Michelangelo PDF [PDF]

Zitiervorschau

A cest volum apare in cadrul comemorarii a patru sute de ant de la moartea lui Michelangelo Buonarroti (1564 - 1964)

MICHELANGELO

MICHELANGELO £ L O _\ A R R ( S [ Texte d e :

Acad. G. OPRESCU A L. B A L A C I D AN H A U L I C A

J c.d t r # i £ f

M ERIDIAN E

/ v

EDITURA

MERIDIANE

v

— B U C U R E S T I,

1964

Tabel cronologic §i concordance istorice: GHEORGHE SECUIU

Pe c o p e r t a ; Piet a, detaliu: capul sf. Nicodim (presupus autoportret), marmura, 1546 —1555 Florenta, biserica Santa Maria del Fiore P a g i n a a 2-a : Jacopo del Conte( ?) — Portretul lui Michelangelo Buonarroti (detaliu) Roma, Muzeul Capitoliului

jS^tichelangelo este unul din cei mai mari artisti pe care i-a cunoscut lumea. El este in acelasi timp sculptor, cum se considera singur, dar si pictor, arhitect si poet. Suflet pasionat, participa afectiv la evenimentele mari ale timpului, care il impresioneaza; iar impresiile lui se traduc in opere de arta, in versuri si in aprecieri filozofice. Era toscan, ca si Leonardo da Vinci, pe care, ca importanta mondiala, il egaleaza. N-avem imagini foarte precise despre infatisarea lui intreaga. Se pare ca era mai degraba de statura mijlocie, dar de o energie sufleteasca neinfrinta, in acelasi timp violent si tacut, stapinindu-se si, din cind in cind, explodind si facind sa tremure la accentele sale de minie pe cel care i le provocase, netinind seama nici chiar cind inaintea lui erau papa ori cardinalii. Traieste 89 de ani si moare in 1564. Umple astfel aproape un secol cu faima lui, si lasa o urma nepieritoare in arta. Se formeaza in atelierul lui Ghirlandajo, insemnat pictor din vremea copilariei sale. Ca sculptor, cunoaste la inceput inriurirea lui Donatello, celebrul sau inaintas, ale carui opere se gaseau in abundenta la Florenta, unde Michel­ angelo isi face educatia. Mai tirziu, el cunoaste si arta lui Jacopo della Quercia, cu care, poate, ca temperament, se asemana mai mult deck cu Donatello. A avut o admiratie nemasurata pentru frumusetea corpului omenesc. Un trup armonios si viguros i se pare un dar divin. Inclinarea lui catre o frumusete, in care se simte forta, este asa de mare, incit pina si figurile de femei sculptate sau pictate au in ele anume trasaturi care le apropie de cele barbatesti. O asemenea faptura impecabila, meritind sa fie divinizata, pare menita, pentru el, sa exprime toate sentimentele tumultuoase ce-i tulbura sufletul. Omul reprezentat in opera de arta, asa cum iese din miinile lui, va fi expresia nu numai a unui sentiment puternic si irezistibil, dar si a unor 5

idei dintre cele care se cer imperios urmate de actiuni importante in viata. Prima sa mare opera este David, care se gaseste la Florenta. E de proportii mari, depasind dimensiunile umane si se zice ca isi are originea in faptul ca, in curtea domului Florentei, se gasea un imens bloc de marmura, adus acolo de un sculptor care, dupa ce-i daduse citeva lovituri de dalta, 11 parasise. Lui Michelangelo i se incredinteaza aceasta marmura, cu conditia sa faca din ea o statuie. Aceasta statuie va fi David, invingatorul lui Goliat; nu adolescentul gingas pe care il imaginasera Donatello si Verrocchio, ci un atlet, surprinzator de veridic. Momentul ales de Michel­ angelo nu e cel al victoriei, ci cel in care el isi masoara inamicul. O alta opera din tinerete este faimosul grup cu tema P ieta, din basilica I. Studiu pentru capul profetu lui Zaharia Sfintului Petru, din Roma. Daca ceea ce ne impresiona in David era forta, aici trasatura principals este delicatetea executiei si adincimea sentimentului. Fecioara, abia ceva mai in virsta decit Isus, in vesminte care se revarsa bogat in jurul ei, si care ne amintesc de arta Tarilor de Jos, pe care o cunostea Michelangelo din gravuri, tine pe genunchi trupul lui Isus mort, gingas si ondulat in conturul formelor, ca o floare rupta si asezata in poala Fecioarei. Aceasta nu plinge, nu se jeleste; o fata cu trasaturile crispate de durere, ca in lucrarile lui Crivelli, de pilda, i s-ar fi parut sculptorului prea comuna. Fecioara se stapineste, privindu-si fiul mort cu o liniste adinc indurerata si lntelegatoare. Papa Iuliu al II-lea, doritor sa-si construiasca un mausoleu in mijlocul bazilicii Sfintului Petru, il lnsarcineaza pe Michelangelo cu aceasta opera. Ea va deveni curind o sursa de nenorociri pentru artist. Capricios si influentabil, papa, dupa ce aprobase proiectul initial, il intrerupe de mai multe ori pe sculptor, dindu-i alte importante lnsarcinari, asa incit acest monument, care era destinat sa devina o culme a sculpturii italiene, nu-si gaseste sfirsitul decit dupa 40 de ani, adica dupa moartea papei si, in loc sa fie asezat in bazilica Sfintul Petru, este inaltat intr-o biserica mult mai putin importanta, in San Pietro in Vincoli. Prima intrerupere in executia mausoleului este caugata de comanda pentru fresca de pe plafonul Capelei Sixtine, despre care vom vorbi mai 6

rios ata. are >rtii i se in un de iteLui asta ea rid, itul ello itor ielin failica i ce aici xeSUS,

irta ichi p ta

isaLrut □. O )C ul

era. enori snt, itu l

: in , in nda mai

tirziu. Pentru mausoleul papei au fost realizate mai multe figuri, dar numai unele decoreaza opera terminata. Cea mai importanta este faimoasa statuie a lui Moise. Patriarhul apare amenintator, gata sa se scoale de pe tronul sau pentru a-si mustra energic poporul, care s-a inchinat Vitelului de Aur. Totul in aceasta statuie este desavirsit si maret, cu o armonie suprema a gesturilor