49—138. 8 Lucian Blaga. Spațiul mioritic .... p. 209—237. 4 Romulus VulcAnescu. Coloana .... p. 12—22. 4 Vezi cap. Cosmogonia'. Romulus VulcAncscu, Coloana .... p. 35— 37. 8 Romulus VulcAncscu, Coloana ..., p. 6. 7 Ibidem. p. 46. * Ibidem. p. 48: P. Petrescu, Motive decorative celebre. București, 1971. 8 Ibidem. p. 53- 75. 78 D. Clurea-Genuncnl. De la daci la români. Rimnlcu-Vllcea. 1981. p.21—33 . 71 Simeon FI. Marian. legendele Maicii Domnului. Buaureșll. 1904. 13 Gb. Claușanu. Superstițiile poporului român .... București, 1914. 13 L-A. Candrea. Folclorul medical .... p. 248—250. 14 Al. Borza, Dicționar etnobotanie, București, 1968; Vaier Buturi. Enciclopedia de elnobotanică românească, București. 1979. u D. Tudor, Enciclopedia civilizației române. București, 1982, p. 184. 78 R. VulcAnescu. Fenomenul horal ...» p. 102. 77 T. Pamfile. Dușmanii .... p. 284. 78 Informații de teren, Gorj — Vllcca, 1937. 78 ibldem. 78 Elena NlculIțA-Voronca, Datinile .... 1. p. 183. 87 Gr. G. Tocllcscu. Moterialuri ..., II. 88 Ibldem. II. p. 505- 598. 88 Ibldem. p. 595. 34 Artur Gorovei. Desctntece .... p. 234. 74 Gr. C. Tocllcscu, op. cit......... p. 596. 88 Ibidem ..., 596. 87 Vasile Alecsandri, Opere. voL I, Prefață.

88 Ibidem. 88 N. Densușianu. Vrc/u clntece .... p. 178—181/1.

28 Ibidem, p. 181. 31 Ibidem. p. 184. 38 Romulus VulcAncscu, Coloana .... p. 19—22. 33 D. Ccroovodeanu, op. cit., p. 15. 34 ibldem. p. 216, Pecetea lui Vlad Dracula și a soției sale, p. 217, ptanșa V, 2. 34 Ibidem. p. 216, Pecetea Iul Vlad Țepeș și Vlad Dracul, p. 217. planșa V, 3. 34 Ibldem, p. 216, Anlologhion, p. 217, planșa V, 7. 37 Ibidem, p. 18, Stema Nicolae PAlrașcu, p. 219, planșa VI, 5. 38 Ibidem. p. 110. 38 Ibidem, p. 113-114.

NOTE Cap. ZOOMITOLOGIA 7 Romulus VulcAnescu, Ecologic culturală, C.A.E., 1984. 8 N. Boldlceanu Antichitățile de ta Cuetdeni, In „Revista de istoric, arheologie șl filolorie”, lași. 111. 1983, voi. V; Th. T. Burada, AnltehUăfUe de la Cucuteni. In „Arhiva Societății științifice șl literaro”. Iași, XIX, 1901, nr. 5—6; Radu Vulpe, Figurine Therlomorphe de la cioUteation B, In IPEK. XII, 1038, Berlin, nr. 57—65; C. Mătase, Frumușica, oillage prthistorique â ciramique prime dans la Nord de ta Motdaole, București, 1946; A Nlțu, Decor zoomorf

6M

pictai .... In „Arheologia Moldovei”. VIII, 1973, Iași; Vladlmlr Dumitrescu, Aria vulturii Cucu­ teni, București, 1979. ■ D. Cantemir, Istoria ierogliflcâ. ed. a tl-n, B.P.T., voi. 11. București, 1983, p. 209— 231.

4 N. Cortojan, op. cit.; G. CAUnescu. op. cit.: Marin Golescu, Simbolica animală tn scul­ ptura veche bisericească, tn „Revista Fundațiilor Regale”, București, 1939. * Anton Nlțu, Decorul zoomorf pictai pe ccramiea Cucuteni-Tripolie, In „Arheologia Moldovei", VIII, Inși. 1975, p. 15—119. 4 Herodot* IV, In Izvoare .... p. 53, 55. I Romulus VulcAncscu, Măștile populare, p. 108—111. ■ FI. B. Florescu, Monumentul de la Adam Klisst, ed. n 11-a. București. 1961, p. 201— 227. * Mircea Eliade, De la Zalmoxis .... p. 25. 10 Ibidem, p. 37. II Vezi cap. Mitologia morții șl cap. Daimonologia. 13 Măria Golescu. Motive de animale tn sculptura decorativă și semnificația tor simbolică și religioasă, iu BCM1, XXXVI. 1943, p. 34—48. 14 Revs Carpen Ier, Folktale and Saga in the Homeric Epic. Berklcy, Las Angeles, 1956, p. 112—114, 115—116. 44 î. 1. Russu. Religia geto-dacilor, p. 62/2. 14 l.-A. Candrea, Folclorul medical...» p. 265, 291. 14 E. Botezat, Bourul și zimbrul. In „Analele Acad. RomAne”, Secția șt.. București. 1913; Romulus Vulcflnescu, Măștile ..., p. 119. » Ibidem, p. 33. 43, 120, 137. u Antologia Palatină, VI, p. 332: Istoria României, 1, p. 336; Mircea Eliade, De la Zalmoxis .... p. 148. 14 Romulus VulcAncscu, Coloana .... p. 149, 168—169, 184. 14 Mihail Arnaudov, Nestinartte, kukerite i rusalkite, Sofia, 1912. 11 Tancred BAnAțeanu, Obiceiurile populare tn Țara Oașului, București, 1956. 47 Ion Miclca șl Radu Florescu, Preistoria Daciei, București, 1980, Carul ooliv cu păsări fi disc solar din bronz, descoperit la Bujoru — Teleorman, fig. 504, comentar, p. 125. 44 Romulus VulcAncscu, Măștile..., p. 209—210. 44 Ibidem, p. 129—130. “ N. lorga. Datinile noastre de Crăciun fi originea lor. tn „Revista istorici”, V, 1912, nr. 11—12, p. 371—372. 44 Informație dc teren, lunca DunArîI, 1936. 47 Informație de teren, județul Argeș, 1937. 44 Vasile Alcesandri, op. cit., p. 62. 44 Dimitrie Cantemir, Descriptio .... p. 29. 44 Marii Alexandresco-Vlanu. Contribuții la istoria culturii romane. Stele funerare tn Moesia inferior, tezA de doctorat. * Petre Alexandrescu, Necropola de ta Histria, In „Dacia”, 3, 1959, p. 143 și In His­ tria, II, 1965, p. 134—293. 44 Herodot, in Izvoare .... 1, p. 41. 44 Informație de teren. Mehedinți. 1937. 44 Ibidem, 1938; Romulus VulcAncscu, Lcs chevaux fanlaUiques dans la medicina populaire, com. Congres InL de Istoria medicinii, Bulgaria, Plovdiv, 1978. * Romulus VulcAnescu, Gogiul, un spectacol funerar, In REF, X, 65, nr. 4, 1945, 46» 44 Informație de teren, Vrancea, 1964. 37 Romulus VulcAnescu, Măștile..., p. 210—213. 34 Informație de teren, valea Bistriței Moldovenești, 1963. 44 Adrian Fochi, Colindul Leului, moștenire clasică și creație românească. In „Limbi șl litera turA", XXVI, 1970, p. 104 și u. 44 Gb. lin, Leul tn colindele românești, tn „Sanios”, II, 1978, Dej, p. 127—136.

41 Alex. Odobescu, Opere complete, 111, București, 1912, p. 344 ș.u.

44 Ibidem, p. 345. 43 N. Densușianu, Vechi cîntece .... p. 8—11.

44 lbtdcm, p. 9. 44 Romului VulcAnescu. Măștile ...» p. 48; N. VAtAmanu, Șarpele de aramă (Numeri, XXI) tn numismatică și tn istoria mediclnei. In „Studii teologice”, seria a II-«, an. XXVII (1975), nr. 34, București, p. 290—296; Alexandra Ioncscu, Șarpele, principiu al fnlunericuluL 1n „Artâ șl arheologie”. I (1928), fose. II, București. 44 Vlrgll Bllclurescu șl Petre Diaconu. op. cit. 47 G. Dem. Teodorescu, Poezii..., p. 504/1—510/2.

44 Steagul de luptă al Iul Ștefan cel Mare reprezenUnd pe sfintul militar Gheorghe, «tind pe tron, cu spada tn mină șl cu picioarele pe trupul balaurului cu trei capete, din care două In coadă. 44 Vezi cap. Meteorologie mitică. 40 Silvia CosUn-Chl limfa, Le motlf de deux terpenisz „Mâchoires serrteslqueues noule»*’, In „Etimologica”, 1083/1, BucureșU, p. 101—107. “ C. I. Gulfan. op. cit., p. 174. 43 l.-A. Candrea, Privire generală .... 11, p. 150—181. 41 Victor Lazăr, Legende istorice pe de pămintul Romăniei, ed. a Il-a, Cluj, 1922, p. 38. M Dan Cemovodeanu, Știința fi aria heraldică tn România, București, 1977, p. 44, 279/2, p. 132.

« țbldem. M Lazăr Șăineanu, Basmele ...» p. 214. 408, 421. 47 Vasile Drăguț, op. cit-, p. 33—38. 44 Tudor Pamfile, Dușmanii .... p. 367—368. 44 Herodot, Izvoare ..., p. 67. 40 Pollbiu, Izvoare...., p. 161. 41 l.-A. Candrea — Ovld Densușianu, Din popor, BucureșU, 1908. 44 Angelo Șoimi (coord.). Le grandi rcligioni, voi. I, Milano, 1964. 44 L-A. Candrea— Ovld Densușianu, Din popor, BuouroșU, 1908, p. 175—176. 44 D. Cantemir, Istoria ieroglificâ, București, voi. II, 1983, p. 279. 44 Andrei Olșteanu, The Unicorn—Zoomythological commentaries» la „Etimologica”, 1982/1, BucureșU, p 63—79. 44 Comcliu Albu, Nicotaus Olahus, In „Etimologica”, 1/1986. 47 Victor Aga, Dicționar enciclopedic (istorie, tradiții» legende, folclor). Timișoara, 1935, p. 154/2—155/1. 44 Ibidem, p. 352. 44 D. Cemovodeanu, op. cit., p. 295, planșa XLIV, Transilvania) M. Scarlat, Poale oeeht românească (antologie), BucureșU, 1985. 74 Lazăr Șăineanu, Basmele ..., p. 133, 137. n Ibidem, p. 286, 651.

NOTE Cap. MITOLOGIA OCUPAȚIILOR 1 Mircea Eliade, Metallurgy, Magic and Alchemy, Cahiers de Zalmoxis, Paris, 1938; idem, Forgerons et aichlmistes. Paris, 1956. 4 Vezi cap. Fitomitologia. 4 Ion Nnnla, Istoria vinătorii tn România, BucureșU, 1977, p. 11—149. 4 Informație dc teren. Valea Jiului Superior, 1965. 4 Informație de teren. Valea Domel, 1936. 4 Informație dc teren, județul MehedlnU, 1937. 7 Informație do teren. Podișul Mehedinți, 1937. 4 Sabin Drăgol, Colinde ...» Colinda 15, 37, p. 15—16. p. 43. 4 Romulus Vulcănescu, Mogof Voinicul, cont. I.C.E.D., 1963. 14 Informație de teren, masivul Bucegi, 1938. u Informație de teren. Podișul Mehedinți, 1937. 34 Romulus Vulcănescu, Importanța etnoeeonomlcă a meiului tn viața românilor, comuni­ care C.A.E., 1967. 14 Dlon Chrysoslomos, Discursuri, XXXVI, 26, In Izvoare ..., I, p. 451. 14 Pliniu cel Bâtrln. Istoria naturală, XVIII. 10 (24, 100), tn Izvoare.,.» 1, p. 409. » Cfaudlus Aelianus, Felurite istorioare, 111, 15, In Izvoare .... I, p. 653. 14 Priscus Panites, Fragmente din istoria goților. In Izooare ...» I, p. 261. 17 Leon cel Înțelept, Tactica, XVIII, 106, tn Izvoare .... II, p. 643. 14 Istoria românilor, 1, București, 1960, p. 524. 84 A. D. Xenopol. istoria românilor, I, ed. a II l-a, BucureșU, 1925. 14 Tudor Pamfile, Agricultura..., p. 1. 13 T. Papohogi, Basme aromâne .... p. 637. 44 Ibidem. p. 195—196. 44 Uie Corfus, Agricultura tn Transilvania tn prima Jumătate a secolului al XlX-tea» BucureșU. 1969, p. 211. 44 Informații de teren, VUcea, 1937. 34 Tudor Pamfile, Agricultura ...» p. 93. 34 Elena Niculiță-Voronca, Datinile ..., p. 188. 47 Ibidem, p. 176.

44 Ibldem.

• Ibidem. Pliniu cel Bâtrin, Istoria naturală. XVIII. 7 (12), 03, 1.’ Izvoare..., I, p. 409. Domostane. Discurs împotriva lui Leplines, 406, 31, In Izvoare..., I, p. 11. Horațiu. Ode, HI. 24. 11. 16. tn Izvoare..., I. p. 21. Ovidiu. Scrisori din Pont, III. 8, 0 șl 11, In Izvoare..., I, p. 327. Ovidiu, Tristele, III. 10. 55—36, 68, 70, In Izvoare..., I. p. 287. Herodot, Istorii, IV, 33. in Izvoare.... I. p. 20—31 T. Pamfile. Agricultura ta români. București, 1913. p 9—59. 87 Ibidem, p. 8—11. • Ibidem. p. 47—19. • Romulus VulcAnescu. Aspectele mitice ale agriculturii vechi, conf. C.A.E., 1968. 88 T. Pamfile, Agricultura..., p. 50. " Ibidem, p. 122. 88 Romulus VulcAnescu. L'oiseau-âme dans la reglon Ponto-Balliqae, In „Ponto-Baltica", Milano, In curs de tipărire. 88 T. Pamfile, Agricultura..., p. 11—12. 88 Ibidem, p. 12. 88 Elena Nlculiță-Voronca, Dolinele..I, p. 178—181, 88 Lucian Blaga. Spafiul mioritic..., p. 124. 87 Ovidiu Papadima, 0 viziune..,, p. 89. 88 Ibidem, p. 89. 88 ibldem, p. 89. 88 Ibidem, p. 91. u Xenofon, Anabasis, VII, 28, la Izvoare..., I, p. 99. 88 Pluton, Legile..., In Izvoare.,., I, p. 103. 88 Pomponius Mela, Descrierea pămintului, II, 21, tn Izvoare..., I, p. 391. 88 Herodot, Istorii, IV. 65, in Izvoare.,., I. p. 37. 88 Ibidem, p. 37. 88 Petru Caraman. Fraternizarea rituatâ. In op. cit., p. 217—218. 87 Herodot, op. cit., I, p. 40—41. 88 Slrabon. Geografia, VII, 3, 11, In Izvoare..., I, p. 237. 88 ibidem, p. 239. 88 Artur Gorovei și M. Lupescu, Botanică populară românească, FAIUcenI, 1915. 81 Raymond Brunet, Le vinei ta religlon, Paris, 1926.

88 m 81 •• 88 • 88

88 ibidem. 88 Elena Nlcullță-Voronca, Datinile... I, p. 3; Nicolae Cartojan, Mlntullorul șl vita de •te, In „Buletinul imprimeriilor de stat, de artă și tehnică grafică", fișa nr. 1.; I. D. Ștefănescu, Arta veche a Maramureșului..p. 127; Ion Apostol Popescu. Icoanele pe Bielă de la .Vfcu/a, Bncureștl, 1970; Aurora Nosta. Soarce* orientale» dane Heonographle sud-est europienne. I/arbre de Jessă, extras. In Acte» du premier Congrls Intern, des iludes balkaniques et sud-est europiennes. Soda, 1970; Idem. Arbre dc Jtsd dans la pelnture sud-est europienne. Essai dune nouvelle inter­

pretativa ieonographique du tgpe des „arbres de Jessi” du XVl-t silele en Mddavie et des exemșdalres sud-est europtens qui s’g raltaehenl, in RESSE. tome XIV/1976, 1, p. 30—